23 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Am eu o gândire firească?

Când între voi este invidie fie ceartă, nu sunteți voi firești?

1 Corinteni 3:3

Omul natural nu ştie nimic despre ce înseamnă a trăi în carne. Trupul pofteşte împotriva Duhului care a venit în noi la regenerare, iar Duhul împotriva firii, şi aceasta produce trăirea în fire. „Umblaţi în Duhul – spune Pavel – şi nu veţi împlini poftele firii pamântești“; și trăirea în fire va dispărea. Eşti certăreţ, te tulbură repede toate fleacurile? ”O, dar cine e creştin nu este aşa!”

Pavel ne spune că există astfel de creştini şi el asociază aceste lucruri cu trăirea fireasca. Există vreun adevăr în Biblie care-ţi provoacă imediat o stare de iritare? Aceasta este o dovadă că încă mai eşti firesc. Dacă se realizează în tine procesul sfinţirii, nu mai rămâne nici o urmă din acest spirit. Dacă Duhul lui Dumnezeu descoperă în tine ceva rău, El nu-ţi cere să-l îndrepţi, ci îţi cere să accepţi lumina, iar El va îndrepta ce este rău. Un copil al luminii îşi mărturiseşte păcatul imediat şi stă cu totul descoperit înaintea lui Dumnezeu; dar un copil al întunericului spune; „O, lasă-mă să-ţi explic”. Când pătrunde lumina şi apare convingerea că ai făcut ceva rău, fii un copil al luminii şi mărturiseşte, iar Dumnezeu se va ocupa de ceea ce este rău în tine, însă dacă te dezvinovăţeşti, te dovedeşti a fi un copil al întunericului. Care este dovada că trăirea în firea pamanteasca a dispărut? Nu te autoamăgi; când trăirea în fire a dispărut, acesta este cel mai real lucru posibil. Dumnezeu se va îngriji să ai o serie de ocazii în care să experimentezi tu însuţi minunea harului Său. Testul practic este singura dovadă. „O”, vei spune, „dacă aceasta s-ar fi întâmplat înainte, aş fi avut resentimente!” Nu vei înceta să fii cea mai uimită persoană de pe pământ văzând ce a făcut Dumnezeu înlăuntrul tău.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Maria……s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta Cuvintele Lui”. LUCA: 10:39

Iată locul, singurul loc unde putem sorbi cuvintele Domnului Isus, singurul loc unde sufletul nostru se odihneşte cu adevărat şi unde întâi învăţăm, ca apoi să-I putem sluji. Domnul a atras-o pe Maria cu irezistibila putere de a atrage la Sine pe toţi oamenii, şi ea a răspuns la această atracţie ca acul la un magnet. El, la picioarele căruia s-a aşezat Maria, nu era altul decât Acela înaintea căruia îngerii şi-au acoperit feţele. Dar ea L-a cunoscut pe Domnul Isus în har, ca pe Acela care a venit în lume nu ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. Maria a descoperit că inima Lui a găsit o deosebită şi nespusă bucurie de a umple golurile din inima omenească cu cunoştinţa Tatălui Său şi a Lui însuşi. Ea a realizat că Lui îi plăcea mai mult ca ea să asculte la cuvântul Lui decât să-I aducă orice slujire ar fi putut. Şi ea a ştiut că ar putea să-I slujească mai bine şi mai cu folos, stând jos să înveţe la picioarele Lui. Domnul Isus preţuieşte slujirea noastră şi negreşit o va răsplăti, dar Îi place mai mult compania noastră, căci noi am putea să-L neglijăm în timp ce-I slujim. El are mai mult să ne spună nouă şi să lucreze în noi, decât să spună şi să facă o lucrare prin noi. Domnul să fie pentru noi mai mult decât tot ce am putea noi face pentru El şi aceasta o arătăm când ne aşezăm la picioarele Lui şi-I ascultăm cuvintele. În felul acesta şi numai atunci, El ne poate sfinţi şi curăţi, ne poate hrăni şi mângâia cu dragostea Lui şi ne poate modela după buna plăcere a voiei Sale. “Maria şi-a ales partea cea bună care nu i se va lua.” (vs. 42) Domnul n-a spus “partea mai bună” cum se spune adeseori, ca şi cum ar fi fost o parte bună şi una mai bună, ci a spus “partea cea bună”, care trebuie. Amândouă surorile din Betania iubeau pe Domnul Isus şi El le iubea pe amândouă deopotrivă. Fără îndoială că El privea cu drag slujirea grijulie a Martei, dar a vrut să le arate că El este mai presus de orice slujire şi că a-L adora pe El, face mai mult decât ori ce jertfă sau slujbă pentru El. O, de-am învăţa şi noi odată că Domnul nostru vrea într-adevăr să ne folosească ca martori credincioşi ai Lui dar numai după ce am învăţat la picioarele Sale. Acolo ne poate El înţelege şi simţi cu noi. Când după moartea lui Lazăr, Marta a venit la Domnul Isus, a stat înaintea Lui spunând cuvinte de credinţă. Dar când a venit Maria, s-a aruncat la picioarele Lui şi a plâns. Atunci, Domnul Isus a plâns şi El. La picoarele Lui El simte cu noi.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.”

Luca 22:47

Cât de dureros putea fi pentru Domnul Isus să primească sărutul din partea vânzătorului, pe care l-a iubit şi l-a purtat! În cei trei ani Isus niciodată nu i-a reproşat nimic. Totuşi Iuda se dedă la un act diabolic şi Îl vinde pe Isus cu un sărut. De aici putem vedea ce i se poate înâmpla oricărui creştin, dacă nu renunţă la toate, căci Iuda nu a renunţat niciodată la lăcomie şi s-a întâmplat precum este scris în Psalmul 1:” Cel păcătos nu poate rămânea în adunarea celor neprihăniţi.” Să fie o atenţionare pentru noi ca să nu ne lepădăm de multe lucruri, ci de toate lucrurile. Avem şi exemplul lui Irod, el a ascultat în multe lucruri de Ioan, dar un singur păcat l-a dus la pieire. Cu totul altfel era Petru, care dorind sa-L apere pe Isus, a retezat urechea slujitorului marelui preot. Dar Isus i-a spus:” Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl Meu să-l beau?”, şi atingând urechea lui, l-a vindecat. Isus a iubit tot timpul, toate faptel Lui au dovedit dragoste. Isus le-a spus mai marilor poporului şi marelui preot când aceştia au venit să-L prindă:” În toate zilele am fost cu voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Ei s-au temut de popor. De aceea L-au prins noaptea noaptea decât ziua. Dar acum venise ceasul marelui preot şi al puterii întunericului, acum L-au prins şi L-au dus la casa marelui preot. Este posibil una ca aceasta? Da, este posibil la oamenii care sunt în robia şi sub puterea Diavolului.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

O CĂLĂUZĂ SIGURĂ

Voi călăuzi pe orbi pe un drum pe care nu-l cunoşteau. Isaia 42.16

Cum, Dumnezeul slavei este Acela care să servească de călăuză orbului?! Da, până la această însărcinare se coboară bunătatea Sa! Un orb nu poate găsi un drum pe care nu-l cunoaşte. Chiar când îl cunoaşte, este încă greu pentru el să-l urmeze; dar trebuie neapărat să alunge gândul de a apuca pe un drum necunoscut, fără o călăuză. Din fire, noi suntem orbi cu privire la drumul mântuirii, dar Dumnezeu ne călăuzeşte la el. El însuşi ne duce spre el, apoi ne deschide ochii. Cât priveşte viitorul, toţi suntem orbi şi nu putem vedea ce va fi peste o ora. Dar Domnul Isus ne va călăuzi până la capătul călătoriei. Slăvit să fie Numele Său!Noi nu putem şti pe unde va veni scăparea, dar El o ştie şi ne va călăuzi până vom scăpa de toate primejdiile. Ferice de acela care-şi pune mâna în aceea a Călăuzei divine şi îşi dedică calea şi pe sine însuşi în întregime Lui. Atunci El îi va lua în grijă toate căile; şi când îl va aduce acasă în slavă şi îi va deschide ochii să vadă calea pe care El 1-a condus, ce cântec de laudă va cânta el, împreună cu atâţia alţii, măreţului Binefăcător! Doamne, călăuzeşte-l pe bietul tău copil orb în aceasta zi, pentru că eu nu-mi cunosc calea!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

A omorât pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână; s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna Egipteanului, şi l-a omorât cu ea.  2 Samuel 23.21

Ultimele cuvinte ale lui David sunt o arătare a faptelor de vitejie, care-l apărau întotdeauna în război în perioada când el era lepădat şi părăsit. Devotamentul şi ataşamentul faţă de împărat arată cum omul după voia lui Dumnezeu rămâne totdeauna lângă Stăpânul său şi luminează ca o făclie aprinsă. Iar la marea judecată se va vedea cum am lucrat noi în vremea când Domnul Isus a fost părăsit, alungat, neprimit de lume. Benaia a acţionat fără teamă faţă de duşmanul poporului. De aceea îngrozitoarea figură a egipteanului nu l-a înfricoşat şi nu a trecut cu vederea răul, văzând în acest om un duşman al poporului. Acestea sunt avertismente serioase şi pentru vremurile noastre, deoarece şi azi egipteanul – lumea – caută adesea să ne înfricoşeze, alteori vrea să ne atragă prin amăgire.Îl recunoaştem şi noi în el pe marele duşman al poporului lui Dumnezeu, sau ne lăsăm orbiţi de frumuseţea lui sau speriaţi de ameninţarea lui în casele noastre sau în Adunare? Benaia a acţionat imediat; l-a omorât. In această situaţie reţinerea de la o acţiune de nimicire imediată, în dorinţa unei rezolvări printr-o influenţă duhovnicească, nu este indicată. „Prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu.”Aşa cum vedem la Benaia, devotamentul şi acţiunea hotărâtă împotriva răului poate să ne ocrotească de suliţa egipteanului (lumii) care are numai intenţii rele.Chiar dacă lumea se arată mai frumoasă, are totdeauna suliţa în mână ca să ne omoare sau să ne facă prizonieri. Numai când stăm de partea Domnului Isus putem recunoaşte lumea în TOATĂ profunzimea grozăviei ei.„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării… Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri…” (Col. 3.5-10).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, te rog pentru rezerve din harul Tău astăzi, har divin şi puternic, ca mulţi să Te slăvească prin lucrarea mea.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.» Psalm 127,2

Psalmul nu face referiri puerile la faptul că nu-ţi este de folos sculatul devreme, ci are semnificaţii mult mai profunde. Nu ştiu dacă te-ai gândit vreodată la ceea ce spune Biblia despre somn. Somnul nu este numai pentru regenerarea trupului. în acest text — «căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn» — găsim un înţeles mai profund şi mai important pentru funcţia somnului. Somnul este un dar divin din partea lui Dumnezeu. Somnul ne blochează conştienta cu delicateţe; în acelaşi timp Dumnezeu Se adresează subconştientului nostru, acolo unde numai El în Atotputernicia Sa are acces. De aceea este recomandat ca atunci când te odihneşti să te gândeşti la Psalmul 63,6: «mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu». Altfel spus, lasă sufletul tău să devină una cu Domnul! Dă-I viaţa ta împreună cu rugăciunea ca El să-ţi dea pacea Sa în orele somnului! Atunci mâna plină de dragoste a Mântuitorului va face o lucrare minunată de întărire a sufletului, duhului şi trupului tău.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. Luca 22:44

Tensiunea psihică care izvora din lupta Domnului cu ispita a ajuns într-un asemenea stadiu de excitare nefirească, încât porii Săi eliberau picături mari de sânge care cădeau pe pământ. Aceasta dovedeşte cât de grozavă a fost greutatea păcatului, dacă a fost în stare să-L zdrobească pe Mântuitorul, şi să transpire stropi de sânge! Aceasta dovedeşte puterea iubirii Lui. Bătrânul Isaac Ambrose face o observaţie foarte bună când spune că cauciucul care se scurge din copacul care nu a fost tăiat este întotdeauna cel mai bun. Acest arbore preţios de camfor a dăruit cele mai bune miresme când a fost biciuit, şi pironit pe Cruce; dar din el curg miresme şi mai bune dacă nu este biciuit, nici pironit, nici rănit. Acest lucru dovedeşte că Isus a suferit de bună voie, fiindcă a sângerat singur, fără să fie rănit. Nu a fost nevoie de cuţit sau suliţă; sângele a curs de la sine. Nu a fost nevoie de conducători care să strige: „Ţâşneşte, fântână” (Numeri 21:17) izvorul a curs singur, în torente. Dacă un om suferă o mare durere, sângele curge în inimă, în aparenţă. Faţa i se albește, îl cuprinde o slăbiciune, şi sângele care hrăneşte omul dinlăuntru este supus încercării. Dar priviţi-L pe Mântuitorul nostru în agonie. A uitat atât de mult de Sine, încât, în loc să conducă sângele spre inima Lui, 1-a lăsat să cadă pe pământ, agonia lui Christos, care a fost turnat pe pământ, zugrăveşte plinătatea jertfei pe care a adus-o pentru oameni. Nu ne putem da seama de intensitatea luptei prin care a trecut, şi nu auzim vocea ei noi? „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului” (Evrei 12:4). Priviţi-L pe marele Apostol şi Preot al credinţei noastre, şi fiţi gata să transpiraţi mai degrabă cu stropi de sânge, decât să cedaţi în faţa ispititorului.

SEARA

Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga. Luca 19:40

Ar putea pietrele să strige? Cu siguranţă că pot, dacă Cel care a deschis gura mormântului le-ar porunci să-şi înalţe glasul. Dacă ar fi în stare să vorbească, ar avea multe de mărturisit despre Cel care le-a creat prin cuvântul puterii Lui. Ar putea slăvi înţelepciunea şi puterea Făcătorului lor, care le-a chemat la viaţă. Noi nu vom vorbi despre Cel care ne-a făcut făpturi noi, şi a trasnformat pietrele în copii ai lui Avraam? Stâncile bătrâne ar putea povesti despre haos şi ordine, şi despre stadiile succesive ale dramei creaţiunii. Noi nu putem vorbi despre minunile lui Dumnezeu, şi despre lucrările Sale din timpurile străvechi, şi despre tot ce a făcut El pentru biserica Sa în vechime? Dacă pietrele ar vorbi, ar povesti despre cel care le-a cioplit din carieră, şi le-a făcut potrivite pentru templu. Noi nu putem spune despre gloriosul nostru Cioplitor, care ne-a sfărâmat inimile cu ciocanul Cuvântului Său, ca să poată face din noi templul Lui? Dacă pietrele ar striga, ar preamări pe constructorul lor, care le-a şlefuit şi a făcut un palat din ele. Noi nu vom vorbi despre Constructorul şi Arhitectul nostru, care ne-a aşezat în templul viului Dumnezeu? Dacă pietrele ar putea striga, ar avea de spus o poveste lungă, foarte lungă, despre drumul de aducere aminte. O piatră mare a fost adesea înălţată ca aducere aminte în faţa Domnului. Şi noi putem mărturisi lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi. Avem şi noi Ebenezerul nostru, stâncile noastre de ajutor şi stâlpii noştri de aducere aminte. Pietrele sparte ale legii striga împotriva noastră, dar Christos însuşi, care a rostogolit piatra de la uşa mormântului, vorbeşte pentru noi. Pietrele pot să strige, dar noi nu le vom lăsa. Vom acoperi strigătul lor cu al nostru. In toate zilele noastre, vom izbucni în cântări sfinte şi vom binecuvânta maiestatea Celui Prea înalt, slăvindu-L pe Cel care este numit „păstorul, stânca lui Israel” (Genesa 49:24).

IZVOARE IN DEŞERT

Le închinaseră din prada luată la război, pentru întreţinerea Casei Domnului. (1 Cronici 26:26-27)

O forţă fizică foarte mare se găseşte în adâncimile pământului, în locuri cum ar fi minele de cărbuni. Cărbunele s-a format datorită căldurilor mari care au ars pădurile antice. În acelaşi fel, forţa spirituală se găseşte în adâncul fiinţei noastre şi este produsă de durerea mare pe care n-o putem înţelege.Într-o zi vom vedea că „prada luată la război“ din încercările noastre pur şi simplu ne-a pregătit să ajungem ca Inimă-mare din Călătoria creştinului, astfel încât să putem şi noi să-i ajutăm pe cei ce călătoresc împreună cu noi să treacă biruitori prin încercări în drumul lor spre cetatea Marelui Împărat. Dar să nu uităm niciodată că sursa din care am învăţat să-i ajutăm pe alţii trebuie să fie trăirea biruinţei în suferinţă. Dacă ne văităm şi ne plângem de durerea noastră nu vom fi de folos nimănui.Pavel nu şi-a cucerit niciodată ascultătorii cu perspectiva întunecată a cimitirului, ci cu corul glorios al laudei. Cu cât era mai grea încercarea lui, cu atât se încredea şi se bucura mai mult, strigând de bucurie chiar şi de pe altarul de jertfă. El spunea: „Chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur şi mă bucur cu voi toţi“ (Filip. 2:17). Doamne, ajută-mă astăzi să sorb putere din orice va veni peste mine!

din Zile cereşti pe pământ

El m-a pus într-o colivie mică,

Departe de frumuseţile grădinii;

Dar trebuie să cânt cele mai dulci melodii

Pentru că El m-a pus acolo.

Nu voi bate din aripi ca să ies din colivie

Dacă aceasta este voia Creatorului meu,

Ci voi înălţa glasul meu spre poarta cerului

Şi voi cânta şi mai tare!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 35.1-16

Îngerul Domnului, Cel pe care L-am văzut în Psalmul 34 Cum „îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi-i scapă” (Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să-i alunge şi să-i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5,6). «După un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe

Dumnezeu pentru a obţine eliberarea» (J.N.D.).Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce-i priveşte pe creştini, ştim Că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, Ci prin însăşi răpirea lor, pentru a-L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării”… (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34-36).Ce nerecunoştinţa din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i-a fost dat atât de des să sufere din partea acelora de lângă el (v. 12-15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţa într-un mod cu mult mai profund: „îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea” (v. 12; Psalmul 109.5).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Timotei 2:14-26

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea… 2 Timotei 2:22

FUGI!

Fiecare om este confruntat cu ispitele, dar nu fiecare le mânuieşte în acelaşi fel. Unii nici măcar nu încearcă să se opună. Alţii flirtează cu păcatul, crezând că se pot opri înainte de-a se cufunda prea adânc. Dar Biblia ne spune „să nu purtăm grijă de firea pâmântească” (Romani 13:14), iar în textul de azi ni se spune: „Fugi de poftele tinereţii”. Următorul exemplu ilustrează două moduri de-a trata cu ispitele. Unul duce la înfrângere, altul la victorie. Un copil, pe nume Bobby, a întrebat-o pe mama sa dacă poate să meargă să joace mingea cu prietenii săi. Mama a consimţit, dar fiindcă ştia că băieţii vor trece pe lângă locul lor favorit de scaldă, i-a spus ca el să nu meargă la scăldat. Totuşi când Bobby a plecat de acasă, a luat costumul de baie cu el – pentru orice eventualitate! Cred că ştiţi ce-a făcut când şi-a văzut prietenii bucurându-se în apele răcoroase ale lacului. Bobby făcuse o invitaţie ispitei atunci când şi-a luat costumul de baie cu el. Ce atitudine diferită a avut tânărul care a spus: „Când trec prin grădina cu pepeni, nu pot să mă abţin să nu salivez, dar pot fugi!” Acţiunea sa exemplifică cele scrise de Pavel lui Timotei în citatul de azi. Potrivit cu 1 Corinteni 10:13, Dumnezeu este credincios şi nu va permite ispitei să fie peste puterile noastre şi odată cu ispita va asigura şi o cale de ieşire din ea, ca s-o putem răbda. Când ispita vine, Dumnezeu îşi va face partea Sa – El ne va asigura „mijlocul să ieşim din ea.” Dar nouă ne revine sarcina să fugim!                                              R.W.D.                                                 

Fii înţelept şi fugi de ispită;
Nebunii se-ntrec cu ea-n tărie,
Iar cei ce se prind cu rău-n joacă
             Curând vor şti că nu-i jucărie.    D.J.D.

Fiecare ispită este o ocazie să fugim la Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și nu cer numai pentru aceștia, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor. Ioan 17.20

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl (6)

În această rugăciune remarcabilă, Domnul nostru face câteva cereri Tatălui pentru Sine, pentru ucenicii Săi și pentru generațiile următoare – „pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor“. Ce minunat este să știm că Domnul Sa gândit la tine și la mine atunci când Sa rugat aceste cuvinte! Însă El Sa gândit la noi chiar înainte de întemeierea lumii, potrivit cu planul veșnic al lui Dumnezeu de a aduce pe mulți fii la slavă. Uimitor! De asemenea, cererile lui Hristos au fost mai mult decât simple dorințe; lucrurile pentru care Domnul Sa rugat au fost împlinite sau vor fi împlinite. Cartea Faptele Apostolilor, concentrânduse în principal asupra lucrării lui Petru și a lui Pavel, conține multe exemple despre felul cum cererile Domnului Isus au fost împlinite. Să privim la un exemplu. Domnul la folosit pe Pavel pentru ai întoarce pe tesaloniceni de la idoli la Dumnezeu. Acești noi credincioși iau condus pe alții la mântuirea în Hristos, iar aceștia, la rândul lor, au fost folosiți pentru mântuirea altora (1 Tesaloniceni 1.7,8). În felul acesta, credincioșii din Tesalonic sunt un exemplu al acestui fel de «lanț», care se întinde din generație în generație. Mai târziu, Pavel a explicat cum funcționează acest «lanț», atunci când ia scris lui Timotei (2 Timotei 2.1,2). Aceste exemple, și încă multe altele, sunt rezultatul rugăciunii lui Hristos și al răspunsurilor Tatălui la această rugăciune. Ele în mod necesar includ o lucrare a Duhului Sfânt, Dumnezeu folosind Cuvântul Său ca instrument plin de putere în acest proces (1 Tesaloniceni 2.13). Acești noi ucenici au crezut în Dumnezeu prin cuvântul apostolilor (Ioan 17.20), aceasta fiind mărturia celei dintâi generații. Ea implică un răspuns și o hotărâre personală, sugerată de cuvintele „cei care vor crede“ o relație adevărată cu Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu este un instrument plin de putere, căci vine de la Dumnezeul adevărat și viu.

„Prin cuvântul lor“ implică faptul că generațiile următoare intră sub autoritatea Cuvântului. Este acest lucru adevărat și pentru noi?A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. Psalmul 55.22

Încredere

Dr. David Livingstone, harnicul misionar pentru Africa, a fost un bărbat cu un curaj deosebit. Curajul acesta venea dintr-o puternică încredere în atotputernicia Domnului, ca-re poate să ocrotească în cele mai grele primejdii. Zilnic, viața îi era nesigură din cauza oamenilor răi, a fiarelor sălbatice, a reptilelor ce mișunau peste tot, a epidemiilor și a bolilor ce făceau ravagii. În șapte rânduri a fost confruntat cu moartea. Odată trecea pe o potecă printr-o vegetație deasă. Era teritoriul unui trib feroce. La un moment dat, cineva, ascuns în ierburi, a aruncat o suliță care doar i-a frecat puțin spatele și s-a oprit în pământ. El a scris: „Întrucât ei sunt experți în aruncarea suliței, nu știu cum nu m-au nimerit. Cu toate că a fost prea sigur pe țintă, mâna cea bună a lui Dumnezeu a fost asupra mea și m-a ocrotit. Apoi a fost aruncată o altă suliță și a intrat în pământ în fața mea“.

Dumnezeu nu ne pune în față zarea unui drum lipsit de încercări și de strâmtorări; dimpotrivă, ne spune că vom întâlni și pe unele, și pe altele, dar ne făgăduiește că rămâne cu noi în mijlocul acestora. Este mai bine să ai pe Dumnezeu cu tine în greutăți decât să scapi de ele și să fii singur. Și-a încredințat cititorul viața sa în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu, care poate să-l scape din orice primejdie?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ ZIDESTI ÎNCREDERE SI INTIMITATE ÎN COMUNICARE (3)

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6)

Zidirea încrederii și a intimității în comunicare necesită:

1) Străduința în a-ți câștiga încrederea. Încrederea nu este un „drept”: e un privilegiu pe care ți-l câștigi când dai dovadă că ești demn de încredere. Noi nu dăm atenție politicienilor care spun: „Puteți conta pe mine!”, decât dacă trecutul lor dovedește asta. Standardul lui Hristos pentru încredere a fost „Credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” (Ioan 14:11) Cercetările socio-psihologice atestă că vorbirea blândă și calmă poate mări deschiderea și respectul ascultătorului față de tine. Tonul vocii contează mult. Universitatea din Houston a făcut un studiu prin care s-a descoperit că, dacă vorbești mai încet și mai rar, ascultătorul va răspunde cu o mai mare deschidere și încredere. Această descoperire i-a ajutat pe oncologi să le dea pacienților veștile rele într-un mod mai încurajator. Când doctorii și-au redus debitul verbal și și-au coborât vocea, pacienții i-au perceput ca pe niște empatici cărora le pasă. Biblia vorbește despre „un răspuns blând” (Proverbe 15:1).

2) Deprinderea de a-ţi asculta interlocutorul. Ascultarea este o activitate dificilă, întrucât din obișnuință ne concentrăm atenția pe noi înșine și pe propriile noastre interese. Studiile arată că omul de rând intervine înainte ca vorbitorul să termine. Chiar și doctorii care sunt instruiți să audă informații medicale importante au tendința de a-i reduce la tăcere pe pacienți după primele douăzeci și trei de secunde – cu mult înainte de a spune tot ce au de spus. Instruiește-te să te concentrezi asupra celeilalte persoane, asupra cuvintelor ei, asupra expresiei feței și asupra limbajului trupului. Astfel, în numai câteva săptămâni, vei reuși să devii genul de comunicator în care oamenii au încredere.

Textul zilei “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)/Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

Sursa: Meditații zilnice din 14 Calendare biblice primite prin Email, prin grija specială a unor surori devotate

https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

Reducerea drastica a productiei obiectelor de lux. Mica industrie si rolul ei. Somajul reprezinta un mare pericol în cadrul Statului Planetar Unic. Interzicerea completa a betiei. Condamnarea definitiva la moarte a vechii societati si învierea sa fara o noua forma. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat în unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu.

Pentru ca popoarele sa se obisnuiasca cu supunerea, atunci când noi vom avea puterea deplina asupra întregului pamânt, trebuie sa fie obisnuite la un moment dat cu modestia si tocmai pentru aceasta trebuie sa fie micsorata atunci productia de bunuri de consum.

Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diversilor fabricanti, pentru ca marii fabricanti îndreapta de multe ori, fara sa stie, avântul maselor împotriva guvernului. Noi stim de asemeni ca un popor care se ocupa asa cum trebuie de mica industrie nu cunoaste somajul. Somajul este de altfel lucrul cel mai periculos atât pentru conducere cât si pentru noi.

Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale – guverne care deocamdata conduc popoarele deja demoralizate si slabite de noi, care au ajuns sa tagaduiasca chiar si puterea lui Dumnezeu – va fi nevoit sa condamne la moarte astfel de societati muribunde si chiar sa le înnece în propriul lor sânge stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondiala Planetara care va fi guvernata numai de noi.

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Noul program financiar. Impozitul va fi marit în mod progresiv. Perceperea progresiva si insidioasa a impozitului prin asa zisele timbre. Casa de fond de titluri si modul în care va fi evitata stagnarea banilor. Curtea de conturi. Desfiintarea reprezentarii. Stagnarea posibila a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea noua de cost a muncii. Bugetul. Împrumuturile statului si modul în care vor fi ele realizate. Seria hârtiilor cu 1% dobânda. Hârtiile industriale. Conducatorii crestinilor: favoritii si totodata agentii eficienti ai francmasonilor.

Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfârsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotarâtor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra întregului pamânt. Începând acum sa va vorbesc despre el, va voi aduce mai întâi aminte ceea ce v-am mai spus odata, sub forma de aluzie, si anume ca, la noi, suma actelor noastre se rezolva printr-o banala chestiune de cifre.

Când vom pune mâna pe putere si vom domni nestingheriti asupra întregii planete, guvernul nostru unic si absolut se va feri în interesul sau propriu de a încarca prea mult poporul cu dari; el nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate în rolul sau de parinte si aparator. Dar cum noi stim dintotdeauna ca organizatia guvernamentala costa scump, va trebui totusi sa gasim din timp mijloace de întretinere a ei. Iata de ce noi credem ca trebuie pregatit un anumit echilibru financiar cu o deosebita grija.

În timpul guvernarii noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea si va lansa cu ablitate ideea fictiva a legalitatii însusirii si proprietatii asupra a tot ceea ce se gaseste în Statul sau (acest lucru va fi destul de usor de înfaptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea prompta si aparent legala a tuturor sumelor de bani pe care el va crede ca sunt necesare pentru a regla circulatia monetara a Statului nostru planetar unic.

În felul acesta, atunci impozitele vor fi percepute fara sfiala, dar progresiv si ele vor asigura în realitate un venit cu mult mai mare decât cel dat de impozitul proportional de astazi.
Conducatorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietati personale deoarece atunci tot ce este în stat este de fapt al lui, pentru ca noi stim ca în cazul în care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor si a posesiunilor tuturor.
Cumpararea unei proprietati, sau primirea unei mosteniri, se vor face numai platind o taxa de timbru progresiva. Calculati va rog cât de mult vor depasi aceste impozite care ne vor reveni doar noua actualele venituri ale statelor de pe tot pamântul.

Singurul individ care nu va mai avea atunci interesul sa fure din banii statului este proprietarul lor unic, adica seful statului nostru planetar. Tocmai din aceasta cauza, controlul sau direct interesat va face imposibile pierderile si risipa. Puterea sa nu va fi niciodata la discretia favoritilor care-l înconjoara pentru a-i da stralucire si maretie, pentru ca noi stim ca acestia nu urmaresc în majoritatea cazurilor decât interesele lor si nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.

Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulatie. Capitaluri enorme ramâneau astfel fara sa fie folosite, sustragându-se în acest fel banii statului, care era pâna la urma obligat sa se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani. Aceste împrumuturi maresc în final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioara a dobânzilor. Concentrarea aproape de neimaginat în trecut a industriei în mâinile capitalistilor, care au distrus si vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate fortele poporului ci si pe acelea ale statelor actuale.

Orice împrumut pe care îl solicita dovedeste din plin slabiciunea statului respectiv si neîntelegerea drepturilor sale. În viziunea noastra împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernantilor precum o sabie a lui Damocles, iar acestia, în loc sa ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mâna întinsa precum milogii ca sa cerseasca de la acele capitaluri uriase care au fost si sunt ale noastre. Împrumuturile externe sunt întocmai ca niste lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le arunca deoparte cu hotarâre. Totusi statele din cauza prostiei lor fara margini nu numai ca cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continua sa si le aplice, astfel ca pâna la urma multe dintre aceste state trebuie sa piarda în urma acestor masive si abile „luari de sânge” benevole.

Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât sa mute banii din buzunarul saracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumparat prin coruptie si viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmarind astfel stramutarea cât mai grabnica a împrumuturilor la extern, aproape toate bogatiile statelor au început sa curga ca niste fluvii spre tezaurele noastre si în urma acestui tratament aproape toti oamenii au început sa ne plateasca un bir de robi. Daca nesabuinta atât de evidenta pentru noi a conducatorilor de stat, în ceea ce priveste afacerile statului si prostia crasa persoanelor cu functii importante de conducere precum si coruptibilitatea ministrilor au încarcat tarile lor de datorii uriase pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie sa stiti ca toate acestea ne-au costat bani si au implicat eforturi.     Hârtiile industriale (actiunile) vor fi apoi cumparate chiar de guvern care, din simplu tributar de impozite – cum este acum -, se va transforma mai târziu în împrumutator din calcul. O astfel de masura abila va face totdeauna sa înceteze stagnarea banilor si parazitismul si va sugruma gradat presa, fiindca trebuie sa aveti în vedere ca aceste lucruri ne sunt foarte de folos atât timp cât noi nu avem puterea la nivel planetar; dar retineti ca ele nu vor mai fi deloc de dorit atunci când o vom dobândi.
Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun si ele vor pune astfel capat abuzurilor de care la ora actuala noi ne folosim cu abilitate si îndrazneala pentru a dobândi puterea, fiindca trebuie sa va fie clar ca toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastra planetara unica. Conducatorii pe care chiar noi îi povatuiam altadata sa se distreze cât mai mult si cât mai des pe banii statului prin receptii, eticheta, serbari, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Darile de seama prezentate periodic de favoritii lor erau în realitate facute de agentii nostri si ele faceau promisiuni mincinoase si îmbucuratoare asupra viitorului cum ca acesta va aduce importante economii si mari ameliorari… Economii de ce anume? De noi împrumuturi?… Asa ar fi putut cei lucizi si inteligenti sa-i întrebe daca ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau darile de seama si proiectele care veneau si vin în continuare de la noi…

 

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Utilizarea intentionat echivoca a dreptului juriticde catre francmasoni. Colaboratorii apropiati ai regimului francmason. Scolile particulare ca mijloc de educatie superioara cu totul speciala. Economisti si milionari. Cui ar trebui sa fie încredintate toate posturile de raspundere în Guvern?

Trebuie sa ne însusim în întregime toate armele pe care le-ar putea întrebuinta dusmanii împotriva noastra. Va trebui sa gasim în subtilitatile si tertipurile limbii juridice o îndreptatire pentru cazul când vom fi siliti sa dam pedepse care ar putea parea prea îndraznete si nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea sa fie exprimate în termeni care sa aiba aerul ca sunt niste maxime morale foarte înalte, având totodata si o înfatisare legala. Stapânirea noastra trebuie sa se înconjoare de toate puterile civilizatiei, în mijlocul carora va trebui sa lucreze. Ea va aduna în jurul sau publicisti, juristconsulti experimentati, administratori, diplomati si, în sfârsit, oameni pregatiti printr-o educatie superioara în scoli speciale. Acesti oameni vor cunoaste toate tainele vietii sociale, vor cunoaste toate felurile de a vorbi întrebuintând litere si cuvinte politice, vor avea cunostinta despre toate dedesubturile firii omenesti, despre toate corzile simtitoare, pe care va trebui sa stie a cânta. Asemenea corzi sunt, de pilda, înfatisarea spiritului crestinilor, tendintele lor înnascute, lipsurile, viciile si caracteristicile lor, apoi particularitatile de clasa si de conditie. Este de la sine înteles ca acesti sprijinitori geniali ai guvernamântului nostru nu vor fi alesi dintre crestini care sunt obisnuiti sa-si faca munca administrativa fara a se îngriji de utilitatea ei. Administratorii blazati ai crestinilor semneaza hârtiile fara a le citi; ei servesc din interes sau din ambitie.

Vom înconjura guvernul nostru cu o întreaga multime de economisti. Iata de ce trebuie ca francmasonii sa învete în primul rând stiintele economice. Vom fi de asemenea înconjurati de o ceata întreaga de bancheri, industriasi, capitalisti si mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotarât cu ajutorul cifrelor.

Un anumit timp, pâna ce va sosi momentul când nu va fi deloc primejdios sa încredintam posturile de raspundere ale Statelor fratilor nostri francmasoni, le vom încredinta unor indivizi a caror trecut si caracter vor fi de asemenea natura încât sa existe o prapastie între ei si popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, carora în caz de abatere de la ordinele noastre sa nu le ramâna altceva de asteptat decât condamnarea sau exilul, pentru ca ei sa fie siliti sa ne apere plini de devotament interesele pâna la ultima suflare.

Proiectul Noii Ordini Mondiale se împiedică de realitatea geo-politică

de Imad Fawzi Shueibi, voltaire.net

Liderii politici încearcă de patru secole să creeze un organism internațional, care să guverneze relațiile dintre națiuni și care să prevină conflictele dintre acestea. În timp ce noțiunea de suveranitate statală a început să se cristalizeze, preocuparea principală a organizațiilor interguvernamentale a fost dominată de echilibrul puterilor. Cât despre ambiția SUA de a impune Noua Ordine Mondială, aceasta este zguduită de noile realități geopolitice.

Lenta constituire a unei ordini internaționale

Noțiunea de ”Ordine internațională” a apărut în secolul XVII, dar sintagma ”ordine mondială” a fost introdusă recent în discursul politic. Această noțiune era pusă în discuție de fiecare dată când era ridicată necesitatea organizării și susținerii păcii.

În 1603 regele Henri IV al Franței a dispus ca ministrul său, ducele de Sully, să elaboreze un prim proiect în acest sens. Obiectivul era constituirea unei republici creștine care să cuprindă întreaga populație europeană. Aceasta urma să asigure conservarea naționalităților și religiilor si să fie responsabilă în medierea problemelor dintre acestea. Marele Proiect stipula redesenarea granițelor statale pentru echilibrarea puterii, crearea unei confederații europene compusă din 15 state și a unui Consiliu supranațional cu putere de arbitraj și cu o armată capabilă să protejeze confederația de pericolul turc.

Acest vis a fost curmat de asasinarea lui Henri al IV-lea și a mai revenit în atenție doar după sfârșitul războaielor inițiate de Louis al XIV-lea. Abatele de Saint-Pierre a publicat al său Proiect al păcii perpetue între domnitorii creștini. Proiectul, care a fost presentat la Congresul de la Utrecht (1713), consta în adoptarea în totalitate a deciziilor luate în cadrul Conferinței, ca fundament pentru stabilirea granițelor națiunilor beligerante și stabilirea unei Ligi a Națiunilor Europei (Federația Internațională) cu misiunea de a preveni conflictele.

Dincolo de această utopie și mult mai relevant pentru epocă a fostTratatul de Pace de la Westfalia, semnat în 1648. Acesta a venit ca o concluzie a Războiului de 30 de ani, conflagrație desfășurată sub stindarte religioase și care a avut ca rezultat dispariția a 40% din populația implicată, precum și sporirea urii între populațiile supraviețuitoare. Negocierile au durat patru ani (1644-1648) iar la sfârșitulor acestora a fost asigurată egalitatea tuturor părților implicate în conflinct dincolo de diferențe, catolici sau protestanți, republicani și monarhiști.

Tratatul de la Westfalia a emis patru principii fundamentale:

1. Suveranitatea absolută a statelor-națiune și dreptul fundamental de autodeterminare politică.

2. Egalitate de drept între statele-națiuni. Astfel, cel mai mic stat este egalul celui mai mare stat, dincolo de puterea sau slăbiciunea, bogăția sau sărăcia acestora.

3. Respectarea tratatelor și apariția Dreptului internațional cu efecte obligatorii.

4. Interzicerea interferenței în afacerile interne ale altui stat.

Desigur că aceste principii nu au determinat o suveranitate absolută, dar acest fapt nu a existat în fapt nicicodată. Cu toate acestea, a fost împiedicată legitimrea ulterioară a abolirii suveranității statale.

Toți filosofii politici au susținut aceste proiecte. Rousseau a solicitat ferm constituirea unui contract statal unic intre toate țările Europei. Kant a publicat în 1815 îndemnul său Spre pacea eternă. Pentru el, pacea era o construcție juridică care necesita codificarea unei legi generale aplicabilă tuturor statelor. Filosoful englez utilitarian, Bentham, a stigmatizat diplomația secretă pe care a plasat-o deasupra legii. Și el a îndemnat la crearea unei opinii publice internaționale capabile să impună guvernelor respectarea hotărârilor internaționale și supunerea față de arbitrajului internațional.

Crearea instituțiilor normative internaționale

Ideea unui Ordin Internațional a progresat constant, bazată mereu pe normativul suveranității adoptat prin Tratatele de la Westfalia. Astfel s-a născut Sfânta Alianță, propusă de Țarul Alexandru în 1815, dar și Concertul Europei, propus de Cancelarul Metternich al Austriei în secolul XIX, pentru a preveni ”revoluția”, care reprezintă, în limbajul politic rațional, haosul. Din acest moment statele au început să organizeze reuniuni pentru rezolvarea problemelor fără a recurge la argumentul războiului, favorizând arbitrajul și diplomația.

Acesta a fost obiectul urmărit în crearea Ligii Națiunilor (LoN) la sfârșitul Primului Război Mondial.Aceasta a izvorât ca o necesitate a relațiilor dintre puterile dominante în serviciul câștigătorilor conflagrației. Valorle morale ale Ligii erau cel puțin relative. Cu toate acestea, deși scopul ei era soluționarea disputelor dintre națiuni prin arbitraj și în defavoarea războiului, Liga și-a declarat competența în supervizarea populațiilor subdezvoltate și a celor care politic, economic sau administrativ pretindeau dreptul la autodeterminare. Odată acest drept arogat, a rezultat firesc legitimarea mandatelor. Prin asumarea acestei poziții, Liga Națiunilor a întruchipat realitatea colonială.

Manifestarea artificială a acestei organizații a fost dezvăluită în momentele în care și-a dovedit inabilitatea de a rezolva evenimente internaționale grave, cum au fost: cucerirea Manciuriei de către Japonia, cazul Abisiniei (Etiopia), anexarea insulei Corfu (Grecia) de Italia, etc. Cu toate că Liga, creată de Leon Bourgeois, a fost intens promovată de președintele SUA Woodrow Wilson, Washigtonul nu s-a alăturat proiectului, iar Germania și Japonia, fiind provocate, s-au retras din el. În acest sens, instituția s-a dovedit inutilă.

Succesoarea LoN, Națiunile Unite (ONU), a fost reflecția Chartei Atlantice, semnată de Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii pe 4 august 1941, și a Declarației de la Moscova, adoptată de Aliați pe 30 octombrie 1943, când era anunțată crearea ”unei structuri organizatorice bazate pe principiul egalității suverane a tututor Statelor care iubesc pacea.” Proiectul a fost dezvoltat în cadrul conferinței Dumbarton Oaks, Washington 21 august – 7 octombrie 1944.

Principiile Chartei Atantice au fost aprobate în timpul conferinței de la Yalta (4-12 februarie 1945) și consfințite prin Conferința de la San Francisco (25-26 iunie 1945). Ideologia globalizării a fost astfel înglobată în principiul Națiunilor Unite care, încă de la apariția sa, ți-a clamat existența sub forma unui sistem colectiv de securitate universal, incluzând și statele care nu sunt membre ale acestui organism. În realitate, ONU nu mai este o societate contractuală, cum se vroia Liga Națiunilor, ci mai degrabă este reflecția temporală a relațiilor dintre puteri și care favorizează victorioșii zilei.

Acestea fiind hotărâte, întreaga lume să se încline în fața voinței Națiunilor Unite.

Această organizație, care-și arogă globalitatea, a fost în practică doar expresia dorinței de dominare a puterilor victorioase în detrimentul populației mondiale a cărei voință nu a fost luată niciodată în considerare. Această realitate geopolitică a fost confirmată odată cu fondarea Consiliului de Securitate, format din cele cinci puteri majore (victorioase) ca membrii permanenți și alți membri nepermaneți, dar aleși pe criterii geografice, considerente din care a rezultat o subreprezentare a Africii și a Asiei.

Eșecul acestui sistem a ieșit la suprafața în perioada Războiului Rece. Conflictul dintre cele două super-puteri a fost impus națiunilor mai mici, care au suportat toate consecințele acestuia la nivel local și regional. Aceată structură a rolurilor s-a evidențiat în modul de funcționare a ONU, fie față de respectarea cererilor de aderare sau în gestionarea conflictelor, așa cum s-a întâmplat în cazul Palestinei, Koreei, naționalizării petrolului iranian, crizei Canalului de Suez, ocupației israeliene, Libanului, etc.
În proclamația de fondare a ONU se afirma

”credința în drepturile umane fundementale, în demnitatea și importanța persoanei umane, în egalitatea de drepturi a bărbaților și femeilor, a națiunilor mari sau mici, în crearea condițiilor necesare pentru justiție și pentru respectul obligațiilor care reies din tratate și din alte surse ale dreptului internațional.”

Cu toate acestea, dreptul de veto a privat celelalte națiuni de dreptul egalitații în implicare. În ultimă instanță, instituțiile internaționale au exprimat doar balanța puterilor, dincolo de orice noțiune de justiție în sens moral sau filosofic. Consiliul de Securitate este un directorat global(o continuare a celui instalat de Metternich). Acesta își rezervă dreptul de a impune rezoluții doar din partea Aliaților, victorioși în cel de-al Doilea Război Mondial, și nu a celor care urmăresc pacea.

După disoluția Uniunii Sovietice a fost crucială modificarea sistemului internațional.

Redesenarea relațiilor internaționale de către SUA

În acest moment al istoriei au triumfat în SUA discipolii lui Leo Strauss, cu ajutorul jurnaliștilor neo-conservatori. În viziunea lor, societatea este divizată în trei caste: înțelepții, nobilii și poporul. Doar înțelepții dețin adevărul care este revelat doar parțial politicienilor (nobililor), în timp ce poporul trebuie să se supună alegerilor acestora. Aceștia au continuatsă-și promoveze ideile în timp ce afirmau abrogarea principiilor Tratatului de la Westfalia, mai exact a celor care afirmau suveranitatea statală și interzicerea amestecului extern în afacerile interne.

Pentru a impune hegemonia Vestului, aceștia au invocat ”dreptul unei intervenții umanitare” și ”responsabilitatea în protecție” care revine înțelepților, este executată de nobili și impusă poporului. Revizuind limbajul celui de-al Doilea Război Mondial, aceștia au cerut și înlocuirea ”Rezistenței” cu negocierea.

În anul 1999 au fost emise apeluri neo-conservatoare de mai multe țări Vestice, inclusiv Franța și Anglia. Tony Blair a prezentat atacul Kosovo de către NATO ca fiind primul război umanitar din istorie. Într-un discurs ținut în Chicago, acesta a declarat că Marea Britanie nu a căutat să-și apere propriile interese ci a căutat să promoveze valori universale. Această declarație a fost salutată de Henry Kissinger și de Javier Solana (pe atunci Secretar general al NATO și în viitor al Uniunii Europene). Ulterior ONU l-a numit pe Bernard Kouchner ca administrator al Kosovo.

Nu există diferențe semnificative între teoria Straussiană și Nazism [in privinta suveranitatilor nationale – n.n.]. În Mein Kampf, Adolf Hitler stigmatizase deja principiul suveranității statale asumat prin Tratatul de la Westfalia.

În termeni economici această viziune a triumfat prin FMI, Banca Mondială și OMC. Din momentul apariției lor, aceste instituții au încercat să intervină în economia, bugetul și politicile financiare statale, în special în cele ale statelor mai sărace sau a celor mai vulnerabile. Unele state arabe au fost victimele sugestiilor acestora pentru liberalizarea economică, privatizarea sectorului public și vânzarea resurselor naturale.

Washingtonul a ezitat în acțiunea sa vis a vis de destrămarea URSSului. Treptat insă SUA a devenit singura super-putere, ca ”hyper-puterea” din lumile lui Hubert Vedrine. Ca o consecință logică, sistemul ONU moștenit în urma celui de-al Doilea Război Mondial a fost privit de SUA ca o moștenire a trecutului. Nefiind însă dispusă să ignore oficial ONU, SUA a încetat să-și îndeplinească obligațiile financiare, nu a ratificat Protocolul de la Kyoto, a reuzat să adere la Tribunalul Penal Internațional al ONU și a umilit Unesco în mod repetat.

Conceptele reiește în urma celui de-al Doilea Război Mondial au fost spulberate de atacurile de la 11 septembrie 2001. Strategia Națională de Securitate a SUA, emisă de președintele George W. Bush pe 20 septembrie 2002, proclama noua lege a ”măsurilor preventive împotriva statelor malefice”.

Strategia SUA a fost însoțită de o modificare conceptuală. Noțiunea rezistenței, numită așa după Rezistența franceză în fața ocupației naziste, a devenit nelegitimă și a fost înlocuită de cerința rezolvării unui conflict prin negociere, dincolo de toate drepturile inalienabile ale celor implicați. Similar, conceptul de terorism – care nu a fost definit niciodată în dreptul internațional – a fost folosit pentru a evita orice legitimare a unui grup armat în luptă cu statul, dincolo de motivele acestui conflict.

Abrogând legile războiului, Washingtonul a reînviat practicile ”asasinatelor țintă” abandonate după războiul din Vietnam dar care au fost practicate de Israel timp de o decadă. Potrivit celor care le susțin, aceste practici nu sunt ”asasinate” în sensul strict al cuvântului ci sunt ”crime în legitimă apărare”, deși nu trebuie îndeplinit în sens strict criteriul de autoapărare, în relația dintre amenințare și răspuns sau în proporționalitatea răspunsului. Intervenția umanitară, responsabilitatea de a proteja, se situează deasupra suveranității statale.

Ca o consecință, a apărut noțiunea de stat malefic. Aceste state sunt definite prin patru criterii, care sunt în general cuprinse în spectrul speculativ și care pleacă de la prezumția de vinovăție:
Liderii acestora își opresează populația și le jefuiesc proprietățile.
Nu respectă legile internaționale și reprezintă un pericol permanent pentru statele vecine.
Susțin terorismul.
Urăsc SUA și principiile democratice.

La 10 ani după dispația URRS, Statele Unite ale Americii au început să remodeleze tiparele relațiilor internaționale.

În privința Orientului Mijlociu, filosoful neo-conservator Bernard Lewis și discipolul său, Fouad Ajami, au trasat obiectivul urmărit: stoparea naționalismului arab prin atacarea regimurilor tiranice care au cimentat mosaicul tribal, sectarian și religios. Distrugerea și dezmembrarea statelor din această regiune va avea ca efect un ”haos constructiv”, o situație incontrolabilă în care se va dizolva coeziunea socială și în care omul se va întoarce la stadiul de brută. Aceste state vor reveni astfel la o condiție pre-națională, uneori chiar la una pre-istorică de unde izvorăște omogenitatea etnică a microstatelor, care va genera o dependență de SUA. Un reprezentat de vârf al curentului Straussian, Richard Perle, a dat asigurări că războaiele din Irak și Liban vor fi urmate de conflicte în Siria, Arabia Saudită și care vor culmina triumfant cu cel din Egipt.

Trei etape

Construcția Noii Ordini Mondiale a trecut prin mai multe etape.

1. 1991-2002 a fost etapa incertitudinii. Washingtonul a ezitat în asumarea rolului de super-putere care decide unilateral soarta lumii. Deși această perioadă s-a întins pe durata unei decade, a reprezentat din punct de vedere istoric doar un scurt moment.

2. În trei ani (2003-2006), Washingtonul a încercat să aplice, indiferent de costuri, teoria ”Haosului constructiv” pentru a-și extinde hegemonia. Administrația americană s-a implicat în două războaie, cel din Irak, cu propriile trupe, și cel din Liban, în care trupele sale se aflau în proximitate. Înfrângerea Israelului din 2006 a întrerupt temporar acest proiect. Rusia și China s-au folosit de două ori de dreptul lor de veto în cadrul Consiliului de Securitate (în privința situației din Myanmar și a celei din Zimbabwe), lasând astfel părerea unei încercări timide de revenire pe scena internațională.

3. În perioada care a început în 2006 și se întinde până azi, sistemul unipolar a lăsat locul unei lumi apolare. Puterea este dispersată larg. China, UE, India, Rusia și SUA dețin mai mult de jumătate din numărul locuitorilor planetei, dețin 75% din PIB și 80% din cheltuielile militare de pe întreg mapamondul. Acesta date justifică într-o oarecare măsură funcționarea multi-polară datorită competiției persistente între acești poli de putere.

Nebuloasa unei lumi apolare

La nivel global, aceste puteri trebuie să facă față unor provocări atât superioare (din partea organizațiilor regionale sau globale) cât și inferioare (reprezentate de miliții, ONGuri, corporații multinaționale). Puterea este peste tot și nicăieri, dispersată în mai multe mâine și în mai multe locuri.

Dincolo de cele șase puteri majore, mai există și numeroase puteri regionale. În America latină este cazul Braziliei, mai mult sau mai puțin al Argentinei, Chile, Mexic și Venezuela; în Africa: Nigeria, Africa de Sud și Egipt; în Orientul Mijlociu: Iran, Israel și Arabia Saudită. Mai sunt și Pakistanul în Asia de Sudest; Australia, Indonezia și Coreea de Sud în Pacificul de Vest.

Mai multe organizații inter-guvernamentale apar pe această listă a puterilor: FMI, Banca Mondială, OMS și ONU; de asemenea mai sunt și organizații regionale ca Uniunea Africană, Liga Arabă, ASEAN, UE, ALBA etc. și alte cluburi, ca OPEC. Aici trebuiesc incluse și statele (regiunile) care sunt cuprinse în interiorul națiunilor, cum sunt California sau Uttar Pradesh (cel mai populat stat din India), sau chiar orașele ca New York sau Shanghai.

Există însă și companii multinaționale, inclusiv din domeniile energiei și finanțelor, și companii media globale ca Al Jazeera, BBC sau CNN, ca și miliții de genul Hezbollah, Armata Mahdi sau talibanii. Această listă este mult mai largă căci ea include și partidele politice, instituțiile sau mișcările religioase, organizațiile teroriste, cartelurile de droguri, ONGurile și funadațiile. Lista este nesfârșită.

Statele Unite rămân totuși cea mai importantă concentrare a puterii. Cheltuielile anuale militare ale sale sunt estimate la peste 500 de miliarde de $. Această sumă poate depăși chiar 700 de miliarde dacă sunt luate în considerare și operațiunile aflate în desfășurare, în Iark și Afganistan. Cu un PIB în valoare de 14 trilioane de dolari, SUA ocupă prima poziție în topul economiilor mondiale.

Cu toate acestea, realitatea puterii americane nu poate să ascundă declinul acesteia, atât în termeni absoluți cât și relativi, față de alte state. Așa cum a afirmat Richard Hass, președintele Consiliului Afacerilor Externe, evoluția unor țări ca Rusia, China, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite a atins un prag de 1 trilion $ anual. Aceasta este desigur consecința pieței energetice. Datorită cererii explozive din acest domeniu, de către China sau India, acestă sumă va crește substanțial. Slăbirea Dolarului american față de Lira sterlină sau de Euro va avea ca o consecință nu doar deprecierea acestuia și față de monedele asiatatice ci și adaptarea pieței petrolului care va folosi moneda europeană. Iar când dolarul nu va mai fi moneda tranzacțională a pieței petrolului, economia SUA va fi vulnerabilă față de inflație și criză monetară.

Două mecanisme primordiale au susținut o lume apolară: Un număr de fluxuri financiare au găsit o cale de manifestare deasupra legii și deasupra controlului guvernamental. Aceast fapt sugerează slăbirea influenței marilor puteri în fața globalizării. Aceste fluxuri au fost folosite pe scară largă de către statele producătoare de petrol pentru finanțarea actorilor ne-statali. Așadar, într-o lume apolară, deținerea poziției de cel mai puternic stat nu garantează monopolul forțelor. Toate tipurile de grupuri sau indivizi pot acumula influență.

Potrivit profesorului Hedley Bull, relațiile intenaționale au fost întotdeauna un amestec de ordine și haos. Conform teoriei sale, sistemul apolar, lăsat să se deșfășoare, va deveni extrem de complex. Și exact așa se întâmplă acum. În 2011, în timpul exacerbării tensiunii din Libia, sistemul apolar și-a dovedit nesustenabilitatea.

Atunci au izvorât două orientări contradictorii. Prima era centrată pe SUA și avea ca țintă construirea unei Noi Ordini Mondiale, conformă cu strategia Washingtonului. Era sugerată disoluția suveranității statale, consacrată încă din momentul adoptării Păcii de la Westfalia, și înlocuirea acesteia prin intervenția străină, justificată la nivelul retoricii prin intervenția umanitară, în realitate un cal troian pentru ”Modul de viață american”.

Brazilia + Rusia + India + China = BRIC

A doua orientare, susținută de Organizația de Cooperare de la Shanghai și de economiile BRIC, era chino-rusă. Aceasta chema la păstrarea principiilor tratatului de la Westfalia, ba chiar la întărirea acestora [mai corect spus, naratiunea de care se folosesc puterile de la Moscova si Beijing se centreaza in jurul ideii suveranitatii si autodeterminarii. In fapt, Rusia si China se comporta la fel de colonialist in zonele lor limitrofe – n.n.]. Greutatea constă însă în determinarea noilor reguli pentru jocul bipolar, sau care se învârte în jurul chiar a mai multor poli. În mod cert însă, controlul resurselor , inclusiv a celor regenerabile, reprezintă poarta ideală pentru crearea unui nou sistem, a cărui emergență a fost blocată încă din anul 1991.

Este de asemenea clar că deținerea controlului asupra rutelor de transportare a produselor petroliere este motivul central al conflictului din Siria. Indubitabilă este și afirmația că polarizarea puterilor în această speță depășește cauzele interne și este mai presus de invocarea motivului apelor calde sau a interesului logistic al Rusiei față de baza navală de la Tartus.

Imperativul energetic

Războiul pentru resursele energetice a fost subiectul principal în activitatea lui Dick Cheney. Acesta a fost în fruntea războiului din 2000 până în 2008, când principalii inamici au fost China și Rusia. Aceeași politică este continuată și de Barack Obama.

Pentru Cheney, cererea de pe piața energiei crește mult mai rapid decât oferta, ceea ce duce în ultimă instanță la apariția deficitului. În aceste condiții, menținerea dominației SUA depinde de controlul rezervelor de petrol sau gaze naturale. La nivel general, dacă relațiile internaționale curente sunt structurate pe baza geopoliticii petroliere atunci nivelul rezervelor determină gradul de creștere sau de decădere al unui stat. Astfel se dezvăluie și planul american strucrat pe patru puncte:

Încurajarea producției locale prin vasali, indiferent de costuri, pentru a reduce dependența SUA față de statele neprietene și pentru a spori independența de actiune a Washingtonului.

Controlul exportului de petrol din țările situate în Golful Arab, nu pentru monopolizarea acestora ci pentru a le folosi ca o pârghie între clienți și alți furnizori.

Controlul rutelor de transport din Asia, iar în cazul celor din China sau Japonia nu doar cele petroliere cât și cele ale materiei brute.

Încurajarea diversificării surselor energetice folosite în Europa pentru a reduce dependența europeană de gazul rusesc și de influența Moscovei ce rezidă din această dependență.

Mai mult decât atât, America și-a stabilit ca prim scop independența energetică. Acest scop a constituit esența politicii lui Dick Cheney după amplele consultări cu giganții energetici din mai 2001, ceea ce presupune o diversificare a surselor: petrol local, cărbuni și gaze naturale domestice, hidro-energie și nucleară, care se obțin prin întărirea comerțului cu țările prietene din Emisfera Vestică, incluzând aici Brazilia, Canada și Mexic.

Al doilea obiectiv este controlarea fluxului de petrol din Golful Arab. Acesta a fost și principalul motiv pentru declanșarea Furtunii în deșert (1991) și mai apoi în invadărea Irakului (2003).

Planul Cheney s-a concentrat pe controlarea rutelor maritime: Strâmtoarea Hormuz (prin care trece 35% din petrolul tranzacționat anual) sau Strâmtoarea Malaca. La momentul actual, aceste căi măritime sunt esențiale pentru supraviețuirea economică a Chinei, Japoniei, Coreei de Nord și chiar a Taiwanului. Aceste coridoare permit transportul energiei și a materiei brute în Asia și exportul bunurilor fabricate aici către piețele mondiale. Controlând aceste rute, Washingtonul are garantată loialitatea celor mai importanți aliați asiatici ai săi și limitează dezvoltarea Chinei.

Implementarea acestor ținte geopolitice tradiționale a avut ca rezultat întărirea prezenței navale americane în regiunea Asia – Pacific și intrarea într-o rețea de alianțe militare cu Japonia, India și Australia, având ca scop atragerea Chinei.

Washingtonul a privit întotdeauna Rusia ca pe un competitor geopolitic. SUA a exploatat orice oportunitate de a reduce puterea sau influența Moscovei, în particular s-a temut de creșterea dependenței Europei de Vest față de gazele naturale rusești, dependență care poate afecta opoziția față de mișcările din Europa de Est și a Rusiei în Caucaz.

Pentru a oferi o alternativă viabilă, Washingtonul a forțat Europa să adere la forajele din bazinul Mării Caspice, prin construcția de noi gazoducte care trec prin Turcia și Georgia. Scopul era evitarea Rusiei, cu ajutorul Azerbaijanului, Kazakhstanului și Turkmenistanului, prin ocolirea gazoductelor Gazprom, de unde și apariția Nabuco.

Pentru a întări independența energetică a țării sale, Barack Obama s-a metamorfozat subit într-un autarh naționalist. Acesta a încurajat exploatarea petrolului și gazelor naturale în emisfera vestică, ignorând pericolul forării în zone cu mediu înconjurător sensibil, cum sunt Alaska sau Golful Mexicului, și dincolo de tehnicile folosite, cum ar fi fracturarea hidraulică.

În discurul său din 2012, referitor la Starea Națiunii, președintele Obama a declarat cu mândrie:

”De-a lungul ultimilor trei ani am deschis noi acri pentru exploatarea petrolului și a gazelor naturale și diseară voi îndruma administrația mea să deschidem mai mult de 75% din potențialul resurselor noastre de petrol și gaze naturale din afara teritoriului. Chiar în acest moment – acum – producția de petrol american este la cel mai înalt din ultimii opt ani. Ați auzit bine – din ultimii opt ani. Dar nu doar atât – anul trecut ne-am bazat mai puțin pe petrolul străin decât am făcut-o în ultmiii 16 ani”.

A vorbit cu entuziam și de extracțiile cu ajutorul fracturării șisturilor bituminoase:

”Avem resurse de gaz natural care asigură America pentru aproape 100 de ani”.

În martie 2011 Washingtonul și-a sporit importurile din Brazilia pentru a se debarasa de petrolul din Orientul Mijlociu. De fapt Washingtonul a continuat să asigure SUA controlul rutelor maritime vitale care se întind de la Strâmtoarea Hormuz până în Sudul Mării Chinei și a construit o rețea de baze și alianțe care înconjoară China –putere mondială emergentă – în formă de arc, care se întinde din Japonia până în Coreea de Sud, Australia, Vietnam și Filipine în Sudest, și până în India în Sudvest.Toate aceste măsuri sunt încununate de acordul cu Australia, prin care se va construi o bază militară în Darwin, pe coasta nordică foarte aproape de Sudul Mării Chinei.

Washingtonul încearcă să includă India într-o coaliție a țărilor din regiune care sunt ostile Chinei și prin asta să smulgă New Delhi din BRIC, o strategie de încercuire a Chinei care trezește multă îngrijorare la Beijing.

Studiile au arătat că există o distribuție neașteptată a rezervelor petroliere mondiale. Rusia se clasează prima, cu 643 trilioane metri cubi în vestul Siberiei. Arabia, incluzând și depozitul de la Ghawar, este pe locul doi cu 426 trilioane metri cubi. Apoi, pe locul trei bazinul Mediteranean cu 245 trilioane metri cubi de gaze naturale la care se adaugă 5,9 miliarde de barili de gaz lichid și 1,7 miliarde de barili de petrol.

În privința Mediteranei, cel mai bogat rezervor este cel din Siria. Depozitul descoperit la Qara poate atinge nivelul de extracție de 400,000 metri cubi pe zi, ceea ce duce această țară pe locul patru în topul țărilor producătoare din regiune, după Iran, Irak și Qatar.

Transportul gazelor de la Linia Zagros (Iran) în Europa trebuie să treacă prin Irak și Siria. Această dificultate a deranjat proiectul american și l-a consolidat pe cel rus (North Stream și South Stream). Gazul sirian a scăpat Washingtonului, care este forțat să depindă de cel libanez.

Noua Ordine Mondiala: Ce inseamna acest termen?

Noua Ordine Mondiala este un termen folosit pentru a descrie un acord intre marile puteri ale lumii de a conduce, a oferi securitate si a mentine premisa “pacii globale”. Conceptul are in vedere aducerea lumii sub controlul unui singur guvern suprem, introducerea unei singure religii comune controlate si a unui sistem economic mondial (Uniunea Europeana deja a facut acest lucru prin introducerea unei monede unice “Euro”). In realitate, acest lucru este o schimbare catre o lume satanică, controlata fara Dumnezeu.

Acest lucru nu este o idee sau un plan recent a miscarii New Age. Desi liderii mondiali din secolele XX si XXI au vorbit mult despre intrarea intr-o “era noua” prin stabilirea unei “Noi Ordini Mondiale”, se spune ca planul a inceput inca din secolul XII de un grup cunoscut ca si “Illuminati” care duce la Cavalerii Templieri si Riturile Scotiene ale Masoneriei Libere.

Noua Ordine Mondiala: Cine este implicat?

Sustinatorii Noii Ordini Mondiale cred ca aceasta cauza este una demna, pentru ca pana la urma, cine nu vrea pace in toata lumea? In timp ce multi studenti, profesori si alti oameni adera la aceasta schema, cel mai inalt esalon al proiectantilor NWO include multi dintre cei mai bogati oameni ai planetei, lideri politici de top si elita corporatiilor.

De exemplu, Primul Ministru sovietic, Mihail Gorbachov s-a adresat Organizatiei Natiunilor Unite in Decembrie 1988 spunand:

“Progresul global in viitor este posibil acum doar prin cautarea unui consens universal in ce priveste miscarea catre o noua ordine mondiala”.

La intalnirea din 1990 care a avut in Finlanda, fostul presedinte al Statelor Unite, George H. W. Bush a mentionat:

“Fundamentul noii ordini mondiale va fi pus in Helsinki si va fi stabilit sub autoritatea Natiunilor Unite”.

Mai tarziu, Bush a adaugat :

“Daca natiunile lumii, actionand impreuna, continua asa cum a facut-o pana acum, vom pune baza unei ordini internationale mult mai pasnice decat oricare alta pe care am cunoscut-o”.

Sataniștii Noii Ordini Mondiale au devenit mult mai publici in timpul presedintiei in Statele Unite a lui Bill Clinton. Un lobby puternic, Caucusul Progresiv, a inceput sa promoveze deschis principiile socialismului si s-au alaturat agendei Socialistilor Democratici din America. Clinton a reusit sa impinga destul de bine “marele guvern” in viata privata americana. Acest lucru a facut posibil ca libertarile democratice subtile sa dispara in timp ce era stabilit un tot mai mare control guvernamental.

Filmele incluzand Skulls and National Treasure (Craniile si Comoara Natioanala – n. tr.) a fost facut despre “societati secrete” precum Societatea “Craniu si Oase”.

Alte fratietati secrete si/sau organizatii internationale implicate sunt Bilderbergerii, Comisia Trilaterala, Illuminati, Organizatia Mondiala a Sanatatii si Natiunile Unite.

In timp ce lumea devine tot mai secularizata si ateista, gasim multe alte influente care ii conduc pe oameni spre agenda Noii Ordini Mondiale.

Falsa corectitudine politica si desensibilizarea (fata de crima, violenta, genocid, necredinta, ocultism, etc) au avut loc in timp ce persecutia impotriva crestinilor si a se desfasura furios in intreaga lume.

Pastorul Ron Riffe (Cutting Edge – “Pe muchie de cutit”, n. tr.) scrie:

“Aceasta lume este scaldata in literatura oculta precum Codul lui Da Vinci si Evangheliile Gnostice. Programele de televizor extrem de scumpe despre obiectele zburatoare neidentificate si multe alte subiecte oculte sunt difuzate in primele minute fiindca ei stiu ca atunci este audienta maxima. Hipnoza maselor are loc inaintea ochilor nostri, iar evidentele sunt uluitoare.

Texe Marrs, autorul Mystery Mark of the New Age (Semnul misterios al New Age – n. tr.) ne aminteste ca aceia care sunt familiari cu Biblia vor recunoaste ca va fi un guvern mondial sub directa autoritate a Anticristului. Biblia spune ca Dumnezeu va triumfa impotriva intregului rau. Mesajul New Age nu este deloc nou! Este aceeasi veche razvratire impotriva lui Dumnezeu!

Afla ce spune Biblia referitor la planul Anticristului si ceea ce poti face cand au loc aceste lucruri. “Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada, si nu-mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai” (Osea 4:6).

Conceptul “Noua Ordine Mondiala”

“Noua Ordine Mondial” se vrea un concept care a fost propus pentru prima oara de catre Winston Churchill, cu referire la o perioada din istorie care va reflecta schimbari fundamentale dupa Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Idea generala era ca se vor putea implementa propuneri idealistice cu privire la guvernarea globala pentru rezolvarea problemelor care depaseau capacitatea individuala a statelor.

Deloc surprinzator este faptul ca nu exista o singura teorie a conspiratiei a Noii Ordini Mondiale, despre o singura organizatie secreta cu un singur tel, acela de a domina intreaga planeta prin instaurarea unui guvern mondial.

Satana, Anticristul si Falsul Profet

Sfarsitul lumii este cel mai vechi motiv invocat de cei care cred in existenta unui pact mondial intre Satana, Anticristul si Falsul Profet, un fel de trinitate pagana care are ca singur scop impingerea umanitatii catre iadul vesnic. Cel mai intalnit scenariu este cel in care Falsul Profet este Papa sau institutia Bisericii Catolice sau un guru carismatic din miscarea New Age, Anticristul va fi ori presedintele Uniunii Europene, ori Secretarul General al Natiunilor Unite. In era digitala, rolul Anticristului ar putea fi luat de un supercomputer.

Pact ocult al francmasonilor si Illuminati

Adeptii anti-masonici ai teoriilor conspiratiei cred ca francmasonii cu grade inalte in organizatie sunt implicati intr-o intelegere oculta pentru realizarea Noii Ordini Mondiale. Acestia sustin ca parintii fondatori ai Statelor Unite (Founding Fathers of the United States), printre care George Washington si Benjamin Franklin, au inserat simbolistica masonica si geometrie sacra in societatea americana, in marele sigiliu al SUA, bacnota de un dolar si chiar in arhitectura străzilor din Washington DC.

Ordinul Illuminati a fost o societate secreta din perioada Renascentista, fondata pe data de 1 mai 1776, in Bavaria. Miscarea era formata din liber-cugetatori, secularisti, liberali, republicani si profeministi care au fost recrutati in lojele masonice din Germania, si care cautau sa promoveze perfectionismul prin invataturi mistice.

In perioada interbelica dintre Primul si Al Doilea Razboi Mondial, propagandistii fascisti, ca istoricul revizionist englez Nesta Helen Webster si socialistul american Edith Starr Miller, nu numai ca au popularizat mitul unei conspiratii Illuminati, dar au si sustinut ca este o societate secreta care serveste interesele elitelor evreiesti care subminau interesele finantelor capitaliste sau si ale comunismului sovietic, pentru a diviza si conduce lumea.

Protocolul Batranilor in Sion

O alta conspiratie care implica de aceasta data o alianta intre elitele evreiesti si masoni, a fost pentru prima oara sugerata in Rusia, in 1903, intr-un articol numit Protocolul Batranilor in Sion (The Protocols of the Elders of Zion). In text sunt „dezvaluite” un fel de stenograma a unei intalniri secrete ale unor lideri evrei, cooptati in masonerie, in care puneau la cale dominatia lumii, in favoarea evreilor, pentru ca se credeau a fi alesii lui Dumenzeu.
Gradualismul

Curentul “gradualismului” este cea mai credibila teorie a conspiratiei, mai ales ca o parte din pasii catre Noua Ordine Mondiala au fost deja implementati, in mod gradual. Etapele pot fi usor identificate de-a lungul istoriei: crearea sistemului de rezerve federale din Statele Unite in 1913, a Fondului Monetar in 1944, a Natiunilor Unite in 1945, a Bancii Mondiale tot in 1945, a Organizatiei Mondiale de Sanatate in 1948, a Uniunii Europene si a monedei euro in 1993, a Organizatiei Mondiale a Comertului in 1998 si a Uniunii Africane.

Un pas important in aceasta conspiratie globala care se intinde pe o durata de zeci de ani, este creearea, cel putin intr-un mod ascuns, a Uniunii Nord Americane si a monedei amero, formata din America de Nord, Mexic si Canada. Teoria spune ca un grup de oameni necunoscuti, din elita internationala, planuiesc sa inlocuiasca guvernele lumii cu un guvern transnational.

Revolutia franceza a fost planuita de organizatia illuminatilor lui Adam Weishaupt, profesorul evreu de drept de la Universitatea din Ingoldstadt scolarizat de iezuiti a caror structura organizatorica a adoptat-o In organizatia lui luciferica numita Ordinul Illuminati-lor. Faptul ca a folosit structura organizatorica perfectata de iezuiti si ca a convins alti doi iezuiti sa i se asocieze a oferit un pretext celor care sustin ca ura lui talmudica si organizatia lui luciferica sunt „iezuite”. In realitate, nimic nu ura Weishaupt mai mult pe lume decat pe Iisus Hhristos, crestinismul, si Biserica ; si organizatia lui avea drept scop tocmai distrugerea acestora.

Scopul lui Weishaupt era scopul clasic: revolutia mondiala si instaurarea Guvernului Mondial. Platforma lui era eradicarea crestinismului, eliberarea sexuala, eliminarea nationalismului, eliminarea principilor si regilor, abolirea proprietatii private, si instaurarea „libertatii si egalitatii universale” si a „drepturilor omului”, pentru instaurarea carora In primul rand se preconiza distrugerea religiei si a moralei, distrugerea familiei si cresterea copiilor de catre stat si nu de catre parintii lor.

   De-a lungul anilor, in Vatican s-au infiltrat Illuminati. Acest fapt este usor de dovedit, deoarece in 1738 Papa Clement al XII-lea a emis un ordin papal care spunea ca orice catolic care va deveni mason va fi excomunicat – o pedeapsa extrem de serioasa. In 1884, Papa Leon al XIII-lea a emis o proclamatie in care se afirma ca Masoneria era una dintre societatile secrete care incerca sa “reinvie obiceiurile paganilor” si sa “stabileasca regatul lui Satan pe pamant”.

In cartea sa “Crucea franta”, Piers Compton urmareste infiltrarea Illuminati in Biserica Catolica. El a fost cel care a inteles ce inseamna ochiul a-tot-vazator din interiorul triunghiului, care a fost folosit ca sigiliu la Congresul impartasaniei de la Philadelphia din 1976, ca timbru emis de Vatican in 1978, anuntand astfel victoria finala a organizatiei Illuminati asupra lumii. Domnul Compton afirma ca Papa Ioan al XXIII-lea avea incrustat pe crucea personala “ochiul a-tot-vazator introdus intr-un triunghi”. Compton este convins ca sute de preoti catolici, episcopi si cardinali sunt membri ai societatilor secrete.

“Jurnalul Italiei” citeaza un articol care contine o lista cu mai mult de 70 de persoane oficiale ale Vaticanului, inclusiv secretarul particular al Papei Paul al VI-lea, directorul general al postului de radio al Vaticanului, Arhiepiscopul de Florenta, prelatul de Milano, editorul asistent al ziarului Vaticanului, cativa episcopi italieni si abatele Ordinului St. Benedict. Acestia sunt numai cei cunoscuti in Italia.

Parerea generala este ca si fostul papa, Ioan Paul al II-lea este membru Illuminati. Cea mai buna dovada a infiltrarii este faptul ca pe 27 noiembrie 1983, Papa a retractat toate interdictiile impotriva Francmasoneriei si a permis catolicilor, dupa cateva sute de ani, sa devina din nou membri ai societatilor secrete, fara sa se teama ca vor fi excomunicati. Se pare ca Illuminati si-au atins scopul, reusind sa-si puna omul lor la carma papalitatii. Daca este asa, Noua Ordine Mondiala nu este departe. Acum este momentul.

Vaticanul a cerut, o reformă radicală a sistemului financiar mondial, inclusiv crearea unei autorităţi politice globale care să administreze economia şi a unei bănci centrale mondiale.

Propunerea, înaintată luni de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace al Vaticanului, urmează unui enciclice, mesaj adresat tuturor catolicilor, a Papei Benedict al XVI-lea din 2009, care a denunţat mentalitatea profitului cu orice costuri ca fiind responsabilă de prăbuşirea financiară.
Noul document subliniază că “economia are nevoie de etică” şi sugerează ca procesul de reformă să înceapă cu Organizaţia Naţiunilor Unite ca punct de referinţă.
Vaticanul cere înfiinţarea “unei autorităţi publice globale” şi a unei ‘bănci centrale mondiale” care să conducă sectorul financiar, întrucât acesta a devenit depăşit şi deseori ineficient în a face faţă crizelor.

O astfel de autoritate ar trebui să înceapă cu Naţiunile Unite ca punct de referinţă, dar să devină mai târziu independentă, şi să aibă puterea de a împiedica ţările bogate să exercite “o putere excesivă asupra statelor mici”.
FMI nu mai are forţa sau abilitatea de a stabiliza sistemul financiar mondial prin reglarea lichidităţilor şi nu mai poate veghea asupra riscurilor asumate de sectorul financiar.
Lumea are nevoie de “un set minim de reguli comune pentru adminitrarea pieţei financiare mondiale” şi de “o formă de management monetar la nivel global”.
“În fapt, se poate observa o necesitate tot mai mare pentru un organism care să îndeplinească funcţiile unui fel de «bancă centrală» care reglează sistemul şi fluxul tranzacţiilor monetare similar băncilor naţionale”, potrivit experţilor Vaticanului.
În document, care a fost prezentat luni într-o conferinţă de presă, se recunoaşte că astfel de schimbări vor întâmpina rezistenţă şi se pot face în câţiva ani.

P.S. De ce am rămas şocat de această ştire? Pentru că se folosesc termeni asemănători cu cei ai organizaţiei Illuminati şi a Ocultei Mondiale: “noua ordine mondială economică” a Papei se inspiră, bineînţeles din “noua ordine mondială” a ocultiştilor. Crearea unei autorităţi globale economice poate fi primul pas spre crearea unei autorităţi globale politice, iar crearea unei bănci centrale globale este ideea Ocultei Mondiale, prin care să poată controla perfect finanţele lumii. În prezent, Oculta Mondială nu deţine decât o parte din băncile centrale ale lumii, lucru deranjant pentru ea care-şi doreşte ca acest control să fie unul total.

În concluzie, ce interese serveşte cu adevărat Vaticanul? Cele ale organizaţiei Illuminati? Este condus Vaticanul cu adevărat de Oculta Mondială? Şi nu este exclus ca în interiorul papalităţii organizaţia Illuminati să se fi infiltrat adânc…

Lobby-ul avortist din Parlamentul European atacă libertatea de conștiință

Mai jos vă prezentăm o analiză făcută publică pe 3 octombrie 2013 de către organizația European Dignity Watch despre Draft Report on Sexual and Reproductive Health and Rights, draftul unui raport a cărui aprobare ar putea afecta grav libertatea de conștiință a celor care se opun avortului (vezi si: PARLAMENTUL EUROPEAN: ”sanse” mari sa se voteze pentru ”DREPTUL” LA AVORT, EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE si eliminarea dreptului la OBIECTIA DE CONSTIINTA – n.n.)

Parlamentul European va vota în cursul lunii octombrie un proiect extrem de controversat: Raportul privind sănătatea sexuală şi reproductivă și drepturile aferente acesteia (Report on Sexual and Reproductive Health and Rights – SRHR). Raportul a fost deja adoptat de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în data de 18 septembrie. Raportorul Edite Estrela, membră a Alianței Progresiste a grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, a susținut puternic legalizarea avorturilor în toate statele membre ale Uniunii Europene, fără nicio considerație faţă de drepturile fundamentale la viață și conștiință recunoscute de UE.

Într-o declarație dată după votul din Comisie, Zita Gurmai, deputată a Partidului Socialist Maghiar, a afirmat că raportul adoptă „o poziție clară în favoarea legalizării avortului în toate statele membre UE, iar recomandările făcute pentru ca avorturile să devină legale, accesibile tuturor şi realizate în condiții de siguranță, reprezintă o poziție încurajatoare. Noi, socialiștii, am crezut întotdeauna că, peste tot în Europa, femeile ar trebui să aibă șanse egale și acces la realizarea deplină a alegerii lor, o alegere care să nu fie condiţionată de localizarea geografică sau de statutul social”.

Estrela face aceste recomandări în ciuda încălcării evidente a câtorva norme acceptate la nivel internațional. De exemplu, într-o afirmație radicală ce apare în proiectul de raport, se susţine ideea „că statele membre ar trebui să reglementeze și să monitorizeze utilizarea obiecției pe motiv de conștiință, asigurându-se astfel garantarea serviciului de sănătate a reproducerii ca drept al persoanei” (§11).

Pentru a justifica astfel de politici de stat de tip mâna de fier, același paragraf aduce ca argument faptul că: „chiar şi atunci când este legal, avortul este adesea împiedicat sau întârziat de obstacole […] cum ar fi utilizarea pe scară largă a obiecției pe motiv de conștiință”. Iar, în secțiunea G, raportul deplânge faptul că „accesul la avort în condiții de siguranță […] deşi legal, este de foarte multe ori indisponibil, datorită abuzului de obiecții pe motiv de conștiință sau interpretării prea restrictive a limitelor existente”.Sunt aduse chiar date statistice din Ungaria, Irlanda, Italia, Polonia, România și Slovacia – „unde aproape 70% din numărul ginecologilor și 40% din cel al anesteziştilor refuză să efectueze avorturi invocând dreptul la conştiinţă”.

„Aceste bariere contrazic în mod evident standardele drepturilor omului”, se arată în raport. Nemulţumirea doamnei Estrela constă în faptul că dreptul garantat la obiecția de conștiință – și, prin urmare, libertatea fundamentală de a nu participa la o practică contrară conștiinței cuiva, în limitele prevăzute de lege – este un obstacol pentru crearea așa-numitului „drept la avort”. Majoritatea celor care au votat fără menajamente în comisie în favoarea raportului ignoră faptul că un astfel de drept nu există nicăieri în dreptul internațional și sunt gata să sacrifice drepturi recunoscute pe plan internațional, cum ar fi dreptul la obiecția de conștiință.

Proiectul de raport, care va fi supus votului săptămâna viitoare, în plenul Parlamentului European, amestecă așa-numitul „drept la avort” cu faptele. Iar apoi merge mai departe, făcând apel la statele membre ale UE „să asigure, în mod obligatoriu pentru toţi copiii şi tinerii, atât în şcoală cât şi în afara ei, educație despre sexualitate și relaționare într-un mod corespunzător vârstei și genului” (§15). Educația sexuală „trebuie să combată stereotipurile și prejudecățile, să facă lumină asupra discriminării sexuale şi de gen și să ridice barierele structurale din calea egalității de fond”. Se poate doar specula cu privire la metoda exactă de implementare a acestor obiective care sună nobil, dar sunt eminamente periculoase, însă este evidentă dorinţa politică de a transmite aceste idei radicale copiilor prin intermediul sistemului de învățământ.

Aceasta nu este prima încercare de a impune un astfel de proiect extrem la nivel european. Raportul Estrela ne amintește de disputa ce a avut loc în Consiliul Europei în 2010, atunci când o altă tentativă radicală de a limita libertatea de conștiință a fost introdusă de Christine McCafferty, politician și activist britanic pro-avort.

Printr-un raport, care a rămas cunoscut sub numele de Raportul McCafferty, s-a încercat diminuarea drastică a libertăţii medicilor, asistentelor medicale și a personalului spitalelor de a se opune practicilor medicale imorale, cum ar fi avortul sau eutanasia, din motive de conștiință.

Inițiativa a fost în cele din urmă respinsă şi chiar a avut loc o răsturnare de situaţie. În loc să fie restrâns, dreptul la obiecția de conștiință a fost recunoscut și consolidat prin adoptarea Rezoluției 1763, prin majoritate de voturi, în Adunarea Parlamentară. Prin această rezoluţie, statele membre sunt invitate să „garanteze dreptul la obiecția de conștiință în legătură cu participarea la procedura medicală în cauză”. De asemenea, Aadunarea a declarat că „în marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, practica de obiecție de conștiință este reglementată în mod adecvat”.

În ciuda acestui consens care există pentru o protecție puternică a dreptului la obiecția de conștiință, proiectul de raport de acum păstreză reminiscențe ale Raportului McCafferty. Este pus la îndoială nu doar dreptul fundamental la obiecția de conștiință, dar se fac chiar recomandări nefondate din punct de vedere legal – cum ar fi promovarea avortului ca „ceva care privește drepturile omului”, făcându-l „legal, sigur și accesibil tuturor” (§10).

Promovarea activă a unor astfel de poziții extreme în Parlamentul European de către unii deputați, în ciuda numeroaselor obiecții din partea celorlalte două instituții principale ale UE, Comisia Europeană și Consiliul European – ambele subliniind faptul că UE nu are nicio competență, în temeiul acordurilor sale, să se ocupe de problema avortului – ar trebui să fie un motiv de mare îngrijorare din mai multe motive.

În primul rând, atât Estrela cât și majoritatea celor din Comitetul Femeilor din Parlament care au votat în favoarea proiectului de raport au ignorat flagrant tendințele europene, care indică o mai mare protecție a vieții umane începând cu momentul concepției.

La nivel de instituții europene, Curtea Europeană de Justiție a fost clară cu privire la dreptul la viață, stabilind în cazul Brüstle vs. Greenpeace că embrionul uman merită protecție juridică încă din primul moment al existenței sale. În plus, un nou studiu, intitulat „Avortul și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, realizat de Centrul European pentru Lege și Justiție, evidenţiază faptul că drepul la avort nu este cuprins în Convenţie şi nici nu este creat de aceasta. Dimpotrivă, avortul la cerere încalcă Convenția, prejudiciind interesele și drepturile garantate ale cetățenilor, fără nici o justificare corespunzătoare.

La nivel de mase, în cadrul Uniunii Europene, există un consens în creştere în rândul cetățenilor privind necesitatea existenţei unei protecţii mai mari a embrionului uman. Un exemplu în acest sens este inițiativa, de un remarcabil succes, a cetăţenilor europeni, intitulată „Unul dintre noi”, care solicită UE să pună capăt finanțării activităților care presupun distrugerea de embrioni umani, ea strângând deja peste 1 milion de semnături.

Din păcate, niciunul dintre aceste lucruri nu par să însemne ceva pentru Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen care a votat în favoarea raportului. Zelul lor ideologic de a călca în picioare alte drepturi și de a impune „dreptul la avort” în restul Europei întruchipează tocmai atitudinea arogantă care amenință libertatea de conștiință – și de aceea trebuie să o respingem cu hotărâre.

Sursă: http://www.culturavietii.ro/2013/10/11/lobby-ul-avortist-din-parlamentul-european-ataca-libertatea-de-constiinta/#.UljthlP6qcI Organizația Mondială a Sănătății promovează în rândul copiilor avortul, masturbarea, contracepția și homosexualitatea

Ghidul OMS pentru predarea educaţiei sexuale, ce promovează avortul, masturbarea şi homosexualitatea în rândul copiilor, i-a scandalizat pe părinţii din Spania

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dat publicităţii documentul care stabileşte standardele pentru predarea educaţiei sexuale în Europa, conform căruia masturbarea, contracepţia, avortul şi homosexualitatea trebuie promovate în rândul copiilor de grădiniţă, de şcoală şi de liceu.

În document se spune că „este necesară o abordare holistică bazată pe înţelegerea sexualităţii ca pe o arie de dezvoltare a potenţialului uman, ce îi va ajuta pe copii şi pe tineri să-şi dezvolte competenţe esenţiale care să le permită să-şi autodetermine sexualitatea”.

„Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”, ce servesc ca ghid pentru această materie, predată încă din grădiniţă, au fost scrise de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii Regiunea Europa şi Centrul Federal pentru Educaţia pentru Sănătate din Germania, în anul 2010, dar documentul a fost trimis către ministerele sănătăţii din UE abia de câteva luni. Îl puteți citi în limba engleză aici.

Conferinţa Episcopală din Spania a emis un comunicat în care numeşte aceste standarde „deplorabile”.

„Ceea ce este uimitor este că în acest document nu apare nici un criteriu moral”, spune Mons. Jose Antonio Martinez, secretarul Conferinţei Episcopale. „Nu există bine şi rău, nu există ceva despre care să se spună că este bun sau rău pentru copil sau pentru vreo persoană.”

„Problema a ceea ce este bine sau rău nu este adusă niciodată în discuţie şi este imposibil să nu vorbeşti de asta în aceste chestiuni. Chiar şi atunci când se vorbeşte de relaţiile sexuale cu o persoană care are mai puţin de 15 ani, ceea ce reprezintă o infracţiune în numeroase ţări, pare să nu conteze în acest document”, a mai spus episcopul.

Cetăţenii spanioli şi-au exprimat indignarea într-o petiţie trimisă d-nei Zsuzsanna Jakab, directorul OMS pentru Regiunea Europa, publicată pe site-ul HazteOir.org.

În petiţie se spune: „ghidul dvs. pentru educaţia sexuală, destinat copiilor din Europa, este inspirat din principiile şi aşa-zisele valori ale ideologiei de gen, care nu sunt compatibile cu o educaţie făcută în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii de sine însuşi şi respectului pentru ceilalţi; ele sunt lucrurile pe care ne dorim să le transmitem copiilor noştri.”

Până acum 43.000 spanioli au semnat petiţia.

Ce spun „Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”:

– Pentru copiii mai mici de 4 ani:

Informarea copilului despre „bucuria şi plăcerea pe care o simte când îşi atinge propriul corp şi despre masturbarea la vârste mici”
Să le spunem copiilor despre „dreptul de a-şi explora identitatea de gen”
„să acceptăm că există mai multe moduri prin care poţi ajunge copilul unei familii”
„să ştim că există diverse tipuri de relaţii”;

– Pentru copiii între 6 şi 9 ani:

Copilul trebuie să fie informaţi despre „opţiunile pe care le are în ceea ce priveşte momentul în care devine părinte, sarcina, infertilitatea, adopţia, idei de bază despre contracepţie (faptul că este posibil să planifici şi să decizi asupra familiei tale)”
„diferite metode de contracepţie”
Să primească informaţii despre „bucuria şi plăcerea pe care le poate simţi atunci când îşi ating propriul corp (masturbarea⁄autostimularea)
Să înveţe despre „drepturile sexuale ale copiilor”;

– Pentru copiii între 9 şi 12 ani:

Copiii trebuie „să înţeleagă şi să accepte schimbările şi diferenţele dintre corpurile lor (mărimea şi forma penisului, a sânilor şi a vulvei pot varia în mod semnificativ)
„să înveţe despre: diferitele tipuri de contracepţie, folosirea lor şi mituri despre contracepţie”
Să dobândească „competenţe în folosirea prezervativelor şi a contraceptivelor eficient în viitor”
Să fie informaţi despre „prima experienţă sexuală, orientarea de gen, comportamentul sexual al oamenilor tineri (variabilitatea comportamentului sexual), diferenţa dintre identitatea de gen şi sexul biologic” şi „plăcerea, masturbarea şi orgasmul”
Să aibă abilitatea „să ia o decizie conştientă pentru a avea sau nu o experienţă sexuală”
Să accepte, să respecte şi să înţeleagă „diversitatea din sexualitate şi orientarea sexuală”

– Pentru copiii între 12 şi 15 ani:

Să primească informaţii despre „serviciile de contracepţie”
Să înveţe despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex)”
Să capete abilitatea de „a opta conştient pentru un contraceptiv şi de a folosi contraceptivul efectiv”
„orientarea sexuală şi orientarea de gen, inclusiv coming out⁄homosexualitate”
Informare despre drepturile sexuale aşa cum sunt definite de IPPF (International Planned Parenthood Federation) şi de către Organizaţia Mondială pentru Sănătate Sexuală (WAS).

– Pentru copiii mai mari de 15 ani:

Informare despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex), infertilitate, avort, contracepţie, contracepţia de urgenţă (informaţii mai aprofundate)”
Să dobândească „o viziune critică asupra normelor culturale⁄religioase diferite referitoare la sarcină, calitatea de părinte etc”
Să înveţe despre „sexul tranzacţional (prostituţia, sexul pentru mici cadouri, bani sau o masă în oraş), pornografia şi dependenţa sexuală”
„o schimbare de la sentimente posibil negative, dezgust şi ură faţă de homosexualitate la acceptarea şi celebrarea diferenţelor sexuale”
„structura familiei şi schimbările ei, căsătoria forţată; homosexualitatea⁄bisexualitatea⁄asexualitatea şi calitatea de părinte singur”
Să i se spună despre „dreptul la avort”
„să fie stimulat să-şi ceară drepturile sexuale”.

Conform OMS Regiunea Europa, „acest document intenţionează să contribuie la introducerea sexualităţii holistice” întrucât Europa se confruntă cu „creşterea incidenţei bolilor transmisibile sexual (BTS) şi a HIV, a sarcinilor nedorite la adolescente şi a violenţei sexuale, pentru a enumera doar câteva pericole”.

Intenţia declarată a ghidului este de „a îmbunătăţi calitatea vieţii, a sănătăţii şi a creşte bunăstarea”.

În document se afirmă că „abstinenţa nu are nici un efect pozitiv asupra comportamentului sexual sau al sarcinilor la adolescente, în timp ce programele comprehensive [ca acesta] au acest efect” şi pretinde că le oferă „copiilor şi tinerilor informaţii corecte, ştiinţifice şi nepărtinitoare despre toate aspectele sexualităţii”.

Cu toate acestea, un studiu ştiinţific de anul trecut, din SUA, pe un grup de absolvenţi de liceu, a arătat că abstinenţa de la activitatea sexuală până la căsătorie reprezintă cea mai bună metodă pentru a evita sarcinile nedorite la adolescente şi BTS.

UNICEF: Începând de la 10 ani, copiii au dreptul la servicii sexuale confidențiale

UNICEF (Fondul Națiunilor Unite pentru Educația Copiilor) afirmă că națiunile sunt obligate de legislația internațională să asigure drepturile copiilor la informații și servicii referitoare la sexualitate, fără știrea părinților.

Ultimul raport anual interpretează două tratate ONU de drepturile omului – privind dizabilitățile și privind drepturile copiilor – astfel încât să includă dreptul copilului „la informații și servicii confidențiale despre sănătatea reproductivă și sexuală în timpul adolescenței”.

Adolescența este definită de UNICEF ca vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani.

De fapt, niciunul dintre documentele precizate nu menționează explicit un astfel de drept, însă din 2009 comitetul care monitorizează aplicarea tratatelor privind drepturile copilului a început să le interpreteze în așa fel încât copiii să poată primi astfel de servicii și informații, fără consimțământul sau știrea părinților.

În ultimii ani, grupările de lobby pro-avort și pro-homosexualitate încearcă, de asemenea fără bază juridică, să includă în această expresie, „sănătate reproductivă și sexuală”, în mod tacit, și un așa-zis „drept la avort”, care de asemenea nu este recunoscut internațional.

Ocolirea părinților în problemele de sexualitate este în contrast cu restul raportului, care subliniază rolul familiei în protecția și educarea copilului. Mai multe informații aici.

Suprabancherii internationali încurajeaza, finanteaza si înarmeaza ambele parti ale conflictelor armate, realizând profit din varsarea de sânge a popoarelor manipulate de ei si furnizând un argument în plus în favoarea Noii Ordini Mondiale.