In timp ce agricultorii si reprezentantii lor din Europa protestează la Bruxelles, ai nostri duc trena ciocoilor noi si vechi/ INTERVIU cu Neagu Djuvara la 99 de ani: …Putin va fi lovit o dată, dar apoi va lovi dur , de 4 ori , dezvaluind inclusiv operațiunea- 11 septembrie 2001/ Sacalii avertizează că urmatoarea Criza Economică bate la usa/ Adevărul din spatele falimentului/ Teroristii lui Iliescu din decembrie – 1989 s-au hibridat cu maimutoii lui Ceausescu sa rastoarne pamantul-Iata ce spune …Daesh: „Il vom aduce pe Antihrist”/ Mărturii dureroase etc

Ce nu ştiu amarastenii europeni despre HUE- ETC ETC ETC 
9999Agricultori  din tarile europene  dau de pamant cu sefii lor la Bruxelles,dar “pastorii” nostri,indopati din cotizarile noastre, ne duc de rapa de peste 25 de ani!

Protestatarii au pornit  de la Gara de Nord şi s-au îndreptat către Parlamentul European.Fermierii,printre altele, solicită un venit decent şi o politică agricolă coerentă, după eliminarea cotelor de lapte care a dus la scăderea preţului acestui produs. Acţiunea agricultorilor a avut loc în timpul reuniunii miniştrilor europeni ai agriculturii care vor discuta DISCUTII despre dificultăţile actuale din mai multe sectoare, inclusiv cele ale cărnii de porc, lactatelor, fructelor şi legumelor. Comisia Europeană este pregătită să autorizeze reducerea producţiei de lapte, o derogare temporară de la regulile concurenţei, cerută în special de Franţa. Fermierii solicită un venit decent şi o politică agricolă coerentă, după eliminarea cotelor de lapte care a dus la scăderea preţului acestui produs. Acţiunea agricultorilor va avea loc în timpul reuniunii miniştrilor europeni ai agriculturii care vor discuta dificultăţile actuale cu care se confruntă mai multe sectoare, inclusiv cele ale cărnii de porc, lactatelor, fructelor şi legumelor.   Mai multe ţări au pus presiune pentru a obţine noi măsuri europene în faţa crizei care zguduie sectoarele de creştere a animalelor, la reuniunea de astăzi. Un plan de urgenţă lansat în urmă cu şase luni, nu a fost suficient pentru agricultorii europeni care se confruntă cu o scădere bruscă a preţurilor pentru lapte şi carne de porc, pe fondul cererii reduse şi a embargoului Rusiei.   Invitaţi urgent de către comisarul pentru Agricultura Phil Hogan să caute noi soluţii, statele membre au făcut mai mult de o sută de propuneri pentru a ajuta sectoarele cele mai defavorizate. Întâlnirea de luni “va fi crucială pentru a reorienta abordarea liberală, care îşi arată limitele astăzi,” a declarat  ministrul francez al Agriculturii, Stephane Le Foll, a cărui ţăra este prima putere agricolă europeană. Comisia Europeana s-a declarat dispusă să autorizeze o reducere temporară a producţiei de lapte, o derogare provizorie de la regulile concurenţei solicitată în special de Franţa, potrivit AFP. “Sunt gata să propun aplicarea unor astfel de reguli”, a declarat comisarul Phil Hogan, luni, în faţa celor 28 de miniştri europeni ai Agriculturii, reuniţi la Bruxelles. O astfel de declaraţie ar putea deschide calea unei măsuri care să permită operatorilor din acest sector să cadă de acord, pe bază voluntară, pentru reduceri temporare de producţie.   Franţa, unde fermierii îşi strigă necazurile lor din vară, şi-a sporit contactele cu alte guverne şi susţine că exită o majoritate care susţine măsuri de “stabilizare şi apoi de reducere” a producţiei de lapte, ajunsă la niveluri ce au determinat prăbuşirea preţurilor.    “Am primit răspunsuri pozitive din partea majorităţii miniştrilor cu care m-am întâlnit.

 

Franţa a atras atenţia tuturor asupra crizei prin care trece Europa”, a declarat Stéphane Le Foll, care în ultimele zile şi-a înmulţit discuţiile cu omologii săi din Belgia, Germania, Slovenia, Spania, Italia, Austria, Portugalia şi România.

Oficialul francez a început săptămâna cu o vizită în Germania, unde susţine că a reuşit să pună la punct o poziţie comună a celor două ţări. Această poziţie ar consta în solicitarea de măsuri pentru “stabilizarea şi ulterior reducerea” producţiei de lapte, al cărei nivel excepţional contribuie la scăderea preţurilor. Franţa ar dori o majorare a stocurilor de lapte praf, de la 109.000 la 160.000 de tone pentru toate cele 28 de state membre, precum şi o derogare care autorizează statele membre să limiteze producţia. “Pe lângă Germania, Spania, Italia şi Slovenia sunt şi ele favorabile” acestor măsuri, a spus Stéphane Le Foll.   În cazul cărnii de porc, măsurile ar consta în majorarea ajutoarelor pentru stocarea privată şi o majorare a plafoanelor pentru ajutoarele de stat, de la 15.000 la 30.000 de euro pe trei ani. Subiectul ridicării embargoului sanitar rus pentru carnea de porc în UE face obiectul unor negocieri politice “la cel mai ridicat nivel”, a explicat oficialul francez.   Cu toate acestea, intenţia Franţei riscă să se lovească de opoziţia Irlandei, Suediei şi Danemarcei, care şi-au majorat producţia de lapte, precum şi de cea a Marii Britanii, ostile măsurilor de intervenţie pe piaţă. “Aceste ţări nu împărtăşesc ideea existenţei unei supraproducţii şi cred că vor supravieţui doar cei care pot face faţă unor preţuri extrem de scăzute”, a mai spus Le Foll.    Lista propunerilor mai include măsuri privind creşterea plafonului ajutoarelor de minimis de la 15.000 la 30.000 euro şi susţinerea exporturilor de produse agricole europene prin intermediul unui dispozitiv de ajutoare şi crearea unui mecanism de creditare la export

Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii

 

de Vlad Petreanu
Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenţa conspiraţiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii. Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii” (ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele:
1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor. Puţini oameni sunt conştienţi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi înfiinţeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o credinţă religioasă, inerentă umanităţii, trebuia să aibă un debuşeu; prin urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea credinţă în direcţia pe care ei o doreau.
2. Distrugerea completă a oricărei identităţi şi mândrii naţionale.
3. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură excepţie: propria lor creaţie, menţionată mai sus.
4. Dominaţia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de control al minţii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea „tehnotronică”, spre a crea roboţi umani şi un sistem dictatorial pe lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de copii.
5. Stoparea  oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o numesc ei. Vor face excepţie industriile computerelor şi serviciilor. Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în ţări ca Mexicul – unde se găseşte din abundenţă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni dependenţi de opiu, heroină sau cocaină în procesul  de eliminare pe care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000.
6. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei.
7. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către una dintre fundaţiile  de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot.
8. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, cu excepţia celor considerate oportune de către Comitet. O atenţie specială este acordată stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreţuite şi ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepţia de „limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele mai banale substanţe. Întrebuinţările flăcării de fuziune sunt nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă.
9. Prin intermediul războaielor controlate, în ţările avansate, şi prin foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiţii „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul „Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat. Conform termenilor Raportului Global 2000, populaţia Statelor Unite se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni.
10. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuţinează, din cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul de la Roma, muncitorii demoralizaţi şi descurajaţi vor recurge la alcool şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinţă, Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcţia profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „Conspiraţia Acvatică”.
11. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de „administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza populaţia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor. Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor.
12. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata formaţie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock create de Tavistock, începând cu „The Beatles”.
13. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul creştinismului.
14. Insistenţa pentru răspândirea cultelor religioase, ca Frăţia Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”. Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini  a fost o creaţie a Diviziei a VI de Informaţii Militare din Intelligence Service, cunoscută ca MI6.
15. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină. Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acţiuni în Costa Rica, Honduras, etc.
În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenţia mediatică extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriţe ale lui Mary Knoll în El Salvador, acum câţiva ani. Cele patru călugăriţe erau agente subversive comuniste, iar activităţile lor fuseseră dovedite cu documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale din Statele-Unite au refuzat să acorde spaţiu de tipar sau de emisie multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian, documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriţele Misiunii Mary Knoll în acea ţară. Mary Knoll acţionează în multe ţări şi joacă un rol hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic, Angola şi Africa de Sud.
16. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi generarea haosului politic total.
17. Preluarea controlului asupra tuturor politicilor interne şi externe ale Statelor Unite.
18. Sprijinirea la maximum a instituţiilor supranaţionale, ca Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca de Acorduri Internaţionale (BAI), Curtea Mondială şi, în măsura posibilului, reducerea eficienţei instituţiilor naţionale şi locale, prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela Naţiunilor Unite.
19. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acţionând, în continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naţională şi integritatea naţiunilor pe care le reprezintă.
20. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acţiuni teroriste. Să ne reamintim că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian şi american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului ministru Aldo-Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul Haq.
21. Preluarea sub control a învăţământului, cu intenţia şi scopul de a-l distruge complet şi definitiv.
În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media, băncilor şi majorităţii guvernelor devenit aproape o realitate, putem vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporţii imense.
(va urma)
Bibiliografie
•      What Really Happened in Iran (Ce s-a întâmplat de fapt în Iran) de John Coleman, 1985
•      The New Conspiracy Reader de Al Hidell şi Joan d’Arc, Citadel Press, Hensigton Publishing Corporation, 1999
•      Conspiraţii, asasinate şi atentate celebre, de Victor Duţă, editura Ştefan, 2005
•      Mâna lungă a conspiraţiei, Wilhelm von Angelsdorf, editura Antet, 2005
•      The 60 Greatest Conspiracies of All Time (Cele mai mari 60 de cosnpiraţii ale tuturor timpurilor), de Jonathan Vankin şi John Wahlen, 1996

Strania mentalitate masonică – un articol de MIRCEA ELIADE

Vă oferim în cele ce urmează un articol edificator  al lui MIRCEA ELIADE în ceea ce priveşte mentalitatea  FRANCMASONICĂ.

Am mai putea adăuga că pentru curajul său de a exprima astfel de adevăruri  zdrobitoare  în ceea ce priveşte  FRANCMASONERIA, lui ELIADE  i-a  fost incendiată bilioteca de către  francmasoni drept răzbunare că a îndrăznit să-i prezinte într-o lumină nefavorabilă (care este profund obiectivă).

Acest articol are o mare valoare pentru că ne ajută să înţelegem cum  este privită  în realitate FRANCMASONERIA de către o personalitate genială şi unanim apreciată care a fost şi rămâne pentru noi românul MIRCEA ELIADE.
Profesor yoga  GREGORIAN BIVOLARU

Nu cunosc nici un francmason şi din toate cărţile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru că în realitate nici nu ai ce să întelegi în cazul aşa-zisei doctrine a ei. Nu ştiu ce vor de fapt aceşti oameni, cine le-a băgat în cap că-şi trag doctrinele de la Solomon şi de la Piramide şi de ce sunt atât de misterioşi cu “secretele” lor, pe care le publică totuşi în sute de cărţi de propagandă.

Dar un lucru am învăţat totuşi din comerţul meu cu literatura aceasta aiurită: am învăţat să cunosc mentalitatea francmasonică.

Vă veţi mira, poate, aflând că acord o mentalitate francmasonică chiar şi unor oameni care nu au nimic de-a face cu această societate secretă. Într-adevăr este uimitor cât de mulţi intelectuali judecă lumea, spiritul şi istoria cu asemenea mentalitate francmasonică. Pe care aş putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte şi vădit greşite în judecarea istoriei.

Un marxist, de pildă, exemplifică de minune mentalitatea aceasta francmasonică. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toată istoria este un joc de forţe economice, rigide, simpliste până la absurd, abstracte până la confuzie. Cu un marxist nu poţi discuta. Cu nici un intelectual de formaţie “francmasonică” nu poţi discuta. În capul lui e prea multă “lumină”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolvă, toate, cu aceeaşi ecuaţie, necunoscutele sunt, toate, de acelaşi grad, pe acelaşi plan.

Am început să mă gândesc serios că paradoxul acesta – mentalitate francmasonică – nu este un simplu paradox, după ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxistă. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini şi care acceptă un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolvă în câteva formule simple, care explică tot, satisfac orice curiozitate, preîntampină orice controversă. Iraţionalul, ireductibilul – toate acele forţe obscure şi peste putinţă de anticipat, care fac ca istoria unei ţări să se deosebească net de istoria altei ţări – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonică nici macar nu există.

Ceea ce caracterizează această mentalitate francmasonică este strania conjugare a abstractului şi a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judecă lumea şi istoria într-un mod abstract (adică fără atingere directă cu realităţile, fără experienţa timpului, fără priză asupra prezentului).

Un francmason pur sânge ar spune, de pildă cam aşa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forţă şi a jignit cutare simbol; din această cauză, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, şi-a găsit moartea aşa cum era de aşteptat.” (Am pe masă, acum când scriu, o serie întreagă de cărţi ale “magistrului” Ragon. Dacă cineva se îndoieşte de felul cum am rezumat judecata masonică asupra istoriei, pot cita din Ragon. Şi jocul acesta straniu poate continua…).

Aţi observat cât de “abstract” şi cât de grosolan totuşi judecă un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonică – istoria, lumea, viaţa. Nu există concret pentru ei; nu există de asemeni fapte, pur şi simplu fapte, adică evenimente imprevizibile, ireductibile, iraţionale.

Ei posedă o bizară schemă simplistă – adică semidoctă, pseudoraţională, lipsită de o reală patrundere filosofică şi în acelaşi timp lipsită de intuiţia directă a faptelor, a realităţilor – şi cu această schemă ei rezolvă totdeauna totul.

Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonică – care îşi are originea în mentalitatea evreiască – nu există enigmă, după cum nu există destin. Toate care există se pot prevedea, toate se pot explica;  toate se explică şi pentru oricine. (Freud şi psihanaliza care işi are originea tot în mentalitatea evreiască alcătuiesc încă un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonică. Freud laicizează Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenţă este unică, prin care, crede el, se explică toate cele sufleteşti. De unde înainte înţelegerea Absolutului (adică a sensului existenţei, sulfetului, a realităţii suprafireşti) presupunea efort, asceză, inteligenţă – deci inegalitate – psihalnaliza oferă oricui această înţelegere în schimbul a trei sau patru cărti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de trădare a spiritualităţii iudaice – adică de monovalenţă transferată şi de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat apariţia elementului dramatic în spiritualitatea iudaică (unde nu a existat niciodată, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienţa spiritului) – care, după părerea noastră, coincide cu această laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenţă deci – căci schema e la îndemâna oricui. Învaţă un simbol în plus şi ai înţeles Evul Mediu. Citeşte un volum din “Capitalul” lui Marx şi ai inţeles feudalismul. Plăteşti încă o taxă la o Lojă francmasonică şi înveţi un al doilea simbol; înţelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citeşti un al doilea  volum din “Capitalul” şi înţelegi Revoluţia Franceză.

Poate că ceea ce scriu acum par vorbe glumeţe. Şi n-aş vrea să pară aşa. Lucrurile în această direcţie sunt prea serioase şi prea triste. Nu ştiu ce este acea stranie societate sau lojă masonică, dar mi se pare că spiritul complet greşit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstracţiune versus grosolănie – a pătruns periculos de mult şi a răscolit întreaga mentalitate europeană. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri că posedă cheia cea supremă a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poţi sta de vorbă cu ei. Şi observaţi că această bizară certitudine nu se referă la principii, la esenţa lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se referă la un domeniu de realităţi fenomenologice, în veşnică prefacere, în evanescentă revenire: viaţa, istoria, omul de toate zilele şi omul faptelor mari.

Nu ştiu daca aţi întâlnit şi Dvs. asemenea  “intelectuali” de formaţie masonică, oameni cu care nu poţi sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie să te întâlneşti doar pe un teren neutru de discuţii. Priviţi cu o mai mare atenţie şi luciditate asemenea oameni. Veţi observa că ei toţi acceptă un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit că, în cursul istoriei, a intervenit la o anumită dată un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explică totul şi pentru toată lumea.

Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea creştină, dacă creştinismul ar fi ceva abstract şi nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însăşi firea omului, cu omenia. Şi un creştin admite că prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pământ, lumea s-a transformat. Şi acest fapt este ireversibil şi este totodată un mare miracol. Dar observaţi câte deosebiri de mentalitate laică modernă există în mentalitatea francmasonică.

În primul rând creştinul religios în general, filosoful, moralistul acceptă harul, mântuirea, destinul, istoria, acceptă o economie spirituală care este paralelă cu economia, să mi se ierte expresia, “economică”. Continuaţi acum Dvs. şi veţi găsi câte deosebiri veţi voi.

Există un lucru pe care întotdeauna realitatea masonică îl refuză îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist ştie una şi bună, un teozof ştie trei şi bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel.

Veţi spune: “Bine, dar acesta este însuşi scopul raţiunii (al gândirii ştiinţifice sau filosofice), de a găsi numai o lege, numai un criteriu de înţelegere al lumii.”

Foarte just. Numai că raţiunea caută o Lege care să se refere la principii, la esenţă. Unitatea raţiunii constă de fapt în coerenţa, nu în monovalenţă.

Mentalitatea masonică, dimpotrivă, ignoră totdeauna orice coerenţă, ocupându-se numai de monovalenţă. Adică în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judecă simplist (constrâns, monovalent).

Nu ştiu şi nu interesează orientarea acestor note, dacă există vreo legatură istorică între feluritele manifestări ale mentalităţii masonice în lumea modernă (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonică se manifestă şi în afara cadrelor ce au fost menţionate mai sus.

Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fără a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist şi puţin cam semidoct. Cu cât ştii şi totodată eşti mai convins numai de “una şi bună”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonică.

Iată, de pildă, istoria politicii româneşti de la paşoptism la 1933. Peste tot nu întâlneşti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolană. Lipseşte cu desăvârşire acolo simţul realului, al concretului, al omeniei, intuiţia de toate zilele. Şi lista exemplelor noastre ar putea continua …la nesfârşit

Scrisoarea până acum secretă a lui Albert Einstein către fiica sa Lieserl

 

Dezvăluie care este forţa supremă din univers și ne ajută să înțelegem că aceasta este singura noastră salvare!

Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanităţii acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile imense din această lume. Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea va fi suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.


Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este forţa care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este Gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e Putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.

Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singura energie din univers pe care fiinţa umană nu a învăţat să o controleze după voinţa sa.

Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă substituire în cea mai faimoasă ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obţinută din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nicio limită.

După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem ca speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.

Probabil nu suntem încă pregătiţi să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planeta.

Cu toate acestea, fiecare ființă umană poartă în sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie dumnezeiască aşteaptă să fie eliberată.

Când o să învăţăm să oferim fără măsură şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesenţa vieţii.


Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru tine întreaga mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că Te Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău,
Albert Einstein

Satanism şi terorism promovat cu insolenţă şi asumat, în şocanta indiferenţă a «opiniei publice»

 
Liderul trupei de black-metal Watain, care a concertat şi în clubul Colectiv: «Istoria muzicii metal este plină de clădiri mari care sunt incendiate, iar oamenii îşi pierd viaţa». Coincidenţe?!

Declaraţii halucinante ale solistului trupei care a făcut din clubul blestemat din Bucureşti un adevărat templu satanic în săptămâna premergătoare Săptămânii Patimilor anului 2014, când s-a dat foc la cruci răsturnate şi s-au stropit spectatorii cu sânge de animal, într-o atmosferă lugubră de infern „live”

Wowbiz : VIDEO! Clubul morţii a găzduit un ritual satanic în Săptămâna Patimilor! S-au dat foc la cruci întoarse şi s-a făcut baie în sânge de animal! A fost invocat Satana

62 de tineri au murit în incendiul din Colectiv! A fost oare un accident? Poate că da, cu toate că mulţi înclină să creadă că la un astfel de număr de victime, nu se mai poate vorbi despre un simplu accident.

Ceea ce s-a petrecut în club Colectiv cu mai multe luni înainte de tragicul eveniment depăşeşte cu mult ceea ce se numeşte artă. Pe scena clubului Colectiv s-au ars cruci cu capul în jos pe care erau înfipte capete de ţap iar oamenii care au fost în sală au fost stropiţi cu sânge de animal. S-a întâmplat într-o zi când creştinii sărbătoreau Săptămâna Patimilior, pe 7 aprilie, la concertul trupei suedeze de black metal, Watain. Membrii trupei sunt autoproclamaţi satanişti şi se laudă că în concertele lor se efectuează ritualuri păgâne în toată regula.
Clubul Colectiv nu a ars atunci, cu toate că s-au aprins focuri adevărate în sală.

Watain se autocaracterizează ca fiind satanişti tezişti. Toate versurile sunt scrise de solistul Erik Danielsson, care spune că temele abordate se bazează pe religia satanistă, iar ei nu trebuie consideraţi nişte simpli adoratori ai Diavolului. Danielsson crede că toţi membrii trupei trebuie să împărtăşească aceeaşi credinţă pentru a realiza ceva atât de personal precum muzica. Trupa Watain este o susţinătoare a Ordinului Misantropic Luciferian, un cult înfiinţat de Jon Nodtveidt, asociat cu abuzurile şi uciderea de animale”, se arată pe pagina Wikipedia dedicată trupeiWatain. Formaţia suedeză a devenit cunoscută în toată lumea după ce cunoscutul site tabloidTMZ a publicat imagini în care solistul trupei arunca sânge de porc peste spectatori, în timpul unui show din Statele Unite. Cei prezenţi în sală au fost şocaţi de faptul că nu era vorba de o substanţă care să imite sângele: era real, pentru că mirosea şi avea gust de sânge. De altfel, solistul trupei suedeze a mărturisit într-un interviu că în timpul concertelor obişnuieşte să sacrifice animale. Momentul cu sângele a existat şi la Bucureşti, în debutul piesei „Devil’s Blood”.

Cu siguranţă nu vom şti niciodată dacă între ritualul satanic din Săptămâna Mare şi tragedia din noaptea de Halloween există vreo legătură. Ştim, însă, că mulţi dintre cei care au stat în primele rânduri la concertul trupei Watain au fost în sală şi la Goodbye to Gravity. Şi că mulţi dintre ei au murit în chinuri groaznice. „Am văzut iadul, mamă”, spunea un tânăr de 22 de ani, care a reuşit să iasă viu din infernul de la Colectiv.

Interviu cu liderul trupei de black-metal Watain: De câte ori oameni iau contact cu Watain, fie că le place ori nu, devin părtași unui loc, cu energii care sunt foarte reale și care vin în ființă dacă sunt invocate

Interviu apărut pe site-ul Metal blast.net în 2013.

Watain este o formație suedeză foarte controversată, care promovează fățiș satanismul. Chiar și printre cei care apreciază stilurile mai extreme de heavy metal, sunt unii care văd în Watain o putere mai periculoasă și mai letală decât tot genul metal, o imagine pe care cei de la Watain o îmbrățișează cu bucurie.

Cuprinși încă de frenezia succesului avut pentru straniul album din 2010 „Lawless Darkness” (Întunericul fărădelegii), trei ani mai târziu cei de la Watain erau pregătiți să-și arunce din nou veninul, prin albumul „The Wild Hunt” (Vânătoare sălbatică). Cu o lună înainte de lansarea acestui album, Metal Blast l-a intervievat pe liderul formației, Erik Danielsson – un dialog ce ilustrează abisurile cumplite accesate și vehiculate de Watain.
Ființele umane naive care încă își mai imaginează că acest gen de muzică este inofensiv, se vor convinge din declarațiile lui Danielsson că de fapt este un fel de poartă deschisă prin care se revarsă energii malefice, infernale, invocate cu bună știință de așa-zișii artiști scelerați.

Genul metal vine dintr-un loc adevărat, plin de pasiune și foc

Metal Blast: Bună Erik, mă bucur să stau de vorbă cu tine! Ce mai faci zilele astea?

Erik Danielsson: Sunt al d….lui de extenuat, dar sunt totuși destul de bine (râde).

MB: Îmi imaginez! Ai dat interviuri toată ziua, nu-i așa?

E: Da, dar nu mă deranjează; sunt încă la momentul la care mi se pare interesant să vorbesc despre album, dar într-adevăr mă cam apucă durerea de cap (râde).

MB: Când mi s-a ivit prilejul să-ți iau interviu, am observat că ai cel puțin jumătate din săptămână alocată interviurilor, așa că mi-a părut rău pentru tine.

E: Nu, dă-o d….lui, îmi place să vorbesc despre Watain, iar dacă oameni vor să o posteze în revistele lor cu atât mai bine.

MB: Anul trecut am avut o lungă discuție în Bloodstock, în care am insistat mult asupra filozofiei și elementelor religioase ale Watain, și a fost uimitor, pentru că deși a trecut aproape un an, este de departe cel mai popular interviu pe care l-am realizat (încă primim comentarii și vizualizări în fiecare zi); în mod clar oamenilor le pasă despre ceea ce aveți de spus, și desigur și de formație. Așa că înainte de a intra în „The Wild Hunt”, aș vrea să știu dacă a fost vreun moment în care ai conștientizat că fanii te văd ca pe cineva care are „ceva” de spus?

E: Încerc să uit de asta, pentru că nu prea îmi place ideea asta prea mult. Îmi place să vorbesc despre Watain și să explic viziunea mea, până la un punct, dar nu mă simt bine deloc să știu că unii oamenii ar prelua aceste idei pentru a deveni ale lor; niciodată nu mi-a plăcut asta. Întotdeauna i-am încurajat pe oameni să gândească singuri, căci așa devii cineva și ajungi să te cunoști pe tine însuți. Bineînțeles că este imposibil de evitat asta; nu-i vorba că aș fi preocupat de asta, dar dacă ar fi să fiu total sincer, mă cam deranjează lucrul acesta.

MB: Dar cu ideea că fanii te citează, de genul: „ei bine, după cum spune Erik …”?

E: Da, vreau să spun că îmi place ca oamenii să-mi citească interviurile pentru a afla mai multe despre trupă, și nu pentru ca să-și ia ideile de la ea. Toată chestia asta de „persoană publică”, să fiu sincer este ciudată… la n….a, stau într-un nenorocit de r….t pe un teren de țară aiurea, lasă-mă-n pace ! (râsete)

MB: Unul din aspectele pentru care am primit cele mai multe comentarii a fost cel legat de faptul că încurajezi terorismul în numele Watain. Mai ai aceste păreri și acum, și cel mai important, care ar fi reacția ta dacă fanii chiar ar lua-o în serios?

E: Ei bine, sper să o ia în serios, căci nu îmi place să nu fiu luat în serios, pentru că ar fi pierdere de timp, să faci lucruri care nu sunt serioase. În esență ceea ce este important ca să știe oamenii, este că Watainvine dintr-un loc foarte dosnic și întunecat, și nu sunt multe astfel de trupe în istoria muzicii metal care să fie gata să recunoască asta despre ele însele și să încurajeze aspectul ăsta, dar noi o facem. Spunând asta, spun de asemenea că ori de câte ori oameni iau contact cu Watain, fie că le place ori nu, devin părtași unui loc, cu energii care sunt foarte reale și care vin în ființă dacă sunt invocate. Toate acestea fiind spuse, aș considera un gest asumat interacțiunea cu Watain, în orice fel, ca o dovadă a faptului că ceea ce spun este adevărat, pentru că așa se manifestă lucrurile astea, prin muzica noastră, prin felul în care cântăm live, dar și în alte feluri, și tocmai de aceea istoria muzicii metal este una foarte controversată, nu numai plină de albume minunate, dar și de clădiri mari care sunt incendiate iar oamenii își pierd viața.

MB: În mod clar: este o carte celebră despre asta „Lords of Chaos” (Lorzii haosului), pe care probabil că ai citit-o, și care surprinde întreaga luptă Varg/Euronymous și problematica bisericilor incendiate. Că veni vorba de incendierea de biserici, îmi amintesc un interviu cu Abbath de la Immortal, în care spunea că nu erau niciodată interesați de incendierea totală de biserici pentru că dacă arzi o biserică, guvernul va construi alta. Probabil că au văzut-o ca pe o încercare zadarnică de a schimba percepția oamenilor asupra religiei…

E: Aș vrea să îl întreb pe Abbath, dacă a crezut că atacul Al-Quaeda de la WTC a fost de asemenea inutil, pentru că guvernul va reconstrui clădirea din nou. Nu actul dărâmării unei clădiri contează, ceea ce contează este efectul pe care îl are, și efectul teribil pe care acele biserici incendiate l-a avut asupra oamenilor! Oamenii erau al d…i de speriați, făceau pe ei, pentru că, potrivit mass-media era o bandă de sataniști care ardeau biserici și omorau oameni. Acesta este rezultatul, nu clădirea de lemn cu o cruce pe ea care arde, este mesajul, care-i strânge pe oameni de gât ca un laț de fier. Asta a fost important la incendierea de biserici, și care rămâne important ori de câte ori o biserică este incendiată.

MB: Ei bine acesta este punctul în care, și poate că nu vei fi de acord cu numele, se vorbește de terorism, în sensul că nu caută să schimbe guvernele sau sistemele, ci mai degrabă să terorizeze și să schimbe modul de viață al oamenilor. Și la fel ca după 9/11, faptul de a te urca în avion devine o bătaie de cap mai mare, cu incendierea bisericilor probabil că oamenii înțeleg atunci „ne atacați tradițiile, ne distrugeți simbolurile, acum te vei confrunta cu ceea ce ne-am confruntat noi, și nimeni nu va mai fi vreodată în siguranță”.

E: Da, vreau să spun că au fost multe motive, și multe dintre ele probabil prostii copilărești, dar până la urmă, este întotdeauna un punct în aceste manifestări; ele au întotdeauna un efect mai mare decât distrugerea unei clădiri. Abbath, este în general un tip simpatic, și probabil că glumea când a spus-o. Dacă crezi că o biserică arsă nu contează pentru că guvernul va construi alta, atunci nu ai înțeles care este de fapt ideea.

MB: Am întâlnit fani Watain peste tot, unii dintre ei se văd creștini, și separă mesajul tău de muzică. Crezi că este posibil să fii cu adevărat un fan Watain dacă, în același timp, ai astfel de idei filosofice contrare?

E: Bineînțeles, cu siguranță! Watain cântă muzică, și dacă te prinde muzica, și ceea ce facem pe scenă, asta te face să fii fan, nu mă îndoiesc de asta. Apreciez multe tipuri de artă cu care ideologic nu sunt neapărat de acord; vreau să spun că sunt sigur că marele artist în aramă Albert Gilles, era un creștin convins, dar tot iubesc lucrările lui și îl consider ca unul dintre cei mai mari artiști moderni. Așa că desigur că poți fi fan Watain, și poate în același timp să ai o problemă cu ceea ce spunem, dar – singurul lucru pe care-l cer oamenilor este să fie conștienți că dincolo de muzică, dincolo de suprafață mai este și altceva, și acest „altceva” este foarte aproape, și tot ceea ce trebuie să faci este să aprofundezi mai mult. Nu am o problemă cu faptul că un fan Watain nu este satanist; ba chiar aș putea spune că asta este valabil pentru 99,9 % din fanii noștri până la urmă.

MB: Ai fi preferat ca mesajul vostru să fie preluat de majoritatea fanilor? Vreau să spun că mai demult, la interviul din Bloodstock ai spus că Watain este un „păstrător” de expresii, și desigur furnizați un mesaj prin muzica voastră, deci trebuie să fie o parte din voi care să dorească ca mesajul să fie acceptat de ascultător…

E: Ei bine, simt nevoia de a exprima ce este în interiorul meu, iar acesta este un îndemn pe care-l simte orice artist, o nevoie de a se exprima, de a transmite un mesaj, care chiar dacă cu mintea nu crezi că poate fi exprimat vreodată, devine totuși un cântec, sau un tablou sau orice din ceea ce faci. Importanța receptării mesajului artistic variază de la o persoană la alta. Bineînțeles că sunt puțin dependent de aprecierea oamenilor pentru ceea ce facem, pentru că susținem concerte unde ne place să avem un public activ, sălbatic și care se lasă purtat de val; în acest sens îmi pasă ca mesajul să fie receptat și apreciat, dar nu le cer oamenilor să-și schimbe întreaga viață din cauza a ceea ce aud, dar dacă o fac, acesta este un lucru frumos, și nu am nicio problemă cu asta, dar nu pretind asta de la oricine ascultă Watain. Ceea ce cer este ca ei să se deschidă, să primească ceea ce este exprimat prin muzica noastră și apoi depinde de ei cum se raportează la ea.

MB: Acum hai să intrăm în „The Wild Hunt”, albumul care urmează apreciatului și celebrului „Lawless Darkness”. Am avut șansa să îl ascult, și sincer, este sigur beton, este un album grozav.

E: Mulțumesc!

MB: Deci, pentru cei care au șansa ca să asculte acest album, de ce nu-mi spui mai multe despre el?

E: A fost un album venit ca rezultat al unei ierni lungi și întunecate. A fost o iarnă de suferință cu multe momente de introspecție și autoreflecție, gândindu-ne în urmă și realizând că în această călătorie oameni din jurul nostru au murit, oameni din jurul nostru au dispărut, iar noi încă mai suntem aici stând triumfători. Am început să ne adâncim foarte mult în acest soi de autoreflecţie prin întrebări până am ajuns la un nivel divin [de fapt satanic, n.n.] de a le răspunde. Îndrăznesc să spun că asta este în mare măsură la temelia lui „The Wild Hunt”, răspunsurile divine [de fapt satanice, n.n.] la întrebările pe care ni le-am pus nouă înșine: „De ce am ajuns aici?”, „Ce ne-a făcut pe noi să plecăm la această vânătoare?”, „Ce ne-a făcut ca să vânăm în toți acești ani?”, „Unde ne aflăm acum și încotro mergem?” A fost o împlinire să scriu acest album trecând printr-un asemenea proces de autocunoaștere la un nivel adânc, și ne-a condus la acest soi de parc de distracție dat d….lui; albumul nostru aș putea spune că de departe este cel mai emoțional proiect muzical în care am fost implicați vreodată, în sensul de cât de personal și de sincer este.

MB: Da, dacă îl compari cu, să spunem „Casus Luciferi” sau cu „Lawless Darkness”, pare să fie un album mai introspectiv, mai mult despre prin ce ai trecut tu și restul trupei.

E: Da, până la un punct; cred că i-am permis să fie așa acum, pentru că după 15 ani în trupa asta am cam șters linia care ne făcea să vedem clar distincția dintre noi ca indivizi și trupă în sine. Înainte obișnuiam să trasăm o graniță clară între aceste două părți, eram doar instrumente în mâinile energiilor care ne purtau înainte, dar acum după 15 ani este totul un singur lucru, ceea ce ne permite să avem această apropiere individuală și personală în privința acestui album, atât ca versuri cât și ca muzică.

MB: Sunt sigur că Century Media o să vă ceară ca să faceți la fel, așa că o să încerc să le-o iau înainte; Poți să-mi redai pe scurt conţinutul pieselor din „The Wild Hunt”?

E: Aș putea, dar aș vrea mai mult ca oamenii să deschidă ei porțile albumului cu o cât mai mică idee preconcepută. „The Wild Hunt” este o călătorie îndrăzneață prin abisul Watain, o sălbăticie vastă cu multe prăpastii și vârfuri și crevase ascunse. Recomand tuturor să-și dezlege centurile de siguranță, să-și deschidă inimile, și să se scufunde direct în el…

MB: Păi atunci, dintre toate cântecele care constituie „The Wild Hunt” am fost foarte surprins de „They Rode On”, un cântec care deși mi-a plăcut cu adevărat, în definitiv, reprezintă o schimbare uriașă față de ceea ce oferă de obicei Watain, cu un sunet mult mai soft și mai melancolic. Ce v-a motivat să scoateți această piesă care, după cum am spus, diferă atât de mult de ceea ce scoteați de obicei?

E: Presupun că te referi la sunet, pentru că nu e chiar așa o schimbare când vine vorba de atmosfera sau tema versurilor (deși într-un fel este). Pentru noi, sincer, n-a fost mare lucru; desigur, oamenii se referă, de obicei, la Watain atunci când vor să exprime sânge, moarte, foc și haos, și au dreptate, este mult chiar asta, dar în același timp mai este o parte mult mai solemnă și melancolică a Watain, care cred, este înnăscută din faptul că niciodată nu ne-am considerat altcumva decât străini în această lume. Întotdeauna am avut o apropiere singuratică față de ceea ce ne înconjoară, și poate că n-a fost să fie decât acum să trecem prin această perioadă de reflexie și introspecție pentru ca să fim pregătiți să aducem acel sentiment în muzică, și sunt foarte fericit că am făcut-o, pentru că am simțit-o ca pe o ușurare, am simțit sincer precum ceva care la va oferi oamenilor un substrat solemn pentru înţelegerea formației și mai adânc. Sunt foarte bucuros că aceasta este în album, pentru că am simțit-o ca pe o ușurare.

MB: Cu siguranță; vreau să spun că atunci când ascultam albumul eram, desigur, surprins să observ această schimbare de tempo și de sunet, dar, apoi fiind atent la versuri realizezi că până la urmă este Watain… și da este un cântec al d…lui de uimitor.

E: Mulțumesc, își are locul lui natural acolo.

MB: Înțeleg la ce te referi atunci când spui că vorbește despre acest sentiment al înstrăinării pe care formația îl simte în această lume, și dacă e să fim sinceri, este un sens care e chiar familiar comunității metal; înstrăinarea pe care ei o simt de obicei.

E: Cu siguranță, înstrăinarea este probabil unul din sentimentele cele mai comune în tagma noastră.

MB: Așa cum s-a întâmplat când am ascultat „Lawless Darkness”, am apreciat faptul că muzica produsă de Watain este… mai „curată” decât ceea ce fac de obicei trupele metal, care optează pentru un sunet „crud”, poate chiar neprelucrat. Burzum e un bun exemplu pentru asta, în vreme ce Varg Vikerness a încercat deliberat să facă ca totul să sune de r…t, folosind cele mai slabe instrumente pe care le-a putut găsi. De ce te-ai decis să te îndepărtezi de această, să zicem, „tradiție” din black metal și să optezi pentru acest sunet mai curat (dar cu toate astea în mod clar black metal)?

E: Îmi place să am propriul producător (Tore Stjerna), pentru că este o parte integrantă a acestui proces și cu el am lucrat încă din prima zi. Sincer, lăsăm mult în seama lui pentru că în cazul acestor lucruri este prea mult ca să le ții minte în timp ce lucrezi la piesă. Noi îi prezentăm piesele, iar el vede cum merge în timpul procesului de înregistrare; desigur, în acest timp noi o întoarcem pe toate părțile, dar până la urmă sunetul este mai mult opera lui, și este, de asemenea, influențat de cunoștințele lui asupra sunetului care ne caracterizează și pe care vrem să-l exprimăm. Sunt mereu foarte mulțumit de rezultate, dar e amuzant că în acest timp când am început să trimitem clipurile promo, imediat am început să primim 4 sau 5 emailuri de la jurnaliști întrebându-ne „Sunteți siguri că asta e varianta finală? Sună foarte ciudat, sunteți siguri că ați pus varianta corectă on-line?”… Ei pot să creadă ce vor pentru că nu sună ca nicio înregistrare pop-metal (râsete), este de-a dreptul extremă, dar într-un anumit fel curat, ceea ce îmi place.

MB: De ce se plângeau ei?

E: Cred că se referă la ceea ce fac cu efectul de reverberație, pentru că uneori vrem ca sunetul să sune ca și cum noi am sta în cel mai mare templu de pe Pământ, așa că unii dintre oameni care sunt mai mult obișnuiți cu, nu știu sigur, sunetul modern de metal, în general, consideră că ceva nu e în regulă… ceea ce îmi place să aud, pentru că, într-adevăr ceva e foarte în neregulă.

MB: Sunteți în branșa asta deja de mult timp, deci știți cu siguranță că … ei bine, să le ia d… de reviste, nu poți să mulțumești pe toată lumea.

E: Da, dar asta e chiar distractiv (râsete).

MB: Ca să primești un mail de la cineva întrebându-te dacă este bine? Da, îmi imaginez că este distractiv.

E: Mai ales când vine din partea unor jurnaliști de muzică, pentru că bănuiesc că mai înainte au ascultat, nu știu, noul album Amon Amarth sau ceva de genul ăsta, și desigur, vor fi puțin șocați.

MB: Trebuie să te întreb despre asta de vreme ce ai amintit de Amon Amarth, și în ultimul nostru interviu mi-ai spus ceva de genul „Dacă nu vă place de noi duceți-vă și ascultați Amon Amarth!… Ce e între voi și Amon Amarth?!

E: (râsete) Cred că ei reprezintă o zonă superficială de gen fast-food al metalului modern. E foarte ușor să-ți dai seama că nu-i prea multă profunzime, e vorba doar de muzică și agresivitate, și știi… chiar nu pot indica, dar chiar cred ei că fac lucrurile dintr-un motiv foarte diferit față de noi…sunt liberi să o facă când vor, dar este doar ciudat, eu nu îi înțeleg, eu vreau… ceva… mai mult decât atât (râsete).

MB: Pentru voi, în mod clar, metalul înseamnă mult mai mult decât sunet, însemnând de asemenea mesaj, legat de răzvrătirea pe care o aduce metalul.

E: Da, presupun; vine dintr-un loc care este sincer și plin de pasiune și de foc dat d…lui., precum Iron Maiden sau Slayer în perioada lor de început sauDestruction, ceva care este condus de o furie autentică, doar ca să vomiți ce-ți spune inima, și nu înțeleg asta cu Amon Amarth, pur și simplu nu înțeleg. Poate că sunt nemaipomeniți, dar eu nu mă prind de asta.

MB: Dacă vrei într-adevăr să suferi ar trebui să asculţi o trupă numită Amaranthe…

E: Știu despre trupa aia, tot aud despre ei tot timpul, cred că sunt în Universal în Suedia.

MB: În principiu, este precum „Children of Bodom se întâlnesc cu Spice Girls și fac un album”.

E: (râsete) Am suferit destul anul ăsta, dar poate că o să-mi fie noul exemplu. Devine deja prea mult să tot pomenim de Amon Amarth (râsete).

MB: Treaba cu Amaranthe… ei bine, e ca și cum ai culege fructe ce atârnă foarte jos, nu-i nimic care să poată să spună cineva… vreau să spun în mod real, au credibilitate zero. Acuma ca să ne întoarcem la album: am primit astăzi un comunicat de presă de la Century Media care menţionează formatele diferite în care va fi disponibil albumul „The Wild Hunt”. Am fost interesat în mod special de ediția limitată, care printre altele va include „acoperământ pentru altar”. Când vine vorba de această temă clar religioasă, cât aport ai avut în asta și ce te aștepți să facă fanii cu el?

E: A fost ideea mea, voia să fie o replică a ceea ce este pe coperta albumului. Am vrut să fac o replică a unui item, pur și simplu pentru că voiam să-l țin în mâini, și m-am gândit că ar fi o legătură bună cu coperta. Îmi place ideea unui fan uitându-se la acoperământ și gândind „ei bine, ce am să fac cu ăsta? Poate că o să-l pun pe o masă și o să pun o candelă pe el”; poate că or să experimenteze puțin din autoanaliză. E ca o provocare pentru cei care le vor cumpăra, dar pe de altă parte pot să se șteargă la fund cu ele că nici nu-mi pasă, le-am vrut pur și simplu pentru mine considerând că s-ar potrivi în acea cutie… ceea ce vor face oamenii cu ele nu-i grija mea, deși aș prefera dacă ei toți și le-ar lega în jurul ochilor și ar merge ca orbii în întuneric.

MB: Deci „uneltele sunt aici, folosiți-le sau faceți orice veți vrea d… cu ele.”

E: Evident.

MB: Anul acesta este a 10-a aniversare de la lansarea „Casus Luciferi”, un album care conform criticilor reprezintă un pas uriaș înainte pentru Watain în ce privește calitatea. Ai plănuit ceva ca să comemorezi albumul ăsta bazat?

E: Vom fi prea ocupați lucrând cu „The Wild Hunt” ca să luăm lucrurile așa. Am vorbit să facem ceva concentrându-ne pe „Casus Luciferi”, de ceva timp. Albumul acela este special într-adevăr și cântând acele melodii fie în studioul de repetiții, fie pe scenă, încă ne mai hrănește enorm. Albumul acela și anii ce-l înconjoară sunt o parte foarte importantă din istoria noastră în care voalurile dintre noi și forțele divine [în realitate satanice, n.n.] au devenit mai subțiri și mai puține.

MB: Am vorbit de curând cu Morgan de la Marduk care a spus că o formație de black metal nu este caracterizată atât de mult de sunet cât de mesajul ei. Așa că, de exemplu, o trupă precum Immortal nu va fi considerată „black metal”, cu atât mai puțin oricare dintre așa numitele formații metal „unblack”, de o înclinație mai mult creștină, în timp ce o trupă precum The Devil’s Blood poate fi inclusă în această categorie. Ce zici de asta?

E: Pentru mine black metal e în mare măsură definit de trupe care au acel foc specific al adevăratei respingeri, artiști care au fost conectați îndeaproape cu energiile diabolice autentice și n-au făcut niciun efort ca să ascundă asta. Anii de început ai trupelor precum Beherit, Root, Samael, Necrovore, Darkthrone, Sarcofago, Nifelheim etc… ca să nu mai menționez originalii Hellhammer, Mercyful Fate, Bathory, Sodom și Venom. În mod evident acestea sunt trupe care au împărtășit un sunet similar, dar chiar și o apropiere severă vizavi de lucrarea lor și o sclipire nebună, dură care putea fi aproape identificată ca luciferică. Nu văd niciun sens să încercăm să definim The Devil’s Blood drept o formație black metal; în primul rând și cel mai important, black metal este o ramură a heavy metal și în timp ce este multă muzică care are o legătură puternică cu puterile sinistre și satanice, eu personal cred că elemental metal este cumva necesar ca să definească orice ca black metal. Ce e important de punctat la trupe precum The Devil’s Bloodeste că mesajul lor a fost construit pe o relație cu mult mai autentică și cursivă cu forțele de dincolo, față de majoritatea trupelor „black” metal din zilele astea și cele dinainte. De aceea am preferat să lucrăm alături de ei decât cu o trupă contemporană la întâmplare cu un „complex black metal”. Dar, în toată schema, sincer, lucruri precum definirea genului însemnă prea puțin pentru mine. Ceea ce contează pentru mine sunt imnurile acelea arzătoare de eliberare distructivă care vor continua să se repete încolo și-ncoace către asurzitoarea tăcere a ultimei inexistențe.

MB: Ca un reporter trebuie să te întreb asta. Am văzut multe interviuri pe care le-ai dat în acești ani; în multe din ele pari să fii deranjat de unele întrebări. Cu toată sinceritatea, ce fel de întrebări te deranjează cel mai tare? Sunt cele care se referă la înclinațiile tale religioase?

E: Am urât întotdeauna acel limbaj vulgar al persoanelor cu obrazul gros care sunt incapabile să relaționeze cu severitate și pasiune. Este o chestie umană să râzi despre lucrurile care îți sunt incomode sau pe care nu le poți înțelege, și mă încrunt la un astfel de râs. Adesea primești astfel de reacții de la oamenii „cool”, de la aceia care-și trăiesc viețile acoperindu-și rănile (dacă le-au avut vreo dată), făcând orice ca să-și mențină fragilele jocuri de paradă, ca să fie cunoscuți ca și rulotiști fericiți. Trebuie să suferi, trebuie să te faci mic până aproape ai dispărea, ca să poți înțelege de unde venim. Îmi place să vorbesc cu oameni care pot să respecte faptul că noi vedem Watain ca ceva cu mult mai mult decât o trupă, cu mult mai mult decât un soi de rock-and-roll, cu mult mai mult decât viața însăși. Watain este vasul nostru către transcendență [aceasta nu are nicio legătură cu transcendeța divină, n.n.], lumea noastră din afara lumii umane. Dacă nu ești dornic sau capabil să accepți asta atunci stai d…lui departe. Acesta e terenul vrăjmașului.

AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

malaysia-freemason

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

Reducerea drastica a productiei obiectelor de lux. Mica industrie si rolul ei. Somajul reprezinta un mare pericol în cadrul Statului Planetar Unic. Interzicerea completa a betiei. Condamnarea definitiva la moarte a vechii societati si învierea sa fara o noua forma. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat în unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu.

Pentru ca popoarele sa se obisnuiasca cu supunerea, atunci când noi vom avea puterea deplina asupra întregului pamânt, trebuie sa fie obisnuite la un moment dat cu modestia si tocmai pentru aceasta trebuie sa fie micsorata atunci productia de bunuri de consum.

Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diversilor fabricanti, pentru ca marii fabricanti îndreapta de multe ori, fara sa stie, avântul maselor împotriva guvernului. Noi stim de asemeni ca un popor care se ocupa asa cum trebuie de mica industrie nu cunoaste somajul. Somajul este de altfel lucrul cel mai periculos atât pentru conducere cât si pentru noi.

Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale – guverne care deocamdata conduc popoarele deja demoralizate si slabite de noi, care au ajuns sa tagaduiasca chiar si puterea lui Dumnezeu – va fi nevoit sa condamne la moarte astfel de societati muribunde si chiar sa le înnece în propriul lor sânge stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondiala Planetara care va fi guvernata numai de noi.

 

AL XVI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL XVI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Modul secret în care universitatile pot fi facute sa devina nevatamatoare. Clasicismul va fi pe deplin înlocuit. Educatia în Statul Planetar Unic si alte profesiuni. Reclama obligatorie a autoritatii „Stapânitorului” cel nou în scoli. Desfiintarea completa a învatamântului liber. Noile teorii ale Statului Planetar Unic. Independenta gândirii va fi reprimata. Învatatura în Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.

În scopul de a nimici cât mai repede si definitiv toate fortele colective care nu sunt ale noastre, vom întemeia noi altele, care vor actiona într-un spirit nou asa cum vrem noi (Universitati). Rectorii si profesorii vor fi pregatiti în taina pentru munca lor, în spiritul nostru francmasonic, prin programe de actiuni strict secrete si amanuntite, de la care ei nu se vor putea abate absolut deloc. Ei vor fi atunci numiti numai dupa ce vor fi verificati cu mare grija si vor depinde de guvern.     Atunci când vom prelua puterea si vom conduce printr-un Guvern Unic întreaga planeta, vom exclude complet din programele de studii dreptul cetatenesc si tot ceea ce priveste aspectul tainic care se refera la problemele politice. Aceste mari secrete, care permit sa fie manipulate masele, vor fi predate numai câtorva zeci de persoane alese chiar de noi prin testare pentru însusirile lor speciale. Când vom fi în final la putere, vom scoate complet din programele de studii toate acele materii care înainte erau studiate si care pot pricinui tulburari si îi vom face pe tineri sa fie ascultatori si sa îi iubeasca pâna la idolatrizare (cultul personalitatii!) pe cei care îi vor conduce.     Vom sterge apoi din memoria umanitatii toate informatiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajeaza.     Tot atunci vom face astfel încât vom desfiinta în întregime orice forma de învatamânt liber.     Sistemul de reprimare sistematica a gândirii binefacatoare, creatoare, libere este de pe acum în vigoare în cadrul sistemului educational bazat din ce în ce mai mult pe folosirea persuasiva a imaginilor care va trebui sa transforme cât mai repede oamenii în niste animale supuse, care vor astepta inerti sa li se înfatiseze toate lucrurile prin imagini modificate conform intentiilor noastre pentru a întelege totul asa cum vrem noi. În Franta, unul dintre agentii nostri cei mai eficienti si anume Bourgeois, a început deja sa promoveze noul program de educatie cu ajutorul imaginilor.

 

AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Noul program financiar. Impozitul va fi marit în mod progresiv. Perceperea progresiva si insidioasa a impozitului prin asa zisele timbre. Casa de fond de titluri si modul în care va fi evitata stagnarea banilor. Curtea de conturi. Desfiintarea reprezentarii. Stagnarea posibila a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea noua de cost a muncii. Bugetul. Împrumuturile statului si modul în care vor fi ele realizate. Seria hârtiilor cu 1% dobânda. Hârtiile industriale. Conducatorii crestinilor: favoritii si totodata agentii eficienti ai francmasonilor.

Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfârsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotarâtor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra întregului pamânt. Începând acum sa va vorbesc despre el, va voi aduce mai întâi aminte ceea ce v-am mai spus odata, sub forma de aluzie, si anume ca, la noi, suma actelor noastre se rezolva printr-o banala chestiune de cifre.

Când vom pune mâna pe putere si vom domni nestingheriti asupra întregii planete, guvernul nostru unic si absolut se va feri în interesul sau propriu de a încarca prea mult poporul cu dari; el nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate în rolul sau de parinte si aparator. Dar cum noi stim dintotdeauna ca organizatia guvernamentala costa scump, va trebui totusi sa gasim din timp mijloace de întretinere a ei. Iata de ce noi credem ca trebuie pregatit un anumit echilibru financiar cu o deosebita grija.

În timpul guvernarii noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea si va lansa cu ablitate ideea fictiva a legalitatii însusirii si proprietatii asupra a tot ceea ce se gaseste în Statul sau (acest lucru va fi destul de usor de înfaptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea prompta si aparent legala a tuturor sumelor de bani pe care el va crede ca sunt necesare pentru a regla circulatia monetara a Statului nostru planetar unic.

În felul acesta, atunci impozitele vor fi percepute fara sfiala, dar progresiv si ele vor asigura în realitate un venit cu mult mai mare decât cel dat de impozitul proportional de astazi.
Conducatorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietati personale deoarece atunci tot ce este în stat este de fapt al lui, pentru ca noi stim ca în cazul în care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor si a posesiunilor tuturor.
Cumpararea unei proprietati, sau primirea unei mosteniri, se vor face numai platind o taxa de timbru progresiva. Calculati va rog cât de mult vor depasi aceste impozite care ne vor reveni doar noua actualele venituri ale statelor de pe tot pamântul.

Singurul individ care nu va mai avea atunci interesul sa fure din banii statului este proprietarul lor unic, adica seful statului nostru planetar. Tocmai din aceasta cauza, controlul sau direct interesat va face imposibile pierderile si risipa. Puterea sa nu va fi niciodata la discretia favoritilor care-l înconjoara pentru a-i da stralucire si maretie, pentru ca noi stim ca acestia nu urmaresc în majoritatea cazurilor decât interesele lor si nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.

Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulatie. Capitaluri enorme ramâneau astfel fara sa fie folosite, sustragându-se în acest fel banii statului, care era pâna la urma obligat sa se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani. Aceste împrumuturi maresc în final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioara a dobânzilor. Concentrarea aproape de neimaginat în trecut a industriei în mâinile capitalistilor, care au distrus si vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate fortele poporului ci si pe acelea ale statelor actuale.

Orice împrumut pe care îl solicita dovedeste din plin slabiciunea statului respectiv si neîntelegerea drepturilor sale. În viziunea noastra împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernantilor precum o sabie a lui Damocles, iar acestia, în loc sa ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mâna întinsa precum milogii ca sa cerseasca de la acele capitaluri uriase care au fost si sunt ale noastre. Împrumuturile externe sunt întocmai ca niste lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le arunca deoparte cu hotarâre. Totusi statele din cauza prostiei lor fara margini nu numai ca cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continua sa si le aplice, astfel ca pâna la urma multe dintre aceste state trebuie sa piarda în urma acestor masive si abile „luari de sânge” benevole.

Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât sa mute banii din buzunarul saracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumparat prin coruptie si viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmarind astfel stramutarea cât mai grabnica a împrumuturilor la extern, aproape toate bogatiile statelor au început sa curga ca niste fluvii spre tezaurele noastre si în urma acestui tratament aproape toti oamenii au început sa ne plateasca un bir de robi. Daca nesabuinta atât de evidenta pentru noi a conducatorilor de stat, în ceea ce priveste afacerile statului si prostia crasa persoanelor cu functii importante de conducere precum si coruptibilitatea ministrilor au încarcat tarile lor de datorii uriase pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie sa stiti ca toate acestea ne-au costat bani si au implicat eforturi.     Hârtiile industriale (actiunile) vor fi apoi cumparate chiar de guvern care, din simplu tributar de impozite – cum este acum -, se va transforma mai târziu în împrumutator din calcul. O astfel de masura abila va face totdeauna sa înceteze stagnarea banilor si parazitismul si va sugruma gradat presa, fiindca trebuie sa aveti în vedere ca aceste lucruri ne sunt foarte de folos atât timp cât noi nu avem puterea la nivel planetar; dar retineti ca ele nu vor mai fi deloc de dorit atunci când o vom dobândi.
Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun si ele vor pune astfel capat abuzurilor de care la ora actuala noi ne folosim cu abilitate si îndrazneala pentru a dobândi puterea, fiindca trebuie sa va fie clar ca toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastra planetara unica. Conducatorii pe care chiar noi îi povatuiam altadata sa se distreze cât mai mult si cât mai des pe banii statului prin receptii, eticheta, serbari, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Darile de seama prezentate periodic de favoritii lor erau în realitate facute de agentii nostri si ele faceau promisiuni mincinoase si îmbucuratoare asupra viitorului cum ca acesta va aduce importante economii si mari ameliorari… Economii de ce anume? De noi împrumuturi?… Asa ar fi putut cei lucizi si inteligenti sa-i întrebe daca ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau darile de seama si proiectele care veneau si vin în continuare de la noi…

 

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Utilizarea intentionat echivoca a dreptului juriticde catre francmasoni. Colaboratorii apropiati ai regimului francmason. Scolile particulare ca mijloc de educatie superioara cu totul speciala. Economisti si milionari. Cui ar trebui sa fie încredintate toate posturile de raspundere în Guvern?

Trebuie sa ne însusim în întregime toate armele pe care le-ar putea întrebuinta dusmanii împotriva noastra. Va trebui sa gasim în subtilitatile si tertipurile limbii juridice o îndreptatire pentru cazul când vom fi siliti sa dam pedepse care ar putea parea prea îndraznete si nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea sa fie exprimate în termeni care sa aiba aerul ca sunt niste maxime morale foarte înalte, având totodata si o înfatisare legala. Stapânirea noastra trebuie sa se înconjoare de toate puterile civilizatiei, în mijlocul carora va trebui sa lucreze. Ea va aduna în jurul sau publicisti, juristconsulti experimentati, administratori, diplomati si, în sfârsit, oameni pregatiti printr-o educatie superioara în scoli speciale. Acesti oameni vor cunoaste toate tainele vietii sociale, vor cunoaste toate felurile de a vorbi întrebuintând litere si cuvinte politice, vor avea cunostinta despre toate dedesubturile firii omenesti, despre toate corzile simtitoare, pe care va trebui sa stie a cânta. Asemenea corzi sunt, de pilda, înfatisarea spiritului crestinilor, tendintele lor înnascute, lipsurile, viciile si caracteristicile lor, apoi particularitatile de clasa si de conditie. Este de la sine înteles ca acesti sprijinitori geniali ai guvernamântului nostru nu vor fi alesi dintre crestini care sunt obisnuiti sa-si faca munca administrativa fara a se îngriji de utilitatea ei. Administratorii blazati ai crestinilor semneaza hârtiile fara a le citi; ei servesc din interes sau din ambitie.

Vom înconjura guvernul nostru cu o întreaga multime de economisti. Iata de ce trebuie ca francmasonii sa învete în primul rând stiintele economice. Vom fi de asemenea înconjurati de o ceata întreaga de bancheri, industriasi, capitalisti si mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotarât cu ajutorul cifrelor.

Un anumit timp, pâna ce va sosi momentul când nu va fi deloc primejdios sa încredintam posturile de raspundere ale Statelor fratilor nostri francmasoni, le vom încredinta unor indivizi a caror trecut si caracter vor fi de asemenea natura încât sa existe o prapastie între ei si popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, carora în caz de abatere de la ordinele noastre sa nu le ramâna altceva de asteptat decât condamnarea sau exilul, pentru ca ei sa fie siliti sa ne apere plini de devotament interesele pâna la ultima suflare.

Un argument delirant: Distrugem statul ca sa venim de hac hotilorsi globastilor

Un argument delirant: Distrugem statul ca sa venim de hac hotilor!

 

Argumentele in favoarea privatizarii (inclusiv in zona resurselor minerale) sunt, in viziunea unora dintre autoritatile de la Bucuresti, de o asemenea natura si inlantuire cauzala, incat nu pot decat sa te lase cu gura cascata.

Nu doar ca administrarea privata ar fi mai eficienta si ar aduce mai multa performanta si cu asta punct! Ci, mai degraba, ca ar fi ceruta de faptul ca, dupa cum s-a dovedit, orice structura de stat este asaltata in Romania de clienti politici si activitatea ei este afectata de spagi si alte manifestari de coruptie, risipa si furt, care o secatuiesc, o fac neprofitabila si ii arunca poverile asupra bugetului de stat si populatiei.Argumente halucinante pentru privatizare

Paroxismul pe linia acestei argumentari pare sa fi fost atins de domnul Mihai Razvan Ungureanu care a prezentat privatizarea (intre timp esuata) a exploatarii cuprului de la Rosia Poeni ca o modalitate de a degaja bugetul public in favoarea cresterii salariilor si pensiilor! Paroxism, nu atat pentru ca intreprinderea supusa privatizarii aducea profit, in timp ce marele cumparator strain era de fapt o biata firma de apartament care nici macar bani de garantie pentru mediu nu avea, ci mai ales pentru ca in domeniul resurselor naturale n-ar trebui sa fie luate in considerare la incheierea contractului de concesiune doar activele companiei scoase la vanzare, ci, inainte de toate, valoarea zacamintelor, care, potrivit legii, nu se vand, insa a caror exploatare este pasata concesionarului ce se infrupta din ele.

Din punctul de vedere al unor asemenea argumente prezentate pentru privatizarea Cupru Min, este total neimportant ca aceasta n-a avut loc deocamdata. Argumentele au fost puse pe rol, ca si in alte cazuri, si vor fi reluate cu ocazii similare, inclusiv la prevazuta reluare a privatizarii Cupru Min. Aceste argumente te lasa cu gura cascata pentru ca pur si simplu se bazeaza pe ideea “privatizam ca sa scapam de hotii care devalizeaza statul” sau, altfel spus, “in loc sa distrugem hotii, distrugem statul”! Frumoasa si onoranta abordare! Inlocuim hotii ilegali cu hoti legali! Si, mai precis, inlocuim hotii ilegali romani, cu hoti legali straini! Strasnica afacere!

Nici nu este de mirare presiunea externa tot mai puternica – venind de la companii straine, precum si de la agentii lor de vanzari care sunt FMI si Comisia de la Bruxelles – pentru privatizari si iar privatizari catre capitalul strain, privatizari care constituie instrumentul de absorbtie de catre centru a sevei economice din periferiile coloniale.

Petrom si Sidex demonstreaza contrariul

Este absolut halucinant ca vreo autoritate din Romania poate avansa asemenea argumente in sustinerea privatizarii cand exemplele cele mai des furnizate in acest sens – Petrom si Sidex – probeaza contrariul. Acestea au devenit imediat dupa privatizare profitabile tocmai printr-o simpla dezincapusare de catre cei ce le secatuiau, dar insasi profitabilizarea lor aproape instantanee demonstreaza ca puteau sa fie facute rentabile si in administrarea statului, daca cele mai rudimentare masuri de a veni de hac hotilor erau luate.

Contracararea hotilor inainte de orice incercare de privatizare era cheia problemei! Cum se face ca cele mai importante structuri din economie – cele strategice, precum exploatarea resurselor petroliere si distributiile de energie – au fost rentabilizate nu printr-o privatizare reala, ci printr-un transfer tot catre o administratie de stat, dar in mana altor state?! Petrom catre statul austriac, Distrigaz Sud catre statul francez, Electrica Oltenia catre statul ceh, alte trei distributii de energie catre statul italian! Iata realitatea: companiile prezentate drept private, catre care au fost chipurile transferate toate aceste structuri strategice, erau de fapt vajnice societati de stat!

Si ajungi pur si simplu sa visezi urat cand autoritati romane mai pot bate toba privatizarii dupa doua decenii in care actiunile intreprinse in numele acesteia au lichidat economia romaneasca fara ca minunatul capital privat, in frunte cu cel strain, sa fi pus ceva in locul capitalului public demolat. Astfel, s-a ajuns ca Romania sa nu mai aiba economie, devenind o simpla anexa de consum de la periferia centrului vest-european.

Axa economica majora apartine integral capitalului strain. Intrarile si iesirile lantului productiv, atat cat mai exista, sunt controlate de capitalul strain, bancile sunt in mana acestuia. Cum s-ar mai putea dezvolta Romania?

Descoperirea fostului premier Nicolae Văcăroiu: ”Privatizările din România AU EŞUAT în proporţie de 80 la sută”

Privatizările din România au eşuat în proporţie de 80%, în condiţiile în care statul este nevoit acum să vândă companii strategice într-o perioadă de criză, a declarat miercuri Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi

“Nu vrem să recunoaştem că, din păcate, privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec. După cum nu vrem să recunoaştem că, iată, vindem acţiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există”, a declarat Văcăroiu, la un eveniment care a marcat aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Academiei de Studii Economice (ASE).

Fostul premier al României a adăugat că există o reticenţă în recunoaşterea faptului că statul are prea puţine soluţii de dezvoltare.

Realizările guvernului Văcăroiu: Legea privatizării în masă

Cea mai importantă realizare a cabinetului Văcăroiu a fost Legea 55/1995 privind accelerarea privatizării. Concret, actul normativ prevedea transferul efectiv şi cu titlu efectiv al acţiunilor aferente cotei de 30% din capitalul social al companiilor de stat către cetăţenii români îndreptăţiţi, precum şi vânzarea acţiunilor emise de aceste societăţi.

Transfertul cu titlu gratuit al acţiunilor s-a făcut pe baza unor certificate de proprietate în valoare de 25.000 de lei şi a unor cupoane de privatizare în valoare de 974.000 de lei.

Pentru mulţi români depunerea cuponului la una din cele circa 4.000 de companii propuse spre privatizare a fost un pariu, deoarece Guvernul nu a oferit suficiente informaţii privind situaţia economică a respectivelor companii, multe dintre acestea înregistrând pierderi de ani de zile.

Privatizarea în masă, denumită “cuponiadă”, a continuat să lase adevărata putere economică în mâinile statului. Fondul Proprietăţii de Stat (actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului) controla circa 70% din capitalul celor mai multe companii de stat.

“Totul e impus de Fondul Monetar Internaţional”

Preşedintele Curţii de Conturi a adăugat că politicile statului au ajuns să fie dictate de creditorii săi internaţionali.

“Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricţii bugetare, de natură salarială”, a spus Văcăroiu.

În opinia sa, încercând să urmeze sfaturile instituţiilor din vest, statul a pierdut din vedere industriile competitive ale României care au dispărut începând cu anii 90.

“Din păcate, trebuie să recunoaştem că am distrus mult, mult mai mult decât era necesar. Astăzi ar fi trebuit să vorbim despre o Românie cu un PIB de cel puţin de trei ori mai mare decât cel de astăzi. Pur şi simplu, au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea mare uşurinţă, începând din 90 încoace am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre binele nostru şi binele a dus la situaţia de astăzi a României”, a spus Văcăroiu.

România a avut două acorduri cu Fondul în perioada guvernării Văcăroiu

Nicolae Văcăroiu a fost prim-ministru al României în perioada 1992-1996. Cabinetul Văcăroiu s-a instalat la Palatul Victoria pe 19 noiembrie 1992, după ce Frontul Democrat al Salvării Naţionale (FDSN), partid format de către un grup de politicieni plecaţi din Frontul Salvării Naţionale (FSN), după alegerea lui Petre Roman ca preşedinte al formaţiunii, a câştigat alegerile parlamentare, iar Ion Iliescu alegerile prezienţiale.

În acea perioadă, România a avut două acorduri de finanţare cu Fondul Monetar Internaţional, ambele de tip stand-by, valoarea totală a sprijinului financiar pus la dispoziţia României fiind de peste 580 de DST (drepturi speciale de tragere).

Preşedintele Curţii de Conturi a mai atras atenţia în cadrul evenimentului aniversar al ASE că sectorul bancar este printre puţinele care beneficiază de un sprijin real din partea guvernanţilor.

“Mă bucur însă că aveţi un sector unde se trăieşte bine. Sectorul bancar: salarii serioase. Nu numai la noi, în toată Europa, în toată lumea, iar dacă aici se clatină ceva, toate guvernele, imediat, recapitalizare, le dăm. Păi, săracii, să rămână preşedinţii ăştia fără bonusuri anuale şi trimestriale?”, a precizat Văcăroiu.

Mărturii dureroase  ale actorului MITICĂ POPESCU, deţinut politic pentru “trădare” în lagărul călăului Ficior: „Foamea era îngrozitoare. Mâncai cel mai bine când visai”

Mărturii în premieră ale actorului MITICĂ POPESCU, deţinut politic pentru

 DOAR 35 dintre torţionarii comunişti, oameni care au condus sau au lucrat în “penitenciarele morţii”, au fost descoperiţi. Trăiesc şi vor fi cercetaţi pentru crimele comise. Primul au fost Alexandru Vişinescu, fostul comandant al lagărului din Râmnicu Sărat, care a fost condamnat, la începutul lui 2016, la 20 de ani de închisoare. Ion Ficior riscă acum 25 de ani de puşcărie pentru regimul de teroare instituit la Periprava. Venit la instanţă pentru ultimul termen din proces, joi, Ion Ficior a spus că nu are „nicio remuşcare” şi că în puşcării „nu curge lapte şi miere. Gândul vă propune să recitiţi interviul exclusiv acordat de actorul Mitică Popescu, deţinut în lagărul condus de Ion Ficior, interviu din cadrul campaniei „Lista torţionarilor care trăiesc”.

Românii îl cunosc de pe scenă, însă puţini ştiu că în anii `60 a trecut, ca deţinut politic condamnat la trei ani de detenţie pentru “trădare şi trecere de frontieră”, prin infernul de la Periprava. Gândul vă prezintă astăzi, în premieră, mărturiile actorului Mitică Popescu, ajuns în anii de mijloc ai secolului trecut în lagărul din Deltă, unde Ion Ficior instituise un regim de teroare şi exterminare. Dosarul fostului torţionar de la Periprava care a fost denunţat pentru genocid a fost prezentat ieri de Gândul în cadrul proiectului dezvoltat în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. În premieră pentru România, la Periprava a fost deschis un şantier arheologic pentru identificarea gropilor comune în care au fost îngropaţi deţinuţii politici.

Mitică Popescu e un „maistru” cinstit al teatrului românesc. Zice că nu e nici domn, nici tovarăş, ci pur şi simplu „Nea Mitică”. Asta e o spusă a lui, mai veche. Dincolo de ea rămâne, însă, personalitatea fără cusur a artistului cu ştaif. O figură remarcabilă, în adevăratul sens al cuvântului, care joacă de multe ori doar prin propriile-i trăsături. Ochii care spun povestea înaintea vorbelor, făcându-se martorii stării celorlalţi. Oglinzi în care realitatea imediată, brută, se şlefuieşte cu umor, cu înţelegere, cu un soi de tandreţe şi un zâmbet abia perceptibil, amestec de ironie, căldură, sarcasm, dragoste.

Uneori, cuvintele-i sunt rare şi apăsate, ca nişte verdicte implacabile. Dă impresia că e făcut din tăceri lungi din care îţi face hatârul să iasă, în răstimpuri, să vadă cine îl caută, cine eşti. După toate astea, omul este de o discreţie şi de o modestie reamarcabile. Aproape că trăieşte într-o şoaptă prelungă, ca să nu sperie somnul celorlalţi.

Şi, aşa cum se întâmplă uneori, perfect împotriva oricărei logici, astfel de caractere sunt atrase în viroagele vieţii cu o violenţă incredibilă.

Maestrul Mitică Popescu este unul dintre românii care au supravieţuit mizeriei închisorilor comuniste, fiind aruncat acolo, împreună cu alţi tineri de seama lui către finele „deceniului negru”.

M-au luat pentru că n-am turnat

„Eram la nişte vecini, de un Sfântu Ştefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îţi dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. Că eu n-am ştiut că ăia vor să fugă din ţară? „N-am ştiut”. Că au trimis o scrisoare la Ambasada Americii, n-am ştiut? „Nu, n-am ştiut”. „Aţi discutat lucrurile astea între voi; n-ai auzit?”. „Nu”. „N-ai auzit… Lasă că-ţi spunem noi. Uite că noi ştim!”. Şi m-au condamnat la trei ani pentru „Nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. Adică pentru că nu mi-am turnat nişte prieteni care visau să ajungă în America. Dar nu-i nimic, că ne-a turnat altul care era acolo cu noi. Lasă că ăştia n-au ajuns nici în Gara de Nord, că nu le-a răspuns nimeni. Au fost arestaţi pe vorbe, şi eu, odată cu ei”.

Minciuna securistă are picioare lungi

Pe „Fişa matricolă penală” a lui Dumitru Popescu, născut pe 2 decembrie 1936, la Bucureşti, student în anul II la Teatru, în momentul reţinerii, scrie că a fost arestat de Securitate, pe 5 noiembrie 1958, „Pentru faptul de Trădare şi trecere de frontieră”, fiind, apoi, depus în penitenciar la data de 9 februarie 1959.

Îi citesc „fapta” de pe fişă şi se enervează. „E o tâmpenie. Nu înţelegi că n-am avut niciun gând să fug?! D-aia mi-au şi dat doar trei ani. Ceilalţi au luat între opt şi 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsă. Alta mai mică nici nu exista. E drept că-ţi confiscau şi bunurile personale, dar eu aveam vreo trei cămăşi şi vreo două cravate cu zgârci, că se purta” spune maestrul cu o undă de umor.

Ar vrea să uite

Îl întreb cum a fost, ce a trăit, ce a simţit. Îmi spune că nu vrea să vorbească despre trecutul ăsta. „E mult de atunci. Nu mai are niciun rost să iau povestea de la capăt. Să dezgrop morţii”. Insist, îi spun că are. Că e vorba de viaţa lui şi a celorlalţi aflaţi în situaţii similare. Se lasă greu, cu vorbe puţine şi pauze lungi.

„După arestare, o perioadă nu ne-au scos la muncă. Aşa era atunci. În vară, prin iunie, ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept că n-am stat acolo decât vreo trei luni, până în septembrie. Pe urmă, ne-a mutat iar, în Balta Brăilei, la Salcia, într-o colonie de muncă – am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat până în noiembrie 1961, când m-au liberat”.

Îl întreb, apoi, dacă, la Periprava, l-a cunoscut pe Ficior. „L-oi fi cunoscut, l-oi fi văzut vreodată, dar de vorbit cu el n-am vorbit. Noi aveam belelele noastre cu subofiţerii care ne supravegheau pe secţie şi care ne scoteau la muncă. Caraliii, ăştia ne mâncau nouă zilele”.
Deşi nu a stat mult timp în penitenciarul condus de Ficior, Mitică Popescu îşi aminteşte foarte bine condiţiile în care a trăit acele luni. „Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaş şi un colţ de pâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar ţânţarii ne mâncau de vii”.

Despre morţi, maestrul îşi aduce aminte că la Salcia numărul lor a fost mare. „A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulţi au murit de foame şi de epuizare. Alţii de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupţi complet de lume. Oamenii, săracii, nu ştiau ce le face copilul; dacă le mai trăiesc părinţii; ce e cu soţia… Nimic. Sincer, eu am avut şansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia să faci norma. Dacă nu, bătaia ta n-o lua nimeni”.

Viaţa, de la capăt

În 1961, când i-au dat drumul din puşcărie, securiştii i-au pus în vedere să nu discute nimic despre ce a trăit în aceşti ani. „Mă urmăreau zi de zi. Toţi eram urmăriţi atunci, dar noi, ăştia cu „tinicheaua”, în mod special. Fusesem dat afară din Institut, aveam probleme la dosar, nu mai aveam niciun rost. Abia după trei ani mi s-a permis să dau un nou examen la Teatru; şi asta datorită unor oameni care m-au apreciat în primii doi ani de şcoală”. O singură satisfacţie spune că a avut. „Nu plăteam cotizaţia la partid, că pe noi, ăştia cu probleme, nu ne făceau membri de partid”.

 

„Ce-au făcut ei a fost o mizerie”

Ani de zile, după ce s-a întors din „iad”, n-a vorbit cu niciunul dintre foştii colegi sau cu cei pe care îi cunoscuse în detenţie. „Mi-a fost frică. Abia după mulţi ani, m-am întâlnit cu Alexandru Paleologu, apoi şi cu Alexandru Ivasiuc şi am mai stat de vorbă. În puşcărie îl mai cunoscusem şi pe I.D. Sârbu, dar de atunci n-am mai vorbit cu el. I-am jucat o piesă, la Piatra Neamţ, dar atât. El se întorsese acasă, în Craiova”.

Tace întors în amintiri. Revine apoi şi, înainte să cadă cortina, îmi spune iar. „Eu vreau să fiu bine înţeles! Nicio clipă n-am avut de gând să fug din ţară. Ce-au făcut ei a fost o mizerie…”.

Biografie

Actorul Mitică Popescu s-a născut pe 2 decembrie 1936, în Bucureşti.

De-a lungul timpului şi-a construit o frumoasă carieră în teatru şi cinematografie, pentru care, în anul 2009, a fost recompensat cu „Premiul UNITER pentru întreaga activitate”.

S-a remarcat în faţa spectatorilor datorită rolurilor din piese precum „Oamenii cavernelor”, „Cititorul de contor”, „Nebuna din Chaillot”, „O şansă pentru fiecare”, „Nişte ţărani”, „Ivona, principesa Burgundiei”, „Mătrăguna”, „Pescăruşul”, „Slugă la doi stăpâni” şi „Colonia îngerilor”.

În lumea filmului a debutat încă de la sfârşitul anilor ’70, când a fost distribuit în „Stejar – extremă urgenţă”. Au urmat „Doctorul Poenaru”, „Căsătorie cu repetiţie” şi „Trenul de aur”. Totuşi, memorabilă a fost interpretarea sa din filmul „Moromeţii”, unde a jucat rolului lui Cocoşilă.

Mitică Popescu a avut chiar şi un rol de deţinut politic în filmul ”Clipa”, 1979.

În prezent, Mitică Popescu este angajat al Teatrului Mic din Capitală, dar este şi gazda emisiunii „D’ale lui Mitică”, difuzată de TVR 2.
A fost căsătorit cu actriţa Leopoldina Bălănuţă din 1977 şi până în 1998, când aceasta s-a stins din viaţă.

PLANUL PENTRU O NOUA ORDINE MONDIALA prin strategia ”HAOSULUI CONSTRUCTIV”. Imperativul energetic si subminarea suveranitatilor nationale

denver-airport-mural

Proiectul Noii Ordini Mondiale se împiedică de realitatea geo-politică

de Imad Fawzi Shueibi, voltaire.net

Liderii politici încearcă de patru secole să creeze un organism internațional, care să guverneze relațiile dintre națiuni și care să prevină conflictele dintre acestea. În timp ce noțiunea de suveranitate statală a început să se cristalizeze, preocuparea principală a organizațiilor interguvernamentale a fost dominată de echilibrul puterilor. Cât despre ambiția SUA de a impune Noua Ordine Mondială, aceasta este zguduită de noile realități geopolitice.

Lenta constituire a unei ordini internaționale

Noțiunea de ”Ordine internațională” a apărut în secolul XVII, dar sintagma ”ordine mondială” a fost introdusă recent în discursul politic. Această noțiune era pusă în discuție de fiecare dată când era ridicată necesitatea organizării și susținerii păcii.

În 1603 regele Henri IV al Franței a dispus ca ministrul său, ducele de Sully, să elaboreze un prim proiect în acest sens. Obiectivul era constituirea unei republici creștine care să cuprindă întreaga populație europeană. Aceasta urma să asigure conservarea naționalităților și religiilor si să fie responsabilă în medierea problemelor dintre acestea. Marele Proiect stipula redesenarea granițelor statale pentru echilibrarea puterii, crearea unei confederații europene compusă din 15 state și a unui Consiliu supranațional cu putere de arbitraj și cu o armată capabilă să protejeze confederația de pericolul turc.

Acest vis a fost curmat de asasinarea lui Henri al IV-lea și a mai revenit în atenție doar după sfârșitul războaielor inițiate de Louis al XIV-lea. Abatele de Saint-Pierre a publicat al său Proiect al păcii perpetue între domnitorii creștini. Proiectul, care a fost presentat la Congresul de la Utrecht (1713), consta în adoptarea în totalitate a deciziilor luate în cadrul Conferinței, ca fundament pentru stabilirea granițelor națiunilor beligerante și stabilirea unei Ligi a Națiunilor Europei (Federația Internațională) cu misiunea de a preveni conflictele.

Dincolo de această utopie și mult mai relevant pentru epocă a fostTratatul de Pace de la Westfalia, semnat în 1648. Acesta a venit ca o concluzie a Războiului de 30 de ani, conflagrație desfășurată sub stindarte religioase și care a avut ca rezultat dispariția a 40% din populația implicată, precum și sporirea urii între populațiile supraviețuitoare. Negocierile au durat patru ani (1644-1648) iar la sfârșitulor acestora a fost asigurată egalitatea tuturor părților implicate în conflinct dincolo de diferențe, catolici sau protestanți, republicani și monarhiști.

Tratatul de la Westfalia a emis patru principii fundamentale:

1. Suveranitatea absolută a statelor-națiune și dreptul fundamental de autodeterminare politică.

2. Egalitate de drept între statele-națiuni. Astfel, cel mai mic stat este egalul celui mai mare stat, dincolo de puterea sau slăbiciunea, bogăția sau sărăcia acestora.

3. Respectarea tratatelor și apariția Dreptului internațional cu efecte obligatorii.

4. Interzicerea interferenței în afacerile interne ale altui stat.

Desigur că aceste principii nu au determinat o suveranitate absolută, dar acest fapt nu a existat în fapt nicicodată. Cu toate acestea, a fost împiedicată legitimrea ulterioară a abolirii suveranității statale.

Toți filosofii politici au susținut aceste proiecte. Rousseau a solicitat ferm constituirea unui contract statal unic intre toate țările Europei. Kant a publicat în 1815 îndemnul său Spre pacea eternă. Pentru el, pacea era o construcție juridică care necesita codificarea unei legi generale aplicabilă tuturor statelor. Filosoful englez utilitarian, Bentham, a stigmatizat diplomația secretă pe care a plasat-o deasupra legii. Și el a îndemnat la crearea unei opinii publice internaționale capabile să impună guvernelor respectarea hotărârilor internaționale și supunerea față de arbitrajului internațional.

Crearea instituțiilor normative internaționale

Ideea unui Ordin Internațional a progresat constant, bazată mereu pe normativul suveranității adoptat prin Tratatele de la Westfalia. Astfel s-a născut Sfânta Alianță, propusă de Țarul Alexandru în 1815, dar și Concertul Europei, propus de Cancelarul Metternich al Austriei în secolul XIX, pentru a preveni ”revoluția”, care reprezintă, în limbajul politic rațional, haosul. Din acest moment statele au început să organizeze reuniuni pentru rezolvarea problemelor fără a recurge la argumentul războiului, favorizând arbitrajul și diplomația.

Acesta a fost obiectul urmărit în crearea Ligii Națiunilor (LoN) la sfârșitul Primului Război Mondial.Aceasta a izvorât ca o necesitate a relațiilor dintre puterile dominante în serviciul câștigătorilor conflagrației. Valorle morale ale Ligii erau cel puțin relative. Cu toate acestea, deși scopul ei era soluționarea disputelor dintre națiuni prin arbitraj și în defavoarea războiului, Liga și-a declarat competența în supervizarea populațiilor subdezvoltate și a celor care politic, economic sau administrativ pretindeau dreptul la autodeterminare. Odată acest drept arogat, a rezultat firesc legitimarea mandatelor. Prin asumarea acestei poziții, Liga Națiunilor a întruchipat realitatea colonială.

Manifestarea artificială a acestei organizații a fost dezvăluită în momentele în care și-a dovedit inabilitatea de a rezolva evenimente internaționale grave, cum au fost: cucerirea Manciuriei de către Japonia, cazul Abisiniei (Etiopia), anexarea insulei Corfu (Grecia) de Italia, etc. Cu toate că Liga, creată de Leon Bourgeois, a fost intens promovată de președintele SUA Woodrow Wilson, Washigtonul nu s-a alăturat proiectului, iar Germania și Japonia, fiind provocate, s-au retras din el. În acest sens, instituția s-a dovedit inutilă.

Succesoarea LoN, Națiunile Unite (ONU), a fost reflecția Chartei Atlantice, semnată de Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii pe 4 august 1941, și a Declarației de la Moscova, adoptată de Aliați pe 30 octombrie 1943, când era anunțată crearea ”unei structuri organizatorice bazate pe principiul egalității suverane a tututor Statelor care iubesc pacea.” Proiectul a fost dezvoltat în cadrul conferinței Dumbarton Oaks, Washington 21 august – 7 octombrie 1944.

Principiile Chartei Atantice au fost aprobate în timpul conferinței de la Yalta (4-12 februarie 1945) și consfințite prin Conferința de la San Francisco (25-26 iunie 1945). Ideologia globalizării a fost astfel înglobată în principiul Națiunilor Unite care, încă de la apariția sa, ți-a clamat existența sub forma unui sistem colectiv de securitate universal, incluzând și statele care nu sunt membre ale acestui organism. În realitate, ONU nu mai este o societate contractuală, cum se vroia Liga Națiunilor, ci mai degrabă este reflecția temporală a relațiilor dintre puteri și care favorizează victorioșii zilei.

Acestea fiind hotărâte, întreaga lume să se încline în fața voinței Națiunilor Unite.

Această organizație, care-și arogă globalitatea, a fost în practică doar expresia dorinței de dominare a puterilor victorioase în detrimentul populației mondiale a cărei voință nu a fost luată niciodată în considerare. Această realitate geopolitică a fost confirmată odată cu fondarea Consiliului de Securitate, format din cele cinci puteri majore (victorioase) ca membrii permanenți și alți membri nepermaneți, dar aleși pe criterii geografice, considerente din care a rezultat o subreprezentare a Africii și a Asiei.

Eșecul acestui sistem a ieșit la suprafața în perioada Războiului Rece. Conflictul dintre cele două super-puteri a fost impus națiunilor mai mici, care au suportat toate consecințele acestuia la nivel local și regional. Aceată structură a rolurilor s-a evidențiat în modul de funcționare a ONU, fie față de respectarea cererilor de aderare sau în gestionarea conflictelor, așa cum s-a întâmplat în cazul Palestinei, Koreei, naționalizării petrolului iranian, crizei Canalului de Suez, ocupației israeliene, Libanului, etc.
În proclamația de fondare a ONU se afirma

”credința în drepturile umane fundementale, în demnitatea și importanța persoanei umane, în egalitatea de drepturi a bărbaților și femeilor, a națiunilor mari sau mici, în crearea condițiilor necesare pentru justiție și pentru respectul obligațiilor care reies din tratate și din alte surse ale dreptului internațional.”

Cu toate acestea, dreptul de veto a privat celelalte națiuni de dreptul egalitații în implicare. În ultimă instanță, instituțiile internaționale au exprimat doar balanța puterilor, dincolo de orice noțiune de justiție în sens moral sau filosofic. Consiliul de Securitate este un directorat global(o continuare a celui instalat de Metternich). Acesta își rezervă dreptul de a impune rezoluții doar din partea Aliaților, victorioși în cel de-al Doilea Război Mondial, și nu a celor care urmăresc pacea.

După disoluția Uniunii Sovietice a fost crucială modificarea sistemului internațional.

Redesenarea relațiilor internaționale de către SUA

În acest moment al istoriei au triumfat în SUA discipolii lui Leo Strauss, cu ajutorul jurnaliștilor neo-conservatori. În viziunea lor, societatea este divizată în trei caste: înțelepții, nobilii și poporul. Doar înțelepții dețin adevărul care este revelat doar parțial politicienilor (nobililor), în timp ce poporul trebuie să se supună alegerilor acestora. Aceștia au continuatsă-și promoveze ideile în timp ce afirmau abrogarea principiilor Tratatului de la Westfalia, mai exact a celor care afirmau suveranitatea statală și interzicerea amestecului extern în afacerile interne.

Pentru a impune hegemonia Vestului, aceștia au invocat ”dreptul unei intervenții umanitare” și ”responsabilitatea în protecție” care revine înțelepților, este executată de nobili și impusă poporului. Revizuind limbajul celui de-al Doilea Război Mondial, aceștia au cerut și înlocuirea ”Rezistenței” cu negocierea.

În anul 1999 au fost emise apeluri neo-conservatoare de mai multe țări Vestice, inclusiv Franța și Anglia. Tony Blair a prezentat atacul Kosovo de către NATO ca fiind primul război umanitar din istorie. Într-un discurs ținut în Chicago, acesta a declarat că Marea Britanie nu a căutat să-și apere propriile interese ci a căutat să promoveze valori universale. Această declarație a fost salutată de Henry Kissinger și de Javier Solana (pe atunci Secretar general al NATO și în viitor al Uniunii Europene). Ulterior ONU l-a numit pe Bernard Kouchner ca administrator al Kosovo.

Nu există diferențe semnificative între teoria Straussiană și Nazism [in privinta suveranitatilor nationale – n.n.]. În Mein Kampf, Adolf Hitler stigmatizase deja principiul suveranității statale asumat prin Tratatul de la Westfalia.

În termeni economici această viziune a triumfat prin FMI, Banca Mondială și OMC. Din momentul apariției lor, aceste instituții au încercat să intervină în economia, bugetul și politicile financiare statale, în special în cele ale statelor mai sărace sau a celor mai vulnerabile. Unele state arabe au fost victimele sugestiilor acestora pentru liberalizarea economică, privatizarea sectorului public și vânzarea resurselor naturale.

Washingtonul a ezitat în acțiunea sa vis a vis de destrămarea URSSului. Treptat insă SUA a devenit singura super-putere, ca ”hyper-puterea” din lumile lui Hubert Vedrine. Ca o consecință logică, sistemul ONU moștenit în urma celui de-al Doilea Război Mondial a fost privit de SUA ca o moștenire a trecutului. Nefiind însă dispusă să ignore oficial ONU, SUA a încetat să-și îndeplinească obligațiile financiare, nu a ratificat Protocolul de la Kyoto, a reuzat să adere la Tribunalul Penal Internațional al ONU și a umilit Unesco în mod repetat.

Conceptele reiește în urma celui de-al Doilea Război Mondial au fost spulberate de atacurile de la 11 septembrie 2001. Strategia Națională de Securitate a SUA, emisă de președintele George W. Bush pe 20 septembrie 2002, proclama noua lege a ”măsurilor preventive împotriva statelor malefice”.

Strategia SUA a fost însoțită de o modificare conceptuală. Noțiunea rezistenței, numită așa după Rezistența franceză în fața ocupației naziste, a devenit nelegitimă și a fost înlocuită de cerința rezolvării unui conflict prin negociere, dincolo de toate drepturile inalienabile ale celor implicați. Similar, conceptul de terorism – care nu a fost definit niciodată în dreptul internațional – a fost folosit pentru a evita orice legitimare a unui grup armat în luptă cu statul, dincolo de motivele acestui conflict.

Abrogând legile războiului, Washingtonul a reînviat practicile ”asasinatelor țintă” abandonate după războiul din Vietnam dar care au fost practicate de Israel timp de o decadă. Potrivit celor care le susțin, aceste practici nu sunt ”asasinate” în sensul strict al cuvântului ci sunt ”crime în legitimă apărare”, deși nu trebuie îndeplinit în sens strict criteriul de autoapărare, în relația dintre amenințare și răspuns sau în proporționalitatea răspunsului. Intervenția umanitară, responsabilitatea de a proteja, se situează deasupra suveranității statale.

Ca o consecință, a apărut noțiunea de stat malefic. Aceste state sunt definite prin patru criterii, care sunt în general cuprinse în spectrul speculativ și care pleacă de la prezumția de vinovăție:
Liderii acestora își opresează populația și le jefuiesc proprietățile.
Nu respectă legile internaționale și reprezintă un pericol permanent pentru statele vecine.
Susțin terorismul.
Urăsc SUA și principiile democratice.

La 10 ani după dispația URRS, Statele Unite ale Americii au început să remodeleze tiparele relațiilor internaționale.

În privința Orientului Mijlociu, filosoful neo-conservator Bernard Lewis și discipolul său, Fouad Ajami, au trasat obiectivul urmărit: stoparea naționalismului arab prin atacarea regimurilor tiranice care au cimentat mosaicul tribal, sectarian și religios. Distrugerea și dezmembrarea statelor din această regiune va avea ca efect un ”haos constructiv”, o situație incontrolabilă în care se va dizolva coeziunea socială și în care omul se va întoarce la stadiul de brută. Aceste state vor reveni astfel la o condiție pre-națională, uneori chiar la una pre-istorică de unde izvorăște omogenitatea etnică a microstatelor, care va genera o dependență de SUA. Un reprezentat de vârf al curentului Straussian, Richard Perle, a dat asigurări că războaiele din Irak și Liban vor fi urmate de conflicte în Siria, Arabia Saudită și care vor culmina triumfant cu cel din Egipt.

Trei etape

Construcția Noii Ordini Mondiale a trecut prin mai multe etape.

1. 1991-2002 a fost etapa incertitudinii. Washingtonul a ezitat în asumarea rolului de super-putere care decide unilateral soarta lumii. Deși această perioadă s-a întins pe durata unei decade, a reprezentat din punct de vedere istoric doar un scurt moment.

2. În trei ani (2003-2006), Washingtonul a încercat să aplice, indiferent de costuri, teoria ”Haosului constructiv” pentru a-și extinde hegemonia. Administrația americană s-a implicat în două războaie, cel din Irak, cu propriile trupe, și cel din Liban, în care trupele sale se aflau în proximitate. Înfrângerea Israelului din 2006 a întrerupt temporar acest proiect. Rusia și China s-au folosit de două ori de dreptul lor de veto în cadrul Consiliului de Securitate (în privința situației din Myanmar și a celei din Zimbabwe), lasând astfel părerea unei încercări timide de revenire pe scena internațională.

3. În perioada care a început în 2006 și se întinde până azi, sistemul unipolar a lăsat locul unei lumi apolare. Puterea este dispersată larg. China, UE, India, Rusia și SUA dețin mai mult de jumătate din numărul locuitorilor planetei, dețin 75% din PIB și 80% din cheltuielile militare de pe întreg mapamondul. Acesta date justifică într-o oarecare măsură funcționarea multi-polară datorită competiției persistente între acești poli de putere.

Nebuloasa unei lumi apolare

La nivel global, aceste puteri trebuie să facă față unor provocări atât superioare (din partea organizațiilor regionale sau globale) cât și inferioare (reprezentate de miliții, ONGuri, corporații multinaționale). Puterea este peste tot și nicăieri, dispersată în mai multe mâine și în mai multe locuri.

Dincolo de cele șase puteri majore, mai există și numeroase puteri regionale. În America latină este cazul Braziliei, mai mult sau mai puțin al Argentinei, Chile, Mexic și Venezuela; în Africa: Nigeria, Africa de Sud și Egipt; în Orientul Mijlociu: Iran, Israel și Arabia Saudită. Mai sunt și Pakistanul în Asia de Sudest; Australia, Indonezia și Coreea de Sud în Pacificul de Vest.

Mai multe organizații inter-guvernamentale apar pe această listă a puterilor: FMI, Banca Mondială, OMS și ONU; de asemenea mai sunt și organizații regionale ca Uniunea Africană, Liga Arabă, ASEAN, UE, ALBA etc. și alte cluburi, ca OPEC. Aici trebuiesc incluse și statele (regiunile) care sunt cuprinse în interiorul națiunilor, cum sunt California sau Uttar Pradesh (cel mai populat stat din India), sau chiar orașele ca New York sau Shanghai.

Există însă și companii multinaționale, inclusiv din domeniile energiei și finanțelor, și companii media globale ca Al Jazeera, BBC sau CNN, ca și miliții de genul Hezbollah, Armata Mahdi sau talibanii. Această listă este mult mai largă căci ea include și partidele politice, instituțiile sau mișcările religioase, organizațiile teroriste, cartelurile de droguri, ONGurile și funadațiile. Lista este nesfârșită.

Statele Unite rămân totuși cea mai importantă concentrare a puterii. Cheltuielile anuale militare ale sale sunt estimate la peste 500 de miliarde de $. Această sumă poate depăși chiar 700 de miliarde dacă sunt luate în considerare și operațiunile aflate în desfășurare, în Iark și Afganistan. Cu un PIB în valoare de 14 trilioane de dolari, SUA ocupă prima poziție în topul economiilor mondiale.

Cu toate acestea, realitatea puterii americane nu poate să ascundă declinul acesteia, atât în termeni absoluți cât și relativi, față de alte state. Așa cum a afirmat Richard Hass, președintele Consiliului Afacerilor Externe, evoluția unor țări ca Rusia, China, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite a atins un prag de 1 trilion $ anual. Aceasta este desigur consecința pieței energetice. Datorită cererii explozive din acest domeniu, de către China sau India, acestă sumă va crește substanțial. Slăbirea Dolarului american față de Lira sterlină sau de Euro va avea ca o consecință nu doar deprecierea acestuia și față de monedele asiatatice ci și adaptarea pieței petrolului care va folosi moneda europeană. Iar când dolarul nu va mai fi moneda tranzacțională a pieței petrolului, economia SUA va fi vulnerabilă față de inflație și criză monetară.

Două mecanisme primordiale au susținut o lume apolară: Un număr de fluxuri financiare au găsit o cale de manifestare deasupra legii și deasupra controlului guvernamental. Aceast fapt sugerează slăbirea influenței marilor puteri în fața globalizării. Aceste fluxuri au fost folosite pe scară largă de către statele producătoare de petrol pentru finanțarea actorilor ne-statali. Așadar, într-o lume apolară, deținerea poziției de cel mai puternic stat nu garantează monopolul forțelor. Toate tipurile de grupuri sau indivizi pot acumula influență.

Potrivit profesorului Hedley Bull, relațiile intenaționale au fost întotdeauna un amestec de ordine și haos. Conform teoriei sale, sistemul apolar, lăsat să se deșfășoare, va deveni extrem de complex. Și exact așa se întâmplă acum. În 2011, în timpul exacerbării tensiunii din Libia, sistemul apolar și-a dovedit nesustenabilitatea.

Atunci au izvorât două orientări contradictorii. Prima era centrată pe SUA și avea ca țintă construirea unei Noi Ordini Mondiale, conformă cu strategia Washingtonului. Era sugerată disoluția suveranității statale, consacrată încă din momentul adoptării Păcii de la Westfalia, și înlocuirea acesteia prin intervenția străină, justificată la nivelul retoricii prin intervenția umanitară, în realitate un cal troian pentru ”Modul de viață american”.

Brazilia + Rusia + India + China = BRIC

A doua orientare, susținută de Organizația de Cooperare de la Shanghai și de economiile BRIC, era chino-rusă. Aceasta chema la păstrarea principiilor tratatului de la Westfalia, ba chiar la întărirea acestora [mai corect spus, naratiunea de care se folosesc puterile de la Moscova si Beijing se centreaza in jurul ideii suveranitatii si autodeterminarii. In fapt, Rusia si China se comporta la fel de colonialist in zonele lor limitrofe – n.n.]. Greutatea constă însă în determinarea noilor reguli pentru jocul bipolar, sau care se învârte în jurul chiar a mai multor poli. În mod cert însă, controlul resurselor , inclusiv a celor regenerabile, reprezintă poarta ideală pentru crearea unui nou sistem, a cărui emergență a fost blocată încă din anul 1991.

Este de asemenea clar că deținerea controlului asupra rutelor de transportare a produselor petroliere este motivul central al conflictului din Siria. Indubitabilă este și afirmația că polarizarea puterilor în această speță depășește cauzele interne și este mai presus de invocarea motivului apelor calde sau a interesului logistic al Rusiei față de baza navală de la Tartus.

Imperativul energetic

Războiul pentru resursele energetice a fost subiectul principal în activitatea lui Dick Cheney. Acesta a fost în fruntea războiului din 2000 până în 2008, când principalii inamici au fost China și Rusia. Aceeași politică este continuată și de Barack Obama.

Pentru Cheney, cererea de pe piața energiei crește mult mai rapid decât oferta, ceea ce duce în ultimă instanță la apariția deficitului. În aceste condiții, menținerea dominației SUA depinde de controlul rezervelor de petrol sau gaze naturale. La nivel general, dacă relațiile internaționale curente sunt structurate pe baza geopoliticii petroliere atunci nivelul rezervelor determină gradul de creștere sau de decădere al unui stat. Astfel se dezvăluie și planul american strucrat pe patru puncte:

Încurajarea producției locale prin vasali, indiferent de costuri, pentru a reduce dependența SUA față de statele neprietene și pentru a spori independența de actiune a Washingtonului.

Controlul exportului de petrol din țările situate în Golful Arab, nu pentru monopolizarea acestora ci pentru a le folosi ca o pârghie între clienți și alți furnizori.

Controlul rutelor de transport din Asia, iar în cazul celor din China sau Japonia nu doar cele petroliere cât și cele ale materiei brute.

Încurajarea diversificării surselor energetice folosite în Europa pentru a reduce dependența europeană de gazul rusesc și de influența Moscovei ce rezidă din această dependență.

Mai mult decât atât, America și-a stabilit ca prim scop independența energetică. Acest scop a constituit esența politicii lui Dick Cheney după amplele consultări cu giganții energetici din mai 2001, ceea ce presupune o diversificare a surselor: petrol local, cărbuni și gaze naturale domestice, hidro-energie și nucleară, care se obțin prin întărirea comerțului cu țările prietene din Emisfera Vestică, incluzând aici Brazilia, Canada și Mexic.

Al doilea obiectiv este controlarea fluxului de petrol din Golful Arab. Acesta a fost și principalul motiv pentru declanșarea Furtunii în deșert (1991) și mai apoi în invadărea Irakului (2003).

Planul Cheney s-a concentrat pe controlarea rutelor maritime: Strâmtoarea Hormuz (prin care trece 35% din petrolul tranzacționat anual) sau Strâmtoarea Malaca. La momentul actual, aceste căi măritime sunt esențiale pentru supraviețuirea economică a Chinei, Japoniei, Coreei de Nord și chiar a Taiwanului. Aceste coridoare permit transportul energiei și a materiei brute în Asia și exportul bunurilor fabricate aici către piețele mondiale. Controlând aceste rute, Washingtonul are garantată loialitatea celor mai importanți aliați asiatici ai săi și limitează dezvoltarea Chinei.

Implementarea acestor ținte geopolitice tradiționale a avut ca rezultat întărirea prezenței navale americane în regiunea Asia – Pacific și intrarea într-o rețea de alianțe militare cu Japonia, India și Australia, având ca scop atragerea Chinei.

Washingtonul a privit întotdeauna Rusia ca pe un competitor geopolitic. SUA a exploatat orice oportunitate de a reduce puterea sau influența Moscovei, în particular s-a temut de creșterea dependenței Europei de Vest față de gazele naturale rusești, dependență care poate afecta opoziția față de mișcările din Europa de Est și a Rusiei în Caucaz.

Pentru a oferi o alternativă viabilă, Washingtonul a forțat Europa să adere la forajele din bazinul Mării Caspice, prin construcția de noi gazoducte care trec prin Turcia și Georgia. Scopul era evitarea Rusiei, cu ajutorul Azerbaijanului, Kazakhstanului și Turkmenistanului, prin ocolirea gazoductelor Gazprom, de unde și apariția Nabuco.

Pentru a întări independența energetică a țării sale, Barack Obama s-a metamorfozat subit într-un autarh naționalist. Acesta a încurajat exploatarea petrolului și gazelor naturale în emisfera vestică, ignorând pericolul forării în zone cu mediu înconjurător sensibil, cum sunt Alaska sau Golful Mexicului, și dincolo de tehnicile folosite, cum ar fi fracturarea hidraulică.

În discurul său din 2012, referitor la Starea Națiunii, președintele Obama a declarat cu mândrie:

”De-a lungul ultimilor trei ani am deschis noi acri pentru exploatarea petrolului și a gazelor naturale și diseară voi îndruma administrația mea să deschidem mai mult de 75% din potențialul resurselor noastre de petrol și gaze naturale din afara teritoriului. Chiar în acest moment – acum – producția de petrol american este la cel mai înalt din ultimii opt ani. Ați auzit bine – din ultimii opt ani. Dar nu doar atât – anul trecut ne-am bazat mai puțin pe petrolul străin decât am făcut-o în ultmiii 16 ani”.

A vorbit cu entuziam și de extracțiile cu ajutorul fracturării șisturilor bituminoase:

”Avem resurse de gaz natural care asigură America pentru aproape 100 de ani”.

În martie 2011 Washingtonul și-a sporit importurile din Brazilia pentru a se debarasa de petrolul din Orientul Mijlociu. De fapt Washingtonul a continuat să asigure SUA controlul rutelor maritime vitale care se întind de la Strâmtoarea Hormuz până în Sudul Mării Chinei și a construit o rețea de baze și alianțe care înconjoară China –putere mondială emergentă – în formă de arc, care se întinde din Japonia până în Coreea de Sud, Australia, Vietnam și Filipine în Sudest, și până în India în Sudvest.Toate aceste măsuri sunt încununate de acordul cu Australia, prin care se va construi o bază militară în Darwin, pe coasta nordică foarte aproape de Sudul Mării Chinei.

Washingtonul încearcă să includă India într-o coaliție a țărilor din regiune care sunt ostile Chinei și prin asta să smulgă New Delhi din BRIC, o strategie de încercuire a Chinei care trezește multă îngrijorare la Beijing.

Studiile au arătat că există o distribuție neașteptată a rezervelor petroliere mondiale. Rusia se clasează prima, cu 643 trilioane metri cubi în vestul Siberiei. Arabia, incluzând și depozitul de la Ghawar, este pe locul doi cu 426 trilioane metri cubi. Apoi, pe locul trei bazinul Mediteranean cu 245 trilioane metri cubi de gaze naturale la care se adaugă 5,9 miliarde de barili de gaz lichid și 1,7 miliarde de barili de petrol.

În privința Mediteranei, cel mai bogat rezervor este cel din Siria. Depozitul descoperit la Qara poate atinge nivelul de extracție de 400,000 metri cubi pe zi, ceea ce duce această țară pe locul patru în topul țărilor producătoare din regiune, după Iran, Irak și Qatar.

Transportul gazelor de la Linia Zagros (Iran) în Europa trebuie să treacă prin Irak și Siria. Această dificultate a deranjat proiectul american și l-a consolidat pe cel rus (North Stream și South Stream). Gazul sirian a scăpat Washingtonului, care este forțat să depindă de cel libanez.

Noua Ordine Mondială pe scurt

noua-ordine-mondiala1

Noua Ordine Mondiala: Ce inseamna acest termen?

Noua Ordine Mondiala este un termen folosit pentru a descrie un acord intre marile puteri ale lumii de a conduce, a oferi securitate si a mentine premisa “pacii globale”. Conceptul are in vedere aducerea lumii sub controlul unui singur guvern suprem, introducerea unei singure religii comune controlate si a unui sistem economic mondial (Uniunea Europeana deja a facut acest lucru prin introducerea unei monede unice “Euro”). In realitate, acest lucru este o schimbare catre o lume satanică, controlata fara Dumnezeu.

Acest lucru nu este o idee sau un plan recent a miscarii New Age. Desi liderii mondiali din secolele XX si XXI au vorbit mult despre intrarea intr-o “era noua” prin stabilirea unei “Noi Ordini Mondiale”, se spune ca planul a inceput inca din secolul XII de un grup cunoscut ca si “Illuminati” care duce la Cavalerii Templieri si Riturile Scotiene ale Masoneriei Libere.

Noua Ordine Mondiala: Cine este implicat?

Sustinatorii Noii Ordini Mondiale cred ca aceasta cauza este una demna, pentru ca pana la urma, cine nu vrea pace in toata lumea? In timp ce multi studenti, profesori si alti oameni adera la aceasta schema, cel mai inalt esalon al proiectantilor NWO include multi dintre cei mai bogati oameni ai planetei, lideri politici de top si elita corporatiilor.

De exemplu, Primul Ministru sovietic, Mihail Gorbachov s-a adresat Organizatiei Natiunilor Unite in Decembrie 1988 spunand:

“Progresul global in viitor este posibil acum doar prin cautarea unui consens universal in ce priveste miscarea catre o noua ordine mondiala”.

La intalnirea din 1990 care a avut in Finlanda, fostul presedinte al Statelor Unite, George H. W. Bush a mentionat:

“Fundamentul noii ordini mondiale va fi pus in Helsinki si va fi stabilit sub autoritatea Natiunilor Unite”.

Mai tarziu, Bush a adaugat :

“Daca natiunile lumii, actionand impreuna, continua asa cum a facut-o pana acum, vom pune baza unei ordini internationale mult mai pasnice decat oricare alta pe care am cunoscut-o”.

Sataniștii Noii Ordini Mondiale au devenit mult mai publici in timpul presedintiei in Statele Unite a lui Bill Clinton. Un lobby puternic, Caucusul Progresiv, a inceput sa promoveze deschis principiile socialismului si s-au alaturat agendei Socialistilor Democratici din America. Clinton a reusit sa impinga destul de bine “marele guvern” in viata privata americana. Acest lucru a facut posibil ca libertarile democratice subtile sa dispara in timp ce era stabilit un tot mai mare control guvernamental.

Filmele incluzand Skulls and National Treasure (Craniile si Comoara Natioanala – n. tr.) a fost facut despre “societati secrete” precum Societatea “Craniu si Oase”.

Alte fratietati secrete si/sau organizatii internationale implicate sunt Bilderbergerii, Comisia Trilaterala, Illuminati, Organizatia Mondiala a Sanatatii si Natiunile Unite.

In timp ce lumea devine tot mai secularizata si ateista, gasim multe alte influente care ii conduc pe oameni spre agenda Noii Ordini Mondiale.

Falsa corectitudine politica si desensibilizarea (fata de crima, violenta, genocid, necredinta, ocultism, etc) au avut loc in timp ce persecutia impotriva crestinilor si a se desfasura furios in intreaga lume.

Pastorul Ron Riffe (Cutting Edge – “Pe muchie de cutit”, n. tr.) scrie:

“Aceasta lume este scaldata in literatura oculta precum Codul lui Da Vinci si Evangheliile Gnostice. Programele de televizor extrem de scumpe despre obiectele zburatoare neidentificate si multe alte subiecte oculte sunt difuzate in primele minute fiindca ei stiu ca atunci este audienta maxima. Hipnoza maselor are loc inaintea ochilor nostri, iar evidentele sunt uluitoare.

Texe Marrs, autorul Mystery Mark of the New Age (Semnul misterios al New Age – n. tr.) ne aminteste ca aceia care sunt familiari cu Biblia vor recunoaste ca va fi un guvern mondial sub directa autoritate a Anticristului. Biblia spune ca Dumnezeu va triumfa impotriva intregului rau. Mesajul New Age nu este deloc nou! Este aceeasi veche razvratire impotriva lui Dumnezeu!

Afla ce spune Biblia referitor la planul Anticristului si ceea ce poti face cand au loc aceste lucruri. “Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada, si nu-mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai” (Osea 4:6).

Conceptul “Noua Ordine Mondiala”

“Noua Ordine Mondial” se vrea un concept care a fost propus pentru prima oara de catre Winston Churchill, cu referire la o perioada din istorie care va reflecta schimbari fundamentale dupa Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Idea generala era ca se vor putea implementa propuneri idealistice cu privire la guvernarea globala pentru rezolvarea problemelor care depaseau capacitatea individuala a statelor.

Deloc surprinzator este faptul ca nu exista o singura teorie a conspiratiei a Noii Ordini Mondiale, despre o singura organizatie secreta cu un singur tel, acela de a domina intreaga planeta prin instaurarea unui guvern mondial.

Satana, Anticristul si Falsul Profet

Sfarsitul lumii este cel mai vechi motiv invocat de cei care cred in existenta unui pact mondial intre Satana, Anticristul si Falsul Profet, un fel de trinitate pagana care are ca singur scop impingerea umanitatii catre iadul vesnic. Cel mai intalnit scenariu este cel in care Falsul Profet este Papa sau institutia Bisericii Catolice sau un guru carismatic din miscarea New Age, Anticristul va fi ori presedintele Uniunii Europene, ori Secretarul General al Natiunilor Unite. In era digitala, rolul Anticristului ar putea fi luat de un supercomputer.

Pact ocult al francmasonilor si Illuminati

Adeptii anti-masonici ai teoriilor conspiratiei cred ca francmasonii cu grade inalte in organizatie sunt implicati intr-o intelegere oculta pentru realizarea Noii Ordini Mondiale. Acestia sustin ca parintii fondatori ai Statelor Unite (Founding Fathers of the United States), printre care George Washington si Benjamin Franklin, au inserat simbolistica masonica si geometrie sacra in societatea americana, in marele sigiliu al SUA, bacnota de un dolar si chiar in arhitectura străzilor din Washington DC.

Ordinul Illuminati a fost o societate secreta din perioada Renascentista, fondata pe data de 1 mai 1776, in Bavaria. Miscarea era formata din liber-cugetatori, secularisti, liberali, republicani si profeministi care au fost recrutati in lojele masonice din Germania, si care cautau sa promoveze perfectionismul prin invataturi mistice.

In perioada interbelica dintre Primul si Al Doilea Razboi Mondial, propagandistii fascisti, ca istoricul revizionist englez Nesta Helen Webster si socialistul american Edith Starr Miller, nu numai ca au popularizat mitul unei conspiratii Illuminati, dar au si sustinut ca este o societate secreta care serveste interesele elitelor evreiesti care subminau interesele finantelor capitaliste sau si ale comunismului sovietic, pentru a diviza si conduce lumea.

Protocolul Batranilor in Sion

O alta conspiratie care implica de aceasta data o alianta intre elitele evreiesti si masoni, a fost pentru prima oara sugerata in Rusia, in 1903, intr-un articol numit Protocolul Batranilor in Sion (The Protocols of the Elders of Zion). In text sunt „dezvaluite” un fel de stenograma a unei intalniri secrete ale unor lideri evrei, cooptati in masonerie, in care puneau la cale dominatia lumii, in favoarea evreilor, pentru ca se credeau a fi alesii lui Dumenzeu.
Gradualismul

Curentul “gradualismului” este cea mai credibila teorie a conspiratiei, mai ales ca o parte din pasii catre Noua Ordine Mondiala au fost deja implementati, in mod gradual. Etapele pot fi usor identificate de-a lungul istoriei: crearea sistemului de rezerve federale din Statele Unite in 1913, a Fondului Monetar in 1944, a Natiunilor Unite in 1945, a Bancii Mondiale tot in 1945, a Organizatiei Mondiale de Sanatate in 1948, a Uniunii Europene si a monedei euro in 1993, a Organizatiei Mondiale a Comertului in 1998 si a Uniunii Africane.

Un pas important in aceasta conspiratie globala care se intinde pe o durata de zeci de ani, este creearea, cel putin intr-un mod ascuns, a Uniunii Nord Americane si a monedei amero, formata din America de Nord, Mexic si Canada. Teoria spune ca un grup de oameni necunoscuti, din elita internationala, planuiesc sa inlocuiasca guvernele lumii cu un guvern transnational.

Revolutia franceza a fost planuita de organizatia illuminatilor lui Adam Weishaupt, profesorul evreu de drept de la Universitatea din Ingoldstadt scolarizat de iezuiti a caror structura organizatorica a adoptat-o In organizatia lui luciferica numita Ordinul Illuminati-lor. Faptul ca a folosit structura organizatorica perfectata de iezuiti si ca a convins alti doi iezuiti sa i se asocieze a oferit un pretext celor care sustin ca ura lui talmudica si organizatia lui luciferica sunt „iezuite”. In realitate, nimic nu ura Weishaupt mai mult pe lume decat pe Iisus Hhristos, crestinismul, si Biserica ; si organizatia lui avea drept scop tocmai distrugerea acestora.

Scopul lui Weishaupt era scopul clasic: revolutia mondiala si instaurarea Guvernului Mondial. Platforma lui era eradicarea crestinismului, eliberarea sexuala, eliminarea nationalismului, eliminarea principilor si regilor, abolirea proprietatii private, si instaurarea „libertatii si egalitatii universale” si a „drepturilor omului”, pentru instaurarea carora In primul rand se preconiza distrugerea religiei si a moralei, distrugerea familiei si cresterea copiilor de catre stat si nu de catre parintii lor.

Spurcaciunea se adevereste:VATICANUL vrea o NOUA ORDINE MONDIALA

Imagine   De-a lungul anilor, in Vatican s-au infiltrat Illuminati. Acest fapt este usor de dovedit, deoarece in 1738 Papa Clement al XII-lea a emis un ordin papal care spunea ca orice catolic care va deveni mason va fi excomunicat – o pedeapsa extrem de serioasa. In 1884, Papa Leon al XIII-lea a emis o proclamatie in care se afirma ca Masoneria era una dintre societatile secrete care incerca sa “reinvie obiceiurile paganilor” si sa “stabileasca regatul lui Satan pe pamant”.

In cartea sa “Crucea franta”, Piers Compton urmareste infiltrarea Illuminati in Biserica Catolica. El a fost cel care a inteles ce inseamna ochiul a-tot-vazator din interiorul triunghiului, care a fost folosit ca sigiliu la Congresul impartasaniei de la Philadelphia din 1976, ca timbru emis de Vatican in 1978, anuntand astfel victoria finala a organizatiei Illuminati asupra lumii. Domnul Compton afirma ca Papa Ioan al XXIII-lea avea incrustat pe crucea personala “ochiul a-tot-vazator introdus intr-un triunghi”. Compton este convins ca sute de preoti catolici, episcopi si cardinali sunt membri ai societatilor secrete.

“Jurnalul Italiei” citeaza un articol care contine o lista cu mai mult de 70 de persoane oficiale ale Vaticanului, inclusiv secretarul particular al Papei Paul al VI-lea, directorul general al postului de radio al Vaticanului, Arhiepiscopul de Florenta, prelatul de Milano, editorul asistent al ziarului Vaticanului, cativa episcopi italieni si abatele Ordinului St. Benedict. Acestia sunt numai cei cunoscuti in Italia.

Parerea generala este ca si fostul papa, Ioan Paul al II-lea este membru Illuminati. Cea mai buna dovada a infiltrarii este faptul ca pe 27 noiembrie 1983, Papa a retractat toate interdictiile impotriva Francmasoneriei si a permis catolicilor, dupa cateva sute de ani, sa devina din nou membri ai societatilor secrete, fara sa se teama ca vor fi excomunicati. Se pare ca Illuminati si-au atins scopul, reusind sa-si puna omul lor la carma papalitatii. Daca este asa, Noua Ordine Mondiala nu este departe. Acum este momentul.

Sursa

Vaticanul a cerut, o reformă radicală a sistemului financiar mondial, inclusiv crearea unei autorităţi politice globale care să administreze economia şi a unei bănci centrale mondiale.

Propunerea, înaintată luni de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace al Vaticanului, urmează unui enciclice, mesaj adresat tuturor catolicilor, a Papei Benedict al XVI-lea din 2009, care a denunţat mentalitatea profitului cu orice costuri ca fiind responsabilă de prăbuşirea financiară.
Noul document subliniază că “economia are nevoie de etică” şi sugerează ca procesul de reformă să înceapă cu Organizaţia Naţiunilor Unite ca punct de referinţă.
Vaticanul cere înfiinţarea “unei autorităţi publice globale” şi a unei ‘bănci centrale mondiale” care să conducă sectorul financiar, întrucât acesta a devenit depăşit şi deseori ineficient în a face faţă crizelor.

O astfel de autoritate ar trebui să înceapă cu Naţiunile Unite ca punct de referinţă, dar să devină mai târziu independentă, şi să aibă puterea de a împiedica ţările bogate să exercite “o putere excesivă asupra statelor mici”.
FMI nu mai are forţa sau abilitatea de a stabiliza sistemul financiar mondial prin reglarea lichidităţilor şi nu mai poate veghea asupra riscurilor asumate de sectorul financiar.
Lumea are nevoie de “un set minim de reguli comune pentru adminitrarea pieţei financiare mondiale” şi de “o formă de management monetar la nivel global”.
“În fapt, se poate observa o necesitate tot mai mare pentru un organism care să îndeplinească funcţiile unui fel de «bancă centrală» care reglează sistemul şi fluxul tranzacţiilor monetare similar băncilor naţionale”, potrivit experţilor Vaticanului.
În document, care a fost prezentat luni într-o conferinţă de presă, se recunoaşte că astfel de schimbări vor întâmpina rezistenţă şi se pot face în câţiva ani.

P.S. De ce am rămas şocat de această ştire? Pentru că se folosesc termeni asemănători cu cei ai organizaţiei Illuminati şi a Ocultei Mondiale: “noua ordine mondială economică” a Papei se inspiră, bineînţeles din “noua ordine mondială” a ocultiştilor. Crearea unei autorităţi globale economice poate fi primul pas spre crearea unei autorităţi globale politice, iar crearea unei bănci centrale globale este ideea Ocultei Mondiale, prin care să poată controla perfect finanţele lumii. În prezent, Oculta Mondială nu deţine decât o parte din băncile centrale ale lumii, lucru deranjant pentru ea care-şi doreşte ca acest control să fie unul total.

În concluzie, ce interese serveşte cu adevărat Vaticanul? Cele ale organizaţiei Illuminati? Este condus Vaticanul cu adevărat de Oculta Mondială? Şi nu este exclus ca în interiorul papalităţii organizaţia Illuminati să se fi infiltrat adânc…

Satanismul promovat în școlile din SUA
În timp ce la noi ONG-urile secular-umaniste fac multă tevatură în mass-media pe tema predării religiei în școli,în Statele Unite se distribuie copiilor,în școli,cărți care promovează așa-zisa religie satanistă.

Membrii ONG-urilor care luptă împotriva religiei creștine ar vrea ca în România religia să fie studiată în școli doar pe baza unei cereri scrise din partea părinților copiilor. Aceste organizații sunt susținute și lăudate de Departamentul de Stat american,care consideră că cea mai mare problemă în calea libertății religioase în țara noastră o constituie activitatea Bisericii Ortodoxe Române.

Și dacă la noi în țară americanii își maschează adevăratele intenții sub pretextul promovării libertății religioase,la ei satanismul și vrăjmășia față de Hristos sunt promovate pe față și inoculate copiilor de la vârste fragede.

Secta Templul Satanic a anunțat că va oferi materiale cu promovarea satanismului la elevii din Florida, în urma deciziei consiliului școlii care permite distribuirea de materiale religioase, anunta rt.com. Printre materialele care sunt stabilite pentru a fi distribuite sunt scrieri cu privire la filosofia, practicarea satanismului si principile satanice ale Templului. De asemenea, secta le expune elevilor drepturile lor.

Sursa articol :

http://dantanasescu.ro/…/satanismul-promovat-in-scolile-din…
images
Asta a devenit America , o tara fără Dumnezeu si asta se vrea promovat peste tot in lume inclusiv România. Monica Macovei, a declarat, la Timișoara, in cadrul unei întâlniri cu oameni de cultura, ca religia nu are ce cauta in scoli, iar ora de religie trebuie înlocuita de istoria religiilor. Monica Macovei mai are un pui “acoperit” în Parlament: Remus Cernea un alt satanist ce vrea să interzică şi el Religia în Școli şi să legalizeze căsătoriile între homosexuali şi adopţiile de copii de către sodomiţi.

Germania: doi părinți fac pușcărie, cu rândul, pentru că refuză să-și trimită copiii la ora de „educație sexuală”
Posted on noiembrie 28, 2014 by searchnewsglobal
dont-say-gay

În Germania statul confiscă, practic, copiii printr-o lege hitleristă care interzice, sub pedeapsa cu închisoarea, orice fel de „educație acasă”. Doi părinți fac închisoare cu rândul pentru că nu doresc să-și lase copiii la ora de educație sexuală care îi învață pe copii „să se atingă”.
În landul Renania Vestfalia din Germania, un tată a fost arestat pentru că a refuzat să-şi trimită fetiţa, elevă în clasele primare, la ora de educaţie sexuală. Episodul s-a petrecut acum un an şi s-a repetat în acest an, la 24 octombrie, când un poliţist a revenit la casa familiei Martens pentru a o aresta de această dată pe soţie. Autorităţile susţin că trebuie să aplice legea.

În Germania, educaţia sexuală în şcoli este obligatorie de la vârsta de 9 ani şi nu există clauze care să permită părinţilor să îşi retragă copiii de la lecţii.

Pe acest subiect,Andrea Rebeggiani, de 27 ani, profesor de litere în Germania:

„Ştirea nu este o noutate. S-a întâmplat acum câţiva ani, când alte familii de confesiune baptistă au refuzat ca fiii lor să frecventeze lecţiile de educaţie sexuală şi au cerut ca în acest sens să fie educaţi acasă. Au fost făcute numeroase plângeri pentru că această lege nu este una generală a statului german, ci o lege a landurilor, prin care se interzice educaţia fiilor în casă. Numeroşi părinţi sunt arestaţi pentru faptul că vor să fie responsabili de educaţia sexuală a copiilor lor.”

În ceea ce priveşte conţinutul acestor lecţii, prof. Rebeggiani descrie un caz al comunităţii din München, unde fetiţa unei familii s-a întors acasă foarte tulburată după aceste lecţii. Informându-se, părinţii au aflat că la ora de educaţie sexuală copiii erau învăţaţi să se atingă pentru a se cunoaşte mai bine. Drept urmare, şi-au retras copiii de la şcoală.

Explicaţia unor astfel de evenimente într-o ţară democratică precum Germania, este dată de teoria genului („gender”), care este acceptată fără critici şi este considerată o bază de pornire pentru formarea personalităţii copiilor, pe care ar elibera-o şi i-ar face pe aceştia să crească mai liberi şi autonomi.

În ceea ce priveşte reacţia Bisericii, aceasta a luat o poziţie oficială împotriva teoriei „gender”. Intervievatul spune că există numeroase declaraţii din partea episcopilor, iar părinţii din Stuttgart s-au organizat într-o asociaţie care publică lunar un buletin informativ despre tot ceea ce se întâmplă în această privinţă.

Chestiunea a trezit numeroase polemici în Germania, dar nu există încă reacţii la nivel politic general. Guvernul lasă de înţeles că acceptă teoria genului şi intenţionează să o introducă la toate nivelurile şcolare.

Sursa articol: culturavietii.ro

 

 

 

PLANUL DE 10 PUNCTE AL SATANISTEI NEW AGE ALICE BAILEY IN DESFASURARE ASTAZI

Imagine

Iata planul de 10 puncte elaborat de satanista masonica Alice Bailey, una dintre fondatoarele religiei New Age ( adunarea tuturor religilor si filosofiilor la un loc, inclusiv satanismul), care a trait intre 1880-1949. Nu vi se pare ca e pus in practica astazi si la noi?

1. SCOATETI PE D-ZEU SI RUGACIUNEA AFARA DIN SISTEMUL EDUCATIONAL.

Ea a spus: Schimbati curricula pentru a va asigura că copiii sunt eliberați din robia culturii creștine. De ce? Deoarece copiii merg la școală să
fie echipati pentru a face față vieții, ei sunt dispuși să aibă încredere și să prețuiasca ceea ce li se da. ( In realitate s-a demonstrat stiintific ca, copii care sunt credinciosi si se roaga au performante intelectuale mult mai mari decat copii lipsiti de spiritualitate).

Mai departe sustine ea: Daca il scoatem pe Dumnezeu din educatie, ei isi vor forma inconstient un concept ca D-zeu nu este necesar in viata lor. Se vor focusa pe lucrurile care scoala crede ca sunt valoroase a fi predate si se vor uita la Dumnezeu ca la ceva aditional, daca cineva isi va permite aditionalul.

Astazi au ajuns sa le includa meditatia in scoli, astfel ca copii sa acceseze alte stari de constiinta si sa intalneasca demoni, precum practica new-ageistii acel channeling unde invoca diverse entitati pe care ei le numesc d-zei.

2. REDUCETI AUTORITATEA PARINTILOR ASUPRA COPIILOR.

Ea a spus: Spargeti comunicarea intre parinti si copii. De ce? Ca parintii sa nu poata sa isi transmita traditia crestina copiilor. Eliberati copii din robia traditiilor parintesti. Cum?

a). Promovati drepturi excesive ale copilului ( 1997-1998 Africa de Sud a introdus spre exemplu Legislatia Drepturilor Copilului- UNICEF, 1 iunie. Astazi un copil are dreptul sa spuna parintelui: nu vreau sa fac asta. Profesorii nu mai au dreptul sa se impuna copiilor caci copilul se va ridica si va zice: am drepturi, nu poti vorbi cu mine astfel).

b). Eliminati pedeapsa corporala ( asta s-a facut de mult prin lege). Pe de alta parte Biblia ne invata clar ” Sa nu te abtii de la corectarea copiilor, caci daca il corectezi cu o nuia nu va muri, dar daca il corectezi cu o nuia il vei scapa de focurile vesnice ale iadului.” Proverbe 23.13-14 Mai bine certi un copil inainte sa cada intr-o groapa sa nu o faca, decat sa il lasi sa cada si sa se raneasca.

Pe langa asta Iisus ne-a avertizat ca in vremurile din urma va fi rebeliune si copii nu isi vor mai asculta parintii. Nu este o moda, totul a fost organizat din timp.

c). Invatatorii si profesorii vor fi agenti ai implementarilor- de la scoala educatorii vor preda copiilor ca au dreptul sa nu fie fortati de parinti sa se roage sau sa citeasca Biblia ( nu uitati ca cititul s-a invatat in scoli la inceputuri pe Biblie). In tarile vestice copii sunt invatati de la 7 ani ca au dreptul sa aleaga ce credinta vor sa urmeze si sa nu fie fortati sa o aleaga pe cea a parintilor. Intrebarea este ce decizie poate lua un copil de 7 ani?

3. DISTRUGETI STRUCTURA FAMILIILOR IUDEO-CRESTINE SAU STRUCTURA FAMILIILOR CRESTINE TRADITIONALE ( De ce?)

Este opresiv ca familia sa fie nucleul unei natiuni. Daca ai distrus institutia familiei, ai distrus o natiune. Eliberati oamenii din limitele acestei structuri. Cum?

a).Promovati promiscuitatea sexuala- eliberati tinerii la conceptul de sex premarital, lasati-i sa aibe sex liber, ridicati acest concept la rang atat de inalt, incat sa fie bucuria vietii lor, sa se gandeasca tot timpul la sex, astfel ca fiecare sa fie mandru ca este vazut ca fiind sexual activ, chiar si pentru cei in afara casatoriei.

b). Folositi industria reclamelor, ziar, reviste, radio, industria cinematografica pentru a promova placerea sexuala ca fiind cea mai inalta forma de placere a umanitatii.

Au reusit? Daca va uitati pana si la o reclama cu inghetata, veti vedea ca prezinta ceva sexual in ea, o femeie dezbracata in bikini. De ce? Pentru ca asta trebuie sa inoculeze in mintile oamenilor.

4. DACA SEXUL VA FI LIBER, ATUNCI FACETI AVORTURILE LEGALE SI USOR DE ACCESAT.

Ea a spus: Construiti clinici pentru avorturi, clinici de sanatate in scoli. Daca tinerii vor sa fie liberi sexual, sa nu aibe alte temeri inutile cum ar fi conceptia.

Ea condamna crestinismul ca nu e de acord cu avorturile si crede ca omul trebuie sa fie liber sa aleaga daca vrea sa aibe un copil sau nu. Astfel introducerea avorturilor, a anticonceptionalelor si a prezervativelor sunt create fortat ca populatia sa aibe libertatea sexului si infrangerea procrearii.

5. FACETI DIVORTURILE USOARE SI LEGALE. ELIBERATI OAMENII DE CONCEPTUL CASATORIEI PE VIATA.

Alice Bailey a scris acum 50 de ani ca dragostea are un element misterios numit robia dragostei. Ca este ca un ovul care iese ditr-un ovar si trece prin organism, bifeaza iubirea si ca exista o alta persana pe planeta care poate raspunde la aceasta legatura a iubirii si ca daca o ratezi nu vei mai fii fericit, de aceea daca intalnesti acea persoana care face ceva sa tresara in tine, cucereste acea persoana orice ar fi chiar daca ea se afla deja intr-o casatorie sau legatura. Nu lasa persoana aceea cu altcineva, este o greseala si daca dupa un timp iubirea moare, nu ramane in legatura dupa valorile crestine, caci iubirea nu va mai reaparea. Ceea ce ai nevoie este un divort usor si rapid, pentru a cauta urmatoarea flacara, ca un ovul nou ce iese din ovare si cand apare, sa iti traiesti viata din nou.

Oamenii intra astazi in casatorii cu contracte, pentru a stabili cum se va imparti averea dupa divort. Acum 50 de ani divortul era de neconceput. Una este sa zicem ca o casatorie sa se duca de rapa, dar alta este cum ne invata Bailey sa intri in casatoria cuiva cu forta si sa ii desparti, sa te bucuri de ea/el si apoi cand nu mai e bucurie sa pleci.

6. FACETI HOMOSEXUALITATEA UN MOD DE VIATA.

Alice Bailey a predicat acum 50 de ani ca placerea sexuala sa fie cea mai inalta forma a umanitatii si ca nimeni nu ar trebui sa fie rstrictionat de aceasta placere de a se simti bine. Oamenilor ar trebui sa li se permita si modul in care ei doresc sa o practice, fie prin homosexualitate, incest, bestialitate, atata timp cat cei doi sunt de acord.

Imagine  Astazi s-au dat legi in tari precum Africa de Sud, cu atatea libertati pentru homosexuali, ca deja le e frica pastorilor sa mentioneze ca homosexualitatea este un dezgust in ochii lui D-zeu. In Mozambique in 1994 spre exemplu, s-a dat o lege sa se introduca homosexuali in politie, sistemul juridic, judecatori, avocati, profesori homosexuali ca sa nu se creeze discriminari. Astazi biserica e obligata sa casatoreasca lezbiene si homosexuali.

Biblia spune clar in Levitic 18:22, 20: 13 ca aceste lucruri sunt o abominatiune ( ticalosie, marsavie) in fata de D-zeu.

7. DEVALORIZATI ARTA, FACETI-O SA O IA RAZNA.

Cum? Promovati noi forme ale artei care vor corupe si defila imaginatia oamenilor, pentru ca arta este limbajul spiritului, astfel puteti modifica subconstientul oamenilor prin muzica, pictura si drama.

Rezultatul, uitati-va astazi la industria Hollywood, picturamoderna, teatrele.

8. FOLOSITI SISTEMUL MEDIATIC PENTRU A PROMOVA SI SCHIMBA MODUL DE A GANDI.

Alice Bailey spunea ca cel mai mare canal de a schimba credinta oameilor este prin medie. Folositi presa din plin. Putem vedea astazi cum de 50 de ani de cand a scris ea aceste pucte, intreaga mass-medie indoctrineaza lumea cu filosofiile NEW AGE. Atati de multi bani se pompeaza in a promova sexul, promiscuitatea promovata ca ceva normal, iar activitatile crestine sunt pe ultimul loc.

9. CREATI O MISCARE INTERRELIGIOASA.

Alice Bailey nota ca trebuie creata o miscare care sa fie la egalitate cu Crestinismul si inocularea ca exista si alte credinte care duc catre rai:- spargeti acest concept despre crestinism ca fiind sigura cale, prin aceea ca veti crea noi curente spirituale. Ea spunea- promovati spre exemplu importanta omului in a-si crea propriul viitor si destin numit UMANISMUL. Spuneti oamenilor ca au dreptul sa fie ceea ce vor sa fie si sa faca sa se intample sa isi determine cauza, aceasta il detroneaza pe D-zeu.

Am vazut deja de atatea ori, intalniri ecumenice si miscari interreligioase, conduse de Dalai Lama.

10. FACETI CA GUVERNELE SA PROMOVEZE ACESTE PUNCTE LA RANGUL DE LEGI SI CA BISERICILE SA APROBE ACESTE SCHIMBARI.

Alice Bailey a scris ca biserica trebuie sa isi schimbe doctrinele si sa faca ca lumea sa accepte aceste lucruri si sa le adopte in sistemele si structurile sale. De pe http://www.cocoon.ro/?p=4741

EDUCATIE SEXUALA elaborate de OMS pentru Europa: promovarea avortului, masturbarii si homosexualitatii in randul copiilor

Lobby-ul avortist din Parlamentul European atacă libertatea de conștiință

Mai jos vă prezentăm o analiză făcută publică pe 3 octombrie 2013 de către organizația European Dignity Watch despre Draft Report on Sexual and Reproductive Health and Rights, draftul unui raport a cărui aprobare ar putea afecta grav libertatea de conștiință a celor care se opun avortului (vezi si: PARLAMENTUL EUROPEAN: ”sanse” mari sa se voteze pentru ”DREPTUL” LA AVORT, EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE si eliminarea dreptului la OBIECTIA DE CONSTIINTA – n.n.)

Parlamentul European va vota în cursul lunii octombrie un proiect extrem de controversat: Raportul privind sănătatea sexuală şi reproductivă și drepturile aferente acesteia (Report on Sexual and Reproductive Health and Rights – SRHR). Raportul a fost deja adoptat de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în data de 18 septembrie. Raportorul Edite Estrela, membră a Alianței Progresiste a grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, a susținut puternic legalizarea avorturilor în toate statele membre ale Uniunii Europene, fără nicio considerație faţă de drepturile fundamentale la viață și conștiință recunoscute de UE.

Într-o declarație dată după votul din Comisie, Zita Gurmai, deputată a Partidului Socialist Maghiar, a afirmat că raportul adoptă „o poziție clară în favoarea legalizării avortului în toate statele membre UE, iar recomandările făcute pentru ca avorturile să devină legale, accesibile tuturor şi realizate în condiții de siguranță, reprezintă o poziție încurajatoare. Noi, socialiștii, am crezut întotdeauna că, peste tot în Europa, femeile ar trebui să aibă șanse egale și acces la realizarea deplină a alegerii lor, o alegere care să nu fie condiţionată de localizarea geografică sau de statutul social”.

Estrela face aceste recomandări în ciuda încălcării evidente a câtorva norme acceptate la nivel internațional. De exemplu, într-o afirmație radicală ce apare în proiectul de raport, se susţine ideea „că statele membre ar trebui să reglementeze și să monitorizeze utilizarea obiecției pe motiv de conștiință, asigurându-se astfel garantarea serviciului de sănătate a reproducerii ca drept al persoanei” (§11).

Pentru a justifica astfel de politici de stat de tip mâna de fier, același paragraf aduce ca argument faptul că: „chiar şi atunci când este legal, avortul este adesea împiedicat sau întârziat de obstacole […] cum ar fi utilizarea pe scară largă a obiecției pe motiv de conștiință”. Iar, în secțiunea G, raportul deplânge faptul că „accesul la avort în condiții de siguranță […] deşi legal, este de foarte multe ori indisponibil, datorită abuzului de obiecții pe motiv de conștiință sau interpretării prea restrictive a limitelor existente”.Sunt aduse chiar date statistice din Ungaria, Irlanda, Italia, Polonia, România și Slovacia – „unde aproape 70% din numărul ginecologilor și 40% din cel al anesteziştilor refuză să efectueze avorturi invocând dreptul la conştiinţă”.

„Aceste bariere contrazic în mod evident standardele drepturilor omului”, se arată în raport. Nemulţumirea doamnei Estrela constă în faptul că dreptul garantat la obiecția de conștiință – și, prin urmare, libertatea fundamentală de a nu participa la o practică contrară conștiinței cuiva, în limitele prevăzute de lege – este un obstacol pentru crearea așa-numitului „drept la avort”. Majoritatea celor care au votat fără menajamente în comisie în favoarea raportului ignoră faptul că un astfel de drept nu există nicăieri în dreptul internațional și sunt gata să sacrifice drepturi recunoscute pe plan internațional, cum ar fi dreptul la obiecția de conștiință.

Proiectul de raport, care va fi supus votului săptămâna viitoare, în plenul Parlamentului European, amestecă așa-numitul „drept la avort” cu faptele. Iar apoi merge mai departe, făcând apel la statele membre ale UE „să asigure, în mod obligatoriu pentru toţi copiii şi tinerii, atât în şcoală cât şi în afara ei, educație despre sexualitate și relaționare într-un mod corespunzător vârstei și genului” (§15). Educația sexuală „trebuie să combată stereotipurile și prejudecățile, să facă lumină asupra discriminării sexuale şi de gen și să ridice barierele structurale din calea egalității de fond”. Se poate doar specula cu privire la metoda exactă de implementare a acestor obiective care sună nobil, dar sunt eminamente periculoase, însă este evidentă dorinţa politică de a transmite aceste idei radicale copiilor prin intermediul sistemului de învățământ.

Aceasta nu este prima încercare de a impune un astfel de proiect extrem la nivel european. Raportul Estrela ne amintește de disputa ce a avut loc în Consiliul Europei în 2010, atunci când o altă tentativă radicală de a limita libertatea de conștiință a fost introdusă de Christine McCafferty, politician și activist britanic pro-avort.

Printr-un raport, care a rămas cunoscut sub numele de Raportul McCafferty, s-a încercat diminuarea drastică a libertăţii medicilor, asistentelor medicale și a personalului spitalelor de a se opune practicilor medicale imorale, cum ar fi avortul sau eutanasia, din motive de conștiință.

Inițiativa a fost în cele din urmă respinsă şi chiar a avut loc o răsturnare de situaţie. În loc să fie restrâns, dreptul la obiecția de conștiință a fost recunoscut și consolidat prin adoptarea Rezoluției 1763, prin majoritate de voturi, în Adunarea Parlamentară. Prin această rezoluţie, statele membre sunt invitate să „garanteze dreptul la obiecția de conștiință în legătură cu participarea la procedura medicală în cauză”. De asemenea, Aadunarea a declarat că „în marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, practica de obiecție de conștiință este reglementată în mod adecvat”.

În ciuda acestui consens care există pentru o protecție puternică a dreptului la obiecția de conștiință, proiectul de raport de acum păstreză reminiscențe ale Raportului McCafferty. Este pus la îndoială nu doar dreptul fundamental la obiecția de conștiință, dar se fac chiar recomandări nefondate din punct de vedere legal – cum ar fi promovarea avortului ca „ceva care privește drepturile omului”, făcându-l „legal, sigur și accesibil tuturor” (§10).

Promovarea activă a unor astfel de poziții extreme în Parlamentul European de către unii deputați, în ciuda numeroaselor obiecții din partea celorlalte două instituții principale ale UE, Comisia Europeană și Consiliul European – ambele subliniind faptul că UE nu are nicio competență, în temeiul acordurilor sale, să se ocupe de problema avortului – ar trebui să fie un motiv de mare îngrijorare din mai multe motive.

În primul rând, atât Estrela cât și majoritatea celor din Comitetul Femeilor din Parlament care au votat în favoarea proiectului de raport au ignorat flagrant tendințele europene, care indică o mai mare protecție a vieții umane începând cu momentul concepției.

La nivel de instituții europene, Curtea Europeană de Justiție a fost clară cu privire la dreptul la viață, stabilind în cazul Brüstle vs. Greenpeace că embrionul uman merită protecție juridică încă din primul moment al existenței sale. În plus, un nou studiu, intitulat „Avortul și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, realizat de Centrul European pentru Lege și Justiție, evidenţiază faptul că drepul la avort nu este cuprins în Convenţie şi nici nu este creat de aceasta. Dimpotrivă, avortul la cerere încalcă Convenția, prejudiciind interesele și drepturile garantate ale cetățenilor, fără nici o justificare corespunzătoare.

La nivel de mase, în cadrul Uniunii Europene, există un consens în creştere în rândul cetățenilor privind necesitatea existenţei unei protecţii mai mari a embrionului uman. Un exemplu în acest sens este inițiativa, de un remarcabil succes, a cetăţenilor europeni, intitulată „Unul dintre noi”, care solicită UE să pună capăt finanțării activităților care presupun distrugerea de embrioni umani, ea strângând deja peste 1 milion de semnături.

Din păcate, niciunul dintre aceste lucruri nu par să însemne ceva pentru Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen care a votat în favoarea raportului. Zelul lor ideologic de a călca în picioare alte drepturi și de a impune „dreptul la avort” în restul Europei întruchipează tocmai atitudinea arogantă care amenință libertatea de conștiință – și de aceea trebuie să o respingem cu hotărâre.

Sursă: http://www.culturavietii.ro/2013/10/11/lobby-ul-avortist-din-parlamentul-european-ataca-libertatea-de-constiinta/#.UljthlP6qcI Organizația Mondială a Sănătății promovează în rândul copiilor avortul, masturbarea, contracepția și homosexualitatea

Ghidul OMS pentru predarea educaţiei sexuale, ce promovează avortul, masturbarea şi homosexualitatea în rândul copiilor, i-a scandalizat pe părinţii din Spania

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dat publicităţii documentul care stabileşte standardele pentru predarea educaţiei sexuale în Europa, conform căruia masturbarea, contracepţia, avortul şi homosexualitatea trebuie promovate în rândul copiilor de grădiniţă, de şcoală şi de liceu.

În document se spune că „este necesară o abordare holistică bazată pe înţelegerea sexualităţii ca pe o arie de dezvoltare a potenţialului uman, ce îi va ajuta pe copii şi pe tineri să-şi dezvolte competenţe esenţiale care să le permită să-şi autodetermine sexualitatea”.

„Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”, ce servesc ca ghid pentru această materie, predată încă din grădiniţă, au fost scrise de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii Regiunea Europa şi Centrul Federal pentru Educaţia pentru Sănătate din Germania, în anul 2010, dar documentul a fost trimis către ministerele sănătăţii din UE abia de câteva luni. Îl puteți citi în limba engleză aici.

Conferinţa Episcopală din Spania a emis un comunicat în care numeşte aceste standarde „deplorabile”.

„Ceea ce este uimitor este că în acest document nu apare nici un criteriu moral”, spune Mons. Jose Antonio Martinez, secretarul Conferinţei Episcopale. „Nu există bine şi rău, nu există ceva despre care să se spună că este bun sau rău pentru copil sau pentru vreo persoană.”

„Problema a ceea ce este bine sau rău nu este adusă niciodată în discuţie şi este imposibil să nu vorbeşti de asta în aceste chestiuni. Chiar şi atunci când se vorbeşte de relaţiile sexuale cu o persoană care are mai puţin de 15 ani, ceea ce reprezintă o infracţiune în numeroase ţări, pare să nu conteze în acest document”, a mai spus episcopul.

Cetăţenii spanioli şi-au exprimat indignarea într-o petiţie trimisă d-nei Zsuzsanna Jakab, directorul OMS pentru Regiunea Europa, publicată pe site-ul HazteOir.org.

În petiţie se spune: „ghidul dvs. pentru educaţia sexuală, destinat copiilor din Europa, este inspirat din principiile şi aşa-zisele valori ale ideologiei de gen, care nu sunt compatibile cu o educaţie făcută în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii de sine însuşi şi respectului pentru ceilalţi; ele sunt lucrurile pe care ne dorim să le transmitem copiilor noştri.”

Până acum 43.000 spanioli au semnat petiţia.

Ce spun „Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”:

– Pentru copiii mai mici de 4 ani:

Informarea copilului despre „bucuria şi plăcerea pe care o simte când îşi atinge propriul corp şi despre masturbarea la vârste mici”
Să le spunem copiilor despre „dreptul de a-şi explora identitatea de gen”
„să acceptăm că există mai multe moduri prin care poţi ajunge copilul unei familii”
„să ştim că există diverse tipuri de relaţii”;

– Pentru copiii între 6 şi 9 ani:

Copilul trebuie să fie informaţi despre „opţiunile pe care le are în ceea ce priveşte momentul în care devine părinte, sarcina, infertilitatea, adopţia, idei de bază despre contracepţie (faptul că este posibil să planifici şi să decizi asupra familiei tale)”
„diferite metode de contracepţie”
Să primească informaţii despre „bucuria şi plăcerea pe care le poate simţi atunci când îşi ating propriul corp (masturbarea⁄autostimularea)
Să înveţe despre „drepturile sexuale ale copiilor”;

– Pentru copiii între 9 şi 12 ani:

Copiii trebuie „să înţeleagă şi să accepte schimbările şi diferenţele dintre corpurile lor (mărimea şi forma penisului, a sânilor şi a vulvei pot varia în mod semnificativ)
„să înveţe despre: diferitele tipuri de contracepţie, folosirea lor şi mituri despre contracepţie”
Să dobândească „competenţe în folosirea prezervativelor şi a contraceptivelor eficient în viitor”
Să fie informaţi despre „prima experienţă sexuală, orientarea de gen, comportamentul sexual al oamenilor tineri (variabilitatea comportamentului sexual), diferenţa dintre identitatea de gen şi sexul biologic” şi „plăcerea, masturbarea şi orgasmul”
Să aibă abilitatea „să ia o decizie conştientă pentru a avea sau nu o experienţă sexuală”
Să accepte, să respecte şi să înţeleagă „diversitatea din sexualitate şi orientarea sexuală”

– Pentru copiii între 12 şi 15 ani:

Să primească informaţii despre „serviciile de contracepţie”
Să înveţe despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex)”
Să capete abilitatea de „a opta conştient pentru un contraceptiv şi de a folosi contraceptivul efectiv”
„orientarea sexuală şi orientarea de gen, inclusiv coming out⁄homosexualitate”
Informare despre drepturile sexuale aşa cum sunt definite de IPPF (International Planned Parenthood Federation) şi de către Organizaţia Mondială pentru Sănătate Sexuală (WAS).

– Pentru copiii mai mari de 15 ani:

Informare despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex), infertilitate, avort, contracepţie, contracepţia de urgenţă (informaţii mai aprofundate)”
Să dobândească „o viziune critică asupra normelor culturale⁄religioase diferite referitoare la sarcină, calitatea de părinte etc”
Să înveţe despre „sexul tranzacţional (prostituţia, sexul pentru mici cadouri, bani sau o masă în oraş), pornografia şi dependenţa sexuală”
„o schimbare de la sentimente posibil negative, dezgust şi ură faţă de homosexualitate la acceptarea şi celebrarea diferenţelor sexuale”
„structura familiei şi schimbările ei, căsătoria forţată; homosexualitatea⁄bisexualitatea⁄asexualitatea şi calitatea de părinte singur”
Să i se spună despre „dreptul la avort”
„să fie stimulat să-şi ceară drepturile sexuale”.

Conform OMS Regiunea Europa, „acest document intenţionează să contribuie la introducerea sexualităţii holistice” întrucât Europa se confruntă cu „creşterea incidenţei bolilor transmisibile sexual (BTS) şi a HIV, a sarcinilor nedorite la adolescente şi a violenţei sexuale, pentru a enumera doar câteva pericole”.

Intenţia declarată a ghidului este de „a îmbunătăţi calitatea vieţii, a sănătăţii şi a creşte bunăstarea”.

În document se afirmă că „abstinenţa nu are nici un efect pozitiv asupra comportamentului sexual sau al sarcinilor la adolescente, în timp ce programele comprehensive [ca acesta] au acest efect” şi pretinde că le oferă „copiilor şi tinerilor informaţii corecte, ştiinţifice şi nepărtinitoare despre toate aspectele sexualităţii”.

Cu toate acestea, un studiu ştiinţific de anul trecut, din SUA, pe un grup de absolvenţi de liceu, a arătat că abstinenţa de la activitatea sexuală până la căsătorie reprezintă cea mai bună metodă pentru a evita sarcinile nedorite la adolescente şi BTS.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă începerea educaţiei sexuale „la vârsta de 0-4 ani”

ThumbMediaHandler.ashx

În urma unor ştiri apărute de curând, este momentul să le reamintim părinţilor din România ce se întâmplă de câţiva ani în spatele uşilor închise.

Publicul larg nu cunoaşte încă cele mai recente Standarde de Educaţie Sexuală în Europa, publicate în 2010 de biroul european al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate, care spun că educaţia sexuală ar trebui să înceapă de la naştere.

La finele anului 2010, reprezentanţii statelor est-europene şi central-asiatice s-au întâlnit la Köln, în Germania, unde au agreat să promoveze în ţările lor aceste noi standarde.

Noile standarde de educaţie sexuală recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii definesc fiinţa umană ca pe una exclusiv sexuală şi pleacă de la premisele că plăcerea sexuală şi imaginea de sine ca persoană sexuală trebuie predate de la naştere. La pagina 34, punctul „1.3 De ce ar trebui educaţia sexuală începută înainte de vârsta de patru ani?” se susţine: „Un copil este înţeles ca fiinţă sexuală de la bun început… Din acest punct de vedere, educaţia pentru sexualitate înseamnă mult mai mult decât să predai informaţii despre reproducere şi prevenirea bolilor. Ea ajută la dezvoltarea simţurilor copilului, a unui simţ corporal şi a unei imagini corporale”.

În ceea ce priveşte conţinutul didactic conceput după aceste principii, pentru vârsta de 0-4 ani, la pagina 38 a documentului citat, emis de OMS-Europa, se specifică predarea următoarelor informaţii:

„descoperirea propriului corp şi a propriilor organe genitale, masturbarea infantilă precoce”
„faptul că bucuria apropierii fizice este o parte firească din viaţa tuturor”
„tandreţea şi apropierea fizică – expresii ale iubirii şi afecţiunii”

images Societatea civilă italiană le-a cerut deja autorităţilor să renunţe la introducerea noilor directive OMS de educaţie sexuală. În petiţia adresată guvernului italian la finele lui 2013, italienii sesizau faptul că aceste directive pot încuraja şi justifica pedofilia: „Cum poate fi, de fapt, informat în mod eficient un copil de 2 sau 3 ani despre plăcerea masturbării infantile precoce fără a deschide posibilitatea de a efectua cu copilul sau a reprezenta acte sexuale în prezenţa lui? Mai ales atunci când se recunoaște că educația la vârsta respectivă trece prin stadii incipiente, ale mesajelor non-verbale, care constau din gesturi și imagini?”

În concluzie, nu putem spune decât că părinţii din România ar trebui să asculte sfatul oferit de curând în exclusivitate pentru ei de Sharon Slater, activistă americană pentru drepturile familiei pe lângă ONU: să fie cu ochii pe ce studiază copiii la şcoală (ba chiar şi la grădiniţă, în curând!). Îi aşteaptă surprize de proporţii.

(de Ştefana Totorcea – StiriPentruViata.ro)

UNICEF: Începând de la 10 ani, copiii au dreptul la servicii sexuale confidențiale

 

UNICEF (Fondul Națiunilor Unite pentru Educația Copiilor) afirmă că națiunile sunt obligate de legislația internațională să asigure drepturile copiilor la informații și servicii referitoare la sexualitate, fără știrea părinților.

 

Ultimul raport anual interpretează două tratate ONU de drepturile omului – privind dizabilitățile și privind drepturile copiilor – astfel încât să includă dreptul copilului „la informații și servicii confidențiale despre sănătatea reproductivă și sexuală în timpul adolescenței”.

 

Adolescența este definită de UNICEF ca vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani.

 

De fapt, niciunul dintre documentele precizate nu menționează explicit un astfel de drept, însă din 2009 comitetul care monitorizează aplicarea tratatelor privind drepturile copilului a început să le interpreteze în așa fel încât copiii să poată primi astfel de servicii și informații, fără consimțământul sau știrea părinților.

 

În ultimii ani, grupările de lobby pro-avort și pro-homosexualitate încearcă, de asemenea fără bază juridică, să includă în această expresie, „sănătate reproductivă și sexuală”, în mod tacit, și un așa-zis „drept la avort”, care de asemenea nu este recunoscut internațional.

 

Ocolirea părinților în problemele de sexualitate este în contrast cu restul raportului, care subliniază rolul familiei în protecția și educarea copilului. Mai multe informații aici.

Suprabancherii internationali încurajeaza, finanteaza si înarmeaza ambele parti ale conflictelor armate, realizând profit din varsarea de sânge a popoarelor manipulate de ei si furnizând un argument în plus în favoarea Noii Ordini Mondiale.

Acest argument este: „Nationalismul este principala cauza a razboaielor si a atrocitatilor. Trebuie ca popoarele lumii sa renunte la nationalism si sa accepte sa traiasca în pace, fara varsare de sânge, sub un singur guvern mondial”.
Idee buna in sine, dar….
Dar, vom vedea mai jos ca exact acesti „technocrati” si suprabancheri internationali, aceasta elita care conduce din umbra prin marionetele pe care le plaseaza în fruntea guvernelor nationale, planifica razboaiele si moartea în masa ca sa reduca populatia globului cu cel putin 85%.
Masacrul pe care l-au efectuat trupele americane în Irak ar putea fi doar o repetitie generala la un masacru mai mare care sa atinga ambele scopuri ale guvernului din umbra: sa reduca populatia globului si sa-i convinga pe supravietuitori sa renunte la nationalitate si sa devina sclavi benevoli ai elitei conducatoare, care le vor da în schimb mult dorita pace.
Dupa fiecare razboi mondial, omenirea a fost cu un pas mai aproape de Noua Ordine Mondiala. Dupa primul a aparut Liga Natiunilor, care însa nu cuprindea decât 63 de tari. Dupa cel de-al doilea, au aparut Organizatia Natiunilor Unite, care cuprinde 159 de natiuni, aproape întreaga populatie a globului, si pe lânga care au aparut Tribunalul International, fortele de „pace” ale Natiunilor Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNESCO, UNICEF, si asa mai departe.
 In momentul în care guvernul din umbra gaseste ca a sosit momentul sa aboleasca guvernele nationale, toate structurile statale care sa le înlocuiasca pe cele nationale vor fi deja pregatite. Una dintre ele este Asociatia Pentru Constitutia si Parlamentul Mondial (World Constitution and Parliament Association – WCPA), care a fost organizata ca sa functioneze deghizându-se într-o miscare de masa a particularilor doritori de pace si fratie între popoare.


La înfiintarea Asociatiei pentru Constitutia si Parlamentul Mondial – WCPA, un rol mare l-a jucat Uniunea Mondiala (World Union), al carei presedinte, N. S. Rao, este unul dintre cei doi presedinti ai WCPA. Celalalt presedinte, Philip Isely, este si el membru în Uniunea Mondiala; si secretarul general al acestei uniuni, Samar Basu, este ofiter în WCPA.
Dar Uniunea Mondiala s-a contopit cu Bunavointa Mondiala (World Goodwill), care este o creatie a trustului Lucis (Lucifer). Printre membrii trustului Lucifer – Lucis se enumera: Robert McNamara, care a fost Secretarul Apararii Statelor Unite, Donald Regan, Henry Kissinger, care a fost Secretarul de Stat al Statelor Unite, David Rockefeller, Paul Volker, care a fost presedinte la Federal Reserve, Ramsey Clark, care a fost Procurorul General al Statelor Unite si George Schulz, care a avut multe functii înalte în guvernul american, inclusiv cea de Secretar de Stat, toti vârfuri în CFR si în Comisia Trilaterala; si, în fine, reverendul Jesse Jackson, care da tonul politic populatiei de culoare din Statele Unite.
O alta asociatie care colaboreaza cu WCPA este Consiliul Mondial al Bisericilor, a carei presedinta din 1975, Cynthia Wedel, este membra de onoare a Parlamentului Mondial Provizoriu. Pentru ca sa ne facem o idee despre cum este tesuta reteaua conspiratiei guvernului din umbra, sa-l examinam pe Philip Isely; el este membru în Asociatia Internationala a Educatorilor pentru Pace, Asociatia Federalista Mondiala, Amnistia Internationala (Amnesty International), Uniunea Libertatilor Civile Americane, Academia Americana de Stiinte Politice si Sociale, Asociatia pentru Educatia Globala, Prietenii Pamântului, Clubul Sierra, Societatea Audubon, Societatea Naturii Salbatice, Asociatia Umanistilor Americani, SANE, Asociatia Planetara, Institutul pentru Protectia Lumii, Cetatenii Planetei, Reteaua Viitorului Global, si alte astfel de asociatii „de mase” – toate finantate de cineva.
Supraîncarcat de atributii cum este, în 1958 Philip Isely, de profesiune „inginer de integrare”, a candidat pentru Congresul Statelor Unite. Dar, cele mai strânse legaturi le are WCPA cu Societatea pentru Viitorul Globului, unde Philip Isely e membru alaturi de John W. Gardner, fost Secretar al Departamentului de Sanatate, Educatie si Asistenta Sociala, Robert S. McNamara, fost presedinte al Bancii Mondiale, Glenn T. Seaborg, fost presedinte al Comisiei de Energie Atomica, si altii. Activitatea acestei societati consta din faurirea planului pe care-l urmeaza guvernele pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale.
Marele public îsi închipuie ca si aceasta Societate pentru Viitorul Globului este, ca diverse alte societati si asociatii, o miscare populara cu scopuri de binefacere sau de protejare a naturii. In 1984, la sesiunea acestei societati, au participat Asociatia Umanistilor Americani, Baha’i, Institutul Brookins, Clubul de la Roma, CFR, Fratia Luminii Interioare (termen masonic), Proiectul Global al Anului 2000, Asociatia Internationala a Educatorilor pentru Pace, Organizatia Nationala a Femeilor, Initiativa Planetara, Proiectul Foametei, Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Comisia Trilaterala, Societatea pentru Viitorul Lumii si Y.E.S. Societatea pentru Viitorul Lumii se afla sub egida marilor industrii ca AT&T (telefoanele Statelor Unite), General Electric, General Motors, IBM, Ortho Pharmaceutical, Xerox, si altele. General Electric, General Motors si Xerox finanteaza si Comisia Trilaterala. De aceea, când Philip Isely publica noua Constitutie a omenirii desnationalizate, sefii de state o iau în serios (GHK, pp. 83-86). Sursa : Enigme -Conspiratii.blogspot.com

INTERVIU cu Neagu Djuvara la 99 de ani: Îmi lipsește dansul – e lipsa cea mai mare pe care o resimt acum

Istoricul Neagu Djuvara a acordat un interviu AGERPRES, în care mărturisește că, la 99 de ani, cea mai mare lipsă pe care o resimte este dansul.

“Îmi lipsește dansul. Am fost un pătimaș al dansului. Faptul că la 99 de ani nu mai pot, de altfel, nu mă mai poftește nimeni ca să mai dănțuiesc în momentul de față, este lipsa cea mai mare pe care o resimt acum. Dansul era o nebunie”, a spus Djuvara.

Istoricul vorbește în interviu și despre familia sa, despre momentele declanșării Revoluției bolșevice din Rusia, despre modul în care a ales exilul.

Studiile pariziene și perioada africană, dar și locul României în Europa sau alegerile ce urmează să aibă loc în SUA sunt alte subiecte abordate în interviu.

AGERPRES: Domnule Neagu Djuvara, veniți din două familii: Djuvăreștii, aromâni din zona Pindului, și Grădiștenii, aristocrați munteni, care au dat României oameni de seamă — politicieni, diplomați, universitari. Ați resimțit importanța originilor?
Neagu Djuvara: Trebuie să mai adăugăm și faptul că Grădiștenii se dovedește că sunt coborâtori direct din Basarab Întemeietorul. Așa că, aveți de-a face cu un descendent din cumanul Basarab I, ceea ce nu place românilor — să știe că întemeietorul voievodatului Munteniei era un cuman, nu era neaoș ieșit din spurcata împreunare a lui Traian cu localnicii de aici. Este greu de reconstituit la vârsta de aproape 100 de ani, la 99 de ani și trei sferturi. Este greu să-ți amintești, cum să spun, reacțiile de copilărie. Bunicul Trandafir Djuvara, pe care l-am întâlnit de destul de multe ori, era un om destul de sever. În fond, n-aveam motive de simpatie pentru bunicul, dar culmea este că am avut, fiindcă el mă iubea. Dintre cei doi frați, el îl considera pe fratele meu, Răzvan, că nu e bun decât de militar, fiindcă nu se interesa, nu știa dinainte cine e Horațiu și cine e Virgiliu, pe când eu, ăsta micu’, eram foarte înclinat către învățământ și istorie. Și atunci, pe mine, bunicul mă favoriza moralmente. Și poate și material ar fi fost cazul, dar nu cred că ar fi modificat el testamentul lui în favoarea mea sau așa ceva. Oricum, eu niciodată nu aș fi acceptat așa ceva. L-am întâlnit destul de des pe bunicul Trandafir.

AGERPRES: Înțeleg că nu v-ați cunoscut tatăl. I-ați simțit totuși absența sau a fost suplinită de bunicul dumneavoastră, generalul Nicolae Grădișteanu?
Neagu Djuvara: Tata, Marcel Djuvara, era o personalitate remarcabilă și, mai cu seamă, ceea ce se adaugă la calitățile lui, era de o mare modestie și smerenie, cum îmi spunea mama. El ieșise cap de promoție de la Politehnica din Berlin. De îndată ce revenise în țară, la vârsta de 30 de ani, căpătase situații importante — director al Băilor Govora și Călimănești, director al Cimenteriei de la Comarnic, care devenise în 1913, când începuseră războaiele balcanice, Uzina de Armament. Pentru asta l-a și luat Dumnezeu la 38 de ani. Așa că, pe el, nu l-am cunoscut. Fratele meu, care avea cu trei ani mai mult ca mine, și-a adus aminte un timp, în copilărie, cum arăta tata. Eu l-am cunoscut numai din fotografii și din povestirile mamei, care, bineînțeles, că ni l-a sanctificat pe Marcel Djuvara. Și cum acesta fusese o personalitate extraordinară, nu era greu să faci un fel de laudatio. Deci, asta rămâne din domeniul imaginarului. În practică, din familia paternă nu l-am cunoscut, cum spuneam, decât pe bătrânul Trandafir Djuvara.

AGERPRES: S-ar părea că, încă din copilărie, viața dumneavoastră s-a așezat sub semnul istoriei. Mă refer la acel episod miraculos al celebrei fugi de la Sankt Petersburg din timpul Marii Revoluții. Considerați că ați trăit istoria sau ea v-a trăit pe dumneavoastră?
Neagu Djuvara: Știți ce s-a întâmplat cu familia noastră. Eu sunt născut la trei zile după ce, în 1916, a intrat România în război, după foarte puține săptămâni când s-au retras Guvernul și Universitatea din București către Moldova. Bineînțeles că și burghezia asta mai înstărită cum era ea, din care făceam noi parte, chiar pot să spun din aristocrația țării, s-a retras în Moldova. Mai întâi, am stat câteva zile la o ramură a familiei, la niște Djuvărești din Moldova și pe urmă ne-am dus la Iași. Tata era în uniformă de căpitan de geniu și el i-a spus mamei, văzând că în Moldova se murea de foame, să plecăm prin Rusia ca să ajungem la bunicul, care era reprezentantul României la Bruxelles, și tot guvernul și corpul de acolo erau refugiați în Franța, din cauză că toată Franța era ocupată de germani.

Belgienii nu au făcut precum românii. Decât să părăsească țara, au preferat o capitulare. Este foarte interesant din punct de vedere psihologic. Românul nu acceptă niște condiții dramatice, pe când belgienii au acceptat ca toată țara să fie ocupată de nemți și ei să se mute în Franța. De fapt, guvernul, regele erau la câteva sute de kilometri în afara țării, în interiorul Franței. Deci, noi plecăm cu mama și cu cei doi copii și mai căra cu dânsa și pe un frate al ei, Scarlat Grădișteanu, ultimul dintre Grădișteni, care înnebunise. Că a înnebunit pe front este o întâmplare, de fapt, el de tânăr dăduse semne de demență. În orice caz, mama și surorile ei nu doreau să-l lase în spate pentru că nu era agresiv, deși se simțea nenorocit că nu participa la război. Mama trece granița în Rusia, pentru a ajunge în Occident. Vine cu guvernanta copiilor, care era o tânără elvețiancă de 20 de ani, Schwester Frieda, fratele Scarlat Grădișteanu și cei doi copii. Și guvernanta, săraca, va fi cauza unei încurcături fiindcă în Rusia…

AGERPRES: Începuse Revoluția.
Neagu Djuvara: Da. Cu toate că începuse Revoluția, pe drum poliția continua să-și facă datoria. Și o confundă, din cauza numelui ei, cu o spioană germană pe care-o căuta. Și iată-ne cu toate pașapoartele confiscate de poliția rusească. Mama, să înnebunească. Bineînțeles că a alergat la ministrul României la Petrograd, pentru că după ce începuse războiul împotriva germanilor numele de Sankt Petersburg se transformase în Petrograd. Ministrul României o recomandă ministrului Franței, care, la rândul lui, o pune în mâna unui ofițer care cunoaște pe comisarul de la Poliție. Mă rog, a trebuit o lună de zile de negocieri la nivelul ăsta administrativ pentru ca să se dovedească că guvernanta n-avea nimic de-a face cu o spioană germană. Mama îmi povestea mereu această întâmplare pe care o considera extraordinară, pentru că, pe urmă, și-a dat seama că trăiam momentul Revoluției.

AGERPRES: V-a vorbit despre atmosfera acelor zile?
Neagu Djuvara: Da. Totuși lucrurile mergeau ca într-o Rusie extrem de nobilă și de bogată. Poate că asta și explică tragedia și violențele Revoluției rusești. Era o prea mare deosebire între viața pe care o puteau duce aristocrația și cei din jurul țarului și poporul. Și mama își aducea aminte de amănuntele astea. Ea nu vorbea rusește, nu se putea adresa decât la persoane care înțelegeau franceza. Îmi spunea, la un moment dat, cum se ducea la brutărie ca să cumpere pâine și brutăria era și patiserie și femeia vorbea franțuzește. Mama îmi spunea cum, stând de vorbă cu femeia de la brutărie, se uita și vedea defilând în zdrențe, în opinci pe cei care vor domina pe urmă. Femeia, care era o mică burgheză, dar care își avea locul în societate, îi zicea mamei pe franțuzește: ‘Vezi doamnă, aceștia sunt cei care vor guverna!’. Era o groază, până și la mica burghezie, de cei de jos, sălbăticiți, care vor deveni stăpânii Rusiei pe urmă. Era interesant. În fine, reușește mama să plece și funcționarul de la minister îi spune să vină a doua zi, dis de dimineață, pentru a primi pașapoartele. Și asta mă interesează din punct de vedere politic. Zice: ‘Veniți devreme, la opt, fiindcă mâine, la nouă, preiau puterea comuniștii’. Ei știau că trebuie să cedeze puterea bolșevicilor a doua zi.

Așadar, mama, împreună cu sora ei, lasă copiii cu Schwester Frieda, tânăra elvețiancă, și cu fratele bolnav, la micul hotel unde erau cazați și se duc până la minister ca să preia pașapoartele. Le iau și când să iasă erau deja toate podurile ocupate de bolșevici și nu vor să o mai lase să treacă podul. Și hotelul era dincolo de pod. Și Neva e destul de largă, nu e ca Dâmbovița, nici ca Sena, e foarte largă, cam cât jumătate cât Dunărea, așa. Și atunci, mama, îngrozită că-și vede copiii de dincolo și că este împiedicată de acești noi stăpâni ai Rusiei, vede pe un ofițer care umblă de-a lungul Nevei. Aleargă după el și-l trage de mânecă. Dar ea nu știe rusește și-i zice pe franțuzește. Nu poate să vadă dacă este căpitan sau colonel sau altceva și-i spune: ‘Monsieur officier, fais moi passer le pont!’.

Și ăla se întoarce și zice: ‘Doamnă, dar ostașii nu mă mai ascultă’. Și ea îi spune: ‘Da, dar le știi limba. Spune-le că eu sunt străină și copiii mei sunt dincolo de pod’. Că rușii sunt sensibili la chestia cu copiii. Și-atunci, ofițerul ăsta, cu riscul ca să i se rupă epoleții, cum se revoltau sentinelele împotriva propriilor lor ofițeri, se întoarce împreună și cu sora mamei, cu Tante Jeanne, și le spune: ‘Cucoanele astea sunt românce, sunt străine și au copiii dincolo de pod. Lăsați-le să treacă!’. Și atunci ăla se înduplecă și fluieră către sentinela de dincolo de pod și mama și cu sora ei au putut să treacă așa podul la limită. Și când au ajuns dincolo, la hotel, unde femeia de la etaj avea un bărbat birjar, care era acasă, i-a dat un bacșiș femeii să aducă bărbatul de-acasă.

A venit omul cu o birjă cu un cal și s-au îngrămădit cu toții acolo. La gara de la Sankt Petersburg era un tren care avea deja locomotiva aprinsă să plece. Și — așa zice mama — împreună cu sora ei, alergând pe peronul gării, s-au urcat în ultimul vagon să găsească un loc pentru ea și pentru cei doi copii. Noi eram la câteva sute de metri de granița finlandeză, granița cea nouă, fiindcă din martie se dăduse drumul la toate țările care doriseră să se despartă de Rusia. Așa s-au despărțit Basarabia, Georgia și așa era deja despărțită Finlanda. Am început viața mea la vârsta de un an cu un miracol. Am plecat din Rusia, care va deveni bolșevică pentru zeci de ani, chiar la momentul ultim, în ultima clipă. Mi s-a povestit asta de când eram copil de 5-6 ani: ‘Tu știi că ai scăpat din Rusia’. Noi am avut mereu o teamă de Rusia. Pentru noi, granița de la Nistru spre Rusia era, nu știu cum să spun, spre infern. Era văzută foarte dramatic, negativ.

AGERPRES: Ajungem la studiile pariziene, licența în Litere la Sorbona, doctoratul în Drept. Cum era Micul Paris față de fratele mai mare? Dar cel mare?
Neagu Djuvara: Să vă spun ceva: eu am plecat la vârsta de 12 ani din România. De ce am plecat la Nisa? Fiindcă bunicul Trandafir Djuvara avea puțină avere, mai întâi pensia lui de ministru plenipotențiar și, mă rog, un venit de la o moșie din Brăila. Deci, era un om care stătea destul de bine cu banii, pentru că, timp de șase luni pe an, cum el avea reumatisme, petrecea în Franța cele șase luni de frig din România. Două luni la Paris, în primăvară, pe urmă patru luni la Nisa, unde este climă mai ușoară. Și atunci, cum el stătea patru luni pe iarnă la Nisa, ne-a sfătuit să mergem acolo.

Chiar a făgăduit că îmi plătește internatul. Deci, iată-ne pe fratele meu și cu mine interni într-un liceu francez, eu la vârsta de 12 ani, Răzvan la 15 ani. Primul lucru pe care trebuie să-l spun este că imaginea pe care noi ne-o făceam despre Franța și despre francezi era cu totul alta decât ce am văzut sosind la Nisa. Acolo, în sudul Franței, foarte mulți elevi erau corsicani. Și corsicanii sunt niște brute. Curioasă comparația cu aromânii noștri. Liceul era unul relativ nou, din primii ani de după război, o clădire nouă, mare, în piatră cenușie. Era o sobrietate, o tristețe. Eram cu mama pe culoarele liceului împreună cu le censeur, ca să ne luăm pijamale, prosoape, etc.

De acolo, mă uitam în curte și vedeam numai bătăi. Toată curtea erau cinci-șase grupuri care se băteau între ei. Și m-am gândit: ‘Stai domne’, asta este Franța?’. Când vii dintr-o țară ca România, unde Franța e idealizată zici: ‘Stai domne’, ăștia sunt sălbatici! Ce nație sunt?’. La noi, totuși am fost la școala primară și am fost un an la liceu în Sinaia, niciodată nu am văzut bătaie între copii pe vremea aceea. Acum s-au mai schimbat lucrurile, dar pe vremea aceea era civilizație. În orice caz, prima mea privire asupra francezilor a fost catastrofală. Pe urmă, când am ajuns la Paris, am înțeles că Franța nu este una. Am făcut un fel de socoteală, în Franța veche, de dinainte de 1789, erau nouă limbi, nu dialecte. Dac-o iei de la Nord la Sud, în Franța se vorbea bretonă, flamandă, nemțește, dialecte italiene, spaniole. Nu era unitate. Unitatea era Le Roi de France. Și de aceea, în fond, când a venit republica au început să se spargă toate provinciile astea care nu aveau în fond altă unitate decât Le Roi de France. Este un lucru pe care nu l-am înțeles decât mult mai târziu, făcând istorie, ca să zic așa.

AGERPRES: Și Parisul cum era? Ce vă amintiți despre Universitate, despre Sorbona?
Neagu Djuvara: Primul contact cu Parisul a fost iarăși așa destul de decepționant în sensul că, pe vremea când am sosit eu acolo, toate monumentele erau cenușii, aproape negre. Nu fuseseră curățate de zeci, dacă nu de sute de ani. De altfel, toate fotografiile pe care le am, Notre Dame, Le Louvre, toate astea erau cenușii închis. A venit de Gaulle și i-a silit să spele. Nu le mai recunoști. Aproape că pot spune că mie nu mi-au mai plăcut după ce le-a spălat de Gaulle, adică să vezi Notre Dame în alb, când tu ai văzut-o neagră sau cenușie. Eu nu știu care era mai frumoasă. Eu zic că cea cenușie era mai nobilă, mai romantică.

AGERPRES: Apoi campania din Basarabia și Transnistria. N-a fost o trecere cam bruscă? Rănit, ați scăpat totuși teafăr. Cum era să nu poți să te speli pe picioare? Ce a însemnat acea experiență pentru cele ce au urmat mai târziu?
Neagu Djuvara: Este un amănunt pe care l-am căpătat în momentul în care îmi făceam serviciul militar, la București. Era destul de plicticos, adică mărșăluire de dimineață și până seara în împrejurimile Bucureștilor, care nu sunt așa de apetisante. Când soseam seara la cazarmă, toată lumea se repezea la ligheane pentru a se spăla pe picioare, pentru că, după ce ai umblat atât de mult, dacă te culci cu picioare nădușite și care au prins praf și nisip, a doua zi faci răni. De aceea, pe front, am pățit asta, după o noapte în care mărșăluisem ore și ore, zeci de ore.

Era într-o zi când am plecat de la Fălciu către Cetatea Albă și, la jumătatea drumului, după ce umblasem de la opt sau nouă dimineața, până pe la două după-masa, deodată vine ordinul că nu se mai merge către Cetatea Albă, ci dincolo de Cernăuți, mai la nord. Această schimbare de drum a făcut că am umblat din nou și ne oprim, în fine, pe la două dimineața și ni se spune: ‘Stați până mâine dimineața!’. Toți leții din jurul nostru s-au trântit pe jos și au adormit. Mi-am zis că nu pot să merg cu picioarele așa, după ce am umblat atâtea ceasuri, trebuie să le spăl. Și cum nu mai aveam în ploscă decât o jumătate de litru apă, muream de sete, dar n-am băut. Am vărsat apa în gamelă și m-am spălat pe picioare pentru că altfel mă răneam. De altfel, mereu erau soldați de-ai mei care nu mai puteau umbla și se urcau în căruță. Or, eu nu m-am urcat în căruță o zi din cele 175 câte am făcut pe front.

AGERPRES: Ce v-a îmboldit să intrați în diplomație?
Neagu Djuvara: Chestia cu intratul în diplomație este accidentală, dat fiind că aparțineam unei familii unde mai mulți fuseseră diplomați — bunicul Trandafir a făcut parte din prima serie de diplomați. El mereu mi-a spus: ‘Să nu intri în diplomație. Nu capătă posturi înalte către Paris, Berlin, Londra decât politicienii’. Dar, iată că acum, în situația în care eram, după ce fusesem pe front, nu vedeam niciun viitor imediat. Un prieten foarte drag, Camil Demetrescu, a întâlnit-o pe nevastă-mea pe Calea Victoriei și i-a zis: ‘France, spune-i lui Neagu că pentru prima oară de la începutul războiului se face un concurs acum la Externe. Să vină și el la concurs’.

Nevastă-mea îmi spune asta, dar eu am zis că nu mă duc și m-am culcat. A doua zi dimineața, când m-am trezit — francezul spune ‘La nuit porte conseil’ — mi-am spus: ‘Stai domne’, du-te și te înscrie la concurs pentru că în momentul de față nu vezi niciun viitor imediat. Ai să faci întâi diplomație și apoi ieși de acolo și te duci către dorințele tale de profesor universitar, de istorie’. M-am înscris și am intrat, deci fără vocație, în diplomație. Însă, intrat în acel mic grup de diplomați, fiind întrebat la care direcție vreau să merg, am spus că doresc la Direcțiunea Cifrului și Cabinetului, asta tot după sfatul lui Camil Demetrescu.

Mi-am zis că acolo voi cunoaște evenimentele mari din Europa, din lume. A fost interesant, pentru că aveam toate veștile din lume pe care le interpretam, trebuia să traducem ceea ce venea de la ambasadele noastre de la Paris, Lisabona, de la străini și asta m-a făcut să devin mai conștient de ceea ce se întâmpla în lume. Nu eram un simplu pifan.

AGERPRES: Ați ajuns apoi în Suedia, de unde în 1947 ați decis să rămâneți în exil. Ce v-a făcut să luați o astfel de decizie? Vorbiți-ne de acea perioadă.
Neagu Djuvara: Întâmplător sunt trimis curier în Suedia. Trebuia să te duci și să depui ceva și să te întorci. Hazardul face ca în ziua în care am fost trimis curier — chiar mi-aduc aminte de fenomenul ăsta extraordinar — nu era rândul meu să plec. Micul nostru grup de la externe alerga după curierat pentru că asta însemna că eram plătiți nu știu câte sute de franci elvețieni pe zi pentru așa-zisul sejur, dar cum, în general, găseam un coleg de acolo să mă găzduiască, nu cheltuiam la niciun hotel și, prin urmare, acei franci elvețieni care mi se dăduseră ca să plătesc un hotel eu îi păstram și îi schimbam în țară. Era o avere. Iată că sunt desemnat să plec curier la Stockholm. Sosesc acolo pe 23 august 1944.

AGERPRES: Odată cu ieșirea din războiul alături de Germania, Proclamația Regelui Mihai.
Neagu Djuvara: Da. Când am sosit acolo, m-au primit camarazii. Mi-aduc aminte că era și Alexandru Ghica, un bun prieten de-al meu, ieșit din diplomație, dar care alesese deja să stea în străinătate. Și-mi zice: ‘Cum mă, tu acum, aici?’. Și-i zic: ‘De ce? Ce s-a întâmplat?’. În timpul nopții, pe drum, se întâmplase totul. Nu aveam avion direct. Trebuia să sărim mai întâi la Viena și de acolo la Berlin și apoi la Stockholm. Când am sosit la Viena… N-am să uit niciodată un amănunt amuzant — era mizerie, nu mai era o gară normală, totul era afară, niște plase, niște corturi. Așa stăteam. Și era un cort acolo și o bancă mare în spatele căreia erau șase agenți care ne primeau. Și cum eu, din păcate, aveam un bagaj cam mare, primisem o grămadă de pachete de la camarazi către prieteni din străinătate.

Mi s-a spus că nu se poate, dar printre cei de acolo era și o fată frumușică. Și eu, la vârsta aceea, eram și eu un băiat chipeș. Mă duc la ea și îi spun: ‘Domnișoară, nu poți să mă lași aici. Sunt curier diplomatic!’. Și femeia îmi zâmbește și ea și-mi dă drumul. Și așa am sosit eu la Stockholm. Eu am sosit accidental, dar prietenii de acolo aflaseră că, între timp, se petrecuse 23 August-ul! Dar am rămas acolo. De ce? Pentru că printre cei care preluaseră puterea erau și prietenii mei, Camil Demetrescu și alții, care, cu toate că se schimbase puterea, ei rămăseseră, ca să zic așa, în margine la Ministerul de Externe. Și mă numesc pe loc acolo. Nenorocirea era că îmi lăsasem nevasta și fetița în țară. Și am stat un an cu frica în suflet. Zic: ‘Domne’, dacă mă cheamă mâine ce fac?

Nu pot să mai zic că plec la Paris și copilul…’. S-a zbătut France, nevastă-mea, la București, s-a dus singură la ambasada sovietică ca să capete o ștampilă de ieșire. Nu ieșea din București cineva fără ștampila sovieticilor. Și ea a avut curajul ăsta să se ducă acolo. Și așa, când au sosit și nevasta și copilul la Stockholm mi-am zis: ‘Acum, gata. Dacă sunt rechemat, nu mă mai întorc’. Am stat trei ani la Stockholm. Cât timp a fost Tătărescu la Externe, am rămas acolo. Când a venit Ana Pauker am hotărât să nu mă mai întorc.

AGERPRES: Cum a fost exilul?
Neagu Djuvara: Să știți un lucru: nu era faptul că aveam o nevastă franțuzoaică și puteam să trăiesc la Paris. Familia din Franța nu mi-a dat absolut nimic. Nevastă-mea avea o bunică și ea poseda un adevărat castel în Paris. Nu ne-a dat nici o cămăruță. Sunt foarte câinoși în familie între francezi. Și atunci, m-am dus la cel mai bun prieten francez din liceu Antoigne de Beaufort.

Am stat șase luni la această familie străină. Și, când în familia acestuia a venit un al cincilea copil, m-au dat afară pentru că aveau nevoie și de odaia noastră. Și atunci, am cerut, într-adevăr, bunicii să ne dea voie să stăm în castelul ei. Era un adevărat palat, ceea ce se cheamă în Franța un hotel particulier, care data din veacul al XVII-lea. Dar bătrâna nu stătea în casa aceea, dar nici nu lăsa pe altcineva să stea. Mi-a dat două cămăruțe în care urcam pe scara de serviciu. Asta a fost generozitatea bunicii nevestei mele.

AGERPRES: Douăzeci și trei de ani în Africa înseamnă aproape un sfert din viață. Ce v-a învățat marele continent negru?
Neagu Djuvara: La Paris ne-am căutat de lucru. Nu găseam nimic până când un medic, doctorul Boree, care lucrase 20 de ani în Africa și care o aprecia pe nevastă-mea foarte zdravăn și o folosea la Crucea Roșie franceză, îi găsise un loc cu toate că ea nu avea o patalama internațională de Cruce Roșie. Ea lucrase în România la un fel de instituție făcută de verișoara mea Irina Sturdza. Soția mea lucra la IPSA (Infirmieres Pilotes Secouristes de l’Air), care pregătea tinerele care însoțeau ostașii care urmau să lupte în Indochina. Iată că ea are de lucru. Și atunci, acest medic îi spune nevesti-mii: ‘Întreabă-l pe Neagu, dacă nu vrea să meargă în Africa, fiindcă avem un nou șef de stat care vrea un consilier diplomatic’. Și așa am ajuns eu consilier diplomatic al președintelui din Niger, cea mai năpăstuită țară din fostele colonii franceze. Sărăcie cruntă. Mă rog, am sosit acolo și m-au plăcut africanii aceia, că, în fond, nu eram francez. Vorbeam franțuzește, aveam două doctorate, în Litere și în Drept.

Puteam să le fac și cursuri la școala lor de elevi după ieșirea din liceu. M-au luat în brațe și a fost o viață destul de simpatică acolo. După un an, am putut s-o aduc și pe fiică-mea, ca profesoară la liceul de la Niamey și a fost admirabil. Am avut un an cu fiică-mea, diferență de vârstă de 20 de ani, dar parcă eram o pereche. Eram invitați în societate și la guvern, o aduceam și pe fiică, sau la Tineretul universitar, unde ea aducea și tatăl. A fost un an extrem de simpatic, făceam pereche cu propria fiică.

AGERPRES: Era și soția cu dumneavoastră?
Neagu Djuvara: Păi soția rămăsese în Franța. Și, de altfel, acolo a și rămas.

AGERPRES: Ce v-a rămas din Africa?
Neagu Djuvara: Să știți că m-au interesat foarte mult moravurile lor, felul cum se căsătoresc, felul cum se iubesc. De pildă, vă dau un amănunt: la ei, nu îndrăznește un băiat care o iubește pe una să se ducă să-i spună în față: ‘Ascultă, Zalica, eu te iubesc pe tine!’. Ia un camarad: ‘Spune-i lui Zalica că o iubesc’. Și ăla se duce și-i spune lui Zalica: ‘Știi că Iacob te iubește’. O conversație triunghiulară. E foarte amuzantă chestia asta: nu-i spui direct cuiva că îl iubești.

AGERPRES: Ce v-a făcut să reluați aprofundarea studiilor la Sorbona? Cum era Raymond Aron ca om și profesor? Ce alte amintiri vă leagă de acea perioadă?
Neagu Djuvara: Probabil aici este iarăși un cusur și anume ideea să acumulezi titluri universitare. Și am și ajuns să fiu doctor în Drept, doctor în Litere și diplomat al Școlii de Studii Orientale. Întâlnirea cu Raymond Aron a fost un lucru important în viața mea, cu toate că omul nu era foarte prietenos. Dar am lucrat 19 ani din viața mea la doctorat. 19 ani! Când vezi tineri care vor să fie doctori… Doctoratul meu de la Sorbona l-am câștigat în 19 ani. Îi trimiteam, din când în când, lui Raymond Aron o sută, o sută cincizeci de pagini: ‘Uite ce vreau să scriu ‘Civilizații și tipare istorice’…. ‘Civilisations et lois historiques’. De fapt, titlul cel mai fericit este pe engleză ‘Civilization and Historical Patterns’. În orice caz, i-am trimis bucată cu bucată lui Raymond Aron. Și înseamnă că tipul era cinstit, a găsit că era valabilă cartea mea. Deci, când am venit la el și i-am zis: ‘Domne’, am terminat cartea asta. Ce pot să fac acum?’ El a zis: ‘Da’ nu ești francez. Eu nu pot să te fac profesor la Sorbona, dar să te trimitem în Africa’. Și cam asta a fost problema. Prin urmare, eu am fost trimis în Africa fiindcă eram doctor, dar un doctor care nu-și avea locul la Paris.

AGERPRES: Când ați revenit în România ați bănuit că veți începe practic o nouă viață aici? Românul din dumneavoastră v-a determinat să vă dedicați mai mult istoriei țării de origine?
Neagu Djuvara: Nu puteam să am speranța să scriu istorie românească în străinătate. M-am convertit când am putut să mă întorc în România. Când am venit aici, am avut totuși un șoc, fiindcă n-am mai găsit același român. Am stat 45 de ani plecat. Este o viață de om. Când plecasem eu din țară, românul pe care-l cunoșteam, de pildă țăranul de la moșia din județul Brăila, era îmbrăcat în alb, cu garnitură la marginea mânecii cămășii. Era curat, era respectuos față de cineva mai învățat decât el, nu că era boier, dar că era mai învățat.

M-am întors și am găsit un țăran mai întâi îmbrăcat ca Mao Zedong, în haine gri. Chiar fața lui m-a speriat, de bețiv. Românul de pe vremea copilăriei mele era un om care mai trântea o țuică exagerată duminica, dar restul săptămânii era treaz. M-am întors după 40 de ani și am văzut că erau bețivi toată ziua, de dimineața până seara. Prin urmare, asta strică o nație. Asta transformă o populație rurală în niște brute. Am devenit foarte pesimist. În plus, un alt motiv de pesimism este că tineretul — că avem totuși un tineret inteligent—, de îndată ce capătă o bursă în străinătate, pleacă și nu se mai întoarce. În tinerețea mea, cu toții am plecat în străinătate ca să facem studii superioare, dar niciunul nu stătea acolo. Toți se întorceau în țară. De îndată ce căpătam o diplomă de la Londra, de la Paris, de la Washington, ne întorceam în țară. Era sfânt, era normal. Acum, domne’, capeți o bursă Fulbright sau alta, dus ești din țară. Concluzia mea este că țara e pierdută.

AGERPRES: Credeți că e numai vina lor că rămân acolo? Își caută o viață mai bună.
Neagu Djuvara: Da’ îi mai vezi venind? Prea puțini. Englezul și americanul își dau seama că au de-a face cu niște elemente de calitate și îi țin.

AGERPRES: Revenind la istorie, mai contează oare istoria națională într-o lume globalizată ca aceea pe care o străbatem?
Neagu Djuvara: M-am gândit la chestia asta foarte mult, dar am ajuns la concluzia că în nicio țară din Europa nu se mai poate vorbi de naționalism. Cu toții suntem europeni, în afară de englezi. Am văzut la televizor niște discuții din Parlamentul britanic, ziceau: ‘Noi nu putem să fim europeni’. Românul poate să fie european și faptul că facem parte din grupul care se numește Europa Unită ne asigură un viitor oarecum garantat. Garanția cea mai mare ne-o dau SUA. Faptul că americanii sunt cei mai puternici din lume din punct de vedere militar, că au baze și în țara noastră și în Polonia și în Țările Baltice, înseamnă că suntem la adăpostul unui reflux al Rusiei. Rusia lui Putin rămâne la el, în granițele lui. Cel mult i se dă voie să pună mâna pe Ucraina, care, totuși, în timpul epocii țariste, a făcut parte din Marea Rusie. Restul, toată Europa este garantată de Statele Unite ale Americii. Și, în sensul ăsta, mă simt protejat.

AGERPRES: Dar mai putem vorbi de o Europă Unită ori de spațiul Schengen, în condițiile în care Marea Britanie amenință cu ieșirea din spațiul comunitar?
Neagu Djuvara: Da, dar Anglia nu a făcut parte niciodată din Europa. E amuzant un titlu de ziar de dinainte de război, din Anglia. Fusese un uragan teribil și nu se mai putea trece din Anglia în Europa și nici invers din cauza furtunii. Și atunci, ziarul englez a publicat: ‘Continentul este tăiat de Anglia’.

AGERPRES: Pe cine pariați în alegerile prezidențiale americane?
Neagu Djuvara: Avem de ales în Statele Unite acum între un mormon (Donald Trump — n.r.) și Hillary Clinton. Într-un sens, e bună și Hillary Clinton, fiindcă are experiența politică de atâția zeci de ani ai lui bărbat-său. Dar, mi-ar plăcea să vină mormonul, fiindcă ar da cu pumnul în Rusia fără niciun fel de jenă, ca să zic așa. Ar fi mult mai brutal.

AGERPRES: Și la noi? Vor fi alegeri locale, parlamentare.
Neagu Djuvara: Uite că am uitat de alegerile din România. Sunt străin de ele. Nu mai știu cine… De altfel, ori cu unul ori cu altul…

AGERPRES: Ce rămâne a fi mai important după o viață ca a dumneavoastră? Dragostea pentru o femeie, gânguritul primului copil? Un pas de dans sau culoarea unei dimineți africane? Luăm ceva cu noi dincolo?
Neagu Djuvara: E ceva ce-mi vine din când în când, într-un fel de jumătate de somn, când mă trezesc: dansul. Îmi lipsește dansul. Am fost un pătimaș al dansului. Faptul că la 99 de ani nu mai pot, de altfel, nici nu mă mai poftește nimeni ca să mai dănțuiesc în momentul de față, e lipsa cea mai mare pe care o resimt acum. Dansul era o nebunie.

AGERPRES: Este o întrebare la care ați fi dorit să răspundeți și pe care nu v-am adresat-o?
Neagu Djuvara: Să mă întrebi dacă dintre toate femeile — că am fost îndrăgostit toată viața, inclusiv de soția mea — pe cine cred că am iubit cel mai mult.

AGERPRES: Pe cine ați iubit cel mai mult?
Neagu Djuvara: Pe Mia Prodan, care a sfârșit prost, că a fost răsturnată de o mașină, nu mai poate să vorbească. Dar, a născut o fată cu un norvegian, care este din familia celui care a ajuns primul la Polul Nord — Bjornson. O fată care a devenit cea mai strălucită scenaristă, Maria Bjornson (Maria Elena Bjornson a făcut scenografia pentru musicalul ‘Fantoma de la Operă’, în regia lui Andrew Lloyd Weber pentru care a obținut, în 1988, două premii Tony, pentru costume și decoruri — n.r.). Este fata Miei Prodan, dragostea mea cea mare și care a montat câteva piese extraordinare, dintre care una a făcut ocolul lumii. Ultima taină: dragostea mea pentru Mia Prodan.

AGERPRES/(A — autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu, editor online: Anda Badea)

 Putin va fi lovit o dată, dar apoi va lovi dur , de 4 ori ,dezvaluind inclusiv operațiunea – 11 septembrie  2001

Experții americani cred că, în ciuda faptului că relațiile dintre SUA și Rusia au ajuns în cel mai rău punct de la Războiul Rece, Putin a creat probleme minore lui Obama. Analiștii cred că acesta este “calmul dinaintea furtunii.” Putin va fi lovit o dată, dar apoi va lovi dur .de 4 ori . Si cu tot scepticismul, profund marcat al celor spălați pe creier de propaganda occidentală, Rusia nu dorește razboi, dar pregătește eliberarea dovezilor de implicare a guvernului SUA și serviciilor de informații în atacurile din 11 septembrie. Lista probelor include imagini din satelit.

Materialele publicate pot dovedi complicitatea guvernului SUA în atacurile 9/11 și manipularea cu succes a opiniei publice. Atacul a fost planificat de către guvernul Statelor Unite în colaborare cu Mossad-ul israelian și casa regală a Arabiei Saudite, astfel încât atacul asupra Americii și cetățenilor SUA să arate ca un act de agresiune a terorismului internațional.

Motivul pentru înșelăciunea și crima împotriva propriilor cetățeni a servit interesele petroliere ale SUA și corporațiilor din Orientul Mijlociu precum și Complexului Militar Industrial prin înmulțirea zonelor globale de conflict, încălcarea suveranitații statelor și spolierea resurselor lor naturale. Dar nu în ultimul rând, creșterea veniturilor ,,negre” ale serviciilor speciale din vânzarea de droguri provenite din Afganistan sub protectia armatei americane, trafic ce se face prin bazele militare din toată lumea, inclusiv cele europene si cea din România, aeroportul Mihail Kogălniceanu – Constanța.

Dovezile vor fi atât de convingătoare încât vor demonta complet povestea oficială acoperită despre 9/11, susținută de guvernul SUA.

Rusia va dovedi că America nu este străină de-a utiliza acțiuni teroriste de tip ,,steag fals” împotriva cetățenilor săi, în scopul de a obține un pretext pentru intervenția militară într-o țară străină. În cazul “atacurilor din 11 septembrie,” dovezile vor fi imaginile concludente din satelit.

Dacă aceste acțiuni vor avea succes, consecințele tacticilor nonagresive ale lui Putin ar expune politicile teroriste secrete ale guvernului SUA. Credibilitatea guvernului va fi subminată și asta ar trebui să aducă proteste în masă în orașele SUA care vor conduce la o revoltă, potrivit analiștilor americani ..

Și după, cum vor fi privite Statele Unite pe arena politică mondială? Perioada de valabilitate a poziției Americii ca lider în lupta împotriva terorismului internațional va fi subminată total. Dezvoltarea actuală a situației ar putea fi mult mai rea, avertizează experții.

Ulii războiului de la Washington vor cu orice preț un nou război mondial, să sperăm că Putin și liderii europeni, special A.Merkel si F.Hollande vor fi cerebrali si prin cooperare cu Rusia vor putea dejuca planurile expansioniste ale corporatiștilor americani, care nu reprezintă poporul american și voința acestuia.

România se află într-o pozitie deloc favorabilă. Organizația criminală NATO nu ne va apăra ci va avea pretenția să-și ducă războaiele de extindere cu sângele tinerilor români între 20 si 35 de ani, total lipsiți de pregătire militară și spălați pe creier.

Nu permiteți așa ceva dacă va fi cazul cu orice risc, nesupunere în masă și revoltă socială. Nu este războiul nostru ! 

Spun asta pentru că în secret parlamentul pregăteste legea recrutării… In Bulgaria, zilele trecute mii de oameni au manifestat împotriva războiului, UE și NATO, dar mass-media aservită tace și se face că nu știe.

Să sperăm că în curând Pentagonul va face arestările în masă ale cabalei și situația planetară actuală se va detensiona iar războaiele vor fi oprite peste tot în lume.

  Sacalii avertizează că urmatoarea Criza Economică bate la usa

Avertismentele devin tot mai clare. Ascultă oare cineva? De luni de zile, public pe blog articole cu tematică economică din diverse surse despre modul în care sistemul financiar global se pregătește pentru o criză, pentru cea mai mare criză din istoria umanității cu consecințe imprevizibile, iar acum unele dintre cele mai importante instituții financiare din întreaga lume avertizează cu privire la exact acest lucru.
De exemplu, la începutul lunii octombrie The Telegraph a publicat un articol cu următorul titlu de rău augur: “3 trilioane de $ criza creditelor corporative ca debitori cu care se confruntă, poate fi luat în considerare, spune FMI“. Și, de fapt ceea spre ce ne îndreptăm ar fi mult mai precis, descris ca o “înghețare a creditelor” sau o “panică a creditelor”, dar o “criză a creditelor” va lucra cu siguranță acum. FMI avertizează că “s-a trecut peste o pârghie periculoasă“, și vom asista la “amenințarea dezlănțuirii unui val de nerambursare și falimente” pe tot globul …

FMI, de fapt spune adevărul în acest caz. Suntem în mijlocul celei mai mari bule a datoriei pe care lumea a văzut-o vreodată, și este o amenințare monumentală a sistemului financiar global. Dar, chiar dacă știm despre această amenințare, asta nu înseamnă că putem face ceva în acest moment sau a opri ceea ce este pe cale să se întâmple. Banca Angliei, ONU și Banca Reglementelor Internaționale au emis avertismente de rău augur toate similare.

Ceea ce urmează este un extras dintr-un articol recent din The Guardian … ,,Economistul-șef al Băncii Angliei, Andy Haldane, a susținut că lumea intră în cel mai recent episod al “celei de-a treia părți a trilogiei crizei”. UNCTAD, brațul ONU pentru comerț și dezvoltare, ar dori să vadă economiile avansate crescându-și cheltuielile publice pentru a compensa declinul din economiile emergente. Banca Reglementelor Internaționale, consideră că ratele dobânzilor au fost prea mici pentru prea mult timp, încurajând prea mult asumarea de riscuri pe piețele financiare. Toate acestea se tem că sistemul financiar global este pregătit pentru o criză”.

Andy Haldane a asemănat situația noastră actuală ca a treia parte din ,,trilogia crizei”. Și dacă sunteți familiarizați cu trilogiile Hollywood, atunci știți că ultimul episod este, de obicei cel mai măreț și cel mai rău. Economistul Citigroup Willem Buiter, de asemenea, este de părere că mari necazuri sunt la orizont. De fapt, el dă o avertizare publică de “recesiune globală” în 2016 … De obicei, atunci când suntem în pragul cufundării într-o nouă criză, există un fel de “eveniment declanșator” care creează panică pe scară largă. Deja se scrie despre problemele în curs de desfășurare ale giganților de mărfuri, cum ar fiGlencore, Trafigura și Grupul Noble. Indicele chinez care monitorizează transportul de marfuri pe mare de pe întreg mapamondul este la un minim nemaiîntâlnit după război încoace. Colapsul oricăruia dintre ei ar putea fi un nou “moment Lehman Brothers” ca cel din 2008. O altă mare problemă s-a ivit la sfârșitul lunii octombrie. Cea mai mare bancă din Germania, Deutsche Bank, a anunțat că are pierderi mai mari de 6 miliarde de $ pentru al treilea trimestru din 2015 consecutiv.

O altă problemă este faptul că națiunile majore exportatoare, cum ar fi China, care a cumpărat o mulțime din datoria guvernului SUA sunt acum în dumping cu datoria într-un ritm fără precedent.

Ce spune Wolf Richter …,, Cinci cumpărători mari ai Trezoreriei SUA – China, Rusia, Norvegia, Brazilia, Taiwan și-au schimbat strategia. Ei folosesc dumping-ul cu Certificatele de Trezorerie ale SUA (care în mare parte reprezintă datorii, adică bani împrumutați de guvernul SUA de pe piața internațională, n.b.) fiecare pentru propriile motive, care în prezent coincid. Și asta la cea mai rapidă rată de înregistrare. Pentru perioada de 12 luni incheiată în iulie, vânzările de trezorerie de către băncile centrale din întreaga lume au ajuns la un net de 123 miliarde $, “cel mai mare declin, deoarece datele au început să fie colectate în 1978,” raporta The Wall Street Journal. China, cel mai mare proprietar străin de trezorerie – tezaur ajungând la 1.317 miliarde $ în noiembrie 2013 – s-a descărcat cu deosebită pasiune. Până în iulie, cele mai recente date disponibile de la Departamentul de Trezorerie al SUA, grămada Chinei a scăzut până la 1.241 miliarde $ (asta înseamnă că China a vândut la greu certificate de Trezorerie americane pe piață dorind să scape de ele cât mai repede, astfel dolarul american prăbușindu-se ca valoare și îngreunând mai mult situația economico-bancară a SUA, n.b.)”.

Economia chineză, singura din lume care de două decenii are creștere economică raportată cu două cifre, a încetinit. Exporturile au scăzut cu 6,9% față de anul trecut, iar importurile (în special de materii prime și petrol a scăzut cu 18,8%. Comerțul mondial a scăzut cu 8,4%.

Toate acestea ne duc spre concluzia că se produce mai puțin în lume pentru că a scăzut cererea, iar aceasta a scăzut pentru că nu sunt locuri de muncă și oamenii nu câștigă destui bani. Bancile țin banii pentru că nu mai sunt cereri de credite nici de către firme și nici de către oameni pentru că ratele le-ar îngreuna existența. Si astfel suntem într-un cerc vicios care ne va duce sigur într-o criză economică.

Intre timp piața bursieră a crescut din nou, iar economiștii dezinformatori se grăbesc să ne spele creierele că totul este ok, iar de la anul economia lumii își va reveni. FALS ! Economiști de prestigiu, responsabili spun toți la unison că SUA și implicit economia mondială se îndreaptă spre cea mai cruntă criză din istoria modernă a umanității, iar punctul de întoarcere, adică de salvare sau redresare a fost trecut de mult.

Cei care mai au încă credință oarbă în Barack Obama, Wall Street, Federal Reserve și alte bănci centrale importante de pe întreaga planetă (inclusiv servitorul Rothschild – Mugur Isărescu) vor continua să batjocorească ideea că un colaps mare este pe cale să se întâmple. Dar când ziua socotelilor va veni și criza va bate la ușile lor, ce vor face atunci? Cum se vor justifica politicienii și bancherii milioanelor de oameni care nu vor mai avea bani și din ce trăi?

Bancomatele vor fi goale, băncile închise pe timp nelimitat, hypermarketurile își vor epuiza marfa din rafturi și depozite în maxim o săptămână și apoi?….

Va trebui să supraviețuim cum putem, să ne ajutăm unii cu ceilalți pentru că acest sistem total corupt și creat împotriva noastră și a planetei nu va mai funcționa și nu ne va ajuta cu nimic. Atunci va fi Schimbarea Paradigmei….nu cea clamată de Iohannis recent și care cred că la mintea lui habar nu are ce înseamnă…. Fiți conștienți și luați-vă măsuri căci acest colaps când va veni va fi mai rău decât un război…

Adevărul din spatele falimentului

În 2008, pierderea a 11 miliarde de dolari de către cea mai mare companie din lume de investiții – AIG, și falimentul băncii de investiții americane Lehman Brothers, a declanșat un efect de domino cu consecințe financiare care a adus întregul sistem capitalist la un fir de păr de colapsul total. Dar, așa cum evenimentele care au dus la criza financiară au fost dezvăluite treptat, a devenit tot mai clar că această criză a fost provocată, cu bună știință, de către bancherii înșiși.

Cauza

În anii care au dus la criza economică din 2008, băncile au crescut finanțarea pentru cele mai riscante credite (denumite credite subprime), de la 30 miliarde $/an la peste 600 miliarde $/an, falsificând ratele dobânzilor mai mari pe aceste împrumuturi, și apoi, în timp ce bancherii au luat miliarde de dolari din profiturile de pe rambursările dobânzii ridicate ale debitorilor, au făcut profituri suplimentare din pariurile împotriva clienților lor care, nu vor fi vreodată în măsură să plătească înapoi împrumuturile care tocmai le-au fost date.

FBI-ul a avertizat guvernul cu privire la acest lucru prin cadrul rapoartelor încă din 2006, economistul-șef al FMI, Raghurum Rajan, a prezentat o lucrare bărbaților ce se ocupă de toate băncile importante ale lumii, inclusiv Rezerva Federală, avertizând de prăbușirea potențială a sistemului ca urmare a stimulentelor periculoase, iar jurnalistul Allan Sloan a publicat articole în revista Fortune și The Washington Post în 2007 – nu s-a făcut nimic.

În schimb, oamenilor care au creat criza li s-a permis să facă miliarde de dolari din profituri înainte ca instituțiile lor să fie lovite de faliment, să plătească milioane de dolari în bonusuri din pachetele de salvare guvernamentale, în timp ce ne-au lăsat pe restul dintre noi să ne ocupăm de creșterea în masă a șomajului și sărăciei și a datoriilor naționale care nici o cantitate de măsuri de austeritate nu vor fi vreodată în stare să ramburseze această datorie.

Iată ce oferă SUA ,,țara tuturor posibilităților” cu cea mai ,,puternică democrație din lume” tinerilor după sute de ani de capitalism : un container cu 1000 $ ca locuință, în care noi românii, cea mai săracă națiune din UE ne-am ține probabil bicicleta și diverse mărunțișuri …   RUSINE …!!!

Asta-i democratia actuala, societatea cea mai prospera din istoria umanitatii…

 

Efectul

7 ani mai tarziu, când citim acest lucru, ipotecile sunt încă în creștere în multe state din SUA, piața de capital din China este pe marginea propriului colaps financiar, măsurile de austeritate se intensifică în Marea Britanie și-n multe alte țări, iar Uniunea Europeană este nerealistă și pe punctul de a se destrăma. Puterea tot mai concentrată care formează acest sistem bazat pe realizarea de profit maxim înainte de oameni, planetă, morală și etică, determină pe mulți, de a investiga noi alternative politice. Noi partide socialiste de stânga, cum ar fi Podemos (“putem”) în Spania și SYRIZA (“din rădăcini”) în Grecia, sunt în creștere din ruina financiară a țărilor cele mai afectate, iar dezbaterea socialistă ia un impuls serios și în SUA.

Iulie 2015, și noul partid de stânga Syriza din Grecia au dat poporului grec opțiunea de a vota cu privire la măsurile de austeritate continuă și creșterea planurilor de salvare ale Germaniei și UE. Deoarece toți banii planurilor de salvare se duc numai în achitarea dobânzii la datoria pe care Grecia o are deja – în același timp cu crearea de mai multe datorii pentru Grecia datorită dobânzii percepute pe banii salvării în sine – pentru prima dată decând zona euro a fost creată în 1999, oamenii s-au unit în masă să se ridice împotriva comportamentului iresponsabil al băncilor și al politicienilor și au zis: “NU!

Cu toate acestea, acest lucru nu reprezintă primul exemplu de putere a poporului de la începutul crizei. Prima ,,Rebeliune” a avut loc în Islanda. Oamenii s-au înghesuit pe străzi în semn de protest după ce guvernul, prin bănci împrumuta de 10 ori PIB-ul Islandei îndatorând poporul islandez cu o datorie a raportului pe venituri de 240%. Demonstrațiile ce s-au desfășurat, care au inclus pietre aruncate în clădirea parlamentului au dus la o revoluție relativ pașnică; Premierul a fost pus sub acuzare, banca principală a Islandei a fost naționalizată, 200 de acuzații penale s-au făcut împotriva bancherilor, iar datoria de peste 110% a valorii originale a fost pur și simplu curățată (următorul articol este despre acest subiect : Islanda, n.b.).

Mass-media a ignorat în mare măsură aceste două evenimente, dar un eveniment pe care mass-media la nivel mondial nu l-a putut ignora a fost atunci când mii de oameni au invadat străzile din cartierul financiar Wall Street în 2010, cerând un nou sistem, uman și durabil. Aceste demonstrații s-au răspândit rapid în peste 840 de orașe din SUA, și multe orașe din Europa și Asia, mass-media controlată demonizând rapid mișcarea – până în cele din urmă demonstrațiile, cu ajutorul forțelor de ordine evaporându-se. Prin urmare, s-ar părea că eforturile Occupy Wall Street au fost, probabil, în zadar, dar nu cred acest lucru .

Revoluția

Oxfam a lansat recent un raport care sugerează că până în 2016, cei 1% vor deține mai multă bogăție decât tot restul oamenilor de pe planeta Pământ. În Marea Britanie, 1% dețin deja mai mult decât 55% din populație, iar în Statele Unite ale Americii, 0,01% sunt în prezent dețin la fel de mult ca 90% din populație. Mișcarea Occupy este motivul pentru care ideea de 99% este acum în dezbatere publică.

Occupy Wall Street ar putea fi stinsă, dar Occupy Împreună a fost formată; solidaritatea globală a celor 99% este în creștere exponențială, noi partide de stânga radicale ies la suprafață, noi coaliții se formează, iar un număr tot mai mare de demonstrații au loc în masă, peste tot în lume. Că nu se știe prea mult despre asta, este doar că mass-media corporatistă nu vorbește despre asta – dar revoluția globală are deja loc. In acest iunie, de exemplu, mai mult de 250.000 de oameni din toate categoriile sociale și convingeri politice au participat la un marș unitar anti-austeritate care a ocupat străzile Londrei, în Marea Britanie, – dar nu era nimic despre asta la știri. Există inițiat proiectul Wake Up World Education, scopul său fiind de a încuraja o schimbare socială pozitivă rapidă prin educație.

Documentarul critică capitalismul și defectele sale și încurajează oamenii să-și mute banii din băncile mari și să se alăture mișcării pentru schimbare socială. În doar 30 de minute, se acoperă istoria sistemului bancar central, zona euro, Occupy Movement, numărul tot mai mare de coaliții și demonstrații care au loc la nivel mondial, evenimentele recente din Islanda și din Grecia, și solicită publicului o întrebare principală

Războiul global este iminent, la fel și ascensiunea noastră

                                                    de Georgi Stankov – 27 iunie 2015
Traducere Const. Mihăilescu

       Prefață de G. Stancov
Toate drumurile duc la Roma“, așa cum spunem noi în Europa, la fel și toate acțiunile guvernanților din vest, aserviți întunericului, duc spre un război global devastator. Aceasta este ultima lor opțiune căci au constatat că, pe zi ce trece, își pierd puterea.
Orice eveniment major poate declanșa un război global:

*  uciderea guvernului elen de către serviciile secrete întunecate din Occident,

*  o criză a creditelor și o suprasolicitare de numerar, poate să conducă la închiderea tuturor băncilor în Occident,

*  intenția declarată a Texasului de a se desprinde economic de guvernul central.

*  stabilirea legii marțiale în SUA,

*  un război între China și Imperiul Răului,

* o escaladare a războiului NATO în Ucraina împotriva Rusiei, etc.

Instabilitatea „matricii Orion” a atins un vârf fără precedent și valurile de căldură așteptate (peste 40 grade Celsius aici, în Canada), însoțite de o secetă nemaivăzută în California și în mai multe state din SUA (cititi aici: here), poate constitui amestecul perfect pentru o cădere nervoasă (panică) la nivel global.
Nu mai vorbim de tsunami, valuri cu  energie uriașă care sparg chiar structurile energetice cele mai închise și rele ale organismelor mentale și emoționale ale personalităților umane încarnate pe aceasta planetă, într-o anumită cronologie.
Așa cum am spus de multe ori, toate conflictele majore din istoria omenirii au început vara și și-au produs efectele devastatoare toamna.
Conflictul final iminent al acestei umanități urmează, se pare, să aibă un deznodământ fatal.
Speranța omenirii rămâne în intervenția Divină care să împiedice declanșarea unui război nuclear global. Dacă „mâna salvatoare” va interveni, ascensiunea noastră poate fi sigură și garantată, în ciuda viitoarelor și iminentelor catastrofe „naturale” majore, care vor distruge zone vaste ale infrastructurii Imperiului Răului și Marionetelor NATO din Europa sau chiar o lovitură de stat la Washington și în alte state.

Când presiunea va deveni de nesuportat pentru cabala de la guvernare și pentru numeroasele facțiuni rivale, orice scenariu poate deveni posibil și ar trebui să fie luat în considerare.
Umanitatea este acum într-o situație paradoxală: în timp ce rușii și chinezii știu foarte bine că un război cu Imperiul Răului este inevitabil, având în vedere decizia nebunească a Cabalei care a decis să declanșeze un război cu orice preț, pentru a-și prelungi agonia, populația din Vest este ținută complet în întuneric în ceea ce privește intenția elitelor malefice conducătoare.
Conducătorii ruși și chinezi  sunt foarte sinceri cu populația căreia îi cer să se pregătească pentru un război, deoarece, evident, nu ei sunt autorii acestui război, și nu au nimic de ascuns.
Cabala  guvernelor din Vest este făptuitorul real al acestui război și, din acest motiv, ține  masele din Europa și America de Nord în ignoranță, cu privire la intențiile lor insidioase.

Câteva sondaje publicate recent arată că marea majoritate a oamenilor din țările membre NATO resping politica de escaladare a războiului dusă de această alianță, împotriva Rusiei și a Chinei și nu sunt de acord să ajute alte țări NATO, în cazul declanșării unor războaie locale.
Aceasta explică disperarea și pregătirile febrile de război ale guvernului American și partenerilor din capitalele occidentale, care constată cum opoziția maselor împotriva politicii lor de război este în creștere exponențială.
Acțiunile în creștere ale societății civile erodează puternic democrația occidentală, mai puternic și mai rapid decât politica rațională a Rusiei și Chinei, care încearcă să mențină pacea în lume, împotriva agresiunii hegemonice a “Imperiului Haosului” (Pepe Escobar).

Mai jos, veți găsi discuția mea cu Henry din Marea Britanie, cu privire la ultimele evoluții politice și financiare, cu unele referiri foarte interesante care confirmă concluzia noastră unanimă: umanitatea este pe marginea unui război nuclear mondial, care, însă, nu va avea loc, dacă înaintea declanșării lui se va produce Ascensiunea civilizației umane în Noua Lume, Noua Lemurie, adică dacă lumea pământeană va apuca să se transfere în totalitate în dimensiunea de tranziție 4D, continuându-și înaintarea spre dimensiunea superioară 5D, unde va începe Epoca de Aur a omenirii.
Aceasta este singura variabilă necunoscută în desfășurarea evenimentelor în timp liniar. Totul se accelerează, totul se precipită și asta impune ca fiecare ființă conștientă să urmărească foarte atent dinamica și fluiditatea evenimentelor viitoare, căci totul poate lua o altă turnură cu mare rapiditate.
Dragă Georgi,
Sper că tu și Carla sunteți bine și sănătoși. Am citit articolul de la adresa de mai jos și am simțit nevoia să-l împărtășesc cu tine.
http://kingworldnews.com/paul-craig-roberts-warns-greek-government-may-be-assassinated-in-this-crisis-if-they-pivot-east-to-stop-world-war-iii

Acesta mi-a amintit imediat de soarta unui mare număr de membri ai guvernul polonez în accidentul de avion din 2010 aflat în survol peste Smolensk, Rusia. Din moment ce se pare că ne aflăm deja la ora 11 și 59 minute în scenariul eșecului tratativelor financiare cu guvernul grec – al cărui deznodământ îl vom afla poate curând, în ziua de luni, săptămâna viitoare – când răufăcătorii din Washington vor fi nevoiți să-și declare opțiunile, căci ei deja au intrat în panică.
Am citit undeva că o strategie a negocierilor UE a fost de a face noul guvern grec să-și piardă popularitatea în rândul populației ca urmare a colapsului politicii pe care o desfășoară acest guvern. În felul acesta, se încearcă forțarea schimbării regimului din Grecia, cu unul care să satisfacă în mai mare măsură cerințele UE. Dacă Alexis Tsipras se va menține pe poziție, probabil că luni, elita criminală va decide înlăturarea SYRIZA printr-un „act satanic” lipsit de Dumnezeu.

Paul Craig Roberts se folosește de situația creată pentru a descrie Grecia ca deținând poziția de pivot, pentru a demonta obiectivul Occidentului de a începe Al Treilea RM.
El afirmă că există riscul ca miniștrii greci să nu fie pe deplin conștienți de imaginea de ansamblu ceea ce l-a determinat să le adreseze o scrisoare (deschisă). Ar fi bine dacă imediat după acest Grexit, care reprezintă o nouă “Black Swan” (Lebădă neagră, adică „oaia neagră”), s-ar scoate Grecia din lumina reflectoarelor. Poate Grecia, Rusia și China să fi pus la cale unele strategii mai elaborate?
Cu toate acestea, în cazul în care analiza lui Paul Craig Roberts a identificat un risc real în negocierile cu grecii, crezi că o rezoluție PAT, care să mandateze siguranța guvernului grec, ar fi prudent în acest moment?
Cu dragoste și lumină, Henry Bizon
————————————————————————

Dragă Henry,
Acesta este un scenariu probabil, în modul cum drama grecească se poate desfășura iar analiza lui Paul Craig este corectă, el subliniind pericolul în care se află guvernul grec care ar putea fi răpus de Cabala de Vest.
Același lucru s-a întâmplat cu Lech Kaczynski, fostul președinte polonez, și aproape tot guvernul său, atunci când avionul lor s-a prăbușit în Rusia iar Occidentul l-a acuzat pe Putin și Rusia. După aceea, noile guverne poloneze și-au schimbat orientarea și au devenit marionete ale SUA. Polonia este foarte importantă în ecuația separării Rusiei de UE și asta face ravagii în frontul de Est; la fel și Grecia.
În plus față de aceste puncte fierbinți, există, de asemenea, un alt subiect care poate provoca un război civil în SUA – decizia statului Texas de a-și recupera aurul și de a deveni independent financiar de Fed și de regimul Obama. Detalii obții dacă accesezi:
http://www.sprottmoney.com/blog/texas-takes-first-steps-in-demanding-the-return-of-their-gold-nathan-mcdonald.html

Analiza arată cam ceea ce s-ar putea întâmpla foarte curând, dacă Texas-ul decide să se separe din Uniune.
http://www.whatdoesitmean.com/index1881.htm

În timp ce concluziile acestui raport nu pot fi adevărate așa cum îmi spune mie HS (Sinele Superior), toate referirile date sunt noutăți și arată pregătirea finală pentru un război global provocat de Cabala întunecată din Vest.
Prin urmare, vom avea o vară foarte fierbinte dacă un eveniment major va fi declanșat, căci el va provoca o avalanșă enormă, din cauză că și alte multe evenimente colaterale stau să dea în clocot. Un asemenea scenariu va distruge cu mare viteză matricea după care s-a desfășurat până acum viața pe Pământ.
Acum cabala SUA, din statul Washington este într-o stare de disperare totală și sub o presiune teribilă, în efortul de a face ceva pentru a-și păstra puterea, căci, în ultimul timp, tot ceea ce face nu are efectul așteptat. Ei nu-și mai pot impune voința asupra altor persoane așa că nimeni nu-i mai urmează. Aceasta disperare emană și mai multă teamă, căci toată lumea vede și știe cât de slabă a devenit cabala care compune guvernul și parlamentul SUA. Te edifici dacă urmărești discuția de la adresa:
http://rt.com/shows/crosstalk/269188-ukraine-economy-financial-default 

Punând piesele împreună, eu am ajuns la concluzia că se depune un mare efort pentru declanșarea unui război global care mi se pare a fi iminent. Un asemenea conflict ar putea fi pornit la fel de bine între SUA și China (amintesc că media de masă din China discută la nivel oficial despre inevitabilitatea războiului). Chiar presa rusă este de acord cu acest punct de vedere. Numai în Occident oamenii sunt ținuți în întuneric; dar deja și acolo lumea începe să se trezească și să înțeleagă cât de mare este acest pericol.
După cum știm, un astfel de război (nuclear) nu va fi permis pe acest calendar.
Deci, este interesant cum se va rezolva această contradicție: dorința Cabalei de a declanșa un război nuclear și interdicția ca un asemenea holocaust să se producă. Este posibil ca (de exemplu) prin catastrofe „naturale” să fie zădărnicită intenția de război a întunecaților. Există, de asemenea, multe alte posibilități.
Ieri seară s-a evitat, în mod aproape miraculos, amorsarea unei reacții chimice în lanț, care urma să fie provocată de un atentator sinucigaș. Din visele mele, din noaptea care a urmat, am înțeles că prin curajul său, o ființă umană (pompier) a acționat la timp, evitând-se o mare catastrofă.

Cu dragoste și lumină, George

Sursa : http://www.stankovuniversallaw.com

Preluare din : http://spirituletern.blogspot.ro/

Notă bloger : Cum vă atenționam și în articole precedente :,,ceva mare este pe cale să se întâmple!”. Cabala este disperată să înceapă un război mondial, sistemul financiar european cât și cel american sunt în pragul colapsului și acesta va fi cât de curând, așteptați-vă la tot mai dese operațiuni ,,steag fals”( ca cele ce sunt în prezent mediatizate pentru a ține populația în spaimă și teroare). Operațiunea Jade Helm-15 este programată să înceapă în 15 iulie și sunt o grămadă de speculații, inclusiv cu introducerea legii marțiale pe teritoriile statelor unde operațiunea se va desfășura. Texasul a cerut FED să-i restituie aurul și probabil va urma ieșirea din federație (guvernatorul Texasului a mobilizat deja milițiile statale pentru a răspunde unei eventuale invazii militare ale trupelor federale) și este foarte posibil ca și alte state să urmeze exemplul (există premisele unui război civil în SUA).

De asemenea sunt informații despre lovirea Pământului de către un asteroid de vreo 140 metri diametru (cel din Rusia a avut cca. 35). Acesta ar putea cădea în Atlantic în zona Puerto Rico și sunt pregătiri intense pentru acest eveniment (ei spun că s-ar întâmpla între 21-28 septembrie). Apoi este planeta Nibiru care se apropie, iar punctul maxim ar putea fi în 6 decembrie. In altă ordine de idei, Evenimentuleste iminent precum și alte evenimente ca Dezvăluirea și alte evenimente spiritual-energetice sunt în desfășurare. Nimeni nu poate prezice ce și când se vor întâmpla, important este ca noi să ne pastrăm echilibrul psihomental și emoțional indiferent ce se va întâmpla. Să nu intrăm în niciun caz în panică, să-i informăm pe cei ignoranți dacă ei o cer și faceți-vă rezerve de alimente greu perisabile și apă pentru măcar o lună. Scoateți-vă banii din bănci și nu țineți bani pe carduri, să aveți cash la dispoziție…și n u uitați rugăciunile din inimă și meditațiile focalizate.

 

Accelerarea evenimentelor odată cu apariția haosului

La începutul anului structurile financiare globale erau îngrijorate de posibile  întreruperi pe scară largă, și semne de fisuri în sistemul financiar. Prognozele au fost declarate și repetate în mod clar. Prognoza de siguranță s-a dovedit corectă.
Evenimentele disruptive și ritmul de defalcare sistemic cu siguranță va continua. Anul va rămâne în istorie ca fiind extrem de murdar, extrem de haotic, și extrem de important în dispariția USD. Verificați ciclul de 7 ani pentru o secvență uimitoare, care merge înapoi în 1973 – embargoul asupra petrolului arab, în 1980 – vârful de preț aur & argint, Hunt Brothers, 1987 – Lunea Neagră, în 1994 Exuberanța Irațională cu urmarea Asia Meltdown, 2001 operațiunea din interior 9/11 , iar în 2008 eșecul Lehman. Suntem în 2015 și acest an va fi cunoscut pentru dispariția USD cu focuri de artificii, sub auspiciile neofascismului din Ucraina și repetarea unui alt Waterloo pentru Europa. Ritmul accelerat al evenimentelor ne indică două tipuri naturale în natură, și anume la apropierea unui cutremur natural sau o naștere umană.

Cheia accelerării evenimentelor

Prognoza despre accelerarea rapidă a evenimentelor în luna ianuarie a avut loc conform programului. În mod normal, un eveniment foarte mare apare la fiecare câteva săptămâni, sau la fiecare câteva luni. În doar trei săptămâni zece au avut loc de mare semnificație. Ritmul accelerat este unul alarmant. Marea accelerare a început.

  1. Rusia ocolește Petro-dolarul. Întregul lor comerț cu produse petroliere nu va mai fi făcut în USD. În schimb, acesta va fi schimbat imediat în ruble. Se așteaptă chiar la convertirea în RMB (renminbi, probabil viitoarea monedă de schimb internațional) pentru comerțul bilateral cu China. Acțiunea rusă este o parte integrantă a dispariției Petro-dolarului. Ei reacționează la boicotul condus de SUA.
  2. Elveția a eliminat euro PEG (pegging – metodă de stabilizare a monedei naționale funcție de o altă monedă-în cazul acesta francul de euro, n.b.) la moneda lor Franc. De peste trei ani banca lor centrală a menținut un tezaur din monedă Euro acumulată, probabil cca. 800 de miliarde de euro. A devenit nesustenabilă. Au fugit de un comerț cu USD pentru unul cu aur, în cele din urmă va intra în marșarier. Echipa din Langley (CIA) avea miliarde de franci elvețieni înveliți în folie pe paleți. Ei au profitat frumos. Elvețienii  par să fi deschis porțile iadului pentru piața aurului.
  3. Grecii s-au pregătit să iasă din Uniunea Europeană datorită valorilor datoriei externe. Partidul lor Syriza a câștigat sfidător un mandat, o majoritate clară de stânga. Urmează niște perturbări severe. S-ar putea tipări bani (trecerea la moneda națională, drahma, n.b.) pentru a-și plăti datoria externă, ceea ce ar fi o justiție ironică. Asteptați mari repercusiuni din Grecia în Europa, în același timp, rușii trec un gazoduct prin Grecia. Cu conducta vor veni taxele valoroase pentru națiunea greacă. Ei vor părăsi Uniunea Europeană, aproape cu certitudine. Ei vor exporta în curând produse alimentare în Rusia, ridicând astfel economia.
  4. Banca Central-Europeană a anunțat detalii privind cele mai noi manipulări QE (Relaxare Cantitativă – termen folosit de marile bănci pentru operațiunea de a tipări bani fără acoperire și aruncarea lor pe piață pentru menținerea sistemului, n.b.). Ea trebuie să achiziționeze obligațiuni și active, cu o încercare de a evita sa fie destabilizat sistemul financiar european. BCE vor ,,arunca” lunar pe piață 60 miliarde de euro din tiparniță. Indiferent de detalii, germanii aduc critici dure procedurilor lui Mario Draghi (președintele BCE). Opoziția este între BCE și Bundesbank. Acest lucru va avea foarte curând următorul deznodământ: sigur Germania va părăsi UE, și moneda comună euro, și în cele din urmă vor părăsi și NATO. Obiecția la decizia QE a lui Draghi va conduce la o criză majoră în Uniunea Europeană.
  5. Regele Abdullah al Arabiei Saudite a murit și tranziția familiei regale a început. El a fost înlocuit de Prințul Salman, care suferă de demență senilă, și va avea de trecut un timp teribil să dețină puterea. Bătălia pentru succesiune abia a început, așa cum triburile rivale luptă pentru putere, după mai multe decenii vei fi exclus. Evenimentele din interiorul granițelor saudite vor crește mai violent, și poate fi foarte perturbator. Presiunea pentru reformă va fi acerbă și fără sfârșit.
  6. Merkel a oferit o propunere Rusiei, care înlătură Pactul Comercial Trans-Atlantic condus de SUA. La Summit-ul Economic de la Davos, cancelarul german a propus de fapt un pact comercial Rusiei, care a respins implicit Parteneriatul cu SUA. Partea ironică este că Merkel a propus exact ceea ce Rusia și China au dezvoltat de ceva timp, cunoscut sub numele de Zona Comercială Eurasia. Germania este în căutarea unei căi de ieșire din Uniunea Europeană, în același timp cu parteneriatul cu SUA.
  7. Polițistul financiar german BaFin nu a gasit nicio manipulare necorespunzătoare în piața de aur. Ei spun asta din perspectiva DeutscheBank. Această decizie este un pas înapoi pentru tabăra care se opune piețelor corupte de obligațiuni, ratele de schimb valutar și contabilitate bancară. Jocul ar putea veni din numeroase flancuri, toate caută dreptatea și piețe corecte. Piața trucată nu pare să înceteze iar punctul culminant se apropie. În Germania, există două tabere. Politicienii sunt dominați de elita bancară. Concernele industriale germane doresc să evite deteriorarea economică profundă. Alianța cu SUA nu mai este spre beneficiul german. Tabăra industrială va prevala, dar cu o bătălie uriașă și cu multe necunoscute ce o să vină.
  8. Elvețienii au înființat un important centru comercial RMB (moneda chineză de schimb comercial internațional, n.b.) în Zurich. O competiție interesantă se desfășoară acum între Londra, Zurich, și Frankfurt care concurează pentru  fluxul financiar chinez în termeni RMB. Se referă la schimb valutar, emiterea de obligațiuni, și investiții directe (ISD). În timp ce Londra are tradiția și Zurich-ul are prestigiul, germanii au ales direcția Kremlin și Beijing pentru a servi ca suport și creuzet pentru legătura europeană în Asia. Legăturile industriale cu Rusia și China se extind din Germania, împreună cu comerțul și investițiile mari care sunt în creștere.

Notă bloger : Cum explicam și în alte articole, mass-media minte de rupe ! Totdeauna când vreți să înțelegeți ceva luați urma banilor (este principiul lui David Icke). Ori acest război cu care suntem amenințați în interesul cui s-ar face? In interesul SUA desigur și atunci ce interes ar avea Germania? Niciunul, ba dimpotrivă, interesele ei sunt predominante în Asia, companiile americane sunt în competiție cu cele germane și atunci ce va face Germania? Dacă până acum nu a părăsit alianța nocivă, toxică NATO o va face foarte curând și economic se va alătura Alianței Estice. Momentul când o va face este o surpriză, poate va fi chiar lovitura de grație ce va fi dată imperiului american….vom trăi și vom vedea, dar sunt vremuri tare interesante !

  1. Detaliile prelungirii conductelor Gazprom prin Marea Neagră spre Turcia au fost dezvăluite, cu un volum menționat în acele planuri. Printr-o mișcare genială, Gazprom a decis brusc să taie Ucraina cu privire la construcția de gazoducte (să fie mândră Ucraina de această realizare măreață, o să le furnizeze noii prieteni americanii gaze ieftine…de unde??). Acestea nu vor trece prin Europa de Est, unde tronează guverne proamericane corupte, care amenință Rusia, iar planurile de afaceri corupte sunt pentru a bloca aceste planuri (aceste guverne acționează de fapt în detrimentul popoarelor lor). În schimb, conducta va trece prin Turcia pe graniță cu Grecia. Aceasta este numită Turk Stream. Construcția va dura cel puțin 18 luni. Între timp, națiunile europene vor trebui să lupte pentru a găsi o modalitate de a se conecta la conductele de gaze, precum și de a evita eșuarea lor prin distructiva alianță cu SUA.
  1. Economia SUA are un dor imens de comenzi de bunuri de folosință îndelungată. Lista de reduceri a locurilor de muncă și reduceri de proiecte din SUA, Canada, UK și economiile europene au fost de șase pagini lungime în ianuarie. Aceasta a fost rafinată la câteva pagini. Este o procesiune  veritabilă a eșecului în afaceri de insuficiența politicii monetare și economice. Economia SUA este blocată într-o recesiune puternica de mulți ani. QE agravează deteriorarea economică. Numeroase mari corporații vestite fac reduceri de locuri de muncă uimitoare, cel mai recent fiind IBM. Băncile mari și firmele cu impact energetic domină într-un astfel de top. Evenimentele curg extrem de rapid, chiar și într-un ritm amețitor. Nu se poate anticipa următorul eveniment critic, dar se poate aștepta cu siguranță ceva la fiecare două-trei zile, recent, ceva important cu consecințe extreme. În plus față de evenimentele de mai sus, sectorul petrolier și gaze de șist din SUA & Canada se închide, fără niciun singur argument.

Implozia datoriei este iminentă, deja s-a declanșat (datoria SUA este de vreo 18.000 de miliarde de dolari). Prejudiciul va fi progresiv mai rău în 2015, exact cum era de așteptat. Observați că nici unul dintre evenimentele de mai sus nu se referă la Alianța BRICS. Mișcarea lor va pune în mișcare schimbarea Paradigmei Globale prin introducerea Standardului de Aur. Deoarece bancherii SUA-Marea Britanie controlează sectorul financiar în monede FOREX, obligațiuni suverane și sisteme bancare, Orientul va face progrese  ferme în a aduce înapoi Standardul Aurului în comerțul mondial (amintesc că acesta a fost scos în 1971 de către SUA, pentru ca Fed Reserve să poată tipări dolari la propria voință, n.b.).

Pilonul regelui dolar se va prăbuși

Cu accelerarea evenimentelor în curs și având în vedere, presiunile ce vor crește în cetățile corupte din Wall Street și City of London (centrele financiare mondiale actuale), stupul sindicatului crimei financiare, USD nu va supraviețui acestui an. S-ar putea să nu dispară acest an, dar va arăta cu siguranță eventuala destinație, în lada de gunoi a istoriei. Cei patru piloni ai petrodolarului, ce sunt descriși ca fiind sistemul bancar, monedele FOREX, obligațiunile suverane, și țițeiul, se prăbușesc. Ratele ridicate de schimb văzute a favoriza USD nu înseamnă că acesta este puternic. Tendința mișcării rapide globale este clară, utilizarea mai largă a RMB chinez. Pe cel puțin 20 de direcții bilaterale diferite, comerțul chinez se face aproape exclusiv în termeni RMB. Facilitatea Swap Yuan cu numeroase națiuni, cum ar fi Australia și Noua Zeelandă, în ultima vreme Elveția, Germania și Canada, precum și mai multe națiuni mici din Asia asigură în mod constant o decontare mare a comerțului în RMB.

Chiar corporații din SUA fac conversia rapidă a USD la RMB pentru a asigura liniile de aprovizionare prin import. Standardul comercial în USD merge mai departe dar USD este pe moarte. Toate legăturile petrodolarului sunt sparte. Ca urmare, USD crește, și în mod corespunzător prețul petrolului scade. Cei mai mulți oameni sunt atașați acestui motiv, pentru mișcarea în sus, dar acest lucru este eronat. În schimb, mecanismele prețurilor sunt sparte și predomină un efect structural în majoritatea piețelor financiare printr-o evoluție alarmantă. Pierderea Controlului se manifestă într-un index USDX mai mare. Este paradoxală dovada unui rege dolar pe moarte și un eșec al curții sale. Presiuni mari se construiesc. Anul 2015 va fi anul când sistemul se va prăbuși complet, atunci când aliații statornici ai SUA vor rupe rândurile de regele Dolar, pentru a permite națiunilor lor să supraviețuiască. Aceasta va fi, atunci când întreaga lume (East & West) va solicita în mod deschis retragerea USD pentru a pune capăt distrugerii, fraudei, nebuniei, războiului, și haosului.

Mahatma Gandhi spunea : ,,Șapte păcate de moarte: avere fără muncă, plăcere fără conștiință, știință fără umanitate, cunoaștere fără caracter, politică fără  principiu, comerț fără moralitate, închinare fără sacrificiu.” Fără nicio ezitare, sau îndoială, toate aceste păcate sunt tendințele importante în creștere și prioritățile în moderna societate americană.

    Raliul aurului în moneda străină

Piața aurului se unește în Yeni, în Euro și în dolarul canadian. Elvețienii au aprins raliul aurului la nivel mondial. Au acoperit foarte probabil o poziție scurtă a aurului printr-un arbitraj complex. Ar putea fi ușor să concluzionăm că Banca Națională a Elveției a finanțat PEG cu Euro prin zdrobirea piaței aurului. Prețul aurului în ceea ce privește dolarul va fi ultimul eveniment, evenimentul final în confirmare.

Concluzie

Oamenii au avut timp să se pregătească pentru unele evenimente, în concluzie, înainte să apară focurile de artificii. USD în curând va pleca dintre noi. Ascensiunea lui semnalează defapt moartea acestuia. Demontarea mecanismului petrodolarului a fost stranie, misterioasă și plină de intrigi. Standardul aurului va reveni, dar prin fereastra de comerț. Soluția netratatei crize financiare mondiale este calea aurului. Zona Comercială Eurasiatică va fi construită pe calea aurului, și o  să vedem o revigorare a Drumului Mătăsii. Ea nu poate fi oprită, nici măcar de război. Limanul sigur nu este USD, ci mai degrabă aurul și argintul definit ca bani. Criza este mai bine descrisă ca Războiul Monetar Global. Orice națiune care dorește să stabilească comerțul sau sistemul monetar axat pe aur este marcată imediat ca națiune necinstită, și supusă unei propagande extreme. Tocmai de aceea Rusia este umilită, deoarece nu mai dorește USD în comerț sau bănci, și conduce o mișcare globală de a se debarasa de dolar ca monedă de rezervă la nivel mondial. Soluția este cu metale prețioase ca nucleu bancar, comerț, și monedă, chiar și conservarea averii. Anul 2015 va fi interesant. Agenții schimbării lucrează la hiper-viteză acum. USD este condamnat, iar căpeteniile se ocupă de viața lor. Ei nu sunt în poziția de negociere cu oferte mărinimoase. Mai bine să-i tratezi ca furnicile de foc, purici plicticoși, rozătoare bolnave sau câini turbați. Revenirea la standardul aurului este așteptată de mult timp…

Vom scăpa curând de sioniștii khazari, iar imperiul SUA se va prăbuși. Apoi ne vom implica deplin ca acest lucru să nu se mai repete, adică China să nu devină un nou stat hegemonic…

Sursa : http://www.gold-eagle.com/

 

Capitalismul și Statul polițienesc global: Criza umanității și spectrul fascismului în secolul 21

Sistemul capitalist mondial se confruntă fără îndoială cu cea mai gravă criză din istoria sa de 500 ani. Capitalismul mondial a cunoscut o restructurare profundă, prin globalizare în ultimele decenii și a fost transformat într-un mod care-l face fundamental diferit față de cel anterior. În mod similar, criza actuală prezintă caracteristici care o diferențiază de crizele anterioare ale sistemului și ridică miza pentru umanitate.

Dacă vrem să evităm rezultatele dezastruoase trebuie să înțelegem atât natura noului capitalism global cât și natura crizei. Analiza globalizării capitaliste prevede un șablon pentru sondarea unor game largi de procese sociale, politice, culturale și ideologice, în acest secol 21. Urmându-l pe Marx, dorim să ne concentrăm pe dinamica internă a capitalismului pentru a înțelege criza. Și urmând perspectivele capitalismului global, vrem să vedem cum acesta a evoluat calitativ în ultimele decenii.

Criza la nivel de sistem cu care ne confruntăm nu este o repetare a unor episoade, precum cea a anilor 1930 sau 1970, tocmai pentru că capitalismul este fundamental diferit în secolul 21. Globalizarea constituie calitativ, o nouă epocă în evoluția continuă și deschisă a capitalismului mondial, marcat de o serie de schimbări calitative în sistemul capitalist și articulații noi de putere socială. Putem sublinia patru aspecte unice pentru această epocă :

În primul rând este creșterea de capital cu adevărat transnațională și o nouă producție la nivel mondial și a sistemului financiar în care au fost integrate toate națiunile și o mare parte din omenire, în mod direct sau indirect. Am trecut de la o economie mondială, în care țări și regiuni au fost legate între ele prin intermediul comerțului și fluxurilor financiare, într-o piață internațională integrată, la o economie globală, în care națiunile sunt legate fiecare mai organic prin transnaționalizarea procesului de producție , de finanțare, și a circuitelor de acumulare de capital. Nici un stat-națiune nu poate rămâne izolat de economia mondială sau să prevină pătrunderea suprastructurii sociale, politice și culturale ale capitalismului global.

Al doilea este apariția și ridicarea Clasei Capitaliste Transnaționale (CCT), un grup care a atras contingentele din majoritatea țărilor din întreaga lume, Nord și Sud, precum a și încercat să se poziționeze ca o clasă conducătoare globală. Această CCT este facțiunea hegemonică de capital la scară mondială.

În al treilea rând este ridicarea Aparatului Transnațional de Stat (ATS). ATS este constituit ca o rețea liberă formată din organizațiile trans și supranaționale, împreună cu statele naționale. Funcționează pentru a organiza condițiile pentru acumularea transnațională. CCT încearcă să organizeze și să exercite instituțional puterea acestei clase prin aparatul ATS.

    În al patrulea rând sunt relații noi de inegalitate, dominație și exploatare în societatea globală, inclusiv o importanță tot mai mare a inegalităților sociale și de clasă transnaționale în raport cu inegalitățile nord-sud.

      Crizele ciclice, structurale și sistemice  

Majoritatea comentatorilor cu privire la criza contemporană se referă la “Marea Recesiune” a anului 2008 și urmările acesteia. Cu toate acestea, originile cauzale ale crizei globale se regăsesc în supra-acumulare și de asemenea, în contradicții ale puterii de stat, sau în ceea ce marxiștii numesc contradicțiile interne ale sistemului capitalist. Mai mult decât atât, deoarece sistemul este acum global, criza într-un singur loc tinde să reprezinte criză pentru sistem în ansamblul său. Sistemul nu se poate extinde, deoarece marginalizând o parte semnificativă a omenirii de la participarea productivă directă, presiunea descendentă asupra salariilor și a consumului popular în întreaga lume, precum și polarizarea veniturilor, a redus capacitatea pieței mondiale de-a absorbi producția mondială. În același timp, având în vedere configurația deosebită a forțelor sociale și de clasă și corelarea acestor forțe la nivel mondial, statele naționale sunt greu de presat pentru a reglementa tranzacțiile circuitelor naționale de acumulare și cu decalaj în contradicțiile explozive construite în sistem.

Este criză ciclică, structurală, sau sistemică? Crizele ciclice sunt recurente la capitalism aproximativ o dată la fiecare 10 ani și implică recesiunile care  acționează ca mecanisme de auto-corectare, fără nici o restructurare majoră a sistemului. Recesiunilor de la începutul anilor 1980, începutul anilor 1990, și din 2001 au fost crize ciclice. În schimb, criza din 2008 a semnalat glisarea într-o criză structurală. Crizele structurale reflectă contradicții profunde, care pot fi rezolvate numai printr-o restructurare majoră a sistemului. Criza structurală din anii 1970 a fost rezolvată prin globalizarea capitalistă. Înainte de aceasta, criza structurală din anii 1930 a fost rezolvată prin crearea unui nou model de capitalism redistributiv, și înainte de aceasta criza structurală din 1870 a dus la dezvoltarea capitalismului corporatist. O criză sistemică presupune înlocuirea unui sistem cu un sistem complet nou sau un colaps pur și simplu. O criză structurală deschide posibilitatea pentru o criză sistemică. Dar dacă este de fapt un bulgăre de zăpadă într-o criză sistemică – în acest caz, ori capitalismul cedează pentru a fi înlocuit ori civilizația globală se prăbușește – nu este predeterminată și depinde în întregime de răspunsul forțelor sociale și politice la criză și la situații neprevăzute istorice care nu sunt ușor de prognozat. Acesta este un moment istoric de incertitudine extremă, în care răspunsurile colective ale forțelor sociale și de clasă distincte la criză sunt în mare flux.

Prin urmare, conceptul meu de criză globală este mai larg decât financiară. Există dimensiuni multiple și reciproc constitutive – economice, sociale, politice, culturale, ideologice și ecologice, să nu mai vorbim de criza existențială a conștiinței, a valorilor și ființei noastre. Există o criză a polarizării sociale. Sistemul nu poate satisface nevoile sau asigura supraviețuirea a milioane de oameni, poate o majoritate a umanității. Există criza de legitimitate a statului și a autorității politice, sau de hegemonie și dominație. Statele naționale se confruntă cu spirala crizei de legitimitate, deoarece nu îndeplinesc nemulțumirile sociale legate de locuri de muncă iar clasele populare se confruntă cu o mobilitate descendentă, șomaj, nesiguranță sporită și greutăți mari. Legitimitatea sistemului a fost tot mai contestată de milioane, poate chiar miliarde de oameni din întreaga lume, și se confruntă cu provocări extinse anti-hegemonice. Elitele mondiale au fost în imposibilitatea de a contracara această erodare a autorității sistemului în fața presiunilor peste tot în lume, pentru o economie globală morală.

Și un voal care învăluie toate aceste dimensiuni este o criză de sustenabilitate înrădăcinată în holocaust ecologic care a început deja, exprimată în schimbările climatice și prăbușirea iminentă a sistemelor agricole centralizate în mai multe regiuni ale lumii, printre alți indicatori. Este o criză a umanității, adică o criză de proporții sistemice, amenințând capacitatea a miliarde de oameni de a supraviețui, și creșterea spectrului de colaps al civilizației mondiale și degenerarea într-o nouă “Eră a Intunericului”-2. Această criză a omenirii împărtășește o serie de aspecte cu crize structurale anterioare, dar există, de asemenea mai multe caracteristici unice până în prezent:

  1. Sistemul ajunge rapid la limitele ecologice ale reproducerii sale. Capitalismul global acum, a ajuns să aducă ceea ce ar fi a șasea dispariție în masă din istoria cunoscută a vieții pe Pământ. Această extincție în masă nu ar fi cauzată de o catastrofă naturală, cum ar fi un impact cu un meteorit sau de modificări evolutive, cum ar fi sfârșitul printr-o eră glaciară, ci de activitatea umană intenționată. Potrivit oamenilor de știință din domeniul mediului există nouă “granițe planetare” cruciale pentru menținerea unui sistem de mediu pe pământ în care oamenii pot exista, dintre care 4 se confruntă în acest moment cu debutul degradării ireversibile a mediului iar 3 dintre ele (schimbările climatice, ciclul azotului, și pierderea biodiversității) sunt “puncte de basculare”, ceea ce înseamnă că aceste procese au trecut deja limitele lor planetare.
  2. Amploarea mijloacelor de violență și control social este fără precedent, cum este concentrarea mijloacelor de comunicare la nivel mondial, de producție simbolică și de circulație în mâinile a foarte puține grupuri puternice. Războaie computerizate, drone, bombe inteligente, Star Wars, și așa mai departe, au schimbat fața războiului. Războiul a devenit normalizat și motivat pentru cei care nu au fost implicați direct într-o agresiune armată. În același timp, am ajuns la societatea de supraveghere globală și era de control a gândirii de către cei care controlează fluxurile globale de comunicare, imagini și producția simbolică. Lumea lui Edward Snowden este lumea lui George Orwell; 1984 a sosit;
  3. Capitalismul își atinge limitele aparente în expansiunea extinsă. Nu mai există noi teritorii de importanță, care pot fi integrate în capitalismul mondial, de-ruralizarea este acum foarte avansată, iar marfa de la țară și din spații pre- și non-capitaliste s-a intensificat, asta este, convertită în casa de modă din spații de capital, astfel încât expansiunea intensivă ajunge la  adâncimi niciodată văzute înainte. Capitalismul trebuie să se extindă sau să colapseze? Cum sau unde se va mai extinde?
  4. Există apariția unui excedent mare a populației ce locuiește pe o “planetă de mahalale,” înstrăinată de economia productivă, marginalizată, și sub rezerva sistemelor sofisticate de control social și distrugere – la un ciclu de moarte, de deposedare, exploatare și excludere. Aceasta include complexe  industriale și de imigranți de detenție, poliție omniprezentă, pază militarizată, și așa mai departe;
  5. Există o conciliere între economia globalizată și statul-națiune bazat pe sistemul autorității politice. Aparatul de stat transnațional este incipient și nu a fost în măsură să joace rolul de ceea ce sociologii numesc “hegemon”, sau un stat-națiune conducător, care are suficientă putere și autoritate de a organiza și a stabiliza sistemul. Răspândirea armelor de distrugere în masă și militarizarea fără precedent a vieții sociale și conflictele de pe tot globul face greu de imaginat că sistemul poate veni sub orice autoritate politică stabilă care să asigure reproducția.

Statul global polițienesc

Cum au răspuns forțele sociale și politice la nivel mondial la criză? Criza a dus la o polarizare politică rapidă în societatea globală. Atât forțele de dreapta cât și cele de stânga sunt ascendente. Trei răspunsuri par a fi în litigiu.

Unul este ceea ce am putea numi “reformismul de sus.” Acest reformism elită are ca scop stabilizarea sistemului, salvarea sistemului în sine. Cu toate acestea, în anii de după 2008, se pare că acești reformatori nu sunt capabili (sau nu doresc) să prevaleze asupra puterii capitalului financiar transnațional. Un al doilea răspuns este popular, la nivel local și rezistență de jos. Că conflicte sociale și politice escaladează în întreaga lume, se pare că există o revoltă la nivel mondial ce se dezvoltă de jos. În timp ce astfel de rezistență apare insurgentă în urma anului 2008, este răspândită foarte inegal între țări și regiuni și se confruntă cu multe probleme și provocări.

In acest context, o altă reacție este reapariția fascismului secolului 21. Ultra-dreapta este o forță insurgentă în multe țări. În linii mari, acest proiect urmărește să fuzioneze puterea politică reacționară cu capitalul transnațional și să organizeze o bază de masă în rândul sectoarelor privilegiate istoric al clasei muncitoare la nivel global – cum ar fi muncitorii albi din nord și straturile de mijloc din sud – care se confruntă acum cu sporită insecuritate și spectrul mobilității descendente. Aceasta implică militarism, masculinizarea extremă, homofobie, rasism și mobilizare rasistă, inclusiv căutarea de țapi ispășitori, cum ar fi muncitorii imigranți, iar în Occident musulmanii. Fascismul sec. al-XXI-lea evocă ideologii mistificatoare,  care implică de multe ori rasă / supremație a culturii și xenofobie, îmbrățișând un trecut idealizat și mitic. Cultura neo-fascistă normalizează și aduce într-o lumină favorabilă războiul și violența socială, și într-adevăr, generează o fascinație a dominației, care este portretizată chiar eroic.

Nevoia de grupuri dominante în întreaga lume asigură un control pe scară largă, a organizațiilor sociale de masă și a surplusului populației lumii și a forțelor rebele de jos care dau un impuls puternic pentru proiectele fasciste ale secolului 21. Pur și simplu imensele inegalități structurale ale politicii economice globale pot fi mai ușor menținute prin mecanisme consensuale de control social. Am fost martorii tranziției de la asistență socială la control social de stat în întreaga lume. Am intrat într-o perioadă de transformări mari, schimbări însemnate și incertitudini. Singura soluție viabilă la criza capitalismului global este o redistribuire masivă a bogăției și puterii în jos spre majoritatea slabă a omenirii de-a lungul unui socialism democratic al secolului 21, în care omenirea să nu mai fie în război cu ea însăși și cu natura.

 

           Sursa : http://www.globalresearch.ca

11 Semne că intrăm în ultima fază a crizei economice mondiale

Chiar acum sunt semne de probleme economice cu ,,bulele (financiare) de la suprafață” peste tot în jurul nostru. Sunt 11 semne vizibile că intrăm în faza următoare a crizei economice mondiale …

Grecia a avertizat că va intra în faliment săptămâna viitoare după ce a eșuat să găsească suficient numerar pentru a plăti milioane de lucrători din sectorul public și a datoriilor sale internaționale. Ministrul adjunct al finanțelor Dimitras Mardas trăgea clopotele de alarmă ieri (22 aprilie), când a declarat că țara “funcționează pe gol” din februarie. Cu un termen de rambursare a datoriilor ce se profilează la 1 mai, Grecia se confruntă cu perspectiva profund dăunătoare de a-și plăti proprii angajati și a face o plată 200 mil. Euro către Fondul Monetar Internațional.

  • Cărbunele reprezintă aproximativ 40 % dintre mijloacele de generare a energiei electrice de pe întreaga planetă. Când prețul cărbunelui începe să scadă, este un semn că activitatea economică încetinește. Chiar înainte de ultima criza financiară din 2008, prețul cărbunelui a urcat dramatic și apoi s-a prăbușit brusc. Ei bine, ghici ce? Prețul cărbunelui s-a prăbușit din nou, și este deja mai mic decât a fost în orice moment din timpul ultimei recesiuni http://www.zerohedge.com/news/2015-04-23/these-two-assets-show-us-crash-coming

Nu există nicio măsură mai bună a contracției în curs de desfășurare în China decât prețul minereului de fier. Brokerii de pe Wall Street vă vor spune să nu fiți tulburați de prăbușirea de la maximul de 70% din 2012 la 35% doar în ultimele nouă luni. Potrivit acestora, asta se întâmplă din vina companiilor globale miniere mari care deschid noi abataje de minereu de fier masive și infrastructuri miniere.

  • În acest moment, China reprezintă mai mult decât oricine altcineva din lume, comerțul mondial. De aceea este atât de alarmant că importurile și exporturile Chinei colapsează …http://www.bbc.com/news/business-32281957

Date comerciale lunare ale Chinei prezintă că exporturile au scăzut în martie la acelasi nivel ca un an în urmă de 14,6% în yuani, în comparație cu așteptările pentru o creștere de mai mult de 8%. Importurile au scăzut între timp cu 12,3% în yuani, comparativ cu previziunile pentru o scădere de 11%.

  • Numărul de companii cotate la bursă în Statele Unite, în faliment în primul trimestru al lui 2015 a fost mai mare decât dublu față de numărul celor care au intrat în faliment în primul trimestru al lui 2014.
  • Vânzările de case noi în Statele Unite tocmai a scăzut într-un ritm rapid de aproape doi ani.
  • Când prețul stocurilor din SUA sunt cele mai scumpe care au fost vreodată în istorie chiar acum, a spune că această bulă financiară întârzie să explodeze este o subestimare masivă.

Pentru o lungă perioadă de timp, am fost ghidați să credem că 2015 va fi un important “punct de cotitură” pentru sistemul financiar global, iar eu încă mai simt asta. Dar pentru primele patru luni ale acestui an, lucrurile au fost surprinzător de liniștite – cel puțin la suprafață. Deci, ce se întâmplă?

Ei bine, eu cred că ne confruntăm acum cu proverbialul “calm dinaintea furtunii”. Există tot felul de tulburări și lupte sub suprafață, dar pentru moment lucrurile par că acestea se desfășoară bine pentru majoritatea oamenilor. Din păcate, această perioadă de liniște nu va dura mult. Iar cei care sunt “în cunoștință” mișcă deja banii în anticiparea a ceea ce se apropie. Aceasta nu se poate întâmpla săptămâna viitoare, sau luna viitoare, dar problemele financiare mari se apropie. Și atunci când acestea ajung în cele din urmă la suprafață, ele vor șoca lumea, chiar dacă marea majoritate nu le văd sau se fac că nu văd mințindu-se singuri. Se va declanșa ultima fază a crizei care va fi cea mai dură pentru ,,noi cei mulți”. Problema de data asta, va fi de schimbare totală a sistemului și nu de susținere, așa cum a fost în 2008, iar această schimbare va fi la nivel planetar.

Nu vă faceți iluzii că România nu va fi afectată. Stiți ce proclama sus și tare președintele din 2008 (mi-e rușine să-i pronunț numele…), că România nu va fi afectată de criză și știți ce a urmat… Ca și sfat : Bazați-vă pe propriile puteri, pe prietenii adevărați, nu credeți nimic din ce vă prezintă autoritățile și credința de nezdruncinat că totul se va transforma într-un bine măreț până la urmă. Si până la urma nu supraviețuirea contează, puteți considera că până acum asta am facut cu toții, ci felul cum trăim toate aceste schimbări și cum ne ajutăm unii cu ceilalți…

 Teroristii lui Iliescu din decembrie – 1989 s-au hibridat cu maimutoii lui Ceausescu sa  rastoarne  pamantul-Iata ce spune …Daesh: „Il vom aduce pe Antihrist”

ISIS si-a pus in aplicare planul malefic de a recruta cat mai multi jihadisti britanici si europeni, in pregatirile de a invada Europa si a aduce „Antihristul si Armaghedon-ul” pe pamant. Daily Star Online, citat de Aktual24.ro, a pus mana pe o copie a acestui plan si poate dezvalui viziunea apocaliptica a gruparii teroriste asupra viitorului. Cartea de 100 de pagini „Black Flags from Rome” (Steaguri negre de la Roma) detaliaza modul in care acest cult al mortii planuieste sa aduca umanitatea in pragul distrugerii, astfel incat sa isi poata impune modul tiranic de viata asupra tuturor. Acesta este, se pare, MOTIVUL pentru care armata SUA, în pofida tuturor solicitărilor, nu atacă terestru ISIS!

Manualul apare pe fundalul amenintarilor ISIS cu noi atacuri asupra Europei, amenintari facute prin intermediul unui film socant in care apare actorul britanic Oliver Reed, mort in 1999. Richard Landes, profesor asociat la universitatea din Boston, care a descris ISIS ca fiind un cult apocaliptic, spune: „Vor sa distruga societatea europeana. Au mai multe sanse in Europa, in parte si pentru ca europenii nu sunt pregatiti pentru o confruntare.”

Cartea prevesteste Armaghedon-ul. Si, dupa cum e lesne de imaginat, teroristii castiga. Dupa o insurgenta a militantilor islamisti in Europa, ISIS va ataca din cadrul Califatului.

Militantii viseaza la crearea unui imperiu in Orientul Mijlociu in urmatorii cativa ani. Insa ISIS considera ca Ziua Judecatii va veni in urma celui de-al treilea razboi mondial, ce va izbucni intre Occident si Rusia. In aceasta fantezie denaturata, Occidentul castiga batalia, insa ramane foarte vulnerabil atacurilor. Insa cartea spune: „De indata ce Rusia si Iran sunt infrante, romanii (Europa si SUA, in viziunea ISIS) intra in alerta maxima. Stiu ca Roma este urmatoarea tinta strategica a Statului Islamic, datorita profetiei. Intra in ofensiva si sosesc cu 80 de steaguri in Dabiq in Siria, cu peste 100.000 de soldati. Acesta e momentul in care incepe marele Malhama, sau Armaghedon”.

In ceea ce priveste invazia siriana, cartea spune: „E un eveniment atat de mare, incat e mentionat chiar si in scriptura crestina si se refera la perioada din preajma Zilei Judecatii. Suntem informati in traditia islamului ca vor ajunge in Dabiq. In timp ce Romanii din intregul Vest (Europa si SUA) intra in Siria pentru batalia Armaghedonului, luptatorii Statului Islamic se vor aduna pentru a lupta impotriva lor in Siria”.

Intre timp, membrii comunitatilor islamice din vest vor pune la cale o insurgenta ce va slabi in mod fatal Europa, din interior.

„Musulmanii europeni care au emigrat in Statul Islamic se vor antrena in tabere de instructie. Nimeni nu se indoieste, nici Statul Islamic, nici Occidentul, ca o parte din acesti soldati vor fi trimis inapoi in Europa, pentru a-si crea propriile celule secrete, pentru a continua Jihadul si a se razbuna pe Vest pentru ocuparea pamanturilor musulmane. Acestor soldati li se va face instruirea si li se va spune sa se intoarca in tarile de origine din Europa, si sa ramana inactivi pana cand Califul Abu Bakr al-Baghdadi le va ordona sa inceapa atacurile asupra Europei. Au crezut ca luptatorii straini care se intorc in Europa vor veni mult mai tarziu, insa de fapt cateva sute de luptatori deja s-au intors, in secret.”

Cartea detaliaza modul in care se vor forma baze teroriste secrete in cartiere din orase europene, cum deja s-a intamplat in cazul atacurilor din Paris, organizate in Belgia.

Cartea continua: „Vor imparti oameni, arme si strategii si se vor uni cu alte grupari musulmane, pentru a ajunge sa formeze o mare forta armata nationala, formata din luptatori musulmani. Luptatorii musulmani din toate tarile europene vor continua sa lupte si sa forteze granite, pana vor ajunge la Roma Nordica”.

Cartea spune ca dupa invazia Turciei, ISIS va trece Mediterana in Italia si in alte puncte marcate pe o harta, iar Italia va fi cucerita din toate partile de musulmani inarmati. Invadatorii vor fi musulmani europeni inarmati, luptatori est-europeni din Balcani si rachete si nave musulmane arabe din sud.

„Nefiind nimeni care sa poata rivaliza cu puterea si unitatea lor, musulmanii vor cuceri Roma Italiei. Steagul islamului va fi arborat sus, in inima Europei… in inima Romei. La sapte luni dupa cucerirea Romei, va veni al-Dajjal (Antihrist)”.

http://www.comisarul.ro/politic/exploziv/motivul-secret-pentru-care-americanii-nu-_680257.html

 

mafia

 

O nouă campanie de propagandă, lansată de Statul Islamic, a anunţat un plan brutal de acţiune care se va desfăşura în toatăEuropa de Vest. Ei și-au declarat şi intenţia de a prelua controlul asupra Italiei, dar recunosc că nu sunt încă gata să dea piept cu temuta Mafie italiană. Într-un nou manual care propovăduiește ura împotriva europenilor, şi dorinţa de a înfige Steagul Negru în capitala creştinismului,Roma, temuţii militanţi islamişti recunosc că doarMafia italiană este cea de care se tem cel mai mult. Dezvăluirea a fost făcută în ediţia electronică a grupului Express.

Nu există nici o mențiune că aceştia ar fi speriaţi de armatele naționale, tancurile, avioanele și trupele acestora, dar teroriștii islamici par a fi teribil de speriaţi doar de temuta organizaţie criminală Cosa Nostra. Un oficial din serviciile de securitate a arătat că celulele infracţionale care au legături cu ISIS, au mărturisit că jihadiştii sunt prea speriați pentru a intra pe teritoriul de acţiune al Mafiei italiene, inclusiv în Sicilia, Calabria, Puglia și Campania, de teamă că vor fi ucişi de asasinii plătiţi ai temuţilor gangsteri.

În cartea „Steagurile negre de la Roma” scrisă de propaganda Statului Islamic, care se vrea un plan de acţiune pentru cucerirea Romei identificată ca şi simbol al creştinismului, se menţionează: „Nu există nicio îndoială că dacă musulmanii doresc să cucerească Italia, luptătorii europeni ai Statului Islamic vor trebui să se alieze cu alte organizaţii criminale pentru a lupta împotriva Mafiei, înainte de cucerirea Romei”.

Aceştia recunosc faptul că în Italia, Mafia are deja o prezență dominantă, fiind probabil cea mai puternică organizaţie din Italia, care poate profita de pe urma unui guvern italian slab. Mafioţii au legături cu întreaga lume interlopă, comercializând droguri și arme în toată Europa. Cartea dezvăluie de asemenea detalii cu privire la planul de acţiune şi cucerire a Vaticanului, unde se va ridica steagul ISIS chiar pe reşedinţa Papei, potrivit publicaţiei Daily Star.

Un nou videoclip arată cum aşa numitul Califat al Statului Islamic, are drept scop răspândirea regimului islamic în întreaga Europă, până când ” steagurile vor flutura” deasupra Romei. Dar, Giovanni Gambino, o figură cheie a clanului mafiot Gambino, a promis că îi va proteja pe italieni de aceşti ”nebuni” ai Statului Islamic.

În mod ironic acesta a declarat că Mafia are şi o parte bună, cu toate că este condamnată pentru acţiunile sale criminale, dar el a dat asigurări că prietenii și familiile vor fi protejate de terorişti şi extremişti, în special de brutala şi psihopata organizaţie aStatului Islamic. El a mai spus că: „Autoritățile de multe ori acționează prea târziu sau nu au capacitatea de a vedea imaginea completă a ceea ce se întâmplă, din cauza lipsei de viziune. Mafia are o reputație proastă, dar o mare parte din aceasta este nemeritată”. La final, acesta spune că acum are şansa să arate partea bună a mafiei, înştiinţând ISIS că acest lucru se aplică şi pentru oraşul New York. El îi avertizează pe fanaticii religioși că vor fi vânați și uciși în cazul în care efectuează orice atrocitate pe teritoriul SUA.

Toată această manevră seamănă mai mult cu un pact de neagresiune între două organizaţii criminale şi o modalitate de publicitate gratuită în beneficiul ambelor părţi. De altfel este binecunoscut faptul că banii nu au miros şi pe filiera drogurilor, aceste organizaţii se intersectează fiind sau prieteni sau duşmani.

http://ro.blastingnews.com/international/2016/01/isis-amenin-a-cu-un-razboi-total-in-europa-dar-e-speriat-rau-de-o-organiza-ie-criminala-00748355.html

 

Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii

 

de Vlad Petreanu
Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenţa conspiraţiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii. Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii” (ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele:
1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor. Puţini oameni sunt conştienţi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi înfiinţeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o credinţă religioasă, inerentă umanităţii, trebuia să aibă un debuşeu; prin urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea credinţă în direcţia pe care ei o doreau.
2. Distrugerea completă a oricărei identităţi şi mândrii naţionale.
3. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură excepţie: propria lor creaţie, menţionată mai sus.
4. Dominaţia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de control al minţii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea „tehnotronică”, spre a crea roboţi umani şi un sistem dictatorial pe lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de copii.
5. Stoparea  oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o numesc ei. Vor face excepţie industriile computerelor şi serviciilor. Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în ţări ca Mexicul – unde se găseşte din abundenţă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni dependenţi de opiu, heroină sau cocaină în procesul  de eliminare pe care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000.
6. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei.
7. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către una dintre fundaţiile  de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot.
8. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, cu excepţia celor considerate oportune de către Comitet. O atenţie specială este acordată stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreţuite şi ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepţia de „limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele mai banale substanţe. Întrebuinţările flăcării de fuziune sunt nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă.
9. Prin intermediul războaielor controlate, în ţările avansate, şi prin foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiţii „mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul „Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat. Conform termenilor Raportului Global 2000, populaţia Statelor Unite se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni.
10. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuţinează, din cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul de la Roma, muncitorii demoralizaţi şi descurajaţi vor recurge la alcool şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinţă, Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcţia profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie cunoscut sub denumirea de „Conspiraţia Acvatică”.
11. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de „administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza populaţia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor. Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor.
12. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata formaţie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock create de Tavistock, începând cu „The Beatles”.
13. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul creştinismului.
14. Insistenţa pentru răspândirea cultelor religioase, ca Frăţia Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”. Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini  a fost o creaţie a Diviziei a VI de Informaţii Militare din Intelligence Service, cunoscută ca MI6.
15. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină. Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acţiuni în Costa Rica, Honduras, etc.
În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenţia mediatică extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriţe ale lui Mary Knoll în El Salvador, acum câţiva ani. Cele patru călugăriţe erau agente subversive comuniste, iar activităţile lor fuseseră dovedite cu documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale din Statele-Unite au refuzat să acorde spaţiu de tipar sau de emisie multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian, documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriţele Misiunii Mary Knoll în acea ţară. Mary Knoll acţionează în multe ţări şi joacă un rol hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic, Angola şi Africa de Sud.
16. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi generarea haosului politic total.
17. Preluarea controlului asupra tuturor politicilor interne şi externe ale Statelor Unite.
18. Sprijinirea la maximum a instituţiilor supranaţionale, ca Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca de Acorduri Internaţionale (BAI), Curtea Mondială şi, în măsura posibilului, reducerea eficienţei instituţiilor naţionale şi locale, prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela Naţiunilor Unite.
19. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acţionând, în continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naţională şi integritatea naţiunilor pe care le reprezintă.
20. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acţiuni teroriste. Să ne reamintim că Bettino Craxi a fost cel care a convins guvernele italian şi american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului ministru Aldo-Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat. Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul Haq.
21. Preluarea sub control a învăţământului, cu intenţia şi scopul de a-l distruge complet şi definitiv.
În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media, băncilor şi majorităţii guvernelor devenit aproape o realitate, putem vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporţii imense.
(va urma)
Bibiliografie
•      What Really Happened in Iran (Ce s-a întâmplat de fapt în Iran) de John Coleman, 1985
•      The New Conspiracy Reader de Al Hidell şi Joan d’Arc, Citadel Press, Hensigton Publishing Corporation, 1999
•      Conspiraţii, asasinate şi atentate celebre, de Victor Duţă, editura Ştefan, 2005
•      Mâna lungă a conspiraţiei, Wilhelm von Angelsdorf, editura Antet, 2005
•      The 60 Greatest Conspiracies of All Time (Cele mai mari 60 de cosnpiraţii ale tuturor timpurilor), de Jonathan Vankin şi John Wahlen, 1996
yogaesoteric

UE VREA LEGALIZAREA HOMOSEXUALITATII IN SCOLI,LA COPII MINORI,de la 7 la 12 ani!! RAPORTUL ESTRELA= abuz,homosexualitate LEGALA ba mai mult…..

European_and_LGBT_Flag  În timp ce România stă cu mâna întinsă la ușa Uniunii Europene, așteptând să primească, cu pipeta, banii promiși de Bruxelles, Comisia Europeană finanțează la greu campanii de lobby pro homosexualitate. UE pompează banii contribuabililor din Europa  în conturile ILGA (Asociația Internațională a Lesbienelor și Homosexualilor), de apărare a drepturilor comunității gay și care primește două treimi (70%) din fonduri direct de la Comisia Europeană, prin bunăvoința lui Jose Manuel Barroso. Restul sumei care acoperă cheltuielile asociației vine de la miliardarul George Soros și de la statul olandez. Una dintre cele mai vocale susținătoare ale asociației, acuzată chiar că încearcă să impună tuturor statelor UE legalizarea mariajelor între persoane de același sex,este comisarul european pentru Justiție, Viviane Reding. Sub directul său patronaj a fost organizată, anul trecut, la sediul Comisiei Europene din clădirea Berlaymont, o expoziție de fotografii a ILGA.

În ciuda legăturilor strânse cu guvernele unor state, gruparea sprijinită de Reding are un trecut mai mult decât controversat. În timp ce românii sunt ocupați cu problemele cele mai grave și vizibile ale vieții, precum sărăcia, jefuirea țării (ne scuzați, am vrut să spunem „asigurarea independenței energetice”) și corupția generalizată, departe de ochii lor – și ai europenilor în general – grupările de lobby care urmăresc distrugerea familiei își continuă netulburat activitatea.

Raportul Estrela solicită statelor membre UE:

  • liberalizarea totală a avortului, prin relaxarea legislației restrictive (acolo unde aceasta mai există) și eliminarea procedurilor administrative de temporizare (consiliere, timp de așteptare). Accesul la avort să se facă imediat și fără obstacole;
  • avortul și contracepția, precum și operațiile de schimbare de sex, trebuie asigurate din bani publici;
  • organizațiile private care promovează „sănătatea sexuală și reproductivă” trebuie finanțate din bani publici;
  • „reglementarea” (adică restricționarea) obiecției de conștiință, folosită de medici pentru a refuza practicarea avortului;
  • permiterea avortului și a serviciilor conexe în clinicile și spitalele administrate de culte religioase;
  • legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene;
  • obligativitatea educației sexuale începând cu ciclul primar;
  • avort și contracepție gratuite pentru adolescenți, fără știrea și acordul părinților;
  • educarea „într-o viziune pozitivă” asupra homosexualității.

Cei care cunosc cât de cât mecanismul de decizie european știu că, sub aparența democratică, acesta devine din ce în ce mai totalitar și mai inaccesibil controlului cetățenilor. Un homosexualfrancez batjocoreşte poporul român. http://dantanasescu.ro/2011/10/10/un-homosexual-francez-batjocoreste-poporul-roman.html Rezoluţia Lunicek consideră că „drepturile pentru homosexuali” sunt asemenea drepturilor umane universal recunoscute. Dacă artificiile legale şi politice pe care încearcă să le facă vor avea succes, nu puţine ţări din UE ar putea să-şi modifice în mod considerabil legislaţia pentru a putea fi în pas cu tendinţa „anti-homofobă” şi a se deschide unui nou tip de societate: o societate în care familia nu mai este protejată, ci probabil este desfiinţată, iar libertatea de exprimare este îngrădită prin „ordonanţe de urgenţă” şi legi menite să indice drumul pe care libertatea de exprimare trebuie să-l apuce. Nu întâmplător, propunerea de rezoluţie a luat numele eurodeputatei austriece Ulrike Lunicek, o activistă în favoarea lesbienelor, membră a LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali). Uniunea Europeană încearcă să aducă în alte țări idei străine acestora, legate de homosexualitate și ‘căsătoriile’ între persoane de același sex, și să le impună ca norme de viață“ Cititi și

Copiii ajung la psiholog din cauza religiei?

Propaganda gay cu sprijinul Radio România Cultural și Hotnews la Timișoara, finanțată de masonul George Soroș

 

 

ROMANIA PRIVATIZATA – ROMANIA FURATA [si VIDEO]. Distrugerea economiei romanesti. DE CE PRESA NU MERGE PANA LA CAPAT?

ROMÂNIA FURATĂ, bilanț provizoriu: Pierderi de 12,5 miliarde de dolari din privatizări eșuate sau contracte păguboase

În jurul lor se construiseră oraşe întregi. Lucrau acolo soţ, soţie, copii, părinţi, unchi şi mătuşi. Când combinatul, fabrica sau uzina au început să aibă probleme, comunităţi întregi au văzut cum îşi pierd rostul. În 25 de ani, vieţile a mii de oameni s-au schimbat dramatic. Iar statul a pierdut miliarde de dolari din privatizări eșuate.

Ce a provocat aceste schimbări dramatice? Raspunsuri sunt mai multe: lipsa de viziune, cumpărători nepotriviți, decizii greşite. Proiectul jurnalistic România Furată a ajuns în această seară la un bilanț de etapă. Într-o ediție specială de la fostele uzine Uztel Ploiești, Cosmin Prelipceanu a prezentat o retrospectivă a primei părți a campaniei și o avanpremieră a anchetelor care vor fi prezentate în cea de-a doua parte a campaniei.

Locul în care s-a desfășurat emisiunea nu a fost ales întâmplător. Și Uztel Ploiești a fost un simbol al economiei românești, care a trecut însă printr-o privatizare inspirată parcă din celebrul serialul Dallas.

Fabrica Uztel Ploieşti a fost înființată în 1904 de celebrul industriaș John Rockefeller și producea cu succes, până În 1990, sonde de petrol. Odată cu economia liberă, muncitorii au vrut să devină oameni de afaceri. S-au împrumutat la bănci şi şi-au cumpărat fabrica. Doar că în loc să prospere s-au trezit datori şi implicaţi în exporturi dubioase. Au numit directorii în care aveau încredere şi care i-au înşelat.

Care a fost soarta Uztel Ploiești după 1989 aflați dintr-un episod al campaniei România Furată, care va fi difuzat în săptămânile următoare. Până atunci, Digi24 vă prezintă bilanțul primei părți a proiectului jurnalistic: pierderile însumate ale căpușării sau distrugerii fabricilor și instituțiilor prezentate în anchetele marca România Furată:

Siderca – 2 miliarde dolari

Bancorex – 1 miliard dolari

Vulcan – 20 milioane dolari

Aro – 50 milioane dolari

Loteria Română – 1 miliard dolari

Tractorul Brasov – 300 milioane dolari

Uzina Republica – 200 milioane dolari

Moldomin – 2 miliarde dolari

Electroputere – 2 miliarde dolari

IPRS Băneasa – 67 milioane dolari

Serele Codlea – 10 milioane dolari

Hotelurile de pe litoral – 145 milioane dolari

SIDEX Galaţi – 3 miliarde dolari

UCM Reşiţa – 270 milioane dolari

Societatea Naţională Tutunul Românesc – 402 milioane dolari

ICA – 77 milioane dolari

TOTAL 12,51 miliarde dolari

+

FOTO&VIDEO. Ce a mai rămas azi din Uzinele Republica

[…] Zece milioane de oameni lucrau în România în 1989. Jumătate dintre aceștia munceau în industrie. Astăzi în România sunt mai puțin de cinci milioane de oameni ai muncii.

Hala de unde Cosmin Prelipceanu a transmis ediția specială a „Jurnalului de Seară” este cea în care se făceau țevile – țevi din oțel, nesudate, folosite în special de industria petrolieră. Al cincilea mare producător mondial de țevi nesudate erau Uzinele Republica de la București. Se făceau aici de la ace de seringă până la celebrele țevi din inox folosite în industria alimentară.

Țevile pentru industria petrolieră plecau în 33 de țări din întreaga lume, în special țările din nordul Africii și țările din Orientul Mijlociu. Principalii producători de petrol din lume foloseau țevi fabricate la „Republica”.

În această hală-cimitir de astăzi lucrau, în epoca de glorie, 10.000 de oameni – cât un cartier al Bucureștiului. Dacă e să vorbim despre întreaga platformă industrială, aici munceau 75.000 de oameni. Uzina are propria stație de metrou, propria gară. Oamenii povestesc că atunci când se termina schimbul 3 la uzină, la stația de metrou Republica nu puteai să arunci un ac, nici măcar nu reușeau toți muncitorii să intre în stația de metrou.

Exista piață de desfacere pentru produsele de la „Republica” și atunci se pune întrebarea – de ce a trebuit să dispară „Republica”? De ce au dispărut și alte uzine ale României?

Dacă e să vorbim de Republica, uzina a fost privatizată în 2003 și așa s-a făcut că „lupul devine stăpân la oi”: noul proprietar al Republica a devenit o companie din Rusia, care a continuat producția numai trei săptămâni, apoi a oprit-o și a dat afară oamenii. Rușii au mari interese în industria petrolieră și probabil nu le convenea să aibă la București un concurent.

După această privatizare „de succes”, au venit aici indienii de la Bombay și au cumpărat la mâna a doua utilajele pe care această uzină le avea, iar astăzi trei laminoare de la Republica din București produc țevi nesudate la Bombay.

+

ROMÂNIA FURATĂ. Uzina Republica, un jaf prin ingineria „Suveica”

În anii 70, uzina Republica era singurul producător de instalații de foraj din Europa de Est. După ce a fost ruinată de propriii parteneri de afaceri, a fost vândută pe bucăți și apoi furată de recuperatorii de fier vechi. Astăzi, la zece ani de la faliment, lichidatorul Republica încă se chinuie să vândă ultimele 11 hectare de ruine.

„Vinovații pentru distrugerea Republica n-a fost o persoană sau un grup de persoane. Vinovate au fost guvernele, în primul rând, și cel mai tare primul guvern”, susține Răzvan Temeșan, fost președinte Bancorex.

Uzina Republica, cândva primul mare exportator de țevi petroliere al României comuniste, mai înseamnă astăzi doar un deșert de ruine și de hale părăsite, întins pe 46 de hectare.

În anii 70, Republica ajunsese al cincilea mare producător de țevi din oțel fără sudura din lume.

Declinul uzinei Republica a început în 1991, atunci când fabrica pierde contracte, face datorii de zeci de milioane de dolari și este furată cu sprijinul unor directori. Conducerea declasează țeava bună, apoi o vinde unor firme atent alese, cu preț de fier vechi. Propriii furnizori găsesc şi ei o cale să-şi îmbunătăţească situația financiară.

„Furnizorii au vândut produse, materii prime, materiale către Republica la un preț cu mult mai mare decât prețul de piață, împărțindu-și pe urmă prada cu executivul din Republica. Sunt bani furați de la statul român”, declară Ionel Blănculescu, fost președinte AVAB.

Falimentul uzinei s-a tras de la propriii furnizori, adică de la firme rusești la care Republica ajunge să aibă o datorie de 4 milioane de dolari.

În baza creanţei, uzina oferă rușilor jumătate din patrimoniu, prin ingineria financiară numită „Suveica”. În anul 2003, aceiași ruși cumpără Republica, dar după trei săptămâni opresc producția și vor să concedieze angajații.

„O privatizare destul de dubioasă”, spune Constantin Dobre, fost lider de sindicat Uzina Republica.

„Tocmai de asta au cumpărat-o. S-o mulgă”, adaugă Ionel Blănculescu.

APAPS reziliază contractul cu rușii, Republica intră în faliment și începe să fie jefuită de firmele de recuperare a fierului vechi. Taie utilaje și desfac secții întregi.

„Toți veneau să fure din fabrică”, adaugă Constantin Dobre.

Astăzi, cei implicați spun că în spatele jafului de la Republica au stat interese străine.

„Ocupam prea multe piețe. Ca să ieșim de pe anumite piețe trebuia diminuată producția de țevi a României”, consideră Petre Popescu, fost director Uzina Republica. […]/ integral pe digi24

+

ROMÂNIA FURATĂ. Uzinele Republica – vinovații fără vină ai unui faliment răsunător

În anii ’70, Uzina Republica a fost al cincilea mare producător de țevi nesudate din lume. Se spunea că fără țevile acestei uzine, România n-ar fi avut niciodata industrie petrolieră. În vremurile ei de aur, Republica număra 10.000 de angajați. Astăzi mai are un singur angajat. Cândva mândria industriei noastre, Republica înseamnă astăzi un deșert de ruine întins pe 46 de hectare.

Din Uzina Republica, primul mare exportator de țevi petroliere al României comuniste, a rămas doar o mână de foști angajați, azi membri ai unui cenaclu literar. Nicolae Stelea a fost inginer la Republica, azi este scriitor și conduce cenaclul „Biserica de lemn”. Constantin Dobre a condus sindicatul și este ultimul angajat din cei 10.000 care munceau odinioară pe platforma din sud-estul Bucureștilor.

„În compartimentele unde luminițele palpită, după acel cod al creației, se fabrică țevi. Dacă aș avea posibilitatea să urmăresc filmul celor 50 de ani de existență al uzinelor Republica…” Nicolae Stelea citește la cenaclu din cartea sa despre Republica.

„E foarte greu să descifrezi cine și ce interese au fost. (…) Au fost acele greve pe care le conducea domnul Dobre și se bătea cu morile de vânt”, spune Stelea.

„Au dispărut până și morile și a rămas numai vântul”, remarcă un participant.

Constantin Dobre face ce știe mai bine – adună foștii angajați să vorbească despre interesele financiare care au ruinat uzina. El ne arată ce altceva a mai rămas din Republica: un deșert de ruine și de hale părăsite, întins pe 46 de hectare, rai al hoților de fier vechi.

„Reprezentam un pion atât de mare în economia țării, de ce a trebuit să închidă Republica? Când produceam țevi de mari dimensiuni, de mare precizie”, spune Constantin Dobre.

„Eram concurenți la prea mulți”, este de părere fostul director Spiru Lia.

Sindicalistul Constantin Dobre, poetul Nicolae Stelea, fostul director Spiru Lia și pictorul de biserici Valeriu Stoica, toți foști lucrători la Republica, își amintesc de vremea când lucrau toți patru în fosta hală „Trăgătorie”.

Secția Trăgătorie, fruntea uzinei altădată, a ajuns astăzi, după faliment, o piatră de moară pentru lichidatorul Republica. Nimeni nu vrea să o cumpere.

Secţia în care trăgeau ţevi, un loc de 40.000 de metri pătrați și un alt teren, de 7 hectare, toate valorând 15 milioane de euro, sunt tot ce au mai rămas de vândut din Republica. Restul activelor au fost lichidate pe bucăți. Pentru vânzarea uzinei, s-au organizat licitații săptămână de săptămână, în fiecare miercuri, la ora 10.00, timp de 10 ani.

Puțină istorie

Marele industriaș Nicolae Malaxa nu-şi imagina nimic din dezastrul de astăzi atunci când ridica uzinele de pe platforma care i-a purtat numele.

În 1921, Malaxa construieşte, mai întâi, fabrica de locomotive și tancuri, denumite ulterior Uzinele 23 august și apoi Faur.

17 ani mai târziu, aflat într-o călătorie cu trenul în care se sparge o țeavă, Malaxa are revelația unei noi fabrici. Așa apare Uzina de Tuburi și Oțelării,numită ulterior Republica.

În al Doilea Război Mondial, Republica fabrica tuburi pentru obuze. Mai târziu, ajunge să producă 200.000 de tone de țeavă petrolieră pe an. 80% din producție ajunge în toată lumea.

„Și acuma îmi vin scrisori din Arabia Saudită și din altă parte ca să le livrez țeavă de la Republica. Păi da, Republica avea contracte pe tot globul”, spune Teodor Nicolae, director RVA, firma lichidatoare.

În anii 70, Republica devine al cincilea mare producător de țevi din oțel fără sudură din lume și singurul producător de prăjină pentru foraj din Europa de Est.

Constantin Dobre, fost lider de sindicat Republica: „Era o mare mândrie pentru că erau foarte scumpe, deci trei prăjini care însemnau o tonă, însemnau o Dacie pe timpul lui Ceaușescu”.

Se spunea că fără țevile de la Republica n-am fi avut niciodată industrie petrolieră. Până la Revoluție, Republica număra aproape 10.000 de angajați, cât un cartier al Bucureștilor.

„Gândește-te că ăștia au reușit în 10 ani de zile, 1981- 1989, să plătească datoria publică a României de 10 miliarde de dolari”, spune Ionel Blănculescu, în prezent consilier la Guvern.

După Revoluție, declinul. Furată din interior

Revoluția a prins uzina cu datorii la bănci de 40 de milioane de dolari. Declinul începe în 1991, atunci când Republica devine societate comercialăși brusc este aruncată în noua economie de piață.

Petre Popescu, fost director Republica: „Şi statul a zis: eşti societate comercială cu personalitate juridică, nu mă mai interesează de tine”.

Fără experiență și fără ajutor de la Guvernul Petre Roman, uzina începe să piardă comenzi și piețele externe.

Spiru Lia, fost director: „Lumea bună, muşterii noştri, s-au dus să cumpere din străinătate. De ce? Nu ştiu dacă nu cumva comisionul era. (…) comisioanele pentru metal sunt extraordinar de mari. Şi Republica, în loc de 35.000 de tone, cât putea să facă, sau în loc de 45.000 de tone, făcea numai 20.000 de tone”.

Uzina începe sa fie furată chiar din interior. Rețeta este simplă: conducerea declasează țeava bună pe motiv că ar avea imperfecțiuni, apoi o vinde unor firme alese, cu preț de fier vechi. Totul, in schimbul unui comision.

Constantin Dobre explică mecanismul: „Se introducea un bon și se spunea ca are un defect interior, exterior, acea țeavă prin însușirea documentelor pleca și se transforma din țeavă bună în țeavă declasată. Pierderea era numai cea a uzinei, a salariaților, și câștigau cei care aveau interesul, care o cumpărau țeavă bună la preț de țeavă declasată”.

Datoriile si pierderile uzinei cresc, în trei ani, de 15 ori, din cauza devalorizarii leului, a creanței de pe vremea comuniștilor și a materiei prime neplătite. Guvernul Nicolae Văcăroiu nu mişcă un deget pentru a o ajuta să-și plătească restantele.

Din 1995, Republica începe să lucreze numai în pierdere. Nu mai are bani nici măcar pentru țaglă, materia primă din care se făceau țevile, așa că acceptă contracte păguboase cu firme străine, din care acumulează noi pierderi. Pentru ţaglă, Republica plăteşte în țevi, calculate cu un preț foarte mic.

„Pentru o tonă de materie primă primită de Republica se rambursau valoric de 10 ori mai mult. Furnizorii au vândut produse, materii prime, materiale către Republica la un preț cu mult mai mare decât prețul de piață, împărțindu-și pe urmă prada cu executivul din Republica. Este o pradă pentru ca sunt bani furați de la statul român, acuză Ionel Blănculescu.

„Băi, cel mai bine este s-o bagi în faliment”

Una dintre firmele care în anii 2000 ar fi profitat în acest fel ar fi fost James Cadogan, cu sediul în Insulele Virgine, condusă de Joe Sussman, om de afaceri elvețian care ulterior a și încercat să cumpere Republica. Consultant bancar în relația cu Republica era Răzvan Temeșan, fost președinte Bancorex.

Petre Popescu dezvăluie: „Îmi spusese Răzvan Temeșan: fii foarte atent cu Sussman că la el, dacă trec trei ani, ai terminat-o, că în Insulele Virgine ei nu păstrează documentele decât trei ani.

„James Cadogan era o firmă de intermedieri, el avea comezi de la utilizatorii finali ai țevilor și pe baza acelor comenzi eu ma ocupam să obțin finanțare”, a explicat Răzvan Temeșan.

Firma lui Sussman lucra cu uzinele Republica prin intermediul unei alte companii, numită Intertub. Elvețianul deținea jumătate din acțiunile Intertub, iar Republica, restul. Spiru Lia era director tehnic pe vremea aceea și spune că singurul cîştigător al formulei a fost Joe Sussman. „Intertubul se ocupa de contracte, de vânzarea producției lui Republica și de încasarea banilor. Și Republica oferea materialul pe care-l vindea. Mai ieftin că-și lua… cum i-am spus? Intertubul își lua comision”, declară Spiru Lia.

Petre Popescu: „Republica n-a văzut nimic din el, nici un ban”.

După colaborarea cu firma James Cadogan și cu alti furnizori de materie primă, datoria Republica explodează: aproape 50 de milioane de dolari. Intră pe fir Viorel Hrebenciuc, șeful Secretariatului General al Guvernului, care vine cu propria soluție „salvatoare”.

Petre Popescu:„Hrebenciuc a zis, băi, cea mai bună chestie este s-o bagi în faliment. I-o făcea cadou lui Sussman”.

Într-un final, falimentul uzinei s-a tras de la ruși. În anul 2000 apare în peisaj firma Moody, înființată în Virginia și condusă de Ylia Lecuci, afacerist american de origine letonă. Compania lui furniza către Republica materia primă, Republica o transforma în țeavă, iar țeava era vândută mai departe de Moody pe piața externă. Ylia Lecuci decide să cumpere uzina și să producă el țevi, așa că intră în afacere cu parteneri ruși, pe care-i aduce la Republica.

Petre Popescu: „El și-a atras partenerii ăștia cu care lucra în Rusia și a zis: băi, în România totul se privatizează. Haideți să cumpărăm Republica! Banii erau ai rușilor, deci ăia cumpărau țeava, ei erau forța financiară”.

Suveica. Fabrica rămâne cu jumătate din patrimoniu

De aici încolo, la Republica începe să se desfășoare ingineria numită „suveica”, în urma căreia fabrica rămâne fără jumătate din patrimoniu și cu datorii noi.

„Suveica” începe în anul 2002, atunci când uzina ajunge să aibă datorie de 4 milioane de dolari la Moody. Banii proveneau din contracte cu țaglă. Mai departe, Moody cesionează datoria firmei partenere, Temerso Rusia, patronată de afaceristul Iuri Trifonov. Termerso, la rândul ei, o transmite companiei Tehnologika Rusia.

În baza datoriei primite, Tehnologika Rusia primește, ulterior, o parte din activele și din patrimoniul Republica. În vreme ce „suveica” se învârte în beneficiul rușilor, datoriile uzinei continuă să crească, salariile nu se mai plătesc, angajații ies în stradă, se taie curentul și gazul, iar situația se inflamează.

Constantin Dobre:„Primul ministru Năstase ne-a zis să mai rezistăm până la privatizare, domnul ministru Mușetescu a zis rezistați că o să vă privatizați și o să vă fie bine”.

În martie 2003 are loc privatizarea. Oferte depun Joe Sussman, cel care pierduse contractul cu Republica in 2000, dar și rușii, care erau deja creditorii uzinei. Grupați într-un consorțiu de patru firme, controlate de același afaceristIuri Trifonov, patronul Temerso, rușii câștigă privatizarea uzinei pentru 2 milioane de dolari.

Achită o primă tranșă de 660 de mii de dolari, care se va dovedi că va fi și ultima.

Teodor Nicolae: „Deasupra lui, cei care aveau Republica, erau ruși KGB. Oamenii făceau afaceri în România. Ticăloase”.

O privatizare destul de dubioasă. În care nu avem un investitor cu bonitate în domeniul metalurgiei.

După ce cumpăraseră uzina mai pe nimic, la trei săptămâni de la privatizare, rușii opresc producția de țevi și plata salariilor și pregătesc concedierile, deși contractul le interzicea acest lucru. Ionel Blănculescu, ministrul Controlului la acea vreme, a descoperit că, la numai câteva luni de la privatizare, noii patroni au vândut propriilor firme jumătate din întregul patrimoniu al Republica, în baza unor datorii mai vechi pe care uzina o făcuse tot la firmele lor. Ionel Blănculescu: „La Republica a fost o devalizare în toată regula”.

Teodor Nicolae, director RVA: „Jaful este dincolo. Că ei în acea perioadă de șase luni de zile au înstrăinat în contul unor creanțe mai mult sau mai puțin fictive”.

Ionel Blănculescu: „Tocmai de asta au cumpărat-o. S-o mulgă. Deci orice companie de stat din România a fost mulsă”.

„Mulgerea” uzinei Republica s-a făcut cu acte în regulă

Cele mai multe active au plecat, cu o valoare mult mai mică decât cea reală, spre Tehnologika Tub, o firmă nou apărută în curtea Republica. La vremea aceea, Ionel Blănculescu i-a considerat vinovaţi de vânzarea activelor pe Iuri Trifonov și pe directorul Petre Popescu, cel care ar fi semnat contractele de dare în plată către Tehnologika Tub. Ulterior, Petre Popescu a și fost cercetat penal pentru un contract cu țaglă, dar decizia instanţei i-a fost favorabilă.

Petre Popescu:„Deci n-a găsit nimic. Blănculescu tot ce-a spus în 2004 au fost prostii. Dacă avea probe, nu mai stăteați de vorbă cu mine acum. Eram în pușcărie”.

Sub consorţiul rusesc al lui Iuri Trifonov, noii patroni ai Republica, deşi nu se mai fabrică ţeavă, datoriile sar până la 84 de milioane de dolari, adică de cinci ori capitalul societății. Disperați, țevarii îl sechestrează în birou pe Iuri Trifonov, cerându-i salariile restante.

Ca sa scape de furia angajaților, rusul sare pe geam, dar salariile restante tot nu le plăteşte. În vreme ce muncitorii se dau de ceasul morții, Adrian Năstase și Ovidiu Mușetescu decid soarta Republica la foc automat, într-o ședință de partid.

STENOGRAMELE ȘEDINȚEI PSD DIN 20 OCTOMBRIE 2003

Ovidiu Mușetescu: Domnule președinte, Republica este o societate privată. Noi am reușit într-o situație absolut disperată.

Adrian Năstase: Ovidiu, stai, că nu ne interesează subiectul. Te-am chemat numai să-ți atrag atenția că asta este problema ta (…). Dacă nu ești de acord cu ce fac ei, mergi la televizor, mai faci o emisiune cu Ionuț Popescu și explici care este treaba, dar nu ne-o lăsa nouă și tu stai liniștit la APAPS.

Adrian Năstase: De ani de zile acoperi toate poveștile cu privatizarea din perioada 1997 – 2000, dar nu putem să continuăm așa la infinit, că începem să răspundem pentru asta. (…) Ia, te rog, reziliază contractul dacă nu este bun.

(SURSA: GRUPUL DE INVESTIGAȚII POLITICE)

APAPS reziliază contractul cu rușii, Republica intră în faliment și jaful reîncepe. De data aceasta, o fură firmele de recuperare a fierului vechi. Taie utilaje, desfac secții întregi și pleacă acasă cu bobine de miliarde de lei.

Constantin Dobre: „Toți veneau să fure din fabrică. Încercau să spargă fabrica și atunci noi am decis ca 84 din angajați să rămână în fabrică, ne-am dus la lichidator, lichidatorul ne-a angajat și a zis domne, rămâneți și păziți fabrica”.

Petre Popescu: „Au cumpărat Republica s-o transforme într-o afacere imobiliară cu plata cu vânzarea de fier vechi”.

În 2004, firma RVA Insolvency ajunge lichidatorul uzinei. După nesfârșite lupte în instanță, sindicatul Nicolae Malaxa reușește să recupereze salariile restante, iar lichidatorul, să reîntregească patrimoniul Republicii și să vândă mare parte din el. Și încă mai are active de vânzare. Firma rusească Tehnologika Tub, cea care primise pe mână mai toată averea uzinei, continuă să existe în curtea Republica. Reprezentaţii Tehnologika Tub neagă orice legătură cu Iuri Trifonov.

Administratorul firmei Tehnologika Tub susține că Republica nu a fost falimentată de ruși, ci de anumite grupuri de interese care au dorit să facă din ea afacere imobiliară. Nu vrea sa comenteze și se consideră o victimă.

Valeriu Simionov: „Nici nu am chef să apar la televiziune fiind un falit, cum s-ar spune”.

Astăzi, la zece ani de la distrugerea celei mai puternice uzine de țevi a României, cei implicați spun că în spatele acestui faliment au stat interese străine.

Petre Popescu:„Ocupam prea multe piețe. Ca să ieșim de pe anumite piețe, trebuia diminuată producția de țevi a României”

Răzvan Temeșan, fost președinte Bancorex: „În momentul în care Republica a dispărut, competiția pe piață s-a redus foarte mult”.

Constantin Dobre: „Proiecția că noi să fim omorâți s-a facut din altă parte”.

Răzvan Temeșan: „Vinovații pentru distrugerea Republica n-a fost o persoană sau un grup de persoane. Vinovate au fost guvernele”.

Constantin Dobre: „Nenorocirea este că acei oameni politici de la APAPS, acei conducători de la minister, și-au dat acordul”.

În loc de concluzie

Din nou, nici în cazul distrugerii Republica nu avem vinovați și nimeni nu vrea să-și asume răspunderea. Principalul responsabil, Ovidiu Mușetescu, cel care a semnat privatizarea, a murit. Adjunctul lui, Stan Popa, a fost prezent la negocierile de la Republica, în cea mai tulbure perioadă a ei, și a asistat, alături de Mușetescu, la nenumărate privatizări la kilogram din România. Astăzi, ca vicepreședinte al Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, Stan Popa declară că nu a fost fost implicat niciodată în cazul Republica. Stan Popa refuză un interviu filmat. Adrian Năstase, aflat în executarea unei pedepse de patru ani inchisoare, refuză orice interviu pe perioada detenției. Nicolae Vacaroiu nu vrea sa mai comenteze. Iar Viorel Hrebenciuc spune ca n-a avut niciodată vreun rol în soarta Uzinei Republica.

 

+

ROMÂNIA FURATĂ. Sidex, combinatul vândut pe nimic

Au trecut 13 ani de la privatizarea Sidex Galaţi, iar astăzi combinatul se pregăteşte să tragă obloanele. A fost jefuit, căpuşat şi transformat în cea mai mare gaură la bugetul statului, pentru ca apoi să fie privatizat pe gratis şi dăruit indianului Mittal, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. Astăzi, fostul combinat siderurgic Sidex lucrează în pierdere de cinci ani şi nimic nu pare să-l ajute să-şi revină.

77 de milioane de dolari ar fi trebuit să ia, în 2001, statul român pentru cel mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România – suma ar fi însemnat numai 10 la sută din fierul vechi pe care îl ascundea Sidex Galaţi în măruntaiele sale.

În fapt, oficialii de la Bucureşti nu au primit nimic. Mai mult, au şters datorii de peste un miliard de dolari şi au cheltuit pentru retehnologizarea colosului devenit proprietatea unuia dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, Lakshmi Mittal. Totul, pentru ca gigantul de pe Dunăre să supravieţuiască şi să mai dea de lucru miilor de localnici. S-a dovedit o încercare nereuşită.

Furnalul 5 este singurul care a mai rămas în picioare din cele 6 care au fost construite în Combinatul din Galaţi. Restul au fost tăiate la fier vechi sau în acest moment sunt nefuncţionale.

„Din 2009 fabrica noastră pierde bani”, spune Bruno Ribo, director general Arcelor Mittal Galaţi.

Din 2009, de când a căzut piaţa mondială a oţelului, combinatul produce mai puţin decât în 2000, atunci când era deja considerat cel mai mare consumator al Bugetului de Stat.

„În momentul actual, Sidexul se îndreaptă spre o singură direcţie: decesul”, aprecia fostul deputat Mihail Boldea.

Istoria Sidex – zilele de aur sunt apuse şi nu se vor întoarce

Zilele de aur ale fostului colos siderurgic încep în anul 1960. Partidul Muncitoresc Român l-a construit ca o declaraţie: România nu va fi responsabilă cu agricultura din blocul socialist, aşa cum îşi doreau tovăraşul Nikita Hrusciov şi Sovietele.

Gheorghe Gheorghiu Dej visa la un oraş siderurgic. Şi-l imagina construit la Galaţi, locul de unde se trăgeau strămoşii lui. La Plenara Partidului Muncitoresc Român, în 1958, se discută pentru prima dată despre colosul care avea nevoie de acces la Dunăre. Atunci, mai-marii partidului decid ca, după refuzul URSS de a finanţa combinatul, România să caute bani în Occident.

„Combinatul avea nevoie de foarte multă apă pentru răcirea utilajelor, Dunărea era foarte aproape, materia primă pe vremea aceea se aducea de la vecinul din Răsărit, Uniunea Sovietică. Se aducea minereu, cărbune”, a declarat Ştefan Prica.

Ştefan Prica a ridicat Sidex-ul. În tinereţe, el conducea chiar întreprinderea care a construit combinatul. Un alt veteran al combinatului, Ovidiu Constantinescu a fost responsabil, timp de trei decenii, cu activităţile extra-muncă. Se asigura că muncitorii participă la activităţi culturale şi sportive şi ştia nemulţumirile tuturor: „Veneau ţăranii săracii şi se rugau să nu le mai luăm din terenuri… şi noi nu aveam ce face pentru că trebuia să ne extindem rapid şi bine”.

Gheorghe Gheorghiu Dej nu a mai apucat să-şi vadă visul cu ochii. Moare cu un an înainte de terminarea construcţiei. Proaspăt ales Secretar general al Partidului, Nicolae Ceauşescu este cel care taie panglica combinatului.

 

În trei ani, primul laminor este gata. În încă trei, este gata tot combinatul. Adică, 1.600 de hectare cât vedeai cu ochii şi cam cât măsura la vremea aceea suprafaţa unui mic oraş.

În anii 70, Galaţiul fabrica 70% din producţia naţională de oţel şi exporta pe tot globul

Vârful îl atinge cu un an înainte de Revoluţie, când reuşeşte să dea ţării opt milioane de tone de oţel. Adică dublu faţă de cât a mai fost în stare să producă ulterior, după privatizare.

În 1989, unul din şase gălăţeni lucra la combinatul cu 50.000 de angajaţi. În ciuda dorinţelor liderului sovietic Nikita Hrusciov, Galaţiul devenise al doilea mare furnizor de tablă în blocul statelor comuniste.

Declinul începe sub Guvernul Petre Roman, care transformă combinatul în societatea comercială Sidex SA şi îl lasă să se descurce singur

Este momentul în care începe jaful pe care l-ar fi supravegheat chiar directorii combinatului. Sub pretextul că n-ar fi în stare să-şi vândă singur produsele,directorii aduc la Sidex, cu acte în regulă, firme căpuşă – intermediari care vând oţelul în străinătate, în schimbul unui comision. Ca să faci afaceri la Sidex, trebuia să ai relaţii sus-puse.

Mihai Boldea, fost deputat: „Un simplu telefon era necesar pentru conducerea Sidexului. Din partea cui trebuie”.

1400 de firme căpuşă se îmbogăţeau de pe urma combinatului în perioada 2000-2001

Dumitru Nicolae a fost director la combinat în perioada 1991 – 1999, când în curtea Sidex au crescut astfel de afaceri păguboase. A fost acuzat că a permis cu bună ştiinţă devalizarea întreprinderii. Printre ele, s-ar fi aflat şi propria firmă.

Majoritatea firmelor intermediare din primii ani după Revoluţie au aparţinut unorpoliticieni şi afacerişti care deţin şi astăzi averi imense sau au funcţii cheie în stat.

Una dintre ele a fost Eurocom SA, a gălăţeanului Paul Păcuraru, fost senator PNL şi fost ministru al Muncii. Prin firma sa, Paul Păcuraru ar fi livrat combinatului copiatoare, primind în schimb tablă.

„Firma mea era prea mică, nu a căpuşat Sidex, eu mi-am dat demisia de la firmă când am devenit senator, în 1996. Marile case de comerţ au căpuşat. N-are niciun fel de relevanţă firma – e mult prea mică pentru un subiect atât de mare. Firmele adevărate care au câştigat enorm de pe urma Sidexului au fost firmele de import – export care erau fostele case de comerâ care aprovizionau Sidex cu materii prime care aduceau vapoare de minereu, vapoare de cox”, a explicat Paul Păcuraru.

Andrei Lişinschi, milionar in Top 300 si vechi partener de afaceri cu Sidex Galaţi, dezvăluie reţeta căpuşării care i-a îmbogăţit peste noapte pe mai-marii Galaţiului: „O mare societate producătoare are nevoie de nişte piese pentru a funcţiona, pentru mentenanţă. Toate aceste produse erau cumpărate de diverse societăţi politice, se punea un adaos de 300%, 500%, 800% şi erau vândute în combinat pe bani. Asta era afacerea”.

O afacere care n-ar fi mers niciodată fără sforile trase de oamenii politici.

Despre Andrei Lişinschi s-a spus că a fost favorizat de către directorii Sidex Galaţi şi că firma sa de produse metalurgice, Profiland, aflată şi astăzi pe platforma combinatului, este tot o căpuşă.

„Nu înţeleg cum eram favorizat… tot ce am cumpărat de la combinat nu am luat decât materie primă şi nu am introdus nici măcar un cui”, a susţinut Andrei Lişinschi .

Afaceristul a avut de câştigat foarte mult din comerţul cu tablă de la Sidex Galati, după cum o recunoaşte şi singur.

Nu doar intermediarii au păgubit Sidex-ul, ci şi proprii directori care ar fi furat tablă, pe bandă rulantă

„Erau grupuri organizate de directori, oameni de afaceri din oras, paza. Se făceau două sau trei transporturi în aceeaşi zi cu aceeaşi factură. Au fost metode de furt inteligente”, a spus Gheorghe Tiber, lider de sindicat Arcelor Mittal Galaţi.

Tabla era vândută de conducerea combinatului la preţuri mai mici decât costul de producţie. Firmele căpuşă nu făceau decât să cumpere această tablă si să o revândă la preţuri mult mai mari. Profitul intra în buzunarele lor, iar tranzacţia se făcea chiar din depozitele combinatului.

Avocatul gălăţean Mihai Boldea, fost deputat, cercetat pentru infracţiuni economice, explică mecanismul de căpuşare:Vorbim de cantităţi foarte mari de tablă care plecau din Sidex. Gândiţi-vă ce înseamnă să iei tabla de 2 milioane de euro şi să o plăteşti peste 120 de zile. Sidexul reprezenta cea mai mare bancă a României. Fără nicio creanţă, doar pe o simplă relaţie că eu sunt finul cunoscutului domnului deputat, domnului senator, domnului director etc, putea persoana respectivă să obţină marfa, respectiv tabla, orice calitate. Cu plata la 60 de zile, 120 de zile, 6 luni. Până la urmă nu se mai plătea absolut deloc”.

Dincolo de businessul cu tablă, cele mai păguboase afaceri au fost derulate de combinat în perioada 1997 – 2000, cu firma Sidex International. Societatea era o casă de comerţ creată la Londra, cu scopul declarat de a ajuta combinatul. Firma îi furniza materii prime şi îi vindea produsele în străinătate, în schimbul unui comision.

Directorii Sidex International au fost cel care aveau să devină cuscrul preşedintelui Traian Băsescu, Gheorghe Ionescu, zis Bebe, şi amicul său Dan Drăgoi, mâna dreaptă a generalului Victor Stănculescu. Fiul lui Dan Drăgoi a fost, pentru o scurtă perioadă, ministru al Finanţelor şi este în prezent consilier prezidenţial pentru mediul de afaceri.

Dumitru Nicolae: „Sidex International a fost o ieşire a noastră către piaţa externă ca să avem unde vinde produsele. Nu puteam lucra, nu puteam lucra altfel… nu aveam finanţare.

Astfel, în loc să ajute combinatul, Sidex International provoacă noi găuri

Firma, în care 60 la sută din acţiuni erau deţinute de grupul Balli, fondat la Londra de un milionar iranian, aducea materii materii prime din Brazilia şi din Rusia, cu mult peste preţul pieţei. Pentru serviciul făcut, combinatul îi achita un comision de 3%, dublu faţă de cât plăteşte celorlalţi intermediari. În vreme ce firma Sidex International creşte, combinatul adună pierderi şi ajunge să vândă oţelul cu un preţ de nimic.

Radu Sârbu a condus Fondul Proprietăţii de Stat, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie, între 1998 şi 2000. Astăzi, dupa 14 ani, recunoaşte pentru prima dată rolul unor funcţionari FPS în soarta Sidex Galaţi: „Nu s-ar fi putut ca Sidexul să fie căpuşat în halul în care a fost…. Fără o toleranţă complice a unor funcţionari din FPS”.

Bebe Ionescu, director al Sidex International în 2000, a fost director de strategii al FPS intre 1998- şi 1999, chiar sub preşedinţia lui Radu Sârbu. Parteneri de vacanţe pe Coasta de Azur, Ionescu este cel care l-ar fi ajutat pe Adrian Videanu în afaceri. Adrian Videanu, ca fost minstru al Economiei, l-a numit pe Bebe Ionescu membru în consiliile Petrom ţi Eximbank. Bebe Ionescu este acum acţionar în 9 companii.

Dan Drăgoi, celălalt director din Sidex International, a fost ofiţer de carieră şi a lucrat cu generalul Victor Stănculescu. Doi ani a fost secretar de stat în guvernele Roman şi Stolojan, apoi a intrat în grupul apropiaţilor lui Adrian Videanu.

Nici reprezentanţii firmei-mamă, Balli Group, cea care a înfiinţat Sidex International, nu vor să comenteze afacerile cu combinatul.

Liliana Mincă, fostă şefă a Loteriei Romane, a fost în trecut asistenta generalului Victor Stanculescu, cel care a controlat Balli pe perioada colaborării cu Sidex Galaţi: „N-am condus Balli Trading, n-am condus Balli Group… nu ştiu despre ce este vorba. În calitate de asistentă a generalului Stănculescu nu aveam eu acces la contracte şi habar n-aveam ce clauze şi despre ce este vorba. Mai ales că era Sidex International, contractele erau la Londra şi în niciun caz aici”.

În 1999, după afacerea cu Sidex International, combinatul devine cea mai mare gaură neagră la bugetul statului, cu 3 miliarde de dolari datorii istorice şi pierderi

Statul român îl impovărează şi mai tare: Banca Naţională împrumută Sidex la o dobândă gigant.

În anul 2000 Sidex Galaţi aproape că moare cu zile.

În ciuda pierderilor, în 2001 Sidex Galaţi avea 27.000 de angajati, exporta jumătate din producţie, realiza 5% din PIB României şi influenţa încă un sfert din acesta.

Guvernul Adrian Năstase decide să vândă combinatul pentru că prăbusirea lui ar fi însemnat prăbuşirea întregii economii româneşti. Aşa-zisa salvare vine de la indianul Lakshmi Mittal, deţinătorul Mittal Steel, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. La privatizare mai participă o firmă românească şi una din Franţa. Competitorii se retrag, iar Mittal câştigă. Sidexul devine Arcelor Mittal.

Mihai Boldea:Modul în care a fost încheiat acest contract este dezastruos pentru statul român”.

Dumitru Nicolae, fost director al combinatului: „Ştiu ce jaf s-a făcut…nu mă miră nimic”.

Radu Sârbu: „Termenii privatizării au fost atât de nenorociţi, încât e de mirare că nimeni n-a fost întrebat cum era posibil”.

Calculele arată că, de fapt, guvernul Adrian Năstase, sub semnătura lui Ovidiu Muşetescu, şef AVAS, nu a vândut combinatul, ci l-a făcut cadou.

 

O parte a contractului de privatizare este secretă. Ce se ştie oficial este că indienii ar fi trebuit să plătească 77 de milioane de euro.

Mihai Boldea: „Aici apare paradoxul românesc. Dacă ar fi fost vândut Sidexul ca fier vechi, cred că ar fi scos undeva la 200- 250 de milioane de euro. Dar Sidexul a fost vândut într-un mod subevaluat, în bătaie de joc. Pe pâine, pe găini l-au vândut, pe nimic”.

Condiţia pusa de Mittal Steel statului român a fost să plătească pentru început o tranşă de 25 de milioane de dolari.

Restul ar fi fost plătiţi doar în situaţia în care combinatul ar fi câştigat un proces mai vechi cu Sidex International, fostul său partener de afaceri. Acesta pretindea combinatului 52 de milioane de dolari, în contul unei datorii. Combinatul pierde procesul cu Sidex International, aşa că indianul Mittal nu mai plăteşte statului român diferenţa de 52 de milioane de dolari. Banii merg de la Mittal direct la firma londoneză.

Radu Sârbu: „Nu se putea pune problema ca în urma privatizării statul să rămână cu banii. Dar putea să nu renunţe la atât de mulţi bani, cât a făcut Guvernul Năstase”.

Pe lângă privatizarea pe gratis, guvernul mai rupe aproape 3 miliarde de dolari din bugetul României şi îi dăruieşte tot lui Mittal Steel Galaţi, sub formă de ajutoare, ştergeri de datorii, anulări de penalităţi şi credite fiscale.

Seria cadourilor începută de Cabinetul Năstase continuă cu guvernul Tăriceanu

În 2007 statul îi oferă suma de 24 de milioane de dolari, ca decont pentru banii pierduţi de investitor în vechiul proces cu Sidex International. La vremea aceea, secretar de stat în Ministerul de Finanţe era Bogdan Drăgoi, fiul directorului Sidex International, Dan Drăgoi.

Bogdan Drăgoi spune că nu ştie nimic de bani şi că nu a fost implicat în nici un fel:Nu ştiu să fi avut vreo implicare Ministrul de Finanţe în acea perioadă şi în această speţă. Eu, personal, în calitate de secretar de stat pe care o deţineam la acel moment, coordonam Trezoreria statului, deci nimic de-a face cu aşa ceva”.

În primul an după privatizare, 2002, combinatul face profit de peste 60 de milioane de dolari. A ajuns la această realizare fără retehnologizare. Dar a renunţat la intermediari.

Din anul 2008, însă, în ciuda investiţiilor, combinatul intră în picaj din cauza crizei şi a preţului mare al energiei. Pierde pieţe, scade producţia de otel, îngheaţă salariile, închide Uzina Cocso-Chimica şi trimite acasă 4.500 de oameni. Arcelor Mittal începe să câştige bani din certificate de emisii poluante, în dezavantajul combinatului. Închide secţii, o cocserie şi două furnale, şi primeşte la schimb, gratuit, certificate de dioxid de carbon, pe care le vinde apoi în străinătate.

Astăzi, cu toate investiţiile, combinatul supravieţuieşte datorită fluxului secundar, adică al laminoarelor. La Galaţi mai lucrează 7.000 de oameni, iar creşterea preţului energiei e pe cale să trimită combinatul la fier vechi. Odată cu căderea combinatului se prăbuşeşte şi unul dintre cele mai mari oraşe ale ţării. Galaţiul avea o întreagă industrie care depindea de combinat, transformată acum în ruine sau înlocuită de spaţii comerciale.

De la portul mineralier, la licee dedicate combinatului până la echipa de forbal sau pensiuni şi hoteluri, Sidexul a fost sărăcit prin mii de supape.

Privatizarea SIDEX s-a dovedit o afacere păguboasă pentru statul român. Bunăvoinţa guvernelor din anii 2001 ţi 2005 nu a folosit, în final, nimănui. Nu doar că investitorul nu a reusit sa păstreze cele 28.000 de locuri de muncă, din momentul cumpărării, dar nu a mai adus nici bani la bugetul de stat, aşa cum preconizau mai-marii ţării acum 13 ani. Criza oţelului îl face pe investitorul indian să îş restrângă afacerea în fiecare zi.

Ce alternativă avea statul român? Răspunsul o dau ucrainenii, care au vândut un combinat siderurgic de aceeaşi mărime cu 4,7 miliarde de dolari.

Pentru alte cazuri de privatizari, vezi Arhiva emisiunii Romania Furata.

Ce s-a ales de brandurile comuniste ale Iaşiului. Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt istorie. Doar doi coloşi industriali au supravieţuit

Procesul dur de selecţie capitalist a pus la pământ coloşi industriali cu zeci de mii de angajaţi şi cifre de afaceri ameţitoare. Există, totuşi, şi miracole economice la Iaşi.

Multe branduri economice au consacrat Iaşiul în perioada comunismului, în condiţiile în care şefii regimului au stabilit strategic să maseze în Capitala Moldovei o mare parte a industriei grele.

Coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi, însă, după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale, însă.

Ce s-a ales de brandurile comuniste ale Iaşiului. Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt istorie. Doar doi coloşi industriali au supravieţuitFabrica de Ţigarete este exemplul cel mai trist al decăderii industriei comuniste la Iaşi FOTO vice.com

Industria Timişoarei, de la înflorirea din imperiul Austro-Ungar, intreprinderile comuniste, la şmecheriile din democraţia originală

În ciuda tranformărilor care au cuprins România după 1989, Timişoara a rămas unul din oraşele care s-au adaptat foarte bine noilor cerinţe.

Industrializarea Timişoarei a început în perioada autro-ungară. Prima fabrică a fost înfiinţată imediat după eliberarea Banatului de sub dominaţia otomană, în 1718. Este vorba de cea mai veche fabrică de bere de pe teritoriul de azi al României. În 1728 se înfiinţează fabrica de tutun, iar apoi se deschid fabrici din toate ramurile. Toate se ridicau pe malurile canalului Bega, pentru că transportul produselor se făcea pe apă.

Mândreţea judeţului, „ideală pentru showroom“. Integrata şi Fabrica de Pepsi de la Ovidiu, de vânzare

Fabrici vestite pentru producţia lor, mii de oameni angajaţi care îşi întreţineau familiile şi produse care făceau faima României la export, aşa arăta industria Constanţei în anii comunismului. Acum, multe dintre ele nu mai sunt decât o afacere imobiliară. Unele au fost salvate la privatizare de foştii directori, cum este cazul fabricii de pâine Dobrogea sau al celei de ulei Argus. Altele au fost vândute unor magnaţi care continuă activitatea obiectivului, cum este Şantierul Naval Constanţa, cumpărat de Gheorghe Bosînceanu.

Cum s-a prăbuşit platforma chimică Săvineşti, colosul industrial unde lucrau peste 10.000 de nemţeni

În anii comunismului, activitatea industrial de la Săvineşti asigura traiul pentru circa o treime din populaţia municipiului Piatra Neamţ. Combinatul de fire şi fibre sintetice (CFS), Azochim şi Institutul de Cercetare erau mândria judeţului. Platforma chimică de la Săvineşti a fost în anii de dinainte de revoluţie, şi chiar o perioadă bună după 1990 drept unitate etalon a economiei nemţene. Aici se produceau fire şi fibre sintetice (la Fibrex), îngrăşăminte chimice (Azochim), exista un institute de cercetare de elită în domeniu (ICEFS) şi un parc industrial bine dezvoltat cu utilităţi pentru toate activităţile de pe platformă.
Mai bine de 10.000 de nemţeni, mare parte locuitori din Piatra Neamţ, făceau naveta zi de zi, produsele fabricilor asigurând resurse în economia naţională şi pentru export.

Colosul din Tulcea – Întreprinderea de Pescuit Oceanic: 82 de nave pe care lucrau 6.000 de navigatori

Căderea comunistului din Tulcea a însemnat şi prăbuşirea industriei din acest colţ de ţară. Mândria zonei a fost Întreprinderea de Pescuit Oceanic din care acum nu a mai rămas nimic.
Colonelul în rezervă Nicolae Zărnescu, care timp de patru ani a fost locţiitorul şefului Securităţii la Tulcea, ne-a vorbit despre vremurile bune ale acestui oraş. Era anul 1986 şi Zărnescu lucra în contraspionajul românesc. La un moment dat, a fost chemat la Bucureşti şi i s-a spus: „Te mutăm la Tulcea!“.

Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău care au dispărut în ”democraţie”

Economia Buzăului a suferit o transformare radicală, după Revoluţie. Dacă zona industrială a municipiului Buzău a rămas funcţională, la Râmnicu Sărat, o mare fabrică de textile a fost ştearsă de pa faţa pământului, după privatizare. O soartă asemănătoare a avut-o şi cea mai importantă fabrică de prelucrare a lemnului, Foresta Nehoiu.
Aproximativ 2.000 de angajaţi ai fabricii Confecţia Râmnicu Sărat, majoritatea femei, au rămas fără locuri de muncă după anii ‘90, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a dispărut de tot.

Fără strategii de marketing şi cu multe slujbe sociale, aşa îşi duceau zilele fabricile bistriţene în perioada comunistă

Unele dintre fabricile bistriţene fondate în perioada comunistă încă mai sunt în picioare, reuşind chiar să se impună pe piaţă. Înainte de Revoluţie nu existau strategii de marketing, producţia era „exagerată”, iar slujbele sociale reprezentau o parte importantă din industrie. Produse proaste, slabe calitativ, vândute în multe cazuri mult sub costurile de producţie şi o lipsă totală de interes faţă de tot ce este legat de piaţă, aşa descrie analistul Cristian Munthiu industria bistriţeană din perioada comunistă.

Ce s-a ales de coloşii industriali ai Vasluiului: mii de şomeri şi ruine

În urmă cu 20 de ani, municipiul Vaslui avea o zonă industrială bine pusă la punct care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a municipiului. Erau de notorietate societăţile Mecanica (piese pentru maşini şi utilaje), Moldosin (fire şi fibre sintetice), Hitrom (azbest şi materiale de izolaţie), AMC (aparate de măsură şi control), Movas (mobilă), la fel ca şi cele din domeniul industriei uşoare, Confecţii, Textila, Varotex, Vascovin s.a.
Giganţii industriali care asigurau locurile de muncă ale celor mai mulţi dintre vasluieni au căzut unul dupâ altul după anul ‘90, din industria Vasluiului nu a mai rămas decât niăte clădiri în ruine şi mii de mare de şomeri care a situat an de an judeţul pe primele locuri în ţară.
FOTO Ce s-a ales de coloşii industriali ai Vasluiului: mii de şomeri şi ruine
Hitromul era unul dintre cei mai mari fabricanţi de materiale izolatoare din România FOTO Simona VOICU

Marile întreprinderi din Satu Mare, distruse de capitalism. Din fabrica de mobilă Samobil, cotată ca a doua pe ţară, au rămas tubulaturile de fier

Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine. Două dintre cele mai elocvente cazuri sunt fabrica de mobilă Samobil sau UNIO.

Cel mai concret exemplu este fabrica de mobilă Samobil. Înainte de 1989, SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. După revoluţie fabrica a avut tot mai puţine vânzări intrând în faliment, iar în 2006 fabrica a intrat în lichidare. Toate utilajele au fost vândute în urma diverselor licitaţii, singurele bunuri care au mai rămas fiind tubulaturile din fier.

Marile Uzine ale Braşovului au fost demolate. În locul lor vor răsări malluri

Hidromecanica şi Tractorul au fost rase de pe faţa pământului. În locul lor vor răsări, mall-uri, blocuri şi locuri de distracţie. Un alt mall se va construi şi pe terenul fostei uzine Fartec.
Uzina Hidromecanica a fost ştearsă de pe harta Braşovului. Pe terenul ei, de 40.000 de metri pătraţi, care este chiar în Centrul Civic se vor construi clădiri de birouri şi un hipermarket Cora. Uzina mai are acum doat o hală la periferia Braşovului. Aici mai lucrează 180 de angajaţi faţă de 6.000 câţi erau în anii de glorie.
Uzina a fost înfiinţată în 1880. Angajaţii lucrau în ateliere de turnătorie fontă şi prelucrări mecanice. În clădirea „Hidromecanica s-au fabricat primul autobuz şi primul strung românesc, în anii 50.

Falimentul industriei comuniste din Alba. Cele mai mari uzine din epoca de aur sunt vândute la fier vechi

Marile falimente ale judeţului Alba au produs o gaură de sute de milioane de euro, bani care, foarte probabil, nu vor mai putea fi recuperaţi integral niciodată. Suma reprezintă totalul creanţelor creditorilor la marile firme care au ajuns în insolvenţă sau în faliment. Lista este mare şi cuprinde cele mai mari fabrici din judeţ: UPSOM Ocna Mureş, Montana Cîmpeni, Resial Alba Iulia, Capris Sebeş, Stratusmob Blaj.
Cele mai importante procese de insolvenţa şi faliment aflate în derulare la Tribunalul Alba se referă al societăţile GHCL Upsom SA Ocna Mureş, Resial SA Alba Iulia, Metalurgica SA Aiud, Montana SA Câmpeni, Stratusmob SA Blaj şi Ardeleana SA Alba Iulia. Sunt firme mari la care au lucrat mii de oameni şi care în trecut reprezentau baza economiei judeţului.
Falimentul industriei comuniste din Alba. Cele mai mari uzine din epoca de aur sunt vândute la fier vechi
Combinatul UPSOM din Ocna Mureş a fost închis, iar activele vândute pentru fier vechi

Comuniştii şi sovieticii au distrus economia Banatului Montan

În perioada interbelică Uzinele şi Domeniile Reşiţa era cea mai mare intreprindere a ţării. Comuniştii au cedat sovieticilor mare parte din uriaşul profit acumulat în perioada interbelică.
În perioada în care Cristofor Columb descoperea America la Reşiţa se aprindea focul în furnalele de topit fierul. StEG, una dintre cele mai mari companii austriece şi mondiale, înfiinţa la Reşiţa primele furnale în anul 1771, punând bazele celui mai mare centru siderurgic din Sud-Estul Europei, statut pe care Reşiţa şi l-a păstrat până în perioada comunistă. Perioada interbelică, însă, a fost perioada de maximă prosperitate a Uzinelor şi Domeniile Reşiţa.

Povestea celui mai important combinat din sud-estul Europei. Cum s-a ales praful de siderurgia din Călăraşi

Combinatul siderurgic de pe malul Borcei, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia. Şi astăzi acesta produce oţel. La Călăraşi, mastodontul a fost inaugurat în 1979, după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari.

Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată. Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi. În prezent la fostul combinat siderurgic Călăraşi – Siderca funcţionează o oţelărie şi un laminor, deţinute de firma Tenaris. Are o capacitate de producţie anuală de 470.000 de tone, care include o oţelărie electrică şi linii de turnare continue, folosind ca materie primă fierul vechi.

Ce industrie a avut Brăila şi cum s-a ales praful de tot

A fost o vreme când Brăila excela la capitolul capacităţilor de producţie. Aici s-au produs celebrele excavatoare de la „Promex”, de aici au plecat la export mii de tone de fibre, celuloză şi hârtie şi tot de aici erau livrate piese de mobilier renumite în lume. Merită amintite chiar şi chibriturile care se fabricau pe malul Dunării, cu toate că nu aveau o faimă prea bună, pentru că se aprindeau foarte greu.
Din punct de vedere economic, Brăila se numără printre oraşele care au avut cel mai mult de pierdut în tranziţia care a urmat de la comunism la capitalism. Întreprinderile care înainte de 1989 ofereau locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni au dispărut, rând pe rând, de la jumătatea anilor ’90 până în prezent.

Un brand în derivă. Cum a dispărut FEPA’74 de pe firmamentul economiei româneşti

Una din cele mai mari fabrici din judeţul Vaslui din perioada pre-decembristă, ce asigura mii de locuri de muncă şi lucra la foc continuu, a decăzut constant după 1994. Fabrica mai are doar 200 de angajaţi şi se menţine cu greu pe linia de plutire.
La mijlocul anilor ’70 a luat fiinţă la Bârlad fabrica ce urma să devină un brand de oraş şi de ţară. Fabrica de Elemente Pneumatice şi Control (FEPA) ’74 a apărut în contextul industrializării accelerate a economiei româneşti. Foştii angajaţi îşi amintesc cu regret emulaţia acelor vremuri, când depuneau eforturi colective pentru pentru creşterea producţiei.

S-a ales praful de Alumina, unul dintre puţinele combinate din lume care avea contracte cu Agenţia Spaţială americană

Privatizarea combinatului Alumia, printre puţinele combinate din lume care avea contracte cu Agenţia Spaţială americană, a dus la vânzarea acestuia bucată cu bucată. Dintr-o industrie industrie prosperă, ce oferea mii de locuri de muncă, s-a ales praful. Au rămas doar ruinele de ceea ce odată reprezenta mândria oraşului.
În anul 1965 se deschideau porţile fabricii Alumina, prima platformă industrială din Oradea. În doar 15 ani a ajuns să producă peste 220.000 de tone de alumină, dar, odată cu căderea regimului comunist a căzut şi întreprinderea.

S-a ales praful de Alumina, unul dintre puţinele combinate din lume care avea contracte cu Agenţia Spaţială americană

Cum a „murit” după 1990 industria Botoşaniului şi cum a îngropat-o definitiv în doar 10 ani capitalismul

Fosta zonă industrială a Botoşaniului se întindea pe sute de hectare. În fabricile ”Epocii de Aur”, lucrau zeci de mii de muncitori. După căderea regimului comunist şi privatizarea uzinelor, uriaşele fabrici au fost vândute bucată cu bucată, de cei care vroiau să se îmbogăţească pe ruinele socialismului. O parte a foştilor muncitori au fost transformaţi de eşecul capitalismului în boschetari sau alcoolici.
Uzinele Textile Moldova din Botoşani erau un colos industrial al perioadei comuniste. Erau regina industriei uşoare româneşti. Producţia era în mare parte destinată exportului. În fiecare dimineaţă pe poarta fabricii intrau peste 10.000 de angajaţi.

A fost odată o industrie în Vrancea de care s-a ales praful

Deşi este unul dintre judeţele mici ale ţării, Vrancea a fost un judeţ destul de bine industrializat până la începutul anilor ’90. Acest proces a început în anii 1960, cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, migrarea populaţiei către mediul urban.
În perioada 1965-1989, în industria judeţului Vrancea s-au produs mutaţii importante, fiind reprezentată de 25 de întreprinderi, din care 17 republicane şi 8 ale cooperaţiei meşteşugăreşti.

Unicul rafinator de aur din Europa sau filatura Maratex, piloni ai economiei naţionale în vremea comunismului

Cu oferte de muncă ce depăşeau cererea, perioada post comunistă a adus cu sine o nouă faţă Băii Mari. Mineritul, metalurgia, filatura şi chiar Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere din Baia Mare au mai rămas doar în amintirea celor ce au trăit acele vremuri şi, poate, în imaginaţia celor ce au ascultat poveştile părinţilor sau ale bunicilor despre Baia Mare, un oraş industrial, un oraş în plină dezvoltare.
Mult plâns de unii şi dorit a fi uitat de alţii, fără doar şi poate, comunismul şi-a pus amprenta asupra întregii ţări. Trecerea de la era ceauşistă la democraţie a adus cu sine, pe lângă libertăţile de care ar trebui să beneficieze fiecare persoană şi o democraţie poate nu cel mai bine gestionată. Fabricile şi uzinele care odată ne-au făcut o putere economică greu de trecut cu vederea s-au închis, locul lor fiind acum ocupat doar de ruinele unor foste măreţe clădiri.
Combinatul Phoenix era unicul rafinator de aur din Europa Foto: Ciprian Cozoplean

Uzinele etalon din perioada comunistă, în pragul dezastrului. În epoca de glorie la Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane lucrau peste 16000 de oameni

Întreprinderile de dinainte de 1989 sunt în pragul dezastrului. Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane s-au transformat după Revoluţie din uzinele etalon în fabrici aproape inexistente cu datorii uriaşe către stat.

Electroputere Craiova a fost una dintre cele mai mari fabrici din Oltenia şi a devenit cunoscută peste hotare pentru locomotivele şi echipamentele electrice realizate de angajaţi. În Epoca de Aur la uzina din Bănie munceau peste 12.000 de oameni, însă imediat după 1989 peste 10.000 de olteni şi-au pierdut locul de muncă.

Cum a dispărut economia Aradului. S-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă

Ofereau zeci de mii de locuri de muncă şi făceau economia ţării mai înfloritoare. Este vorba despre fabricile judeţul Arad care şi-au închis porţile la câţiva ani de la Revoluţie. Acum, în unele locuri se află doar o imagine şocantă.

Este cazul fabricii UTA, a cărei dezmembrare masivă a început în 2004. A urmat apoi IMAR-ul, compania care a furnizat mobilă Curţii Imperiale Austro-Ungare şi a Curţii Regale Române, iar în perioada 1985-1990 a fost principalul furnizor pentru Casa Republicii.

Declinul industriei din Teleorman

În urmă cu 20 de ani, în Teleorman existau fabrici care produceau de la zahăr, ulei şi conserve, până la panglici, rulmenţi sau vagoane. Zeci de mii de teleormăneni din Zimnicea, Roşiorii de Vede sau Turnu Măgurele lucrau, în schimburi, în fabricile din judeţ. Treptat, majoritatea unităţilor de stat şi-au închis porţile, iar locaţiile au ajuns în paragină. În judeţ, nu a mai rămas mai nimic din industria de altă dată.

În urmă cu două decenii, Teleormanul putea fi considerat un judeţ în care industria funcţiona. Zeci de fabrici erau deschise în oraşele din judeţ şi zeci de mii de teleormăneni aveau un loc de muncă în liniile de producţie.

Mărirea, decăderea şi renaşterea economiei la Slatina

Pentru că fostul preşedinte al ţării de dinainte de 1989 era originar din Scorniceşti, aflat la doar câţiva kilometri de capitala Slatina, urbea de pe Olt a devenit rapid unul din punctele strategice ale economiei naţionale în acea perioadă. Industria slătineană “duduia” şi avea fabrici-etalon, fabrici din care, în prezent, mai rezistă doar câteva. Restul uzinelor au dispărut, economic vorbind, căci fizic încă mai există rămăşiţe ale acestora.
Cea mai mare fabrică înainte de 1989 a fost Uzina de Aluminiu, botezată, după 1991, în SC Alro SA. Indiferent de nume însă, fabrica a rămas aceeaşi: unul dintre cei mai importanţi producători de aluminiu din lume, în prezent aceasta aflându-se în curtea unui imperiu rusesc şi fiind o subsidiară a grupului olandez Vimetco N.V. (fostă Marco Group), companie globală de aluminiu primar şi procesat controlată de acţionari ruşi.
Mărirea, decăderea şi renaşterea economiei la Slatina
Uzina de Rulmenţi din Slatina a rezistat până la începutul anilor 2000 FOTO: Mugurel Manea

Rămăşiţele giganţilor economici din Mehedinţi

Marile unităţi economice ale judeţului Mehedinţi şi-au închis porţile rând pe rând după 1990 încoace, iar micii agenţi economici au absorbit doar o mică parte din forţa de muncă disponibilă. O parte din mehedinţeni au luat drumul Occidentului în căutarea unui job, alţii s-au retras la ţară, acolo unde în gospodăriile proprii produc cele necesare traiului de zi cu zi.

Odinioară, judeţul Mehedinţi, dar în mod deosebit Drobeta Turnu Severin era un puternic centru economic. Dezvoltarea judeţului şi prosperitatea locuitorilor oraşului Turnu Severin s-a datorat înfiinţării portului (1851) şi atelierului de reparat vapoare (1858), primul din ţara noastră, nucleul viitorului Şantier Naval, care va ajunge în 1914 cel mai însemnat din România şi unul dintre cele mai importante şantiere de pe Dunăre.

În comunism profitabile, în capitalism au ajuns falimentare . Zeci de mii de gorjeni au rămas pe drumuri

Numeroase unităţi economice din municipiul Târgu Jiu au fost puse pe butuci, după ce, evident, anumite persoane s-au ales cu conturile pline. Altele s-au închis din cauza managemenetului defectuos. Cert este zeci de mii de angajaţi au rămas pe drumuri.

Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) ROSTRAMO producea mai mult pentru export. Fabrica se confrunta cu unele probleme financiare, după Revoluţie, dar reuşea să se menţină la limita de plutire. Reuşea să aducă în ţară sume considerabile de valută, în urma contractelor cu parteneri externi. Înainte de decembrie 1989, în jurul de 3.000 de lucrau la fabrica de mobilă, iar unitatea avea un patrimoniu de peste 10 milioane de euro.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*