Căpeteniile ROMÂNIEI au prigonit valorile (printre străini), ca să poată fura, maltrata şi MARTIRIZA Adversarii; Academicianul Eugen Mihăescu: „Știu că a fost lovitură de stat”; Tractorul inteligent; JOHN PERKINS recunoaste ca “România este infestată cu «asasini economici»” Demonizarea U E ; Se vrea România transformată în Siria Europei? România, data de POMANA la bucata; Fermieri români, șocați de ce au văzut în fermele din Alpi: …un comisar european ne îndeamnă să ne protejăm terenurile agricole! Phil Hogan: România să… Cum pleacă din țară banii românilor! Şacalii din Italia au bătut palma cu năpârcile din România, pentru …ca fermierii păstoriţi de lupi turbaţi sa … Răutatea, invidia, niertarea şi alte toxine din omul nenăscut din nou (vezi Ioan, cap 3)- plin de cel rau- imbolnavesc, distrug, dar Bunătatea este un medicament !

Kalaii  Iliescieni impreuna cu alti iscarioteni  au zdrobit elitele, au prigonit valorile ,au TEPUIT TINERII si i-au alungat,pentru ca nu sunt bani de salarii decente…au furat zestrea nobilimii prin crime si,TOT ei,  au furat Avutia Obsteasca,au omorit pe Ceausi,dar si speranta Poporului Roman etc vvf
INVITAŢIE DUMNEZEIASCĂ trimisă fiecărui om, prin “poştaşul” Duh Sfânt care, dacă ne golim de sine, ne spală de viruşi, lenevii, hoţii, curvii, învăţături falite şi alte mizerii milenare, (dezavuate şi în Iosua, cap.7/11-13)- idolatre, care aprind potopul de nelegiuiri, mai înflăcărat decât pe vremea lui Noe! Isus ne cheamă pe TOŢI, să ne umple cu Plinătatea Sa, să intrăm (prin naşterea din nou dăruita gratis în Ioan, cap.3) în “Corabia” Templului Său, “pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” (Ioan 2/28)…” Noi, dar,… vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2Cor.5/20)

 

 

Până şi ANIMALELE PREZIC FOARTE PRECIS răutatea  oamenilor, dar şi a unor CATASTROFE

 A doua zi de Craciun, pe 26 decembrie 2004, pe fundul Oceanului Indian a avut loc cel mai violent cutremur submarin, care a creat celebrele valuri tsumani .Acestea  au distrus fara mila coastele a 7 tari din zona Oceanului Indian, omorand cel putin 160.000 de oameni.

Dintre multele necunoscute pe care le-a suscitat acest fenomen teribil, una a provocat curiozitatea catorva oameni de stiinta: s-au gasit putine cadavre dintre numeroasele specii de animale care populau aceste coaste, existand in schimb numeroase relatari despre fuga animalelor spre interiorul uscatului in orele care au precedat catastrofa, ajutand fiintele omenesti care au luat in atentie semnele animalelor  sa scape de o moarte probabila.

Asa s-a intamplat, spre exemplu, cu elefantii care ii plimba pe turisti pe plaja thailandeza de la Khao Lak. Ingrijitorii au fost surprinsi vazandu-le nervozitatea, care s-a manifestat aproximativ in momentul in care, la mare distanta de acel loc, se producea un cutremur care, la randul sau, avea sa provoace tsunamiul. Dupa o ora, animalele au scapat de sub controlul ingrijitorilor si s-au indreptat spre un deal din apropiere, cu o duzina de turisti pe spinarile lor. I-au urmat pana acolo alti elefanti, care nu erau de serviciu si care reusisera sa-si rupa lanturile groase. Datorita acestui lucru, atat ei, cat si acele fiinte omenesti care i-au urmat au reusit sa se salveze de la o moarte aproape sigura. La cateva zile dupa aceea, unele mijloace de comunicare in masa au inceput sa comenteze asemenea cazuri si au vorbit de un „al saselea simt“ animal.

Se stie ca unele specii de animale au un simt auditiv si sisteme de alarma mult mai eficiente decat oamenii. Acestea le-ar permite, de exemplu, sa auda infrasunetele si sa observe luminile abia perceptibile pe care le produc modificarile campului geomagnetic terestru care preceda un cutremur. Daca am invata sa observam comportarea lor anormala, cum o fac chinezii si japonezii, am putea prezice iminenta unui seism sau a unui cutremur de pe fundul marii. Acest lucru ar explica, de asemenea, de ce, in timp ce in zona Caddalore din India tsunamiul a facut peste 600 de victime omenesti, numarul animalelor domestice si al vitelor moarte a fost redus. Asa se explica si de ce pasarile flamingo din sanctuarul natural hindus de la Point Calimere s-au grabit sa zboare din mlastinile lor obisnuite spre terenuri mai inalte

 

 Bunatatea este un medicament  excelent ,inclusiv pentru sistemul imunitar.Cercetatorii au descoperit modul în care oamenii se auto-îmbolnăvesc prin rautatea fardata in ei

 

  Bunatatea este un medicament antidepresiv natural, care nu produce reactii secundare si nici adverse. Un antidepresiv aflat la indemana oricarui om, fie ca este diagnosticat cu depresie, fie ca  are o pierdere de sanatate  majora .Psihiatrul David Hawkins recomanda facerea de bine ,caci Bunatatea  stimuleaza imunitatea, dar – mai ales – genereaza o crestere a secretiei de serotonina .Depresia va fi a doua cauza de boala in anii urmatori. Si asta nu doar in Romania, ci in lumea intreaga si  pentru lumea viitorului.Cercetatorii  au pus in directa relatie depresia cu lipsa bunatatii,( prezenta rautatii din om  iI duce la stres,la pierderea vederii )etc. Ceea ce pare a se contura cert si frumos este tocmai acest rol de vindecare prin medicamentul numit bunatate.

 

Oamenii sunt creati sa fie buni caci ,nu rautatea, ci,Bunatatea este vesnica;Fiecare om scoate din el roade ,ganduri,vorbe bune,daca este  umplut cu Plinatatea Bunatatii,nu a rautatii

Puterea Bunatatii este inepuizabila .Cine face bine,primeste binele insutit ,dar cine face rau,acesta se intoarce asupra omului rautacios spune Wayne Dyer –   Noi avem in creier tot soiul de mecanisme – unele inca necunoscute – intre care si acesta, care ne face puternici si fericiti cand suntem  buni. Avem in bunatate un antidepresiv minunat, pe care-l putem administra in orice moment nefericit.  Putem fi buni doar zambindu-i cuiva cu sinceritate. Toate bolile sunt autocreate prin pastrarea si FARDAREA  rautatii pusa in sange de cel rau  . Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea sau nefericirea noastră.

 

Rautatea este mama tuturor suferintelor si,daca omul nu se spala pe dinauntru,ea merge mana in mana  cu invidia ,razbunarea ,neiertarea ,ura  si alte mizerii care,iata,ce boli produce- Fiecare gand urat e ca o picatura de otrava pentru corp

 

Nu   mai primiti si nu iradiati  gânduri negative,rele,urate; nu vă mai otrăviţi sufletele cu sentimente toxice ci,cu ganduri iubitoare,dragostoase,blande…Da-ti afara izvorul rautatii,magnetul distructiv din om,care atrage pilitura tuturor  bolilor,urateniilor si toxinelor.Sufletul omului este creat sa fie plin de bunatate si este  dependent de  Blandete,Mila,Iubire şi de Frumuseţe .Nu  veţi fi niciodată fericiţi dacă va  hrăniţi cu sentimente rele,negative… și ar trebui să realizați că oferind răutate și urâțenie   veţi primi  înapoi ceea ce  dati…Răutatea este o boală care se vindecă prin  lepadarea de sine,deratizarea  ,spalarea  prin nasterea din nou,si umplerea cu Plinatatea Tuturor Bunatatilor Cosmice.   Orice indispoziţie, afectiune sau boală îţi indică faptul că acţiunile şi gândurile tale nu-ţi sunt  bune,blande,iubitoare,benefice. Nemulţumirea permanentă faţă de lume şi propria soartă poate genera afecţiuni grave, incurabile. Boala este rezultatul pierderii Divinului din noi,sau hranirii cu dumnezei cartonati,falsi,colorati,iconati,muti si surzi .Insănătoşirea este rezultatul restabilirii imparatiei Binelui in fiecare om .  

 

Iata doar cateva  boli  cauzate de rautate, invidie si ura:

 

CANCERUL: este boala întristării, deprimării şi nemulţumirii de sine și de soartă. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Regenerarea iubirii faţă de oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în suflet se îmbolnăvesc de cancer. De fapt, toate emoţiile înăbuşite produc cancerul. Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău. Dacă jignim prin vorbe persoana iubită ne putem alege cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac. Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, este o boală a sufletului şi de aceea, acesta trebuie vindecat mai întâi.

 

AFECŢIUNILE PULMONARE: jale reprimată, necazuri, supărări, frica de a simţi plăcerea şi bucuriile vieţii. Tuberculoza arată că într-o viaţă anterioară persoana a trăit numai pentru valorile materiale. Gândirea răului despre lumea înconjurătoare. Tuberculoza, pneumonia şi bronşita se datorează unor supărări de lungă durată. Când nu iubim lumea înconjurătoare, au de suferit plămânii.

 

CELULITA: înseamnă mânie depozitată.

 

PIETRELE LA FIERE ŞI RINICHI: apar din cauza consumului de dulciuri și amidon concentrat, care împiedică eliminarea din corp a depozitelor de calciu organic. Cauza este judecarea oamenilor şi supărarea pe soartă.

 

BOLILE DE PIELE: apar din cauza acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielii subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Psoriazisul poate fi şi cauza unui orgoliu nestăvilit, o trufie exacerbată. Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele.

 

SÂNGELE: zahărul, sarea, iaurtul şi mâncărurile acre au o acţiune toxică asupra sângelui, mai ales când sunt folosite în exces. De asemenea, ura şi mânia generează toxine în corp. Ceaiul de rădăcini de brusture este mijlocul cel mai eficace de epurare a sângelui. Pentru toate problemele sângelui este util să se consume zilnic salată de crudităţi.

 

 

DE CE NE ÎMBOLNĂVIM?

 

  Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al rautatii corpului tău. Supra-conştiinţa ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale- este rautatea care se opune legii iubirii-bunatatii. De aceea, trebuie să captezi mesajul şi să mulţumeşti “Slefuitorului”, că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să-l descifrezi, bolile şi accidentele tale se vor intensifica.Când starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce este vorba. Dacă boala este puternică, înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe cel al dragostei. Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un indiciu  dat de toxinele raului…. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe, cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui. Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficientă iubire-bunatate.Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să vezi în ele voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare si evolutie  spirituală.

 

Rautatea din om  este un bec roşu care ne avertizează că ne aflăm pe un drum greşit. Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe.

 

 Dacă ani în şir faci   greşeli , vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt, boala este rezultatul pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic, dacă te-ai vindecat sufleteşte, te vindeci și trupeşte. Noi, oamenii, suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfintei Treimi, şi orice dezechilibru al uneia ne aduce suferinţă. Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta, din vina ta. Ești bolnav pentru că ţi-ai cauzat boala şi poţi să te faci iarăşi bine, pur şi simplu hotărând aceasta.Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se auto-îmbolnăvesc. Cei cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea. Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm. Cu cât mai puternic se schimbă omul în direcţia bună, cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede învinge boala. Bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizică. Organismul trebuie să blocheze programele distructive care au pătruns în câmpul lui. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai agresivă boala.

 

 Când omul încalcă legile supreme, se abate de la Bine si   deformează structura energetică, apar breşe în sistemul lui defensiv şi devine o pradă uşoară pentru virusi,bacterii,microbi, care îndeplinesc funcţiile unui program de pedepsire

  

Gândurile sumbre, neîncrederea, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca şi de a-i condamna pe alții, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce duce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii, este imposibil să ai un corp sănătos. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea sau nefericirea noastră.

 

Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creăm singuri prin gândurile rele-toxice. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut

 

A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă, trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic. Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze, ci efecte ale stării mentale în care vă complaceți. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând, omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc mental, cu străduinţă, ani de-a rândul, o îmbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. „Toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)

 

 

Medicul pansează rana ,DAR  Vindecatorul Cristicface eradicarea,daca este primit si daca i se da  voie. Când rana este tratată cu Bunatate, ea se vindecă repede ,caci Bunatatea învinge  orice boală. Vindecările au loc doar atunci când Bunatatea inunda tot corpul,greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă

 

Când suntem bolnavi, trebuie să cerem să ni se dea sănătate, nu să fim vindecaţi de boală. În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el, cu atât îi produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască. Când cineva se îmbolnăveşte, să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii o întreţine. Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Când deplângi un om bolnav, înseamnă că nu ești de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celor din jur este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.

Nu e suficient să acceptăm boala, trebuie să ne bucurăm că ea ne atentionează sufletul şi trupul.   Obiceiul de a discuta în societate despre simptomele și cauzele diverselor boli, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra oamenilor un torent de impresii care  vor pricinui boli şi suferinţe

 

Nu uitaţi unde v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a legat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo amprenta lui bioenergetică funcţionează cel mai bine. Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi, putem uşor să observăm că jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere, pentru ca în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.

 

Prin boală, omul trebuie să înţeleagă că a greşit undeva pe drumul vieţii şi până nu-şi elimină greşeala nu se poate vindeca decât parţial, deoarece în el persistă cauza generatoare de rău

 

De aceea trebuie ca mai întâi să fie depistată cauza bolii, pentru ca bolnavul să evite pe viitor greşelile comise, Dacă nu se elimină cauza, aceasta poate alimenta în continuare boala sau poate migra de la un organ la altul. Când cauza vor fi eliminată boala va dispărea. Astfel:ACNEEA (coşurile): înseamnă neacceptarea propriei persoane. Nu-ţi place de tine însuți.

ALCOOLISMUL: implică probleme legate de tatăl său; trebuie cultivată detaşarea de acesta. Alcoolicul părăseşte familia, slujba, viaţa, dar nu se lasă de alcool. El se află în relaţie de dependenţă față de alcool şi aceasta înseamnă că din suflet lipseşte iubirea. Persoana trebuie să iubească lumea din jur. Dacă acest sentiment îi lipseşte, în suflet i se instalează o stare de disconfort, de chin spiritual. De aceea încearcă să-şi reprime această durere prin orice mijloace. Trebuie ca omul să înceteze să mai poarte supărarea pe lumea din jur şi să intre în armonie cu ea, pentru că armonia înseamnă iubire. Cine nu este iubit de nimeni şi nu iubeşte pe nimeni se pierde ușor în valurile ispitelor. Cei mai mulţi oamenii nenorociţi şi făcători de rele sunt jertfe ale unei copilării triste, în care au fost lipsiţi de iubire şi de grijă părintească. Aceştia au ajuns să nu iubească pe nimeni. Nu trebuie uitat că lucrurile care ne fac dependenţi generează numai suferinţă.

AFECŢIUNILE PULMONARE: jale reprimată, necazuri, supărări, frica de a simţi plăcerea şi bucuriile vieţii. Tuberculoza arată că într-o viaţă anterioară persoana a trăit numai pentru valorile materiale. Gândirea răului despre lumea înconjurătoare. Tuberculoza, pneumonia şi bronşita se datorează unor supărări de lungă durată. Când nu iubim lumea înconjurătoare, au de suferit plămânii.

AFECŢIUNI LA SUPRARENALE: înseamnă indiferenţă, ignoranţă faţă de sine, anxietate.

ALERGIILE: sunt rezultatul supărărilor interioare, al nemulţumirilor faţă de oamenii apropiaţi şi lumea înconjurătoare.

ANEMIA: este o utilizare incorectă a oxigenului la nivelul globulelor roşii şi este consecinţa unui refuz de a-şi utiliza talentele în serviciul aproapelui.

ANGINA: reprezintă teama de a se exprima sau de a cere ceva părinţilor sau partenerului.

APENDICITA: frica de viaţă, blocarea curgerii binelui.

ARTRITA: apare la persoanele care nu sunt iubite. Spirit prea critic şi rigiditate provenită din mental. Nu încerca să-i schimbi pe ceilalţi, acceptă-i aşa cum sunt. Dacă artrita e prezentă la nivelul mâinilor, braţelor, picioarelor şi şoldurilor eşti încredinţat că oamenii se folosesc de tine. În realitate nu exprimi ceea ce vrei. Corpul tău îţi spune că e vremea să te afirmi prin tine însuţi.

ATEROSCLEROZA: rezistenţă, tensiuni, refuzul de a vedea binele.

ASTMUL: iubire ascunsă, înăbuşită. Plâns suprimat. O femeie şi-a alungat fiica din casă. Aceasta a crescut și s-a îmbolnăvit de astm, care nu a putut fi tratat cu medicamente. Când fiica a reuşit să-şi ierte mama, astmul i-a trecut.

AUTISM: într-o experienţă anterioară, individul a manifestat un refuz al societăţii, ducând o viaţă marginală. Acum, singura soluţie este iubirea pe care va trebui s-o primească de la apropiaţii săi.

APOPLEXIE: fuga de familie, de sine şi de viaţă. Indică un sentiment de vinovăţie. Un atac este de fapt un avertisment în plus pentru a deveni conştient de faptul că e inutil să te simţi vinovat.

BILA: plăcerea pentru mâncăruri fierbinţi, iuţi, acre, uscate şi sărate deranjează funcţia bilei. De asemenea, mânia, supărarea, frica, activitatea sexuală excesivă sunt factori de dereglare a bilei.

BOALA PARKINSON: reprezintă teamă şi dorinţa intensă de a controla tot şi pe toţi.

BOLILE DE PIELE: apar din cauza acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielii subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Psoriazisul poate fi şi cauza unui orgoliu nestăvilit, o trufie exacerbată. Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele.

BRONŞITA: se declanşează într-un mediu familial foarte tensionat.

BOLILE NERVOASE: se referă la sistemul nervos central, cel care coordonează viaţa omului. El reprezintă comandamentul suprem al sistemului nervos şi al întregului organism. Starea pe care medicii o numesc depresie este o lipsă a dorinţei de a trăi. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorinţei de a avea copii sau apariția unui copil nedorit (de pildă fată în loc de băiat). De fapt cele mai multe greşeli ale părinţilor în timpul sarcinii îi creează copilului un program de autodistrugere. De aceea deprimarea, odată instalată, nu poate fi uşor vindecată. Când te simţi continuu nefericit şi nemulţumit, când nimic din jur nu-ţi place te îndrepţi spre depresie. Depresia este o agresiune împotriva ta însuţi. Conflictul cu spaţiul în care trăieşti predispune la dereglări psihice. Grijile permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Ele au urmări asupra sistemului nervos. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană mai duce și la boli de vedere, de auz, de percepţie. Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare. Neliniştea este ucigătoare. Valul de nelinişte din sufletul nostru este oglinda angoasei, a anxietăţii, fricii etc. Nevroza se caracterizează printr-o stare de nelinişte, adesea extremă, cu frică de moarte şi cu sufocări, palpitaţii, transpiraţii, ameţeli, tremurături şi senzaţia de oprire a inimii.

CANCERUL: este boala întristării, deprimării şi nemulţumirii de sine și de soartă. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Regenerarea iubirii faţă de oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în suflet se îmbolnăvesc de cancer. De fapt, toate emoţiile înăbuşite produc cancerul. Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău. Dacă jignim prin vorbe persoana iubită ne putem alege cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac. Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, este o boală a sufletului şi de aceea, acesta trebuie vindecat mai întâi.

CEFALEEA, MIGRENELE: supărarea puternică pe un semen al tău duce la un blocaj energetic. Remediul este schimbarea gândului de ură în pace şi adoptarea unei gândiri pozitive. Restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea.

CELULITA: înseamnă mânie depozitată.

COLESTEROLUL CRESCUT: corespunde înăspririi naturii sentimentale, rigidităţii persoanelor care îşi creează o carapace de protecţie. Acel individ are o mare teamă de a accepta bucuria. El ar trebui ca în permanenţă să lase emoţia şi energia iubirii să curgă prin fiinţa lui.

COLOANA VERTEBRALĂ: este axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, blocajele şi temerile noastre, refuzul de a evolua, de a iubi. Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe omul apropiat, pe sine şi pe soartă. Dacă amploarea supărărilor este mare, poate să apară o deformare a coloanei, o fractură sau să se formeze o cocoaşă.

COMA: fuga de cineva sau de ceva.

CONGESTIA CEREBRALĂ: se datorează respingerii vieţii şi afişarea unei încăpăţânări. Ura se naşte în cap şi se blochează prin traumatism cranio-cerebral.

CONJUCTIVITA: mânie neexprimată, frustrare.

CONSTIPAŢIA: ataşament, posesivitate, refuz de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile.

DEGETELE ARTRITICE: senzaţia de victimă.

DIAREEA: teamă, refuzul de a slăbi încordarea. Refuzul de accepta idei noi.

DIABETUL: nu-i atât o boală, cât o reacţie de apărare a organismului. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ale altor oameni pătrunse în câmpul lui. Cu cât mai puternic şi mai periculos este programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură trebuie să fie blocarea acestuia, respectiv a bolii semnalate. Cauza principală este dorirea unui rău din tot sufletul unei persoane iubite şi de care te-ai despărţit. Aceste sentimente provoacă diabetul, pentru că au ucis iubirea şi, prin aceasta, legătura cu cosmosul. De aceea, să nu renunţaţi niciodată la persoana iubită.

DINŢII: dificultăţi în a lua decizii. Distrugerea dinţilor apare ca efect al vorbelor rele adresate părinţilor sau rudelor şi dorirea răului oamenilor apropiaţi; deplângerea propriei sorți şi o alimentaţie incorectă, existenţa geloziei şi a supărărilor ascunse. O durere a dinţilor înseamnă că e timpul să iei o decizie fără să-ţi fie teamă de rezultate. Întrucât dinţii ţin de dorinţe, lipsa dinţilor din faţă este dovada unei blocări a sexualităţii.

ENCEFALOPATIE: certurile puternice înainte de naşterea unui copil, ajungând până la limita divorţului sau la gânduri de sinucidere fixează în structura câmpului copilului programe puternic distructive. Copilul care se naşte plăteşte prin această boală.

EPILEPSIA: este rezultatul unei depresii adânci.

FEBRA: este un semn de furie interioară. Toate dorinţele înăbuşite, închise în tine, explodează. Încetează să aduni totul în tine. Supărarea şi furia nu-ţi sunt benefice, te pedepseşti singur.

FICATUL: este organul care ripostează la supărările pe oamenii apropiaţi şi păstrează deseori mânie reprimată. Ficatul este sediul celor mai negative emoţii (ura, mânia, furia). Problemele de ficat vin dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane, ca rezultat al unui conflict între suflet şi minte. Ficatul suferă la persoanele care fac aprecieri dure la adresa celor apropiaţi. Stresul de orice natură are un efect negativ asupra ficatului. Ficatul este un instrument al sufletului şi de aceea, tratarea depresiei nu poate fi despărţită de cea al ficatului. Emoţiile au o mare putere de influență asupra ficatului şi a secreţiilor bilei. Emoţiile pozitive – bucuria, buna dispoziţie – măresc secreţia bilei, iar supărările o opresc parţial sau complet. Ficatul este foarte sensibil la supărări. Să ne amintim o zicală populară care spune „de supărare i s-a vărsat fierea în sânge”. Supărările agresive pe oamenii apropiaţi determină cancerul ficatului. Problemele de vezică biliară arată îngustime de spirit. Icterul se poate declanşa la individul care suferă un prejudiciu pe care nu știe să-l îndrepte. Hepatita reprezintă rezistenţă la schimbare. Refuzul de a vedea limpede, de a discerne. Ficatul este legat şi de credinţă. Credinţa în univers permite emoţiilor negative să se scurgă. curăţând ficatul.

FRIGIDITATEA: teamă, negarea plăcerii; credinţa că sexul este rău; parteneri insensibili.

GÂTUL: orice problemă legată de gât corespunde temerii de a întreba şi de a se exprima, sau un blocaj al creativităţii. Refuzul schimbării, rigiditate, mânie ascunsă din cauza unor cuvinte jignitoare.

GENUNCHII: simbolizează legătura între suflet şi personalitate. O problemă la genunchi indică o îndepărtare de scopul său din această încarnare şi un refuz de a evolua, mândrie înmagazinată, încăpăţânare, lipsă de flexibilitate.

GREAŢA, VĂRSĂTURILE: respingerea unei idei, a unei persoane sau a unei experienţe. Pentru o femeie însărcinată, arată că nu a vrut să aibă copilul.

GUTURAIUL: se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri, culpabilităţi. Nasul care curge reprezintă lacrimi şi o purificare necesară.

HEMORAGIILE NAZALE: cauza principală este trufia.

HEMOROIZII: teama de a slăbi încordarea.

HERNIA DE DISC: înseamnă indecizie, senzaţia că viaţa a devenit de nesuportat.

HERPESUL: culpabilitate sexuală.

HIPERTENSIUNEA: subliniază o facultate limitată de a iubi şi o lipsă de compasiune. Persoana trebuie să-şi exprime iubirea pentru tot ce întâlneşte şi ce vede. O altă cauză poate fi vechi probleme emoţionale, nerezolvate.

HIPOTENSIUNEA: arată, de asemenea, o iubire limitată, dar în sensul că această persoană a fost negativă şi defetistă, necrezând în iubire. O altă cauză ar fi lipsa de iubire în copilărie.

HOMOSEXUALITATEA: femeia geloasă răpeşte aptitudinile copiilor şi nepoţilor ei şi-i împinge la homosexualitate. Gelosul ajunge nu numai la sterilitate fizică, ci şi creatoare. Un om homosexual este incredibil de gelos în interior.

IMPOTENŢA: Apare din cauza geloziei, a supărărilor şi a dispreţului faţă de femei. Această agresiune afectează sistemul urogenital. Dacă bărbatul a fost deseori supărat pe femei, a gândit rău despre ele, este un viitor impotent.

INIMA: reprezintă centrul iubirii. Dacă nu-şi exprimă deschis sentimentele, individul îşi închide chakra inimii şi riscă să aibă probleme cardiace. Din cauza reprimării emoţionale şi a sentimentelor negative, multe persoane au probleme cardiace. Un om bolnav de inimă este depozitarul unei cantităţi enorme de gânduri de ură. Problemele conflictuale îndelungate, insatisfacţiile, generează hipertensiune şi boli de inimă. Bolile cardiace au drept cauze gelozia sau supărarea pe oamenii apropiaţi. Prin gânduri de iubire a semenilor se vor putea anula gândurile de ură. Lipsa afecţiunii poate deregla inima. Dragostea şi compasiunea constituie forţa terapeutică ce ajută la refacerea inimii. Persoanele care îşi reprimă sentimentele acumulează blocaje energetice la nivelul inimii. Verdele este culoarea inimii. De aceea, o plimbare într-o pădure îndepărtată de agitaţia oraşelor sau într-un lan înverzit va spori sănătatea şi vitalitatea inimii. Aceleaşi efecte se pot obţine prin folosirea în timpul meditaţiei a unor pietre sau cristale de culoare verde. Reumatismul cardiovascular are două cauze: o lungă perioadă de supărare sau tristeţe precum şi o expunere repetată la factori climaterici nocivi, cum este frigul.

INSOMNIA: provine din totala incapacitate a spiritului de a-şi focaliza gândurile. Tratamentul pentru vindecarea insomniei trebuie să înceapă ziua. Este necesar să vă concentrați asupra a ceea ce faceți. Când vă împrăştiaţi gândurile în mai multe direcții, slăbiţi capacitatea spiritului de a se concentra, din care cauză seara îi este din ce în ce mai greu să se detaşeze de trup şi să se reîntoarcă dimineaţa cu forţele refăcute. Nu putem avea un somn bun noaptea decât dacă spiritul se retrage din corp. Insomnia mai este generată de întreţinerea unor gânduri de vinovăție. Oglinzile din dormitor sunt și ele răspunzătoare de cazurile de insomnie.

INTESTINUL GROS ŞI SUBŢIRE: refuzul de a înţelege unele lecţii de viaţă din punct de vedere evolutiv. Dacă omul nu suportă stresul se îmbolnăveşte intestinul gros, iar dacă se înfurie și acumulează agresivitate, se îmbolnăveşte cel subţire. Reaua dispoziţie, plictiseala şi nereuşitele la serviciu conduc la o funcţionare defectuoasă a intestinului gros. Când se manifestă constipaţia, ea trebuie tratată urgent. Starea de sănătate este în legătură directă cu evacuarea regulată a intestinului gros.

LARINGITA: în acest caz ţi-e teamă să te exprimi şi nu eşti în stare să-ţi spui părerea. Dacă laringita ta ascunde supărare şi furie, trebuie să o exprimi, altfel furia va creşte în tine.

LEUCEMIA: înseamnă mândrie necontrolată.

LIMFA: plăcerea exagerată pentru dulciuri, mâncăruri acre şi sărate, alimente greu digerabile şi exces de lactate.

NASUL: te deranjează ceva sau cineva pe care nu-l poţi suporta. Sunt semnale ale corpului care-ţi spune că nu e bine ce faci, că nu trebuie să te laşi afectat. Nasul reprezintă intuiţia şi cunoaşterea de sine, fiind legat de chakra frontală.

OCHII: indică teama de viitor şi faptul că într-o experienţă precedentă individul nu a dorit să vadă nici să-i ajute pe apropiaţii săi. Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor câmpului la nivelul capului, determinată de sentimentul de ură, precum şi de nemulţumirea de sine şi frica de a vedea înainte. O principală cauză este gelozia agresivă. Cu cât un om are un caracter mai rigid, cu atât mai profund pătrunde agresivitatea în subconştient şi devine mai periculoasă. Dacă la invidie se adaugă dispreţul, dacă în caracter avem vanitate şi cruzime, se produce un program de autodistrugere care se manifestă prin ruperea retinei, orbire sau un grav traumatism cranian. Vederea slabă este determinată de ură. Purificarea se face prin spovedanie şi rugăciune. Ataşarea de relaţii şi idealuri distruge vederea. Glaucomul este cauzat de refuzul îndelungat de a ierta. La bătrânețe, mulţi îşi pierd vederea pentru că se leagă prea mult de această lume.

OSTEOPOROZA: persoana afectată simte că nu mai are un suport în această viaţă. În majoritatea produselor de origine animală există acid uric, care poate fi neutralizat numai cu calciu. În cazul în care corpul nu l-ar neutraliza, am muri. De aceea, corpul nostru este nevoit să extragă calciu din oase, ceea ce duce la osteoporoză. Concentratele zaharoase, care sunt acide, pot agrava fenomenul. Persoana în cauză să consume peşte (heringi), care conţine vitamina D2, necesară metabolizării calciului.

PANCREASUL: are rolul de a echilibra glucoza (zahăr) în sânge. Dacă individul consumă prea mult zahăr şi dulciuri concentrate își va provoca dezordini în organism şi o hipersecreţie de insulină, care duce la hiperglicemie. Astfel, insulina secretată în cantităţi mari favorizează sinteza crescută de grăsimi, conducând la obezitate, diabet zaharat, ateroscleroză. Pancreatita, diabetul zaharat şi cancerul pancreatic sunt semne ale faptului că omul iubit şi iubirea pentru el au devenit o valoare absolută. De obicei, problemele pancreasului apar la persoanele care cred că nu merită să se bucure de nimic în viaţă. De multe ori fac plăcerile altora, ținând în interiorul lor o tristeţe ascunsă.

PICIOARELE: reprezintă ancorarea, conexiunea cu Terra. Problemele de la picioare simbolizează un refuz de a avansa, de a evolua, sau teama de a stagna în viaţă, teama de viitor. Atunci când omul este nemulţumit de soarta sa îl dor picioarele. Când omul este dispus să facă un rău unei persoane în propriul beneficiu sau să se dispreţuiască pe sine, când prosperitatea i se năruie, toate acestea pot da şi dureri, traume ale picioarelor şi o dilatare varicoasă a venelor. Varicele vin din faptul că sunteţi supărat pe sine, pe soartă. Aveţi grijă să aveţi picioarele calde! Asta este valabil pentru toţi bolnavii, dar în special pentru cei de rinichi. O încălţăminte proastă face rău nu numai la picioare ci întregului corp. Dacă ai bătături, înseamnă că nu gândeşti şi acţionezi aşa cum ar trebui.

PIETRELE LA FIERE ŞI RINICHI: apar din cauza consumului de dulciuri și amidon concentrat, care împiedică eliminarea din corp a depozitelor de calciu organic. Cauza este judecarea oamenilor şi supărarea pe soartă.

PROSTATA: afecţiunile ei sunt legate de un sentiment de vinovăție şi de teama de îmbătrânire.

RĂU DE MARE: este în legătură cu teama de moarte.

RĂU DE MIJLOACE DE TRANSPORT: teama de pierdere a controlului.

RETENŢIA DE APĂ: refuzul de a slăbi încordarea.

REUMATISM: resentimente, slăbirea iubirii, rigiditate, asprime. Persoana are o amărăciune cronică.

RINICHII: reprezintă capacitatea de a exterioriza tot ceea ce este în sine. Cel care nu-şi exprimă talentele, capacităţile, dorinţele sau credinţele se expune la tulburări renale. Tot ceea ce este reprimat, frica şi teama slăbesc rinichii. Dacă orgoliul individului nu este prea mare, în rinichi se formează nisip; dacă este la un nivel mai ridicat, se formează pietre care pot fi eliminate. Dacă însă nivelul trufiei este periculos de mare, începe formarea de pietre de formă coralică, ce nu trebuie îndepărtate. Litiaza renală mai apare când individul are probleme de mânie nerezolvate de mult timp. Persoanele certăreţe şi care sunt de multe ori dezamăgite sau frustrate vor avea probleme cu rinichii.

SÂNGELE: zahărul, sarea, iaurtul şi mâncărurile acre au o acţiune toxică asupra sângelui, mai ales când sunt folosite în exces. De asemenea, ura şi mânia generează toxine în corp. Ceaiul de rădăcini de brusture este mijlocul cel mai eficace de epurare a sângelui. Pentru toate problemele sângelui este util să se consume zilnic salată de crudităţi.

SCLEROZA ÎN PLĂCI: are drept cauze frica, rigiditatea, inima împietrită şi îngreunată.

SFORĂITUL: refuzul încăpăţânat de a se desprinde de vechile tipare. Dormitul cu faţa în sus favorizează sforăitul.

SISTEMUL DIGESTIV: stomacul reprezintă facultatea de a digera experienţele existenţei şi de a accepta cele învăţate. Ura, mânia, frica, regretul legat de trecut, precum şi grija, teama şi îngrijorarea faţă de viitor favorizează bolile stomacului, ale vezicii biliare şi ale intestinelor. Aversiunea, neliniştea, o agresivitate conştientă şi sentimentul de ură împotriva oamenilor sunt principalele cauze ale ulcerelor. Dacă omul se supără des şi pe cei apropiaţi sau pe sine, va avea probleme cu stomacul.

ŞOLDURILE: reprezintă utilizarea liberului arbitru pentru a găsi propria cale în planul material. O problemă la şolduri subliniază o lipsă de utilizare a propriului liber arbitru şi faptul de a nu avea un scop în viaţă. O durere la şolduri indică o frică de a lua decizii importante.

SPLINA: reprezintă un depozit de sânge, de energie. Problemele splinei arată o incapacitate de exprimare a iubirii sau o obsesie. În acest ultim caz, e necesară o purificare prin eliminarea sentimentelor negative şi a grijilor înmagazinate în timp. Lăcomia şi de avariţia au o influenţă negativă asupra splinei şi inimii. Splina mai este legată şi de stările psihice proaste şi de depresie.

TIROIDA: problemele cu tiroida indică faptul că persoana nu se poate exprima cum doreşte şi se simte umilită.

TUSEA: cine tuşeşte tot timpul este o fiinţă sufocată de viaţă; trece printr-o stare de mare nervozitate; se simte strivită de o situaţie. O tuse ocazională este un semn de plictiseală sau dorinţă de ceartă.

URECHILE: Te laşi afectat de ceea ce auzi. Senzaţia lăuntrică că eşti superior persoanelor iubite (părinţi, copii, soţie) declanşează un program de autodistrugere care este blocat prin apariţia unor dureri în ureche.

VAMPIRISMUL ENERGETIC: egoismul exagerat, manifestat în gânduri, emoţii sau fapte, precum şi cruzimea duc la deconectarea de cosmos şi atunci omul este nevoit să-și ia energia de la alţi oameni. Provocarea de chinuri fizice şi psihice unui om este una din formele vampirismului.

VARICELE: prestarea unei munci care nu-ți place.

ZONA ZOSTER: indică teama de viitor, antrenând gânduri negative.

 

Așadar, orice indispoziţie, afecțiune sau boală îţi indică faptul că acţiunile şi gândurile tale nu-ţi sunt benefice. Nemulţumirea permanentă faţă de lume şi propria soartă poate genera afecţiuni grave, incurabile. Ura e tot ce poate fi mai distructiv în om. Trăirea urii declanşează boli violente. De fapt, ura îşi distruge stăpânul. Fiecare gând încărcat de ură e ca o înghiţitură de otravă. Disprețul faţă de oameni este tot o formă a urii. Fondul de ură şi de supărare se dezvoltă şi se transformă într-un program de autodistrugere. Dar partea bună este că din tot ceea ce faci, spui, gândeşti sau simţi, dacă ceva nu e bine, primeşti un semnal. Singura ta grijă este să rămâi atent. Dacă apare un simptom, înseamnă că se întâmplă ceva. E o indicaţie că ai luat-o pe un drum greşit. Atunci eşti rechemat pe drumul cel bun, al iubirii. Ascultă-ţi corpul fizic şi-ţi vei schimba viaţa. Orice boală este chezăşia fericirii viitoare. Cu cât mai multe încercări îţi oferă soarta, cu atât o mai mare fericire te aşteaptă în viitor.

INVITAŢIE DUMNEZEIASCĂ trimisă fiecărui om, prin “poştaşul” Duh Sfânt care, dacă ne golim de sine, ne spală de viruşi, lenevii, hoţii, curvii, învăţături falite şi alte mizerii milenare, (dezavuate şi în Iosua, cap.7/11-13)- idolatre, care aprind potopul de nelegiuiri, mai înflăcărat decât pe vremea lui Noe! Isus ne cheamă pe TOŢI, să ne umple cu Plinătatea Sa, să intrăm (prin naşterea din nou dăruita gratis în Ioan, cap.3) în “Corabia” Templului Său, “pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” (Ioan 2/28)…” Noi, dar,… vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2Cor.5/20)

 

 

Omul căruia nu îi este greaţă de păcat, precum lui Iov, (cap.42/6), care nu are pocăinţa lui Israel, atât de recunoscător, pentru micimea sa, (Gen.32/10) faţă de mulţimea bunătăţilor, frumuseţilor, indurărilor Sale; Omul care nu trăieşte prăbuşirea lui Ioan, Avram, Daniel şi ai altor slujbaşi, leşinaţi la pământ când au auzit Glasul Lui; Deci, omul care nu acceptă cu plăcere jertfirea eului şi nu lasă pe Duhul Sfânt să se întrupeze pentru misiune: “Iată-mă, Trimite-mă” (Îs.6/8); Omul care nu-şi vine în fire, precum Fiul Risipitor,nelipsit din orice om (Luca, cap. 15); Acela care nu are alergia lui Iacov, (cap.1/21); Şi, pe lângă acestea, dacă omul totuşi păcătuieşte, deşi ştie că Isus a luptat până la sânge, contra păcatului, pentru ca nimeni să nu mai dezgroape mortăciunea de păcat… (Evrei 12/4); Aşadar, dacă nu are groaza, refuzul, moartea şi repulsia  omului Isus faţă de plăcerile de o clipă ale păcatului; DACĂ nu CREDE că Isus a murit pentru orice păcat şi l-a îngropat pentru totdeauna, astfel încât nici un om să nu-l mai dezgroape, (resuscite), şi nici să nu îl mai” MĂNÂNCE”… Deci, omul care nu se naşte din Sămânţa Dumnezeiască, (Ioan, cap 3) şi care nu se dăruieşte din dragoste pentru MARTIRAJ, adică pentru biruirea răului prin Bine, prin Blândeţe, prin Iubire, Milă, (precum Isus: Iarta-i- că nu ştiu ce fac); Oşteanul care nu crede -prin Isus cel jertfit pentru întronarea Domniei Dumnezeieşti în tot omul şi cosmosul innoit- un astfel de om nu intră în Împărăţia Cerurilor, şi nici măcar de la distanţă n-o vede… (Ap.22/15) Tot ce făptuieşte un creştin cu gândul, privirea, simţirea, sau cu fapta-este deşertăciune şi goană după vânt, dacă nu se goleşte prin botezul in moartea lui Isus, pentru a se umple cu Plinătatea Lui, şi dacă nu rămâne în El; Dacă nu conlucrează cu El şi dacă nu face totul ca pentru Domnul; Dacă nu ia Crucea cristică, mai puternică decât toiagul lui Moise şi decât tot armamentul lumii la un loc; Dacă nu crede în scutul protector al Sângelui Dumnezeiesc, mult mai vital decât sângele animalelor de pe uşile evreieşti din Egipt; Dacă  … Astfel, deci, oricine rămâne ostatec în datina, religia, cultul, formalismul şi credinţa lui –proprie-strămoseasscă… nu izbuteşte să biruie păcatul, şi nu face nimic (Dumnezeiesc) pe cont propriu.

 

Numai dacă îl luăm drept Căpetenie(nu coadă ) pe Isus în noi, putem rămâne în El, pentru a salva pe păcătos-şi pentru a învinge păcatul, care stă la pândă că un leu (1 Petru 5/8-10) să dea buzna: “Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti” (Gen.4/7) De ce îl primim pe duşmanul cosmic, dar îl ţinem la uşa pe Cel care se roagă de noi să ne ajute- “Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Ap.3/20) Şi dacă primim păcatul, tot la Isus strigăm, pană la urmă, căci “Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Cor.10/13)

 

Omul care vrea să biruiască păcatul, trebuie să lupte numai împreună cu Isus, şi pentru Isus, căci El s-a războit până la sânge, şi i-a zdrobit capul la Golgota, odată pentru totdeauna, şi nici un păcat (  şi nici )                                                                                             moartea -nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.De aceea ne-a dat şi nouă dreptul să ne socotim biruitori, pentru a nu mai stăpâni şi domni păcatul în noi, pentru a nu mai asculta de poftele lui, pentru a trăi o viaţă nouă, şi… Rom.6. Dar nu omul vechi izbuteşte, pentru că el a fost răstignit de Isus la Golgota, ci Omul lăuntric, înnoit, ÎNVIAT, care lucrează din dragoste, şi trăieşte prin credinţa în Isus, căci acest om născut din nou îl lasă în sinele înnoit -pe Biruitor să domnească, să conducă, să locuiască INTEGRU,SUVERAN şi INTEGRAL; Isus lucrează prin omul lăuntric şi acesta lucrează NUMAI prin Isus. Acest Om poate birui totul, doar ÎN Hristos, însă, nu el poate, căci nu omul, ci Isus a venit  şi este plin de Har şi de Adevăr! El este CAPUL şi are PRIORITATE şi ÎNTÂIETATE ABSOLUTĂ! Numai Isus este singur- din tot universul care face totul foarte bine (Gen 2/31), căci din Isaia aflăm că până şi cele mai bune fapte ale “creştinului”, sunt ca o cârpă mânjită; Deci, nu eu pot face totul Dumnezeieşte, ci Harul lui Dumnezeu, care s-a îndurat să locuiască în mine, căci nimic bun nu este în omul nenăscut din nou. Orice om neinnoit nu poate făptui nimic bun, şi nici nu se poate ruga Dumnezeieşte. Nici un “creştin” nu poate învinge răul, şi nu face nimic desăvârşit, dacă omul nu este cu Dumnezeu,(Gen.5/24 si Ioan,cap.3) dacă nu este lăsat Dumnezeu să lucreze cu el; Dacă nu moare faţă de plăcerile de o clipă ale păcatului; Dacă nu se lasă învăţat, inspirat, cârmuit de Duhul Sfânt, şi dacă nu se bizuie complet pe Invingător-(Ap 12/11); Deci,” creştinul” căldicel, formalist,  nu vede Împărăţia Cerurilor şi nu poate intra pe Uşa -Isus în Împărăţia lui Dumnezeu, doar bizuit pe sine, pe datini, pomeni, bani, cult, religie… dacă nu acceptă întronarea (completă) a “Cerului” în omul înnoit –ca să nu mai practice negoţul, comerţul… neprihănirii-cerând uneori una, alteori alta… Doar Omul înnoit   se roagă prin Isus, şi îl lasă pe Isus să se roage prin omul lăuntric , căci numai El  ştie totul,   poate totul,ajută totul…(1 Cor 13)

 

 Deşi Isus a dat lecţia biruirii răului prin bine, în pustie, unde postise, şi unde, numai după înfrângerea ispitei,” diavolul L-a lăsat” (Mat.4/11); Deşi au început îngerii să urce şi să coboare pe Scara Cerului-pentru a-i sluji (Ioan 1/51), satan a persistat în greşeală, fapt pentru care, la Golgota, s-a ales cu ţeasta zdrobită, a pierdut zapisul cu iventarul păcatelor noastre, a… şi astfel, şi-a săpat singur groapa pieirii veşnice, pentru ca, prin Isus, şi cu   Iisus mustind în noi, să călcăm în picioare orice poftă, plăcere, ispită, păcat, să îi strivim coada, sub călcâiele noastre! (Rom.16/20) 

 

Lipirea tare de Bine nu se întâmplă, dacă omul care vrea să devină Una cu Isus, nu se dezbracă de scuze-frunzele din grădina Eden… pentru a se îmbrăca numai cu Mantia Cristică (Col.2/11; Col3/9,10) şi dacă nu se descalţă de pofte, de sine, de tot ce ştie şi ce are mai “bun”, pentru a se încălţa cu râvna Evangheliei; Nu doar lui Moise- Dumnezeu i- a zis: “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” Ex.3/5) Dacă Mielul din Oastea Cristică nu se blindează cu Scutul Sângelui Biruitor, şi cu Armura Luminii (Ef.6/11-19); Deci, creştinul  dacă nu se umple cu Plinătatea Dumnezeirii, dacă nu se îmbracă în Frumuseţea şi Bunătatea Cristică, primite prin Botezul în Moartea Lui, unde inneacă şi îngroapă orice urmă de poftă, de păcat… nu primeşte onoarea de a zdrobi şi restul păcatului sub picioarele omeneşti… DECI,” să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” (Rom.13/12) pentru a-l scoate la “şomaj” pe satan…Pentru că sunt vremurile de pe urmă, El ne cheamă pe toţi, INCLUSIV pe nepoftiţi, dar şi pe (ne) vrednicii poftiţi (Matei, cap.22) să intrăm, nu în Arca lui Noe, ci în “Corabia “Noului Ierusalim, goliţi de firea pământească, şi umpluţi cu Plinătatea Dumnezeirii, având, nu o credinţă cultică ori strămoşească… Să fim găsiţi în El, unde nu este păcat şi satan nu are nimic dumnezeiesc, nu are acces; În El avem pocăinţa, neprihănirea, şi Totul Totului TOT, inclusiv Credinţa Lui, singura care duce la credinţă, care lucrează din Dragoste şi… (Fil.3/9)

 

Omule, înainte de a bate palma cu păcatul, priveşte la Mâna lui Isus de la Golgota, unde a sângerat şi a îngropat odată pentru totdeauna orice păcat, pentru ca nimeni să nu mai dezgroape, şi să nu se mai hrănească din cadavrul atât de rău mirositor… “Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?… Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. (Rom.1-14)

 

Ca să rămânem în El şi El să rodească, să domnească în noi, trebuie să devenim Una cu El printr-o moarte, dar şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui,DECI prin botezul in moartea Lui. Astfel poate birui El prin noi şi noi, NUMAI prin El. (Rom 6)” Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine… Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, că mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15/4-7) “Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2/6)…” mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor…” (Col. 1/12-14) Noi doar, prin credinţa Cristică să ieşim din firea adamică, să intrăm în Sine, să umblăm numai în El, să-l păstrăm integru şi integral, în toată Plenitudinea Sa, cu toate DARURILE.Şi la acestea să ţinem mortis- Dumnezeieşte, să le administrăm, şi să lăsăm să se întrupeze în noi Isus, inclusiv lecţiile, poruncile Sale întipărite de Duhul Sfânt pe inima şi minte, pentru iradierea miresmei neprihănite, Cristice, veşnice-Amin

De ce este sanatos ca   sa faci bine

de Hamilton, David R.

 

Descriere 

In aceasta carte ni se vorbeste despre “Painea Bunatatii”. Ea contine studii actuale care arata ca a fi bun cu toti ceilalti,inclusiv  cu dusmanii-vrajmasi,este benefic pentru sanatatea ta.Bunatatile  te vor inspira sa pui lucrurile de aici in practica si sa le simti efectele pozitive  Compasiunea in sine reprezinta si ea o parte a acestei carti, pentru ca bunatatea este un rezultat al ei. Cand simtim si impartasim durerea cuiva, cand dorim cu compasiune sa i-o alinam, atunci devenim motivati sa oferim ajutor si sa aratam bunatate. Aceasta carte vorbeste pe scurt si despre recunostinta si despre iertare.

Recunostinta reprezinta o marca a bunatatii pentru ca ne face sa fim constienti de tot ceea ce se afla in jurul nostru. Cand suntem recunoscatori, devenim mai apropiati fata de cei din jur si mai disponibili sa ne exprimam multumirea fata de ei. A face acest lucru e benefic pentru noi, la fel cum enumerarea tuturor lucrurilor cu care am fost binecuvantati e un act de bunatate fata de noi insine. Si iertarea e un mod de a arata bunatate fata de eul nostru interior. Este un mijloc de a ne elibera,vindeca. Intreaga lume va fi mai buna cand va exista mai multa bunatate in ea,ADICA,NUMAI CIND IL ARE PE EL,MATRICEA TUTUROR BUNATATILOR  IN OM-.  Citand un numar consistent de studii stiintifice, aceasta carte iti va arata ca bunatatea te poate face mai fericit. Ea poate ameliora depresia si poate duce la imbunatatirea unor relatii. E buna pentru inima ta si pentru sistemul tau imunitar, iar cele mai noi cercetari arata ca te poate ajuta sa traiesti mai mult. Compasiunea aduce si ea beneficii similare. Cercetari recente legate de “nervul compasiunii” (nervul vag), releva cum compasiunea joaca un rol mult mai mare decat se credea anterior in mentinerea sanatatii, reducand inflamatiile, care sunt cauza unui numar mare de boli, inclusiv a celor cardiace si a cancerului. Recunostinta e si ea o sursa excelenta de sanatate. Amelioreaza depresia, ne face mai fericiti, imbunatateste calitatea relatiilor noastre, reprezinta un tratament eficient pentru insomnie si ne poate ajuta sa traim mai mult. Acestea sunt doar cateva dintre rezultatele unei cercetari tot mai consistente din domeniul psihologiei pozitive.

Iertarea este, la randul ei, foarte benefica pentru sanatatea noastra. Studiile arata ca ea ajuta la reducerea semnificativa a durerii, furiei, stresului, anxietatii si depresiei, dandu-ne puterea sa avem speranta pentru viitor. E buna si pentru inima, pentru ca reduce presiunea arteriala si imbunatateste circulatia sangelui. Relatiile de calitate sunt, de asemenea, un ingredient important al sanatatii noastre. Ele sunt asociate cu o viata mai lunga si cu sanse mult mai mici de dezvoltare a bolilor cardiace. Oamenii aflati in relatii pozitive sunt, per ansamblu, mai sanatosi decat cei care au parte de relatii de slaba calitate sau decat cei care sunt izolati social. O parte dintre motivele ce stau la baza acestui fapt e reprezentata de existenta “moleculei fericirii”, adica a oxitocinei. Cand putem intra intr-o legatura puternica cu cineva, oxitocina abunda in creierul si in corpul nostru. Efectele ei sunt multiple: ne face mai apti sa avem incredere, sa fim mai generosi, ne ajuta sa mentinem presiunea arteriala la un nivel scazut, vindecandu-ne ranile si prevenind afectiuni ale sistemului cardiovascular. Cartea de fata descrie si impactul unui mediu plin de iubire si bunatate asupra creierului copiilor. Punerea in paralel a cazurilor de copii crescuti in orfelinate cu cei crescuti intr-un camin stabil, arata existenta unor diferente semnificative in structura cerebrala. Desi plina de studii stiintifice, aceasta carte nu este una de tip academic, ci este una adresata tuturor cititorilor: adolescenti, studenti, terapeuti, profesionisti din domeniul medical, doctori, asistente, politicieni, chiar si cadre didactice universitare care vor sa parcurga o lectura relaxanta. Cartea este, fara doar si poate, adresata “omului obisnuit”.Una dintre cele mai interesante concluzii ale sale e ca bunatatea se afla in natura noastra umana. Creierul si sistemul nervos au evoluat in istoria umanitatii intr-un mediu marcat de cooperare stransa si de legaturi cu cei din jur, in care bunatatea a reprezentat o unealta necesara supravietuirii. De fapt, putem spune ca suntem construiti genetic pentru a fi buni cu ceilalti. De aceea ne face bine sa aratam bunatate. Si tot de aceea, cand nu facem acest lucru sau cand nu aratam compasiune, recunostinta sau iertare, sistemul nostru nervos devine stresat, iar asta nu e bine pentru sanatatea noastra. O forma de bunatate care adesea ne scapa din vedere e cea fata de noi insine. Putini dintre noi au cu adevarat grija de sine, si sper ca aceasta carte sa motiveze oamenii sa acorde mai multa atentie acestui aspect. La finalul cartii se afla “Provocarea celor 21 de zile de bunatate”, pe care poate vei dori sa o incerci. Mai e si o sectiune adresata profesorilor, care contine o serie de idei pentru a-i ajuta pe copiii de toate varstele sa dezvolte un comportament caracterizat prin bunatate. Si mai e o lista cu 50 de acte de bunatate care te vor ajuta sa pornesti pe acest drum.

 

 

Fragmente

 

CAPITOLUL 2

 

“TE INTELEG”:

PUTEREA COMPASIUNII

Compasiunea nu tine de religie, ci de natura umana. Nu e un lux, ci e esentiala pentru

propria noastra pace interioara si pentru stabilitatea noastra mentala, e esentiala

pentru supravietuirea umanitatii.” Dalai Lama

 

A existat un calugar tibetan care a fost tinut prizonier timp de 20 de ani in gulagul chinez. Acolo i-a fost interzisa practicarea credintei sale, a fost pus singur intr-o celula si a fost chiar si torturat. Dupa eliberare, Dalai Lama l-a intrebat care era cea mai mare sursa de stres a sa. Raspunsul sau nu a fost legat de durerea fizica sau de izolare, cum v-ati astepta. Ci de teama ca isi va pierde compasiunea pentru cei ce l-au incarcerat. Capacitatea lui de a oferi compasiune era izvorata din practicarea acestui sentiment fata de toti cei din jur. Si noi, la randul nostru, putem dezvolta un potential enorm pentru a face acest lucru. Poate va intrebati de ce am vrea sa facem asta? Ei bine, compasiunea e foarte sanatoasa pentru noi, dupa cum se va vedea mai departe. In plus, e buna si pentru toti cei din jur. Poate transforma lumea intr-un loc mai bun. Multe dintre practicile noastre etice, in functie de care decidem cum ne comportam unii cu altii, isi au fundamentul in compasiune. Pacea si armonia lumii noastre depind de compasiune, depind de capacitatea noastra de a vedea lucrurile prin ochii celorlalti. In plus, cand ne vedem semenii suferind si simtim compasiune pentru ei, devenim motivati sa infaptuim lucruri bune. Compasiunea ne poate schimba atat de profund, incat ajunge sa fie definitorie pentru personalitatea noastra. Intr-o discutie legata de iubire, doctorul Wayne W. Dyer facea o analogie cu stoarcerea unei portocale. “Strange cu putere o portocala si tot ce va iesi din ea e suc de portocala, fiindca doar asta se afla in interiorul ei”, spunea el. In mod similar, daca dezvoltam suficienta compasiune, atunci cand suntem la randul nostru “storsi” (situatie care poate aparea cand suntem stresati, raniti sau ofensati), tot ceea ce va iesi la iveala din noi va fi compasiunea, fiindca asta e tot ceea ce avem in noi. Nu ne vom mai uita la suferintele si la provocarile noastre, ci la cei care sunt cauza lor, si vom incepe sa intelegem propria lor durere, durerea care le determina actiunile. Vom simti compasiune pentru ei si apoi ne vom simti liberi. Poate ca asta nu este tocmai usor de realizat, insa compasiunea poate fi cu adevarat dezvoltata in noi. Studiile RMN arata ca procesarea acelorasi ganduri de fiecare data – in acest caz, ganduri legate de compasiune – provoaca schimbari structurale in creier. Milioane de legaturi intercelulare se nasc in anumite parti ale creierului si pot realmente creste amplitudinea si marimea acestora. Analizele RMN facute asupra calugarilor tibetani arata o activare substantiala a lobilor frontali stangi din creier, care fac parte dintr-o zona cerebrala asociata cu generarea compasiunii. Aceasta zona e considerabil mai mare la calugarii tibetani decat la oamenii obisnuiti. De fapt, prima data cand psihologii i-au studiat pe budistii tibetani au crezut ca e ceva stricat la aparatele lor de masura. Proportiile inregistrate in creierul acestora erau atat de neobisnuite, incat nu semanau cu nimic din ceea ce psihologii vazusera anterior! Asadar, anii indelungati de meditatie si de practicare a compasiunii pot avea un impact semnificativ asupra creierului nostru. Insa nu e nevoie neaparat de ani intregi pentru ca schimbarile sa aiba loc. Un studiu realizat asupra unor persoane care nu practicasera meditatia anterior, si care au fost invatate sa faca acest lucru timp de numai 6 saptamani, a concluzionat existenta unei activitati in crestere la nivelul lobilor frontali stangi din creier. Pe masura ce compasiunea prindea radacini in sistemul lor nervos, participantii inregistrau schimbari structurale la nivel cerebral.

 

EMPATIA: “SIMT ALATURI DE TINE”

 

Compasiunea rezulta din empatie, iar aceasta din urma a mai fost numita si “capacitatea de a simti alaturi de cineva”. Ea se manifesta cand impartasim durerea celor din jur. Compasiunea, pe de alta parte, e atunci cand avem sentimente “pentru” cineva. Constientizam durerea si simtim o dorinta plina de compasiune pentru ca persoana sa scape de acea durere. Asadar, empatia se afla acolo unde incepe afectiunea pentru ceilalti. Cultivarea empatiei face ca aparitia compasiunii si a bunatatii sa fie mult mai probabile. N-ar fi minunat ca urmarea acestei cai sa ne defineasca vietile si sa defineasca lumea, in general? Eu personal m-am simtit inspirat de remarcile facute de Barack Obama cu privire la empatie, intr-un discurs pe care l-a tinut in data de 11 august 2006, inainte sa devina presedinte: “Se discuta mult in tara asta despre deficitul federal. Dar cred ca lucrul despre care ar trebui cu adevarat sa discutam este deficitul de empatie. Aceasta reprezinta capacitatea noastra de a ne pune in locul altcuiva, de a vedea lumea prin ochii celor diferiti de noi: copilul caruia ii este foame, muncitorul care tocmai a fost concediat, familia care si-a pierdut agoniseala de o viata in urma unei furtuni cumplite. Cand gandesti in acesti termeni, cand alegi sa iti maresti capacitatea de a manifesta grija si interes fata de ce se intampla in jur si cand empatizezi cu nefericirea altora, fie ca e vorba de prieteni apropiati sau de straini, devine mai dificil sa nu actionezi. Devine mai dificil sa nu iti oferi ajutorul.”

Iata de ce empatia reprezinta adesea sentimentul din care se naste bunatatea. Cand impartasim durerea cuiva, initial apare compasiunea, fiindca ne dorim ca acea persoana sa scape de durere, iar apoi apare motivatia sa o ajutam printr-un act de binefacere. Partea interesanta e ca suntem construiti pentru a oferi empatie. Creierul nostru contine un “circuit al empatiei” care se activeaza cand vedem o persoana in suferinta. Intr-un fel, creierul nu poate face distinctia clara intre suferinta celuilalt si propria noastra suferinta. Atunci cand vedem pe cineva suferind, creierul nostru reproduce emotii similare cu momentul in care suferim noi insine. Este similar cu modul in care creierul nostru oglindeste miscarile si expresiile faciale ale celor din jur. De exemplu, cand vedem pe cineva ca isi misca mana, in zona cunoscuta sub numele de cortex premotor din creier ni se activeaza “neuronii oglinda”, iar ei la randul lor activeaza neuronii care sunt responsabili cu miscarea propriu-zisa a mainii (cortexul motor). Acest proces activeaza, la randul sau, muschii mainii. Asadar, faptul ca vedem pe cineva miscandu-si mana, ne stimuleaza pe noi insine sa ne miscam mana. Desi poate parea ciudat, aceste cercetari sunt folosite in prezent ca o strategie terapeutica inovatoare pentru recuperarea pacientilor care au suferit un atac cerebral, iar rezultatele preliminare s-au dovedit pozitive. Observarea miscarilor corporale realizate de oameni complet sanatosi sunt benefice pentru pacientii care se afla dupa un atac cerebral. Aceasta forma de terapie numita “observarea actiunii” le stimuleaza muschii ca si cum s-ar pune in miscare cu adevarat. (Daca va intereseaza acest subiect, veti gasi mai multe despre el in cartea mea intitulata Cum iti poti vindeca trupul cu puterea mintii – How Your Mind Can Heal Your Body.)

 

Intr-un mod similar, “circuitul empatiei” din creier oglindeste starea emotionala a celor din jur. Cand vedem pe cineva in suferinta, circuitul intra in functiune si ne face sa impartasim o parte a durerii. De asemenea, cand vedem pe cineva ca e fericit, creierul produce o stare de fericire si in noi insine. Iata de ce o persoana fericita poate intra pe usa si poate schimba rapid dispozitia unei intregi sali pline de oameni. Ii observam limbajul trupului si neuronii responsabili cu oglindirea se activeaza automat, influentand propriul nostru limbaj non-verbal, astfel incat sa ii imitam starea emotionala. Acest lucru se realizeaza partial prin expresia faciala si a ochilor, a caror preluare ne ajuta sa reproducem o stare similara in noi insine.

 

Tania Singer, care este un nume de top in domeniul neurostiintei empatiei, spune ca “exista numeroase dovezi care arata ca impartasirea emotiilor manifestate de cei din jur este asociata cu activarea structurilor neuronale care functioneaza si in timpul experimentarii personale a acelor emotii”3. Asta se intampla chiar si cand vedem pe cineva suferind fizic. In acest caz, nu simtim durere, desi neuronii oglinda ne pot da o parte dintre fiorii ei, insa simtim partea sa emotionala, subiectiva. Creierul nostru se activeaza intr-un mod similar cu cel al persoanelor care sufera durerea pe propria piele, insa mai putin din punct de vedere al partii senzoriale care implica procesarea senzatiei de durere. In rest totul e identic.

 

Un rezultat de acelasi gen a fost aratat si de un studiu din 2004, in care 16 cupluri fie au primit o doza de soc electric dureros pe mana, fie au privit in timp ce acest lucru se petrecea cu partenerul. Mai exact, creierul femeii a fost scanat in timp ce stimuli durerosi ii erau aplicati pe mana. Apoi, creierul i-a fost scanat din nou, insa nu in timp ce era supusa durerii, ci in timp ce privea mana partenerului ei fiind supusa durerii. Activitatea creierului a fost aproape identica in ambele situatii. Singurele parti din creier care nu fusesera activate in timp ce isi privea partenerul erau acelea implicate in generarea senzatiei fizice propriu-zise de durere. Componentele emotionale erau activate egal in ambele cazuri. Deci, la nivel emotional, ea se simtea exact la fel ca si partenerul ei. Adica empatiza cu el. Gradul de activare a creierului e proportional cu perceptia noastra privind intensitatea durerii. Daca ne imaginam ca durerea e mare, creierul e activat intens si simtim o empatie puternica. Daca ne imaginam ca e mica, activarea si empatia sunt si ele la un nivel mai scazut. Un studiu din anul 2006 a confirmat acest lucru. In cadrul lui s-a inregistrat o activare cerebrala intensa cand un ac a penetrat adanc mana unei persoane, insa nu si cand persoana a fost doar intepata usor. Unele cercetari arata ca putem detecta intensitatea durerii privind fata unei persoane, pentru ca neuronii nostri responsabili cu oglindirea emotiilor si cu empatia, detecteaza chiar si cele mai mici schimbari ale expresiei faciale care sugereaza durerea. In plus, exista posibilitatea ca noi sa simtim la randul nostru durerea. Spre exemplu, un studiu din 2007 a inregistrat faptul ca in momentul in care un ac a strapuns mana unei persoane, cortexul somatosenzorial (care se afla in regiunea creierului legata direct de simtul atingerii) al unui privitor, a fost activat. Insa nu doar creierul se activeaza cand ii vedem pe altii in suferinta. Stim cu totii senzatia pe care ne-o creeaza imaginea emotionanta a unor copii ce sufera de foame, ce nod in gat simtim si cum inima ne bate altfel, iar ritmul respiratiei ni se schimba. Nervii din creier stimuleaza si un raspuns fizic. Asadar, creierul reproduce starile emotionale ale celor din jur, facandu-ne sa simtim efectele lor fizice. Empatia e complet naturala pentru noi. Daca vrem sa o anulam, trebuie sa depunem un efort suplimentar. Uneori, incercam sa ne convingem pe noi insine ca unii oameni sunt rai sau ca vor sa profite de bunatatea noastra, pentru a nu lasa empatia sa ne dicteze ce sa facem. Dupa cum spune Diane Berke, figura importanta in domeniul protejarii cultelor si credintelor religioase, “Judecata de valoare este cel mai important factor care duce la blocarea compasiunii din creierul nostru. Ea este principala unealta de separare a mintii.”

 

EMPATIE SI COMPASIUNE

 

Dupa cum am vazut deja, compasiunea se naste din empatie. Mai exact, exista o similitudine clara intre activitatea cerebrala legata de empatie si de compasiune. Diferenta esentiala in cazul compasiunii este activarea aditionala a cortexului prefrontal, pe masura ce empatia se transforma intr-o experienta constienta si vrem sa punem capat durerii. Cercetari recente realizate la Universitatea din Wisconsin arata similitudinea neuronala dintre empatie si compasiune. Oamenii de stiinta au demonstrat cum cultivarea compasiunii are cu adevarat un impact asupra circuitelor neuronale implicate de empatie. In plus, mai e activ si cortexul prefrontal, care ne permite sa decidem daca sa ne pese sau nu. Studiul a mai ilustrat si faptul ca exista un efect mai puternic in cazul compasiunii decat in cel al empatiei. Generarea compasiunii a marit activitatea circuitelor neuronale implicate in cazul empatiei. Le-a amplificat. Cercetatorii au comparat creierul unor experti in tehnica meditatiei, care practica in mod regulat meditatia pentru trezirea compasiunii, cu cel al unor incepatori in domeniu, putin familiarizati cu meditatia. Ei au comparat reactia creierului in functie de diferiti stimuli: la auzul de sunete pozitive (cum ar fi rasul unui bebelus), negative (cum ar fi vocea cuiva aflat in pericol) sau neutre. In fiecare caz, raspunsul neuronal al expertilor a fost cu mult mai mare. Experienta celor cu multa practica in domeniul meditatiei care trezeste iubirea, bunatatea si compasiunea, a facut ca ei sa manifeste “o disponibilitate neconditionata de a ajuta alte fiinte”, spun cercetatorii. In cadrul aceluiasi studiu, creierul incepatorilor a fost scanat in timp ce acestia invatau tehnicile meditatiei. In comparatie cu al lor, creierul expertilor era cu mult mai activ la auzul sunetelor. “Muschiul” empatiei era mult mai bine antrenat, in cazul lor. Studiul arata nu numai cum compasiunea poate fi invatata, ci si cum ea “pune creierul la lucru”, la fel cum un muschi devine tot mai flexibil pe masura ce facem exercitii fizice cu ajutorul lui. Practicarea zilnica a compasiunii solicita parti din creier care ajuta la procesarea ei, facand nu doar ca ea sa fie simtita cu mai multa usurinta in cazuri ulterioare, ci si inregistrand un impact structural asupra creierului in acele zone. La fel cum un muschi isi mareste suprafata cand lucram mult cu el, si zona din creier responsabila cu generarea compasiunii creste pe masura ce “exersam” acest sentiment. Expertii in neurostiinta fac adesea o paralela intre creier si un simplu muschi. Studiul mentionat anterior a scos in evidenta faptul ca activarea unei zone (insule) din creier duce la aparitia unei “ingrosari” a cortexului de acolo, demonstrand astfel o crestere semnificativa a activitatii neuronale. Zona respectiva din circuitul empatic a crescut datorita practicarii empatiei. Asadar, compasiunea schimba cu adevarat structura creierului. Nu mai putem spune ca schimbarea se petrece doar in mintea noastra, fiindca iata ca ea are loc in mod perceptibil la nivelul structurii cerebrale. Practicarea zilnica a meditatiei care trezeste iubirea, bunatatea si compasiunea, nu numai ca schimba creierul, dar pare sa intensifice si tendinta naturala de a dori binele tuturor si de a avea cea mai buna parere despre cei din jur. Drept urmare, cand avem de-a face cu situatii care ne pun la incercare, sentimentele pozitive apar in noi cu mult mai multa usurinta decat inainte. In loc sa ramanem blocati de sentimentele care insotesc un om obisnuit o zi intreaga dupa ce a fost jignit de cineva – precum iritarea, judecarea aspra a celorlalti, frustrarea, ba chiar invinovatirea altora sau senzatia ca am fost raniti – incepem sa simtim compasiune si dam voie pacii sufletesti sa isi faca loc in mintile noastre. Cu alte cuvinte, incepem sa ne dam seama imediat ca cel ce ne-a ranit, probabil ca sufera la randul sau si din acest motiv s-a comportat astfel. Aceasta constientizare naturala a durerii altuia e un proces firesc, dar multi dintre noi il anulam din reflex si il inlocuim cu emiterea de judecati personale asupra oamenilor. Practicarea compasiunii ne invata sa punem deoparte aceasta tendinta de a emite judecati si, intr-un fel, ne ajuta sa ne reintoarcem la o stare fireasca a lucrurilor. Iti poti imagina cata libertate emotionala au cei care nu trebuie sa sufere, sa se planga sau sa se gandeasca toata ziua la motive de suparare? Am tot vorbit despre impartasirea durerii celorlalti, insa adevarul e ca nu doar durerea ne stimuleaza sa impartasim sentimentele semenilor nostri. Dupa cum am mai zis, simtim si bucurie atunci cand cei din jur simt la fel. Pe scurt, practicarea compasiunii te ajuta sa fii fericit cand altii sunt fericiti si sa simti empatie si iubire cand sunt tristi, te elibereaza de suferinta interioara si te pune din nou in legatura cu eul tau real. Si va mai intrebati de ce unii calugari budisti zambesc atat de mult!

 

CUM SA inflacarezi IUBIREA, BUNATATEA SI COMPASIUNEA!

 

Aseaza-te confortabil, in liniste, si concentreaza-te pentru cateva momente la felul in care respiri. Respira lent si regulat. Acum, gandeste-te la o persoana draga,cum ar fi-Isus,din care sorbi izvorul bunatatii si  careia, ii doresti cu toata sinceritatea sa se simta bine si sa fie ferita de durere si suferinta. Poti folosi cuvintele urmatoare, daca ti se pare mai usor, insa cuvintele sunt mai putin importante, conteaza sentimentul: “Fie ca tu sa fii bine. Fie ca tu sa fii fericit. Fie ca tu sa fii ferit de suferinta.” Fa asta pentru cativa oameni la care tii. Ah, si nu uita sa incepi cu tine insuti! In timp, poti extinde meditatia, incluzand oameni cu care ai de-a face frecvent, cum ar fi colegii de lucru. Si prin exercitiu, o vei putea extinde si la dusmanii tai, sau la oameni care te-au ranit, pentru ca in cele din urma sa doresti intregii lumi sa fie ferita de suferinta.

 

                Bunatatea si compasiunea, INTARESC sanatatea

 

Cunoscutul scriitor si filosof Eric Hoffer spunea: “Compasiunea este antitoxina sufletului. Unde exista compasiune, pana si cele mai otravitoare impulsuri raman relativ inofensive.”

 

Exista in mod real dovezi ale faptului ca a simti compasiune ne aduce beneficii directe pentru sanatatea fizica. Un studiu realizat in 2009 asupra unui numar de 61 de persoane cu varste intre 17 si 19 ani a analizat impactul meditatiei care trezeste compasiunea, in momentul in care o persoana se simte stresata. S-a analizat nivelul de cortizol si de interleukina-6, care este o substanta implicata in producerea unui proces inflamator. Cand avem prea multa substanta de acest gen in corp, de obicei inseamna ca suntem bolnavi. Stresul e si el un factor care are impact agravant asupra bolilor. Stresul cronic,  in mod special, face ca aparitia bolilor sa fie mai probabila. El a fost asociat cu bolile cardiace, cancerul, diabetul, dementa, depresia acuta si multe altele. Oamenii de stiinta pot monitoriza impactul stresului asupra corpului prin masurarea nivelului unor anumite substante chimice din sange sau saliva. De exemplu, cand suntem stresati, ne creste nivelul cortizolului care mai e cunoscut si sub numele de “hormon al stresului”. Ne creste si nivelul interleukinei-6, asta duce la aparitia de inflamatii in corp, iar acestea din urma sunt cunoscute pentru rolul lor agravant in aparitia si dezvoltarea a numeroase boli. Cercetarile de data recenta arata ca insusi cortizolul ar putea fi responsabil pentru cresterea nivelului de interleukina-6, iar cele doua impreuna pot afecta negativ evolutia bolilor prin presiunea pe care o aplica asupra sistemului imunitar.

 

In studiul mentionat anterior, 33 de oameni au participat la un curs de sase saptamani de meditatie, iar restul de 28 au functionat ca simplu grup de control, deci nu au facut deloc meditatie. Apoi, ambele grupuri au fost rugate sa faca in laborator o anumita actiune menita sa genereze stres. Rezultatele au aratat ca practicantii meditatiei aveau un nivel semnificativ mai scazut de interleukina-6. Prin comparatie cu cei care nu au participat la cursul de meditatie, acestia aveau mult mai putina substanta nociva in corp. In plus, se simteau mult mai putin stresati. Per ansamblu, ei inregistrau un nivel de stres cu peste 50% mai mic decat cei care nu meditasera.

 

Cheia succesului pentru meditatie a fost exercitiul. Participantii care au fost prezenti la cel mai mare numar de lectii de meditatie si au facut cele mai multe exercitii in acest sens, au inregistrat cele mai semnificative reduceri ale interleukinei-6 si ale stresului. Cei care au facut doar cateva exercitii de meditatie (unul sau doua pe saptamana) aveau niveluri ale interleukinei-6 similare cu cei din grupul de control. Insa pe masura ce au crescut numarul de ore pe saptamana, nivelul interleukinei-6 a inceput sa scada semnificativ, cele mai multe beneficii fiind vizibile la cei care au facut sase sau mai multe sesiuni pe saptamana.

 

Cand avem o viata stresanta, nivelul de cortizol si de interleukina-6 creste, mai ales daca ne aflam in situatii stresante pe termen lung si nu putem iesi din ele. Dar meditatia care trezeste compasiunea contracareaza efectele acestor situatii cotidiene stresante. Ea ne face sa ne simtim mai bine nu doar psihic, ci si prin protejarea fizicului nostru, reducand agentii biologici responsabili pentru aparitia unor eventuale boli. Exista putine medicamente capabile sa reduca nivelul interleukinei-6 fara a avea efecte secundare nedorite. Dar iata cum compasiunea poate indeplini aceasta misiune de una singura. Asadar, atunci cand impartasim durerea cuiva si ne dorim ca acea persoana sa scape de suferinta, propria noastra sanatate se imbunatateste.

 

In calitate de practicant al meditatiei din anul 2000, va pot marturisi cu sinceritate ca am observat personal beneficiile acumulate in timp prin aceasta activitate. Cand am perioade in care nu practic in mod regulat meditatia (pentru ca reusesc sa ma conving singur ca am lucruri mai importante de facut in cele 20 de minute alocate zilnic acesteia in mod normal), beneficiile unei minti calme incep sa dispara gradual si sunt inlocuite de sentimente de stres legate de numeroasele lucruri cotidiene pe care trebuie sa le rezolv.

 

POVESTI ADEVARATE DESPRE BUNATATE

 

 

Razgandirea

 

Eram cu masina si ma pregateam sa o iau de acasa pe prietena mea mai in varsta, Dorothy. Pe drum, am vazut cum un om incerca sa urce un deal abrupt carand un televizor de mari dimensiuni. Am oprit si m-am oferit sa il ajut. Mi-a fost foarte recunoscator. Am ridicat amandoi televizorul, l-am pus in masina, iar apoi am urcat la volan si ne-am oprit in cealalta parte a dealului. Am scos impreuna televizorul, iar persoana a vrut sa imi ofere niste bani pentru ajutor. Cred ca s-a gandit pentru o clipa ca sunt sofer de taxi. Initial am refuzat, dar au urmat insistente. Asa ca am facut urmatoarea intelegere: “In loc sa imi dai mie bani, fa o fapta buna pentru cineva”, i-am spus. I s-a parut o idee buna. Ne-am luat la revedere, iar eu am plecat mai departe spre prietena mea Dorothy. Ma intorceam impreuna cu ea, vreo 10 minute mai tarziu, cand am vazut din nou acelasi om carand acelasi televizor inapoi la deal. Am oprit masina langa el si l-am intrebat ce face. “Il duc inapoi!”, mi-a spus. Dupa cum mi-a marturisit, televizorul fusese de fapt furat. Tom

 

Un telefon de bun venit

Acum vreo 20 de ani, intr-o perioada in care ma simteam foarte stresata, profund nefericita si singura, intr-o zi la pranz mi-a sunat telefonul si tot ce am auzit la celalalt capat al liniei a fost o melodie. Era vorba de “I Just Called to Say I Love You”, cantata de Stevie Wonder. N-am descoperit niciodata cine ma apelase (nu existau telefoane mobile pe atunci), insa cu siguranta m-am simtit mult mai bine dupa ce acest telefon. Mary

 

Pericole toxice nebănuite, ascunse in becurile economice

 Oricine are un bec in casa,are oaspeti nepoftiti,toxici.In  mai toata Europa, fiecare gospodarie are in dotare becuri economice. Specialistii atrag atentia ca, in momentul in care se sparg, becurile economice elibereaza mercur in atmosfera, putand intoxica o casa pentru foarte multi ani. Un documentar recent difuzat, al televiziunii germane ARD, arata partile negative si efectele necunoscute si nespuse ale becurilor economice asupra sanatatii umane, noteaza Deutsche Welle.„Vaporii de mercur sunt foarte periculosi”, atrage atentia expertul in medicina mediului, Joachim Mutter. Printre alte efecte nocive pe care le are asupra organismului uman, inhalarea vaporilor de mercur cauzeaza caderea masiva a parului precum si efecte adverse agresive asupra sistemului nervos central. Totodata este recunoscut faptul ca mercurul ataca si distruge celulele sanatoase ale corpului.

 

Documentarul difuzat de ARD urmareste soarta angajatilor dintr-o fosta fabrica de reciclare a becurilor economice. Toti lucratorii de aici prezinta simptomele otravirii cu mercur, arata filmul. „Tot mai des, am pierderi de memorie. Nu pot sa-mi aduc aminte multe lucruri”, spune, in fata camerelor, unul dintre fostii angajati, care a lucrat in fabrica ca stagiar. Intre timp, fabrica s-a inchis, insa nu se prea cunosc adevaratele motive ale acestei masuri.

 

Filmul critica si un studiu efectuat in UE cu privire la impactul mercurului asupra oraganismului uman. Pentru studiul respectiv a fost realizata o singura demonstratie, cu 5 becuri economice si de-abia dupa ce mercurul s-a evaporat, spun realizatorii documentarului. „Acest test contrazice toate abordarile stiintifice”, se arata iritat un renumit fizician vienez. In ciuda lipsei studiilor de impact, UE a decis incocuirea totala a becurilor incandescente cu cele economice.

 

Sa intelegem ca introducerea obligatorie a becurilor economice a fost dictata de anumite interese financiare ale grupuriloe economico-politice? Nu se stie, dar este cert ca, dupa ce un om vede filmul difuzat de ARD, acesta simte nevoia de a arunca toate becurile economice din casa. De fapt, tema nu este noua. Inca din 2010, Oficiul German pentru Protectia Mediului a avertizat cu privire la pericolele care decurg din utilizarea pe scara larga a becurilor economice.

 

Organizatiile pentru apararea drepturilor consumatorilor au cerut, inca de pe atunci, suspendarea directivei europene care viza inlocuirea becurilor incandescente cu cele economice. „Nu se poate ca un produs sigur sa fie inlocuit cu unul care s-a dovedit a fi periculos”, spune si presedintele Asociatiei Germane pentru Protectia Consumatorilor. Mercurul reprezinta „calcaiul lui Ahile” in becurile economice, este parerea unanima.

 

Cantitatea admisa de mercur in becurile economice este de 5 miligrame, insa majoritatea dintre ele contin trei grame. Acest lucru are si o explicatie: dozarea cantitatii de mercur din becuri este o treaba extrem de delicata. Daca cantitatea necesara este mai mica, atunci becul nu se aprinde.

 

De aceea, in China, unde se produc in masa astfel de produse, tendinta este de a pune mai mult mercur in becuri pentru a garanta functionarea produsului. Serviciul Federal German pentru Protectia Mediului ii sfatuieste pe parinti sa puna, macar in camerele copiilor, becuri economice acoperite de materiale plastifiate. Acestea nu se pot sparge atat de usor.

 

 

Detoxifiere pentru trup, minte si suflet

 

Nu este suficienta detoxifierea colonului,ficatului…daca neglijam sufletul si mintea Aici sunt depozitate rautati si  mizerii,pe care numai Vindecatorul Isus le  poate spala . Iata cateva  modalitati “clasice”  de detoxifiere a spiritului:masaj,transpunerea gandurilor intr-un jurnal,impartasirea gandurilor unui prieten sau partenerului/ei de viata,umor si buna dispozitie etc

 

Cateva metode pentru detoxifierea sufletului

 

„Tot ceea ce pătrunde în mintea, inima şi în viaţa noastră, toate lucrurile pe care ne cheltuim, au influenţă asupra creşterii noastre spirituale.”Aşa îşi începe Craig Groeschel interviul pentru Christianity Today. Groeschel  într-o carte numită „Detoxifierea sufletului”, apărută la editura Zondervan. Cele patru obiceiuri toxice despre care scrie Groeschel sunt: minciuna personală (adică toate acele explicaţii pe care le avem chiar dinainte de a face ceva rău, pentru a ne linişti conştiinţa), credinţele noastre false (atunci când ne bizuim pe lucruri care nu sunt durabile, ci efemere şi schimbătoare), „limbajul letal” (pe care îl folosim faţă de alţii şi care, de multe ori, aduce întristarea celorlalţi, nu ridicarea şi încurajarea lor) şi păcatele ascunse.De asemenea, Groeshel scrie şi despre patru emoţii toxice pe care le lăsăm să ne intoxice. Acestea sunt: resentimentul, invidia, mânia şi teama/îngrijorarea. Un stil de viaţă ce încurajează aceste obiceiuri şi emoţii toxice va influenţa pe oricine, la orice nivel.

 

Cum se face concret detoxifierea

 

Detoxifierea  se  face prin inradacinarea,intimitatea,amestecarea, prizarea la sursa Dumnezeiasca, prin care lepadam tot ce avem,pentru a absorbi Vitalitate,Sanatate,Gandire Curata,Sanatoasa,Atotstiutoare  si Atotputernica ,relaţie care influenţeaza  fiecare domeniu al vieţii noastre. Prin aceasta osmoza si simbioza  ,această integrare  are puterea să ne schimbe şi ne  face plini de iubire ,de adevăr,de sanatate,bunatate,blandete etc

 

 

Gânduri toxice pentru relaţia de cuplu

 

Cine intelege cit de periculoase sunt  gândurile toxice,si c it de utila este lepadarea lor, avem şansa de a îmbunătăţi stilul de comunicare şi metoda de gestionare a conflictelor, care apar inevitabil.

 

 

Dr. Jeffrey Bernstein, psiholog, specialist în terapie de familie şi autor al cărţii Why Can’t You Read My Mind , ne invata cum poutem   învinge   tipare toxice de gândire care stau în calea unei relaţii de iubire :

 

  1. Totul sau nimic. În general, extremele nu sunt bune, cum nici gândirea alb-negru nu este bună, pentru că există şi nuanţe de gri. Nu poţi să gândeşti despre celălalt că întotdeauna greşeşte sau că niciodată nu face nimic bine, pentru că în mod sigur, nu este aşa.

 

  1. Concluzii catastrofice. Avem tendinţa să accentuăm părţile negative şi să dăm mai puţină importanţă celor bune, iar acest lucru ne face să tragem concluzii catastrofice în legătură cu nişte situaţii care, după părerea noastră, nu se pot rezolva.

 

  1. „Ar trebui…”. De multe ori, vrem ca celălalt să se comporte potrivit modelului, aşteptărilor noastre, doar pentru că aşa ar trebui. De asemenea, el ar trebui să facă sau să nu facă anumite lucruri, pentru că ar trebui să ştie că ne deranjează.

 

  1. Aruncarea vinei. Nu ne place să recunoaştem că suntem singurii responsabili, vinovaţi de anumite situaţii neplăcute din viaţa noastră şi atunci căutăm vinovaţii în afara propriei persoane. De obicei, partenerului îi revine rolul de „vinovat”.

 

  1. Prea multă imaginaţie. În cazul acesta, se întâmplă să ajungem la anumite concluzii negative şi distrugătoare, care nu au nicio legătură cu realitatea, doar din cauza unui exces de imaginaţie. Tot din cauza acesteia, s-ar putea să ne pierdem încrederea în cuvântul partenerului, căutând motive care dau de bănuit în spatele acţiunilor sale pozitive.

 

  1. Idealizarea. Atunci când avem aşteptări idealizate în ceea ce-l priveşte pe partenerul nostru, realitatea s-ar putea să ne dezamăgească. Însă problema nu este a celui de lângă noi, ci a noastră. Faptul că partenerul nu ajunge la idealul pe care îl visăm noi nu înseamnă că nu are un comportament bun sau adecvat.

Cateva tipuri de oameni  toxici

 

Dintre oamenii toxici,amintim citeva exemplare:Oameni hapsani ,Teroristul ,Vaicaretul ,Agresorul si Oameni care sufera de Boala Sef(omaniei);Pentru un astfel de sefoman, nimic nu este prea bun sau indeajuns de bun. In mod narcisist, acesta considera ca merita un tratament preferential si adoratia celor din jur indiferent daca este deja in varful piramidei sau in ascensiune.Te incurajam sa iti indeplinesti sarcinile cat mai bine, dar nu si sa dai fuga cu hainele sefului la curatatorie ori sa ii cumperi capsune din piata pentru ca ii e pofta.

 

Oameni hapsani

 

Tipul de sef/ sefa gata sa isi munceasca propria echipa la turatie maxima pentru ca apoi sa culeaga meritele si laudele de unul/una singur(a). Astfel de personaje solicita supunere neconditionata.

 

Unii vor fi foarte multumiti sa o ofere, altii vor casca si se vor scarpina in cap, iar cei mai multi vor fi scarbiti de tupeul si aroganta unui asemenea sef.

 

Teroristul

 

Un astfel de om este periculos intrucat te va urmari din umbra, iti va descoperi slabiciunile, va planifica atacuri si se va razbuna chiar si pe ”nesupuneri” imaginate.

 

Daca acesta incearca sa nasca dezechilibre in echipa ,dar nu te lasa antrenat. Din contra, incearca sa contribui la cresterea moralului echipei si imbunatateste relatiile cu colegii inafara locului de munca. Daca echipa este unita, un astfel de om  va targeta cu greutate un membru.

 

Vaicaretul

 

Sa ai un astfel de coleg este epuizant, sa iti fie sef este cu atat mai neplacut. Daca ai un sef capabil sa te demoralizeze cu propriile scenarii negative si pesimism, invata sa practici meditatia prin zambet fix

 

Agresorul

Femeile vor folosi mai des metode defensive si subliminale prin care isi agreseaza subalternii, iar uneori au metode prin care isi pot manifesta rautatea fara ca aceasta sa fie exprimata direct.

 

Expresiile faciale, privirile, actiunile pasiv agresive si complimentele ironice pot fi arme prin care femeile isi agreseaza angajatii.

 

Barbatii vor folosi fie un limbaj dur, fie glume neavenite, fiind mult mai directi in manifestari. Un astfel de sef creste nivelul de stres, facand orele petrecute la munca epuizante.

IATA CATEVA MODURI PENTRU DETOXIFIEREA MINTII

  Cel mai bun mod de a scapa de ginduri rele,urate,toxice  ,consta in a  le inlocui cu alte ganduri  bune,optimiste,sanatoase,blande,si sa  elimini sursa -sa rezolvi cauza care le-a pricinuit.  

 

  1. Invata sa ierti

 

Omul care iarta este vindecat si eliberat de toate bolile.Iertarea este un medicament GRATUIT ,daruit de Dumnezeu prin Isus,pentru  a-l folosi  spre vindecare .A ierta pe cineva care a gresit, sau chiar pe tine insati, este una dintre cele mai bune metode de ati elibera mintea imediat, de toxine,prejudecati ,acuzatii,razbunari sau judecati.    Elibereaza acele emotii si ganduri negative,toxice, si ziua va fi mai luminoasa.

 

  1. Razi si zambeste mai des

 

Chiar daca nu simti mereu nevoia, incearca totusi sa zambesti si sa razi mai des, deoarece sunt destul de multe cercetari care ne arata ca atunci cand razi, creierul tau inregistreaza miscarile muschilor faciali si elibereaza acei hormoni si chimicale care te vor ajuta sa fii fericita si relaxata.  

  1. Mediteaza

 

Meditatia a fost intotdeauna o metoda perfecta de a-ti goli,elibera mintea si de a scapa de acele ganduri negative si griji care nu par sa te lase in pace. Nu este greu de realizat. Trebuie doar sa te asezi confortabil, sa inchizi ochii,sa te golesti de idei toxice,rele, si sa permiti gandurilor Curate,Sfinte, sa iti intre in minte si sa purifice/vindece. Incearca sa faci asta pentru cel putin 5 -10 minute in fiecare zi si cu siguranta vei observa o schimbare in comportamentul tau.

 

  1. Lasa grijile

Lasa in urma toate grijile pe care ti le-ai facut. Nu lasa nimic sa te opreasca in ati atinge potentialul maxim. A lasa grijile deoparte este totodata si una dintre cele mai bune metode de a-ti elibera mintea si de a schimba perspectiva asupra lucrurilor.

 

  1. Invata sa fii mai optimista

 

Lasa deoparte toate gandurile negative care te tot bantuie! Poti invata cum sa fii mai optimista. Alege sa vezi binele in tot ce faci , pentru ca sa nu te focusezi pe aspectele negative ale vietii. Gandurile tale pot influenta actiunile din viata ta, asadar fii mai optimista si vei deveni o persoana mai fericita cu o perspectiva diferita si mai pozitiva asupra vietii.

 

  1. Fa miscare

 

Daca realizezi ca ai nevoie sa iti eliberezi mintea din cand in cand pentru ca te simti coplesita de tot felul de probleme, un alt lucru bun asupra imbunatatirii mintii este miscarea. Sunt sigura ca sunteti familiarizate cu minunatele benficii ale miscarii si exercitiilor, dar in acest caz faptul ca va puteti focusa asupra miscarii va distrage atentia de la probleme. Totodata exercitiile de miscare elibereaza endorfine si scade cantitatea de cortizol, ceea ce ne face sa fim mai pozitive si fericite.

 

  1. Renunta la relatiile toxice

 

Renunta la prietenii nepotriviti mai ales la cei care te fac sa ai ganduri negative despre tine. Cum a spus  celebra bloggerita, Jennifer Smith, “Relatiile nesanatoase pot duce la ganduri negative si statuturi stresante. A avea grija de relatiile pozitive este ceea ce iti poate imbogati viata spirituala si ceea ce poate ocupa mintea cu ganduri pozitive si amintiri placute.”

 

  1. Lasa vinovatia deoparte

 

Vina te poate coplesi cateodata, mai ales atunci cand nu a fost vina ta pentru ceea ce s-a intamplat. Incearca sa iti amintesti mereu ca prin a te  simti vinovata nu vei reusi sa faci nici o schimbare asupra a ceea ce s-a intamplat decat daca te concentrezi si faci ceva astfel incat sa rezolvi problema.

 

  1. Nu te mai autocritica

 

Cateodata, poti fi propriul tau inamic deoarece iti sabotezi fericirea criticandu-te prea mult. Chiar daca tu crezi ca ai cele mai bune intentii si doar incerci sa devii mai buna in ceea ce faci, prin autocritica nu vei reusi decat sa iti stirbesti increderea in tine si sa-ti diminuezi respectul de sine.

CITEVA MODURI DE  ELIBERAE A STRESULUI

 

Cand te simti stresat, sistemul tau nervos elibereaza o parte mare din hormonii de stres cum ar fi adrenalina sau cortizolul care creeaza reactia corpului de “lupta sau zbor”. Muschii se incordeaza, inima bate mai rapid iar respiratia se accelereaza. Stresul cronic duce la o varietate de simptome- de la enervare pana la a pune viata in pericol daca nu este tratat.Aceste simptome includ:

 

dureri

probleme intestinale

dureri in piept, palpitatii, hipertensiune arterială, sau atacuri de cord

greata

raceli frecvente datorita scaderii sistemului imunitar

probleme ale pielii

crestere in greutate

pierderea apetitului sexual

infertilitate

caderea parului

anxietate sau agitatie

depresie

accese de furie

incapacitatea de a te relaxa

probleme de memorie

incapacitatea de atentie

judecata slaba

suprasolicitarea sau abuzul de alcool, tigari sau droguri

izolare

somn prea mult sau prea putin

Fie ca sunteti stresat cronic sau aveti episoade scurte de stres, este important sa va calmati, sa fiti fericit, increzator in sine si pe termen lung sa stiti cum sa va calmati sa sa eliberati stresul atunci cand il experimentati.

Iata 10 tehnici pentru eliminarea stresului:

 

  1. Respiratia

 

Atunci cand te aflii intr-o situatie stresanta, nimic nu depaseste respiratia calma si echilibrata pentru a recapata controlul asupra modului psihic ca raspuns la stres fizic “lupta sau renunta.”

 

  1. Modifica cauza stresului

 

Decat sa reactionezi automat la factorii de stres, examineaza cauza si cauta metode de control sau de schimbare a acestuia. Daca esti blocat in trafic, exista vreo ruta ocolitoare? Atunci cand te certi cu cineva, incearca sa renunti sau sa fixezi o intalnire pentru atunci cand ambele persoane sunt calme. Cand un lucru este adaugat la farfuria ta, deja plina, poti delega, amana sau renunta pentru a elibera tensiunea? Aminteste-ti constant sa redirectionezi stresul acumulat inainte de a fi prea implicat in reactii fizice sau emotionale.

 

  1. Exercitiul

 

Exercitiul fizic este un eliberator de stres uimitor. Miscarea creste productivitatea endorfinelor, neurotransmitatorii creierul a senzatiei de bine. Chiar si o banala plimbare cu bicicleta va poate creste energia si imbunatatii starea de bine.

 

  1. Acceptarea

 

Stresul cronic este provocat de conflictele interne sau lupta impotriva situatiilor pe care nu le poti schimba. Atunci cand iti doresti ceva ce nu poti avea sau iti doresti ca cineva sa se comporte diferit, esti intr-o stare de stres constanta. Cateodata, cel mai bun lucru pe care il poti face pentru starea ta de confort si fericire este pur si simplu sa accepti. De cele mai multe ori cand renuntam sa controlam totul, lucurile pe care le dorim sau situatiile pe care dorim sa le schimbam se rezolva de la sine.

 

  1. Somnul

 

Nu este nici o indoiala ca lipsa somnului duce la reactii stresante. Atunci cand esti obosit dispui de o rezerva mica de energie fizica si psihica pe care o poti folosi impotriva stresului. Devii foarte repede agitat si nervos, mai predispus depresiei iar atentia si judecata iti sunt alterate.

 

  1. Meditatia

 

Cercetarile stiintifice in domeniu au dovedit ca meditatia regleaza circulatia sangelui, calmeaza corpul, reduce agitatia si anxietatea si creste productia de endorfine in creier. Intr-un studiu al asigurarilor medicale cei care mediteaza au cu 87% mai putine internari in spital pentru boli de inima, 55% mai putine tumori maligne si beningne si 30% mai putin dipusi la boli infectioase.

 

  1. Sistemul de suport

 

O sursa importanta de control a stresului o reprezinta persoanele din viata ta. O varietate de studii au demonstrat ca a avea o retea de relatii cu persoane care te asculta si te sustin contribuie la starea ta psihologica de bine. Cum am mentionat mai devreme, femeile se descurca mai bine la acest subiect decat barbatii. Dar importanta unei conexiuni emotionale cu oamenii importanti din viata ta poate fi subestimata. Daca nu ai o retea sociala de suport, atunci incearca sa iti construiesti una…contacteaza prieteni vechi, comunica cu persoanele din jurul tau, intareste relatia cu partenerul de viata si familia.

 

  1. Deconecteaza-te

 

Pe masura ce devenim din ce in ce mai dependenti de dispozitivele electronice se pare ca nu mai reusim niciodata sa ne oprim din lucru. Ne simtim presati sa raspundem la tot felul de email-uri, mesaje, sa cititm tot ce gasim online. Aceste sisteme ne intrerup somnul pe masura ce se gasesc tot mai aproape de propriul nostru pat. Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru starea ta de bine este sa iti rezervi timp pentru a te decontecta de toata aceasta tehnologie. Inchide-ti telefonul, computerul, televizorul, iPad-ul si orice alt dispozitiv care te distrage de la interactiunile adevarate si alte experiente.

 

  1. Simplifica

 

Fa tot ce iti sta in putere sa iti simplifici viata. Pune o pauza la cheltuieli (cu exceptia celor esentiale). Vezi ce poti taia din orarul tau obisnuit si mai ales din farfuria ta. Incearca sa reduci numarul de task-uri pe care trebuie sa il atingi intr-o saptamana. Acorda-ti timp liber pentru a citi, a te plimba sau pur si simplu pentru a vorbi cu un prieten. Te vei simti mai calm, mai in control asupra vietii tale si mai putin stresat in general.

 

  1. Cauta ajutor specializat

 

Daca stresul te copleseste si a inceput deja sa aiba un impact major asupra sanatii mentale si psihice nu incerca sa il controlezi singur. Discuta cu doctorul tau sau cu un profesionist in domeniu care te poate ajuta si iti poate crea un plan de detensionare special pentru stilul tau de viata. Nu ii permite stresului tau sa se transforme intr-o depresie grava sau o boala cum ar fi cele de inima sau ulcerul. Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine este sa ceri ajutor.

 

Nu permiteti stresului sa va controleze si sa va gestioneze emotiile, gandurile si starea de bine. Recunoasteti semnele specifice acestuia, cand apar, si luati atitudine imediat.

Cateva secrete “bucătăreşti”

1 Pentru ca prăjiturile să capete o culoare mai frumoasă şi un gust mai bun, înainte cu câteva minute de a fi folosite, gălbenuşurile se presară cu puţină sare.

2 Ouăle utilizate la anumite reţete trebuie să fie proaspete şi acomodate la temperatura bucătăriei.

3 Ouăle se sparg separat, pentru a evita să amesteci unul vechi cu altele proaspete.

4 Albuşurile se bat mai repede dacă se presară peste ele puţin zahăr pudră sau câteva picături de suc de lămâie.

5 Pentru a evita lipirea clătitelor de tigaie, se presară puţin zahăr peste uleiul încins.

6 Batonul de vanilie sau pliculeţele cu zahăr vanilat se păstrează în cutia cu zahăr pudră, ca să-l parfumeze.

7 Dacă pui zahăr cubic sau tos într- un săculeţ sau între două şervete curate de bucătărie şi îl apeşi cu un fier de călcat încălzit (atenţie, nu încins!), obţii cu uşurinţă zahăr pudră.

8 Făina păstrată la rece trebuie lăsată câteva ore la temperatura camerei, înainte de a fi folosită.

9 Ar fi bine ca făina să fie cernută înainte de a fi pusă în aluaturi sau în prăjituri. Mai mult, praful de copt ar trebui amestecat cu ea înainte de a fi încorporat.

10 Poţi folosi lămâile a căror coajă s-a uscat peste măsură dacă le laşi câteva ore în apă rece (e bine să schimbi apa la intervale de circa o jumătate de oră).

11 Ca să obţii mai mult suc dintro lămâie, înainte de a o tăia, o scufunzi câteva minute în apă caldă.

12 Dacă ţi se taie o cremă făcută cu lapte, toarn-o întro sticlă şi agit-o bine până se leagă din nou.

13 Stafidele din prăjituri sunt mai savuroase dacă înainte de a fi adăugate în compoziţie sunt ţinute o jumătate de oră în apă rece şi apoi sunt scurse de apă.

14 Dacă ai primit o cutie cu bomboane de ciocolată, păstrează foiţele în care sunt aşezate, pentru a servi în ele bomboanele de casă pe care le prepari.

15 După ce s-au prăjit, gogoşile se aşază pe un platou acoperit cu un şervet din hârtie absorbantă, ca să nu fie uleioase.

16 Ca să nu se lipească, spaghetele se pun la fiert răsfirate, iar în apă e bine să se pună puţină sare şi o lingură de ulei.

17 Formele de tort, chec, cozonac sau alte prăjituri trebuie unse bine şi pe părţile laterale şi apoi tapetate cu hârtie, astfel încât compoziţia să poată fi scoasă cu uşurinţă şi să nu se lipească.

18 În timpul coacerii, focul trebuie să fie potrivit şi continuu. Dacă deschizi uşa cuptorului în timpul coacerii, rişti să se lase compoziţia.

19 Blatul de tort se taie numai după ce s-a răcit, ca să nu se rupă.

20 Dacă prepari ceva cu aluat foietaj (de casă sau congelat), unge-l deasupra cu ou bătut, ca să capete o culoare arămie, apetisantă

 

 

 

SUNTEM MANIPULATI  SUBTIL,DAR SIGUR,INCLUSIV  PRIN INTERMEDIUL MANCARII! CARNEA INMAGAZINEAZA ENERGIILE CELE MAI PERICULOASE !

 

 

Carnea este din punctul de vedere a capacitatii de inmagazinare a raului, a energiilor de joasa vibratie, cea mai periculoasa. Proverbul „La inima unui barbat se ajunge prin stomac!” este real. Toate alimentele pot pastra, la un nivel energetic subtil, informatii care sa patrunda in subconstientul celui care le consuma. In comparatie cu restul alimentelor, cea mai greu de „curatat” (din punct de vedere energetic) este carnea, iar cantitatea de energie negativa pe care o poate inmagazina ea este cu mult mai mare.

Una dintre solutii ar fi sa nu mananci de doua ori din acelasi loc. Exista si modalitati de a verifica daca un aliment este sau nu conditionat energetic si, implicit, spiritual – anume expunand alimentele la Lumina necreata. Se poate ajunge la sensibilitatea de a simti prin palme cum este conditionata o portie de mancare gatita.  

 MAGNETII POT PREVENI INFARCTUL CARDIAC, DAR “BIG PHARMA” NU DORESTE SA RECUNOASCA ACEASTA INVENTIE INCREDIBILA!

 

 

Doi fizicieni  preocupati sa previna  infarcturile de inima au descoperit faptul ca un camp magnetic puternic poate reduce dramatic vascozitatea sau grosimea vaselor de sange. De ce e important acest lucru? Precum se stie infarcturile cardiace si hemoragiile cerebrale constituie principala cauza de deces in tarile industrializate, iar acestea sunt adesea legate de o vascozitate (grosime) mare a sangelui. Sangele mai gros poate distruge vasele de sange, iar pentru a repara aceste distrugeri, vasele de sange aduna depozite de grasime, ceea ce face mai probabila aparitia infarcturilor cardiace. In mod curent, singura cale pentru a reduce vascozitatea sangelui este folosirea unor medicamente ca aspirina, ce reduce tendinta sangelui de a se inchega. Dar, aspirina are multe efecte adverse, ca ulcerul, sangerari ale stomacului etc.

Fizicienii Rongjia Tao de la Universitatea Temple din Philadelphia, Pennsylvania (SUA) si Ke Huang de la Universitatea din Michigan, Ann Arbor, s-au gandit dacă o solutie mai buna pentru reducerea vascozitatii sangelui n-ar putea fi campul magnetic. In definitiv, magneti puternici de 1 pana la 3 tesla sunt deja folositi in spitale in timpul rezonantei magnetice si pana in prezent nu au fost observate efecte adverse asupra organismului uman. Tao si Huang au lasat sangele sa curga intr-un aparat pentru masurarea vascozitatii sangelui, iar acest aparat se afla invelit in interiorul unui electromagnet ce producea un camp magnetic in valoare de 1,3 tesla. Cercetatorii au descoperit ca, in doar 1 minut, campul magnetic era destul de puternic pentru a reduce vascozitatea sangelui intre 20 si 30%. Dupa ce a fost scos din electromagnet, sangele a revenit la valorile initiale dupa 2 ore.

Au trecut doi ani de la aceasta descoperire… ce s-a mai intamplat de atunci? Nimic. Si asta pentru ca “Big Pharma” (caracatita corporatiilor  farmaceutice) nu ar dori niciodata ca aceasta inventie sa fie adusa pe piata. Iar valabilitatea acestei inventii nu va fi recunoscuta niciodata. Dar, in loc sa ne intoxicam trupul cu tot felul de medicamente, mai bine am folosi magneti. Sunt ieftini si chiar au actiune benefica asupra trupului uman!

CÂMPURILE ELECTRICE NEGATIVE DIN JURUL NOSTRU NE INFLUENŢEAZĂ VIAŢA ,INCLUSIV PRIN IMBRACAMINTE

 

Sistemul energetic uman este puternic influentat de diferite tipuri de energie ambientala, in special de vreme, pe care chinezii o numesc in mod adecvat tien-qi, adica „energie celesta”. Omul si alte fiinte vii se afla intre polul pozitiv yang din Cer si polul negativ yin din Pamant, iar „energia celesta” a vremii trece prin sistemul energetic uman la fel cum electricitatea se deplaseaza printr-un conductor. Chinezii au recunoscut relatia intima dintre conditiile atmosferice si sanatatea oamenilor timp de milenii, dar stiinta occidentala abia acum incepe sa descopere acest mister.

Aceasta concluzie ne aduce la chestiunea esentiala a poluarii aerului, in martie 1968, ziarul francez Le Monde raporta ca prezenta ionilor negativi din aerul pe care il respiram faciliteaza absorbtia oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon din alveolele pulmonare, pe cand ionii pozitivi au efectul contrar. Gazele toxice, praful, fumul chimic si asa mai departe iau forma ionilor pozitivi atunci cand sunt eliberate in atmosfera, iar acesti mari ioni spongiosi blocheaza si absorb ionii negativi mici si usori, lasand aerul, practic, lipsit de vitalitate. Aerul curat de la tara contine un raport de doi sau trei ioni negativi pentru fiecare ion pozitiv, in orase, acest raport scade drastic la un ion negativ pentru fiecare 300-600 de ioni pozitivi! Ionii negativi sau qi reprezinta asadar diferenta vitala dintre aerul curat si cel poluat, si nu oxigenul. Un corp sanatos se poate purifica de toxinele din aer, dar nu poate face absolut nimic pentru a compensa lipsa critica de qi din aerul pe care il respira.

Pentru a functiona, qi-ul necesita un camp electric puternic care sa il propulseze. In termeni taoisti, are nevoie de tensiunea dinamica dintre yin si yang. Importanta cruciala pe care o au campurile electrice puternice din atmosfera pentru sanatatea oamenilor abia incepe sa fie inteleasa de stiinta occidentala, desi misticii orientali si-au dat seama de acest lucru inca de acum mii de ani. Cercetari recente efectuate in Statele Unite ofera dovezi stiintifice solide pentru a confirma puternica influenta a curentilor electrici si a campurilor electrice asupra sanatatii umane.

Stilurile de viata urbane s-au indepartat atat de mult de caile naturii, incat exista adevarate „campuri negative” care inconjura organismele urbane. Cotidianul americanProduct Engineering a definit astfel de campuri negative cu efecte de devitalizare (13 februarie 1967):

Campurile negative: anumite spatii formate din plastic, cum ar fi corpurile masinilor, pot produce chiar campuri electrice negative (campuri care resping ionii negativi si atrag ionii pozitivi). Mobila de plastic, ca si tapiseriile si tapetul din plastic, accelereaza oboseala mentala a ocupantilor incaperii sau vehiculului respectiv. Obiectele si invelitorile din polietilen, hainele,de exemplu, dau nastere unor campuri electrice negative intre 5.000 si 1.000 volti/metru: intr-un spatiu complet inchis de polietilen, campul negativ poate ajunge la 100.000 volti/metru.

 

 

Cateva lecţii pentru antreprenori despre succes in afaceri,prezentate  de   Bill Gates 

 

  1. Ţinteşte sus

Foarte puţini oameni ştiu că Bill Gates a reuşit datorită faptului că a spus o minciună inspirata de tatal minciunii. În 1975, Gates a fost contactat de o companie MITS şi le-a spus că a dezvoltat un intepretator pentru un microcomputer. MITS era interesată să vadă programul, numai că Gates şi prietenul spu, Paul Allen, încă nu dezvoltaseră software-ul. Asta l-a determinat pe Gates şi pe Allen să dezvolte produsul în grabă şi l-au prezentat celor de la MITS în doar câteva săptămâni. Microsoft a fost infiinţată o lună mai târziu, împingându-i pe Gates să livreze peste aşteptări.

  1. Gândeşte în perspectivă

Microsoft a avut succes datorită faptului că a reuşit să gândească în perspectivă, în viitor să se gândească la următoarea inovaţie. Astfel a fost cu un pas înainte competitorilor.

  1. Nu lăsa succesul să te distragă de la muncă

“Succesul este un profesor foarte prost. Acesta seduce oamenii inteligenţi în a crede că nu pot pierde”, este unul dintre citatele celebre ale lui Gates. E bine să reflectăm asupra succeselor obţinute, dar trebuie să ne asigurăm că nu ne întunecă judecata şi să nu devenim prea încrezători.

  1. Valorifică timpul

“Oricât de mulţi bani ai avea, nu poţi cumpăra mai mult timp”. Gates înţelege importanţa valorificării şi managementului timpului din fiecare zi, şi prioritizarea sarcinilor. Dacă simte că nu este nevoie de el într-o şedinţă, nu se duce. Are grijă să comunice cu cei dragi şi se asigură că are destul de mult timp pentru evenimentele importante din viaţa lui.

  1. Controlul calităţii este crucial

Pe măsură ce Microsoft a crescut, Bill Gates a angajat din ce în ce mai mulţi programatori, iar el şi-a luat rolul de CEO al companiei, ceea ce însemna că nu trebuia să scrie cod sau să verifice programele, dar asta nu l-a împiedicat să nu verifice linii de cod scrise de programatorii săi în fiecare zi. În plus, era foarte familiar cu toate produsele Microsoft.

  1. Ideile revoluţionare se arată, nu se spun

În anii 80, Bill Gates şi Steve Ballmare călătoreau prin SUA pentru a participa la seminarii în care explicau că interfeţele grafice erau viitorul sistemelor de operare, dar nimeni nu-i credea. Totul s-a schimbat în 1984 când Apple a lansat primul Macintosh ce avea o interfaţă grafică. La doar un an, Microsoft a lansat Windows 1. Dacă ai o idee revoluţionară începe să lucrezi la ea acum şi să fii pregătit să o arăţi la momentul potrivit.

  1. Împărtăşeşte viziunea ta asupra viitorului cu echipa ta

În 1995, Bill Gates era convins că internetul era viitorul Microsoft şi s-a simţit nevoit să împărtăşească asta cu angajaţii săi.

“Internetule este un tsunami. Va schimba reguliele. Este o oportunitate incredibilă, dar şi o provocare incredibilă. Aştept de la voi păreri cu privire la modul în care ne-am putea îmbunătăţii strategia pentru a continua succesul companiei”, a scris Bill Gates.Windwos 95 a venit la pachet cu Internet Explorer.

  1. Învaţă de la clienţii nemulţumiţi

Mulţi oameni s-au plâns, se plâng de produsele Microsoft, de Windows, dar şi aşa majoritatea populaţiei foloseşte sistemul de operare al lui Bill Gates. În 2011, Windwos avea o cotă de piaţă de 82%.

“Cei mai nemulţuimiţi clienţi ai tăi sunt resursa cea mai importantă de învăţare”

  1. Foloseşte-te de poziţia ta pentru a da înapoi comunităţii

Gates nu este faimos pentru felul în care şi-a risipit averea, ci pentru faptul că a donat de-a lungul anilor milioane de dolari şi este implicat în multe proiecte benefice omenirii, mai ales prin intermediul fundaţiei Bill şi Melinda Gates.

  1. Citeşte mult şi din domenii variate

An de an, Bill Gates cataloghează cărţile pe care le citeşte pe blog-ul său şi face recomandări anuale.

 

98 Sacalii din Italia au batut palma cu naparcile  din Romania, pentru a-i ingropa pe fermierii pastoriti de lupi turbati, platiti de fraierii din noi…

Dennis are 1 an și 3 luni și locuiește cu părinții lui în Florența. La începutul acestei luni, copilul s-a simțit rău și a fost dus la spital. Inițial, medicii n-au știut ce diagnostic să-i pună. „Probleme si probleme, fiecare isi da cu parerea si nimeni nu vine cu o solutie…”, scria mama băiețelului pe facebook la 9 martie. A doua zi, seara târziu, femeia anunța, scriind în limba italiană: „a fost operat pentru o infecție intestinală… este bine acum… sperăm bine”.

La rândul său, tatăl lui Dennis povestea, pe aceeași rețea de socializare, cum medicii pediatri italieni s-au încurcat inițial în diagnostic. „Cum e posibil, oare, ca la celebrul spital Meyer să opereze un copil de 14 luni de apendicită… la care să-mi spună în față, după operație că, de fapt, copilul avea intestinul inflamat??! Și să mă mai ia și la mișto zicându-mi că măcar așa nu va mai avea probleme cu apendicele? Și ăla are rolul lui în corp, că altfel ne nășteam fără el. Și vestea BOMBA primită la 2 zile după operație de la pediatrul spitalului, că chirurgul nu mai e de găsit, e… că băiatul a fost operat degeaba și că, de fapt, e infectat cu ECOLI!!! Cineva va plăti pentru asta și nu aș vrea să fiu în locul lui”, a scris părintele pe Facebook. Postarea, care a fost între timp ștearsă, este citată de  ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei”.
Cel mai probabil, medicii italieni au descoperit E.Coli în cazul din Florența în jurul datei de 12 martie. Trei zile mai târziu, specialiștii care nu reușiseră să depisteze de la început prezența bacteriei în coprocultură stabilieau acum cu exactitate sursa îmbolnăvirii: brânza de oaie „made în România” pe care copilul ar fi mâncat-o. De mare ajutor le-a fost informația oferită de tatăl lui Dennis, care a spus că în ziua de 1 martie cumpărase brânză dintr-un magazin cu produse românești.
La 15 martie, Ministerul Sănătății din Italia emitea un comunicat de presă în care anunța că „prin sistemul de alertă RASFF (n.r. – „Food and Feed Safety Alerts – European Commission”) a fost publicată informarea NEWS 16-811 în ceea ce privește retragerea voluntară, ca măsură de precauție, a unor produse alimentare pe bază de lapte de la SC Brădet (România). Această informare a fost făcută (n.r. – la data de 7 martie a.c.) datorită cazurilor de sindrom hemolitic uremic (SHU) asociate cu infecția cu E.coli O26: H11 înregistrate în România. Produsele retrase erau distribuite și în unele țări europene, inclusiv în Italia. Ministerul Sănătății a informat imediat direcțiile de sănătate din regiunile prezente pe listele de distribuție – Lazio, Toscana și Campania -, pentru a verifica distribuirea produselor implicate, precum și pentru adoptarea unor măsuri.
Ca urmare a controalelor efectuate de ASL din Pistoia, astăzi (n.r. – 15 martie a.c.), regiunea Toscana a anunțat un caz probabil de sindrom hemolitic uremic, diagnosticat clinic la un copil în vâsrtă de 14 luni internat la Spitalul Mayer din Florența. Conform informațiilor disponibile, copilul ar fi consumat o brânză moale a firmei românești mai sus menționate. USL3 din Toscana a emis un comunicat de presă, pentru informarea publicului.
Până la finalizarea investigaților analitice și ca o măsură de precauție, ministerul Sănătății îi invită pe cei care au cumpărat produsele companiei românești Brădet să nu le consume și să le returneze la magazin, în cazul în care le-au achiziționat .”
Ȋn aceeași zi, scandalul a explodat în presa din Italia, fiind preluat și dezvoltat apoi de mass-media din România.
A doua zi, 16 martie, Italia introducea în sistemul de alertă RASFF, în atenția tuturor statelor membre UE, o notificare (2016.0312): „shigatoxin – producing Escheria coli (presumtive 026, vtx1+, vtx2+, eae+) in sheep milk cheese fron Romania” („Toxina Shiga – produsă de Escherichia coli (prezumtiv 026, vtx1 +, vtx2 +, eae+) în brânză din lapte de oaie din România”).
Numai că fabrica de lactate din Brădet procesează doar lapte de vacă și nu are niciun produs bazat pe lapte de oaie. Este un „amănunt” căruia nici presa, dar nici autoritățile române nu i-au dat importanță. Din acel moment, toată brânza produsă în România, din orice fel de lapte, a intrat sub embargo.
Vineri, 18 martie, Ministerul Sănătății a organizat o conferință de presă în care a fost prezentată versiunea oficială a cazului din Florența: „Copilul din Italia provine dintr-o familie de români stabilită în Italia. Familia a consumat brânză de burduf produsă în România, în data de 5 martie, iar a doua zi au început să prezinte stări diareice, însă doar copilul a fost internat în spital, pe 12 martie, la secția de nefrologie”, a declarat Amalia Șerban, director în Ministerul Sănătății. Minciună prin omisiune – copilul fusese internat în spital din 9 martie și chiar și operat, între timp!
Mai departe, reprezentantul Ministerului Sănătății spune că băiețelului și părinților acestuia „li s-au administrat antibiotice. Apoi s-au prelevat probe din brânza de burduf și s-a stabilit că în produs s-a identificat tulpina E.coli O26, pozitivă pentru verotoxina 1 și 2”, a declarat Amalia Șerban, director în Ministerul Sănătății.
E o altă minciună. Conform notificării italienilor din sistemul de alertă RASFF, notificare actualizată la 17 martie, nu este o certitudine, ci doar se prezumă că ar fi vorba de tulpina E.coli O26 (vtx1 +, vtx2 +, eae+).
„Concluzia experților a fost că sunt trei evidențe clare ale legăturii acestui caz cu cazurile de îmbolnăvire din România și anume: identificarea produsului lactat fabricat și importat din România, existența tulpinii 0.26 în probele biologice de la copil și identificarea tulpinii O26 din proba de brânză”, concluzionează directorul din Ministerul Sănătății. Din nou, se minte, prezentându-se drept concluzie o simplă ipoteză.
Oficialii români n-au pomenit însă niciun cuvânt despre operația de apendicită la care a fost supus copilul. Nici despre diagnosticul de „infecție intestinală”. Nimic despre laptele din care era produsă acea brânză. Era de oaie sau de vacă? Era sigur de la Brădet?
Nici în acest moment nu știm dacă brânza de la Brădet a fost sau nu contaminată, atâta vreme cât autoritățile române nu fac dovada certă. Până acum Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Singuranța Alimentelor (ANSVSA), dar și Institutul Cantacuzino au declarat că produsele fabricii din Brădet NU au nicio legătură cu îmbolnăvirea copiilor.
Ieri, în conferința de presă, întrebat fiind dacă s-a găsit E.coli în produsele de la Brădet, Andrei Butaru, președintele ANSVSA a răspuns: „da, într-un cașcaval, pe 7 martie”. El nu spune însă și ce tip de E.Coli, pentru că doar unul anume, înalt patogen, e vinovat de producerea SHU. Precizează, în schimb, că primele analize ale probelor recoltate la 1 martie au fost negative. „După discuția cu ACDC am extins la mai multe sortimente. Tot ce înseamnă produs lactat. Am luat eșantioane din fiecare. Și cașcaval. Nu în toate loturile poate să existe”, a precizat el.
La început, s-a spus despre copiii bolnavi că mâncaseră brânzică proaspătă. Acum ANSVSA, de voie, de nevoie, anunță că ar fi un pic de E.Coli într-un cașcaval. Repet, nu știm și nici nu ni se spune ce fel de E.Coli (patogen/nepatogen) și nici dacă există vreo legătură cu îmbolnăvirea copiilor. Cei care se agață cu disperare de teoria că Brădet e sursa nenorocirilor n-au nevoie să știe; ceilalți nici nu mai îndrăznesc să întrebe.
„Calomniază cu îndrăzneală, până la urmă tot se prinde ceva”, scria Beaumarchais. Scandalul brânzei lovește acum în toate produsele similare românești. Care oricum beneficiază de un regim special pe piața europeană.
La 17 decembrie 2015, Franța anunța, în același sistem de alertă RASFF, că un tip de brânză din lapte proaspăt produsă în țara lor este infestată cu „Escherichia coli (O26:H11; stx1-; stx2-; eae+)”. Exact, este același tip de bacterie care provoacă SHU. Și rezultatul nu este prezumtiv, ci unul categoric. Produsele erau distribuite în Belgia, Danemarca, Germania, Italia, Olanda, Noua Zeelandă, Spania, Elveția, Anglia și, firește, și în Franța.
N-a fost niciun subiect de scandal internațional. Ministerul Sănătății din Italia n-a dat niciun comunicat de presă, pentru avertizarea populației, verificând apoi copiii internați prin spitale, pentru a depista vreun posibil caz. Desigur, E.Coli O26:H11 din Franța este mult mai prietenos cu organismul uman decât prezumtivul E.Coli de România, țară în care, dacă ni se cere, și vacile pot învăța să behaie, la comandă.

Fermieri români, șocați de ce au văzut în fermele din Alpi: Produc iaurt „bio” cu chimicale și îl vând în școli! De ce lactatele românești nu sunt dorite pe piața europeană

Patria laptelui, așa cum o știam noi, Austria le-a lăsat un gust amar micilor fermieri crescători de vaci de lapte din România.

Fermieri care fac singuri tratamentele vacilor, controale de trei ori pe an, pășuni fertilizate cu bălegar de 4-5 ori pe an și taxă pentru un fond de promovare a produselor locale – sunt lucrurile observate de un grup de fermieri români ce a vizitat zilele trecut mici exploatații de bovine din Austria.

Cei 21 de producători, membri ai Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România, au revenit în țară lămuriți pe deplin de ce lactatele românești nu sunt dorite pe piața europeană: ar demonstra ce înseamnă brânza făcută cu lapte de vacă scoasă la pășune și, implicit, ar da peste cap afacerile străinilor care acum păcălesc consumatorii cu fel și fel de arome menite să mascheze calitatea slabă a laptelui, culmea, produs în Alpi.

”Luna trecută am propus membrilor noștri dacă vor să facă un schimb de experiență cu fermierii din Austria pe ceea ce înseamnă produsul de fermă sau mai precis pe lanțul scurt. Am reușit să ne adunăm 21 de fermieri și am hotărât să plecăm în martie, pentru că este o lună mai lejeră pentru noi, că nu începem lucrările de primăvară. Prima oprire a fost la Camera Agricolă a Austriei, unde ne-a fost prezentat specificul agriculturii austriece. De departe cea mai interesantă experiență pentru fermieri a fost atunci când am mers să vizităm trei ferme de familie: una specializată pe obținere de lapte și iaurt ce ajungea în școli, una pe obținerea de brânzeturi maturate și o fermă de creștere a oilor de lapte și procesarea laptelui în iaurt și rulouri de brânză cremoasă”, a declarat,   Cristian Lungu, președintele Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România.

Hrana animalelor, compusă din iarbă și concentrate

”Comparativ cu fermele noastre au foarte puțin pământ și baza furajeră o asigură puțin cu exagerări în administrarea gunoiul de grajd. Cel mai probabil conținutul de azot în lapte este destul de mare. Administrând o cantitate mare de gunoi de grajd pe pajiștile care sunt cosite apare si excesul de azot în lapte, ce poate fi văzut doar în analizele de lapte. La ei bălegarul de grajd constituie îngrășământul de bază, coroborat cu acțiunea de supraînsămânțare, obțindu-se astfel producții foarte bune la hectarul de iarbă. Acolo hrana principală a vacilor de lapte este constituită din iarbă și concentrate, spun ei 2 kilograme pe cap de animal, destul de puțin din punctul meu de vedere, având în vedere că animalele stau închise 12 luni pe an. Nu ni s-a spus deloc dacă folosesc premixuri, dar eu sunt sigur că în concentrate au și ceva premixuri, pentru că animalului care stă în stabulație 12 luni, cu o perioadă scurtă de păscut, îi trebuie foarte multe vitamine și minerale, or animalele arătau foarte bine în grajd”, a mai spus fermierul ilfovean.

Lapte și iaurt pentru copii – “bio” cu arome artificiale

Prima fermă pe care ”automatiștii” din România au vizitat-o a fost cea a familiei Strobl din localitatea Mondsee, din landul Salzburg. Aici se produc lapte și iaurt pentru hrana școlarilor și preșcolarilor. Zilnic, în cadrul liniei de procesare, se ambalează peste 2.000 de pahare de lapte și iaurt bio.

”Nu sunt convins, dar nu cred că se admite la nivel de Uniune Europeană produs bio cu arome, tocmai pentru că la baza producerii aromelor stă un produs chimic. Ni s-a dat spre degustare un iaurt cu căpșuni care avea câteva fructe, dar aroma de vanilie era pur și simplu o aromă, nicidecum un baton de vanilie. Iaurtul pe care l-am degustat era chiar mai slab calitativ decât un iaurt produs în România de o mare firmă procesatoare. Am rămas surprinși că austriecii dau copiilor alimente pe care nu ar trebui să le mănânce nici adulții. Fermierii noștri i-au oferit austriacului un pahar de iaurt și o sana românească, iar în momentul în care a gustat iaurtul românesc cuvintele i-au rămas în gât austriacului, dar a încercat să-și mascheze încântarea schițând un zâmbet scurt, fără să facă vreo remarcă la adresa produsului românesc”, povestește fermierul român.

O altă fermă vizitată de crescătorii români a fost cea a austriacului Eisl, care a ocupat funcția de ministru al Agriculturii pentru landul Salzburg timp de 16 ani. Fermieri români au remarcat faptul că în decursul celor 16 de ani de mandat, fermierul austriac a reușit să agonisească o adevărată avere acolo.

”Fermierul acesta avea 130 de oi din rasă germană specializate pe producția de lapte. În interiorul adăpostului era amplasată și sala de muls. Putem să recunoaștem că standardul de viață al oilor era foarte ridicat, la fel și standardul de viață al fermierului. Este greu de crezut că acest standard de viață ridicat era obținut de pe urma celor 130 de oi, chiar dacă laptele obținut era procesat și transformat în produse de înaltă calitate, adresate consumatorilor cu venituri mari. Am degustat și aceste produse și am rămas dezgustat de calitatea pe care o tot lăuda. Se pare că o parte din colegii noștri care au degustat produsele din fermele austriece au avut ceva probleme de sănătate, semn că așa zisele produse bio au și altceva în ele”, a ținut să precizeze fermierul Cristian Lungu.

 

 

România, data de POMANA  la bucata . Oficial: 40% din terenurile agricole sunt în posesia străinilor

„Noi nu ne vindem țara!”. O dăm la hectar. Iar copiilor noștri le lăsăm moștenire doar drumul spre supermarketurile pline cu cartofi aduși din Egipt, ceapă de Franța, roșii din Spania și mere poloneze.
„În România, nu există informații statistice oficiale despre terenurile agricole deținute de străini dar, conform datelor ce provin din diverse surse, până la 10% din suprafața agricolă este acum în mâinile investitorilor din afara UE, iar 20-30% este controlată de investitori din UE”, informează un studiu realizat de „Transnational Institute” din Amsterdam, care a fost prezentat recent în Parlamentul European de la Bruxelles.
„De pildă, în județul Timiș se estimează că aproximativ 150.000 ha de teren agricol – aproape o treime din suprafața agricolă a județului – e cultivată de companii italiene. Cea mai mare parte a terenurilor este, de asemenea, în proprietatea acestor companii străine. Ȋn perioada 2005 – 2009, numărul tranzacțiilor funciare, precum și suprafața agricolă vândută au crescut de trei ori în România.”
Libanezii exportă carne și cereale din România în Orientul Mijlociu și în Africa de Est
Cum s-a ajuns aici? Țările din vest au reușit să-și creeze o legislație puternică, care le protejează împotriva folosirii terenurilor agricole în scop speculativ. Astfel de legi lipsesc însă din țările est-europene, iar investitorii străini s-au reorientat în această zonă, având un singur obiectiv: acapararea pământului fertil. „Primele rezultate indică faptul că România, Bulgaria, Ungaria și Polonia sunt «punctele fierbinți»”, se arată în studiul realizat de „Transnational Institute”. „Investițiile străine directe în sectorul agricol din statele membre UE ale Europei de Est au crescut rapid în ultimii ani. Acapararea de teren agricol din Europa de Est este deosebit de alarmantă, având în vedere faptul că în tratatele de aderare ale tuturor noilor state membre UE din Europa de Est, excepțiile de la libera circulație a capitalurilor în ceea ce privește terenurile agricole au fost acordate pe perioadele de tranziție. Aceasta înseamnă că normele stricte pentru achizionarea terenurilor agricole de către străini au fost instituite doar pentru o perioadă determinată de timp. Pentru unele țări, aceste excepții au expirat în 2011 sau 2014 (Bulgaria, România, Ungaria Lituania, Slovacia), iar pentru alții (Polonia și Croația) vor expira în 2016. (…) Creșterea interesului mondial pentru terenurile agricole și tranziția generală spre o politică alimentară globală mai flexibilă și policentrică s-au văzut în apariția unor agro-holdinguri mari în Europa, cu implicarea de capital din întreaga lume. Sectorul agricol din Bulgaria, de exemplu, a primit investiții străine directe din China, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și din Israel, în ultimii ani.
Printre primele 100 de companii agricole care operau în România în 2011 sunt companii ce au legături cu Liban, Italia, Lituania, Danemarca, Olanda, Franța, SUA, Marea Britanie, Portugalia, Spania și Austria. Mărimea unora dintre aceste agro-holdinguri este fără precedent, depășind standardele  europene. De pildă, cea mai mare fermă din România aparține libanezilor care dețin „Maria Group” și măsoară 65.000 ha. Având propriul port, dar și propriul abator, ei exportă carne și cereale, în mare parte în Orientul Mijlociu și în Africa de Est. În mod similar, „Bardeau Holding”, care controlează 21.000 de ha în județele Arad, Timiș, Caraș Severin și Argeș, are propria infrastructura de transport și propriile spații de depozitare (inclusiv două depozite de cereale, cu capacități de 20.000 tone și, respectiv, 12.000 de tone), spații pentru procesare și pentru activități de comercializare. Această firmă are legătură cu contele austriac von Bandeau (n.r. – Andreas von Bardeau, descendent al familiei de Habsburg), care ocupă locul 5 în „Top 50 cei mai bogați fermieri din România”.”
Investițiile străine NU creează și locuri de muncă
Sub lozinca „diversificarea portofoliului”, o serie de grupuri de banci europene, fonduri private de pensii și de asigurări, au înființat fondurile de investiții în agricultură. „Multe dintre aceste investiții funcționează prin intermediul filialelor naționale și implică acorduri buy-and-leaseback (n.r. – leasinguri), de multe ori cu orizonturi de timp limitate”, se precizează în studiul prezentat Parlamentului European. „Fondul „Rabo Farm Europe”, un vehicul de investiții de 315 milioane de euro al băncii olandeze „Rabobank Group” este un exemplu tipic pentru acest gen de investitor. Fondul „Rabo Farm Europe”, care operează prin 14 companii înregistrate la nivel național în Polonia și 3 companii înregistrate la nivel național în România, cumpără terenuri agricole prin intermediari locali și le închiriază întreprinderilor agricole și fermierilor din țările respective. Investitorii acestui fond au promisiunea unui câștig de 8-9% anual, bani proveniți din creșterea prețurilor terenurilor. Alte exemple includ compania italiană de asigurări Generali, care controlează, prin intermediul unei filiale românești, 4.500 ha din vestul României, Allianz din Germania, care deține un sfert din acțiunile unui fond ce investește în terenurile agricole din Bulgaria, și KTG Agrar, un sub-fond al grupului bancar și de asigurări belgian KBC, ce controlează, printre multe altele, 30.000 ha din Germania de Est și Lituania.”
Pe întreg teritoriul UE, presiunile inflaționiste alimentează speculațiile financiare de pe piața terenurilor agricole. „În aproape toate statele membre, pentru care există date disponibile, cu excepția Poloniei și Germaniei, prețurile de vânzare a terenurilor au crescut, între 2000 și 2009, cele mai mari creșteri fiind înregistrate în Lituania (+ 230%), Danemarca (+ 151%), România (+ 150%) și Bulgaria (+ 116%)”.
Deși se spune că investițiile străine creează locuri de muncă, în cazul investițiilor în terenuri agricole, teoria aceasta e o utopie, arată studiul realizat de „Transnational Institute”. „De exemplu, Genagricola, holdingul agricol al firmei de asigurări italiene Generali, care controlează 4.500 ha din România, a generat numai 62 de locuri de muncă în 2013. (…) Compania Emiliana West Rom, care are afaceri în vestul României, deține o suprafață de 11.000 ha și oferă locuri de muncă pentru 99 de persoane. În mod similar, compania Transavia, care controlează 12.000 ha de teren in zona Clujului din România, are doar 12 angajați pentru activitățile desfășurate în împrejurimile satului Aiton, în principal pentru condusul tractorului, supravegherea și întreținerea tehnică a echipamentului.”
Între 2000 și 2012, 4,8 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă au dispărut din agricultura țărilor membre UE.
Comitetul Economic și Social European propun noi reguli
Dorința marilor holdinguri de a acapara cât mai mult teren agricol duce la dispariția fermierilor mici și mijlocii. La reducerea numărului de locuri de muncă, dar, mai ales, la diminuarea suveranității alimentare a țării. Ȋn plus, studiul realizat de „Transnational Institute” arată că, de multe ori, activitatea acestor „investitori” poate reprezenta o sursă de poluare pentru oamenii din zona respectivă.
„Legăturile dintre acapararea terenurilor agricole, concentrarea acestora și degradarea  lor se referă, în principal, la înlocuirea unui model de agricultură tradițională, a fermelor familiale ce foloseau practici agricole sănătoase, cu un sistem agricol industrial, tributar producțiilor de tip monocultură și utilizării intensive a produselor agrochimice. De exemplu, compania agro-industrială Transavia din România, care produce până la 50.000 de tone de carne și 30 de milioane de ouă pe an, folosește gunoiul de la pui ca și îngrășământ „natural”, în ciuda faptului că acesta răspândește elemente poluante, din cauza utilizării hranei bogate în azot, ingerată de păsări în perioada reproducerii. Atunci când se infiltrează prin sol, găinațul poate polua resursele de apă subterană, iar locuitorii din zonă se plâng deja că apa din fântâni miroase urât. Practicile Transavia reprezintă, astfel, un pericol, atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea oamenilor.”
În ianuarie 2015, Comitetul Economic și Social European (CESE) a atras atenția că „piața terenurilor agricole este reglementată foarte diferit în statele membre UE. În timp ce în unele țări există restricții, acestea lipsesc în alte state, ceea ce duce la apariția unor inegalități între statele membre”. Drept urmare, CESE a propus ca în toate statele membre UE să fie stabilită, prin lege, o limită superioară pentru achiziționarea de terenuri agricole, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice.
„Noi nu ne vindem țara!”. O dăm la hectar. O dăm cu tot cu bunii noștri, care odihnesc în pământul ei. O dăm cu pâinea copiilor noștri și cu petecul de cer de deasupra, din care ne veghează Dumnezeu. O dăm, să scăpăm de-o grijă. Ca și când am fi ultimii oameni de pe pământ.
P.S. La 2 iulie a.c., Fondul de investiții american „Paine & Partners” a preluat indirect, prin achiziționarea producătorului britanic „Spearhead International Ltd”, peste 18.000 de hectare de teren arabil în județele Teleorman, Dolj și Prahova.

Se vrea România transformată în Siria Europei? Pretext pentru modificarea granițelor!

De ce nu se iese în stradă pentru teme românești: tăierea pădurilor de către austrieci, cumpărarea pământului țării de străini…

Disjuncția societății românești a ajuns la paroxism. România e împărțită între două tabere distincte și rivale. Pe de o parte binomul SRI/DNA, împreună cu partidele de opoziție și neo-marxiștii din societatea civilă, pe de altă parte PSD+ALDE, care controlează Parlamentul și au dat Guvernul. Ambele tabere sunt nemulțumite de raportul de putere pe care îl dețin în societate. Tot mai mult cred că ordonanțele de urgență privind amnistia și grațierea sunt doar pretextul unei confruntări care se anunță extrem de violentă. Pe de o parte, Guvernul controlat de PSD s-a grăbit să emită aceste ordonanțe, care nu au fost dezbătute public și în care se strecoară spre libertate și ”elefanți” politici arestați pentru corupție. Ordonanțele trebuie rediscutate și refăcute legal pentru ca cei corupți să poată să-și execute condamnările legale.

În același timp, legi ale amnistiei și grațierii s-au dat în toate țările civilizate ca o resetare a societății, pedeapsa fiind considerată o măsură de reeducare și reabilitare nu distrugerea omului, a personalității umane și eliminarea cetățenului condamnat din societate. Orice societate civilizată și democrată își reintegrează și reabilitează condamnații. De aceea, protestatarii care cer doar pușcărie și construcția de închisori provin mental dintr-un ev mediu juridic pliat pe un regim bolșevic din anul 1917.

Adevărul e undeva la mijloc. Ordonanțele trebuie reanalizate și modificate pentru limitarea amnistiilor doar la cazuri sociale și la cei reeducați care și-au ispășit și recunoscut greșeala, iar, de asemenea, ”tinerii liberi și frumoși” orbiți de un ateism iacobin trebuie să înțeleagă că interzicerea instituției și amnistiei în limitele legii, nu este o paradigmă a civilizației și democrației, ci doar apanajul unui regim totalitar de tip bolșevic. Unde este umanismul ”progresiștilor” infestați de marxism? Dacă cele două tabere adverse ar iubi cu adevărat România și interesul național s-ar ajunge la un compromis. Din păcate cred că acest conflict nu are nicio legătură cu ordonanțele grațierii și amnistiei, acestea fiind doar pretexte pentru transformarea României într-un câmp de luptă politic, care să ducă la o lovitură de stat și chiar la un război civil în beneficiul marilor puteri înconjurătoare și a vecinilor cu interese la graniță.

Tabăra binomului, serviciilor secrete și a Președinției este frustrată că a pierdut alegerile pe 11 decembrie 2016. Guvernul Cioloș controlat și coordonat de la Bruxelles/Berlin și de ambasadele străine nu a putut aduce USR la putere, deci ”guvernul meu” visat de Iohannis. Atunci a venit ”ordinul pe unitate”, pentru că președintele este comandantul suprem, iar greșeala PSD de a emite spre adoptare ordonanțele buclucașe a creat emoția colectivă necesară să coaguleze tot frontul anti-PSD din România. Lumea, la chemarea unor ”onegiști”, conform lui Mungiu Pippidi instigați ”de un doi și-un sfert” sau de informatori au ieșit în stradă. Ciudat este că ”tinerii liberi și frumoși” ies intotdeauna în stradă pliați întotdeauna pe agenda președinției și binomului SRI/DNA care ridică mari semne de întrebare privind spontaneitatea acestora.

Niciodată nu se iese în stradă pentru teme românești: tăierea pădurilor de către austrieci, cumpărarea pământului țării de străini, abuzurile din Justiție și implicarea SRI în politică și confecționarea de dosare. Toate aceste ”coincidențe” te fac să crezi că asistăm de fiecare dată la ”revoluții cu voie de la poliție” ca în piesele lui IL Caragiale. Tinerii anti-sistem de fapt sunt cei mai agresivi susținători ai sistemului securist și totalitar care controlează societatea românească? Tinerii rebeli sunt portavocea multinaționalelor și ambasadelor străine, deci ”noua securitate” de pe rețelele de socializare care aplică agenda publică impusă de serviicile secrete și interesele străine? În concluzie ”tinerii liberi și frumoși” par cei mai conformiști protestatari la fel ca ”gărzile roșii” ale lui Mao cu voie de la serviciile secrete?
Duminică seara în schimb s-a trecut linia roșie a conflictului dintre cele două tabere adverse. Președintele Klaus Iohannis a participat în Piața Universității la o manifestație neautorizată oferind un exemplu de tip bolșevic: cine e de partea sistemului securist și a binomului are dreptul să încalce legea fără să fie amendat sau să pățească nimic. A fost o clasică instigare la o rebeliune publică venită pe greșeala PSD de a insista cu ordonanțele de amnistie și grațiere. Jandarmii trebuiau să-l amendeze pe Klaus Iohannis că participă la o demonstrație fără autorizație, conform Legii 60/1991. Bineînțeles că jandarmii nu au făcut-o, ceea ce arată că președintele Klaus Iohannis e un cetățean deasupra legilor în România. Deci lozinca că toți suntem egali în fața legii este doar o gogoriță care se aplică românilor care nu sunt de acord cu sistemul securist ce controlează societatea românească. Dacă a participat ca cetățen simplu la miting cum se apără președintele, trebuia să meargă cu metroul și fără SPP. Cred că Klaus Iohannis a încălcat legea paticipând la o demonstrație neautorizată, pentru că el este de fapt prizonierul sistemului secret care l-a impus în fruntea țării în noiembrie 2014? Dacă observi atent atitudinea lui Klaus Iohannis din Piața Universității ai sentimentul clar că acesta era stânjenit de situație pentru că a primit parcă un ordin de a paticipa la miting ilegal și a distrage atenția opiniei publice la gravele dezăluiri despre vacanțele de lux și dosarele făcute la comanda serviciilor secrete, care conduc cu adevărat România, cu toate instituțiile sale. România nu mai este de mult o democrație, iar votul românilor este încălcat la fiecare alegere de către imixtiunea servciilor secrete în procesul electoral. La acest capitol suntem deja în urma Rusiei. Chiar fostul președinte Traian Băsescu i-a transmis lui Klaus Iohannis că a greșit când a instigat ilegal românii în Piața Universității, pentru ca aceste mișcări au loc într-un moment geopolitic delicat și dificil în Europa, datorită conflictului NATO-Rusia. Klaus Iohannis și-a făcut timp să iasă la un miting ca să apere și interesele serviciilor secrete, dar nu are timp să paticipe la Ziua Unirii Principatelor Unite pentru că e plecat să ia Lumină de la Strasbourg. Când e vorba de mesaje pentru unitate și armonie națională Iohannis e plecat din țară, dar când se iscă o situație de dezbinare între români participă la mitinguri neautorizate.Iohannis vrea referendum pentru grațieri, dar a refuzat trei milioane de români să facă referendum pentru familia tradițională, zicând că nu sunt semnificativi pentru el.
Din păcate cele doută tabere adverse: politicienii și serviciile secrete care-l contolează pe Iohannis ca pe o marionetă, nu au de gând să cadă la un compromis și la pace. PSD vrea să organizeze un mega-miting, iar unii ”tineri liberi și frumoși”, mandatari ai binomului, să iasă din nou în stradă tot mai mulți. Situația este explozivă și se aseamănă cu cea din ”primăvara arabă” de dinaintea izbucnirii războiului civil din Siria dintre ”opoziția armată” de SUA și regimul Assad. Cum percep că decurg lucrurile spre ascuțirea tensiunilor este evident că se dorește o lovitură de stat în România care să ducă la un război civil intern. Din păcate, serviciile secrete românești sunt tot mai mult subordonate intereselor ambasadelor străine și Bruxellului și preocupate de beneficii private încât nu vor putea stopa escaladarea conflictului, iar PSD prea dornic să-și impună agenda după 10 ani de opoziție, ca să cedeze din putere. Cine are interesul să transforme România într-o Sirie a Europei? În primul rând marile puteri care sunt înfierbântate pentru a își măsura puterile în Europa, după ce situația din Orientul Mijlociu se va detensiona. Escaladarea conflictului dintre Rusia și SUA poate ”crăpa” fulgerător într-un conflict fierbinte în România, țară de frontieră a cărei granițe sunt poftite de țări vecine și revanșarde. Avem numeroase exemple în istorie în care conflictul dintre marile puteri s-au scurcircuitat în diverse țări ale lumii: Spania interbelică, Vietnam sau Siria. După ce țara, poate fi făcută, Doamne ferește, țăndări datorită orgoliilor politicienilor corupți și a ofițerilor secreți care își apără puterea și uriașele beneficii de a comanda justiției ca să bage oameni nevinovați la pușcărie, cel mai avantajat ar fi președintele Iohannis care se va putea retrage la casa părintească din landul Bavaria. Cel mai devantajat va fi însă poporul român care poate să treacă prin trauma îngrozitoare a unui război civil declanșat doar pentru satisfacerea intereselor egoiste ale unor mari puteri străine și multinaționale rapace.
Ionuț Țene

Un comisar european ne îndeamnă să ne protejăm terenurile agricole? Phil Hogan: România să facă mai dificil accesul cetățenilor străini la pământuri

Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan, susține că politica funciară trebuie gândită la nivel național, astfel încât să poată proteja terenurile agricole de achiziții masive din partea străinilor.

Într-un scurt interviu acordat emisiunii ”Viața Satului” (TVR 1), oficialul de la Bruxelles a arătat că rămâne ca România ”să facă mai dificil accesul cetățenilor din afară la pământuri”.

Hogan a arătat, că e la curent cu faptul că la noi în țară sunt peste trei milioane de mici fermieri:

”Eu aici îmi concentrez eforturile, să îi ajut pe ei, nu agricultura industrială”, a spus Hogan, care a subliniat că situația fermelor-mamut înființate la noi de către străini face parte din particularitățile agriculturii europene, dar că nu reprezintă ”ceva neobișnuit”.

El a precizat și că, în curând, va exista un grup specializat la nivel european care să facă recomandări statelor membre pentru a le ajuta să își protejeze micii producători agricoli.

Senatorul PNL Marius Obreja a depus anul trecut un proiect de modificare a Legii 17/2014 privind reglementarea vânzării și cumpărării de către străini a terenurilor agricole situate în extravilan. Potrivit politicianului, alte țări europene fie nu vând terenuri către persoane fizice străine, fie impun condiții, printre care reciprocitatea ori taxarea suplimentară a tranzacțiilor.

România a devenit un EL DORADO agricol. Mii de hectare de teren se vând la SECRET către străini. Cum se fac tranzacțiile de milioane de euro care le dublează profitul

România a ajuns un El Dorado agricol pentru marile fonduri de investiții care au descoperit că ceea ce cumpără astăzi la noi în țară își dublează valoarea în câțiva ani.În aceste condiții, ferme românești cu peste 500 sau chiar 1.000 de hectare de teren arabil din Constanța sau Tulcea sunt scoase la vânzare pe piața de afară, acolo unde proprietarii speră să găsească amatori de investiții ce depășesc două, chiar trei milioane de euro.Pământul nostru, scump pentru buzunarele românilor, rămâne însă accesibil pentru străinii interesați mai ales de suprafețe mari, comasate și cu un sol bun.

Cea mai scumpă fermă vegetală care face furori pe piața internațională este situată în Constanța: 524 de hectare cultivate cu cereale și 117 hectare cu viță de vie pe producție.”O afacere profitabilă, fără datorii”, scrie în anunțul care precizează și că după 2021, suprafața acum acoperită de viță de vie va putea fi transformată în teren arabil pentru cultura mare. Alte plusuri ale acestei sunt accesul la drumuri principale, 2.700 de metri pătrați de magazii, patru tractoare și utilaje complete pentru funcționarea fermei. Totul cu un preț de strigare de 3.144.000 de euro.Aproape de această sumă se vinde și o fermă cu 800 de vaci din județul Cluj. Exploatația are contract cu un procesator din zonă unde dă 1,8 milioane de litri de lapte la un preț mediu de 0,27 euro/litru. Ferma vine la pachet cu 420 de hectare de teren agricol arendat pe 9 ani la un preț de 100 euro/ha, o suprafață suficientă pentru a asigura hrana animalelor. Construcțiile fermei acoperă 6,5 hectare și includ magazii și depozite de cereale. Afacerea are cinci tractoare, trei combine și toate echipamentele necesare pentru exploatarea terenului la standarde europene, se arată în anunț.O fermă din județul Tulcea se vinde pe piața internațională cu un preț de pornire de 2.650.000 de euro. Are 1.020 de hectare comasate din care 835 de hectare sunt cultivate cu cereale, dar și o investiție piscicolă, mai exact 170 de hectare de luciu de apă – două lacuri. Ferma are acces la un canal folosit pentru irigații, mai spune anunțul.Cei care intermediază astfel de tranzacții sunt, în general, persoane sau firme din afară, specializate și bine conectate la piață, care cunosc exact fondurile și investitorii interesați de astfel de achiziții.Doar o mică parte din aceste oferte sunt făcute publice pentru că, în general, portofoliile acestor agenți sunt ținute la secret. La fel și comisioanele pe care le încasează în urma tranzacțiilor de milioane de euro.Inclusiv procedura de cumpărare a proprietăților este un complicată. În primă fază se ia legătura cu agentul internațional care verifică potențialul cumpărător înainte de a-i da detalii suplimentare. Cele mai bine ținute secrete vizează locația exactă a fermei și, bineînțeles, numele proprietarului sau al societății care vinde.Doar într-o fază mai avansată sunt dezvăluite elemente de identificare, eventual după semnarea unei înțelegeri privind o viitoare tranzacție și confidențialitatea informațiilor.

Cum pleacă din țară banii românilor. Concluzii FINALE: Corporatismul european a tras lozul câștigător după lărgirea Uniunii

Am vorbit în acest serial despre bănci și modul în care ne filtrează acestea veniturile disponibile după ce ne-au supraîndatorat ori felul în care pot trimite nestingherite depozitele românilor în străinătate în procesul de repatriere a resurselor atrase de la băncile-mamă, despre cum s-au privatizat companiile din energie și costurile suportate de clienți, efectele perverse ale prețurilor mici din hipermarketuri, dijmuirea remiterilor căpșunarilor, strategiile de optimizare fiscală prin care se ocolesc impozitele pe profit în România, felul în care a explodat datoria externă a țării și cine sunt principalii noștri creditori, rentele din telecom, transferul activelor românești destinate despăgubirilor “în integrum” către fonduri străine de invesții prin intermediul Fondului Proprietatea. Nu ne-au lipsit deci subiectele mulțumită înțeleptei guvernări din ultimii 26 de ani, în special a celei din perioada 2004-2012 când s-au accelerat “reformele”
Prima concluzie care se desprinde din acest serial este că investițiile străinilor au țintit inteligent domeniile care le asigurau cele mai comode rente din economia românească. Distribuțiile de energie unde investițiile se fac de fapt din banii clienților, duopolul din telecom, sectorul bancar ce poate dilata artificial masa monetară, rețelele de hipermarketuri care apasă draconic pe producătorul local fără să le pese că acesta se revanșează prin calitatea slabă a produselor pe spinarea consumatorului, comisioanele uriașe pentru banii trimiși de căpșunari, achiziționarea de active subevaluate de la moștenitorii puși în posesie fără niciun fel de plafon de limitare a restituirilor (în Ungaria s-a fixat că plafon 21.000 dolari iar procesul s-a încheiat rapid la începutul anilor ’90).
Puținele exemple în care capitalul străin s-a înșurubat în zona productivă sunt legate de prețurile super-tentante la care statul i-a invitat să preia afaceri în România (Dacia-Renault, Sidex, IMGB-Kvaerner, Automobile Craiova-Ford, Nokia-Jucu) la primul semnal de subrezire a businessului investitorii lichidandu-și însă afacerile fără ezitări.
A două concluzie este că toate aceste costuri privind privatizările neinspirate, cedarea resurselor, acceptarea unor monopoluri sau duopoluri în sectoare importante din economie și modului neprietenos de business pentru competitorii locali ar trebui neapărat pus în balanță când se enumeră fondurile nete încasate de România de la Uniunea Europeană în ultimii ani. Nu poți privi doar aceste fonduri nete (13,9 miliarde euro în perioada 2007-2013 cum triumfător anunța Hotnews la finalul anului trecut) ignorând costurile privatizărilor din energie și utilități, cedarea sectorului bancar, procesul de liberalizare  a prețurilor din energie, renunțarea la suveranitate în favoarea deciziilor implementate de la Bruxelles.
Din păcate, procesul ce include privatizări ale sectoarelor viabile din economie și cedări ale controlului statului în zone strategice este ireversibil. În ciuda administrării proaste a statului, exista speranța că la un moment dat calitatea managementului va crește iar justiția va fi suficient de eficientă încât să descurajeze furturile și căpușarea firmelor de stat. Privatizarea lichidează furtul de la stat dar înstrăinează simultan dividendele companiilor profitabile  care în loc să ajungă în sistemele publice de sănătate, învățământ, etc vor pleca definitiv în străinătate. Faptul că în sectorul de utilități fanii cedării controlului statului n-au avut nimic împotriva înlocuirii managementului de stat cu unul al altui stat (ceh, grec, etc) spune totul despre “strategia” de privatizare.
Lucrurile puteau decurge și altfel? Corporatismul european a tras lozul câștigător după lărgirea Uniunii mai peste tot. Au primit active subevaluate achiziționate din noile state membre și au avut ocazia de a arăta pisica angajaților din țările de origine într-o concurență tot mai acerbă cu esticii dispuși să-și vândă munca ieftin.
România a exagerat însă în cel puțin 3 direcții. Și-a vândut sectoare profitabile, ce n-aveau nevoie de investiții pentru a se moderniza, fiind necesară cel mult o simplă ajustare de tarife (distribuțiile de energie). A lichidat sub valoarea de fier vechi (“privatizarea pe un euro) companii din industrie, la pachet cu ștergerea de datorii și activele din componența acestora-clădiri și terenuri (casa de cultură a IMGB vândută de noul proprietar a devenit repede unul dintre sediile Universității Spiru Haret în București).
Investitorii care le-au preluat le-au vândut apoi la bucată iar majoritatea muncitorilor au ajuns repede șomeri. În sfârșit, restituirea proprietăților confiscate s-a întins pe mult prea mulți ani și a fost mult prea generoasă (restitutio în integrum). Statul și-a transferat astfel privaților o parte din avere, active ce au ajuns rapid în mâna străinilor, cei care dispuneau de lichidități sau credit bancar la discreție în vremurile când românii obțineau cu greutate finanțări în țară.
cccc

Calaii compensati pentru furtul Avutiei Obtesti si pentru impuscarea Ceausilor ( la praznicul comunismului si-au tras partea leului si bisericanii -prin tacerea si pactizarea cu tradatorii-criminali), au hotarit cu asasinii economici ai lumii, sa primim cele mai mici subventii , pentru a falimenta Fermierii, pentru a da “Monsantoizilor”pamintul; Iata DE CE SI AZI – “România este infestată cu «asasini economici»” , dupa cum dezvaluie liderul lor, JOHN PERKINS…B ) Ne-a colectivizat si ne-a muls URSS, ca sa ne dezintegreze si sa ne suga UEE…Andrei Marga: Democratizarea Uniunii Europene

 Din cuprins :“Noi, «asasinii economici», clădim imperiul global”,,,“Daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela!”“Ceea ce a făcut Bechtel în România este tipic corporatocraţiei: a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani”;JOHN PERKINS recunoaste ca “România este infestată cu «asasini economici»”, prin  preluarea puterii de catre Iliescu si Iscariotenii sai!Alte “amanunte”picante ,marca John Perkins: Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România...John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România ETC 
 CALAII…La nivelul anului 2014, media subvenției pe suprafață (SAPS) în Uniunea Europeană era de aproximativ  270 euro/ha. In timp ce fermierii din Olanda primeste 459 euro/ha,cei din Malta  primesc 600 de euro pe hectar  românul nu primește  nici 150 de euro/ha,plus umblatura,hirtogarii,birocratie.Iata “pomelnicul” Bruxellez:

 

  • 600 euro/ha în Malta;
  • 459 euro/ha în Olanda;
  • 418 euro/ha în  Grecia;
  • 394 euro/ha în Italia;
  • 291 euro/ha în Franța;
  • 222 euro/ha în Marea Britanie;
  • 212 euro/ha în Polonia.
    În anul 2014 plata pe suprafață pe care au primit-o fermierii români a fost de 157 euro/ha

 

JOHN PERKINS recunoaste ca “România este infestată cu «asasini economici»”, prin  preluarea puterii de catre Iliescu si Iscariotenii sai!

 În volumul său de memorii, intitulat “Confe­siunile unui asasin economic” (Confessions of an Economic Hit Man), economistul american John Perkins dezvăluie din interior, cu un curaj unic, structurile guvernamental-corporatiste care domină lumea globală. Fost el însuşi un “asasin economic” de succes, se POCAIESTE , descri­ind cu mare talent “imperiul” pe care cor­po­raţiile l-au instaurat pe glob. De fapt, cine sunt asa­si­nii economici (AE)? Răspunsul este cutremurător:

“Asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume, pen­tru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direc­ţio­nează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine, către seifurile corporaţiilor gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează re­­sursele naturale ale planetei”. Interviul care ur­mea­­­­ză ne-a fost acordat în exclusivitate, prin skype, ca să apară în zilele în care, graţie eforturilor orga­ni­zaţiilor “Pachamama România” şi “Heritage-Par­tener” UNESCO, John Perkins se află în România, ţinând seminarii la universităţile Alexandru Ioan Cuza din Iaşi , “Ştefan cel Mare” din Suceava , “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti .

“Noi, «asasinii economici», clădim imperiul global”

– Care a fost datoria dv., ca “asasin economic”, domnule Perkins?

– Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează inte­re­sele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii res­pec­tivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii, care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, eco­nomice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice, sisteme electrice, oraşe noi şi aeroporturi, cu condiţia să fie construite de cele mai importante companii americane. Practic, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată SUA, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. Deţinătorii com­pan­iilor de inginerie tehnologică şi construcţii din Sta­tele Unite au devenit, astfel, fabulos de bogaţi. În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, cor­poraţiile, băncile şi guvernele sunt reunite sub denu­mirea colectivă de corporatocraţie. Iar noi, “asasinii economici”, clădim acest imperiu global. Dacă mă întrebaţi cum, o să vă răspund astfel: oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convin­gă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică “asasini­lor economici”.

– Auzim în fiecare zi cuvântul “corporaţie”. Ce este, de fapt, o corporaţie?
– E o întrebare esenţială. O corporaţie este un grup de oameni care lucrează împreună, dar care sunt conduşi de lipsa de conştiinţă şi de setea pentru profit cu orice preţ, indiferent de împrejurările sociale în care acţionează şi de mediul înconjurător pe care-l dis­trug în numele dezvoltării. Forţa lor a luat am­ploare după anii ’70 ai secolului trecut, când singura lor “responsabilitate” a început să fie profitul. E ab­surd! Avem nevoie să schimbăm lipsa de conştiinţă a corporaţiilor, să le obligăm să servească lumea, ţările sărace, pe americanii care nu au ce pune pe masă la mi­cul dejun, şi care sunt, conform statisticilor ofi­ciale, circa 12 milioane. Acestor entităţi fără suflet tre­buie să le dăm, de la noi, puţin suflet. Nu putem nega că aceste corporaţii sunt esenţiale pentru eco­nomia lumii actuale. Însă trebuie să creeze mai multe slujbe şi mai bine plătite, să creeze noi tehnologii, să cureţe zonele poluate în cursul exploatărilor sălbatice ale resurselor, să distribuie o parte din bogăţie şi pe orizontală, pentru cei care mor de foame (24.000 de oameni mor zilnic, în întreaga lume). Vorbind de schim­bare, de întoarcerea la o dezvoltare durabilă, de o lume a responsabilităţii în faţa viitorului, nu spun să ne întoarcem în peşteri, în bordeie, dar avem nevoie să respectăm mai mult această planetă.

“Ceea ce a făcut Bechtel în România este tipic corporatocraţiei: a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani”

– În cartea dvs. acordaţi o atenţie specială cor­poraţiei Bechtel. A venit şi la noi, să construiască o autostradă de 450 de kilometri, cu 2,5 miliarde de euro. Până la urmă, contractul a căzut, a construit numai 52 de km, a încasat 1,3 miliarde şi a dispărut. Cum comentaţi?
– A dispărut cu banii? Nu e ceva neobişnuit. Asta fac corporaţiile în întreaga lume. Ele se cred deasupra legii. Şi chiar sunt deasupra legii, pentru că au puterea să schimbe legile dintr-un stat sau altul şi au puterea să corupă guverne, preşedinţi şi regi. Îmi iubesc ţara şi îmi e teribil de ruşine pentru faptele acestor corpo­raţii, care vor să controleze totul pe lume. Nu trebuie să ne mirăm că noi, americanii, suntem atacaţi de te­rorişti, nu doar în străinătate, dar şi în oraşele noastre. Vreau ca America să redevină un lider al democraţiei, nu al corporatocraţiei. Vorbind din nou despre Bechtel, trebuie spus că ceea ce a făcut în România este tipic corporatocraţiei. Să fiţi siguri că a făcut ace­leaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în pri­vatizarea sistemului de apă dintr-un oraş din Bo­livia, sau chiar în Statele Unite. Bechtel a lăsat lu­crurile neterminate deseori, dar a primit o grămadă de bani.

– România este bogată în resurse minerale, aur, argint, petrol. O agenţie guvernamentală, ANRM, a concesionat deja peste 6000 de perimetre de ex­ploa­tare unor companii străine. Cum ar trebui să pri­mească românii acest “cadou” guvernamental?

– Oamenii din întreaga lume se confruntă cu aceeaşi situaţie. Corporaţiile sunt peste tot. Peruanii, bolivienii, indonezienii, românii şi ceilalţi trebuie să-şi pună aceleaşi întrebări. Răspunsul e doar unul: dezvoltarea durabilă, bazată pe protecţia mediului, pe crearea de slujbe curate şi pe câştiguri egale de am­bele părţi, atât deţinătorul resurselor, cât şi investi­torul. Producţia trebuie împărţită, nu expediată aproa­pe integral în străinătate. Nu poate veni o corporaţie junior, precum Roşia Montană Gold Corporation, des­pre care am auzit vorbindu-se în mediile de afa­ceri, să-şi ia partea leului, de 80% din acţiuni, lăsând statul român, adică lăsându-i pe români numai cu 20% din afacere. Asta este o vânzare pe nimic a resur­selor României, ceea ce nu trebuie acceptat. Românii trebuie să fie încrezători în forţa şi valoarea lor ca popor european, impunând corporaţiilor să procedeze corect în activitatea lor productivă. Altminteri, veţi ajunge ca Statele Unite, care sunt foarte strict contro­late de corporaţii. S-a spus că aceste corporaţii au în­vins comunismul, dar putem adăuga: corporaţiile au în­vins şi democraţia! Noi, în SUA, nu mai avem de­mo­craţie, este o glumă să afirmi că suntem o ţară democratică.

“Românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricultura ecologică, purtând de grijă «mamei-pământ»”

– În acest context transnaţional, ce le rămâne românilor de făcut?

– Decât să facă jocul acestor corporaţii, românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricul­tu­ra ecologică, purtând de grijă “mamei-pământ” (pachamama). România este puternică în construcţia de maşini şi motoare electrice, de nave şi automobile, în producţia agricolă; este printre cele mai perfor­mante din lume în tehnologia informaţiei (IT). Aces­tea să rămână direcţiile de viitor, din ele să vină bo­găţia, nu din exploatarea brută şi intensivă a sub­solului, din răscolirea munţilor şi văilor. Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pă­mântului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au terminat. Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe redu­cerea şi eliminarea poluării, pe reciclare, pe folosirea altor energii în afara celor fosile, pe renunţarea la dependenţa de resursele naturale. Dacă, totuşi, veţi accepta unele corporaţii pentru exploatarea resurselor, fiţi măcar foarte atenţi la contracte, dacă vreţi să mai ră­mâneţi cu ceva de pe urma acestor proiecte. După pă­rerea mea, contractul cu Bechtel a fost unul foarte prost negociat. Nu m-ar mira să fie la fel în agri­cultură, cu Monsanto, sau în domeniul gazelor de şist, cu Chevron. Ei au mari experţi în negociere, îţi iau totul, dar te lasă să crezi că ai făcut cea mai bună afa­cere. Ei au asasini economici! România este deja “in­festată” cu asasini economici, nu doar americani, ci şi ruşi sau chinezi. Şi Rusia şi China au variantele lor de astfel de asasini… Pentru că unul din scopurile asa­sinilor economici este privatizarea lumii. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea na­ţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chi­nez, american, român, depind de finanţele mon­diale, de economia globală.

“Daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela!”

– De doi ani, românii vorbesc de corporaţia Chevron, încurajată de guvern să foreze în căutarea ga­zelor de şist. Ignorând opoziţia localnicilor, Chevron merge mai departe… Până unde credeţi?

– Până îşi va atinge toate obiectivele de corporaţie criminală. Fiţi foarte atenţi cu această organizaţie! În Ecuador, ca să dau numai un exemplu, a făcut lucruri teribile, a creat haos, a poluat terenurile, a refuzat să cureţe, să ecologizeze. În urma exploatării nemiloase, oa­menii suferă şi mor, dar Chevron ignoră toate aces­tea, pentru că lucrează pe principiul mafiei. Îi sfă­tuiesc pe români cu toată convingerea: daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela! E ca în viaţa de fiecare zi: nu angajezi să-ţi măture casa o persoană despre care ai auzit că a fost prinsă furând. Deci, nu o angajaţi pe Chevron să vă scormonească teritoriul! Nu vă iluzio­naţi cu independenţa energetică pe care ar adu­ce-o. Nu puteţi avea încredere în ei! Căutaţi surse alter­native de energie, nu acceptaţi metodele demodate ale acestor corporaţii, care îşi propun să ţină timpul în loc, până scot din pământ şi ultima picătură de com­bustibil fosil.

– Vă rog să adresaţi românilor un gând bun, o încurajare. Să ne temem de viitorul corporatist al lumii?

– Sfârşitul corporaţiilor nu e departe. Capitalismul lor primitiv va fi înlocuit de capitalismul cu faţă umană, al micilor firme, al micilor proprietari. În lu­me are acum loc o revoluţie: revoluţia conştiinţelor. Va fi mai mare decât revoluţia industrială. Oamenii se trezesc. Sunt speriaţi de amploarea distrugerilor de pe Terra, cauzate de lăcomia corporaţiilor. Aţi văzut zilele trecute, la New York, un milion de oameni în stradă, atrăgând atenţia asupra încălzirii globale. Mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cu­nosc pe români. Ştiu: există un parteneriat strategic în­tre România şi SUA, în plan politic, ceea ce este foarte bine. Eu sunt însă avocatul parteneriatului din­tre poporul român şi poporul american, pentru că vreau să învăţăm unii de la alţii cum să supravieţuim în armonie cu natura. Să nu uităm că trăim pe o “staţie spaţială” foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nici o navetă, ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

 

Alte “amanunte”picante ,marca John Perkins: Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România

Există asasini economici ,precum cei de astăzi , mult mai sofisticaţi. Au sisteme de comunicare mult mai sofisticate, e vorba de mult mai mulţi bani.

În ceea ce ne priveşte, noi doar încercam să sporim puterea mondială a corporaţiilor pentru care lucram, fără a ne interesa foarte mult care sunt corporaţiile respective. Şi acum există oameni care fac această treabă pentru Banca Mondială sau alte organizaţii similare. Fiecare mare corporaţie are echipamentul şi oamenii necesari pentru a face treaba unui asasin economic. Monsanto, Chevron, de exemplu, folosesc asasini economici.

Cum poate fi identificat un asasin economic?

E mai greu de identificat, dar oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convingă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică asasinilor economici.

Toate marile puteri ale lumii folosesc metoda asasinului economic?

Fără îndoială. Rusia are propria versiune de asasini economici. La fel, China. Fiecare are propriile metode de acest tip, cu diferite grade de implicare. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea naţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chinez, american, român depind de finanţele mondiale, de economia globală.

Nu ştiu precis cum este astăzi, dar pot spune cu siguranţă că multe acorduri au în spate sisteme foarte asemănătoare cu cel descris de mine.

John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România

Credeţi sau ştiţi că metode similare celor descrise în „Confesiunile unui asasin economic” au fost folosite în Estul Europei?

Cu siguranţă au fost şi sunt folosite în Ucraina şi în alte locuri, de exemplu în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte România, cred că trebuie realizat că este o ţară de mijloc, se află chiar în miezul unei zone foarte importante. România ocupă o poziţie cheie în acest moment, e o ţară aflată la mijloc.

Credeţi sau ştiţi că marile privatizări din România, marile proiecte de investiţii, au fost făcute prin metodele descrise în Confesiuni?

Unul din scopurile asasinilor economici este privatizarea lumii, predarea întregului control în mâinile şefilor de corporaţii. Cred aşadar că ceea ce a făcut Bechtel în România este foarte reprezentativ. Dar Bechtel a făcut aceleaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în privatizarea sistemului de apă din Cochabamba (Bolivia – n.r.), sau chiar în Statele Unite, unde a fost implicată în mari proiecte de construcţii, de exemplu în Boston. Bechtel deseori a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani.

Cunoaşteţi proiectul minei de aur de la Roşia Montană?

Nu am vizitat situl de la Roşia Montană, ştiu că este vorba de o companie canadiană. Minele de aur şi toate minele sunt operaţiuni foarte periculoase.

Dar văd ceea ce se întâmplă în România, ce încearcă să facă Chevron, care este o organizaţie criminală şi a dovedit asta în Ecuador, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic. A refuzat să cureţe, să ecologizeze, şi au rezultat boli cumplite, cancer… Texaco este o organizaţie criminală şi îmi pare foarte rău să văd că se implică în România şi mi-e teamă că pe români îi aşteaptă o serie de probleme.

Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pământului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au distrus.

Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe reducerea şi eliminarea poluării, reciclare, folosirea altor energii în afara celor fosile, renunţarea la dependenţa de resurse naturale. Fără a-i face pe oameni să sufere de-a lungul globului… Trebuie să inventăm noi tehnologii pentru transport, comunicaţii, operaţiuni bancare, pentru toate aceste sisteme. Ne aflăm într-o situaţie uimitoare a istoriei în care avem şansa de a ieşi dintr-o economie de tip resurse naturale, combustibili, o economiei a morţii, şi de a intra într-o economie a vieţii, a viitorului, a generaţiilor care vor urma.

John Perkins: “Snowden şi Assange sunt nişte eroi”

Ce părere aveţi despre Eduard Snowden?

Edward Snowden este un erou. A avut un curaj extraordinar de a expune, de a dezvălui lucrurile rele pe care le comit Statele Unite. A forţat SUA şi restul lumii să vadă cum s-au întâmplat într-adevăr acele lucruri. A creat o mare controversă şi nevoia unei priviri atente asupra activităţii NSA. În opinia mea, el a făcut un mare serviciu Statelor Unite şi întregii lumi.

Consideraţi că şi Julian Assange este un erou?

Da. Eu cred că wikileaks-ul lui Assange a fost foarte foarte important. Nu pot comenta viaţa personală a lui Assange, acuzaţiile care i-au fost aduse de acele femei, acuzaţii legate de activitatea sexuală, nu am idee ce e cu acele lucruri. Dar, da, cred că Wikileaks a expus, a arătat lumii întregi lucuri importante pe care trebuia să le cunoască.

John Perkins: “Mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei”

Claudine, un personaj-cheie din Confesiuni, spune despre dumneavoastră că sunteţi „Cel care prezice viitorul”. Care e predicţia dumneavoastră? Cum arată viitorul?

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului, sunt foarte încrezător, cred că va urma o revoluţie a conştiinţelor. Oamenii de-a lungul şi de-a latul planetei se vor trezi din teribila injustiţie în care se află, vor conştientiza faptul că lumea e condusă de corportatocraţie, de marile corporaţii, care n-au făcut un lucru prea bun. Oamenii se vor trezi şi vor realiza că trăim într-un mediu unic. Trăim ca pe o staţie spaţială foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nicio navetă ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Şi, pentru prima oară în istorie, avem posibilitatea să comunicăm unii cu alţii. Avem tehnologia pe care o folosim chiar în acest moment. Doi oameni aflaţi de o parte şi de alta a Pământului pot vorbi live. Iar faptul că avem această discuţie, că media din România, din Islanda sau din Rusia este interesată de aceste subiecte, demonstrează că ne aflăm într-adevăr într-o trezire, într-o evoluţie a conştiinţelor.

Sunt deci optimist: ne aflăm într-o epocă în care putem face trecerea de la un sistem bazat pe economia morţii la unul centrat în jurul economiei vieţii. Cu adevărat intrăm într-o nouă etapă a istoriei, într-un nou moment istoric.

Chiar în acest moment suntem ca un nou-născut. E un moment foarte periculos. Nou-născutul trebuie să ia o gură de aer, să înveţe să respire şi să respire. Apoi, trebuie să înveţe să bea lapte de la mama lui. Dacă nu respiră, dacă nu bea lapte, moare. Şi aici cred că ne aflăm noi acum, ca specie. Ne aflăm în situaţia în care ne naştem din nou şi avem în faţă deschiderea către o nouă eră. Dar aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte primejdioasă. Există forţe care încearcă să oprească progresul, încearcă să-i oprească pe oameni să devină mai conştienţi de ei înşişi.

Dar eu sunt foarte foarte încrezător că va triumfa revoluţia conştiinţei de sine. Viitorul rămâne necunoscut, dar eu sunt încrezător şi mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei. Şi mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cunosc pe români, să vorbesc cu ei, să facem workshop-uri împreună şi să găsim soluţii, să contribuim împreună la bunul mers al lucrurilor.

Interviu realizat cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale Pachamama România (www.pachamamaromania.ro) şi Heritage – Partener UNESCO (wwww.asociatiaheritage.ro)

 

B ) Ne-a colectivizat si ne-a muls URSS, ca sa ne dezintegreze si sa ne suga UEE- Demonizarea Uniunii Europene

Forţa executivă instituţionalizată cea mai înzestrată cu mijloace, de care Europa aflată pe cursul unificării dispune deocamdată, este cea reunită în instituţiile de acum

Cum şi-⁠ar putea dobândi Uniunea Europeană unitatea de acţiune? Întrebarea a revenit cu ocazia crizei emigranţilor, care a etalat divergenţe între statele componente. Iar crizele care pot urma, ale unei lumi în schimbare, vor readuce întrebarea în actualitate.

Ne aflăm, desigur, după înfăptuiri pe cursul unificării în Europa. Le-⁠am descrisuniversitatea-veritabila-andrei-Marga în Filosofia unificării europene (CUP, 2003), iar aici le rezum doar. În Europa s-⁠a generalizat economia de piaţă. S-⁠au format moneda unică şi sistemul bancar european. Pluralismul politic şi democraţia liberală au fost generalizate, la rândul lor. Un sistem de drept european (având Curtea de Justiţie ca nucleu) prinde contururi. Frontierele au fost absorbite în sistemul Schengen. O cultură ce are ca referinţă Europa unită şi-⁠a făcut loc. Suntem după primele acorduri privitoare la cetăţenia europeană, drepturi ale cetăţeanului şi recunoaşterea Uniunii Europene ca entitate.

Realizările nu sunt neglijabile. Paharul este, totuşi, abia pe jumătate plin. Piaţa este comună, dar aşteptarea ca ea să reducă disparităţile de dezvoltare nu s-⁠a confirmat. O sărăcie, fie ea şi relativă, urcă spre mijlocul unor societăţi. Disparităţile sociale nu numai că nu au dat îna­poi, dar au crescut. Partidele democratice nu au putut preveni derapajele autoritare. Nu s-⁠a izbutit includerea cetăţenilor în procesul decizional al Europei unite. Înfloresc, din nou, particularisme (naţionalime, separatisme etc.) ce păreau depăşite. Vechi demoni revin pe nesimţite.

Ca urmare, proiectul european este confruntat azi cu o agendă încărcată de neajunsuri, crize şi nesiguranţe. Criza demografică, nesiguranţa surselor de energie, grava lipsă de lideri, desfigurarea democraţiei, apatia politică, scăderea nivelului profesional, slăbirea eticii muncii, suspiciunea faţă de valori, reluarea tehnicilor autoritare, absenţa de la deciziile mondiale, reducerea inovaţiei culturale, neîncrederea în viitor – grevează viaţa europenilor. Rezolvarea acestor probleme trebuie începută de undeva anume. Rămân la opinia că abordarea ce permite cuprinderea în arcul rezolvărilor a întregului spectru de probleme începe cu democratizarea (vezi detaliat în The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, 2012). Relansarea Europei prin democraţie ca formă de viaţă, stat social reconstruit, naturalizarea economiei, renovarea politicii, reasumarea viitorului are, după părerea mea, mai multe şanse de a curma crizele şi nesiguranţele decât abordările concurente.

În urmă cu câţiva ani, ministrul de externe german m-⁠a invitat să particip la discuţia privind acţiunea Europei unite în domeniul securităţii, pe baza documentului Strenghtening Europe’s ability to act în the area of security policy. It is hight time. Abordarea concepută deparlamentarii Andreas Schockenhoff şi Roderich Kiesenwetter (30 mai 2012) pleca de la premisa că Europa sigură presupune „to establish greater European commonality” în condiţiile recunoaşterii „dependenţelor mutuale”. S-⁠a spus pe bună dreptate că abordările “à la carte” nu dau rezultate. Am fost şi sunt de părere că o integrare europeană mai accentuat instituţionalizată, dar consolidată prin democratizare, este soluţia.

În urmă cu câţiva ani, se mai putea crede că organizările existente fac faţă timpului. Or, chiar şi numai după cele trei crize ale anului 2015 – atacurile teroriste în inima Europei, criza Greciei şi criza imigranţilor – organizările Uniunii Europene de azi nu mai pot fi scoase din discuţie. Ele resimt nevoia unei capacităţi integrative mult sporite. De aceea, la rândul meu, asum astăzi întrebarea: ce formă ar trebui să ia Uniunea Europeană pentru a funcţiona ca entitate fără fisuri? şi încerc formularea unui răspuns.

După experienţele recente, este limpede că Uniunea Europeană ar trebui să prevină absenţa ei de la decizii majore care se iau în lume, cum s-⁠au petrecut lucrurile cu prilejul promiţătoarei „primăveri arabe”. Ea ar trebui să dispună de soluţii bine pregătite, evitând precaritatea celor din criza Greciei. Ea ar trebui să evite acţiunea incoerentă care s-⁠a etalat cu prilejul crizei emigranţilor. Ea nu poate rămâne pasivă faţă de recrudescenţa extremismului. Ea are de găsit ieşirea din situaţia în care identitatea europeană se trăieşte mai mult ca una geografică. Ea are de conceput soluţii competente pentru crize economice şi de administrare, dar şi la crize de legitimare, de motivaţie şi de identitate, care pot fi paralizante.

Cine cunoaşte dosarul unificării europene îşi aminteşte formulele de conducere ce s-⁠au avansat spre discuţie în anii nouăzeci: Europa directorială (cu Germania şi Franţa la conducere), Europa realistă (cu flexibilizarea normelor de integrare), Europa geometriei variabile (recunoscând viteze de integrare diferite pentru diversele domenii), Europa diferenţială (cu asumarea variată de către ţări a obiectivelor integrării), Europa integrării treptate (cu individualizarea pe ţări a măsurilor integraţioniste). Din acea discuţie au rămas subliniate valoarea „subsidiarităţii” şi două recunoaşteri – a nevoii ancorării oricărui pas major în formarea democratică a voinţei politice şi a diferenţelor de pondere dintre ţări. Trecerea la Uniunea Europeană, prin tratatul de la Maastricht (1992) şi mai ales completările de la Lisabona (2007), a mutat problematica, ridicând-⁠o la una nouă, şi a adus în avanscenă problema conducerii, mai explicit ca oricând.
Dincolo de manifestări ocazionale, trebuie recunoscut că discuţia asupra acestei probleme este stagnantă de ani buni. Poate că şi din cauza dificultăţilor redutabile. Uniunea Europeană are de conciliat imperative aparent opuse – eficienţa deciziei cu ancorarea ei în voinţa cetăţenilor, respectarea voinţei mulţimii naţiunilor cu forţa de a promova decizii, asigurarea unităţii propriilor rânduri într-⁠o lume în care geometria supraputerilor se schimbă. A devenit însă limpede că dacă vrem Uniune Europeană, atunci este vorba de ceva nou în istorie, iar pentru ceva nou este nevoie de idei noi. Cum spunea Einstein, nu poţi atinge scopuri diferite făcând tot timpul acelaşi lucru.

Cei mai influenţi gânditori europeni acuză, pe bună dreptate, o „blocadă a gândirii (Denkblokade)”, ce constă în aceea că, în numele unui realism prost înţeles, se fac corelaţii discutabile. Unii argumentează, de pildă, că, în loc să se derive suveranitatea din procesele democratice, aceasta continuă să fie derivată din autarhia statului. Aş adăuga că şi în numele unui idealism prost înţeles se fac corelaţii discutabile. De pildă, apartenenţa la Uniunea Europeană este luată ca pretext pentru a nu mai respecta voinţa exprimată democratic a unei ţări. Ambele situaţii probează că în Europa mulţi oameni sunt legaţi de anumite reprezentări ale statului şi democraţiei ce provin din aceea că republicanismul, naţiunea, democraţia, în înţelegerea răspândită şi astăzi, se originează, împreună, în Revoluţia Franceză.

Istoria ne obligă însă să înţelegem mai profund şi statul şi democraţia. Pe de o parte, înseşi procesele de integrare care au avut loc, începând cu deplasările forţei de muncă de după Al Doilea Război Mondial, au schimbat situaţia din Europa, încât premisele unificării sunt mai generoase. Pe de altă parte, nu dispunem încă de o democraţie efectivă în afara cadrului naţional, încât paşii înainte trebuie gândiţi folosind acest cadru şi nu în pofida lui. Sunt de părere că, în această ordine de idei, se cuvine asumată distincţia dintre stat ca şi coordonare a activităţilor unei comunităţi naţionale şi stat ca impunere a graniţelor înăuntrul Uniunii Europene. Statul controlor îşi poate reduce ponderea, dar statul ordonator rămâne condiţie a funcţionării cu succes a instituţiilor democraţiei. Pe de altă parte, nu este uşor să faci astăzi plauzibilă ideea că democraţia protejează legalitatea, drepturile şi libertăţile, căci poţi fi contrazis de unele fapte. Dar nu suntem opriţi să concepem mai riguros democraţia însăşi. În orice caz, a devenit adecvată distincţia dintre democraţia redusă la alegerea periodică a reprezentanţilor şi democraţia ca formă de viaţă. În definitiv, controlul democratic asupra celor aleşi nu ar mai trebui redus la momentul alegerilor, ci ar trebui continuat în forme instituţionale clarificate. Pe deasupra, cum Habermas remarca, suntem prea tributari înţelegerii „colectiviste” a democraţiei, în dauna priceperii sensului ei (Zur Verfassung Europas, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2011, p.52), şi reducerii democraţiei la o chestiune de număr de voturi obţinute în condiţii de informare lacunară a populaţiei. În sfârşit, pentru a preveni nedreptăţile ce rezultă din înseşi legile eronate şi prost formulate, trebuie legată pe faţă aplicarea drepturilor şi libertăţilor cu demnitatea umană.

În acest moment, sunt la dispoziţie patru alternative de răspuns la întrebarea: cum ajunge Uniunea Europeană să acţioneze ca unitate? Sintagmele „Europa democraţiei interguvernamentale”, „Europa statelor naţionale”, „Europa cosmopolitismului” şi „Europa construcţiei treptate” le exprimă sugestiv. Să le evaluăm succint.

Formula „Europei democraţiei interguvernamentale”, ce se practică acum, are meritul că a reuşit să dea formă unificării europene. Acest merit este, desigur, istoric. Formula are însă neajunsuri care s-⁠au văzut bine în crizele şi nesiguranţele ultimilor ani. Ea antrenează pierderea suportului de masă, căci nu există nici o siguranţă că reprezentantul formal al unei ţări în Consiliul European este efectiv exponent al voinţei cetăţenilor acelei ţări şi că, instituţional, reprezentarea cetăţenilor este suficientă. Formula nu poate feri de crize Europa unită. Ea are succes câtă vreme dezvoltarea economică este susţinută şi nivelul de trai rămâne mai ridicat, dar va trebui complementată cu integrarea atinsă prin aplicarea de proceduri democratice de decizie.

Revenirea la „Europa statelor naţionale” are de partea ei avantaje: până acum, numai în statul propriu (cu drepturi şi libertăţi catalogate) cetăţenii se integrează democratic, numai aşa ei dobândesc capacitate de acţiune împreună (formând o naţiune), numai în acest cadru (mai ales pe baza împărtăşirii aceluiaşi sistem de drept) s-⁠au generat solidarităţi cetăţeneşti. Formula reduce însă Uniunea Europeană la o alianţă tocmai într-⁠o epocă în care statele naţionale depind mai mult ca altădată de „societatea mondială”. Pe deasupra, în condiţiile noii geometrii a supraputerilor, Europa scindată nu va mai fi decât actor secundar, după ce marile avantaje ale Uniunii Europene – între care piaţa comună şi relaxarea frontierelor – se vor fi risipit.

Aplicarea imediată a democraţiei la nivelul Uniunii Europene – cu alegerea de fapt a unui parlament legitimat să adopte legi pe scară completă – se loveşte de obstacole greu de trecut astăzi. Deşi sunt deja progrese pe calea instituţionalizării dreptului european, mai trebuie lucrat la a lămuri cum se poate face obligatorie jurisprudenţa europeană la nivel naţional. Formula „Europei cosmopolite” trece prea lejer peste faptul că nu există deocamdată garanţii de drepturi şi libertăţi pentru cetăţeni în afara statului naţional. Ea nici nu dispune la această oră de o lămurire teoretică, căci democraţia pe care cultura europeană ne-⁠a transmis-⁠o a fost elaborată, cum remarca Pierre Mannent (La raison des nations, Gallimard, Paris, 2006) pentru cadrul naţional. Peste toate, rămâne improbabilă cedarea de autoritate din partea statelor existente în afara unor asigurări mai profund gândite, după cum este greu de realizat ceva analog suveranităţii poporului la scară europeană, chiar dacă nu scepticismul este aici soluţia.

În situaţia dată, formula „construcţiei în trepte” devine tentantă. Adepţii ei argumentează că suntem în Europa după decenii de acţiuni de integrare, în care s-⁠au uzat vechi limitări statale şi a sporit încrederea în reglementări europene. În plus, analogia cu formarea SUA oferă bune puncte de sprijin. Dar, spre deosebire de Uniunea Europeană actuală, care procedează, în fapt, ca un fel de „federalism executiv”, „Europa construcţiei în trepte” trage consecinţe din fiecare dintre cele trei componente ale democraţiei, pe care noile teorii le delimitează: socializarea de persoane libere şi egale, organizarea capacităţii de acţiune colectivă şi solidaritarea cetăţenească între persoane care nu se cunosc direct. Numai dacă se revine la democraţie se pot risipi temerile actuale că unificarea duce la subordonare. Punctul de plecare este, ca şi la James Madison, conceperea unei federalizări a Europei, fundamental democratică, prin recursul la ceea ce se numeşte astăzi un „pouvoir constituant mixte”, ce se compune din reprezentanţi ai statelor şi ai cetăţenilor, sau, ceva mai simplu, din asemenea reprezentanţi ai statelor care sunt capabili să acţioneze şi ca cetăţeni. Ridicarea la rang european a partidelor politice, reechilibrarea relaţiei dintre Consiliul European, Parlament şi Comisia Europeană, organizarea „sferei publice europene”, schimbări în informarea cetăţenilor ar face ca aceştia să fie incluşi în cercul deciziilor şi ar creşte motivarea lor.

Analogia dintre construcţia Uniunii Europene şi formarea Statelor Unite întâlneşte, însă, limite importante. Cea din urmă a beneficiat de relativa izolare în raport cu forţele de atunci ale istoriei, ceea ce nu se poate spune despre prima. Formarea SUA a mai beneficiat de premise spirituale, eminamente religioase, legate de căutarea unui loc pentru a realiza intens trăita „împărăţie a lui Dumnezeu” de către refuzaţii sorţii în Europa. Unificarea europeană are la dispoziţie doar un tărâm secularizat, pe care motivele de acţiune sunt mai mult profane.

Foarte probabil, orice soluţie va conţine trepte. În cazul „Europei construcţiei în trepte”, problema care se pune este de a lua în considerare nu doar potenţialul de schimbare a unei situaţii, ci şi piedicile. Formula nu ne spune deocamdată cum vor putea fi înlocuite abordările îmbrăţişate de o birocraţie enormă, remunerată excesiv în raport cu sărăcia de performanţe şi cu viaţa din jur, care s-⁠a obişnuit să gândească în clişee şi a fost stabilită în multe cazuri prin trimiterea la Bruxelles a unor persoane fără relief, care nu erau de trebuinţă acasă. Această birocraţie umflată nu renunţă uşor la avantaje. În plus, în situaţia dată, viteza schimbărilor nu poate fi oricare, amânările însele săpând deja la temelia încrederii în noul edificiu. Cineva va trebui să preia iniţiativa schimbărilor.

Forţa executivă instituţionalizată cea mai înzestrată cu mijloace, de care Europa aflată pe cursul unificării dispune deocamdată, este cea reunită în instituţiile de acum. De aceea, opinia mea este că dintre cele patru alternative, cea mai practicabilă pentru a înzestra Uniunea Europeană cu unitatea de acţiune este modificarea primei („Europa democraţiei interguvernamentale”) prin repunerea ei în mişcare din perspectiva celei de a patra („Europa construcţiei treptate”), după ce aceasta din urmă îşi asumă ca obiectiv debirocratizarea Europei unite.

Un inventar sumar al piedicilor în calea procesului unificării arată că acestea provin dintr-⁠o tradiţie devenită tenace a lucrului deja făcut, a neîncrederii şi a lipsei de viziune, care se simt reconfirmate de recentele forţări din partea executivului european, ca şi de acţiunile unor state. Piedicile provin şi din carenţele culturale ale unei intelectualităţi care vede în organizările actuale „sfârşitul istoriei”. În Europa actuală se trăieşte, de fapt, nu numai „criza viitorului”, ci, înainte de aceasta, cecitatea unor intelectuali faţă de adevăratele probleme ale cetăţenilor, ca şi penuria de idei care să ducă dincolo de ceea ce este. Se mai trăieşte de fapt şi acomodarea – continuu acoperită de maxime oportuniste – cu neajunsurile cunoscute de ani de zile şi cu amânarea la nesfârşit a rezolvărilor.

Clinton contra Orban, Orban contra Soros: În Europa Centrală există o putere din umbră care este legată de George Soros. Ungaria este o blocadă pentru planul sorosist al SUA

Premierul Viktor Orban a reacționat dur la afirmațiile lansate de fostul președinte Bill Clinton, potrivit cărora Ungaria și Polonia sunt țări care au decis că “democrația este prea complicată” și că din acest motiv doresc o conducere în stilul lui Putin.
Premierul ungar susține că vorbele lui Clinton sunt, de fapt, ale lui George Soros și că în Europa Centrală există o putere din umbră care este legată de acesta.
“George Soros și-a publicat cele șase puncte prin care susține migrația musulmanilor in Europa, prin care a anunțat că ar trebui să fie primiți cel puțin un milion de musulmani în fiecare an, că trebuie să aibă parte de un drum sigur către Europa și că Europa ar trebui să fie bucuroasă pentru această șansă și că nu ar trebui să se apare. A spus că va costa mulți bani, bani pe care îi va împrumuta. Deci aici, în Europa Centrală, există o putere din umbră care este legată de George Soros, el este unul dintre marii sponsori ai Partidului Democrat și trebuie să spun că, deși gura este a lui Clinton, vocea este a lui George Soros. Ungaria aflându-se unde se află din punct de vedere geografic vrea să-și protejeze suveranitatea națională și securitatea, suntem o blocadă pentru acest plan sorosist din America. Nu-l vor pune în aplicare cât timp guvernul Ungariei va acționa pentru interesul național”.
Reacția lui Viktor Orban vine după ce Bill Clinton declara în urmă cu o săptămână că Ungaria și Polonia, țări care nu vor să accepte cotele de imigranți, au decis că democrația este prea complicată” și de aceea “doresc o conducere în stilul lui Putin”.
Reacții au venit și din partea Poloniei. Premierul Beata Szydlo a spus că vorbele lui Clinton sunt “nejustificate și pur si simplu nedrepte”. “Cu tot respectul, Clinton a exagerat și trebuie să-și ceară scuze”, a spus ea. Și liderul partidului de guvernare Jaroslaw Kaczynski a spus că “Dacă cineva spune că în Polonia de azi nu e democrație, atunci trebuie să facă un test medical”.

 Kalaii  Iliescieni impreuna cu alti iscarioteni  au zdrobit elitele,au prigonit valorile ,au nationalizat si colectivizat  zestrea nobilimii prin crime si,TOT ei,  au furat Avutia Obsteasca,au omorit pe Ceausi,dar si pe Poporul Roman -Lovitura de stat 22 decembrie 1989 vineri la ora 10.07. Trădarea lui Iulian Vlad şi a lui Victor Stănculescu. Complotul comunistului Ion Iliescu.

Toti generalii inclusiv Vasile Milea foto noiembrie 1989

Represiunea a început spre miezul nopţii, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale. Au fost ucise 50 de persoane, 462 rănite, iar 1.245 au fost arestate şi transportate la penitenciarul Jilava.

Nicolae Ceauşescu

, pe 22 decembrie 1989, ora 12.06, când cuplul dictatorial a urcat la bordul elicopterului şi a plecat în direcţia Snagov. Din acel moment Ceauşescu a devenit de facto ostatic al Armatei – cu alte cuvinte, al şefului acesteia, generalul Victor Atanasie Stănculescu.

O parte din echipa conducătoare îşi dădea seama de inevitabilitatea unor schimbări şi se străduia să pregătească cât mai bine sosirea acestora. Afirmaţia este valabilă şi în legătură cu o parte dintre funcţionarii de la niveluri inferioare. Printre membrii nomenclaturii superioare existau cel puţin două grupuri care i se opuneau lui Ceauşescu, dar care nu colaborau întru totul unul cu celălalt: semnatarii „Scrisorii celor şase” şi cei în fruntea cărora se afla Iliescu. Persoana care făcea legătura între cele două tabere era Silviu Brucan.

Puciul nereuşit din 1984 a agravat şi mai mult această situaţie. În îndepărtarea lui Ceauşescu armata vedea o şansă şi de aceea a fost favorabilă faţă de activitatea lui Militaru şi a celorlalte persoane cu relaţii în Uniunea Sovietică. Deciziile fundamentale din zilele fierbinţi ale lui decembrie au fost luate de doi generali: Guşă şi Stănculescu. Primul a pus capăt represiunii, iar ultimul a săvârşit de fapt o lovitură de stat, luându‑i puterea lui Ceauşescu, după care a avut grijă ca acesta să fie lichidat.

Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.
Iulian Vlad a declarat in fata comisiei senitoreale: „Apoi, alt ordin am dat în 22 dimineaţa ora 8:30, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, col. Ardeleanu, Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am găsit), Ghiţă. Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul.”

Adjunctul fostului şef al Departamentului Securităţii Statului general Bucurescu Gianu:

„Pe 22 decembrie 1989 Iulian Vlad a cerut ca, în caz că presiunea mulţimii creşte, să dăm voie oamenilor să intre în sediul fostului CC al PCR.

Stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 22 decembrie 1989, ora 10.00. Participanţi: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Ştefan Andrei, Ion Radu, Lina Ciobanu, Ioan Totu, Paul Niculescu-Mizil, Ludovic Fazekaş, Dumitru Popescu, Gheorghe (Gogu) Rădulescu, Silviu Curticeanu, Mihai Gere, Nicolae Giosan, Ana Mureşan, Suzana Gâdea, Ion Stoian, Ioan Ursu, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad.

Nicolae Ceauşescu: Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. Aceasta este conform Constituţiei şi este dreptul preşedintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteţi de acord?

Ion Dincă: Dacă aceştia dezarmează Armata noastră şi vor să intre în sediu?

Iulian Vlad: Armata nu se lasă dezarmată.

Nicolae Ceauşescu: Ce facem?

Iulian Vlad: Procedăm cum aţi spus.

Tudor Postelnicu: Aşa facem.

Ceauşescu, părăsit de securitate, a fost fugărit. Este clar că Ceauşescu  încă era considerat preşedinte – comandant suprem vezi de ce!

Reporter: Cum aţi „executat” ordinul comandantului suprem?

Stănculescu: Am acţionat pe dos. L-am oprit la ora 10.45, pe primul transmisionist pe care l-am întâlnit căpitanul Marius Tufan, de la centrul de transmisiuni al armatei, să comunic, s-a prezentat, l-am întrebat dacă are legătură cu cele două unităţi care afluiesc şi l-am întrebat care-i situaţia lor. A intrat într-o cameră şi a luat legătura prin staţie. După două minute a ieşit şi a zis că una e pe Viilor, alta e la Tineretului. Veneau spre Piaţa Palatului, Am spus: „Dă ordin imediat să se întoarcă în cazărmi şi, dacă e populaţie, să spună că «Armata e cu voi, staţi liniştiţi că nu se întâmplă nimic!»”. Era ora 10.20, cred. M-am întors si i-am zis «Tovarase comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge in piata. Mi-au comunicat ca nu pot trece de baraje. Va propun sa organizez o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comanda din tara». Aveam trei astfel de centre de comanda in tara, dotate cu sisteme de conducere a fortelor. «… pregatesc sa fiti instalat la centrul de comanda si sa conduceti de acolo».. Stănculescu: „Mi-am dat seama că trebuia să-l scot din joc. I-am spus că a început presiunea în piaţă. „Cred că ar fi bine să ieşiţi din local…”. Erau deja în panică, cam cum i-aţi văzut la proces, în film. „Cum să ieşim?” „Chemăm elicopterul sus, pe terasă, vă suiţi şi plecaţi din clădire”. Voiam să le rup legătura cu pământul. Dacă-i ridicam în aer, le luam puterea. Stănculescu catre Ceauşescu: „Vă raportez că elicopterul a aterizat, dar numai unul, pentru că al doilea nu mai încape pe terasă”. Atunci a zis: „Manea şi Bobu, mergeţi cu mine!”.

Reporter. Nu a fost un „La revedere”, ceva?

„Să trăiţi, tovarăşe comandant suprem!” – atât. Simplu. Foarte milităros.”

Athanasie Stănculescu a avut puterea unui şef de stat pe data de 22 decembrie, de la ora 10.07 la ora 16.00. Cum v-aţi asigurat că Ceauşescu, o dată scos din CC, este îndepărtat de putere?

Stănculescu: Acolo am avut un moment mare. Am fost eu „în aer”, de data asta. Dacă-i spune lui Maluţan să plece spre Bulgaria, să iasă, că era frontiera cea mai apropiată? Şi de acolo să schimbe? N-am ştiut etapa Snagov. Maluţan i-a raportat generalului Rus şi generalul Rus mi-a raportat mie telefonic că a aterizat la Snagov. Am fost foarte nelămurit – ce se întâmplă la Snagov? Nu era nimic organizat în zonă, paza era subţire. A fost un moment de cumpănă. Eram puţin dezorientat şi eu. I-am spus lui Rus să-i spună lui Maluţan, dacă decolează din nou, să spună ce spune Ceauşescu. Maluţan a raportat tot timpul.

Tovarăşul a vorbit cu primii-secretari de la judeţe şi i-a spus clar lui Maluţan: „Târgovişte! Oţelarii ne vor apăra”. Atunci m-am liniştit. Ordinul al doilea l-a dat Rus, nu-mi aparţine mie: „Nu mai zboară nimeni în spaţiul aerian românesc!”. Iar lui Maluţan: „Găseşte o soluţie ca să aterizezi, motivează ceva!”. Maluţan a aterizat aproape de Boteni, lângă şosea.
Stănculescu: Pe la 1.05. L-am întrebat din nou pe Rus care e situaţia în spaţiul aerian, mi-a confirmat din nou că i-a dat ordin lui Maluţan să găsească o soluţie ca să nu intre să aterizeze în Combinatul de Oţeluri Speciale de la Târgovişte. S-a dat drumul la Televiziune. Atunci l-am chemat pe ministrul Telecomunicaţiilor, Pintilie, care era fost general de la Direcţia a V-a. Am avut două treburi cu el. Prima – să taie legăturile de la Securitate, că de-aia a fost Securitatea supărată pe mine.I-am spus: „Taie legăturile de la Securitate! Şi spune-mi de unde se poate opri Televiziunea!” – care începuse.Vă raportez într-o jumătate de oră”. A plecat, s-a întors, am tăiat legăturile pe la ora 1.20. „Televiziunea se poate decupla de la Palatul Telefoanelor, ultimul etaj”. „Bine, lasă atunci Televiziunea să meargă”.Între timp mă ocupam să pregătesc ordinul pe care trebuia să-l semnez, cu unităţile.Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, vol. I, Coordonator gen. de divizie Ion Pitulescu, Bucureşti, Tipografia Luceafărul, 1995, pp. 174 – 175In timp ce Armata făcea prăpăd în Bucureşti, Ceauşescu a înnoptat, pentru mai multă siguranţă, în sediul Comitetul Central al PCR. Noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost ultima petrecută în libertate de soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Pe 21 decembrie 1989, după teleconferinţa cu prim-secretarii judeţeni ai PCR, Nicolae Ceauşescu a organizat apărarea Palatului puterii sale. A sunat goarna mobilizării, dar avea să constate că tot mai puţini erau dispuşi să-l urmeze în nebunia lui.În noaptea de 21/22 decembrie, „nea Nicu” nu a dormit acasă. Nici el, nici Elena Ceauşescu şi nici principalii lor colaboratori, care au încercat să aţipească prin birouri. Cei mai mulţi aveau amenajat şi câte un spaţiu de odihnă, dotat cu pat şi cu o mică garderobă.

Consemnaţi în C.C.

Constantin Manea, unul din secretarii de Cabinet ai lui Ceauşescu, declara în 1993, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „Toată după-amiaza, Ceauşescu a avut o perioadă tensionată. Nu s-a mai odihnit, cum avea obiceiul. I-a chemat pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Succesiv. De mai multe ori. În final i-a consemnat aici. La scurtă vreme le-a ordonat lor şi directorului Cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu, să amenajeze trei birouri pentru a se instala un grup de tehnicieni, cu probleme de telecomunicaţii”.

În acest moment, practic, lua fiinţă Comandamentul Militar Unic, prin care Ceauşescu voia să coordoneze represiunea. „Armata, trupele de Securitate, toate celelalte unităţi subordonate, inclusiv gărzile sau detaşamentele de luptă şi apărare sunt subordonate comenzii unice. Această comandă unică este asigurată de ministrul Apărării, ministrul de Interne, ministrul secretar de stat la Interne şi şef al gărzilor patriotice, desigur sub conducerea comandantului suprem. Cu orice problemă, vă adresaţi comandantului suprem”, le-a ordonat Ceauşescu şefilor ministerelor de forţă, la 21 decembrie 1989, puţin după ora 18.00.

În acest fel, dictatorul comanda direct represiunea. Decizia a venit imediat după teleconferinţa în care Ceauşescu dăduse mână liberă acţiunilor de forţă şi în ţară.Pregătirea demiterii lui Milea

Lucrurile se precipită. Pe măsură ce-l cuprinde panica, dictatorul se implică tot mai mult în coordonarea represiunii. O energie colosală, aproape tinerească, îl împinge de la spate. Parcă n-ar avea aproape 72 de ani…

Tot mai nemulţumit de reacţia Armatei, Ceauşescu pregăteşte schimbarea ministrului Vasile Milea cu un general mai hotărât, mai eficient. Şi, poate, mai loial… dată fiind suspiciunea dictatorului că un spion se ascunde chiar lângă el.

Directorul Cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu, a mărturisit Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „În seara de 21 decembrie i-a spus lui Milea ca în dimineaţa de 22 decembrie generalul Stănculescu să fie prezent la sediul CC. Nu înţeleg de ce l-a chemat pe Stănculescu şi nu pe Guşă. Mie, Milea mi-a spus că se duce să-l cheme pe Stănculescu, că «mi-a spus tovarăşul, probabil că nu mai are încredere în mine»”.

Să vină Dan Deşliu şi Adrian Păunescu!

Dornic să-şi atragă încrederea poporului, Ceauşescu mai crede în minuni şi în al 12-lea ceas. Apelează la o soluţie propagandistică: folosirea unor personaje care au o imagine „adecvată” în rândul populaţiei. Elocventă este mărturia secretarul de Cabinet, Constantin Manea, în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.

„Pe seară, după ora 18.00, l-a chemat pe şeful Secţiei Presă, Mitea. I-a cerut să-i caute pe scriitorii Dan Deşliu şi Adrian Păunescu. Nu ştiu ce i-a spus direct. Din câte ştiu, Păunescu a refuzat să vină. Am impresia că ar fi vrut să-i pună să vorbească la televizor, pentru susţinerea cauzei”, a povestit Manea.

Televiziunea era, în acel moment, principalul mijloc de propagandă al lui Ceauşescu. Din ordinul lui, programul din seara de 21 decembrie 1989 a fost altul decât în revista „Program Radio – TV”. Aceste modificări de program sunt explicate în cartea „Revoluţia Română în direct”.

Nicolae şi Elena, în vremuri mai fericite

După fiecare emisiune propagandistică erau difuzate chemări la calm. În cele aproape trei ore şi jumătate de emisie, de la 19.00 la 22.22, au fost patru astfel de intervenţii, la orele 20.00, 20.20, 21.20 şi 21.40. Nici serialul sovietic din acea seară, „Punctul de întoarcere”, nu a mai fost difuzat, în locul lui fiind programate cântece patriotice revoluţionare.

Sfatul lui Verdeţ

Tot pe 21 decembrie, în jurul orei 20.30, Ceauşescu cere maşina să plece acasă. Gărzile de corp îl sfătuiesc să rămână în sediul CC, pentru că e cel mai bine apărată clădire. Ceauşescu urmează sfatul şi decide să înnopteze – şi el, şi „Tovarăşa” – în fortăreaţa Partidului şi a puterii sale.

În această perioadă, Ceauşescu este vizitat de Ilie Verdeţ, preşedinte al Comisiei Centrale de Revizie a PCR şi deputat în Marea Adunare Naţională, şi de alţi doi tovarăşi, Mihail Burcă şi Vasile Vîlcu, comunişti bătrâni.

Constantin Manea declară Comisiei senatoriale: „A fost o seară foarte agitată. Un du-te-vino. De multe ori, nici nu mai închidea uşa şi venea în secretariat, la telefon, unde erau 22 de linii. Într-un târziu m-a pus să-i chem pe Vîlcu, Burcă şi Verdeţ, care au cerut o întrevedere. Întâi i-a întâmpinat ea. La intrarea lor în anticamera lui Ceauşescu era Elena de faţă. El – în birou, cu uşa închisă. Ea le-a spus: «Vedeţi cum se dezvoltă lucrurile pentru care am muncit?». Şi a ieşit el. Am fost de faţă când Verdeţ i-a propus lui Nicolae Ceauşescu să caute o înţelegere cu cei care sunt instalaţi la baricadă, la Inter, în
faţa cărora s-au mobilizat trupe”.Cina de adio cu Zoia şi cu Valentin

Pentru că nu au mai ajuns la reşedinţa din cartierul Primăverii, soţii Ceauşescu au primit vizita copiilor Zoia şi Valentin în sediul CC, în jurul orei 21.00. Martori au fost secretarii Mihai Hîrjău şi Constantin Manea.

„Către ora 21.00 au venit Zoia şi Valentin, fără Nicu, care era la Sibiu. Cred că au încercat să facă un fel de masă, că s-au retras în sufragerie. Cred că au luat o gustare. Au stat cam o jumătate de oră. Valentin a fost foarte insistent, că suna din cinci în cinci minute şi voia să vorbească cu taică-su, dar de regulă a vorbit cu maică-sa. Ea încerca să-i liniştească şi le spunea că situaţia e stăpânită, iar Zoia şi Valentin le povesteau ce e pe stradă”, spune Manea.

După plecarea celor doi copii, dictatorul a vrut să iasă din clădire. Şeful Direcţiei a V-a a Securităţii, generalul Marin Neagoe, susţine că Nicolae Ceauşescu a făcut câţiva paşi pe scări, apoi a intrat înapoi. Tot atunci a cerut să-i fie aduşi şi nişte revoluţionari care strigau „Jos Ceauşescu”, cărora să le vorbească. „I-a fost adus unul care era bătut măr. Îi curgea sânge din nas. Le-am spus oamenilor mei să-l ducă undeva, să-l spele, şi apoi să-l ducă de acolo“, declara Marin Neagoe în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.El a adormit, ea s-a foit toată noaptea

Din mărturiile secretarilor de Cabinet, Manea şi Hîrjău, reiese că vizitele de la Cabinetul lui Ceauşescu au durat până la miezul nopţii. Apoi, lucrurile s-au mai liniştit, însă în Cabinetele 1 şi 2 era tensiune mare.

„În cursul nopţii, către ora 24.00, informaţiile curgeau ca şi până atunci. El a trecut la odihnă. Nu ştiu dacă o fi aţipit sau nu, dar dimineaţa era mai odihnit. Ea a ieşit frecvent şi s-a informat. Nu a dormit. Probabil că mergea şi îi spunea şi lui. Îmi mai aduc aminte că, tot pe la miezul nopţii, a indicat să trimită o echipă de operatori TV care «să filmeze ce au făcut huliganii, că acolo se va face curăţenie şi nu se mai poate filma». Nu ştiu dacă s-a filmat”, a mai declarat Manea, în 1993, Comisiei „Decembrie 1989”.

Arestarea lui Ceauşescu: planul de la ora 3.00

În alte încăperi din sediul CC al PCR, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost cel puţin la fel de agitată ca în Cabinetele 1 şi 2. Toată „crema” partidului se afla în clădire.

Iulian Vlad impreuna cu Traian Basescu in spatele lui Vasile Blaga

Târziu, pe la ora 3.00, generalul Milea s-a întors din zona Intercontinental, unde coordonase personal represiunea. Atunci s-a petrecut un episod care putea pune capăt regimului Ceauşescu cu nouă ore mai devreme.
Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a relatat acel episod Comisiei „Decembrie 1989“:„După ce s-a întors generalul Milea am urcat împreună la etajul 1, unde era Statul Major. Vizavi de biroul lui Ceauşescu. Milea era foarte afectat. Am ieşit pe culoar, la fotolii, şi a început să plângă. Spunea că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui … să le spun soţiei, fetelor sale ce s-a întâmplat… că nu a fost pregătit să se întâmple aşa ceva. Atunci i-am spus că nu putem lăsa lucrurile aşa, că de fapt forţa este în mâna lui şi a mea. Eu stăpâneam lucrurile în sediu, iar el afară, dar el era foarte afectat. Era posibil să se evite vărsarea de sânge. Ceauşescu a rămas în sediu. Lui Milea i-am spus că trebuie să-l arestăm pe Ceauşescu. Redau: «Dumneavoastră aveţi forţa afară, iar eu în interior». Mi-a spus clar: «Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare»”.

Milea, prăbuşit Iulian Vlad spune că niciodată nu l-a mai văzut pe Vasile Milea atât de afectat. Starea în care se afla ministrul Apărării este confirmată şi de Mihai Hîrjău, secretar personal al lui Ceauşescu: „Era în jur de trei şi ceva noaptea. Milea era deprimat. Murdar de motorină, de praf, deci ţinuta îi era complet dezordonată. Răvăşit, mi-a spus cu aproximaţie: «Măi, băiete! Să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu». Şi, mai departe, întrebându-l care e situaţia, a adăugat: «Ce o să fie mâine … iarăşi o luăm de la capăt». Şi cu asta am încheiat discuţia cu el”.

La nici şapte ore de la propunerea generalului Vlad şi de la dialogul cu Hîrjău, Milea avea să închidă discuţia cu toată lumea. La 22 decembrie, puţin după ora 9.30, s-a sinucis.

Paranoia

În timp ce Armata şi celelalte forţe de represiune omorau oamenii în centrul Capitalei, Nicolae Ceauşescu ordona mascarea acţiunilor prin diferite activităţi propagandistice. Mai mult, a ordonat chiar folosirea forţei în întreprinderi,împotriva „elementelor reacţionare“.Ceauşescu – ultimele 6 ore la cârma ţării

Pe 22 decembrie 1989, între orele 6.00 şi 12.00, Nicolae Ceauşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe în sediul Puterii comuniste. În timp ce coloanele de muncitori veneau spre sediul Comitetului Central al PCR, „nea Nicu” încă se mai gândea la o reprimare sângeroasă a demonstranţilor. Stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 22 decembrie 1989, ora 10.00

Vineri, 22 decembrie 1989. La ivirea zorilor, în Capitală încă mai mirosea a praf de puşcă, după prăpădul făcut de forţele de represiune în timpul nopţii. Sângele oamenilor împuşcaţi în zona Sălii Dalles a fost spălat, pentru a acoperi urmele intervenţiilor violente, iar sloganurile anticeauşiste de pe ziduri au fost acoperite cu vopsea.

În sediul puterii, la CC al PCR, Ceauşescu îşi pregătea rezistenţa. Ordonase ca militarii să recurgă la orice mijloace pentru a opri mulţimea care se pregătea să vină spre Piaţa Palatului.

„La metrou să se dea cu gaze lacrimogene!“

Pe 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu s-a trezit la ora 6.00. „Pe la 6.30 s-a întâlnit cu fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, adjunctul ministrului Apărării. Discuţia a avut loc în Cabinetul 1 din sediul CC. Ilie Ceauşescu venise să-i sugereze fratelui său să schimbe strategia şi să facă schimbările dorite de Moscova. Îl îndemna să fie mai conciliant, să negocieze. Dar şeful statului i-a dat exemplul chinezesc cu Piaţa Tien An Men şi i-a spus lui Ilie să plece”, explică istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Nicolae Ceauşescu a primit raportul de dimineaţă. Secretarul de cabinet al lui Ceauşescu, Mihai Hîrjău, a reconstituit momentul în 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie: „În anticameră i-am găsit pe Dăscălescu şi pe Bobu. Aşteptau să iasă ori el, ori ea. În jurul orei 6.30 a ieşit Elena Ceauşescu şi ei i-au spus că în oraş au început să apară concentrări de oameni în diferite puncte. Pe la gurile de metrou, pe la Pipera, la Turbomecanica. După care, ea a intrat în birou la Ceauşescu. A ieşit şi Ceauşescu, îmbrăcat sumar, într-un halat de baie, e greu de descris cum arăta. Avea o figură descompusă. Le-a dat indicaţia ca orice încercare de regrupare să fie reprimată cu brutalitate. A spus: «Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!» şi să fie aduse Gărzile patriotice, să se facă apel la uzine”.

Pregătirea de luptă

În ciuda avertismentelor primite de la Ilie Verdeţ (în seara de 21 decembrie) şi de la Ilie Ceauşescu (în dimineaţa de 22 decembrie), Nicolae Ceauşescu a continuat să creadă în „servirea cauzei”. El vedea totul ca pe o luptă eroică pentru salvarea socialismului mondial, grav ameninţat de înţelegerile sovieto-americane şi de agenţii care mişunau prin România. Inclusiv în palatul său, căci dictatorul îşi suspectează apropiaţii că s-au dat cu duşmanul.

Secretarul Mihai Hîrjău avea să-şi amintească de întâlnirea dintre Ceauşescu şi conducătorii ministerelor de forţă: „În jurul orei 7.00 i-a chemat înăuntru, în cabinet, pe Milea, Postelnicu şi Iulian Vlad. Au stat câteva minute şi au plecat precipitaţi la punctele lor de comandă, care erau stabilite de seara”.Să vină Stănculescu!

Nemulţumit de informaţiile primite de la cei trei responsabili cu ordinea, Ceauşescu încearcă să grăbească schimbarea, care peste numai câteva ore îi va fi fatală. „La ora 7.00, Ceauşescu a cerut legătura cu Victor Stănculescu. Eu atunci am aflat că-l chemase de la Timişoara. Am sunat la cabinetul lui şi mi-a spus că este la Spitalul Militar. Am vorbit cu el, personal, la spital şi i-am spus că l-a chemat Ceauşescu. Mi-a spus că nu poate să vină, că are piciorul în ghips, dar îl poate trimite pe adjunctul său cu probleme de înzestrare. I-am spus lui Ceauşescu că Stănculescu nu poate să vină şi mi-a spus să-l chem pe Ilie Ceauşescu”, declara Hîrjău, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”.

„Doping“ cu coniac finCei care au vorbit cu Ceauşescu în orele următoare au simţit mirosul de alcool fin pe care-l răspândea respiraţia acestuia. Niciun mister: dis-de-dimineaţă, dictatorul a băut două sticluţe mici de coniac Courvoisier, din „rezerva” secretarului de cabinet Constantin Manea.

De asemenea, Ceauşescu şi-a găsit timp să-şi facă şi injecţia cu insulină pe care o neglijase de câteva zile. În mod normal, el îşi injecta insulină de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, altfel îi creştea glicemia foarte mult. Diabetul îi măcina tot mai serios sănătatea lui Ceauşescu.

Încercarea cu Ilie Ceauşescu

După ce a primit rapoarte de la toţi oamenii din jurul lui, puţin după ora 8.00, Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. Aceasta este şedinţa în care Vasile Milea se bâlbâie şi nu este în stare să-i prezinte comandantului suprem un raport despre starea trupelor.

Ceauşescu ţipă la el şi rosteşte celebra replică: „Marş şi adu trupele!”. Vizibil marcat de această reacţie a dictatorului, Milea „bântuie” aproape o oră prin sediul CC, apoi sfârşeşte, la ora 9.35, într-un birou de la etajul 6. Ceauşescu anunţă că generalul Milea s-a sinucis şi îi pune eticheta: „laş şi trădător”.

În acest timp, Ilie Ceauşescu revine la biroul fratelui său, chemat de secretarul Hîrjău. „Am intrat în Cabinetul 1 şi mi-a spus: «Uite, Milea s-a sinucis». Era afectat atunci. Era şi ea acolo, lângă el. Şi el mi-a spus: «Te pregăteşti să iei comanda Armatei!». Îi zic: «Eu nu pot să iau comanda Armatei. Nu e calitatea mea». Aşa că mi-a zis: «Atunci du-te şi te-mbracă militar şi te duci la minister! Nu mai pierde timpul aici!». Aşa că am refuzat. Oricum, nu îmi dădea comanda Armatei, dar probabil a încercat, că deja îl chemase pe Stănculescu”, a declarat Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989.

În dimineaţa de 22 decembrie, imediat după ora 08.30, gen. Vlad iese în strada Oneşti, cheamă la el pe şeful de stat major alpe Trupelor de securitate-miliţie, pe comaandantul USLA şi pe şeful de stat major al Şcolii de a Băneasa şi le ordonă ridicarea Dispozitivului Militar Unic de Apărare a sediului CC al PCR, prevăzut prin Legea Apărării Naţionale; retragerea efectivelor în cazărmi, permiţând astfel penetrarea perimetrului de apărare a sediului central al puterii şi intrarea manifestanţilor în Piaţa Palatului (pătrunderea s-a petrecut în jurul orei 09.50). Aşa se explică de ce Raportul MApN înaintat Comisiei senatoriale de anchetă acuză Securitatea că s-a retras din dispozitiv şi a lăsat unităţile Armatei izolate, în contact cu mulţimea.

La ora 10.00 dupa sedinta CPEx (Vlad era deacord cu Ceausescu), generalul Vlad aprobă ordinul Inspectoratului General al Miliţiei redactat de gen. Romeo Câmpeanu, cu următorul conţinut:

Radiograma nr. S/65.809/22.12.1989.

„Din ordin vi se transmite că nu se folosesc armamentul din dotare şi nici alte forme de violenţă împotriva muncitorilor care demonstrează. În caz de atac al sediilor sau organelor noastre de către elemente anarhice, huliganice, se ripostează în conformitate cu legea (în loc de «cu fermitate», – Modificat pe ciornă de Generalul Vlad n.a.), prevenindu-se pătrunderea în sediile organelor noastre şi dezarmarea cadrelor.

Semnat: general-maior Câmpeanu Romeo” (Generalul Câmpeanu îndeplinea funcţia de adjunct al Şefului Inspectoratului General al Miliţiei – n.a.)

La ora 10.30, generalul Vlad ordonă, prin gen. Ghiţă, ieşirea unităţii combatante a Securităţii de la Televiziune din situaţia de luptă şi retragerea armamentului. La ora 11.15, deşi conducerea Televiziune se opune, comandantul unităţii de Securitate, Diţiu, îi invită pe primii revoluţionari în clădire.

Elena şi cheia de seif

Un episod controversat se petrece puţin după ora 9.30, când cuplul dictatorial aflase despre moartea lui Milea. Elena Ceauşescu îşi chemă aghiotantul, pe căpitanul Marian Rusu. Acesta avea să declare Comisiei Senatoriale în 1995: „În dimineaţa zilei de 22 decembrie am fost chemat de Elena Ceauşescu, în jurul orei 9.30. Am fost trimis până acasă la ei, în Primăverii, să iau o cheie. Am mers până la reşedinţă, am luat cheia. Ştia de ea femeia din casă care se ocupa de femeile de serviciu, răspundea de reşedinţa de la Snagov, era un fel de intendentă. O chema Suzana, mi-a dat cheia şi am adus-o la sediu. Era o cheie mare – dacă vreţi, ca o părere, o cheie de seif, deci pentru o casă de bani. Dar unde era această casă de bani, la Cabinetul 1, la Cabinetul 2, nu am de unde să ştiu”.

Cheia respectivă a ajuns la Elena Ceauşescu după ora 10.00. Această poveste este legată de prezenţa unui pachet şi a unei mape de piele pe parcursul fugii soţilor Ceauşescu din sediul CC spre Snagov şi apoi spre Boteni-Sălcuţa, unde avea să aterizeze elicopterul prezidenţial în jurul orei 13.00.„Cu picioarele rupte să vină, altfel îl aduc arestat!“

După ce a primit confirmarea, de la oamenii săi de încredere, că generalul Milea a fost găsit împuşcat, secretarii de la Cabinetul 1 au continuat telefoanele către generalul Stănculescu. „Am sunat la Stănculescu la Cabinet, pe firul scurt, şi mi-a spus aghiotantul că e acasă. I-am spus lui Ceauşescu ce se întâmplă, că are piciorul în ghips, şi a ţipat: «Cu picioarele rupte să vină, şi să vină în cinci minute! Să nu se joace, că-l aduc arestat!»”, a relatat Constantin Manea, unul dintre secretarii de cabinet ai lui Ceauşescu.

Într-un sfert de oră de la această ieşire violentă, Stănculescu s-a conformat şi a venit la Palat. El avea să constate că sediul CC era păzit de oameni înarmaţi până-n dinţi. Ceasul arăta 9.50. Povesteşte generalul Stănculescu: „Am intrat în Cabinetul 1, în holul din faţă. Pe parcurs, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică.

M-am dus la Ceauşescu la birou. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm“.

„Luptăm sau nu luptăm?“

Pe la ora 10.00, după numirea lui Stănculescu ca ministru al Apărării, Nicolae Ceauşescu dictase deja consilierilor săi de presă comunicatul despre sinuciderea lui Milea. A urmat o şedinţă CPEx, în care „nea Nicu” a vrut să se convingă dacă „tovarăşii” mai luptă cu el până la capăt.

Unul dintre membrii CPEx, Ion Radu, fusese trimis de Ceauşescu să ia pulsul evenimentelor. „Ce-ai făcut, Radu?”, a întrebat Ceauşescu. Ion Radu a răspuns: „Am fost, aşa cum aţi ordonat. A fost imposibil să intrăm în discuţii. Nu am izbutit să intrăm în uzină. Plecau de la ICEM şi de la Turbomecanica din Militari. Au plecat şi de la «23 August». Tovarăşul Avram nu a putut să-i mai reţină. S-a oprit toată activitatea la cuptoare”.

Atunci, Ceauşescu recunoaşte că e vorba de o acţiune bine organizată şi face o informare asupra morţii lui Milea, după care a declarat stare de necesitate în întreaga ţară. Era trecut de ora 10.00. Principala întrebare pusă de Ceauşescu slugarnicilor din jurul său a fost dacă vor lupta toţi până la capăt. Răspunsul a venit în cor:
„Luptăm, tovarăşe secretar general!”.

După şedinţă, Nicolae Ceauşescu a cerut să se elaboreze un decret prezidenţial privind introducerea stării de necesitate în întreaga ţară. Decretul, citit la radio la ora 10.11 şi la Televiziune, de la ora 10.50, menţiona: „Având în vedere încălcarea gravă a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”, în temeiul art. 75 din Constituţie se instituia starea de necesitate în întreaga ţară. Toate unităţile armatei, Ministerului de Interne şi formaţiunile patriotice erau puse în stare de alarmă. Pe timpul stării de necesitate se interziceau orice întruniri publice, precum şi circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane; se interzicea circulaţia în timpul nopţii, începând cu ora 23, cu excepţia persoanelor care lucrau în schimbul de noapte etc. Decretul se încheia cu aceste cuvinte: „Întreaga populaţie a ţării este obligată să respecte cu stricteţe legile ţării, ordinea şi liniştea publică, să apere bunurile obşteşti, să participe activ la înfăptuirea normală a activităţii economico-sociale

Decretul privind instituirea stării de necesitate a mai fost difuzat de câteva ori la radio şi la televiziune. Emisiunea TV s-a închis la ora 11.46.
Ar fi trebuit, conform programului tipărit, ca emisiunea să se reia la ora 19.00 cu telejurnalul, urmată de documentarul Deplina independenţă economică şi politică a ţării – realizare istorică a epocii Nicolae Ceauşescu, realizat de Vartan Arachelian, apoi un alt documentar: România în lume (redactor Paul Şoloc) etc., până la ora 22.00, când programul se încheia. La radio programul a continuat cu difuzarea unor cântece patriotice.Lovitura de stat a lui Stănculescu

În timp ce Nicolae Ceauşescu primea confirmarea membrilor CPEx că vor lupta alături de el, generalul Victor Stănculescu oprea trupele care – la ordinul anterior al lui Milea – veneau să facă prăpăd în Bucureşti.

Momentul deposedării lui Ceauşescu de putere este relatat de istoricul Alex Mihai Stoenescu. „Stănculescu emite ordinul de la ora 10.07: RONDOUL – indicativul personal al lui Milea. Stănculescu transmite prin căpitanul Tufan, care se afla la etajul 6 al clădirii, ca şi când Milea trăieşte. Ordinul este ca trupele să se întoarcă în cazărmi, iar dacă se întâlnesc cu oamenii, să parlamenteze. Este momentul în care civilii se urcă pe tancuri. Stănculescu trimite spre cazarmă inclusiv TAB-urile din Piaţa Palatului, în timp ce grupa operativă de la etajul 1 le cerea să vină TAB-urile. De la 10.07 până la 10.40, Stănculescu repetă ordinele de întoarcere în cazărmi. Aşa s-a putut intra în Piaţă: pentru că TAB-urile plecaseră în urma acelor mesaje repetate transmise de Stănculescu. Acesta a fost momentul în care Stănculescu a iniţiat lovitura de stat. Ceauşescu i-a spus: «Mergi şi opriţi!», iar el a dat ordin ca militarii să nu tragă, să colaboreze”.

Nicolae Ceauşescu a ieşit în balcon pe la 11.30, cu o portavoce în mână, încercând să potolească spiritele. Nu a reuşit să vorbească.

Tentativele de ieşire din CC

După lovitura de stat dată de Stănculescu, Ceauşescu avea să mai reziste două ore în sediul CC. Până la 12.09, când a decolat spre Snagov. După şedinţa CPEx, Ceauşescu a intenţionat să preia conducerea Armatei, însă directorul Cancelariei, Silviu Curticeanu, nu a mai apucat să scrie decretul.

La ora 10.59 a fost transmis la Radio şi la Televiziune comunicatul despre moartea lui Milea. Se strângea laţul. Clădirea CC nu mai era sigură, pentru că gărzile slăbiseră paza, iar Piaţa Palatului era plină de revoluţionari.

„Ceauşescu ceruse, după ora 10.00, de trei ori să părăsească clădirea. Prima a fost să fie scos prin subsol, însă cei de la Direcţia a V-a au spus că traseul nu este operaţional. A cerut apoi ca maşina să vină la scară. Marin Neagoe, şeful pazei preşedintelui, i-a spus să nu iasă că sunt muncitorii pe stradă. Era pe la ora 10.30. I-a cerut generalului Eftimescu, care era şeful grupei operative la etajul 1, să-i organizeze evacuarea cu forţe militare. În piaţă ar fi trebuit să fie TAB-urile, dar au fost trimise de Stănculescu spre cazarmă. Trebuia să vină cu chepengurile deschise. Să iasă direct de pe uşa CC în TAB-uri şi să plece în forţă trăgând foc, chiar omorând oameni. Cu TAB-urile astea avea în gând să ajungă la Snagov. A fost planul lui Eftimescu. În urma acestor eşecuri de a-l evacua s-a mers cu varianta cu elicopterul. Stănculescu ia legătura cu generalul Rus şi îi cere elicopterul. Stănculescu se înţelesese cu Neagoe. Au chemat să coboare două elicoptere. Cum Ceauşescu a plecat de la etajul 1, Vlad a dat ordinul de deschidere a uşilor”

–-

 Generalul Stănculescu (ministrul Apărării) şi colonelul Neagoe (şeful Direcţiei a V-a a Securităţii) sunt cei care au hotărât evacuarea cuplului dictatorial din palatul puterii comuniste.

22 decembrie 1989. După moartea generalului Vasile Milea, consemnată la ora 9.35, lucrurile se complică şi mai mult în palatul puterii lui Ceauşescu. Dictatorul ia decizii pripite, se simte sabotat şi îşi încearcă apropiaţii, poate-poate îi depistează pe trădători. O decizie crucială, motivată de dispariţia lui Milea, este numirea lui Victor Atanasie Stănculescu la comanda Armatei. Ceasul arată ora 9.50. Din acest moment, presiunea din stradă începe să crească, iar în interiorul Comitetului Central planează neliniştea.

Puţin după ora 11.00, Ceauşescu constată că ordinele date de el sunt executate exact pe dos. În loc ca Piaţa Palatului să se golească de manifestanţi, ea se umple. În loc ca trupele să vină în centrul Capitalei, ele sunt retrase în cazărmi.

Explicaţia se află la generalul Stănculescu: abia numit – verbal – ministru al Apărării, acesta emite, la ora 10.07, ordinul de retragere a trupelor în cazărmi. Ceauşescu devine prizonier în sediul CC. Palatul puterii sale devine un loc periculos. Singura soluţie rămâne evacuarea!

Indicativul „RONDOUL“

Încercările de evacuare terestră sau prin tunelele subterane sunt practic inutile. Piaţa se umple cu demonstranţi, iar subsolul nu e operaţional.

În „Istoria loviturilor de stat din România”, Alex Mihai Stoenescu a consemnat: „Aflat încă în sediul puterii, la ora 10.07, generalul Stănculescu dă primul ordin contrar ordinului comandantului suprem. El foloseşte indicativul «RONDOUL», care era indicativul ministrului Apărării Naţionale. Ordinul este repetat, întocmai, de cel puţin două ori. Armata execută acest ordin, trupele venite din teritoriu se opresc, iar cele din Bucureşti parlamentează, apoi se retrag spre cazărmi”.

Nicolae Ceauşescu constată ce nu mai conduce el, ci altcineva. De aceea, disperat, apelează la „arma populară”: încearcă să se adreseze mulţimii.

„Nicule, Nicule, hai!“

Ora 11.30. „Nea Nicu” priveşte, din spatele unei perdele, spre mulţimea din Piaţă. Ce vor oamenii ăştia? Ce au cu noi? Îl fulgeră o amintire: ce frumos a fost atunci, în ’68, când au intrat în Cehoslovacia!… Comparaţia cu prezentul e dureroasă. Acum, pericolele îl încolţesc din toate părţile. Ţara e plină de „spioni”, iar „trădătorii” fac planuri chiar în preajma comandantului suprem. Se hotărăşte: trebuie să le vorbească oamenilor din Piaţă! Nu se poate să nu-l înţeleagă… Încercând să-şi facă singur curaj, uită că, la acelaşi balcon, fusese huiduit cu o zi în urmă.

Constantin Manea, secretar de cabinet al lui Ceauşescu, îşi amintea în 1993, la Comisia „Decembrie 1989”: „Când a apărut primul elicopter care arunca fluturaşi, a făcut zgomot deasupra Pieţei. Dăscălescu a avut primul exces de furie: «Tovarăşe secretar general, asta este o mare greşală, cine a chemat elicopterul?». Înainte de a apărea acest elicopter, Ceauşescu îi spusese lui Dăscălescu: «Ar fi bine să ieşi tu să-i calmezi puţin, şi după aceea mai vedem». Apoi, Dăscălescu a spus: «Numai dumneavoastră mai puteţi fi în stare să-i potoliţi». La care Ceauşescu s-a uitat aşa, o dată, şi a făcut semn cu mâna a lehamite.

A chemat aghiotantul să-i facă rost de o portavoce. Au găsit portavoce, au pus o baterie, a durat câteva minute şi lui i s-a părut enorm. Au ieşit la balcon – Ceauşescu, Bobu şi Dăscălescu. Elena Ceauşescu nu a vrut să iasă, a rămas în birou, după perdea, să vadă ce se întâmplă pe balcon. Ceauşescu nici nu a putut vorbi, că au şi început să zboare pietre către el. Nu au fost loviţi nici el, nici ceilalţi, dar una dintre pietre a spart geamul şi s-a oprit exact peste telefoane. Ea s-a speriat şi a strigat: «Nicule, Nicule, hai!»”.

Portavocea neagră

După ordinele lui Stănculescu, Securitatea a început să slăbească şi ea paza sediului CC. Întâi în exterior, apoi şi pe interior. De breşele de afară au profitat câteva zeci de manifestanţi. Printre ei: pictorul Ion Gâtlan, tatăl primei victime a represiunii de la Bucureşti.

„Eu am venit dinspre Cişmigiu. Am ajuns la CC puţin după sinuciderea generalului Milea. Pe manifestele care cădeau din cer, aruncate din elicopter, scria aşa: «Mergeţi la casele dumneavoastră! Ordinea de stat se va restabili». În faţa CC erau trei-patru sute de oameni. Nu erau organizaţi. Stăteau în pâlcuri şi comentau despre Ceauşescu. Era o zi de decembrie neobişnuit de caldă. Pe lângă sediul CC erau tufe de trandafiri cu pământul strâns în jurul rădăcinii. Pământul era moale, puteai să-l modelezi în mână. La un moment dat, Ceauşescu iese disperat la balcon. Asta după ce plecaseră TAB-urile din Piaţă. Cu toate că avea microfoanele montate, nu erau conectate. Şi a ieşit cu o portavoce neagră, apoi a vorbit: «Tovarăşi! Mergeţi la casele voastre! S-a pregătit o lovitură de stat, dar vom restabili ordinea. Acum plecaţi la casele voastre! Este o încercare de lovitură de stat». Nu mai era acea voce autoritară a lui Ceauşescu, voce pe care o ştiam de zeci de ani. Era glasul unui om sfârşit. Şi el era transfigurat. Se vedea frica pe faţa lui”.

Pământ de flori

Gâtlan se afla chiar sub balconul în care se agita Ceauşescu. El venise în Piaţa Palatului împreună cu soţia sa, dar la un moment dat a trimis-o acasă: „Du-te, că ne împuşcă ăştia pe amândoi şi nu mai are cine creşte copiii. Măcar tu să scapi”. Aveau doi băieţi şi trei fete. Gâtlan nu aflase că băiatul său cel mare, de 19 ani şi 9 luni, fusese omorât în seara precedentă, la Sala Dalles!

Ion Gâtlan reia firul evenimentelor din 22 decembrie.

„În timp ce ne spunea Ceauşescu să mergem acasă, eu iau nişte pământ de jos, de la tulpina tufelor de trandafiri, şi dau spre el. S-a sfărâmat, a sărit în toate părţile. Unul de pe lângă mine a luat de jos o bâtă, să fi fost coada vreunui steag abandonat după mitingul din 21 decembrie. A aruncat cu el spre balcon. Ceauşescu s-a ferit. Când a văzut că se aruncă în el, s-a retras dezamăgit, cu portavocea în mână. Părăsea balconul”.

Chipuri de fugari pe plăcuţe de WC

După încercarea nereuşită de a le vorbi demonstranţilor, Ceauşescu n-a mai stat pe gânduri: părăseşte sediul.
Unul dintre ofiţerii de pază din  CC, locotenent-colonelul Ion Tălpeanu, a lăsat o mărturie despre cât de rapidă a fost decizia de plecare spre lifturi. „După încercările nereuşite de a vorbi mulţimii, m-a trimis să-i aduc paltonul. Îşi ţinea hainele în spatele cabinetului. Am luat de acolo paltonul, fularul, pălăria. I le-am adus, iar când am ajuns, am văzut că se hotărâseră să plece. În momentul în care i-am dat hainele, Ceauşescu ori vorbea cu soţia, ori vorbea singur: «Plecăm, sunt muncitori şi nu se poate trage! Plecăm şi vedem ce-o să facem!»“.

Ceauşescu şi însoţitorii săi nu au plecat spre terasă cu cele două lifturi din faţa Cabinetului 1, pentru că, din construcţie, acestea urcau numai până la etajul 5. De aceea, „iubitul conducător“ şi „cea dintâi femeie a ţării“ au fost conduşi pe holul principal, spre dreapta, până la alte două lifturi. Acestea erau situate în zona destinată personalului de serviciu şi chelnerilor aflaţi în slujba lui Ceauşescu.

În apropierea acestor lifturi se află două WC-uri, pe lângă care Ceauşeştii au trecut în fugă. Au avut ocazia să vadă, pentru ultima oară, o ctitorie care mai dăinuie şi azi: cele două fotograme care indică „Bărbaţi“ şi „Femei“. Profilurile de pe ele sunt, evident, ale celor doi – Nicolae şi Elena Ceauşescu.

După 20 de ani, în fostul CC au mai rămas pe pereţi indicatoarele de la toalete, cu profilul dictatorilor

„Potârnichile“

Până să părăsească holul principal, Ceauşescu a dus un dialog al surzilor cu cei din apropierea cabinetului său. Nu-l mai asculta nimeni. Revoluţionarii erau la uşi şi încercau să pătrundă în sediu. Edificatoare este relatarea generalului Stănculescu, în 1993, la Comisia „Decembrie 1989”: „Nu am văzut atunci decât nişte oameni speriaţi, asta era imaginea. S-au răspândit ca potârnichile. Câţiva i-au urmat pe soţii Ceauşescu şi au plecat cu un lift care era plin“.

Tehnica „potârnichilor“ a fost folosită şi de prim-ministrul Constantin Dăscălescu. „Ceauşescu a vrut să-l ia pe Dăscălescu în elicopter. Dar Dăscălescu a spus că merge să-şi ia paltonul şi s-a ascuns în WC până când a plecat Ceauşescu“, a declarat pentru „Adevărul“ Ştefan Andrei, fost membru al CPEx.

Operaţiunea „Liftul“

Ultimul drum al lui Nicolae Ceauşescu în sediul Comitetului Central a fost cu liftul. De la etajul 1 până aproape la etajul 6. Nu de alta, dar liftul s-a blocat între etajele 5 şi 6, cu două palme înaintea destinaţiei. Iniţial, însoţitorii au crezut că este mâna revoluţionarilor, însă unii martori din CC spun că, de emoţie, este posibil ca Elena Ceauşescu să fi lovit uşa liftului.

Aghiotantul lui Nicolae Ceauşescu, maiorul Florian Raţ, a însoţit cuplul dictatorial în lift. Acesta avea să declare Comisiei „Decembrie 1989”: „Era aproximativ ora 11.45 şi am urcat în lift cu Elena şi cu Nicolae Ceauşescu, să ajungem la etajul 6, unde aterizase elicopterul. Când să mai avem vreo 30 de centimetri până la etajul 6, s-a oprit liftul, probabil că a umblat cineva la el. Atunci Ceauşescu mi-a spus să sparg geamul, că poate deblocăm uşa. Am dat cu patul automatului şi am spart geamul, dar tot nu s-a putut. Atunci, cineva de afară a băgat mâna şi a declanşat rotiţa de sus şi s-a deschis uşa. Am ieşit eu întâi, am dat mâna şi i-am ajutat şi pe ei să iasă. Acolo era generalul Stănculescu. A spus să mergem pe terasă, că ne aşteaptă elicopterul.
I-am spus că nu ştiu unde este, că deşi sunt de 17 ani în CC, nu am fost niciodată acolo”.

Stănculescu i-a condus pe soţii Ceauşescu până la elicopter, în care urcaseră deja Emil Bobu şi Manea Mănescu. Aşadar, generalul nu s-a despărţit de cuplul dictatorial la lift, la etajul 1, ci sus, pe acoperişul clădirii.

Interesul sovieticilorÎn cartea „Revoluţia Română din decembrie 1989 în context internaţional”, istoricul Ioan Scurtu sesizează un aspect important al evenimentelor de atunci: interesul sovieticilor.

„După ce, timp de o săptămână, conducerea sovietică a evitat să-şi exprime public poziţia faţă de România, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, Congresul Deputaţilor Poporului al URSS a fost informat de Gorbaciov că a primit veşti de la Ambasada sovietică la Bucureşti, despre evenimentele din noaptea precedentă, drept care a propus elaborarea unei declaraţii politice. «Congresul Deputaţilor Poporului ai URSS îşi exprimă îngrijorarea serioasă în legătură cu ştirile referitoare la evenimentele dramatice din România, care au dus la victime omeneşti. Aceasta trezeşte un sentiment de profund regret. Ne exprimăm speranţa că, în cel mai scurt timp, în România vor fi găsite posibilităţi de reglementare paşnică a problemelor apărute, în spiritul răbdării, umanismului şi respectării drepturilor omului».

În timp ce la Moscova se adopta acest document, în Bucureşti, revoluţionarii pătrundeau în clădirea Comitetului Central, iar militarii din interior, deşi aveau la dispoziţie armament şi muniţie, nu au opus rezistenţă”, scrie Scurtu în cartea sa.

În aceste clipe istorice, Ceauşescu era aşteptat pe terasa clădirii CC de elicopterul prezidenţial, cu motoarele pornite.La ora 13.00, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică prin care dădea ordin ca armata să se subordoneze numai Ministerului Apărării Naţionale.

În acea zi de 22 decembrie 1989, vestea căderii lui Nicolae Ceauşescu a fost comunicată de televiziunea română, în jurul orei 13.00, prin intervenţiile actorului Ion Caramitru şi poetului Mircea Dinescu. La postul naţional de radio ştirea a fost anunţată de Alexandru Mironov. La rândul său, Emanuel Valeriu a transmis, prin telefon, din Bucureşti, primul reportaj recepţionat de „Europa Liberă”, care l-a difuzat imediat.La ora 13.30, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică, în care se menţiona:„Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi cu calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare”[16]. Într-o altă notă telefonică, generalul Stănculescu preciza: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale”[17]. Astfel, generalul Stănculescu a preluat asupra sa prerogativele Comandantului Suprem, care, potrivit Constituţiei aparţineau Preşedintelui Republicii Socialiste România.

Stănculescu a părăsit clădirea Comitetului Central după ce a constatat că elicopterul în care s-au îmbarcat Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-a luat zborul după cum singur avea să mărturisească, s-a strecurat prin mulţimea care afluia spre Comitetul Central şi s-a dus pe jos până la fostul sediu al Ministerului Apărării Naţionale, din strada Valter Mărăcineanu (lângă Cişmigiu), pentru a face rost de o maşină cu care să se deplaseze.

După ce autorul loviturii de Stat a reuşit să obţină maşina solicitată, a ajuns la Ministerul Apărării Naţionale din cartierul Drumul Taberei, unde şi-a exercitat funcţia de ministru, în condiţiile în care ministrul titular, generalul Vasile Milea, era mort, iar generalul Ştefan Guşă – şeful Marelui Stat Major – nu sosise de la Timişoara. Generalul Stănculescu s-a prevalat de faptul că era prim-adjunct al ministrului şi că fusese numit titular de Nicolae Ceauşescu.

Ceauşescu nu era numai comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România, ci şi Preşedintele Republicii şi al Consiliului de Stat; el numea şi revoca miniştrii, membrii Tribunalului Suprem, stabilea rangurile diplomatice etc[18]. În calitate de secretar general al P.C.R., Ceauşescu avea în subordine toate organele şi organizaţiile de partid, inclusiv pe primii secretari din judeţe, care erau în acelaşi timp şi preşedinţii Consiliilor judeţene.La ora 14, căpitanul de rangul I Constantin Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”

Peste circa o jumătate de oră, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm deTeodor Brateş, coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revoluţia română în direct. Ion Iliescu a luat cuvântul în jurul orei 14.45 şi, după ce a salutat înlăturarea dictatorului Ceauşescu, a apreciat: „Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naţionale, care să înceapă să pună ordine”
El a cerut ca la ora 17 „toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă” să vină la Comitetul Central: „Trebuie neapărat să ne reorganizăm, într-un Comitet de Salvare Naţională. Să elaborăm un program de acţiune”. Aşadar, încă de la prima sa apariţie publică, Ion Iliescu s-a comportat ca un lider politic, hotărât să-şi asume răspunderea organizării României pe baze democratice.

De la Televiziune, Iliescu s-a deplasat la Ministerul Apărării Naţionale, unde a discutat cu generalul Stănculescu. Ulterior, Iliescu avea să precizeze: „El ne-a oferit găzduire şi primele informaţii. Mi-am dat seama că singura instituţie pe care ne puteam sprijini, în condiţiile acelea, era Armata. Acolo exista şi reţeaua specială de telefonie, care acoperea întreg teritoriul României”[21]. Generalul Victor Stănculescu avea să redea acest moment astfel: „I-am spus lui Sergiu Nicolaescu că îi trimit un TAB la Televiziune să aducă pe cei de acolo, întrucât le pot asigura protecţie la Ministerul Apărării Naţionale. Şi atunci au venit la M.Ap.N. şi Iliescu şi Nicolaescu, cu Voican şi cu încă unul, care aşa tot umbla cu automatul de gât, Montanu, iar aghiotantul le-a spus:Atunci m-a întrebat Iliescu:şi eu i-am spus:„ Generalul Stănculescu aprecia că „Iliescu nu prea ştia ce să mă întrebe, atunci i-am spus eu, situaţia la ora actuală era aşa, armata a intrat în cazărmi, repet – pot să vă asigur securitatea şi nu vom mai putea scoate armata din cazărmi din nou”.

La întrebarea lui Dinu Săraru: „Cum l-aţi tratat? Ca un posibil conducător al Revoluţiei?”, Stănculescu a răspuns: „Am considerat că este posibil să fie conducător […] I-am acordat încredere, acesta a fost de fapt adevărul, nu i-am spus concret: , dar l-am lăsat să-şi dea drumul să meargă pe ce voia el, deci nu a fost o „. Generalul a explicat: „Tot timpul le-am asigurat masa, iar în sala de Consiliu le-am asigurat saltele, paturi pliante şi i-am pus pe toţi să doarmă în noaptea aia în minister”
în calitatea pe care o avea, de ministru al Apărării Naţionale, a oferit lui Ion Iliescu şi însoţitorilor săi, protecţie personală, sală unde să aibă loc discuţiile, hrană şi locuri de dormit.

La acea primă întâlnire: Armata a predat puterea lui Ion Iliescu.„Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm!

Pe 22 decembrie, în jurul orei 14.15, căpitanul de rang I Emil (Cico) Dumitrescu şi-a făcut apariţia la Televiziunea Română. Discursul lui a fost difuzat din Studioul 5 al Televiziunii Române, de unde cu numai zece minute mai devreme vorbea generalul Nicolae Militaru.

Căpitanul Emil Cico Dumitrescu cerea în direct ca Ion Iliescu să se prezinte la Televiziune: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm! „Tovarăşul Iliescu era în zonă, fiind contactat de Sergiu Nicolaescu. Căpitanul Emil Cico Dumitrescu: Cu Iliescu am lucrat când era el ministru la „Ape”, acolo am fost colegi.

Bibliografie

[1] Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, vol. I, Coordonator gen. de divizie Ion Pitulescu, Bucureşti, Tipografia Luceafărul, 1995, pp. 174 – 175

[2] Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere, decembrie ’89, Bucureşti, Editura All, 2005, p. 150

[3] Constantin Sava şi Constantin Monac, Revoluţia Română din decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii, Bucureşti, Editura Axioma, 2001, p. 542

[4] Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 168

[5] Sfârşitul dictaturii. Bucureşti. 21 – 25 decembrie 1989. Coordonator Ioan Scurtu, Craiova, Editura Clio, 1990, pp. 38 – 39

[6] Armata română în revoluţia din decembrie 1989. Coordonator Costache Codrescu, Bucureşti, Editura Militară, 1988, p. 112

[7] Ilie Verdeţ, In memoriam, f.a., pp. 86 – 87

[8] Stenograma din 22 decembrie 1989 (Şedinţa C.P.Ex. – în sediul Comitetului Central al P.C.R.), în Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 289

[9] Sfârşitul dictaturii, p. 42

[10] Dinu Săraru în dialog cu Victor Atanasie Stănculescu. Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips. Interviu – fişe pentru un posibil roman, Bucureşti, Editura Rao, 2005, pp. 40 – 41

[11] Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Bucureşti, Editura Elion, 2003, p. 214

[12] Teodor Brateş, Trilogia revoluţiei române în direct. Câteva zile din viaţă, vol. I. 22 decembrie ’89 în studioul 4 al TVR, Bucureşti, Editura Ager-Economistul, 2004, p. 86

[13] Generalul Revoluţiei, p. 53

[14] Emanuel Valeriu, Faţa necunoscută a „Europei Libere”, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2001, p. 9

[15] Vezi, pe larg, Teodor Brateş, Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989 – o zi în studioul 4, Bucureşti, Editura Scripta, 1992

[16] Constantin Sava şi Constantin Monac, op. cit., pp. 308 – 309

[17] Ibidem, p. 309

[18]„Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, nr. 45 din 28 martie 1974

[19] E un început în tot sfârşitul… Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17 – 25 decembrie 1989, Bucureşti, Societatea Română de Radiodifuziune, 1998, p. 183

[20] ibidem, p. 273

[21] Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004, p. 188

[22] Generalul revoluţiei, pp. 58 – 59

[23] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, „Revoluţia din decembrie 1989” – o tragedie românească, vol. 4, partea a II-a, Editura RAO, 2005, p. 528

 

Atacul terorist din decembrie 1989, asupra Romaniei

Ma adresez conducatorilor Uniunii Europene, ai Federatiei Ruse si ai Statelor Unite ale Americii, in calitate de cetatean roman ajuns la virsta la care nu mai am nimic de pierdut, hotarit, deci, sa spun faptelor pe nume si sa arat pe cei vinovati de caderea Romaniei la nivelul sub care nu se mai poate cobori. Pina in 1989 Romania era o tara care facea parte din lagarul comunist, condusa de un dictator, precum toate suratele din lagar, apreciata din consideratie sau ingrijorare, cu o populatie, in continua crestere, de peste 23 milioane oameni, hraniti la limita modestiei, exclusiv din resurse interne, fara vreo datorie externa. Astazi, „dupa 20 de ani, in Romania, industria este lichidata, agricultura – distrusa, invatamintul – la pamint, sistemul de sanatate in faliment, iar in ce priveste politica externa, Romania a disparut de pe harta diplomatica a lumii din cauza lipsei de initiative” , dupa cum spune istoricul academician Florin Constantiniu. Domnia sa si-a exprimat convingerea ca „singura solutie este inca o revolutie”, ceea ce ar trebui sa trezeasca constiintele puternicilor zilei, acestia fiind obligati sa ia masuri care sa inlature o astfel de posibilitate, stiind ca o revolta a celor obiditi, avind in vedere numarul si gradul de nemultumire (cutitul la os) ar declansa un razboi fratricid, din care ar cistiga numai dusmanii dintotdeauna ai Romaniei. Aceiasi care au provocat si asa zisa revolutie din ’89.

In luna mai 2005, la 60 de ani de la odiosul acord de la Yalta, presedintele Statelor Unite a afirmat ca „acordul de la Yalta a fost una din cele mai mari greseli ale istoriei” pentru ca „de dragul stabilitatii” marile puteri „au sacrificat libertatea natiunilor mici” din Europa Centrala si de Est, carora le-a fost impus comunismul. Nu au fost suficiente suferintele romanilor, timp de 45 de ani, de dominatie bolsevica, pentru ca atunci cind George Herbert Bush si Mihail Gorbaciov s’au inteles, tot de dragul stabilitatii (?), sa elibereze tarile satelit de sub tutela URSS, tot ei, intru bucuria dusmanilor Romaniei, au hotarit, la Malta, sa desfiinteze regimul Ceausescu. Este o datorie de onoare si o problema de constiinta pentru cei doi mari ai anului 1989, sa recunoasca, cel putin, dupa ce vor lua cunostinta de cele ce urmeaza, ca in Romania nu a fost o revolutie, nu a fost o lovitura de stat, ci a fost un veritabil atac terorist efectuat de KGB, CIA, AVO ungar si UDP iugoslav, pe fondul unei revolte populare, provocata tot de agenturile straine. In decembrie 1989 Romania a fost invadata de trupe sovietice, de teroristi – romani si unguri antrenati pentru lupte de gherila in Ungaria, de agenti speciali (rusi, unguri si iugoslavi), toti in colaborare cu teroristii autohtoni, reactivati din cei care au fost studenti si aspiranti la Moscova (colegii agentului KGB, Ion Iliescu).

Acum, la 21 de ani de la singerosul atac terorist din dec.’89, victimele – tinta ale celor care au acaparat puterea, cer sa li se faca dreptate, sa fie recunoscut si raspindit in lume, adevarul, iar infaptuitorii atacului terorist, indivizi si state sa ia masuri de indreptare, morala si materiala. Fostul presedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, cel care a initiat atacul terorist ce a distrus din temelii Romania si a provocat pierderea a peste 1500 de vieti omenesti, trebuie sa recunoasca public, ca masura de reformare a sistemului comunist, in numele careia a creat imense pagube umane si materiale in sud-estul Europei, a fost o regretabila eroare politica de talie mondiala. Daca e nevoie, ii putem reaminti ca, in nov.2001, la Conferinta Internationala privind tranzitia si consolidarea democratiei, Ion Iliescu l-a felicitat pe Mihail Gorbaciov pentru „declansarea analizei critice de profunzime a sistemului comunist”. „Evolutiile peresstrikai si glasnosti-ului au demonstrat ca sistemul politic al totalitarismului comunist nu este reformabil. Sensul profund si ultimul tel ramine Europa Unita. Pacat ca Ceausescu, aflat la o si mai mare profunzime, nu poate auzi confirmarea sustinerilor lui. Pentru Romania, recunoasterea utopiei este insuficienta consolare, motiv pentru care se impune un proces la Tribunalul

International de la Haga care sa judece Revolutia (atacul terorist) din dec. ’89. Proces pe care il cer victimele atacului terorist precum si cei 62% din populatie care, miine, l-ar vota pe Ceausescu pe post de presedinte al tarii.

De ce atac terorist si nu revolutie:

Un raport al colonelului Gordievski (inainte de a fi arestat de KGB ca spion englez ) recomanda, printre altele, reactivarea agentilor mai vechi si mai noi ai Moscovei, din Romania. Urma ca ei sa pregateasca o succesiune de coloratura sovietica, in urma unei revolte populare sau a unui complot anti-Ceausescu, dirijat de sovietici. Se pare ca recomandarea colonelului Gordievski privind activarea retelelor KGB din Romania a reusit. In timpul revolutiei, ele au jucat un rol important, dat fiind ca Romania post comunista a fost impiedicata sa se indrepte spre tabara occidentala. Sa ne amintim ca in dimineata zilei de 23 dec. 89, in editia unica a , aparea urmatorul comunicat al lui Ion Iliescu : „Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelas timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de o ordine socialista. Iata, deci, ca Iliescu, a pornit la revolutie numai pentru schimbarea lui Ceausescu, nicidecum caderea comunismului.

Petre Roman, prim-ministrul acelor ani, a recunoscut ca in oct. 1990 i-a cerut sefului SIE, generalul Caraman, sa dispuna retragerea celor 26.000 de agenti sovietici sub acoperire, aflati in Romania din 1989, gazduiti si protejati de autoritatle romane. E de presupus ca cei 26.000 de agenti sovietici, printre care basarabeni vorbind perfect romaneste, au jucat, timp de un an, rolul unei imense armate secrete, de consolidare, prin toate metodele cunoscute din arsenalul clasic al KGB, a primului regim postcomunist din fostul Pact de la Varsovia readus pe orbita Moscovei. Cheia de bolta a acestei realinieri a fost Tratatul romano-sovietic, in primavara anului 1990, incheiat de Iliescu si Gorbaciov prin care, partea romana accepta, singura din Europa rasariteana, ca eventualele aliante prooccidentale de securitate ale tarii sa fie aprobate de Moscova. Curioasa faptura si acest Gorbaciov, cu numai citeva luni inainte declarase, cu voce tare, ca noul tip de relatii stabilite cu tarile socialiste il constituiau egalitatea in drepturi, suveranitatea si neamestecul in treburile interne, principii sustinute de Ceausescu pina si-a pierdut viata. Oare sa nu-si fi amintit Gorbaciov atuci cind l-a insarcinat pe Iliescu sa-l spulbere pe Ceausescu, ca „unele din declaratiile cu care (Ceausescu) voia sa obtina un marer efect. . . mergeau totusi in directia justa”. Si ca „nesfirsitele pretentii si capricii ale romanilor . . . contineau si un dram de ratiune”?, asa cum a recunoscut, ulterior, in cartea sa de memorii?.

Fostul general Victor Stanculescu a dezvaluit, in cartea sa „In sfirsit adevarul . . ” ca in dimineata de 23 dec.’89, cind Iliescu si echipa sa au venit la MapN de unde au luat legatura cu Moscova pentru a cere instructiuni, precum si faptul ca a fost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cu care, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu si Ion Iliescu i-au cerut sa’i suprime pe Elena si Nicolae Ceausescu. Stanculescu a mai aratat ca inclusiv in spatele sau, la MApN, a actionat un grup filorus care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati si ca decizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucrat combinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei) si KGB (securitatea rusilor. („Ziua”/ 18 dec.’09).

Virgil Magureanu, intr’un interviu la BBC a spus: „A fost evident ca KGBul a organizat diversiunea impotriva fostului regim”. „Au existat teroristi straini, care au actionat cu complicitati din interior”. „Desigur scopul lor era de a crea deruta si de a duce la o deteriorare a situatiei si a echilibrului nostru intern de atunci. Dupa care, tot la comanda, ei au fost, de fiecare data, retrasi, in asa fel incit urme palpabile despre acest episod nu au ramas. Sau, aceste urme au fost sterse de catre anumiti complici din interior. Dar, repet, cred ca acest lucru nu s’ar fi putut face fara complicitati din interior. (R.L./22dec.2003).

Ultimul vice prim-ministru al comertului exterior si fost ministru de externe, Stefan Andrei, marele om politic al regimului asasinat, a declarat istoricilor-reporteri Vladimir Alexe si Victor Roncea, adevaruri cutremuratoare despre atacul terorist : Daca in 1989-1990, in Romania, se aflau circa 60.000 de agenti speciali rusi, unguri si iugoslavi, in toamna lui 1991 mai erau 29.000 de militari sovietici, care erau imbracati civil si se numeau „visautniki, (ofiteri spetznaz insarcinati cu operatiuni speciale)”. „In ’91 mai erau cam 29.000. Caraman i-a spus lui Roman si lui Magureanu. Cind au mers la Moscova, s’a discutat si despre retragerea lor de aici. Atunci rusii au spus: noi nu mai vrem sa fie Caraman la DIE (SIE). („Ziua” on line/ 19 dec.2008).

Colonel dr. Mircea Dogaru, presedintele fondator al Sindicatului Cadrelor militare disponibilizate, in retragere si in rezerva, doctor in istoria militara, face dezvaluiri din care, usor te poate duce gindul ca atacul terorist din dec.’89 s’a vrut un razboi impotriva Romaniei. Intr’un interviu intitulat „Rusia nu s’a destramat, ci s’a extins. Este peste tot, inclusiv in Romania”, istoricul militar arata ca: „Romania a fost atacata de fortele profesioniste ale statelor celor doua tratate. Nu au fost doar SPETZNAZ si OMON au fost si batalioane franco-germane care s’au antrenat la Debretzin. Deci a fost o lucrare generala . . . pentru a ajuta Rusia sa se preschimbe dar sa ramina un mare imperiu.. Noi am identificat agresorii, dar nu am putut sa ne batem pentru ca intre ei si noi erau masele mankurtizate.. (Iliescu chema masele in strada sa apere revolutia. n.m.) Mai mult, agresorul tragea lepadind unul dupa altul vestoane ba de securitate, ba de Armata, ba de militie, ba de mai stiu ce . . . „. „Am o singura intrebare: era nevoie sa se deplaseze masele de prosti la televiziune, care putea fi inchisa printr’o simpla apasare de buton in punctul de comanda?. Acolo unde au lipsit masele, adica gloatele, intre noi si adversari, cum a fost podul de la Slatina, acolo adversarul a fost facut tandari. Esaloanele venite dinspre Craiova au fost facute praf de TAB-urile armatei. Supravietuitorii care urlau „mama” in ruseste au fost dusi la spitalul de la Slatina, de unde au fost recuperati. In schimb, ofiterii nostri au dat, ani de zile, cu subsemnatul la ambasada sovietica: ?”.

Seful Directiei de Informatii a Armatei, din dec.’89, viceamiralul Stefan Dinu, dezvaluie faptul ca fusese avertizat asupra planurilor serviciilor secrete straine privind declansarea revoltei impotriva lui Ceausescu. „Contraamiralul sovietic, Terentiev, ne-a facut o ampla expunere despre reformele din URSS si alte tari socialiste, intrebindu-se la fiecare problema, retoric desigur, de ce in Romania aceste programe n’ar fi posibile?”. In mai 1989, omologul meu maghiar a tinut sa-mi precizeze ca „programele de reforma din Ungaria depasesc cu mult pe cele adoptate in URSS de Gorbaciov prin cunoscuta politica de perestroika si glasnosti. In sprijinul acestei afirmatii au fost subliniate o serie de proiecte dintre care mentionez: descentralizarea conducerii economice, incurajarea proprietatii private si libera initiativa a micilor intreprinzatori, liberalizarea preturilor, incurajarea cererii si ofertei pe piata interna, libertatea presei, dreptul de constituire de noi partide si organizatii politice ale caror programe nu contravin intereselor Ungariei etc.”. „I-am solicitat totodata parerea sa in legatura cu aparitia in Ungaria a unor lucrari care contestau sau puneau la indoiala apartenenta la Romania a unor parti din Transilvania. Rezum discutia noastra la doua afirmatii ale generalului maghiar: mai intii ca aceia care revendica teritorii din jurul granitelor ungare sunt foarte putini in tara sa si, in al doilea rind, dupa parerea sa, ori de cite ori Ungaria a pretins sau a incercat extinderea teritoriilor pe seama vecinilor a pierdut de fiecare data si mai mult, iar Ungaria nu poate risca si alte pierderi”. Stie si . . . Laszlo Tokes?

Aplicatii in jurul Romaniei: La nord-vest, in Ungaria, 6-8 iunie ’89, aplicatie comuna ungara, cehoslovaca si sovietiva. Intre 14-28 oct. trupele sovietice din Ungaria (Divizia 102 si Corpul 3 Armata sovietic, concomitent cu trupele din apararea antiaeriana, totalizind 13.000 militari, au organizat o aplicatie in raionul Budapesta-Tokay. Din directia nord-est, in URSS, de asemenea, aplicatii (4-17 oct. in Bucovina de Nord, in sudul Basarabiei, 2-4 nov. in raionul Balti). Apele Marii Negre au constituit de asemenea teatrul unor aplicatii navale: la sud-est de Insula Serpilor, la sud de Yalta, la vest de Suhumi si sud de Subla, in apele de est ale Bulgariei. Avertismentul iugoslav: „Nu stiu daca pe filiera iugoslava ne-a venit revolutia, stiu doar ca pe filiera iugoslava ne-au venit informatiile despre cum se va actiona pentru a provoca Revolutia”. „Prin luna oct. 1989, fostul meu omolog iugoslav, general-locotenent Giorgio Iovicic, l-a invitat pe atasatul militar roman la Belgrad, colonel Manea Dumitru, pentru a-i face o informare cu unele probleme de un deosebit interes pentru tara noastra”. Generalul iugoslav a solicitat sa se comunice la Bucuresti despre existenta unor planuri care vizau rasturnarea regimului politic din Romania. Sursela, Budapeste, Sofia, Moscova, de unde a aflat ca la o data foarte apropiata, in Romania urma sa aiba loc unele actiuni destabilizatoare. Se mentiona faptul ca vor fi organizate mai intii patrunderea unor grupuri de indivizi pregatiti spacial, care sub acoperirea de turisti veniti la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburari si panica in rindul populatiei. Dupa care, se avea in vedere extinderea revoltelor in marile localitati din interiorul tarii. (Sa ne amintim de turistii sovietici , teroristii pregatiti in Ungaria pentru lupte de gherila urbana, agentii curieri ai miscarilor , din Ungaria, Cehoslovacia si RD Germana, zecile de mii de agenti mai noi si mai vechi ai Moscovei reactivati sub comanda lui Ion Iliescu, plus armatele din jurul granitelor, au transformat tara intr’un teatru de lupte, omoruri, fratricid, razbunari, sinucideri etc. in scopul slabirii capacitatii de aparare si, in consecinta, crearea conditiilor pentru dezmembrarea tarii.

Disidentul rus Pavel Stroilov a aratat, in urma consultarii arhivelor furate din Fundatia Gorbaciov, ca au existat planuri avansate franco-sovietice de creare a unei Confederatii Europene Socialiste. El a destainuit, intr’un interviu pentru Hotnews, ca revolutiile din 1989 au fost „planuite si inscenate de KGB, iar FSN a fost complet sub controlul sovieticilor. Un memorandum al Departamentului pentru Relatii Internationale al Comitetului Central al Partidului Comunist din URSS arata ca sovieticii stiau inca din februarie 1989 ca evenimentele de la Bucuresti vor fi unele singeroase. Fragmentul din memorandumul citat, publicat de Woodrow Wilson International Center for Scholars arata ca: „In Romania inca exista atmosfera opresiva a cultului lui Ceausescu. Straduindu-se sa izoleze tara de influenta noastra, acum incearca sa imbrace haina si indirect aduce argumente impotriva noastra. Unele eruptii de nemultumire sunt posibile in aceasta tara, insa nu este posibil ca ele sa se extinda in acest moment. Situatia se va schimba cel mai probabil odata cu plecarea lui Ceausescu, care ar putea fi insotita de evenimente dureroase”. (Si, totusi, evenimentele dureroase s’au petrecut dupa plecarea lui Ceausescu, sub Iliescu-KGB si Militaru-GRU care au savirsit oribile asasinate in masa, dupa cum vom vedea in continuare). O transcriere interesanta este cea a unei conversatii in care Gorbaciov recunoaste ca Iliescu este omul Moscovei, fata de liderul bulgar, Alexander Lilov, primul presedinte al Partidului Socialist Bulgar din 23 mai 1990. In cadrul acestei discutii, Lilov i se adreseaza lui Gorbaciov: „Pina la urma, Iliescu se descurca bine in Romania, in ceea ce ne priveste”. Gorbaciov ii raspunde: „Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu. Cu alte cuvinte, da, se descurca bine, dar nu vrem sa se stie ca este apropiat Moscovei”. („Ziua pe Internet/ 29 sept. 2009). (Iata ca nici Gorbaciov nu vroia sa se stie ca asasinul Romaniei este apropiat lui). Cind credea ca totul a devenit istorie, in decembrie 2000, Gorbaciov, felicitindu-l pe Iliescu pentru neconstitutionalul mandat nr.3, a recidivat in a recunoaste implicarea totala in evenimentele din decembrie ’89 din Romania: „O mare stima si o enorma simpatie. L-am sustinut cu toate fortele in timpul acelor momente extrem de dificile din dec.’89 pe care le traiau cu totii la Bucuresti. Vorbeam des cu el la telefon si il sustineam”. Iar Iliescu, zilele trecute, spunea: „In decembrie ’89 Gorbaciov nici nu stia de existenta mea.

De ce evenimente dureroase dupa plecarea lui Ceausescu:

Dupa cum Mihail Gorbaciov stie prea bine, declansarea evenimentelor din decembrie ’89 a fost precedata de o invazie masiva de militari sovietici. Incepind cu 10 decembrie ’89, in Romania patrunde un numar fara precedent de „turisti” sovietici. Coloane intregi de automobile „Lada” cu cite patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu RSS Moldoveneasca, Bulgaria si Ungaria. Important de mentionat este faptul ca „turistii” sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte ceea ce dovedeste o complicitate la nivel inalt, dar si existenta unui numar mare de tradatori. Conform unor statistici se estimeaza la 67.000 numarul invadatorilor sovietici intrati in tara in dec.’89. „Turistii” sovietici formau forta de soc „spetznaz”, constituita din operativi ai GRU (serviciul secret al armatei sovietice), care actionau in civil (visautniki). Totodata la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie: La granita cu URSS, in zona Galati Braila s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de comando ale „spetznaz”. La granita cu Bulgaria, la Ruse se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau unitati vest-germane din cadrul cunoscutei forte CSG-9. De ris-plinsul lumii, cite forte mecanizate s’au concentrat pentru asasinarea unui batrin-bolnav care la prima huiduiala a multimii a parasit puterea.

Pastorul Laszlo Tokes este considerat astazi, scinteia care a provocat, in doar citeva zile, darimarea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceausescu. Faptul ca el este, acum, vicepresedinte al Parlamentului European denota ca, in evenimentele din decembrie ’89 a fost un factor pozitiv pentru interesele maghiare si, poate, euroatlantice, dar pentru Romania, tara in care traieste, slujeste si al carei cetatean este, Tokes ramine un odios spion si tradator ce si-a minjit sutana cu singe. O prima dovada, dezvaluirile fostului adjunct al Securitatii Timis, Radu Tinu, potrivit caruia, ofiterii securitatii au descoperit, in zilele acelui fierbinte 89, la doi agenti ai Ungariei care paraseau Romania printr’un punct vamal, o chitanta de mina semnata de insusi Laszlo Tokes. Viitorul vicepresedinte al Parlamentului European scria cu mina lui ca a primit 20.000 de lei. Penibila situatie pentru Parlamentul European, dar si pentru slujitorul Domnlui care a vindut vieti omenesti. De la Bella Kun la Laszlo Tokes maghiarii urmaresc dezmembrarea Romaniei, in 1931 sub directivele lui Stalin, in 1989 sub indicatiile lui Gorbaciov. La 8 iulie 1989 are loc, la Bucuresti, intilnirea la nivel inalt a statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, prilej cu care, intr’o intrevedere bilaterala, facilitata de Gorbaciov, conducerea ungara – Nyares Reszo, Nemeth Miklos si Gyula Horn, sustine ca Transilvania nu apartine Romaniei si ameninta ca va internationaliza problema maghiarilor din Romania. Astazi, Laszlo Tokes cere, la ONU, autonomie teritoriala si limba maghiara oficiala in Transilvania.

Generalul de brigada (rez) Aurel Rogojan, care,in 1989 era seful Cancelariei DSS, „omul din umbra” al lui Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului, deescrie contextul international si eforturile revizioniste ale Ungariei. Potrivit generalului in rezerva, DSS a avut agenti in taberele de pregatire ale celor care urmau sa duca in Romania operatiuni de gherila urbana. Totodata securitatea a interceptat mai multi emisari care au realizat puncte de sprijin in localitati importante din Romania. Anterior, in dec. 1988, conducerea iugoslava l-a iritat pe Ceausescu punind in discutie problema Banatului. In august 1989, agenti de informatii ai Departamentului Securitatii Statului, infiltrati in cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raporteaza primele date in legatura cu pregatirea unor formatiuni de lupta (gherila urbana) ale caror misiuni erau sa actioneze in Romania pentru crearea pretextelor unor evenimente in consens cu evolutiile din Polonia si Ungaria, iar ulterior si din Cehoslovacia, R.D. Germana si Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov si George Herbert Bush si, pe de alta parte, de Francios Mitterand si Helmuth Kohl, avind si binecuvantarea Sanctitatii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului. Organizatia Romania Libera si UMRL au fost paravanul sub care AVO (acronimul Securitatii RP Ungara) au organizat formatiuni paramilitare pe care le-au instruit in tabara (cazarma militara) de la Bicske pentru „actiuni viitoare de gherila urbana in Romania”. Agenti curieri ai miscarilor „solidarnosc” din Polonia, „forumurilor civice” din Ungaria, Cehoslovacia si RD Germana sunt interceptati si anchetati, in plenitudinea indeplinirii misiunilor de racolare si fixare ce reveneau „revolutionarilor alesi pentru provocarea surprizelor strategice (politice) planificate”. Ei aveau sa recunoasca cine sunt, de unde au venit si cu ce scop, precum si gradul de indeplinire a misiunii lor. In toamna anului 1989, emisarii realizasera contacte si constituisera puncte de sprijin in Alba Iulia, Arad, Brasov, Bucuresti, Caransebes, Cisnadie, Cluj, Constanta, Craiova, Cugir, Iasi, Lugoj, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Targu Mures, Timisoara . . . .Fiecare emisar actiona „multiplu de zece”, iar fiecare nou membru cauta alti zece. In Bucuresti s’au vizat recrutari, inclusiv din rindurile elevilor de liceu, cu care se realizau intilniri de instruire in parcuri. Unii parinti, ingrijorati, s’au adresat Biroului de Informatii, Sesizari si Reclamatii al Ministerului de Interne. In zilele de foc din dec.’89 am avut confirmarea deplina a misiunikor acelor emisari. Cele mai mai multe orase-tinta ale curieratului lor au fost cuprinse, in dupa amiaza zilei de 22 dec., de furia unor revolte, aparent ilogice, in care, initial, interlopi periculosi, terorizind unitatile de securitate si militie (din inalt ordin subordonate comandamentelor judetene militare de aparare, urmare a starii exceptionale instituite), s’au transformat ad-hoc in „revolutionari profesionisti”.. In sinteza, cind generalul Vlad a cerut sa fie informat despre situatia din tara, i-am raportat ca pe linia Timisoara-Resita-Caransebes-Alba Iulia (Cugir)-Sibiu-Brasov, Banatul si Transilvania sunt incercuite de focarele unor violente extreme ale caror tinte erau sedii ale Securitatii si Militiei, unele fiind atacate, incendiate, cu evidenta intentie ca ocupantii lor sa fie arsi de vii. Am mai mentionat ca, asa cum se prezinta situatia, Banatul si Transilvania par a fi izolate de restul tarii si i-am prezentat succint ce s’a comunicat din fiecare judet. S’a interesat daca sunt probleme la Targu Mures, in Harghita si Covasna. Acolo insa era o linste suspecta si se astepta ca, in urmatoarele doua zile, la Odorheiul Secuiesc si in alte localitati sa se dezlantuie evenimente de un tragism cutremurator . . . .”, incheie generalul de brigada (rez), Aurel Rogojan, edificatoarele dezvaluiri. Astazi, cu voia Sfintului Scaun (?), Laszlo Tokes cere la ONU, autonomie teritoriala. Preludiul la cantata „dezmambrarea Romaniei”??. Nu pot sa nu completez dezvaluirile generalului Rogojan cu aspecte privind relatiile romano iugoslave. „Putini dintre istoricii romani cunosc faptul ca in perioada regimurilor Dej si Ceausescu, Iosip Broz Tito a fost cel care s’a impus in fata celor doi sefi de stat romani, dar, din umbra, Iugoslavia, alaturi de alte state vecine, uneltea la destramarea Romaniei. Documentele cercetate pentru scrierea cartii „Istorie, geopolitica si spionaj in Balcanii de vest”, demonstreaza temeinic ca Tito, fostul presedinte al Iugoslaviei, a incercat, folosindu-se de serviciile secrete, sa rupa bucati din Romania”.

Ce faceau, in zilele fierbinti, complicii teroristilor, din interior.

Spune, cel care, la ordinul lui Gorbaciov, s’a instalat, chiar din 22 decembrie ’89, in locul lui Ceausescu. Acesta, in fata Comisiei Parlamentare pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, confirma ca el a fost cel care, imediat dupa fuga dictatorului, a preluat toate pirghiile puterii si in special organele de forta, armata, securitate, militie, pe care le-a manevrat si dirijat intru realizarea scopului final, distrugerea Romaniei: „Deci, am dat acest gir politic conducerii existente a armatei. Generalul Guse, din pacate, a ramas aici (in fostul sediu al CC al PCR) in noaptea de 22 si toata ziua de 23, cind lucrurile au devenit foarte dificile . . . Si, in seara de 23, cind ne-am adunat la Ministerul Apararii Nationale, am decis sa fie chemat Guse la MapN, sa-si ia treburile in mina” (inclusiv cadavrele trupelor USLA pe care le-ati chemat, ciuruit si lasat in strada cu placarda . n.m.). „In noaptea de 23 ne-am dat seama ca Guse este depasit. . . .a venit la mine, foarte agitat, foarte tulbure, sa-mi ceara sa ies la televiziune si sa cer populatiei Bucurestiului sa paraseasca strazile, sa se retraga toti in case si in intreprinderi. In conditiile acestea, de anarhie totala din oras, spunea el, armata nu poate sa faca ordine. Am cautat sa stau de vorba cu el, sa-i explic ca asta ar fi o mare gafa, o mare greseala politica. Revolutia a fost infaptuita de oameni care au iesit in strada; a veni cu o asemenea idee si cu motivatia ca armata sa faca ordine, ar fi un semnal ca armata vrea sa puna mina pe putere. In plus i-am spus: dumneata stai aici in sediul Ministerului Apararii Nationale. Eu circul prin oras, pentru ca circulam tot timpul, de la MapN la Televiziune si viceversa, intr’un TAB . . .Era atmosfera aceea de entuziasm general.` . . . Adica se vedea ca il parasisera nervii . . .De aceea , in ziua de 24 dupa amiaza, am luat decizia ca sa-l inlocuim . . .sa apelam la generalul Militaru”. Cu scuzele de rigoare, trebuie sa-i spun presedintelui de onoare ca minte ca un . . . mincinos. Nu pe 24 l-a inlocuit pe Guse cu Militaru; in seara de 22 dec. La TVR s-a anuntat ca generalul Nicolae Militaru este noul ministru al Apararii, iar acesta a trecut imediat la aplicarea principalului obiectiv al noii puteri: desfiintarea fizica a securitatii, dusmanul terorismului. Astfel, pe 23 decembrie ’89, principalii agenti sovietici, Militaru (GRU) si Ion Iliescu (KGB) au savirsit un asasinat in masa de o cruzime nemaiintilnita in tara noastra, asasinat care probeaza cu plus de evidenta, sustinerea tezei atacului terorist din dec.’89. Constantin Isac, un revolutionar care l-a arestat pe Ilie Ceausescu si care s’a aflat, in primele zile dupa fuga Ceusestilor, linga Iliescu, Roman, Voican Voiculescu, Victor Stanculescu, Dan Voinea si Mihai Chitac, atit la TVR, cit si la MAPN, a dezvaluit, in amanunt, odiosul asasinat savirsit in seara zilei de 23 dec.’89, de catre generalul Militaru, proaspat numit, anume, de Iliescu, ministru al Apararii. Citeva vehicole ARO blindate (ABI), pline cu uslasi condusi de colonelul Trosca (fost sef al statului major al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista – USLA) au fost chemate in fata sediului MapN, de insusi generalul Militaru, pentru a apara sediul ministerului de teroristi, pentru ca tot el, Militaru, sa ordone spulberarea ABI-urilor; ordinul de tragere fiind transmis tancurilor din fata ministerului de colonelul Safta (ulterior general) cu textul „NIMICITI PRIN FOC SI CALCARE CU SENILE” Ferocitatea asasinilor Iliescu si Militaru depaseste orice imaginatie:Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele de pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute, in strada, timp de sase zile, cu pancarde pe care scria TERORISTI., pentru ca trecatorii sa le scuipe sa le arda cu tigara, ori sa urineze pe ele. Capul colonelului Trosca, despartit de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara in gura, infipt pe osia unui ABI rasturnat. Diversiunea Trosca a fost o cruda razbunare, pentru ca Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii ’80 l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru) drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Ceausescu l-a trecut pe linie moarta.SAPTE MORTI, 11 ORFANI, NICI O ANCHETA. Generalul Militaru ordonase expres ca blindatele usoare ale USLA sa fie conduse, personal, de colonelul Trosca, pe motiv ca trebuiau eliminati „teroristii” care trageau de la restaurantul Orizont spre sediul MapN. Unsprezece tineri care traiesc cu stigmatul „fiu de terorist” si carora trebuie sa li se schimbe oprobriul in onoare: fiu de erou. Iar asasinul, teroristul nr.1, dupa peste 20 de ani, la intrebarea ziarului Vremia Novostei „cine a tras” raspunde, parca, dupa alta lume: „Este, inca, o enigma. Cred ca a fost vorba de o structura pregatita inca de Ceausescu pentru vremuri tulburi, pentru luptele de gherila in conditii urbane in cazul ca tara ar fi fost ocupata”. Iar vorbeste de fringhie in casa spinzuratului.

Inca o proba de terorism, nu revolutie: In seara zilei de 21 decembrie ’89, generalul Vlad, fiind chemat la sediul CC, a asigurat preluarea rapoartelor operative telefonice ale sefilor unitatilor judetene (municipale si orasenesti, unde existau structuri locale) ale DSS, transmise la cabinetul sefului departamentului. Invariabil, la apelurile „suntem atacati, ne dau foc, ce facem?”, raspunsul era standard: „solicitati sprijin comandamentului judetean de aparare!”. Seful securitatii judetului Sibiu, locotenent-colonel inginer Theodor Petrisor, primind aceasta solutie, mi-a spus sa astept un moment si sa ascult. A deschis probabil fereastra si a orientat receptorul telefonului spre exterior. Am auzit un tir infernal, suieraturi si rapait de gloante, cum numai in filmele de razboi auzisem. „Cine trage?’, l-am intrebat. „Cei la care ne trimiteti sa ne apere”, a fost raspunsul. Orice om de bun simt, aflind toate acestea, se lamureste ca revolutia lui Iliescu a fost, in fapt, actiunea de distrugere prin foc si calcare cu senile a securistilor, acei slujbasi ai puterii instriti si platiti sa apere tara de teroristii sovietici si de hienele vecine gata sa muste din trupul tarii. Dar, asa cum a spus si Virgil Magureanu, complotistul din echipa lui Iliescu, totul s’a desfasurat numai cu complicitati din interior.

La Iasi, da, revolutie. De catifea. Trupele sovietice oprite la Prut..

Iasi, 22 decembrie 1989. In biroul comandantului de divizie, colonelul I.C., suna telefonul. Este invitat in cladirea unde reprezentantii miilor de ieseni iesiti in strada preluasera puterea de la autoritatile locale. Ajuns la imobilul inconjurat de manifestanti, in timp ce o voce striga „armata e cu noi”, a fost rugat sa vorbeasca multimii. Colonelul a fost privit de manifestanti cu speranta. Le-a vorbit calm.. Militarii fac parte din popor. Multimea a scandat: „Ar-mata e cu noi”. A zarit oameni plingind. La Bucuresti, conform TVR, Nicolae Ceausescu mai era seful statului. Atunci au intrat pe usa doi ofiteri, dotati cu pistoale si masti contra gazelor.”Ma aresteaza, si-a zis colonelul, pentru ca am pactizat cu demonstrantii”. S’a inselat. I-au raportat ca o coloana de manifestanti se indreapta spre comandamentul local al Securitatii. A intuit pericolul si a dat ordine precise. Cind revolutionarii au ajuns acolo, au observat cu uimire, ca infanteristii preluasera paza institutiei.. S’a cerut eliberarea tuturor celor aflati in arest… Li s’a dat drumul imediat. Demonstrantii au vrut sa’i vada pe securisti. Si au acceptat sugestia de a forma un grup de reprezentanti. Acestora li s’a aratat sala unde erau adunati, dezarmati si sub paza militara, ofiterii si suofiterii de securitate gasiti in unitate. Revolutionarii au vazut si locurile unde santinelele armatei pazeau rastelele cu armele cadrelor de securitate si documentele secrete. Revendicarile multimii erau indeplinite. NU S’A TRAS NICI UN FOC DE ARMA. Cu luciditate a fost evitata o baie de singe. („Ziua” pe internet/16 dec.2009).Ziarul Ziua continua: In Capitala, dupa euforia initiala a populatiei, eliberata de dictatura, au urmat zile si nopti de confuzie, cu civili si militari, toti romani, impuscati cu cinism in cap. La televiziune se cerea chemarea unor trupe straine, specializate in „lichidarea teroristilor”, tocmai cind granicerii il informasera si pe comandantul diviziei din Iasi despre deplasarea unor coloane militare sovietice spre podurile de trecere peste Prut. Iata de ce colonelul I.C. nu a fost surprins de invitarea sa la Ungheni, de catre omologul sau sovietic. Acesta l-a intrebat care este soarta comunistilor romani. Apoi i-a declarat ca are mandat sa intre cu trupele sale in Romania, daca i se solicita ajutorul. Colonelul surise amar: „Asa ati procedat si in Cehoslovacia, in 1968”. Sovieticul raspunse dur: „Stiti ca nu veti rezista aici, cu fortele proprii, mai mult de 90 de minute. De ce nu ne lasati calea libera?”. Romanul s’a ridicat in picioare si a replicat senin: „Si ce o sa faceti dupa ce ne striviti pe noi, la frontiera? O sa treceti cu tancurile voastre peste sutele de mii de ieseni, iesiti in strada pentru libertate?. Cind a revenit in biroul sau i s’a raportat ordinul sosit de la Bucuresti. Armata romana nu are nevoie de „sprijinul” trupelor sovietice – specificase clar generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major. Se confirma astfel masura luata anterior, telefonic, de catre generalul Petre Geanta, seful de stat major al trupelor de graniceri: NU TRECE NIMENI PESTE VOI!. Slava tie, oras erou. Traiesc mindria ca sunt fiu de moldovean.

Atrocitatile impotriva fortelor de securitate si ordine si in special impotriva detinatorilor de secrete privind uzurpatorii, continua.

Incepind cu 22 dec.’89, activitatea teroristilor s’a axat, in principal, pe suprimarea celor ce le stiau trecutul, a organelor de securitate si ordine, pentru ca apoi sa se transforme intr’o permanenta vinatoare si deconspirare a securistilor si colaboratorilor lor. S’a inoculat in mintea poporului conceptia ca vinovati pentru tot ce a fost inainte au fost securitatea si militia, adica tocmai acele organe care au asigurat apararea integritatii statului, a avutiei nationale si a ordinei publice. Totul a disparut odata cu disparitia acestor organe. Sa vedem ce a urmat zilei de 22, iesirea din adincuri a teroristului sef.

– In zilele atacului terorist au fost ucisi generalul Constantin Nuta, adjunct al ministrului de interne si seful Inspectoratului General al Militiei (IGM), si sdjunctul IGM, general Velicu Mihalea. Nuta era un militar cu experienta si fost sef al contrainformatiilor militare, calitate in care cunostea numeroase dedesubturi ale racolarilor facute de serviciile straine de spionaj. Dati in urmarire, cei doi generali sunt arestati la Deva si urcati intr’un elicopter pentru a fi dusi la Bucuresti. Insa, in mod ciudat, elicopterul este doborit cu arme de foc si toti cei aflati la bord isi pierd viata.

– Nicolae si Elena Ceausescu sunt judecati si executati pe data de 25 dec.’89, la Targoviste. Opt ani i-au trebuit Ministerului Apararii Nationale pentru a elibera certificatele medicale de constatare a decesului, intrucit documentele au fost semnate de Vladimir Belis, directorul Institutului National de Medicina Legala, la ordinul lui Stanculescu, fara sa fi vazut cadavrele. Ceausestii au fost torturati, dupa cum a declarat Cerasela Birjac, garda de corp a lui Gelu Voican Voiculescu, martor la inmormintarea dictatorilor: „Cei doi au fost torturati inainte de a muri. Vroiau sa afle numele de conturi”. „Picioarele lui erau negre si pareau rupte. Elena, foarte frumoasa, in ciuda ranii de pe partea stinga a capului. Piciorul drept scos din articulatie, fiind intors nefiresc. Nu a reusit sa-i puna decit un pantof”. „Am bagat in el sase gloante si s’a blocat arma. Ionel a descarcat in el tot incarcatorul, iar Gheorghiu a tras si el tot sase sapte gloante. Ceausescu s’a ridicat pe zid cam un metru cind l-a prins Ionel in rafala. A cazut ca un sac de cartofi. Ea a cazut pe o parte si facea niste gesturi macabre. Avea gauri imense in ea si se zbatea.. Eram la 15-20 de centimetri. Am schimbat incarcatorul si i-am tras 30 de cartuse in cap.Eram plin de creier si de oase”, si-a incheiat eroica poveste bravul ostas al armatei romane, plutonierul major (azi, probabil, ofiter) Dorin Carlan, cel care s-a amuzat auzind, la sfirsitul procesului de o ora si jumatate, sentinta: „Cu recurs in zece zile.Sentinta se duce la indeplinire imediat”.

– Pe 28 dec., generalul Marin Ceausescu, fratele dictatorului, este gasit mort la Viena. El indeplinea functia de sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei, considerata sediul spionajului romanesc in Europa Occidentala. Marin Ceausescu a fost gasit spinzurat la subsolul cladirii care gazduia Agentia Economica din Austria. Decedatul ar fi avut acces direct la conturile familiei Ceausescu din strainatate.

– Genaralul Dumitru Puiu era comandantul Aeroportului Otopeni si a fost martor al carnagiului din zona aeroportului. Puiu a disparut dupa ce a anuntat in direct la televiziune, in seara zilei de 24 decembrie ’89, ca detine filme cu ce s’a intimplat la Otopeni, cu o zi in urma. Este internat la spitalul de nebuni din Timisoara unde isi gaseste sfirsitul in conditii ramase neelucidate, la inceputul aceluias an 1990.colegii lui au declarat ulterior, ca ultimele lui cuvinte au fost:”Salvati-ma,astia vor sa ma omoare”

– Presedintele completului de judecata al sotilor Ceausescu, generalul Gica Popa, a intrat, pe 1 martie 1990, in biroul 122 de la Ministerul de Justitie. Se aude un zgomot puternic, iar Popa este gasit intr’o balta de singe. Inca traia. A fost transportat la Spitalul Militar Central, dar aici si-a gasit sfirsitul.

– Nicolae Giosan, fostl ministru al agriculturii, moare la inceputul lunii august 1990 in penitenciarul Jilava, dupa ce ii este administrata o injectie „ciudata”. Ministrul era o somitate in agronomia romaneasca si un apropiat al cuplului Ceausescu.

– Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a a Securitatii, era un specialist in inabusirea revoltelor. A participat la reprimarea rascoalei minerilor din Valea Jiului, in 1977, dar si la evenimentele de la Brasov, 1987. Dupa revolutie a fost arestat si inchis, fiind anchetat in dosarul Timisoara. Procesul sau nu a apucat sa se termine deoarece Macri a murit in inchisoare, in aprilie 1991. Coincidenta face ca aceasta moarte sa fie una extrem de oportuna, avind in vedere faptul ca Emil Macri, un personaj din camarila dictatoriala, nu a mai apucat sa depuna marturie in dosarul evenimentelor din dec.89.

– Colonelul Petre Moraru, loctiitorul sefului Inspectoratului General al Militiei, a fost cel care a asigurat transportul celor 41 de cadavre de la Timisoara la crematoriul „Cenusa” din Bucuresti. Condamnat la 15 ani de inchisoare, acesta se spinzura in inchisoare, in anul 1991, nesuportind regimul de detentie. De cercetat istoria acestor cadavre caci se spune ca ar fi fost agenti maghiari proveniti din centrele de antrenament pentru lupte de gherila, recunoscuti de securistii infiltrati in acele centre, si lichidati in timp ce isi faceau datoria fata de statul maghiar. Acestor teroristi li s’ar fi ridicat un monument in tara vecina si prietena.

– Nicolae Doicaru, fost sef al Securitatii Constanta, a murit in mod misterios in timpul unei vinatori in 1992. In ciuda faptului ca toti participantii foloseau alice, el este lovit de un glont care il reduce la tacere. Nicolae Doicare facea parte din anturajul lui Nicolae Ceausescu.

– In noaptea de 22 decembrie, la sediul CC isi face aparitia comandantul USLA, Gheorghe Ardeleanu, pe numele real Moise Bula. El pune la dispozitia Armatei trupele speciale de interventie. Incidentul in care este ucis colonelul Trosca si colegii sai, in fata Ministerului Apararii, la comanda generalului Militaru, demonstreaza cu prisosinta ca PROFESIONISTII ANTITERO ERAU VIZATI SA POZEZE IN POSTURA DE TERORISTI. Inginerul Constantin Isac, apropiat al familiei Ardeleanu, ne relateaza: „La sase luni dupa evenimetele din dec.’89, colonelul Ardeleanu a fost indepartat de la conducerea USLA. Era normal pentru ca activase ca sef de contraspionaj pe Europa si avea baza de date cu spionii europeni. . . . S’a retras in satul Petrani, linga Oradea, unde avea sa-si gaseasca sfirsitul in iunie 1993, oficial intoxicat cu insecticid in timp ce stropea cartofii din gradina”.

– Colonelul in rezerva Vasile Malutan, pilotul elicopterului cu care cei doi dictatori paraseau sediul Comitetului Central, s’a stins din viata in luna mai 1995, a doua zi dupa ce a afirmat in fata Comisiei parlamentare pentru cercetarea evenimentelor din dec.’89 ca Ceausescu plecase din CC si a avut in elicopter, tot timpul asupra sa o valiza plina cu documente.

– Senatorul taranist Serban Sandulescu, autorul cartii „Decembrie ’89 – Lovitura de stat a confiscat revolutia romana” si membru in Comisia senatoriala „Decembrie 1989”, a murit, in conditii misterioase, la sfirsitul anului 2000.

– Tot suspect a murit si jurnalistul Alexandru Sanc, autorul cartii „KGB-ul si revolutia romana”, dupa un cancer galopant.

Si, astfel de tragisme traite de romanii care si-au iubit tara, sunt de ordinul miilor, poate, a zecilor de mii, datoria noastra, a celor care nu mai au ce pierde, este sa trezim marile puteri din expectativa si sa cerem, in numele „drepturilor fundamentale ale omului”, adevarul despre evenimentele din decembrie 1989, evenimente care au distrus, din temelii, Romania, au provocat moartea a peste 1500 de oameni si au ucis speranta, increderea in autoritati si viitorul a cel putin trei generatii, al caror nivel de trai va fi grav afectat de faptul ca de 21 de ani, romanii maninca pe datorie. Nu este ingaduit a se privi cu indiferenta situatia alarmanta a generatiilor de miine, copiii de azi care traiesc, unul din trei (33%) SUB PRAGUL SARACIEI. Mortalitatea infantila, pe primul loc in Uniunea Europeana. La fel nivelul de trai.

Ultimul conducator al URSS, Mihail Gorbaciov, are datoria sa recunoasca dezastrul produs Romaniei, dezstru care nu poate fi evidentiat decit in cadrul unui proces la Tribunalul International de la HAGA.. Una din motivatiile acestui proces este impactul atacului terorist asupra poporului roman, care, in proportie de 62% l-ar vota pe Ceausescu presedinte. Numai un tribunal international poate stabili daca distrugerea Romaniei a fost consecinta ambitiei absurde a lui Gorbaciov de a-i baga pe git lui Ceausescu utopicele idei ale reformarii comunismului, sau ambitiei criminale de a-l umili si pedepsi pe dictatorul roman pentru repetatele cazuri cind acesta il infrunta si il contrazicea, uneori, pe buna dreptate. Oricare ar fi motivatia, adevarul este ca URSS, KGB-ul au exercitat asupra Romaniei o invazie cu forte armate proprii unui razboi de ocupatie. Poate este exagerat spus, dar fortele armate puse in miscare nu justifica n ecesitatea de a schimba un conducator, si URSS erau cel mai putin indreptatite sa procedeze astfel cu un conducator comunist..Foarte grav si cinic apare gestul lui Gorbaciov, care cu citeva zile inainte, la 4 decembrie 1989, s’a semnat acea declaratie a tarilor din Tratatul de la Varsovia, fara Romania, prin care se condamna interventia in Cehoslovacia din 1968. Fara Romania, intrucit, cind Gorbaciov a comunicat ca se va semna o declaratie de condamnare a interventiei din 1968, Ceausescu a spus: , la care Gorbaciov: . Generalul Constantin Olteanu, secretar al CC cu probleme internationale, care a participat, alaturi de Ceausescu, la intilnirea de la Moscova din 4 dec.’89, continua povestirea : Ceausescu a continuat cu propunerile. . Gorbaciov, ca sa raspunda ceva, zice . Gorbaciov s-a blocat, a zis ca trebuie sa discute cu fiecare si a cerut o pauza. Ceausescu n-a iesit in pauza. In aceasta pauza, Egon Krentz, secretar-general al Germaniei a venit si la Ceausescu. etc. La plecare a spus asa: E bine de aflat la cine s’a referit Krentz ca nu va mai fi. Poate, chiar la el, caci dupa pauza, nemtii au spus ca nu sunt de acord sa se retraga trupele sovietice . . . Este adevarat ca Ceausescu nu a fost un intelept, dar istetimea nativa l-a ajutat sa iasa invingator in mai toate disputele cu omologul sau sovietic, pe care il considera egalul si nu superiorul sau.. Mai ales ca masurile preconizate de Gorbaciov, privind intregul lagar socialist (reformarea si liberalizarea comunismului), s’au dovedit greseli istorice cu costuri, umane si materiale, imense. Cind i s’a acordat premiul Nobel pentru pace, nu cred ca s’a stiut ca in timp ce propovaduia libertatea popoarelor de a-si alege, singure, linia politica, egalitatea in drepturi si neamestec in treburile interne ale altor state si condamna interventia armata in Cehoslovacia din 1968, Gorbaciov trimetea armata sovietica sa ocupe Romania..Si ar fi ocupat-o daca Generalul Stefan Gusa, generalul Petre Geanta si colonelel I.C. de la Iasi nu ar fi comandat infanteristilor si granicerilor „Nimeni nu trece peste voi”.

Speram si dorim ca actualii conducatori ai Federatiei Ruse, ai Statelor Unite ale Americii si ai tarilor din Uniunea Europeana, ca, in cazul ca vor aprecia drept juste cele semnalate in prezenta scrisoare, sa-si asume raspunderea pentru masurile neloiale si nelegitime luate de tarile lor impotriva Romaniei, din decembrie ’89, nevindecate pina in ziua de azi, cu rugamintea de a coopera la eforturile de scoatere a tarii din marasmul in care se afla de 21 de ani. Apelam, de asemenea, la Sfintia Sa Parintele Bisericii Catolice, de a face cele trebuincioase vindecarii spirituale si morale a credinciosilor romani care au comis pacatul de fratricid, impinsi la acest pacat de interese globale, poate, necesare, incuviintate si de Vatican. Adresam Sfintului Parinte, rugamintea de a ridica la cer rugaciuni pentru sufletele celor ucisi in decembrie ’89 si iunie 2000.

Asigur pe cei ce ma vor acuza de intentia de a rascoli trecutul, sau de a incita la razbunare si noi violente, ca nu acesta este scopul scrisorii de fata. Aceasta culegere de adevaruri si realitati, extrase din presa romaneasca, are menirea de a informa, pina la cele mai inalte nivele, situatia dezastroasa in care se gaseste Romania, nu din vina fostei conduceri, nu din vina actualei conduceri, ci numai din vina vecinilor interesati in dezmembrarea Romaniei si insusirea de halci din trupul tarii.

Sfatul dat, cindva, de Mao lui Ceausescu: „Focul de acasa il stingi cu vecinii, nu cu prietenii de departe”, nu a fost de folos Romaniei care a invatat, din experienta, ca decit asa vecini, mai bine in pustiu.

Multumesc cititorilor pentru interesul de a afla adevarul si le urez, sanatate si impliniri.

Gheorghe Tanasescu, cetatean roman si american. 3 decembrie 2010

Nota. Materialul a fost difuzat la: Presedintia Romaniei, CSAT, prim ministru, ambasadele tarilor din Uniunea Europeana, Ambasada Federatiei Ruse, Ambasada SUA, Nuntiul Apostolic – Vatican.

 

Avertisment EXTREM al unui cunoscut academician: Integrarea în UE este de fapt dezintegrare. Suntem o colonie pe zi ce trece. Grupările Soros au distrus România și au acaparat instituțiile

Avertisment EXTREM al unui cunoscut academician: Integrarea în UE este de fapt dezintegrare. Suntem o colonie pe zi ce trece. Grupările Soros au distrus România și au acaparat instituțiile 

În curând se vor împlini 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană. Bunăstarea și prosperitatea promisă înainte de 2007 întârzie să apară, România scufundându-se în sărăcie. În acest moment, conform statisticilor, depășim ca nivel de trai doar Bulgaria, care însă se apropie cu pași repezi de noi. Există tot mai multe voci care spun că România este acum o colonie, care nu mai produce (aproape) nimic, importând masiv tot.
Este și părerea academicianului român Sorin Dumitrescu, cunoscut pictor și iconar.
Întrebat de către sputnik.md cum se simte România din cadrul Uniunii Europene, Sorin Dumitrescu a tranșat problema fără ocolișuri: “România este dezintegrată complet, nu mai există valori. Suntem o colonie pe zi ce trece. Vreți vești de unde ne-am dezintegrat. Că aparent e integrare, dar în realitate e dezintegrare deoarece suntem o colonie pe zi ce trece. Cred că Ștefan cel Mare al dumneavoastră din centru se întoarce în mormânt de mânie, și toți ceilalți”.
El a afirmat că este inacceptabilă direcția pe care o are în momentul de față România. “Suntem într-un proces de dezintegrare urmarită, profesionistă, a sistemului de valori. În România nu se mai vede om de catățean, toți sunt risipiți pe toate direcțiile, iar pentru cultură este ceva de netrăit”, a punctat Sorin Dumitrescu.
“Greșeala după părerea mea, eu n-am spus că noi nu avem hibe, dar greșeala mare este a năvălitorului. Năvălitorul este Occidentul, de care spre deosebire de mongoli și alte neamuri agresive, noi ne-am bucurat în 1989″, a mai spus academicianul.
Sorin Dumitrescu a precizat că invadatorul nu are nevoie de valorile noastre și ne-a impus valori străine. Grupările Soros, apărute imediat după 1989 cu puternică susținere financiară, au distrus România și au acaparat instituțiile.

Capeteniile ROMANIEI au prigonit valorile (printre straini) ,ca sa poata fura,maltrata si MARTIRIZA Adversarii-110 ani de la nașterea scriitorului Mircea Eliade;Iata 7 lucruri mai puţin ştiute despre celebrul filozof și istoric al religiilor

Mircea Eliade  a fost un gînditor și scriitor român. Filozof și istoric al religiilor, a fost profesor la Universitatea din Chicago şi onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

110 ani de la nasterea lui Eliade

Istoric al religiilor, filosof, prozator și eseist, personalitate marcantă a culturii mondiale, Mircea Eliade s-a născut la 9 martie 1907, în București, ca fiu al lui Gheorghe Ieremia (devenit Eliade prin schimbarea numelui), ofițer, și al Ioanei (născută Stoenescu). Școala primară a urmat-o între 1913 și 1917, potrivit Dicționarului Scriitorilor Români, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998.

A urmat Liceul “Spiru Haret” (1917-1925) și cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1925-1928), avându-i ca profesori pe C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Mircea Florian și Nae Ionescu. Doctor în filosofie, cu o teză despre Yoga (1933). Și-a completat studiile în Italia (1927-1928, unde a elaborat teza de licență “Filosofia italiană de la Marsiglio Ficino la Giordano Bruno” și l-a cunoscut pe Giovanni Papini), Austria și Elveția (1927), Birmania, Ceylon (1928), Egipt, Anglia, Franța.

Perioada petrecută în India (1928-1932) îi va marca decisiv existența și implicit opera; aici îi va cunoaște pe marele profesor Dasgupta și pe filosoful și poetul Rabinddranath Tagore și se va iniția în practicile hinduse. Încă din perioada liceului, continuând și la maturitate, s-a instruit în științele naturii, filosofie, beletristică, a învățat greaca veche, latina, ebraica, persana, italiana, engleza, tibetana, sanscrita, pentru a lua contact direct cu spiritualitatea fiecărei națiuni, pentru a cerceta filosofia și cultura acestora.

(w620) poza1

A fost asistent la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1933-1940), a ținut cursuri de filosofia și istoria religiilor (a inaugurat, la sfârșitul anului 1933, un curs despre “Problema răului în filosofia indiană”). Din 1940, a fost numit atașat cultural pe lângă Ambasada României din Londra, fiind transferat, în 1941, la cea din Lisabona, unde a rămas până în 1945. Din acest an, stabilindu-se pentru o scurtă perioadă la Paris, a predat, la “L’Ecole Pratique des Hautes Etudes”, un curs liber pe teme de istoria religiilor (1946-1948). A participat, în continuare, la diferite congrese internaționale și a conferențiat în Italia, Germania, Suedia, Norvegia. În 1956, a fost invitat să țină o serie de prelegeri la Universitatea din Chicago, stabilindu-se aici definitiv, din martie 1957, ca profesor de istoria religiilor, devenind apoi profesor titular și coordonator al Catedrei de istoria religiilor (Catedra “Mircea Eliade”, din 1985), iar din 1962 fiind “distinguished service professor”.

Preocupat încă din tinerețe de studiul variatelor forme ale religiei, Eliade a fost atras inițial de religiile Indiei antice, apoi de șamanism, de semnificația mitului primitiv, de morfologia sacrului și de istoria credințelor religioase. Opera sa științifică și religioasă (studii, lucrări, eseuri, rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor, dar și asupra unor domenii încă necunoscute la noi, ca alchimia, cosmologia) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante — fundamentale — contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios.

(w620) poza2

Printre scrierile sale în acest domeniu se numără: “Yoga. Essai sur les origines de la mysthique indienne” (1936), “Traite d’histoire des religions” și “Le mythe de l’eternel retour” (1949) — lucrările care i-au adus faima mondială, “Le chamanisme et les techniques archaiques de l’extase” (1951), “Images et symboles” (1952), “Le Yoga. Imortalite et liberte” (1954), “Forgerons et alchimistes” (1956), “Mythes, reves et mysteres” (1957), “Naissances mystiques” (1959), “Aspects du mythe” (1963), “Le Sacre et le Profane” (1965), “De Zalmoxis a Gengis-Khan” (1970), “La nostalgie des origines” (1972), impunătoarea lucrare “Histoire des croyances et des idees religieuses” (I-III; 976,1978,1983), “Occultism, witchraft and cultural fashions” (1976). A mai elaborat, de asemenea, împreună cu I.P. Culianu, un “Dicționar al religiilor” (1989), rezultat în urma studierii a 33 de religii sau grupuri de religii.

A mai publicat și volume de eseuri filosofice: “Alchimia asiatică” (1934), “Cosmologie și alchimie babiloniană” (1937), “Soliloquii” (1932), “Oceanografie” (1934), “Fragmentarium” (1939), “Mitul reintegrării” (1942), “Comentarii la legenda Meșterului Manole” și “Insula lui Euthanasus” (1943).

Conform Dicționarului Scriitorilor Români, a colaborat, încă din anii de liceu, cu proză fantastică, articole științifice, în publicații ca “Ziarul științelor populare și al călătoriilor” (debut în 1921 cu un articol științific și cu povestirea fantastică “Cum am găsit piatra filosofală”, pentru care i s-a acordat premiul I al ziarului), “Revista Fundațiilor Regale”, “Cuvântul” (în care a publicat, în 1926, “Romanul adolescentului miop”), “Universul”, “Viața literară”.

A editat revistele “Zamolxis. Revue des etudes religieuses” (Paris, 1939-1942, redactor-șef), “Antaios” (Stuttgart, 1960-1972, împreună cu Ernest Junger) și a condus publicația “History of religions” (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, împreună cu V. Ierunca, periodicele “Caiete de dor” (1951-1957), “Ființa românească” (1963-1968), “Limite” (din 1969), “Ethos” (din 1973) A debutat cu romanul “Isabel și apele diavolului” (1930), continuând cu romane și nuvele, proză fantastică: romane — “Maitreyi” (1933, Premiul “Techirghiol-Eforie”) — i-a adus celebritatea la numai 26 de ani, “Întoarcerea din rai” și “Lumina ce se stinge” (1934), “Huliganii” (I-II, 1935), Domnișoara Christina” (1936), “Șarpele” (1937), “Nuntă în cer” (1938), “Noaptea de Sânziene” (I-II, 1970); nuvele — “Secretul doctorului Honigberger” și “Nopți la Serampore” (1940), “Pe strada Mântuleasa” (1968), “La țigănci” (1969), “În curte la Dionis” (1977), “Tinerețe fără tinerețe” (1978). A mai publicat eseuri — “Despre Eminescu și Hasdeu” (1987), a realizat ediția critică “B.P. Hasdeu” (1937, Premiul Societății Scriitorilor Români), a scris piese de teatru — “Coloana nesfârșită” (1970) și “Iphigenia” (1974) și memorialistică — “India” (1934), “Fragments d’un journal” (I-II, 1973-1981), “Memoires”, “L’epreuve du labyrinthe” (1978).

Membru și președinte al Academiei americane de Științe și Arte, membru al academiilor belgiene și britanice de științe, membru titular post-mortem al Academiei Române (3 iulie 1990), a fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al multor universități și colegii din lume.

(w620) poza4

Creată de-a lungul a șase decenii, opera sa cuprinde o latură beletristică, alcătuită din romane, nuvele, piese de teatru, literatură memorialistică, precum și o latură științifică, reprezentată de cercetări etnografice, folclorice, sociologie, antropologie, studii de istorie a religiilor.

Creația sa beletristică abordează subiecte precum problemele de orientalistică, Eros, moarte, modă, viață sexuală și mitologie, fiind catalogată de multe ori ca fiind literatură de tip fantastic. Primele sale romane au ca decor India: “Isabelle și apele diavolului” (1929), “Maitreyi” (1933) și “Șantier” (subintitulat “Roman indirect”).

În lucrările “Întoarcerea din rai” (1934) și “Huliganii” (1935), autorul este preocupat de destinul unei generații dornice de transformare, care caută soluții pentru redobândirea “paradisului pierdut”. Tot aici se înscrie și romanul “Nuntă în cer” — (1939).

Mai târziu, în romanele “Domnișoara Christina” (1936), “Șarpele” și nuvelele fantastice “Secretul doctorului Honigberger” (1940), “Nopți la Seranpore” (1940), sunt dezvoltate mituri autohtone sau indice. “Noaptea de sânzâiene” este, totodată, o frescă realistă a societății românești dintre anii 1936-1948.

(w620) poza 5

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a realizat una dintre cele mai cuprinzătoare sinteze ale experienței umane a sacrului, din preistorie până în prezent. În acest domeniu, reprezentative sunt lucrările: “Tratat de istorie a religiilor” — Paris, (1949) și “Istoria credințelor și ideilor religioase” — (publicat în trei volume, 1976-1983). Tot din acest domeniu își susține doctoratul, în anul 1933, cu sinteza “Psihologia meditației indiene”, text publicat în anul 1936, sub titlul “Yoga, essai sur les origines de la mystique indienne”.

Mircea Eliade s-a apropiat de mitologie și din punct de vedere științific, reprezentative în acest domeniu fiind cărțile: “Mitul eternei reîntoarceri”, “Sacru și profan”, “Aspecte ale mitului”, “De la Zamolxis la Genghis-Han” etc.

Şapte lucruri ştiute sau mai puţin ştiute despre Mircea Eliade

  1. Există multe controverse legate de data naşterii lui Mircea Eliade. Mircea Handoca, istoric literar şi unul dintre cei mai avizaţi editori ai operei lui Eliade, menţiona ca dată a naşterii acestuia 28 februarie 1907 pe stil vechi, dată căreia îi corespunde 13 martie pe stilul nou. Însă scriitorul şi istoricul religiilor afirma că s-a născut pe 9 martie 1907. Bryan Rennie, cunoscut cercetător al operei scriitorului român, spunea că aceasta se datora obiceiului familiei lui Eliade de a-i sărbători ziua de naştere de celebrarea religioasă a celor 40 de mucenici pe 9 martie şi astfel scriitorul a ajuns să o adopte și ca dată a naşterii.
  2. Femeile importante din viaţa lui Mircea Eliade şi poveştile sale de dragoste intense şi, în mai multe rânduri, dramatice au stârnit un uriaş interes publicului. Prima soţie a scriitorului, Nina Mareş, pe care acesta a ales-o în detrimentul relaţiei cu actriţa Sorana Țopa moare de cancer pe când scriitorul se află la Lisabona. Eliade avea să întâlnească marea sa iubire, pe Christinel Cotescu, la 10 ani de la dispariţia primei sale soţii. „O priveam şi o ascultam fermecat, dar nu-mi dădeam seama ce se întâmplă cu mine, nu ştiam că suntem ursiţi unul altuia…”
  3. Despre uluitoarea generozitate a lui Mircea Eliade îşi aduc aminte toţi cei care l-au cunoscut. Casa sa era întotdeauna deschisă şi mulţi dintre românii ajunşi în Statele Unite au găsit un sprijin în persoana scriitorului. Mulţi au şi profitat de el. Christinel Eliade îşi amintea că, la mesele la restaurant împreună cu prietenii, sub un pretext oarecare, scriitorul dispărea şi plătea nota pe furiş. Aceasta pentru ca nimeni să nu observe bacşişul uriaş pe care obişnuia să îl lase chelnerilor.
  4. Deşi buni prieteni până la sfârşitul vieţii, Mircea Eliade şi Emil Cioran au avut o perioadă de câţiva ani în care s-au „războit” public în presa vremii. Motivul a fost frumoasa actriţă Sorana Țopa, fostă iubită a lui Eliade şi părăsită de acesta pentru a rămâne cu cea care avea să-i devină prima soţie, Nina Mareş. Suferinţa Soranei l-a impresionat pe Cioran, care a fost o vreme confidentul, iar apoi iubitul actriţei, dar şi cel care l-a atacat dur pe Eliade.
  5. Pasiunea pentru cărţi şi lectură l-a însoţit tot timpul vieţii pe Eliade, deşi scriitorul recunoaşte că în primul an de şcoală nu prea înţelegea la ce foloseşte alfabetul. „Citeam ce-mi cădea în mână, romane în fascicole, Sherlock Holmes, Psaltirea, Cheia visurilor şi citeam pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniţă”. „Eram devorat de o curiozitate precoce şi fără margini, voiam să citesc tot” mai spune scriitorul în „Memorii”. În momentul când a suferit accidentul vascular care i-a grăbit sfârşitul, Eliade recitea „Exerciţii de admiraţie” a bunului său prieten Emil Cioran. Chiar şi în ultima clipă a vieţii, pe patul de spital, istoricul religiilor avea alături de el ochelarii şi o carte.
  6. Ultimul său gest înainte de a-şi pierde cunoştinţa definitiv a fost o impresionantă declaraţie de recunoştinţă şi iubire, fără cuvinte, pentru cea care i-a fost alături până la sfârşit – Christinel Eliade. Scriitorul a pus verigheta sa alături de cea a soţiei şi a încercat să-i ducă mâna la buze pentru a o săruta. Acesta a fost modul în care Eliade şi-a luat rămas bun de la marea iubire care l-a însoţit până la finalul vieţii.
  7. Deşi surprinzător pentru mulţi dintre apropiaţii săi, una dintre ultimele dorinţe ale lui Mircea Eliade a fost aceea de a fi incinerat. Unii au considerat că acesta este un ultim omagiu adus culturii şi tradiţiei indiene. Alte persoane nu au acceptat alegerea scriitorului şi au preferat să creadă că decizia nu i-a aparţinut. Însă istoricul religiilor a explicat unora dintre apropiaţii săi că nu poate accepta ideea de a fi îngropat într-un pământ străin.

 

A murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago (SUA).

(w620) Eliade mor

 

SUPER DEZVĂLUIRI despre Revoluţia din ’89 și implicarea lui Silviu Brucan. Academicianul Eugen Mihăescu: „Știu că a fost lovitură de stat”

Academicianul Eugen Mihaescu
Revoluția din 1989 a fost de fapt o lovitură de stat, afirmă academicianul Eugen Mihăescu, care dezvăluie, pentru Evenimentul zilei, că „la sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York”.

„De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington”. Despre Ion Iliescu spune că era ”extraordinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care setea de putere l-a transformat într-un fel de ”mafiot care conduce clanul”.

Vă prezentăm un fragment din interviul acordat de Eugen Mihăescu pentru Evenimentul Zilei, care va fi publicat în ediția tipărită de mâine:

Evenimentul zilei: Cum priviți – cu experiența de viață de acum – Revoluţia din decembrie 1989?

-Nu a fost o Revoluție, ci o lovitură de stat și știu asta pentru că, la sfârșitul verii ’88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington. Am fost și eu absorbit, tangențial, de evenimentele preparatorii. “Scrisoarea celor șase” s-a scris în apartamentul meu. Ce s-a văzut la Televiziunea Română “Liberă” a fost o mișcare de figuranți, la propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat “Foc!” asupra Bibliotecii Centrale Universitare.

-De ce politică şi de ce Ion Iliescu?

-Aveam încredere în el. Am crezut că este singurul care poate să facă tranziţia. Nu am crezut că se agaţă de putere, că vrea să rămână. Și mai credeam atunci – şi aici este greşeala mea – că nu era un comunist cu cap pătrat, cum erau toţi ceilalți.

-Mai exact, ce îi reproșați lui Ion Iliescu?

-Trebuia să facă numai tranziţia şi să nu se agaţe de putere.

-Era prea însetat de putere?

-Când cineva e dublură timp 25 de ani şi nu apucă să cânte ”Rigoletto”, în momentul când moare solistul şi cântă el… nu se mai opreşte din cântat. A stat prea mult nevorbit şi necântat.

-Cum l-aţi caracteriza pe Ion Iliescu?

-Un om care era extraordinar în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu şi care după aia s-a schimbat. Puterea, în loc să-l echilibreze, l-a dezechilibrat, l-a apucat o ameţeală.  Era uşor influenţabil. Credea pe ultimul venit.

-Ați spus că la Cotroceni a fost un coşmar. De ce?

-Aveam parte de o atmosferă strict fanariotă. Veneam pornit să fac un lucru şi mă înglodam în hârtii. Agenda era diferită de ce credeam eu că o să fie. România se cufunda în sărăcie şi mizerie şi unii se îmbogăţeau. Iliescu nu dorea să acumuleze nu ştiu ce averi, dar le-a permis celor din jur s-o facă. Spunea că un sărac cu un sărac nu fac un bogat şi trebuie să creăm capitalul românesc. A închis ochii și i-a lăsat pe unii să fure, să adune averi… ca un mafiot care conduce clanul.

-I-a lăsat în pace, iar ei l-au lăsat la putere?

-Cam așa ceva. Iliescu a considerat că trebuie să permită să apară această clasă a bogaţilor şi a capitalului românesc, care nu a făcut apoi nimic pentru ţară. Cei care au prosperat sub Iliescu, şi ulterior sub Băsescu, nu s-au gândit decât la ei, decât cum să se perpetueze la putere, vânzându-se – la fel cum se vindeau boierii pe vremea fanarioţilor – celor care credeau ei că decid pentru România, adică UE, americanilor şi mai puţin ruşilor.

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*