PETRU TĂTARU- CONFESIUNLE UNUI PARIA ÎN SECOLUL AL XXI- LEA ÎN EUROPEAN UNION- Iata pulsul acestui strigat: Dacă şi alţi”paria”, astăzi, persecutaţi mult social, economic şi astfel, politic, (că doar sunt sute de mii de şomeri cu indemnizaţie şi alte sute de mii de şomeri fără indemnizaţie, dar neincluşi în statistici, a caror vârsta este intre 40 de ani si 60 de ani); Deci daca s-ar unii şi, împreună , organizaţi, peste tot în slujba unor puteri străine şi ostile noua;daca ar lupta cu arma de foc, diversiune, ambuscade, sabotaje şi atacuri armate contra guvernantilor care – si batjocoresc electorii, CUM AR FI “DOMNILOR”?

333…Sigur, n-am stat mult pe gânduri şi, fără speranţă, am început o serie de epistole adresate doamnei ministru ROVANA PLUMB de la ministerul menţionat,de pe str. DEM. I. DOBRESCU, nr. 2, sect. 1, aflat între Palatul M.A.I. (ex. C.C. al P.C.R) şi Blocul Wilson şi, la DECIZIA NR. 228677 DIN IAN. 2014 a lui PETRU TĂTARU, în răspuns, DIR. DIRECŢIEI ASIGURĂRI SOCIALE GEORGETA JUGĂNARU care, într-o limbă de lemn şi mai şi decât a socialiştilor, îmi invoca legea X şi Y, etc. 6666
 Dar să revin la petiţii, că tot „dialogând” ca surzii şi miopii, am intrat în vară (la nivel de epistole, sigur) şi în final, dacă am văzut în scrisorile trimise de ministerul menţionat, sigla guvernului român, am trimis la 1 August o petiţie Excelenţei Sale Dl. Victor Ponta, Prim Ministrul României. După o săptămână o altă misivă altfel redactată şi după încă o săptămână o a treia, tot diferită……Nici nu mai ştiu unde să încerc, că nu poţi vorbi cu oricine în acest sens, deşi sunt foarte mulţi în situaţii oarecum similare ori identice, dar văzând sigla Guvernului României şi Stema Ţării pe răspunsul venit de la ministerul amintit, am încercat chiar direct la Guvernul României, Excelenţei Sale, Dl. Victor Ponta, premierul ţării, căruia de asemenea i-am trimis în jur de trei epistole până acu, neprimind răspuns de la vreun director de resort.

THE PARYA CAST OF XXI CENTURY IN UNION EUROPEAN-THE PARYA CAST

VINERI, 15.08.2014ass

 

— N-aş fi crezut că voi mai scrie şi încă după cel mai mare „cutremur”, din toate punctele de vedere, pe care l-am suferit acum aproximativ doi ani şi jumătate, când, în Decembrie 2011, la o săptămână distanţă, au decedat tata – 10.12 şi mama – 17.12., tot sâmbăta, pe 2011 (10.12. – 13.12. şi 17.12. – 19.12.2011).

Singuratic de mult mă simt, evident, nu din totdeauna, însă acum sunt şi mai însingurat şi singur… Nu singurătatea este cea mai rea, deși nici ea nu este preferabilă, dar cât de cât este suportabilă per ansamblu. Ceea ce este mai rău decât singurătatea este lăcomia, minciuna, „pragmatismul”, oportunismul, hoţia, în special al oamenilor din jur, indiferent de faptul că ar fi necunoscuţi, colocatari, prieteni, amici, rude…

(— Astăzi este sărbătoare: Sfânta Maria Mare şi s-a mai răcorit după 2-3 zile de caniculă, mai ales Miercuri, 13.08. şi Joi, 14.08., când au fost 35-36 grade C şi aici în Alba în provincie ca şi în toată ţara. Cândva sărbătoream şi noi (eu cu părinţii, acum trei ani de zile, până în 1978 cu mama şi mama bătrână, Buna, mama tatălui meu) această mare sărbătoare, acum aprind o lumânare, mă rog, meditez şi mă întorc la amăreala mea…)

Aşa fiind situaţia, trebuie să vorbesc cu mine însumi, fiind chiar o obligaţie, o regăsire, o terapie, o dovadă, o mărturie, un testament, o atestare că şi subsemnatul a trecut cum a trecut prin viaţa asta, este şi un scop şi un ţel, în sensul menţionat.

Dacă în 2.000, când lucram unde lucram, şi preferam confesiunea celulozei, hârtiei caietului, ca şi meditaţia şi corectarea unor atitudini, mentalităţi şi practice vis-a-vis de persoana mea, care nu mi se păreau logice, obiective, acum situaţia este difuză până la un punct, însă am aceleaşi metode de limpezire, de decantare şi aceiaşi prieteni: condeiul şi hârtia (deşi agonia hârtiei este mai mare şi mai prelungită).

De o săptămână, două, tot mă pregătesc să scriu şi am regăsit prilejul acum, de Sfânta Maria, evident, în indiferenţă generală, pauperizare accentuată, stratificarea claselor sociale în mod deosebit şi a dominaţiei computer-ului, în dauna celorlalte componente ale mass-mediei. Măcar hârtia şi condeiul să mă ajute, să mă înţeleagă şi pe mine, că este greu să te înţeleagă cineva care ori nu are putere de înţelegere, ori este limitat, invidios şi altele, fiind destui foarte materialişti şi „pragmatici”.

Îmi este greu să încep, de asta introducerea este prelungită, dar o dată început acest nou jurnal, cu toate penibilităţile de care mă tem, voi începe să scriu. Penibilitate, în primul rând pentru cei care prin legislaţii cu dublu standard, de un sfert de secol se „îngrădiră în cercul lor de legi”, de autorităţile, foste şi prezente, care le aplică orbeşte – legal, dar imoral şi inuman – şi în ultimul rând cei mulţi, majoritatea, printre care şi subsemnatul, care se zbate, mai ales anul acesta, între „to be or not to be”, aşa de extremiste şi discriminatorii sunt legile.

Dar totuşi să încep: Negăsind un serviciu oarecare, plătit cu nici 1.000 de lei, de aproape de doi ani de zile sunt provincial pe aceste meleaguri pline de istorie şi suferinţă,

am fost sfătuit, când m-au vizitat, şi de un unchi mai îndepărtat şi nepoata sa, respectiv dl. prof. IUSTIN TĂNASE din Mun. Brăila, ex dir. de liceu şi doamna Monica, bucureşteancă, să-mi fac actele pentru pensie, că oricât de mică ar fi pensia, este totuşi un venit „şi te vei descurca oarecum” (până vor veni momente mai bune) şi chiar şi dânşii anul trecut mi-au spus că trebuiau făcute actele în acest sens, înaintea împlinirii vârstei de 60 de ani… Le-am făcut la sfârşitul anului 2013 şi din 27.02.2014 primesc pensie de stat 667 lei, după peste 35 ani vechime în câmpul muncii… Şi pentru că sunt prea tânăr şi nu am vârsta 65 de ani, cum se iese acum de câţiva anişori, sunt pensionat şi iau în mână 423 lei… Nu mi-a venit a crede… ore întregi gândeam la acest lucru, mă frământa şi noaptea de nu puteam dormi. Nici n-aveam cu cine vorbi decât la modul general cu oarecine. Tot meditând şi discutând indirect cu unele cunoştinţe, m-am înscris în audienţă la Casa Judeţeană a Pensiilor, la dl. dir. MIHAI RETEGAN, care m-a primit cu jovialitate, compasiune şi flexibilitate, după ce am aşteptat peste trei ore într-o încăpere mică, unde mai erau aproximativ 20 de persoane (exista şi un număr de ordine). Când mi-a venit rândul, am expus situaţia, că nu se poate ca un tânăr de 20 de ani, cu 1, 2, 3 ani vechime, să ia 850 lei  pe lună  şi cineva cu peste 35 ani vechime, nici cât el… M-a ascultat şi dânsul şi doamna secretară s-a uitat peste cartea de muncă şi politicos mi-a spus că nu are ce face, că pensia s-a calculat în CAPITALĂ de CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE şi acolo şi la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, tot din BUCUREŞTI, pot cere lămuriri făcând petiţii…

 

Sigur, n-am stat mult pe gânduri şi, fără speranţă, am început o serie de epistole adresate doamne ministru ROVANA PLUMB de la ministerul menţionat,de pe str. DEM. I. DOBRESCU, nr. 2, sect. 1, aflat între Palatul M.A.I. (ex. C.C. al P.C.R) şi Blocul Wilson şi, la DECIZIA NR. 228677 DIN IAN. 2014 a lui PETRU TĂTARU, în răspuns, DIR. DIRECŢIEI ASIGURĂRI SOCIALE GEORGETA JUGĂNARU care, într-o limbă de lemn şi mai şi decât a socialiştilor, îmi invoca legea X şi Y, etc.

Insistând, din nou, după alte două săptămâni, mi-a răspuns tot aşa de politicos, dar ferm şi tergiversant, de la acelaşi minister, DIR. MIHAELA KANOVITS de la DIRECŢIA POLITICI PUBLICE ŞI COMUNICARE, COMPARTIMENT COMUNICARE, RELAŢII PUBLICE ŞI PRESĂ. De la acest minister mi-au sugerat să mă adresez la CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE, de pe str. LATINĂ, nr. 8, sect. 2, BUCUREŞTI, ceea ce am şi făcut, însă timpul trece, bănuţii se duc şi tergiversările se practică. Încă două petiţii la această instituţie şi noi răspunsuri  de la DIRECTOAREA ANGELICA MIHAIL, care mi-a răspuns că contribuţia mea la CASA DE PENSII a fost mică în ultimii ani, până în 2.000 când încă am mai lucrat… însă din 1990 până în 1993 la I.I.R.U.C avusesem, în valoarea de atunci, peste 2.500 şi chiar peste 3.000 lei. Că legislaţia făcută de legiuitori şi de economia de piaţă a adus inflaţie, scumpiri de neoprit, concedieri colective, tăierea de patru zero-uri la sumele de bani, DENOMINAREA… şi că cei mulţi au ajuns la discreţia şi mila particularilor, este o altă poveste, pe care unii nu vor să audă de ea.

Cât ar fi fost contribuţia de mică, dar nu se poate să iei mai puţin decât salariul minim pe economie, după 36 de ani şi ceva vechime în câmpul muncii şi cu aceşti 667 lei (aproximativ 150 E), practic în mână 423 lei (≈ 100 E), nu se poate trăi în nici un fel… nici măcar supravieţui, că acum, pe timp cald, ratele de întreţinere la locuinţă sunt zeci de lei, spre 100 RONI… Dialogul surzilor şi a muţilor m-a adus în vara aceasta, 2014, când din IUNIE, tot retrăgând bani de la B.C.R.S., de cinci ani de zile de când am vândut garsoniera din cartierul DRM. TAB., sect. 6 (35.000 E), s-au terminat şi ei, iar din ultimii 150 E, la retragere – lichidare, bancherii şi banca „GELTEN” DIN DOWNTOWN, mi-au oprit aproape 50 E… cât abuz, câtă cămătărie (scoteam, retrăgeam eu, sistematic luau şi ei „comision”  taxă federală spun unii). Dacă o să mai am bani nu-i voi pune la Bancă, unde dobânda este mică, iar comisionul lor este gras, după cum se vede.

— Începând cu luna IUNIE, când am terminat de retras banii şi am făcut lichidarea, că nu poţi sub nici un chip a supravieţui cu aproape 150 E (667 lei) în democraţia economiei de piaţă, într-o continuă inflaţie, scumpiri şi nesiguranţă, ba din 2008 şi o criză mondială care nu se mai termină de şase ani de zile, am început un „nou joc”, al drepturilor omului:

amanetarea bijuteriilor din aur (că argintul nu prea are preţ – ca să VINZI trebuie să ai, vorba unora, cu kilogramul) ale părinţilor şi bunicilor mei. Nu mai ştiu, erau şi-n socialism amanetari? Cred, dar erau puţini şi nu făceau ce voiau ei ca cei de azi, foarte neomenoşi şi rapace. Aproape fiecare amanetar invariabil cumpără bijuterii de aur cu 70 lei gr. Au, foarte rari sunt cei care-ţi dau 71, 72 lei, dar sunt şi alţii care, chipurile, fiind taxa comisionului mare, îţi dau 65, 66, 67, 68 lei/gr. Au. Dacă bijuteria are un defect, şi mai puţin. Însă cursul la Bănci a aurului, menţionat zilnic şi-n presă, este de 136 lei (Au. 14 K) gr. Diferenţa aceasta uriaşă, aproape de două ori, este diferenţa neomeniei şi înavuţirii lor. Dacă cumperi o bijuterie de la magazin, aurul îl cumperi la 170 lei gr. AUR… Deci din IUNIE A.C., am terminat cu Banca B.C.R.S şi casele de schimb valutar (că dacă scoteam E în loc de lei, bancherii îţi dau mai puţini euro decât „binevoitorii” zarafi de la „EXCENGE HOUSE”) şi am ajuns pe mâna altor profitori ai acestui sistem economico-social-politic, cât timp voi avea goldeanu.

Deocamdată am demarat „afacerea” cu cele două lănţişoare de 14 k., al mamei şi al meu, lucrate de goldschmitd-ul din Groysvardeyn (Grossvardein, Ulpianum), Oscar Ruje, când trăia fratele mamei mele, Maria-Margareta. Am luat atunci câteva sute de lei + ≈ 150 E practic în mână, sancţionat că nu sunt bătrân de 65 ani şi 100 E şi am scos-o oarecum.

Exact cum circuli pe şosea şi la poalele unui deal unde se face coloană, aşa şi-n situaţia aceasta, rezervele alimentare se termină, mici rezerve, evident, ba se termină orezul, zahărul, uleiul, ba se termină săpunul de toaletă, ba săpunul de rufe, ba detergentul, ba kolnisch wasser, ba lamele de bărbierit, ba crema, dar se găsesc, cât de cât, şi înlocuitori, iar în ceea ce priveşte alimentele, parizer, slănină, pâine, legume, se pot cumpăra şi calitatea a II-a ori a III-a şi ceva mai vechi, care nu arată chiar bine. Este vară, spray-ul se cam termină şi nu-l mai folosim decât rar de tot.

Dar să revin la petiţii, că tot „dialogând” ca surzii şi miopii, am intrat în vară (la nivel de epistole, sigur) şi în final, dacă am văzut în scrisorile trimise de ministerul menţionat, sigla guvernului român, am trimis la 1 August o petiţie Excelenţei Sale Dl. Victor Ponta, Prim Ministrul României. După o săptămână o altă misivă altfel redactată şi după încă o săptămână o a treia, tot diferită.

În luna IULIE, la amanetari m-am prezentat cu inelul cu piatră al meu (piatra albastră să fie de Alexandria, albastru deschis) şi ghiulul meu cumpărat în anii 70 de tata, când fusese la Sud de SAHARA, nu departe de ZANZIBAR. Am descurcat-o şi în luna IULIE astfel… Doresc totuşi să vin c-un amănunt vis-a-vis de amanetari. Pe strada Vasile Goldiş, cam pe la jumătate, pe dreapta cum vii de la institutul oncologic, o doamnă amabilă, prima oară când am fost cu inelul de damă cu piatră, mi-a spus că piatra nu se plăteşte („atunci îl scot şi îl iau înapoi”, când replicasem aşa, făcuse o grimasă ca de durere) şi că din păcate, nu ştiu cum, domnul calculator ori calculează mai cu zgârcenie sau „aşa e” (aşa vrea patronul, evident) şi astfel, voi primi mai puţin de 70 de lei pe gr. Au., undeva la 65 lei gramul… să auzi, să vezi şi să nu-ţi vină să crezi ce meschinării se inventează, chipurile „zeul calculator”. Pai dânsul  nu este o unealtă? A ajuns colaborator la ciordăşii? Sigur, am mulţumit pentru amabilitate dânşilor (ca şi computer-ului), am salutat amar şi m-am retras. Nu ştiu cum să te convingă, să te înşele, să câştige ei cu orice preţ. Şi aceştia or fi oamenii noii orânduiri şi economiei de piaţă, ori tot comunişti şi după un sfert de secol sunt de vină? Fiecare afirmă ce-i trece prin cap, puţini sunt cei care „rumegă bine”, care gândesc în profunzime, vorbind echilibrat şi la subiect.

Acum patru zile, Luni, 11 August, mi-a făcut o scurtă vizită vărul Alexandru, care mi-a răspuns la mici atenţii cu un pacheţel, o pungă cu slănină, ouă, cârnaţi, ceapă şi pâine de la mama lui, mătuşa Măria. După ce a plecat am cinat şi atunci mi-am dat seama  că totuşi îmi era foame şi că m-am bucurat de mica atenţie. Aveam eu ceva „păpică”, dar nu suficient.

Mai ales în zona rurală, de sărbători totul este paralizat, adică în sate, comune, nu circulă nimic, iar magazinele sunt închise. Să fie cei de la sate aşa de buni creştini, aşa de religioşi, ori este un mod de a face pauze şi a sărbători, numai că sărbătorim, celebrăm multe zile şi la oraş şi la sate, prin inactivitate, profitând că sunt sărbători. Nu este vorba de marile sărbători tradiţionale, dar sunt unele mai mici, iar altele sunt prelungite, ori sunt în ultimii ani (peste 20 de ani) adaptate.

Doar din acest punct de vedere avem şansa de a avea multe sărbători ca latinii, ca romanii, nu şi rezultatele lor. Există şi altă extremă, care muncesc şi în zilele de sărbătoare şi Duminicile, venind cu fel de fel de pretexte, neglijând educaţia religioasă, slujba, Biserica…

 

MARŢI, 19.08.14

 

— S-a mai răcorit puţin, dar tot să fie 33-34°C. La câteva zile, ori 7-10 zile cel mult, o ploaie violentă ori anemică udă bine totul. şi totuşi, deşi vara asta a plouat bine, inclusiv cu vânt puternic (curenţi de aer) şi grindină, totuşi, în ansamblu naţional şi chiar aici în jud. Alba, urmele secetei se văd destul de bine (pământ tare, crăpat şi nu numai).

— Acum trei ani de zile sărbătorisem toţi trei ziua tatălui meu cu o gustărică şi-o sticlă de vin din Georgia rusească (tata, mama şi fiul, adică cel ce scrie), împlinise tata 84 de ani… acum singur am „celebrat”, prin rugăciuni şi lumânări aprinse…

— Tot pe 19 August, dar în alţi ani, s-au născut printre alţii, în România (ori Franţa), marele muzician GEORGE ENESCU, iar în SU.A ex preşedintele BILL CLINTON.

— Săptămâna trecută am vândut la amanetari, pe B-dul Victoriei, nu departe de piaţa din oraşul meu de sus (DOWNTOWN este oraşul vechi, medieval şi antic) şi verighetele părinţilor mei, de peste 9 gr. şi câteva pietre amândouă. Erau made in U.S.A… Am primit de la amanet 650 lei, „o căruţă de bani”. Dacă mâine, din magazin de bijuterie ori de ocazie, doresc să cumpăr  ceva asemănător, şi subsemnatul scoate  obligatoriu 1.530 lei (adică cum am mai menţionat, nu 136 lei gr./Au., ci 170…), aceasta fiind diferenţa între omenie şi neomenie = speculă curată vis-a-vis de cel prins la ananghie şi invers „bunăstarea şi prosperitatea” particularului faţă de familia sa. Vorba veche de zeci de ani: „Uitaţi! La circus, şarpele, minune, are de la cap la coadă 10 m. şi invers 15 m.”, adică o anomalie, o vrăjitorie, o înşelătorie a acestei democraţii a economiei de piaţă. Care pe care… Omul este lup pentru semenul său (homo hominis lupus sau cam aşa ceva).

 

SÂMBĂTĂ, 23 August 2014

  • Puţin s-a mai răcorit, dar tot sunt 33°C, cu mici înnourări, din când în când.

— Ieri, Vineri, a început aici, în reşedinţa de judeţ, Mun. Alba Iulia, ex. Capitala Transilvaniei, marele festival „Dilema Veche”. Sub patronalul prestigiosului săptămânal, elitist, a primăriei Albei Iuliei, a Consiliului Judeţean în special, trei zile de mare sărbătoare culturală este în „urbea unirii”. Ieri, în jur de ora 17, de pe B-dul. Transilvaniei, a început festivalul cu defilarea „gărzii regale”, frumoasa Caledonie (Scotland), care pornea atunci, la ora 17 şi aproape de 18 fără ceva intrarea pe poarta a IV a cetăţii austriece, în stil franţuzesc Vaubaun, cu celebrele lor kilt-uri în carouri (apartenenţa şa clan…) şi cu cimpoaiele celebre şi melodii la fel. I-am auzit, dar nu i-am văzut. Ca să nu pierd conferinţa marelui scriitor bucureştean, Mircea Cărtărescu, rapid, ezitant, la ora 17 am mers spre poarta III, cea mai monumentală, unde şi tata tatălui meu făcuse de gardă în timpul ocupaţiei străine şi aproape de ea, pe dreapta, am intrat în zona „celor trei fortificaţii”, dar nu singur, ci cu nepoţeii mei Eduard şi Francisc, care erau cu o fătucă de 14-15 ani, deci ceva mai mărişoară ca ei. Îi întâlnisem aproape de PIAŢA de Sud, că ei cu părinţii lor, Iulia, vara mea primară şi bărbatu-su, Francisc, locuiesc aproape de PIAŢĂ, lângă un magazin de vopsele-chimicale „CHIMICALE

Puţin peste ora anunţată a luat cuvântul dl. Mircea Vasilescu, redactorul şef al amintitei publicaţii. Subsemnatul a făcut în acest timp câteva instantanee cu mobilul SAMSUNG, din diferite unghiuri. Apoi a luat cuvântul, unii spun şi nu puţini, că ar fi şi este cel mai mare scriitor român în viaţă, după Mihai Eminescu şi A. Păunescu, propus şi pentru Premiul Nobel şi are multe genuri literare pe care le abordează cu foarte mult succes, în toate privinţele. Este, printre altele, şi critic literar şi de o modestie, popularitate şi inteligenţă de excepţie. Dânsul, dacă ţin bine minte, este născut în 1956 în municipiul – Capitală. Şi ca om, ca cetăţean, este moderat, retras, modest, „tobă de carte” şi flexibil, pozitivist, constructiv, echidistant, nepătimaş, nematerialist, mare vorbitor, orator, însă din păcate este român din România şi occidentalii nu catadicsesc astfel să-l onoreze pe dânsul şi pe noi ≈ 20.000.000 români cu un Premiu Nobel, care s-a dus doar la scriitoarea şvăbească MULLER HERTHA şi trăieşte în BERLIN – GERMANIA.

George Palade, cetăţean american defunct în San Diego, California. Dublu etalon, dublu standard şi în acest domeniu şi între naţiuni şi state… Mi-am notat într-o mică agendă de buzunar, expresii, idei, a marelui scriitor, am făcut iar câteva instantanee cu celularul, dar şi cu camera video „SONY”, am filmat puţin şi mi-am dus nepoţii la toaletă, că băusem toţi patru câte o sticlă de jumătate de litru de apă minerală plus câte o pizza. Sigur, pentru ei, copii fiind, Edi sub 10 ani şi Francisca 12 ani, nu a fost (ca şi pentru prietena lor de ≈ 15 ani) conferința foarte strigătoare, dar ar fi vrut să primească şi ei câte un autograf de la cel mai imens scriitor în viaţă, dar se făcuse târziu pentru ei, mamă-sa vorbise cu ei la telefon şi-i aştepta acasă, aşa că nu mult înaintea terminării conferinţei unde veniseră ≈ 150-200 persoane, i-am condus spre EXIT şi am revenit, fascinat să aud cuvinte, expresii, experienţe, inteligenţă pură de la marele scriitor bucureştean. A venit şi clipa sesiunii de autografe, instantanee foto, discuţii după conferinţă şi subsemnatul a stat la rând şi din când în când îşi făcea o fotografie. Când am ajuns în apropiere am rugat pe cineva să mă fotografieze cu celebrul scriitor bucureştean. Am ajuns în preajma distinsului şi cu trac i-am spus: „Bună ziua!” Dânsul m-a corectat uşor: „Buna seara!”. Repede i-am adus aminte că în urmă cu aproximativ trei ani la ROMEXPO la un Târg de Carte, i-am dat primul meu volum de aduceri aminte şi tras la xerox pe o hârtie i-am arătat coperta volumului „Cu sacoşa prin Bucur Obor”, şi-a reamintit  şi i-am dat şi al II-lea volum de memorialistică pe care l-a primit. Dânsul, pe micul roman „REM”, pe care-l cumpărasem în cursul zilei de astăzi, după amiaza, de la Librăria ”Humanitas”, de lângă parc (parcul din faţa cetăţii VAUBAN), mi-a dat dedicaţie „Pentru Petru Tătaru urări de succes în literatură”… să fi fost în jur de ora 20, începuse a se însera uşor. Îl rugasem să facem împreună o fotografie şi amabil foarte se ridicase în picioare, cel pe care-l rugasem mi-a făcut fotografia din profil, când mă uitam fascinat, vrăjit, la marele scriitor. Şi alţii ne fotografiaseră, că se auzeau mecanismele funcţionând de la mobile şi flash-ul de la blitz-uri. A fost pentru subsemnatul un moment astral, mai ales în condiţiile în care m-au pus autorităţile şi legile cele drastice, cele draconice.

Cel mai mare scriitor are 65 de titluri în peste 20 de limbi, în aproape toate continentele.

Am făcut o fotografie, altcineva amabil, şi cu domnul Mircea Vasilescu, red. şef al periodicului elitist din Capitală. Deşi se înserase, vrăjit, cu o bună dispoziţie chiar excepţională, am ieşit şi eu printre ultimii de pe platoul de la intrarea în incinta celor trei fortificaţii (lângă un zid lateral al „restaurantului medieval”) şi uşor, prin mulţime m-am pierdut îngândurat şi foarte mulţumit de ceea ce văzusem, auzisem şi simţisem şi aflase. Nu după mult timp, pe o scenă improvizată în piaţa CUSTOZZA, lângă UNIVERSITATE şi U.M. de geniu nr. 136, la ora 21 au început oarece scene de teatru comic al unor trio de muzicieni, care ne-au distrat în jur de o oră, după care la ora 22, a apărut grupul de muzicieni din Chişinău, Basarabia „ZDOB şi ZDUB” care cântase şi muzică modernă est-moldovenească, ba un soi de populară de la ei, unele cu influenţă evidentă slavă (slavii de la răsărit) şi unele parcă balcanice, gen Goran Bregovici, ex Iugoslavia, în afară de chitare electrice şi baterii şi trombon şi trompete (trompete şi la muzica din Rep. Moldova). La ora 24 s-a terminat spectacolul şi cele câteva mii de spectatori (s-a stat pe sute şi sute de scaune albe din plastic), majoritatea din A.I, dar şi din alte judeţe şi chiar străini, s-au retras la pas, comentând voios sau oprindu-se la o tonetă (unii din nou), cu oarece gustări ori bere şi răcoritoare, care erau scumpe, nu glumă, berea de la 5 lei în sus, etc.

Astăzi, Sâmbătă, 23 August, la ora 11, la câţiva metri de faimoasa bibliotecă BATTHYANEUM (am schimbat pixul şi pasta că celălalt pix cu pastă funcţionează greu), unde românul-evreu, franco-american DAVIS GREELS a vernisat o expoziţie de pictură.

După expunere s-au servit pateuri şi şampanie rosă, s-au făcut fotografii şi pe un pliant dânsul mi-a dat şi mie o dedicaţie. N-a durat mult şi un grup restrâns, până-n 10 persoane din 60-70 de cetăţeni, am mers în una din cele mai mari biblioteci din U.E., cea care este în litigiu cu U.D.M.R.-iştii. O responsabilă ştiinţific, pare-mi-se DOINA BIRO, şi numele şi fizionomia ei trăda origini indo-europene, sau orientale, oricum era foarte pregătită, iar expunerea era doar în limba franceză. S-au făcut fotografii şi aici, s-a filmat, evident, şi cel care scrie n-a scăpat prilejul, ca acum 5-6 ani de zile, când am fost cu tata aici, cu aprobare scrisă de la Ministerul Culturii din Marea Capitală, aprobarea fusese a ministrului culturii Iorgulescu, dacă ţin bine minte (ştiu sigur că am scris în jurnalul personal despre acest mare privilegiu). Dar graficianul, prof., etc.,„cetăţean universal”, octogenar original din Constanţa, dânsul era în centrul tuturor. De la etajul întâi din impresionanta bibliotecă alba-Iuliană, cu rarităţi, unicate, ediţii limitate de incunabule, scrisori, manuscrise, volume de sute şi sute de ani, în limbile română, germană, latină, maghiară, evreiește, armeneşte, greceşte, slavonă, etc., toate dimensiunile, argintate, anumite cu coperţi din piele, etc., s-au coborât la mezanin, unde din 2012, deci de curând, s-a deschis o expoziţie muzeală cu aproape de toate, şi ea foarte interesantă ca ARTĂ, istoric, arheologic, etc.

Micul grup a coborât la parter şi eu am întrebat-o pe doamna responsabilă dacă exista în incintă scriere în alfabetul lui MESROP MAŞTOT, sigur nu a ştiut şi am întrebat dacă în caucaziană armenească sunt tipărituri? Da! Scrisori şi volume…

Apoi fiecare, după ce ne-am salutat şi închinat, s-a dus mai departe. Eu am ajuns în zona muzeelor, unde erau deja câteva standuri cu cărţi sub corturi, un mini târg de volume. 5-6 să fi fost din Bucureşti, majoritatea editurilor şi a cărţilor (inclusiv carte franţuzească şi englezească) şi suveniruri, etc. Timpul a trecut tot învârtindu-mă şi mai schimbând câte o vorbă şi se făcuse ora 16 şi nu mult după ora asta s-a auzit venind spre cetate grupul de muzicanţi scoţieni, cu recuzita de rigoare, cu celebrele cimpoaie şi faimoasele melodii din repertoriul notoriu al lor. şi aici am făcut, în cetate, instantanee cu celebrii celţi, cu celebrele lor instrumente, care venind tocmai din a doua ţară britanică, Scoţia, ca importanţi locuitori U.K. (IU-KEI). După asta am mai stat aici, astfel neparticipând la alte acţiuni foarte interesante. Am aflat şi din programe şi din media că au concertat şi bateristul Ovidiu Lipan Ţăndărică, fost la „ROŞU ŞI NEGRU” din JASSY, apoi PHOENIX din TIMISCHBURG, actualmente are o trupă gen Bregovici, dar şi Alifantis Nicu, Baniciu Mircea, Mircea Vintiă, Alexandru Andrieş (folk în special dar şi country), un recital al pianistei Alina Azaria şi câte şi mai câte. Într-un cuvânt această a treia ediţie („Noi suntem ceilalţi”) a fost un regal al culturii celor două capitale ale ţării, cea mare şi cea mică. În marea majoritate „DILEMATICII” au fost mulţumiţi de privilegiul de a-i avea di nou între noi pe cei de la DILEMA VECHE şi alte atâtea personalităţi. Parcă prinzi aripi, parcă se deschide capul şi sufletul, parcă totul ar funcţiona bine şi toţi oamenii sunt buni, când mă gândesc o secundă la mine şi în ce probleme grave am fost împins de societate, de legislaţie, de autorităţi, mă ia cu frisoane. Acest regal cultural a fost acum, la sfârşitul verii, în luna August, însă un alt regal fusese la începutul verii, în luna IUNIE: sâmbătă, 21 IUNIE 2014, în jur de ora 18, jos, aproape de Catedrala Întregirii Neamului, a noastră ortodoxă, fusese spectacolul de teatru liric „AIDA” a marelui G. Verdi, actorii operei din Napoca-Caludiopolis (Klausenburg). Numai armata africană a faraonului egiptean – erau în jur de 500 de tineri cu recuzita de rigoare. Şi atunci fuseseră mii şi mii de cetăţeni şi din ţară, iar Duminică, în jur de ora 20 (22.06.2014), tot spectacol gratuit, celebra americancă BONNIE TYLER, rock şi alte genuri. Anul trecut, în actuala capitală a Transilvaniei, la Opera din Cluj, tot vara, am văzut spectacolul de operă „RIGOLETTO”, iar mai înainte cu aproximativ trei săptămâni, pe noul stadion care seamănă cu cel din BUCUREŞTI, Noul 23 August (L. MANOLIU), dar mai mic, concert de rock din U.K „DEEP PURPLE”, legendarii Deep Purple, pe care-i scăpasem în Bucureşti, cu aproximativ 10 ani, pe stadionul Cotroceni (PARCUL cu PLATANI). Astfel este şi o delectare, o acţiune, ori acţiuni culturale, cât de cât, nu ca în oraşul meu natal. Rezistenţa prin cultură, delimitare prin cultură şi sunt, de ce să nu recunosc, şi activist cultural, în speranţa că cultura (ca religia, într-un fel), ne apropie, ne deschide lumea, ne face mai buni, mai flexibili şi mai trainici, cu acest tezaur inepuizabil al culturii. Şi măcar aşa, uit şi eu, pentru o clipă, grele probleme social-economice-financiare, care sunt şi pentru mine, în acest an…

MIERCURI, 27.08

  • A plouat, s-a înseninat, sunt 30°C
  • Acum aproximativ o lună de zile şi în municipiul Alba Iulia, şi-n Gârbova (de Jos) de

Aiud, s-a întrerupt curentul electric timp de 15-20 de minute, şi la prânz şi seara, chiar şi noaptea, dar puţin, în jur de un sfert de oră, însă acum o săptămână, pe 28.08., Miercuri de dimineaţă, în jur de ora 8, s-a oprit şi aparatul de radio,n-a mai vorbit” şi de-abia la ora 14 i-au dat drumul curentului electric. Lumea vorbeşte că sunt oarece reparaţii… Cert este că şi frigiderul s-a dezgheţat, ore întregi, şi a curs apa pe alte alimente, chiar împachetate în plastic ori cutie, şi-n supă a intrat apa… Şi unii şi alţii ne-am amintit de anii de dinainte de 1989, când se făcea economie, să se plătească cele 15-17 miliarde $ şi cu industria, economia pe care o avusesem.

Astăzi oare pentru ce se opreşte curentul electric, că doar economie nu cred că se face, că avem undeva la 100 miliarde $ datorie externă şi economie poate nu mai avem… Atunci de ce? Pentru ce?

— Acum aproape doi ani de zile, în Septembrie 2012 dacă ţin bine minte, aşa cum era apartamentul din Alba Iulia, cu saci peste saci (peste 300 saci), mobilă dezmembrată, cutii cu COMPUTER, MAŞINĂ DE SPĂLAT, APARAT DE RADIO etc., am primit în vizită pentru 3-4 ore, aşa cum s-a putut, pe doamna MIREA şi fiul ei, Laurenţiu MIREA din BUCUREŞTI, care veniseră de fapt la vederea colocatarilor dânşilor din Bl. „J” de pe Calea Griviţei, lipit în unghi de 90° de Bl. „D”, unde locuiserăm noi, doamna FRANCISCA WITCOWSKY (Nu sunt sigur că am scris corect acest nume slav), unde doamna octogenară Francisca (poloneză, urainiancă, româncă şi vorbesc alţii evreică) i-a găzduit în căminul de vârstnici, cu aprobarea conducerii de acolo, pentru încă o săptămână de zile. Condiţiile de acolo sunt bune, la nivel de U.E., instituţie circulară, cu 2-3 etaje, cu toate facilităţile, este nouă de nici 10 ani de zile şi numai cei cu pensii de aproape 1.000 de lei sunt primiţi acolo. I-am tratat pe invitaţi cu oarece gustări şi oarece răcoritoare, dar joi, 24 IULIE sau acum o lună de zile, am avut un vizitator concitadin şi colocatar, domnul HRISTESCU, care a locuit deasupra apartamentului nostru „54”, la „59”, etajul V şi ar fi venit cu doamna HRISTESCU, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit şi decedat anul trecut în The „BIG APPLE”. Da! Dânsul a fost şi este American citizen, dar doamna a fost incinerată şi jumătate de cenuşă este în urna unui cimitir din QUEEN (LONG ISLAND) N.Y.C., iar cealaltă jumătate în cimitirul Sfânta Vinerea, de pe Calea Griviţei, lângă părinţii dânsei. Dânsa avusese undeva la 65-66 de ani, iar domnul HARRY (HARITON) are acu 75 de ani. Joi, 24.07, a venit cu greu (fusese un accident nu departe de Piteşti), cu AUTOCARUL „BOVA” al companiei rutiere „DACOS” şi a stat PTRU ZILE, până luni, 28.07. 2014. sigur, nici dânsul, nici subsemnatul, în urma pierderilor suferite, nu mai suntem identici cu cei de atunci şi fiecare are probleme la nivelul său, însă şi banii au un rost şi o menire să poţi trece mult mai uşor peste multe. L-am găzduit în living, i-a plăcut apartamentul cu 2 camere, extins cu 3 camere, plus curticică, magazioară, terăsucă cu copertină şi o grădiniţă, însă încă nu sunt aranjate cum trebuie, mai puţin living-ul, kitchen-ul, the BATH, HALL-ul, fiind gata de primire. L-am dus pe MR. HARRY în oraşul de sus, în DOWNTOWN şi în cetatea în stil franţuzesc VAUBAN, de fapt austriacă, în realitate românească. Dânşii sunt totuşi diferiţi ca şi concepţii, percepţii, atitudini, văzând desule la vârsta dânsului. Oricum, a apreciat favorabil ce a văzut, a fotografiat şi a filmat, ca şi prietenul lui. Sâmbătă, 26.07.2014, împreună, cu un microbuz, am mers în săsime, în MÜHLBACH-SEBEŞ-ALBA , care deşi este mai mic, toate sunt mai mici, i-a plăcut aspectul medieval saxon al burg-ului şi cetatea mică, ca şi biserica ori catedrala evanghelică. Am fost şi cu „DOUBLE-DECKER„ prin micul, dar elegantul şi istoricul oraş al UNIRII. În cetatea Albei Iulia (Weis Carolius) am stat câteva ore bune, ne-am fotografiat cu „militarii habsburgi”, iar dânsul a făcut fotografii cetăţii şi oraşului medieval din cetate. Păcat că suntem roşi, fiecare în felul său, ori mai mult ori mai puţin, de probleme diverse. Oricum, mister Harry, se vede că vine dintr-un stat mare, important (cel mai mare din lumea Occidentală), că problema banilor nu există, nici oprelişti inerente acestei situaţii, dantura perfectă şi vede fără ochelari, sigur şi-a făcut implant de cristalin, mi-a şi spus, de altfel. A cunoscut câteva femei în Bucureşti şi-n ţară, însă mai tinere cu mult şi cam materialiste,nevoie mare. Unele nici nu erau atrăgătoare şi nici culte, dar încă aproape tinere ori încă nu bătrâne. Acasă la mine, la TVR nu s-a uitat, decât la DVD, punându-i filme documentare şi muzică şi de la dânsul. Mâncare, strictul necesar, nu lux ori abundenţă am avut, însă a completat şi dânsul. Băutură răcoritoare şi alcoolică am avut şi am băut cu dânsul bere şi în altă zi o jumătate de litru de lichior de vişine făcut anul trecut de mine, bere am băut amândoi doi litri. Joi, 24.07, când a venit, mi-a dat cadou o sticlă de trei sferturi de „BUSUIOACĂ de BOHOTIN”. Dânsul cade uneori pe gânduri, de uită de toate şi de toţi. Este şi plictisit, blazat şi probabil decepţionat de multe, mai ales în ceea ce priveşte relaţiile interumane. Mereu entuziast de ţara de adopţiune, şi este şi normal până la un punct, că dacă ar fi fost simplu cetăţean român, activ ori pensionar mai ales, ar fi fost o adevărată dramă să simtă cum trăiesc milioane de salariaţi (cei mulţi cu salarii mici ori minime), pensionari (ce să mai vorbim de ei…) şi sute de mii de şomeri cu indemnizaţie şi alte sute de mii de şomeri fără indemnizaţie, majoritatea la peste 40 de ani ca şi vârstă. Totuşi, când afirmă dânsul că SUA dau la greu milioane de dolari la diferite ţări aşa este, însă nu este ajutorul altruist ci interesat şi sunt situaţii când se procedează în forţă, în Asia şi în Africa în special. M-a întrebat într-o doară, cam criptat şi cam repede: „Ce faci? Când îmi faci o vizită?”. Dânsul se oferise, acu 6-7 ani de zile, şi cu doamna Florina, Dumnezeu să o ierte şi pe dânsa (anul trecut a decedat, în urma unei suferinţe scurte, a fost incinerată şi cenuşa urnei, jumătate este în Queens şi jumătate în cimitirul Sf. Vinerea din Cal. Griviţei din Bucureşti, unde părinţii dânsei sunt înhumaţi, erau originari din BRADU, lângă PITEŞTI), să le fac o vizită în the Big Apple o lună de zile, doar să-mi plătesc eu drumul dus-întors. Aşa fusese acu câţiva ani de zile doamna ARMENIA, housse-keeper-ul dânşilor, olteancă ca domnul HARRY. Am replicat şi eu, oarecum convins de inutilitatea răspunsului meu şi a lipsei de entuziasm al dânsului. Oricum, dânşii mă invitaseră la ei acasă în Queens, N.Y.C. şi eu, în replică, le promisesem că-i voi invita în noua locuinţă din WHITE JULIA TOWN, ceea ce au şi făcut, însă ţinând cont de situația mea pecuniară precară (dacă ar fi venit cu 2-3-4 luni înainte ar fi fost şi mi bine), l-am găzduit doar patru zile. Dacă Dumnezeu mă ajută cât de cât şi pe mine şi voi sta ceva mai bine anul viitor („voi veni şi probabil voi vinde ap. 59 din Bl. D, sc. A II-a, etaj IV, sector 1, Bucureşti”, că fiecare cât poate abuzează de bunătatea dânsului, mai ales de când este singur, văzuse ceva „urme” în locuinţă), sper să stea şi dânsul la mine 1-2-3 săptămâni de zile, chiar dacă nu o să pot să mă ocup de dânsul ca prieten şi ghid, dar mult este până atunci şi totul nesigur.

Luni dimineaţa, 28.07., l-am condus până în AUTOGARA MARE, lângă cea mică, nouă şi GARA FEROVIARĂ, i-am mulţumit pentru vizită şi pentru toate (din puţinul care i l-am dat, mici suveniruri, jumătate mi le-a lăsat în living, inclusiv şi-a uitat şapca), ne-am îmbrăţişat, ne-am luat „la revedere”, „bye-bye” şi autocarul greu „DACOS” de la Cluj, a pornit spre capitala Valahiei şi a României, cu domnul HARRITON HRISTESCU…  Şi de pe şosea, şi a doua zi şi a treia zi, am vorbit la telefon, şi-n general s-a simţit bine şi mi-a mulţumit, asigurându-mă de prietenia dânsului şi de convorbiri şi de ilustraţii. I-am trimis de două ori frumoase cărţi poştale cu capitala mică a României şi mi-a mulţumit din nou.

SÂMBĂTĂ, 30.08

— Ba vijelii, ba vânturi, aici ori altundeva în ţară, deşi este secetă, dar nu ca în 2012, în rest Soare şi înnorări şi puţin vânt. Să tot fie 32°C la prânz.

— Multişori bani şi cu amanetarea verighetelor părinţilor – am luat însă aproape toate rezervele alimentare şi cosmetice şi nu numai – se duseră. Am cumpărat şi o butelie mare, de 65 de lei. Am făcut şi o mică rezervă minimă de zahăr, ulei, legume câteva kg., 2-3 pentru mine, şi pentru paznicii mei Guti şi Gutiţa, de aici din Gârbova de Jos, am cumpărat şi câteva conserve şi granule pentru pisici, am plătit şi câteva facturi, am scris petiţii, memorii şi contestaţii la Excelenţa Sa, Dl. Prim Ministru Victor Ponta, şi cu recomandare şi confirmare de primire, în premieră am scris la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din STRASBOURG – FRANŢA, U.E. Şi am mai scris prietenilor din U.S.A.: mister HARRY HRISTESCU din Queens-Long Island, N.Y.C. şi MIKI CEALMOV din (NEW) PHILADELPHIA CITY (NEW pentru că oraşele vechi, antice, the old, eventual sunt situate geograficeşte în ASIA MICĂ şi URDUNIA). Am mai cumpărat câteva conserve, că stau mai mult timp în locuinţă. Bancnota românească nu are putere de cumpărare, din diverse motive efectiv se topeşte, dispare, de neimaginat… aproape s-au terminat banii. Nu poţi să nu cheltuieşti din ei şi mai ales strictul necesar. Microbuzul din G. de J. în Aiud, dus-întors, 3,50 lei + 3,50 lei, iar din AIUD-ALBA IULIA 7 lei. Totul este scump şi foarte scump, inflaţie şi putere slabă de cumpărare. De câteva luni de zile am primit, pe baza talonului de pensii şi a buletinului de identitate, un abonament pe 6 luni de zile gratuitate, cum primesc şi alţii cu pensii mai mari ori mari. S-a stricat, defectat, şi al doilea mini radio şi aşa rămâne, că probabil mai mult costă reparatul decât unul nou şi nu prea mai sunt centre de reparat, radio în special (TV sunt mai multe).

Fiind venitul, pensie de 423 lei în mână, pe acte 667 lei după 65 de ani vârstă, am luat contact, la sugestia unora, în Piaţa Consiliului European, departe de Piaţa de Jos din DOWNTOWN, cu Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, Direcţia de Asistenţă Socială, prin doamna AVRAM Claudia şi în primul rând m-a sfătuit că trebuie mers la

doctorul de familie, pe care-l voi avea şi să-mi dea o adeverinţă că nu am boli contagioase… şi astfel, cu toată lehamitea pe care o am, am ajuns la Policlinică, în spatele unor imobile de lângă Biserica Sf. Ecaterina, de pe B-dul Revoluţiei 1989, acum 10 zile. Unii doctori, la ora 14 când am ajuns, nu erau acolo, la alţii erau 3-4 persoane afară pe hol, ori la alţii şi 5-6 inşi, pacienţi. Şi aici, din discuţie în discuţie şi bătând pe la uşi, la parterul imobilului mare, dar nerenovat, am ajuns la o doctoriţă grăsuţă care m-a expediat rapid la C.A.S.S Alba, 0258/834339, să se ştie dacă am venit (salariu ori pensie şi astfel doar sunt luat în evidenţă, nu ca acum ani de zile, când fiind insolvabil, fără indemnizaţie, nici nu voiau să stea la discuţie cu mine, nu-mi fac iluzii că acum nu ştiu ce atenţii mi-or da, însă cât de cât se poate un dialog cu medicul), apoi am revenit, i-am spus doamnei dr. nu ştiu cum, că sunt din FEB. 2014 în atenţia dânşilor, beneficiind de dr. de familie, însă i-am mulţumit şi am căutat alt medic de familie. Tot bătând pe la uşi s-a nimerit, stând la un cabinet la rând, să intru la doamna dr. ANA ANGELA CODARCEA, fiind mai amabilă şi probabil compatibilă cu dânsa. Mă întrebase de starea sănătăţii mele, despre starea socială şi civilă, etc. şi în 20 de minute mi-a eliberat o adeverinţă (i-am spus şi pentru ce ţi cât venit am, pentru C.L.M. Alba Iulia, Dir. A.S.), pe care acum câteva zile, în imobilul masiv şi modern, cu circa 7 etaje, la parter am regăsit-o pe doamna AVRAM, dându-i adeverinţa medicală de la medicul de familie. Mi-a comunicat că trebuie să vină acasă la mine să vadă locuinţa… Ce o crede? Că sunt chiriaş, că locuiesc în „Chicago” (lângă „Sf. Ecaterina”), că locuiesc în colibă, sunt homeless, ori locuiesc în vilă, palat?

Este foarte insistentă, cică asta este procedura şi asta i-au spus şefii să facă…

O s-o primesc, sigur că da.

Peste patru zile din nou din G. de J. VIA AIUD (este vad bun, în 30 minute faci autostopul, ori poate un microbuz, autocar te ia, că aici în şosea, şoseaua fiind îngustă şi maşinile cu viteză, trec şi 1-2 ore de nu te ia nimeni,

dar între Şcoala generală, Pompieri şi Cetate, cum fac maşinile stânga, opresc şi aici), voi ajunge acasă, de acasă în mun. Alba Iulia. şi va fi greu din Septembrie încolo, că trebuie să fiu insistent în ceea ce priveşte locul de muncă şi de la o firmă financiară nebancară să fac un împrumut de 500-700 ori 1000 lei, că altă soluţie nu este la venitul pe care-l am. M-am rugat zilele aceste şi pentru aceste două ţinte, dar şi pentru părinţii mei şi pentru bunicii mei, ca şi pentru rude, colocatari, prieteni, prietene. Am tot evitat, mai mult ori mai puţin, însă din Septembrie va începe coşmarul pentru mine. Vrând, nevrând, trebuie să-mi asum răspunderea de exclus social şi oprimat şi să gust din amarul cupei acestei societăţi. Şi noaptea viez urât, destul de des şi stă o apăsare, din multe puncte de vedere: ce mă fac…

MIERCURI 3.09.2014

— De dimineaţă m-am trezit agitat după coşmaruri (ultimul loc de muncă din 2000 şi scenariul „reorganizării” în urma căruia am rămas, cu o caracterizare frumoasă a fostului şef dir., fără obiectul muncii), m-am rugat în dormitorul locuinţei, unde este un mic „ALTAR”

, cu vreo 10 icoane, crucifixe şi alte obiecte religioase, ortodoxe, catolice, neoprotestante, mozaice şi mahomedane + GANESHA şi SHIVA (forma Hindustani). Nu-i uşor de spus, de scris, în câteva cuvinte, însă nu am de ales în nici un caz şi este ceasul al 13-lea, este situaţie de avarie

— Cumpărând un ziar din Aiud, de la un chioşc, nu pentru citit ca înainte, ci pentru oferte locuri de muncă, printre altele am găsit şi recepţioner Hotel MARISS, în sudul urbei, la podul suprateran, însă, sigur, nu era şeful ci un tânăr la recepţie care m-a ascultat şi mi-a spus că-n principiu ar fi postul, dar numai de la orele 22-7:00. Sigur, am replicat că nu este nici o problemă din partea mea, dar din partea lor, nu era administratorul… Când vine? Nu ştie… vine şi pleacă… Îmi asum răspunderea de a primi un răspuns negativ. Daţi-mi un telefon în acest sens. Pentru d-voastră este mai simplu. „Mulţumim! Nu se poate…

Am mai fost, tot în cursul zilei de astăzi, la o firmă particulară, şofer taxi, cat. B., însă vorbind cu flexibilul şef, mi-a spus că dacă unt pensionat anticipat nu am dreptul să lucrez, ci am dreptul şi privilegiul să mă chinuiesc cu puţin peste 400 lei pe lună. Halal legislaţie a pensiilor, halal democraţie şi libertate… să auzi şi să nu crezi.

La o altă firmă, conducător dubiţă (cat. B.), nu departe de MALL, unde sunt pe o stradă multe depozite, firme şi 2-3 foste fabrici în agonie austeră, cică locul s-a ocupat, însă anunţul din ziar este de actualitate… Pe cine să crezi? Greşeală în presă, ori minciună de la cel de la firmă? Iniţial şi aici mi se spusese: „Lăsaţi CV-ul!” Însă am insistat să fiu refuzat în faţă, decât nimic, absolut nimic, nici măcar un telefon.

Am fost să iau credit (bani împrumut, că, evident, şi la ţară, cu 300-400 de lei pensie de agricultor; ex C.A.P.-ist este greu să trăieşti, deşi sunt modeşti şi au legume, fructe şi animale, loturile de pământ, cu astfel de pensii tot nelucrate sunt, şi asta la nivel naţional, darmite la oraş) de la            I.F.N. (Instituţii Financiare Nebancare), dar durează mult până îţi face un dosar, întrebându-te multe lucruri pur personale şi chiar intime (ce accidente de muncă ai avut, când, boli, bunuri materiale, maşină, locuinţă, stare civilă, prietene, prieteni, persoane de contact, etc.), durând 1-2 ore să te întrebe, să verifice dacă ai conturi la bănci ori ai luat credite. şi spunându-mi că de-abia săptămâna viitoare T.B.I., analizând dosarul în Bucureşti, s-ar putea să-mi aprobe creditul… I-am lăsat şi pe Calea Victoriei (actuala Revoluţiei din Decembrie 1989), am luat pe rând băncile: B.C.R.S., RAIFFEISSEN, C.E.C., B. TRANSILVANIA, etc. Am aflat şi de PROVIDENT (Britanici tot cu sediul în capitală) şi am discutat cu două tinere recomandate de la o bancă, însă tot aşa, după ce mi-ar fi făcut un dosar, aproape probabil ca la jandarmerie ori miliţie, multe, multe întrebări, să ştie dânşii aproape totul, tot după aprobare, la o săptămână mi-ar fi venit banii, ori 700 ori 1.000 lei, însă aveam nevoie mai repede şi am renunţat şi la ei. Între bănci şi instituţii financiare nebancare, între acestea şi un loc de muncă, care o fi, între spitalul din Alba Iulia şi casa bătrânească (rustică) de la Gârbova de Jos, între acestea şi locuinţele in nou sparte ale unchilor Silviu şi Laurean, între lăcomia vecinilor gârboveni şi rudele la fel, nu este uşor a face oarece slalomuri, de toate felurile. Sunt copleşit de atâta birocraţie, neînţelegere, legi legale, dar imorale, vorbe, principii, trufie, câte şi mai câte.

— Ce fel de lume mai e şi asta, dincolo de legi cu dublu etalon şi standard, principii şi vorbe şi palavre? Când milioane de cetăţeni cu greu supravieţuiesc şi alte milioane sunt datornici? Ca o minoritate de privilegiaţi, nababi şi moguli să o ducă cum nici n-au visat?

VINERI, 5.09.2014

  • Să tot fie în jur de 30°C

— Căutarea serviciului l-am amânat pentru că mai am câteva zeci de lei în buzunar. Am fost

şi la Consiliul Local, Protecţia Socială şi ieri au venit d-na Avram Claudia şi o colegă să inspecteze locuinţa  mea. Mi-au făcut şi dânsele dosar, nenumărate întrebări, apoi au mers să vadă în apartament totul, chiar şi în baie, au intrat în dormitor, unde n-am reuşit să aranjez şi sunt lucruri peste lucruri, s-a uitat lung, meditativ angajata autorităţilor, după care au plecat. Spuneau că au fost şi la Protecţia Socială, în Piaţa Consiliul Europei şi m-a trimis, spunându-i care e situaţia pecuniară d-na Claudia la un birou, la d-na Mirela, că există în situaţii extreme oarece bani de urgenţă. Relatându-i acesteia situaţia, mi-a replicat că „bani de buzunar nu avem”… unde dai şi unde crapă…

Din nou am revenit pe str. Cloşca la T.B.I, după ce fusesem şi la I. CREDIT, jos în DOWNTOWN, tot la I.F.N., însă nedându-i doup persoane de contact, discuţia a încetat. Însă am fost şi-n oraşul de jos la câteva bănci, printre care şi BANCA ROMÂNEASCĂ. La unii, creditul de 1.000 lei era, după rambursarea lunară timp de 1-2 ani, 1.400 lei (deci 400 de lei mai mult…), la alţii 1.500 lei ori 1.600, iar la I. CREDIT aproape 1.900 lei… ce mai cămătari.

Aici la T.B.I am dat copie după buletin, TALONUL de Pensii, ultimul, DECIZIA de ieşire la pensie, copie, şi o factură de la electricitate că sunt proprietar şi locuiesc acolo.

 

Au fost şi alţii amărâţi, înaintea mea, cu totul, aşteptarea şi actele, aproape 3 ore. Am încercat ce am încercat, şi la puţinele cunoştinţe pe care le am am încercat să solicit 100 de lei împrumut pe două săptămâni, însă n-am avut noroc.

Am fost şi în piaţă şi la armean dar nu avea decât foarte puţini bani.

Am plecat înapoi la Gârbova, nu dimineaţa, nu la prânz, ci seara, mâhnit, că nu rezolvasem practic nimic, ca de obicei în ultimul timp. Ce greu îţi dă cineva 100 de lei împrumut. Să vedem, poate fac rost, şi trebuie, de bani din Gârbova.

MARŢI, 9.09.

— Se mai înnourează, mai plouă puţin şi cam atât, pământul are nevoie de apă, că pe alocuri este crăpat, se vede în mai multe locuri.

— Doamna Maria Tătar, mama vecinilor şi rudelor mai îndepărtate, OANU şi DORIN, cadre M.A.P.N., m-a împrumutat cu 100 de lei. Ce mare pare suta de lei, mai ales când nu o şi… Este bancnotă mare, albastră, cu I. L. Caragiale pe o parte şi pe cealaltă parte Teatrul Naţional Bucureşti (pe vremuri era N. Bălcescu şi Ateneul Român, tot pe fond albastru, însă şi-n 1989 avea putere de cumpărare). Vineri seara m-a împrumutat (primul împrumut, dar nu şi ultimul, în contul pensiei care mi s-a dat şi evident nu poate ajunge la 423 lei pe lună…), iar sâmbătă dimineaţa la 5:45 am plecat la aprovizionare, am făcut cumpărături pentru căţei, pisici şi subsemnatul şi mâhnit, dar fericit, ori invers, la ora 7:30, din mun. Aiud am revenit în satul GÂRBOVA de JOS. Cu mare zgârcenie am cheltuit 50 de lei şi mi-a mai rămas încă pe atâta. Şi bancnota de 50 de lei este frumoasă când nu o ai. Deci: primul împrumut de 100 de lei l-am făcut Vineri, 5 SEPTEMBRIE, 2014. Este începutul dependenţei financiare şi sfârşitul independenţei aceleiaşi. Sistemul democrat, legislaţia şi statul de drept, în primul rând şi-n ultimul rând, m-au aranjat şi pe mine astfel, excluzându-mă social şi oprimându-mă. Să repet din nou marile inegalităţi sociale care s-au amplificat, diversificat şi adâncit un sfert de secol, în mod special în ultimii ani, mai ales din 2011, când trioul Băsescu, premierul Boc şi vicepremierul Bela, „au făcut”, la nivel de salarii şi pensii „ceva” fără precedent, sub pretextul nevoii de sacrificiu a naţiunii, nu şi a celor favorizaţi şi a oligarhiei, şi se mai tot vehiculează sloganuri ca: „regim ticăloşit”, baroni, nababi şi moguli… Acestora, deşi au fost înfieraţi de sinistrul trio politic (citeşte cârdăşie), P.D.L., U.D.M.R., U.N.P.R. şi minorităţile etnice, nu li s-a luat un bănuţ din salariu şi pensii, restul este vrăjeală autentică pentru restul. Câtă mascaradă, câtă desconsiderare. În ceea ce priveşte situaţia de pensionar şi a pensiei, iniţial am fost la Casa Judeţeană a Pensiilor, la dl. dir. Aurel Retegan, care m-a expediat politicos cu contestaţie la Casa Pensiilor (cred că am mai pomenit de acest aspect, sigur, câte am pe cap şi mai scriu şi contabilizez timpul personal…) din Bucureşti (CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE) şi mi-a răspuns descurajându-mă evident, că articolul X al legii Y, paragraful Z, etc. D-na dir. Angelica Mihail, subsemnatul i-a trimis două scrisori, dânsa la fel, şi rămâne ca la început. De aici, cu petiţie (contestaţie, memoriu, etc.), am ajuns tot cu 2-3 scrisori la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi m-au răspuns, ÎN PRIMUL RÂND DIR. GEORGETA JUGĂNARU, APOI DIR. MIHAELA KANOVITS, tot aşa de politicos, dar intransigent, că aşa este legislaţia.

Nici nu mai ştiu unde să încerc, că nu poţi vorbi cu oricine în acest sens, deşi sunt foarte mulţi în situaţii oarecum similare ori identice, dar văzând sigla Guvernului României şi Stema Ţării pe răspunsul venit de la ministerul amintit, am încercat chiar direct la Guvernul României, Excelenţei Sale, Dl. Victor Ponta, premierul ţării, căruia de asemenea i-am trimis în jur de trei epistole până acu, neprimind răspuns de la vreun director de resort.

Citind ziare şi reviste vechi, citesc şi recitesc uneori (ori chiar rar de tot, de la o cunoştinţă sau alta, ori de la REDACŢIA UNIREA mai primesc câte o gazetă), am dat de un articol în care se pomenea de CEDO, că X ori Y sportiv, politician, etc., a ajuns ori a trimis un memoriu la CURTEA AUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI din oraşul STRASSBOURG-FRANŢA şi am trimis o misivă acolo, în limba română. Că nu am ce pierde dacă în patru locuri, patru instituţii abilitate, în ordine ierarhică, se tergiversează, iar subsemnatul a căzut de pe sârma echilibristicii în abisul (hăul) democraţiei economiei de piaţă… neajungându-mi banii şi făcând pentru început un împrumut la o persoană fizică, de 100 lei (sigur, cât o să mă descurc cu 100 de lei).

VINERI, 12.09.14

  • Vremea în răcire uşoară, iar ziua se micşorează destul de vizibil.
  • Duminica ce a trecut, 7.09.14., ar fi fost ziua de naştere a mamei mele şi am fi sărbătorit,

însă de trei ani încoace mă rog pentru mama mea şi-i aprind o lumânare, de fapt zilnic mă rog pentru părinţii mei şi pentru bunica, ca şi pentru înţelegere, înţelepciune, protecţie, etc.

Cadrilaterul a trebuit să fie cedat Bulgariei, pentru că aşa au vrut marile puteri ale vremii. Şi luni, 8, de Sfânta Marie Mică, m-am rugat şi am aprins o lumânare pentru mămica mea.

— Slalomul dezastrului continuă: astăzi,

revenind în GÂRBOVA din Alba, şi topindu-se banii, din nou am fost la d-na Maria Tătaru, locuieşte lângă fântâna de pe Mierlei şi am mai solicitat ruşinat o sută de lei, mulţumindu-i şi promiţându-i că până la sfârşitul lunii Septembrie o să-i dau înapoi  cele două sute pe care mi le-a împrumutat, cu bunăvoinţă, „din prima”, nu cu milogeală ori insistenţe (se vede treaba că mă „specializez” în obţinerea de conturi), astfel că am de mâncare pentru mine, câini, pisici şi pentru transport, că şi el este scump.

— În urma solicitării de către mine a sprijinului DIRECŢIEI de ASISTENŢĂ SOCIALĂ a Consiliului Local (PRIMĂRIA mun. A.I.) şi a vizitei în locuinţa mea din mun. A.I. şi a anchetei sociale înfăptuite de d-na AVRAM CLAUDIA, cu o colegă care nu şi-a declinat nici funcţia, nici numele (pentru sprijin material şi acces la Cantina – SĂRACILOR) şi era foarte zeloasă faţă de d-na Avram, care era scumpă la vorbă, gânditoare şi cu ochi reci, deci, în urma acestei solicitări de sprijin social, am primit verbal un răspuns de la o doamnă contabil şi jurist, foarte, foarte amabilă, OLGA HAŢEGANU, care mi-a comunicat că, în urma anchetei sociale, nu mi se dă drept la ajutor social, cel puţin deocamdată, că alţii sunt în situaţii mai rele şi mult mai dezavantajoase: n-au locuinţe, pierzându-le, sunt bolnavi, nedeplasabili, etc.

Când o da frigul, prin Noiembrie, Decembrie, mai vorbim...”. I-am mulţumit, am salutat şi mi-am văzut de alte treburi, că sunt destule. Am ajuns din nou la I.F.N. (Instituţie Financiară Nebancară) şi la Bănci, să solicit un credit (ajutor financiar până în 1.000 RONI, că nu mai răzbesc cu banii)

şi pe unele le-am luat din nou, chiar aceeaşi locaţie ori cu locaţii diferite, însă fiind venitul aşa de mic, 423 lei pe lună pensie, sigur nu eram atractiv pentru dânşii, de fapt nicidecum şi printre foarte puţinele bănci care discutau la astfel de venituri şi erau flexibili, a fost C.E.C. BANK, de pe str. Tudor Vladimirescu nr. 20, între GEMINI, B.C.R.S. şi SUPERMAGAZINUL „UNIREA”, dar pe cealaltă parte, în oraşul de jos. Am dat şi peste o doamnă tânără (funcţionar, consilier, ce era), CAMELIA BEREŞ, care cu mult tact m-a întrebat destule, mi-a explicat însă vocabularul finanţiştilor, bancherilor, care este unul specific, neinteligibil cât de cât la culoare, însă la nuanţe habar n-aveam. Mi-a explicat că în urma unui dosar (înainte doar unii făceau dosar sau muncă informativă, acum toţi, mai ales unii) pe care mi-l face şi mi l-a făcut, va fi înaintat şefilor şi până într-o săptămână maxim, dacă se aprobă, voi avea suma de 1.000 lei, dar de fapt trebuie să vin de acasă, neapărat, cu 53 lei deschidere cont, derulare credit, dacă am reţinut bine, şi nu voi primi CASH banii (voi avea un cont de cheltuieli, cu card bancar C.E.C BANK), mi se va opri şi circa 250 lei din cei 1.000 lei (taxe, parataxe, etc.), deci contul efectiv va porni de la 750 lei (RON) (Alte I.F.N. ori bănci încasează această taxă, suprataxă, la sfârşitul rambursării sumei împrumutate) şi voi rambursa suma de 1.000 lei în 24 de luni, adică 2 ani de zile, lunar în jur de 50 lei… cred că este destul de clar pentru oricine… „Nu trebuie să învingă situaţia”, spun unii. Dar dacă şi legislaţia pensiilor este una nu permisivă, de a trăi în ţara ta, după zeci de ani de muncă, ci una represivă, votată de politicieni şi înfăptuită de legiuitori ca statul, în colaps, adică în distrugere, disoluţie, exterminare cu acte în regulă din partea autorităţilor. Nu-mi vine să cred… Este un coşmar autentic, dar este adevărat, este real…

MIERCURI, 17.09.14

— Am primit trei telefoane de la amabila funcţionară de la C.E.C. Bank, alaltăieri şi ieri, că s-a aprobat creditul şi pentru mine (după ce acolo, în incinta C.E.C., am stat 2-3 ore să mi se explice că suma, acte, etc.) şi să vin MIERCURI 17, urgent la BANCA C.E.C., dar neapărat cu 53 lei, aşa că ieri, MARŢI, aici în GÂRBOVA, am ajuns la dl. SIMION OLTEAN şi i-am solicitat, cu strângere de inimă şi strângeri de mână, 50 de lei pe care mi i-a dat fără comentarii (cum am ajuns şi ce am ajuns, după peste 36 de ani de muncă, într-un „stat de drept” care nu ştie ce este dreptatea şi adevărul, la nivel de jos al naţiunii noastre). Am luat şi această bancnotă pe fond galben (pe o parte aviatorul ardelean, Aurel Vlaicu, pe cealaltă parte un vultur şi avionul său), de 50 RON ieri, şi astăzi am dat-o, după ce am semnat, incredibil, zeci şi zeci de pagini (în jur de 30), la biroul d-nei BEREŞ CAMELIA, la o casierie la PARTER, biroul funcţionarei fiind la etaj (mezanin), într-un imobil nou, de câţiva ani, cu pereţii de sticlă, cât un imobil cu şase etaje să spun. După ce am semnat, mi s-a acordat un timp (era prânzul, aproximativ) şi să revin ca să pot scoate o sumă de bani din contul de 1.000 lei, practic 750 lei (subsemnatul având deja datorie la două persoane fizice 250 lei… fiind astfel şi eu pe lista ruşinoasă şi neagră a datornicilor). Milioane de români sunt datornici, fie ca să poată supravieţui cumva de la o zi la alta, fie alţii cu bani, care-şi cumpără utilităţi, maşini, excursii afară, locuinţe, iar cei mai bogaţi să-şi diversifice afacerile, proprietăţile şi câte şi mai câte. Dacă şi instituţiile, societăţi, firme, primării, cluburi sportive, localuri, chiar şi statul nostru, are datorii şi încă mari, ori enorme, ne nerecuperabile, aşteptând falimentul, de ce să nu aibă şi simplul cetăţean al ţării, că doar şi în occident sunt state datornice, deşi fuseseră ori sunt ţări colonialiste?… Una este să faci datorie că ai cheltuit mult prea mult ori concurenţa te-a falimentat, alta este că li se dă un salariu şi o pensie de nimica, în condiţiile inflaţiei sau scumpirii şi crizei capitaliste prelungi, de o poţi mierli oricând, totul fiind nesigur, absolut nici o certitudine.

Am revenit după o oră la bancă, poate o oră şi ceva, dar iacă nu se rezolvase problema mea, aşa că m-am mai învârtit în zona supermagazinului „UNIREA”, şi vis-a-vis de Piaţa de Jos a municipiului şi am fost din nou şi la CASA JUDEŢEANĂ A PENSIILOR, că oricum, după vârsta de 40 ani, particularul în special, nu te mai angajează,

însă am reţinut că dacă sunt pensionat anticipat, chiar dacă am doar 423 lei, nu am voie să mai lucrez, în caz fantastic, extraordinar, de a şi găsi oarece de muncă la negru… şi un oficiant, funcţionar de acolo, dl. PETCU, mi-a relatat, după ce i-am spus situaţia mea (din vedere mă cunoaşte), că am am voie să lucrez, în situaţie expusă, conform LEGII 263 din 2010, evident dată de P.D.L + U.D.M.R. + U.N.P.R. + minorităţile etnice, adică BĂSESCU, BOC şi BELA, cu acceptul şi la iniţiativa dânşilor, în (?) P.S.D. + U.N.P.R. (din nou la ciolan), coaliţia lui Victor Ponta. Şi atunci, acum patru ani de zile exact, cei cu pensii mai mari, mari ori enorme, aveau dreptul să muncească, unii din cei favorizaţi ori având chiar două pensii ori având şi pensie şi salariu. Deci, sunt legislaţii care în sânul aceleiaşi naţiuni şi minorităţi etnice, creează mare discordie, animozităţi, nemulţumiri şi disfuncţii, atât la nivelul salariaţilor, cât mai ales al pensionarilor. Deci, decât să ţi se dea dreptul de a supravieţui, dacă prin miracol găseşti ceva de muncă, la peste 60 de ani, mai bine „să mori cinstit”, decât să încalci aberante legi făcute de legiuitori, aprobate unilateral de politicieni şi demnitari şi apărate cu zel de autorităţi. Probabil, dacă aş găsi chiriaşi în gazdă în Alba, nu aş avea dreptul să-i ţin contra cost în propria locuinţă, ori prin circa financiară, actele făcute acolo să împart câştigul amărât şi puţin cu un sistem care ne vrea să fim terminoiu, adică terminaţi. Să te ajute să supravieţuieşti cumva autorităţile nu vor, invocând legile, doar dacă ai face rost de un bănuţ de la un amărât de serviciu, ori un chiriaş în gazdă, imediat ţi-ar trimite somaţie la uşă, jandarmii ori poliţia, care te-ar şicana mereu şi şi-ar da amenzi, atât chiriaşului cât şi proprietarului, făcându-te şi de ruşine la colocatari, de parcă cu două sume mici, care probabil s-ar apropia de 1.000 lei, ori ar depăşi cineva, orişicine ar exista sau ar trăi în viaţa asta…

— Am revenit la BANCA C.E.C., din nou am prezentat acte, B. identitate, talon pensie, am mai semnat acte şi-n scurt timp, nici o oră, mi s-a spus că s-a rezolvat problema, şi din acest moment am în cont 750 lei (mai puţin comisionul de 250 lei şi că cu prima ocazie, mi se vor da şi mie alte acte, în ceea ce priveşte acest cont deschis pentru cheltuieli), sigur am solicitat o suta lei, că mâine ori poimâine voi intra şi-n posesia pensiei groazei (salariul groazei fusese şi film mai demult ori volum, iar cele două sunt practici curente în a noastră societate).

De aici am ajuns în piaţa de lângă UNIREA şi am făcut mici şi zgârcite cumpărături (aprovizionare la limită, dar strictul necesar, şi aşa se topesc banii).

Cineva inimos şi culmea şi inteligent, când voiam să mă retrag spre casă, mi-a vorbit la telefon că aş avea dreptul, dânsul s-a interesat şi pentru mine, că măcar parţial, într-o măsură, pot beneficia de oarece Protecţie Socială, măcar la Cantina Săracilor, în aşa fel încât, contra cost să cumpăr două mese pe zi (la prânz şi pentru seara), undeva la 7 lei ambele, sigur mâncare foarte modestă (nu-i o problemă nici pentru subsemnat) şi puţină şi cantitativ şi în acest sens să insist acum la d-na IONESCU, acolo unde este Protecţia Socială a Consiliului Local, între piaţa de jos şi Piaţa Consiliul Europei (mai aproape de aceasta). Să nu-l refuz pe foarte inimosul amic, am ajuns aici, am chemat-o pe doamna menţionată, pe care o ştiam din vedere, şi mi-a spus că nu se poate face nimic absolut peste ceea ce s-a analizat şi hotărât de doamnele AVRAM şi HAŢIEGANU, nici măcar mâncare contra cost. I-am mulţumit şi dânsei şi am mers mai departe („povestea” merge mai departe cu V. Rebenciuc, „relatarea” merge mai departe). Am dat un telefon şi domnului binevoitor şi sufletist şi i-am spus replica şi nu m-a crezut ori m-a crezut şi nu ştia la ce impedimente ori alte situații sunt. SITUAŢIA mea se precipită şi a luat o turnură sinistră, distructivă, din cauza unor legi în funcţiune, în aplicare. După cum se vede, suntem şi o ţară a BIROCRAŢIEI EXCESIVE şi DEZARMANTE, CAUZATOARE DE PREA MULTE INSATISFACŢII, pe lângă multe altele.

SÂMBĂTĂ, 20.09.14.

— Seceta se accentuează, pământul este mai uscat şi mai crăpat, iar apele curgătoare au debitul şi mai mic.

— Ieri am revenit de acasă (mun. A.I.), acasă în GÂRBOVA de JOS (casă meşterită, casă bătrânească, de la părinţii şi de la bunicii paterni) şi după ce am dat de mâncare rapid căţeilor şi pisicilor, am ajuns la d-na Maria T. Cu cele două bancnote (sigur altele, dar de aceeaşi valoare) de 100 de lei, plus câteva deserturi pe care n-a vrut să le ia, dar am insistat şi i-am mulţumit mult, dar mai am la d-l Simion O. 50 de lei, pe care-i voi da la sfârşitul lunii. Cum se prezintă situaţia financiară?

Am în bancă 650 lei, un cont de cheltuieli. Din pensia de 423 de lei am dat înapoi datoria de 200 de lei şi mai am de returnat 50 de lei şi este de-abia începutul. Aşa se întâmplă când eşti privat de „seva pecuniară a vieţii” (bani de pensie) după zeci de ani în propria ta ţară, nefiind aciuat în ţări străine ori infractor în statul nostru…

— Firma rutieră „TRANSGYILEN”, tot unilateral, tot fără referendum, cu acordul Consiliului Judeţean, a majorat biletul pentru călători, pentru ruta M. A.I.- Aiud, de la 7 lei la 8 lei şi comentând neentuziasmat cu driver-ul această situaţie, mi-a relatat că nu este problema lui şi că dacă nu-mi convine să nu mai apelez la serviciile acestei firme şi că mă ţine minte şi nu ştiu dacă mă mai lasă să intru când este el în „YUTONG-UL” chinezesc (autocar) al firmei. Unii comentau că săracul şofer este executant în faţa patronului.

— De la Alba Town ( Albany), ieri, am adus aici la GÂRBOVA o misivă cu ştampila de C.N.P.P. (Casa Naţională de Pensii Publice), str. LATINĂ, nr. 8, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020793, ştampila fiind roză (un roşu deschis), însă coala-document, în dreapta, avea sigla C.N.P.P. şi în stânga, tot sus, sigla GUVERNUL ROMÂNIEI, iar în dreapta acestei sigle guvernamentale scria MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE.

— Prima frază mă face să înţeleg că autorităţile îşi menţin punctul de vedere, a doua glăsuieşte cam aşa: CONFORM ART. 149, ALIN: (1), AL LEGII NR. 263/2010 PRIVIND SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE, CU MODIFICĂRILE ŞI COMPLETĂRILE ULTERIOARE, DECIZIILE DE PENSIE EMISE DE CASELE TERITORIALE DE PENSII ŞI DE CASELE DE PENSII SECTORIALE POT FI CONTESTATE ÎN TERMEN DE 30 DE ZILE DE LA COMUNICARE, LA COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTĂRI. DECIZIILE DE PENSII NECONTESTATE ÎN TERMENUL PREVĂZUT MAI SUS MENŢIONATE SUNT DEFINITIVE.

 

SEMNAT ANGELICA MIHAIL, DIR. COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

  1. J8389/8521

3.09.2014                                                        NESECRET

 

— De ce sigla C.N.P.P. din stânga hârtiilor document pe care le-am primit până acum s-a mutat în dreapta sus, iar în stânga sus a apărut sigla Guvernului şi alături scris, cum am expus, MINIS. MUNCII FAM. PROT. SOC. ŞI PERS. VÂRST.? Ca să impresioneze şi astfel să mă descurajeze de a mă apăra, adică a crăpa efectiv, conform legilor X, aliniatul Y, paragraful Z, nr. …, din…. După ce mă descurajaseră toţi şi Ministerul amintit şi CASA JUDEŢEANĂ A PENSIILOR şi C.N.P.P, încă de la prima sesizare că „aşa este legea”, etc., apoi tot dânşii, făcându-mă să-i las n pace, vin şi cu capcane de: 30 de zile, numai 30, că aşa prevede legea X, aliniatul Y şi paragraful Z, făcut de oameni, primit de vreun PROFET MOSE pe Muntele SINAI de la ADONAI, ELOHIM, YAHVE, ca şi DECALOGUL lui MOSHÉ. Pur şi simplu este un exemplu biblic, nu are de a face cu religia, etnia ori cultura.

Capcanele acestea aparţin tot de legi, ori aliniat, ori de altceva, indiferent că sunt 30 zile, 50 zile, 100 zile, ori 1.000 de zile… de ce nu sunt transparenţi şi transparente, de ce sunt opace, cu piedici şi cu capcane, ca să renunţe PETENTUL? Ce s-o inventa încă, ca să nu supravieţuiască cetăţeanul de rând, în loc să fim morali şi umani? Nici bolşevicii nu se pretau la astfel de exterminări, în numele unor principii mari şi nobile.

Acum cei mulţi suferă, iar cei puţini huzuresc „cum vor muşchii lor”, iar înainte cei mulţi supravieţuiam şi trăiam, în dauna celor care fluierau în biserică, în sinagogă şi-n geamie.

— Din banii obţinuţi zilele acestea, mulţi zeci de lei au mers şi-n xerografiat, plicuri, timbre, recomandări şi confirmări de primire şi chiar două facturi.

Am fost şi la preoţi, şi mai mici şi mai mari, însă în afară de sfaturi şi rugăciuni, ori constatarea situaţiei foarte grele, nu se rezolvă nimic. M-am înscris şi la protecţia socială a arhiepiscopiei ortodoxe, însă tot fără speranţă sunt. Sunt atât de mulţi nevoiaşi, cu tot felul de probleme, care mai de care mai rele, încât şi aici te pierzi.

— Tot printre scrisori am dat şi de una de pe Calea Moţilor, nr. 5, de la Consiliul Local al Municipiului A.I., care este o dispoziţie, nr. 3988, datată 15.09.2014, care dispune în Art. 1: „Nu se acordă dreptul la serviciile prestate de Cantina de Ajutor Social pentru dl. TĂTARU PETRU, domiciliat în str. ORHIDEELOR, 53, AP. 15.

MOTIVUL: SOLICITANTUL NU SE AFLĂ ÎNTR-O SITUAŢIE ECONOMICO SOCIALĂ SAU MEDICALĂ DEOSEBITĂ… ADICĂ CUM „DEOSEBITĂ” POATE DEOSEBITĂ DE REA… ADICĂ 423 LEI PE LUNĂ NU ESTE (DATĂ DE CASA PENSIILOR DUPĂ PESTE 36 DE ANI VECHIME) O SITUAŢIE DEOSEBITĂ, ci POATE şi SIGUR, ATUNCI UNA COMUNĂ, ORI APROAPE, ÎN CARE POŢI SUPRAVIEŢUI?…

TOŢI ÎMI ÎNTORC SPATELE, ASCUNZÂNDU-SE DUPĂ LEGI ŞI TERGIVERSEAZĂ, TRATÂNDU-TE AIDOMA UNUI BOLNAV DE EBOLA (CARE FACE RAVAGII ÎN VESTUL AFRICAN), SIDA, ORI INFRACTOR, PARDON, LEGISLAŢIA ŞI AUTORITĂŢILE CHELTUIE CU ACEŞTIA, LUNAR, PESTE 2.000 DE LEI de… zeghe…

— Mai pomeneşte în această decizie venită la mine pe 17.09.2014, că pot face contestaţie etc., etc., să te plimbe de la ANA la CAIAFA şi semnează VICEPRIMAR DORIN ŞERSEAN şi SECRETAR MARCEL JELER, de la PRIMĂRIA şi CONSILIUL LOCAL Alba Iulia…

— Mai este ceva de spus, Doamne, Dumnezeul CEL MARE şi drag cititor, ce vremuri şi ce oameni şi ce legi sunt astăzi…

Astfel, oare câţi şi-au pierdut locurile de muncă, câţi şi-au pierdut locuinţele, câţi şi-au pierdut independenţa financiară, câţi au ajuns în puşcării că n-au avut ce să mănânce, câţi se droghează, câţi au întins-o, englezeşte, în ţări bogate, cu de toate şi câţi au mierlit-o până acum, după 25 de ani, cine să ţină o astfel de contabilitate, Legea, legiuitorii, autorităţile, politicienii, demnitarii, oare cine?… cine?… DUMNEZEU CEL MARE ŞI ETERN…

— Aşa se întâmplă într-o lume dominată de clase (citeşte caste orientale hinduse) sociale antagonice, cu săraci şi bogaţi, cu defavorizaţi şi favorizaţi, cu şomeri cu indemnizaţie, şomeri fără indemnizaţie, sinucideri sociale efective, scormonitori în gunoaie (pubele, etc.) cerşetori şi pomanagii,dar si prosperi oameni de la oraşe şi sate, chiar oligarhia de aici, cu falimente, inflaţie, scumpiri, poprirea veniturilor, ipoteca locuinţei, datorii de sus în jos, si invers, criză şi haos, când se promovează separatismul, cinismul, goana după sex, lux şi bani şi aceste situaţii si lucruri sunt luate drept normalitate, iar când încă  unul din milioane ţipă după ajutor că nu poate supravieţui (S.O.S), privilegiați, oligarhii, ori unii rătăciți, te privesc şi te judecă, de parcă ai fi necuratul, ori sectant, ori bolşevic, ori socialist, ori în slujba unor puteri străine, etc. şi anti cutare şi cutare. Suntem sacrificaţi, cobai, suntem iobagi, şerbi şi sclavi ai secolului XXI, ai mileniului al III-lea, deşii în realitate suntem spartani, luptând pentru supravieţuire, doar nu ca alţii.

Este şocant sa auzi mereu aici în Transilvania că o ducem cum o ducem din cauza regăţenilor, sudiştilor şi a guvernanţilor, ori afirmă unii transilvăneni, că poate fi orice ocupaţie a Ardealului, inclusiv turcească, rusească, nemţească, ori maghiară, numai să ne dea salarii şi pensii, să putem supravieţui, ori chiar trăi, măcar ca înainte de 1989, când şi din două pensii mici, una se păpa, plătea întreţinerea, se mergea în staţiuni balneo-climaterice şi tot mai rămânea oarece, de-i puneau să facă pui la C.E.C., dar dacă gândeşti şi vorbeşti, o să îi superi pe unii, de te fac nostalgic şi câte si mai câte.

MIERCURI, 24.09.

— Cât să fie? Să tot fie afară, la prânz, 23°C, însă seara, noaptea şi dimineaţa, este tot mai răcoare, la aproximativ 10°C.

— Dintr-un articol din ziarul UNIREA, semnat de jurnalistul TINU MATEŞ, pe trei sferturi de ziar al tabloidului nr. 1 din jud. ALBA (dl. T.M este red. şef-adj.), am aflat de dl. ing. AUREL LUCA, „care este un om între două lumi paralele” şi declară (relevă) în gazetă că: „în sistemul trecut conducătorii lucrau 90% pentru oameni şi maxim 10% pentru ei. Astăzi însă, 10% lucrează pentru ţară şi 90% doar pentru ei!”…

L-am cunoscut şi personal, este un ex director, inginer, etc., cu totul şi cu totul deosebit, foarte inteligent, sufletist, altruist, câte şi mai câte, la puţin peste 70 de ani.

— În medie, a răzbătut obsesiv referendum-ul din IU KEI (U.K.), referitor la intenţiile scoţienilor şi a Scoţiei de a ieşi din componenţa Regatului Unit. Sondajele arătau că, iniţial, cei care voiau dreptatea şi independenţa din nordul Britaniei (arhipelagul britanic – A.B.), erau mai mulţi cu puţin, însă în ultimele zile picţii, caledonienii, scoţii, unionişti cu Anglia şi Imperiul său, au câștigat la limită, cu o diferenţă mică, astfel scoţienii rămânând în componenţa Britaniei.

Aici în U.K. este invers! Minoritarii sunt băştinaşi din totdeauna (celţii, scoţienii, galezi şi irlandezi), pe când majoritarii englezi au în jur de 500 de ani, de când frizii (FRIZONIA-olandezi), iuţii (Jutlanda-danezi) şi anglii  (englezi de pe continent) din Germania (ţările germane), sunt astfel năvălitori şi originari de pe continent.

— Se fac tot felul de comentarii, că dacă scoţienii ar ieşii din U.K., atunci ca la un joc de domino, s-ar produce secesiuni în mai multe ţări din Occident (Spania, Franţa, Germania-Bavaria, Italia, etc.). La noi, maghiarii (secuii) profită de situaţie şi relansează autonomia lor minoritară, rasiala, colonială, de sorginte orientală. Kelemen Hunor, şeful U.D.M.R.-ului, declară că nu vrea independenţă ci autonomie. Cine să-l mai creadă şi pe el şi pe ai lui, când din puţin peste 20 de minorităţi (inclusiv verii lor tătarii şi turcii), toţi îşi văd de treabă, numai ei o ţin una şi bună, în loc să se ruşineze de ce au făcut cu Transilvania până în 1918, vreme de 800 de ani, după model mozaic, să ne plătească despăgubiri, că şi cu aurul nostru de la ROŞIA şi-au ridicat unica naţiune şi unicul regat, astăzi stat. Au o memorie cu mari probleme şi sunt foarte încăpăţânaţi. La fel sunt oare şi valahii din Pannonia?, deşi ei erau acolo ca extensie a Regatului ori în perimetru DAC (DACIA), vestul monarhiei amintite, ca şi populaţie şi aşezări băteau până-n mijlocul Pannoniei, pe axa N.-S. curgând Dunărea, până acolo pe acel aliniament, dar cronicarii, istoricii, politicienii şi conducătorii, mistifică totul ca să-şi explice prezenţa din Centrul Asiei (Altai) în Centrul Europei. Sunt doar jalnici.

— Pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2 (Duminică) din ROMÂNIA, în afară de cei doi grei: Victor Ponta şi primarul sas al Sibiului, KLAUS IOHANIS (căruia i se face, de săptămâni de zile, reclamă electorală foarte bine organizată de Alianţa Liberală, este singurul din Alba Iulia practic), pe care i-au vota pe amândoi, dar sa vedem la sfârșit. Printre alţii şi-a pus candidatura şi maghiarul Hunor, şeful Uniunii ungureşti care, chipurile, afirma, preluat de mass-media, că dacă el va fi votat, culmea, preşedintele României sigur de cei 1.000.000 şi puţin de maghiari, va face ca România, dânsul, să fie respectată… Câta demagogie, odată,vorbe în vânt, vrea ca ţara noastră să fie respectată, iar altădată pe la spate şi chiar fățiș, doreşte s-o (?) instituind un stat in stat (de fapt două judeţe si jumătate), o enclavă de sorginte orientală,marionetă a Ungariei. Are impresia că vorbeşte cu handicapaţi ori trăsniți. Contrazicerea este flagrantă, perpetuă şi penibilă, chiar mizerabilă.

— Un alt etnic maghiar, Jolt şi nu mai ştiu cum, care şi-a tras şi el o uniune ori o organizaţie ori partid, şi el doritor foarte să ajungă şeful statului nostru, declară printre altele că (tot conform radio-ului, TV, presei, calculatorului) a militat şi va milita, în mod deosebit, ca relaţiile româno-maghiare din … România… , de parcă ar fi două majorităţi, două naţiuni, două etnii din întotdeauna băştinaşe, aici în această parte a Europei şi ambele ar fi urmare ale legendarilor daci din DACIA. Cu astfel de nerozii şi inepţii este greu să te lupţi. Măcar puţin bun simţ dacă ar avea şi puţină omenie şi onoare efectivă, dar…

— La cutia poştelor, a apartamentului 15 PARTER, Bl. 53, str. ORHIDEELOR 53, mun., Alba Iulia, jud. ALBA, am găsit două misive mijlocii, albastre, pe care scria GUVERNUL ROMÂNIEI şi adresa dedesubt, iar în partea stângă cum te uiţi, sigla Guvernului şi Palatul Victoria, într-un cerc.

Un director, nu ştiu cum îl cheamă, că nu are numele cu majuscule în clar, de la Cancelaria PRIMULUI MINISTRU îmi replică: „Referitor la memoriul d-voastră, vă facem cunoscut faptul că a fost transmis spre competentă soluţionare Casei Naţionale de Pensii Publice (C.N.P.P.) solicitând luarea măsurilor legale ce se impun. Urmează ca în termenul legal, instituţia sesizată să comunice Cancelariei Primului Ministru şi d-voastră soluţia adoptată”. Semnat de mână, indescifrabil.

Spre competenta soluţionare a Casei Naţionale de Pensii Publice deja mi-a dat replica: că punctele X, legea Y, contribuţia Z, etc., articolul +, se ascund după legi date de legiuitori şi aprobate de politicieni, ca să fi exterminat, rupându-ţi cât de repede gâtul cu cei 667 lei, teoretic, iar practic 423 lei…

Deja au trecut peste 6 luni (jumătate de an) de când, ierarhic, ca-n armată, deşi instituţiile acestea sunt civile, mă pasează de la unul la altul, tergiversând rezolvarea amiabilă şi efectivă…

A doua epistolă aşa glăsuieşte: „referitor la memoriul d-voastră vă comunicăm faptul că am luat act de opiniile dvs. şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate”, aceasta avea nr. 15 D/9012/10.09.2014, iar prima nr. 15 D/9101/11.09.2014. (cât timp le-a trebuit să ajungă…). a doua scrisoare este mai diplomatică, mai înţeleaptă, însă subsemnatul deja a împrumutat bani şi de la C.E.C. BANK, fiind dator cu această pensie, după 36 de ani vechime.

Nimeni n-ar putea să supravieţuiască cu această sumă de bani, absolut nimeni, decât dacă este sponsorizat de cineva ori de alţii.

— Seara, la Actualităţi T.V.R., am văzut arestarea lui Adi Sobaru, cel care acum câţiva ani de zile se aruncase în gol de la un balcon din incinta Parlamentului. De data aceasta el a intrat forţat în curtea Palatului Victoriei şi maşina lui, o DACIE BREAK, a fost accidentată, iar jandarmii l-au arestat. Deşi încă de atunci i se facilitase oarece, oricum şi el o duce greu cu familia lui.

SÂMBĂTĂ, 27.07.

— Doar câteva grade plus sunt noaptea, iar ziua abia ajunge la 18-19°C. Ce mai,Toamna se face simţită.

— Nu ştiu cum m-am uitat în capătul grădinii mele, în drum spre grădina unchiului Silviu (din spatele casei) şi văd două persoane aproape de Vale, agitându-se câţiva metri încolo, apoi aiurea, în altă parte… sigur, m-am îndreptat spre ei şi am dat „Bună ziua!”. Ce faceţi aici la mine în grădină? Cei doi, un tânăr minor şi un adult, fugeau după câteva curci dezorientate, le-am dat şi eu concursul să le scoată din proprietate mea pe aceste păsări mari. Tânărul, fără să se scuze, a plecat cu înaripatele recuperate, iar adultul, Vasile Bugnar, n-a ieşit pe la vale, ci s-a îndreptat spre cei trei nuci, unde de ani de zile vecinul, şi vecinii tractorişti, nu catadicseşte să repare gardul, că periodic îl mută spre mine, micşorându-mi grădina şi mărind-o pe a lui, deşi, la rugăminţile lor, părinţii mei, fără precedent aici în Gârbova, le-au cedat metri întregi de pământ (≈ 20 m²), ca să-şi facă nu ştiu ce anexă gospodărească. Şi-au făcut-o şi acum mă fură cât pot (din moment ce zidul de la gospodăria lor este pe pământul donat de părinţii mei, ce rost mai are un gard pe care încă în 2011, cum am menţionat, l-a mutat). I-am atras atenţia acestui colaborator al tractoristului să nu mai intre niciodată aici, că sunt în litigiu cu el (dl. poliţist OŢEL l-a atenţionat să nu-mi mai distrugă proprietatea cu animalele lui, în special porcii, dar nu ţine cont de nimic). Venise şi acesta şi de formă îl admonestă uşor…

De fapt, şi luna trecută, pe 5 August, Marţi, tot într-o după amiază, am auzit câinii lătrând şi l-am surprins pe săteanul cu pricina mutând iar stâlpul, care formează aproximativ un unghi de 90°, iar acelaşi Bugnar Vasile fugise din grădina mea în a acestuia, prin locul unde tot mută stâlpul, să se îmbogăţească.

Ajungând la ei, i-am salutat şi am întrebat: Ce faci aici?  El, cică, a căzut stâlpul şi gardul… etc. Păi nu ţi-am spus să nu mai pui deloc mâna pe acest gard fără mine, că este comun? Tot alte bazaconii spune, fără să-i fie ruşine că fură. Şi-a montat şi colegii contra mea, care sunt ostili, deşi ei nu sunt proprietari. Să nu-ţi vină să crezi câtă lăcomie au aceşti vecini agricultori, neţinând cont de nimic, nici de omenie, nici de onoare, nici de creştinismul pe care vor să-l arate. Nici cu familia Albu n-au relaţii bune, după ce, tot aşa, cu un pământ i-au înşelat, de această familie nu mai au gard comun cu subsemnatul. De obicei plecam… marţi dimineaţa la Alba Iulia, însă de o lună şi ceva, mi-am schimbat orarul şi plec la apartament Miercurea. Sigur, ei m-au urmărit până acum şi nu ştiau că am decalat plecarea, dar bâiguie de ale lor şi tot fură fără ruşine, nu degeaba cei din mica localitate le-au pus o poreclă de reptilă. De neimaginat cât pot să decadă unii pentru interese materiale, chiar de sunt prinşi în flagrant, ei tot nu se ruşinează şi tot pe a lor o ţin.

MIERCURI 1.10.14.

  • Plouă rar, astfel că şi debitul Văii Gârbova s-a micşorat bine de tot.
  • În urma unor discuţii în prealabil, au venit cei din familia GEZA, să-mi scuture cei şase

nuci. Iniţial ei afirmaseră că dacă scutură nucii, adună nucile şi le pun în saci şi le cară din grădină acasă, aproximativ 100 metri, atunci recolta de nux-nucis este de 50%, 50%, dar în urma negocierii am obţinut 60% proporţional şi dânşii, 5 inşi, 40%, adică doi saci subsemnatului, unul lor, şi a început activitatea, însă chiar de la primii nuci (al doilea din cei trei, în colţul cu gardul cu picioare), a fost o problemă cu viespile, că săracul Emil (este ando BURALE) a fost muşcat de câte 3-4 la căpăţână şi a mai găsit la doi nuci viespi, iar la cel de la bucătărie, mare şi bătrân şi el, aproximativ 80-100 de ani, ca majoritatea nucilor, m-am aproape certat cu el că înainta pe crengi (cleoambe) instabile şi periculoase. În final l-am făcut să renunţe, că, Doamne fereşte, se pot întâmpla multe nenorociri. Cad ele şi uşor le strâng eu. N-a durat cu totul şase ore (veniseră de dimineaţă) şi am ajuns la „prăduială”, la împărţit, ieşind doar 6 saci şi, vorba lor, mai sunt încă pe atâţia. Se serviseră cu mere şi apă de la fântână, le-am mai dat 2 găleţi de nuci, care au rămas ½! Vin ars, o răcoritoare mare pentru cei doi copii şi o sobă metalică veche. În orice caz, dacă-i soliciţi pe săteni, nu veneau şi nu vin, că am vorbit şi cu ei, dar minoritarii rromi, maghiari, ori invers, au făcut treabă şi sunt şi eu mulțumit şi nu este prima oară când colaborăm.

— Ieri, Marţi, am găsit în bufetul din bucătărie, mălai extra de acum trei ani de zile şi am făcut o oală de mămăligă, când s-a terminat pâinea. Tot în bufetul miraculos s-a mai găsit lapte praf şi câteva pungi cu „prafuri” (dr. OETKER) pentru făcut prăjituri şi le-am amestecat puţin, am mai pus şi zahăr şi gata prăjitura de conjunctură. Astăzi, având colaboratori la scuturatul nucilor, n-am mai avut timp să repet acţiunea de ieri şi mi-am făcut o supiţă, iar felul doi puţină slăninuţă cu puţină brânzică şi oarece ceapă. Seara am mai mâncat câteva mere. Dacă mănânc aşa şi puţin – sigur că au observat verii, verişoarele că am slăbit (nici înainte nu eram plin, ci spre slab) şi nu doar ei. Eu glumesc că fac sport şi ţin la siluetă. Şi astăzi şi zilele trecute am făcut ceai într-un recipient mai mare, de beau mai multe ceaiuri, însă dacă am pus în vas o dată apă şi ceai când se termină băutura, pun din nou apă în vas şi fac şi a doua oră ceai, cu frunzele de ceai de dinainte. Dacă mâine merg în reşedinţa judeţeană, retrag o sumă de bani de la C.E.C. BANK, că doar am cont deschis pentru cheltuieli şi o să cumpăr doar strictul necesar, zgârcindu-mă la fiecare leuţ,

oricum de astăzi a început în municipiul reşedinţă de judeţ, Festivalul internaţional de Teatru, 1-5 OCTOMBRIE ALBA IULIA ediţia a IX-a, un eveniment cultural deosebit care-mi va alina neplăcerile şi-n primul rând mă va desfăta cu atât de multe acţiuni în atât de multe locaţii (lansări de carte, spectacole de teatru, conferinţe, expoziţii, etc.).

SÂMBĂTĂ, 4.10.14.

— A fost o vreme destul de plăcută, din moment ce încă mai vezi cetăţeni ori cetăţence cu antebraţele goale (bluze, cămăşi cu mâneci scurte, tricouri, etc.) şi cel care scrie, la fel, a fost zilele acestea la evenimentul cultural de excepţie şi mondial (restrâns sigur, ex teatrul din Chişinău, duet KVAM din RUSIA, FRANŢA şi SPANIA, dar şi din ţară: BUCUREŞTI, GALAŢI, ORADEA, PLOIEŞTI, TÂRG-MUREŞ, PIATRA-NEAMŢ, CRAIOVA). Eu am fost la ART CAFE DOWNTOWN, la lansarea volumului actorului şi politicianului independent (ex P.N.L.), Mircea Diaconu (dir. Teatrul NOTTARA), care n-a venit, nu ştiu de ce. În spaţiul modern, confortabil, dar mic al Art Cafe Downtown, au fost câţiva zeci de tineri (puţini adulţi şi vârstnici 2-3 persoane), cu trataţia minimă contra cost (Eine Kleine Kaffee), iar expunerea, în ceea ce priveşte volumul lansat, l-a făcut d-na directoare Mioara Pop, de la Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” din centrul de jos al urbei. Sigur, nu am stat decât 15 minute, mai ales că ober Kellner-ilor tot îmi dădea târcoale în vederea consumului unei cafeluţe, care costă, pentru mine inaccesibil, 3,50 lei (când beau o cafea la 1-2 săptămâni în oraş – acasă am găsit în 2-3 plicuri puse în cutii metalice etanşe, resturi de cafea de acum trei ani de zile, de la părinţii mei, când trăiau. Prefer, de fapt n-am alternativă şi, ori de la automat consum o cafeluţă, ori de la orice tavernă sau bombă, mai ales la periferii de oraş, o cafea cu 1 leu, ori chiar 1,50 lei). Aşa că rapid, că am condiţie fizică, am fost (A.C. Dowtown este la poalele deluţului – dealurilor unde este cetatea, între redacţia „UNIREA” şi Piaţa Consiliul Europei, pe axa S-N a oraşului) la un centru de papetărie, xerox şi calculatoare, am făcut câteva copii a actelor ce voi trimite mâine lui MONSIEUR LE GREFFIER DE LA COUR EUROPEENNE DES DROITS DE L’HOMM, CONSEIL DE L’EUROPE 67075 STRASSBOURG CEDEX , FRANCE, că am redactat răspunsul şi solicitarea pe 11 pagini la CEDO, DREPTURILE OMULUI, ALSACIA, STRASBOURG, FRANCE, OCCIDENT, în speranţa că voi găsi aici măcar o şansă, o soluţie de rezolvare a dreptului de supravieţuire, pe care nu mi-l dau cei 667 lei oficial din 2018, dacă-i mai apuc (ori legiuitorii vor ridica, unilateral, fără referendum, ştacheta pensionării la 70 de ani…), de fapt în mână 423 lei, ca pedeapsă că „am ieşit mai repede în pensie”…

Am mai făcut câteva xerocopii, în vederea elementarei promovări ale celor două titluri ale mele (am redescoperit două cronici literare la primul volum).

De aici, a câta oară, am plecat la RATHAUS în audienţă la burgermeister MIRCEA HAVA, dar iar am stat de la ora 14 până la 15 degeaba pe Calea Moţilor, că era plecat şi nu s-a mai întors, probabil

Câţi fusesem, 6-7 inşi atunci, unii, ca şi mine, aşteaptă aproape săptămânal, din vară, cu tot felul de probleme. Uşor nu este nici pentru edilul şef al frumoasei urbe, la ca cărui contribuţie decisivă a avut şi dânsul şi dl. Ionel Dumitrel, Preşedintele Consiliului Judeţean şi dl. Prefect GHEORGHE FENEŞER şi nu numai, chiar şi şefi mai mici ori simpli şi gospodari cetăţeni ai municipiului reşedinţă de judeţ.

Timpul „tace şi trece” (aşa spuneau şi părinţii mei) „T.T.T”. Am mai făcut o scurtă vizită verişoarei mele, Iulia (verişoara Angela a plecat cu soţul ei în străinătate – Germania – München, la copiii ei, Mihaela cu familia şi Marius Peter, în alt oraş), care era la serviciu, dar am găsit pe nepoţii, Francisca şi Eduard. Le-am spus de regalul cultural şi: „dacă doriţi cu adevărat, dincolo de oboseală, lipsa banilor, etc., vă aştept la MALL, pe Tudor Vladimirescu, la ora 18.00. Cum intri aici, în construcţia modernă (aici fusese vechiul stadion al oraşului, acum este sus, între B-dul Revoluţiei şi drumul care duce în cartierul MICEŞTI, ex comună, în N-V), la SALA BALL ROOM, la conferinţa şi lansarea cărţii (titlului) actorului şi scriitorului DAN PURIC. Sigur, n-au venit, acolo m-am întâlnit cu 2-3 cunoscuţi, iar pe unii, unele, din vedere îi ştiam, fără să le ştiu identitatea. 90 de minute a durat şi conferinţa şi lansarea cărţii, poate două ore, cu fotografiat, dedicaţii, autografe. Da! Actorul Dan Puric ştie să vorbească lejer, elevat şi cu personalitate în public, este şi inteligent, meditativ şi filosof. Dar ce deosebire, fără să fiu cusurgiu ori rău inconştient, există şi un „dar”, adică, ca cetăţean român, te face să fii mândru şi de înaintaşii legendari daci din imperiul Dacilor, evocă marii cnezi, domni şi regi ai principatelor, apoi a regatului modern, arată nominal aceşti parveniţi, carierişti, oportunişti, marile state care fac jocul lumii,si oculta internaţională, însă o radiografie a societății noastre pauperizate în mare parte în detrimentul celor puţini şi bogaţi ori foarte bogaţi, nu constituie ceva în sine, iar puşcăriaşii politici, între 44 şi 89 (45 ani socialism) numai (nu şi cei după 1989 până astăzi) sunt mereu pomeniţi şi plânşi, deşi aceştia s-au opus statului de atunci cu armele de foc în mâini, în munţi, fiind paraşutaţi destui din ei din Apus, unde făceau diversiuni şi sabotaje, când majoritatea îşi vedeau de treburile lor. Destui din ei fuseseră recrutaţi, instruiţi, plătiţi şi avansaţi în serviciile secrete străine, ca: german, francez, britanic şi în primul rând O.S.S, actuala C.I.A. Fuseseră şi oameni simpli printre ei, ţărani, muncitori, intelectuali, minorităţi, însă erau mulţi fascişti, legionari, mai noi ori cu satte vechi. Să nu se uite în nici un fel că, conform „ierarhiei istorice”, cronologice, statul proto-capitalist, vrând să elibereze şi să reunifice BASARABIA cu patria mamă, s-a aliat cu Germnia şi împreună cu AXA, BERLIN, ROMA, TOKYO, au pierdut războiul în faţa Naţiunilor Unite. Până în 1956 (din 44) Armata Roşie a staţionat la noi mai mult ca învingători decât ca aliaţi şi ţara având pierderi uriaşe în tehnică, oameni, bunuri, fiind şi puşi să plătim la greu şi foarte greu acţiunile noastre din Crimeea, Cotul Donului, Stalingrad şi CAVKAZ (başca secetă prelungită şi consecinţă ale pierderii războiului de fapt), mai mult decât au produs stricăciuni acolo.

 

Deci, noua (de atunci) ordine, a preluat o situaţie dramatică şi nu aveam ce mânca şi multe oraşe, zone ale unor oraşe şi nu numai, erau o ruină. şi totuşi s-a dat de muncă la toţi, şi-au construit întreprinderi, fabrici, uzine, termocentrale, hidrocentrale, cartiere de locuinţe, cu eforturi mari şi greşeli la fel.

Bineînţeles totul era cenuşiu, totul uniform, cu limbaj politizat şi abstract, însă, de neimaginat, marea majoritate avea obiectul muncii şi chiar dacă primii anii, ’40 şi ’50, au fost grei (la fel şi ultimii ani ai lui ’80), anii ’60 şi ’70 au fost destul de acceptabili, şi-n final, se achitaseră toate datoriile la băncile străine, cei circa 17 miliarde $ (unii vorbesc de 15, alţii de 20), reprezentând investiţii nerentabile,cutremure, inundații,trădarea generalilor Pacepa la Washington, cu o valiză de documente şi Militaru, la fel la Moscova. De protecţie socială ce să vorbim, că erau obligaţi, marea majoritate, să lucreze, dar asta a fost acum 25 de ani, este cu totul altceva, însă luminiţa de la capătul tunelului, tot luminiţă rămâne. Bolşevicii, în 1989 ne-au achitat cu eforturi imense datoriile şi ne-au lăsat cu miliarde de dolari în băncile noastre. Astăzi, în timpul regimului Băsescu avem de 100ori peste 100 miliarde $ datorii (sigur, preluate de la Constantinescu, Iliescu + a zecea flotă a lumii = 300 vapoare bolşevice)… Dar asta este altă poveste. O treabă aş mai adăuga, la ce a afirmat dl. Puric, că foştii deţinuţi politici au pensii de câteva sute de lei, iar – oprimatorii mii de lei, uitând să facă diferenţierea de pregătire, răspundere, funcţie, a unora şi a altora… Astăzi cum este oare? Sunt unii cu câteva sute de lei, fără să lupte cu arma în mână contra statului, ori agenţi ai unor puteri străine, iar privilegiaţii au mii de lei (nu M.F.A-iştii, ori M.A.I-ştii sau P.C.R-iştii), iar actualii oameni ai legii, bancherii, până la zeci de mii de lei (pensie pe lună), oligarhia… , mereu se uită, se menţiona că din 2011 regimul Băsescu, Boc şi Bela, când la milioane de cetăţeni li s-a tăiat din salarii şi pensii, la emigranţi, că au lucrat câţiva ani de zile, sub sugestiile insistente ale Occidentului, li s-au dat pensii, deşi ei de ani sau zeci de ani primesc pensii de la ţările adoptive, ori în dublă cetăţenie, ori au renunţat la cetăţenia română, iar foştii „partizani”, mulţi de pe poziţii, cum am mai spus, fascişti şi agenţi ai multor state străine (deci trădători pentru naţiunea noastră), au primit de an de pârnaie aproape 10.000 E, şi cum au făcut mai mulţi ani majoritatea din cei închişi (alţii au scăpat şi s-au integrat în socialism „Căpitane nu fi trist (?) merge înainte prin partidul comunist = oportunism), au primit câte aproape 40-50 mii de Euro, reprezentând 5-6 ani puşcărie. Fără să aflu din 3 surse diferite, nici din două, unii atunci ar fi primit despăgubiri în bani, că s-au temut de Armata Regală şi de Armata Roşie când a fost eliberat Ardealul de Nord (Atunci ori este odios Dicktact de la Viena, 30.08.40, ori este altceva…). Din cei care au înfundat pușcăriile comuniste, puţini mai trăiesc, însă urmaşii lor au pus mâna pe aceste sume enorme de bani (luate de la salariaţi, pensionari, în 2011, nu din Occident) şi ei şi-au cumpărat al doilea rând de case ori maşini, ori au devenit afacerişti, am cunoştinţe concrete de astfel de situaţii. Puteau primi şi ei 200-300 de E, ori 800-1.000 E, dar nu atât de pe urma atâtor milioane de la noi (sărăcie + scumpiri sistematice – protecţie socială, exterminare, distrugere, colaps, infracţiuni multiple şi pierderea demnităţii şi a omeniei, a credinţei în multe).

Dacă şi alţii astăzi, persecutaţi mult social, economic şi astfel politic, că doar sunt sute de mii de şomeri cu indemnizaţie şi alte sute de mii de şomeri fără indemnizaţie, neincluşi în statistici, după vârsta de 40 de ani până la 60 de ani, s-ar unii şi împreună organizaţi, peste tot şi în slujba unor puteri străine şi ostile noastre, ar lupta cu arma de foc, diversiune, ambuscade, sabotaje şi atacuri armate?

Sigur, amărâţii de şomeri, cu indemnizaţie şi fără, undeva la 1.000.000 de cetăţeni, ori îşi văd onest de treburile lor, ori fac afaceri ilegale, ilicite ori o întind englezeşte „pe axa Est-Vest” ori în anonimat şi în suferinţe, ori puşcării (că statul alocă pentru ei peste 2.000 lunar = aproximativ 400 de Euro), ori mor cu zile…

JOI, 2.10.14

Am fost şi eu la MALL.

Vineri, 3.10, la PALATUL APOR din incinta cetăţii WEISS CAROLINA, la orele 17, tânăra critic de teatru Cristina MODREANU, a vorbit este „ARTIŞTII RADICALI AI SCENEI AMERICANE”, nefiind deloc surprinzător excentrismul americanilor, după dinamica vieţii lor şi a diversităţii etnice culturale şi religioase.

La ora 18:30, în mica sală şi scenă a teatrului I. L. Caragiale (municipal ex Casa de Cultură a Studenţilor care n-au plătit pentru acest centru cultural, deşi după 1989 l-au primit cadou) de la Bucureşti au venit cei de la „BARASCHEUM”, actual TES (Teatrul Evreiesc de Stat) cu spectacolul pentru tineri, adulţi şi vârstnici „ASTĂ SEARĂ: LOLA BLAU”, în rolul principal şi unic MAIA MORGENSTERN, care jucase cu Mel Gibson, acum aproximativ 10 ani în filmul, cred, „YASHUA”, dânsa în rolul lui MIRIAM, MADONA, MAICA DOMNULUI. Tragicomedia cu umor negru a (piesă) austriacului Georg Kreisler îi redă lui M.M. întreaga strălucire, fiind un regal actoricesc. La pian a fost TATIANA MOROŞANU, care a acompaniat-o pe vestita actriţă. Astfel, LOLA are un destin specific unor artişti germani, îşi începe cariera în Viena anexată de fascişti şi re refugiază în Elveţia şi după ce este expulzată de aici, ajunge în S.U.A, unde ajunge cineva, dar îşi pierde acolo iluziile despre lume şi după război revine în Capitala Austriei, unde lumea nu se schimbase foarte mult în bine.

Aplauzele au fost prelungi, minute în şir, iar MAIA, obosită de atâta monolog în yidisch (scria sus pe un dispozitiv electronic traducerea în limba română, la BAVASCHEUM şi cu mama şi cu vara Octavia (Tica din Capitală) şi un prieten audiasem de mulţi ani piese deosebite în yidisch şi ebraică, iar la (?), ataşată fiecărui loc, se auzea în limba noastră şi în engleză, cântat, dansat şi trecut prin toate stările omeneşti, aproape era aureolată, iar cei circa 300-400 de spectatori o recompensaseră pe prima şi ultima actriţă de pe the stage din piesa austriacului G Kreisler – „… Lola Blau”. Mulţumiţi, detaşaţi, comentând şi cu zâmbet pe chipuri, vârstnici, tineri, adulţi, se îndreptau spre ieşire. Subsemnatul a făcut câteva instantanee, că-n premieră au ajuns aici, în cei peste doi ani de existenţă în A. I. TOWN, apoi, curios, am urcat la balcon şi de acolo am fotografiat, deşi balconul se golise, ca şi sala de teatru propriu-zis. Agale şi încântat, am coborât şi eu printre ultimii şi tot fotografiind am ajuns aproape de Parter la o uşă unde se formase o mică coadă, cu câţiva spectatori adulţi şi tineri, să o felicite pe M.M., s-o fotografieze şi să primească dedicaţii ori autografe. Aşa am ajuns în culise, în circa 10 minute. Am salutat-o, i-am solicitat o dedicaţie şi mi-a scris: „Pentru dl. Petre Tătaru, cu drag”. Pe biletul de la intrare, pe care, înţelegător, cel care  ne întâmpina, nu mi-a l-a rupt. Apoi cu mobilul mu cineva m-a fotografiat cu marea actriţă, i-am mulţumit şi sărutat mâna. După mine doar câţiva au mai fost.

Încântat şi vrăjit pe moment, aproape că uitasem în ce situaţie sinistră am ajuns şi eu în propria mea societate, în propria mea ţară.

Este greu de relatat în cuvinte aceste evenimente culturale de excepţie, fără să vreau mi-am adus aminte de oraşul meu natal şi de „marile campanii culturale la care şi eu eram, poate, ca asistent, merg şi aici în Alba, dar provincia este provincie, dincolo de orgoliul unor ardeleni. Ei ştiu ce este Alba Iulia, ori alt oraş, dar în Bucureşti rar şi ocazional ar fi fost 1-2-3 ani de zile, ori ceva mai mult, ori deloc. Cât de puţin îi trebuie unui om să fie mulţumit. Sunt multe de spus… Dar să fiu realist, să fac o mică contabilizare, să fiu cu picioarele pe pământ (poate în infern, cine ştie) Astăzi, când am revenit din Alba în Gârbova, am făcut mici cumpărături în Aiud (că am depăşit Gârbova, venind de la A.I.) făcând aprovizionare cu alimente pentru mine, căţei şi pisici, aşa am cumpărat oase garf de 5,5 lei, aproape 2 kg. ca de obicei, pentru o săptămână (lupi), două pachete congelate cu tacâmuri de pui, la 2,95 lei/Kg. (aproape 3 kg) pentru supă şi dezosat oarece cărniţă pentru mâţe, 4 conserve de cărniţă cuburi, carne mixtă cu gelatină, pentru feline, o conservă de 2,5 lei = 410 gr., apoi cartofi cat. II-a (loviţi, cu aspect modest, mâncaţi de insecte), 1 leu/Kg. şi 1 kg. şi ceva de ardei pentru mine, tot aşa, piperniciţi, loviţi, 1 leu/Kg., acum că-i toamnă şi recoltă bogată, recentă şi indigenă, nu de afară, care arată frumos, mari şi scumpi, pentru mine am cumpărat o cutie cu margarină, cea mai mică şi ieftină, 500 gr., 3 lei, ceapă, tot aşa, cea mai modestă şi mică şi usturoi la fel. De la „PENY” (supermarket, al treilea din AIUD, după „PROFFI şi „LIDL”) am cumpărat un parizer, dar nu in acela de 5,90, ci de 4,90 sau 99, spun unii că-i „câinesc”, ori pentru patrupezi, ori cea mai ieftină calitate, dar este un Kg. şi este proaspăt, se vinde bine, că calici, sărăntoci, sunt foarte mulţi. Apoi am ajuns în Piaţă, nu departe de „LIDL”, care este lângă PÂRNAIE şi am cumpărat 3 pâini de 1,1 Kg. a 3 lei bucata, să-mi ajungă aproape o săptămână (în ciorbiţe de tacâm de pasăre, pe lângă cartofi, paste făinoase şi orez, puţin pun şi bucăţi de pâine în farfuria lui Guty şi Gutytza, să fie mâncarea mai consistentă, că lupişorii fac e pază când eu plec în A.I., 2 ori 3 zile, de obicei Gutiţa este închisă în balconul casei, iar Guti liber în curte, grădină şi până la cei doi unchi defincţi, Silviu şi Laurean, al căror proprietăţi stau singure deocamdată). Transgilyen, firma de transport pe ruta Alba-Aiud mi-a luat 8 lei, în gară am mai cumpărat un covrig, aş fi vrut să cumpăr măcar o gazetă „UNIREA”, de doar 1 leu, dar altădată… Ce viaţă duală, paralelă, de „prinţ şi cerşetor” de M.T. sau alta. A meritat să cheltui pentru „Lola Blau” 15 lei, deja am lăudat momentul, dar greu eşti înţeles, ori nu prea le au cu cultura, ori au cultură, dar n-au bani, ori diverse probleme şi preocupări, zici oricum, lumea este diferită de ceea ce ştiu eu şi de unde vin.

Altă durere de cap: Facturile… Mi-a venit o factură de 5,5 lei electricitate pentru Gârbova, pe care am achitat-o, acolo în A. I.

Am mai găsit în cutia poştală de la ap. 15 o factură de electricitate de 27 de lei şi 57 bani, pe care n-am achitat-o încă (deşi pe 2.10 am retras 100 de lei şi pe 3.10, neajungându-mi banii pentru mâncare şi

alte nimicuri, am mai scos 40 Ron, rămânând în cont doar 300 de lei şi câţiva leişori şi din această lună Octombrie trebuie să dau înapoi ceea ce aproape s-a terminat în nici o lună de zile; când haina este ruptă este greu s-o peticeşti, că se rupe toată; o legislaţie dacă este aruncată în lac contra oamenilor contra oamenilor, 100 bine intenţionaţi şi deştepţi, nu reuşesc să rezolve ceea ce au legiferat unii). Tot la cutiuţa nr. 15 am găsit încă două facturi de E-ON, una de 15,38 RONI şi alta de atenţionare, foarte elegantă, în ceea ce priveşte centrala de apartament care trebuie revizuită o dată la minimum 2 ani de zile, iar în uşă am găsit un preaviz pentru ABONAT, tot la centrala termică, că nu i-am contactat (de unde? nici avizier la intrarea în Bloc nu aveam încă) să se facă revizie şi sunt ameninţat cu… sistarea gazelor naturale… nici n-am ajuns încă datornic la utilităţi şi domnii ameninţă deşi sunt încă la zi cu plata cotelor de întreţinere şi a utilităţilor… Am înţeles că revizia doar este în interes comun (în Bucureşti n-am avut nici noi centrală de acest tip), durează puţin, 10-15 minute şi se va plăti după o lună, ataşat la factura care va veni.

Dacă la electricitate mi-a venit 27,57 lei, înseamnă că ar fi multicel însă (pentru cineva singur, 2-3 ore pe săptămână) plătesc sistemul de alarmă + camera video + reflector cu senzori şi asta este aproape 30 lei lunar, că în ceea ce priveşte asigurarea celor două locuinţe, casa bătrânească din Gârbova şi apartamentul cu 2 camere din A.I., la sfârşitul lunii AUGUST, de la BANCA ŢIRIAC, unde plătisem asigurarea pe 1 an de zile, mi-a venit mesaj poştal că contractul a expirat.

— Am trimis o scrisoare mai voluminoasă la Strassbourg, Alsace, FRANCE, recomandată care m-a costat 10 lei, apoi la CASA NAŢIONALĂ A PENSIILOR PUBLICE, 4 lei, tot recomandată şi trei ilustrate simple, tot în Capitală.

— Adrian Sobaru a anunţat şi-n presă şi la radio, nu ştiu când a făcut greva foamei în semn de protest, în ceea ce priveşte veniturile mici, preţurile mari şi scumpiri la infinit. Fiind şi el cu familia lui puşi într-o situaţie extremă (fiind exclus social) îi pune şi el pe autorităţi în situaţii la fel, însă oficialii fac abstracţie de greutăţile imense pe care le suportă contribuabilii şi caută să-l discrediteze, ducându-l la psihiatru, la analize, punându-l într-o lumină confuză şi îndoielnică.

MIERCURI, 8.10

— Vremea în încălzire peste media obişnuită a lunii Octombrie, astfel sunt 25°C, fiind aproape ca vara şi cald şi multă luminozitate, măcar clima, atmosfera, timpul, să ţină cu unii, mulţi de tot.

— Când am ajuns în Alba din Gârbova via Aiud (că este vad bun pentru autostopişti, aici la şoseaua de la Gârbova poţi sta 2-3 ore că nu te ia nimeni, fiind drumul – şoseaua îngustă şi având viteză mare maşinile), adică 3,50 Gârbova-Aiud, 6 lei Aiud-Alba Iulia, ocazie, mi-am dus şi puţină slăninuţă pe care am primit-o, ceva urdă (de 9 lei Kg. din zer făcută) care mi-a mai rămas, însă a mai trebuit să cumpăr pâine, să-mi cumpăr doi covrigi, unul la Aiud de 1 leu, celălalt la Alba de 1 leu şi ajungând la piaţa din oraşul de jos, am băut de acolo apă gratis. Am ajuns şi la C.E.C. Bank de unde am mai retras bani, 150 lei, ca să achit şi prima rambursare de 50 de lei, astfel, pe de o parte din cont scot bani împrumutaţi, pe de altă parte restitui 50 de lei… asta înseamnă să primeşti pensie, după 36 ani vechime, aproximativ 423 lei din 667 lei, că sunt prea tânăr o dată (după 60 ani vârsta) şi prea bătrân, după 40 de ani, vârsta la particulari, astfel simultan aceeaşi persoană este şi prea bătrână şi prea tânără…

— Am mai cheltuit câţiva lei şi cu imPRIMATELE, copii xerox, o scrisoare recomandată directorului de la cabinetul premierului, sunt bani, ori banii care se topesc, după ce ori şi ce costă scump.

— Nu atac instituţiile statului ori legislaţiile în vigoare, constat situaţia şi lupta pentru supravieţuire, dar probabil am şi eu acest drept. În cazul meu este o mini cronică a unui colaps programat, anunţat şi asistat (evident nu social), un dezastru în desfăşurare, ca alte milioane de fapt, care încă supravieţuiesc şi n-am mierlit-o, care de data aceasta nu se vrea anonim, resemnat, ori, din contră, acţiuni disperate, în forţă ori ilegale.

— Am achitat cele două facturi menţionate înainte, la curent electric şi la E-ON (gaze). Cei de la E-ON au venit după amiază, doi specialişti, să verifice centrala termică, unul cu un aparat special înregistra nu ştiu ce, iar celălalt se pusese la masa din bucătărie şi completa la acte, apoi am dat şi aici cu subsemnatul. De când au intrat, până la ieşirea din apartament, n-a durat 15 minute, mi-a lăsat şi câteva acte (la doi ani de zile este obligatoriu să se facă revizia) şi pe unul scria că am de achitat doar 80 de lei pentru această revizie, care-mi va veni cu următoarea factură E-ON, însă m-au trimis la firma… de unde s-a cumpărat centrala, B-dul Revoluţiei, intersecţie cu Vasile Goldiş, un magazin mic, care la rândul lor, m-au chestionat şi rugat să vin cu actele centralei şi „apoi să mai vedem”… Încep să regret sistemul centralizat de încălzire la care fusesem conectat, cu toate pierderile pe reţeaua nereabilitată din sector 1. Cel puţin  nu era cald, dar nici bani mulţi nu plăteai ca azi (cică şi centrala ta, opreşti când vrei, dai drumul când vrei şi cât vrei, dar cine ar fi ştiut de inflaţie şi scumpiri continue acum 25 de ani, la fel este şi cu asigurarea într-un fel, că costase 20-25 de lei şi acum destui au renunţat să mai plătească, ori văzând că este aproape inutil şi scump, că trebuie să plăteşti poliţe peste poliţe dacă vrei asigurare totală, ori majoritatea nu au bani pentru aşa ceva). Sunt cheltuieli care nu sunt prevăzute, deşi sunt o dată la 2 ani de zile şi eu resimt acest efort financiar ca un nou val de care n-ai cum să scapi.

SÂMBĂTĂ, 11.10.14

— Deşi noaptea era ceva mai rece parcă, şi sigur s-a mai încălzit şi-n această perioadă, dar ziua şi aici ajunge la 27-28°C şi am reţinut de la radio, aici în Gâmbaș, din 2011 Toamna nu mai pot viziona programe TVR. că, de fapt am mai scris în alt caiet, până-n 201, neachitând în Toamna lui 2011 televizorul la cablul Dolce + telefonul fix, mi s-a întrerupt emisia, nici nu vreau să-mi amintesc în ce situaţie erau părinţii mei, dar plătind telefonul, implicit plătisem şi televiziunea prin cablu DOLCE, vreme de jumătate de an. Ei (instituţia TV Dolce) solicitau antena şi receiver-ul, eu banii pe care prin abuz mi i-au luat 6 luni de zile, „situaţia a rămas ca la început”, ei au banii mei (lângă biserica germană şi fostele telefoane, o clădire înaltă care seamănă cu Foişorul de Foc, iar subsemnatul cu receiver-ul şi antena. Dincolo, la apartamentul din Alba Iulia, am cumpărat două antene „sovietice” ruseşti de la ruşi, de la basarabeni, cu 30-40 de lei, mi le-a instalat anul trecut un tehnician în două camere diferite şi astfel am două televizoare în funcţiune, cu 3-4 programe permanent (se vede destul de bine) şi unul are (cel plat SAMSUNG color) şi D.V.D. ataşat.

— Încă de Miercuri am încercat la piaţa din oraşul de Sus (UPTOWN) să cumpăr urdă cu 9 lei Kg., dar n-am găsit. Am fost şi Joi, dar la fel. Banii s-au dus şi n-am mai cumpărat acest aliment, însă în compensaţie, de la „LIDL” am cumpărat parizer de 5 lei şi ceva, 6 lei şi câteva ridichi.

Ieri dimineaţă, ajungând de acasă în zona gării şi a celor două autogări, am luat în jur de ora 11 un autocar, plătind pentru bilet 7 lei, , dar nu 8 ca la „TRANSGILYEN”, am ajuns la Aiud, am cumpărat FRAGEDO®ICE – tacâm de pui congelat (spinări, gâturi) – de TRANSAVIA S.A OIEJDEA, jud. ALBA, 2,95 lei kg., aproape 3 Kg., OASE GARF AFUMATE, 5,5 lei Kg, aproape 1 Kg., 3 conserve pentru pisici a 3 lei bucata (1,1 Kg. de Ocna Mureş) şi o margarină de 500 gr.=2,69 lei, plus cartofi categoria a II-a ori a III-a cu 1 leu Kg., ardei miniaturali şi diformi şi morcovi la fel, apoi biletul pentru microbuz 3,50 lei de la AIUD până la GÂRBOVA şi practic s-au dus „bănuţii”

— Da! Am încercat din nou (din IULIE tot încerc, dar nu săptămânal; sistematic, în fiecare Joi încerc din luna August) să intru în audienţă la herr. Burgermeister Mircea Hava, dar şi de data aceasta s-au amânat audierile. Nu s-a mai reactualizat lista şi dacă am fost pe locul al II-lea şi apoi al III-lea din 9.10, Joi m-au trecut al VI-lea

Trei, patru săptămâni automat s-a actualizat lista celor pentru audienţă, rămânând astfel la fel, după de ei ştiute motivaţii şi eu „am sărit” de pe 2 şi 3 pe 6 şi dacă nu ţin strâns situaţia, risc să fiu al X-lea sau al XV-lea.

Am mai găsit în bufet, de la părinţi, de acum circa trei ani de zile, zahăr, însă în pachet au intrat câteva furnicuţe pe care le-am scos cu linguriţa şi aruncat (unele vii altele nu) pe iarbă.

 

La fel, tot de aproape trei ani, am găsit un pachet nedesfăcut de linte roşie şi un pachet la fel şi unul de jumătate de orez thai (SIAM), roşu, cu bob lung, ambele pachete nedesfăcute, fiecare câte 500 de gr., o adevărată comoară, nu altceva.

— Aici, pe Valea Gârbovei, în IUNIE, dacă ţin minte bine, peste apa curgătoare, în dreptul grădinilor unchilor mei defuncţi, Silviu şi LAURIAN TĂTAR, apăruse un cort cu 2-3 persoane, apoi al doilea cort cu încă pe atâţia şi-n final în jur de 10 cetăţeni necunoscuţi. şi subsemnatul nu a fost entuziasmat, mai ales că în locuinţele unchilor s-a intrat prin efracţie, devalizând şi devastând  cele două locuinţe (venise poliţia, audieri, etc.). unul dintre hoţi, infractori, fusese un sătean tânăr, minor, Petrean (a cărui tată fusese botezat de gen. şi ministrul Forţelor Armate ION IONIŢĂ) şi n-a fost judecat şi pedeepsit în nici un fel. Deci românii au tâlhărit cele două locuinţe, nu romii. Şi nu este singurul caz în această localitate rurală.

De două săptămâni au reapărut din sudul Moldovei, din zona marelui port Galaţi o şatră STĂNESOI (starostele), care se ocupă cu lucratul cazanelor de ţuică. În 2012, pe timpul secetei, fuseseră tobici, cu aprobarea autorităţilor, evident.

— La începutul verii, în IUNIE, un articol din LIBERTATEA (MIERCURI, 18 IUNIE), pe jumătate din prima pagină şi apoi pagina a II-a şi a III-a, relata despre culmea birocraţiei la noi: cineva care decedase acum 8 (OPT) ANI de zile, este şi era dator (restanţe) cu suma de 51.291 lei (RON) la utilităţi şi întreţinere.

 

Cât trăise cetăţeanul nu fusese dator deloc. „Din nepăsare, din cauza unor legi neclare, s-a ajuns la aşa ceva”. Garsoniera în care a locuit cetăţeanul nu a fost revendicată de nimeni şi, fireşte, nu au fost achitate nici facturile aferente. Cetăţeanul decedat s-a numit maestrul cântăreţ vocal GICĂ PETRESCU „regele muzicii de petrecere”.

În acelaşi ziar (acelaşi tabloid cotidian), la pag. Nr. 8, un alt caz, nu ştiu cum să-l încadrez, „Agresorul lui Huidu senior, 6 ani pârnaie” (pe jumătate de pagină, tot cu mai multe ilustraţii). Adrian Constantin, fostul jandarm care i-a bătut pe părinţii lui Şerban Huidu de la emisiunea de divertisment CÂRCOTAŞII,  deşi unii spun că este o emisiune de mişto dat mai ales faţă de unele personalităţi din ţară de rivalii lor. Nu cunosc, probabil este ceea ce merită acest bătăuş, conform legislaţiei în vigoare, numai că Hiudu Jr., cu un MERCEDES 4X4, nerespectând limita de viteză, când cobora pe o şosea, şi acum câţiva ani, 5-6 ani ori mai mult, a lovit în plin o „DACIA”, omorând pe loc doi simpli cetăţeni iar al treilea a decedat şi n-a făcut pârnaie nici o zi, absolut deloc… Nu există legislaţie pentru uciderea din culpă a trei persoane?… Şi alţii au mai accidentat, chiar mortal, pe unii care circulau regulamentar, dar Huidu n-are egal în acest sens şi nu este ori a fost decât prezentator TVR. Însă are relaţii mari de tot. Alţii, pentru un furt mic, o pasăre, un salam, etc., că nu au ce mânca, la fel, fac 2-3 ani pârnaie. Legiuitori şi legiuitori, legislaţii şi legislaţii.

MARŢI, 14.10.14

— Vreme de Vară în Toamnă… şi la RADIO, meteorologii au anunţat că de peste 100 de ani (în ultima sută de ani) n-a mai fost aşa de cald Toamna, 28-29°C, în mijlocul lunii Octombrie. Tot la RADIO s-a anunţat că va apărea instabilitate, curenţi de aer şi probabil ploi.

— Sunt destule de făcut într-o gospodărie rurală: de spălat lenjerie, de făcut de mâncare pentru mine şi pentru căţei şi pisici. Cunosc mentalitatea… uite cu ce se ocupă… în loc să… dacă n-a fost să fie… asta la oraş, la sat cică mai bine creşte păsări, oi, porci, capre, etc., decât să aibă animale de companie. Lupii metişi i-am preluat de la părinţi, că făcuseră serviciu de pază la ei şi acum fac la mine, că după cum am relatat sunt destui şi aici flămânzi, de râvnesc la orişice, când plec 2-3 zile la Alba Town ei u grijă de proprietate, apoi pe Tzutzy „la pachet” l-am moştenit şi pe el şi mai venea Tzutzyka, mămică sa, care anul trecut, în 2013, pe 2 AUGUST mi-a fătat de data aceasta (pe Ţuţi şi pe frăţiorul ei i-a fătat pe balcon, aproape de afumătoare, pe o laviţă, un mobilier de lemn pentru depozitat alimente) în casă, în dormitor, chir sub patul meu, aşa încredere şi plăcere a avut. Unul, în IARNĂ, a dispărut şi n-a ne mai venind, altul l-am dat d-lui TUDOR TOTH, pensionar originar din Bucureşti, unde a stat douăzeci şi ceva de ani, de profesie zugrav şi de confesiune adventist, iar de etnie, după mamă rus, după tată maghiar, soţia româncă a decedat acum 1 an, acesta era galben-roşcat, ai mei sunt suri, tărcaţi şi am 5, trei motani şi 2 motănele, castrate însă. Când seria aceasta din 2 AUGUST creştea, Ţuţica a mai fătat iară 5 în IARNĂ, pe care, după 2-3 săptămâni „a trebuit să-i ţâp pe vale” că nu puteam ţine aşa de multe, deja sunt destui, sub toate aspectele şi dacă i-am sacrificat (este vina mea, voi plăti şi pentru asta), pe cei mici, seria a II-a, ca un fel de răscumpărare a frăţiorilor lor mai mari, fac în aşa fel încât să-i am lângă mine, deşi este greu cu atâţia şi sunt aproape în exclusivitate carnivori (faţă de căţeii care mai mănâncă ciorbiţe, supe cu oase şi legume şi ca să ajungă mai multe zile supiţa şi să fac oarece economie şi la aragazul cu butelie, mai pun şi juma-juma cu apă fiartă ori apă pur şi simplu).

Mai mult îmi place de ei decât sunt supărat pentru năzbâtiile pe care le fac, distrugeri şi murdărie, dar ştiu să dea şi show  specific felinelor mici, sunt tandre şi se gudură şi mai şi zgârie şi muşcă câte-odată.

Ce să fac, există şi singurătatea, dar şi o conştiinciozitate în aceste relaţii om-animăluţe de companie (m-am interesat în Aiud când vin tehnicienii veterinari să facă injecţie animăluţelor şi mi s-a răspuns că de luni de zile nu mai sunt bani pentru aşa ceva şi dacă anul trecut în Septembrie s-au vaccinat animalele de companie, acum nici în Octombrie, dar poate în Noiembrie.

Când a fost Toamna lui 2011, an de coşmar pentru subsemnatul, că nu ştiam încotro s-o apuc, cu părinţii la doctori în Bucureşti, atunci ei avuseră 7-8 păsări (în alţi ani şi 20-30 şi nu numai, dar bătrâneţea este bătrâneţe) şi pe rând, câte una, câte două, n-au mai venit acasă, mâncându-le de regulă vulpea şi rar viezurele (bursucul). S-au şi îmbolnăvit de au murit câteva, dar pe ultimele două, TOTOSUL şi TOTOASA (pe TOTOS îl aduse, acum 5-6, ani tata, de la o săteancă, îl cumpărase şi deşi era nici mare, nici mic, se bătea cu fostul TOTOS), nu le-am mai găsit într-o zi din IUNIE, când revenisem de la A.I. Numai penele le-am găsit… şi de câte ori îi gonisem din grădină ori din grădina unchilor defuncţi. Ţineau minte 1-2-3 zile maxim că văzuseră nenorocirea şi umblau prin curte şi apoi mirajul libertăţii şi riscul ei…

Totoşul era uneori arţăgos şi sărea la mine, de mă ciupea până la sânge, dar când lucram în curte ori grădină, el, ei pe lângă mine, se tot învârteau (şi-n vie mai ales). Auzea şi vedea de la distanţă, fiind destul de vigilent, dar nu şi viclean şi lacom ca vulpea. Avea şi propriul repertoriu destul de simplu, pe care-l înţelegeam aproximativ. Ea, TOTOŞA (găinuşa) era mai tânără cu mult. O cumpărasem cu 30 de lei în loc de 25 cât îmi spusese dl. OLTEAN IOACHIM, colocatar aici în G. de Jos, dar originar de la Munte, de la RÂMEŢI (PLEAŞA). Tot aşa, vulpea ori vulpoiul răpise şi mâncase ultima totoaşă (găinuşe) şi cocoşul nu stătea singur ca omul, ca mine, fiind abătut şi nervos 2-3 săptămâni, aşa că a trebuit să-i cumpăr pereche şi tare atent era, o căuta şi nu numai, iar ea nai făcea uneori şi ouţ, într-un timp aproape zilnic, dar au rămas şi ei, totoşii mei, o amintire pentru mine, cum este în firea lucrurilor, mai mult ori mai puţin. În zona rurală este cam o altă viaţă faţă de zona urbană.

— Dimineaţa am servit un ceai şi slănină cu ceapă şi pâine. Bugetul nu-mi permite să cumpăr o lămâie. Am undeva SALICILAT sau cum îi spune, „sare de lămâie”, nu-i sănătoasă ca lămâia, dar nu este pe alese în nici un caz, dar n-o găsesc. Nu am la îndemână, nu pun. Am zahăr puţin, puţin îndulcesc ceaiul. La prânz mi-am făcut o supă, ciorbă, ce a fi, cu puţine paste făinoase, chimen, ardei iute, puţin zahăr, ceva frunze de nu ştiu ce şi având puţin delicat, sunt paralelipipedici şi le tai în patru, ori şase, doar puţin gust să dea, că oricum şi acestea nu sunt foarte sănătoase, am pus puţin curry dintr-un plic găsit în bufet, de la părinţi. CURRY HINDUS (HINDUSTANI) este o combinaţie exotică de condimente cu aromă picantă. Felul al II-lea a fost tot slăninuţă cu pâine, usturoi curăţat şi zdrobit, în lipsă de boia (un pacheţel mic costă 5 lei, unul puţin mai mare 10 lei…). Seara, ca să mănânc ceva, că nu prea mă săturasem, am făcut puţină mămăligă goală. Am mai completat din grădină cu 2 mere, plus 2 ciorchini de struguri. A propos de vie, am reuşit primăvara aceasta, ca şi vara, să plătească două persoane să taie coardele (cleoambele) şi să lege viţa de vie cu nuiele, pentru care am plătit 80 lei de persoană, plus mâncare, deşi veniseră la ora 9 dimineaţa, iar la ora 16 plecaseră, plus pauză de masă, deci nici 8 ore, ca la serviciu. Dacă încerci să le dai la săteni 50 lei pe nici 8 ore, nu-ţi vin la treabă şi aşa a trebuit să insist, în rest eu am plivit tot aşa ambele vii şi a unchiului Silviu le-am ierbicidat, fiecare de două ori, să nu crească buruiana, cu soluţii speciale, care n-au costat tocmai puţin şi acum, în Septembrie, din nou singur, am tăiat crengile de viţă de vie, lăstarii şi subsuorii. Aşa am stropit cu ierbicid cele două vii, de bretelele de la „puşca de viticultor” mi-au făcut rană la spate, mi-a spus Alex, vărul meu. Sigur, dacă aş fi stropit şi viţa de vie de două ori fiecare, i-aş fi pus îngrăşământ, aş fi săpat, dar din ce bani? Aş fi (?) astfel, aşa via unchiului a făcut ca niciodată 4 găleţi de struguri, iar a mea aproximativ 12 găleţi, încât n-are rost să-i stâng că-s puţini, iar vasele nu le-am golit de vinul producţie 2011. Aşa că degeaba am lucrat şi dat banii pe soluţii şi la cele două gârbovence, că practic recoltă nu este. M-au sfătuit mai mulţi să investesc masiv, dar ce? Ori s-o las să piară, cum au făcut şi alţii în grădinile lor, nu mai spun de via mare de pe dealul dinspre pădure – STĂNEŞTI –

SÂMBĂTĂ, 18.10.14

— Instabilitate atmosferică: curenţi de aer, averse modeste, aşa cum a anunţat media de la specialiştii în meteorologie.

— Miercuri, 15, cum am ajuns de la Gârbova la Alba via Aiud, am fost la C.E.C. BANK să văd dacă pe lângă cei 200 de lei care au mai rămas din împrumutul de 1.000 lei, a venit aici la această bancă pensia groazei („Salariul groazei” parcă era un film o dată, ori o carte… cu acest titlu sumbru) şi într-adevăr mi-au intrat cei, DE JURE 667 lei şi de facto 423 lei, pedepsit de lege că sunt mai tânăr de 65 de ani. Am scos 100 lei şi am plecat de aici (între gemenii pitici, B.C.R şi supermagazinul UNIREA) ca să fac câteva copii xerox pentru imprimate şi pentru promovarea celor două volume de amintiri. Am cumpărat şi 1 Kg. de urdă cu 9 lei Kg., acum am găsit, câteva legume (ardei gras şi castraveţi).

Văzând într-un ziar „UNIREA” că astăzi vor veni oaspeţi regali de la BUCUREŞTI în Alba Iulia, la ora 17:00 la TE DEUM din Catedrala Încoronării regilor germani ai României. Am fost şi eu prezent, deşi nu sunt monarhist, regalist. Să tot fi fost 100-150 de cetăţeni în incinta monumentalei Catedrale, iar un sobor de preoţi, în frunte cu I.P.S IRINEU, Arhiepiscopul de Alba Iulia, oficie slujba religioasă, la care asistă PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI, ginerele Regelui MIHAI, soţul Principesei MARGARETA. Fusese şi CORUL „THEOTOKOS”, corul unei şcoli, care cântase tare frumos. De aici s-a mers la Muzeul UNIRII unde au avut loc Speack-uri ale PRINCIPELUI RADU, Vice preşedintele Consiliului Judeţean ROMAN şi din partea câtorva ambasadori europeni a vorbit cel de la Chişinău, evident acum foarte înduioşător. La sfârşit, ca şi la început, sau văzut şi marile şi valoroasele tablouri regale ale monarhilor Ferdinand şi Maria, în mai multe ipostaze, lucrate de mai mulţi pictori români. A fost şi sesiune de autografe, sa filmat, sau făcut fotografii (bineînţeles nci eu n-am scăpat prilejul) şi rapid onorata asistenţă, circa 100 de persoane, s-a îndreptat la „STAGE” (Casa de Cultură a Proletarilor – Sindicatelor, fosta). Am uitat să menţionez că în Catedrala Încoronării am găsit un drapel cu însemnele regale, nici mare, nici mic. Am întrebat câteva persoane al cui este, nimeni nimic, aşa că l-am luat cu mine şi la muzeu, l-am fluturat, nu puteam să stau de lemn TĂNASE. Acolo, până ce a venit Principele de la Bucureşti, am ajuns pentru 2-3 minute în atenţia unor 3-4 cetăţeni în vârstă care cu oarece curiozitate m-au întrebat câte ceva, însă am răspuns amabil, dar laconic. Şi cei cu drapele mari ale monarhiei, regalităţii, intraseră în discuţie cu mine, unii fotografiaseră drapelul pe care-l aveam astfel în dotare şi pe mine cu tot cu drapel. Ce să spun. Nu sunt regalist, însă mi-am făcut cred, cât de cât datoria de cetăţean român. Să fi fost respingător, să le fi spus că am găsit acel drapel abandonat?

— La intrarea în STAGE, nu departe de Facultatea de Teologie (este peste drum), ne-au întâmpinat (intrasem într-un grup de 6-7 monarhişti cu drapele şi camere video) până-n zece militari medievali habsburgi cu recuzita de rigoare (tricornuri, peruci, jambiere, etc. şi „arme”), iar în sala aproape plină aşteptau deja de la ora 18:30, acum să fi fost în jur de 19:30, în jur de 200 cetăţeni. În partea centrală, dar mai spre scenă (STAGE), erau Principele RADU, burgmeister-ul Mircea HAVA, al A.I. (şi în Catedrală şi la Muzeu) şi cred, câteva zeci de oficiali (iar a am uitat să menţionez la sfârşit, în Muzeul Unirii am dăruit cele două TITLURI ale mele cu dedicaţie A.S.R.). 15 Octombrie (MIERCURI)

înseamnă 92 de ani de la Încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria (1922) şi concertul de la STAGE a fost în onoarea CASEI REGALE A ROMÂNIEI, cu Filarmonica de Stat din Sibiu în repertoriul fiind piese de ENESCU, IMNUL REGAL (Toţi pe rând se ridicaseră în picioare), SCHUBERT şi la sfârşit o polcă austriacă foarte cunoscută şi antrenantă.

În orice caz, mai ales spectacolul de aici a fost magnific, fascinant şi în jur e ora 21:00 s-a încheiat şi concertul simfonic. La ieşire ne-a întâmpinat chiar Alteţa Sa, Regală, Principele Radu, care a dat noroc cu aproape toată lumea şi eu am solicitat să fim fotografiaţi cu mobilul meu şi amabil a acceptat, „înnobilându-mă” astfel şi pe mine. Începuse o ploicică anemică. Încântat foarte, am traversat drumul ajungând în capătul str. Vasile Goldiş şi am auzit că cineva mă strigase. Când m-am uitat, era doamna MAGDA (care lucrează la cotidianul UNIREA), cuscra vărului Alexandru, care mă văzuse acolo la spectacolul ultim (STAGE) şi m-a întrebat ce fel de drapel este acela pe fond alb şi dacă sunt regalist. Tot vorbind de evenimentul deosebit se înteţise ploaia bine şi după 15 minute venise şi autobuzul care ne-a luat şi pe noi, eu coborând la prima, dânsa în AMPOI. Mătuşa Leontina Tătar, soţia lui Eugen, fratele bunicului meu patern, mama unchilor Silviu şi Laurean fusese prezentă şi dânsa atunci în 1922, 15 Octombrie, la marea procesiune de încoronare în Transilvania, la Alba Iulia şi primise şi dânsa o bucată de carne cu pâine şi un pahar de vin la încoronarea regilor german ai României. Tot dânsa, printre mii şi mii de oaspeţi aproape din tot Ardealul a făcut o remarcă verbală când trecuse pe un cal alb M.S.R MARY (OF EDINBURG): „ce frumoasă sunteţi MAIESTATE”, Regina zâmbind şi pentru complimentul acesta. Vremuri şi vremuri.

— Ieri, Vineri 17, când am circulat pe relaţia Alba Iulia – Aiud – Gârbova am cumpărat două oase garf sub 2 Kg., sub 10 lei; 1 spate şi gât pasăre congelată, sub 5 lei, ceva legume, 2 conserve hrană pisică, 5 lei, 2 pâini = 6 lei (o bucată 1,100 Kg.) şi pentru mine a mai rămas ceva din urda cumpărată, am mai cumpărat legume, am slănină şi trebuie să rezist aşa (mai fac o ciorbiţă şi mămăliguţă), că intenţionez ca luni, 20.10 să merg la A.I.

La un spectacol mare de teatru „BĂDĂRANII”, într-o distribuţie excepţională, cu mulţi actori de talie naţională.

Fiecare cu a lui… eu optez pentru aşa ceva în mod deosebit, cu insistenţă, aproape cu orice preţ… Mănânc şi mai rău, rabd mai mult, dar cultural, intelectual, sufleteşte, mă îmbogăţesc în aşa fel încât la rândul meu, măcar într-o măsură mică, să pot relata marea satisfacţie şi deschid orizontul şi pasiunea şi a altora, indiferent că sunt copii, tineri, adulţi, vârstnici, bolnavi, handicapaţi, etc.

— Ajungând şi la PALATUL APOR al „Universităţii 1 Decembrie 1918”, deşi s-au ocupat locurile la cursul de MANDARINĂ, la secretariat, pe stânga, la etaj, m-am înscris şi eu, fiind motivat de interesul pentru ORIENT, în mod deosebit pentru şini (chitai) hinduşi, persani, niponi, etc., etc. S-au ocupat toate locurile pentru această limbă extrem orientală, probabil câteva luni de zile ţine şi am completat un formular în acest sens pentru limba MIN, unul pentru CANTONEZĂ, BUYI (ZUANG), MIAO, YÎ, MIANG, HANI, YAO, DONG, WA, BAI, ETC. LIMBA CHINEZĂ (MANDARINA) ESTE CEA MAI VORBITĂ LIMBĂ DE PE GLOB CU MULT PESTE 1.000.000.000. de vorbitori. Am urmat cred limbile hinduse, INDO-ARIENE (hindi, bengali, punjabi, telugu, tamila, manathi, urdu şi gujarati, sanscrită, etc.) din Marea Uniune Hindusă (şi ea cu 28 de state ca şi U.E.), vorbită în ansamblu de indieni de peste 1.000.000.000 şi ei, englez fiind astfel pe locul al III-lea. Am fost şi eu la grădiniţă învăţat limba sovietică (rusă), iar în afară de engleză, latină şi franceză în şcoală, am făcut după ’89 un curs de limbă caucaziană (armeană) şi limba semită, mozaică. La subsolul Palatului APOR am văzut un interesant muzeu de istorie antică.

  • Am scris o scrisoare dl. Harry în New York City şi lui MICKY în Philadelphia (P.A.)
  • By the way about chinese language TAI-TIN!

MARŢI, 21.10.

— Unii ar putea veni cu sloganuri de genul: Nici cultură fără hrană, nici hrană fără cultură, nici religie (educaţie religioasă) fără cultură, nici invers, nici cultură, religie, fără viaţă socială (obiectul muncii), nici invers, etc., etc.

— Cu amărăciune am fost nevoit, cum am ajuns în WHITE TOWN să retrag de la C.E.C BANK 200 de lei odată… că de-abia mi-au ajuns bănuţii să vin cu două mijloace de transport de la GÂRBOVA la Alba Iulia via Aiud, ieri, Luni, 20.10, mai rămânând din creditul de 1.000 lei (de fapt 750 lei că din „prima” mi s-au oprit bani pentru returnare, rambursare) doar 119 lei…

Banii economiei de piaţă se topesc asemenea unor bulgări de zăpadă (totul fiind scump şi scumpit un sfert de secol, inflaţie şi putere mică de cumpărare = instabilitate)

— Ieri seară (Luni, 20.10.), sigur aproape pe mine, că vorbisem în prealabil cu un domn (Filimon) de la STAGE (Casa de Cultură a Sindicatelor, edificiu de prin anii ’80, deci relativ nouă), ştiindu-mă din vedere şi schimbând două-trei vorbe cu dânsul şi explicându-i preocupările mele şi situaţia mea, am revenit cu speranţa că mă va înţelege şi pe mine, la ora 19, la marele spectacol teatral „BĂDĂRANII” de CARLO GOLDONI, al Teatrului Bucureşti COSMOPOLIS, însă acordul de principiu căzut şi dânsul nu m-a mai primit… însă subsemnatul n-a cedat, m-am tot învârtit de colo-colo şi de jur împrejurul marelui edificiu şi în cele din urmă m-am îndreptat spre SECRETARIAT, CABINELE ACTORILOR şi m-am învârtit şi pe acolo. De la subsol se urca şi se intra într-un hol, apoi în culise… În hol l-am văzut pe maestrul Costel Constantin, l-am salutat şi m-am apropiat de dânsul recomandându-mă şi spunându-mi intenţia mea vis-a-vis de bunăvoinţa dânsului. Nu instantaneu ci în câteva secunde bune, am primit răspunsul pozitiv şi condus de cineva cunoscut de dânsul în sala de spectacol unde piesa deja începuse. Printre alţii fusese şi marele Mircea Albulescu şi Adriana Trandafir.

Sala aproape era plină şi fremăta mai mereu, transmiţându-ne emoţii peste emoţii. La sfârşit aplauze continue, satisfacţii, recunoştinţă, etc. Subsemnatul, am ieşit pentru puţin şi am coborât la cabinele actorilor prin culise, ajungând la maestrul Costel Constantin, căruia i-am mulţumit mult şi i-am dat o carte de vizită şi ceva asemănător (gen bussines cards) plastifiat, avers primul meu volum şi revers al doilea volum. Urcând la secretariat, am dat peste o tânără care vindea broşuri gen de buzunar (maybe, book-pocket), lunguieţe, scrise de Mircea Albulescu. Sigur, am cumpărat şi eu un exemplar de 10 lei şi am fost la maestru, care tocmai era la sfârşitul sesiunii de autografe – dedicaţii. Foarte, foarte mulţumit „Slavă Domnului!”, m-am îndreptat spre casă pe jos, pe întuneric, fascinat de acest eveniment cultural, de fotografiile făcute, de mica carte şi marea bunăvoinţă a d-lui actor COSTEL CONSTANTIN…

Marţi m-am întors la GÂRBOVA via mun. AIUD, însă Joi, 23.10, trebuie să revin aici în reşedinţa de judeţ, tot pentru o zi, poate-l prind în audienţă pe primarul Albei Iulia, dl. MIRCEA HAVA.

SÂMBĂTĂ, 25.10.14

  • Vremea închisă, s-a răcit bine afară.

—Nici de data aceasta n-am avut noroc şi eu în audienţă la herr burgermeisterul fostei Capitale a Ţării Româneşti a Ardealului. Am pierdut încă o dată timp, bani şi nervi.

Oricât vrei să strângi în mână banii cu chibzuinţă până la zgârcenie, banii tot se topesc uşor, de nici nu îţi dai seama. Ieri, vineri 24, când am revenit acasă de acasă am cumpărat, ca e obicei, două carcase de pui, oase garf, patru conserve cu granule pentru pisici, legume, pâine şi mai nu ştiu ce, iar ca să fac economie, mie aproape nu mi-am cumpărat nimic, că mai am puţină slăninuţă, brânzică, de fapt urdă de 9 lei Kg. şi mălai extra.

— Şi Vineri, 24.10, când am revenit de la Alba Iulia la Gârbova via Aiud, am intrat din nou în beci, pivniţa care este la nivelul solului aproximativ şi am „rânduit” acolo (am aranjat) că recolta de struguri 2011, cât a fost, n-a fost trasă de mine de pe drojdie că am trecut prin marea nenorocire a decesului ambilor părinţi în Decembrie 2011 (la o săptămână distanţă un părinte faţă de altul). Nu mă pricep prea bine şi fiind potopit de atâtea alte, vinul s-a cam alterat, având un gust pronunţat de drojdie, însă mai aveam acolo în beci încă 100 litri de vin, poate şi mai mult, vin tras de pe drojdie, curat, dar care având vechime de 5-6-7 ani s-a cam oţetit, atât în butoaie cât şi în damigene ori canistre şi sticle mari. Am tot chemat, ba o rudă, ba o cunoştinţă de încredere, dar promisiuni şi promisiuni, ori franc mi s-a spus că sunt ocupaţi cei solicitaţi, aşa că am tot tras vin „pe” furtun, dar nu a ieşit totdeauna, apoi, drojdia nu era vizibilă şi palpabilă, încât după vin a venit şi ceva drojdie, ori a curs şi pe jos însă astea sunt riscurile viticultorului. Tot aranjând acolo, scoţând vinul care puţin a mai rămas băubil (câţiva zeci de litri în total), cel cu gust de drojdie şi oţetit, aproape un sfert de tonă de vin (inclusiv cel băubil). Am mai găsit două recipiente mai mici cu lichior de cireşe ori vişine (că aveam şi aşa şi aşa) şi două vase metalice cu unsoare de porc, probabil râncezită, dar sigur comestibilă, aşa că HAR DOMNULUI şi PĂRINŢILOR MEI DECEDAŢI! Fiind în vase speciale, mărişoare, câteva luni de zile o să-mi ajungă (pâine să am, ceapă şi usturoi) şi cred că iarna aceasta o-i scoate-o eu cumva, numai să reziste ficatul şi organismul în general, că orice exces nu este bun, dar nu-i de ales. Mi-au lăsat părinţii mei gospodari şi cantităţi de ţuică, schnapps, vinars, mai mult pentru vânzare că de consumat este prea tare. Nu demult şi nu prima oară, într-un recipient ori pahar pun jumătate de vin-ars de aproximativ 50° cum se bea şi aici în Siebenburgen şi jumătate H2O, încât dintr-o licoare turbată şi periculoasă o fac ţuică de Vălenii de Munte (unde s-a mutat vecinica mea Liliana Teodosiu cu familia ei), ori de Buzău ori de Piteşti, având astfel în jur de 25 °, fiind medicament şi balsam, nu otravă, bine, cei de aici sunt obişnuiţi.

— De câteva zile şi aici, pe str. MIERLEI au venit maşini speciale mari cu pietriş, cilindru-compresor şi alte utilaje, că „vor” să asfalteze această arteră „D.J. 79”, de la D.N.1 aproximativ Km. 403, pe stânga cum circuli spre Aiud, drum care leagă trei sate: Gârbova de Jos, Gârboviţa şi Gârbova de Sus. Vorbesc cetăţenii că s-ar fi deblocat banii şi intenţii serioase de la U.E. şi Consiliul Judeţean Alba. Să vină oare şi această clipă mult aşteptată? Ori doar acum lucrează câteva zile şi la Primăvară doar o să asfalteze? D-zeu să ştie…

Tot punând piatră mai mare şi apoi mai mică, sigur au căzut şi-n dreptul uşii şi a porţii şi a trebuit să le pun la loc. Alţii vorbesc că, cu prilejul acestor alegeri prezidenţiale, se mişcă ceva cât de cât şi aici.

Dl. Liviu, driver de taxi din Gârbovița, aşa m-a surprins retrăgând pietrişul din faţa uşii şi a porţii şi în unele locuri a gardului de beton ori de lemn (nuiele).

Când l-am văzut am oprit orice acţiune de acest fel, l-am poftit în curte, adus împreună sticlele mari şi canistrele de vin depreciat, le-am pus în maşina „DACIA” dânsului, în jur de 100 şi am plecat cu dânsul spre casa şi cazanul dânsului, conform înţelegerii şi bunăvoinţei dânsului. Acolo la dânsul, pe stânga sus, dincolo de Valea Gârbovei, unde fusese C.A.P.-ul gârbovenilor, de fapt anexa C.A.P.-ului Gârbovei de Jos, ducând şi lemne pentru foc suficient, a aprins focul, s-a încălzit treptat cazanul de ţuică, după ce deversase acolo de-asupra vinul depreciat şi printr-o conductă au intrat vaporii de alcool în răcitor şi print-un orificiu a prins a picura şi apoi a curge. Şi tot aşa şi tot aşa, punea dânsul un lemn pe foc, gusta, dispărea, apărea, rezolva oarece, timpul a trecut acolo în grădină la dânsul, a venit seara, dar şi treaba s-a terminat cu bine. Din aproximativ 100 litri vin a ieşi aproximativ 25 litri ţuică de aproximativ 40°, cu un anumit gust de ţuică evident, nu de vin. Mă interesam cât este uiumul (vama) şi dl. Liviu mi-a replicat că nu cosă nimic… Da, aşa este, însă atunci plec şi las totul aici…

Păi să luăm 1-2 litri, că mai avem suficient… Frate, frate, pita este pe bani, chiar dacă am o anumită situaţie, mai una, mai alta.

Cinci litri, conform legii vinului (şi a vamei), la 25 litri (un sfert vamă) şi batem palma… Da! De abia s-a îndoit, acceptând normalitatea… Din fericire e mai întâmplă rar şi aşa ceva, dar de obicei este pe dos… ba mai vin unii de-ţi degustă îndelungat ţuica, fără să-i inviţi, ba proprietarul îşi fură din ţuică şi din lemnele de foc… Cinste părinţilor dl. Liviu şi bunicilor dânsului. Soţia dânsului, care era acolo, păstrase ca o doamnă autentică, înţeleapta neutralitate, fără priviri viclene, vorbe mieroase, etc., etc. Sora soţiei dl. Liviu, deci cumnata dânsului (una din ele) este de ani de zile în BROOKLYN (LONG ISLAND) NEW YORK CITY.

— Astăzi s-au comemorat  70 de ani fix de la BĂTĂLIA de la CAREI, în urma căreia a fost eliberat MICUL CAREI, oraşul natal şi al mamei mele de trupele româno-sovietice de sub jugul fascisto-ungaro-german. Fix 70 de ani… Bătălia Careenilor a fost destul de scurtă ca timp, dar înverşunată că maghiarii nu ştiu să piardă, aşa mi-au relatat zeci de ani jumate din neamul meu, neamul mamei mele. Dacă ţin bine minte, penultimul oraş românesc fusese eliberat SATUL MARE, iar antepenultimul ORADEA. La radio am auzit că şi premierul şi preşedintele ţării vor fi acolo, că la ora 11 la faimosul monument al OSTAŞULUI ROMÂN din centrul MUNICIPIULUI CAREI, a lui VIDA GEZA, vor începe festivităţile de comemorare a 70 de ani…

 

Astăzi este şi ziua de naştere a Regelui MIHAI, care a împlinit 93 de ani. CAREIUL, mai ales acum la comemorarea fix a 70 de ani de la eliberarea  lui, este în atenţia ţării întregi, dar şi mămica mea şi bunicii materni… Sigur, mai am veri şi verişoare, două mătuşi şi nepoţi, însă nu este acelaşi lucru.

 

— Tot ieri,vineri, am mâncat acasă de două ori aşa şi aşa. În oraş am mai cumpărat (A.I) doi covrigi, un pacheţel de doar 100 de grame boia pentru slănină, care costă 5 lei, deci scump. Am păcătuit de-am cumpărat şi o cafeluţă înr-un local de 1,5 lei (1 leu şi cincizeci bani), plus un ziar (cotidianul local „UNIREA”) şi chiar aşa banii se evaporă ca apa în democraţia aceasta de la noi.

MIERCURI, 29.10.14

— Vreme închisă şi vremuri (social-economico-financiare) închise. S-a răcit bine de tot acum la sfârşit de Octombrie. Zilele trecute (De ziua bătăliei şi eliberării CAREILOR încoace) a ajuns noaptea să îngheţe şi -7, -8°C afară. În marea majoritate a etăţenilor, fie fac focul, fie dau drumul la centrala termică. Alţii, doar câţiva dăduseră foarte uşor drumul la focarele de căldură şi acum 10 zile, dar cum este Toamnă de Toamnă. Subsemnatul, în spiritul „bugetului” şi a consecinţelor lui, încă nu fac nici focul nici la centrală nu am dat drumul. Pe geamuri a apărut ca un fel de transpiraţie încât poţi desena pe el.

— Astăzi, tot la SINDICATE (STAGE) tot la ora 19 a fost un mare spectacol ART STIGMA&CĂRĂBUŞ – BUCUREŞTI, ANCA ŢURCAŞIU, LILIANA PANĂ, ANDREI DUBAN, DRAGOŞ IONESCU ŞI DAN TUDOR de divertisment (comedie) cu cinci actori tot din Capitala Mare a ţării, în frunte cu actorul-regizor DAN TUDOR, actriţa şi cântăreaţa Anca Ţurcaşiu şi încă trei actori… Fiind dependent de astfel de evenimente culturale, în primul rând în sine şi apoi ca mijloc de a uita clipa, de a-mi revedea concitadinii şi nu numai. Din nou m-am văzut a bântui în zona SECRETARIAT, CABINE ACTORI ŞI SCENĂ, CULISE (tot la subsol se face pare mi-se aerobic ori aşa ceva, pentru tineri şi foarte tineri). Văzându-l pe regizorul şi actorul DAN TUDOR la oarece distanţă, dânsul fiind în zona menţionată, de la subsol, iar subsemnatul într-un hol, l-am salutat de la distanţă (nu se apropiase) şi prin pantomimă i-am arătat că astăzi sunt falit, lefter, îmi doresc mult să particip la spectacolul „AMOR ÎN FARMACIE”. În timpul scenei de la secretariat, cineva a interceptat (există şi cameră video) dialogul la distanţă de 2-3 metri, a intervenit (o doamnă atractivă din personalul instituţiei culturale), binevoitoare şi s-a nimerit să fie în trecere şi dl. dir. ROŞU (aveam să aflu mai târziu acest lucru), cam tânăr, prezentabil şi amabil foarte la rândul său, care imediat după relatarea favorabilă a subordonatei dânsului, a dat un telefon neezitant la dl. Filimon de la intrarea principală şi i-a transmis că vine la d-voastră un domn îmbrăcat în costum de „BLUE JEANS”, grizonat, cu părul scurt tuns de curând. Aş minţi dacă nu aş recunoaşte că exisă din partea mea şi multă insistenţă, dar şi penibilitate, parcă aş fi un handicapat ori invalid, dar ce să-i fac dacă cultură nu este pe lumea asta despotică, atunci ce este?

Spectacolul începuse de aproape un sfert de oră (la Lugoj încă am o mătuşă care a fost acriţă la Teatrul de Stat din Lugoj), am intrat uşor ca un motan şi într-o margine, în rândul al III-lea, m-am pus după ce am făcut o mică rugăciune şi un semn al Crucii, ca mulţumire Celui de SUS.

— Joi seara, pe relaţia Alba-Aiud-GÂRBOVA, m-am reîntors de acasă acasă cu carcase şi gâturi de pasăre, 2,95 lei/Kg. (pentru căţei oasele şi legumele şi pentru pisici „cărniţă” şi supa cu paste făinoase), aproape 3 Kg., două pungi… 4 conserve granule cu sos (gelatină) pentru pisici ( 1 conservă 2,49 lei), oase mari de porc, de trebuiau şi tăiate cu toporul ori securea şi apoi cu cealaltă parte bucăţălite, zdrobite bine, de la 1 leu Kg. la 2 lei Kg. ori chiar 3 lei, trei pâini mari de peste 1,100 Kg (=3,5 lei) şi mai nu ştiu ce nimicuri, dar adunate şi ele se ajunge la altă sumă, care depăşeşte suma preconizată (ca ex. 1 Kg. margarină = ori 5 lei ori 6,50 lei, depinde de marcă şi de etichetă).

Zacusca,borcan de 300-400 gr., de casă, a sărit de 5 lei, de magazin este 4 lei şi ceva, cam tot acolo, însă în piaţa din UPTOWN din A.I. am găsit zacuscă cu… 8 lei şi cu 10 lei, acelaşi gramaj, însă, să nu piardă particularul deloc şi să piardă cumpărătorul, a ajuns la suma aceasta. În ceea ce mă priveşte, sunt promoţii în magazine că produsele sunt cam vechi, ori calitatea a II-a şi se vând şi cu 3 lei şi ceva. N-am rezistat ispitei şi am cumpărat şi eu un borcan din acesta. Oricât te-ai sili să mănânci în special slănină şi urdă zilnic, ori şi de două ori pe şi, o mică schimbare şi o risipă de bani este necesară (ciorbiţă, felul I şi mămăligă goală felul al II-lea, ori cu zahăr). Când sunt aici în GÂRBOVA, mai un strugure stafidit ori cam obosit ori mere, că sunt destule, am şase… şi STARKINSON („gură de iepure”), JONATHAN, ROŞIOR. Mici, Galbene şi meri verzi.

Slănina este undeva la aproape 20 lei Kg., ca să vezi şi să nu crezi. Rara găseşti la magazin ori la particulari cu 16, 16, 17 lei/Kg., dar în sus ajunge – cică este tratată, lucrată la meserie – şi la 30 lei/Kg., şi am văzut în piaţa de sus, să nu vă vină a crede, 40 lei/Kg., la particulari, că este condimentată, rumenă, proaspătă, de ţi se topeşte în gură, etc. 40 lei Kg. şi autorităţile nu fac nimic contra acestor producători ori intermediari pentru oprirea definitivă a escaladării continue de un sfert de secol a preţurilor economiei de piaţă… cică ea, piaţa, face ce vrea şi că dictează societatea şi democraţia, nu invers. O fi şi asta ceva, distrugător de tot pentru majoritatea naţiunii care au venituri de mizerie. În loc să controlăm noi piaţa, piaţa ne controlează şi dictează pe noi şi nouă… Protecţie socială, vorba unor etnici minoritari „CANCI”, te haleşte, te extermină piaţa. „Sauve qui peut! – să se salveze cine poate!”. La WATERLOO, francezii potopiţi de prusacii amiralului BLÜCHER şi britanicii lordului WELLINGTON că idealurile revoluţionarilor francezi „Égalité, Fraternité” au rămas vorbe în vânt.

SÂMBĂTĂ, 1.11.2014.

— Vreme închisă, cu ceaţă de obicei dimineaţa până la 9-10 şi apoi apare un soare cu oarece dinţi, că noaptea scade la -2, -3°C, iar ziua 10-12°C, în general în ţară şi în special aici (aici este şi climă submontană – Apuseni, versanţii sudici, iar la aproximativ 50 Km. Sud, versanţii sudici şi Meridionalilor).

— Este ziua naţională a RADIO-ului (1.11.1928), un prieten fidel şi vechi al meu. Acum câteva zile la RADIO difuziune, în contul zilei radio-ului, au fost zilele uşilor deschise, pare-mi-se Miercuri, 29.10.14, dacă ţin bine minte.

— În seara aceasta este şi internaţionalul HALLOWEEN, sărbătoare precreştină celtică, înfricoşătoare, a irlandezilor, apoi a americanilor şi în cele din urmă în lume şi şi la noi.

— A fost şi ZIUA DECEDAŢILOR, ieri, Vineri, am fost şi eu în cimitir la părinţii mei dragi şi am aranjat cât de cât acolo şi am pus o lumânare (candelă) mare, care luminează 2-3 zile şi nopţi la părinţi şi lipit de ei, mai jos, în cimitirul vechii, la bunicii paterni.

Anul acesta slujba de pomenire, făcută de domnul PĂRINTE MARIUS MORARIU a început la ora 16 şi a ţinut aproape o oră. S-a dat şi pomană acolo, ca de obicei, colaci (un fel de produs de panificaţie între pâine şi cozonac de mari dimensiuni). Înainte de ora 16 am venit şi eu şi dintr-o pungă, de fapt trei pungi suprapuse, am revărsat pe mormintele părinţilor,  în special şi puţin la bunici, pământ de CAPITALĂ, că părinţii mei au decedat ca cetăţeni ai BUCUREŞTILOR, faţă de mine care am devenit Bucureştean renegat, mutându-mă din 1.07.2012 în CEALALTĂ CAPITALĂ  ŢĂRII, CAPITALA MICĂ, oraşul Capitala Transilvaniei.

A fost destul de multă lume, absenţii cam aceiaşi, sub diferite pretexte. N-am avut bani să cumpăr flori de sezon. Cele două candele care ard fiecare 2-3 zile şi nopţi le am mai de mult, iar PĂMÂNTUL de CAPITALĂ, îl am din Bucureşti, când am fost anul acesta în IANUARIE, cred, săpând cu o lopăţică şi luându-l din micul părculeţ format în spatele blocurilor din zona GARA de Nord (str. Gării de Nord, B-dul Gara de Nord) şi IBIS HOTEL NORD, cum ieşi din MARELE TERMINAL FEROVIAR AL BUCUREŞTIULUI şi al ŢĂRII, imediat pe stânga.

— Mâine vor fi alegeri prezidenţiale în ţară… Deja de vreo două luni de zile curg promisiuni peste promisiuni, amăgire peste amăgire. Parcă mai ieri se vehicula fatalul, amăgitorul „DREPTATE ŞI ADEVĂR” şi „SĂ TRĂIŢI BINE”, CA APOI DUPĂ ACESTE OBIECTIVE, ţeluri, după ani de zile, cu cinism să auzim: „V-AM CIURUIT” şi am fost ciuruiţi marea majoritate, dar nu acolo, ci la bani, la venituri, fără precedent în istorie după al doilea război mondial. Mai rău, că acum pentru marea majoritate, n-a fost după 1945 încoace, nici pe timpul lui Ceauşescu în 1989, când cu eforturi enorme şi privaţiuni, se achitaseră datoriile externe ale ţării, 17 miliarde de U.S. $ şi ne lăsase cu miliarde în plus, câteva miliarde. Nu s-au topit ori prăduit şi încă aveam de luat de la câteva state, dacă am fi reuşit acest lucru. La finalul clui de al II-lea mandat al preşedintelui Băsescu, ne-a lăsă cu „lipsa de gestiunea” ţării a 100 miliarde U.S. $ ori, cum clevetesc unii, chiar 120 miliarde de dolari… în rest tăcere indignare şi dezolare, dincolo de sloganele de mai sus. Ne având practic economie, rămânem datori mereu, la infinit. Aşa că, în ceea ce mă priveşte, de la mic la mare şi invers, cam în toate sunt sceptic de fapt, că milioane şi milioane de concetăţeni. D.N.A.-ul, mai ales acum în prag de alegeri prezidenţiale s-a găsit să facă arestări în rândul demnitarilor, politicienilor, a afaceriştilor şi majoritatea celor acuzaţi, judecători şi întemniţaţi, sunt de la P.S.D. de parcă doar aici ar fi corupţie, nu şi la celelalte partide. Dl. preşedinte îşi exercită funcţia încă chiar din Septembrie insistent la T.V.R. A afirmat că unul din cei peste 10 candidaţi la prezidenţiale este membru a unui serviciu secret românesc, evident… Chiar aşa dacă era, trebuia să lanseze bomba aceasta cu efect întârziat, ori să fie echidistant („să demonstreze, nu să conducă”) şi să lase pe alţii să rezolve situaţia, mai ales că din nou se implică în tot felul de situaţii (ori arbitri ori jucător), mai ales că în final a arătat cu degetul spre prezidenţiabilul Victor Ponta, actualul premier, unicul reprezentat al centrului stânga, faţă de centrul dreapta care avea mai mulţi candidaţi (mai sunt câţiva independenţi). Cică ar fi ofiţer acoperit al S.I.E.. Deşi scandalul deconspirării a depăşit graniţele ţării şi opoziţia de dreapta face valuri valuri cerând capul lui Victor Ponta, cei trei directori ai S.I.E., IOAN TALPEŞ 92-97, CĂTĂLIN HARNAGEA 1997-2001; TEODOR MELEŞCANU şi ale personalități ale vieţii politice, n-au apreciat afirmaţiile şefului statului, care ar trebui să-i fie indiferent cine îi urmează. La rândul său prezidențiabilul KLAUS JOHANNIS, reprezentantul Alianţei Creştin Liberale (şeful P.N.L. în locul lui CRIN ANTONESCU de câteva luni de zile), este

Acuzat, nu de preşedinte ci de altă instituţie că ar fi fost incompatibil având acumulate două funcţii simultan şi că din meditaţii.

În Campania electorală intrase, pe lângă cei doi mai mari prezidenţiabili, şi Călin Popescu Tăriceanu de la P.N.L., Teodor Meleşcanu (ardeleanul independent) şi aceştia doi din urmă, mie personal, îmi fac impresie favorabilă. Mai sunt două femei fără şanse, DAN DIACONESCU de la P.P.D.D., şeful U.D.M.R.-iştilor cu lozinca „respect” pentru cine? Respect reciproc? şi încă două lozinci în limba lor orientală cu alfabet european. Mai candidează C.V. Tudor, G. Funar, Wiliam Brânză, în total 14 la prezidenţiale.

Acum o lună şi ceva aproximativ Consiliul Judeţean Alba a demarat reabilitarea lui „D.C. 79” de la Şoseaua D.N.1, între oraşul TEIUŞ şi mun. AIUD, pe stânga cum vii din sud, nu prima pe stânga care te duce în centrul GÂRBOVEI, ci a doua „pe sus” (nu pe jos), care unduieşte („şerpuieşte”) în GÂRBOVA DE JOS (2 Km. de la şosea până la mine şi 2,5 Km, ori poate 3 Km.). Gârbova, 6 Km. de la şoseaua D.N.1 şi GÂRBOVA DE SUS, 8 Km. distanţă. Lărgirea carosabilului, tasarea, prundişul de aproximativ 10 zile stagnează. Nimeni nu ştie dacă se va relua activitatea la acest deplorabil D.C 79, drum de ţară cu pietriş şi când. Poate şi sigur la Primăvară, nu acum, deşi vremea, clima s-a mai încălzit, până la CRĂCIUN este timp, dar bani….

MIERCURI, 5.11.14

Ceva s-a mai încălzit afară, că noaptea sunt 5-6 °C, iar la prânz 16 °C de nu ştii cum să te mai îmbraci.

Astăzi m-am întâlnit cu vărul unchiului meu defunct, LAUREAN TĂTAR, dl. preot IOAN STAN, care este preot în BĂGĂU, dincolo de Mureş şi cu care schimb o vorbă, o impresie, o informație şi care de data aceasta având timp şi plăcere m-a tratat cu o cafea în localul de lângă Primărie. Dimineaţa, grăbindu-mă să plec din GÂRBOVA şi Alba Iulia via AIUD, mi-am făcut un ceai şi am servit o gustărică, pâine cu urdă, dar stând 2-3 zile în frigider, urda oricum este fadă, a devenit o masă albă aproape îngheţată şi s-a descompus în particule mici, parcă erau pietricele ori nisip… Urda este făcută din zer şi aproape a devenit 9 lei şi 9 lei face.

La alegerile de Duminică, 2.11.2014, la mică distanţă, primul tur de scrutin (al alegerilor) l-au câştigat cei de la centru stânga, P.S.D.+U.N.P.R.+P.C. („preşedintele care uneşte”). premierul Victor Ponta urmat de centru dreapta A.C.L. (Alianţa Creştin Liberală), şeful P.N.L. Klaus Iohannis. Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale va fi pe 16.11.2014. Strategii şi strategi susţineri, învăluiri, alianţe, promisiuni, reorganizări, dezvăluiri, manipulări, speranţe amare, tatonări, etc.

DUMINICĂ, 9.11.14

— Parcă încă s-a mai încălzit afară, 6, 7 °C, iar la PRÂNZ 17,18 °C,  dar lumea în general face câte un foc mic pentru câteva ore, că afară-i plăcut, dar în locuinţe este cam rece.

— Ieri, Sâmbătă, 8.11, după cum vorbisem în prealabil să vină dl. Geza şi d-na Esther să cumpere nucile din grădină, gata adunate, urcate în pod şi aduse în saci de rafie la poartă, dânşii în loc de două au venit patru şi fără ferdelă pentru măsurat nucile (1 ferdelă=35 lei). S-au oferit (dl. Geza maghiar rom ori invers) să vină cu domnii să taie lemne, că am destule „că şi tu şi foc la rândul tău”. După ce au măsurat cu o altă găleată nucile şi le-au pus în sacii lor, a reieşit pe nuci suma de 550 lei (câte ferdele?), minus 100 de lei pe care mi-o dăduse acont (împrumut). Sigur, n-am lăsat să fie fix pe fix nici de data asta şi le-am mai dat unele şi altele, dar şi ei au tăiat lemne, crengi groase, însă ei fiind doi într-un loc al grădinii şi doi coborâseră în vale să taie nişte sălcii căzute, când am revenit în 10 minute jos în vale, mi-au spus că sărise lanţul la drujbă şi că n-au scule s-o repare şi aici s-a oprit la jumătatea acţiunii de tăiere a lemnelor promise de ei. Lasă că venim Luni, 10.11.14. şi finalizăm treaba. Mai veniseră două persoane tot din aceeaşi familie şi stăteau în stradă, vorbind ba maghiareşte, ba janes romanes. S-au convins că o rupeam şi eu cât de cât pe ambele limbi orientale, încât nu prea mai vorbeau aşa. Au tot insistat să le dau un butoi mare de aproape 100 de litri, că nu au şi să pună varza la murat în el. Le-am dat împrumut butoiul şi entuziasmați, „las că venim luni” (10.11.2014). Acesta este preţul ferdelei, nici sătenii, ori cei de la munte, naturalizaţi aici (mocanii), nu dau mai mult, restul sunt poveşti ca să-ţi facă în ciudă. Oricum, 450 lei înseamnă, pe lângă prăpăditul de 423 lei pe care îl dă statul-societatea, bani nu glumă).

— Astăzi, Duminică, am fost la biserica din sat, la slujba religioasă.

Revenind acasă pe vale, pe la dl. Simion Olteanu, am schimbat o vorbă cu dânsul şi i-am pomenit de nucul din fosta noastră vie de excepţie, sus între D.C. 79 faimos şi marginea pădurii  (STĂNEŞTI), care la un an de la decesul părinţilor mei s-a uscat şi cel mare, plantat de tatăl tatălui meu şi cel mic, l de tata. Foarte săritor de fapt, ca şi tatăl dânsului, regretatul IOACHIM OLTEAN, care a murit pe 7 IANUARIE A.C., mi-a spus că tăiatul şi transportatul nucului mă costă 50 de lei. Sigur, însă o lăsăm pe altădată, nu acum şi acum a fost… Eu am mers înainte, iar dânsul  cu tractorul a venit în 15-20 de minute. Până atunci am îmbrăţişat nucul, l-am pupat, i-am cerut iertare şi m-am rugat pentru el, deşi el murise de doi ani de zile. Aşa mă învăţaseră părinţii, că ei au viaţă, spirit, sunt fermecaţi şi trebuie respectaţi. La fel am făcut şi cu nucul cel mic. Cât de uşor se curmă un pom fructifer. Cât de uşor şi rapid este doborât şi cât de greu creşte, dă rod, se chinuieşte vara şi iarna. Parcă şi juglans regia al nostru, al meu n-a fost niciodată. Deja se înserase şi trunchiul era doborât, ca şi crengile cele mari şi lungi erau trase de tractor pe faimosul D.C 79, până (pe str. MIERLEI) la 23. Acolo a venit şi vecinul Liviu Meteş, că ne întâlniserăm pe drum, fără să-l solicit şi dl. Simion (NIONU) tăia, iar subsemnatul cu Liviu aruncam lemnele tăiate în curte, în dreptul porţilor deschise. Am tot insistat să-i tratez şi de-abia au consumat către un pahar de vin, dacă erau alţii poate că era altceva. Oricum, nu este de ici de colo să vezi lemne de foc în curte (săracul nuc), parcă este ceva deosebit. Lemnele pe care le-am cumpărat din AIUD, de la BENNY nu mă scot până în PRIMĂVARĂ, deşi încă n-am făcut foc deloc. Oricum, trebuie să-mi fac provizii de lemne, chiar dacă sunt destul de subţiri. Am avut două zile bune, norocoase şi eu, pe lângă atâtea şi atâtea.

— Să nu pierd cele trei călătorii pe an 50% reducere, măcar una călătorie, ca brav pensionar al economiei de piaţă, cu câteva sute de lei pe lună, după îndeplinirea integrală a cotizaţiei la pensie ţi având şi câteva probleme de lămurit, am intenționat iniţial să plec pentru două zile aproximativ în localitatea concitadinilor părinţilor mei defuncţi şi să prind şi un shaw, pe plan secundar. Astfel, gândisem să fiu acolo când va cânta şi celebra SARAH BRIGHTMAN din S.U.A, pe 13.11.2014., ora 20, Marea Sală a Palatului, însă chibzuind, am amânat cu o săptămână prezenţa în localitatea mea natală, sper să prind astfel măcar 1-2 zile din 5 ale GAUDEAMUS, TÂRGUL INERNAŢIONAL DE CARTE de la PAVILIONUL „ROMEXPO” de lângă CASA SCÂNTEII. Printre alte obiective, am intenţionat să fac o vizită scurtă la „ai noștri”, pe Cal. Plevnei, unde sunt UNIUNEA TURCO-TĂTARĂ şi Mahomedanilor din România şi-n acest sens am dat un telefon d-lui preşedinte UTEU (din Capitală), că la nivel naţional în Kiustenge (Tomis) sunt tătarii cei mai mulţi şi preşedintele lor, efendi UTEU, n-a răspuns când i-am dat telefon de aici de peste mulţi (ori  dincoace, dincolo de munţi, nu mai ştiu cum să spus) şi a sunat dânsul şi după ce m-am recomandat şi spus intenţia, mi-a replicat amărât că este în spital şi i s-a făcut operaţie, că are coxartroză…

MIERCURI, 12 NOIEMBRIE, 2014

  • acceptabilă vremea pentru perioada aceasta, cu mici fluctuaţii de la zi la zi.

— Am votat şi eu, ca milioane de alegători. Aici în provincie, mai ales în zona rurală, oamenii, destui sunt simplii, curioşi, indiscreţi şi fac comentarii subiective de genul direct, cu cine ai votat, dacă spui cu X, îţi auzi şi-n faţă şi-n spate comentarii, dacă spui cu Y, cam la fel. Aşa continuă cu Z, W, etc. aşa e la noi. Contează cu cine votează majoritatea anonimă, cu Popesc ori Ionescu. La fel şic cu voturile, salarii ori pensii. Fac unii ce fac şi mor de nerăbdare să afle ce venit ai… Dacă ai mult ori puţin mai mult ca el, deşi nu eşti de teapa lui, comentează negativ diferenţa negăsind raţionalitatea şi legalitatea acestui lucru. Dacă ai mai puţin ca el, este orgolios şi iar comentează, direct ori indirect, cu patimă ori cinism, că nu eşti capabil, te-ai irosit, te compătimeşte, te dispreţuieşte, ori face abstracţie de tine. De unde vin eu destui nu te întreabă câţi bani câştigi pe lună, ci „te descurci” ori nu prea te descurci, ori nici măcar atât. ţine de educaţie, civilizaţie, protocol, stil, etc. apropos, la primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, a câştigat (Duminică 2.11.2014) prezidenţiabilul Victor Ponta al P.S.D.+U.N.P.R.+P.C., cu puţin mai mult decât prezidenţiabilul Alianţei Creştin Liberale, Klaus Iohannis.

Au fost probleme la electoratul român din străinătate, atât în Vest cât şi în Est, în sensul că nu s-au organizat secţiile de votare bine,

încât s-a produs aglomeraţie, în special în Occident, dar şi în Extremul Occident, de sute şi mii de persoane care au aşteptat ore şi ore pentru a vota, pe distanţe de sute de metri, până la un kilometru poate şi peste şi emigranţii, unii din ei, şi-au arătat nemulţumirea (nemulţumirile). Au făcut demonstraţii în acest sens, de solidaritate cu românii din străinătate, la Cluj, Timişoara şi BUCUREŞTI, de sute de inşi ori 2-3.000, însă în alte oraşe n-au fost decât 2-300, ori s-a amânat demonstraţia. Ministerul de Externe a fost nominalizat pentru această situaţie. Şi pentru subsemnatul alegerile sunt obositoare, se face mare risipă de energie, materiale (electorale), bani şi promisiuni cât cuprinde, unii mai mult, alţii mai puţin. De un sfert de secol de democraţie a economiei de piaţă merge din rău în mai rău, dincolo de orişice, mai ales în ultimii 10 ani.

SÂMBĂTĂ, 15.11.2014

  • Vreme închisă, însă este un frig suportabil şi afară şi în casă, fără căldură (la mine).
  • Ieri, 14.11.14. la TEATRUL DE PĂPUŞI „PRICHINDEL” din DOWNTOWN (cu

acesta plus Teatrul „I.L.CARAGIALE”, dat cadou după 1990 studenţilor şi neplătindu-se facilităţile, au pus DEBRANŞAT, nemaiţinându-se spectacole acolo, şi Centrul Cultural a Sindicatelor STAG, sunt chiar trei teatre în MUN. ALBA IULIA, am văzut şi audiat).

THE SOFT SESSIOS, concert de JAZZ, un concert atipic, original – FANTASM – cu ALBRECHT MAURER vioară, GERMANIA; MAT MANERI violă, BROOKLIN,LONG ISLAND N.Y.C şi la pian româno-americanul LUCIAN BAN, care aproape au umplut mica sală  „PRICHINDELULUI”, de 100-200 locuri maxim. D-na director BOGĂTANU la început a prezentat interpreţii, instrumentiștii şi piesele lor cu multă pricepere şi entuziasm, însă şi la acest show ar fi trebuit să vină măcar 2-3 ziarişti şi cu redactori de la RADIO-ul Redacţiei şi TIPOGRAFIEI „UNIREA”, în aşa fel încât să vuiască media din Alba Iulia, încât ecoul, rezonanţa să penetreze până la SIBIU, CLUJ, TIMIŞOARA, ORADEA ŞI BUCUREŞTI până la CONSTANŢA, IAŞI, etc. dar, dar…

— Aşa spectacol de JAZZ sigur a trecut aproape neobservat, nici măcar în reşedinţa de judeţ, ceva tangenţial, ocazional. Tot adevărat este şi gustul publicului, în genul celui care preferă, în majoritatea, alte genuri muzicale.

LUNI, 17.11.2014

— În cel de-al II-lea tur de scrutin la alegerile prezidenţiale, de alaltăieri, Duminică 16.11.2014, a câştigat prezidenţiabilul preşedinte KLAUS WERNER IOHANNIS, candidatul Alianței Creştin Liberale (A.C.L.), cu câteva procente în plus faţă de candidatul P.S.D.+U.N.P.R.+P.C. Victor Ponta. Şi de data aceasta, mai puţin au fost probleme la vot la românii emigranţi în Vest, ca şi la românii din Est, din al II-lea stat românesc (R. MOLD.). Este entuziasm mare, speranţe, planuri, la nivelul unui procent puţin peste 50%, dar chiar şi aceştia par sceptici, din mai multe puncte de vedere (ex. dacă regimul Băsescu ne lasă „în găleată” cu datorii ce au ajuns în perioada lui la 100 miliarde dolari, ori peste, cum „să repare” altul, să redreseze, să reconstruiască, etc, etc, ceva ca datoria naţională externă imensă, ori cu „o floare nu se face primăvară”, ori BUCUREŞTIUL nu este Sibiu, ori dacă intră pe mâna noastră cum va fi, alţii cică băsiştii şi U.D.M.R-iştii vor avea un cuvânt greu de spus, etc., etc.). Sunt însă unii care au votat pe V. Ponta şi sunt maleabili, înţelegători şi speră şi ei că, vorba „cap de neamţ” nu este o vorbă în vânt şi sigur alţii, ori poate alţii, pe alţii. Se va mişca în bine cetăţenilor şi a ţării, în sensul că vor putea supravieţui un sector important de cetăţeni şi cei mai mulţi vor trăi, nu numai majoritatea socială privilegiată. Câţi oameni, atâtea idei, să auzi, să vezi, să crezi şi să nu crezi… Am auzit şi păreri singulare ori excentrice, că din haosul în care suntem, scumpiri enorme şi perpetue, decalaj uriaş între cetăţeni, din toate punctele de vedere, învrăjbire, patimă, inflaţie, nesiguranţă şi datorii colosale,

ne-ar salva numai Ceauşescu ori Vlad Ţepeş, trăgându-ne şi în ţeapă pe destui dintre cetăţeni, ori chiar IISUS HRISTOS, aşa de rea şi nemulţumitoare este viaţa pe care o trăim.

Dumnezeu să ne dea minte, omenie şi suflet, să dispară dihonia dintre noi, să fie o reconciliere autentică între noi, să se schimbe cu adevărat lucrurile în bine şi step by step, pas cu pas, „langsam aber sicher” (încet, dar sigur),

în jurul conducerii unei ţări de către un membru al celei mai gospodare şi serioase etnii minoritare, religioase şi culturale, cu tot ce avem mai bun şi cu toată speranţa noastră să mişcăm, cu perseverenţă şi efectiv, starea asta rea în bine, ori acceptabil şi pentru milioane de români, salariaţi, pensionari, şcolari, handicapaţi, etc. Oare subsemnatul este idealist, sceptic, naiv, credul? Într-o măsură şi eu sunt aşa, însă cred că de data aceasta, după un sfert de secol, să fie într-un ceas bun această preferinţă electorală a românilor. Destule naţiuni şi de lângă noi, se bat cu pumnii în piept că acordă drepturi egale minorităţilor cu majoritatea, dar nu ştiu câte ţări, la nivel de preşedinte, au făcut pasul nostru.

— Urmează ca mâine seară MARŢI, 18.11.2014 să plec pentru două zile în localitatea mea natală.

 

 

 

 

 

  • JURNALUL UNUI SUFLET ÎN DERIVĂ
  • JURNALUL UNUI INOCENT CONDAMNAT
  • JURNALUL UNUI DIRECŢIONAT SPRE COLAPS
  • JURNALUL PROGRAMĂRII LA DERIVĂ
  • JURNALUL UNUI SUFLET RĂTĂCITOR
  • JURNALUL UNEI TENTATIVE DE SUPRAVIEŢUIRE
  • THE RAPSODY ÎN BLACK
  • THE LIFE RAPSODY IN BLACK
  • JURNALUL UNUI SINGURATIC PIERDUT
  • JURNALUL UNUI SINGURATIC REBEL
  • JURNALUL UNUI SĂRMAN
  • JURNALUL UNUI NEVOIAŞ
  • JURNALUL UNUI PROSCRIS
  • JURNALUL UNEI EXTERMINĂRI ÎN DESFĂŞURARE
  • ÎN DERIVĂ SPRE VĂRTEJUL EXTERMINĂRII
  • ÎN HĂUL, ABISUL, ECONOMIEI DE PIAŢĂ ŞI A DEMOCRAŢIEI

 

 

  • O CONDAMNARE SOCIALĂ PREVIZIBILĂ, PREMEDITATĂ, LA PAUPERIZARE DISTRUCTIVĂ, DUPĂ ÎNDEPLINIREA ÎN TOTALIATE ANCELOR 35 DE ANI DE COTIZAŢIE LA PENSIA DE STAT

 

  • DUBLA DISCRIMINARE SOCIALĂ FLAGRANTĂ ŞI CONTRADICTORIE (A PARTICULARILOR, DUPĂ CE AI PESTE 40 ANI VÂRSTĂ, ŞI A AUTORITĂŢILOR ŞI A LEGIUITORILOR CĂ EŞTI PREA TÂNĂR ŞI N-AI ÎNCĂ 65 ANI VÂRSTĂ)

 

  • CRIPTO JUDECAREA AUTOASISTATĂ ŞI AUTODENUNŢATĂ A UNUI PENSIONAR CU PESTE 35 ANI VECHIME ÎN RĂSĂRITUL U.E.

 

  • MĂRTURII DUREROASE DIN INFERNUL DEMOCRAŢIEI ECONOMIEI DE PIAŢĂ.

 

  • MĂRTURII JENANTE ALE SATTULUI DE DREPT ŞI A NORMALITĂŢII DEMOCRAŢIEI.

 

 

 

JOI, 20.11.2014

— Aşa cum am menţionat, Marţi, 18.11.2014, la ora 22, am plecat de pe str. MIERLEI (GÂRBOVA), în mun. AIUD şi aproape la ora 22:30 eram în GARA micului AIUD, la aproape ora 0:00 a venit trenul şi dimineaţa, în jur de ora 8, am ajuns în localitatea concetăţenilor părinţilor mei defuncţi, dubla capitală, a Valahiei şi a României. N-am pierdut mult timp (aţipisem câteva ore bune în tren), m-am interesat în zona Gării de Nord de hoteluri, cât costă şi câţi sunt într-o cameră (aproximativ 35 lei şi aproximativ 10 călători în 5 paturi suprapuse); am fost şi la Radiodifuziune, pe gen. Berthelot, să vorbesc cu redactorul Alexandru Rusu (realizator), însă am ajuns şi la Uniunea Scriitorilor Români, apoi la Piaţa Romană, până aproape de  INER COCO, însă am tăiat pe străduţe ca să ajung pe Republicii (actuala Regele Carol I, unde am ajuns la U.A.R., aici fiind foarte bine primit de redactorul şef baron Mihai Stepan Kazazian, şi al publicaţiei mari „ARARAT” şi al bilingvului „NOR GHIANK”. De aici, cu tot avântul, am călătorit spre Casa Scânteii (nordul Capitalei), unde la marele pavilion „ROMEXPO” era GAUDEAMUS Marele Târg de Carte (târg internaţional în 19, MIERCURI – 23, DUMINICĂ), unde am ajuns cu oarece speranţe în a încerca să-mi promovez cele două volume „de aduceri aminte”, care mi-au apărut. Acolo, în vacarmul şi iureşul plăcut şi cunoscut, m-am întâlnit şi cu prietenul din copilărie, Marius Florian Stan (vorbisem cu o săptămână înainte să ne întâlnim acolo), care lucrează de câţiva anişori la o lucrare vastă despre o istorie a navigaţiei, aproximativ 2.000 de pagini, în foiletoane, că are şi el această vocaţie, mai ales că a citit mult, foarte mult, în special despre navigaţie, dar nu numai, a lucrat în marina comercială ani de zile, de a văzut şi alte meleaguri, istorii, culturi şi religii şi chiar ţări exotice, dar a fost şi militar în termen în marina, tot socialistă, militară. Sigur, nu este uşor să-şi arunci o privire la standurile de volume, când au loc expuneri, conferinţe, lansări de cărţi, iar jurnaliştii, editorii, scriitorii de primă mărime, vezi la tot pasul aproape. Îţi face şi rău dacă te uiţi cu atenţie la titluri, că destule sunt şi pe care ai dori să le cumperi, dar, dar (subsemnatul are alocat la buget pentru astfel de îndeletniciri 0 lei, ca niciodată, mare lucru e că am reuşit să parcurg cei 400 de Km. în S-E şi invers, la întoarcere, iar mâncare mi-am făcut câteva sandviş-uri). Lângă standul editurii Tracus Arte era şi dl. ziarist şi critic literar Bogdan Ioan Lefter, cu care am schimbat o vorbă, l-am întrebat dacă l-ar interesa să citească cele două volume şi, răspunzându-mi afirmativ, i-am dăruit cele două titluri, apoi cu my friend Marius (Mariusică), uşor, uşor, step by step, ne-am tot preumblat şi în zona centrală a pavilionului şi în margini şi la etaj. Am văzut în program că la ora 17:30, la editura CURTEA VECHE, ieri, Miercuri, 19, avea să fie lansată cartea preşedintelui nou ales, Klaus Werner Iohannis, „PAS cu PAS” şi mi-am spus, ne-am spus, că şi acest eveniment cultural-politic nu poate fi ratat, însă nu mă orientasem cum trebuie şi la un moment dat am văzut coadă mare la cumpărarea acestui titlu (15 lei) şi tardiv, ne-am pus şi noi la rând, însă coada creştea şi creştea, eram sute de cumpărători. ştiind că Marius este aşteptat de Ioana, soţia lui (trecuseră deja câteva ore bune), am insistat ca să plece acasă, că şi la sesiunea de autografe se formase altă coadă, de sute şi sute de inşi, oricum şi el a intrat în tatonări la edituri (şi cea militară), prezentând lucrarea lui şi un mic C.V., în speranţa că aceasta va fi specială şi chiar editată şi prin bunăvoinţa unui literat şi sponsor. A trebuit să-i promit lui Marius că voi merge la el acasă în DRISTOR (str. Râmnicul Vâlcea) să cinez şi să înnoptez la ei, ceea ce am şi făcut, ori fiindu-mi dor să revin la cozi: într-un timp am avut volumul în mână, apoi am luat al II-a coadă la rând şi am stat şi aici destul timp. La rând, în special tineri foarte entuziasmați, atât de autor, cât şi de preşedintele ales. Vrând, nevrând, am mai schimbat câte o vorbă în stânga şi în dreapta. La ora 20:30 îmi venise şi mie rândul la autograf. În prealabil, cu 30 de minute înainte, mi-am pregătit cele două titluri ale mele, cu mici dedicaţii şi când am ajuns la Editura Curtea Veche, la un birou mare, stând pe un fotoliu, era chiar herr Klaus Iohannis, cu civili şi militari în jurul dânsului, cu fotografi şi regizori de filme, cu jurnalişti, editori şi scriitori. Am salutat stingher, am întins volumul dânsului să mi se dea autograf, mi s-a dat, apoi i-am înmânat cele două volume de memorialistică ale mele, s-a uitat la titlurile volumelor şi la  mine, le-a retras în partea dreaptă a dânsului, a biroului şi am îngăimat că sunt din Weissenburg, n-a spus nimic ca replică, ci m-a mai fixat (s-a mai uitat la mine o dată), l-am salutat şi mulţumit şi din laterală, că tot veneau cetăţeni, am făcut şi două instantanee, după care, obosit bine de tot, dar mulţumit, am părăsit marele regal al cărţilor, în ciuda electronicelor, a calculatorului şi nu numai, am luat nu departe de Casa Scânteii, un autobuz până la Gara de Nord şi de acolo, bucherester subway până la staţia Dristor. Afară era întuneric de mult şi ploua uşor de tot, cu intermitenţe. De aici, ieşind la suprafață, traversând bulevardul, m-am întors pe Râmnicul Vâlcea strasse, la familia STAN. Încă de dimineaţă când am ajuns, am fost şi în perimetrul blocului unde noi am trăit acolo, peste jumătate de secol… Poate şi vremea nu foarte rece, dar ud pe jos, plin de frunze, mi s-a părut că şi vremea rece, mai ales că ceea ce vedeam era una, iar ceea ce simţeam şi-mi aduceam aminte era altceva, dar…

La Marius şi Oana, pe str. RÂMNICUL VÂLCEA (a navigat Marius pe o navă cu acelaşi nume), NR. 20, BL.32, ETAJ 6, AP. 92, sect. 3, BUCUREŞTI, am ajuns seara târziu, însă mă aşteptaseră cu de toate, însă foarte obosit am servit două trigoane cu dovleac foarte bune, făcute de soţia lui MARIUS, IOANA, un pahar de vin, oarece discuţii şi-n pat, că eram foarte obosit.

Dimineaţa, nu foarte de dimineaţă, că eram foarte obosit încă, deşi revigorat bine, am servit, la insistenţele lor, o cafea bună şi o gustărică, apoi după ce am căutat în zadar redacţia NAŢIUNEA, şi nu numai, ca un vrăjit discipol, m-am îndreptat spre a 21 ediţie a marelui Regal „GAUDEAMUS” Târgul Internaţional de Carte. Gustările pregătite acasă în Ardeal se terminaseră şi a trebuit să cumpăr şi 2-3 pateuri, neprevăzute de bugetul foarte mic. Ajuns în Marele Pavilion „ROMEXPO”, din stânga Casei Scânteii (la aproximativ 2-3 Km. distanţă), n-am prea pierdut timp, fascinat, uitat, etc., acolo şi cu oarece pragmatism „am colindat” aproape fiecare editură şi l-am întâlnit şi pe „OMUL care aduce cartea” de la Televiziunea PRO.TV., dl. DAN. C. MIHĂILESCU, căruia, după o mică discuţie despre cele două volume, i le-am dat cadou, cu oarece speranţă evident, la o altă editură, în centrul pavilionului, l-am întâlnit pe ex dir. I.C.R., dl. HORIA ROMAN PATAPIEVICI, care şi dânsul foarte ocupat, a acceptat, după o mică prezentare, cele două volume şi ultimele două titluri le-am dat tot aşa, după o mică tatonare şi discuţii de 2-3 minute, d-lui istoric Adrian Cioroianu, originar din Craiova. Tot învârtindu-mă electrizat în incinta marelui PAVILION am ajuns şi la editura macedoneană şi albaneză, dar şi armeană, care mi-au donat gratis, broşuri, volume, dicţionare şi D.V.D.-uri cu muzică populară de-ale dânşilor. Foarte mulţumit, aproape dar prea în fugă şi obositor, după câteva instantanee am început să mă retrag cu mare părere de rău, dar vorba transilvăneanului: „N-ai ce-i face”… Şi nu mult timp mi-a luat să ajung în fostul meu cartier feroviar (Cal. Griviţei) Gara de Nord şi de acolo, la ora 18:40, eisenbahn-ul m-a dus din localitatea mea natală în localitatea de adopţie, la circa 400 Km. nord-vest… şi am ajuns de la fosta zonă (locuitori şi localitate) în actuala, via AIUD, la ora, aproximativ, 3 dimineaţa… Legăturile sunt cele care sunt şi trebuie multă răbdare şi ore de aşteptat.

MIERCURI, 26.11.14

 

  • S-a răcit binișor afară, mai ales că a plouat, a nins puţin, mai ales în zona montană şi submontană.

Astăzi, la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din mun. AIUD, a fost ziua Liviu Rebreanu, cu

expoziţie de costume populare, prezentare de carte Tiron Albani „CUM S-A FĂCUT UNIREA”, prezentarea publicaţiei AIUDUL LITERAR, NR. 39/2014, culegere de folclor „ALA BALA” de IOAN BARTIŞ, moderator fiind dl. dir. IOAN HĂDĂRIG al C.C. din Aiud. SALA Centrului Cultural de aproximativ 100-200 locuri aproape a fost plină, însă în special tineri şi copii, printre alţii au fost şi doamnele de la Biblioteca Municipală din apropierea Primăriei, dl. prof. SAVONEA, etc., etc. Subsemnatul nu prea cunoaşte pe distincţii literaţi de aici, ori din Alba Iulia.

N-am reuşit, din păcate, să stau până la sfârşitul manifestaţiilor culturale, că a trebuit să iau o maşină spre Alba, că deja se înserase. Acolo ajuns, am ratat marele spectacol O NOAPTE FURTUNOASĂ de I.L. Caragiale, la C.C. al Sindicatelor (STAGE). Ce vrei? Nu poţi să tolerezi atâtea acţiuni şi evenimente culturale, mai trebuie să şi pierd…

SÂMBĂTĂ, 22.11.2014

  • S-a răcit bine afară. Noaptea sunt -5, -6°C. A cam venit iarna ceva mai devreme.
  • Aici în GÂRBOVA, o parte din lemne nu am reuşit să le tai (tranşez) prin cineva cu drujbă, că nu am cu ce-l plăti. Mulţi osesori de drujbe vor să-i plăteşti minimum 10 lei benzina, plus uleiul (deci 20 lei) şi dacă este cantitate mare de lemne, ori lemne groase ori mult timp, atunci este altă socoteală.
  • Am chemat însă pe domnii Silviu şi Teodor (TEDDY) Raţiu de la şosea (sunt minoritari şi zilieri), cărora e-am spus cum stă situaţia şi ne-am înţeles la troc… Ca să mă ajute să strâng frunzele căzute de la Nuci în câteva grămăjoare şi să culegem nucile găsite sub frunze ori nu departe de ele. Au stat amândoi în jur de 3 ore de au lucrat cum fu înţelegerea la început, i-am servit cu câte o cafea „FLORIAN” de lângă UNIVERSITATE, veche de 3 ani, dar ţinute etanş în câteva pungi + o cutie metalică, o cană cu cafea fierbinte fiecare şi 250 ml. ţuică fiecare, că era rece bine, în jur de 0°C la prânz, apoi după trei ore ultima bucăţică de slănină primită, în jur de 200 gr., boia + ceapă, pâine şi jumătate litru de vin, două supe instant (pacheţele) şi câteva plicuri hinduse de ceai LIPTON şi un palton negru de lână folosit, cu striaţii abia perceptibile, pe care-l purtasem în localitatea natală, însă nul luase atunci „că mai avem treabă în cutare loc”.
  • Aici în satul acesta eşti ca şi izolat, nu ai cu cine vorbi, fiind alte mentalităţi decât în zona urbană. Şi cei cu studii medii ori superioare sunt tributari pământului, animalelor, activităţilor diverse ale zonei rurale, ori pentru supravieţuire (oameni simpli, săraci ori foarte săraci), ori pe lângă un serviciu la vreun oraş mic, AIUD, SEBEŞ, ALBA, practică X ori Y şi agricultura strămoşească, ca al doilea venit.

Când plec cu microbuzul din staţia din apropierea fântânii, spre AIUD şi mă uit în curtea mea, uneori îl văd pe GUTY ori închişi amândoi pe balcon, (GUTY sare din balcon şi GUTIŢA sărea mai demult), în faţa grilajului de metal dintre uşa locuinţei şi scările de acces, ori alte ori în faţa grilajului, separat de GUTIŢA şi se uită cu oarecare atenţie la microbuzul care tocmai trece…

— Nucile strânse, cam o mierţă (jumătate de ferdelă) sunt în majoritate sănătoase, însă apar tot mai multe deteriorate din cauza ploii, umezelii şi a frigului. Tot mai puţine nuci sunt adunate şi tot mai deteriorate. Din IANUARIE încolo nu mai sunt culese.

MIERCURI, 3.12.14

— Alaltăieri am intenționat şi eu să merg în localitatea de adopţie, să prind 1 DECEMBRIE, ziua naţională a românilor şi a României, însă banii au fost puţini, datoria este mare.

Când fac un drum, vin şi cu provizii pentru mine şi animăluţe (căţei şi pisici). Intenţionând să comemorez, DUMINICĂ, 14 Decembrie, trei ani de la decesul părinţilor mei, m-am dus la dl. părinte MARIUS MORARIU, de la Biserica din GÂRBOVA de Jos, i-am spus intenţia şi l-am rugat să-mi dea împrumut 100 de lei şi-n sensul acesta. şi mi-a dat banii împrumut… de am cumpărat oarece mâncare pentru mine şi pentru animăluţe şi 25 lei dus-întors GÂRBOVA-AIUD-ALBA IULIA şi retur. Ultimele trei zile am mâncat simplu ceai, pâine cu ceapă, pâine cu magiun de smochine (de la BUCUREŞTI – MARIUS şi IOANA) şi câte o supiţă instant. Când am făcut autostopul lângă şcoala generală (lângă pompieri, cetate şi liceul minoritarilor) un autocar al ŞTIINŢELOR MEDICALE din CLUJ m-a luat şi pe mine, la solicitarea mea şi întrebând cât face… cică gratis. Am întrebat, dar degeaba şi în final, prima oară în vreo trei ani de zile când cineva mă urcă în maşină şi mă transportă pe onoare…

Acolo în apartamentul din ORHIDEA RESIDENCE, câte nu sunt de rezolvat în circa două zile, pe lângă faptul că cele trei teatre, trei librării şi cu volume o bibliotecă judeţeană, nu-mi dau pace deloc şi nu numai, şi uneori mă las dus de TVR şi de cele trei canale TV, pe care le prind cu antenă de la sovietici (ruşi), TVR1, TVR2, PRO TV şi rar de tot încă un post, ANTENA1, nevoia de informaţii, divertisment, diversitate fiind obsedante. Mai merg din când în când şi la redacţia „UNIREA”, în special.

Am găsit în bufetul de la bucătărie un pliculeţ de 40 gr. Cu ORNAMENT MOZAIC, a mers brici, şi ca aliment şi ca desert.

MARŢI, 5 DECEMBRIE, LA „UNION” (SINDICATE) VA FI CRĂCIUN VIENEZ cu OPERA din VIENA ŞI AM FĂCUT ÎN ACEST SENS DEMERSURI, DAR SĂ VEDEM, CĂ MAI DEPINDE DE IMPRESAR ŞI NU NUMAI.

DUMINICĂ, 7.12.14

— Vreme ploioasă. O ploaie mocănească se întinde pe câteva ore, apoi pauză şi iar, însă uşor alte ore de picurături de ploaie, de nu ştiu ce să mai zic şi cum să te îmbraci. Nu te udă imediat, dar dacă nu ai impermeabil ori umbrelă, te udă bine, chiar şi aşa.

De acolo (Alba Iulia) acasă (GÂRBOVA lângă AIUD) şi colo şi colo lumea mă întreabă când mă mut definitiv, însă de trei ani de zile nu pot vinde casa bătrânească a părinţilor şi bunicilor paterni, deşi valoarea este scăzută şi din cauza economiei de piaţă prelungite.

Seara se întunecă devreme, la ora 17 ori mai devreme şi nu poţi sta chiar pe întuneric. Aici la sat am un D.V.D. cu care urmăresc în special filme documentare (le văd de câteva ori, chiar de 10 ori), am un radio (RADIORECEPTOR), care şi el dă semne de oboseală (două aparate radio defecte uşor le-am aruncat, că nu este centru de reparat ca lumea, nici în AIUD, nici în ALBA), de nu mai pot auzi nici un buletin de ştiri la ora exactă, scriu după cum se vede, şi astfel, cu toată intenţia de a face economie la curentul electric, nu pot face cum mi-am propus, dar în schimb fac economie la căldură şi la centrala termică şi la sobele de teracotă, aşa că în ambele locuinţe, cel mai plăcut loc este în dormitor, în pat, sub plapuma cu două pleduri, pături, lepedee, mai ales că peste pijama am permanent şi un pulover, sfetăr doar pentru noapte şi, la fel, o pereche colţuri moldovineşti. Când schimb vestimentaţia la culcare ori dimineaţa, să auzi şi să nu crezi, la onomatopee, că vestimentele aproape „ard” de reci ce sunt, başca, sunt şi fisuri în perete. De abia acum înţeleg mai bine pe ex colegii de serviciu, şcoală, colocatari, rude, amici şi prieteni, când afirmă că ce plăcut este în mijlocul de transport, ori cu un ceai, ori  cafea ori băutură (o sticlă bere ori un pahar de vin fiert), se stă ore şi ore la căldură şi taifas. Şi-n buticuri, oficii poştale, instituţii culturale, super-marketuri, schpiţerii (apoteken), este înăuntru măcar o brumă de căldură de la vreun reşou, ventilator pe cald, mini calorifer, etc. Sigur, că şi acestea au darul de a te schimba, nu ştiu dacă în bine musai, dar n-ai ce-i face! „Degeaba!” (DEJABA!).

— Acum câteva 3-4 luni de zile, o colocatară din GÂRBOVA, d-na METEŞ, în vârstă şi cu probleme, a ajuns departe de casa dânsei şi de familie, la un cămin de vârstnici în Ocna Mureş, iar de curând, d-na TĂTARU, într-o instituţie similară, dar ultramodernă, în Alba Iulia, nu departe de ORHIDEELOR RESIDENCE.

Situaţiile sociale sunt total diferite, având în comun doar vârsta înaintată şi problemele de sănătate. Personal mă abţin de a comenta. Oricum, îmi pare rău că nu mai sunt la casele dânselor, aşa cum le ştiam dintotdeauna…

MIERCURI, 10.12.14

— Calendaristic este iarnă, astronomic încă nu, oricum este iarnă uşoară, uşor oscilantă de la o zi la alta, de la săptămână la săptămână.

Observ că în ultimii anişori (trei ani), mai ales anul în curs ori ultimele luni, există un decalaj tot mai accentuat la mine, în ceea ce priveşte situaţia socială (inclusiv economică şi financiară) şi situaţia culturală (religioasă). Astfel, prima situaţie s-a conturat tot mai pregnant, şi la mine un dezastru, iar a doua situaţie la fel, ci la mine se creionează în situaţie satisfăcătoare şi fascinantă…

Concret şi într-o măsură previzibil, ieri, DECEMBRIE,, MARŢI, 9.2014, am avut o zi (seară) plină, de excepţie la Centrul Cultural UNION „IONIĂN” a ex SINDICATELOR (STAGE azi), după un început descurajant: luasem legătura, în jur de ora 19, cu şefii instituţiei culturale la intrarea principală şi mi se replicase că nu se poate decât peste o oră ori două (… după două ore şi jumătate marele show al teatrului liric austriac avea să se termine…), că nu permite dl. impresar Gheorghe Pătraşcu din Râmnicul Vâlcea (jud. Vâlcea, Oltenia, Muntenia), organizatorul turneului. Fiind în mare măsură descurajat că doi şefi mă ponderaseră aproape în sensul renunţării, până la urmă, decât deloc şi moca (MOKA) pe de-a moaca, este bine şi aşa. Îngândurat şi posomorât, am ajuns pe laterala din stânga a edificiului cultural (şi socialist), pe unde intră personalul instituţiei (SECRETARIAT, CABINE, ACTORI, SCENĂ) şi neentuziasmat deloc într-un fel (există şi a treia cale de acces, aproximativ în spate dreapta, pentru tehnicieni şi actori), am ajuns de m-am pus într-un fotoliu, a gândi la o ultimă încercare şi astfel am ajuns la intersecţia SECRETARIATULUI ŞI SCENEI LA CASSIERIE, unde mi-am spus intenţia fetelor tinere de aici. După aproape 10 minute de aşteptări sunt strigat şi o doamnă tânără şi nu numai de acolo m-a prezentat unei doamne în vârstă, care mă luase cu dânsa. Am intrat pe o uşă apoi alta şi împreună am ajuns în culise doamna în vârstă se îndepărtase de mine, iar eu am dat nas în nas cu solista austriacă LUCIA KIM, mică, tânără, frumoasă, căruia i-am sărutat mâna şi i-am spus „GOOD LUCK!”, apoi după alţi câţiva metri începuse marele spectacol CRĂCIUN VIENEZ cu VIENNA OPERA COMPANY, PROGRAM DE COLINDE, MUZICĂ VIENEZĂ din creaţia lui JOHANN STRAUSS, romanţe, valsuri şi şlagăre nemuritoare şi am dat peste prim solista Operei Vieneze, frau LAL CATARINA, care vorbea nu ştiu cu cine, elegant, româneşte… m-am prezentat şi scuzat că-i răpesc un minut, i-am dat, că le aveam la mine, ambele volume de aduceri aminte, plus câteva materiale xeroxate, cronică literară, copie după biletul de intrare de anul trecut, etc. Le-a acceptat şi-mi spusese să-i dau un autograf ori dedicaţie, evident, după spectacol. Încă o dată atingeri de trecutul, frumuseţea şi tinereţea dânsei, mi-am cerut scuze şi pe o uşă dintr-un colţişor al culisei scenei, am deschis-o şi intrat direct în sala de spectacol, care nu era plină, ci aproape şi începuse de aproape 15 minute marele show. M-am pus în primul rând spre dreapta, nu departe de uşa salvatoare şi-n faţa doamnei în vârstă, care acum era cam sobră, văzându-mă că întârzii şi bănuind de ce. Repertoriul a fost ca de obicei extraordinar şi divers, auzind şi văzând piese din repertoriul canţonetelor italieneşti, după cele austriece şi germane, o piesă franţuzească, una rusească (OCKI CIORNÂI), GINGLE BELLS şi un tangou, ca şi piese celebre româneşti. Pe frau CATARINA LAL a secondat-o sud-coreanca frau LUCIA KIM (anul trecut fusese în locul ei o ex iugoslavă), iar BASUL de renume internaţional THEODORE CORESI, cu melodiile răsăritene ale dânsului (a fost şi o levantină semită TUMBALALAIKA) şi costumaţia rusească şi nu numai a creat furori între spectatorii de vârsta a II-a şi a III-a, evident şi tineri şi cpii fuseseră. Şi orchestra vieneză cu herr FRANZ OBERTHALER şi NICOLA ZARIC, aproximativ 9 instrumente, a fost de excepţie. Am aplaudat şi eu la greu, s-a bisat, s-au cântat câteva melodii, am făcut câteva fotografii cu mobilul şi obrajii mi s-au umezit. Am fost în al nouălea cer, cum spun unii. În cuvinte nu este uşor a descrie această clipă de excepţie, fenomenal.

La sfârşit am mulţumit doamnei în vârstă, care văzând ce impact are spectacolul asupra mea, se îmbunase, i-am sărutat mâna şi obrajii şi i-am dat un business card cu telefonul meu, apoi

ieşind din sanctuarul culturii, aureolat am făcut dreapta, am ajuns la a II-a cale de acces a STAGE-ului, i-am mulţumit şi tinerei de la casă, ca şi celor doi şefi, fără ranchiună, cu înţelepciune şi am ajuns la subsol, la cabinele soliştilor, care m-au direcţionat zuruk la CASSIERIE, unde am schimbat două cuvinte cu celebrul bas, herr Coresi, care de asemenea vorbea frumos româneşte, apoi a urcat şi frau LAL şi KIM, căreia româneşte, i-am dat o dedicaţie pe fiecare volum, după care i-am solicitat să facem toghether un instantaneu pentru nemurire şi a acceptat. I-am sărutat şi dânsei mâna, le-am mulţumit tuturor şi foarte, foarte bine dispus, uitasem pentru o clipă cine sunt şi în ce situaţie am fost împins repejor, pe întuneric şi frig, m-am îndreptat spre zona, pe str. Vasile Goldiş, cartierul the City of Chicago, apoi ORHIDEELOR RESIDENCE.

— Dacă dl. PĂRINTE mi-a dat împrumut o sută de lei, vărul ALEXANDRU STAN SANDU (SĂNDEL) mi-a dat ieri dimineaţă 200 lei împrumut, că am insistat, cum o să le dau împrumutul înapoi nu ştiu deloc şi cine ar şti, aşa că social mă las dus de valuri şi nu am încotro.

— Astăzi comemorez fix trei ani de la decesul tatălui meu, am aprins mai multe lumânări şi m-am rugat la fel.

Să nu-mi vină să cred că au trecut trei ani de zile, într-un fel parcă a fost ieri, în alt fel parcă a fost o veşnicie.

Duminică voi da parastas după ambii părinţi.

DUMINICĂ, 14.12.14.

  • Vreme tot rece şi ploioasă.

— Alaltăieri, Vineri, 12, am comandat la bolta satului (una din trei), a d-lui Oltean Ioan, în vederea comemorării, un parastas de 15 lei şi cinci pomeni a câte 1 leu fiecare (aici în Ardeal aşa este, iar în Moldova şi Valahia se comemorează cu colivă din grâu), douăzeci de lei a costat în total, iar pomeni şi ceşti de vin nu am mai dat, că m-aş fi apropiat astfel de aproape 100 lei şi după destule datorii, că am şi la bancă şi la persoane fizice, ca să vezi şi să nu crezi… după slujba religioasă s-a ţinut şi comemorarea, parastasul, în care s-a pomenit şi numele părinţilor mei decedaţi: C. Petre Tătaru, în 10.12.2011., Sâmbătă, ora 16 şi Maria M. Tătaru, născută Precup, decedată pe 17.12.2011, tot într-o Sâmbătă. Tata a fost înmormântat aici în cimitirul vechi de pe D.C. 79, Marţi, 13.12.2011., iar mama la fel, în acelaşi loc, dar Luni, 19.12.2011. dumnezeu să-i ierte şi pe ei şi să le fie ţărâna uşoară, Amin…

De ziua Naţională a României, am intenţionat, acum două săptămâni (1.12.14.), să merg în Alba, dar n-a fost să fie, că am avut doar 30 de lei (24 lei costă dus-întors de aici), ulterior am solicitat, cum am arătat, de la alţii împrumut.

Televizorul nu funcţionează de circa trei ani de zile, însă am auzit la radio transmisiunea în direct din Bucureşti, cu ocazia festivităţilor şi cât a durat, 1 minut transmisia, s-au auzit cuvintele de deschidere  a festivităţilor a preşedintelui Băsescu, simultan cu ovaţii, ca de obicei, la dânsul s-au auzit şi fluierături şi huiduieli. În schimb, în Capitala Mică a Ţării, la Alba Iulia, aveam să aflu din relatări ale cetăţenilor şi media, lumea a fost foarte entuziasmată, mai ales că a venit şi preşedintele ales, care nu peste mult timp îşi va lua funcţia în primire şi problemele nenumărate pe care le are ţara. Alba Iulia s-a pregătit cum s-a mai pregătit de ani de zile, inclusiv o mică defilare a militarilor, cu tehnică cu tot şi în „şanţuri” o masă populară.

Speranţe sunt foarte mari în ceea ce priveşte pe noul preşedinte, mai ales că este transilvănean şi saxon.

Luni, pe 24.11.a.c., acum trei săptămâni, am primit din nou răspuns de la Casa Naţională de pensii Publice, din str. LATINĂ, nr. 8, sector 2, Bucureşti şi prin directorul de comunicare şi relaţii publice, d-na Angelica Mihail, mi se aduce (din nou) la cunoştinţă că dânşii îşi menţin punctul de vedere conform legislaţiei în vigoare, adică rămâne ca la început, descurcă-te cu 684 lei (aproximativ 150 E) şi amendat că nu sunt bătrân de 65 de ani, mi se dă 423 lei (aproximativ 100 E), după îndeplinirea în totalitate a celor 35 ani vechime în câmpul muncii.

Pentru relaţii suplimentare referitor la modul cum a fost determinat punctul mediu anual, vă îndrumăm să vă adresaţi casei teritoriale de care aparţineţi, instituţie competentă cu stabilirea şi plata drepturilor de pensie”… Păi, în primul rând la dl. dir. Aurel Retegan de la Casa Judeţeană de Pensii (Alba) am fost şi iar sunt din nou trimis acolo? deşi dânsul trebuia să ne trimită la BAROUL Alba şi după aceea… dar nimeni nu este transparent, nimeni nu ştie ordinea ierarhică, toţi sunt ori tracasaţi, ori amabili de formă şi atâta tot.

Nu ştiu de ce, dar răspunsul (documentul) din scrisoare are sus, în dreapta, C.N.P.P. (Casa Naţională de Pensii Publice), iar în stânga Vulturul românesc într-un cerc, iar în al II-lea cerc concentric, pe exterior (mai mare), scrie GUVERNUL ROMÂNIEI şi lângă acest simbol este scris MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,  Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Pe 25.11.14., MARŢI, am primit un nou răspuns, de fapt este acelaşi, negativ şi legal, (legal şi negativ) de la M.M.F.P.P. (Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice), semnat tot de d-na Georgeta Jugănaru, Directorul Direcţiei Asigurări Sociale, care dup ce face trimitere la „baza textelor legale în vigoare şi prevederi din art. 10, alin. 2, din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002”, etc., mi se aduce la cunoştinţă, subliniat cu linie continuă: „DACĂ DUPĂ TRIMITEREA RĂSPUNSULUI SE PRIMEŞTE O NOUĂ PETIŢIE DE LA ACELAŞI PETIŢIONAR ORI DE LA O AUTORITATE SAU INSTITUŢIE PUBLICĂ SESIZATĂ, CU ALELAŞI CONŢINUT, ACEASTA SE CLASEAZĂ.

POTRIVIT DISPOZIŢIILOR LEGALE MENŢIONÂND MEMORIUL DUMNEAVOASTRĂ ÎNREGISTRAT LA REGISTRATURA GENERALĂ A INSTITUŢIEI NOASTRE SUB NR. 31612/R.G./28.11.2014 A FOST CLASAT.”… NO COMENT…

JOI, 18 DECEMBRIE, 2014

— Din când în când mai apare ETERNUL SOARE. Cât de frig ar fi, dacă se luminează parcă este altceva.

S-a defectat şi aparatul de radio care-l am, nu ştiu ce are, bârâie, atât… Am încă două aparate de radio mici, unul mixt, şi la curent electric şi la baterii. Bateriile sunt cam vechi şi se descarcă de la frig aşa, că ceasurile electronice japoneze şi chinezeşti, din acelea ieftine, din plastic, „staţionând” le-am trecut în rezervă (ceasuri de mână), le-am scos „de la naftalină” pe cele mecanice, cu cheiţă, că dacă aici în GÂRBOVA n-am televizor sau n-am nici radio (dincolo), în Alba Town am şi aparate radio şi televizoare (două) cu antenă rusească, de prind 3-4 posturi de T.V.R., măcar ora exactă s-o ştiu şi eu (am D.V.D-uri şi văd şi revăd în „duşmănie” filme istorice şi documentare şi radio casetofon). Nopţile sunt lungi şi reci şi-n zona rurală nici nu ai cu cine schimba o vorbă mai acătării, că cei de aici, chiar şi cu studii superioare,  numai de agricultură şi zootehnie se ocupă şi vorbesc. La ora 17 se întunecă, ce să faci? Unde sunt mai mulţi vorbesc ori dacă au activităţi agricole muncesc şi pe înserate ori pe întuneric. Eu citesc, scriu, văd filme la D.V.D. (şi de 10-15 ori, deşi am destule D.V.D.-uri), mai fac de mâncare, în casă la teracota papuc din prima cameră, că butelia aproape s-a terminat şi din cauza frigului nu se aprind gazele. Simultan cu mâncarea pentru alsacieni, metişi şi pisicuţele tigrate, tărcate, îmi mai fac şi eu o ciorbiţă, două porţii, ori ceai 1 litru, câteva căni. În piaţă am descoperit un loc în AIUD unde carcasa de pasăre nu este 2,90 lei, ci 2,45 lei şi caut şi mai găsesc legume ori alte produse de calitatea a II-a ori chiar a III-a. Am dat şi peste o slăninuţă bună şi ieftină de 12,95 lei, spunea vânzătoarea „este slănină bună şi ieftină din Capitala Transilvaniei”. Când mă uit pe etichetă scria provenienţa: „MAESTRO slănină afumată”, Str. Intrarea Abatorului, nr. 30, PITEŞTI, judeţul Argeş, Muntenia… Bravo valahilor, au acumulat şi ei produse transilvănene şi le fac aproape ca ei, inclusiv şoric moale. Se vinde bine acest produs şi dispare repede. Sigur, există slănină foarte bună, ardelenească, dar scumpă, mai scumpă, 18 lei Kg., 20 lei Kg., şi 22 şi 24-25 lei Kg. Am menţionat că la Alba town am găsit slănină lată, dar bine preparată, foarte gustoasă, cu 39,50 Kg… Aceasta piteşteană este sublimă şi bună la gust. Mai sunt şi alte produse valahe bune şi ieftine, ca la bulgari.

Seara lumea se culcă devreme, mai ales în zona rurală, dar dimineaţa tot devreme se trezesc, după ce fac un foc, se spală, dau la animale, apoi mănâncă ei. Eu nefăcând încă focul şi fiind destul de frig, stau şi lenevesc în pat, unde sub plapumă şi două pleduri (lepedee) este doar unicul loc confortabil, mai ales că n-am serviciu să mă scol devreme.

Sunt zile înnegurate, înnorate, cu ceaţă de dimineaţa şi de abia pe la 9-10, poate şi mai târziu,  se luminează bine ori chiar apare Soarele Etern pentru un timp. Sigur că condiţiile, diferenţa de convingeri ori opinii ori principii, te influenţează într-un fel sau altul, într-o măsură anume.

şi consumul de curent electric este mai mare, că sunt circa 14 ore de întuneric, dacă nu mai mult, dar nu poţi să te culci la ora 17 şi să te scoli la ora 7 ca să faci economie. Cum ar fi lămpaşul? Nu ştiu. Mai este şi D.V.D. -ul. Doar la căldură am reuşit să fac economie până acum şi în Alba şi la GÂRBOVA, cu ce preţ însă? Probabil şi sigur mai mult reumatism. „Dar n-ai ce face”, vorba ardeleanului…

Calculasem să nu pierd călătoriile pe C.F.R. ori ce a mai rămas din a II-a armată a ţării şi astfel să îmbin utilul cu frumosul ori aşa ceva (am primit şi eu la început de an trei călătorii dus-întors la 50% din preţ ca stimat, proaspăt pensionar anticipat). şi astfel, după ce m-am pregătit puţin, ieri, Miercuri, 17.12.14., de dimineața, la 5:45, am plecat din GÂRBOVA în AIUD, că la 8:40, un personal cu mers de marfar, m-a transportat şi pe mine din STRASBURG AM MIERESCH (BRUCLA, antica DACO-ROMANĂ) în Capitala KLAUSENBURG NAPOCA pentru 6,25 lei, însă oprind în fiecare gară şi haltă, cei circa 80 şi ceva Km. i-a făcut în două ore. Ajuns acolo, la Oficiul Poştal de lângă GARA Cluj, am expediat două epistole, una preşedintelui nou ales a ţării, a doua la „drepturile omului”, în Alsacia, STRASBOURG, FRANCE, ambele cu recomandare. După ce mă interesasem că am tren, (NAZAT, BACK) la 16:45, am căutat un cafe internet să mă interesez de edituri mai ales, dar şi de redacţii şi tipografii, însă în zona celor două gări clujene, gara mare şi gara mică (socialistă, dezafectată, părăsită, uitată, etc.), n-am găsit aşa ceva şi am fost sfătuit să încerc „pi şentru”, cum zic moldovenii, dar nici aici nu prea am găsit, decât cu greu. De cum părăseşti gara te întâmpină un oraş mărişor, al doilea după Bucureşti, cu forfotă, aglomeraţie rutieră, multe maşini mici, dar şi autobuze, troleibuze şi tramvaie ultramoderne, poloneze, alternativ cu tramvaie mari, vechi, germane. Centrul urbei este monumental şi foarte aglomerat, semănând cu un oraş occidental. Ajungând în gara Clujului la aproape 11, sigur timpul era foarte comprimat pentru mine şi întrebam, mergeam rapid pe străzi. AŞA am reuşit să ajung şi la CASA CĂRŢII de ŞTIINŢĂ şi la U.S.R. însă, şi nu numai, toţi voiau mostre, fragmente culese pe calculator din vechile lucrări ale mele şi din acesta care cu anevoie se derulează. Atâtea sunt de rezolvat de nu şti încotro să o apuci, mai ales că nu sunt bani. Degeaba le prezinţi o recenzie, o cronică literară ori vorbeşti: vii de nicăieri, două volume publicate nu înseamnă nimic, nu te cunoaşte nimeni, nu cunoşti pe nimeni, toate sunt încremenite, fragmentate, sunt ocupaţi cu tot felul de acţiuni, nu sunt bani nici la dânşii, deşi oarece interes ar fi, dar în final tot banul vorbeşte. Cineva amabil de la un cafe internet, mi-a dat câteva adrese de edituri listate la calculator (în Aiud, la Biblioteca Municipală de lângă Primărie nu se pot lista adresele editurilor, numai vizualiza, la un cafe internet, tot aici, în loc de edituri apăreau biserici neo şi proto protestante, etc., etc., la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” nu se poate deloc) dar apelând la cineva şi cinstindu-l cu ceva ulterior, se scuzase că nu mai are timp… Însă din 5-6 unde am fost, patru erau adrese vechi, eronate, schimbate locaţia (aşa păţisem luna trecută în Bucureşti), iar celelalte două aveau un profil anume şi nu-i prea interesau deloc genul memorialistic. Oricum, fără să mă laud şi nici modest să fiu, în jur de 10 Km. repejor am făcut prin NAPOCA, de puţin m-am obosit, mai ales că deşi sunt român din România, oraşul este mărişor, aproximativ 400.000 locuitori (mulţi studenţi şi avioanele survolau oraşul destul de des) şi destul de des întrebam unde este strada X ori Y, deşi trecusem şi-l vizitasem încă din copilărie.

Undeva departe era str. Bucureşti şi într-un bloc, la etajul al 8-lea o editură, aşa spune lista. Formând nr. apartamentului, o voce feminină foarte tranşantă şi cu accent străin: „cine sunteţi şi ce vreţi”. Mi-am declinat identitatea şi intenţia, am urcat 8 etaje, am sunat şi femeia (Veres familia) n-a deschis deloc…Posomorât de astfel de atitudini, obosit, nemâncat, m-am îndreptat spre gară unde am făcut mici cumpărături, mai mult pentru acasă decât pentru mine.

Nu departe (de gară) am găsit cârnaţi doar de 8 lei Kg. şi foarte buni, pâine mare ca-n nordul Ardealului şi bună şi gustoasă şi nu scumpă. Au fost şi alte produse de calitate şi preţ şi preţ scăzut, însă oricum CLAUDIOPOLE (NAPOCA) este în general un oraş modern, elegant, dar cam scump. Din nou am intrat în gară şi la 16:45 eram în eisen bahnul din Klausemburg s-a pus în mişcare, ajungând după două ore în Strasburg, oraşul în care a murit I.M.A. (mecanicul şef al siderurgiei româneşti), a murit I.M.A., a decedat AIUDUL, a decedat AIUDUL, au murit circa 10 sate şi comune din apropiere.

— Cam obosit, din nou la drum, la ora 8:50 din GÂRBOVA, via AIUD (de unde se iau mijloace spre A.I.) ALBA IULIA.

Mici probleme neînsemnate am rezolvat aici în oraşul Unirii şi la ora 13:30 am ajuns la primărie în audienţă la herr burgermeiser Mircea HAVA, unde de data asta am stat şi stat.

Veniseră în primărie cu colinde de Crăciun copiii de la câteva şcoli, de la şcoala de popi (seminar), care rând pe rând s-au fotografiat aici şi au primit pungi cu dulciuri. Au venit şi adulţii de la un cor, de au fost serviţi cu cozonac şi cu vin. Eu eram împreună cu un alt cetăţean şi tot aşa, ba o vorbă, ba o fotografie, ba speranţe deşarte, de m-a prins ora 16 când funcţionarii au plecat. De câte ori se întreba de dl. primar la secretariat se răspundea că este în şedinţă. Din luna August vin în fiecare Joi la ora 14 în audienţă, însă acum am stat cel mai mult. Puţin după ora 16 am părăsit Primăria, îndreptându-mă spre Piaţa care este lângă Primărie. Am uitat, ca de obicei, să menţionez că în momentul când am venit în Alba Iulia în centru m-am oprit şi la Centrul Cultural Studenţesc, înainte teatrul Municipal „I.L. CARAGIALE”, am văzut un afiş cu anunţul CONCERT de CRĂCIUN cu soprana DANIELA VLĂDESCU şi nu numai. Atunci m-am dus la dl. director, un tânăr care mi-a ascultat solicitarea şi mi-a replicat că se poate că se poate participa la SHAW, dar să vin la aproximativ 17:30, nu la ora 19, aşa că după ce în piaţă servisem oarece de 2 lei (doi covrigi) şi se întunecase bine şi era şi răcoare uşor, m-am îndreptat spre amintitul centru cultural şi în jur e ora 17, puţin mai devreme, am intrat în instituţie cu acordul paznicului şi a directorului. Aici cel puţin nu bătea vântul, nu era aşa de frig, mai stăteam şi-n fotoliu, însă am stat două ore până ce a venit masiv lume, de toate locurile aproape au fost ocupate şi-n sala propriu-zisă şi la balcon, unde eram şi eu.

Stagiunea 2014 a Concertului de Crăciun a început cu invitaţii speciali: Corul facultăţii de Teologie din Mun. Alba Iulia, Kappelmeister DONIEN ADAM, după care a venit Orchestra de Cameră a Centrului Cultural „Augustin Bena” din oraş, dirijat de kappelmeisterul extraordinar DAN LIVIU CERNAT şi invitată de onoare celebra soprană de operetă DANIELA VLĂDESCU din Bucureşti. Totul a fost de excepţie, la nivel naţional, dar mai ales faimoasa soprană, care încă şi-a păstrat vocea, în ciuda timpului, şi frumuseţea. După Marele concert, am mulţumit directorului şi paznicului, l-am salutat pe inegalabilul kappelmeisterul DAN CERNAT şi m-am direcţionat spre cabina artiştilor unde nu era nimeni pe hol, numai o doamnă severă care descuraja pe oricine încerca să pătrundă la vestita soprană bucureşteancă.

În final, când ieşise din cabină, a fost totuşi interpelată de 2-3 persoane numai şi cu cineva se fotografiase şi am mers la dânsa, m-am prezentat şi am spus intenţia să am şi eu o fotografie ca suvenir şi a acceptat şi d-na de pe hol, care, am auzit, era şi dânsa directoare.

D-na soprană avea buchetul mare şi frumos de flori primit pe scenă la sfârşit, aşa ne-a fotografiat cu mobilul meu doamna directoare. Le-am mulţumit amândurora şi am sărutat mâna sopranei bucureştence. Probabil şi sigur este aşa de retrasă şi nu numai, şi datorită prieteniei într-un timp cu Nicu Ceauşescu, însă a fost şi acum este altceva.

Mi-a dat pe un bilet dăruit de un spectator vecin şi o mică dedicaţie. Pentru mine este ceva foarte mult şi-n sine şi ca mijloc de a rezista prin cultură şi religie, dacă şi eu am fost prins într-o situaţie fără ieşire.

— Încă mai vuieşte mass-media că de acum câteva săptămâni Mircea Băsescu, afaceristul de arme şi nu numai, face restul pârnaie acasă, la domiciliu, fiind eliberat de la închisoare. Dar Bercea „Mondialul” şi mai nou soţia acestuia rămân în puşcărie. Era de aşteptat, se comentează şi-n cercuri particulare şi pe stradă că înainte de a părăsi Palatul Cotroceni definitiv, preşedintele Traian Băsescu şi nu numai, să rezolve şi această problemă. Involuntar îmi răsună în urechi „Dreptate şi Adevăr”, „Să trăiţi bine!”, „Stat de drept”, Etc.

De fapt, peste doar câteva zile, pe Bulevardul Geniului, nr. 1, se va face marea rocadă între cel mai modest preşedinte şi cel mai bine creditat conducător din ţară.

LUNI, 22 DECEMBRIE, 2014

— Vremea tot închisă, însă la prânz mai iese Soarele din când în când., dau uneori mai bate şi vântul.

Ziua are 9 ore, iar noaptea 15, dar ieri, Duminică, 21, a fost noaptea cea mei lungă, acum descreşte, acum descreşte noaptea, ziua se măreşte câte puţin de tot. A început VARA, din punct de vedere ASTRONOMIC.

Unii, la sate, în comune, nu neapărat, copiii sparg liniştea zilei ori a serii cu petarde ori alte asemenea materiale pirotehnice. La oraş ori municipiu poate fi amendat de organele de ordine.

— Săptămâna trecută şi acum două săptămâni sau tăiat majoritatea porcilor. Ici-colo auzeai un guiţat prelung ori disperat şi după aceea nimic. Numai în dreptul uşii sau a porţii gospodarului rural, vedeai din drum cum şiroieşte sângele animalului sacrificat, iar în curte 2-3 persoane, care cu porcul răpus în faţa lor, începeau a-i arde uşor şoriciul (pielea) cu diferite instrumente, apoi începe operaţiunea de dezmembrare –selectare – preparare.

Chiar şi la oraş, în Mun. Alba Iulia, în cartierul (The City of) Chicago şi nu numai, un râmător răpus „stătea” pe asfalt, în vederea operaţiunilor care urmează. A fost, este şi va fi „carmangeria” celor mulţi. Alţii l-au tăiat de pe listă, unii n-au nici această posibilitate, orei preferă carne de vită, pasăre ori peşte ori sunt vegetarieni, ori nu pot, din cauze pecuniare,cumpăra nici un Kg ori mai puţin, de persoană şi ca subsemnatul.

Tot luna trecută, acum câteva săptămâni, am primit două misive mari de la CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, în care PETRE D. TĂTARU ERA încunoştinţat că: „C.C. (Curtea Constituţională) poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituţie şi numai în condiţiile stabilite de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea C.C., republicată în Monitorul Oficial al ROMÂNIEI, PARTEA I nr. 207 din 3 decembrie 2010.

            Competenţa instanţei de contencios constituţional fiind reglementată limitativ, aceasta nu poate îndeplini alte atribuţii decât cele stabilite prin Constituţie şi prin legea sa de organizare şi funcţionare: aşadar Curtea se pronunţă doar atunci când este LEGAL sesizată, potrivit regulilor aplicabile fiecărei categorii de atribuţii.

            Ori sesizarea Curţii, cu excepţia de neconstituţionalitate a unele legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, nu se face direct prin cerere individuală, ci prin încheiere a instanţei (judecătoreşti sau după caz de arbitraj comercial), potrivit art. 29, alin. (4) din Legea sus menţionată: sesizarea C.C. se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o ÎNCHEIERE, care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fin însoţită de dovezile depuse de părţi

Fiind o autoritate independentă, DISTINCTĂ, de sistemul judiciar C.C. nu rezolvă însă chestiuni litigioase ce ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti şi nici nu poate dispune verificări cu privire la modul de soluţionare a cererilor adresate altor autorităţi publice, în locul organului competent, potrivit legii,

Răspunzând interesului Dvs., în ceea ce priveşte jurisprudenţa, C.C. vă informăm că în considerentele Deciziei M. 93 din 28 Februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 196 din 8 Aprilie 2013, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiunilor art. 118 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea a reţinut între altele:

Legea nr. 263/2010 reglementează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, condiţiile şi criteriile de acordare ale acestora, modul de calcul şi de plată a lor (…). potrivit reglementărilor generale pot beneficia de pensii persoanele, care au îndeplinit vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege. Ori pensia anticipată şi pensia anticipată parţială sunt reglementate ca excepţie de la regulile generale, avându-se în vedere situaţiile speciale în care se află anumite categorii de persoane. Astfel situaţia deosebită a persoanei care solicită acordarea pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parţiale, a îndreptăţit legiuitorul să stabilească pentru acestea anumite condiţii şi criterii derogatorii, precum şi suspendarea plăţii acestora în cazul în care beneficiarul dobândeşte calitatea de asigurat în sensul legii şi obţine venituri din prestarea unor munci cu regim continuu într-o anumită profesie sau meserie”.

secretar general Ruxandra Săbăreanu

 

— A doua misivă de la C.C. glăsuieşte ”Referitor la noile dvs. Cereri, înregistrate la C.C. cu nr. 4868 din 11.11.14 şi nr. 5155 din 18.11.2014, vă informăm că ne menţinem răspunsul comunicat cu nr. 4558 din 06.11.2014.

            În aceste condiţii vă aducem la cunoştinţă dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002:

            „(1). În cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.

            (2). Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial, făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns

Secreta general

Ruxandra Săbăreanu

 

  • Pe prima misivă scrie NR. 4558/6 NOIEMBRIE 2014

— Pe a doua misivă NR. 4868/19 Noiembrie 2014 de la CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Calea 13 SEPTEMBRIE nr. 2, intrarea B1, sector 5, BUCUREŞTI.

 

— Ce se poate spune? Ce se poate înţelege? Care este soluţia adevărată şi rapidă a supravieţuirii? Ce simt şi gândesc n-are nici o importanţă.

Tot cam atunci, la câteva zile după 18.11.2014 NR. 15D/12137, am primit o nouă epistolă de la CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU (Direcţia Relaţii Publice), care îmi aduce la cunoştinţă următoarele: „Referitor la petiţia dvs. înregistrată la Cancelaria Primului Ministru, Direcţia Relaţii Publice, sub nr. 15D/1237, vă comunicăm că în conformitate cu art. 10, alin.1 din O.G.M. 27/2002 modificată şi completată prin Legea nr. 233/2002, şi conform căreia în cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa; petentul urmţnd să primească un singur răspuns, petiţia dvs. a fost conexată la nr. 15D/11057 din 2810.2014.

Cu stimă, director, un autograf elegant grafologic, dar nu-mi dau seama de numele real şi nu se poate reţine aşa

 

  • Este clar că se regăseşte o parte din textul legislativ a unei instituţii la alta, după cum

se vede

Este clar că uşile legii s-au închis toate, acum refuzându-mi-se supravieţuirea. Într-o cascadă largă, înaltă şi cu debit consistent al nesiguranţei, inflaţiei şi scumpirilor de un sfert de veac, cine poate supravieţui lunar cu 689 lei, dar cu 423 lei, dar şi cu interdicţie dublă a privaţiunilor şi a legii (după 40 de ani cine te mai angajează, iar 243/2010 îţi interzice să lucrezi, iar ştacheta pensionării unilateral şi fără referendum a fost ridicată de la 60 ani la 65 ani)

— Acum două săptămâni aparatul de radio mijlociu, la curentul electric, se aprinde când îi dau drumul, dar nu se aude nimic. Mai am trei aparate de radio mici, care funcţionează cu baterii, dar cu ce bani să mai cumpăr şi baterii. Alte două aparate, cum am menţionat, m-am debarasat de ele.

— Butelia cu gaz are foarte puţin gaz, încât abia vezi vâlvătăile flăcării albastre-galbene, dacă bate vântul se stinge ochiul mini aragazului pe care-l ţin pe balcon. Dacă este şi frig bine, nici că se aprinde la foc aragazul, aşa că practic îl ţin pentru decor şi una nouă, încărcată, mare, costă doar 65 lei…

Acum o lună de zile, când aveam pe moment oarece parale, vorbisem c-un furnizor de butelii, dar nu ai cu cine, nu există interes, cuvânt, seriozitate ş.m.d. şi acei bai s-au dus. şerveţelele de masă, acelea multe, la cutie şi care ies pe rând şi ele s-au terminat.

Când trebuie neapărat să fac mâncărică pentru companionii mârâitori şi torcători, fac focul în prima cameră, la teracota papuc, un foc mic de 2-3 ore, de la trei ore plitele sunt reci şi aerul puţin amorţit, însă teracota mai păstrează progresiv în total aproximativ 4-5 ore, până ce este rece ca-n a doua cameră, spre stradă, unde am dormitorul.

 

Oricât am fost de chibzuit cu margarina şi nu numai cu ea, săptămâna trecută s-a terminat şi ea. Astăzi am terminat ultima bucăţică de parizer calitatea a II-a (1Kg.=6 lei, de la supermarket).

 

DECEMBRIE, JOI 25.2014

  • Este un frig acceptabil, dar nu a nins nici ieri, nici alaltăieri, nici astăzi.

— De alaltăieri, Marţi 23, mănânc de două ori pe zi, uneori şi o gustărică (pâine ori cu zahăr ori muştar), slăninuţă Argeşeană ori Piteşteană de 12,90 lei, subţirică, puţin afumată şi cu şoric fraged, cu pâine şi ceapă, însă tot Marţi am găsit tot rânduind prin locuinţa de la părinţi PEANUT BUTTER CALVE from NIEDERLAND 350 gr., un borcănel sigilat, pe care l-am mâncat ca mongolii, ca tătarii, să nu spun direct de ei, să nu se supere alte etnii. Şi totuşi, l-am drămuit de-am mâncat din el şi Marţi şi Miercuri, de Ajun de Crăciun: Copiii încă aproape de înserat au plecat şi aici în acest sat la colindat, unde uşa este deschisă şi unde după colind primesc şi ei oarece pocket  money şi ceva bomboane ori alte dulciuri. Sigur, că subsemnatul al III-lea an a avut uşa închisă, doar neonul din balcon, dinspre grădină, a fost aprins. Ce să le fi dat copiilor care colindă?

Sunt destule lucruri mărunte de rezolvat într-o locuinţă şi aşa deodată, spre înserate, aud telefonul șuierând: Răspund şi era la telefon vărul alba-iulian şi gârbovean Alexandru Stan, care m-a întrebat şi de ce fac pe moment şi de sănătate, apoi ne-am urat „la Mulţi Ani!”, cu sănătate, etc., că astăzi este CRĂCIUNUL 2014, naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos.

Trebăluiam prin beci, sub locuinţă, dar la nivelul solului, când aud lupii lătrând. Când mă duc să văd cine este şi ce doreşte, chiar acum era însăşi Moş Crăciun (Moş Gerilă).

Aşa aveam să-l văd pe cel care mă vizită, vărul SĂNDEL S., acelaşi care îmi dăduse un telefon cu circa 30 minute înainte. Am trimis alsacienii metişi în magazie, i-am închis, şi bucuros de vizită că am cui oferi un pahar de vin sau ţuică, i-am deschis uşa, ne-am salutat, a intrat în casă, mi-a spus că este grăbit, după ce am vorbit tot aşa, vre-o jumătate de oră Al a plecat şi mi-a lăsat de la „MOŞUL” o sacoşă cu mâncare „ca-n filme”: o crăticioară cu vreo 10 sarmale, o pâinică făcută de ei în „ploaptăn” (cuptor), o farfurie cu jumări şi o bucată de caltaboş, plus jumătate de cozonac cu nuci şi o invitaţie să merg la ei acasă (la câteva sute de metri de locuinţa mea, pe aceeaşi parte a străzii MIERLEI, cu numere fără soţ, spre vale). I-am mulţumit mult şi pentru una şi pentru alta, însă i-am replicat că pentru subsemnatul Crăciunul şi Revelionul nu mai înseamnă ceea ce a însemnat (mă refer la bucurie, veselie, fast, pregătiri, invitaţii, bani cheltuiţi, cadouri de o parte şi de alta, respect tradiţiile şi recunosc MIRACOLUL NAŞTERII DOMNULUI ŞI NU NUMAI şi TRECEREA ANILOR, însă cel puţin şi anul acesta, al III-lea stau retras şi din cauză că părinţii mei au Decedat în Decembrie, tata pe 10 şi mama pe 17 şi nu am bani, sunt din Toamnă şi datornic) şi mi le petrec în cimitirul vechi al localităţii pe „celebra” D.C.79. după ce l-am condus se Moşul Al, (A.S.), până pe DELUŢ (de la mine spre şoseaua D.N.1, cale de 20-25 metri, lângă locuinţa d-nei Eugenia (DENIA) TĂTAR, rudă prin alianţă şi cu mine, am revenit acasă şi cu gândul la mâncare am înfulecat ca un lup imediat, după care mi-am pus într-o sacoşă mică un litru de vin, o felie de pâine tăiată felii, felii şi o lumânare mare (de arde 2-3 zile ori nopţi) şi chibrituri, îndreptându-mă la ora 19 şi ceva spre cimitirul menţionat, unde se odihnesc şi părinţii mei. Pe drum, pe întuneric şi frig şi de la distanţă mică ori mare, am remarcat în plus faptul că unii şi-au împodobit faţada locuinţei, parţial ori în totalitate (partea dinspre stradă să se vadă) cu beculeţe colorate, care se aprind cu intermitenţă, becuri cu zecile ori poate şi mai mult (100 ori şi peste). Sunt tot felul de decoraţiuni luminoase specifice evenimentului deosebit, care ard ore şi ore (4-5 ore), fiecare în raport de posibilităţi (bani) şi amorul propriu.

 

Tot felul de gânduri şi amintiri m-au însoţit pe calea de circa 500 metri de la locuinţă la cimitir.

Ajuns acolo am salutat toţi decedaţii şi de acolo din ţară, şi din lume, m-am dus la mormintele părinţilor mei, i-am salutat, am pupat cele două cruci de lemn, apoi la fel şi la mormântul bunicilor paterni şi la picioarele decedaţilor, în partea opusă crucilor, m-am poziţionat şi am început să mă rog pentru iertarea sufletelor lor, după ce am aprins şi lumânarea cea mare, apoi am desfăcut dopul sticlei de vin de 1 litru, am stropit mormântul părinţilor şi bunicilor şi am pus pe morminte feliuţe mici şi subţiri de pâine şi am băut şi eu, amintindu-mi atâtea vorbe, evenimente petrecute împreună şi cu colocatarii în Bucureşti, prieteni, rude. Până-n 2010 puneam şi noi la geamul (fereastra) de la uşa de la intrare în casă, parţial, ornamente cu beculeţe colorate, dar nu strident ori bogat decorat, în apropierea uşii, dar anii au trecut, am rămas singur cu câteva animăluţe. Asta mi-e soarta, făcută şi de mine. Îmi duc crucea înainte…

După ce din nou am făcut o rugăciune pentru părinţi şi bunici, am mers câţiva metri şi am dat de mormântul străbunicilor MOISE şi VERVONA TĂTARU, unde am făcut acelaşi lucru, apoi la unchiul LĂUREAN TĂTAR, care a decedat pe 22 Decembrie 2013 şi la mama decedatului, mătuşa (tătăişa Leontina Tătar) şi la tatăl lui Al (unchiul ARON STAN), decedat şi dânsul la începutul acestui an.

Într-un fel mai îngândurat., dar şi mai uşurat de altfel,, pe drumul pustiu, întunecat şi rece al „D.C79”, m-am înapoiat acasă, unde nu mult după aceea, cu lumea mea fostă (până în 2011, aproape 60 de ani în localitatea mea natală „Micul Paris”), paralel cu lumea aceasta, am făcut economie de vedere, culcându-mă. Crăciun fără pic de zăpadă, ca-n Brazilia ori Australia, că nu e doar în marile ţări creştine de rit nou, cei de rit vechi, în Balcani, vor sărbători peste jumătate de lună.

Marea problemă este că, nu mai am bani deloc, în ciuda împrumuturilor de tot felul şi mâncarea s-a terminat, mai ales pentru mine. Nu ştiu la cine să merg să solicit împrumut 100-200 lei. Mi-am făcut rapid un plan, însă ori sunt săteni săraci, cu pensii de C.A.P., ori au lucrat în oraş şi au salarii ori pensii de acolo, ori sunt îmbogăţiţi ca săteni, după 1989 unii din ei, însă bunăvoinţa este altceva, să văd…

DECEMBRIE, DUMINICĂ 28, 2014

— Joi a fost CRĂCIUNUL, la două zile după CRĂCIUNUL fără pic de zăpadă, Sâmbătă, 27.12.14, adică ieri, a început timid să fulguiască uşor, în reprize.

Am fost aici în cartierul TĂTĂREŞTI la o vecină, a treia casă că, deşi media susţine că ar începe să dea pensiile după 10 DECEMBRIE, FIIND MARILE SĂRBĂTORI DE IARNĂ ŞI SFÂRŞIT DE AN, să aibă lumea la timp banii, vecina nu primise decât de 1-2 zile şi fiind cu familia ei i-a dat dânşilor bani de au colindat-o. M-am dus cu o punguţă de nuci şi nu mă servise cu nimic cât am stat la dânsa. Alte ori i-am dus (tot curând) mere ori mai în vară bomboane, dar dânsa nici o dată nu serveşte. Mi-a replicat: „Îţi dau 100 lei, dar mi-i dai peste 2-3 zile înapoi”…  Eu iau bai împrumut, dar nu pot minţi, că-i dau nici într-o lună de zile, că cei 100 E (423 lei, potrivit legii 263/2010) nu-mi pot permite. Am mai fost la alt vecin, tot aici în acest „CARTIER” şi-n premieră, răspunsul a fost, cum era de aşteptat, negativ. Unde şi la cine să merg să cer bani împrumut? De ieri s-a terminat şi slăninuţa cea bună şi ieftină, cea Piteşteană, dar am încă ceapă, să tot fie vreo 7-8 bucăţi medii şi o căpăţână de AI (USTUROI).

Am făcut de mâncare la mârâitori şi torcători (spate de pasăre de 2,5 lei Kg., cartofi de 1,5 lei kg., morcovi 2 lei Kg. şi orez şi pâine ulterior) şi mi-au mai rămas doi cartofi şi doi morcovi, dar să vedem, că nimic nu este ce pare şi nimic nu este sigur, deşi este democraţie, libertate, drepturile omului, stat de drept, ş.a.m.d.

Până la urmă tot butonând şi studiind mobilul (celularul), unde am primit mesaj să plătesc şi aici circa 120 lei pe tot anul şi tot felul de facilităţi pe care mi le vor face (cred că neplătind acum în Dec. şi nici în IANUARIE nu pot, practic, că mi-au venit facturi de la utilităţi şi aici şi la Alba Town, i-am dat de capăt, pun căştile la urechi şi astfel prind posturi radio mai multe, inclusiv vechiul şi marele prieten R.R.C. aşa, că de atât de mult mi-am dorit să beneficiez de audiţii radio, încât sunt tentat aproape să cred că îngerul păzitor m-a îndrumat s-o scot la capăt. Acum ştiu şi să fac imprimări de voce. Ce lux pe capul meu. Este adevărat că-n timp nu fac bine audiţiile la cască, mai ales că la bătrâneţe la bărbaţi este o boală specifică surzenia parţială.

Ce să-i fac? „N-ai ce-i face”, spune ardeleanul.

Aşa că ştiu şi eu, măcar de la radio, cum va fi vremea (şi vremea se va înrăutăţi, va ninge încă 2-3 zile şi se va răci până la ger), buletin de ştiri (la Odessa au fost atentate şi destabilizare în UCRAINA, iar  în U.S.A. un negru din BROOKLIN a împuşcat mortal doi poliţişti New-York-ezi, unul cu nume spaniol, altul cu nume chinezesc şi au avut loc deja funeraliile lor, etc., etc., epidemia de EBBOLA din AFRICA de Vest ş.a.m.d.), muzică de tot felul, teatru radiofonic, etc.

— Acum o săptămână de zile la PALATUL PREZIDENŢIAL de pe Bd. GENIULUI, nr.1 (COTROCENI), s-a făcut marea rocadă prezidenţială: a plecat preşedintele BĂSESCU, după 10 ani şi a venit preşedintele K.W. IOHANNIS, creditat de români cu cele mai mari şi întemeiate speranţe, poate ultimele după un sfert de veac. Alţii însă nu mai cred, după 25 de ani de promisiuni politice şi nu numai, deşi la conducerea ţării a venit un reprezentant ai celei mai gospodare, şi nu numai, minorităţi din România, un saxon, un sas, un neamţ, un german, un occidental, care alături de şvabii bănăţeni, şvabii sătmăreni, lendleri, zipseri şi prizonieri germani din primul război şi al II-lea, formează germanii (teutonii) din ROMÂNIA, câţi mai sunt astăzi la noi, însă probleme sunt grave, multiple şi numeroase, lăsate ca moştenire, în special de vechiul regim pe parcursul unui deceniu de scandaluri, învrăjbire a claselor sociale (BĂSESCU şi  BOC, BELA s-a abţinut de la comentarii. Că evident avea alte interese, spuseseră, pe bună dreptate, dar minimalizat, că sunt şi „pensii nesimţite” (de câteva mii de lei), dar nu făcuseră nimic în acest sens al escaladei permanente şi periculoase a veniturilor, decât că i-a aţâţa la ură, în plus pe unii contra altora, deşi societatea noastră moştenise probleme diverse şi înainte. N-au dezvăluit că unii au pensii de peste 10.000 lei lunar, cât de puţini sunt şi culmea, tot la cei cu venituri mari, mărişoare, conform responsabilităţii, periculozităţii şi studiilor, le-a tăiat, fără precedent, după cel mai mare război din lume, bani uitând să le impoziteze venitul (pensii, salarii) celor cu simbrii şi pensii uriaşe, de neimaginat, în timp ce milioane de concetăţeni, în mlaştina jugului şi a crizei (din Vest) se chinuie lunar cu venituri de doar câteva sute lei… şi sunt cazuri tot aşa extreme (extremiste), dar în celălalt sens, cu pensii de zeci de lei lunar, ori câţiva lei, ŞAPTE LEI, o cetăţeancă, că nu a lucrat, ori are doar câţiva anişori vechime în câmpul muncii.

De zilieri să nu mai pomenesc, dar de şomeri cu indemnizaţie ori şomeri fără indemnizaţie.

 

Dincolo de vorbe, principii şi intenţii, P.D.L. actualul P.N.P. „LA BINE ŞI LA GREU”, „SĂ TRĂIŢI BINE”, „DREPTATE ŞI ADEVĂR” A, DA, „STAT DE DREPT”, etc. Domnul proaspăt preşedinte preia conducerea unui stat şi o naţiune cu, potrivit mass-mediei” 100.000.000.000 U.S.$… iar cetăţenii şi nu numai, vorbesc şi de mai mult. Domnul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu se abţine de la orice comentariu în acest sens. Pe vremuri, aproximativ 60, fusese un film american şi cu celebrul JERRY LEWIS, „A dispărut o navă”… şi problemele inerente de aici. La români a dispărut o flotă întreagă, 300 de vapoare, construite sub bolşevici, a 10-a flotă a lumii (flota comercială). Sigur, nu este implicată o persoană ori două, ci un grup important şi ticăloşit. Mai avem trei nave, din care una defectă, iar mai marinarii noştri au rămas ori la vatră, ori în state străine, ori şomeri, ori pe altă lume. Până ce şi micul stat fără ieşire la Mare ori Ocean, REPUBLICA BASARABIA, al doilea stat românesc (dictatul de la a III-a Romă, 40, iunie) are o flotă mică, că litoralul est-moldovenesc încă demult celebrul Buceag, a fost răpit şi dat cadou Ucrainei de RUSIA. Enorm de greu de recuperat într-o măsură, toate acestea, în cinci ani ori chiar 10 ani şi mai sunt destule probleme mari, foarte mari. Este o sarcină uriaşă, o mare provocare, care cred că parţial în numai cinci ani se vor atenua problemele şi se va micşora baricada, bariera consolidată între minoritatea şi majoritatea socială, economică, financiară şi va dispărea dihonia dintre noi. Tare mi-e frică că încă o dată dau dovadă de romantism, naivitate şi utopie, să dea Dumnezeu să mă înşel chiar total. Este adevărat că de curând şi eu am probleme grave diferite şi poate şi de aceea am devenit pesimist, mai ales de după 25 de ani de la Revoluţia lui Decembrie 1989.

Într-o astfel de situaţie ajuns, nu poţi decât PESIMIST, fiind imposibil de supravieţuit, doar.

— Dar conform mass-media fostul preşedinte s-a dus la un local public.

DECEMBRIE 31, MIERCURI 14

— Este a 52-a săptămână a sfârşitului de an, 2014.

— Alaltăieri, Luni, 29.12.14, s-a răcit bine de tot, era ger şi pe timp de zi -5, -6 °C, iar noaptea -10°C.

— Ca un nenorocit ce sunt, îmbrăcat bine, pe jos, pe Vale (the Valley), cu  casca de la radio mobil în urechi şi cu mănuşi, m-am dus la cerşeală de bani împrumut (restituire nu se ştie când) în sat, gândind cine are un venit cât de cât, nu pensie de agricultor 400 lei şi are şi puţină bunăvoinţă. Aşa am ajuns pe Str. Gh. Asachi, la familia Oltean, unde am intrat în casă, le-am urat sănătate, succese şi La Mulţi Ani, dar n-am avut curajul (este foarte penibil, de umilitor) să solicit 100 lei. Am ajuns de la ei la fratele domnului patron de magazin şi local (boltă şi făgădău), dar nu i-am găsit. Apoi la cealaltă boltă şi făgădău, la monument, la vechea primărie, dar am fost refuzat de soţia nepotului meu (aşa îţi pierzi demnitatea, renumele, respectul). Au urmat şi alţi prosperi rurali de aici de aici, unii lacomi şi perverşi, deşi ne cunoşteam din vedere, se dădeau amanetari amatori, râvnind la bijuterii numai din Aur. Probabil nu se sinchisesc de lipsa de moralitate şi oportunism şi lăcomie, că la urma urmei tot ei sunt prosperi şi încă unul a ajuns „un prăpădit”, poate îmi pun şi vicii în cârcă, neadaptabilitate, incompetenţe, lene şi câte şi câte altele, aşa că întâmplător ori în cazuri mai fericite uşor plâns în faţă şi-n spate, dar nu eşti ajutat deloc omeneşte, nici măcar un sfert, orice o încercare de rezolvare prin terţe persoane. Am ajuns şi la şosea (sunt câteva case acolo) şi-n „cartierul” minoritarilor şi la un colaborator de-mi lucrează un pământ, de mi-a dat 160 lei pe un an de zile. Acelaşi refuz, ba soţia trebuie să meargă la spital, ba este gravidă, ba au fost cheltuieli mari şi nu mai au bani şi cetăţeni care lucrează sau sunt pensionari şi au venit de 2-3-4.000 pe lună. Ba nu au bani, ci altă dată şi câte şi mai câte.

Foarte decepţionat (mă şi aşteptam) de refuzuri la rând, am intrat şi la amărâţii de Silviu şi Teddy (TODOR) Raţiu, romi, de le-am dat o pereche de bluejeans, evident nu noi, dar purtabili şi o fele vin ars (½ litru ţuică) şi după ce făcusem peste 3 Km. dus, acum întors la fel, în zadar. Am gândit că nu mai are rost să insist în ziua aceea, mai ales că trecuseră vreo 3-4 ore şi voi rezista cu rezervele alimentare pe care le am pentru mine şi animăluţe. Speram că fac rost de bani, dau o fugă la AIUD, vin cu oarece provizii, dar…

Am ajuns acasă şi am făcut un foc mic, pun mâncarea mea şi a animăluţelor la teracota papuc din prima cameră, unde deasupra este o frânghie de mi-am pus pijamaua să se încălzească puţin, că altfel mă „frige” de reci ce sunt.

— Lumi dimineaţa geamurile ferestrelor erau mate, de nu vedeam nimic afară în curte şi dacă am făcut focul de lemne pentru mâncare, mi-am făcut o ciorbiţă de tăiţei instant, la plic mic peste 1 leu, dar conţinutul este împărţit în 4 (patru), pentru patru mese. Acolo în vasul pentru ciorbă, mai pun un vârf de chimen, unul de delicat, un vârf de cuţit ori linguriţă de ardei iuţi, vechi şi ei de peste trei ani de zile, dar foarte buni încă, puţin orez, că se găsește la îndemână, iar felul al II-lea o felie de pâine cu o ceapă degerată, că am găsit, aşa uitate de mine pe balcon. De fapt şi morcovul a suferit puţin, iar zarzavatul s-a  înmuiat şi curge zeamă din el, trebuind să mă lepăd de el săracul şi săracul de mine.

Este ante penultima zi a anului 2014, iar seara, citesc, recitesc printre altele CEASURILE DE DINAINTEA PLECÎRII SUFLETULUI DE PE PĂMÂNT” (VIAŢA DE DUPĂ MOARTE). Un volum apărut la EDITURA SOPHIA din „MICUL PARIS” al ARHIMANDRITULUI SERAFIM ALEXIEV, apărut în 2005, chiar în SOFIA, CAPITALA BULGARIEI, dar după cum se vede, şi scriu.

— Vineri, 26 DEC., după Crăciun, am auzit lătrând insistent şi tare şi după câteva minute, 3-4, ies pe balcon să văd despre ce este vorba şi am rămas trăsnit: toată cireada de capre, cu câini cu tot în jur de 100 animale (de la mine spre şosea, spre Est, dincolo de vecinii tractorişti, stau doi fraţi cu aceste capre) erau în grădină la mine de mâncau sub ochii vecinului merele mele căzute pe jos (gălbui) şi nestrânse… Sigur, imediat am coborât din balcon, m-am dus la el şi furios l-am întrebat ce face aici în mijlocul grădinii, câinii mei alsacieni nici n-aveau curajul să vină după mine. El, tergiversând şi jucând teatru ieftin, să treacă încă puţin, să termine de mâncat caprele hămesite merele mele, făcea pe prostul, dând vina pe fratele lui… Ridicam tonul şi el în loc să o ia la goană cu animalele lui din grădina mea, stătea la „negocieri”, că-mi dă bani pe o găleată de mere…

Ţine-ţi banii şi ieşi afară repede”, dar nu făcea aşa şi derutat şi sensibil a intrat şi-n via unchiului Silviu cu caprele şi acolo, flămândele capre au mâncat strugurii vecinilor. Le-am făcut şi poze cu mobilul, dar nici dacă-i dai pe mâna jandarmeriei ori ai poliţiei, mare lucru nu se rezolvă. De la unchiul Silviu a intrat în grădina unchiului Laurean… replica lui şi a altora: „FĂ-ŢI GARDURILE!”. Câte garduri n-am făcut pentru a mă apăra de animalele lui şi a tractoriştilor şi a, dar în faţa porcilor tractoriştilor şi a caprelor acestor fraţi, degeaba lucrezi la garduri trimestrial ori lunar. În faţa acestor animale flămânde, distrugătoare şi nesupravegheate, ce să faci, deşi există lege că cine are animale multe, trebuie să aibă grijă de ele (băiatul d-lui Olteanu Radu nici o dată n-a intrat cu caprele şi oile pe pământurile altora şi la ei acasă stau la distanţă mare de alte gospodării…

Alt incident minor, dar nu numai:

Eu stau aici, pe Mierlei nr. 23, dar la nr. 25, până Duminică, 22.12.2013, a locuit unchiul meu LAURIAN TĂTAR, care a decedat, Dumnezeu să-l ierte!, rău de tot, în frig, foame (avea în jur de 1.000 lei pensie) şi mizerie, la 75 de ani şi de atunci i-am pus câte o lumânare şi pe trepţile scării casei unde se născuse şi tatăl tatălui meu şi afară la uşă, la 2 degete de calea de acces în curte şi locuinţă…

Prietenul vecinei de vis-avis nu a parcat autoturismul la uşa ori poarta unde vine, ci la nr. 25, la unchiul defunct. Făcând abstracţie de acest lucru, aspect (îşi poate pune maşina în curtea lor, dacă nu le este greu) şi de faptul că proprietarul de acolo, aşa cum a fost, a fost un om la casa lui, un creştin, de câte ori i-am aprins o lumânare pentru sufletul lui, rugându-mă şi pentru el, ei ori au stins lumina candelei, ori au aruncat-o 2-3 metri, ori au călcat-o cu maşina efectiv… În nici un caz nu este o atitudine civică ori creştină, mai degrabă păgână şi ca de obicei tot ei fac pe supăraţii, vorbesc suburban, te manipulează, te agresează verbal. Acum, pe 22, Luni, am aprins din nou o lumânare şi n-am rugat pentru unchiul defunct şi am găsit ziua următoare, când din nou am încercat să aprind o lumânare şi să mă rog, maşina parcată în faţa uşii, să nu mai pot să-i aprind o lumânare şi lumânarea de Luni, 22 avea o piatră mare îndesată în suportul de plastic al lumânării…

Câtă duşmănie, câtă lipsă de educaţie…

A doua lumânare am pus-o la poarta unchiului, la 2-3 metri de maşina acestora. Seara m-am  uitat mai târziu, dar nici această lumânare nu i-a luminat sufletul unchiului şi mintea acestora însă, fiică cu prieten. A treia lumânare ((până când a decedat, pe 22 a II-a, fusese depus la Capela cimitirului AIUD şi înmormântat în cimitirul vechi din localitate) am pus de Crăciun, a ars cred că toată noaptea ori multe ore cel puţin, dar dimineaţa au aruncat şi această lumânare undeva, în loc să pună şi ele (ori ei) o lumânare, ca şi buni creştini, la un vecin al lor. După cum se vede, sătenii au nişte mentalităţi vechi, egoiste şi astfel de ieşiri, evident, nu toţi, dar destui din ei. Unii sunt prea aprigi, acaparatori, vorbesc urât şi caută să te manipuleze, să te educe, să te civilizeze cum vor şi cred ei mai bine. În copilăria mea, sub presiunea miliţienilor şi comuniştilor, cel puţin de faţadă erau mai ponderaţi, mai respectuoşi, mai angrenaţi în treburi agricole, nu în dispute sterile şi inutile. De multe ori aşa se percep de jos în sus, nişte principii, legi, aplicate fiecare cum cred. Dacă încă de jos se fac astfel de abuzuri, agresiuni, hoţii, manipulări, câte şi câte, sigur că la nivel superior, ori sus de tot, se fac combinaţii şi mai şi, dar cel care fură o pasăre de foame, face 2-3 ani la zdup, iar alţii care învârt milioane lei, fac pârnaie tot atâta…

În loc să vorbim sincer unii cu alţii şi despre noi doar, nu de terţă persoană, să vorbim de religie şi cultură, practicăm astfel de procedee ne cushere.

— Ieri, Marţi 30.12, dimineaţa a fost şi mai frig, în pat cu cojoc de blană de dedesubt, cu plapumă cu două pleduri deasupra, ciorapi groşi de lână în picioare şi peste pijama un plover (sfetăr) plus un pieptar de blană (hăinuţă de blană fără mâneci), mi s-a părut acceptabil, însă când am deschis prima uşă mi s-a lipit mâna de clanţă, iar la a II-a uşă (una de alta la jumătate de metru) m-a lovit un aer rece de tot şi la termometru arăta -14 °C, ca într-o gubernie a Uniunii Vamale (C.S.I ori imperiul Romanovist).

— în cameră îngheţase la suprafaţă apa din cană şi nefăcând focul zilnic în prima cameră, însă spălasem dinţii cu apa rece ca gheaţa şi pe mâini şi pe faţă de-mi îngheţaseră toate. Numai în pat sub plapumă este bine la mine, că nu am încălzire deloc. Am băut ceaiul rece, încălzit de ieri şi am mâncat jumătate de felie de pâine cu o jumătate de ceapă degerată, că văzând cu ochii scad şi acestea. Când mănânci mâncare rece ca de la frigider şi bei apă, ajunge aproape îngheţată, le simţi bine un timp în stomac. Evident, în condiţiile acestea şi igiena are de suferit.

— am observat cred că de anul acesta, într-o poziţie, mai ales la gât, pielea nu mai este întinsă cum era şi se văd din când în când două artere, nu ştiu cum să le spun. şi ridurile se adâncesc, iar părul se albeşte şi se răreşte. şi din cauza slăbirii şi a problemelor pe care le-am avut acum trei ani de zile cu decesul ambilor părinţi şi cu altele şi cu „pensia groazei”          şi după aceea, în Feb, împlinesc 62 ani şi intru în 63.

— Audiez intens la căşti R.R.C. în primul rând, dar şi R.R.A. şi alte posturi, inclusiv cel din oraşul şi al meu de adopţie, mun. Alba Iulia (M.A.I.). Ce ascult în special la RADIO ROMÂNIA CULTURAL este muzica simfonică, operă, operetă, teatru radiofonic, interviuri, confesiuni şi cu scriitori ca NORA IUGA, etc. şi muzică uşoară deosebită la acest post, veche şi nouă.

Astfel am aflat că PAPA (SUVERANUL PONTIF) cu ale lui trei coroane puse una peste alta, SUVERANUL VATICANEZ DE SORGINTE ARGENTINIAN, FRANCISC, este vehement mai demult, dar şi acum, contra sclaviei sec. Al XXI-lea al mileniului al III-lea… extraordinar, reminiscenţe ale tenebrelor evului mediu, antic şi preistoric, s-au perpetuat până în zilele noastre ultra moderniste, ultra tehnologizate, ultrademocratice. Sigur, se referă direct la exploatarea emigranţilor, bărbaţi, femei, copii, vârstnici, din fostele regate imperii ori actuale şi fostele puteri coloniale ori actuale. Cetăţenii din Răsăritul U.E., mai ales de la noi, cu salarii şi pensii de câteva sute lei, 100-200 E, oare nu sunt şi ei sclavii moderni ai acestor timpuri ori semi sclavi şi privilegiaţii de astăzi nu sunt un fel de feudali, aristocraţi, ori stăpâni de oameni fără libertate, fără bani, fără lanţuri şi fără bice şi fără speranţe…

— S-a mai anunţat la buletinul de ştiri că după 13 ani de zile N.A.T.O., cu militarii din zeci de ţări, zeci de mii de militari, se retrag din AFGANISTANUL talibanilor, cum se retraseră sovieticii din faţa mujahedinilor după 8 ani de zile. Pierderi de vieţi omeneşti din alianţa N.A.T.O., aproximativ 3.000 şi câteva zeci de mii de mutilaţi şi cu alte probleme. Câţi au pierdut talibanii nu s-a comunicat: să-i ajute Profetul Mahomed şi Marele Allah măcar sau să încheie pace  şi să-şi vadă de ale lor în bună înţelegere cu toţi.

— La prânz (care prânz cu situaţia asta pecuniară şi vremea asta geroasă), că o fi la ora 15,16,17,18, mănânc când pot şi ce pot (la radio: „respectaţi cele trei mese zilnice”, etc.), am servit o ciorbiţă rece, mai mult zeamă decât conţinut, cu jumătate felie pâine cu o ceapă mică degerată. Atât, doar două „mese”, bune şi alea.

Astăzi, ultima zi a anului 2014, Miercuri 31 Decembrie s-a anunţat şi dovedit frig mare, ger şi mai şi decât ieri dimineaţă. Dis de dimineaţă, termometrul de lângă uşa din balcon arăta -18°C, iar radioul anunţa în ţară temperaturi şi de -20, -24, -26°C, întorsătura Buzăului în special. Cică această zi, care este ultima a anului în curs şi prima din noul an 2015, este cel mai friguros REVELION din ultimul jumătate de secol (doar în 1961, pe timpul preşedintelui GHEORGHE GHEORGHIU DEJ). La toate posturile de radio îmi imaginez şi la T.V. şi-n presă, se urează SĂRBĂTORI BUCUROASE, SĂRBĂTORI FERICITE, SĂRBĂTORI NEMAIPOMENITE, din tradiţie, din obişnuinţă, cum o duce cetăţeanul numai el ştie şi DUMNEZEU.

— Sunt destule de rezolvat într-o gospodărie. Timpul trece rapid. Am urcat în podul magaziei de am luat şi pus o coşarcă în plus în magazie, unde stau alsacienii mei, am spart câteva lemne să fac ceva de mâncare, o ciorbiţă, o mămăligă, un ceai şi încălzită mâncarea pentru animale. Seara am făcut focul şi mâncat ciorbă lungă şi ceapă degerată cu pâine şi pentru a II-a zi, de fapt prima zi a anului Nou, 1 Ianuarie, MĂMĂLIGĂ şi ceai. Am recitit unele scrisori mai vechi, am scris în acest jurnal, am închis lupii după ce le-am dat de mâncare şi i-am trimis la „CUŞCĂ” în MAGAZIE şi m-am jucat puţin cu tigrişorii.

Am uitat să menţionez că am fiert şi vin vechi puţin acruţ şi cu şmeag (gust de drojdie), doi litri şi am pus şi câteva linguriţe de zahăr, dar fără condimente şi l-am pus în termos împreună cu o lumânare mare (candelă), care arde 3 zile şi nopţi, chibrituri, o felie de pâine tăiată în lăţime ca şi degetele de la o mână şi îmbrăcat bine de tot am pornit pe ger, întuneric şi pustiu, pe str. MIERLEI, spre şosea spre Est, la circa 600-700 m., la cimitirul vechi, unde odihnesc şi răposaţii mei părinţi, decedaţi bucureşteni. Am pornit-o în jur de ora 23 şi înainte de cimitir, am poposit maximum 15 minute la Radu Oltean, păstor, băiatul d-lui Simion Oltean, de l-am cinstit pe el şi nevasta lui cu câte un pahar de vin fiert de la termos, după urări şi mai bine, ce ne-am urat, în câteva cuvinte, 2-3 minute, eram în cimitir. Acolo, până să intru, am salutat toţi decedaţii de acolo şi de pretutindeni, apoi am mers la mormântul părinţilor şi bunicilor, m-am închinat, le-am sărutat crucile, am aprins candela cea mare, m-am rugat pentru sufletele şi iertarea lor, am desfăcut termosul şi am vărsat vin fiert şi pe mormântul părinţilor şi pe cel ai bunicilor paterni, am pus şi felii subţiri şi mici direct pe mormânt. N-a durat mult şi a început iureşul petardelor şi al artificiilor, care mai de care mai puternice şi spectaculoase. Se apropia ora 0, ora 24, cumpăna dintre ziua de 31 Dec. şi 1 IAN, anul 2014 şi 2015. auzeam şi la radio prin casca de la mobil, FIX LA 0, LA 24,  pocniturile, bubuiturile, focul de artificii să fie la maxim în Valea Gârbovei şi în casele de pe culmea dealurilor. Eu în rugăciuni pentru părinţi, bunici şi străbunici şi cu crâmpeie de scene trăite împreună cu părinţii şi bunicii, stăteam solitar lângă mormintele lor, amintindu-mi replici, atitudini ale lor, gesturi, etc. am făcut şi câteva fotografii acolo în cimitirul pustiu, încă o lumânare, două, ardeau în cimitirul vechi, însă deşi îl încărcasem în ziua ultimă a anului , brusc s-a descărcat, din cauza gerului. Sigur, am avut şi mănuşi de lână în mâini, la aproape -20°C. Am sărutat din nou crucile mormintelor părinţilor şi bunicilor, mi-am luat „la revedere” de la ei şi am ajuns la câţiva metri şi la tata lui Al, unchiul ARON STAN, apoi la străbunicul MOISE şi străbunica VERVONA şi unchiul Lăurean cu mama sa şi tatăl său, Leontina şi EUGEN TĂTAR, unde de asemenea am făcut o mică rugăciune de iertare a păcatelor lor, am turnat vin şi lor şi am băut şi eu şi cu ei. Cam 1 litru la toţi decedaţii şi subsemnatul a băut „cu ei” trei sferturi de vin, după aceea aproape îngheţat, am ieşit din cimitir, să fi fost ora 0 şi 20 minute, se terminase cu artificiile şi începuse a pluti în noaptea Revelionului, dinspre MONUMENT (ex primăria satului), trei lampioane extrem orientale, apoi alte trei. Aproape de ora 24, în dreptul Lunii survolase şi o navă aeriană civilă. Îngheţat, dar cu omagiul adus părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi rudelor şi cu rugăciuni pentru ei tot aşa, m-am îndepărtat de cimitir spre casă, unde puţin PAPUCUL TERACOTEI din prima cameră, era călduţă. Am intrat în dormitorul rece ca gheaţa, am făcut o rugăciune din nou pentru părinţi, bunici, străbunici, rude, vecini, colegi, prieteni, prietene, animăluţe şi pentru mine, am pus şi-n dormitor o mică candelă, apoi rapid m-am dezechipat adecvat somnului, cu rugăciuni din nou în pat. şi nici ora două nu era şi m-am culcat. Că ce mă aştepta în Noul An 2015, mai bine, ori „decent” nu mă poate aştepta în situaţia în care am ajuns, decât neplăceri, umilinţe, cerşetorie, nesiguranţă şi câte şi mai câte. Măcar concetăţenii mei şi nu numai, să aibă parte de pace, sănătate şi măcar să poată supravieţui, ori chiar să trăiască cumva. Ce să spus?

Revin puţin la cele două incidente, ca să fiu înţeles mai bine, cu riscul să relatez chestii penibile, dar nu scoase din context şi mai vechi, dar legate de situaţiile recente.

— Celor doi fraţi cu ciurda de capre şi vreo 10 căţei. Tot aşa, încă acum trei ani de zile, prin spatele grădinilor circula cu caprele şi nu le mâna rapid şi cu atenţie mare, astfel aceste animale nesupravegheate şi flămânde intrau în grădinile oamenilor, mai ales că gardurile sunt alea care sunt, iar porcul cu capra sunt cele mai prăduitoare animale şi nu o dată l-am prins cu turma de capre în grădinile unchilor, ambii defuncţi şi-n grădina mea. Am vorbit aspru, le-am fotografiat animalele şi pe el, în proprietatea mea, în flagrant, dar degeaba. La Gârboviţa, că a intrat pe unele proprietăţi, a fost dat pe mâna organelor de ordine, jandarmi ori poliţişti şi l-au hăituit, bătându-l şi împuşcându-i doi căţei. Eu am încercat şi cu vorbă „dulce mult aduce”, i-am cinstit cu vin şi ţuică, cu dulciuri, cu pachete mici de tăiţei instant pentru supe.

Am vizitat-o şi pe mama lor, care a ajuns la căminul de vârstnici din Ocna Mureş. Pe unul din ei l-am adus de două ori în casa mea, dar degeaba, că tot fură fără jenă, fără să le pară rău, mai ales cel mai mare. Nu se poate scoate la capăt cu ei, trebuie să-ţi facă pagubă cu orice preţ. Alţii cu capre ori oi (Radu Olteanu) niciodată nu mi-au făcut nici mie nici la alţii probleme.

— Referitor la cele două, mamă şi fiică, care şi-n Dec. 2013 şi-n Dec. 2014  nu aveau loc lumânările aprinse la uşa ori poarta unchiului defunct, cu ani de zile în urmă, fiind unchiul Lăurean furat mereu, a prins-o pe una, alături de altă vecină, la furat în proprietatea unchiului. În loc să fie smerită, să-şi spele păcatele, continuă şi după moartea unchiului, să fie ambele duşmănoase, , dar atât am comentat, fiind încă poate şi şi sigur greu de relatat astfel de „isprăvi

IANUARIE, DUMINICĂ 4, 2015-03-11

— Conform prognozelor meteo audiate şi de mine la radioul de la mobil, de ALALTĂIERI, VINERI, 2 IANUARIE, pe la PRÂNZ, s-a mai ameliorat gerul care şi  Joi, 1 IAN. A fost aprig, ca şi în ultima zi a anului trecut.

Miercuri 31.12.2014 şi VINERI LA PRÂNZ ERAU DOAR -5, -6°C, un frig suportabil. Pe la ora 12, de fapt până-n 12, a venit dl. părinte MARIUS MORARIU de la Biserica din sat, cu cele două ajutoare, crâsnicii şi cantorii, dl. ILIE şi dl. TIMI, să-mi sfinţească casa şi dacă la alţii au poposit mai îndelungat, de au servit şi masa, la mine n-au fost primiţi călduroşi, că casa este rece ca afară şi n-am avut la trataţie decât vin, ţuică şi pâine. Deja când intraseră şi începuse ritualul sfinţirii locuinţei, deşi nu spuseseră nimic, am văzut că erau retraşi, nici măcar pe scaune n-au stat în gheţăria de la mine, nici prăjituri ori cozonac, nici pom de iarnă, nici mezeluri, doar ce am menţionat. Cu chiu cu vai, la insistenţele mele, au gustat doar o înghiţitură de vin, sus. De fapt, dl. părinte ştie situaţia mea, a avut bunăvoinţa să-mi dea 100 lei împrumut şi i-am mai solicitat încă pe atâta, după ce a terminat şi a ieşit din locuinţă. Sigur, nici dânşii, nici eu, din cauza situaţiei care este, n-am prea discutat şi nici poposit ca lumea. Nu vreau să spun că am avut nu ştiu ce lux acum 1 an şi doi ani, însă acum sărăcia şi situaţia este palpabilă, parcă aş avea boală incurabilă şi se feresc de mine.

— Prima zi a anului cel nou, 2015, fiind şi ger şi numai sub plapumă călduţ, am dat de mâncare companionilor, am mâncat şi eu tot aşa, un ceai rece, aproape incolor, că plicul cu ceai hindus l-am fiert de vreo trei, patru ori şi (de două ori câte o cană de  ceai) de două ori jumătate pâine, cu jumătate de ceapă degerată, plus doi căţei de usturoi cu sare.

Vineri, când a fost dl. părinte, surprinzând în prima cameră focul de lemne la PAPUCUL TERACOTĂ, , pe lângă felul al II-lea menţionat, am servit şi o ciorbiţă fierbinte de tăiţei (fidea din aceea la plic mic, am mai relatat) înaintea mesei am făcut o mică rugăciune de mulţumire pentru mâncare CELUI DE SUS.

Se vede treaba că-n acest sistem hrana este un lux, nu la îndemâna orişicui.

Ieri, Sâmbătă, 3 IANUARIE, la ora 12 s-a încălzit bine, de erau 6,7°C plus.

şi companionilor am dat puţină mâncare, la mârâitori foarte puţine oase şi legume şi tăiţei în farfurioara lor, dar am tăiat cu toporul un os şi le-am dat şi câteva granule. La torcători granule puţine şi cam atât, iar subsemnatul am servit ciorba rămasă de ieri, rece ca gheaţa şi nici jumătate de pâine şi nici jumătate de ceapă degerată, dar doi căţei de usturoi. Cina tot aşa haotic, a fost la ora 19 la fel, pâine, ceapă şi usturoi cu sare, dar, punând de Joi, 1.1.15, în apă o mână de fasole de acum 3-4 ani, astăzi, Duminică, făcând focul dimineaţa, că m-am şi bărbierit, că am fost la slujba religioasă de la biserică, mi-am făcut o ciorbiţă de fasole pe care am servit-o la ora 10, iar felul al II-lea, de fapt nici un sfert de pâine, cu un sfert de ceapă… plus 1 căţel cu sare.

Deşi fasolea a stat în apă trei zile, cu apă schimbată şi fiartă bine, boabele tot cam casante au fost, spărgându-se între dinţi în fragmente cam crocante (crispy), dar de plăcere nu mai poate fi vorba.

Dacă am fost la biserică de dimineaţa, după slujba religioasă, conform înţelegerii, bunăvoinţei d-lui părinte M.M. am fost la dânsul la casa parohială de mi-a mai dat 100 de lei, deci la dânsul am datorie 200 lei.

De aici am ajuns la vechiul cimitir, unde şi părinţii mie răposaţi se odihnesc şi am intrat acolo (ninsese puţin Sâmbătă şi Duminică) de era zăpada de o palmă şi nimeni nu lăsase urme să-și viziteze decedații. Mai scurt decât la Crăciun şi Revelion, doar rugăciuni am făcut pentru părinţi, bunici, străbunici şi rude şi i-am salutat pe decedaţi… gândind şi simţind câte şi mai câte. Repejor am coborât pe str. Ghe. Asachi şi am poposit să solicit bani împrumut la dl. agricultor Simion Olteanu, cel care, aşa cum promise şi avuse bunăvoinţă, mi-a dat doar 50 de lei. Oricum mai am la dânsul datorie de 50 lei, când a avut bani, cel care mi-a tăiat cu drujba nucul uscat plantat de bunicul meu şi adus acasă în NOIEMBRIE., dacă ţin bine minte (jurnalul „vorbeşte”), aşa că şi la dânsul am 100 de lei datorie şi la vărul Al. STAN 200 lei, în total 500 lei, dar nu ajung pentru transport (la Alba din cauza lipsei banilor n-am fost de peste jumătate de lună), mirare (transport =25 lei pe săptămână GÂRBOVA – AIUD – ALBA IULIA şi retur, că nu pot lăsa apartamentul aşa, pur si simplu, se poate întâmpla orice, mai ales rău) şi facturi. Uşor, uşor, în situaţia în care sunt, intru într-o nouă dimensiune, ipostază, mentalitate, atitudine, de parcă n-aş fi eu personal, de parcă aş avea un viciu, vicii ori boală necurabilă. Da, cei de la sat vin cu replica: „noi cum e, ne descurcăm cu bani puţini”. şi asta este adevărat, dar sunt alte valori, alte principii, alte probleme, care sunt mai greu de înţeles de la rural la urban şi invers. Cel de la sat spune şi aşa este, este harnic, fără mofturi la mâncare, îmbrăcăminte, oboseală, mizerie şi lipsă de cultură, trage din greu.  Cel de la oraş este mai comod, plăteşte utilităţile şi avantajele urbei, dar plăteşte totul cu bani de bani, că dacă ai ieşit afară din locuinţă, totul costă, mai plăteşte şi întreţinere şi cu ce mai rămâne?! Aici cel puţin plăteşte orice impozit: la casă, grădină, pământuri, dar dacă mai are o legumă, o fructă, o pasăre, să nu mai spun altceva, dar este multă muncă, mizerie şi puţină cultură la o instituţie de masă, dar se poate şi fără acestea. Alţii trăiesc  rău, mănâncă rău, dar au deschidere culturală şi nu numai. Se poate vorbi mult şi bine pro şi contra. Vis-a-vis de lemne, cică afirmă unii: „păi pădurea nu este aproape?” ori „sălciile de pe vale nu trebuie curăţite?”. În primul caz intri in conflict direct cu autorităţile ori cu particularii şi dacă mergi în pădure fără topor şi secure. În al II-lea caz, eşti încondeiat profitor, milog, „uite, nu este în stare să-şi cumpere o remorcă de lemne, ori măcar o căruţă de lemne. Ce a muncit toată viaţa? Ori nici vechime în câmpul muncii nu are! O fi fost techergheu, bagabond, ori poamă bună”, spun alţii.

La cină, seara pe întuneric, am terminat restul de ciorbă de fasole, ciorbă rece şi fără pâine, că ea s-a terminat, însă cu 100+50 lei, un nou împrumut, (plus 1.000 lei la Banca de Stat C.E.C, unde lunar trebuie să rambursez 50 de lei), n-ar fi foarte mult 150 lei, dar este un început PROMIŢĂTOR de DATORNIC al ECONOMIEI de PIAŢĂ, dar DATORNICIA este de jos în sus şi invers la „MODĂ” ÎN ACEST SISTEM.

Şi Duminică seara am scris şi Sâmbătă, la un bec destul de „economic” şi cu ochelari de citit văd. Oricum, şi cu BECURI ECOLOGICE şi nu numai, sunt multe ore de întuneric, de abia de curând scade întunericul de la 15 ore la mai puţin, uşor, ziua începe să aibă peste 9 ore, dar factura este factură. Cea venită acum câteva zile indică că am de plătit aici în GÂRBOVA, pe două luni, peste 60 lei, numai curentul electric. Să vezi şi să nu-ţi vină să crezi, asta da NORMALITATE.

Mai am şi la apartament o factură de peste 80 lei pentru revizia la centrala termică, la 2 ani obligatoriu. Cheiţă la interfon nu am, cică s-a magnetizat! Alţii vorbesc că, cât de curând, vor plăti impozite pe locuinţe ori asigurări diferite… Este totul şi la mine un COŞMAR. Şi la nivelul serviciului unii fabulează că şi ei s-ar descurca şi ar face cutare şi cutare.

— La sfârşitul anului trecut, 2014, am primit câteva mesaje pe telefonul mobil din localitatea mea natală şi pe 1 IANUARIE m-a căutat la telefon şi a vorbit cu mine scriitorul MARIUS F. STAN şi soţia lui, d-na IOANA, urările de bine de rigoare şi ce facem. Eu nu prea mai ascund că o duc cum o duc, cu lămuriri ulterioare.

Când fac, la 2-3 zile, de mâncare, în prima cameră că butelia este gata şi mai ales pe frig şi ger nici nu funcţionează şi în două-trei ore maxim, fac de mâncare pentru mine şi cei ai casei, cumva aerul din prima cameră este amorţit, plăcut, dar când intru în a doua cameră (dormitorul), este gheţărie curată acolo, dar încerc să rezist, că am rezistat la cumpăna dintre ani, când a fost aproape -20°C, de fapt -18°C a arătat spre dimineaţă termometrul.

Oricum, uneori aproape instantaneu îmi curge nasul, mi-a curs chiar în zona în care beam ceaiul. Pe unii îi poate oripila, dezgusta, însă ca să se înţeleagă mai bine amploarea situaţiei, mai fac şi astfel de confidenţe, care ne reprezintă (mă reprezintă şi pe mine şi pe cei care ne-am poziţionat astfel în această societate). Plapuma, când mă culc, mi-o aşez cumva aproape peste cap, dar nu hotărât, că sunt probleme cu respiraţia dacă mă acopăr complet, dacă nu mă acopăr aproximativ, aerul rece te presează, îţi creează disconfort de nu poţi dormi, cel puţin aşa sunt eu. Uneori nu reuşesc să mă încălzesc în pat decât mai târziu, după ce mă foiesc de colo-colo în pat. Vise? Vise? De tot felul şi violente, coşmaruri. Visez scene de serviciu, aruncarea batistei negre pe umărul meu, MAZILIREA, REVOCAREA, REORGANIZAREA, PROMOVAREA, ÎN STRADĂ ÎN 2008, îmi visez părinții în viaţă ori situaţii suprarealiste, ireale dar amestecate cu trăiri reale. În vis încă mai zbor deasupra unor oameni, locuinţe, câmpuri, blocuri, câmpuri, visez prietenele, femeile şi mai visez, ca-n armată, noaptea ori ziua, mâncare, diferite feluri de mâncare, unele obsedante. Locaţia? Localitatea mea natală, în cele mai multe cazuri ori locaţii de aici din Transilvania ori străinătate sau incerte.

— Da! Este vârsta, însă şi vremurile şi situațiile, încât şi percepţiile ca şi expresia, a ochilor, se modifică, capătă influențe exterioare nefaste

— În mun. AIUD, pe str. Al. I. Cuza, nr. 3, este o biserică catolică, unde sporadic mai intram şi eu de mă rugam, până anul trecut, câteva minute, însă de anul trecut nu-i mai trec pragul, dar îmi fac semnul crucii, că naţionaliştii minoritari, cetăţeni români, au pus două drapele străine în zona altarului şi nu o să mă închin la ele…

— În prima şi a doua zi, la R.R.C. şi nu numai, a fost un program foarte bun. Aşa, la „CULTURAL”         am audiat Concertul de Revelion al Filarmonicii din VIENA, condus de Kappermeisterul hindus (hindi Hindustani), faimosul ZUBIN MEHTA (The MAGIŞIN), din repertoriu: galopuri, polci, valsuri. La sfârşitul concertului i s-a luat un interviu, evident, în germana austriacă.

În ultimele zile ale anului care s-a scurs şi cela care a început, la posturile de radio de la celular, am auzit aproape toată gama de genuri muzicale: grupuri, formaţii, solişti. Aşa i-am reamintit pe SIMON&GARTFUNKEL, THE DOORS (JIM MORISSON), JEFFERSON AIRPLAY, CREDENCE CLEAR WATWR REVIVAL, ELVIS, PAUL ANKA, FRAMK SINATRA din U.S.A. ŞI THE BEATLES, ROLLING-STONES, LED ZEPPELIN, TOM JONES, CLIFF RECHARD, din U.K., şansonete, canţonete, fado-uri, muzică rusească, orientală, sud-americană şi câte şi mai câte, de-ţi alină suferinţele, dar în acelaşi timp îţi aminteşte de lucruri, oameni şi situaţii, pasiuni care fuseseră ori sun trecute şi au rămas o nostalgie.

  • De la caz la caz, este dezrădăcinare dulce, dar şi amară, înrădăcinare amară, dar şi dulce,de izbândă şi de multe altele.

IANUARIE 8, JOI, 2015

— Alaltăieri, MARŢI, 6 IANUARIE, s-a făcut BOBOTEAZA. şi am fost şi eu la slujba de la biserica din localitate, înfăptuită cu profesionalism şi suflet de dl. preot MARIUS MORARIU, slujbă care a început la 9:30 şi după aproximativ 2 ore, în aceeaşi formaţie, până-n vreo o sută de cetăţeni, s-a coborât la vale, în dreptul fostei bolte – făgădău (magazin sătesc – local public), astăzi falimentate, goale, închise. şi aici a durat slujba circa până-ntr-o oră. Toată lumea, venind cu cantă (carafă), ori sticlă de sticlă ori de plastic, cu apă sfinţită, o mică comoară pentru fiecare. Doar -1, -3°C fusese, însă s-a anunţat şi la radio (la mobil, că de mâine va veni gerul, când voi pleca la ALBA.

— Nici Luni, 5.01.2015, n-a fost frig, când am plecat în Capitala Ţinutului mun. AIUD să fac aprovizionarea, din banii solicitaţi împrumut şi restituiţi la Sfântul Aşteaptă (100 lei de la PĂRINTE – a doua sută şi 50 lei – a doua bancnotă de 50 lei de la Simion Oltean). Astfel, am cumpărat legume (cartofi, ceapă, morcovi) calitatea a II-a ori a III-a, cu 2-3 lei toate, cu parizer de 1 Kg=6 lei, slănină piteşteană de 13 lei Kg., jumătate de Kg., o pungă jumeri de porc = 5 lei, legume congelate pentru ciorbă, 5 lei, şi nu mai ştiu ce mărunţişuri. La cornuri şi covrigi am renunţat definitiv, că nici nu mă satur cu unul, ci trebuie cumpărat 2 şi cu 2 lei cumpăr o pâine de 600-700 gr. şi mănânc din ea ruralii ori urbanii cei săraci.

— Ieri, Miercuri, 7 IANUARIE, s-a răcit bine de tot, încă de Marţi, Miercuri puţin s-a simţit şi sub plapumă cu două pături deasupra. Când am ieşit din pat am simţit bine frigul, iar când am ieşit din casă pe balcon, imediat pe dreapta tata pusese un termometru care a arătat aproape minus douăzeci de grade (-18°C).

Astăzi este şi Sfântul IOAN, sărbătoare pentru cei care poartă acest nume. Acum câteva zile a fost şi ziua Sfântului Vasile. Fix acu 1 an de zile a decedat dl. IOACHIM OLTEANU, care locuise la a treia casă, tot pe stânga, cum mergi spre GÂRBOVIŢA ori G. de Sus. Era originar de la RÂMEŢI, însă un om care întruchipa frumuseţea, de toate felurile şi câte şi mai câte, parcă ar fi fost şcolit în Bucureşti ori în străinătate. Am avut relaţii excelente şi cu dânsul şi am fost reciproc, binefăcătorii noștri. Fusese tatăl d-lui Simion Oltean, iar şi Mihai Oltean de aici, însă are trei copii în alte localităţi.

  • Şi aici, în sat, şi-n municipiu, când calci pe zăpadă scârţâie rău zăpada îngheţată bocnă.
  • IAR pe VALEA ÎĂNGHEŢATĂ circulă şi microbuze.

— În reşedinţa de judeţ din cauza gerului, ambele pieţe erau pustii, fără negustori, fără clienţi. Ajuns acasă, după mici cumpărături (pâine şi margarină), pe str. ORHIDEELOR (ORHIDEELOR RESIDENCE), am găsit locuinţa (apartamentul) rece, dar fiind locuinţa nouă şi cu termopane, parcă puţin, puţin este mai „cald”, fiind mai etanş, locuinţa şi imobilul, oricum am dat drumul uşor de tot centralei termice, nu cumva să îngheţe de la ger, aproximativ o oră, de s-a dezmorțit atmosfera. După trei ore aproximativ, am mai dat drumul pentru o oră la căldură şi moderat, atât seara şi noaptea nu i-am mai dat drumul centralei şi m-am culcat în dormitor, cu trei pături suprapuse şi a fost acceptabil aproximativ. Seara la TV (am trei canale dintre care TVR se vede perfect) am aflat de atacul terorist din PARIS, la redacţia „CHARLIE HEBDO”, în urma căruia trei franco-africani-semiţi, au împuşcat mortal 12 redactori şi poliţişti pentru satira, caricaturile şi defăimarea personalităţilor mahomedane, inclusiv  APROFETULUI MOHAMED.

Acest săptămânal parizian este asemenea la noi a lui „CAŢAVENCU” ORI „CAMIKAZE”, care face legea, în raport de percepţia lor ori simpatii şi antipatii duse la extrem.

Tot din teapa asta a făcut parte nu demult şi bufonul, măscăriciul HUIDU ŞTEFAN de la „CÂRCOTAŞII”, de la televiziune, cel care n-a respectat deloc indicatorul rutier la coborâre din munţi (jud. PRAHOVA) şi cu MERCEDES-UL lui, numit 4X4=16 OFF ROAD, a accidentat mortal într-o DACIE, trei cetăţeni dar patronii lui l-au ajutat să nu facă nici o zi de zdup…

Ca să iei la mişto pe cineva trebuie să fii tu însuţi integru ori aproape. Îl satirizezi  o dată, de două ori, de trei ori, dar îl laşi şi în pace. Democraţie? Drepturile omului, transparenţă, libertate de exprimare, dar până la un anumit punct. De fapt este şi opinia pictorului sibian Dan Perjovski, timişoreanul Ştefan Popa Popas şi nu numai. Nimănui nu i-ar plăcea să-i fie terfelită şi credinţa şi POFETUL, ori SFINŢII şi principiile. Asta ca asta, dar nu o dată li s-a dat foc BIBLIOTECILOR LOR – CORANULUI şi nu este singura oară când este desenat PROFETUL MOHAMED, deşi ei n-au voie să-l deseneze, picteze, etc., aceasta fiind o blasfemie, un sacrilegiu. Başca, războaiele „cruciadelor” şi mozaicilor, în ORIENT, etc. (GUANTANAMO), unde pe lângă teroriştii confirmaţi mass-mediei, inevitabil au ajuns şi bănuiţi suspecţi. Semiţii, la bine şi la rău, au cu toţii alte valori decât creştinii, hinduşii, budiştii, taoiştii, etc. o ciocnire a civilizaţiilor şi a religiilor nu este de dată recentă, ci are sute şi sute de ani vechime, este o rigoare a lor, este şi din timpul CALIFATELOR UMEIAZILOR (OMEIAZILOR) cu capitala, DAMASCUS şi a ABASIZILOR cu capitala, BAGDAD şi chiar de la început, de acum 1300 de ani, secolul al VII-lea al nostru, al lor nu ştiu, iar în timpurile de mai încoace, Imperiul turcesc, Imperiul MOGULILOR MUGALILOR (HINDUSTANII). De grozăvia, intransigența şi ocupaţia SARAZINILOR (MAURILOR). N-au scăpat nici Africa de Nord, Spania, Sudul Franţei, Sudul Italiei, Balcanii, PERSIA, AFGAN, ASIA CENTRALĂ ŞI HINDUSTANII. În MALAEZIA+INDONESIA S-AU ÎNFILTRAT RELATIV MODERAT PRIN COMERCIANŢI şi NEGUSTORI, IMPUNÂND cu ORICE PREŢ RELIGIA ŞI CIVILIZAŢIA LOR. DECI, FALIA CENTRALĂ, ŞI-N ACEST CAZ ARE RĂDĂCINI VECHI. DESTUI DIN EI AFIRMĂ CĂ, O CHEIE TIRANICĂ A PĂCII ÎN LEVANT AR FI ŞI FOARTE TARDIV, CREAREA STATULUI LIBER, PALESTINA. NOI SPUNEM CĂ ŞI UNIFICAREA CIPRULUI, AŞA CUM A FOST EL ÎNAINTE DE INVAZIA DIN ANII, RECUNOAŞTEREA PRIMULUI CARNAGIU DIN SECOLUL AL XX-LEA, A UNUI POPOR PE TERITORIUL LUI MULTIMILENAR, RECONCILIERE cu KURZII şi NU ÎN ULTIMUL RÂND, ROMEII (REMEMBER BIZANTINII). Aici, la acest capitol, multi, multi diversificat, se pot scrie multe volume, dar moi aussi je suis CHARLI.  Mulţi cad la poli diferiţi ori au interese vitale, strategii politice, culturale, etc. Pur şi simplu este (?) o opinie mai marii noştri şi ai lor ştiu probabil şi sigur ce vor face în continuare. Nici pentru o vorbă, atitudine, desen ori altceva, nu poţi lua viaţa unui om ori a mai multora. Dar să-mi văd de pătimirile mele, de crucea mea, care este cam mare şi grea pentru mine.

Miercuri seara, în apartamentul rece ca o cameră frigorifică, am desfăcut un borcan mic cu murături, pe care mi l-a dat vara Angela cu soţul ei Aurel şi am mâncat pâine cu margarină şi castraveţi muraţi, ca-n filmele străine.

Mai am de la ea un borcan mai mare. Vara Iulia a intenţionat să-mi dea un borcan de zacuscă, dar a tot tergiversat şi când s-a hotărât, i-am mulţumit şi grăbit am plecat. Eu în nici un caz n-am fost aşa, dar asta este altă poveste, altă relatare. Mi-am făcut şi un ceai fierbinte, dat tot aşa, cu puţin zahăr şi incolor aproape (evident şi cu puţin gust de ceai negru, hindus), că a mai fost băut odată ori de două ori, dar măcar în gheaţa de acolo m-a încălzit puţin pe moment. La ora 23:30, la TVR (pare-mi-se II) am văzut super emisiunea „INDIGO” cu FLORIAN LUNGU (prezentator) JAZZ şi MIKE GODOROJA (prezentator şi muzician), BLUES… şi a fost REMAKE JIMI HENDRIX cu chitaristul RAREŞ TOTU. ASTĂZI, JOI, 8 IANUARIE DE DIMINEAŢĂ TOT  FRIG, ÎN JUR DE -20°c afară, dar fără încălzire este gheţărie în apartramentul nr. 15. dar totuşi am reuşit şi aşa să citesc facturile şi corespondenţa, inclusiv din ex NOVUS AMSTERDAMUS – NIEWE AMSTERDAM – THE NEW YORK CITY- ECATERINA de BRAEANCA 9QUEENS) – LONG ISLAND de la my friend, mister HARRY HRISTESCU (H.H.), din arhipelagul new yorkez şi am mai scris oleacă, niţel, dar după ce am băut câteva ceşti incolore hinduse şi apă, am fost în piaţa de sus, care era pustie, fără a fi închisă, şi am cumpărat de la un magazin celebra urdă de 9 lei Kg. şi am cumpărat chiar jumate de Kg., apoi încă o pâinică şi am ajuns la ora 13:30 (oase de porc de 1 leu Kg. n-am găsit la vreo trei măcelării) la Primărie în audienţă la dl. Primar Mircea HAVA. Le-am urat funcţionarilor, care se uită lung la mine şi puţin miraţi şi mai mereu afectați,

La mulţi ani!”, „Sănătate” şi „Succese” şi dânselor şi d-lui Primar, dar replica a fost aceeaşi ca-n Decembrie:? „Domnul Primar este în şedinţă...”

Am ajuns pe jos în DOWNTOWN, la un centru FOTO, după aceea, c-un autobuz, am ajuns în GARA ALBA IULIA şi acolo este un aşezământ social sub egida Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia şi am intrat acolo la birouri de le-am relatat situaţia mea social-economico-financiară… Aproape imediat au replicat că s-a schimbat legislaţia şi nu mai sunt locuri la cantina social-religioasă, doar la PRÂNZ (acolo în micul imobil sunt circa 40 de dezavantajaţi ai sorţii şi bolnavi şi fără meserii şi fără locuinţe şi minoritari destui din ei). Mi s-a spus, după ce m-am prezentat, că mă vor suna Vineri la 12 şi-mi vor spune dacă se poate să primesc şi eu acolo ori nu, cu venitul pe care-l am. Nu mi-am făcut nici un fel de speranţe, doar într-o doară am zis să încerc, că la audienţă la PRIMĂRIA A.I., un amărât, dl. Eugen, relatându-i situaţia mea, mi-a replicat că sunt câţiva cetăţeni, nu cu 400-500 lei pe lună, care îşi iau măcar de acolo… De aici, m-am interesat la ce oră vine autobuzul de cartierul PARTOŞ, fost sat, în sudul A.I., lângă MURĂŞ (MIERESCH, MARIS) şi trebuind să aştept aproape o oră şi frigul nu înceta, la PRÂNZ (să tot fie -10°C) m-am dus în autogara mică de am stat în sala de aşteptare şi mă uitam şi la televizor şi-n scurt timp am ajuns alăturea (tot în zona GĂRII) în AUTOGARA Mare, socialistă, unde şi aici am poposit puţin. Era o amorţeală de căldură pe care aş fi vrut să o am în locuinţă, mai ales că „amorţeala” era permanentă, mai ales pe timpul zilei.

A venit şi autobuzul, am ajuns şi-n celebrul cartier-rustic încă şi am întrebat de locuri de muncă şi la un centru de mobilă şi la un local public şi la un magazinaş, dar acelaşi răspuns: „Nu ştiu, nu cunosc” şi o uitătură anume, de la fiecare în felul lui.

În scurt timp am părăsit cartierul sudist şi am ajuns la gara municipală şi de aici acasă, unde mă aştepta gheţăria. Din nou am dat drumul centralei câte 30-40 de minute să nu îngheţe cumva, că atunci este mai rău. Acasă am găsit în jur de 150 ml. de gin british (english), primită cadou , acum vreo 15-2- de ani de la ex colocatarul new-yorkez, Florin Goicea, fost şi el în Blocul D, vreo 52 de ani, părinţii noştri, taţii, fuseseră colegi de serviciu, am băut ginul englezesc, am făcut şi trei ceaiuri incolore hinduse, dar fierbinţi, am desfăcut şi un borcan de zacuscă, pe care l-am cumpărat la sub preț (3,5 lei, o fi fost vechi, dar bun) şi din nou pâine cu margarină, murături şi urdă, un adevărat festin. Am mai rânduit câte ceva pe acolo, am făcut şi o baie bună şi din nou am dormit, în frigul de -18°C, cu trei lepedee pe mine, de a fost acceptabil (pe 31 Dec. şi 1 IANUARIE, tot aşa, fusese ger de ger).

Dimineaţa din nou stilul british-soviet-oriental, CEAI, cu puţin zahăr, să mai ajungă şi pe altă dată la ceaiul negru indian, care era indian, dar aproape incolor.

—  La TVR din nou toate posturile au anunţat ultimele ştiri despre sângerosul atentat musulman. S-a mai pomenit de amenzi grase pentru nepăsarea proprietarilor de locuinţe şi de la instituţii, în ceea ce priveşte obligaţia lor de a deszăpezi şi zăpada şi gheaţa din faţa imobilului, dar degeaba…

Nu mai este ca pe vremuri, când deszăpezisem zeci de metri în lungime, ori sute de metri, sute de colegi de la instituţii. Mai pomenesc foarte succint de cetăţeni fără adăpost, că-i adunaseră ori veniseră ei înşişi în adăposturi, în marile oraşe şi au fost trataţi cu ceaiuri fierbinți şi sandviciuri. Până la urmă au arătat că câţiva astfel de cetăţeni au fost găsiţi congelaţi în diferite oraşe din ţară. De perioada 31 Dec., 1 IAN., fiind Revelionul, n-au mai pus nimic în media de marii dezmoşteniţi ai SORŢII. ESTE FIRESC, ESTE NORMALITATE, ESTE DEMOCRAŢIE, SUNT DREPTURILE OMULUI…

— Am ajuns rapid la OFICIUL POŞTAL de pe Str. Transilvaniei, unde am primit telefon de la o doamnă de la aşezământul religios de sub protecţia Arhiepiscopiei A.I. şi mi-a spus că s-a rezolvat solicitarea mea, să vin cu actele şi să-mi iau sufertaşele de plastic, două, unul pentru ciorbă, a II-a pentru felul al II-lea… ce pot să spun, le-am mulţumit şi am început o rugăciune de mulţumire.

Acolo am primit deja ce au dat avizul în plic de la ANAF (DECIZIE de IMPUNERE) şi un plic pe care scrie: C.N.P.P (Casa Naţională de Pensii Publice) de pe str. LATINĂ, nr.8, sect., BUCUREŞTI, în care aflu din nou de la d-na DIR. ANGELA MIHAIL că-şi menţin „punctul de vedere comunicat prin adresele nr. J5569/25.06.14, NR. J/8389/J8521/03.09.2014, nr. J/10462, /J10783, /J11546, /J11654, /J116/17.11.2014, cu precizarea că, în conformitate cu art. 10, alin. 2, din Legea 233/2002, prin aprobarea O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, în situaţia în care se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la un număr iniţial…

Foaia (coala) din scrisoare, are în dreapta sigla C.N.P.P., iar în stânga MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE şi sigla GUVERNULUI ROMÂNIEI, cu vulturul românesc în centru.

Simultan cu această scrisoare a venit şi una, format mijlociu, de la GUVERNUL ROMÂNIEI, care glăsuieşte astfel: „Referitor la petiţia d-voastre, înregistrată la Cancelaria Primului Ministru – Direcţia Relaţii Publice, sub nr. 15D/12822, vă comunicăm că în conformitate cu art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 27/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 233/2002, conform căreia în cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, aceasta se va conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, petiţia d-voastre a fost conexată la nr. 15D/9012/2014.

Cu stimă, dl. DIRECTOR, INDESCIFRABIL

 

 

Mi-au mai spus acelaşi lucru,aceleaşi instituții.

Am reţinut şi CONEXAREA ŞI zădărnicia, imposibilitatea de a se găsi o soluţie REALĂ şi RAPIDĂ de a supravieţui, dincolo de legi, articole şi aliniate, care, cu câteva sute de lei pe lună, nu-mi acordă de fapt şansa supravieţuirii, după 35 de ani vechime în câmpul muncii şi cu interdicţie de a munci, conform LEGII 68/2010. Sunt şie eu proscris?

Sunt şi eu condamnat? Cu ce am greşit? Cei care au făcut aceste legi ar putea supravieţui singuri cu o activitate de peste 36 ani vechime? Dar cei care le aplică? Asta să fie NORMALITATE, DREPT AL OMULUI, DEMOCRAŢIE, DREPTATE ŞI ADEVĂR? P.D.L – LA BINE ŞI LA GREU, STAT DE DREPT, şi LA NIVELUL MEU ŞI NU NUMAI ÎN TIMPUL  REGIMULUI BĂSESCU-BOC-BELA (B.B.B)

ANAFUL vrea bani, impozitul pe locuinţă, cum să-l achit, cu ce şi când? Nici asigurările de locuinţe nu le-am mai plătit.

La GÂRBOVA, factura „regularizată”, acum în iarnă, când sunt 14-15 ore de întuneric, mi-a venit 61,16 lei… La apartamentul în A.I. 14,7 lei, la E-ON 20,00 lei, tot în A.I., la „SEA COMPLET” că mi-au făcut o „revizie” de 10 minute doi specialişti, obligatorie la doi ani de zile, mi-a venit 81,47 lei.

Telefonul mobil, plata amicală pe 1 an de zile, aproximativ 120 lei ori pierd numărul şi legătura rapidă cu restul, devenind aşa şi mai izolat.

— Alimentele cât de puţine şi calitativ şi cantitativ, scad îngrijorător.

— Parcă PREVĂZUSEM situaţia, oricum părinţii mă avertizaseră că „BUCUREŞTIUL şi nu numai, nu mai este ce-a fost” şi din acest motiv m-am mutat la 400 Km. distanţă N-V de locul natal şi nu în centrul A.I., ci la periferie, dar şi aşa este scump şi foarte scump la astfel de venituri. Casa bătrânească din GÂRBOVA am moştenit-o de la părinţii şi bunicii şi de trei ani de zile încerc zadarnic s-o vând. Sunt prins ca-n chingi, ca-n corset de tot felul de situaţii. După peste 35 de ani vechime în câmpul muncii în cadrul NAŢIUNII şi a ŢĂRII, nici eu, recunosc şi dovedesc, nu sunt în stare absolut deloc să mă duc să plătesc utilităţile care sunt şi să plătesc facturile alea mici. Probabil că şi eu am muncit degeaba. Unii care nu mă cunosc sunt tentaţi să creadă că sunt vicios, fumător, cafegiu, băutor, cartofor, fustangiu, etc., ori nu am vechimea, ori nu am lucrat deloc. În Decembrie 1989 dacă mi-ar fi spus cineva astfel de situaţii extreme, învrăjbire, economie de piaţă care implică bariere, stăvilare şi baricade şi discriminare, dar şi prosperitate şi acumulări de venituri colosale, n-aş fi crezut deloc, dar…

— Sunt tulburări şi manifestaţii şi a foştilor revoluţionari din DEC. 1989. ei ţin la indemnizaţiile mari pe care le au, iar legea şi legiuitorii vor să le micşoreze şi să reducă numărul de foşti revoluţionari.

IANUARIE, 11 DUMINICĂ 2015

— Vineri, 9.1.2015 când am revenit acasă de acasă, la ţară de la oraş, încă era foarte frig, îndeosebi după amiaza la -7, -8 °C de şi aici în AIUD, în PIAŢĂ nu mai erau nici clienţi, dar nici negustori. Deci am venit de la A.I în AIUD la o mică aprovizionare şi de aici în GÂRBOVA (de două ori microbuzul 7 lei, de două ori microbuzul 16 lei = 25 lei călătoriile, fără absolut nici o reducere la patronii transportori). Aici în AIUD, ca de obicei am mai cumpărat 1 kg. zahăr, 2 Kg. oase de porc, 2 Kg. spate de pasăre, 1 Kg paste făinoase, 3 pâini şi legume (cartofi, morcovi, ceapă). Ajuns acasă, în curte m-au întâmpinat „LUPII” (Guti şi Gutiţa), am intrat în gheţăria din casa bătrânească. (sunt a III-a generaţie şi ultima familie TĂTAR), am făcut un foc mic să-mi fac o ciorbiţă, un ceai pentru a II-a zi şi de mâncare la căţei şi pisici.

Între orele 19 şi 20, dintr-o dată, tot conform buletinului meteorologic, de la -5°C după amiaza, la ora 16 temperatura afară a arătat +10°C… o diferenţă în scurt timp de aproximativ 15°C

Aşa o stare plăcută, dar prea trecătoare (2 ore şi ceva) îşi dă vâlvătaia, trosnitul lemnelor în sobă, mirosul de lemne arse şi luminozitatea flăcării focului, dar mâncarea am făcut-o pe două zile şi din amorţeala temporară a bucătăriei am intrat în frigiderul dormitorului. Nici n-am intrat bine acolo, mă rugam deja, când tigrişorii (felinele), una câte una intrau sub plapumă şi cele două pleduri de ne încălzim reciproc. Trebuie să mă întorc pe o parte şi alta uşor, să nu-i lovesc. Sâmbătă, tot conform prognozei, s-a încălzit şi mai bine, până la 12°C, topindu-se zăpada de pe pământ şi de pe acoperiş, „curgând streşinile”, multă luminozitate, păsărele, 2-3 au ciripit şi zburat voios. Ai impresia înşelătoare că a venit primăvara.

— Uite, scriu, fac audiţii radiofonice la celebrul R.R.C. şi mai rar la R.R.A..

Apropos de citit: am terminat şi „Volumul pentru sufletul tău!” „CEASURILE DE VIAŢA DE DUPĂ MOARTE – DINAINTEA PLECĂRII SUFLETULUI DE PE PĂMÂNT de Arhimandritul SERAFIM ALEXIEV. O RECOMAND TUTUROR, ABSOLUT TUTURORA CA PE O LUCRARE DE REFERINŢĂ.

— trebuie neapărat mâine, Luni 12.01.2015 să merg unde văd cu ochii şi să mă gândesc cine m-ar împrumuta cu bani, fără să-mi ceară să-i dau înapoi imediat (majoritatea nu dau bani, că nici ei nu au, iar cine are te refuză efectiv) şi fără camătă şi fără amanet neoficial… Atât de greu este să baţi pe la uşi, să te umileşti, să dai motiv de discuţii în faţă şi-n spatele meu (şi oricum în astfel de situaţii), să să ghiceşti, să anticipezi, să-ţi găseşti cuvinte potrivite, dar „DEJABA” (DEGEABA!)., „N-ai ce-i face”, vine cu replica valahul transilvănean la valahul muntean care sunt. Este o experienţă inedită prin care n-aş vrea să treacă nimeni, niciodată în viaţă asta, nici măcar autorii morali. Acum de-abia tardiv înţeleg şi văd altfel pe cei nevoiaşi, pe cei sărmani, nu dându-le un sfat sau orice, ci trec eu însumi prin această ebolă a societăţii aceasta.

— Şi ieri, Sâmbătă, şi astăzi, Duminică, unul din cei doi fraţi cu caprele şi cu câinii de întors de pe vale, dincolo de soţii tractorişti, două zile la rând, ieri şi astăzi, din nou a intrat în grădinile  unchilor mei defuncţi, verii lui tata, unchiul Silviu şi unchiul Lăurian Tătar. Din nou l-am ameninţat, dar DEGEABA! (ei sătenii, mulţi dintre ei aşa comportament şi mentalități suburbane au) Nu ştiu, nu mai ştiu ce să fac. Comportamentul acesta extremist, de te fură pe faţă, fără pic de jenă, te pune automat tot într-o situaţie extremă, de fierbi în suc propriu că aşa vrea unul  ori altul ori alţii. Nu poţi să-ţi faci dreptate singur , dacă-l reclami la organele de ordine nu-i bine, nu-i bine nici aşa, nici aşa cu aceşti cetăţeni cu comportamentul suburban.

— Uitasem aproape – Vineri 9.01, primisem telefon dimineaţa de la AŞEZĂMÂNTUL SOCIAL „FILANYTROPIA ORTODOXĂ” pe lângă ARHIEPISCOPIA ALBEI IULIA de lângă GARA Mare din Mun A. Iulia, după ce joi, 8.01.2015, cu venitul pe care-l primesc, am solicitat doar prânz, mâncare, şi nu 5 (cinci) zile de luni până Vineri, ci aproximativ 3 zile şi urgent s-a rezolvat,nu ca în cazul celeilalte cantine sociale pe lângă Primăria Municipiului şi cu inspecţie dublă a două funcţionare femei la mine acasă…

Mi-au pus sumar câteva întrebări cu măsură, le-am arătat talonul de pensie, B. De identitate, nr. de telefon ORANG (SAMSUNG) şi DECIZIA pe care le-am copiat la aparatul XEROX şi, de la birourile dânselor, d-na MAGDA şi d-na IONELA m-au trimis la SALA DE MESE (CANTINA SOCIALĂ, NU MUNICIPALĂ CI RELIGIOASĂ). Acolo în incintă, pe un perete întreg este şi o frescă, reproducere, a CINEI celei de TAINĂ. La fereastra cu uşile de lemn, mi s-a deschis, am dat cele două găletuşe de plastic, de 1 litru fiecare şi o bucătăreasă, după ce am salutat-o fără să ne privim reciproc, mi-a pus rapid din recipiente mari o porţie de ciorbiţă de legume, ceva mai mult de o porţie,  şi felul al II-lea, iahnie de fasole cu puţin ulei deasupra, cam două porţii, plus un sfert de pâine mare… toate fierbinţi, mai puţin pâinea, evident. Am mulţumit, m-am înclinat şi am plecat, depăşind mica autogară particulară şi am ajuns la marea autogară socialistă şi nu după mult timp, cu un autocar greu al firmei rutiere DACOS, care poate este cea mai mare din ţară şi circula de obicei pe ruta BUCUREŞTI-CLUJ şi retur şi au şi 40 de autocare mari grele şi nu prea noi (cele noi sunt folosite în Vest, apoi ajung la noi)

IANUARIE, JOI 15, 2015

— Dacă până la sfârşitul săptămânii trecute se încălzise puţin de se topise zăpada, acum din nou s-a răcit binişor, ajungând noaptea, până acum Joi, la -7, -8°C, dar ziua scade la -3,-4°C aproximativ.

— Luni fusesem la cerşit bani în două locuri, însă în zadar. Paşii mi s-au dus la dl. preot MARIUS MORARIU, care mi-a dat 50 lei şi cu 200 lei, tot la dânsul am de restituit 250 lei, la dl. părinte, 200 lei la vărul Alexandru şi 100 lei la dl. SIMION OLTEAN. Frumos, nu? şi înţelept? Replica unora, nu în faţă ori în spate „eu cum mă descurc?”, „Fii mai chibzuit!”… dacă n-ai lemne să faci focul nu poţi face din crenguţe ori 2-3 lemne, că focul trebuie să ardă bine, să încălzească, nu aşa. Aşa ai bani („lemnele”) dacă ai puţin, puţin cheltuieşti, nu-ţi ajung, te chinuieşti, ceri împrumut, nu poţi restitui şi tot aşa.

Tot discutând cu dl. părinte de biserica cu hramul „Sfântul Mihail şi Gavrilă” din G. de Jos, dânsul mi-a relatat că doi-trei săteni de aici, lucrează la fabrica de mezeluri de la IGHIU, de lângă Alba Iulia şi n-ar fi rău să încerc şi eu acolo.

— Alaltăieri, Marţi 13.01. deja am ajuns acolo, la aproximativ 30 Km dus-întors, însă de la secretariat mi s-a replicat că până-n Martie este un sezon mort, că lumea nu mai are bani şi şi-au cumpărat şi porci în Decembrie, luna trecută, şi că i-ar interesa specialişti în domeniu, de vărstă nu mi-a spus nimic, însă acest lucru este un mare impediment şi pentru mine. (FABRICA de MEZELURI „TRANSEURO” – IGHIU)

— La ora 12 eram deja la cele două asistente sociale, d-na MAGDA şi d-na IONELA, care după ce m-au pus să semnez pentru mâncare, LA prânz, m-au pus să semnez o cerere în care să arăt motivele şi venitul lunar, ceea ce am făcut, după care, cu reţinere, m-au întrebat de locuinţă, dacă sunt proprietar sau chiriaş, dacă sunt singur, ori cu altcineva ori mai mulţi (familie), dacă am aragaz, frigider, centrală termică (aici în A.I. majoritatea au, în Bucureşti este invers), dacă am televizor, radio şi am răspuns afirmativ, iar negativ la computer, că l-am făcut cadou la o familie nevoiaşă de la FERMĂ, in dreapta cum vii de pe D.N.1 lângă GÂRBOVA, spre calea ferată, dacă am maşină şi bani la bancă, răspunzând negativ că DACIA BREAK, la sfârşitul lui 2012 , Decembrie, am dat-o la fier vechi în mun. AIUD, pentru 400 lei, iar rezerva de bani s-a terminat aproximativ din IUNIE până în AUGUST, după care a început prăpădul, cum am menţionat. După asta m-au trimis la SALA DE MESE, unde mai aşteptau 3-4 persoane, foarte modeste, din toate punctele de vedere.

Permanenţii locuiesc acolo şi sunt probabil 30-40 de cetăţeni tineri şi mai puţin tineri, majoritatea bărbaţi, de mănâncă de trei ori pe z, cu pat acolo fiecare şi diverse activităţi.

Au şi radio şi televizor. Într-o găletuşă am primit supă de tăiţei, felul al II-lea cartofi fierţi şi zdrobiţi, cu 2-3 bucăţi mici de ficăţei, plus o pâine mică albă. Rapid m-am dus în gară, care este la câţiva metri de FILANTROPIA ORTODOXĂ şi într-un cotlon , într-un ungher al restaurantului dezafectat, după ce m-am rugat de mulţumire pentru doamnele MAGDA şi IONELA şi pentru părinţii mei, m-am pus pe mâncare. Bună şi multă, de o poţi drămui în chiar două porţii. Mănânc acum la PRÂNZ pe săturate, ca un lup. „SLAVĂ DOMNULUI!” asta alaltăieri.

Ieri, MIERCURI 14.01.15 (Sigur că pentru micul dejun şi eventual cină – aceste 2-3 mese nu sunt delimitate, a trebuit să cumpăr un parizer calitatea a II-a şi aproape de expirare, la 6,05 lei, urdă, jumătate Kg. (9 lei Kg.), una pâine mică, nu ştiu gramajul, doar preţul, 1,50 lei, acasă în apartament acestea le-am combinat cu murături şi gem, tot aşa, calitatea a II-a . am fost să caut de lucru în comuna OARDA de Jos, tot aşa, o mare comună semi urbanizată, elegantă ca şi IGHIU, dar la numai câţiva metri de M. ALMA IULIA, dincolo de podul peste Mureş, am ajuns la poarta micii şi elegantei FABRICI DE MEZELURI AGRAS, nu departe de unde m-a lăsat autostopul. Acolo sunând a ieşit portăreasa, m-a întrebat ce doresc, i-am replicat că doar doresc să vorbesc la secretariat ori informaţii. Angajări nu se fac şi pot să vă las să intraţi la secretariat, asta este dispoziția patronului…  Deci nici la secretariat, nici la portar măcar n-am intrat să mă lămuresc şi să completez, ca de obicei un CV. Am mulţumit, salutat şi plecat în frigul şi ceaţa densă de nu vedeai la 3-4 metri. Pe drum, imediat la dreapta, am dat peste o FABRICĂ DE BETOANE în agonie, cu instalaţiile oprite demult, pustiu în incinta curţii, cu 3-4 căţei şi o persoană, probabil paznicul, care mi-a spus că fuseseră concediaţi nu demult mulţi angajaţi şi că nu se angajează, se concediază… depăşisem şi un depozit de maşini vechi într-o bază, tot pe stânga, în dreapta imediat după „betoane” am văzut terenul de sport comunal, care avea titlul de STADIONUL COMUNAL AL O. de Jos,  Înaintând în ceaţă şi frig, după ce am trecut un afluent mărișor al MUREŞ – ului pe un pod aproape nou, solid la fel, pe stânga aproape de ŞOSEAUA DN1 am  văzut panourile FABRICII DE MEZELURI ELIT, tot particulară şi întrebând pe paznicul de acolo unde este secretariatul şi pentru ce, mi-a arătat intrarea lăsându-mă să intru şi să discut acolo. o doamnă destul de amabilă mi-a replicat la fel că şi aici sezonul producţiei şi al angajărilor începe la Primăvară, în Martie… Am revenit la amabilul paznic, i-am relatat relatarea funcţionarei şi am completat un formular pentru o potenţială angajare, nu se ştie când, dar mi-a spus dânsul, ar fi indicat să încerc cum pot, la pază că ar fi oarece, depinde dacă şi de cine sugerează şi de şansă… Am mulţumit şi dânsului şi m-am întors în centrul OIEJDII unde nu după mult timp a venit autobuzul şi-n 10 minute eram deja în zona feroviară a Mun. Alba Iulia.

Tot astăzi, la mijlocul zilei,l la 12, am ajuns la A.S.F.O. (ASOCIAŢIA FILANTROPIA ORTODOXĂ), am mers la birouri şi am semnat pentru mâncarea de prânz şi cu cele două  găletuşe într-o pungă mare, am intrat în Sala de Mese, salutând pe cei întâlniţi şi în incintă am luat „sufertaşul” (găletuşele)  cu mâncare fierbinte, m-am închinat şi m-am dus spre GARĂ să găsesc loc acolo să mănânc. Ciorba de fasole şi tocana de cartofi cu mămăliguţă şi slănină, plus o pâine albă mică. Tocmai intrasem în mijlocul gării, când un civil solid îl admonesta pe un ţigănuş de aproximativ 20 de ani, slăbuţ , negricios şi-i aplicase chiar când mă uitam la ei vreo două picioare în spate, cum stătea acesta pe bancă, în rinichi, ca să plece afară, că aici nu este azil social, etc. , iar acesta replică că-i frig afară. Era inutil să intervin, mersesem într-un ungher, de rapid mâncasem ciorba de fasole fără pâine şi după câteva minute am revenit acolo, dar minoritarul dispăruse. Mi-am imaginat că nu putea fi departe, ori în autogara mică, ori în cea mare şi l-am găsit abătut şi speriat pe o bancă, într-un colţ al sălii de aşteptare a autogării mari. L-am salutat, i-am întins „sufertaşul” cu felul al II-lea, încă fierbinte şi pâinea pe care am primit-o, pus o lingură de plastic pe care acum o port cu mine. Am început imediat să mănânc, dar fără o poftă deosebită, din cauza foamei, el ştie de când şi mai şi tuşea, urât de tot şi era nespălat şi se văita de rinichi, cum îl lovise C.F.R –istul cu putere şi ură pe partea inimii. L-am încurajat pe tânăr apoi m-am retras salutându-l  şi m-am dus de am cumpărat o pâine mică albă de 1,5 lei. Tot ziua de astăzi am fost la C. Cult „Augustin Bena” să-i dau banii doamnei administrator, care este secretara directoarei de acolo, dar n-am găsit-o. A urmat BANCA CEC, unde mi-am luat „pensia groazei”, indexată în aşa fel, încât eu să fac faţă la scumpirile neîntrerupte. Am primit 20 lei (5%). Da! şi cei cu pensii de mii de lei ori zeci de mii de lei au primit 5% şi asta se numeşte echitate socială ori inechitate socială?

— Astăzi Joi, 15 IANUARIE, ZIUA CULTURII ÎN ROMÂNIA (Ziua naşterii celui mai  mare poet al ţării, Mihai Eminescu). Am fost să-mi fac cartelă pentru interfon să intru în imobil că nu am de 2-3 luni de zile şi deranjez pe colocatari ori stau şi aştept să vină cineva în imobil să intru şi eu cu o cheie împrumutată de la FAM. CRĂCIUNN. Am intrat în supermagazinul UNIREA aproape gol, doar câteva reclame mai sunt, dar clienţi câte unul. Specialistul în astfel de cartele mi-a replicat că aparatul lui nu poate citi cheia şi să merg pe strada TRAIAN, la firma care se ocupă şi cu sisteme de alarmă şi camere video DIAFAN), că dânşii o rezolvă şi au rezolvat-o până la urmă. Am fost din nou pe V. Goldiş la o frizerie unde preţul este cel mai mic în MUN. ALBA, frizerul fiind priceput şi amabil. Tunsul acostat 8 lei.

După asta am coborât în Piaţa Consiliul Europei de am achitat două facturi la electricitate şi la Banca B.R.D. de am achitat şi factura la E-ON (gaze), apoi am traversat șoseaua, parcul şi am ajuns la ANAF . acolo cozi peste cozi, lume nervoasă.

Expunând rapid şi arătând unei funcţionare situaţia şi scrisoarea primită, care şi ea, scrisoarea, mă făcea dator cu 468 lei, cât încă nu am pensia pe o lună de zile. Funcţionara mi-a arătat cum să fac contestaţie şi am făcut-o , arătând că dacă este vorba poate de vânzarea apartamentului din sect. 1 Bucureşti prin NOTARIAT am plătit statului impozitul rezultat din vânzarea locuinţei părinţilor, iar dacă nu s-a transferat în cont suma de bani încasată pe apartamentul menţionat, banca B.C.R.S. , impozitându-i şi dânşii la rândul lor, aşa că nu văd de unde rezultă aceşti 468 lei. Subsemnatul a ieşit în pensie anticipată, negăsind deloc de lucru, acum aproape un an de zile cu pensia de 423 lei pe lună. Neajungând sub nici o formă această sumă pentru supravieţuire, în ciuda austerităţii care mi-a fost impusă şi mi-am impus-o, a trebuit să împrumut bani ca să am ce mânca şi plăti utilităţile, întreţinerea şi nu numai, atât la persoane fizice cât şi la o bancă. Îmi solicitaţi ANAFUL) să vă dau o sumă de bani care este mai mare decât venitul meu lunar, în condiţiile când inevitabil am devenit şi datornic…. Semnat şi pus cu nr. de ordine 107184. nu câştigi cât îţi pretind instituţiile statului de principii, legi şi sloganuri, ce să mai spus. Sigur, a trebuit să ies din acest imobil,  să merg la xerox, apoi am revenit şi am predat contestaţia, nu banii care nu-i am absolut deloc, ci din contra.

La ORANGE, am fost , sunt la zi pe anul trecut, pe viitor, lunar, trebuie să păstrez bon doveditor, însă pe anul în curs nu am cei 120 lei pe an şi dacă am şi dacă nu, mă mai amână (să primesc telefon fără să am posibilitatea să sun şi eu), voi renunţa la celular, nu am alternativă.

Aşa că sunt destule de rezolvat şi pentru mine în M. Alba Iulia, în afară de locuinţa de aici.

— Am ajuns şi la Primăria Albei Iulia din nou în audienţă la dl. primar şi a venit ziua când subsemnatul a fost primit în audienţă. N-am fost mulţi, doar câţiva, nu ca altădată.

Am salutat, m-am prezentat edilului şef Mircea Hava, i-am spus situaţia de neinvidiat, că am fost refuzat la cantina socială a municipiului, dar îmi iau prânzul la cantina religioasă a arhiepiscopiei, că am editate două lucrări de aduceri aminte, că Alba Iulia nu are ca AIUDUL duşuri de 15 minute=5 lei, că statui de DACI nu am văzut deloc (dânsul a afirmat că aici pe teritoriul A. Iulia n-au fost DACI… că AIUDUL nu are un monument reprezentativ al românilor majoritari (maghiarii şi legionarii au, romii încă nu), că ar fi momentul ca biserica îngropată de alţii, de lângă catedrala minoriţilor, să fie scoasă la iveală şi aşa tardiv. A fost înţelegător, amabil, n-a prins nimic, s-a minunat de pensia anticipată de 423 lei şi interdicţia legală, conform lui 68/20010  de a lucra. Mi-am făcut datoria de a mă identifica şi a-mi spune off-ul dar rămâne ca la început,  o curiozitate în plus ( mă întreba de unde vin şi ce-am lucrat şi unde) ori fapt divers. N-am rezolvat practic nimic şi am sentimentul zădărniciei, a dezertării, că dacă legiuitorii, parlamentarii şi oficialii te-au concediat astfel,cu această sumă de bani, nimeni, niciodată nu o să mai schimbe ceva, cumva să se poată doar supravieţui, supravieţuire care mi se respinge sistematic de sus în jos şi invers în această societate. Cu aceşti bani nu voi putea cumpăra medicamente deloc şi la fel nu voi mai merge la nici o staţiune balneo-climaterică, oricât de aproape şi de ieftină ar fi.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*