Iata si o lista a turnătorilor de ”primă mână” din România…Dezvăluire HALUCINANTĂ a medicului legist, Alexandra Enache, care a examinat cadavrele revoluționarilor…”Creatorul” teroristilor care invadeaza planeta, dezvaluie minciuna globala= Ion Iliescu Despre Terorişti: Indivizi Fanatizaţi, Care Acţionează Cu O Cruzime Fără Precedent. O Perfidie Fără Seamăn, O Cruzime Pentru Care Nu Se Găsesc Calificative Potrivite. Împuşcă Din Orice Poziţie!!! ???

 Cateva file despre lovitura de stat data de calaul globalist si  Frontul Satanizarii Nationale; Ion Iliescu a pus piatra de temelie pentru ruinarea Tarii si distrugerea Poporului Roman- sistarea investitiilor, care a inseamnat somarea poporului, falimentul, alungarea tinerilor in ghearele sacalilor, transformarea eco-agriculturii intr-un  morman de fiare- fabrici, uzine, ceapeuri, statiuni, oameni -Documentul ILEGAL prin care Iliescu l-a destituit pe Ceauşescu …

cccluppopi

 

 

Stimaţi cetăţeni ai României,

Ne apropiem de sfîrşitul unui an care pentru ţara noastră a marcat un moment de cotitură istorică.

Prin voinţa neclintită a maselor şi acţiunea hotărîtă a tineretului a fost răsturnată dictatura personală a lui Ceauşescu care a adus daune enorme ţării şi suferinţe fără seamăn poporului român.

După ani îndelungaţi de acumulare a unor profunde presiuni sociale, o veritabilă explozie a nemulţumirilor şi mîniei populare a obligat dictatorul să fugă. Dar el nu a mai putut scăpa de pedeapsa inevitabilă meritată.

Din păcate, această eliberare s-a obţinut printr-un dureros tribut de sînge. Monstruosul aparat de represiune conceput şi organizat în slujba dictatorului a deschis focul asupra manifestanţilor la Timişoara şi apoi, după fuga dictatorului, formaţiuni de terorişti au acţionat în Capitală şi în alte oraşe din ţară în scopul destabilizării noii puteri – generată spontan de mişcarea de masă – putere care abia s-a înfiripat.

Însă, orice încercări ale rămăşiţelor vechiului regim nu mai sînt în stare să întoarcă roata istoriei. Procesul care a avut loc este ireversibil. Revoluţia populară a învins şi va rămîne invincibilă.

Doresc să mă folosesc de acest prilej pentru a aduce un profund omagiu tuturor celor care s-au sacrificat pentru cauza revoluţiei, tuturor celor ce au participat activ la asaltul şi înlăturarea dictaturii. Încă o dată doresc să repet preţuirea ce se cuvine acordată armatei noastre şi formaţiunilor Ministerului de Interne, care au rămas fidele poporului şi au apărat revoluţia.

Faptul cel mai remarcabil al acestei cotituri revoluţionare este consensul larg al întregului popor, exprimat şi în adeziunea largă la platforma Frontului Salvării Naţionale – expresie a voinţei populare pentru reconstrucţie şi reînoirea României.

Odată cu intrarea în noul an, dorim să păşim într-o nouă etapă a procesului revoluţionar. Menţinînd în continuare vigilenţa împotriva tuturor celor care ar încerca să împiedice procesul de renaştere al ţării – trebuie să ne concentrăm spre obiectivele contructive ale Revoluţiei.

Pentru a sublinia caracterul profund popular şi umanist al noului regim care a luat naştere, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a decisabolirea pedepsei cu moartea – în consens cu propunerile venite din mase şi cu gîndul exprimat de un grup de studenţi că „cei doi dictatori au fost ultimele persoane care meritau această soartă”. Aceasta nu înseamnă slăbirea vigilenţei – toţi cei vinovaţi de crime vor avea parte de o judecată dreaptă.

Una din primele preocupări ale noii puteri – aşa cum s-a putut vedea în aceste zile – a fost anularea legilor antipopulare impuse de vechiul regim, ca un prim set de măsuri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale oamenilor:

– au fost anulate prevederile care încorsetau activitatea unităţilor economice – ca un prim pas spre înlăturarea centralismului excesiv şi ca un început de descentralizare;

– au fost abrogate legi şi decrete care lezau grav libertăţile individului, drepturile omului;

– au fost luate măsuri concrete pentru îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu alimente, energie, căldură. Cantităţile de energie electrică şi gaze naturale alocate populaţiei, în această perioadă, sînt cu 40-45 la sută mai mari decît în perioada corespunzătoare a anului trecut;

– au fost sistate exporturile de alimente şi se livrează către unităţile comerciale stocurile existente în întreprinderile industriale alimentare, uşoare şi altor ramuri producătoare de bunuri de consum;

– s-a prevăzut realizarea unor importuri de bunuri de consum;

– a fost redus tariful energiei electrice livrată populaţiei şi urmează reducerea celui de gaze naturale (la 1 leu/m cub);

– s-a hotărît sistarea unor lucrări de investiţii costisitoare promovate fără studii de fundamentare economică, la indicaţia fostului dictator – bolnav de magalomanie;

Voi cita doar cîteva dintre ele:

AnNou2AnNou3

– amenajarea rîului Argeş pentru navigaţie şi alte folosinţe (aşa numitul canal Dunăre-Bucureşti) – cu o valoare totală de peste 25 miliarde lei – din care s-au executat cca 11 miliarde;

– sistemul hidrotehnic Dunăre – Jiu – Argeş – cu o valoare de peste 4 miliarde;

– construirea zonei libere în Portul Constanţa – 20 miliarde;

– Centrala termoelectrică pe şişturi Anina – 11,3 miliarde (din care s-au executat 7,6 miliarde);

– lucrările de la Casa Republicii au însumat pînă acum peste 6 miliarde lei.

La acestea se adaugă multe alte obiective din minerit, metalurgie, chimie şi alte ramuri – care se vor sista, urmînd să se analizeze minuţios eficienţa lor.

Mijloacele eliberate vor fi îndreptate spre repararea obiectivelor distruse sau deteriorate de contrarevoluţie, în Capitală şi alte oraşe din ţară.

Guvernul a primit sarcina să studieze şi să prezinte măsuri pentru trecerea, în cursul lunii martie, la săptămîna de lucru de 5 zile.

Totodată, conducerea Consiliului Frontulu Salvării Naţionale şi Guvernul au decis o serie de măsuri în sprijinul agriculturii şi al ţărănimii:

– verificînd raportările false cu privire la producţia agricolă a acestui an – pe care le trîmbiţa cu emfază dictatorul – putem informa că producţia de cereale însumează nu 60 milioane tone ci doar 16,9 milioane tone;

Producţiile medii reale pe ţară sînt următoarele:

– grîu, secară 3170 kg/ha faţă de 8180

– orz 4645 kg/ha faţă de 7380

– porumb boabe 1913 kg/ha faţă de 16500 ştiuleţi

– floarea soarelui 1301 kg/ha faţă de 5635

– sfeclă de zahăr 24700 kg/ha faţă de 100000

– cartofi de toamnă 14300 kh/ha faţă de 81296

Este clar pentru toată lumea că euforia minciunii în care era cuprins despotul a dus la nişte cifre aberante, incredibile.

Dorim să curmăm odată pentru totdeauna minciuna în practica economică şi de stat cu sancţionarea severă a tuturor celor ce vor încerca să o mai practice!

Întreaga noastră politică economică şi socială trebuie să se bazeze pe cunoaşterea reală a lucrurilor, pe adevăr.

Pentru a stimula unităţile agricole şi ţărănimea, în anul agricol 1990, Consiliul Frontului şi Guvernul au stabilit încă de pe acum cîteva măsuri practice:

1. Atribuirea de terenuri arabile în folosinţă agricolă îndelungată membrilor cooperativelor agricole din zonele de deal-munte şi preorăşeneşti, slab dezvoltate economic, precum şi altor locuitori din comuna sau satele respective.

– Suprafeţele arabile se vor atribui persoanelor apte de muncă care pot lucra şi obţine producţii bune, fără a angaja forţă de muncă.

– Suprafeţele de păşuni şi fîneţe vor fi folosite ca păşuni comunale.

– Cooperativele agricole din aceste zone pot face acţiuni de cooperare, pe bază de contract, cu membri cooperatori care doresc să preia animale în exploatare, cu condiţia să livreze minim 70 la sută din producţia obţinută unităţilor contractante.

Animalele care nu se vor prelua prin aceste acţiuni de cooperare sau care nu pot fi ţinute de cooperative pot fi vîndute altor unităţi agricole.

2. Adunările generale ale cooperativelor agricole de producţie din celelalte zone ale ţării pot hotărî mărirea loturilor în folosinţă pînă la 5000 metri pătraţi, de fiecare membru cooperator, sau mecanizator sau alţi lucrători din S.M.A. cu obligaţia ca aceştia să efectueze volumul de muncă stabilit. De asemenea, adunările generale pot atribui loturi în folosinţă în condiţiile de mai sus şi celor care doresc să se întoarcă în sat şi să devină membri cooperatori.

Adunările generale pot atribui loturi în folosinţă pînă la 2500 metri pătraţi pe familie şi altor persoane care locuiesc în comună sau în oraşele învecinate şi nu sînt membri cooperatori, dar care se obligă să plătească o taxă şi să cultive bine pămîntul.

– Unităţile agricole de stat pot atribui în folosinţă lucrătorilor terenuri agricole de pînă la 5000 metri pătraţi din suprafaţa proprie sau a unităţilor agricole cooperatiste sau de stat unde aceştia îşi au domiciliul stabil, cu aprobarea acestora.

3. În zonele cooperativizate, terenul aferent casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi curtea din jurul acestora, constituie proprietate particulară a deţinătorilor, cu drept de moştenire şi înstrăinare.

La stabilirea suprafeţelor acestor curţi, se va ţine seama de situaţia existentă înainte de apariţia legilor nr. 58 şi nr. 59 din anul 1974.

Această suprafaţă, împreună cu lotul dat în folosinţă, nu va depăşi suprafaţa de 6000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit.

S-au stabilit, deasemenea, cîteva măsuri pentru vînzarea produselor.

4. Deţinătorii de terenuri în folosinţă agricolă sau în proprietatea particulară, pot să-şi vîndă în mod liber fără preţuri de mercurial produsele obţinute de pe aceste suprafeţe, atît pe piaţă cît şi pe bază de contracte încheiate cu unităţi specializate, în condiţii reciproc avantajoase.

De asemenea, deţinătorii de animale şi păsări pot valorifica produşii şi produsele obţinute de la acestea, în mod liber şi fără preţ de mercurial dacă şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.

Tăierea bovinelor se poate face numai în abatoare autorizate.

5. Statul, prin staţiunile de mecanizarea agriculturii şi alte unităţi ale sale, va sprijini pe toţi deţinătorii de terenuri agricole, prin executarea de lucrări mecanizate cu plata în natură şi în bani.

Totodată, producătorii agricoli vor fi sprijiniţi prin unităţi specializate să-şi procure seminţe, material săditor, îngrăşăminte, substanţe de combatere, reproducători, material seminal, furaje, utilaje de uz gospodăresc şi să primească asistenţă tehnică.

Stimaţi compatrioţi,

Situaţia moştenită de la vechiul regim – în economie şi în viaţa socială – este grea. În perioada următoare vom avea de escaladat numeroase greutăţi pentru a însănătoşi economia ţării. Va trebui să muncim cu încordare, uniţi pentru a asigura înfrîngerea tuturor greutăţilor, reconstrucţia şi propăşirea economiei naţionale. Doar uniţi vom putea învinge în continuare. Este apelul pe care Frontul Salvării Naţionale îl adresează întregii ţări, cu convingerea că el va avea un larg ecou în toate straturile populaţiei.

Trebuie să fie clar pentru noi toţi, că nu e suficientă înlăturarea tiraniei şi cucerirea libertăţii – cu mult mai grea este consolidarea acestor cuceriri şi activitatea practică pentru propăşirea ţării.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale, concomitent cu elaborarea proiectului noii constituţii şi a legii electorale, în vederea organizării alegerilor libere în primăvară, aşa cum s-a angajat, va acţiona în continuare atît pentru rezolvarea unor probleme concrete imediate ale vieţii economice şi sociale, în folosul oamenilor, cît şi pentru elaborarea liniilor directoare ale strategiei economice de perspectivă – pentru a pune economia ţării pe baze sănătoase, în concordanţă cu legile economice şi cu realităţile ţării noastre.

O linie călăuzitoare în mtot ce întreprinde Frontul Salvării Naţionale – trebuie să fie promovarea democraţiei în toate sferele vieţii sociale, o veritabilă participare a maselor la actul decizional şi controlul lor asupra factorilor de conducere.

Vom promova, de asemenea, activ ideile programatice ale frontului privind realizarea unui larg pluralism politic, de natură nouă, nu bazat doar pe existenţa mai multor partide, ci pe o veritabilă afirmare a unui larg cadru democratic, în care să se poată afirma toate tendinţele, toate interesele şi toate valorile, să poată fi atrase la munca constructivă toate forţele creatoare ale ţării.

În promovarea acestor idei nu sîntem sclavii nici unei ideologii, nici unor idei preconcepute, nici unor modele prefabricate. Dorim să purtîm un dialog deschis, continuu cu toate forţele, cu toţi cei interesaţi în propăşirea României, indiferent de culoare politică, de naţionalitate sau de convingeri religioase.

Dorim să creem condiţii optime pentru înlăturarea tuturor îngrădirilor, a tuturor surselor de tensiuni şi neînţelegeri, pentru o conlucrare cu adevărat frăţească între toate naţionalităţile care convieţuiesc pe teritoriul României.

În viaţa internaţională, România se va afirma cu demnitate, ca promotoarea ideilor de pace şi colaborare internaţională. Ne vom respecta toate obligaţiile internaţionale atît faţă de vecini, cît şi faţă de tratatele şi organizaţiile internaţionale din care facem parte. Totodată, vom promova o largă deschidere spre lume, înlăturînd toate îngrădirile impuse de vechiul regim, dezvoltăm activ colaborarea, în primul rînd cu ţările europene, dar şi cu restul statelor lumii.

Cetăţeni şi cetăţene,

Fie ca anul 1990, ultimul an al deceniului al nouălea al acestui secol, să marcheze în viaţa României, a poporului român, un veritabl salt într-o nouă etapă de progres şi bunăstare, o înoire radicală în viaţa economică, socială şi spirituală a ţării.

În numele Consiliului Frontului Salvării Naţionale doresc să exprim, şi pe această cale, tuturor cetăţenilor României – tineri şi vîrstnici, bărbaţi, femei şi copii – La mulţi ani!

 Lingaii lui Iliescu ies ca gunoaiele deasupra -Desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului de catre FSN şi o lista turnătorilor şi securiştilor României. Totul despre fostele Structuri ale Securităţii

Fostul „dictator”, Nicolae Ceauşescu, este cel care a dispus, în 1967, înfiinţarea Departamentului Securităţii Statului FOTO Adevărul Securitatea a fost mereu agentul care a suflat în ceafa celor care nu […]

Fostul „dictator”, Nicolae Ceauşescu, este cel care a dispus, în 1967, înfiinţarea Departamentului Securităţii Statului FOTO Adevărul
Securitatea a fost mereu agentul care a suflat în ceafa celor care nu au împărtăşit valorile comuniste. adevarul.ro vă propune o călătorie în lumea serviciului care a terorizat o ţară, dar şi o punere în pagină a celor care nu au ezitat să colaboreze cu el.

Departamentul Securităţii Statului al Ministerului Afacerilor Interne a fost denumirea oficială a serviciului de informaţii din România din perioada comunistă, cunoscut însă unanim sub numele de Securitatea.

Securitatea a început să acţioneze după 23 august 1944, atunci când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat puternic de comunişti. Instituţia a fost creată de SMERŞ, o divizie a NKVD (serviciul sovietic de informaţii) şi avea misiunea de a înlocui serviciile secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic.

Unitatea SMERŞ din România se numea Brigada Mobilă şi a fost condusă de colonelul NKVD Boris Grunberg alias Alexandru Nicolski.

Şeful Securităţii avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniştri, fiind secondat de doi directori adjuncţi cu rangul de secretari de stat. Directorul şi cei doi adjuncţi erau toţi trei ofiţeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.

În decretul 221, se subliniază rolul Securităţii, acela de ”a apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor duşmanilor interni şi externi”.

Până în 1956, Securitatea nu a avut atribuţii legate de deţinuţii politici din închisori şi lagărele de muncă, cu excepţia supravegherii contrainformative a ofiţerilor, subofiţerilor şi trupelor, care îndeplineau serviciul acolo. Acest lucru însă, nu absolvă instituţia de crimele regimului comunist, mai mult decât atât, Securitatea a fost principala sursă de informaţii care au dus la închiderea ”duşmanilor poporului” în puşcării şi lagăre.

Pasiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru strategia stalinistă nu avea să apună nici după anul 1953, când Stalin a murit. Conducătorul român a iniţiat o campanie de epurări după model stalinist, în urma căreia a eliminat pericolul unor duşmani din interiorul partidului.

1958, Securitatea însemna: 5.633 ofiţeri, 4.108 sergenţi reangajaţi, 1.416 angajaţi civil şi 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane

Epurările lui Dej au vizat inclusiv efectivele Securităţii, care, între anii 1960-1965 au fost ”curăţate” de ofiţeri impuşi de Moscova.

Ceauşescu şi noi schimbări

Venirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului Comunist Român a adus cu sine şi o nouă reformă. Astfel, din 22 iulie 1967 a fost înfiinţat Departamentul Securităţii Statului (DSS), condus de Consiliul Securităţii Statului (CSS), având în frunte un preşedinte cu rang de ministru.

La 4 aprilie 1968, Consiliul Securităţii Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne.

Acesta este momentul istoric prin care Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat în şase direcţii principale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale).

Avea să fie ultima reorganizare a Securităţii de dinainte de 30 decembrie 1989, atunci când Frontul Salvării Naţionale (trădătorii) a hotărât desfiinţarea Departamentului Securităţii statului.

Structura organizatorică a Departamentul Securităţii Statului din cadrul 1989

Direcţia I – Informaţii Interne
Direcţia a-II-a – Contraspionaj
Economic Direcţia a-III-a – Contrainformaţii
Direcţia a-IV-a – Contraspionaj militar
Direcţia a-V-a – Securitate şi Gardă
Direcţia a-VI-a – Anchete Penale

Opt unităţi speciale:

Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.)
Unitatea Specială F – Filaj
Serviciul de Protejare a Secretelor de Stat
Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior
Centrul de Informatică şi Documentare
Serviciul D – Dezinformare
Serviciul Independent Secretariat-Juridic
Serviciul Independent Învăţământ-Mobilizare.

 

 

Iata si o lista turnătorilor de ”primă mână” din România 

Dan Voiculescu – nume de cod „Felix” şi „Mircea”

a094bc7d5c6a1fb738aba3ee2f4b538b

Unul dintre cele mai sonore nume din România care se găsesc pe listele CNSAS-uui este fără doar şi poate cel al lui Dan Voiculescu. Curtea de Apel Bucureşti a respins, pe 13 februarie, cererea de revizuire făcută de acesta în dosarul din care reiese că preşedintele fondator al Partidului Conservator a colaborat cu Securitatea. Fostul senator avea o decizie irevocabilă în acest sens încă din 2011, dată de instanţa supremă. În acest context, el a făcut o cerere de revizuire, dar demersul său a fost respins. Legea spune că Voiculescu nu mai poate recurge la nicio cale de atac.

Potrivit CNSAS, Voiculescu a fost recrutat, prima dată, ca informator de Securitate comunistă, în februarie 1970, primind numele conspirativ „Mircea”. Acesta „a relatat verbal despre contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valută” şi apoi, în Republica Socialistă Cehoslovacia, unde a însoţit ca translator echipele româneşti de hochei pe gheaţă.

Ducu Bertzi – numele conspirativ „Victoria”

ducu-266x300

Lumea muzicală se cutremura în urmă cu mai puţin de un an, în luna mai, când instituţia care analizează arhivele securităţii comuniste oficializa dosarul din care reiese că artistul de muzică folk a colaborat şi el cu Securitatea.

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) îşi motiva atunci verdictul prin faptul că artistul nu s-a opus solicitării de la acea vreme de a-şi pune garsoniera în care locuia la dispoziţia acestora. Astfel, CAB arată că Bertzi a fost recrutat pe 28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului Bucureşti, în calitate de gazdă a unei case de întâlniri având numele conspirativ „Victoria”.

Paula Iacob – nume de cod „Gabriela” şi „Ioana”

s1.ziareromania.ro

Paradoxal sau nu, nici avocaţii de prim rang de astăzi nu par să fi fost cu mult diferiţi de ”colegii de turnătorie”, de ieri. Un foarte bun exemplu este deja celebra doamnă avocat Paula Iacob. Avocata lui Nicu Ceauşescu, dar şi a multor altor personaje controversate din prezent, Iacob a colaborat cu Securitatea sub numele de cod „Gabriela“ şi „Ioana”.

Decizia definitivă de pe 13 iunie 2012 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) confirmă ce au motivat magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, cu un an înainte. Aceştia motivau în 2011 că prin notele informative date, Paula Iacob ar fi îngrădit dreptul la liberă exprimare, dar şi dreptul la viaţa privată al mai multor persoane, printre care şi rude apropiate ale avocatei.

Sorin Roşca Stănescu – nume de cod „H15” şi „Deleanu”

Din-istoria-presei-românești

Fostul director al ziarului Ziua şi unul dintre jurnaliştii români cunoscuţi de marele public, a colaborat şi el cu Securitatea. Cu toate astea însă, ziaristul a recunoscut în mod public acest lucru, dar şi faptul că îi pare rău că a făcut-o. „M-am autopropus pentru a colabora cu Securitatea prin 1973. La sfârşitul facultăţii m-am împrietenit cu un tânăr care era unul dintre liderii organizaţiei palestiniene din România. De la acesta am aflat că urma să pună la cale într-o altă ţară un atentat terorist […] M-am întâlnit cu ofiţerul de la brigada antiteroristă şi aşa mi s-a propus să colaborez şi pe viitor”, declara jurnalistul în cadrul unei emisiuni, în 2006.

Directorul ”Ziua” spunea atunci că crezut că face un lucru bun şi că-şi serveşte ţara. Abia ulterior, după ce a văzut colaborarea Securităţii cu cel mai temut terorist internaţional, Carlos Şacalul, şi-a dat seama că a făcut un lucru rău.

Am acceptat si am semnat un angajament avand doua nume conspirative. Am avut succesiv numele de cod H15 si Deleanu. Am primit si bani, dar ca decont pentru deplasarile facute”, si-a descris Sorin Rosca Stanescu inceputurile colaborarii sale cu Securitatea.

Alex Mihai Stoenescu – nume de cod „Adrian Gavrilescu”

astazi-e-ziua-ta-alex-mihai-stoenescu-18274117

Istoricul Alex Mihai Stoenescu şi fostul prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie al lui George Becali, a fost declarat colaborator al Securităţii de către Curtea de Apel Bucureşti pe 27 septembrie 2012. Decizia poate fi contestată la instanţa supremă. Colegiul CNSAS i-a audiat în 2006 pe Alex Mihai Stoenescu şi pe Doru Braia, în calitate de formatori de opinie. CNSAS deţinea la acea vreme informaţii cum că cei doi ar fi avut legături cu fosta Securitate.

Acesta a depus însă recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, termenul de judecată fiind pe 14 octombrie 2014.

Gheorghe Nichita, primarul Iaşiului – nume de cod „MIhai”

slide_132966_44487

Primarul Iaşului apare în scriptele CNSAS în perioada 1978-1983. Conform unei adeverinţe emise de CNSAS, primarul ieşean a fost recrutat în tinereţe pentru supravegherea studenţilor români de la Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti.Verdictul CNSAS a venit ca urmare a unei sesizări depuse în mai 2008

Vasile Eţcu – nume de cod „Ivănescu“

s604x0_bzi_1265502327

Tot în 2009, CNSAS a confirmat la pachet alte trei personalităţi ale Iaşiului cu dosare de colaborare la fosta Securitate. Este vorba despre fostul director al Muzeului Literaturii Române, scriitorul Lucian Vasiliu, de fostul subprefect al Iaşiului, Vasile Eţcu, şi de fostul director, până de curând, al TVR Iaşi, Vasile Arhire.

Adeverinţele făcute publice în 2009 de CNSAS stabilesc că cei trei au dosare, dar că nu pot fi acuzaţi că au fost colaboratori ai Securităţii.

Vasiliu a afirmat atunci că publicarea documentului este o intoxicare, iar cei care au făcut acest lucru sunt iresponsabili. „Eu l-am solicitat din 2005 să-mi spună dacă am sau nu dosar la Securitate, iar din mai, acelaşi an, nu am mai primit niciun semn de la ei“, a spus Lucian Vasiliu.

Petre Ciubotariu – nume de cod „Spirache“

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au constatat în 2010 că Petru Ciobtariu, judecător la Curtea de Apel Iaşi, a fost colaborator al Securităţii. CNSAS a susţinut în acţiunea depusă la instanţă că judecătorul a fost în perioada 1982-1984 colaborator, în 1984-1989 informator şi persoană de sprijin în 1989.

Judecătorul Petru Ciubotariu: „Este problema mea ce voi face. Nu mai discutăm acest aspect“, a replicat magistratul ieşean după verdict, întrebat dacă va ataca decizia Curţii de Apel Iaşi la instanţa superioară.

De altfel, Petru Ciubotariu a pierdut procesul cu CNSAS. Magistraţii bucureşteni au constatat că ieşeanul a colaborat cu Securitatea, la capătul unei acţiuni în instanţă începute în 2008.

Cornel Pleşu – nume de cod ”Vasile Raicu”

646x404

Continuă să voteze din poziţia de consilier judeţean, să aducă amendamente sau să aibă opinii despre ce e bine şi e ce rău. Vorbim despre Cornel Pleşu, unul dintre cei mai marcanţi membri ai PDL, „un înţelept în ale politicii“, cum îl alintă cei mai tineri din partid şi al cărui nume conspirativ este „Vasile Raicu“, după cum se poate „lăuda“ cu dosarul gros de la CNSAS.

Constantin Corneliu Pleşu, pe numele său întreg, a fost implicat într-un imens scandal la începutul anului trecut, din cauza dosarului de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), în timpul mandatului său de consilier local al municipiului Bârlad. Consilierii locali bârlădeni din cealaltă tabără politică îi acuzau pe şefii de partid ai lui Pleşu că nu îi retrag sprijinul politic, tocmai pentru a rămâne pe funcţie, deşi pe numele lui politicianului existau note informative întocmite în anii ’80.

Ciprian Nica – nume de cod ”Bratosin“

ciprian-nica-248x300

Anul trecut, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au decis că deputatul PSD Ciprian Nica a fost informator al fostei Securităţi pe vremea când era elev la Ploieşti. Unul dintre cei mai mari apărători ai justiţiei la nivel declarativ din Parlamentul României este deputatul vrâncean Ciprian Nica, aflat la al doilea mandat.

Potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, social democratul Ciprian Nica a semnat un angajament cu Securitatea în 1976, pe când avea 18 ani şi era elev, sub pseudonimul „Bratosin”, recrutarea acestuia fiind făcută „pentru a asigura o supraveghere cât mai bună a mediului de elevi”. Din documentele de arhivă reiese că Bratosin îşi turna la securitate colegii care ascultau postul de radio Europa Liberă.

Toader Gheţu

thumbnail

Un alt securist vrâncean care a pierdut procesul cu CNSAS este Toader Gheţu, fost maior de securitate, devenit după Revoluţie mâna dreaptă a lui Marian Oprişan la Consiliul Judeţean Vrancea şi mai apoi apărătorul copiilor, ca director la Direcţia pentru Protecţia Copilului Vrancea, funcţie din care a ieşit la pensie.

 

 

 

Mircea Ionescu-Quintus

Mircea Ionescu-Quintus - Interviu de Maria Diana Popescu

După ani petrecuţi sub monarhie, ocupaţia germană din Primul Război Mondial, perioada interbelică, legionari şi în lupta pe front, pentru Armata Română, până aproape de Stalingrad, Mircea Ionescu-Quintus a fost arestat de două ori la începutul perioadei comuniste, iar în 1952 este trimis la Canal ca deţinut politic.

Doi ani mai târziu, la ieşirea din arest, a fost racolat de Securitate, colaborare despre care a spus că nu a putut să o refuze din cauza anchetelor securiştilor, dar că declaraţiile date sub semnătură nu au deranjat pe nimeni.

Avocat, în continuarea tradiţiei din familie (a profesat timp de 56 de ani), dar şi ca fost deţinut politic, Mircea Ionescu-Quintus a dat informaţii ofiţerilor de Securitate, timp de câţiva ani.

Scandalul colaborării a izbucnit în 2000, când CNSAS a anunţat că seniorul liberal a informator al Securităţii. Mircea Ionescu-Quintus a contestat decizia, însă cererea i-a fost respinsă, iar abia după doi ani a obţinut dovada că nu a făcut poliţie politică.

Ioan Ghişe

GhiseIoan

Ioan Ghişe a primit iniţial un verdict favorabil, dar în 2006 cazul său a fost reanalizat. A fost exclus din partid, dar reprimit pe motiv că decizia a fost nestatutară.

Senatorul Partidului Naţional Liberal Ioan Ghişe a dat şapte note informative între 1982 şi 1984, perioadă în care a lucrat la uzina „Tractorul“ din Braşov. În ciuda acestui lucru, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii a decis în 1999 că liberalul nu a făcut poliţie politică, deşi se angajase să ofere informaţii la securitate. Consiliul, care la acea vreme nu intrase în posesia tuturor arhivelor Securităţii deţinute de SRI şi SIE.

Ion Besoiu

ion-besoiu-541390l-214x0-wtm-23471289

În anul 2011, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut Curţii de Apel Bucureşti constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în cazul actorului sibian Ion Besoiu.

Acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată de către Curtea de Apel Bucureşti, însă CNSAS-ul a declarat recurs. Pe 30 ianuarie anul acesta, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iar primul termen al procesului a fost fixat pe 22 ianuarie 2015.

Andrei Marga – nume de cod “Horia”, “Mureşan” şi “M. A.”

646x404Andrei Marga

Fost ministru al Educaţiei, fost ministru de Externe şi rectorul cu cel mai îndelungat mandat în fruntea UBB, Andrei Marga a colaborat cu Securitatea începând din anii 70, când era bursier în RFG.

În primăvara anului trecut, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu lansa o ipoteză-bombă despre cel care avea să ocupe funcţia de ministru de Externe în noul guvern USL. Lăzăroiu lăsa să se înţeleagă, într-o postare pe Facebbok, că Andrei Marga ar fi colaborat cu Securitatea: „Am auzit că (Marga – n.r.) a avut un prieten imaginar în perioada comunistă, un alter ego, Andrei Mureşan”.

Tiberiu Marc şi Viorel Stanca

tiberiu-marc

Printre numele asociate, de-a lungul timpului, cu activitatea fostei Securităţi, se numără şi cele ale preşedintelui PSD Sălaj şi al Consiliului Judeţean, Tiberiu Marc, precum şi cel al fostului preşedinte PD, omul de afaceri Viorel Stanca.

Tiberiu Marc a lucrat la Securitate cinci ani, între 1986 şi 1991, în domeniul contraspionajului economic, axându-se pe probleme de agricultură şi industrie alimentară (el este absolvent al facultăţii de Zootehnie din Cluj şi al facultăţii de Ştiinţe Economice – n.r.). S-a retras din activitatea de informaţii în 1991, cu gradul de căpitan.

Un alt nume răsunător din Sălaj asociat cu activitatea fostei Securităţi este cel al omului de afaceri Viorel Stanca, cunoscut în media naţională drept „generalul lui Băsescu”, după gradul dat de preşedinte, în 2007, ofiţerului în rezervă. Viorel Stanca a fost căpitan de securitate-contrainformaţii şi fost ofiţer de informaţii până în 1992, iar în 2006 era unicul om de afaceri din Sălaj prezent în topul 300 al celor mai bogaţi români.

Liviu Pongraţiu

Liviu Pongraţiu

De departe, cel mai blamat şi condamnat securist bistriţean este sublocotenentul Liviu Pongraţiu, care, alături de alţi doi plutonieri, au omorât cu sânge rece trei oameni nevinovaţi pe Dealul Crucii, localitatea Nepos. Sublocotenentul s-a stins din viaţă în 2011, la 92 de ani în Cluj-Napoca, unde locuia, înainte de a afla verdictul justiţiei în cazul său.

Liviu Pangraţiu era sublocotenent la raionul de Securitate din Bistriţa, iar în luna iulie a anului 1949 a dus trei membri ai organizaţiei ”Garda Albă”, pe Dealul Crucii, între localităţile Nepos şi Rebra, unde i-a executat împreună cu alţi doi plutonieri.

Ion Manea – nume de cod ”Alin”

Primarul municipiului Orşova-Mehedinţi, liberalul Ion Manea, a fost colaborator al Securităţii, cu numele conspirativ „Alin”. Documentele care atestă „activitatea” acestuia au fost făcute publice în campania electorală din vara anului trecut de către contracandidatul său de la PDL, Doiniţa Chircu.

Potrivit unei Note de Constatare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) din 21.05.2008, Ion Manea a fost recrutat în data de 16.06.1979, semnând un angajament de colaborare cu Serviciul de securitate, deoarece, fiind angajat ca ospătar putea asista la discuţiile purtate de clienţi.

Dan Lupescu

2010_04_18_danlupescupoza

Curtea de Apel Bucureşti a decis pe data de 25 iunie că Dan Lupescu a colaborat cu Securitatea. Directorul Direcţiei Judeţene Dolj pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a declarat că este nevinovat.

Dan Lupescu este directorul Direcţiei Judeţene Dolj pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au constatat „existenţa de colaborator al Securităţii” în cazul lui Dan Lupescu. De asemenea, judecătorii i-au solicitat lui Lupescu să depună, la rândul său, înscrisuri olografe din perioada 1980 – 1990. În plus, magistraţii solicită prezenţa la proces a două dintre persoanele vizate de informările făcute de Dan Lupescu la Securitate. Este vorba de Ion Vâlceanu şi Nicolae Bogoslov. ”Constată existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul Lupescu Dan, în sensul dispoziţiilor art. 2 litera b din OUG. nr.nr. 24/2008.”, au stabilit magistraţii Curţii de Apel Bucureşti.

Înalt Preasfinţitul Teodosie

Înalt Preasfinţitul Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului, a recunoscut în vara lui 2006 că a semnat un angajament cu Securitatea, dar a precizat în mod repetat că nu a făcut rău nimănui.

„A fost un gest patriotic, un jurământ de credinţă faţă de ţară, nu ca să urmăresc pe cineva“, s-a dezvinovăţit ÎPS Teodosie, un apropiat al regimului PCR-PSD. El devenise colaborator al Securităţii în 1987, pe când era asistent universitar la Institutul Teologic în Bucureşti.

Dănuţ Culeţu

Culetu_Danut

Un an mai târziu, adică în 2007, apărea dosarul prefectului Dănuţ Culeţu, fost liberal, cea de-a doua notabilitate învinuită de colaborare cu Securitatea şi chiar de Poliţie politică. Culeţu a obţinut însă în cele din urmă disculparea publică prin documentul CNSAS care dovedea că nu a făcut Poliţie politică. El a fost prefect în perioada 2005 – 2009 şi conduce acum filiala Forţa Civică din Constanţa, reuşind să intre în Parlament ca deputat în urma redistribuirii.

 

 

Dumitru Manole

4a0ca62ebec7ad575706d06b7826260d

Fost lider al filialei locale a Partidului Agrar, Dumitru Manole a fost forţat, în urma dezvăluirilor din 2010, să-şi dea demisia din Consiliul Judeţean, unde obţinuse un mandat ca membru PSD. Activitatea lui Manole a fost apreciată de securişti, fiind recompensat la finele anului 1960 cu suma de 100 lei şi cu un bilet la meciul de fotbal România – Spania

 

 

 

 

 

Dezvăluirea HALUCINANTĂ a medicului legist, Alexandra Enache, care a examinat cadavrele revoluționarilor

S-a tras la întâmplare sau a fost o EXECUȚIE publică? Morga Spitalului Județean Timișoara a devenit neîncăpătoare, în timpul evenimentelor dramatice din decembrie 1989. Peste 50 de cadavre au ajuns în morga unității medicale doar după ce s-au tras primele focuri de armă asupra oamenilor care au ieșit în stradă strigând “Libertate!” în data de 17 decembrie. “Experiența de atunci m-a marcat foarte mult, am văzut atât de multe cadavre”, își începe povestea Alexandra Enache, șeful Institutului de Medicină Legală din Timișoara. Medicul legist, care în decembrie 1989 era rezident, a lucrat în morgă în acele zile sângeroase, iar mărturiile Alexandrei Enache sunt de-a dreptul cutremurătoare.

Medicul își aduce aminte că și în acele zile de la Revoluție vremea era ca acum, “în unele zile era soare și frumos, în altele era vreme mohorâtă și era puțină zăpadă”.Alexandra Enache are în minte imaginea unei coloane de manifestanți pe care a întâlnit-o în centrul orașului în 18 decembrie, în drumul ei spre spitalul județean, în care se aflau și foarte mulți tineri și femei care strigau încontinuu “Libertate!”. Ajuns la morga spitalului, medicul legist a fost nevoit să se confrunte cu o situație “dramatică, respectiv cu o mulțime de cadavre care prezentau plăgi împușcate, iar noi, medicii legiști, a trebuit să ne facem datoria”.

director-iml01_resize-640x425

Alexandra Enache, directorul Institutului de Medicină Legală Timișoara

“În fiecare zi, tot apăreau cadavre“

Astfel, în ziua de 18 decembrie, cei patru legiști, plus Alexandra Enache, care era rezident, au examinat peste 50 de cadavre provenite din data de 17 decembrie. Pentru că medicii legiști se confruntau cu o situație de catastrofă, aceștia nu au mai autopsiat cadavrele ajunse la morgă, ci doar au realizat o examinare externă, adică au descris leziunile de violență, așa cum prevedea legea. După o zi întreagă de muncă asiduă, în care s-a realizat acest examen extern al cadavrelor, iar toate detaliile au fost notate în mai multe documente, medicii legiști au plecat acasă.

“Când am venit a doua zi a fost acel șoc pentru că foarte multe dintre cadavre au dispărut. Peste 40 de cadavre au fost luate cu acea dubă și transportate la București. Acelea au fost zilele cele mai groaznice, pentru că era o tensiune foarte mare, ne era teamă și nouă”, își amintește medicul legist. În cadrul Operațiunii Trandafirul, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrațiile din Timișoara au fost furate de la morga spitalului județean și transportate la București, unde au fost incinerate la Crematoriul Cenușa. Totul cu scopul ștergerii urmelor masacrului de la Timișoara. Alexandra Enache ne spune că, după ce au dispărut acele cadavre din morga unității medicale, medicii legiști au început să se teamă pentru ei, mai ales că familiile celor decedați “pe bună dreptate își clamau morții, se întrebau unde sunt. Ne era teamă și pentru documente, așa că le-am păstrat”.

Alexandra Enache ne povestește că “în fiecare zi, tot apăreau cadavre. Nu atât de multe ca în prima zi, dar numărul morților a fost foarte mare. Și când am crezut că se liniștesc puțin lucrurile a urmat acea perioadă a Crăciunului când, din nou, au fost foarte multe împușcături și din nou foarte multe persoane decedate, tineri, copii și enorm de mulți răniți”.

mort-4

De ce nu au putut fi identificate toate persoanele decedate?

Din anul 1990, medicul legist spune că au început să se facă tabele cu persoanele decedate și s-a trecut la identificarea lor. Totuși, șase cadavre din cele 43 incinerate la București au rămas neidentificate. “Noi am făcut acel examen extern al cadavrului, am descris urmele de împușcare, îmbrăcămintea, fizionomia, am realizat un portret vorbit al cadavrului, adică am descris forma feței, culoarea părului, ochilor, semne particulare și pe baza acestor elemente s-au putut face identificările”, povestește medicul legist timișorean. Alexandra Enache ne spune că identificarea acelor cadavre s-ar fi putut realiza mult mai ușor dacă existau și fotografii, care au fost realizate de către lucrători de la Miliție și procurori însă, ulterior, filmele au dispărut.

mort

“S-a tras în cap foarte mult“

Medicul legist are și acum în minte cadavrele pe care le-a examinat în decembrie 1989. Astfel, Alexandra Enache ne dezvăluie faptul că “au fost cadavre și cu multe plăgi, au fost și oameni împușcați în spate, deci probabil că fugeau undeva. Au fost și copii de zece ani împușcați, copii mici de doi ani, femei. Te lupți sau încerci să oprești pe cineva care e pe măsura ta, nu tragi în copii și în femei”. Medicul legist ne mai povestește că mulți din cei decedați în acele zile sângeroase la Timișoara, era împușcați în cap. “Plăgile au fost grave, s-a tras în cap foarte mult, în torace, cu gloanțe de calibru mare care făceau leziuni distructive. Au fost cazuri în care craniul a explodat, leziune tipică produsă prin împușcare. S-a tras cu o intenție clară de a ucide, nu s-a tras la picioare. Tragi la picioare ca să rănești, să faci o plagă mai puțin gravă”, ne spune Alexandra Enache.

revolutie-costi-duma-21-640x428

 Au fost răniți executați în spital, la Timișoara?

Se spune că printre cele 43 de cadavre furate din morga Spitalului Județean Timișoara și incinerate la București s-au numărat și cele ale unor răniți care au fost executați în unitatea medicală. Totuși, medicul legist Alexandra Enache nu crede că acest lucru s-a întâmplat, mai ales că a reușit să examineze cadavrele înainte de a fi furate. “Noi n-am avut dovezi că s-a întâmplat acest lucru, e adevărat, zvonuri au fost, dar mi se pare puțin credibil. Nu au fost persoane care să fi ajuns la morgă cu leziuni diferite, nici în ceea ce privește calibrul glonțului, pentru că măsurând orificiul de intrare, putem să ne dăm seama de calibrul glonțului. Nu erau orificii de intrare de calibre diferite”, explică medicul timișorean

În final, Alexandra Enache ne-a declarat că noi le suntem datori celor care și-au dat viața pentru libertatea noastră, dar și celor care au fost răniți în timpul Revoluției din decembrie 1989. “Experiența de atunci m-a marcat foarte mult, am văzut atât de multe cadavre. Apoi, răniții pe care i-am văzut atunci au venit pentru reexaminări și constați că unii nu pot să meargă bine sau au alte probleme de sănătate și te impresionează. De aceea, le suntem datori și nu trebuie să-i uităm”, a conchis Alexandra Enache.

 

“Creatorul” teroristilor care invadeaza planeta,dezvaluie  minciuna globala=Ion Iliescu Despre Terorişti: Indivizi Fanatizaţi, Care Acţionează Cu O Cruzime Fără Precedent. O Perfidie Fără Seamăn, O Cruzime Pentru Care Nu Se Găsesc Calificative Potrivite. Împuşcă Din Orice Poziţie 

 

 

În 23 decembrie 1989 Ion Iliescu a ţinut o cuvîntare la Televiziunea Română, care a fost publicată în ziarele de a 2-a zi. Reproduc cele spuse de Ion Iliescu despre terorişti după ziarul „Luptătorul Bănăţean” nr. 3 din 24 decembrie 1989. „Luptătorul Bănăţean” era numele care îl luase în 22 decembrie 1989 „Drapelul Roşu”, fostul ziar PCR din Timişoara. În fapt, era o întoarcere la numele purtat de ziar în perioada stalinistă. Începînd cu ianuarie 1990 ziarul şi-a schimbat iar numele în „Renaşterea”, iar apoi „Renaşterea Bănăţeană”, sub acest nume apărînd pînă azi.
De remarcat menţionarea de către Ion Iliescu, în această cuvîntare, a existenţei unui „comandament militar” al Frontului Salvării Naţionale. Anume acest comandament militar a dus lupta cu teroriştii, căci CFSN-ul propriu-zis s-a întrunit prima dată doar în 27 decembrie 1989.

img_0005
img_0005

Dragi cetăţeni,
Am avut o zi plină şi grea. Venim chiar de la comandamentul militar al Frontului Salvării Naţionale. Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare şi apărarea dictatorului, activitatea noastră normală nu s-a putut desfăşura normal în cursul acestei zile. Am fost nevoiţi să dăm prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor. Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatizaţi, care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgînd în locuinţe, în cetăţeni, provocînd victime în rîndul militarilor, este încă o expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu a economisit mijloace enorme şi acţiuni gîndite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune.
Vrem să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii.
Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale ale grupelor de terorişti, care vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră este o ultimă zvîrcolire a acestei creaţii monstruoase a dictaturii antipopulare. De fapt, trebuie să vă spunem că [nu] este vorba de un număr mare de elemente teroriste, dar acestea sînt special instruite şi dotate pentru acţiuni de acest gen. În cele mai multe cazuri ei reuşesc să îngreuneze activitatea unităţilor militare pentru că, aşa cum aţi văzut, foarte mulţi terorişti acţionează din clădiri locuite, chiar din apartamente, ceea ce face dificilă folosirea tehnicii militare, intervenţia armatei, care trebuie să evite cît mai mult pierderile în rîndul cetăţenilor. Este o perfidie fără seamăn, o cruzime pentru care nu se găsesc calificative potrivite. De aici dificultăţile pentru lichidarea acestor acte de cruzime. De aceea, facem apel la cetăţeni să înţeleagă situaţia în care ne aflăm şi să înlesnească pe toate căile activitatea militarilor.
Cetăţenii din blocurile în care teroriştii acţionează – este vorba de zonele fierbinţi, în jurul televiziunii, radiodifuziunii, în jurul sediului Comitetului Central, al Ministerului Apărării Naţionale, alte cîteva puncte – îi sfătuim să evacueze pe cît posibil clădirile şi să se cazeze la cunoscuţi, în alte locuri, pentru a înlesni activitatea unităţilor noastre militare.
Ne aflăm, stimaţi cetăţeni, într-un moment revoluţionar, din păcate marcat de sacrificii. Noi am circulat mult pe străzile capitalei în cursul acestei zile şi am văzut scene emoţionante de conştiinţă cetăţenească, de iniţiativă şi autoorganizare, de pază obştească, de control al circulaţiei pe drumuri. Am vrea însă, în legătură cu aceste lucruri, să informăm că numai armata dispune de tancuri şi unităţi blindate. Teroriştii sînt organizaţi ca puşcaşi, dotaţi însă bine cu armament şi instruiţi în mod deosebit. De aceea, pe drumurile publice unde s-au organizat baraje şi puncte de control este bine să nu fie împiedicate unităţile militare, respectiv blindatele, camioanele cu militari, tancurile să poată circula cît mai liber spre punctele în care trebuie să acţioneze. Venind aici de la Ministerul Apărării Naţionale a trebuit să ne oprim, să parlamentăm şi să discutăm; oamenii sînt de bună credinţă pentru că nu vor să lase pe oricine să treacă. De aceea, vrem să ştiţi: tancurile sînt numai ale lor. Maşinile blindate de asemenea.
De asemenea, am ruga să se gîndească şi alte forme de lărgire a conlucrării şi participării maselor populare în sprijinul acţiunii unităţilor militare, inclusiv în constituirea de cît mai multe gărzi patriotice pentru apărarea unităţilor proprii, unităţilor economice, a unor puncte de activitate generală pentru nevoile cetăţenilor, ca şi în sprijinul unităţilor care acţionează în jurul punctelor fierbinţi. Aici trebuie să se acţioneze neapărat în strînsă coordonare cu armata şi numai în subordinea armatei, pentru că sînt reguli militare de activitate. De asemenea, trebuie să vă spunem că teroriştii nu sînt în uniforme. Ei sînt civili. De multe ori încearcă să creeze confuzie, şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oamenii din formaţiunile de apărare organizate de cetăţeni şi creează astfel confuzie. Împuşcă din orice poziţie. De aceea este important ca cetăţenii din formaţiunile noastre – individual înarmaţi – să nu acţioneze pentru că pot să fie confundaţi cu teroriştii şi să cadă victime confruntărilor cu unităţile militare, ci să se constituie în unităţi ordonate, organizate, subordonate unităţilor militare. Să fie o unitate de acţiune, dar să nu creăm panică, confuzie şi victime în plus.
La comandamentul militar pe care l-am avut am stabilit cîteva măsuri imediate în vederea acţiunii din această noapte, de mîine dimineaţă, precum şi în orele imediat următoare pentru o mai mare eficienţă în lichidarea bandelor teroriste.
În funcţia de ministru al apărării naţionale a fost numit domnul general colonel Nicolae Militaru, care este ajutat de cei doi prim-adjuncţi – generalii Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, şi Victor Stănculescu.
În fine, stimaţi cetăţeni, vrem să vă informăm că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază militară. Sînt, de asemenea, arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi cîteva slugi ale clanului Ceauşescu – Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi cîţiva. Va veni momentul judecăţii drepte, severe a poporului, a celor care s-au făcut vinovaţi de această tragedie naţională.
Sperăm însă că prin acţiunea conjugată a unităţilor forţelor populare să lichidăm şi această ultimă zvîrcolire a hidrei înveninate a clanului Ceauşescu. Este nevoie de unitate, este nevoie de colaborare strînsă. Ei vor provoca încă multe necazuri, dar procesul este ireversibil. Nimic nu mai poate întoarce roata procesului de înnoire a României!
Să ne urăm succes!

 

 

Documentul ILEGAL  Prin Care Iliescu l-a  Destituit  pe Ceauşescu 

În 22 decembrie 1989, de la balconul Operei din Timişoara a fost citită „Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara”, document care, chiar din primul punct hotărăşte demiterea din toate funcţiile a lui Nicolae Ceauşescu şi a membrilor familiei sale.

Ulterior s-a pretins că destituirea lui Ceauşescu s-a făcut ca urmare a comunicatului FSN citit de Ion Iliescu la TVR (linc), însă rezoluţia adunării populare de la Timişoara a apărut, cronologic, înaintea comunicatului FSN. Aşadar, Ion Iliescu nu mai putea să-l destituie pe Nicolae Ceauşescu fiindcă acesta fusese deja destituit prin rezoluţia adunării populare de la Timişoara. Respectiva rezoluţie, redactată, din cîte am auzit, de Radu Motica, a fost răspîndită sub formă de manifest dactilografiat împrăştiat printre oamenii din Piaţa Operei şi a fost publicată în „Luptătorul Bănăţean” din 22 decembrie 1989 (numele care, după fuga lui Ceauşescu, îl luase vechiul ziar „Drapelul Roşu” al Comitetului Judeţean PCR Timiş).

La Bucureşti nu a băgat însă nimeni în seamă acest document, luptele cu teroriştii începute în seara aceleiaşi zile au acaparat atenţia opiniei publice.

Subordonarea Frontului Democratic Român faţă de CFSN (linc), hotărîtă mai apoi de Lorin Fortuna, a făcut ca întreaga activitate a FDR să devină un lucru secundar.

Reproduc mai jos „Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara” ca un document istoric important, care arată năzuinţele oamenilor, aşa cum au fost ele exprimate în 22 decembrie 1989, nu cum au fost interpretate ulterior (din 1989 încoace mereu se găsesc cîte unii ca să reinterpreteze „idealurile revoluţiei” conform intereselor de moment).

Rezoluţia Finală a Adunării Populare din Timişoara

I. Adunarea Populară a tuturor locuitorilor din Banat şi din alte părţi ale ţării, adunaţi între 15 şi 22 decembrie 1989 la Timişoara, declară instaurarea adevăratei democraţii şi libertăţi pe întreg cuprinsul ţării şi

Hotărăşte:

1. Demiterea din toate funcţiile de partid şi de stat a tiranului Nicolae Ceauşescu şi a soţiei acestuia precum şi a tuturor membrilor din familie şi tragerea lor la răspundere în cadrul unui proces judecat de o instanţă competentă, conform procedurii prevăzute de lege;

2. Pedeapsa în cadrul unor procese publice, judecarea de către instanţele competente conform procedurii prevăzute de lege, a persoanelor care au dat dispoziţie şi au aplicat ordinele de a se trage în populaţia civilă ca şi a celor care se fac vinovaţi de uciderea militarilor care au refuzat odioasele ordine.

3. Identificarea cadavrelor celor ucişi în mod criminal în timpul demonstraţiilor din perioada clanului Ceauşescu şi înmormîntarea martirilor eroi; ridicarea unor monumente în cinstea lor în oraşele în care aceştia au căzut, pentru a se păstra mereu vie memoria lor.

4: Eliberarea şi reabilitarea tuturor deţinuţilor şi dizidenţilor politici care riscîndu-şi viaţa, şi-au exprimat dezacordul faţă de politica dictatorială a lui Nicolae Ceauşescu.

5. Instituirea unui guvern şi preluarea conducerilor locale de stat de către cei mai competenţi fii ai patriei.

6. Organizarea de alegeri libere şi democratice la toate nivelele şi desemnarea organelor de conducere pe criteriul competenţei şi integrităţii morale.

7. Înfăptuirea desăvîrşită a unui regim cu adevărat democratic în toate domeniile vieţii publice şi alegerea liberă de către popor a sistemului şi liniei politice şi economice a ţării, care să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti consfinţite de Constituţie şi legile ţării, ca şi în convenţiile şi actele internaţionale, în scopul creşterii bunăstării materiale şi spirituale a poporului nostru şi a întăririi puterii economice a patriei.

8. Separarea activităţii politice de activitatea de stat.

9. Abrogarea tuturor legilor şi a celorlalte acte normative cu conţinut antidemocratic care nu sînt în interesul maselor populare, precum şi revizuirea întregului sistem legislativ în scopul democratizării şi liberalizării ţării.

10. Restabilirea legăturilor diplomatice cu toate statele care au suspendat sau întrerupt aceste relaţii cu ţara noastră datorită dictatorului Nicolae Ceauşescu şi dezvoltarea în continuare a relaţiilor de prietenie şi colaborare cu toate statele lumii, cu respectarea normelor şi principiilor dreptului internaţional.

II. Adunarea Populară din Timişoara salută cu entuziasm patriotic întreaga populaţie a ţării care participă la desăvîrşireea democratizării şi liberalizării ţării prin demonstraţii paşnice cu caracter patriotic şi în acelaşi timp pe cetăţenii patriei care pînă în acest moment au contribuit prin faptele lor de curaj la înlăturarea dictaturii şi îndeamnă întregul popor la continuarea demonstraţiilor paşnice pînă la îndeplinirea tuturor obiectivelor şi hotărîrilor adoptate cu această rezoluţie.

III: Adunarea Populară din Timişoara salută ostaşii bravei noastre armate care s-au împotrivit ordinelor criminale de a trage în populaţie şi o cheamă, ca alături de întregul popor, să participe în continuare la desăvîrşirea democratizării şi liberalizării ţării în sensul celor prevăzute în rezoluţie.

IV. Adunarea Populară din Timişoara se închină cu smerenie în faţa memoriei eroilor care şi-au vărsat sîngele pentru înfăptuirea idealurilor noastre şi au murit pentru răsturnarea dictaturii şi instaurarea democraţiei, libertăţii şi unităţii naţionale şi înfierăm hotărîrea dictatorilor de a da ordinul criminal de a se trage în populaţia ţării.

V. Adunarea Populară din Timişoara aduce mulţumiri tuturor popoarelor lumii ca şi fiilor ei cinstiţi, aflaţi în exil datorită regimului dictatorial, care prin hotărîrile şi îndemnurile lor au ridicat moralul poporului român, fiind alături de noi pe tot parcursul luptei pentru libertate, dreptate şi democraţie.

VI. Pentru conducerea activităţii de stat pe întreg cuprinsul ţării, Adunarea Populară din Timişoara cere instituirea unui Parlament al ţării în care să fie reprezentată toată naţiunea română şi care să fie împuternicit cu depline puteri să ia toate măsurile necesare în interesul întregii naţiuni.

Timişoara, 22 dec. 1989

 

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii Din Timișoara, După 22 Decembrie 1989 (1). Piaţa Operei Aprilie 25, 2014

cartiMemorial_0001În cartea „Victimele revoluţiei. Timişoara 1989” editată de asociaţia „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara în 2011, procurorul militar Romeo Bălan prezintă şi cercetările făcute de parchetul militar din Timişoara cu privire la „teroriştii” de după 22 decembrie 1989 care se spune că au acţionat în oraş. Voi prezenta în serial capitolul „Victimele de după 22 decembrie” din această carte. Primul episod se referă la zona Piaţa Operei.Recomand să citiţi şi capitolul „Identificarea victimelor incinerate” (linc) din aceeaşi carte a procurorului Bălan, capitol deja prezentat pe acest blog.
VICTIME DUPĂ 22 DECEMBRIEDupă 22 decembrie au fost din nou victime la Timișoara. 20 de morți din care 7 militari și 79 de răniți, din care 25 de militari, sunt rezultatul uzului de armă la Timișoara.Mai era justificată dechiderea focului după căderea lui Ceaușescu?Înainte de a încerca unele considerații cu privire la această perioadă am să prezint principalele zone din oraș unde au fost împușcate victimele.PIAŢA OPEREIDupă căderea lui Ceauşescu, în seara zilei de 22 decembrie 1989 s-a deschis focul în Piaţa Operei din Timişoara. A fost primul loc în care a început să se tragă din nou. În clădirea Operei se afla un grup de revoluţionari încă din 20.12.1989, care au constituit ulterior Frontul Democrat Român. Până la fuga lui Ceauşescu cei din Operă au fost păziţi de forţe proprii, constituiţi în două filtre de pază, exterior şi interior, la un moment dat cei din pază având chiar arme în dotare din cele recuperate de la fostul Consiliul Judeţean Timiş şi de la câţiva lucrători de poliţie T.F. Cu toate acestea nu au fost evenimente, cei din interior nu au fost atacaţi şi nici nu au făcut uz de armă. Trebuie însă precizat că în 21 decembrie 1989, forţele armate ale fostului regim au încercat să întocmească un plan de capturare a liderilor revoluţionarilor din Operă. În acest scop la sediul Diviziei mecanizate Timişoara s-au prezentat mai mulţi ofiţeri de la Securitatea Timiş care cunoşteau obiectivul. Din fericire planul nu s-a concretizat. Despre acest episod intitulat Operaţiunea Tunetul şi Fulgerul a scris regretatul ziarist Iosif Costinaş. Acest moment trebuie reamintit pentru a înlătura susţinerile privind fraternizarea armatei cu revoluţionarii în cursul zilei de 20 decembrie 1989. Comandamentul politico-militar de la fosta judeţeană de partid condus de fostul secretar C.C. Ion Coman şi comandamentele militare de la Divizia mecanizată şi de la Inspectoratul M.I. au renunţat la soluţia militară doar pentru că nu mai era viabilă. În Piaţa Operei şi în centrul oraşului erau sute de mii de timişoreni care în mod paşnic îşi cereau drepturile şi împotriva acestora nu se mai putea interveni cu tancul.După ce s-a anunţat căderea dictaturii, în dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989, cel care asigura comanda Diviziei mecanizate Timişoara, lt.col. Zeca Constantin, s-a prezentat la liderii Frontului Democrat Român pe care i-a recunoscut ca noua forţă politică din oraş. Ofiţerul arată că a ţinut permanent legătura cu cei aflaţi la comanda Armatei a III-a de la Craiova, respectiv general Roşu, lt.col. Ilie Marin şi lt.col. Dumitru Cioflină şi a executat ordinele primite:„Am primit ordine pe linie militară să colaborez cu noile organe ale puterii noi instalate.În 22.12.1989, în jurul orelor 14,00, după plecarea generalului Guşă au venit mai mulţi revoluţionari care m-au chemat la Opera din Timişoara ca să vorbesc din balcon mulţimii adunate în piaţă. Dintre revoluţionari îl reţin pe liderul acesta Furtuna Lorin, Iordache Claudiu, Savu Ioan, Alămureanu şi alţii de care nu-mi mai amintesc.Am luat cuvântul şi am anunţat populaţia că Armata este alături de populaţie. Posed video-caseta cu cuvântul de atunci. Am mai vorbit o dată din balconul Operei în aceeaşi zi, în jurul orelor 18,30, cu acelaşi mesaj. În balcon erau circa 100 de revoluţionari şi deşi nu i-am văzut am aflat ulterior că unii ar fi fost înarmaţi, cu arme luate de la I.P.J. Timiş.După orele 19,00 au început să se audă focuri de armă în Piaţa Operei din Timişoara şi apoi şi în alte zone. Îndeosebi s-au auzit focuri de armă în zona centrală a oraşului. Până la focurile de armă nu am auzit să se vorbească de terorişti. După aceea revoluţionarii susţineau că au deschis focul teroriştii şi securiştii. Mi-au şi solicitat să le asigurăm pază militară”.[1]Cei din incinta Operei confirmă sosirea militarilor şi faptul că a fost asigurată paza clădirii. Susţin însă că militarii i-au anunţat despre un iminent atac asupra Operei şi despre terorişti.Kos Alexandru, care asigura paza celor din Operă a declarat:

După câte mi-am dat seama, grupul de militari condus de lt.col. Zeca a venit la dialog cu noi, eu fiind primul care i-am primit şi i-am condus la uşă. După câte ştiu lt.col. Zeca şi ceilalţi ofiţeri au discutat timp de circa 30 de minute cu cei din conducerea Frontului Democrat Român şi după aceste discuţii nu s-a ajuns la o înţelegere cu toţi revoluţionarii.

Tot lt.col. Zeca a adus vestea că în zonă se va deschide focul dar nu a spus de către cine, însă s-a trecut la întărirea pazei şi înarmarea oamenilor din pază care aveau livret militar”.[2]

Unul din liderii revoluţionarilor, Curuţiu Ioan, cel care coordona paza celor din Operă, a precizat relativ la o întâlnire cu comandantul Diviziei mecanizate avută în dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989:

„În biroul lui Zeca când i-am predat declaraţiile luate de la directorul Groza şi alte documente, mai erau prezenţi generalul Popescu – adus din rezervă, secretarul de partid Bălan, maior Paul Vasile şi alţii. Cu acea ocazie col. Zeca şi cei din anturajul lui ne-au cerut să părăsim clădirea operei şi să anunţăm să facă acelaşi lucru şi populaţia din piaţă, că va urma un atac terorist, fapt care s-a şi întâmplat mai târziu când s-a deschis focul în direcţia clădirii Operei şi a pieţii. Eu şi oamenii mei am rămas în continuare în clădirea Operei de data aceasta constatând că a mai apărut şi o echipă de militari înarmaţi…

În seara de 22.12.1989, în jurul orelor 19,30, a început să se tragă în zona Operei. Anterior, noi am fost avertizaţi de col. Zeca că vom fi atacaţi de un desant terorist şi să trimitem oamenii acasă”.[3]

Scutelnicu Dorin, revoluţionar aflat în pază la Operă, a declarat:

Îmi amintesc că în dupăamiaza zilei de 22.12.1989 au venit în clădirea Operei mai mulţi ofiţeri conduşi de col. Zeca şi Predonescu care au discutat cu conducătorii revoluţionarilor însă eu nu cunosc amănunte în legătură cu aceste discuţii. Cert este că după plecarea acestora din clădirea Operei am văzut că doi ofiţeri inferiori, locotenenţi au rămas undeva în faţa clădirii Operei şi la un moment dat l-am văzut pe unul din ei că a tras în sus înspre direcţia muzeului cartuşe trasoare, respectiv două cartuşe trasoare şi imediat după aceasta în zonă a început să se tragă”.[4]

Un alt lider al revoluţionarilor, Ciura Vasile-Alexandru a relatat următoarele cu privire la deschiderea focului în seara de 22 decembrie 1989:

Nu îmi amintesc exact dat, dar poate fi 22.12.1989 seara, am văzut din balconul Operei că pe o fereastră elicoidală de la mansarda clădirii care avea la parter un lacto-bar (actualmente Mc’Donalds) se trăgea cu o armă automată spre balconul operei. Soldaţii comandaţi de plt. Subţire au ieşit în balcon, au luat poziţie de tragere după coloanele din balcon şi au tras o ripostă spre locul amintit mai sus. Militarii au tras mai multe încărcătoare, folosind şi încărcătoarele de rezervă, iar pe cele goale ni le aruncau nouă în interiorul clădirii. Militarii aduseseră o ladă cu cartuşe şi noi umpleam încărcătoarele goale aruncate de ei cu cartuşele din acea ladă. În ladă erau amestecate cartuşele normale cu cele trasoare şi noi le băgam în încărcătoare amestecate şi le aruncam pe jos militarilor pentru a le folosi. Nu ştiu cine trăgea din clădirea susamintită, însă după 2 luni de zile, am verificat balconul Operei şi am constata că acolo nu era nici o urmă de glonţ, mă gândesc că, în clădirea respectivă să fi fost un simulator, cu toate că eu nu am văzut niciodată un simulator. Este o părere personală a mea şi m-am gândit atunci că, acţiunea armată a fost premeditată şi pregătită minuţios”.[5]

Nici organele de procuratură militară nu au identificat urme de gloanţe în balconul Operei sau pe faţada clădirii deşi toate persoanele martore la evenimente au declarat că s-a deschis focul spre Operă. Nici unul dintre cei aflaţi în clădirea Operei, revoluţionari sau militari nu a fost rănit în schimbul de focuri.

Subofiţerul Fiertu Marian, transmisionist la U.M. 01197 Timişoara, a asigurat legătura radio telefonică între cei din Operă şi Divizia mecanizată şi a precizat într-o declaraţie:

„În noaptea de 22/23 decembrie 1989 eram în Operă şi uneori se trăgea din podul clădirii lacto-barului dar nu se intenţiona omorârea noastră din Operă, era mai mult diversiune.”[6]

Fiertu Marian a mai relatat că în podurile blocurilor de pe Bulevardul Republicii au fost militari care au deschis focul înspre Piaţa Operei. După schimbul de focuri s-a stabilit că erau militari de la Batalionul de transmisiuni al celeilalte divizii din Timişoara. Personal l-a identificat pe colegul său de promoţie subofiţer Ilie Relu de la U.M. 01926 Timişoara.

Din cercetările efectuate ulterior s-a stabilit că în acea noapte au acţionat două plutoane de la U.M. 01926 Timişoara pe Bulevardul Republicii şi pe străzile alăturate.

Comandanţii celor două plutoane cpt. Cioacă Valerică şi cpt. Cora Aurel au relatat că au primit ordin de la cel care asigura comanda unităţii, cpt. Petruş, să execute misiuni de luptă împotriva teroriştilor, care atacau din podurile clădirilor situate în partea dreaptă a Operei din Timişoara. Acest lucru rezultă şi din Raportul unităţii nr. R.D./310/13456/20.10.1942.[7] Locul de executare al misiunii se afla la peste 5 km de unitate dar la circa 100 de metri de sediul Diviziei mecanizate Timişoara, cu care însă nu s-a luat legătura. Ofiţerii au precizat că au desfăşurat acţiunile armate singuri fără a lua legătura sau a-şi coordona activitatea cu celelalte forţe militare din zonă.

În zonă, independent de forţele militare ale celor două divizii din Timişoara, a acţionat şi un detaşament de paraşutişti de la U.M. 01841 Caracal sosit în Timişoara încă din 19.12.1989 şi încartiruit la sediul Diviziei de apărare a teritoriului de pe Calea Lipovei din Timişoara. Acest detaşament s-a deplasat în centrul oraşului pentru a asigura paza poştei şi a clădirii telefoanelor de lângă Muzeul Banatului. Cel care i-a transportat cu o autospecială, subofiţerul Dubleş Adrian din U.M. 01926 Timişoara, a relatat:

„În data de 22 decembrie 1989 orele 20,00 am primit ordin de la comandantul de companie, cpt. Cora Aurel să mă deplasez cu detaşamentul de paraşutişti la Telefoane pentru paza obiectivului. Ajungând în zonă, detaşamentul s-a împărţit în două, o parte instalându-se în parcul din spatele muzeului iar ceilalţi în faţa intrării de la telefoane.

În jurul orelor 22,00 s-a deschis focul dinspre clădirea Modexului înspre Hotelul Central.”[8]

Nici paraşutiştii nu au luat legătura cu celelalte forţe militare din zonă deşi Divizia mecanizată avea sediul la câteva sute de metri în Piaţa Libertăţii.

Comandantul Diviziei mecanizate a menţionat:

Ştiam că la Divizia col. Rotariu erau cazaţi paraşutişti de la Caracal. Nu ştiu când au plecat aceştia şi nici ce misiune au avut în Timişoara. În prima noapte 22/23 decembrie 1989 nu am fost informat de col. Rotariu despre prezenţa paraşutiştilor de la Caracal în zona centrală a oraşului şi nici despre forţele proprii ale Diviziei C.A.T. pe Bulevardul Republicii din Timişoara … În prima noapte reţin că nu a existat nici o colaborare pe linie militară între cele două divizii din Timişoara. Pe linie militară coordonarea în garnizoana Timişoara ar fi trebuit să fie făcută de comandantul garnizoanei, la acea dată col. Rotariu.”[9] Acesta din urmă susţine însă că a fost înlocuit cu lt.col. Zeca la conducerea garnizoanei Timişoara din 22.12.1989 din ordinul generalului Guşă Ştefan.[10]

Din coroborarea documentelor şi a mărturiilor rezultă că în noaptea de 22/23.12.1989 nu a existat un atac efectiv asupra Operei din Timişoara. Aşa se explică de ce nu există urme de gloanţe pe clădire şi nici o persoană din interior nu a fost rănită.

În Piaţa Operei şi în zona apropiată s-au înregistrat însă victime:

Din ordin, lt. Dinu Daniel, din U.M. 01125 Timişoara, împreună cu o grupă de militari, a executat misiunea de pază a Operei din exterior pe latura dinspre Muzeul Banatului. Ofiţerul a intrat în dispozitiv în jurul orelor 21,30. După circa o oră militarii din subordine i-au raportat că două persoane civile însoţite de un paraşutist au refuzat să se legitimeze.

Lt. Dinu Daniel s-a deplasat spre spaţiul dintre muzeu şi clădirea cu lacto-barul şi i-a somat pe acei civili să stea, ulterior trăgând şi foc de avertisment în plan vertical. În acel moment s-a deschis focul din mai multe direcţii iar ofiţerul a fost împuşcat în piciorul stâng, suferind plagă împuşcată cu fractură de platou tibial şi cap peronier stâng, leziune ce a necesitat 65 de zile de îngrijiri medicale.[11] Într-o primă declaraţie victima susţine că nu poate preciza cine l-a împuşcat, apoi îi indică pe civilii care nu s-au supus somaţiei, pentru ca în final să admită că s-a deschis focul din mai multe direcţii, inclusiv de pe un transportor blindat.[12] Unul din militarii care l-au însoţit, sold. Felie Marian precizează că s-a tras spre ei dinspre Muzeul Banatului.[13]

Tot dinspre muzeu a fost împuşcat Kos Alexandru, civil înarmat de militari şi aflat în pază în exteriorul Operei, după colţul din dreapta al faţadei. Rănirea lui Kos Alexandru s-a produs în aceeaşi noapte în jurul orelor 0,15. Victima a fost rănită grav suferind fractură deschisă prin împuşcare femur drept, leziune ce a necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale. Actul medico-legal precizează că victima a fost împuşcată de la distanţă, ca şi în cazul lt. Dinu Daniel.[14] Kos Alexandru a susţinut constant că împotriva lui s-a deschis focul din spaţiul situat între Muzeul Banatului şi clădirea cu lacto-barul.[15] În momentul în care a fost rănit, Kos Alexandru avea asupra sa un pistol mitralieră şi 3 încărcătoare pline pe care le primise de la Comenduirea de garnizoană Timişoara:

„Înainte de a mi se da arma s-a discutat despre tactica pe care trebuia să o avem în dispozitivele de pază, şi eu am propus să mergem pe o tactică de apărare. Mai rețin că atunci când mi s-a dat arma, în registru mi-au trecut datele din buletin şi mi-a fost reţinut talonul din livretul militar pentru mobilizare. Nouă nu ni s-a spus cine este efectiv inamicul, astfel că nu am avut o reprezentare a acestuia, însă circulau zvonuri despre existenţa teroriştilor.”[16]

Dacă lt. Dinu Daniel şi Kos Alexandru au indicat direcţia din care s-a tras, respectiv Muzeul Banatului, loc în care se afla detaşamentul de paraşutişti, victima Vezendan Gheorghe a precizat că cei care l-au împuşcat au fost militarii paraşutişti:

În seara şi dupăamiaza zilei de 22 decembrie 1989, Vezendan Gheorghe a participat la manifestaţiile din Piaţa Operei. A rămas şi în cursul nopţii, deşi cei din piaţă au fost anunţaţi să plece acasă deoarece se va deschide focul. Pe lângă militarii şi civilii înarmaţi care păzeau clădirea Operei, victima i-a văzut şi pe paraşutiştii din spatele Muzeului Banatului. În jurul orelor 0,15, victima şi alte 4 persoane s-au speriat de mai mulţi militari, care se deplasau în salturi dinspre Catedrală spre Operă, şi s-au refugiat în imobilul cu numărul 1, la parterul căruia se afla lacto-barul. S-a deschis focul spre ei, pe casa scărilor şi Vezendan Gheorghe a fost împuşcat din spate în piciorul drept, şi a suferit plagă împuşcată gamba dreaptă suprainfectată, ce a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale.[17] Constant, în declaraţiile din 1990, 1994 şi 2000, victima a relatat că a fost împuşcată de un paraşutist:

„În timp ce eu urcam pe trepte, am auzit în spatele meu o voce care spunea, aicea sunt. Când m-am uitat în urmă, pe unde am intrat, am văzut un tip în vârstă de 40-45 de ani, îmbrăcat în uniformă kaki, cu cască metalică pe cap şi pe cască erau frunze de camuflaj, care a deschis foc asupra mea şi a tras foc cu foc, şi m-a împuşcat în glezna dreaptă.”[18]

Victima împreună cu ceilalţi s-a refugiat la un locatar până în dimineaţa zilei următoare. A auzit când militarii care l-au împuşcat îl căutau şi când cu deschis focul din podul clădirii:

„Am auzit după aceea, cum acea grupă de militari, a urcat în podul clădirii, de unde au deschis focul spre magazinul de Modă şi spre Muzeu. De la ora respectivă când i-am auzit urcând în pod şi până dimineaţa în jurul orelor 5,00, am auzit la diferite intervale de timp că se trăgea din pod.”[19]

În noaptea de 22/23 decembrie 1989 în zona Operei au fost împuşcaţi şi cetățeni străini. Ziaristul francez Langevien Jacques a fost împuşcat lângă Kos Alexandru în timp ce s-a deschi focul dinspre Muzeu.[20] A suferit o plagă împuşcată tranfixiantă în gamba stângă, ce a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.[21] Acesta a părăsit România înainte de a fi audiat. A mai fost împuşcat un cetăţean iugoslav în zona Hotelului Timişoara, aşa cum rezultă din declaraţiile lui Curuţiu Ioan şi Bâlc Liviu:

„S-a tras toată noaptea de 22/23 decembrie 1989. Îmi amintesc că în acea noapte lângă hotel au fost împuşcaţi nişte sârbi care au fost băgaţi în hotel şi personal i-am văzut şi reţin că unul din sârbi prezenta plăgi împuşcate în mai multe locuri.”[22] Nici acest cetăţean nu a fost audiat deoarece a părăsit România în acele zile după o scurtă internare în spital.

Şi militarii paraşutişti aflaţi în zona Muzeului Banatului şi în paza clădirii Telefoanelor au fost ajutaţi de civili. Unul din aceşti civili a fost victima Dunăvete Marin. Acesta a fost împuşcat în aceeaşi noapte pe casa scărilor în imobilul situat pe str. Lenau nr.10, imobil situat în spatele Muzeului Banatului şi a declarat:

„Când am ajuns în Piaţa Operei am observat că se trăgea, însă nu ştiu cine trăgea. Eu singur am luat-o pe strada care trece prin faţa muzeului şi lacto-bar şi când am ajuns în dreptul Hotelului Central am fost somat de un militar în termen. Eu m-am apropiat cu mâinile ridicate de grupul de soldaţi şi când am ajuns acolo am observat că erau 4 militari, între care un maior, un militar cu o staţie în spate, un alt soldat care mă somase pe mine şi un al patrulea, care nu mai reţin dacă era cadru militar sau militar în termen. Cei patru mi-au spus că eram paraşutişti de la o unitate din Caracal … Eu îi auzeam pe militari cum vorbeau cu colegii lor din zona Hotel Continental şi a Fântânii cu peşti, toţi având indicativul Solar. Eu am rămas în continuare lângă grupul de militari până când a venit un T.A.B. în zonă. Eu am şi auzit cum prin staţia radio s-a raportat că vor veni în zonă T.A.B.-uri şi tancuri cu revoluţionari pe ele. Între timp a sosit un civil care a adus un bilet de la militarii de la Continental, prin care li se cerea militarilor să nu tragă în transportoare. Am auzit la un moment dat zgomot de maşină mare. Maiorul ne-a cerut să ne ascundem gândind că s-ar putea să fie o capcană. Militarii s-au pus pe burtă însă au am rămas în picioare ca să nu murdăresc hainele şi am intrat în casa scării unei clădiri. Am văzut cum s-a aprins reflectorul de pe T.A.B. după care s-a tras în zona în care eram cu mitraliera sau altă armă automată şi un glonţ m-a lovit în spate, lângă coloană.”[23]

Victima a suferit leziuni grave ce au necesitat 1 an şi 3 luni îngrijiri medicale. Leziunile au pus viaţa victimei în primejdie, au fost urmate de pierdere de organe (rinichi stâng, splină) şi de încadrarea în gradul II de invaliditate, potrivit raportului medico-legal.[24]

Au existat schimburi de focuri şi victime şi în zilele de 23 şi 24 decembrie 1989. În dimineaţa zilei de 23.12.1989 a fost împuşcat Bâlc Liviu ce se oferise să-i ajute pe militarii aflaţi în pază la Hotelul Timişoara. Acesta a relatat împrejurările în care a fost împuşcat:

„Când am ajuns pe hotel, am observat pe terasă militari şi mulţi civili, printre care şi o fată Adriana (acum plecată în Austria) şi un ofiţer de armată. Practic soldaţii de pe hotel au tras toată noaptea şi eu le-am dat sandviciuri şi alimente. Acolo pe terasa hotelului am stat de vorbă cu un ofiţer de armată căruia i-am arătat o persoană ce se găsea pe acoperişul unei clădiri, respectiv un institut de lângă Spitalul Militar, de pe care un cetăţean trăgea cu arma, însă ofiţerul nu m-a băgat în seamă. Ofiţerul respectiv avea o puşcă cu lunetă. Am observat că soldaţii de pe terasă trăgeau însă nu ştiu în cine trăgeau şi am luat şi eu o armă de la un soldat însă nu am apucat să trag cu ea întrucât în momentul următor am fost împuşcat în mâna stângă şi în cap. Eu am căzut pe spate rănit.”[25]

Potrivit raportului medico-legal victima a suferit leziuni ce au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.[26]

În dupăamiaza de 24 decembrie 1989, sergent major Popa Lucian de la U.M. 01185 Timişoara, însoţit de 2 militari în termen, se afla în misiune în zona Primăriei din Timişoara. Împotriva lor s-a deschis focul iar subofiţerul a fost rănit. Victima a declarat că a auzit o singură rafală de foc automat dar nu a putut preciza precis direcţia din care s-a tras. Militarii care l-au însoţit au indicat parcul din apropiere ca loc de unde s-a deschis focul.[27] Popa Lucian a suferit plăgi prin împuşcare transfixiante gamba dreaptă cu fractură cominutăvă a oaselor gambei, leziuni ce au necesitat 4 luni de îngrijiri medicale.[28]

În 24 decembrie în zona centrală a oraşului au fost împuşcaţi doi ziarişti străini. Aceştia nu au fost audiaţi pentru a putea indica exact împrejurările în care au fost împuşcaţi, părăsind la scurt timp România dar au rămas în evidenţele medicale. Pasquale Modica, ziarist italian, a fost împuşcat în torace şi a suferit leziuni grave (plagă împuşcată pulmonară, distrucţie perete toracic, hemopneumotorax, şoc hemoragic), leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat 50-60 zile îngrijiri medicale.[29]

Tagliarue John Victor, ziarist american, a fost împuşcat în zona lombară şi a suferit plagă împuşcată cu fractură cominutivă cu caracter exploziv a crestelor iliace, leziuni ce au necesitat 70 zile de îngrijiri medicale.[30]

–––

[1] Dosar nr.308/P/2000 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, vol. XVIII, fila 245

[2] Dosar nr.308/P/2000 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, vol. XIX, fila 116

[3] Ibidem, vol. XIX, fila 130

[4] Ibidem, vol. XIX, fila 113

[5] Ibidem, vol. XIX, fila 127

[6] Dosar nr.308/P/2000 al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, vol. XVII, fila 17

[7] Ibidem, vol. XVII, filele 2-3

[8] Ibidem, vol. XIX, fila 22

[9]Ibidem, vol. XVIII, fila 245

[10] Ibidem, filele 1-12

[11] Raport medico-legal colectiv nr.55/11.01.1990 al Laboratorului Extern de Medicină Legală Timişoara, poziţia 81, Dosar nr.97/P/1990 al Secţiei Parcheelor Militare, volumul Timişoara – Rapoarte medico-legale

[12] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 82-85

[13] Ibidem, fila 86

[14] Raport medico-legal colectiv, poziţia 128

[15] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 69-74

[16] Ibidem, fila 72

[17] Raport medico-legal colectiv, poziţia 239

[18] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 14-18

[19] Ibidem, fila 17

[20] Ibidem, filele 73,74

[21] Raport medico-legal colectiv, poziţia 130

[22] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, fila 30

[23] Ibidem, filele 65-75

[24] Ibidem, filele 69,70

[25] Ibidem,filele 29-30

[26] Raport nr.284/07.02.1990, Laboratorul Exterior de Medicină Legală Timişoara

[27] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIX, filele 43-45

[28] Raport medico-legal colectiv, poziţia 190

[29] Raport medico-legal colectiv, poziţia 197

[30] Ibidem, poziţia 250

Mai citeşte:
Fostul procuror Romeo Bălan: “Armata era prea puternică în primii ani după revoluţie pentru ca generalii să poată să fie anchetaţi”
Procuror militar general (r) Romeo Balan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene
Revoluţia din Reşiţa: Rechizitoriul pentru uciderea lui Norbert Pongracz şi Ioan Smaranda şi rănirea lui Liviu Pădurean
4 cărţi noi despre revoluţie

 

Dialog CADA, Petre Roman Şi Victor Stănculescu (10). Domnul General Chiţac A Avut La Timişoara Cel Puţin O Activitate Echivocă (Video) Iunie 16, 2010

Continuarea discuţiei din 1 martie 1990 dintre ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi reprezentanţii guvernului, primministrul Petre Roman şi nou numitul ministru al apărării naţionale Victor Atanasie Stănculescu. Comentariile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Vezi şi primele nouă părţi ale acestui dialog:
Armata a dus greul luptei împotriva terorismului. A vorbi despre rolul armatei în represiune este nepotrivit
Roman: „Meritele generalului Militaru nu pot fi neglijate şi anulate”
Foarte puţini comandanţi militari s-au schimbat după revoluţie
Trebuie să lăsăm să limpezim lucrurile, şi asta nu se face decît în timp
Trebuie să pornim de la premiza că armata este un element de stabilitate în societate
Pe comandanţii militari i-a testat tocmai revoluţia, domnule primministru
Ar trebui o supercomisie care n-ar încăpea într-o sală de sute de oameni
În timpul revoluţiei am suferit groaznic din cauza problemei dotării tehnice a armatei
Niciodată n-am să părăsesc colegii din guvern la un impuls exterior
Transcriere înregistrare:
00:00 Maior Octavian Chiriac: Au apărut însă două aspecte. La convorbirile cu domnul Voican, cînd s-a pus problema succesiunii la comanda armatei, s-a amintit de persoana domnului general Guşă. Dînsul, care ne-a sprijinit totuşi foarte mult în acţiunea noastră aicea, cu toate că a apărut altfel poate, în alte ipostaze, trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem, dînsul a spus, cînd s-a pus problema primului adjunct al ministrului, a spus: „domnul general Guşă”, citez, „a avut în acele momente o atitudine cel puţin echivocă”. Noi apreciem că domnul general Chiţac a avut la Timişoara în acele momente cel puţin o activitate echivocă. În această lumină vă rugăm, apreciaţi…
00:48 Petre Roman: Faceţi parte din comisia guvernamentală?
00:50 Octavian Chiriac: Da. Şi vizavi de acest lucru astăzi a apărut în presă un comunicat în totală contradicţie cu realitatea. [E vorba de comunicatul prin care chipurile comisia guvernamentală îl declara pe generalul Chiţac nevinovat pentru evenimentele de la Timişoara. După spusele Rodicăi Marina Giura, acel comunicat a fost falsificat de viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu]
00:56 Petre Roman: Eu am primit însă, la cererea mea, aţi dat un, o informare completă. Nu? Sau nu eraţi acolo?
01:03 Octavian Chiriac: Nu. Nici n-am fost consultaţi.
01:04 Petre Roman: Păi nu, astăzi, astăzi am avut o discuţie cu această comisie, probabil că nu eraţi de faţă…
01:09 Octavian Chiriac: Sîntem trei membri.
01:11 Petre Roman: Unde era procurorul… Vlad? Sau nu ştiu cum se numeşte.
01:15 Octavian Chiriac: Bălan. [În comisia guvernamentală exista un procuror civil Vlad Speriuşi şi un procuror militar Romeo Bălan]
01:16 Petre Roman: În fine, era comisia pe care o coordonează, am înţeles, doamna Giura sau Giurea, sau ceva în genul acesta. [Relatarea doamnei Giura despre această comisie o puteţi citi pe acest blog, în articolul Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac (linc)]
01:25 Victor Atanasie Stănculescu: Locotenent-colonel Şurcu, maior Chiriac, căpitan Taşcău, procuror militar….
01:31 Petre Roman: Uitaţi ce se întîmplă. Ă, lucrurile sînt destul de, destul de simple. Ă, activitatea sau acţiunile pe care le-a desfăşurat generalul Chiţac la Timişoara fără îndoială că se lămuresc. Prin depoziţiile, prin ancheta care trebuie făcută pe, într-un cadru legal, pentru că dumneavoastră ştiţi foarte bine ce înseamnă o instruire juridică. Trebuie probe coroborate, trebuie acţiuni care să fie lămurite şi aşa mai departe. Ă, şi în consecinţă, problema aceasta a trecerii în rezervă este o chestiune cît se poate de evidentă în raport cu aceste acţiuni. Fără nici un fel de dubii. Ceea ce nu pot să accept ca principiu, şi repet, şi vă rog să fie clar că nu-l accept niciodată, pentru că şi dumneavoastră personal puteţi fi incriminat la un moment dat.
02:28 Octavian Chiriac: Bineînţeles.
02:29 Petre Roman: Şi vă rog să fiţi de acord cu mine să nu acceptăm niciodată acest lucru, este ca să incriminăm pe cineva fără ca să putem stabili adevărul mai înainte. Asta-i chestiunea. Asta-i tot. Aceasta este principala atitudine pe care trebuie s-o avem. Asta-i tot. În rest nu există nici un fel de prejudecată, nici un fel de dorinţă de a… [La sfîrşitul lui martie 1990 Petre Roman avea să primească de la comisia guvernamentală pe care o instituise, la presiunea manifestanţilor din Timişoara, dosarele care-i priveau pe generalii Chiţac, Stănculescu şi Guşă, cu propunerea de trimitere a acestora în judecată. În ciuda afirmaţiilor sale de la această discuţie, nu a luat atunci nici măcar măsura destituirii acestora din funcţiile importante pe care le deţineau, şi din care puteau influenţa mersul anchetelor şi ascunde dovezi. Abia după pierderea puterii de către Ion Iliescu, în 1997, dosarul respectiv, pregătit de comisia guvernamentală, şi-a găsit calea către instanţă]

(va urma)

 

Mai citeşte alte articole din presa vremii în pagina Presa românească 1989-1990.

Adunarea Generală a Federațiilor Oierilor de Munte din România  – F.O.M.  a readus în discuție principale probleme ale crescătorilor de ovine ai asociațiilor :

 

1.         Subvențiile pentru animale și pășuni să fie date în timp util, în așa fel ca fermierii să se poată folosi de ele atunci când au nevoie, nu după ce ajung sa-și vândă animalele pe nimic, sau sa le sacrifice, ca sa evite falimentul. Promisiunile de plată de azi, pe mâine, întârzierea acestora peste limita suportabilului, duce la neplata la timp a chiriilor pentru pășuni și a impozitelor, duce la penalizări, la blocarea activității fermelor și chiar la executări silite de către ANAF și alți creditori. Toate explicațiile și motivațiile  autorităților în aceste situații… sunt doar povesti;
2.         Implicarea abuzivă a politicului (prin intermediul primarilor), prin presiuni asupra membrilor consiliilor directoare, în deciziile asociațiilor, prin distribuirea pășunilor pe criterii preferențiale, pur și simplu doar la cei agreați de primari, sau prin refuzul de a organiza licitații pentru pășuni, fapt care duce la haos și un pășunat necontrolat, așa cum poate  și găsește loc, fiecare crescător de animale;
3.         Nerespectarea legilor cu privire la pășuni, în ceea ce privește stabilirea chiriilor, fără a se ține cont de procentul de 50% din valoarea masei verzi/ha;
4.         Necesitatea implementării unui program național de ameliorare genetică pentru creșterea rezistenței naturale la SCRAPIE și facilita exportul. Prin acest program se va crește rezistența genetică naturală a ovinelor în vederea obținerii unei evaluări pozitive de la O.I.E. Acest lucru  va crește gradul de predictibilitate a riscului de apariție a scrapiei în România. Ca o consecință a îmbunătățirii riscului de țară și predictibilității rezistenței naturale la scrapie, va conduce la creșterea încrederii terților și la deschiderea  exportului către țările arabe, fără a mai avea probleme la tranzitarea Turciei;
5.         Să se revină la subvențiile pentru zona defavorizată la animale, sau la o alta modalitate de acordare de subvenții pentru zonele unde creșterea animalelor implică o valoare ridicată a costurilor. Se propune bonitarea berbecilor de către A.N.Z. și atribuirea unui nucleu de 30 de ovine pe fiecare reproducător, iar efectivele bonitate să fie incluse în secțiunea secundară din Registru Genealogic și să se dispună implementarea masurilor necesare pentru a intra la sprijinul cuplat zootehnic. Acest lucru se impune pentru evitarea consangvinizarii care a ajuns la stadii alarmante de 80% din efectivele de ovine din România și va avea repercusiuni grave daca nu se iau masuri;
6.         S-au cerut lămuriri cu privire la stadiul Proiectului de modificare a legii vânătorii. Se solicită permiterea pășunatului în păduri, cu excepția plantațiilor, regenerărilor și parcelelor monitorizate silvic;7.         Respectarea obligației ca Direcțiile Agricole să nu stabilească norma anuală de venit și  cantitatea  și valoarea pentru masa verde la hectar fără consultarea majorității asociațiilor reprezentative din județ;
8.         Probleme cu forța de munca… este foarte greu de găsit;
9.         Transhumanta, este o tradiție, care este necesar sa fie protejata la nivel guvernamental      și care, ar trebui să aibă reguli clare, stabilite de autorități, împreuna cu reprezentanții crescătorilor de ovine;
10.       Să nu se desființeze asociațiile, deoarece nu avem o lege validă în acest scop. În acest moment transformarea asociaților în cooperative este practic imposibilă, și foarte multe  asociații au contracte și investiții în derulare și tot ceea ce timp de 20 de ani s-a făcut, cu foarte multa greutate, pur și simplu se va distruge și membrii asociaților își vor pierde iremediabil încrederea în ideea de asociere;
11.       Analizarea și clarificarea situației create de neconcordanța dintre Ordinul 619/2015, Ordinul 234/2016 și Legea 104/2015, cu privire la cine depune cerere pentru pășunile închiriate de asociații;
12.       Până la apariția unei legi și a unor reglementari clare și care pot fi puse în practică, asociațiilor să li se permită să depună cererea de încasare a subvențiilor pe pășunile contractate, deoarece, chiar prin statut ele au înscris că pot face activitate agricolă și automat pot fi FERMIERI activi. În acest moment mutarea patrimoniului asociației, într-o cooperativa nou înființată, legal nu este posibilă și trebuie ținut cont și de faptul că niciodată toți membrii asociației nu vor fi de acord cu transformarea în cooperative. În acest caz ce vom face? De ce s-a pus carul înaintea boilor, de ce se desființează asociațiile înainte de adoptarea modificărilor la legea cooperativelor. Totodată autoritățile (MADR, APIA, ANSVSA) trebuie sa explice clar și concret  în media și în teritoriu cum se vor trece în folosință animalele pe cooperative fără a fi forțați să le treacă în proprietatea cooperative.
Se solicită cu vehementă prorogarea termenului de transformarea a asociațiilor crescătorilor de animale în cooperative la apariția legii cooperativelor cu modificările care se impun. Posibil ca singura soluție sa fie promovarea unei legi special care să poată reglementa corect problemele existente și să poată depune în condiții normale din 2017;
13.       Fărâmițarea suprafețelor pășunilor prin desființarea asociaților, va duce la pierderea investițiilor făcute de asociații pe pășuni și la neefectuarea lucrărilor de întreținere și igienizare a pășunilor. Din cauza asociațiilor care au lucrat defectuos și nu în interesul membrilor la închirierea pășunilor, nu trebuie să fie pedepsite toate asociațiile care și-au făcut datoria așa cum trebuie;
14.       Vitalitatea menținerii/reintroducerii adeverinței eliberate de asociații, care atestă statutul de crescător de animale, adeverința care nu este respinsă de Regulamentele U.E. Eliminarea acestei adeverințe va duce la dezmembrarea asociațiilor, activitate pentru care sau depus eforturi substanțiale. Românul nu are gena asocierii în sânge, nu conștientizează ca doar în colaborare cu alții va avea mai multe șanse de reușită în desfășurarea unei activități profitabile, iar situația va genera haos și conflicte care nu mai pot fi controlate. Daca au fost asociații/persoane care nu au respectat legea sa fie sancționate corespunzător, dar pentru o mică parte sa nu aibă de suferit și majoritatea care sunt corecți;
15.       Nu se vinde laptele, deoarece procesatorii, refuză să vină în zona de munte să-l colecteze, din cauza infrastructurii proaste;
16.       Probleme ridicate cu privire la costurile mari cu identificare animalelor, la faptul ca asociațiile care ne-ar ajuta sa avem costuri mai mici, nu pot face aceasta activitate, pentru ca statul nu subvenționează manopera decât în cazul efectuării identificării de către medicii veterinari concesionari;
17.       Să se renunțe la reglementările cu privire la monopolul medicilor concesionari , fiecare fermier sa fie liber să-și aleagă liber, medicul  veterinar;
18.       În SNIIA, fiecare fermier să aibă o parolă personalizată care sa-i permită să vizualizeze toate mișcările făcute de medicul veterinar și când constată neconformități, să fie anunțate medicului,  pentru a fi remediate urgent, după sistemul actual de la APIA, unde putem vizualiza fiecare exploatație pe care o deține;
19.       Sa se desecretizeze cererile depuse la APIA (așa cum a fost până în 2010), și să vadă oricine, în fiecare localitate, cine și pentru câte animale a depus cerere de subvenție, să se vadă cine și pentru câte hectare a depus cerere pentru pășuni, metoda prin care s-ar evita fraudele și multe alte nereguli;
20.       Legislația sa fie coerentă și stabilă, să nu se mai schimbe an de an. Înființarea camerelor agricole să se facă pe cerințe reale. Este o birocrația mare și inutilă pentru accesarea fondurilor europene;
21.       Renunțarea la data de referință pentru cererea de subvenție pentru bovine;
22.       Sa fie consiliați și ajutați fermierii să înțeleagă rolul COP si RG, să se acrediteze asociațiile pentru aceasta activitate, dacă vom considera ca este în folosul fermierilor. În 2015 nu s-a făcut nici o acțiune de informare de către APIA, înainte de depunerea cererii de subvenție, a fost un haos total, fermierilor le-a fost greu să știe despre ce este vorba, pentru a pricepe cei așteaptă în anul 2016;
23.       Să se dea ajutoare  de stat pentru cumpărare animale de rasă (MINIMIS), dar nu ca în anul 2014, când această activitate a fost făcută pentru a câștiga bani câțiva oieri cu influență, iar restul au fost păcăliți cu miei în loc de berbeci, sau să se blocheze softul la comandă. Pe principiul C.E. accesul la drepturi egale pentru fiecare fermier se propune MINIMIS pentru tineretul femel de înlocuire matcă;
24.       Conceperea unui program de organizare de târguri și expoziții pe zone, în mai multe perioade ale anului. Președinții de asociații să se întâlnească mai des, pentru discutarea și rezolvarea problemelor.

Principalele realizări ale Federaţiei Oierilor de Munte din România

  1. Încă de la înfiinţare F.O.M. din România a procedat la identificarea tuturor problemelor cu care se confruntă oierii de munte de la noi din ţară, motiv pentru care a organizat în perioada 26-28 iunie 2009 împreună cu Federaţia Agricultorilor de Munte „Dorna” – Vatra Dornei un seminar intitulat „Oieritul din Carpaţii României încotro ? ”, eveniment care s-a desfăşurat în localitatea Moeciu din judeţul Braşov.
  2. Toate activităţile pe care şi le-a propus F.O.M. din România aparţin preocupărilor pro-fesionale din domeniul oieritului montan, fiind inutilă suprapunerea respectivelor preocupări cu acelea de ordin sindical avute în vedere de către celelalte două federaţii ale crescătorilor de ovine/caprine din România.
  3. În scopul creşterii valorii de desfacere a produselor alimentare obţinute din activităţile aparţinătoare oieritului montan, F.O.M. din România prin asociaţiile componente a atestat mai multe produse tradiţionale specifice acestor activităţi, precum sunt cele ale:

– A.C.O.E. Braşov,

– A.J.C.M.O. „Dealu Negru” BN,

– A.C.A. „Valea Muntelui” Agăş, BC,

– ş.a.

  1. Atestarea produselor tradiţionale de stână de către unele asociaţii componente a F.O.M. din România le-a adus acestora o oarecare notorietate, motiv pentru care A.C.O.E. Braşov şi A.J.C.M.O. „Dealu Negru” BN au fost invitate la seminarul „Produse agro-alimentare de munte” ţinut la Daneş lângă Sighişoara, în cadrul proiectului european mountain.TRIP- „Bucate din Carpaţi: de la ferma ta pe masa fiecăruia ! ”

Lucrările respectivului seminar s-au desfăşurat în zilele de 9 şi 10 iunie 2011 cu un deosebit succes pentru produsele tradiţionale de stână atestate, aşa încât după întoarcerea acasă s-au primit numeroase solicitări -prin poşta electronică- pentru produsele în cauză.

  1. Conturat ca obiectiv necesar de îndeplinit încă din anul 2009, standardizarea ocupaţională OIER MONTAN cu cele patru calificări:

– OIER MONTAN – nivel de studii medii,

– CRESCĂTOR DE OI MONTAN – nivel de studii gimnaziale,

– BACI MONTAN – nivel de studii gimnaziale,

– CIOBAN MONTAN – nivel de studii gimnaziale,

s-a materializat în peste doi ani şi jumătate de muncă alături de AGROM-RO MS, prin intermediul căreia s-au elaborat voluminoasele documentaţii premergătoare standardizării ocupaţionale OIER MONTAN şi s-au întreprins demersurile procedurale necesare.

  1. Aflată în atenţia diferitor structuri organizatorice guvernamentale sau nonguvernamentale, problema stânelor aşa zis europene a fost abordată în România de după aderarea la U.E. în diferite moduri, inventându-se diferite destinaţii, precum ar fi:

– case de protocol,

– stâne turistice,

– cabane pastorale multifuncţionale (inclusiv pentru vânătoare)

– ş.a., fapt care a demonstrat că activităţile propriu-zise de stână se desfăşurau alăturat „stânelor europene”, în condiţii de improvizaţie, în care igiena lăsa mult de dorit.

Astfel, F.O.M. din România şi-a fixat şi acest obiectiv de realizare a unor stâne montane igienice care să respecte exigenţele europene, putându-se exemplifica:

– stâna Prislop din Masivul muntos Călimani,

– stânile de pe păşunea comunei Spermezeu,

– dar şi altele din judeţul Bistriţa-Năsăud, precum şi anumite stâne montane din judeţele Braşov, Bacău, Hunedoara, ş.a.m.d.

  1. Din cauza lipsei totale de preocupare pentru zona montană a României din partea structurilor statului român, F.O.M. din România după exemplul altor organizaţii nonguvernamentale din această ţară a aderat la reţeaua asociativă europeană cu profil montan denumită Euromontana.

Calitatea de membru cu drepturi depline în Euromontana pentru F.O.M. din România a început cu data de 10 oct. 2011, după ce au fost îndeplinite anumite condiţii procedurale.

  1. În calitate de membră a Euromontana F.O.M. din România a elaborat la data de 12 nov. 2011 propunerile „Foaie de parcurs” pentru acţiunile Euromontana referitoare la Politica Agricolă Comună 2014-2020, propuneri care au fost comunicate imediat la Euromontana.
  2. Federaţia Oierilor de Munte din România ca principal organizator, alături de alte entităţi juridice cu care au convenit organizatorii din judeţul Braşov a organizat în ultimii patru ani evenimentul intitulat FESTIVALUL OIERILOR, care a reunit:
  • târgul de produse tradiţionale,
  • expunere cu vânzare de utilaje agricole specifice zonei montane,
  • echitaţie,
  • expoziţie de câini ciobăneşti,
  • expoziţie de oi,
  • spectacol referitor la coborâtul oilor de la munte şi răvăşitul oilor -prin prezentarea întregului inventar de stână montană transportat samarizat, alesul oilor la strunga cu răscol, ş.a.m.d.- aşa încât acest specatacol a fost şi este unic în ţară,
  • concursuri tematice referitoare la oieritul montan,
  • spectacol de cântece şi dansuri populare româneşti, ţigăneşti şi săseşti caracteristice zonei Braşov,
  • spaţii şi instalaţii de joacă pentru copii,
  • muzică prin staţia de amplificare, bufet în aer liber, vânzare de diverse produse,
  • şi multe altele, pe o pajişte aparţinătoare oraşului Zărneşti, în imediata vecinătate cu drumul naţional care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel – Piteşti.

Adică, un prilej de întâlnire între oierii montani, dar şi cu oierii din zone nemontane, oameni din diferite zone ale României care au afinităţi pentru preocupările evidenţiate, spectatori sau simpli curioşi, aşa încât întotdeauna s-au realizat cele mai ample şi complexe relaţii profesionale sau de amiciţie referitoare la ocupaţiile în cauză, relaţii economice, sau simple socializări.

De remarcat este şi faptul că dacă în cazul tuturor expoziţiilor-târg organizate oriunde în ţară sunt implicate mai multe instituţii ale statului atât logistic cât şi financiar, FESTIVALUL OIERILOR în toate cele patru ediţii s-a organizat cu implicare preponderent privată, deţinând şi din acest punct de vedere unicitatea în România.

  1. În perioada 2-4 octombrie 2012 Euromontana a organizat şedinţa Adunării Generale care s-a ţinut la Chambery – Franţa, motiv pentru care toate organizaţiile membre ale Euromontana şi-au trimis delegaţiile.

F.O.M. din România a fost prezentă la şedinţa A.G. a Euromontana cu o delegaţie compusă din 12 persoane, din judeţele: Bacău, Bistriţa-Năsăud, Argeş şi Hunedoara.

Delegaţii menţionaţi „ambasadori” şi ai portului popular din anumite zone ale ţării, au prezentat produse tradiţionale atestate din domeniul oieritului montan autohton, au avut ocazia să prezinte mai multe specificităţi ale oieritului montan românesc între care se poate enumera abundenţa animalelor mari de pradă (lupi şi urşi), lipsa căilor de acces la stânele montane din România, lipsa oricăror facilităţi din partea statului pentru acest fel de oierit, ş.a.m.d.

Dacă se mai ţine cont şi de specificul fenomenelor naturale din munţi ( fulgere, trăsnete, ploi, furtuni, etc. ) care se deosebesc total de cele din zonele joase de relief, se înţelege că oieritul montan se poate realiza numai cu oieri consacraţi, care situează România din acest punct de vedere pe locul întâi în Europa, ca să nu spunem în lume.

De aceea oieritul montan este emblematic pentru România, putând avea oricând rolul de lider european în materie, fapt care justifică cel puţin preocupările pentru standardizarea ocupaţională OIER MONTAN.

Home Contact

Persoanele de contact în cadrul Federaţiei Oierilor de Munte din România sunt:

1 Gonţea Petru Eugen Presedinte 0744432718
2 Turculeţ Vasile Secretar general 0745355455

Medicul român care figurează alături de Einstein în TOP 500 de genii ale secolului 21: Leon Dănăilă | Am operat preşedinţi de state, prim-miniştri, vagabonzi şi boschetari. Pentru mine toţi bolnavii sunt REGI

A scăzut rata mortalităţii în operaţiile pe creier de la 50-60% la doar 3-4%, a introdus microscopul operator şi a fost primul în România care a făcut operaţii pe creier cu laser, relatează activenews.ro

Este membru al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Medicale şi a altor 21 de academii şi societăţi ştiinţifice din lume. Clinica de neurochirurgie din Bucureşti există astăzi datorită lui.

Se culcă la ora 21, se trezeşte la 4, citeşte cărţi de specialitate două ore apoi pleacă la spital. De la 7 la 8 oferă consultaţii gratuite, continuă cu vizita zilnică prin saloane şi pe la 9-10 intră în operaţii, unde îl aşteaptă cele mai dificile cazuri din România. Are o faţă senină şi oferă cu inimă largă un zâmbet sincer. Este un geniu cu viaţă de ascet, care atinge nemurirea prin faptele sale.

Prof. Dr Leon Dănăilă are peste 50 de ani de neurochirurgie, ani în care a făcut aproximativ 40.000 de operaţii. La cele din perioada de început doar a ajutat, dar ulterior, când a devenit şeful secţiei de neurochirurgie vasculară pe care a înfiinţat-o în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Dr Bagdasar-Arseni, a făcut aproximativ 1.000 de operaţii pe an.

„Se spune că cel mai bun neurochirurg trebuie să aibă ochi de vultur, mâini de femeie şi inimă de leu. Neurochirurgia vasculară este cea mai grea specialitate din neurochirurgie, şi împreună cu cea cardiacă este cea mai grea din cadrul chirurgiei. Neurochirurgia e un domeniu în care trebuie să citeşti foarte mult, altfel nu ai cum să faci performanţă. Încă de mic citeam pe rupte. În facultate îmi spuneau „şoarece de bibliotecă”, îşi aminteşte doctorul Dănăilă.

Întrebat într-un interviu redat de suntsănătos.ro, ce îl motivează şi care este crezul ce l-a susţinut în toti acesti ani, profesorul raspunde:

„Fiecare celulă umană este sfântă. Credinţa mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor. Pentru bolnavi, pentru ei fac totul.

Dacă te dedici acestei meserii, trebuie să renunţi la foarte multe lucruri. Să ajuţi un bolnav, să vezi că a reînviat după ce l-ai operat, înseamnă una dintre cele mai frumoase satisfacţii posibile. Să redai viaţa cuiva cred că este cel mai important lucru de pe lumea asta. Să salvezi un om, de exemplu să-l operezi la coloana vertebrală, să fie paralizat, să-i scoţi tumora şi el să înceapă să meargă, e una dintre minunile care îţi încântă sufletul”.

„Am operat preşedinţi de state, prim-miniştri şi miniştri din România şi străinătate, oameni din clasa medie, vagabonzi, boschetari, chiar şi criminali. Pentru mine nu contează ce statut social sau meserie au, caut doar să le salvez viaţa. Zicala mea favorită este „pentru mine toţi bolnavii sunt regi”, mai spune doctorul Dănăilă.

Sursa: Nasul.tv

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*