“Unde eşti” (Gen.3/9) omule, oricine ai fi? Este nesfârşitul ecou al întrebării Creatorului, întrebare adresată fiecăruia, încă de când eram în coapsele lui Adam; Să nu zicem că n-am ştiut căci Adevăratul Tată “ne vrea cu gelozie pentru Sine.” (Iac. 4/5), nu pentru Satan, sclavagizaţi de păcat; El ne caută să ne dea Totul Totului Tot, să ne îmbrace, (nu cu frunze şi scuze Gen.3/21) ci, cu rânduiala, învăţătura, înfăptuirea, Mantia Cristică (Col.3/9-11), ca să nu mai rămânem înglodaţi în păcat (Ef.2/1), otrăviţi de gunoierul cosmic… Oricât ne-am ascunde după deget, printre uscături, vom fi găsiţi şi în gaură de şarpe, dar va fi prea târziu; ACUM (astăzi, cum învăţăm din Evrei, cap. 3 şi…) “Căutaţi pe Domnul din toată inima…” şi, precum Iov, cap. 32, prăbuşiţi-vă în pocăinţă! Prioritar, “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)”… „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape. (Isaia 55/6) Şi “secretarul” Isuss ne-a învăţat să-L căutăm pe Acela care ne dă şi ne vrea TOT binele din univers (Mat.7/7); Dar noi, cât se mai poate, de ce nu-l căutam din toată inima?” Mă veți căuta și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi’, zice Domnul și…” (Ier. 29/13-14) Si, nu uitaţi: ASTEPT RASPUNS de la fiecare om! După ce ne-am lipit de mincinosul şi uzurpatorul Satan, care s-a folosit de noi, ne-a dezbrăcat de Chipul şi Asemănarea Creatorului, şi ne-a abandonat prin hăţişul pădurii; După ce i-am întors spatele adevăratului Tată, (căci orice om nenăscut din nou din Sămânţa-Luca, 8/11- Învăţăturii lui Dumnezeu, are ca tată pe Satan, cum ne-a învăţat Lumina lumii în Ioan, 8/44); După ce am refuzat să-l primim pe Prietenul păcătoşilor în ieslea inimii şi l-am răstignit, nu pierdem nimic, dar, câştigăm Totul (şi Învierea, Iertarea, Înfierea Viaţa veşnică şi…), dacă ne întoarcem la El, ne împăcăm prin pocăinţă, ne lipim şi, umpluţi cu Plinătatea Lui, rămânem Una cu Duhul Sfânt, ca să fim găsiţi în Hristos (Ioan, cap. 15), având o credinţă, iertare, iubire, dragoste (1 Cor. cap. 13), sfinţire, smerenie, învăţătură, slujire, evlavie, neprihănire şi… “şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi -o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să -L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi”… (Fil.3/9-10); Pentru că nimic bun nu locuieşte în omul ADAMIC, (Rom. cap.7), să devenim Una cu Acela care este mai mult decât cel mai mare, tare şi mai sfânt din univers (1 Ioan 4/4) şi să-i dăm lui şefia în toate, conducerea, suveranitatea în totalitate, căci până la urmă El va domni drept Căpetenie în tot cosmosul… Mai bine este ca din Dragoste, Respect şi Recunoştinţă faţă de Dăruitor şi Creator, să-l căutăm cu plăcere, bucurie, smerenie pe Duhul Adevărului, trimis ca să ne ajute, ca să luptăm, nu ca nişte orfani (Ioan 14/18) pentru mântuire… căci „ei (cei mântuiţi n.n.) vor vedea Faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22,4.5)

a)- Invitaţie DUMNEZEIASCĂ trimisă oricărui păcătos –pentru a nu se inneca în Potopul de păcate înflăcărate până la Cer, precum în timpul lui Noe; Cine intră în “Corabia” Isuss, fără bani şi fără plată, fără icoane, lumânări, pomeni, acatiste , ritualuri, moaste iconate – scapă pentru veşnicie de chinuri şi nedreptăţi, căci…” Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Ap.21/4) ;b) Urăsc pomenile şi lumânările, icoanele şi datinile, tradiţiile şi idolatriile iconate… “Urăsc… şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi… Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! “(Isaia, cap 1)

22

Cautati pe Domnul din toata inima- ( Isaia 55:6) „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape; Infrastructura lui Antihrist: Trăind în era supravegherii; Agronom, Dr. Don Batten- În șase zile-De ce 50 de oameni de știință aleg să creadă în creație; Citate de Richard Wurmbrand; Ieșiți afară! Acum! Pregătirea pentru Dezastru: Datoria Creștină; Sir Isaac Newton: „Dumnezeul Suprem este o Ființă veșnică, infinită, absolut perfectă”; Dupa terminarea cursurilor universitare, contele… John Knox; ESENȚIALUL CREȘTINISMULUI, de John Robert Walmsley Stott; Să-ți iubești inteligența artificială? Inteligența artificială și agentul moral; Inteligența artificială ar putea crea în curând “religii care să fie de fapt corecte” și “să scrie o nouă Biblie”, afirmă un celebru istoric israelian; Globalism, fărădelege, apostazie: Lumea este gata, dar Biserica este gata? Dan Bercian – Tragedia slujbelor care înlocuiesc slava lui Dumnezeu (partea 1); Despre nazismul satanic, partea I; A fost gasita ‘particula lui Dumnezeu’?Oamenii de stiinta sustin ca au confirmat existenta bosonului lui Higgs – dar nu acorda recunoasterea Dumnezeului care l-a creat; 25 de Versete biblice despre căutarea lui Dumnezeu; Căutați-Mă și veți trăi! Căutați mai întâi;Ce înseamnă să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu?Dumnezeul care Se ascunde; Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale! Charles Spurgeon – Căutaţi mai întâi… Duhul ne dorește cu gelozie pentru Sine; Fii cu un pas înaintea diavolului; O analiză nepenticostală a lucrării Duhului Sfânt, partea a III-a; Domnul (dimpreuna cu Duhul Sfant-Capetenie si prin mijlocirea lui Isuss)te va face să fii cap, nu coadă…aaa

 (Sa ne mire ,de ce suntem cancerizati,   nauciti,confuzi chiar la distante de sute de kilometri?) Arme psihotronice; Substantial – cu Adrian Călin; Exploziile de la Crevedia, o afacere de partid și de stat: Cine sunt Stîngă și Doldurea patronii FLAGAS, oamenii PSD prin care Rusia face miliarde în România; Din seria neamuri și amante: Rafila angajează 8 consilieri la ministerul Sănătății; Citate de Pitagora, de Neale Donald Walsch, de George Washington,  de Democrit, de Lucius Annaeus Seneca, de Mark Twain, de William Shakespeare si de Albert Einstein;  Adrian Năstase, zis și Bombonel, își ascunde banii furați de la români în Panama împreună cu interlopul Horia Constantinescu; Cum erau interceptati si ascultati romanii in anii comunismului? – Substanțial; Cum mituiește Victor Drăgușin familia PSD, Ursu-Avram, cu banii cetățenilor: Antena 3 îi ridică ode cârmaciului de la Alexandria; Lupta actorului Emanuel Petran cu sistemul canceros ce a capotat în fața intereselor Ungariei, la Cluj; Baronul Toma Faliment: ”Șarpele roșu” își ascunde averea pe numele rudelor; Citate de Sun Tzu; Cei care l-au asasinat pe Ceaușescu jefuiesc țara de 34 de ani! În șase zile- De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație; Dumnezeu a creat totul cu maturitate funcțională; Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și a rezistenței împotriva tiraniei; 15 întrebări pentru evoluționiști; LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial ; „DNA Journey” urmărește strămoșii celebrităților din Africa; De ce sunt evreii atat de destepti? Cine sunt deştepţii lumii? Johnny Depp, de la procese la succese; Bizarul obicei al liderilor sovietici și ruși de a săruta bărbații pe gură; EAUSESCU, BREJNEV SI PROBLEMA BASARABIEI; Trădarea și oportunismul la români de-a lungul istoriei s-a strecurat ca o viperă și în Academia Republicii Populare Române; Topul mondial al site-urilor de știri… începe cu BBC;  Unul dintre cele mai vechi ziare din lume folosește jurnaliști „asistați de inteligența artificială”; MOȘTENIREA COMUNISMULUI; Acesti porci  “Hi-hi-ILIESCIENI”si astazi rama la temelia Romaniei, imbracati in armura luciferica… Dosarele cehoslovacilor din gulagul sovietic publicate online;jj

 Manipularea pe forumuri; Super-arma Chinei! O boală misterioasă a cuprins tot globul. E devastatoare; Ce au arătat scanările creierului unui fost diplomat american afectat de misterioasele „atacuri sonice” din China; 99 de ani de la încercarea subversivă armată a URSS de a rupe Basarabia de România; Operaţiunea Tatar-Bunar (1924), între propagandă şi dezinformare; ATENȚIE: Face Book-ul ucide blogurile! ILLUMINATI, ucigași în masă al neamului omenesc;  Societati secrete moderne (I); Supravegheat pe Internet ? Societati secrete moderne VI; Cele mai secrete organizații din lume: 5 nume oculte care alimentează teoriile conspirației… ORGANIZAŢIILE SECRETE ŞI PUTEREA LOR ÎN SECOLUL XX!Lucruri nemaiauzite despre societăţile secrete care au creat lumea modernă; Cine conduce lumea? 8 lucruri de reținut de la reuniunea Forumului globaliștilor de la Davos. Nr 1: Elitele globale nealese vor cu adevărat pașapoartele de vaccinare digitale. Fără mașini, carne sintetică, control digital total – Marea Resetare Mondială; ONU şi Forumul Economic Mondial se află în spatele “războiului global împotriva fermierilor”, spun experţi; Davosul și pretențiile Moscovei de a menține Republica Moldova în spațiul „lumii ruse”… Harari și Schwab, păpușari ai Forumului de la Davos, îngrozesc planeta: „Oamenii sunt animale hackuibile supuse unor dictaturi digitale. Nu au liber arbitru!” (Noi furam si tot noi ne judecam si ne reabilitam,ca in famiglie…) Anul în care s-au golit instanțele de dosare de corupție…România este pe primul loc în UE în topul supraaglomerării în penitenciare; (Amintiri justitiare…)Topul magistraților condamnați, rescris de ICCJ;Topul celor mai răsunătoare 10 condamnări ale anului 2023; „Galeria” judecătorilor șpăgari / Ce s-a ales de cei mai faimoși magistrați care s-au pus în solda infractorilor… Informații senzaționale din viața soților Ceaușescu. Relatările sosiei fostului dictator communist;(Daca actioneaza fara Dumnezeu cel viu,adevarat,necartonat,nepictat si iconat…) Problema neglijată ce va defini viitorul Europei; …impreuna cu alti sacali fardati in blanuri de mielusei… au dat o lovitură de stat, pentru a aghezmui cu sange nevinovat –praznicul komunismului-Jaful secolului și dictatura securității…Revista „TIME” a publicat lista celor mai influenţi 100 de oameni din lume. Cine sunt aceştia;(Cine vindeca spitalele  din Romania, imbacsite de coruptie,incompetenta ,neomenie  etc? România rămâne fără medici! Suntem pe locul trei în lume la deficitul de personal medical 

 

 

 

 63

 

(Sa ne mire ,de ce suntem cancerizati,   nauciti,confuzi chiar la distante de sute de kilometri?) Arme psihotronice; Substantial – cu Adrian Călin; Exploziile de la Crevedia, o afacere de partid și de stat: Cine sunt Stîngă și Doldurea patronii FLAGAS, oamenii PSD prin care Rusia face miliarde în România; Din seria neamuri și amante: Rafila angajează 8 consilieri la ministerul Sănătății; Citate de Pitagora, de Neale Donald Walsch, de George Washington,  de Democrit, de Lucius Annaeus Seneca, de Mark Twain, de William Shakespeare si de Albert Einstein;  Adrian Năstase, zis și Bombonel, își ascunde banii furați de la români în Panama împreună cu interlopul Horia Constantinescu; Cum erau interceptati si ascultati romanii in anii comunismului? – Substanțial; Cum mituiește Victor Drăgușin familia PSD, Ursu-Avram, cu banii cetățenilor: Antena 3 îi ridică ode cârmaciului de la Alexandria; Lupta actorului Emanuel Petran cu sistemul canceros ce a capotat în fața intereselor Ungariei, la Cluj; Baronul Toma Faliment: ”Șarpele roșu” își ascunde averea pe numele rudelor; Citate de Sun Tzu; Cei care l-au asasinat pe Ceaușescu jefuiesc țara de 34 de ani! În șase zile- De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație; Dumnezeu a creat totul cu maturitate funcțională; Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și a rezistenței împotriva tiraniei; 15 întrebări pentru evoluționiști; LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial ; „DNA Journey” urmărește strămoșii celebrităților din Africa; De ce sunt evreii atat de destepti? Cine sunt deştepţii lumii? Johnny Depp, de la procese la succese; Bizarul obicei al liderilor sovietici și ruși de a săruta bărbații pe gură; EAUSESCU, BREJNEV SI PROBLEMA BASARABIEI; Trădarea și oportunismul la români de-a lungul istoriei s-a strecurat ca o viperă și în Academia Republicii Populare Române; Topul mondial al site-urilor de știri… începe cu BBC;  Unul dintre cele mai vechi ziare din lume folosește jurnaliști „asistați de inteligența artificială”; MOȘTENIREA COMUNISMULUI; Acesti porci  “Hi-hi-ILIESCIENI”si astazi rama la temelia Romaniei, imbracati in armura luciferica… Dosarele cehoslovacilor din gulagul sovietic publicate online;

 Manipularea pe forumuri; Super-arma Chinei! O boală misterioasă a cuprins tot globul. E devastatoare; Ce au arătat scanările creierului unui fost diplomat american afectat de misterioasele „atacuri sonice” din China; 99 de ani de la încercarea subversivă armată a URSS de a rupe Basarabia de România; Operaţiunea Tatar-Bunar (1924), între propagandă şi dezinformare; ATENȚIE: Face Book-ul ucide blogurile! ILLUMINATI, ucigași în masă al neamului omenesc;  Societati secrete moderne (I); Supravegheat pe Internet ? Societati secrete moderne VI; Cele mai secrete organizații din lume: 5 nume oculte care alimentează teoriile conspirației… ORGANIZAŢIILE SECRETE ŞI PUTEREA LOR ÎN SECOLUL XX!Lucruri nemaiauzite despre societăţile secrete care au creat lumea modernă; Cine conduce lumea? 8 lucruri de reținut de la reuniunea Forumului globaliștilor de la Davos. Nr 1: Elitele globale nealese vor cu adevărat pașapoartele de vaccinare digitale. Fără mașini, carne sintetică, control digital total – Marea Resetare Mondială; ONU şi Forumul Economic Mondial se află în spatele “războiului global împotriva fermierilor”, spun experţi; Davosul și pretențiile Moscovei de a menține Republica Moldova în spațiul „lumii ruse”… Harari și Schwab, păpușari ai Forumului de la Davos, îngrozesc planeta: „Oamenii sunt animale hackuibile supuse unor dictaturi digitale. Nu au liber arbitru!” (Noi furam si tot noi ne judecam si ne reabilitam,ca in famiglie…) Anul în care s-au golit instanțele de dosare de corupție…România este pe primul loc în UE în topul supraaglomerării în penitenciare; (Amintiri justitiare…)Topul magistraților condamnați, rescris de ICCJ;Topul celor mai răsunătoare 10 condamnări ale anului 2023; „Galeria” judecătorilor șpăgari / Ce s-a ales de cei mai faimoși magistrați care s-au pus în solda infractorilor… Informații senzaționale din viața soților Ceaușescu. Relatările sosiei fostului dictator communist;(Daca actioneaza fara Dumnezeu cel viu,adevarat,necartonat,nepictat si iconat…) Problema neglijată ce va defini viitorul Europei; …impreuna cu alti sacali fardati in blanuri de mielusei… au dat o lovitură de stat, pentru a aghezmui cu sange nevinovat –praznicul komunismului-Jaful secolului și dictatura securității…Revista „TIME” a publicat lista celor mai influenţi 100 de oameni din lume. Cine sunt aceştia;(Cine vindeca spitalele  din Romania, imbacsite de coruptie,incompetenta ,neomenie  etc? România rămâne fără medici! Suntem pe locul trei în lume la deficitul de personal medical  

 

 

(Cine vindeca spitalele  din Romania, imbacsite de coruptie,incompetenta ,neomenie  etc? România rămâne fără medici! Suntem pe locul trei în lume la deficitul de personal medical

consultații medicale

SURSĂ FOTO: PLAYTECH

Țara noastră se află în capul listei celor mai afectate țări de exodul medicilor. Peste 22.000 de medici ce au studiat și s-au specializat la noi în țară activează medicina în străinătate, potrivit unei analize a platformei de date Statistica. 

Astfel, potrivit analizei, daca toți medicii s-ar întoarce să activeze în România, forța de muncă a țării ar putea crește cu până la 37 de procente.

Cum am fost afectați de exodul de medici 

Țara noastră se află pe locul trei în lume când vine vorba de migrarea medicilor noștri în alte țări. India este țara cu cei mai mulți medici cu pregătire internă care lucrează în străinătate în cadrul OCDE  Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că densitatea medicilor din India este foarte scăzută într-o comparație internațională. Cu toate acestea, chiar dacă toți medicii expatriați s-ar întoarce acasă, acest lucru nu ar consolida cu mult forța de muncă medicală din India. 

După o analiză a țărilor în care au fost disponibile date, cel mai recent se arată că 75.000 de medici formați în India lucrau în OCDE. Aproximativ două treimi dintre aceștia se stabiliseră în Statele Unite iar 19.000 se stabiliseră și activau medicina în Marea Britanie. 

Numărul medicilor formați în China care lucrau în OCDE a fost mult mai mic, de aproximativ 8.000, care au ales ca destinații în principal SUA și Australia. 

Sub India, se situează Pakistan, cu un număr de 25.607. Numărul de medici care au părăsit Pakistanul însumează aproximativ 10,6% din forța de muncă

După România, pe listă se află Germania, cu 18.827 de medici plecați din țară, apoi Marea Britanie, cu 18,314 medici. Lista se termină cu Rusia, Egipt și Polonia, potrivit Economedia.ro. 

Câți doctorii mai avem de fapt în țară 

„În 1990, în țara noastră profesau 38.997 de medici, în timp ce în 1989 în unitățile sanitare subordonate primăriilor, Ministerului Sănătății și Ministerului Învățământului își desfășurau activitatea 39.306 medici, conform unor cifre obținute de la INS”. 

În anul 2021, aveam puțin peste 2.700 de medici specializați în terapie intensivă la nivel național, în timp ce, în același an, tot la nivel de țară existau doar 247 de medici de sănătate publică și management. În România lucrează 698 de epidemiologi și puțin peste 2.900 de pediatri. 

„În privința situației migrației medicilor, subliniem faptul că aceste cifre reflectă numărul medicilor care au solicitat certificat de bune practici în vederea practicării profesiei de medic în afara țării, neputând fi compilată o evidență a celor care practică efectiv medicina în alte state”, arată Colegiul Medicilor din România. 

„Ulterior eliberării documentelor pentru a profesa în străinătate, petenții nu informează Ministerul Sănătății referitor la utilizarea acestora în alte state ale Uniunii Europene”, transmite și Ministerul Sănătății 

 

 

 

https://www.infofinanciar.ro/romania-ramane-fara-medici-suntem-pe-locul-trei-in-lume-la-deficitul-de-personal-medical.html

 

 

 

 

 /////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Revista „TIME” a publicat lista celor mai influenţi 100 de oameni din lume. Cine sunt aceştia

FOTO – Captură de ecran Marca
  • Revista „TIME” a publicat lista anuală a celor mai influente 100 de persoane din lume.
  • Ediția are 4 coperte la nivel mondial.
  • „Time” este una dintre cele mai importante reviste de informații săptămânale din SUA.

Revista „TIME” a publicat lista anuală a celor mai influente 100 de persoane din lume, deși nu a dat nicio ordine personalităților care apar pe ea.

Lista realizată de prestigioasa revistă americană „TIME“ , în fiecare an, cuprinde cinci categorii: pionieri, artişti, lideri, legende şi titani.

Top 100 cei mai influenţi oameni din lume din 2023 , potrivit revistei „Time“:

ARTIȘTI

Michael B. Jordan, actor

Drew Barrymore

Ali Wong

Austin Butler

Aubrey Plaza

Rian Johnson

Salma Hayek Pinault

Zoe Saldaña

Judy Blume

Colin Farrell

Lea Michele

Simone Leigh

Wolfgang Tillmans

Suzan-Lori Parks

Neil Gaiman

Shervin Hajipour

El Anatsui

Colleen Hoover

Steve Lacy

Icon

Jennifer Coolidge

Ke Huy Quan

Sara Mardini and Yusra Mardini

Shah Rukh Khan

Pedro Pascal

Brittney Griner

Regele Charles al III-lea

Salman Rushdie

RowVaughn Wells

Tracie D. Hall

Peng Lifa

Shannon Watts

Haluk Levent

Imara Jones

Yvon Chouinard

Pionieri

Doja Cat

Mikaela Shiffrin

Bella Hadid

Sam Altman

Niloofar Hamedi and Elaheh Mohammadi

Thom Browne

S.S. Rajamouli

MrBeast

Elizabeth Maruma Mrema

Britney Schmidt and Peter Davis

Sam Rivera

Robin Zeng

Edward Reynolds

Margaret Mitchell

Lideri

Olena Zelenska

Luiz Inácio Lula da Silva

Hakeem Jeffries

Evan Gershkovich

Janet Yellen

Sherry Rehman

Mitch McConnell

Anthony Albanese

Margrethe Vestager

Joe Biden

Samuel Alito

Gustavo Petro

Gina Raimondo

Oleksandra Matviichuk

Fumio Kishida

Cindy McCain

María Herrera Magdaleno

Olaf Scholz

Bola Ahmed Tinubu

Min Aung Hlaing

Titani

Angela Bassett

Laurene Powell Jobs

Lionel Messi

Padma Lakshmi

Johan Rockstrom

Beyoncé

Patrick Mahomes II

Elon Musk

Gina Prince-Bythewood

Karen Lynch

Shou Zi Chew

Ozlem Tureci and Ugur Sahin

Deborah Lipstadt

Inovatori

Bob Iger

Sarah Kate Ellis

Kylian Mbappé

Natasha Lyonne

Monica Simpson

Nathan Fielder

Wanjira Mathai

Hidetaka Miyazaki

Jerrod Carmichael

Catherine Coleman Flowers

Sean Sherman

Iga Swiatek

Kate Orff

Dimie Ogoina

Andrea Kritcher

Despre revista TIME”

Time” sau Time Magazine” este una dintre cele mai importante reviste de informații săptămânale din SUA .

 

 

https://alephnews.ro/business/revista-time-a-publicat-lista-celor-mai-influenti-100-de-oameni-din-lume-cine-sunt-acestia/

 

 

 

 

  

////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

…impreuna cu alti sacali fardati in blanuri de mielusei… au dat o lovitură de stat, pentru a aghezmui cu sange nevinovat –praznicul komunismului-Jaful secolului și dictatura securității

 

 

 

Valentin Anghelache Ivan si Gelu Nastasa

 

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1420817418644491&set=p.1420817418644491&type=3

 

Pe 22 Decembrie 1989 , un grup de generali și colonei de securitate și armată, cu școli militare și academii militare făcute la Moskova , în frunte cu spionii sovietici Ion Ilici Iliescu ( KGB) , Silviu Brukan ( KGB ) , generalul Nicolaie Militaru ( șeful GRU pe România ) , generalul Vasile Ionel ( șeful KGB pe România ) , generalul Ștefan Kostyal ( GRU ) , generalul Victor Atanasie Stănculescu ( AVO-GRU ) , generalul Gheorghe Logofătu ( KGB ) , generalul Gheorghe Carp ( KGB ) , contraamiralul Emil Cico Dumitrescu ( KGB ) , Virgil Astalosz Măgureanu ( AVO-GRU ) , Petre Roman ( KGB ) și Gelu Voican Voiculescu ( AVO-GRU ), impreuna cu alti sacali fardati in blanuri de mielusei… au dat o lovitură de stat militară KGB-GRU , sub coordonarea colonelului KGB Iuri Mihalov , atașatul militar al ambasadei URSS la București și al ambasadorului URSS la București , Evgheni Tiajelnikov;Cu acestia  si cu alti actori au  demarat Praznicul komunismului…Au capturat revoluția română , auinsangerat oameni nevinovati,   , i-au executat miseleste pe Nicolaie și Elena Ceaușescu și au trecut la executarea punct cu punct a planului banditesc , satanic de distrugere sistematică și programatică a României , plan întocmit la Moskova care prevedea următoarele :

1 )Devalizarea conturilor securității , în care se aflau banii obținuți prin traficarea muncii poporului român și prin falimentarea forțată a intreprinderilor de stat socialiste , de către firmele securității în frunte cu ” IC . Dunărea ,, .

2 ) Lichidarea economiei naționale a României , mînă în mînă cu generalii și coloneii ruși KGB-GRU .

3 ) Jefuirea bogățiilor naturale ale țării , mînă în mînă cu generalii și coloneii ruși KGB-GRU .

4 ) Lichidarea din fașă a oricăror forțe politice democratice naționale , care ar fi putut ajunge la conducerea României , așa cum s-a întâmplat cu PNȚCD și PNL și umplerea scenei politice românești cu o adevărată ciupercărie de partide clonate în pepiniera de cadre KGB-Securitate-PCR , după cum urmează :

1 )Clone KGB : FSN-FDSN-PDSR-PSD-CCR-PRO.RO-ALDE-AUR

2 ) Clone PCR : PSM-PRM-PER-PUNR-UNPR-PC

3 ) Clone securitate CIE/DIE/SIE : FSN-PD-PDL-PMP .

Imediat cum s-au văzut instalați la pupitrele de comandă ale statului român , din ordinul lui Ion Ilici Iliescu și cu binecuvântarea Kremlinului , generalii și coloneii devotați Moskovei , în frunte cu generalii Mihai Caraman , Ioan Moț , Victor Nănescu , Alexandru Tănăsescu , Vasile Angelescu , Constantin Silinescu , Gheorghe Logofătu și Gheorghe Carp , s-au constituit într-un grup infracțional organizat și în jurul grupului au format o adevărată caracatiță relațională din foști ofițeri CIE/DIE , politicieni și înalți funcționari de stat formați ca ofițeri acoperiți în pepinierele de cadre KGB-Securitate-PCR , procurori , judecători și directori de intreprinderi de stat socialiste , caracatiță relațională coordonată atent de la Moskova , care a deschis larg porțile statului român , în vederea capturării celor mai importante sectoare ale economiei naționale a României ( petrol-gaze-energie , metalurgie-siderurgie , bănci ) , de către mafia rusă condusă de generalii/coloneii KGB-GRU : Alexandr Kondyakov , Victor Ustinov , Igor Ziuzin , Vitali Machitski , Oleg Deripaska , Mihai Cernoi , Igor Borovikov , Alexandr Kalinin , Serghei Shmatko , Anatol Coman și Boris Golovin .

Acești ofițeri ruși s-au implicat direct în procesele de privatizare împreună cu foști ofițeri de securitate , cu predilecție cei din DIE , care nu au mai virat valuta din conturile operative în 1990 , profitând de destructurarea regimului ceaușist , astfel 174 de ofițeri care însumau aproape 7 miliarde $ s-au lansat în afaceri internaționale , prăduind făra nici un control , majoritatea resurselor strategice ale României , mînă în mînă cu mafia generalilor și coloneilor ruși KGB-GRU .

După ce au capturat aproape tot sectorul metalurgie-siderurgie , rușii au transferat cele mai importante utilaje în Rusia și restul l-au topit , lăsând în urma lor peste 100.000 de șomeri și zeci de orașe în faliment .

În perioada 1990-1996 , guvernarea Iliescu-KGB-Roman-Văcăroiu , a distrus ( sau a vîndut pe nimic mafiei ruse ) peste 2700 fabrici , uzine și combinate .

În perioada 2000-2004 , guvernul Iliescu-KGB-Năstase a distrus ( sau a vîndut pe nimic mafiei ruse ) peste 2300 fabrici , uzine și combinate .

După ce a prăduit România cu peste 3000 de miliarde , împreună cu politicienii pe care i-a pregătit ca ofițeri acoperiți și i-a propulsat în cele mai importante funcții de partid și de stat , mafia securității a trecut la afaceri cu statul , ca să se îmbogățească în continuare jefuind resursele țării .

O bună parte a celor 3280 de ofițeri conspirați ai DIE , care erau in sistem în 1990 , au devenit în ultimii 32de ani , mari ” capitaliști ,, ( de ex : Dan Voiculescu , Viorel Cataramă , George Constantin Păunescu , Ioan Nicolaie , George Copos , Nicolaie Voiculescu , Frank Vasile Timiș , Ovidiu Tender , Constantin Anghelache , Teodor Ilieș , Gheorghe Horotan , Ion Țiriac , Gheorghe Bebe Ionescu , Victor Dombrovschi ) , reușind să-și ascundă apartenența la spionajul ceaușist deoarece acesta i-a dotat cu cărți de muncă , livrete militare , buletine de identitate și alte acte fictive ce atestă că au lucrat în instituțiile civile . Ei și-au clădit un adevărat imperiu al crimei organizate economico-financiare , cu ramificații în toate paradisurile fiscale ale lumii și în mod deosebit în Dubai și la Monaco .

În ultimii 20 de ani , mafia securității s-a reorientat cu ” afacerile ,, în domeniul energiei , un domeniu cu posibilități enorme pentru cei ” avizați ,, în care excelează de mulți ani , o haită întreagă de dinozauri ai securismului satanic , în frunte cu Ristea Priboi , Dan Voiculescu , Virgil Astalosz Măgureanu și Virgil Ardelean .

De 32 de ani , stăpînul de facto al Republicii este un grup infracțional organizat , format din generali și colonei de securitate ( în rezervă ) , grup la care au aderat și capii serviciilor secrete actuale SRI-SIE-SPP-DGIPI și care și-a creeat o adevărată armată proprie formată din zeci de mii de ofițeri acoperiți SRI-SIE-SPP-DGIPI , formați în pepinierele de cadre patronate de membrii grupului infracțional organizat , pe care putem să-l numim generic ” mafia generalilor și coloneilor de securitate ,, și care are legături strânse cu Moskova .

Înainte de Decembrie 1989 , în România erau 400.000 de informatori ai securitatii , dintre care 10.000 erau minori ( elevi de școală generală și liceu ) . În 32 de ani , peste 30.000 de foști informatori ai securității au fost pregătiții ca ofițeri acoperiți și au fost plasați în politică , procuratură , justiție , administrația centrală și locală , conducerile companiilor de stat , mass-media , Biserica Ortodoxă Română , Federația Română de Fotbal și o mare parte a mediului de afaceri românesc .

Prin intermediul acestei armate private , asemănătoare cu garda pretoriană a împăraților romani , mafia generalilor și coloneilor de securitate a capturat aproape tot statul român , parazitează și devorează toate resursele țării , precum viermii care s-au cuibărit în interiorul unui măr și-l devorează pînă la ultima bucățică .

 

 

 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1420817418644491&set=p.1420817418644491&type=3

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Daca actioneaza fara Dumnezeu cel viu,adevarat,necartonat,nepictat si iconat…) Problema neglijată ce va defini viitorul Europei

 

 

de Brigitte Granville   

 

 

DIJON – Dintre toate testele mari cu care se confruntă Uniunea Europeană la sfârșitul anului 2023, cele mai importante vor primi cea mai mică atenție.

 

În timp ce liderii europeni lucrează la un acord privind noile reguli fiscale care guvernează bugetele statelor membre, este în joc nimic altceva decât chiar sustenabilitatea uniunii monetare a Europei. În comparație cu această chestiune seacă, alte probleme majore de pe ordinea de zi la Summit-ul UE din 14-15 decembrie par, desigur, mai presante. Înalți oficiali din UE, Statele Unite și Ucraina avertizează despre capacitatea Ucrainei de a continua să se apere împotriva Rusiei, care ar putea fi pusă în pericol, dacă guvernele europene și Congresul SUA n-ar aproba noi pachete de ajutor militar.

 

În timp ce o înfrângere ucraineană ar eroda credibilitatea UE și ar putea pune în pericol securitatea acesteia, liderii europeni trebuie, de asemenea, să abordeze amenințările din interior. De fapt, aceste probleme sunt împletite. Cei care contestă regulile fiscale ale UE și cei care blochează finanțarea pentru Ucraina sunt aceiași oameni. Conduși de prim-ministrul ungar Viktor Orbán, spoilerele includ acum noul guvern al Slovaciei sub Robert Fico și ar putea obține în curând un nou recrut din „vechea Europă”, după succesul Partidului de dreapta pentru Libertate al lui Geert Wilders în Olanda. Mai rău, alte state membre ar putea considera intransigența acestor țări convenabilă, chiar dacă nu o spun deschis.

 

Cu siguranță, problema populistă a Europei poate părea îndepărtată de sarcina de a elabora noi reguli fiscale care să înlocuiască Pactul de stabilitate și creștere, care a fost abandonat la începutul pandemiei în 2020. La urma urmei, majoritatea liderilor populiști sunt concentrați ferm pe imigrație și au abandonat discuțiile despre părăsirea zonei euro și restabilirea monedelor naționale. Amenințarea inițială la adresa uniunii monetare – și…

 

Cont. aici

 

https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/uniunea-europeana-acord-reguli-fiscale-952356.html

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Informații senzaționale din viața soților Ceaușescu. Relatările sosiei fostului dictator communist

 

 

Informații din viața dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena, au fost făcute publice în premieră la antena3 de către sosia președintelui, fostul ofițer de securitate Dumitru Burlan. Cuplul prezidențial a fost executat în timpul Revoluției din decembrie 1989, care a pus capăt regimului comunist.

 

 

„Acest popor merită să știe pe ce drum a apucat”, a spus sosia lui Nicolae Ceaușescu.

 

Dumitru Burlan a început să lucreze în cadrul Direcției a V-a a Securității Statului la vârsta de 20 de ani și a lucrat în preajma dictatorului timp de peste  16 ani. Fostul ofițer trebuia să verifice toate persoanele care intrau în contact cu familia Ceaușescu.

 

„Țara noastră, din 1969 până în 1975, a fost raiul pe pământ pentru români. Aveam de toate. Am mai dus-o încă cinci ani, până în 1980, dar nu așa de bine”, a povestit acesta.

 

Cum a ajuns Dumitru Burlan sosia dictatorului

 

Ofițerul a relatat despre conjunctura care l-a dus în preajma președintelui. „Rușii i-au pus gând rău atunci. Generalul Pleșiță a mers la Nicolae Ceaușescu cu două dosare și i-a propus ca timp de zece zile să nu facă vizite, iar în aceste zece zile în coloana oficială dumnealui să nu fie în mașina prezidențială, ci să fie un ofițer. Eu aveam înălțimea perfectă a lui Ceaușescu, 1,69. Nicolae Ceaușescu i-a zis că nu e de acord cu așa ceva”.

 

Dumitru Burlan a vorbit pe larg despre evenimentele care l-au convins pe șeful statului că are nevoie de o persoană care să-i semene. „La început nu a vrut, era cam orgolios. Zicea că nu se poate. Îl convinge Pleșiță că rușii vor să-l omoare și Nicolae Ceușescu a fost de acord cu dosarul meu. Eu aveam 33 de ani, el avea 50 de ani”

 

„A început operațiunea. Treaba mea era să plec de acasă cu tot alaiul, îmbrăcat ca el. Nicolae Ceaușescu nu stătea pe banchetă, stătea în față. Era toamna anului 1972, lumea mă saluta pe străzi. Trebuia să mă comport exact cum se comporta el. Ajungeam la Comitetul Central și mă duceam la serviciul meu și îmi făceam treburile mele personale”.

 

„În prima zi am zis că e un exercițiu de apărare. Nu mi s-a spus. Pe urmă generalul Pleșiță mi-a spus ce trebuie să fac. Dacă refuzam mă dădea afară din Securitate și în spatele meu erau trei copii. Nu m-a împușcat nimeni, după zece zile m-am întors la activitatea mea”, și-a mai amintit el.

 

“Generalul Milea a fost asasinat”

 

Fostul ofițer este de părere că generalul Milea, care s-a sinucis în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, a fost de fapt asasinat.  

 

Am fost arestați pe data de 8 ianuarie 1990 și am fost trecut în rezervă, pensionar. Ne-a dus la o unitate militară de tancuri din Pantelimon, acolo era și aghiotantul lui Milea. Am fost arestat 50 de zile. Toți colegii mei au văzut că dimineața la ora șase o mașină îl lua pe maiorul Vătămănescu, aghiotantul lui Milea, ministrul Apărării. Discutam cu colegii și nu știam de ce tot timpul dispărea Vătămănescu. Discutam între noi și toți ne-am gândit că Vătămănescu este implicat. Era aghiotantul personal. Nu toți credeau că Milea a fost omorât. După arest m-am dus acasă și în luna aprilie am plecat la Spitalul Elias să-mi iau medicamente și din întâmplare mă întâlnesc cu doctorul Oșanu, neurolog, și mi-a zis că Milea a fost omorât. Venise acolo, a fost dus la reanimare. Traiectoria glonțului era dreaptă, el a fost omorât de la o distanță de doi metri”.

 

“Elena Ceaușescu era diabolică”

 

Așa cum se zvonea și la acea vreme, fostul ofițer de securitate a povestit că Elena Ceaușescu era extrem de rea și apela la trucuri inimaginabile pentru a-și testa angajații care făceau curățenie în vila prezidențială.

 

„Eu răspundeam de tot personalul lor. Elena era afurisită. O fată mi-a spus că a găsit în cadă o bucățică de scotch. Ea lipea acel scotch să vadă dacă femeia de serviciu spală cada peste tot. Sau băga frunze sub covor să vadă dacă face curat”, a povestit Dumitru Burlan.

 

 

 

https://jurnalul.ro/stiri/observator/informatii-senzationale-din-viata-sotilor-ceausescu-relatarile-sosiei-fostului-dictator-comunist-830674.html

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

„Galeria” judecătorilor șpăgari / Ce s-a ales de cei mai faimoși magistrați care s-au pus în solda infractorilor

 

 

comisarul.ro

 

 

Ziare.com prezintă figurile din galeria magistraților-infractori de numele cărora se leagă cele mai mari scandaluri de corupție judiciară: unii au scăpat prin prescripție și iau pensie specială, alții și-au executat pedeapsa și apoi au trecut în avocatură, în timp ce câțiva sunt încă după gratii.

 

Ana Maria Chirilă a fost adusă la Curtea de Apel București, joi seară, unde colegii ei din magistratură au arestat-o pentru 30 de zile pentru infracțiunile de luare de mită, complicitate la trafic de influență, consum de droguri și divulgare de informații nedestinate publicității.

 

Pe scurt, judecătoarea Ana Maria Chirilă lua bani de la infractori, îi ajuta să scape de dosare, apoi se droga cu ei în apartament. Fostul magistrat a contestat măsura arestului preventiv pe rolul Înaltei Curți.

 

O altă judecătoare, Gabriela Cristina Mazilu de la Tribunalul București (detașată la Curtea de Apel), a fost prinsă de inspectorii Agenției Naționale de Integritate (ANI) că nu poate justifica peste 30.000.000 de lei din avere. Este vorba despre o diferență de aproximativ 6 milioane de euro între veniturile judecătoarei și averea acumulată, pe care acesta nu o poate explica.

 

Ads

 

Florin Costiniu, judecătorul din „buzunarul” lui Cătălin Voicu

Un caz „de succes” al cumulării pensiei speciale de magistrat (chiar în condițiile unei condamnări penale definitive) cu veniturile din avocatură este cel al fostului judecător Florin Costiniu, prezent membru al Baroului București.

 

Pe data de 22.04.2013, Florin Costiniu a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare în dosarul de corupție în care a fost judecat alături de fostul senator Cătălin Voicu (7 ani cu executare) și oamenii de afaceri Marius Locic (4 ani cu executare) și Costel Cășuneanu (4 ani cu suspendare).

 

Florin Costiniu a fost găsit vinovat pentru că l-a sprijinit pe Cătălin Voicu – din funcția de judecător și fost președinte al Secției Civile a Înaltei Curți – să intervină pe lângă magistraţii Secţiei Contencios al aceleiați instanţe pentru a-i determina să adopte o soluţie în favoarea firmei lui Costel Cășuneanu.

 

Avocatul Florin Costiniu este soțul fostei judecătoare Viorica Costiniu, președinta de onoare a Asociației Magistraților din România, una dintre cele mai vehemente voci atunci când vine vorba de pensiile magistraților.

 

Ads

 

În acest dosar a fost inculpată și Corina Corbu, actuala șefă a Instanței supreme, dar a primit achitare.

 

Judecătoarea Georgeta Barbălată dădea „alarma” la percheziții

O altă judecătoare de la Înalta Curte care a avut probleme cu legea este Georgeta Barbalată.

 

Ea a fost condamnată definitiv, de colegii ei de la instanța supremă, la pedeapsa de 4 ani cu executare pentru favorizarea infractorului.

 

Georgeta Barbălată a fost acuzată că, în 10 iulie 2012, a aflat că procurorii DNA au solicitat instanţei supreme autorizarea percheziţiilor la domiciliile lui Mihai Vlad (fost șef SIPI), George Bălan (procuror) şi Marcel Sâmpetru (procuror), în dosarul în care cei trei erau cercetaţi penal.

 

Judecătoarea l-a avertizat pe Mihai Vlad prin intermediul altei persoane că domiciliul său ar putea să fie percheziţionat şi că are probleme legate de Bălan, Sâmpetru şi DNA, asigurându-i astfel timpul necesar pentru a distruge şi ascunde documente şi obiecte compromiţătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, zădărnicind astfel urmărirea penală.

 

Ads

 

De asemenea, judecătoarea Georgeta Barbălată a dispus emiterea unor mandate de siguranţă naţională pe numele unor persoane, la solicitarea SRI, apoi i-ar fi divulgat lui Mihai Vlad date referitoare la persoanele care făceau obiectul de cercetare al structurilor informative, „acţiunile sale fiind de natură a pune în pericol siguranţa statului”.

 

Adrian Toni Neacșu condamnat pentru deconturi fictive de la CSM

Adrian Toni Neacşu, fost judecător şi membru al CSM, a fost condamnat definitiv de Înalta Curte la un an închisoare cu suspendare, pe 23.03.2015, pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, fals intelectual, participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

 

De asemenea, Toni Neacşu a fost obligat să plătească 13.136 lei către Consiliul Superior al Magistraturii.

 

Toni Neacşu a fost trimis în judecată de DNA în aprilie 2013, el fiind acuzat că, în perioada iulie – decembrie 2012, în calitate de membru CSM, a încasat nejustificat de la CSM suma de aproximativ 67.000 lei, reprezentând venituri din salarii şi asociate (din care diurnă de detaşare în sumă de peste 13.000 lei), aferente unui număr de 48 de zile în care a absentat nemotivat de la serviciu.

 

Ads

 

Procurorii DNA arătau că magistratul a beneficiat de plata integrală a acestor drepturi de natură salarială şi asociate pe baza a 10 documente justificative falsificate de inculpat – foi colective de prezenţă şi cereri pentru plata cheltuielilor de diurnă de detaşare.

 

În prezent, Toni Neacșu este avocat în Baroul București, iar în timpul liber se „bate” pe Facebook pentru drepturile infractorilor.

 

Judecătoarea Puscaș, pensionară specială după prescripție

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în luna martie a acestui an încetarea procesului penal împotriva judecătoarei Elena Burlan-Puşcaş, care primise în primă instanţă o condamnare de 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru corupţie, după ce faptele s-au prescris.

 

În iulie 2020, Elena Burlan-Puşcaş a fost condamnată de Curtea de Apel Bucureşti la 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare pentru luare de mită.

 

La judecarea apelului, Instanţa supremă a constatat că faptele de care era acuzată judecătoarea s-au prescris, fiind aplicate în acest sens două decizii ale Curţii Constituţionale.

 

Ads

 

În consecinţă, condamnarea de la prima instanţă a fost anulată, iar judecătoarea Burlan a primit salariile restante din 2018 la zi. Pe de altă parte, judecătorii au dispus confiscarea sumei de 10.000 euro, bani luaţi ca mită de judecătoarea Burlan.

 

Imediat după hotărârea de încetare a procesului penal, judecătoarea s-a retras din activitate și va încasa pensie specială.

 

Dinu și Costache, judecătoarele din solda lui Dinel Staicu

Pe 30.05.2018 fosta judecătoare Viorica Dinu a fost condamnată de Înalta Curte la şapte ani de închisoare cu executare, iar Antonela Costache la 6 ani de închisoare, în dosarul în care acestea au fost acuzate de luare de mită şi trafic de influenţă în legătură cu soluţionarea favorabilă a unor dosare.

 

Printre aceste dosare se număra și cel în care era arestat preventiv Dinel Staicu, de la care cele două au cerut 150.000 de euro.

 

Potrivit DNA, în cursul anului 2011, Dinu Viorica şi Antonela Costache, judecătoare la Tribunalul Bucureşti, au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat avocați, grefieri, arhivari și alte persoane în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară.

 

În presă au aparut detalii inedite despre acest caz: stenograme care dezvăluiau cum se vindeau sentințele pe bani sau cum judecătoarele au fost păcălite că, dacă vorbesc în liftul tribunalului capitonat cu aluminiu sau la telefoane vechi nu pot fi interceptate, dar și cum erau dirijate dosarele la anumiți magistrați.

 

Viorica Dinu este încă la pușcărie, pe când Antonela Costache a fost eliberată condiționat.

 

Geanina Terceanu, judecătoarea „vrăjită” de Cristi Borcea

Fosta judecătoare Geanina Terceanu a fost eliberată condiționat în august 2021, după executarea efectivă a jumătate din pedeapsa de 7 ani primită pentru șpăgile primite de la Cristi Borcea și de la frații Ioan și Victor Becali.

 

În februarie 2009, Geaninei Terceanu, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, i-a fost repartizat dosarul transferurilor de fotbalişti, în care fraţii Becali şi Cristian Borcea, alături de alţi conducători din fotbal, fuseseră trimişi în judecată pentru înşelăciune şi evaziune fiscală.

 

Pe 03.04.2012, Geanina Terceau a pronunţat în dosarul respectiv o hotărâre de achitare faţă de toţi inculpaţii, pe motiv că „fapta nu există”.

 

Potrivit rechizitoriului, pentru a pronunţa această soluţie de achitare, Terceanu a primit, în intervalul aprilie 2009 – mai 2012, o sumă totală de 195.000 de euro.

 

Din acești bani, 10.000 de euro proveneau de la Cristi Borcea, care o invitase pe judecătoare acasă la el, unde i-a strecurat șpaga în poșetă.

 

„Inițial, am crezut că banii erau pentru că ne-am plăcut reciproc, dar a fost doar impresia mea”, a încercat să justifice judecătoarea banii de la Borcea.

 

Ulterior, în martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat definitiv pe cei implicaţi în Dosarul Transferurilor, desfiinţând astfel soluţia de achitare dată de judecătoarea Terceanu.

 

Stan Mustață, judecătorul care se îmbăta cot la cot cu infractorii

Judecătorul Stan Mustață făcea parte din completul de judecată care urma să soluționeze în apel dosarul lui Dan Voiculescu, în momentul în care procurorii l-au „umflat” chiar de la sediul Curții de Apel București, alături de o grefieră.

 

„În cursul anului 2013, Mustață Stan, Boraciu Ion și Alexandru Florian au constituit un grup infracțional organizat, gruparea fiind sprijinită de Curea Mariana, în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție judiciară, urmărind obținerea de beneficii materiale. În acest context, în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, membrii grupului au accesat informații cu caracter confidențial din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, în vederea identificării și contactării mituitorilor și cumpărătorilor de influență, în scopul pretinderii de la aceștia a unor foloase materiale, în schimbul obținerii unor hotărâri judecătorești favorabile”, arătau procurorii.

 

În timpul procesului, Stan Mustață le-a spus judecătorilor că este „băutor de vin” şi că, dacă nu ar fi consumat alcool, ar fi conştientizat „pericolul” şi nu ar mai fi ajuns în boxa acuzaţilor.

 

Stan Mustanță a fost condamnat definitiv la 8 ani de închisoare pe data de 11.05.2016, iar în august 2018 a suferit un infarct în timpul detenției.

 

Mircea Moldovan, judecătorul șpăguit familia Adamescu

Fostul judecător Mircea Moldovan a condamnat definitiv pentru 7 infracțiuni de luare de mită și 2 de abuz în serviciu la 12 ani și 2 luni de pușcărie în dosarul de corupție al fostului afacerist Dan Adamescu.

 

Mircea Moldovan primise pe fond pedeapsa-record de 22 de ani de pușcărie, însă Înalta Curte l-a iertat de 10 ani din condamnare în 2016.

 

Tot atunci au fost condamnați și alți trei foști colegi ai lui Moldovan:

 

Ion Stanciu — 3 ani și 4 luni închisoare cu executare;

Elena Rovența — 4 ani și 6 luni închisoare cu executare;

Ciprian Sorin Viziru — 4 ani și 6 luni închisoare cu executare.

În prezent, fostul judecător este în închisoare, la Penitenciarul Jilava, de unde depune cereri peste cereri pentru a i se recunoaște vechimea în magistratură.

 

Ultimul demers de acest fel al lui Mircea Moldovan a fost respins de Curtea de Apel București pe data de 5 aprilie 2023. Fostul judecător se „bătea” în civil cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, căreia îi solicita să îi achite pensia cuvenită începând cu data de 15.01.2017.

 

Judecătorul Moldovan a primit bani şi bunuri în valoare de 29.935,95 lei, iar Ion Stanciu a primit, în cursul lunilor iunie 2013 şi decembrie 2013 (11.12.2013), suma de 15.000 euro (10.000 euro în luna iunie 2013 şi 5.000 euro în luna decembrie 2013) de la inculpatul Adamescu Grigore-Dan şi de la o altă persoană, prin intermediul şi cu ajutorul Monicăi Borza, pentru a pronunţa o hotărâre favorabilă într-un dosar, respectiv de a accepta deschiderea procedurii insolvenţei unei societăţi coordonate de omul de afaceri menţionat şi în schimbul numirii unei anumite societăţi de insolvenţă drept administrator judiciar.

 

Totodată, Moldovan a primit, în perioada septembrie 2013 – 05.05.2014, de la Cristina Popa, prin intermediul unui denunţător, suma totală de 7.300 lei (în şapte tranşe) şi produse de patiserie. Şi judecătorii Elena Rovenţa şi Ciprian Viziru au primit bani pentru a pronunţa hotărâri favorabile în mai multe dosare.

 

 

https://www.comisarul.ro/articol/galeria-judecatorilor-spagari-ce-s-a-ales-de-cei-m_1511657.html

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

Topul celor mai răsunătoare 10 condamnări ale anului 2023

 

 

Autor: Alice Draghici

 

 

Doi foști miniștri de Finanțe, doi primari, un șef de Consiliu Județean, un medic și un colonel de Jandarmerie au ajuns la pușcărie în anul 2023 pentru fapte de corupție, fiind condamnați alături de un îndrăgit fotbalist care a insistat să șofeze fără permis.

Judecătorii i-au trimis pe toți la pușcărie în ciuda deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți pe tema prescripție, deoarece prevederile lor nu se aplicau în aceste cazuri.

 

Alți 6.747 de infractori au fost mai norocoși și au scăpat. Anul 2023 a avut mai puține condamnări cu executare decât anii precedenți, urmare a „marii prescripții” date de CCR și ICCJ prin hotărâri care au golit instanțele de procese, informează Ziare.com.

 

În urma demersurilor Ministerului Justiției în recuperarea infractorilor fugari, timpul de repatriere a acestora s-a redus de la câțiva ani la câteva luni.

 

 

Italia, principala destinație a fugarilor români a început să admită cererile de extrădare formulate de autoritățile din România.

 

Cătălin Cherecheș – Fostul primar al municipiului Baia Mare a primit pe data de 24 noiembrie 2023 o pedeapsă de 5 ani de pușcărie, dar a fugit din țară înainte de pronunțarea deciziei, fiind prins în Germania patru zile mai târziu.

 

Cherecheș cerut 400.000 de lei de la un denunțător, căruia s-a solicitat în mod expres să nu-i remită decât sume cuprinse între 10.000 și 20.000 de lei.

 

Pe data de 26 aprilie 2016, procurorii l-au prins pe Cherecheș în flagrant cu 25.000 de lei.

 

Tudor Pendiuc – Fostul primar al Piteștiului a ajuns la pușcărie pe data de 5 mai 2023, după ce a fost condamnat 4 ani în Dosarul Publitrans de Curtea de Apel București. Tudor Pendiuc, care primise la fond o pedeapsă de 8 ani de închisoare, a scăpat de acuzația de luare de mită urmare a intervenției prescripției. Judecătorii l-au condamnat, însă, pentru abuz în serviciu, iar decizia este definitivă.

 

Tudor Pendiuc a fost trimis în judecată în legătură achiziția ilegală a 80 de autobuze în valoarea de 6,3 milioane de euro, edilul primind de la reprezentanții firmei căreia i-a fost atribuit contractul un apartament de 130.000 de euro pentru fiica sa, Ema Pendiuc.

 

Darius Vâlcov – fostul ministru de Finanțe în cabinetul Vioricăi Dăncilă a fost condamnat la 6 ani pentru trafic de influență și spălare de bani în Dosarul Tablourilor, fapte comise pe vremea când era primar al municipiului Slatina.

 

Într-un dosar separat, Vâlcov a scăpat prin prescripție pentru șpăgile luate în aceeași perioadă. La momentul condamnării Darius Vâlcov era în Italia, de unde a fost repatriat două luni mai târziu.

 

Dosarul Tablourilor se numește așa deoarece Vâlcov a mers la Paris cu 4 prieteni, 2 mașini și buzunarele pline cu 2 milioane de lei pentru a cumpăra tablouri și obiecte de artă din galeriile de la Paris și Lyon.

 

Banii proveneau de la afaceristul Theodor Berna, căruia Vâlcov i-a favorizat firma, SC Tehnologica Radion SRL, la licitațiile organizare de Compania de Apă Olt.

 

Ionel Arsene – fostul președinte al Consiliului Județean Neamț a fost condamnat pe 10 martie 2023 la 6 ani și 8 luni de închisoare cu executare de Curtea de Apel Brașov într-un dosar de corupție.

 

Arsene a fugit din țară cu puțin timp înainte de pronunțarea deciziei și s-a ascuns în Italia, de unde autoritățile încearcă să-l extrădeze. În prima instanță, la 8 aprilie 2022, Ionel Arsene fusese condamnat la 8 ani şi 4 luni de detenţie efectivă pentru corupţie de către Tribunalul Bacău.

 

În cursul anului 2013, Ionel Arsene, în calitate de deputat şi preşedinte al organizaţiei judeţene Neamţ a PSD, a primit de la o persoană (martor în cauză) suma de 100.000 de euro pentru a-l scăpa de un dosar al ANI.

 

Sebastian Vlădescu – fostul ministru al Finanțelor a ajuns la pușcărie pentru luare de mită și trafic de influență, pe 26 mai 2023, după ce Înalta Curte a pronunțat sentința definitivă în dosarul reabilitării căii ferate București-Constanța în schimbul unor comisioane de 20 de milioane de euro de la compania austriacă Swietelsky.

 

Alături de Sebastian Vlădescu au mai fost condamnat în același dosar și cumnatul lui Mircea Geoană, Ionuț Costea (6 ani de închisoare). Instanța i-a scăzut lui Sebastian Vlădescu pedeapsa la 7 ani şi 4 luni închisoare. Inițial fusese condamnat la 8 ani și 6 luni.

 

Cristian Boureanu a scăpat prin prescripția faptelor, dar nu și de confiscarea sumei de 2,1 milioane euro. Totodată, instanța a dispus confiscarea specială a sumelor de 3.990.248 lei, 2.177.000 euro și 65.000 euro de la Sebastian Vlădescu.

 

Dănuț Lupu – fostul internațional nu mai avea permis de conducere din anul 2001, dar cu toate acestea s-a urcat la volan atât în 2019, cât și în 2020. Magistrații i-au dat o condamnare de 6 luni cu amânarea executării pedepsei în primul dosar penal, dar cum Dănuț Lupu nu s-a lăsat de șofatul ilegal, a doua pedeapsă va trebui să o ispășească în penitenciar.

 

Fostul mijlocaș a susținut că judecătorii au voit să-l „transforme într-un exemplu” și de aceea i-au dat 7 luni și 10 zile de închisoare cu executare, însă documentele din dosar îl contrazic. El a fost iertat o dată pentru aceeași faptă, dar a comis-o din nou, la 7 zile de la prima condamnare.

 

Mario Iorgulescu – fiul lui Gino Iorgulescu a primit pedeapsa de 13 ani și 8 luni de închisoare pentru omor cu intenție indirectă, deoarece era atât de beat și de drogat pe data de 08.09.2019, încât era aproape imposibil să nu facă un accident cu potențial mortal, notează judecătorii în decizia de condamnare.

 

În plus, judecătorii rețin că beizadeaua lui Gino Iorgulescu a „ales să acționeze într-o manieră care i-a răpit victimei orice șansă de supraviețuire, apăsând în continuare pedala de accelerație până la nivelul maxim (100%)”, manifestând „pur și simplu o atitudine indiferentă, nepăsătoare, în raport cu posibilitatea de a răni sau ucide pe alți participanți la trafic”.

 

Judecătorii Curții de Apel București i-au scăzut lui Mario Iorgulescu 2 ani din pedeapsa primită pe fond pentru omor cu intenție indirectă.

 

Magistrații notează că Mario Iorgulescu a condus beat și drogat pe o distanță de 15 kilometri, cu o viteză care a variat între 140 km/h și 167 km/h, fapt care arată că beizadelei îi era indiferent dacă rănește sau ucide pe cineva.

 

Dorin Lazăr Maior – fostul deputat Dorin Lazăr Maior – recidivist, condamnat ultima oară pentru complicitate la cumpărare de influență – a „comercializat ca marfă” actul de justiție atunci când l-a convins pe un alt infractor că îl va scăpa de pedeapsă prin intervenția la un așa-zis „văr” al fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi.

 

Dorin Lazăr Maior a fugit din țară a doua oară, înainte ca instanța să-l condamne la 5 ani de închisoare, dar a fost prins și repatriat. Pe data de 19.07.2023, Curtea de Apel Târgu Mureș i-a scăzut pedeapsa lui Dorin Lazăr Maior de la 3 la 2 ani de pușcărie pentru complicitate la cumpărare de influență, dar cum acesta mai avea de executat 3 ani dintr-o condamnare mai veche pentru șantaj, acesta s-a ales cu o pedeapsă de 5 ani și 91 de zile de închisoare.

 

Dorin Lazăr Maior este fostul șef al revoluționarilor brașoveni și apropiat al FSN, apoi al PSD. Acesta a făcut din subiectul Revoluției o mega-afacere personală, transformând Blocul Național al Revoluționarilor într-o „fabrica de certificate”.

 

Maior fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru șantaj în Dosarul „Romexterra”, dar a fugit și s-a ascuns în Dubai. În 2016 a fost repatriat și a început executarea pedepsei, fiind eliberat în 2020, când a împlinit vârsta de 60 de ani.

 

Adrian Secureanu – Fostul manager al Spitalului „Malaxa” a ajuns la pușcărie pentru abuz în serviciu, după ce judecătorii au constatat că decretul prezidențial din 2020 prin care a fost instituită starea de urgență în România la începutul pandemiei a întrerupt termenul de prescripție al faptelor, ancheta penală în perioada 16.03.2020 -14.05.2020 fiind suspendată sub amenințarea noului coronavirus.

 

Astfel, din mai 2020 a început să curgă un nou termen de prescripție, de 8 ani, care nu s-a împlinit nici în „lumina” deciziilor CCR.

 

Fostul manager al Spitalului Malaxa, Florin Secureanu, a fost condamnat definitiv, pe 8 mai 2023, la 3 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Inițial, pe data de 14 aprilie 2022, Tribunalul București îl condamnase pe Secureanu în acest dosar la 5 ani și 10 luni de închisoare pentru mai multe fapte de abuz în serviciu.

 

Secureanu a fost trimis în judecată în septembrie 2020, acuzat că a făcut plăți nelegale către o firmă care a vândut spitalului produse fictive sau la suprapreț.

 

Marian Corcodel – supranumit „cămătarul colonel”, acesta s-a folosit a folosit ierarhia militară pentru a crea un grup infracțional organizat, notează judecătorii Curții de Apel București în motivarea deciziei prin care l-au condamnat pe fostul șef Bazei de Administrare și Deservire a Jandarmeriei (BADJ) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare.

 

Marian Corcodel a scăpat prin prescripție de acuzația de cămătărie la Jandarmerie, precum și de cea de grup infracțional, fiind condamnat doar pentru delapidarea unității militare. Marian Corcodel a susținut pe parcursul întregului proces penal că este nevinovat, că banii pe care îi dădea subordonaților nu erau camătă, ci simple împrumuturi, că grupul infracțional organizat nu există și că delapidarea unității militare e „o făcătură”.

 

În motivarea deciziei definitive de condamnare din data de 27 iulie 2023, judecătorii îi desființează punct cu punct susținerile lui Marian Corcodel și arată contrariul: că acesta a condus un grup infracțional organizat la nivelul Bazei de Administrare a Jandarmeriei, că dădea bani cu dobândă și că fura motorină din stocurile unității militare.

 

etc

 

 

 

https://www.stiripesurse.ro/topul-celor-mai-rasunatoare-10-condamnari-ale-anului-2023_3187215.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Amintiri justitiare…)Topul magistraților condamnați, rescris de ICCJ

 

 

Lista cu cele mai mari pedepse primite de magistraţi este deschisă de Mircea Moldovan, fost judecător la Tribunalul Bucureşti. El a fost trimis după gratii pentru 12 ani şi două luni, pentru luare de mită. Cele şapte capete de acuzare i-au adus o pedeapsă cumulată care se situează pe primul loc în topul condamnărilor pentru corupţie. Curtea supremă a redus însă mult pedeapsa iniţială – peste 22 de ani de închisoare. Un alt magistrat trimis pentru judecată în faţa colegilor este Stan Mustaţă. Şi el tot pentru luare de mită.

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/topul-magistratilor-condamnati-rescris-de-iccj-523300

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

România este pe primul loc în UE în topul supraaglomerării în penitenciare

 

 

JURIDICE.ro

 

Sfârșitul măsurilor de izolare pentru a face față pandemiei COVID-19 a produs un efect de revenire a ratei de încarcerare în multe țări europene între ianuarie 2021 și ianuarie 2022: rata medie de încarcerare a crescut cu 2,3% în țările care depășesc un milion de locuitori, potrivit statisticilor penale anuale ale Consiliului Europei privind populația penitenciară pentru 2022, publicate marți, 27 iunie 2023 (a se vedea, de asemenea, constatările principale).

 

Administrațiile penitenciare din Bulgaria (-8%), Estonia (-6,3%) și Germania (-5,5%) au fost singurele trei care au raportat o scădere notabilă a ratelor de încarcerare în țările care depășesc un milion de locuitori. În același timp, 16 au înregistrat o creștere substanțială: Slovenia (+23%), Finlanda (+15%), Franța (+15%), Irlanda de Nord (Regatul Unit) (+13%), Muntenegru (+12%), Croația (+10%), Türkiye (+9,2%), Suedia (+8. 2%), Albania (+8,2%), Ungaria (+7,9%), Armenia (+7,9%), Letonia (+7,3%), România (+6,5%), Polonia (+6,1%), Macedonia de Nord (+5,8%) și Danemarca (+5,5%). În alte 24 de administrații penitenciare, ratele populației penitenciare au rămas stabile.

 

În anul precedent, din ianuarie 2020 până în ianuarie 2021, numărul total de încarcerări la nivel european a scăzut datorită scăderii criminalității stradale în contextul restricțiilor de circulație din timpul pandemiei, al încetinirii sistemelor judiciare și al punerii în aplicare a programelor de liberare în unele țări.

 

Prof. Marcelo Aebi, șeful echipei de cercetare SPACE de la Universitatea din Lausanne: „De-a lungul ultimilor 12 ani, rata medie de încarcerare europeană a scăzut încet, dar constant. Această scădere s-a intensificat în cursul anului 2020, ca urmare a măsurilor COVID-19. Prin urmare, creșterea din 2022 reflectă o revenire la o relativă normalitate a vieții sociale și a funcționării sistemelor europene de justiție penală. În ciuda acestei creșteri, rata de încarcerare europeană în 2022 este încă mai mică decât cea observată la începutul anului 2020, înainte de pandemie. Acest lucru sugerează continuarea declinului constant observat din 2011.”.

 

La 31 ianuarie 2022, 981.575 de deținuți erau încarcerați în cele 48 de administrații penitenciare din statele membre ale Consiliului Europei care au furnizat aceste informații (din 51), ceea ce reprezintă o rată medie a populației penitenciare europene de 104 deținuți la 100.000 de locuitori. Din cauza excluderii Federației Ruse din Consiliul Europei, sondajul nu conține date despre administrația sa penitenciară, care reprezenta o treime din totalul populației penitenciare europene în anii anteriori. Pentru a menține consecvența în analizele de tendințe, toate mediile europene și ratele mediane din rapoartele anterioare care sunt incluse în acesta au fost recalculate fără Federația Rusă.

 

Țările cu cele mai mari rate de încarcerare la 31 ianuarie 2022 au fost: Türkiye (355 de deținuți la 100.000 de locuitori), Georgia (237), Azerbaidjan (217), Ungaria (194), Lituania (191), Polonia (190), Republica Slovacă (187), Albania (176), Republica Cehă (175) și Letonia (172). Fără a lua în considerare țările cu mai puțin de 1 milion de locuitori, cele mai mici rate de încarcerare au fost înregistrate în Finlanda (50), Țările de Jos (54), Norvegia (56), Cipru (66), Slovenia (66) și Germania (67).

 

În general, în Europa, densitatea închisorilor a crescut cu 4,8% din ianuarie 2021 până în ianuarie 2022 (de la 87,4 la 91,6 deținuți la 100 de locuri disponibile). Șapte administrații penitenciare au raportat o densitate a închisorilor de peste 105 deținuți la 100 de locuri, un indicator de supraaglomerare severă: România (124 de deținuți la 100 de locuri), Cipru (118), Franța (115), Belgia (115), Türkiye (113), Grecia (108) și Italia (107). Alte administrații penitenciare cu o densitate foarte mare a închisorilor au fost Croația (103), Slovenia (102), Austria (100), Suedia (100), Ungaria (99), Scoția (Regatul Unit) (97), Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) (97) și Danemarca (97).

 

Servicii JURIDICE.ro

 

În medie, din ianuarie 2021 până în ianuarie 2022, proporția deținuților care execută pedepse pentru furt a scăzut cu 8,8%, în timp ce numărul celor condamnați pentru infracțiuni legate de traficul de droguri a crescut cu 3,5%. Infracțiunile legate de droguri au continuat să fie cea mai frecventă condamnare principală în rândul deținuților; acești infractori au reprezentat 19% din populația penitenciară, urmați de furt (15%) și omucidere sau tentativă de omucidere (14%). Deținuții a căror condamnare principală este legată de infracțiuni rutiere au reprezentat 4,6% din populația penitenciară, în timp ce 3,9% au fost condamnați pentru infracțiuni economice sau financiare.

 

La 31 ianuarie 2022, vârsta medie a deținuților din instituțiile penitenciare europene era de 38 de ani. Cele mai mici vârste medii au fost observate în Bulgaria (31 de ani), Danemarca (34 de ani) și Franța (35 de ani), în timp ce cele mai mari vârste au fost înregistrate în Georgia (44 de ani), Italia (42 de ani), Portugalia (41 de ani), Estonia (40 de ani) și Spania (40 de ani). Dintre toți deținuții, aproximativ 16,5% aveau peste 50 de ani, iar 3% aveau 65 de ani sau mai mult. Femeile reprezentau 5% dintre deținuți.

 

 

 

***

 

Sondajele SPACE sunt realizate anual pentru Consiliul Europei de către Universitatea din Lausanne. Sondajul SPACE I conține informații de la 51 de administrații penitenciare din statele membre ale Consiliului Europei, în timp ce sondajul SPACE II se concentrează pe rata populației sub probațiune.

 

Citeşte mai mult despre Consiliul Europei, Marcelo Aebi, rata medie de încarcerare, rata medie de încarcerare europeană, Universitatea din Lausanne! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

 

 

 

https://www.juridice.ro/691858/romania-este-pe-primul-loc-in-ue-in-topul-supraaglomerarii-in-penitenciare.html

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

(Noi furam si tot noi ne judecam si ne reabilitam,ca in famiglie…) Anul în care s-au golit instanțele de dosare de corupție… Numărul proceselor închise prin prescripție a sărit de 6.700, dar a scăpat cine trebuia Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Anul în care s-au golit instanțele de dosare de corupție. Numărul proceselor închise prin prescripție a sărit de 6.700, dar a scăpat cine trebuia

 

 

Șerban Pop, Ioana Băsescu și Gigi Becali sunt printre inculpații VIP care au scăpat prin prescripție în 2023.

 Ionuț Mureșan

 

 

Ioana Băsescu, Șerban Pop, două judecătoare șpăgare și trei afaceriști se numără printre numele sonore de inculpați care au scăpat prin prescripție de acuzațiile de corupție în anul 2023. Dar aceștia sunt doar vârful aisbergului, deoarece numărul cauzelor închise prin constatarea împlinirii termenului de tragere la răspundere penală a ajuns la 6.747 la sfârșitul lunii decembrie.Deciziile pronunțate în 2022 de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte, precum și cele date de Curtea Constituțională cu privire la prescripție au dus la închiderea majorității proceselor de corupție aflate anul trecut pe rolul instanțelor de judecată.Unica soluție a judecătorilor – obligați să respecte deciziile ICCJ și CCR – a fost, inevitabil, aceeași: încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei.

 

Lista inculpaților scăpați de pușcărie prin deciziile CCR și ICCJ

 

Iată lista inculpaților VIP din dosarele de corupție care au scăpat basma curată în 2023:Șerban Pop – fostul vicepreședinte al ANAF condamnat pe fond la 13 ani de pușcărie pentru o mită de 2,5 milioane de euro luată de la Sorin Ovidiu Vîntu în scopul de a asigura, de la vârful Fiscului, o rambursare ilegală de TVA de aproape 230 de milioane de lei (cca. 46 milioane de euro) către Petromservice. „Prescripția răspunderii penale nu a intervenit nici ca urmare a apariției deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022. În prezenta cauză prescripția răspunderii penale nu s-a împlinit, existând acte întreruptive ale termenului de prescripție, intervenite în intervalul de timp anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei din 26 aprilie 2018.

 

Decizia Curţii Constituţionale a României nu reprezintă o lege în sensul art. 5 din Codul penal, astfel că nu se poate aplica retroactiv ca lege penală mai favorabilă, dispoziţiile imperative ale art. 147 alin. 4 din Constituţia României impunând ca deciziile Curţii Constituţionale să fie aplicabile doar pentru viitor”, nota judecătorul Alexandru Ciprian Ghiță în hotărârea în care l-a condamnat pe Șerban Pop, pe fond, la 13 ani de pușcărie.Elena Udrea – a comis un trafic de influență de 3,4 milioane de euro în favoarea afaceristului Bogdan Buzăianu, dar faptele s-au prescris, notează judecătoarea fondului din Dosarul Hidroelectrica. Tocmai de aceea, instanța pus sechestru pe averea celei mai influente femei din PDL. Decizia definitivă în dosarul Hidroelectrica va fi pronunțată de Înalta Curte pe data de 31.01.2024.Ioana Băsescu – a scăpat definitiv de acuzațiile de instigare la delapidare şi două infracţiuni de spălare a banilor, în Dosarul finanţării campaniei electorale din 2009.

 

Totodată, în acest dosar Elena Udrea a scăpat și ea, pe data de 11 iulie 2023, de două infracţiuni de instigare la luare de mită şi cinci infracţiuni de spălare a banilor. Reamintim că Elena Udrea, fost ministru al Turismului, a fost condamnată, în 2 martie 2021, de Curtea de Apel Bucureşti, la 8 ani de închisoare, iar Ioana Băsescu la 5 ani de închisoare, în dosarul finanţării campaniei electorale prezidenţiale din 2009.Darius Vâlcov – fostul ministru de Finanțe al PSD în cabinetul Vioricăi Dăncilă a scăpat de condamnarea de 6 ani și 6 luni pentru luare de mită pe vremea când era primar al municipiului Slatina. Judecătorii Curții de Apel Craiova au notat în motivare că, într-adevăr, Darius Vâlcov este vinovat, dar nu mai poate fi tras la răspundere penală. Darius Vâlcov a început să execute luni, 14 august 2023, pedeapsa de 6 ani de pușcărie pentru trafic de influență la care a fost condamnat definitiv de Înalta Curte în Dosarul Tablourilor, fapte comise pe vremea când era primar al municipiului Slatina. Acesta a fost repatriat din Italia și a fost încarcerat la Penitenciarul Rahova.Mihnea Costoiu – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus pe 3 aprilie încetarea procesului penal împotriva rectorului Universităţii Politehnica din Bucureşti, Mihnea Costoiu, ca urmare a prescrierii faptelor.

 

Pe 31 martie 2022, un complet de trei judecători de la Instanţa supremă îl condamnase pe Mihnea Costoiu, fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei, în prezent rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti, la 3 ani închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar cu prejudiciu de 10 milioane euro legat de închirierea bazei sportive „Cutezătorii” către fostul tenismen Dinu Pescariu.Gigi Becali – latifundiarul din Pipera a scăpat în mod previzibil prin prescripție în dosarul în care era judecat pentru fraudă electorală, după ce în 2019 a votat la Referendumul pentru familia tradițională, deși n-avea acest drept prin decizia de condamnare. Patru ani le-a luat procurorilor de la Parchetul Buftea să termine ancheta, deși toate televiziunile îl filmaseră pe Gigi Becali în timp ce vota, iar un jurnalist chiar i-a atras atenția latifundiarului din Pipera că încalcă legea.

 

Ioan Munteanu – fostul baron PSD de Neamț a beneficiat de efectele „marii prescripții” în urma deciziilor CCR și ICCJ de anul trecut. Pe data de 10 mai, magistrații de la Curtea de Apel București au dispus încetarea procesului penal cu privire la faptele de trafic de influență reținute de DNA în sarcina lui Ioan Munteanu, dar i-au instituit măsura confiscării speciale a sumei de 400.000 de euro. Ioan Munteanu a pretins la finele anului 2009 – începutul anului 2010 un procent de 5% din valoarea unui contract încheiat de S.C. Romsys SRL Bucureşti cu Hidroelectrica – Filiala din Piatra Neamţ, în schimbul exercitării influenţei asupra conducerii acestei companii de stat pentru deblocarea unor plăți către Romsys SRL, primind astfel suma totală de 400.000 euro.Sorin Strutunsky – prietenul lui Radu Mazăre, acum deținut în Italia – contestă pe rolul Curții de Apel Constanța condamnarea definitivă de 10 ani și 8 luni pentru trafic de influență, în vreme ce procurorii DNA au atacat pe rolul aceleiași instanțe hotărârea Tribunalului Tulcea, care l-a scăpat prin prescripție de dosarul contractelor pe bani de la Spitalul de Urgență Constanța. Sorin Strutinsky are două condamnări la activ: cea de 10 ani și 8 luni închisoare pronunțată în 2020 de Curtea de Apel Constanța pentru că l-a „zeciuit” pe un om de afaceri cu sume de sute de mii de lei ca „taxă de protecție” pentru buna desfășurare a contractelor pe care acesta le avea cu Administrația Canalelor Navigabile și cea de 5 ani de pușcărie din Dosarul Polaris, pronunțată de Înalta Curte în 2022, pentru complicitate la mita de 7 milioane de euro a lui Radu Mazăre.

 

Mihai Necolaiciuc – Judecătorii Curții de Apel București i-au închis dosarul lui Mihai Necolaiciuc, supranumit „Țarul CFR”, nu înainte de a-l „săpuni” pentru achiziția frauduloasă a peste 1.000 de wc-uri ecologice, prejudiciind Căile Ferate Române cu 800.000 de euro. În decizia prin care au constatat intervenția prescripţiei, magistrații i-au respins lui Necolaiciuc toate apărările și au arătat că el era singurul răspunzător pentru întreaga „afacere”, pentru care în mod corect instanța de fond l-a condamnat la 9 ani și 6 luni de pușcărie.Nelu Iordache – Tribunalul Bucureşti a dispus pe 12 mai încetarea procesului penal împotriva omului de afaceri Nelu Iordache, ca urmare a prescrierii faptelor, într-un dosar în care este acuzat de evaziune fiscală prin achiziţii fictive de materiale de construcţie în contul firmei Romstrade. De asemenea, instanţa a decis încetarea procesului şi în cazul companiei Romstrade şi al lui Imad Ali. Pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu prejudiciu mai mare de 500.000 de euro, limita de pedeapsă este de 11 ani, iar prescrierea intervine după 10 ani. Cum faptele de care este acuzat Nelu Iordache ar fi fost săvârşite în decembrie 2012, prescrierea a avut loc în decembrie 2022, în condiţiile în care procesul a durat cinci ani la Tribunalul Bucureşti.Bercea Mondial – Sandu Anghel și clanul lui de interlopi din Olt au scăpat prin prescripție de un „tun” de 1 milion de euro, după ce procurorilor DIICOT Craiova le-a luat 9 ani să-i trimită pe toți în judecată pentru evaziune fiscală și spălare de bani, iar atunci când în sfârșit au ajuns în fața Tribunalului judecătorul a dispus de două ori restituirea cauzei la parchet pe motiv că acuzațiile nu sunt suficient de clare. Văzând că magistratul nu e convins de ansamblul probator, pe parcursul judecății au început și interlopii lui Bercea Mondial să susțină că ei nu înțeleg de ce au fost trimiși în judecată. Este vorba despre un dosar în care Bercea Mondial era deferit justiției alături de Marin Chitea, om de afaceri și fost politician PDL Olt, naș al unui nepot al lui Sandu Anghel.

Marian Chitea a fost director la Hidroserv Olt, director la Serviciul de Integrare Europeană al CJ Olt și subprefect.Elena Burlan-Pușcaș – judecătoarea de la Tribunalul București condamnată pe fond la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru o șpagă de 10.000 de euro pentru condamnarea cu suspendare a unor interlopi a scăpat definitiv de dosar prin prescripție. Judecătoarea se poate întoarce acum în magistratură și se poate bucura de pensia specială.

 

În treacăt fie spus, interlopii Florică Nicolae (zis „Superman”), Mihai Nicolae (zis „Gilbert”), Florin Nicolae (zis „Filozof”) şi Ion Nicolae (zis „Amar”) ai denunțat-o pe Elena Burlan-Pușcaș că ar fi luat mai mulți bani, respectiv 63.000 de euro, dar instanța de fond a apreciat că procurorii DNA au probat doar mita de 10.000 de euro.Corina Eugenia Jianu – Judecătoarea constănțeană scăpată prin prescripție de o pedeapsă de 7 ani de pușcărie pentru abuz în serviciu a fost repusă în funcție și va primi salariile din perioada în care a fost judecată, precum și o pensie specială la sfârșit de carieră, grație unei prevederi din Legea 303/2004 privind statutul magistraților. La fond, colegii ei au scris negru pe alb în motivarea deciziei de condamnare, că Jianu este „nedemnă de a ocupa funcția de judecător”.

 

Corina Eugenia Jianu a fost judecată din 2015 până în 2023 pentru aportul infracțional adus, ca magistrat, unei găști de samsari de terenuri din Năvodari, alături de fostul primar Nicolae Matei. Cei doi au fost condamnați pe fond la 7, respectiv 9 ani de închisoare pentru abuz în serviciu, printr-o hotărâre a Curții de Apel București din data de 20.11.2020.

 

Petru Constantin Luhan – Fostul europarlamentar PDL (în prezent consultant pentru accesarea fondurilor europene) a scăpat definitiv, pe 22 iunie, de procesul decontărilor fictive în dauna Parlamentului European, după ce judecătorii Curții de Apel București au constatat împlinirea termenului general de prescripție. Luhan este printre puținii norocoși dintre cei aproape 7.000 de infractori, deoarece el nu va da nici banii înapoi, deoarece Parlamentul European nu s-a constituit parte civilă în proces. Mai mult, cheltuielile judiciare vor fi plătite de statul român. În perioada 17 martie 2010 – 06 martie 2012, Luhan a depus la Parlamentul European 37 de cereri false prin care a solicitat rambursarea unor cheltuieli de transport, prejudiciul fiind de peste 50.000 de euro.Ionel Badea – fost director de cabinet al șefului Corpului de Control al ministrei Carmen Dan în anul 2017, a scăpat definitiv de răspunderea penală pentru intermedierea unei mite de 100.000 de euro între un director al OMV Petrom, Eduard Ciobanu, și un afacerist, Răzvan Viorel Poppa.

Mai mult, în afară de constatarea prescripţiei, instanța a dispus restituirea cauțiunii către familia directorului OMV, între timp decedat, iar cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului. Pe fond, Tribunalul București i-a condamnat pe Badea, Ciobanu și Poppa la câte 3 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită, respectiv complicitate la această infracțiune.

Adrian Mladin – Fostul primar-infractor al comunei Jilava a scăpat ca prin urechile acului de o nouă condamnare pentru șpăgi în cuantum de peste 1 milion de euro, după ce judecătorii Curții de Apel București au constatat că, într-adevăr, „probele dovedesc cu certitudine săvârșirea tuturor faptelor”, dar între timp a intervenit prescripția. Adrian Mladin mai avea „la activ” o condamnare definitivă de 5 ani și 10 luni închisoare cu executare, într-un dosar privind retrocedarea ilegală a unor terenuri, dar a fost eliberat condiționat în anul 2018 din Penitenciarul Rahova. În acest nou dosar, trimis în judecată în timp ce Mladin se afla „la răcoare”, acesta a fost condamnat pe fond, la Tribunalul București, la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni de pușcărie în 2021.

 

Dosarul Hexi Pharma – Foștii directori ai Hexi Pharma – Flori Dinu și Mihai Leva – precum și firma producătoare de biocide au scăpat de răspunderea penală, pe 3 martie, pentru acuzațiile de înşelăciune, uz de fals și participație improprie la zădărnicirea combaterii bolilor ca urmare a intervenirii prescripţiei. Decizia Curții de Apel București este definitivă. Un complet de judecată format din magistrații Iuliana Marilena Ciolcă și Mihai Alexandru Mihalcea de la Curtea de Apel București au pronunțat decizia finală în dosarul în care Hexi Pharma – firma omului de afaceri Dan Condrea, care s-a sinucis – a fost deferită justiției în legătură cu livrarea dezinfectanților diluați către 340 de spitale din România.

 

Dosarul Râul Alb – Dosarul penal deschis în urmă cu peste opt ani şi care vizează fapte de violenţă împotriva activistului de mediu Gabriel Păun, bătut în timp ce făcea fotografii într-o pădure, se închide, întrucât faptele s-au prescris. Judecătoria Haţeg a dispus, în luna septembrie, încetarea procesului penal faţă de Cornel Lascu, bărbatul care l-a atacat pe Păun, agresorul scăpând de pușcărie.

 

Curtea de la Luxemburg a invalidat „Marea Prescripție”Pe data de 24.07.2023, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a analizat hotărârea Înaltei Curți care obliga judecătorii să aplice deciziile CCR pe tema prescripţiei ca lege mai favorabilă în procesele de corupție și fraude cu fonduri europene, un „mecanism” prin care în ultimul an mulți inculpați VIP au scăpat de răspunderea penală.

Judecătorii de la Luxemburg au hotărât că instanțele naționale nu sunt autorizate să aplice un standard național de protecție privind principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) în împrejurări precum cele aflate la originea prezentei proceduri preliminare.„O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsă a unor cauze de întrerupere a prescripției timp de aproape patru ani în România”, subliniază CJUE.Decizia celui mai înalt for judecătoresc al Uniunii Europene de la sfărșitul lunii iulie se aplică, teoretic, în toate procesele penale de corupție și fraude cu fonduri europene. S-ar părea, însă, că ea vine prea târziu pentru ca procurorii să anuleze majoritatea soluțiilor de „încetare a procesului penal” dictate de instanţe în ultimul an, apreciază magistrații consultați de Ziare.com.„Deși avem hotărârea pronunțată de CJUE la 24.07.2023 în cauza C-107/23, rămânem cu întrebări legate de cine va răspunde pentru că infractori multimilionari au fost sustrași răspunderii penale, miliarde de euro prejudicii au rămas nerecuperate, sute de milioane de euro costuri de anchetă și judecată penală au fost irosite, toate pentru că peste 5.500 de dosare penale au fost închise din mai 2022 până azi, cu încălcarea articolului 325 alineatul (1) TFUE și a articolului 2 alineatul (1) din Convenția PIF, prin „Marea prescripție” dată de Grădinaru Daniel (cunoscut drept „omul Liei Savonea”)”, au declarat pentru Ziare.com surse din magistratura… Anul în care s-au golit instanțele de dosare de corupție. Numărul proceselor închise prin prescripție a sărit de 6.700, dar a scăpat cine trebuia

 

 

https://ziare.com/prescriptie/prescriptie-dosare-inchise-2023-coruptie-lista-inculpati-vip-1843519?fbclid=IwAR3lKoVP9k2g53Ny3hukTgtCv4Qybm2q3abGNMiM_DX9Ijp_tQzzZBSi7-0

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Harari și Schwab, păpușari ai Forumului de la Davos, îngrozesc planeta: „Oamenii sunt animale hackuibile supuse unor dictaturi digitale. Nu au liber arbitru!”

 

 

ZiuaNews.ro: Youval Noah Harari, un soi de guru transumanist si consilier principal al lui Klaus Schwab, seful Forumului Economic Mondial, are niste declaratii uluitore ale noii doctrine a celei de-a patra revolutii tehnologice, deja aceste teze se expun public, mai ales dupa ce a aparut si raportul organizatiei. Oamenii nu observa ceea ce se petrece sub ochii lor pana nu va fi prea tarziu. Am extras cele spuse de Harari si Schwab in video-ul de mai jos.

 

Youval Noah Harari: „In trecut multa lume a incercat s-o faca, dar nimeni nu intelegea biologia atat de bine si nu a avut atata putere de calcul si de stocare de date ca acum, ca sa ‘hackuiasca’ milioane de oameni. Nici macar Gestapo, nici KGB n-au putut. Dar foarte curând, guverne si corporatii vor putea face asta, sa ‘hackuiasca’ sistematic pe toata lumea. Oamenii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca nu mai sunt ‘suflete misterioase’. Suntem acum ‘animale hackuibile’. Elitele globale pot acum sa faca ceva in plus, sa faca ‘dictaturi digitale’. Prin aceasta ‘hackuire a organismelor’, elitele globale au acum puterea să intervina asupra ‘ingineriei vietii’.

 

Qries

Daca vom reusi sa hackuim si sa schimbam ingineria viului si a vietii atunci nu va fi numai cea mai mare revolutie in istoria omenirii, ci cea mai mare revolutie in biologie de la aparitia vietii pe Pamant. Pentru 4 miliarde de ani, nimic fundamental nu s-a schimbat in evolutia vietii. A fost vorba doar de selectie naturala si de reguli de chimie organică. Dar asta se va schimba acum. Stiinta inlocuieste evolutia pe baza de selectie naturala cu evolutia pe baza de ‘design inteligent’. Nu e vorba de ‘designul inteligent’ al unui Dumnezeu care sta in nor (cloud – n.n.), ci de ‘designul inteligent’ al nostru si al Cloud-ului de la IBM, Microsoft etc. Acestea sunt noile forte motrice ale evolutiei.

 

Stiinta va reusi sa aduca viața si s-o creeze pe taramul anorganic, pentru prima data in istoria vietii. Oare datele despre ADN-ul meu, despre creierul meu, despre corpul meu, ori despre viata mea imi apartin mie sau unei corporatii, unui guvern, sau poate, umanitatii colective? Ideea ca omul are un suflet sau ca are liberul arbitru si chestiunea asta cu ‘nimeni nu stie ce se petrece in mine, in sinea mea’, asta s-a terminat, nu mai e valabil! Astazi avem tehnologia ca sa hackuim fiinta umana la scara planetara.

 

Citește mai mult și vezi VIDEO aici: https://www.ziuanews.ro/stiri/harari-i-schwab-ngrozesc-planeta-oamenii-sunt-animale-hackuibile-supuse-unor-dictaturi-digitale-nu-au-liber-arbitru-video-1568772

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Davosul și pretențiile Moscovei de a menține Republica Moldova în spațiul „lumii ruse”.

 

 

Op-Ed de Anatol Țăranu

 

„În condițiile când Rusia lui Putin recurge la agresiune militară cu scopul restabilirii controlului său asupra teritoriilor, pe care arbitrar le include în spațiul așa-zisei „lumi ruse”, Republica Moldova, constituind parte a revendicărilor imperialiste ale Moscovei, are nevoie de o delimitare clară de spațiul rus…”

 

Săptămâna trecută la summitul de la Davos a debutat Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu. Istoria acestei reuniuni internaționale a început cu peste cinzeci de ani în urmă, în 1971, când la Davos, o mică stațiune de schi din Alpii elvețieni, era inaugurată prima ședință a Forumului Economic Mondial, devenit cu timpul una din cele mai selecte și prestigioase întruniri internaționale ale elitelor de business și politice mondiale. Cu timpul, numele stațiunii Davos a devenit chiar prescurtarea generică a evenimentului care, în mod obișnuit, adună împreună lideri de afaceri și antreprenori, gânditori și savanți proeminenți, șefi de ONG-uri din diverse sectoare, activiști civici, dar și politicieni de cel mai înalt rang. Forumul de la Davos este adesea criticat pentru elitismul său pronunțat, bănuit că face lobby intereselor celor 1% privilegiați din lume. Indiferent de acestea și multiple alte critici, Davosul rămâne una din cele mai râvnite întruniri internaționale pentru elitele oricărei țări.

 

Rusia – marele izolat

 

Anul acesta Forumul Economic Mondial de la Davos și-a ținut lucrările în perioada 16-20 ianuarie, motto-ul lui fiind „Cooperarea într-o lume fragmentată”. Președintele Forumului, Börge Brende, încă până la începerea lucrărilor lui a ținut să sublinieze că întâlnirea va avea loc în cel mai dificil context economic și geopolitic din ultimele decenii. Marele absent la Davosul – 2023 a fost Rusia, care în acest fel a fost pedepsită pentru agresiunea militară împotriva Ucrainei, FEM înghețând relațiile cu reprezentanții Rusiei încă din primăvara lui 2022 și încetând să interacționeze cu persoanele supuse sancțiunilor. Vorbind la Forumul Economic Mondial pe 17 ianuarie, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că țările Uniunii Europene impun sancțiuni puternice Federației Ruse, care aruncă economia acestei țării în recesiune.

 

Moldova, prezentă și activă

 

În cadrul Forumului, Maia Sandu a avut multiple întâlniri și discuții despre situația din regiune cu diverși lideri politici de cel mai înalt rang, precum Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, cancelarul german, Olaf Scholz,  prim-ministrul spaniol, Pedro Sánchez, premierul Irlandei, Leo Varadkar ș.a,, mulți dintre aceștia fiind așteptați în Moldova în luna iunie, la cea de-a doua reuniune a Comunității Politice Europene. La Davos șefa statului a vorbit despre securitatea din Europa în contextul agresiunii Rusiei în Ucraina, precum și despre modul în care este afectată Republica Moldova. Maia Sandu a subliniat că una dintre aceste consecințe este și criza energetică, pe care Republica Moldova o remediază, inclusiv prin reducerea dependenței de gazul rusesc, precum și alte probleme majore cum ar fi propaganda și dezinformarea, amplificate de către războiul dus de Rusia în țara vecină.

 

De asemenea Maia Sandu, în numele Republicii Moldova, a solicitat partenerilor occidentali sisteme de apărare antiaeriană pentru a consolida capacitățile militare ale armatei naționale în condițiile în care războiul din Ucraina vecină continuă, iar eforturile Rusiei de a destabiliza statul moldovenesc nu încetinesc. „Înțelegem că Ucraina este o prioritate și ar trebui să primească, dar sperăm să primim și noi”, a spus lidera Republicii Moldova, referindu-se la sistemele de apărare antiaeriene, într-un interviu pentru Reuters. Sandu a adăugat că țara sa va avea nevoie de cel puțin aceeași sumă – 600 de milioane de euro – de sprijin bugetar în 2023 ca și anul trecut, pentru a ajuta la protejarea cetățenilor săi de efectele inflației.

 

Tot în acest context, Maia Sandu, într-un interviu pentru Politico a relatat că în societatea moldovenească „există o discuție serioasă despre capacitatea noastră de a ne apăra, dacă o putem face singuri sau dacă ar trebui să facem parte dintr-o alianță mai mare”. Adăugând, „și dacă ajungem, la un moment dat, la concluzia, ca națiune, că trebuie să schimbăm neutralitatea, acest lucru ar trebui să se întâmple printr-un proces democratic”. Totuși, Maia Sandu s-a ferit să numească alianța NATO ca un posibil deziderat de apărare al Republicii Moldova, perfect înțelegând că enunțarea deschisă a unui asemenea obiectiv reprezintă un enorm pretext de iritare a Moscovei.

 

Un pretext în plus pentru a ataca Moldova

 

Însă exprimarea precaută a președintei Maia Sandu cu privire la intenția creșterii capabilității de apărare a Republicii Moldova nu au salvat-o de reacții războinice a decidenților ruși. Moscova imediat a venit cu o amenințare fățișă la adresa Chișinăului, avertizându-l cu „repetarea scenariului ucrainean”. Potrivit senatorului rus Andrei Klimov, președinta Republicii Moldova riscă să repete „politica sinucigașă” a liderului ucrainean Volodymyr Zelenski. Iar președintele Comisiei Dumei de Stat pentru afacerile CSI, integrare eurasiatică și relații cu compatrioții, Leonid Kalașnikov, a amenințat-o pe Maia Sandu într-un interviu pentru Vedomosti.RU, cu destrămarea Republicii Moldova, dacă aceasta va încerca să includă statul în blocul militar NATO.

 

Referindu-se la declarațiile și solicitările exprimate de președinta Maia Sandu în marja Forumului de la Davos, Mircea Geoană, secretarul general adjunct NATO, a declarat într-un Interviu pentru Digi24.ro, că Republica Moldova încearcă să iasă din sfera de influență a Federației Ruse, iar NATO, UE și Bucureștiul o vor ajuta în acest demers. Oficialul NATO a mai declarat că acum contextul este unic, iar influența pe care Rusia o mai poate exercita asupra țărilor din fostul imperiu este într-o puternică scădere. Secretarul general adjunct NATO a vorbit și despre recentele solicitări de sisteme antiaeriene, făcute de președintele Republicii Moldova în discursul susținut la Forumul de la Davos. „Solicitările de sisteme antiaeriene de la Chișinău au venit din momentul în care a apărut realitatea crudă care arată că Federația Rusă n-are limite în ceea ce privește dorința de a controla fostul imperiu, într-o formă sau alta. Pe de o parte, nu sunt indicii de capacitate militară că Federația Rusă să poată să ajungă să facă joncțiunea Odessa-Transnistria. Este o operațiune militară care astăzi nu este în capacitatea Rusiei, Dar, pe de altă parte, așa cum Federația Rusă vrea să păstreze Ucraina în sfera sa de influență, este clar că și pe Republica Moldova dorește să o păstreze”, a subliniat Mircea Geoană.

 

Solidaritatea cu Ucraina reiterată

 

Indiferent de poziția ostilă a Moscovei, prezența în premieră a președintei Republicii Moldova, Maia Sandu la Forumul de la Davos a contribuit la fortificarea imaginii favorabile în plan internațional a șefului statului moldovean. Războiul din Ucraina a provocat o serie de crize acute, pe care Republica Moldova le gestionează la limită. Dar acest război a deschis și ferestre de oportunități nebănuite până la declanșarea lui. Solidaritatea fără echivoc a guvernării de la Chișinău cu Ucraina agresată de Rusia, a făcut ca Republica Moldova să devină țară-candidat la aderare în UE cu actele în regulă, calitate care încă un an în urmă părea nerealistă din punct de vedere calendaristic. Aportul Maiei Sandu, ca dirigent al politicii externe a Republicii Moldova la această performanță, este de netăgăduit.

 

La Davos, șefa statului moldovean nu a ratat ocazia oferită de Forumul Economic Mondial de a reitera solidaritatea cetățenilor moldoveni cu lupta eroică a poporului ucrainean împotriva agresorului rus. De asemenea, în cadrul panelului dedicat liderismului Europei într-o lume fragmentată, Maia Sandu a accentuat că solidaritatea de care a dat dovadă Uniunea Europeană în contextul crizelor agravate de războiul din Ucraina, i-au permis Europei să reziste, să-și întărească reziliența și să demonstreze că valorile democrației și libertății pot fi apărate. În definitiv, debutul președintelui Republicii Moldova la Forumul de la Davos poate fi catalogat ca unul de succes, cu unica remarcă ce se referă la lipsa oricărei referințe privind problema continuității dezmembrării națiunii române, ca moștenire maladivă netămăduită a Celui de al Doilea Război Mondial. De altfel, Maia Sandu a fost etnicul român de cel mai înalt rang prezent la Davosul din acest an, România fiind reprezentată de Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu.

 

Delimitare clară de spațiul rus

 

În condițiile când Rusia lui Putin recurge la agresiune militară cu scopul restabilirii controlului său asupra teritoriilor, pe care arbitrar le include în spațiul așa-zisei „lumi ruse”, Republica Moldova, constituind parte a revendicărilor imperialiste ale Moscovei, are nevoie de o delimitare clară de spațiul rus. Pentru Republica Moldova cea mai firească modalitate de a se delimita de „lumea rusă” constă în activarea demersului politic de reîntoarcere în „spațiul devenirii sale naționale” – în lumea românească. În ultima instanță, agenda de securitate regională a zonei în care se găsește Republica Moldova, nu poate fi plină fără examinarea soluției restabilirii unității naționale a spațiului românesc. Cu siguranță, abordarea acestei probleme de către Maia Sandu la Forumul de la Davos ar fi avut un ecou informațional deosebit, împingând problema românească în centrul atenției opiniei publice internaționale și contribuind enorm, pe această cale, la creșterea rezilienței Republicii Moldova în contextul războiului din Ucraina. 

 

VEZI ȘI:

Inițiativa referendum – un pas făcut cu stângul. Op-Ed de Anatol Țăranu

Meditații privind istoria războiului identitar în Basarabia. Op-Ed de Anatol Țăranu

Noul machiaj al doctrinei Putin. Lecții pentru Chișinău. Op-Ed de Anatol Țăranu

Profeția despre Rusia lui Putin mărturisită de marchizul de Custine. Op-Ed de Anatol Țăranu

Dejucarea unui plan de aservire a Republicii Moldova intereselor Moscovei. Op-Ed de Anatol Țăranu

Precedentul Alexandr Nevski pentru istoria Basarabiei românești. Op-Ed de Anatol Țăranu

Putin a murit, lovitură de stat la Moscova? Op-Ed de Anatol Țăranu

O strategie paliativă cu iz de optimism. Op-Ed de Anatol Țăranu

Un stat cu memorie istorică precară are un viitor incert. Op-Ed de Anatol Țăranu

NATO versus Pactul de la Varșovia: confruntare și rezultat. Op-Ed de Anatol Țăranu

„Revoluția rusă din Octombrie 1993” văzută din biroul ambasadorului moldovean de la Moscova. Op-Ed de Anatol Țăranu, ex-ambasador al Moldovei în Rusia

Modelul azer de soluționare a conflictului separatist. Op-Ed de Anatol Țăranu

Republica Moldova și datoria nestinsă a Pactului sovieto-nazist. Op-Ed de Anatol Țăranu

Războiul din Ucraina și fereastra de oportunitate pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Armaghedonul nuclear ca ultim argument al imperiului în derivă. Op-Ed de Anatol Țăranu

Moscova și NATO de la Stalin la Putin. Concluzii pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Cine a ruinat relația interstatală moldo-rusă? Op-Ed de Anatol Țăranu

Urmașii „eliberatorilor” îi sfidează pe urmașii victimelor. Op-Ed de Anatol Țăranu

9 mai, războiul din Ucraina și ideologia rașismului. Op-Ed de Anatol Țăranu

Panglica bicoloră devine semnul distinctiv al coloanei a cincea. Op-Ed de Anatol Țăranu

Biserica rusă, ultimul pilon al imperiului. Op-Ed de Anatol Țăranu

Invocarea rusofobiei ca justificare a războiului imperialist. Op-Ed de Anatol Țăranu

Noul Concept de politică externă rus și impactul asupra Republicii Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Sincopa justiției provoacă metode excepționale în promovarea reformei. Op-Ed de Anatol Țăranu

Protestele de la Chișinău și Tbilisi – două traiectorii antagonice. Analiză de Anatol Țăranu

Republica Moldova va fi sau românească, sau rusească. Tertium non datur. Op-Ed de Anatol Țăranu

Moscova, panicată de perspectiva pierderii Transnistriei. Op-Ed de anatol Țăranu

Conferința de la Munchen și perspectiva proiectului de civilizație Unirea pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Revirimentul Guvernului de la Chișinău între așteptări și realități. Op-Ed de annatol Țăranu

Calea aparte a Georgiei în lumina războiului din Ucraina. Meditație pentru Chișinău. Op-Ed de Anatol Țăranu

Legea antiseparatism între imperativ și incongruență. Op-Ed de Anatol Țăranu

Rusia și China: două paradigme culturale și politice. Op-Ed de Anatol Țăranu

Rusia, o țară proscrisă cu perspective temporale incerte de revenire la civilizație. Op-Ed de Anatol Țăranu

Stânga pro-rusă încalecă „calul troian” pentru viitoarele prezidențiale în Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Operațiunea de pacificare care a înghețat conflictul transnistrean. Op-Ed de Anatol Țăranu

Convenția Elțin – Snegur și perspectiva dezghețării conflictului transnistrean. Op-Ed de Anatol Țăranu

Cum Putin repune „lumea rusă” în Ucraina. Lecții pentru moldoveni. Op-Ed de Anatol Țăranu

Va ataca armata rusă Republica Moldova? Op-Ed de Anatol Țăranu

Republica Moldova: de la CSI spre UE. Op-Ed de Anatol Țăranu

România, pornită să apere Republica Moldova de o invazie militară. Op-Ed de Anatol Țăranu

Republica Moldova între stat capturat și noua oligarhie. Op-Ed de Anatol Țăranu

Opțiuni pentru războiului din Ucraina și concluzii pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Uniunea interstatală românească: o șansă istorică ratată? Op-Ed de Anatol Țăranu

Cazul Dodon: multe întrebări, puține răspunsuri. Op-Ed de Anatol Țăranu

Republica Moldova și corabia rusă CSI. Când o abandonăm? Op-Ed de Anatol Țăranu

Restaurarea URSS se amână. În schimb, se accentuează tendința reintegrării românești. Op-Ed de Anatol Țăranu

Semnificația zilei de 9 mai: lecție de istorie sau revanșă imperialistă. Op-Ed de Anatol Țăranu

Extinderea războiului asupra Republicii Moldova între probabilitate și speculație. Op-Ed de Anatol Țăranu

Republica Moldova și blestemul istoriei ruse. Op-Ed de Anatol Țăranu

Politica de stat și identitatea națională în Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Republica Moldova în perspectiva pacificării Ucrainei. Op-Ed de Anatol Țăranu

Sindromul Weimar, pretext neonazist de război împotriva Ucrainei și soarta „Mioriței” pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Deriva iminentă a Rusiei lui Putin: lecții preliminare pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Reziliența Republicii Moldova în scenariul refacerii „Rusiei istorice”. Op-Ed de Anatol Țăranu

Două guverne pentru un popor dezmembrat geopolitic. Op-Ed de Anatol Țăranu

Oximoronul războiul de pe Nistru: propagandă versus realitate. Op-Ed de Anatol Țăranu

România – 15 ani în UE. Șansa ratată pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu

Relația interstatală moldo-rusă: între pace șubredă și pericol de război. Op-Ed de Anatol Țăranu

Lecția unui an cu ghinion. Op-Ed de Anatol Țăranu

Chișinăul și geopolitica gazului rusesc. Op-Ed de Anatol Țăranu

 

 

 

https://www.ipn.md/ro/davosul-si-pretentiile-moscovei-de-a-mentine-republica-moldova-7978_1094873.html

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

ONU şi Forumul Economic Mondial se află în spatele “războiului global împotriva fermierilor”, spun experţi

 

 

 

Escaladarea atacului asupra producătorilor agricoli, din Olanda şi Statele Unite până în Sri Lanka şi nu numai, este strâns legată de obiectivele de dezvoltare durabilă ale “Agendei 2030″ a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi de partenerii ONU de la Forumul Economic Mondial (WEF), au declarat numeroşi experţi pentru The Epoch Times.

 

Într-adevăr, câteva dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU sunt direct implicate în politicile care afectează fermierii, crescătorii de animale şi aprovizionarea cu alimente din întreaga lume.

 

Membrii de nivel înalt ai Partidului Comunist Chinez (PCC) din cadrul sistemului ONU au contribuit la crearea ODD-urilor şi în prezent ajută la conducerea implementării planului global de ONU, a documentat anterior The Epoch Times.

 

Dacă nu vor fi controlate, au declarat mai mulţi experţi, politicile de sustenabilitate promovate de ONU în domeniul agriculturii şi al producţiei de alimente vor duce la devastare economică, penurie de bunuri esenţiale, foamete pe scară largă şi o pierdere dramatică a libertăţilor individuale.

 

Deja, milioane de oameni din întreaga lume se confruntă cu penurii alimentare periculoase, iar oficiali din întreaga lume spun că acestea se vor înrăutăţi pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul anului.

 

Există o agendă în spatele a tot ce se întâmplă, au declarat experţi pentru The Epoch Times.

 

Chiar şi deţinerea de proprietăţi şi terenuri private este în vizor, pe măsură ce producţia globală de alimente şi economia mondială sunt transformate pentru a îndeplini obiectivele globale de sustenabilitate, arată documentele ONU analizate de publicaţia The Epoch Times.

 

 

După cum explică ONU pe site-ul său SDG, obiectivele adoptate  “se bazează pe zeci de ani de muncă depusă de ţări şi de ONU”.

 

 

Una dintre primele reuniuni care au definit agenda “sustenabilităţii” a fost Conferinţa ONU privind aşezările umane, cunoscută sub numele de Habitat I, care a adoptat Declaraţia de la Vancouver.

 

Acordul susţine că “pământul nu poate fi tratat ca un activ obişnuit controlat de persoane fizice” şi că proprietatea privată asupra terenurilor este “un instrument principal de acumulare şi concentrare a bogăţiei, contribuind astfel la nedreptatea socială”.

 

“Controlul public al utilizării terenurilor este, prin urmare, indispensabil”, se arată în declaraţia ONU, un preludiu la “predicţia” de acum infamă a Forumului Economic Mondial, conform căreia, până în 2030, “nu veţi mai deţine nimic”.

 

De atunci, numeroase agenţii şi diverşi oficiali ai ONU şi-au expus viziunea asupra “sustenabilităţii”, lansând inclusiv apeluri pentru restricţii drastice privind energia, consumul de carne, călătoriile, spaţiul de locuit şi prosperitatea materială.

 

 

Experţii intervievaţi de The Epoch Times susţin că unii dintre cei mai bogaţi şi mai puternici lideri corporatişti din lume colaborează cu comuniştii din China şi din alte părţi în efortul de a centraliza controlul asupra producţiei de alimente şi de a zdrobi fermierii şi crescătorii de animale independenţi.

 

Forumul Economic Mondial (WEF), o reţea de mari companii multinaţionale care colaborează îndeaproape cu Partidul Comunist Chinez, este un “partener strategic” al ONU în ceea ce priveşte aşa-zisa Agendă 2030.

 

Reglementarea din ce în ce mai mare a producţiei de alimente şi chiar eforturile de a închide multe ferme vin în contextul în care oficiali din întreaga lume, precum preşedintele american Joe Biden şi şeful Programului alimentar mondial al ONU, David Beasley, avertizează asupra penuriei de alimente care se anunţă la nivel mondial.

 

Dar, în loc să relaxeze restricţiile şi să încurajeze creşterea producţiei, guvernele occidentale şi multe guverne care depind de ajutor iau măsuri şi mai dure.

 

Fermierii olandezi, care au ajuns deja la limită, au reacţionat în această vară prin proteste masive la nivel naţional. Acestea au urmat tulburărilor violente din Sri Lanka, legate de penuria de alimente cauzată de politica guvernamentală.

 

Guvernele şi organizaţiile internaţionale au invocat diverse pretexte pentru aceste politici, de la creşterea “sustenabilităţii” şi protejarea diverselor specii de floră şi faună, până la promovarea “justiţiei economice” şi chiar returnarea terenurilor către popoarele aborigene.

 

Totuşi, potrivit criticilor acestor politici, scopul nu este deloc conservarea mediului sau combaterea schimbărilor climatice. În schimb, experţii avertizează că povestea “sustenabilităţii” şi celelalte justificări sunt un instrument pentru a obţine controlul asupra alimentelor, agriculturii şi oamenilor.

 

“Scopul final al acestor eforturi este de a reduce suveranitatea atât a naţiunilor individuale, cât şi a oamenilor”, a declarat Craig Rucker, preşedinte al Comitetului pentru un Viitor Constructiv (CFACT), o organizaţie de politici publice specializate în probleme de mediu şi dezvoltare.

 

“Intenţia celor care promovează această agendă nu este de a salva planeta, aşa cum pretind, ci de a spori controlul asupra oamenilor”, a declarat el pentru The Epoch Times, adăugând că scopul este de a centraliza puterea la nivel naţional şi chiar internaţional.

 

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU – Agenda 2030

 

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU, adesea denumite “Agenda 2030”, au fost adoptate în 2015 de către organizaţie şi statele sale membre ca un ghid pentru “transformarea lumii noastre”. Salutate drept un “plan general pentru umanitate” şi o “declaraţie de interdependenţă” globală de către înalt oficiali ai ONU, cele 17 obiective includ 169 de ţinte care implică fiecare aspect al economiei şi al vieţii.

 

“Toate ţările şi toate părţile interesate, acţionând în parteneriat de colaborare, vor pune în aplicare acest plan”, se afirmă în preambulul documentului, menţionând în mod repetat că “nimeni nu va fi lăsat în urmă”.

 

Printre altele, planul ONU solicită redistribuirea bogăţiei la nivel naţional şi internaţional, în Obiectivul 10, precum şi “schimbări fundamentale în modul în care societăţile noastre produc şi consumă bunuri şi servicii”.

 

Folosirea guvernului pentru a transforma toate activităţile economice este o parte esenţială a ODD, obiectivul 12 cerând “modele de consum şi de producţie durabile”.

 

Printre ţintele specifice prezentate în Obiectivul 12 se numără câteva direct legate de politicile agricole care subminează producţia de alimente. Printre acestea se numără “gestionarea durabilă şi utilizarea eficientă a resurselor naturale”.

 

Poate şi mai important, documentul cere “gestionarea ecologică a substanţelor chimice şi a tuturor deşeurilor pe tot parcursul ciclului lor de viaţă, în conformitate cu cadrele internaţionale convenite”.

 

Prin urmare, oamenii şi, în special, fermierii trebuie “să reducă în mod semnificativ emisiile acestora în aer, apă şi sol pentru a minimiza impactul lor negativ asupra sănătăţii umane şi a mediului”.

 

Alte ODD-uri care sunt direct legate de ceea ce criticii au numit “războiul împotriva fermierilor” includ obiectivul 14, care se referă la “poluarea marină de toate tipurile, în special cea provenită din activităţi terestre, inclusiv … poluarea cu nutrienţi”. ONU descrie în mod regulat agricultura şi producţia de alimente ca fiind o ameninţare pentru ocean.

 

Organizaţia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), condusă de fostul viceministru al Agriculturii şi Afacerilor Rurale al Partidului Comunist Chinez, Qu Dongyu, contribuie la această acţiune.

 

În raportul său din 2014, “Construirea unei viziuni comune pentru o alimentaţie şi o agricultură durabile: Principii şi abordări”, agenţia ONU solicită restricţii drastice în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor, a pesticidelor, a emisiilor şi a apei în sectorul agricol.

 

Ca un exemplu despre cum trebuie reformată agricultura pentru a fi considerată sustenabilă de către ONU, raportul FAO declară că “utilizarea excesivă a îngrăşămintelor cu azot este o cauză majoră a poluării apei şi a emisiilor de gaze cu efect de seră”.

 

FAO, cu sediul la Roma, nu a răspuns la o solicitare de comentarii.

 

Un alt obiectiv dintre cele 17 ODD-uri cu impact direct asupra agriculturii şi producţiei alimentare este Obiectivul 2, cu apelurile sale la “agricultură durabilă” şi “producţie alimentară durabilă”.

 

Între timp, Obiectivul 6 solicită “gestionarea durabilă a apei”, care include diverse ţinte care implică utilizarea şi scurgerea apei în agricultură.

 

Deoarece liderii ONU consideră că agricultura şi producţia de alimente contribuie în mod esenţial la ceea ce ei numesc schimbările climatice provocate de om, Obiectivul 13 este, de asemenea, important. Acesta solicită guvernelor să “integreze măsurile privind schimbările climatice în politicile, strategiile şi planificarea de nivel naţional”.

 

Obiectivul 15, care se referă la utilizarea durabilă a ecosistemelor terestre, are, de asemenea, mai multe ţinte care afectează agricultura şi producţia alimentară.

 

Peste tot în lume, guvernele naţionale şi regionale colaborează cu agenţiile ONU pentru a pune în aplicare aceste obiective de durabilitate în agricultură şi în alte sectoare.

 

De exemplu, ca răspuns la acordurile ONU privind biodiversitatea, Uniunea Europeană a adoptat diverse programe de biodiversitate susţinute de ONU, cum ar fi Natura 2000 şi Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care au fost citate de guvernul olandez şi de alţii în politicile lor agricole.

 

De asemenea, ONU se laudă în mod public cu rolul său în impunerea ODD-urilor în Sri Lanka şi în alte naţiuni care suferă de o penurie de alimente şi calamităţi economice legate de aceleaşi programe globale de sustenabilitate.

 

În întreaga lume, aproape fiecare guvern naţional spune că încorporează ODD-uri în propriile legi şi reglementări.

 

“Parteneriatul” cu Forumul Economic Mondial (WEF)

 

Alături de ONU se află diverse “părţi interesate” care sunt esenţiale pentru punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare durabilă prin “parteneriate public-private”.

 

În centrul acestui efort se află WEF, care, începând din 2020, promovează o transformare totală a societăţii cunoscute sub numele de “Marea Resetare”. În 2019, WEF a semnat un “parteneriat strategic” cu ONU pentru a promova Agenda 2030 în cadrul comunităţii mondiale de afaceri.

 

Acordul oficial a definit “domeniile de cooperare pentru a aprofunda angajamentul instituţional şi pentru a accelera în comun punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă”.

 

Mulţi dintre oficialii cheie din spatele Agendei 2030, inclusiv lideri de top ai ONU, precum actualul secretar general Antonio Guterres – un socialist autoproclamat – colaborează, de asemenea, cu WEF de zeci de ani.

 

Între timp, WEF a fost explicit în ceea ce priveşte obiectivele sale. Organizaţia a lansat recent o “Alianţă pentru acţiune în domeniul alimentaţiei” (FAA), care recunoaşte, pe site-ul său, că Agenda 2030 “informează în legătură cu ambiţia FAA de a oferi o platformă durabilă şi pe termen lung pentru o acţiune a mai multor părţi interesate privind sistemele alimentare în vederea îndeplinirii ODD-urilor”.

 

În paralel cu “Summitul privind sistemele alimentare” al ONU din septembrie 2021, FAA a publicat un raport care prezintă propria sa “agendă privind colaborarea între mai multe părţi interesate în vederea transformării sistemelor alimentare”.

 

Printre alte elemente, documentul rezumă perspectivele FAA cu privire la “sprijinirea parteneriatelor transformatoare ale sistemului alimentar şi propunerea sa ce merge dincolo de Summitul ONU privind sistemele alimentare din 2021, în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU”.

 

Preocuparea publică a FAA pentru transformarea agriculturii şi a aprovizionării cu alimente datează de peste un deceniu, cel puţin.

 

În parteneriat cu diverse companii, WEF a publicat un raport din 2010 care prezintă o “nouă viziune pentru agricultură”, care include o “foaie de parcurs pentru părţile interesate”. Sunt implicate multe dintre cele mai mari companii alimentare din lume, care domină piaţa şi deţin nenumărate mărci populare.

 

Site-ul WEF este plin de informaţii care pretind să justifice o transformare totală a aprovizionării cu alimente de către “părţile interesate””.

 

“Pe măsură ce sistemele alimentare globale devin din ce în ce mai interconectate, va fi necesară o coordonare eficientă între un set divers de părţi interesate”, susţine WEF pe platforma sa “Strategic Intelligence”, citând frecvent ca sursă FAO.

 

“Potenţialul de a elabora noi abordări sistemice ale sistemelor alimentare care să includă o gamă diversă de părţi interesate prezintă oportunităţi pentru a contribui la hrănirea durabilă a lumii în viitor”.

 

“Părţile interesate” des menţionate de organizaţie se referă la guverne, companii şi aşa-numitele organizaţii neguvernamentale care sunt adesea finanţate de aceleaşi companii şi guverne. Toate acestea lucrează împreună la această problemă.

 

De exemplu, WEF se laudă că a adus giganţi corporativi precum Coca-Cola şi Unilever în rândul celor care se ocupă de promovarea unui “viitor mai durabil”.

 

Fundaţia Rockefeller, care a publicat recent un raport privind modul în care trebuie “resetată situaţia” şi “transformat sistemul alimentar din SUA”, este, de asemenea, un jucător cheie.

 

“Centrele de Inovare Alimentară” ale WEF din întreaga lume vor fi o parte importantă a acestei transformări globale.

 

Anul trecut, în cadrul Săptămânii Agendei de la Davos (o întâlnire majoră a Forumului Economic Mondial), prim-ministrul olandez Mark Rutte, discutând despre “transformarea sistemelor alimentare şi a utilizării terenurilor”, a anunţat că Olanda va găzdui “Secretariatul de coordonare globală a centrelor de inovare alimentară din cadrul Forumului Economic Mondial”.

 

Secretariatul, a spus el la acea vreme, “va conecta toate celelalte Centre de Inovare Alimentară” pentru a facilita crearea “parteneriatelor de care avem nevoie”.

 

Nici WEF, nici Fundaţia Rockefeller nu au răspuns la solicitările de comentarii cu privire la rolul lor în Agenda 2030 şi la politicile agricole aplicate în întreaga lume.

 

Printre alte organizaţii şi entităţi implicate în această campanie se numără fundaţii puternice scutite de taxe, precum Gates Foundation, guverne regionale de tip UE care se înmulţesc în întreaga lume şi diverse grupuri finanţate de acestea.

 

Presarea fermierilor şi a aprovizionării cu alimente

 

Pe tot globul, politicile guvernamentale aliniate la ODD-urile ONU îi presează pe agricultori – în special pe producătorii mai mici şi independenţi, care nu pot absorbi costurile suplimentare ale reglementărilor şi controalelor suplimentare.

 

Referindu-se la ideile de sustenabilitate ale ONU, preşedintele recent destituit al Sri Lanka, Gotabaya Rajapaksa, a anunţat la summitul ONU privind clima COP26 din 2021 că guvernul său interzice îngrăşămintele chimice şi pesticidele.

 

“Sri Lanka a restricţionat recent importurile de îngrăşăminte chimice, pesticide şi ierbicide din cauza preocupărilor legate de sănătatea publică, contaminarea apei, degradarea solului şi impactul asupra biodiversităţii”, a susţinut Rajapaksa în faţa liderilor mondiali, în aplauzele generale.

 

“Deşi a existat o opoziţie din partea lobby-urilor înrădăcinate, acest lucru a creat oportunităţi pentru inovare şi investiţii în agricultura ecologică, care va fi mai sănătoasă şi mai durabilă în viitor”, a continuat el.

 

În realitate, chiar dacă au fost retrase cu promptitudine, politicile au produs penurii alimentare catastrofale, foamete pe scară largă şi, în cele din urmă, o revoltă populară care l-a înlăturat de la putere pe preşedinte şi guvernul său.

 

În 2019, guvernul socialist din Sri Lanka a încheiat, de asemenea, un parteneriat cu Programul de Mediu al ONU pentru a înfiinţa campania globală a ONU privind azotul (U.N. Global Nitrogen Campaign), care promovează politicile privind azotul susţinute de ONU ce se răspândesc în prezent în întreaga lume.

 

În Olanda, unde se află sediul Secretariatul de coordonare globală a Centrelor de Inovare Alimentară din cadrul Forumului Economic Mondial, autorităţile impun politici privind azotul care se aşteaptă să decimeze sectorul agricol extrem de productiv al naţiunii. Planurile includ, de asemenea, exproprierea pe scară largă a fermelor.

 

“Planurile de expropriere ale Cabinetului [olandez – n.r.] sunt o declaraţie de război directă împotriva sectorului agricol”, a declarat deputatul olandez Gideon van Meijeren, din partea partidului Forumul pentru Democraţie, citat de publicaţia De Dagelijkse Standaard.

 

“Sub pretexte false, fermierii sunt jefuiţi de pământurile lor, ferme vechi de secole sunt demolate, iar familiile fermierilor sunt distruse în totalitate”, a adăugat el.

 

Experţii au avertizat cu privire la consecinţele periculoase care decurg din astfel de politici de sustenabilitate, printre care se numără penuria de alimente, creşterea preţurilor, tulburări sociale şi multe altele.

 

“Puteţi întrevedea viitorul verde şi sustenabil dacă priviţi Olanda şi Sri Lanka acum”, a declarat, pentru The Epoch Times, Bonner Cohen, cercetător senior la Centrul Naţional pentru Cercetare în Politici Publice.

 

Şi totuşi, agenda se răspândeşte rapid. Săptămâna trecută, autorităţile federale canadiene au anunţat restricţii similare privind îngrăşămintele şi azotul, după ce au fost instituite restricţii privind producţia de energie, stârnind indignarea oficialilor provinciali şi a fermierilor.

 

În Irlanda, Regatul Unit şi în alte naţiuni europene, diverse entităţi guvernamentale lucrează, de asemenea, la reducerea producţiei agricole în cadrul unor programe de sustenabilitate.

 

Între timp, pe lângă continuarea politicilor care îi plătesc pe agricultori pentru a nu cultiva alimente, administraţia Biden încearcă să impună companiilor, prin intermediul Comisiei americane pentru valori mobiliare şi burse de valori (U.S. Securities and Exchange Commission), indicatori şi rapoarte privind “Mediul, socialul şi guvernanţa”, care sunt susţinute de WEF.

 

Asociaţiile agricole şi peste 100 de membri ai Congresului susţin că planul ar duce la falimentul proprietarilor de ferme mici şi mijlocii care nu pot respecta cerinţele de raportare climatică pentru a face afaceri cu firme publice, chiar dacă lumea se îndreaptă spre o penurie alimentară generalizată.

 

În parte, experţii spun că insistenţa asupra acestor tipuri de politici se datorează faptului că cei care le impun sunt în mare parte protejaţi de daunele pe care le provoacă.

 

“Elitele globale din guverne, organizaţiile transnaţionale, consiliile de administraţie ale corporaţiilor – bine reprezentate în cadrul WEF – sunt atât de prinse în semnalul lor climatic, din care mulţi speră să beneficieze financiar prin investiţii în energie verde, încât întârzie să observe că sunt complet detaşate de realitate”, a declarat Cohen, de la National Center for Public Policy Research, specializat în probleme de mediu.

 

“Puţini dintre cei care impun reglementări agricultorilor au pus vreodată piciorul într-o fermă. În virtutea puterii şi a bogăţiei pe care aceşti oameni o au deja, ei sunt protejaţi de consecinţele politicilor greşite pe care le impun restului lumii. Această povară este suportată de oamenii obişnuiţi din întreaga lume, despre care mulţimea de la Davos şi partenerii nu ştiu nimic”.

 

Fermele mici şi independente sunt în pericol, spun experţi

 

Dezastrul din Sri Lanka oferă o avanpremieră a ceea ce se va întâmpla în Statele Unite şi în Europa dacă factorii de decizie politică vor continua să urmeze agenda ONU pentru dezvoltare durabilă, potrivit lui Sterling Burnett, care deţine un doctorat în etica mediului şi conduce Arthur B. Robinson Center on Climate and Environmental Policy din cadrul Institutului non-profit Heartland.

 

“Nu este un război împotriva agriculturii; este un război împotriva agricultorilor mici şi a fermierilor independenţi”, a declarat acesta pentru The Epoch Times. “Este un război în sprijinul industriilor agricole elitiste, care activează la scară mare”.

 

Chiar dacă ODD-urile ONU vorbesc despre sprijinirea “micilor producători de alimente”, Burnett a afirmat că fermele independente sunt în vizorul ONU pentru a contribui la consolidarea controlului asupra aprovizionării cu alimente.

 

Factorii de decizie politică sunt “în buzunarul” marilor interese corporatiste, inclusiv Conagra, BlackRock, State Street, Vanguard şi altele, a adăugat el.

 

“În scurt timp toţi micii lor concurenţi ar fi scoşi din afaceri”, a mai precizat el, reiterând îngrijorările exprimate de numeroşi alţi experţi.

 

Directorul general al BlackRock, Larry Fink, a cărui firmă administrează mai mulţi bani decât orice altă companie din lume, “vrea să îşi impună valorile asupra companiilor care folosesc banii altora”, a spus Burnett.

 

Fink, care face parte din Consiliul de administraţie al puternicului Council on Foreign Relations şi lucrează îndeaproape cu WEF, este un arhitect cheie al campaniei de impunere a indicatorilor de “mediu, sociali şi de guvernanţă” asupra companiilor americane.

 

“Este vorba despre super-bogaţii care îşi impun valorile asupra noastră, restul”, a adăugat Burnett, arătând spre cei despre care spune că sunt fericiţi să lucreze cu comuniştii în acest efort.

 

“În ceea ce priveşte Forumul Economic Mondial, nu poţi avea o Mare Resetare dacă nu resetezi aprovizionarea cu alimente, pentru că alimentele sunt necesare pentru toată lumea. Stalin a recunoscut acest lucru: Cine controlează mâncarea controlează poporul. La fel şi cu energia”, a mai declarat el.

 

Pe măsură ce preţurile vor creşte şi fermierii vor da faliment, marile corporaţii, în colaborare cu guvernele şi organizaţiile internaţionale, vor strânge toate foloasele.

 

Între timp, aşa cum s-a văzut recent în Sri Lanka, oamenii înfometaţi, împinşi la limită, vor reacţiona.

 

“Oamenii nu mureau de foame pe 6 ianuarie”, a spus Burnett, referindu-se la protestele violente din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliul SUA. “Criza lanţului de aprovizionare are loc, rafturile sunt deja goale, iar când oamenii sunt înfometaţi, nu vor sta degeaba fără să facă nimic”.

 

Fondatorul şi preşedintele American Policy Center, Tom DeWeese, expert şi critic al noţiunilor de sustenabilitate ale ONU, a avertizat că războiul împotriva fermierilor face parte dintr-o agendă mai largă de a lipsi oamenii de libertate.

 

“Întotdeauna, în trecut, când forţele tiranice au vrut să conducă lumea, au construit armate şi au invadat, au distrus lucruri, au ucis oameni şi au forţat subjugarea”, a declarat DeWeese pentru The Epoch Times. “Acum avem de-a face cu o forţă diabolică care a găsit o modalitate de a ne face să renunţăm voluntar la libertăţile noastre şi să îi ajutăm să ne subjuge”.

 

“Ce ar putea fi un instrument atât de puternic? Ameninţarea Armagedon-ului de mediu”, a continuat el, dând ca exemplu principal naraţiunea privind schimbările climatice.

 

Citând numeroşi oficiali şi documente ale ONU, DeWeese spune că agenda nu este de a salva clima, ci de a transforma planeta şi de a centraliza controlul asupra populaţiei.

 

În afară de ONU şi WEF, companii importante precum Vanguard şi BlackRock lucrează pentru a prelua şi controla aprovizionarea cu alimente, a adăugat DeWeese.

 

Deja, câteva companii – printre care aceste două firme de investiţii sunt acţionari principali – domină industria mondială a alimentelor şi băuturilor. Prin preluarea agriculturii, acestea vor controla totul.

 

“Scopul este de a deţine controlul total asupra producţiei de alimente”, a spus el, menţionând că aceste companii caută să deţină toate seminţele şi chiar să producă în fabrici carne sintetică, care sunt deja susţinute financiar de Bill Gates şi de alţi miliardari.

 

Culturile modificate genetic sunt, de asemenea, pe ordinea de zi.

 

De asemenea, ONU, WEF şi alţii fac progrese în promovarea insectelor şi a buruienilor ca hrană. În întreaga lume occidentală, apar rapid centre de producţie de proteine din insecte.

 

Dar situaţia devine şi mai sumbră, spune DeWeese.

 

“Dacă oamenii mor de foame, sunt mult mai uşor de subjugat”, a afirmat el, adăugând că depopularea şi controlul umanităţii se află pe agenda elitelor globale de zeci de ani.

 

“Războiul împotriva fermierilor” vine, de asemenea, pe fondul a ceea ce criticii au descris ca fiind un “război împotriva energiei” susţinut de guverne, care afectează agricultura şi practic orice alt sector.

 

Aceasta include limitarea explorării energiei, închiderea centralelor electrice, perceperea de taxe şi impozite speciale şi alte politici care au dus la creşterea rapidă a costurilor în întreaga lume occidentală, dar nu şi în locuri precum China.

 

Experţii intervievaţi de The Epoch Times i-au îndemnat pe americani să se opună războiului împotriva fermierilor şi politicilor de sustenabilitate susţinute de ONU folosind o varietate de mijloace. Printre acestea se numără implicarea politică, adoptarea unor obiceiuri de cumpărături diferite, găsirea unor surse alternative de hrană, cum ar fi fermierii locali, şi alte măsuri.

 

Oficialii de la ONU nu au răspuns la solicitările de comentarii.

 

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/onu-si-forumul-economic-mondial-se-afla-in-spatele-razboiului-global-impotriva-fermierilor-spun-experti—332713

 

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

Cine conduce lumea? 8 lucruri de reținut de la reuniunea Forumului globaliștilor de la Davos. Nr 1: Elitele globale nealese vor cu adevărat pașapoartele de vaccinare digitale. Fără mașini, carne sintetică, control digital total – Marea Resetare Mondială

 

DE GINAN ABRAHEAM 

 

 

 

 

 

ARTICOLE RELAȚIONATE

BOURLA LA ZID! VIDEO ÎN ROMÂNĂ: Toate întrebările pe care jurnaliștii de la Rebel News i le-au pus șefului Pfizer la summitul globaliștilor din Forumul Economic Mondial de la Davos BOURLA LA ZID! VIDEO ÎN ROMÂNĂ: Toate întrebările pe care jurnaliștii de la Rebel News i le-au pus șefului Pfizer la summitul globaliștilor din Forumul Economic Mondial de la Davos

O ziaristă japoneză a vrut să-i pună Șefului Lumii o singură întrebare. Ce a rezultat. VIDEO tradus în română cu Secretarul General al Partidului Comunist de la Davos, Tovarășul Klaus Schwab O ziaristă japoneză a vrut să-i pună Șefului Lumii o singură întrebare. Ce a rezultat. VIDEO tradus în română cu Secretarul General al Partidului Comunist de la Davos, Tovarășul Klaus Schwab

 

În timp ce Forumul Economic Mondial (FEM) și-a încheiat ieri reuniunea anuală, la care au participat aproape 3 000 de așa-zise elite politice, de afaceri, media și academice – însă fără mari șefi de stat! -, presa mainstream a continuat să cânte în strună reuniunii, iar mass-media independente au luat în vizor agenda FEM și promotorii acesteia, scrie Defender.

 

Associated Press (AP) a descris reuniunile de la Davos, Elveția, ca abordând  „probleme globale presante”, fiind în același timp „ținta unor afirmații bizare din partea unui cor din ce în ce mai numeros care crede că este vorba despre un grup de elite care manipulează evenimentele în propriul beneficiu”. Printre acești critici s-a numărat proprietarul și directorul executiv al Twitter, Elon Musk, care a răspuns la un tweet: „FEM devine din ce în ce mai mult un guvern mondial neales pe care oamenii nu l-au cerut niciodată și pe care nu îl doresc” și care are „o agendă satanică”. Musk a postat un sondaj online – care a generat 2,42 milioane de voturi – în care a întrebat dacă „Forumul Economic Mondial ar trebui să controleze lumea”. Optzeci și șase la sută dintre respondenți au spus “nu”.

 

Citiți și Elon Musk, primele reacții după discursul lui Schwab de la Davos: Cine se crede, Șeful Pământului?

 

 

Miercurea trecută, The Defender a relatat despre primele zile de întâlniri. Acest articol enumeră opt concluzii cheie de la Davos – și de ce sunt importante.

 

 

Elitele globale vor cu adevărat pașapoartele de vaccinare digitale

 

Una dintre propunerile care a generat cea mai mare atenție la reuniunea FEM din acest an a venit din partea fostului premier britanic Tony Blair, în prezent președinte executiv al Tony Blair Institute for Global Change. Blair a propus dezvoltarea unei „infrastructuri digitale naționale”, declarând: „Ar trebui să ajutăm țările să dezvolte o infrastructură digitală națională de care vor avea nevoie odată cu aceste noi vaccinuri” – o declarație care sugerează cu tărie că vor veni „noi vaccinuri” și că vom avea „nevoie” de ele.

 

 

Blair a mai spus:

 

„Trebuie să știți cine a fost vaccinat și cine nu a fost vaccinat. Unele dintre vaccinurile care vor veni în viitor vor fi injecții multiple. Așadar, [pentru vaccinuri] trebuie să ai – din motive legate de asistența medicală în general, dar cu siguranță și pentru pandemii – o infrastructură digitală adecvată, iar majoritatea țărilor nu au așa ceva”.

 

Citiți Ex-premierul britanic, Tony Blair, a anunțat la Davos digitalizarea vaccinurilor: Trebuie să știm cine a fost vaccinat și cine nu. Viitoarele pandemii vor necesita doze multiple

 

 

După cum a relatat anterior The Defender, Blair a aprobat „Good Health Pass”, un pașaport digital pentru vaccinuri lansat de ID2020, un efort de colaborare între Mastercard, Camera Internațională de Comerț și FEM. Printre membrii colaborării „Good Health Pass” se numără Accenture, Deloitte și IBM, în timp ce printre partenerii generali ai ID2020 se numără Facebook și Mastercard. Printre partenerii fondatori ai ID2020 se numără Microsoft, Fundația Rockefeller, Accenture, GAVI, The Vaccine Alliance (un partener principal al Organizației Mondiale a Sănătății, sau OMS), UNICEF, Fundația Bill & Melinda Gates și Banca Mondială.

 

În ceea ce privește bolile, directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a avertizat că „o reapariție a tuberculozei ar putea fi posibilă.. mai devreme sau mai târziu”. Declarații precum cele ale lui Tedros par să contrazică o cunoaștere a evoluțiilor viitoare. Aceasta a fost norma la reuniunile anterioare ale WEF – și a fost cazul și în acest an. Jurnalistul de investigație Jordan Schachtel a subliniat că „Evenimentul 201, simularea pre-pandemică a coronavirusului, a fost anunțat la o conferință FEM de la Davos în 2019″.

 

În mod similar, în acest an, Lawrence „Larry” Summers, care a fost secretar al Trezoreriei SUA între 1999 și 2001 și director al Consiliului Economic Național între 2009 și 2010, a declarat că „șansele, din punctul meu de vedere, sunt mai mari de 50-50″ că „va exista o problemă la scară COVID în următorii 15 ani”. Summers a făcut aceste remarci în cadrul unui panel, „Global Economic Outlook: Este acesta sfârșitul unei epoci?”, în cadrul căruia au mai fost prezenți directorul Fondului Monetar Internațional (FMI), Kristalina Georgieva, și fostul director general al FMI și actualul președinte al Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde. În cadrul unei conferințe de presă, oficialii au prezentat raportul FEM „Global Cybersecurity Outlook 2023″, care prevede un „eveniment cibernetic catastrofal” despre care se spune că este „probabil în următorii doi ani”.

 

Despre cele amintite mai sus puteți citi mai multe AICI: Un nou experiment se pregătește: „Contagiune catastrofală” – Copiii și tinerii, vizați de exercițiul lui Bill Gates

 

Aceștia sunt oameni care au o părere foarte bună despre ei înșiși

 

Declarațiile fondatorului și președintelui executiv al FEM, Klaus Schwab, și ale participanților la reuniunea FEM au dezvăluit, de asemenea, modul în care „elita” participanților la reuniune pare să creadă că sunt salvatorii autoproclamați – sau conducătorii – lumii. Într-un interviu acordat publicației India Today, care a trimis doi participanți la reuniunea FEM din acest an, Schwab a declarat că, în curând, lumea nu va mai fi condusă de superputeri precum SUA, ci de „părțile interesate” din cadrul FEM, precum BlackRock și Bill Gates.

 

În timpul unei alte sesiuni, Bilawal Bhutto Zardari, ministrul afacerilor externe al Pakistanului, a cărui mamă, Benazir Bhutto, a fost în trecut prim-ministru al țării, a vorbit despre o „nouă ordine mondială” care este împiedicată de „hiperpartizanat”. De asemenea, în cadrul aceluiași panel, ministrul sloven de externe, Tanja Falon, a declarat: „Avem țări care își respectă interesul național depășind regulile”, referindu-se la „regulile globale”, adăugând că „trebuie să luăm în considerare Ordinea Mondială”. Iar trimisul prezidențial special pentru climă, John Kerry, a declarat în fața platformelor reuniunii: „Suntem un grup select de ființe umane” care „stau într-o cameră și se adună și vorbesc efectiv despre salvarea planetei”.

 

Participanții la FEM iau decizii în „pas de blocare”

 

Schachtel a remarcat că, la reuniunile FEM, „conformitatea este obligatorie, iar dezbaterea este un păcat demn de anulare”. El a dezvoltat acest aspect într-o postare recentă pe blog, descriind reuniunile WEF ca fiind “o cameră de ecou consolidată în care există o singură problemă, un singur obiectiv și o singură soluție”, în loc să fie “un loc pentru o dezbatere sănătoasă și robustă”.

 

Schachtel a scris:

 

„Indiferent de cine populează aceste grupuri și discursuri, fie că este vorba de mass-media corporativă invitată, de oficiali guvernamentali și/sau de directori de afaceri, nu există niciodată o disensiune aparentă sau o diferență de opinie exprimată. „Adevărul este că WEF și liderii săi preferă conformismul în locul dezbaterii. De fapt, dezbaterea este descurajată în mod activ, iar ieșirea din rând – prin intermediul unei încălcări a narațiunii – este un motiv de îndepărtare permanentă din Club Davos.”

 

Jurnalistul și autorul Walter Kirn a transmis pe Twitter sentimente similare:

 

 

 

Jurnalistul Jack Pobosiec a declarat că „mentalitatea FEM/OMS și cea de la Davos sunt esențiale pentru a fi înțelese [deoarece] aceasta este mentalitatea care guvernează lumea noastră aici, în Occident. Cantități uriașe din liderii noștri, chiar și până la nivelurile inferioare, aderă la viziunea globală omogenizată și tehnocrată a lumii. Nu treceți cu vederea acest lucru.”

 

Vor să te facă să crezi că există o soluție digitală pentru (aproape) orice problemă

 

Reuniunile anuale ale FEM sunt create pentru promovarea tehnocrației, iar reuniunea din acest an a continuat această tendință. Un exemplu în acest sens a fost o sesiune intitulată „Îmbunătățirea mijloacelor de trai cu ajutorul identificării digitale”, care a promovat „o politică internațională de identificare pentru a realiza echitatea financiară, socială și de sănătate prin identificarea digitală”. Potrivit jurnalistului Andrew Lawton, acest panel „nu a fost transmis în flux și nu a fost deschis presei”. Grupul a inclus participanți de la Global Digital Policy Incubator, Hedera, Dubai Future Foundation și DataKind. În timpul unei alte sesiuni, participanții la panel au prezis că „oamenii vor adopta în curând tehnologia implantării creierului pentru a „putea decoda gândurile complexe””, adăugând că “neurosemnalurile pot fi folosite pentru biometrie” și că, cu cât neurotehnologia va fi adoptată pe scară mai largă, cu atât mai multe date vor putea fi colectate despre oameni.

 

Ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației din Arabia Saudită, Abdulla Al-Swaha, a declarat participanților de la Davos că țara sa „adoptă tehnologia metaversală [care] și-a demonstrat deja beneficiile pentru mediu prin planificarea și dezvoltarea unora dintre cele mai mari proiecte din regat”. FEM este un susținător al metaversului, după cum a raportat anterior The Defender.

 

Vor să schimbe ceea ce gândești și modul în care trăiești

 

Multe dintre propunerile prezentate în această săptămână vor implica în mod necesar schimbări pe scară largă în ceea ce privește modul de viață și obiceiurile oamenilor. Într-un exemplu al conceptului de psihologie comportamentală de „nudging”, Maarten Wetselaar, directorul executiv al Cepsa, a pledat în favoarea unor „prețuri mult mai mari la carbon”, pentru a „face scump ceea ce încerci să eviți și a subvenționa ceea ce încerci să construiești”. El a numit această măsură o „intervenție foarte capitalistă”.

 

Lawton a remarcat că, deși poate părea ciudat ca un director din „Domeniul petrolului și gazelor „să fie atât de entuziast în ceea ce privește tranziția de la petrol și gaze”, Cepsa „este, de asemenea, implicată în hidrogenul verde și vede în mod clar scrisul de pe perete și dorește unele dintre aceste subvenții pe care le solicită Wetselaar”. Andrew Forrest, director executiv din industria minieră australiană, s-a pronunțat în favoarea „zero emisii, nu doar zero emisii nete”, afirmând că acest lucru poate fi realizat cu ajutorul tehnologiei existente: „energie solară, eoliană, baterii, hidrogen verde”.

 

Conceptul de „oraș de 15 minute”, în care oamenii nu vor mai avea nevoie de mașini, a fost, de asemenea, promovat, în timp ce un membru al Partidului Verde din Elveția a cerut „pedepsirea întreprinderilor care nu aderă la acordurile privind clima”. Într-adevăr, a fost prezentată și o propunere de “oraș de 5 minute”, care ar fi „alimentat 100% cu energie solară și eoliană”.

 

Vedeți InfoDavos: Nu vei avea NICI mașină și vei fi fericit. Nu vei merge NICĂIERI și vei fi în închisoare. WEF declară CRIZA PLANETARĂ ȘI INVOCĂ O JUSTIȚIE APOCALIPTICĂ

 

 

Carnea – sau descurajarea consumului acesteia – a fost, de asemenea, pe ordinea de zi. Jim Hagemann Snabe, președintele Siemens, a declarat: „Dacă un miliard de oameni nu mai mănâncă carne, vă spun că are un impact mare. Nu numai că are un impact mare asupra sistemului alimentar actual, dar va inspira și inovarea sistemelor alimentare.” Snabe a pledat, de asemenea, pentru carnea sintetică.

 

 

 

Elitei globale nu-i place libertatea de exprimare sau opinia publică: vrea control electronic total

 

Participanții la reuniunea din acest an și-au exprimat, de asemenea, disprețul față de libertatea de exprimare. Secretarul general al ONU, António Guterres, de exemplu, a declarat:

 

„Politicienii trebuie să înțeleagă că, uneori, ne confruntăm cu acest tip de provocări. Este mai bine să luăm astăzi decizii care, în cele din urmă, nu vor fi populare [sic], dar să fie esențiale, pentru a putea modela însăși opinia publică”.

 

În cadrul unei alte discuții, directorul general al Moderna, Stéphane Bancel, a declarat că „pandemia este încă în curs de desfășurare” și a criticat dezbaterea științifică, politică și publică despre vaccinurile COVID-19. Răspunzând la o solicitare din partea lui Sasha Vakulina, o jurnalistă ucraineană care lucrează pentru rețeaua europeană de știri Euronews, care a descris „amploarea acestei dezinformări când vine vorba de vaccinare” ca fiind „copleșitoare”, Bancel a spus:

 

„În unele țări ați văzut dezbateri științifice la televizor, la ore de maximă audiență, așa că vă puteți imagina că unii oameni s-au speriat. Ați văzut diferențele în țările în care toate părțile spuneau, știți, acestea au fost aprobate de autoritățile de reglementare, s-au făcut studii clinice, ar trebui să vă faceți vaccinurile. Social media a fost pur și simplu teribilă, pur și simplu teribilă. Ați putut vedea unele țări în care ați avut dezbateri științifice și dezbateri politice și social media … aceste trei lucruri și rata de vaccinare a fost foarte, foarte scăzută.”

 

La aceasta, Vakulina a răspuns simplu: „absolut”.

 

În cadrul aceluiași panel, Michelle Williams, decan al facultății de la Harvard T.H. Chan School of Public Health, a declarat: „Într-o societate diversă, va trebui să aveți straturi și straturi de comunicatori și diferite stiluri și moduri de comunicare”. Williams a spus că guvernele ar trebui „să lucreze în colaborare și cu respect pentru a aborda mesajul și mesagerul adecvat pentru a promova cu adevărat schimbarea”.

 

Seth Berkley, CEO al GAVI, Alianța pentru vaccinuri, afiliată la Gates, a declarat:

 

„A fost uimitoare cantitatea de dezinformare care a existat, iar aceste informații au ajuns apoi direct în restul lumii… modul în care ne ocupăm în mod normal de dezinformare este să ne adresăm șefului local, liderului religios local, lucrătorilor locali din domeniul sănătății, care sunt de încredere, dar dintr-o dată ei sunt de genul: „Dar uite ce se întâmplă în Germania sau în SUA sau în alte locuri, și iată ce primesc în mediile mele sociale”, iar aceasta a fost o problemă reală.

 

„Așa că încrederea merge chiar mai departe. Nu avem încredere în instituții. Avem dezinformări și se înrăutățește, nu se îmbunătățește.”

 

În cadrul unei alte sesiuni, directorul general al Pfizer, Albert Bourla, a declarat că vaccinurile COVID-19 au fost „politizate”, deoarece oamenii au pus la îndoială faptul că acestea au funcționat și că aceste întrebări “ne-au încurcat în mod constant”.

 

În mod similar, Erik Brynjolfsson, profesor și senior fellow la Stanford Institute for Human-Centered AI [inteligență artificială], și-a exprimat îngrijorarea cu privire la fluxul așa-numitei „informații polarizante”. El a discutat, de asemenea, despre importanța comunicării „adevărului către persoanele potrivite”. Șefa autorității britanice de reglementare în domeniul telecomunicațiilor și al audiovizualului, Ofcom, Dame Melanie Dawes, a apărat „conversațiile libere, sincere și deschise pe orice subiect”, dar apoi a nuanțat această afirmație spunând: „Ei bine, există uneori cazuri în care deschidem o investigație, dar… să vedem cum decurge aceasta”.

 

Aceștia sunt oameni care nu pun în practică ceea ce propovăduiesc

 

Criza „costului vieții” a fost o temă importantă la reuniunea din acest an. Cu toate acestea, la discuții de tip panel, cum ar fi “Stingerea crizei costului vieții”, au participat persoane precum Gita Gopinath, primul director general adjunct al FMI – o instituție cunoscută pentru impunerea măsurilor de austeritate la nivel global. Jurnalistul James Melville, comentând această temă, a scris:

 

„Milioane de oameni suferă consecințele crizei costului vieții. Dar când văd cum elitele noastre globale își etalează puterea și controlul la FEM/Davos, nu este de mirare că oamenii se simt lipsiți de drepturi și uitați”. Și jurnalistul Michael Shellenberger a observat că FEM, deși pretinde că pledează pentru mai multă transparență și dezvăluiri din partea corporațiilor, este foarte secretos în ceea ce privește propriile dezvăluiri financiare.

 

Potrivit FEM, „legislația elvețiană nu impune raportarea financiară pentru fundații”, deși în raportul anual al WEF din 2022 se precizează că o parte din portofoliul său este gestionat de Generation Investment Management a lui Al Gore. Lawton a remarcat că reuniunile FEM funcționează după modelul „cash-for-access”, liderii din mediul de afaceri plătind, se pare, 250.000 de dolari pentru a participa, deși politicienii participă gratuit. Acest lucru se adaugă la cotizațiile anuale de membru FEM și la cotizațiile de parteneriat, care se ridică la 650.000 de dolari. Potrivit lui Lawton, reuniunea FEM funcționează, de asemenea, alături de un tip de sistem de caste, în care „valoarea ta la Davos nu este determinată de valoarea ta netă, ci de culoarea legitimației tale”, accesul la anumite spații fiind interzis celor care au culoarea „greșită”.

 

Și, în timp ce participanții proclamă că sunt angajați în salvarea lumii, Greenpeace a observat că participanții au sosit „în mulțime cu avioane private”. The Guardian a raportat că emisiile de jeturi private s-au cvadruplat în timpul reuniunii FEM din 2022. Unul dintre participanți, intervievat de jurnalista independentă Savanah Hernandez, a justificat în acești termeni utilizarea extinsă a jeturilor private: „Cred că este mai important ce decizii se iau aici decât modul în care oamenii vin aici, cu avionul sau cu trenul”, în timp ce un șofer pentru VIP-urile din Davos a dezvăluit că, pentru astfel de cifre, “nu pot conduce mașini electrice”.

 

În ciuda agendei FEM de reducere a consumului de carne, Hernandez a remarcat: „Toți participanții din sălile de mâncare mănâncă CARNE. De asemenea, aperitivele servite participanților la WEF la petreceri au CARNE DE MÂNCARE [sublinierea originală]”. Și, potrivit lui Lawton, participanții s-au bucurat devinuri și fripturi în timp ce  ce discutau despre „insecuritatea alimentară în Africa”.

 

https://www.activenews.ro/stiri/Cine-conduce-lumea-8-lucruri-de-retinut-de-la-reuniunea-Forumului-globalistilor-de-la-Davos.-Nr-1-Elitele-globale-nealese-vor-cu-adevarat-pasapoartele-de-vaccinare-digitale.-Fara-masini-carne-sintetica-control-digital-total-Marea-Resetare-Mondiala-179141

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Lucruri nemaiauzite despre societăţile secrete care au creat lumea modernă

 

 

Postat de Diana Damaschin

 

De-a lungul vremii, s-au spus multe despre lumea modernă, teoria cea mai răspândită fiind aceea că ea este condusă de o organizaţie secretă numită Illuminati, iar oamenii sunt doar nişte marionete în mâinile ei. Dar aceasta nu este singura organizație secretă care a existat vreodată, ci doar cea despre care nu se ştiu prea multe lucruri.

 

Site-ul Listverse face o trecere în revistă a celorlate câteva societăți secrete care au existat de-a lungul epocii contemporane, printre acestea numărându-se grupul Carbonari, Uniunea Salvării sau Germanenorden.

 

Pe fondul frământărilor din Europa, de la începutul secolului al XIX-lea, a luat ființă societatea secretă Carbonari, despre care se spune că ar fi fost a ramură a Masoneriei, ea având ceremonii de iniţiere, simboluri şi ierarhii similare faimosului grup secret.

 

Societatea Carbonari a numărat mai mult de 60.000 de membri, ea fiind cea mai mare societate secretă din Italia acelor vremuri. În timpul acesteia, s-a realizat unificarea celor două Sicilii.

 

Republica Dominicană îşi datorează existența ca ţară unei societăţi secrete denumită La Trinitaria sau Trinitatea, fondată în iulie 1838. Insula spaniolă a fost sub jurisdicţia haitiană din 1822.

 

Cei care şi-au dorit independența insulei şi-au găsit în Juan Pablo Duarte, un lider, care este numit tatăl Republicii Dominicane.

 

El împreună cu alte 8 persoane au fondat La Trinitria. Grupul a încercat să organizeze o revoluţie în 1843, dar au eşuat. Însă, a doua revoltă din 1844 a dus la declararea independenţei insulei.

 

Societatea secretă germană din secolul al XX-lea Germanenorden credea cu tărie în superioritatea rasei ariene, iar în anul 1916 a adoptat zvastica drept simbol. Ea a fost, de altfel, și o societate anti-semită.

 

În 1918 grupul s-a transformat în Societatea Thule sub conducerea lui Rudolf von Sebottendorff. Activitatea grupării a ajutat la înfrângerea comunismului în 1919, transformându-se apoi în Partidul German al Muncitorilor.

 

Organizaţia sârbă cunoscută sub numele de Mâna Neagră a fost formată pe 9 mai 1911 cu scopul de a lupta împotriva dominaţiei otomane, iar în doar câţiva ani ea a adunat mai mult de 2.500 de membri. A fost condusă de colonelul Dragutin Dimitrievic care, în anul 1914, a venit cu un plan de asasinare al arhiducelui Franz Ferdianand, ceea ce a dus la declanşarea Primului Război Mondial.

 

Imperiul rus s-a prăbuşit în 1917, dar seminţele revoluţiei au fost sădite cu aproape 100 de ani în urmă. Răscoală din 1825 a ridicat 3.000 de trupe rebele care au încercat să cucerească Palatul de iarnă şi să-l dea jos pe țarul Nicolae I. Rebeliunea a fost înnăbuşită, dar ea a schimbat Rusia.

 

Țarul a înfiinţat o reţea de spionaj pentru a monitoriza populaţia şi a cenzura presa şi educaţia. Revolta din decembrie 1825 a fost organizată de Uniunea Salvării. Societatea şi-a schimbat ulterior denumirea în Uniunea Bunăstării.

 

Regatul Hawaii s-a format la începutul secolului al XIX-lea, dar a durat mai puţin de 100 de ani, până când a devenit parte a Statelor Unite. Căderea acestuia a fost cauzată de o organizaţie cunscută sub numele de Liga din Hawaii, alcătuită din 200 de americani şi europeni bogaţi, nemulţumiţi de regele Kalakaua.

 

În 1887 societatea secretă a elaborat o constituţie scrisă de Lorrin Thurston. Un grup paramilitar denumit Honolulu Rifles a devenit cel mai important aliat al Ligii. În 1893, ei au răsturnat-o pe regina Liliuokalani. Pentru câţiva ani, Hawaii a fost republică, dar o ultimă revoluţie a condus la integrarea sa în SUA în anul 1898, iar în 1959 avea să devină al 50-lea stat al Statelor Unite.

 

https://newsar.ro/lucruri-nemaiauzite-despre-societatile-secrete-care-au-creat-lumea-moderna/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

ORGANIZAŢIILE SECRETE ŞI PUTEREA LOR ÎN SECOLUL XX

 

 

 Detoatepentrutotisimaimult

 

 

 

 

 

Jan van Helsing

 

O călăuză în reţeaua Lojilor, a înaltei Finanţe şi Politică Comisia trilaterală • Bilderberg • ONU

Council on Foreign Relations – CFR

 

 

Capitolul I :

– Familia Rotschild. Protocoalele înţelepţilor Sionului. Iluminaţii bavarezi ai lui Adam Weishaupt.

– Masoneria în America. Karl Marx. Planul pentru un guvern mondial. Albert Pike şi Ku-Klux-Klanul.

– Traficul comerţului cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea. Rotschild şi plutonul de execuţie.

– Cum se înscenează un război mondial? Primul război mondial în perspectiva Iluminaţilor. Declaraţia Balfour. Finanţarea revoluţiei bolşevice. Masa Rotundă.

– Pregătirea celui de-al doilea război mondial. Adolf Schickgmler (Hitler) şi Organizaţia Thule. Care a fost poziţia Americii? Ce s-a obţinut prin cel de-al doilea război mondial?

– Războiul bio-psihologic – Organizaţia Vril

– Atentatul asupra lui Kenedy – Vaticanul

– Fondul Monetar Internaţional

– Prin liberul schimb de mărfuri spre dominaţia mondială – Problema Serbiei

– 666 (Şase sute şaizeci şi şase)

 

Capitolul II :

– Interogatoriul ambasadorului sovietic Jurevitsch Rakovski luat de către funcţionarul GPU, Gabriel G.Kuzmin, la 26 ianuarie 1938

 

Capitolul III :

 

 

– Un adevărat act de acuzare împotriva evreilor

 

Bună ziua dragi cititori!

 

Viaţa unui editor este într-adevăr interesantă. În toamna anului 1993 am fost căutat la telefon de o persoană, care nu voia să-şi spună numele şi care îmi comunica că are o carte explozivă. Căuta un editor şi voia să rămână anonim. M-am arătat de acord şi i-am spus să-mi trimită manuscrisul. După câteva zile am primit un pachet cu o disketă. Pe pachet nu era nici un expeditor.

Am bătut textul la maşină şi l-am citit fără întrerupere. După această lectură am fost teribil de zguduit, cu toate că îmi erau cunoscute maşinaţiile anumitor cercuri din societatea noastră „aleasă”.

Nu am putut controla dacă toate informaţiile din carte corespund adevărului, dar dacă numai o parte sunt adevărate atunci ştiu de ce pe planeta noastră este atâta mizerie, de ce majoritatea oamenilor sunt săraci şi întreaga bogăţie şi putere a acestui pământ se află în mâna câtorva persoane lipsite de scrupule.

Fiecare trebuie să citească această carte! Editorul

 

 

(Nota editorului la versiunea în limba germană)

 

CAPITOLUL I :

 

Imaginaţi-vă că sunteţi un locuitor de pe o altă planetă sau galaxie, aţi străbătut cu nava dumneavoastră câţiva ani lumină şi vă îndreptaţi către planeta noastră. Misiunea dumneavoastră este să cercetaţi această planetă, să luaţi contact cu locuitorii ei, să schimbaţi informaţii ştiinţifice şi de orice altă natură. Dacă totul se desfăşoară pozitiv şi v-aţi convins de sinceritatea şi carac-terul paşnic al locuitorilor, atunci planeta noastră ar putea intra în comunitatea intergalactică. Deci, s-ar putea lua contact cu alţi locuitori ai altor planete pe bază deschisă, ceea ce ar însemna un salt imens în conştiinţa pământenilor dar şi în domeniul tehnologic şi al societăţii.

Când aţi intrat pe orbita pământului, deschideţi radioul să prindeţi o lungime de undă. Aţi prins întâmplător un canal ce transmite ştiri. Constataţi deodată că aveţi de-a face cu o planetă războinică ai cărei locuitori nu se războiesc cu o altă planetă, ci se omoară între ei. Constataţi că la prima vedere nu există o motivaţie la baza acestor războaie: unii se luptă pentru credinţa lor, alţii pentru probleme rasiale. Unii nu sunt mulţumiţi cu mărimea teritoriului lor, alţii se luptă pentru a supravieţui, sau pentru că nu au ce mânca. Unii urmăresc numai banii, dar toţi au în vedere interesul propriu. Vă daţi seama că această planetă nu este în măsură să se ocupe cu schimburi de informaţii sau tehnologii, pe care dumneavoastră aţi vrea să i le oferiţi. Indiferent în ce ţară v-aţi duce, darurile dumneavoastră nu vor fi date în folosinţa binelui public, ci conducătorii acestor ţări le vor folosi pentru interesele lor egoiste.

V-aţi pus vreodată întrebarea de ce oamenii poartă mereu războaie unii contra altora?

Jean Jacques Babel, om de ştiinţă elveţian, a stabilit că în ultimii 5600 ani omenirea a purtat 14 500 războaie, în care au murit trei miliarde şi jumătate de oameni. Această cifră reprezintă jumătate din populaţia globului. În 1991 s-au înregistrat, spre exemplu, 52 războaie, respectiv, 52 focare de război pe acest pământ. În secolul nostru putem număra 104 ideologii contradictorii care se combat şi care justifică omorârea altor milioane de oameni.

Ce scop au războaiele pentru omenire? Cu această temă s-au ocupat de-a lungul secolelor filozofii, organizaţiile pacifiste şi au constatat că, din când în când, aproape toate vieţuitoarele pământului se luptă pentru hrană şi pentru teritorii. Dar purtarea agresivă a animalelor nu poate fi acceptată la oameni, aceştia din urmă, având inteligenţă, conştiinţă şi etică.

Că luptele pot folosi ca amuzament am văzut în antica Romă, unde gladiatorii erau puşi să se lupte pentru a distrage plebea de la problemele ei. Acelaşi principiu îl au astăzi televiziunea, fotbalul, pentru a-l distrage pe cetăţeanul superficial de la gânduri legate de existenţa lui fără sens. De la ce gânduri ne sustrage pe noi mass-media? Ce ar putea omul să afle sau să descopere dacă n-ar fi încotinuu sustras? Zicala veche „când doi se ceartă al treilea câştigă” este cunoscută. Dacă o aplicăm la persoane sau ţări de pe planeta noastră vom vedea că acest proverb este perfect aplicabil. De exemplu, un sistem bancar care a acordat un credit unei ţări ce poartă războiul, este desigur foarte interesat ca războiul să nu se termine repede. Prin război şi situaţii care creează nelinişte, naţiunile pot fi aduse în situaţia să accepte, de exemplu, intrarea în NATO, în ONU, lucru pe care nu l-ar fi făcut în condiţii normale, de linişte.

Pentru majoritatea celor neinteresaţi de mersul istoriei, afară de cei morţi, nu este vizibilă o coerenţă între ultimele războaie ale secolului nostru. Poate că războaiele, în afara industriei de armament, aduc şi altcuiva un folos? Sunt într-adevăr numai motive ideologice ale unor grupuri care dezlănţuie conflicte sau se află poate altcineva în culise? Cine poate fi a treia persoană sau al treilea grup? De unde provin imaginile duşmănoase de care suntem infiltraţi cu ajutorul religiei, cărţilor sau mass-mediei? Cine poate profita de ura şi degenerarea oamenilor? În această carte vom arăta câteva persoane foarte reale.

În anul 1773, într-o stradă evreiescă din Frankfurt s-au plănuit în mare secret trei războaie mondiale care urmau să bătătorească drumul către instaurarea unui guvern mondial până la sfârşitul anului 2000.

 

 

Ideea de a instaura un guvern mondial nu este nouă. Vaticanul a încercat, până în zilele noastre, să facă din omenire o lume catolică, în acest scop sacrificând milioane de oameni. Islamul şi-a pus de asemenea acest ţel, iar prin faptul că are cea mai numeroasă şi mai fanatică religie din lume, are şi cele mai mari şanse de succes. O altă formaţiune este cea panslavistă, a cărei ideologie a fost fondată de Petru cel Mare. Ţelul ei era neutralizarea Germaniei şi Austriei, după înrobirea Europei, cucerirea Indiei şi a Persiei. Merită menţionată şi ideologia „Asia asiaticilor”, lucru cerut de Confederaţia statelor asiatice, în frunte cu Japonia. Apoi mai există cea pangermană care tinde să controleze Europa, cu scopul de a se extinde mai târziu.

Dar persoanele despre care va fi vorba în această carte sunt absolut independente de orice religie şi nu aparţin nici unei naţiuni. Ei nu sunt nici de dreapta şi nici de stânga, nici liberali, dar folosesc toate instituţiile pentru scopurile lor. Sunt membri ai unei sau altei organizaţii, dar numai cu scopul de a îngreuna orice investigaţie, de a produce derută printre cei „curioşi” şi a-i aduce pe o filieră greşita. Ei se folosesc de creştini ca şi de evrei, de fascişti ca şi de comunişti, de sionişti ca şi de mormoni, de ateişti ca şi de satanişti, de cei bogaţi ca şi de cei săraci… DE TOŢI!

Aceşti oameni mai sunt numiţi în cercurile lor „Iluminaţi”, „big Brother”, „guvern din umbră”, „eminenţa cenuşie”, „guvern shadow”, „guvern secret”.

Activitatea acestor „Iluminaţi” a început încă demult în Mesopotamia sub numele de „Frăţia şarpelui”. Dacă vrem să integrăm undeva sistemul lor de activitate şi gândire, atunci, cel mai potrivit, ar fi în machiavelism, o politică ce nu respecta normele etice: o politică fără scrupule.

Câteva exemple (cu privire la putere):

Sunteţi noul rege al unei ţări şi vreţi să vă asiguraţi pentru totdeauna tronul.

În acest scop, chemaţi la dumneavoastră două persoane, independente una de alta, persoane de care sunteţi sigur că vor face ceea ce le cereţi. Pe una o orientaţi spre stânga şi o finanţaţi să formeze un partid, pe cealaltă o finanţaţi de asemenea şi o sprijiniţi să formeze un partid de dreapta. Acum aveţi două partide în opoziţie: dumneavoastră finanţaţi propaganda, alegerile, acţiunile şi sunteţi cel mai bine informat asupra planurilor lor. Ceea ce înseamnă că le controlaţi pe amândouă. Doriţi ca unul din partide să aibă mai mari şanse, îi alocaţi deci sume mai mari de bani decât celuilalt partid. Ambele partide sunt convinse ca dumneavoastră sunteţi de partea lor. Poporul se află atât de prins în acest joc „stânga sau dreapta” şi invers, încât niciodată nu-şi va da seama că dumneavoastră sunteţi cauza neînţelegerii dintre aceste partide. Dimpotrivă, poporul vă va chema în ajutor şi vă va cere sfatul.

Un alt exemplu (cu privire la bani):

În războiul de secesiune american (1861-1865) au luptat statele din Nord (care erau împotriva sclavagismului) contra statelor din Sud (care erau pentru sclavagism). Înainte de război, agenţii familiei Rotschild au dus o mare propagandă „Pentru Uniune” în statele din Nord. În acelaşi timp, alţi agenţi ai aceleiaşi familii Rotschild duceau o campanie „Contra Uniunii” în statele din Sud. La izbucnirea războiului, Banca Rotschild din Londra a finanţat războiul în statele din Nord, Banca Rotschild din Paris a finanţat statele din Sud. Singurii care au câştigat războiul au fost numai membrii familiei Rotschild.

 

Expun mai jos principiile sistemului, pe scurt:

 

  1. A crea conflicte în care oamenii luptă unii contra altora şi nu contra adevăratei cauze a conflictului.
  2. A nu apărea la vedere ca autor al conflictului. 3. A susţine cu bani toate părţile beligerante.
  3. A apărea ca o instanţă împăciuitoare, care doreşte terminarea conflictului.

„Iluminaţii” doresc stăpânirea lumii şi atunci trebuie să provoace cât mai multă neînţelegere între popoare, acestea fiind cât mai încurcate în plasa dezinformării. Mijloacele cele mai puternice prin care Iluminaţii răspândesc neînţelegerea între oameni sunt aceste „organizaţii secrete internaţionale”.

 

Şi aici ni se dezvăluie Planul. Instanţa „împăciuitoare” va fi chemată să aplaneze conflictul. Şi cine este pe această planetă „Instanţa împăciuitoare”? ONU!

Trebuie să privim cine stă în spatele ONU. Iluminaţii nu sunt oameni de rând, ei sunt cei mai bogaţi oameni de pe pământ. Nu apar nici la televiziune, nici în mass-media, ei sunt cei care controlează aceste foruri. În cazul că vreodată se pomeneşte vreo vorbă despre ei, atunci aceasta se face numai absolut neutral sau pozitiv. Cea mai mare parte a omenirii nici nu a auzit de numele lor. Cei care au descoperit maşinaţiile lor şi le publică nu au devenit celebri, cu toate că ar fi meritat premiul Nobel. Să se întreprindă ceva împotriva lor ar fi foarte bine, dar cum să întreprindă ceva şase miliarde de oameni împotriva cuiva despre a cărui existenţă nu a auzit nimic?

Este un fapt cert că aproape toţi oamenii sunt atât de prinşi în „problemele lor personale” încât nu au văzut sau nu mai văd ce se întâmplă în jurul lor. Cea mai mare parte a civilizaţiei noastre suferă de boala numită „apolitica”, şi nu vor să aibă de-a face cu politica.

Din lipsă de timp, din lipsă de interes, din lipsă de spirit critic, din cauza lipsei de informaţii de specialitate se ajunge la această absenţă din viaţa politică. Prin absenţă nu se obţine nimic. Dimpotrivă, fiecare individ care se resemnează îi ajută pe Iluminaţi să-şi atingă scopul. De aceea primul pas este de a se oferi cât mai multe informaţii despre acest domeniu.

„Căutaţi adevărul, deoarece adevărul vă va aduce libertatea!” Putem împărţi oamenii în trei categorii:

  1. Cei ce au posibilitate de acţiune.
  2. Cei ce privesc pasivi evenimentele.
  3. Cei ce se miră numai de cele ce se întâmplă (ceea ce văd).

Această carte este o contribuţie la elucidarea unor fapte, o încercare de a face cunoscute fapte ce sunt ţinute secrete de oamenii care trag sforile. Poate că, în urma lecturii cărţii, unii dintre cititorii din categoria a treia vor trece în categoria a doua sau poate chiar în prima. Informaţiile am dori să nu fie înghiţite ca nişte poveşti ce ne sunt zilnic prezentate de mass-media. Oamenii care acţionează superficial şi sunt mulţumiţi de starea lucrurilor ar face mai bine să închidă cartea aceasta. Se poate întâmpla ca unii oameni să nu mai poată ieşi din dogmele odată însuşite; având o imagine a acestei lumi deja formată, ei nu mai pot asimila informaţii noi, au spiritul blocat şi nu mai au loc pentru un alt adevăr. Pe aceştia îi rugăm să fie deschişi şi să lase pentru un timp la o parte ideile preconcepute, să facă apel la intuiţie, la sensibilitatea proprie şi să judece dacă informaţiile date corespund cu realitatea, sprijinindu-se numai pe fapte istorice care sunt în bună parte cunoscute.

Realitatea istorică se desfăşoară pe două planuri. Un plan este general, aşa-zisă opinie publică, adusă nouă, marelui public, la cunoştinţă de către mass-media, şi, mai târziu, de persoane care consemnează aceste informaţii sub numele de „istorie”. Pe alt plan se află evenimentele ce nu se aduc la cunoştinţa opiniei publice. Aceasta este lumea în care îşi duc activitatea lojile secrete, asociaţiile secrete, marele capital, politica, economia, religiile, toate împletite între ele. De pe acest plan se creează naţiuni, se provoacă conflicte, se numesc preşedinţi, iar în cazul că nu funcţionează, tot de aici sunt eliminate.

Dar, mai ales, cetăţeanul care-şi formează imaginea lurnii şi părerile de la televiziune şi radio, din ziare, de la şcoală şi din literatura curentă este cel mai puţin informat despre faptele pe care le voi descrie mai jos.

Este de la sine înţeles că secretele sau activitatea unei loji secrete îşi îndeplinesc scopul, dacă rămân, într-adevăr, secrete. Existenţa unei loji secrete demonstrează că există ceva care li se pare „fraţilor masoni” destul de important pentru a fi ţinut secret faţă de restul oamenilor.

Ce poate fi aceasta?

Vom arăta mai departe că mulţi fraţi masoni ai diverselor organizaţii secrete ocupă poziţii despre care numai în vis ne putem închipui, o asemenea poziţie „de vis”, având una din cele mai importante organizaţii din America: Council of Foreign Relations. Această organizaţie semisecretă este condusă de Sindicatul Rockefeller şi o organizaţie europeană cu numele

 

„Comitetul celor 300”.

 

 

Printre membrii Comitetului celor 300 se află şi Sir John J.Louden. El este reprezentantul Băncii N.M.Rotschild din Londra. El mai ocupă poziţiile de: preşedinte al Băncii „Chase Manhattan” a lui Rockefeller, preşedinte al „Royal Dutch Petroleum”, director al „Shell Petroleum Company” şi administrator al „Fundaţiei Ford”.

Acestea demonstrează puterea extraordinară şi influenţa unei singure persoane. Dar cum a ajuns în asemenea poziţie? Acest lucru este în legătură cu organizaţiile secrete, în acest caz „Comitetul celor 300”. În Comitet sunt 300 persoane de acest calibru, iar el nu este cu siguranţă, cel mai influent. Vă puteţi închipui că deciziile, hotărârile, decretele ce se iau când se întrunesc aceşti oameni au o influenţă hotărâtoare asupra mersului lucrurilor pe plan mondial. Aceşti oameni deţin secrete ce nu se spun în afară. Ei cunosc ceea ce noi nu cunoaştem, de aceea ei, cei „Iluminaţi”, sunt atât de puternici. Aţi vrea să aflaţi despre ce secrete este vorba?

Aceste secrete au mai toate de-a face cu trecutul planetei noastre, cu apariţia speciei umane, cu naşterea omului, chiar cu aşa-numitele farfurii zburătoare UFO (obiect zburător neidentificat).

Ne închipuim că la cuvântul UFO mulţi nu reacţionează cu plăcere. De aceea, este extrem de important să ne ocupăm de ceva „nou”. Deşi tema nu este nouă, fiecare a auzit despre aceste obiecte formate din două discuri metalice ce se rotesc în sens invers formând două câmpuri magnetice de natură terestră şi extraterestră. Dar oamenii în Europa sunt la fel de dezinformaţi ca şi ceilalţi din lumea întreagă şi acest lucru are de-a face cu Iluminaţii care controlează mass-media. A existat în cel de al treilea Reich o societate numită VRIL care s-a ocupat exclusiv de construirea acestor obiecte zburătoare. Din ea făceau parte printre alţii: inginerul Viktor Schanberger, dr. W.O. Schumann, Schriewer, Habermohl, Miethe, Belluzo, de care îşi amintesc desigur încă piloţii americani şi englezi ai celor „Foo-Fighters”. Construirea lor a fost extrem de rapid forţată după ce o farfurie zburătoare de natură extraterestră căzuse în Europa, în 1936, şi care, în cădere, nu s-a avariat. După ce s-a studiat acest obiect zburător, coordonat cu cele cunoscute în domeniul imploziei şi al antigravitaţiei, s-a trecut la construirea unui prototip. Richard Miethe a construit V7 (a nu se confunda cu V1 sau V2). Acest V7, echipat cu 12 turbo-agregate BMW 028, a făcut un zbor de încercare pe data de 14 februarie 1944 la Peenemunde, la o înălţime de 24.000 metri, cu o viteză la zbor orizontal de 2.200 km pe oră. La sfârşitul anului 1942 s-au construit mai multe exemplare de avioane în formă de disc numite RFZ 6 „Haunebu II”. Aveau un diametru de 32 m, o înălţime la axa mijlocie de 11 m şi zburau cu o viteză de 6.000 km/h. Puteau zbura 55 ore încontinuu, cu start vertical puteau să zboare orizontal, vertical şi în unghi drept, tipic pentru farfuriile zburătoare. În 1945 s-a reuşit un înconjur al pământului în câteva ore. Mulţi se vor întreba de ce Hitler nu a câştigat războiul, dacă a posedat o asemenea tehnologie? Pentru că aceste obiecte zburătoare nu puteau fi întrebuinţate în scopuri militare. Câmpul magnetic nu permite lansarea de pe navă a proiectilelor şi nici măcar folosirea armelor convenţionale. Un alt motiv este că lumea nu cunoaşte până azi cine a fost Hitler, care a fost scopul lui adevărat, unde a fost recrutat, de cine a fost finanţat, cum a ajuns în poziţia pe care a avut-o, în ce lojă a fost membru şi care au fost motivele celui de al doilea război mondial. De aceea toate cărţile, toate scrierile, toate documentele care conţineau date despre aceste lucruri au fost foarte repede confiscate, îndepărtate de aliaţi, cu scopul de a manipula mai departe omenirea. Toate planurile şi mulţi oameni de ştiinţă ca W. von Braun, în operaţia „Paperclip”, au trecut în mâna americanilor (a se vedea rolul lui Maxwell). Dezvoltarea obiectelor zburătoare în formă de disc constituie un secret de categoria I în America. Acesta a fost unul din motivele pentru care a trebuit să moară Kennedy. Mai sunt multe fapte rămase secrete de care nimeni nu a auzit nimic. De exemplu despre înfiinţarea unui stat german în Antarctica, de către Hitler, în timpul celui de al doilea război mondial. De ce a trebuit amiralul american E.Byrd în 1947 să facă o expediţie armată cu 4000 soldaţi, portavioane şi armament în acest ţinut, de unde s-au întors numai câteva sute? Multe întrebări fără răspuns.

 

 

Tema farfuriilor zburătoare

 

Tema farfuriilor zburătoare este mai incitantă şi mai reală decât îşi închipuie mulţi oameni. Degradarea acestui fapt până la ridicol de către „Establishmentul” anglo-american a costat până acum miliarde pentru ca mass-media să nu o popularizeze şi să o ridiculizeze. Vă imaginaţi ce ar însemna pentru omenire această nouă energie fără cablu, fără benzină, fără poluare, fără reactori atomici şi care nu costă nimic?

Oamenii pot fi controlaţi şi stăpâniţi prin energie, prin hrană şi prin dezinformare. Una din legile unei loji secrete este faptul de a nu apărea în public. Chiar pronunţarea numelui unui frate din lojă este pedepsită cu moartea, de exemplu, în loja 99-a. În antichitate pronunţarea „octogonului” din teoria lui Pythagora era pedepsită cu moartea. Octogonul este cheia pentru a înţelege „Merkabah” (este denumirea câmpului magnetic al omului). Mer-ka-bah = două câmpuri luminoase ce se rotesc invers, transportând spirit şi materie. Secretul este o forţă. El dă posibilitatea de a conduce operaţiuni fără adversari. Date ştiinţifice de mare importanţă rămân numai în cerc restrâns. Activitatea Iluminaţilor a început încă din epoca sumeriană. Este de ajuns să studiem ultimii trei sute de ani, deoarece chiar dacă numele şi instituţiile se schimbă de-a lungul istoriei, puterea care stă în spatele lor este aceeaşi. Merită să fie menţionată însă o scenă din piesa lui Umberto Eco: De ce este atât de periculos dacă oamenii râd şi se amuză? Călugărul orb îi răspunde lui Baskerville: „Râsul ucide frica, fără frică nu există credinţă. Cine nu se teme de Diavol nu are nevoie nici de Dumnezeu”.

Masoneria este una din cele mai vechi organizaţii care există până în zilele noastre. Foi de papirus găsite în Libia cu ocazia unor săpături din 1888 menţionează date despre întruniri secrete înainte de Cristos, în anul 2000. Masonii organizaţi în bresle au luat parte şi la construirea templului lui Solomon şi aveau menirea sindicatelor noastre de astăzi. Alte indicaţii se găsesc în scrieri necrologice din Egipt, marele maestru fiind zeul Toth. Masonii foloseau simboluri pentru a comunica unii cu alţii, cifre (3, 7,13, 33), embleme. Cel mai important simbol a fost un şorţ scurt, care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec în anul 2000 a.Ch. Şi astăzi se foloseşte acest şorţ de blană. În Egiptul antic zeii erau pictaţi cum zboară în nişte nave aeriene (UFO) şi purtau şi ei şorţuri. Încă din anul 3400 a.Ch. cei din „Frăţia şarpelui” purtau şorţuri, iar zeii lor erau arătaţi cum coboară din cer pe roţi zburătoare.

La începutul sec. XIV s-a format o organizaţie împotriva lumii musulmane: Ordinul Cavalerilor Templieri. În urmă cu 150 ani acest ordin al templierilor a fost învăluit într-un secret deoarece anumite cercuri au dorit acest lucru. Templierii au intrat în conflict cu Vechiul Testament. La început a fost un grup mic sub conducerea lui Geoffroy de Saint Omer şi Hugo de Payn, care s-a hotărât în anul 1117, de Crăciun, să facă de pază în Ierusalim, pentru apărarea pelerinilor. În primăvară, ei s-au prezentat patriarhului din Ierusalim şi regelui Balduin I, care i-au lăudat şi le-au permis să-şi construiască acolo o cazarmă proprie.

Istoria templierilor ar fi decurs desigur altfel, dacă în ruinele din Ierusalim nu s-ar fi făcut o descoperire. S-au găsit vechi scrieri ebraice cu care, la început, templierii nu prea au ştiut ce să facă. Aceste scrieri au fost date învăţăcelului din Provence, Etienne Harding, care le-a tradus. S-a constatat că aceste fragmente de hârtie conţineau rapoartele evreilor Essaimin (spioni), puşi de rabinii de atunci, rapoarte în care ei aduceau la cunoştinţă activitatea blestematului Mamzer (fiu de curvă) Iisus, care incita împotriva dumnezeului evreilor, Jahwe.

Acolo se spune că Iisus Cristos l-a asemănat pe Jahwe cu Satana din cauza învăţăturilor lui. O dovadă clară despre acest lucru se poate citi în Evanghelia după Ioan (Ioan, 8, 44), unde Iisus le spune evreilor: „Voi v-aţi ales ca Dumnezeu pe Diavol”. A avut loc deci o falsificare puternică a învăţăturii adevărate a lui Iisus! Templierii au avut un şoc când au aflat că adevărata învăţătură a lui Cristos şi Vechiul Testament erau în totală contradicţie. El îi învăţa să combată vechiul dumnezeu ca pe Satana, ordinul templierilor sub Bernhard de Clarivaux având deja un „secret” şi o voinţă: să cunoască adevărul. Bernhard însă i-a sfătuit să nu cerceteze aceste lucruri deoarece îşi vor face duşmani; astfel, secretul a început să fie uitat şi în anii următori templierii s-au ocupat de probleme militare. Viaţa din Orient le lăsa puţin timp să se ocupe de acest „secret”.

 

Dar în contact cu lumea islamică, au descoperit nişte scrisori ale lui Abu Thalile (Imamul Ali) din Damasc. În aceste scrisori, Ali dezvăluie că atât Coranul cât şi Evanghelia lui Cristos au fost falsificate. Aceste scrisori au stârnit vâlvă şi au fost trimise în Franţa. De această dată cercetările nu au mai putut fi oprite. Comandamentului ordinului templierilor i-a căzut în mână un document al cartaginezilor. Acest document era o evanghelie străveche a lui Ioan transcrisă de ereticul Marcion în anul 94 p.Ch. Documentul conţine şi o biografie a lui Marcion. Acesta între anii 90-130 p.Ch. a înfiinţat o mişcare creştină a lui Iisus fiind în contact strâns cu apostolul Ioan. După omorârea lui, această mişcare s-a distrus.

Iisus le-a propovăduit oamenilor că fiecare poate să se mântuiască prin el însuşi, având nevoie numai de bunăvoinţă, fără temple sau organizaţii bisericeşti. De acum încolo s-a format în cadrul ordinului templierilor „ordinul marcioniţilor”. Simbolul iniţial al templierilor, crucea roşie simplă pe fond alb, a fost transformat de marcioniţi într-o cruce roşie cu spini pe fond alb. Încă se păstra secretul descoperirilor făcute de ordinul templierilor, cu speranţa că se vor găsi noi dovezi despre adevărata credinţă a lui Iisus, a creştinismului. Într-adevăr, doi cavaleri templieri au găsit în ruinele Cartaginei, unde a trăit un timp Marcion, documente de la începutul erei creştine. Aceste documente erau originalele Evangheliilor lui Ioan şi Matei şi o traducere a lui Marcion din greceşte „Ilu Aschera”, în care se află adevărata învăţătură a lui Cristos.

Cei trei stâlpi pe care se sprijină credinţa creştină sunt: 1) religia ebraico-creştină;

2) permisiunea de a lua camătă, preluată din Vechiul Testament şi sistemul monetar şi economic bazat pe aceste principii;

3) principiul admiterii absolutismului.

Templierii au încercat să zdruncine şi să dărâme aceşti stâlpi. De îndată ordinul templierilor va încerca să elimina biserica iudeo-creştină şi să constituie o religie a străvechiului creştinism, eliminând principiile Vechiului Testament.

De aici vor rezulta: răsturnarea sistemului monetar şi bancar actual, desfiinţarea absolutismului şi introducerea unui sistem de ordine republican aristocratic. Dar templierilor nu le-a mers bine, ei au fost infiltraţi de „elita ocultă” care nu dorea să se cunoască adevărul, au fost deturnaţi spre scopuri financiare, politice şi militare. Au fost descoperiţi că începuseră să realizeze practicile satanice abominabile ale acestei „elite”. Începând din 1307 din ordinul lui Filip al IV-lea cel Frumos şi al Vaticanului au început să fie persecutaţi. Marele lor maestru Jacques de Molay a fost ars public în faţa catedralei Notre Dame din Paris în anul 1314, în 11 martie din ordinul lui Filip al IV-lea. Loja masonică de Molay este astăzi una din cele mai venerabile pe plan mondial, ceea ce arată cine a dat turnura inversă societăţii secrete a templierilor.

Cavalerii Ordinului Sf. Ioan. După învingerea musulmanilor s-au stabilit în insula Rodos sub numele de cavaleri de Rodos sau pe insula Malta sub numele de cavaleri de Malta, azi o organizaţie puternică masonică. Unii membri pot fi enumeraţi: William Casey (ex-şeful CIA 1981-1987), Alexander Haig (fostul ministru de externe american), Lee Jaccoca (preşedintele Corporaţiei Chrysler), James Buckey (Radio Europa Liberă), John McCone (şef al CIA sub Kennedy), Alexandre de Marenches (şeful Serviciului francez de informaţii), Valerie Giscard d’Estaing (fostul premier francez). (După 1990 şi în România au fost nominalizaţi Adrian Năstase, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Vicepreşedintele PDSR, Adrian Moţiu, senator PUNR, regele Cioabă, gen. maior…).

Alte două organizaţii din timpul cruciadelor au fost:

1) Ordinul Franciscanilor, care au preluat de la fraţii egipteni Al Amarna veşmântul cu funia (împletită pentru cordon) şi modul în care îşi tundeau părul. Acest ordin părea foarte uman.

Contrariul a fost

2) Ordinul Dominicanilor, uneltele inchiziţiei, instituţie înspăimântătoare creată de biserica catolică.

 

În secolul al XIV-lea au apărut pentru prima dată cei din „Frăţia şarpelui” sub numele de „Iluminaţi”. În această organizaţie au intrat şi fraţii din „Rosacruce”, întemeiată de împăratul Carol cel Mare, în secolul IX. Aceştia pretindeau a cunoaşte originea omului şi ştiinţele secrete ale egiptenilor. Legătura între Rosacruce şi Iluminaţi a fost foarte strânsă. Rosacruce nu a putut fi identificată, deoarece ei au hotărât să-şi ducă activitatea câte 108 ani, alternând cu o întrerupere de 108 ani, în care dispăreau din viaţa politică. O persoană care era strâns legată de Iluminaţi şi de Rosacruce a fost Martin Luther, semnul sigiliului său fiind o cruce şi un trandafir, în timpul papei Leon al X-lea, fiul lui Lorenzo di Medici. Lorenzo di Medici a fost şeful unei bogate bănci în Florenţa şi a unei familii ce fusese împuternicită de Papa Ioan al XXIII-lea să încaseze pentru biserică cele zece procente şi impozite. Luther a fost mai ales împotriva afacerilor băneşti ale bisericii care nu mai era un lăcaş primordial al credinţei.

După moartea lui Luther, cel ce a dus Reforma mai departe a fost sir Francis Bacon, unul dintre cei mai importanţi membri ai Rosacrucei, regele James I al Angliei numindu-l coordonatorul proiectului de elaborare a unei Biblii anglicane. Această versiune a Bibliei, cunoscută sub numele de „Versiunea King James”, din anul 1611, este Biblia cea mai folosită în lumea de limbă engleză. Contrareforma a fost condusă de o organizaţie nou formată a iezuiţilor. Aceasta a fost o organizaţie militară, cu simboluri şi ritualuri secrete, iniţiată în 1534 de Ignaţiu de Loyola. Cei din gradul al doilea cereau în jurământul lor moartea protestanţilor şi masonilor (religia protestantă este cea mai asemănătoare cu cea iudaică dintre toate religiile creştine). Iezuiţii au fost trimişi în Anglia ca să-i urmărească pe protestanţi. În acel timp, masonii şi protestanţii din Anglia trebuiau să-şi apere secretul dacă nu voiau să-şi piardă capul. Masonii au lucrat în mare secret în Anglia, Irlanda şi Scoţia. Unul dintre maeştri împreună cu marele maestru al templierilor au luat parte la semnarea „Magnei Charta”.

În anul 1717 Loja masonică din Londra începe o activitate la suprafaţă: situaţia în Anglia se schimbase, masonii îşi puteau duce activitatea nestingheriţi. Aceasta este data când în multe cărţi care tratează istoria masoneriei este consemnat începutul ei. Oficial este adevărat, dar activitatea secretă a masonilor începuse cu mult înainte; activitatea secretă nu şi-ar fi avut rostul dacă fiecare om ar fi ştiut când, unde şi cine sunt aceşti oameni.

Activitatea deschisă a lojei londoneze a stârnit consternare în rândul lojilor masonice care au considerat aceasta ca o trădare. După ce spiritele s-au potolit, lojile au început să se împrăştie în toată Europa şi în Lumea Nouă.

Declaraţia de Independenţă a fost semnată aproape exclusiv de masoni, George Washington şi generalii săi au fost mai toţi masoni.

O altă organizaţie secretă, cu mare influenţă, se crease în Anglia şi căuta să câştige controlul asupra vieţii politice engleze: evreii rabini, bogaţi conducători politici şi spirituali ai poporului evreu din diasporă şi-au unit forţele într-o grupare cunoscută sub numele de „înţelepţii Sionului”. Din anul 1640 până în 1689 ei au plănuit în Olanda revoluţia engleză (înlăturarea de pe tronul Angliei a Stuarţilor) dând sume mari de bani diverselor părţi, reuşind prin bani şi influenţă să-l pună în fruntea armatei olandeze pe Wilhelm cel Tăcut din casa Nasau-Orania care apoi a devenit prinţul Wilhelm al Oraniei. Înţelepţii Sionului au aranjat o întâlnire între acesta şi Mary, fiica cea mare a Ducelui de York, care era şi sora regelui Carol al II-lea al Angliei, fratele şi urmaşul lui Jacob al II-lea. În 1677 ei s-au căsătorit şi au avut un fiu, pe Wilhelm al III-lea, care mai târziu s-a căsătorit cu Maria a II-a, fiica lui Jacob al II-lea. Astfel s-a înrudit casa regală olandeză cu cea engleză. Cu ajutorul unor partide influente în Anglia şi Scoţia, Stuarţii au fost îndepărtaţi de pe tron şi în locul lor a fost pus, în 1689, Wilhelm al III-lea al Oraniei. Acest mason care a format ordinul Oraniei, organizaţie anticatolică, sprijinitoare a protestantismului, ordin care există şi astăzi şi care are în Irlanda peste 100000 de membri, care poartă actualul război religios. Regele Wilhelm al III-lea a implicat Anglia în războaiele costisitoare împotriva Franţei catolice ceea ce a făcut ca Anglia să intre în datorii mari. Cu ajutorul agentului său, William Paterson, Wilhelm al III-lea a convins trezoreria engleză să împrumute 1,25 milioane

 

 

lire sterline de la băncile evreieşti. Aceasta a fost recompensa oferită înţelepţilor Sionului. Condiţiile acestui împrumut au fost următoarele:

  1. Numele celor ce împrumută să rămână secret, apoi li se dă dreptul să înfiinţeze „Banca Angliei” (o bancă centrală).
  2. Directorilor acestei Bănci li se dă dreptul să fixeze preţul aurului la paritatea monedei de hârtie.
  3. Le este permis ca pentru fiecare 500g aur depus să împrumute 10 lire sterline.
  4. Li se dă împuternicirea să „consolideze” datoriile naţionale ale statului şi pentru acest lucru să încaseze impozite directe de la popor.

Astfel a luat fiinţă Banca Naţională a Angliei. Acest soi de afaceri bancare au dat posibilitatea bancherilor evrei să câştige 50% la o investiţie de 5%. Poporul englez trebuia să plătească. Creditorii nu au fost niciodată interesaţi ca datoriile să fie plătite deoarece astfel aveau mereu influenţă şi presiune asupra debitorilor şi asupra vieţii politice engleze. Datoria naţională a Angliei a crescut de la 1.250.000 lire sterline în 1604 la 16 milioane lire sterline în anul 1698. După Wilhelm al III-lea tronul a fost ocupat de Casa de Hanovra, deoarece dinastia Windsor des-cinde din linia Hanovra şi ei deţin tronul până astăzi. Că englezii nu au fost fericiţi să aibă un rege de origine germană se înţelege de la sine, deoarece s-au creat mai multe grupuri care se luptau să aducă Stuarţii din nou pe tronul Angliei. Din cauza acestui pericol, regii din linia Hanovra nu au alcătuit o armată naţională ci au angajat mercenari germani. Aceştia au fost plătiţi bineînţeles din casieria statului englez, aducând indirect profit bancherilor evrei de la Banca Angliei. Cei mai mulţi mercenari au fost puşi la dispoziţie de către prinţul Wilhelm al IX-lea din Hessen-Hanau, un prieten al Casei Hanovra.

În anul 1567, lojile engleze s-au împărţit în două: lojile masonice yorkeze şi cele londoneze. La începutul secolului al XVII-lea s-a schimbat caracterul lojilor masonice, au devenit oculte, secrete, iar în ele au intrat diverse bresle. În anul 1717, pe 24 iunie, s-au întrunit reprezentanţii a patru mari loji londoneze care au creat o mare lojă engleză numită şi „Loja mamă a lumii”. Sistemul era bazat pe trei garante: ucenic, calfă, maestru, care se mai numea şi gradul albastru. Această mare lojă „a susţinut” dinastia Hanovra acordându-i lui Frederic, prinţ de Wales, în 1737, amândouă gradele masonice. Mai târziu, în următoarele generaţii a fost acordat membrilor familiei regale gradul de maestru: lui Frederic August, regelui George al IV-lea, regelui Eduard al VII-lea şi regelui George al Vl-lea. Duşmanii casei domnitoare Windsor s-au organizat (în favoarea aducerii la tron a Stuarţilor) în grupul militant al jacobinilor în 1688. Pentru a sprijini pe Jacob al III-lea, fiul lui Jacob al II-lea (cel alungat de pe tron), jacobinii au creat o lojă nouă masonică cu numele „loja templierilor scoţieni” în 1725; ea a fost creată de către templierul Michael Ramsey.

În 1736 a fost înfiinţată „Marea lojă Scoţiană”. Cum vedem avem de-a face cu două mari loji, în opoziţie una faţă de cealaltă: „marea lojă londoneză” a liniei Hanovra şi „marea lojă scoţiană” a liniei Stuarţilor. Cine este oare cel de-al treilea necunoscut interesat în discordia dintre aceste două organizaţii? Nu cumva Iluminaţii?

 

Familia Rotschild

Multe enigme acoperă centrul ascuns al Băncii internaţionale a Rotschilds-ilor.

În anul 1750, Mayer Amschel Bauer a preluat banca tatălui său în Frankfurt, dându-i numele Rotschild (după placheta roşie de deasupra uşii de la intrare care reprezenta semnul revoluţionar al evreilor din Europa de est).

Mayer Rotschild a avut 5 băieţi şi 5 fete. Numele fiilor săi a fost Amschel, Salomon, Nathan, Carol, Jacob (James). Prosperitatea lui Mayer a început sub protecţia prinţului Wilhelm al IX-lea de Hessen-Hanau, cu care a luat parte la şedinţele masonice din Germania. Wilhelm, un prieten al casei domnitoare engleze de Hanovra, primea sume enorme de bani prin închirierea de mercenari germani casei regale engleze. Această armată a fost aceeaşi care a luptat contra lui George Washington în „Vally Forge”, Mayer Rotschild devenind bancherul personal al prinţului Wilhelm al IX-lea. Din cauza unor tulburări politice, prinţul Wilhelm a trebuit să fugă din Germania în Danemarca şi a depus în banca lui Rotschild 600.000 lire sterline, soldul mercenarilor.

Nathan Rotschild, fiul cel mare al lui Mayer, a luat aceşti bani, a plecat în Anglia şi a deschis acolo o bancă. Aurul care servea de garanţie provenea de la „East India Company”. Nathan obţinea profituri împătrite împrumutând bani ducelui de Wellington care îşi finanţa operaţiile militare. Au mai fost scoase profituri imense din vânzarea mai târziu a aurului (depus ca garanţie) în mod ilegal. Aceasta a fost originea averii imense a familiei Rotschild. Acum s-a dat startul unui consorţiu bancar internaţional, când fiecare fiu al lui Mayer a deschis o bancă în capitalele europene: Amschel în Berlin, Salomon la Viena, Jacob la Paris şi Carol în Neapole. Salomon devenise şi el mason, ca tatăl său.

Mayer Amschel Rotschild a lăsat prin testament cum să se administreze averea de către urmaşi. Averea va fi administrată exclusiv de membrii familiei bărbaţi, cel mai mare având un vot hotărâtor în cazul unor diferenţe sau decizii importante. Toate conturile urma să fie ţinute absolut secret, mai cu seamă faţă de guvernele ţărilor unde se aflau.

În 1773 a avut loc în casa lui Mayer Amschel Rotschild o întâlnire foarte importantă la care au participat 12 evrei bogaţi ce acordau credite sume foarte mari. La această întâlnire, bineînţeles secretă, s-a discutat elaborarea unui plan spre a putea controla averea întregii lumi. Ei au constatat că prin înfiinţarea Băncii din Anglia au reuşit să controleze economia întregii ţări, dar planul lor era să poată avea un control absolut asupra averii lumii întregi. Un asemenea plan a fost discutat în astfel de cercuri cu câteva secole înainte. La această dată Rotschild l-a prelucrat din nou. Acest plan poartă numele „Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Ele au fost secrete până în anul 1901, când printr-o întâmplare au căzut în mâna unui profesor rus, S.Nilus, care le-a publicat. Victor Marsden le-a tradus în engleză în anul 1921, un exemplar se află la British Museum din Londra.

 

Protocoalele înţelepţilor Sionului

 

 

Controlul asupra finanţelor îl vom avea în mod sigur la toate naţiunile dacă vom crea mari monopoluri particulare care să fie rezervoarele imenselor bogăţii ale lumii. În ziua când va avea loc prăbuşirea politică se vor prăbuşi şi finanţele împreună cu creditele acordate de State. Vom provoca crize economice ca să destabilizăm Statele ce ni se împotrivesc, sustrăgând banii depuşi acolo. Prin acumularea de mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul financiar al Statelor vom sili aceste State să ia bani de la noi sub formă de credit. Creditele împovărează Statele cu procente care le transformă în sclavi fără voinţă. Impozitele cuvenite nu vor satisface nevoile şi astfel şefii acestor State vor cerşi la uşa băncilor noastre. Creditele străine sunt lipitori ce nu pot fi îndepărtate de pe corpul statului numai dacă cad de la sine sau statul se scutură de ele. Dar Statele „GOIMI” nu se scutură de ele, ci dimpotrivă pun mereu altele deasupra, ceea ce duce inevitabil la prăbuşirea lor. Prin datorii de stat, aceşti şefi de guverne devin coruptibili şi astfel cad în sfera noastră de control, din ce în ce mai adânc.

Controlul presei. Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare vor fi şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil chiar acum, deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri. Aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atâta timp cât există constituţie. (Comisia trilaterală împreună cu CFR, controlează azi aproape toate agenţiile de ştiri din lume).

Extinderea puterii o vom practica apărând în public ca prieten al tuturor. Noi îi vom susţine pe toţi: anarhişti, comunişti, fascişti, dar mai ales clasa muncitoare, sindicatele, care vor câştiga încrederea noastră şi vor deveni unealta noastră.

Controlul asupra credinţei. Noi le vom lua oamenilor adevărata credinţă. Noi vom modifica stâlpii legilor spirituale sau îi vom dezrădăcina. Lipsa lor va slăbi credinţa în sufletele oamenilor, deoarece religiile vor fi lipsite de argumente. Aceste goluri le vom umple noi cu teze materialiste şi calcule matematice.

A zăpăci minţile este o metodă. Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie s-o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri atât de diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere (politică)…

Dorinţa de a trăi în lux. Pentru a accelera ruina industriei „Goimilor”, le vom stimula dorinţa de a face lux. Cetăţeanul de rând însă nu îşi va putea permite bucuria de a cumpăra articole de lux, pentru că noi vom avea grijă să ridicăm mereu preţurile. Astfel, fiecare va trebui să muncească mai mult, dacă va voi să capete ceea ce doreşte. Până când îşi vor da seama cu ce sistem au de a face, vor fi deja prinşi în capcana lui.

Politica, instrument de manipulare. Prin propagarea de către noi a liberalismului în organismele statale întreaga structură politică va fi modificată.

O constituţie nu este decât marele for al neînţelegerilor, al certurilor şi toanelor partidelor, într-un cuvânt un for care are numai funcţia de a distruge personalitatea instituţiilor de stat. În „epoca republicană” noi îi vom înlocui pe stăpânitori cu o caricatură de guverne, cu un preşedinte din popor adică din rândurile „păpuşilor” noastre, ale „sclavilor noştri”. Vom organiza alegeri în aşa fel încât, cu ajutorul lor, vom reuşi să preluăm stăpânirea întregii lumi. Celui mai neînsemnat alegător îi vom da iluzia că, prin întruniri şi coaliţii, el poate influenţa mersul politic în stat. În acelaşi timp vom elimina importanţa familiei şi rolul ei educativ, de asemenea formarea personalităţii independente.

Este de ajuns ca un popor să fie lăsat să trăiască în „democraţie” un oarecare timp, pentru ca el să se transforme într-o plebe dezordonată. Puterea plebei este oarbă, fără scop şi fără raţiune, mereu gata să fie influenţabilă dintr-o parte sau alta. Dar orbul nu-l poate conduce pe orb fără să-l conducă în prăpastie. Numai cine de la naştere a fost crescut să fie stăpân independent este instruit în ABC-ul politic.

Reuşita noastră va fi uşurată de faptul că în relaţiile cu oamenii de care vom avea nevoie, noi vom specula punctele slabe ale acestora: lăcomia de bani şi de bunuri materiale, precum şi pasiunile de orice natură.

Controlul asupra hranei. Puterea noastră rezidă şi în faptul că hrana pe acest pământ devine din ce în ce mai insuficientă. Capitalul are puterea de a provoca foamete, ceea ce ţine mai bine în frâu pe muncitor decât au putut-o face aristocraţii prin legile din timpul monarhiei.

 

Provocând lipsuri, invidie şi ură, noi vom stăpâni masele. Numai ţăranul ce posedă pământ ar putea reprezenta un pericol pentru noi, deoarece el este autonom. De aceea trebuie cu orice preţ să-l deposedăm de pământ. Acest lucru ne va reuşi dacă vom împovăra cu datorii pe cei care deţin pământ.

Funcţia războaielor. Ca să determinăm pe cei setoşi de putere să facă abuz de ea (de putere), vom face ca aceste puteri să ajungă în conflict. În toată Europa, ca şi în sferele de influenţă ale Europei, noi trebuie să insuflam şi să răspândim frământări, învrăjbire, duşmănie. Trebuie să fim capabili să întâmpinăm cu război orice rezistenţă a unui stat vecin. Dacă state vecine pornesc contra noastră, atunci vom provoca un război mondial.

Controlul prin educaţie. Pe Goimi îi vom educa să nu tragă concluzii practice din observaţiile faptelor istorice ci să facă teoretizări, fără spirit critic, ale evenimentelor. În acest consens, noi le vom sugera să se orienteze spre cercetarea ştiinţelor. Cu ajutorul presei, vom propaga încrederea oarbă în teoriile ştiinţifice. Goimii intelectuali se vor mândri cu cunoştinţele lor ştiinţifice. Astfel poporul fiind mereu educat de a nu gândi şi de a nu-şi forma o părere proprie, vor vorbi toţi limba pe care o dorim noi să o vorbească.

Controlul asupra lojilor masonice. Noi vom înfiinţa în toate ţările din lume loji masonice, le vom mări numărul şi vom atrage toate personalităţile ce pot urca sau sunt deja în funcţii publice. Noi vom dirija toate aceste loji de la o administraţie centrală pe care numai noi o vom cunoaşte şi care va rămâne pentru toţi ceilalţi, în principiu, necunoscută. Ce sau cine poate lupta cu o putere necunoscută?’ Exact aceasta este puterea noastră. Masonii neevrei ne folosesc drept paravan atât pentru noi cât şi pentru ţelurile noastre. Planul de acţiune al puterii noastre va fi pentru toţi, chiar şi pentru fraţii noştri din loji, un secret, deci va fi necunoscut.

Moartea. Moartea este sfârşitul inevitabil al fiecăruia deoarece nu este greşit ca pe cei ce ni se împotrivesc să-i aducem mai repede spre acest sfârşit.

După elaborarea acestui plan pentru dominaţia mondială „Noua ordine mondială = Novus Ordo Seculorum”, Casa bancară Rotschild l-a delegat pe evreul bavarez Adam Weishaupt să întemeieze „Ordinul secret al Iluminaţilor bavarezi”.

 

Iluminaţii bavarezi ai lui Adam Weishaupt

 

 

Adam Weishaupt a fost educat într-o mănăstire unde a dobândit titlul de profesor al canonicilor. În decursul câtorva ani el a intrat în conflict cu biserica catolică şi a devenit elevul personal al filozofului evreu Mendelssohn care l-a iniţiat în gnosticism (erezie care are alte vederi despre natură şi Dumnezeu).

În anul 1770 a fost contactat de bancherul Rotschild şi însărcinat să fondeze „Ordinul secret al Iluminaţilor bavarezi” în Ingolstadt. Să nu-i confundăm pe Iluminaţii bavarezi ai lui Weishaupt cu primii Iluminaţi din „Frăţia şarpelui” din Mesopotamia. Aceştia din urmă nu au apărut niciodată cu nume sau persoană în public. Weishaupt a folosit această denumire spre a crea confuzie între cei ce cercetează aceste organizaţii secrete. Iluminaţii Weishaupt erau organizaţi în cercuri; interiorul cercurilor era structurat aidoma foilor unei cepe. Dacă un cerc se dovedea capabil să păstreze intacte secretele, atunci treceau într-un cerc mai mic, mai adânc în interior, spre secrete mai adânci. Membrilor din gradele inferioare li se spunea că nu există grade superioare şi identitatea marilor „maeştri” era ţinută secret. Iluminaţii erau împărţiţi în 13 grade, cele 13 trepte ale piramidei masonice, care este tipărită şi pe bancnota de un dolar. De la iezuiţi au preluat sistemul de a spiona şi a face rapoarte; de asemenea, membrilor numiţi „patriarhi” le puneau la încercare slăbiciunile. Acest gen de politică în sânul „Ordinului” le dădea posibilitatea de a pune patriarhii în posturi adecvate talentelor lor. Tactica de a defăima era folosită pentru a-i pune la încercare dacă aceştia nu părăsesc „ordinul”. Weishaupt a reuşit ca pe cei mai iscusiţi şi mai deştepţi oameni din sfera finanţelor, din industrie, educaţie şi literatură să-i atragă în sânul Iluminaţilor. El folosea orice mijloc: corupţie, mituire, sex, bani spre a putea controla aceste persoane care ocupau cele mai înalte posturi. Folosea şi şantajul spre a se convinge că detine controlul asupra acestor nefericite personalităţi din conducerea societăţii. Prin intermediul „Adepţilor” (grade mai înalte), Iluminaţii începuseră să facă pe „sfetnicii” celor ce guvernau. Bineînţeles din culise. „Experţii” dădeau guvernanţilor asemenea sfaturi încât politica ce o duceau era în perfectă concordanţă cu vederile Iluminaţilor, fiind făcută atât de discret şi ingenios încât cei sfătuiţi credeau că ideile după care conduceau le aparţineau. Scopul oficial al Iluminaţilor în activitatea lor era eliminarea condiţiilor negative din societate spre a le reda oamenilor o viaţă fericită şi normală. Aceasta înseamnă însă combaterea indirectă a monarhiei şi a bisericii, ceea ce bineînţeles le-a adus duşmani. Secretul era condiţia primordială a Ordinului.

Adevărata ideologie a Iluminaţilor lui Weishaupt a ieşit la iveală când s-a publicat „Noul Testament Diabolic”, cunoscut în urma unui incident. O largă publicitate a căpătat acest document abia în anul 1785 când un curier al Iluminaţilor călărind din Frankfurt spre Paris a fost lovit de un trăsnet şi politia a găsit asupra lui tolba cu documentele compromiţătoare. Pe 11 octombrie 1785 principele bavarez a ordonat o percheziţie la domiciliul lui Zwack, asistentul lui Weishaupt. S-au găsit multe documente precum şi planul Iluminaţilor bavarezi cu privire la răsturnarea monarhiilor şi instaurarea „noii ordini mondiale”. Principele bavarez s-a hotărât să publice aceste documente spre a preveni casele regale europene. Lui Weishaupt i s-a luat titlul de profesor, după care a dispărut împreună cu ducele de Saxonia-Gotha, un membru al Iluminaţilor. Ei şi-au dus însă mai departe activitatea în noua lojă creată în Franţa „Loja Marelui Orient”. Aici s-a născut lozinca: „Libertate, egalitate, fraternitate”. Monarhii europeni nu au sesizat însă pericolul, ceea ce a dus la izbucnirea revoluţiei franceze şi la instaurarea regimului de teroare. Contele de Saint Germain a avertizat-o pe Maria Antoaneta de complotul ucigaş; din nefericire sfatul său nu a fost ascultat. (Marchizul de Mirabeau prin viaţa lui de lux a făcut mari datorii la bancherii evrei. Moses Mendelssohn i-a făcut cunoştinţă lui Mirabeau cu soţia evreului Herz. Legătura lor a devenit foarte strânsă, iar Mirabeau ajunsese în totală dependenţă faţă de Iluminaţi. Astfel i s-a dat misiunea să-l convingă pe ducele d’Orleans, care era deja marele maestru al lojilor franceze, să schimbe Lojile albastre în Loji ale Marelui Orient. Mirabeau a pus în legătură pe ducele d’Orleans si pe Talleyrand cu Weishaupt în anul 1773.)

La 16 iulie 1782 a avut loc congresul de la Wilhelmsbad, unde au fuzionat Iluminaţii lui Weishaupt şi masonii din lojile engleze şi franceze. Numărul membrilor s-a ridicat la 3.000.000. Evreii au fost masiv admişi în toate lojile, lucru care până la această dată se făcea discret. Publicul a aflat puţin din cele discutate la congres, deoarece congresul s-a ţinut foarte secret. Contele de Virieu, un mason care a luat parte acolo, a fost întrebat de un prieten al său dacă nu poate dezvălui ceva din cele hotărâte la congres. Acesta a răspuns: „Eu nu pot să ţi le împărtăşesc. Pot numai să-ţi spun că este mult mai grav decât crezi tu. Conspiraţia care s-a pus aici în mişcare este atât de perfect organizată încât nu este scăpare pentru monarhie şi biserică”.

 

În „Noul Testament Diabolic” se spune:

Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta, se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se mai pot descurca în zăpăceala colectivă şi sunt convinşi că, nu pot avea o părere personală. Trebuiesc dezvăluite pasiuni în rândul maselor şi răspândite scrieri murdare şi lipsite de spiritualitate. Menirea presei este să dovedească neputinţa neiluminaţilor în domeniul treburilor publice şi în cel religios.

Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile până ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei. Trebuie combătută tăria personalităţii; nimic nu este mai periculos pentru noi ca aceasta. Dacă această calitate este dublată de putere spirituală creativă atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de oameni la un loc. Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinţei noastre, a Iluminaţilor. Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă uşoară pentru noi. Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept monedă adevărată, să se mulţumească cu superficialităţi, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în sfârşit să asculte de noi, Iluminaţii. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor. Prin degradarea morală a societăţii, oamenii vor pierde credinţa în Dumnezeu. Prelucrate prin scrieri şi comunicări directe, discursuri, discuţii, masele vor fi educate în spiritul nostru, al Iluminaţilor.

Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi pentru ca să nu se poată gândi cu mintea lor proprie. Oratorii politici instruiţi de Iluminaţi trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de libertate şi democraţie, încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri de orice nuanţă politică ar fi ele. Ideologia Iluminaţilor însă trebuie să le fie inoculată necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite şi lipsite de critică, deoarece nu au ce căuta în treburile statului. Ele trebuie stăpânite facându-li-se dreptatea cuvenită, dar extrem de sever şi cu brutalitate.

Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite, prin subminarea selectivă a libertăţilor, prin legi, prin ordine a electoratului, prin presă, prin educaţie şi metode de învăţământ, dar mai ales sub stricta ţinere în secret a activităţilor noastre. Guvernele trebuie hărţuite până când, de dragul liniştii, să fie dispuse sa cedeze puterea. Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale şi naţionale, rasiale şi religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele. Nici un stat creştin nu va căpăta sprijin adevărat din partea noastră, a Iluminaţilor. Fiecare resort în stat să aibă o funcţie importanta şi bine definită, astfel ca prin provocarea de perturbări într-un resort, să poată fi stagnat întregul sistem statal.

Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor ce ne dau ascultare. Fiecare dintre ei trebuie să aibă câte un punct negru, vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţiile. Dându-i preşedintelui drepturi depline, ca şi dreptul de a declara război, vom căpăta influenţă asupra armatei.

Pe aceia din guvern care nu au fost recrutaţi dintre noi, îi vom invita politicos să primească alte însărcinări, misiuni onorifice, spre a-i abate de la treburile statului. Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului, spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculaţii de bursă, pentru a distruge puterea monedei. Moneda trebuie să fie atotstăpânitoare în industrie şi comerţ. Societatea spre care tindem să fie alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest din cetăţeni lipsiţi de avere. Prin introducerea dreptului de vot general şi individual, vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi a fiecărui individ, vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă. Printr-o educaţie bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat.

Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca scop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.

Prin toate metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţilor dominaţia lumii. Noul guvern mondial (de ex.: ONU) va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul

popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la o acţiune armată. După cum vedeţi, în acest Testament satanic găsim aproape aceleaşi teze ca în Protocoalele

înţelepţilor Sionului. Mereu se găsesc oameni care se îndoiesc de existenţa şi de autenticitatea Protocoalelor Sionului. Ar fi bine ca aceşti oameni să studieze planul din Testamentul satanic găsit de poliţia bavareză, testament care se află în arhivele statului Bavaria.

Protocoalele Sionului se află la Londra, la British Museum. Deputatul evreu Malone din Camera Deputaţilor englezi a cerut în 1906 ca Parlamentul să ordone distrugerea acestei cărţi. Guvernul englez nu a putut satisface această cerere, motivând în scris: „ne temem că legea nu ne dă nici o posibilitate de a suprima această publicaţie”.

 

Pentru a vă întări convingerea că limbajul Iluminaţilor, al sioniştilor este acelaşi în Protocoalele Sionului şi în Testamentul satanic, avem nenumărate exemple. Unul dintre ele îl reprezintă cartea sionistului Jules du Mesnil – Marigny „Istoria economiei politice a popoarelor vechi”, apărută în 1878, la Paris, volumul 2, pagina 275.

Scriitorul evreu Mesnil – Marigny prezicea în 1878 atotputernicia statului Israel. El scria: „În această perioadă de început, aurul are putere nemărginită. Nu este aurul acela care decide între pace şi război? În consecinţă, stăpânul aurului va fi stăpânul lumii. Cine alţii vor fi stăpânii lumii dacă nu evreii? Ei sunt aceia care au azi monopolul băncilor, monopolul căilor ferate, monopolul comerţului. Puternici în calitate de stăpâni ai aurului, ei transmit copiilor lor misiunea de a se ridica tot mai sus. Ei vor asigura copiilor lor primele locuri în artă, literatură, ştiinţă şi posturi publice. La Sorbonne sau College de France nu sunt ei cei mai buni profesori? Cine sunt cei mai marcanţi autori de teatru? Evreii. Cine sunt cei mai cunoscuţi filozofi şi literaţi? Evreii. Corupţia în presă nu este o enigmă pentru nimeni. Cine sunt aceia care pun în mişcare această teribilă maşinărie a cărei putere poate să distrugă sau să înalţe? Evreii.

Apropiata ascendenţă a Ierusalimului pe culmile gloriei este aproape sigură. Noi lucrăm de secole în această direcţie, nimeni nu ni se poate împotrivi. Noi vom vedea curând, chiar dacă pare fenomenal, că statul Israel, după ce va ajunge în posesia tuturor averilor lumii, va domina, se va extinde şi va creşte, alungând popoarele ca pe o cireada (2 Moses 23, 30). Dacă profeţia se va împlini, ca fiii lui Iacob, prin superioritatea lor să îşi asigure pe acest pământ tot ce este mai bun, mai bogat, mai dătător de viaţă lungă, şi dacă ei vor supravieţui tuturor raselor, atunci nimeni nu va contesta că evreii au reuşit să înfăptuiască acea epocă minunată atât de dorită de prietenii omenirii, atât de dorită de toţi aceia ce au o inimă largă. Numai orbul nu vede viitorul minunat ce stă în faţa poporului evreu”.

 

 

Bătălia de la Waterloo. Aceasta a fost cea mai mare lovitură dată de familia Rotschild, care la timpul acela avea cea mai perfecţionată reţea de spionaj şi cel mat bine organizat sistem de curieri din întreaga Europă. În 20 iunie 1815, unul din curierii lui Nathan Rotschild, care venea direct de pe câmpul de luptă, îi adusese ştirea că francezii sunt învinşi. Nathan, cu o repeziciune nemaipomenită, a aruncat pe piaţa bursei londoneze acţiunile sale „English Consul” simulând că englezii ar fi cei învinşi. Zvonul s-a răspândit ca un fulger şi acţionarii, de teamă să nu piardă totul au pus în vânzare şi ei acţiunile lor „English Consul”.

În această panică, cursul unei acţiuni scăzuse la 5 cenţi. În secret, Rotschild le cumpărase pe toate la acest preţ derizoriu. Puţin timp după aceea, a sosit ştirea oficială despre operaţiunile militare de pe câmpul de luptă. În câteva ore, cursul acţiunii „English Consul” a crescut peste valoarea ei iniţială, iar mai târziu, chiar mai mult. Peste noapte, averea lui Nathan Rotschild, care era şi aşa imensă, a crescut de douăzeci de ori.

După înfrângere, francezii au fost confruntaţi cu greutăţi financiare şi s-au împrumutat cu o sumă foarte mare la băncile Ouvrard din Paris şi Baring Brothers din Londra. Nu însă şi de la Banca Rotschild. În 15 noiembrie 1818, s-au întâmplat următoarele: după ce hârtiile de împrumut ale statului francez fuseseră cotate timp de un an întreg la un curs ridicat, deodată cursul lor începuse să scadă. La curtea lui Ludovic al XVIII-lea domnea o atmosferă de tensiune. Fraţii Kolman şi Jacob Rotschild, cu imensele lor rezerve băneşti, au cumpărat în octombrie un număr imens de obligaţiuni ale statului francez, emise de banca Ouvrard şi Baring Brothers. Astfel, cursul lor a crescut în octombrie. La 5 noiembrie însă, au început să vândă aceste titluri la toate bursele din capitalele europene, creând o mare panică. Guvernul francez şi-a dat seama că Nathan Rotschild are o mare influenţă asupra pieţei financiare franceze. De aceea, a intrat din nou în legătură cu banca Rotschild, aceasta devenind din nou favorită. Curtea regală a început să-i acorde din nou lui Rotschild cea mai mare atenţie, şi nu numai în probleme băneşti.

 

Masoneria în America

 

După ce „Cavalerii Roşii” au înfiinţat prima lor colonie în Pennsylvania, Loja masonică engleză a întemeiat şi aici o lojă în 1730. Războiul de independenţă american a fost organizat şi dus de masoni, iar constituţia au conceput-o şi au semnat-o masonii. Preşedinţii americani au fost masoni, ei fiind de asemenea reprezentaţi în Cameră şi Senat. Pecetea americană, piramida cu un ochi la mijloc, pe verso pasărea Phoenix, drapelul american cu 13 dungi şi 13 state, cele 13 trepte ale piramidei, toate acestea sunt simboluri masonice instaurate de familia Rotschild şi aplicate în practică de Weishaupt. Macheta piramidei de pe bancnota de un dolar a fost făcută de Filip Rotschild împreună cu iubita sa Any Rand, aşa cum scrie ea însăşi în cartea ei „Atlas Shrugged”. Mai târziu, loja masonică americană s-a împărţit în alte două loji: „Ritul york” şi „Ritul scoţian”, împărţite în 33 de grade. Majoritatea masonilor cred că cel de al 33-lea grad este ultimul. Dar gradele superioare lojei a 33-a sunt gradele Iluminaţilor. Toate lojile „Marelui Orient” din Europa au fost pătrunse de iluminismul lui Weishaupt, la fel şi în America. 90% din masonii organizaţi nu ştiu nici în zilele noastre, ce scopuri au Iluminaţii din gradele de sus. Aceste organizaţii ale gradelor inferioare sunt grupuri umanitare, utilitare. Ei se dau drept localnici de vază, folosesc simboluri secrete şi alte scamatorii. Tot ceea ce fac aduc avantaje carierei şi afacerilor. Soţiile lor se adună şi ele în organizaţii sociale sau de caritate unde preocuparea principală este bârfa. Fratele mason nu are ideede ce se întâmplă în vârf. Interesant este de remarcat că o parte din masonii germani au susţinut pe americani, iar alţii au trecut în slujba englezilor, obţinând mari profituri. 30.000 soldaţi germani au fost împrumutaţi ca mercenari englezilor în bătălia de la Trenton, unde au fost mai mulţi soldaţi germani decât englezi. Dar cum stăteau finanţele în America? Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson, ambii preşedinţi, erau împotriva creării unei bănci centrale după modelul celei engleze. După moartea lui Franklin, agentul lui Rotschild, Alexander Hamilton, a fost numit ministru de finanţe şi a întemeiat „First National Bank of the United States”. Această bancă a fost controlată de Rotschild. În 1811, când concesiunea acestei bănci s-a sfârşit, nu a mai fost prelungită pe cinci ani, deoarece, economia americană era într-o stare de destabilizare. Rotschild, prin presiuni asupra parlamentului englez, a făcut ca englezii să ceară americanilor coloniile. Aceasta a dus la războiul dintre 1812-1814. După război, America a trebuit să facă datorii, astfel încât nu a avut altă posibilitate decât să prelungească mandatul băncii.

În 1836 preşedintele Jackson i-a retras din nou concesiunea pentru ca în 1836 să i se dea din nou dreptul să funcţioneze. În sfârşit, în 1913, a devenit „Federal Reserve Bank” (FED), care există până astăzi ca puternică bancă particulară. Cum funcţionează această FED? Comitetul de bancheri ai acestei bănci tipăreşte „Federal Reserve Bancnote”, adică dolari. Guvernul american nu are dreptul să tipărească bancnote. Banca FED dă guvernului aceşti dolari, în schimbul unor obligaţii (poliţe de împrumut), care folosesc băncii ca garanţie. Aceste obligaţiuni sunt ţinute de cele 12 filiale ale băncii FED care încasează anual procente. Şi muntele datoriilor creşte şi iar creşte. În 1982, ministerul de finanţe american publica suma de 1.070.241.000.000 dolari pentru care FED încasa de la contribuabilul american 115.800.000.000 dolari procente anual. Această enormă sumă de procente se scurge în buzunarul bancherilor particulari ai lui FED. Ei deţineau în 1992 obligaţiuni în valoare de 5.000.000.000.000 dolari. Pe aceşti bancheri îi costă numai vopseaua, hârtia şi tipăritul dolarilor! Charles Lindbergh, un membru al Congresului de atunci, este primul care a numit-o pe Federal Reserve Bank „guvernul invizibil”.

Deţinătorii acţiunilor acestei bănci erau: 1. Băncile Rotschild din Paris şi Londra; 2. Banca Lazard Brothers din Paris;

  1. Israel Moses Seif Bank din Italia;

 

 

  1. Banca Warburg din Amsterdam şi Hamburg; 5. Banca Lehmann din New-York;
  2. Banca Cuhn şi Loeb din New-York;
  3. Banca Chase Manhattan din New-York; 8. Goldman Sachs Bank din New-York.

Este foarte curios de menţionat că toate aceste bănci sunt evreieşti.

Aceste bănci împrumută bani guvernului american prin FED, iar procentele le suportă contribuabilul, plătind impozite. Aceasta este cea mai mare tâlhărie din istoria Statelor Unite şi trece aproape neobservată. FED prin obligaţiunile ce le posedă are drept de zălog pe întreaga avere a Americii de Nord. O mulţime de încercări, de a anula legea prin care se asigura existenţa acestei bănci au dat greş. S-a încercat prin instanţe ale justiţiei. De drept, cetăţeanul american nu poate cere aceşti bani înapoi, deoarece FED nu este o instituţie de stat, ci o structură particulară. De fapt, această bancă este anticonstituţională, de aceea nouă state americane au intentat o acţiune judecătorească pentru anularea concesiunii acestei bănci.

Nathan Rotschild a înfiinţat, după moartea tatălui său, în 1812, banca „Nathan Mayer Rotschild şi Fiii”, la Londra, cu filiale la Viena, Berlin şi Paris. În America, banca lui a fost reprezentată de băncile Cuhn Loeb & Co, J.P.Morgan & Co, August Belmont & Co.

Familia Rotschild îşi câştigase o influenţă imensă în economia americană prin tranzacţii bancare, bursiere, asigurări, credite acordate guvernului, finanţarea căilor ferate, fabrici de oţel şi armament etc. Ei au finanţat războiul dintre 1861-1865, provocând conflicte prin intermediul unor agenţi. Un agent al lor, George Bickley, fondatorul lojii „Cavalerii cercului de aur” a incitat statele din sud să formeze o confederaţie şi să se separe de Uniune. Un alt agent al lor din partea băncii Morgan agita spiritele în statele nordice. Preşedintele Lincoln, care a aflat jocul, a încetat în 1862 şi 1863 să plătească dobânda imensă băncilor lui Rotschild şi a dat Congresului însărcinarea să tipărească acei dolari numiţi „Green Back” cu care să plătească armata Uniunii. Acest lucru, bineînţeles, nu a fost pe placul Rotschilds-ilor, care au pus un agent al lor, John Wilkes Booth, să-l asasineze pe Lincoln. Acesta a fot ucis pe 14 aprilie 1865. „Cavalerii cercului de Aur” l-au scos mai târziu pe ucigaş din închisoare. Acesta a fugit la Londra unde şi-a petrecut restul vieţii fără lipsuri, fiind plătit de Rotschild. După moartea lui Lincoln, dolarii „Green Back” s-au scos din circulaţie, fiind cumpăraţi pe nimica de banca Morgan şi Belmont.

În rezumat, putem spune că Banca N.M.Rotschild şi Fiii controlează: City-ul din Londra, coloniile coroanei engleze, guvernele englez şi francez, Comitetul celor 300, toate lojile Iluminaţilor din Europa şi America. Prin băncile Cuhn-Loeb, al căror director este Jacob Schiff (fiica acestuia a fost soţia lui Trotzki) şi prin banca Morgan, Belmont şi Warburg au ridicat imperiul Rockefeller „Standard Oil”, liniile ferate Harriman şi fabrica de oţel Carnegie. Aceste bănci sunt cele mai puternice din lume. Establishment-ul Coastei de Răsărit cu mafia ei financiară, politică, academică şi mass-media este stăpânită de Rockefeller. Karl Marx. Evreul Moses Mordecai Marx Levi (alias Karl Marx) şi prietenul lui, Friedrich Engels au devenit membrii unei organizaţii numită „Liga celor drepţi”. Această grupare revoluţionară şi secretă din Franţa provenise dintr-o altă organizaţie „Societatea celor patru anotimpuri”. Toate acestea erau filiale ale Iluminaţilor lui Weishaupt. Ideologia Manifestului Comunist a fost concepută în „Liga celor drepţi” şi era de mulţi ani în circulaţie, înainte de a se face cunoscut Marx ca autorul manifestului. Marx a modernizat şi sistematizat planurile revolu-ţionare scrise cu 70 ani înainte de Adam Weishaupt. Luptei contra capitalismului nu-i mai stătea nimic în cale. Marx a reuşit să transforme liga în ligă comunistă (1847). Astfel se vede limpede cum Iluminaţii puneau în America şi Anglia bazele unor sisteme capitaliste, iar în altă parte instaurau sisteme anticapitaliste, zise comuniste, pentru a naşte un conflict. Machiavelli descrie scopul acestui sistem: omenirea să fie în permanentă discordie şi buimăceală.

 

Planul pentru un guvern mondial

 

În anul 1830 a murit Weishaupt în vârstă de 82 de ani. Conducerea Iluminaţilor bavarezi a fost preluată de Giuseppe Mazzini. El a ocupat acest loc din 1834 până în 1872. În timpul acesta Mazzini a avut contacte cu Albert Pike, suveranul maestru al ritului scoţian, loja americană şi fondatorul Ku-Klux-Klanului, Loja „Marelui Orient” din Europa a fost privită la un moment dat într-o lumină proastă din cauza activităţilor revoluţionare ale lui Mazzini. De aceea Mazzini şi Pike au hotărât să schimbe organizarea lojilor.

Ei au hotărât să creeze un for suprem absolut secret care să fie centrala internaţionala. Despre acest lucru se poate citi în cartea „Occult Theoracy” scrisă de Lady Queensborough, pagina 208, 209. În acest for suprem se vor alege numai masoni de la al 33-lea grad în sus.

Într-o scrisoare din 15 august 1871, Albert Pike, scrie Iluminatului Mazzini un plan în care demonstrează în linii mari modul cum îşi vor atinge Iluminaţii scopul de a forma un guvern mondial: Pentru aceasta vor fi necesare trei războaie mondiale.

Primul război mondial va fi înscenat pentru ca Rusia ţaristă să intre sub controlul nostru, al Iluminaţilor. Pe ruşi îi vom folosi de sperietoare pentru activităţile noastre în restul lumii.

Al doilea război mondial va avea loc prin manipularea neînţelegerii dintre naţionaliştii germani şi sioniştii politici şi provocarea unui conflict. De aici, va rezulta extinderea sferei de influenţă rusească şi întemeierea statului Israel în Palestina.

Al treilea război mondial se va naşte din contradicţia de păreri dintre sionişti şi arabii islamici. Planul nostru prevede extinderea foarte mare a conflictului.

Un aspect în acest al treilea război mondial îl constituie provocarea unui conflict între atei şi nihilişti, pentru a crea o tulburare socială de o brutalitate nemaiîntâlnită. După combaterea creştinismului şi a ateismului vom prezenta oamenilor adevărata credinţă a lui Lucifer.

Declaraţia făcută în parlamentul israelian din 1980 ca Ierusalimul să fie capitala Israelului are la bază planul sioniştilor de a face din Ierusalim capitala unui guvern mondial. Acest fapt l-a anunţat prima dată public Ben Gurion în 1862. Asemenea planuri ambiţioase pot dezlănţui un război mondial, fapt prezis în scrisoarea lui Pike către Mazzini. El a prevăzut că al treilea război mondial se va sfârşi prin instaurarea unui guvern mondial. A numi în cadrul ONU, spre exemplu, un guvern care-şi va stabili sediul în Ierusalim cred că va trece neobservat de majoritatea oamenilor, ca şi numirea sediului UNESCO la Geneva sau a controlului internaţional al energiei atomice de la Viena.

Instaurarea unei asemenea dictaturi mondiale a fost anunţată şi de bancherul Warburg (bancheri evrei din Hamburg; unul a fost şeful Serviciului de informaţii pe timpul ultimei monarhii în Germania, celălalt a ajuns directorul FED în New York), directorul băncii FED, pe 17 februarie 1950: „Noi vom avea în viitor un guvern mondial indiferent dacă ne convine sau nu! Singură întrebare este numai dacă acest lucru se va instaura prin violenţă sau pe cale paşnică”.

William Cooper din Serviciul de informaţii al marinei americane (Naval – Intelligence of Navy) a dat la iveală în cartea sa „Behold a pale horse” că al treilea război este plănuit la mijlo-cul anului 1996. El a fotografiat documente ale acestui plan. Unul din oraşele mari ale Americii va fi bombardat. Acest lucru se va pune pe seama extremiştilor din Orientul Apropiat, motiv pentru a dezlănţui un război.

 

Albert Pike şi Ku-Klux-Klan-ul

 

Din 1840 structura organizatorică a masoneriei americane stă sub strictul control al „Ritului Scoţian”, este împărţită în două sectoare, cel nordic cu centrul la Boston şi cel sudic cu centrul în Arkansas.

„Ritul Scoţian” a fost un instrument de strategie al coroanei engleze, în secolul trecut, activitatea acestui rit a dus la conflicte rasiale şi de acte teroriste, ca de exemplu, ocuparea Mexicului în războiul american dintre 1846-1848, campania armată a Ku-Klux-Klan-ului contra statelor americane sudice între anii 1867-1870.

„Ritul Cercului de aur” cu şeful lui, George Bickley, a apărut pentru prima oară în Cincinnati. Ei voiau să întemeieze o nouă zonă a sclavagismului cu centrul în Cuba. Aceasta sub mantaua creării primei zone de „liber schimb comercial”. Ku-Klux-Klan-ul, pe scurt „KKK” întemeiat în anul 1867 la Nashville, după marele kyklos (cerc) îi avem deci, iar, pe cei din „Cercul de aur”. KKK avea emblema cavalerilor de Malta.

În 1843 a fost întemeiat Ordinul B’nai B’ritn format din comunităţile evreieşti. Este de asemenea o lojă masonică secretă.

Este interesant de citat un pasaj din cuvântarea lui Albert Pike din 4 iulie 1889: „Religia noastră, a masonilor celor mai înalţi în grad, este credinţa neprihănită în Lucifer. Dacă Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amândoi Dumnezei. Deoarece ştiinţa ne învaţă că nu există lumină fără umbră, frumuseţe fără urâciune, alb fără negru. Absolu-tul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii”.

Pike era satanist. El i-a acordat preşedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea în „Ritul Scoţian”. În ierarhia ordinelor era o lege că cel dintr-un ordin inferior trebuie să se supună orbeşte ordinului superior fără să facă uz de propriul lui discernământ.

În concluzie: contemporanii noştri, care, în mod conştient, renunţă la voinţa lor proprie, cedează răspunderea lor personală în favoarea altei persoane, organizaţii sau conducător, nu merită să fie trataţi civilizat, deoarece în zilele noastre nu este obligatoriu să se intre cu forţa într-o organizaţie sau să se adere la o religie sau o sectă. Anatole France a scris: „O prostie rostită de cinci milioane de oameni rămâne totuşi o prostie”.

Bill Clinton, actualul preşedinte al Statelor Unite ale America şi fostul guvernator din Arkansas a avut ca educator şi părinte, care l-a crescut, pe preotul Vaught, care era membru al Ritului Scoţian în gradul al 32-lea. Clinton este de asemenea membru în CFR, Comisia trilaterală, Bilderberg şi al Lojii masonice „De Molay”.

Un alt ordin masonic american este „Skul & Bones” (craniu şi oase), întemeiat în 1862 de William Hunting Russel, general al Gărzii naţionale şi de Alfons Taft care a fost în 1876 general, ministru de război, în 1884 ambasador în Rusia, judecător al Curţii Supreme şi mai târziu, preşedinte al Statelor Unite. Prin tradiţie aceşti masoni îşi pun pe piatra mortuară imaginea unui craniu şi două oase. O bancă importantă, W.A.Harriman Company fondată de Averall Harriman, a fost integrată în Ordinul Skull & Bones. În anul 1920, Harriman a fost cel ce i-a finanţat pe ruşi prin Ruscombanc, prima bancă comercială sovietică. Directorul ei, Max May a fost membru în Skul & Bones. Ruscombanc a fost controlată de Morgan Banc, partenera băncii Rotschild.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Rusia ţaristă era singurul obstacol al Iluminaţilor de a ajunge la controlul şi guvernarea întregii lumi. În 1881, evreul Theodor Herzl a întemeiat la Odesa „mişcarea sionistă”, cu scopul de a ajuta crearea statului Israel în Palestina. În 1916, cu ocazia unui congres B’nai B’ritn la New-York a fost ales bancherul Jacob Schiff ca preşedinte al mişcării revoluţionare ruse. Jacob Schiff era preşedintele băncii Cuhn Loeb & Co. Pe 13 ianuarie 1917 a venit în America Leon Bronstein, alias Trotzki, unde i s-a eliberat un paşaport american. El a devenit ginerele lui Schiff, iar în palatul băncii socrului său era la el acasă. Jacob Schiff a finanţat „rebelii” ce se pregăteau pentru revoluţia din Rusia şi care erau recrutaţi dintre evreii ce locuiau în partea de răsărit a New-York-ului. Ei s-au antrenat pe terenurile lui „Standard Oil Company” a lui Rockefeller în New Jersey. Trotzki şi Schiff au elaborat planul revoluţiei bolşevice în Rusia. După ce revoluţionarii au fost bine pregătiţi prin antrenamente au părăsit America, finanţaţi cu 20 milioane dolari aur din partea băncii lui Schiff.

Aceşti revoluţionari evrei împreună cu Trotzki au călătorit cu vaporul S.S.Christiania Fjord, special angajat pentru această cursă spre Rusia, pentru a dezlănţui acolo revoluţia bolşevică. Această revoluţie a fost finanţată de mulţi bancheri din America şi din Europa. Punerea la punct a Ohranei, serviciul de informaţii ţarist, alcătuit din multe organizaţii secrete, agenţi secreţi, agenţi dubli, poliţie şi informatori, pe scurt o organizaţie subversivă şl criminală, nu a fost o problemă prea complicată pentru Iluminaţi. Alfred Milner, şeful „Mesei rotunde”, o grupă a Ohranei, a intrat în mişcarea bolşevică ca şi alţi agenţi ai ei care au intrat în partidul bolşevic. Infiltrarea a fost atât de puternică, încât, în 1908, din cinci membri ai comitetului din Petersburg al partidului bolşevic, patru erau din Ohrana. O imensă sumă de bani au dat bancherii interna-ţionali şi prin Milner. Bolşevicii bine finanţaţi cu bani au fost superiorii menşevicilor şi socialiştilor. Doi agenţi ai Ohranei au întemeiat ziarul „Pravda”, prima fiţuică comunistă. Josef Stalin a fost şi el membru al Ohranei şi făcea legătura între poliţia ţaristă şi bolşevici. Banul, catalizatorul corupţilor, a fost de cea mai mare importanţă.

În 1917, după răsturnarea ţarului, Ohrana a fost desfiinţată şi a fost organizată CEKA, cu membri de zece ori mai numeroşi ca Ohrana; apoi, în 1920, şi-a schimbat numele în GPU, iar în 1934 în NKVD. În lagărele de concentrare ale NKVD-ului au murit 4 milioane de oameni. În război au murit 10 milioane soldaţi ruşi, iar sub guvernul comunist, până în 1950, au fost omorâţi 40 milioane civili.

NKVD-ul, astăzi KGB, a avut, în 1982, 90000 ofiţeri şi 175000 grăniceri, devenind cel mai puternic aparat represiv din lume.

„Gosbank”, banca rusă, funcţionează după principiul „Federal Reserve Bank”. Ea adună bani din „nimic” şi controlează orice tranzacţie comercială din Rusia.

După revoluţia bolşevică, imperiul lui Rockefeller „Standard Oil” a cumpărat 50% din câmpurile de petrol de la ruşi, cu toate că oficial s-a spus că au fost naţionalizate. În 1927 Standard Oil a construit prima rafinărie în Rusia, pentru ca ruşii să vândă petrol în Europa. Banii rezultaţi sunt împărţiţi între ruşi şi Rockefeller.

 

Traficul comerţului cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea

 

Înainte de a descrie câteva aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situaţii şi noţiuni. Regina Angliei este capul familiei regale engleze şi a imperiului colonial englez. Capitala

este Londra, unde se află sediul primului ministru şi al cabinetului său de miniştri.

În Londra există însă un stat independent, „City”-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit ca cel mai bogat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 km2.

Guvernul City-ului se numeşte „Coroana”, compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este „Lordul Mayor”. Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, „Fleet Street”-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc. City-ul nu aparţine Angliei. El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina şi primul ministru sunt subordonaţi „Lordului Mayor” de care ascultă. La suprafaţă, guvernul englez se străduieşte să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului.

Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la „Temple Bar”, poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină şi cere permisiunea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul „statului” lui suveran. El îi dă această permisiune înmânându-i spada statului. Lordul Mayor străluceşte în roba sa, poartă şi un lanţ şi păşeşte înainte iar regina îl urmează la o distanţă de doi paşi.

Banca Angliei a luat fiinţă datorită unui agent al lui Rotschild, William Paterson. Ea este şi astăzi controlată de imperiul Rotschild.

Aici, în City, în fiecare dimineaţă se fixează preţurile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri.

În Anglia au existat două imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea „Coroanei” (City-ul) (Denumirea de „Coroana” s-a dat cu scopul de a induce în eroare lăsând impresia că este vorba de casa regală). Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapur, Hong-Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile „Coroanei”, erau proprietatea City-ului.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat „Misiunea Inland” a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China. Aceşti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societăţii o piaţă de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerţ cu opium încât a înfiinţat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantităţi de opium au fost transportate pe vasul „China Tea Clippers”, din India spre China. Aceste transporturi au format 13% din venitul naţional al In-diei şi s-au efectuat toate sub controlul „Coroanei” în colaborare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînţeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea au mobilizat Serviciul secret englez pe „British Military Intelligence Department” şi pe „Secret Intelligence Service”.

Din anul 1791 până în 1894 au crescut plantaţiile de opium de la 87 la 663, toate concesionate de „Coroană”. Anual se produceau în India 6.358.495 (milioane) kilograme opium din care 6.144.132 (milioane) exportate în China. Acest trafic a durat un secol. În 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de „războiul opiumului”.

În 1729, BEIMC a înfiinţat „Comitetul celor 300”. Astăzi această organizaţie este una din cele mai influente din lume şi are ca scop tot formarea unui „guvern mondial”, este aşa-zisa „elita City-ului”.

Imperiul bancar Rotschild şi băncile aliate au fost toate implicate în comerţul cu opium: Banca Hong-Kong şi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, National and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada şi Baring Brothers Bank. Toate aceste bănci sunt în „Comitetul celor 300”. Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătura între California şi Coasta de Est a Americii. Aceşti lucrători chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanţat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.

 

Rotschild şi plutonul de execuţie

 

De-a lungul istoriei, regii şi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supuşilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaţi de la bănci. Prin ce mijloace însă banca percepea banii de la datornici dacă aceştia nu voiau sau nu puteau să plătească?

Metoda era războiul! Finanţarea unui guvern funcţionează ca şi finanţarea unei persoane pentru a-şi cumpăra un automobil. Dacă clientul nu-şi poate plăti ratele lunare, banca îi ia maşina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o maşină? Cu o altă maşină. La finanţarea guvernelor este acelaşi lucru. Nu se finanţează numai un guvern, ci se dau bani şi altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele ţări să fie la fel de puternice, inegalitatea fiind produsă numai prin finanţare. Dacă o ţară nu-şi plăteşte datoriile va fi ameninţată de o altă ţară cu război.

De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu.

Nathan şi fraţii lui au început în Europa acest joc după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. În acest timp s-a instaurat în Europa aşa-numitul „echilibru între puteri” sau „echilibrul de forţe”. Pentru a-şi consolida poziţia de stăpân din umbră, Rotschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa cam de acelaşi calibru. El trebuia să fie sigur că regii „A” puteau fi ameninţaţi de regii „B”. Bineînţeles, şi A şi B erau finanţaţi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o „poliţă de asigurare”, dacă unele naţiuni nu se aliniază. Această a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea supremaţia în Europa. Şansele unei părţi în război erau măsurate de partea cui se află Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câştiga războiul. Puterea casei Rotschild prin eficienţa acestei politici a crescut aşa de mult încât la începutul acestui secol controla jumătate din averea întregii lumi.

 

Cum se înscenează un război mondial?

 

Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat „echilibrul de forţe ale marilor puteri”, echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită coloniilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar. Pentru a contracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legături cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia, Rusia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial. Din Comitetul „mesei rotunde” s-a născut o organizaţie RIIA (Royal Institute for International Affairs).

RIIA cunoscută şi sub numele de „Chatham House” a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee, eminenţa cenuşie din M16, scriitorul H.G.Wells, Lordul Alfred Milner, şeful „Round Table” şi H.J.Mackinder, inventatorul aşa-zisei „geopolitici”. RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei. Aceştia au ţinut multe şedinţe în „Wellington House” unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război. Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippmann şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi după un test de şase luni a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic şi se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit. Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război. Theodor Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901-1909, s-a exprimat în felul următor: „În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului”.

 

Primul război mondial din perspectiva Iluminaţilor

 

Aparent, la începutul secolului al XX-lea între popoare domnea pacea. Dar numai aparent. În culise însă era de mult programat un măcel pe care lumea nu avea să-l uite repede.

Iluminaţii erau convinşi că pentru a ajunge să instaleze un „guvern mondial” trebuie să provoace o stare de devastare barbară de care nici o naţiune să nu aibă scăpare.

Istoricii sunt toţi de aceeaşi părere că motivul războiului a fost un conflict trivial între Austria şi Iugoslavia. Asasinarea moştenitorului la tronul Austriei, al prinţului Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, de către organizaţia secretă „mâna neagră”, la Sarajevo, a fost motivul începerii războiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese în programul său cu 40 de ani înainte. Mersul războiului este bine cunoscut, trebuie numai de remarcat situaţia Rusiei. Deşi avea cea mai mare armată pe atunci, era foarte slab pregătită pentru un război. În 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor în cazul unui război. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleză. La începutul războiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil planul Iluminaţilor a fost să pună Rusia în primejdie. Cu cât războiul înainta, cu atât ajutorul devenea mai slab. În timp ce milioane de ruşi cădeau pe câmpul de luptă, agenţii lui Rotschild pregăteau terenul pentru revoluţia pe care o plănuiau să o extindă şi asupra Germaniei înfrânte. Revoluţia a izbucnit în Rusia în 1917 şi ţarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub prinţul Georgi Luwow nu a putut opri mersul revoluţiei. Trotzki împreună cu rebelii lui au părăsit New-York-ul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 milioane dolari, pornind spre Rusia.

Vasul închiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autorităţile canadiene pe 3 aprilie 1917 într-un port în Noua Scoţie. Pentru un moment planul Iluminaţilor părea că dă greş. Dar bancherul Schiff, prin influenţa sa, a făcut posibilă călătoria spre Europa a lui Trotzki. Acesta s-a oprit mai întâi în Elveţia, unde s-a întâlnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch şi Litwinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de menţionat că mai toţi agenţii naţiunilor aflate în conflict se întâlneau în Elveţia. În 1815 după Congresul de la Viena i se acordase Elveţiei acest statut de neutralitate. Din întâmplare? Sau un locşor sigur în centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile în umbră?

Din Elveţia, drumul mai departe spre Rusia al agenţilor, al revoluţionarilor cu bani şi echipament a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, şeful servi-ciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat şi convoiul a trecut prin Germania. Fraţii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit şeful băncii „Federal Reserve” în America, celălalt şeful Serviciului secret german.

În Rusia, Lenin a fost şeful activităţilor politice, iar Trotzki, şeful armatei. El a organizat Armata Roşie. Numele nu este întâmplător. Armata Roşie bolşevică sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigătoare a lui Rotschild, emblema roşie a bancherilor internaţionali.

Este un adevăr istoric recunoscut că majoritatea revoluţionarilor lui Lenin au fost evrei. „Times” scria în anul 1929, pe 29 martie, că fenomenul interesant în revoluţia bolşevică este procentul mare de elemente străine şi nu ruseşti. Din cei 30 comisari ce au avut rol conducător trei sferturi au fost evrei. Generalul rus A.Nechvolodov scria că Jacob Schiff a dat în continuare 12 milioane dolari acestor revoluţionari. Serviciul secret francez dă la iveală pe toţi bancherii care au finanţat revoluţia roşie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America şi Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.

În acelaşi timp Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, dă la iveală transportul aurului rusesc între 1918 şi 1922 din Rusia spre New-York. Datorită agentului Max Warburg şi Germania a transferat bani revoluţionarilor bolşevici. Până în 1918 au fost transferate 40.580.997 mărci iar după luarea puterii de către Lenin, trezoreria germană a dat 15 milioane mărci bolşevicilor. Masacrul sângeros al milioanelor de ruşi şi înrobirea multor milioane de oameni sub comunism i-a lăsat indiferenţi pe bancherii internaţionali în acţiunea lor spre hegemonia lumii.

 

Declaraţia Balfour. Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild, pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:

Dragul meu Baron Rotschild,

Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie. Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere. Bineînţeles este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat. Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist.

Cu salutări cordiale, Arthur James Balfour.

 

Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoare, Palestina se afla sub turci. Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului. Rotschild a folosit influenţa sa asupra Americii ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mondial: aliaţii în acest timp aveau de furcă cu turcii şi germanii.

Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New-York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis. Doi agenţi importanţi ai lui Rotschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşedintelui Woodrow Wilson iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui „State Department”. De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rotschild.

Ca dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la înfiinţarea băncii particulare „Federal Reserve” şi a cerut Congresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei dusă în acest scop.

Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardou sau Preston Nichol au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Statele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa. Propaganda sub titlul „să facă lumea mai sigură prin democraţie” a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul „noii libertăţi” cu scopul de a atrage America în război. Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute milioane dolari.

O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda „Liga Naţiunilor”, ceea ce s-a şi întâmplat cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU.

Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe. America devenise prin şarlatanie o unealtă militară în mâna bancherilor internaţionalişti. Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi.

Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rotschilds-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, marioneta lui Rotschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House.

Din partea Angliei, mai bine-zis a „Coroanei” era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost Sir Philipp Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în „Privy Council” (Consiliul de stat secret).

Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemenceau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rotschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.

Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemenceau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemenceau şi House să se poată întreţine nestingheriţi.

Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere. Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: „Avem un document scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndeplini, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război”.

Noi cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit. Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rotschild în acest tratat în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.

 

Masa Rotundă. The Rount Table (Masa Rotundă) a luat naştere din dorinţa magnatului aurului şi diamantelor, Cecil Rhodes, de a instala „un nou guvern mondial”. Biograful său, Sarah Millin, o numeşte mai concret „dorinţa de a guverna lumea”. În anul 1890, Cecil Rhodes avea un venit anual de un milion de lire sterline. El cheltuia sume enorme. Rhodes a lăsat mai multe testamente. Frank Aydelotte în cartea sa „American Rhodes Scolarship” arată că din primul testament se desprinde dorinţa lui Rhodes ca Anglia să stăpânească întreaga lume cu o singură limbă, cea engleză. Puterea ei să fie atât de mare încât să facă războaiele imposibile. De fapt, primul care a conceput o asemenea organizaţie de dominaţie a lumii a fost Weishaupt Iluminatul. Aceasta a servit ca model comuniştilor. Aceeaşi carte ne arată că în 1888 Rhodes a scris un al treilea testament în care lasă întreaga lui avere lui Rotschild. În testament se referă şi la înţelegerea lor în scris care conţine „ceea ce am vorbit noi între patru ochi”.

Într-un post scriptum către Rotschild scrie Rhodes: „Cu privire la constituirea unui asemenea plan, luaţi modelul Iluminaţilor”. În ultimul său testament, Rhodes îl numeşte pe ginerele lui Rotschild să dispună de întreaga sa avere. Cu aceşti bani s-a înfiinţat în 1891 nucleul organizaţiei condusă de Lordul Alfred Milner. Ea s-a numit „Masa Rotundă” şi îşi ducea activitatea în spatele guvernului englez. Aceşti oameni au provocat primul război mondial pentru a făuri guvernul mondial. După încetarea ostilităţilor, în noiembrie 1918, Woodrow Wilson a venit în Europa cu consilierul său, colonelul House, pentru a constitui Liga Naţiunilor. House a luat contact cu membrii „Mesei Rotunde”, care au fost convocaţi la Conferinţa de pace de la Paris în 1919. Acest grup a plecat apoi în America unde au constituit în 1921 CFR (Council on Foreign Relations). CFR şi „Masa Rotundă” se aflau sub influenţa Băncii Morgan.

 

Pregătirea celui de al doilea război mondial

 

În 6 februarie 1929, Montague Morman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale. La 9 martie 1929, scria Paul Warburg în Financial Chronicles: „dacă speculaţiilor nelimitate li se dă posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur”. Cei iniţiaţi s-au retras de la bursă şi au cumpărat aur şi argint. În toamna anului 1929 a sosit momentul când bancherii internaţionali au apăsat pe buton. Agenţii lor au pregătit propaganda acţiunilor la bursă, tranzacţiile au fost enorme, după care a urmat ruina financiară. Ea a aruncat America în depresiune şi în scurt timp, în toată lumea s-a instalat stagnarea şi şomajul. Iluminaţii au putut cumpăra pe nimic firme şi terenuri şi au avut posibilitatea de a influenţa guvernul american. CFR a început să atragă în sfera lui de influenţă oameni importanţi din lumea afacerilor guvernului, presei şi armatei. Germania, în adânca depresiune economică, rămăsese în urmă cu plăţile stipulate în tratatul de la Versailles şi ceruse un moratoriu. Acesta a fost respins de aliaţi: ca urmare Franţa a ocupat regiunea Ruhr. Muncitorii însă au declanşat greva generală şi ocupanţii şi-au dat seama de eşecul acestei acţiuni. După ce Germania a acceptat planul Dawes (conceput de Morgan), trupele străine au părăsit regiunea Ruhr. Germaniei i s-au acordat credite de 800 milioane dolari. A urmat planul Young (Owen Young – un agent al lui Morgan), apoi înfiinţarea Băncii internaţionale de plăţi în Elveţia. Sistemul Dawes, Young şi Banca internaţională de plăţi au fost toate înfiinţate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii împrumută bani celor aflaţi în război, pentru ca, pe de altă parte, tot ei să le dea credite cu care să-şi plătească datoriile de război. Sumele enorme date de capitalul american sub formă de credite au folosit pentru a pune pe picioare maşinăria de război a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenţă, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a susţinut masiv în toate domeniile unde a fost posibil, conştient fiind că la sfârşit va avea loc un război în care va intra şi America. Acest lucru este astăzi dovedit. Au fost publicate şi stau la dispoziţia tuturor celor ce vor să se informeze toate protocoalele şi rapoartele „Hearings” ale comisiilor congreselor guvernului american şi Camerei reprezentaţilor între 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: „House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934”, „House Temporary National Economic Committee 1941”, „Senate Subcommittee on War Mobilization 1946”.

Istoricul Edward Griffin demască anii dinaintea celui de al doilea război mondial când s-a format un Cartel Internaţional cu centrul principal în Germania, care controla întreaga industrie chimică şi farmaceutică din lume, cu filiale în 93 de ţări, cu numele de I.G.Farben. Acest Cartel este unic în istorie. Rockefeller a vândut 546.000 acţiuni ale Standard Oil către I.G.Farben. Doi ani mai târziu, I.G.Farben a semnat un contract cu Alcoa Aluminium. Acest Cartel a fost controlat de Rotschild şi prin el s-au dat sume imense şi SS-ului. În consiliul de conducere al Cartelului I.G.Farben se aflau Max şi Paul Warburg (Federal Reserve), C.E.Mitchell (Federal Reserve) şi H.A.Metz (Bank of Manhattan). Herman Schimitz, preşedintele Cartelului, a fost în acelaşi timp în consiliul de conducere al Deutsche Bank şi al Băncii internaţionale de plăţi din Elveţia. Averell şi fratele său, Roland Harriman, au finanţat SS-ul prin Union Bank, asociată cu Thyssen. Din opt directori ai acestei alianţe Thyssen-Harriman patru erau din organizaţia „Skull & Bones” şi doi naţional-socialişti. Harriman a finanţat în acelaşi timp pe sovietici şi pe nazişti prin Brown Bos. Harriman Bank. În consiliul acestei bănci era Prescott Bush, tatăl lui George Bush. Până în 1936 au fost peste 100 firme americane angajate în economia hitleristă. Convenţia acestora a fost să nu se ia nici un venit din Germania, toţi banii să fie creditaţi lui Hitler. Abia după invazia japonezilor în „Pearl Harbor” firmele americane au încasat aceste venituri. După cum se vede totul a fost plănuit până în cele mai mici amănunte. Ele însă au fost cunoscute numai Iluminaţilor. Deşi s-au scris sute de cărţi despre tragedia celui de al doilea război mondial, foarte puţini oameni cunosc adevăratele motive ale acestui război, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, aşa cum este scrisă în cărţile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia are foarte puţină asemănare cu. realitatea, cu adevăratele motive şi scopuri ale acestui război. Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, în numele informaţiei şi al educaţiei, a realizat întreaga operă de a arunca nisip în ochii opiniei publice şi poartă răspunderea pentru nivelul ei de gândire atât de scăzut, încât poate fi caracterizat ca o „încâlceală lipsită de capacitatea de reacţie”.

Încet şi sigur însă adevărul iese la iveală. Ceea ce avem la îndemână sunt date istorice, însă numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicăieri.

Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia să fie împărţită în două, fapt împlinit de Hitler în septembrie 1939. După tratatul semnat cu douăzeci de ani în urmă (clauze în spiritul Iluminaţilor) Anglia şi Franţa erau obligate să intre în conflict de partea Poloniei. Chamberlain, socotit un laş, a fost înlocuit cu masonul şi exsionistul Churchill. Acesta a început jocul, dispunând bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregătit pentru un război cu Anglia, de aceea a căutat cu orice preţ să-l oprească. În 1933, într-o cuvântare, Hitler a asigurat Anglia că dacă aceasta va fi ameninţată de comunism, el este gata să o apere. În mai 1940, germanii au permis englezilor să-şi retragă 335.000 soldaţi din Dunkirchen. Hess a sosit în Anglia cu scopul de a face pace între aceste două naţiuni. Dar alianţa Churchill-Baruch a fost mai puternică. Baruch l-a convins pe Churchill să înfiinţeze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor lordului Lloyd să retragă trupele engleze din Palestina şi să permită evreilor să se organizeze militar pentru propria apărare.

 

Adolf Schickigruber şi Organizaţia Thule

 

Ca să aducem puţină lumină în cel de al treilea Reich, învăluit în mister, precum şi în rolul lui Adolf Hitler, trebuie să pornim mai dinainte. Se vorbeşte mereu de doctrina rasială, de nimicirea evreilor, de criminalul Hitler, însă nicăieri nu se pomeneşte cum şi-a format ideologia sa, cine l-a pus în poziţia pe care a avut-o şi cine l-a finanţat. Cărţile ce conţin asemenea informaţii sunt imediat interzise sau îndepărtate.

În 1890, personalităţi proeminente din Anglia au format „Ordinul ermetic al amurgului de aur” („The Hermetic Order of the Golden Dawn”). Membrii erau masoni din loja Rosacruce ca: Florence Farr, laureatul Nobel pentru literatură, B. Yeats, autorul cărţii Dracula, Bram Stoker, Gustav Meyerink, autor cunoscut, Aleister Crowley, cel mai cunoscut magician al secolului şi alţii. Această organizaţie se ocupa cu magia şi cu ştiinţa esoterică. O ramură a acestei organizaţii s-a format în Germania în 1917. Rudolf von Sebottendorf a venit în 1917 din Turcia (unde a fost recrutat de masoni) şi împreună cu alţi patru membri, printre care preotul Gernot, s-au întâlnit la Viena, unde s-au hotărât să cerceteze misterul Templierilor. Din anul 1307, Templierii transmit din tată în fiu secrete legate de învăţătura lui Cristos şi intrarea noastră în mileniul Vărsătorului. Pater Gernot le-a explicat că trecerea din mileniul Peştelui în cel al Vărsătorului stă în legătură cu rotirea Soarelui. Aşa cum Luna înconjoară Soarele în 12 luni, tot aşa şi Soarele înconjoară „Soarele negru” (un soare central) în 12 perioade. O asemenea perioadă cosmică numără 2155 de ani care fac „anul cosmic” cam de 25.860 de ani. După spusele Templierilor, pe noi ne aşteaptă la schimbarea de mileniu un sfârşit de an cosmic şi începutul altui an cosmic. După 25.860 de ani se termină anul cosmic al Peştelui care este caracterizat prin radiaţii slabe ale Pământului. În anul cosmic cu care începe epoca Vărsătorului, Pământul are radiaţii mai puternice. Totodată, când are loc această schimbare, au loc şi perturbări religioase, politice, sociale şi chiar geologice. După prezicerile Templierilor, anii cu date importante sunt 1934, 1962 (când încep radiaţii puternice), 1990. Important este pentru ei pasajul din Noul Testament unde Cristos spune evreilor: „împărăţia lui Dumnezeu vi se va lua şi se va da altui popor care va aduce fructele aşteptate” (Matei 21, 43, Noul Testament). Acest ordin a convins că poporul despre care este vorba este poporul german. După Vechiul Testament, Yahwe este Dumnezeul răului, este satana (Moses scrie „Ani ha El Schaddai” El Schaddai = Satana, Moses 17,1).

Cu asemenea informaţii, pentru templieri poziţiile erau clare: Dumnezeul din Vechiul Testament este rău, distrugător, cei ce cred în el (evreii) distrug lumea, natura şi pe oameni. Convinşi fiind şi de textul Evangheliei lui Ioan capitolul 8, 30-45 în care Cristos spune evreilor: „Voi spuneţi că Abraham este tatăl vostru. Dacă voi spuneţi că sunteţi copiii lui Abraham, atunci trebuie să împliniţi faptele lui. Dar voi încercaţi să mă ucideţi pe mine care v-am adus adevărul de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este tatăl vostru, voi ar trebui să mă iubiţi, eu sunt trimisul lui Dumnezeu. De ce nu vreţi să înţelegeţi vorbele mele? De ce nu vreţi să le auziţi? Voi aveţi ca tată pe diavol şi faceţi ce vrea el! El este un ucigaş şi nu are de partea lui dreptatea. El este tatăl mincinoşilor şi voi vorbiţi limba lui.”

Grupul din jurul lui Sebottendorf a format în 1918 la Bad Aibling „Organizaţia Thule”. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler era numele de fată al mamei lui) se face remarcat prin talentul lui oratoric. Ocultist şi esoteric, aderă la această organizaţie, care întemeiază DAP (grup de activitate german), din care mai târziu se naşte NSDAP şi SS. Aceştia sunt cei din loja „Soarelui negru” (Schwarze Sonne).

Membrii organizaţiei Thule (Thule este un oraş, aşa spune legenda, în nordul Europei, populat de rasa ariană şi scufundat o dată cu Atlantis), pe lângă practicile luate de la „Golden Dawn” se ocupau cu magia, ocultismul, ştiinţele Templierilor, astrologia. Foarte pronunţată era ştiinţa ariană şi în mod special combaterea evreilor. Emblema lor era svastica şi salutul lor era ridicarea mâinii drepte. Teoria şi practica celui de al treilea Reich era bazată pe principiile organizaţiei Thule. Membrii cei mai importanţi ai organizaţiei Thule au fost: R. von Sebottendorf, Guido von List, Adolf Hitler, Rudolf Hess, H.Goring, Alfred Rosemberg, Hans Frank, prof.dr. Hanshofer, Theo Morell, Rudolf Steiner, Contessa Westrop şi Treibisch Lincoln. Treibisch Lincoln, evreu ocultist, amic al lui Hitler, i-a dat acestuia 100.000 mărci în anul 1920 cu care Hitler a devenit proprietarul ziarului „Observatorul popular”.

Organizaţia Thule mai credea că pământul este gol în interior (ceea ce cred şi tibetanii cu Dalai Dama), iar aici se află o permanentă lumină a unui Soare: intrările în interiorul lui erau prin Polul Nord şi Polul Sud. În timpul celui de al doilea război mondial s-au făcut două expediţii la poli pentru cercetări. Această lumină a unui Soare interior dă naştereAurorei Boreale, apa gheţarilor este apă dulce şi vântul de la 76° latitudine este un vânt cald, de aceea păsările zboară spre nord peste gheţari şi la topirea gheţarilor iese la iveală polen de flori. Membrii Thulei luau aceste mituri în serios: ideologia guvernanţilor celui de al treilea Reich cu tema El-Schaddai, persecuţia evreilor, proorocirea lui Isaia, secretul Templierilor care, se pare, că aveau mintea tulburată. Medicul personal al lui Hitler, Theodor Morell, scrie că încă de la vârsta de 20 ani acesta a fost înclinat spre misticism şi că lua droguri. Împreună cu librarul Pretoche din Viena, Hitler lua stupefiante „Peyotl”, pentru ca prin halucinaţii să poată pătrunde misterele. Morell spune că în ultimii şase ani ai vieţii lui a luat stupefiante şi calmante. După nereuşita lovitură de stat din Muchen în 1924, Rudolf Hess s-a ocupat de instrucţia politică a lui Hitler. Haushofer, cel mai de seamă magician de pe vremea aceea, l-a iniţiat în ocultism. Haushofer a avut o viziune: Hess păşind în sălile castelelor englezeşti şi căutând să facă pace între Anglia şi Germania. De aici zborul lui Hess în Anglia. Hess s-a ocupat şi de textul manuscrisului cărţii „Mein Kampf” pe care l-a redactat la maşina de scris. Se spune că Hitler a fost şi membru al lojii „Centuria de aur”, o lojă de gradul 99. Pe glob există 99 de loji de acest fel. Fiecare lojă are ca şef un demon: aceştia sunt foarte periculoşi şi în strânsă legătură cu magia neagră a tibetanilor. Numai astfel se poate explica discursul lui Hitler din 30 ianuarie 1945: „În această luptă nu va ieşi biruitoare Asia, ci Europa. În fruntea ei va sta naţiunea care de 1500 ani a ridicat Europa mai presus de Orient, naţiunea germană, marele nostru Reich!”

Cu privire la dispariţia lui Hitler, faptele sunt neclare. Miguel Serranos, ambasadorul Republicii Chile la Viena, povesteşte că loja a 99-a l-a ajutat pe Hitler să fugă în America Latină.

 

În 5 martie 1979 unele ziare au scris că s-a găsit avionul său personal în America de Sud. Inginerul austriac de aviaţie Joseph Greiner a publicat în Elveţia în 1945 o carte unde afirmă că l-a văzut personal pe Hitler îmbarcându-se într-un avion la Berlin Tempelhof la ora 2 după amiază pe 30 aprilie 1945.

Organizaţia Thule şi SS-ul au conlucrat intens cu o colonie tibetană din Berlin. Se cunoaşte faptul că Hitler avea contact cu un călugăr tibetan care purta mănuşi verzi şi spunea că are cheile tunelului Arianei (tunel ce duce prin Himalaia spre interiorul Pământului).

Pe 25 aprilie 1945, când au intrat ruşii în Berlin, au fost găsiţi într-o cazemată şase tibetani morţi, aşezaţi în cerc, în mijloc aflându-se un tibetan cu mănuşi verzi. Se pare că a fost o sinucidere colectivă. Pe 2 mai 1945 au descoperit ruşii în Berlin peste o mie de soldaţi tibetani morţi, care au luptat de partea germanilor.

 

Care a fost poziţia Americii?

 

Majoritatea americanilor nu voiau să audă de o participare la război. Dar Iluminaţii erau de altă părere. Al 32-lea preşedinte, Franklin, declara: „Roosevelt era primul maestru al unei loji, membru al CFR şi al Comitetului celor 300. Consilierii lui intimi au fost Baruch şi House. Iluminaţii i-au plasat bine pe aceştia doi, ceea ce a avut drept rezultat faptul că Roosevelt a forţat promulgarea unei legi anticonstituţionale, care obliga, cu începere de la data de 30 aprilie 1933, pe fiecare cetăţean să depună aurul la banca FED, sub pedeapsa de 10.000 dolari sau 10 ani închisoare pentru nesupunere. Pentru o uncie banca a plătit 20,67 dolari cu toate că preţul pe piaţă era de 35 dolari uncia.

Roosevelt i-a provocat pe japonezi să intre în război, cerându-le în ultimatumul din 26 noiembrie 1941 să-şi retragă trupele din Indochina şi Manciuria. Sunt date istorice exacte dar ţinute în secret. Congresul american a aflat de acest ultimatum după atacul de la Pearl Harbor. Japonezii au întreprins totul pentru a evita un război cu America. Prinţul Kenoye, ambasadorul Japoniei în America, a căutat de nenumărate ori să vorbească cu preşedintele la Washington şi Honolulu, dar acesta nu l-a primit niciodată. În acelaşi timp, preşedintele şi-a minţit propriul popor într-o cuvântare în care a spus: „Mă adresez marnelor şi taţilor, făcându-vă o promisiune: am spus totdeauna şi o spun şi acuma că fiii voştri nu vor fi trimişi în războaie străine”.

Militarilor americani le-a fost cunoscut faptul că japonezii vor ataca Pearl Harbor. Ambasadorul american la Tokio, Joseph Grew, i-a scris lui Roosevelt, pe 27 ianuarie 1941, că în cazul unui război, Japonia va ataca Pearl Harbor. Membrul Congresului, Dies, a adus acest fapt la cunoştinţa lui Roosevelt, înmânându-i şi o hartă strategică, cu planul de auc asupra Pearl Harbor. El a fost obligat să nu vorbească despre acest lucru. În 1941, serviciul secret american a descifrat Codexul militar japonez. Roosevelt şi consilierii lui au ştiut exact data, ora şi locul unde vor ataca japonezii. Al Bielek şi Nikola Tesla, care lucrau şi erau staţionaţi în Pearl Harbor au fost evacuaţi înainte de atac. Aceşti doi ingineri erau prea importanţi ca să fie sacrificaţi, ei lucrau la „experimentul Philadelphia” care cerceta energia magnetică. Au murit mulţi americani la Pearl Harbor, iar preşedintele putea acum să-i numească pe agresorii japonezi „porci vicleni” şi să intre în război. Pentru a duce întreprinderea la bun sfârşit, Roosevelt l-a numit ca şef al armatei pe Eisenhower. Cariera acestui soldat american merită să fie studiata pentru a vedea cât de sus poate ajunge cineva care îi are în spate pe Iluminaţi. El a fost şi amic cu Baruch- m 1941, a fost înaintat la gradul de colonel iar trei luni mai târziu, şeful armatei a treia. Peste alte trei luni, a fost numit general de brigadă. Pe 12 decembrie, în acelaşi an, i-a fost încredinţată la Washington strategia întregii operaţiuni de război, pe 16 februarie 1942 a fost înaintat la gradul de şef al statului major al „War Plans Division”, iar peste două luni a preluat comanda. Peste alte trei luni a preluat comanda peste „European Theatre of Operations”. O lună mai târziu a fost numit general locotenent, iar şase luni mai târziu general – cinci stele. Pe 24 decembrie ajunsese cel mai mare comandant peste operaţiunile din Europa.

 

După ce trupele germane au fost respinse în Roma, soldaţii lui Mark Clark au fost reţinuţi, deşi ei puteau cu uşurinţă să înainteze în Iugoslavia, Viena, Budapesta şi Praga. în locul acestei operaţiuni, soldaţii americani au fost trimişi în Nor-mandia unde au pierit aproape 100.000. Acest lucru a avut consecinţe nefaste pentru Europa de Est. La Conferinţa aliaţilor din Quebec, în 1943, la stăruinţa generalului Marshall a fost adoptată o rezoluţie numită „poziţia rusă” în care se spu-nea: „poziţia rusească după război va avea un rol dominant”. Roosevelt, Marshal şi Eisenhower au dus războiul în spiritul Iluminaţilor, dând posibilitate armatei roşii să se desfăşoare.

Ginerelui lui Roosevelt, colonelul Curtis B. Dall, îi datorăm aflarea multor amănunte extrem de importante, care erau ţinute secret. Tot el a dat la iveală cazul George Earle, fost guvernator în Pensylvania, ambasador la Viena între 1935-1939, apoi în Bulgaria, între 1940-1942, iar apoi ataşatul personal al lui Roosevelt la Istanbul. În 1943, încă din primăvară, a fost contactat şeful serviciului de informaţii german, care i-a adus la cunoştinţă că Hitler este gata să capituleze dacă i se dă posibilitatea armatei să se retragă. După această întâlnire a fost contactat de von Pappen, care i-a comunicat acelaşi lucru. Lui Earle nu i-a venit să creadă, dar văzând că nemţii iau acest lucru în serios şi îl doresc urgent, a trimis lui Roosevelt trei depeşe la rând, rămase toate fără răspuns. Iluminaţilor nu le convenea o capitulare a Germaniei în 1943. Pe 24 martie 1945 Roosevelt s-a adresat lui Earle, interzicân-du-i să pomenească ceva despre această afacere.

Pentru a înţelege mai bine interdependenţele celui de al doilea război mondial, este foarte importantă cartea „From Major Jordans Diaries”. Această carte este jurnalul maiorului Jordan şi este ţinută la secret în America: ea a fost scoasă de pe piaţă, nimeni nu o mai editează, iar bibliotecile o ţin ascunsă. Maiorul Jordan a fost un veteran american din primul război mondial; el a primit postul de „om de legătură” între guvernul american şi rus. Primii doi ani a făcut serviciul în New York, Montana, iar din 10 mai 1942, în „United Nations Dept. nr. 8, Lend Lease Division, New York Airport, New Jersey, International Section, Air Corps, U.S. Army”.

Maiorul Racey Jordan a fost foarte surprins de influenţa colonelului rus Anatoli Kotikov asupra asistentului lui Roosevelt, Harry Hopkins. De câte ori aveau nevoie ruşii de ceva, era de ajuns un telefon al lui Kotikov către Hopkins şi livrarea urma imediat. Mai târziu, Jordan a remarcat nişte cufere negre care însoţeau aproape fiecare transport. Fiind curios, a reuşit să deschidă câteva cufere. În ele a găsit acte despre energia nucleară, o listă de materiale ce era destinată Uniunii Sovietice, l kg Uraniu 92, Yyklotron, Proton, Deuterium. Jordan nu ştia ce înseamnă toate acestea. În Siberia s-a prăbuşit un avion care transporta mărci germane false. Stalin a primit de la început din America 20.000 de avioane, 400.000 de camioane (Opel, construite în Germania), 800.000 de tancuri, locomotive, automobile, alimente, echipament şi documente secrete. De ce au fost ajutaţi comuniştii atât de masiv?

Iluminaţii au fost făuritorii regimului roşu. Cu ajutorul lui au putut să arunce în sclavagism atâtea naţiuni.

Tot aşa cum au zădărnicit capitularea Germaniei, au procedat şi cu Japonia. Japonezii au capitulat fără condiţii în martie 1945. în această lună, şeful armatei japoneze a transmis ambasadei americane din Moscova, ambasadei ruse din Tokio, Pentagonului la Washington că guvernul majestăţii sale doreşte capitularea necondiţionată. Guvernul Roosevelt a ignorat aceasta. De ce? Insulele încă nu erau avariate. Spectacolul avea să înceapă abia acum. Au intrat în funcţiune bombardierele B29 care au distrus cât au putut. A fost bombardat Tokio, apoi au urmat catastrofele de la Nagasaki şi Hiroshima.

Reconstrucţia Germaniei şi a Japoniei a adus bancherilor internaţionali venituri astronomice. Aceste ţări au luat credite imense. Cele două popoare harnice au lucrat şi au plătit încontinuu până astăzi datorii, datorii… Dar guvernele german şi japonez, ca şi cel american nu sunt decât marionete ale Iluminaţilor, la fel ca şi guvernanţii ruşi.

 

Ce s-a obţinut prin cel de al doilea război mondial?

 

Din punct de vedere uman, acest război a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminaţilor, un mare succes. Acest război cu 30 milioane de morţi face parte din programul de asanare al Iluminaţilor şi de instaurare a unei noi ordini mondiale „Novus Ordo Seculorum”. Lenin a fost pentru Iluminaţi persoana cea mai potrivită din Rusia. Din punct de vedere politic şi psihologic, comunismul a fost o sperietoare pentru ca naţiunile vestice să facă concesii şi într-un fel să se oblige. În 1920, Lenin a lăsat să se înţeleagă planul Iluminaţilor: „Mai întâi vom pune mâna pe Europa de Est, apoi va urma Asia”. Acest ţel s-a îndeplinit prin China, Vietnam şi Cambodgia. Al doilea război a adus Iluminaţilor încă ceva: în ordinea naţiunilor, a societăţii s-au creat rupturi: bazele financiare şi sociale ale moralei tradiţionale au fost înlăturate. America a renunţat la propria ei politică. Al doilea război mondial a costat pe contribuabilul american 400 miliarde dolari. America era intrată adânc în ghearele bancherilor, internaţionali. Socialismul s-a strecurat ca o molimă în Anglia şi America. Acest război a pregătit platforma pentru instaurarea în 1945 a ONU, care se află pe terenul făcut cadou de Rockefeller în New-York. Nu mai puţin de 47 membri din CFR au fost fondatorii ONU. ONU este cea mai mare lojă masonică din lume, emblema ei o arată clar.

C.I.A., după spusele lui William Bransley, a integrat gestapoul german în frunte cu R.Gehlen. În organizaţia lui Gehlen au intrat o sumedenie de oameni din SS. Ea a fost o ramură importantă a C.I.A. în Europa de Vest. C.I.A. a preluat de la nazişti sistemul de „spălare a creierului”. Interpolul a fost până în 1972 organizat de foşti membri SS.

Bancherilor nu le-a fost însă de ajuns câştigul enorm de pe urma războiului. După război, au găsit o nouă sperietoare: „războiul rece”. În virtutea acestei găselniţe şi datorită propagandei „Vocii Europei Libere” şi a altor posturi de radio, a fost influenţată opinia publică, iar parlamentele au votat din nou sume astronomice pentru înarmare. Timp de 40 ani după război, fiecare cetăţean a dat din munca lui obolul pentru construcţia armamentului costisitor. În 40 ani nu a existat ţară care să nu aibă datorii imense. Aceşti bani nu vor putea fi restituiţi de generaţiile următoare niciodată, dar dobânzile sunt un tribut permanent către bancherii lacomi. Şi ţările mici, precum Cehoslovacia, au fabricat armament, dar 80% din exportul de armament al lumii a fost efectuat timp de 40 ani de „unchiul Sam”.

 

Cont, aici

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/remediul-cu-tinctura-de-ardei-iute-te-ajuta-la-combaterea-sciaticii/

 

 

https://detoatepentrutotisimaimult.blog/organizatiile-secrete-si-puterea/

 

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cele mai secrete organizații din lume: 5 nume oculte care alimentează teoriile conspirației

 

 

Mulți se întreabă care sunt cele mai secrete organizații din lume. Unii spun că ele conduc lumea. Alții sunt convinși că acestea nu există, pentru că un secret adevărat rămâne… secret. Iar dacă toată lumea știe despre existența unei organizații secrete, atunci aceasta nu-i așa de secretă. Logic, nu?

Și totuși, teoriile despre grupurile oculte care conduc lumea nu încetează. Adevărul e că aceste organizații au străbătut istoria și continuă să-i fascineze pe oameni.

 

 

 

Cele mai secrete organizații din lume

 

 

Organizațiile secrete au înflorit de-a lungul istoriei și, învăluite în mister și legende, continuă de secole să suscite teorii ale conspirației. Bunăoară, despre Illuminati se spune că au fost implicați în marile evenimente ale omenirii, de la Revoluția franceză până la asasinarea lui JFK. Dar cel mai important lucru este să separăm faptele de ficțiune, trecând în revistă cinci organizații secrete care au rămas învăluite în mister.

 

 

 

Ordinul templierilor, pe lista cu cele mai secrete organizații din lume

 

Cavalerii templieri erau războinicii care aveau ca menire protejarea pelerinilor creștini care mergeau spre Țara Sfântă în timpul cruciadelor. Acest ordin militar a fost fondat în jurul anului 1118: Hugues de Payens, un cavaler francez, a creat ordinul Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon – pe scurt, Cavelerii Templieri. Reuniți la Muntele Sfânt din Ierusalim, aceștia au format unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare creștine din istorie. Membrii săi jurau să ducă o viață închinată castității, supunerii și modestiei, abținându-se de la jocurile de noroc, consumul de alcool și înjurături.

 

Recunoscut oficial de Biserica Catolică, ordinul templierilor a crescut repede ca număr de membri și influență, devenind una dintre cele mai avute și puternice forțe din Europa după ce a înființat prima bancă din lume printr-un sistem care le permitea pelerinolor să-și depoziteze banii în țările de origine și să-i retragă în Țara Sfântă.

 

Influența templierilor a atins un nivel maxim în 1139, când Papa Inocențiu al II-lea le-a acceptat forma de organizare și i-a exceptat de la plata taxelor. Suveranul Pontif a decretat, totodată, că singura autoritate în fața căreia ei răspund este Papa. La apogeul puterii lor, templierii stăpâneau toată insula Ciprului, o flotă impresionantă și le ofereau împrumuturi regilor Europei. Însă nu toți monarhii erau clienți mulțumiți de relația cu banca.

 

Ce s-a întâmplat cu Cavalerii Templieri

 

Când Țara Sfântă a fost pierdută, iar templierii au suferit mai multe înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existența ordinului s-a stins. Retrași la Paris, templierii s-au axat pe afacerile bancare. Zvonurile despre ceremoniile lor inițiatice secrete au creat îndoieli și nemulțumire în rândul populației, iar regele Filip al IV-lea al Franței, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea pentru excomunicarea cavalerilor. 

 La 13 octombrie 1307, regele francez, căruia templierii refuzaseră să-i mai acorde împrumuturi, a ales cea mai sigură metodă de a scăpa de datorii: a arestat un grup de cavaleri, inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay, și după ce i-a torturat, forțându-i să depună mărturii false despre presupuse ritualuri de depravare, i-a ars pe rug.

 

În 1312, sub presiunea regelui Filip, Papa Clement a dizolvat ordinul. Dispariția rapidă și violentă a templierilor a dat naștere la speculații și legende, care trezesc și astăzi interes. Se spune că ei păzeau artefacte precum Sfântul Graal și Giulgiul din Torino. Cărți și filme populare, precum “Codul lui Da Vinci”, continuă să suscite curiozitatea despre această organizație.

 

În prezent, Ordinul Cavalerilor Templieri se pretinde o variantă modernă şi mai deschisă a Masoneriei. Din acest grup care se revendică drept continuatorul templierilor fac parte doar maeștrii masoni.

 

 

Cele mai secrete organizații din lume: Francmasonii

 

Și ea pe lista cu cele mai secrete organizații din lume, considerată și cea mai influentă organizație secretă din istorie, Francmasoneria a jucat un rol primordial în istoria americană, 13 din cei 39 de semnatari ai Constituției SUA fiind masoni. Părinții fondatori ai națiunii americane, precum George Washington, James Monroe, Benjamin Franklin, John Hancock si Paul Revere făceau parte din această societate.

 

Francmasoneria (sau “masoneria”) este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o “Putere Supremă”, denumită “Marele Arhitect al Universului”.

 

Rădăcinile Francmasoneriei pornesc din Europa Evului Mediu, când meșteșugarii erau reuniți în bresle locale. Prin natura profesiei lor, constructorii de catedrale călătoreau din oraș în oraș și se identificau prin semnele breslei, precum echerul și compasul.

 

Francmasoneria în forma ei actuală a apărut în 1717, în Marea Britanie, când patru loji din Londra au fondat Marea Loja Unită din Anglia. Sub auspiciile acesteia au fost create, trei ani mai târziu, loji masonice în Franța, apoi Francmasoneria s-a extins în toată Europa și în coloniile din America.

 

Credința francmasonilor

 

În 1737, profesorul fiilor prințului Carol Eduard, care era și membru al Societății Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în fața francmasonilor din Paris, discursul supranumit “Cuvântarea lui Ramsey”, în care acesta dezvăluia originea Francmasoneriei: “Ordinul nostru a format o uniune de nedespărțit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” – ordin foarte apropiat de cel al templierilor.  Ramsey mai spunea că Francmasoneria era legată de școlile antice ale misteriilor, patronate de zeița greacă Artemis și de cea egipteană Isis.

 

Francmasoneria nu este o religie, deși membrii săi sunt încurajați să creadă într-o entitate supremă, numită și “Marele Arhitect al Universului”. Templele masonice și ritualurile secrete au adus ordinul în conflict cu Biserica Catolică. Aceasta a condamnat organizația în 1783 și a emis 20 de decrete împotriva ei. În 1985, după 200 de ani, când tot mai mulți catolici se alăturau ordinului, Vaticanul a abolit decretele contra Francmasoneriei.

 

Biserica nu a fost singurul dușman al masonilor. Secretomania din jurul organizației a generat pentru prima oară în America o contraforță – un al treilea partid, denumit Partidul Anti-Masonic.

 

Ritualul de inițiere

 

Învăluit în mister, ritualul de inițiere a aprins imaginația publicului după multiple versiuni prezentate în filme și documentare de televiziune, fiind parodiat chiar și într-un episod al animației “The Simpsons”. Ordinul este deschis tuturor bărbaților cu vârste de peste 21 de ani, iar femeile pot intra într-un grup asociat. Conform The New York Times, cei care aspiră la statutul de membru trebuie să se adreseze ordinului, potrivit sloganului “Tot ce trebuie să faci este să ceri”.

 

Printre cei mai cunoșcuți membri ai Francmasoneriei se numără personaje ilustre precum Mozart, Winston Churchill, Davy Crockett, Franklin D. Roosevelt și John Wayne.

 

 

Cele mai secrete organizații din lume: Illuminati

 

Ordinul a fost fondat la 1 mai 1176 de Adam Weishaupt, primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt în Bavaria. Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani și pro-feminiști, recrutați din loji masonice germane, și urmărea să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere.

 

Grupul de partizani a primit numele „Illuminati”, deși ei se autodenumeau „Perfectibilii”. Grupul a fost, de asemenea, numit Ordinul Illuminati și Illuminații Bavariei, iar mișcarea s-a raportat la curentul iluminist. Toate comunicațiile organizației erau cifrate și membrii săi aveau nume de cod. De exemplu, fondatorul Weishaupt era “Spartacus”.

 

Membrii organizației Iluminati promiteau supunere față de superiorii lor și erua împărțiți în trei clase principale, fiecare cu diferite grade. Ordinul a avut ramuri în mai multe țări de pe continentul european și era atras de intelectuali precum Johann Wolfgang von Goethe, Johann Gottfried Herder și Karl Marx.

 

În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat și suprimat de guvernul Bavariei, pentru un presupus complot, fiind interzis apoi în întregul stat german. Acuzația adusă a fost că ordinul urmărea să răstoarne toate monarhiile și religiile de stat din Europa. 

 

Mai mulți scriitori susțin că organizația există și azi. Multe din aceste teorii sugerează că evenimentele din lume sunt controlate și manipulate de Illuminati. Adepții teoriilor conspirațiilor afirmă că multe personalități au fost sau sunt membrii a societății secrete, incluzându-i pe Winston Churchill, familia Bush, Barack Obama, familia Rothschild, David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski. Se spune că Illuminati s-au aflat în spatele Revoluției franceze, dar ar fi orchestrat și asasinarea lui JFK.

 

Illuminati a servit ca sursă de inspirație pentru romanul lui Dan Brown, “Îngeri și Demoni”, și pentru “Pendulul lui Foucault”, de Umberto Eco.

 

 

Skull and Bones

 

Skull and Bones (“Craniu și Oase”) este o societate secretă fondată în 1832 la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut, Statele Unite. Originea acestei societăți oculte sunt controversate, dar se știe că fondatorul ei, William Huntington Russell, a fost inspirat de o organizație secretă despre care a aflat într-o vizită în Germania.

 

Co-fondatorul ordinului a fost Alphonso Taft, viitorul secretar de război al președintelui american Grant, tatăl președintelui William Howard Taft, membru, la rândul lui, al Skull and Bones. Lista proeminentă a membrilor cuprinde numeoroși președinți și oameni de afaceri.

 

Ritualul de inițiere

 

Skull and Bones selectează membri noi în fiecare primăvară, în timpul “Tap Day”, desfășurată la Universitatea Yale. Pentru a intra în Skull an Bones, se realizează un ritual de selecție, denumit “tapping” (“străpungere”). În fiecare an, organizația selectează 15 bărbați și femei, din clasa juniori care să se alăture societății. Skull and Bones adună în rândurile sale pe cei sunt văzuți ca niște lideri de campus și alte figuri notabile.

 

Ritualurile de inițiere ale Ordinului sunt foarte mult asemănătoare cu ritualurile folosite de către lojile francmasonice scoțiene și engleze.

 

Membrii Skull and Bones se întâlnesc în fiecare joi și duminica într-un loc numit The Tomb (Mormântul). Numele membrilor nu au fost ținute secrete până în anul 1970, dar ritualurile au fost întodeauna confidențiale.

 

Printre membrii faimoși ai Skull and Bones se numără foștii președinți americani George H.W. Bush și fiul său, George W. Bush, fondatorul revistei Time, Henry Luce, fostul secretar de stat american John Kerry, membri ai celor mai bogați 500 de oameni din SUA și membri ai CIA.

 

Cea mai controversată teorie a conspirației despre această organizație, formulată în volumul “America’s Secret Establishment”, scris de Anthony Sutton, susține că Skull and Bones a fost fondată pentru a crea o nouă ordine mondială.

 

 

Cele mai secrete organizații din lume: Grupul Bilderberg

 

Prima întâlnire a acestei organizații a avut loc în 1954 în hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda.

 

Cel care a organizat Grupul Bilderberg, este prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld de Olanda. Împreună cu Consiliul pentru Relații Externe, Grupul Bilderberg a condus la crearea Comisiei Trilaterale.

 

Organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri foarte influenți și academicieni, Bilderberg avea ca obiectiv apropierea dintre Europa și Statele Unite ale Americii, pe fondul temerilor nașterii unui curent antiamerican pe Bătrânul Continent.

 

Deși nu este la fel de secret ca Illuminati și Francmasoneria, grupul se reunește în fiecare an. Organizația are o agendă globalistă și afirmă că noțiunea de suveranitate națională este depășită.

 

Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet și nicio întâlnire nu este înregistrată, iar accesul jurnaliștilor la reuniuni nu este permis.

Potrivit ziarului The Washington Post, din Grupul Bilderberg fac parte aproximativ 180 de personalități politice, culturale, economice, universitare, ce se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa și America, în aproape 50 de țări. Printre membrii săi iluștri se numără Bill Clinton, Margaret Thatcher, Angela Merkel, Tony Blair și Henry Kissinger.

 

Ce pune la cale Grupul Bilderberg

 

Nivelul secretomaniei din jurul acestei organizații a provocat valuri de teorii ale conspirației. Multe dintre ele susțin că Bilderberg se află în spatele creării Uniunii Europene, a invaziei Irakului, a bombardării Serbiei, notează The New York Times.

 

Adepții teoriei conspirației acuză grupul Bilderberg că plănuiește o nouă ordine mondială. Grupul a fost suspectat că ar fi avut pe agenda întâlnirii din anul 2010 un atac asupra Iranului și că plănuiește prăbușirea monedei euro. După colapsul monedei unice europene, soluția salvatoare pentru ieșirea din criză ar fi impulsionarea apariției unei monede mondiale, emisă de o bancă centrală globală. Aceasta s-ar traduce prin încercarea de a face din FMI un fel de Trezorerie mondială, sub egida ONU, acuză adepții teoriei conspirației.

 

Citește și: Teoria şocantă emisă de Bank of America: Sunt 50% şanse să trăim în Matrix!

 

De Daniel Dumitrescu

 

https://www.eva.ro/divertisment/dinculise/cele-mai-secrete-organizatii-din-lume-5-nume-oculte-care-alimenteaza-teoriile-conspiratiei-articol-217223.html

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Societati secrete moderne VI

 

 

Publicat de ceasulmintii

 

 

 

Mafia

 

Membrii acestei societati secrete isi spun: gentlemanii fara mila. Folosim, de cele mai multe ori, involuntar termenul de mafie cand vorbim despre sindicatele crimei organizate. Aceasta societate secreta, cu radacini in Roma antica se exprima, astazi prin cateva organizatii specifice:

 

Cosa Nostra, mafia siciliana este formata din 186 de clanuri, cu peste 5000 de membri,are centrul la Palermo

Camorra, condusa din Napoli este organizata in 126 de clanuri, cu 6000 de membri

Calabria, structurata din 144 de familii, cu 5000 de membri

Nuova Sacra Corona Unita, cu sediul central in Apuia este compusa din 30 de familii, cu peste 1000 de membri.

Specialistii au doua teorii etimologice legate de termenul mafia. Prima sustine ca originea cuvantului este araba, mayah, care inseamna laudarosenie. A doua, porneste de la combinatia dintre mu, care inseamna curaj si afat (protector). Mafiotii au inceput sa patrunda in administratie, dupa victoria lui Giuseppe Garibaldi, in Sicilia. Membrii inarmati s-au alaturat carbonarilor in 1860, ajutand la eliberarea insulei. In scurt timp, mafiotii au creat o guvernanata paralela, organizandu-se intr-o societate secreta, inspirata puternic de carbonari si masoni.

 

Candidatul ales pentru a intra in organizatie este testat in prealabil de cel putin trei membri, apoi este invitat la o masa. Dupa o discutie aparent irelevanta, onorabilii se retrag pentru dezbatere. Daca votul este pozitiv, candidatului i se mai pun o serie de intrebari, de data aceasta mult mai punctuale. Proba finala, inaintea primirii ca membru deplin, consta de regula in comiterea unei infractiuni grave, care pecetluieste astfel, loialitatea adeptului fata de cauza. Ajuns aici, candidatul este invitat intr-o camera special amenajata. Mafiotii se aseaza la o masa rotunda pe care se afla o icoana, un cutit si un pistol. Aici urmeaza alte cateva intrebari cruciale: “Daca vei ajunge la inchisoare ne vei ramane credincios si nu vei devni un tradator? I se inteapa degetul candidatului si i se varsa sangele peste porterul sfant, apoi i se da foc, in timp ce unul dintre onorabili rosteste: “Daca tradezi Cosa Nostra, carnea ta va arde, precum acest sfant“……………………………………………………………Cont . aici

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/11/04/societati-secrete-moderne-vi/

 

/////////////////////////////////

 

 

 

Supravegheat pe Internet ?

 

 

Publicat de ceasulmintii

 

 

 

O cunoscută companie din IT iţi arată instantaneu cine e cu ochii pe tine!

 

Mozilla, compania care a creat Firefox, a lansat un nou add-on pentru cunoscutul browser, add-on care le permite utilizatori să ştie în fiecare moment cine este cu ochii pe ei în timp ce navighează pe Internet.

 

Miscarea a aparut în aceeaşi săptămînă în care Google a venit cu controversata lui politica privind confidenţialitatea, construită pentru a atrage mult mai multe date business-ului din publicitate AdWords, evaluat la 28 de milioane de dolari în 2010.

 

Add-on-ul Collusion le permite utilizatorilor “să tragă înapoi cortina” în faţa firmelor de advertising web, după cum a declarat Gary Kovacs, CEO la Mozilla. Practic, utilizatorii din lumea întreagă vor putea vedea în timp real cine îi urmăreşte.

 

Firefox de la Mozilla este al doilea cel mai folosit browser din lume, poziţie ameninţată de Chrome de la Google.

 

Collusion este un produs oficial Mozilla si a fost lansat la conferinta TED, de Gary Kovacs.

 

 

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/08/30/supravegheat-pe-internet/

 

 

//////////////////////////////

 

 

 

 

Societati secrete moderne (I)

 

Publicat   de ceasulmintii

 

 

 

 

 

 

Istoria isi schimba decorurile in fiecare generatie, dar pastreaza intacte nazuintele, sperantele si lupta dintre retrograzi si progresisti, dintre credinciosi si atei. Evident, societatile secrete de ieri, au fost inlocuite de altele noi, ideologiile, dogmele si doctrinele care au animat epocile luminilor, revolutiile industriale si tehnologice s-au adaptat in incercarea de  a impune tipare de guvernanata “care sa satisfaca dorinta fundamentala a omului de libertate, bunastare si siguranta“, cum scria ziaristul american William T. Still in New World Order. The Ancient Plan of Secret Societes. Istoricii si exegetii societatilor secrete moderne fac o justa diferenta intre Francmasonerie, care isi extrage gnoza din cultura si spiritualitatea egipteana si care se opune teologiei catolice, si organizatiile care urmaresc tinte politice si economice si care, doar au imprumutat simbolistica masonica, dar deruleaza programe de obtinere a Puterii. Daca ioanitii englezi, s-au hotarat in 1717 sa conlucreze la ruinarea puterii politice a Vaticanului pe care s-o inlocuiasca cu tiparul democratiei, dar care sa pastreaze ca lege: credinta in Dumnezeu, in viata de dincolo de materie si mantuirea prin iubirea si intrajutorarea fraternala, alti francmasoni, cum ar fi cei ai Marelui Orient din Franta au renuntat, in 1880 la verticala spiritual-mistica, au inlocuit Evanghelia Sf. Ioan care sta deschisa in timpul tinutelor masonice regulare, cu Declaratia Drepturilor Omului si s-au definit ca agnostici, adogmatici si revolutionari.

 

Inceputul declinului masoneriei, ca si cale de evolutie spirituala, poate fi cosniderata imixtiunea unei organizatii secrete, conduse de iezuitul Adam Wieshupt, care isi propusese revolutionarea totala a tiparului de guvernanta introducand urmatoarele principii: monarhia si papalitatea trebuie sa dispara si odata cu ele si ideile de proprietate, clase sociale. In contextul epocii, aceste idei revolutionare au penetrat cu precadere lojile masonice din Germania, Franta si Statele Unite. Secolul XX va aduce supreme satisfactii acestei societati ultra secrete numita Illuminati din Bavaria: nazismul si comunismul, care isi propusesera impunerea statului ca arbitru unic si regulator intre toate fortele implicate in societate. Daca urmele iluminatilor in Europa sunt evidente, ele se pierd in noianul de actiuni din Statele Unite ale Americii.

 

 

 

Pentru a intelege bine, cine se ascunde in umbra stapanitorilor moderni, ar trebui sa reusim sa diferentiem societatile initiatice de cele politice, cu aplomb, detasare si multa rabdare. Conform cercetatorului Anthony C. Sutton, dupa ce au fost deconspirati de politia Bavareza, membrii Illuminati s-au deghizat in francmasoni si au penetrat lojile din intreaga lume. In S.U.A au  fondat la Universitatea Yale, Ordinul Craniul si Oasele. Conform afirmatiilor lui Sutton din aceasta societate secreta si extrem de elitista au facut si fac parte toti politicienii de varf care au studiat la Yale. Acest ordin a fost inregistrat oficial in 1856 sub denumirea de Trustul Russel. Doi exegeti americani ai fenomenului paramasonic scriu urmatoarele despre Craniul si Oasele: “este o poveste despre contrabanda cu opium, despre banii investiti de cateva familii in vederea fauririi unui nou imperiu, asociata cu istoria unei lupte dure pentru dobandirea controlului asupra tinerei republici americane”.

 

-va urma-

 

 

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/10/29/societati-secrete-moderne-i/

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

ILLUMINATI, ucigași în masă al neamului omenesc

 

 

Publicat de ceasulmintii

 

 

 

       Actualmente se cunoaşte chiar foarte bine că sinistra elită criminală a acestei planete şi-a impus absurda religie Malthusiană a morţii ce trebuie să fie promovată cu cinism pentru populaţia acestei planete. În anul 2009 a avut loc la New York o întâlnire a unui „club secret al miliardarilor” la care au participat şi David Rockefeller, Ted Turner, Bill Gates şi alţii. Participanţii s-au focalizat cu toţii asupra temei deloc întâmplătoare „cum ar putea fi folosită averea lor pentru a încetini cât mai mult creşterea populaţiei globului.”

În ultima jumătate a secolului 20, susţinătorii eugeniei au adoptat unele politici în mod evident stranii de „control al populaţiei”. Unele dintre acestea s-au cristalizat în Studiul pentru o Securitate Naţională intitulat Memorandum 200, ce este un document de strategie geopolitică lansat în anul 1974 şi care a fost pregătit şi apoi lansat de pionii grupului Bilderberg ce este condus de familia Rockefeller-ilor împreună cu Henry Kissinger şi care ţintea să influenţeze treisprezece ţări în acest sens şi avea drept scop reducerea masivă a populaţiei prin crearea intenţionată a unor crize de hrană şi mai ales prin intermediul sterilizărilor în masă şi al războaielor.

Scopul nemărturisit al acestor ucigaşi în masă este reducea drastică a populaţiei de la 7 miliarde la numai 500 de milioane de oameni. Mai mult decât atât, ca o culme a cinismului lor criminal, ei au creat chiar un monument ce este denumit Georgia Guidestones pentru a pune în felul acesta nu numai în evidenţă, ci şi în raclă perversa lor fantezie criminală.

Consilierul de frunte al lui Obama în materie de ştiinţă şi tehnologie, John P. Holdren, a fost coautorul unei cărţi ce a apărut în anul 1977 şi care este intitulată „Ecoscience”, în care el susţinea formarea cât mai grabnică a unui „regim planetar” ce ar trebui să folosească nişte „poliţii globale” pentru a institui în felul acesta măsuri totalitare de control drastic al populaţiei ce urmau să includă avorturi forţate, programe inumane de sterilizare în masă ce urmau să fie provocate prin intermediul aprovizionării cu mâncare şi apă toxică sau care a fost în prealabil infestată cu substanţe sterilizante, precum şi inumane implanturi obligatorii pentru cupluri, spre a fi prevenite în felul acesta fecundarea şi eventualele sarcini. Cu toate că la prima vedere astfel de măsuri par a fi demente şi incredibile, totuşi astfel de măsuri sinistre au fost preconizate de către actualul consilier a lui Obama, John P. Holdren.

La ora actuală, oamenii din ce în ce mai multe ţări încep deja să înţeleagă din ce în ce mai bine că se află de mai mulţi ani sub un mârşav şi viclean atac chimic ce face parte dintr-o operaţiune de ucidere a lor lentă prin intermediul alimentelor ce sunt pline de substanţe chimice nocive, de aditivi ce le distrug imunitatea şi sănătatea. Actualmente se ştie că unele toxine mortale şi extrem  de periculoase, printre care amintim aspartamul, fluorul (ce este omniprezent în apa de la robinet precum şi în pasta de dinţi), organismele modificate genetic, impregnarea cu mercur a multor produse alimentare; prezenţa în legume şi în fructe, în cantităţi uriaşe, a pesticidelor; speciile ce sunt aberant încrucişate; produsul toxic bisphenol A (BPA); bizarii compuşi plastici profund toxici ce sunt introduşi în carnea de pui; nocivul sirop de porumb ce prezintă o concentraţie excesivă în fructoză; carnea clonată; hormonul toxic de creştere rBGH ce este folosit intensiv în cadrul procesului de creştere a bovinelor, precum şi noile specii ce au fost modificate genetic au intrat toate în dietele noastre şi în mediul înconjurător – fie că vrem, fie că nu vrem aceasta.

Prin intermediul chemtrails-urilor criminale care fac parte din anumite programe secrete ale geoingineriei, populaţia marii majorităţi a ţărilor lumii este aproape zi de zi pulverizată din aer fie cu produşi nocivi ai aluminiului, cu bariu toxic, cu stronţiu şi cu multe alte ingrediente extrem de nocive, ciudate, cum ar fi celulele sanguine roşii precum şi cu anumite ciuperci microscopice extrem de toxice. La ora actuală se ştie cu exactitate că dioxidul de sulf ce este un produs foarte toxic este pulverizat în mod intenţionat, cu scopuri criminale, într-un mod premeditat, din aer asupra populaţiei.

Farsa  ce a fost deja dezvăluită a aşa-zisei Încălziri Globale

 

La ora actuală este aproape evident pentru mulţi oameni că deja există un război secret şi generalizat ce a fost declanşat împotriva populaţiei acestei planete, iar farsa – la ora actuală evidentă – a încălzirii globale face de asemenea parte din acest război…………………………………………………………………………..cont . aici

 

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/08/31/illuminati-ucigasi-in-masa-al-neamului-omenesc/

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

ATENȚIE: Face Book-ul ucide blogurile!

 

 

 

 

Cartea e mai bună decît blogul. Blogul e mai bun decît Fb-kul. Asta am înțeles după un experiment simplu.

 

Rețelele de socializare sînt făcute pentru a reduce calitatea mesajului. Limitarea lungimii unui discurs este un efort al presei de tip nou, construită din sloganuri. Totuși presa tipărită nu a ajuns la performanțele internetului, cînd cititorului i-a fost oferită posibilitatea de a comenta ceea ce citește. Participarea la discutarea textului creează iluzia co-autorului. Cititorul are impresia că influențează/modifică mesajul textului prin comentariul său. Ceea ce îi gîdilă orgoliul.

 

Totuși beția comentariilor a creat un cititor isteric, incapabil de analiză și contemplare. El citește pentru a comenta, pentru a-și hrăni propriul orgoliu. Iar scriitorul își tocmește de multe ori textul cu scopul expres de a stîrni comentarii, pentru că asta face rating, iar ratingul aduce bani sau slavă.

 

Tabăra comentatorilor a evoluat în tabăra celor care se numesc cu emfază blogheri. Blogherii sînt, de cele mai multe ori, cititori ratați. Ei sînt mai grabnici la a grăi, decît la ascultare/citire (ca să ne amintim de îndemnul Apostolului Iacov). Apăruți peste noapte, ei riscă să dispară odată cu apariția balaurului numit Face Book. Acest balaur cu milioane de capete înghite zilnic blogheri pentru a-i transforma în feisbukiști.

 

Nu e departe vremea cînd tot ce va fi de găsit pe internet vor fi poze cu căței, pisici și părți ale corpului uman. Butoanele de pe care își scriu oamenii mesajele sînt tot mai mici și mai greu de folosit, odată cu mutarea internetului în telefoane. Totul e din ce în ce mai mic și solicită din ce în ce mai puțină minte. Ne întoarcem la peșteră, cînd oamenii nu știuau să scrie și desenau casa, barza, taurul, omul. Acum e ceva mai evoluat, avem butoane cu “eikon”-uri care înlocuiesc rapid cuvîntul. Trăim într-o mare peșteră digitală. Mă gîndesc cît a mai rămas pînă cînd lumea va uita să vorbească?

 

https://ceasulmintii.wordpress.com/2012/09/01/atentie-face-book-ul-ucide-blogurile/

 

 

 

/////////////////////////////////////

Operaţiunea Tatar-Bunar (1924), între propagandă şi dezinformare

 

 

„Noi nu trăim pe o insulă. Trăim în încercuire capitalistă„

(Stalin, 1926)

 

Astăzi, localitatea Tatar-Bunar din sudul Basarabiei (în prezent teritoriu aflat în componenţa Ucrainei) numără mai puţin peste 10 000 de locuitori.

Monumentul colosal din centrul oraşului aminteşte de un eveniment, sau mai bine zis de un plan definitoriu al Kremlinului de a distruge statul român prin sovietizare.

Totuşi, ce importanţă are „revolta” de la Tatar-Bunar şi care sunt consecinţele acestei operaţiuni regizate de Comintern asupra redefinirii identitare a spaţiului dintre Prut şi Nistru? Care au fost adevăratele intenţii ale Uniunii Sovietice şi cine a stat în spatele „mascaradei-puci„. În următoarele rânduri voi încerca să răspund la aceste întrebări  prin intermediul unei investigaţii istorice.

Stalin şi ţara sovietelor

Gândirea sovietică percepea ameninţarea militară românească eminentă încă din decembrie 1917, după ce Armata română a reuşit să dezarmeze şi să alunge din Moldova în jur de 1 150 000 de soldaţi ruşi bolşevizaţi, organizaţi în trupe de zece ori mai numeroase decât efectivele româneşti, iar „de la predecesorii ţarişti a fost moştenit şi un resentiment strategic din cauză că românii reprezentau singurul obstacol non-slav în arcul slavic, care se întindea iniţial prin Rusia, prin Dobrogea, spre Bulgaria, Macedonia, Serbia, Bosnia, Croaţia şi Slovenia„.[2]

La 12 mai 1922 Kremlinul, nemulţumit de unificarea teritoriilor româneşti din anul 1918, adoptă o decizie privind „spionajul activ„, astfel, în Basarabia începea aplicarea planurilor serviciilor secrete.[2]

Citatul de mai sus ilustrează pe deplin obsesia dictatorului de la Moscova asupra securităţii „ţării sovietelor„. Viziunea lui Stalin, care avea să fie biruitor în rivalitate cu Troţki, pune în prim-planul politicii externe sovietice problema brâului de securitate.

Cu alte cuvinte, U.R.S.S.-ul s-ar afla într-o „încercuire capitalistă„, care poate fi străpunsă printr-o „încercuire socialistă„[3] prin sovietizarea ţărilor din „vecinătatea apropiată„.

Or, înainte de sfârşitul lui ianuarie 1918, conducerea bolşevică de la Petrograd, percepea Basarabia ca pe o „platformă” de operaţiuni împotriva revoluţiei ruse.[4]

Stalin îi scria lui Lenin la 24 iulie 1920 despre necisitatea unei revoluţii în Italia şi în statele încă fragile, ca de exemplu Cehoslovacia şi Ungaria; referitor la România, exista doar un singur verdict: „Trebuie să zdrobim România„.[5]

Atât Lenin, cât şi Stalin, au fost „discipolii fideli” ai lui Karl Marx şi Friedrich Engels, care considerau că dintre est-europeni numai polonezii şi maghiarii erau „purtătorii standard ai progresului„, în schimb românii erau văzuţi ca un popor „degenerat„, „neviabil„, „un popor fără istorie„, fără vreo „capacitate de supravieţuire” şi fără vreo speranţă de a obţine „vreun mod de independenţă, destinat doar asimilării de către alte popoare„[6].

De aceea planurile liderilor de la Kremlin vizau „izolarea, rând pe rând, a provinciilor istorice româneşti, răsturnarea regimului politic existent, luarea puterii de interpuşii Moscovei, destrămarea ţării prin împărţirea ei între U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria„.[7]

La 27 martie-2 aprilie 1924 U.R.S.S. a „planificat” eşecul discuţiilor româno-sovietice de la Viena, ale cărei obiective, date delegaţiei conduse de N.N. Krestinski, fixau că „În niciun caz, Basarabia nu poate fi dată României„.[8]

Iată ce îi scria M.M. Litvinov lui Christian Racovski[9] la 27 ianuarie 1924:

„Noi ne aflăm acum, formal, în stare de război cu România. Noi considerăm că trupele române ocupă teritoriul nostru şi, formal, putem, în orice moment, să trecem Nistrul fără declaraţie de război„.[10] La începutul anilor ʼ20 Rusia sovietică recurge la grupuri înarmate pregătite pe teritoriul ei, arme şi muniţii proprii, urmărind să desfăşoare cu ajutorul agenţilor comunişti locali mişcări de secesiune şi destabilizatoare în sud-estul Moldovei, pentru a da un semnal de scţiuni similare pe întreg teritoriul României, unde un rol important îl avea Partidul Comunist din România (P.C.R.).

Astfel, în timpul desfăşurării Conferinţei româno-sovietice de la Viena (martie-aprilie 1924), agenţii sovietici din sudul Basarabiei au demarat o propagandă largă în favoarea organizării unui plebiscit în Basarabia, prin care populaţia locală să se exprime „pro” sau „contra” actului unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918. Iacta alea est!

Organizarea comitetelor revoluţionare

 

 

Astfel, primii paşi ai operaţiunii au fost crearea de reţele de spionaj în România este relatat într-un mod exhaustiv în dicţionarul lui Pavel Moraru: „A fost organizat aşa-numitul Comitet de partid din sudul Basarabiei alcătuit din: Andrei Kliuşnikov, alias Nenin, secretar, agent bolşevic, aflat în fruntea rebeliunii de la Tatar-Bunar; Nicolai Şişman, alias Afanasiev, agent bolşevic trimis de peste Nistru; trei membri din rândul populaţiei locale – Ivan Bejanovici, alias Kolţov sau Pugaciov, Ivan Dobrovolski, alias Gromov, şi Iustin Batişcev, alias Almazov.Această organizaţie nu era subordonată nici Comitetului ilegal regional de partid din Basarabia, care intra în componenţa P.C.R., nici conducerii de la Bucureşti a P.C.R., ci se afla în subordonarea directă a conducerii comuniste de la Moscova.

Conform instrucţiunilor şi indicaţiilor primite de peste Nistru de la serviciile speciale din Ucraina, membrii mai sus-numiţi au organizat aşa-zisele comitete revoluţionare în unele localităţi din sudul Basarabiei: Cişmeaua Rusă, Cişmeaua Văruită, Neruşai, Jebrieni, Vaisal, Galileşti, Caracurt, Banovca, Fântâna Zânelor, Cairaclia, Caragacii Noi, Chilia Nouă, Furmanca, Dracula, Sofiana, Schirlichitai, oraşul Ismail, Dulichioi, Câşliţa din judeţul Ismail, Plachteevca, Divizia, Şaba, Akmanghit din judeţul Cetatea Albă, Găvănoasa, Pelinei Moldoveni, Vulcăneşti, oraşul Cahul din judeţul Cahul.

Organizarea comitetelor revoluţionare în aceste localităţi nu a fost întâmplătoare şi s-au făcut cu uşurinţă, deoarece erau locuite în majoritate de ruşi şi ucraineni. Aici nu se aflau decât câteva familii de moldoveni cu totul izolate şi înăbuşite în ambianţa rusească.

După un plan ăntocmit de centrul de spionaj de la Odessa, agenţii comunişti au format o întreagă reţea: comitetele săteşti au fost unite în comitete mai mari, organizate pe sub-raioane şi create în centrele mai importante, care la rândul lor erau subordonate comitetelor regionale. Comitetele revoluţionare aveau trei funcţii: militară; de legătură; de spionaj, contraspionaj şi adunarea informaţiilor, încadrându-se perfect în instrucţiunile date de Moscova.

În paralel, pe lângă comitetul local, în fiecare localitate trebuia să fie creat un detaşament de luptă din cel puţin 30 de membri, fiind condus de un comandant. Legătura între comitete urma să se realizeze prin curieri„.[11]

Desfășurarea operațiunii (primul front)

 

 

Primul incident al rebeliunii bolșevice de la Tatar-Bunar a avut loc la 11 septembrie 1924 în localitatea Nicolaevca din sudul Basarabiei. Un grup înarmat condus de Ivan Bejanovici, aliasKolțov, a comis un atac banditesc. „Rebeliunea„, care în mod oficial avea un scop politic, a degenerat treptat în jafuri, tâlhării, omoruri la care s-au dedat bandele de bolșevici.

Despre evenimentele petrecute la Nicolaevca aflăm într-un număr al ziarului „Universul” din septembrie 1924 care menționa: „Bandiții au potrivit momentul să dea atacul când era târg în Nicolaevca„; „Primăria a ars cu totul. Cadavrul primarului Jancovski și al celuilalt sătean împușcat au fost carbonizate. Jandarmii Ion Costin și Gheorghe Chirvase au fost uciși cu grenade„; „Târgul a fost devastat, lumea fugind îngrozită în toate părțile.

După cât se știe, bandiții au voit să dea lovitura la Tuzla sau Jebrieni, unde chiar au apărut, dar au ales Nicolaevca, unde se afla măcar un jandarm, ca punctul cel mai favorabil„;

„Bandiții au lăsat manifeste prin care își arătau ura contra românilor, îndemnând populația să nu mai dea niciun concurs autorităților. Manifestele erau semnate cu numele de Terente” (agent bolșevic care acționa în zona Deltei Dunării și în Dobrogea).[12] Atacul de la Nicolaevca s-a soldat cu rezultate negative pentru bolșevici, fiind arestați unii dintre conducători.

Astfel, liderul bolșevic Andrei Kliușnikov, zis Nenin, a hotărât declanșarea operațiunii de proporții. „În seara de 15 septembrie, el a convocat comitetul revoluționar din Tatar-Bunar, la care au participat Iustin Batișcev, Nichita Lisovoi, Kolțov (Ivan Bejanovici – n.r.), Leonte Ţurcan, Alexei Pavlenco, fiind aprobat planul acţiunilor militare care urmau să se declanşeze a doua zi la Tatar-Bunar.

Unii dintre cei prezenţi la întrunirea secretă au fost desemnaţi să adune arme, cartuşe şi muniţii de la depozitul de la Cişmea. Atacul a început cu ocuparea principalelor clădiri  din Tatar-Bunar: oficiul poştal, percepţia, postul de jandarmi, primăria.

În zorii zilei de 16 septembrie, după jaful de la fabrica de postav, bandele bolşevice au silit populaţia să se adune în centrul localităţii, unde Nenin a ţinut un discurs în care spunea că Basarabia s-a declarat Republică Moldovenească Sovietică şi că România nu mai are nicio legătură cu acestă provincie.

El a făcut publică știrea falsă despre intrarea Armatei Roșii în Basarabia (care ar fi ocupat deja Cetatea Albă și înaintează spre Tatar-Bunar – n.r.), îndemnându-i pe locuitori să se înarmeze și să înceapă lupta. Și-a încheiat discursul cu lozinca „Trăiască Republica Moldovenească Sovietică!”, prezentând dorința sa drept realitate, dar dând totodată în vileag planurile sovietice.

Din ordinele lui, participanții la rebeliune au format două bande: una s-a îndreptat spre Akmanghit, cealaltă spre Cișmea. Întâmpinând rezistență, unii s-au retras spre Nerușai, de acolo spre Galilești. Alții au mers spre Tatar-Bunar, iar o parte s-au împrăștiat în diverse direcții. La 17 septembrie, Nenin și Iustin Batișcev, împreună cu câțiva rebeli, s-au retras prin Echipolos spre Nerușai, dar după unele confruntări cu trupele de ordine au fost arestați„.[13]

În timpul acestor evenimente, dintre membrii Comitetului de partid din sudul Basarabiei, au fost uciși: Andrei Kliușnikov, Ivan Bejanovici, Ivan Dobrovolski, iar Iustin Batișcev a fost arestat.

La 19 septembrie, după trei zile de lupte între rebeli și forțele de ordine, au fost arestate circa 1600 de persoane, urmând să fie judecate 489 de persoane, de unde și denumirea procesului judicciar de procesul celor 500, desfășurat în perioada 24 august-2 decembrie 1925 la Tribunalul Militar al Corpului 3 Armată.

În conformitate cu acest cadru legal au fost condamnate 85 din cei 287 de acuzați. Iustin Batișcev a primit cea mai severă pedeapsă – muncă silnică pe viață; Nichita Lisovoi și Leonte Țurcan au fost condamnați la 15 ani muncă silnică, trei inculpați la câte 10 ani, alți douăzeci la 5 ani închisoare, iar restul inculpaților la închisoare pe termene diferite între 1-3 ani; alți 202 inculpați au fost achitați.[14]

Trebuie să mai amintim că pentru a se salva de arestări și represalii, mulți dintre participanții la avenimentele de la Tatar-Bunar (în mare parte din rândurile populației alogene) au fugit peste Nistru, stabilindu-se în nou-creata Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (R.A.S.S.M.), fiind tratați într-un mod excepțional de către autoritățile de la Kiev. Totuși, aceștia nu au scăpat de represiunile care au avut loc în Uniunea Sovietică între 1937-1938.

Propagandă și dezinformare (al doilea front)

 

 

Despre planul din 8 august 1924 stabilit de Komintern, autorul Pavel Moraru ne spune în cartea sa că: „În ziarul „Universul” din 17 septebrie 1924, articolul intitulat Sovietele ne atacă pe două fronturi relevă faptul că „cei 20 de suspecți, care au fost capturați lângă Nicolaevca, au sosit din Bulgaria, de la Varna.

Mărturiile lor au fost confirmate de declarațiile a doi comitagii prinși în Cadrilater, care au recunoscut că au fost trimiși de Biroul comunist de la Sofia, pentru propagandă comunistă„.

Într-un alt articol, din ziarul „Îndreptarea” din 23 septembrie 1924, se vorbea despre un complot descoperit în Bucovina, care era similar cu cel produs în sudul Basarabiei. Se menționa că descoperirile făcute demonstrază unui plan conform căruia se produc aceste tulburări și se provoacă dezordine.

Ziarul „Adevărul” publica la 24 septembrie 1924 informația conform căreia atacul din România nu era un caz singular: „Bolșevicii de aproape doi ani pregătesc o lovitură în Balcani, care a fost încercată în același timp în Grecia, Bulgaria și Basarabia.

În toate părțile s-a contat din partea bolșevicilor pe propaganda făcută din timp de agenții lor pe lângă elementele nemulțumite de administrațiile respective. Dar ele au dat greș în toate cele trei state„.[15] De aici reiese faptul că originea operațiunii Tatar-Bunar s-a aflat sub stricta supraveghere a a Komintern-ului; iar executanții, considerați în terminologia actuală „idioți utili„[16], au fost agenți comuniști bine pregătiți și infiltrați clandestin în satele cu populație rusă și ucraineană din sudul Basarabiei și în anturajul P.C.R.

Despre gradul de pregătire a „răsculaților” ne vorbește Pavel Moraru în cartea sa. În următoarele rânduri voi reda câteva paragrafe cu mărturii:

„Unul dintre participanți arestați în timpul acestor evenimente, Parfentie Voronovski, a mărturisit la proces că Andrei Kliușnikov, alias Nenin, venise de la Moscova pentru a organiza comitete revoluționare în Basarabia.

A scris în casa lui un raport prin care cerea să i se trimită din Rusia 100 de săbii, 600 de puști, aruncătoare de mine și bombe. Din ordinul lui Nenin, în ziua de 16 septembrie, P. Voronovski trebuia să întrerupă legăturile telefonice și telegrafice din Tatar-Bunar. Nenin îi îndemna pe cei ce aderaseră la acțiunile lor să lupte fără frică împotriva armatei române, pentru că în ajutor le va veni Armata Roșie, care s-ar afla deja în Basarabia, ocupând Cetatea Albă și înaintând spre Tatar-Bunar.

Un alt participant la rebeliunea de la Tatar-Bunar, Leonte Țurcanu din Nerușai, a mărturisit la același proces că Nenin s-a prezentat drept student, sosit din Rusia în Basarabia să organizeze comitete revoluționare. Nenin a luat legătura cu el de mai multe ori pentru a se informa despre situația comitetelor revoluționare, oferindu-i două cărți: Abecedarul comunist și Armata Roșie.

Potrivit lui Leonte Țurcanu, Nenin ar fi fost la Odessa, apoi la Moscova, unde a participat la un congres bolșevic, iar la întoarcere a informat toate comitetele din Basarabia despre ajutorul promis din partea Armatei Roșii în cazul declanșării revoluției. Nenin le-ar mai fi spus că s-au adus arme din Rusia în august (1924), care au fost depozitate la Ivan Robotă din satul Cișmea.

Dimitrie Sivcone din Akmanghit, un alt participant la rebeliune, s-a infiltrat în mișcarea bolșevică în 1923, tot la îndemnul lui Nenin. În timpul cercetărilor, el a vorbit despre adunările care se făceau sub conducerea lui Nenin și Kolțăv, unde li se vorbea despre legăturile acestor comitete cu armata lui Kotovski, ce urma să vină în ajutor la începutul revoluției; de asemenea, era la curent cu faptul că pentru aceste acțiuni au fost aduse arme din Rusia în Basarabia.

Din depozițiile celor arestați reieșea pregătirea foarte bună a agenților comuniști, care alcătuiau comitetul din sudul Basarabiei. De pildă, despre agentul Nicolae Șișman se spunea că era bine instruit, cunoștea limbile rusă, română, bulgară, poseda arta deghizatului. știa să facă față oricărei situații„.[17]

După cum vedem, agenții bolșevici au fost informați mai dinainte despre o eventuală intervenție a trupelor lui Kotovski. Problema este că acest plan nu s-a materializat, și suntem îndreptățiți să considerăm că nici nu s-a dorit să fie aplicat.

Ca urmare a eșecului tentativei de lovitură de stat din Basarabia a fost deschis un adevăratal doilea front antiromânesc, de data aceasta cu un caracter propagandistic.

În Statele Unite activau așa-numitele „Societăți basarabene” care aveau drept scop dezinformarea comunității internaționale cu privire incidentele petrecute între România și U.R.S.S. Aceste societăți erau conduse de Biroul pentru Studierea Problemei Basarabenilor de la Moscova, care includea reprezentanți din Comitetul Central al P.C.U.S., Statul-Major al Armatei Roșii, Comisariatul Străin, Asociația Uniunilor pentru Legături Culturale cu Străinătatea (V.O.K.S.) și din conducerea R.A.S.S.Moldovenească (creată după revoltă) Komintern și Profintern.[18]

Raportul Serviciului Secret de Informații (S.S.I.) din 1937 cu privire la campania de propagandă și dezinformare  de pe continentul european îl putem găsi în cartea profesorului Larry L. Watts „Ferește-mă, Doamne, de prieteni…Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România„:

„Centrala sovietică a societăților basarabene, împreună cu secțiile sale externe, editează și distribuie un mare număr de broșuri care denigrează și insultă România în străinătate. Printre aceste broșuri menționăm: Le rapt de la Bessarabie et l‘union la Roumanie,Le Bessarabie et la paix européene, Das rumanische Verwassung in Bessarabien,Bessarabien und die Vereinigung mit Rumanien, Was rumenische Heer in Bessarabien?, Historiche Rechte un Statistik.

Aceste lucrări au apărut și în limba cehă la Praga. În Belgia apare periodicul La Bessarabie Oprimée, organ al „Asociației emigranților basarabeni” – secția belgiană a Societății Basarabene – și a „Cercului basarabean – belgian”.

La Moscova, centrala sovietică a Societății Basarabene editează și distribuie oficialulKrasnaia Basarabia (Basarabia Roșie) în întreaga Europă.

Coperta pulicației reprezintă harta Basarabiei pe un fundal roșu, cu o frontieră de culoare neagră precum silueta unei femei cu mâinile legate la spate, spre care sunt îndreptate, din direcția României, un tun și două baionete. Lozinca „Muncitori din toate țările uniți-vă!” este înlocuită cu textul „Ocupanți români, jos mâinile de pe Basarabia!„.[19]

Astfel, Otdiel Mezhdunarodnoi Sviazi (O.M.S.), condus de Willi Müzenberg și ajutorul său, Lázló Dobos (alias Louis Gibarti), și-a canalizat tot efortul spre propaganda antoromânească.

Ziarele sovietice au început să publice așa-numitele scrisori din partea grupurilor de țărani basarabeni care cereau formarea unei republici autonome, montând apoi o campanie „umanitară” internațională împotriva Bucureștiului pentru eliberarea „țăranilor și muncitorilor nevinovați” aduși în fața tribunalului.[20] Instrucțiunile au fost clare în acest sens: convingerea opiniei publice internaționale că o eventuală intervenție militară sovietică în România ar trebui considerată „legitimă„.

Pe de altă parte, deși operațiunea de la Tatar-Bunar a făcut parte dintr-un plan bine întocmit de centrele de peste Nistru, ea a fost parcă sortită eșecului în mod premeditat. Din păcate, în stadiul actual al informației, nu se pot formula decât ipoteze. Analizând cauzele eșuării acțiunilor din septembrie 1924 din sudul Basarabiei, Comitetul regional din Basarabia, în rezoluția adoptată la ședința din 12 iulie 1925, arăta:

„O condiție indispensabilă a unei asemenea acțiuni comune este însă renunțarea categorică la gândul de organizare a revoluției în Basarabia dincolo de Nistru, independent de mișcarea generală din România„,[21] cu alte cuvinte Komintern-ul ar trebui să aibă mai multă încredere în comuniștii români pentru viitoarele acțiuni. Astăzi, este vehiculată un alt tip de dezinformare cu privire la faptul că „răscoala” ar fi fost inițiativa personală a activiștilor din ilegalitate, care, într-o anumită măsură, ar fi dezinformat Moscova.

O astfel de opinie este susținută de istoricul rus Mihail Meltiuhov, ale cărui informații nu pot fi verificate în niciun fel.[22]

În vest o adevărată pleiadă de intelectuali precum Romain Rolland și Henri Barbusse au fost înrolați în campania de denigrare a României prin asociația antifascistă Amsterdam-Pleyel, unde activa agentul O.M.S., Alex Kellerman (alias Sándor Nogradi). Barbusse vine chiar în România pentru a împiedica procesul[23] și descrie experianța participării la „Procesul celor 500” în cartea sa Călăii.

Așadar, la Tatar-Bunar  a fost vorba de o acțiune armată organizată de pe teritoriul U.R.S.S. prin conlucrare cu agenții comuniști infiltrați în provincie și membrii P.C.R. având următoarele obiective reale ale acțiunii: destabilizarea situației din România și declanșarea unei campanii de propagandă și dezinformare în spațiul occidental, ca obiectiv minim; în cazul unui succes al rebeliunii, desprinderea Basarabiei de statul român prin intervenția Armatei Roșii, obiectiv mediu; în sfârșit, crearea unei situații haotice în România și Bulgaria, obiectiv maxim (geopolitic).

Autor: Nicolae Țîbrigan

Istoria md.

 Bibliografie:

[1] Larry L. Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, trad. Camelia Diaconescu, Editura RAO, Bucureşti, 2011, p. 87.

[2] Pavel Moraru, Serviciile secrete şi Basarabia 1918-1991: dicţionar, „Revolata” de la Tatar-Bunar, Editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 229.

[3] Laurenţiu Constantiniu, Uniunea Sovietică între obsesia securităţii şi insecurităţii, Corint, Bucureşti, 2010, p. 41.

[4] AVP SSR, fond 125, opis 1, dosar 11, mapa 2, f.6. apud Larry L. Watts, op. cit., p. 90.

[5] Jean-Jacques Marie, Staline, Fayard, Paris, 2001, p. 209 apud Laurenţiu Constantiniu, op. cit., p. 39.

[6] Friedrich Engels, Lupta maghiarilor, Neue Rheinische Zeitung, nr. 194, 13 ianuarie 1849 apud Larry L. Watts, op. cit., p. 88.

[7] Pavel Moraru, op. cit., p. 229.

[8] Oleg Ken, Aleksandr Rupasov, „Nam necevo toropitsia vînimat iz rumînskoi noghi bessarabskuiu zanozu„. Perepiska H. Rakovskogo s M. Litvinovîm, „Istocinik”, No. 1, 2001, p. 49 apud Laurenţiu Constantiniu, op. cit., p. 45.

[9] Vezi Pavel Moraru, op. cit., p. 220; Racovski Christian (nume adevărat Krîstiu Stancev, n. 1 august 1873, Kotel, Bulagaria – m. 11 septembrie 1941, închisoarea din Oriol, U.R.S.S.). A fost agent comunist, cu contribuţii majore la acţiunea de bolşevizare a României şi a Basarabiei în special; figură importantă în conducerea sovietică. Într-o scrisoare adresată lui M.M. Litvinov, fostul lider social-democrat din România alătură în cadrul litigiului teritorial româno-sovietic două provincii istorice: Basarabia şi nordul Moldovei (Bucovina). Racovski a fost unul dintre cei mai fervenţi promotori ai politicii oficiale şi neoficiale agresive a Rusiei sovietice împotriva României, obietivul umrărit de el fiind reanexarea Basarabiei.

[10] Oleg Ken, Aleksandr Rupasov, op. cit., p. 55 apud Laurenţiu Constantiniu, op. cit., p. 44.

[11]Pavel Moraru, op. cit., p. 229.

[12] Idem, p. 230.

[13] Idem, p. 231.

[14] Idem, 234.

[15] Idem, p. 232.

[16] În jargonul politic acest termen a fost folosit pentru a desemna simpatizanții Uniunii Sovietice din țările occidentale. Implicațiile se referă la faptul că, deși aceste persoane se considerau în mod naiv susținători ai U.R.S.S.-ului, sau ai altor țări din blocul socialist, de fapt erau folosite în mod cinic de către sovietici pentru scopurile lor politice.

[17] Idem, p. 230.

[18] Nota SSI referitoare la reorganizarea și utilizarea de URSS a „Societăților basarabene” în scopuri antiromânești, 30 ianuarie 1940, ASRI, fond Documentar, dosar 6666, f. 43-46 apud Larry L. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni…Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, trad. Camelia Diaconescu, Editura RAO, București, 2011, p. 96.

[19] Arhivele Naționale de Istorie Centrală, fond Președinția Consiliului de Miniștri – Serviciul Special de Informații, dosar 1/1937 in Larry L. Watts, op. cit., p. 96.

[20] Larry L. Watts, op. cit., p. 110.

[21] Pavel Moraru, op. cit., p. 231.

[22] Laurențiu Constantiniu, op. cit., p. 47.

[23] Szekely Gabor, „Hungarians in the Comintern: Some Results of a Research Project”, The European Work-shop of Communist Studies, vol. X, nr. 17 (2004), p. 34 apud Larry L. Watts, op. cit., p. 110.

Partajează asta:

FacebookEmailPinterestMai mult

Încarc…

14/05/2015 Posted by cersipamantromanesc | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | actiuni sovietice antiromanesti, adevar istoric, ANTIROMÂNISM, atacuri sovietice, dezinformare, dezinformari sovietice, istoria romaniei, provocari sovietice, sovietele si basarabia, sovietele si romania | Lasă un comentariu

 

DOCUMENTE DIN ARHIVELE BRITANICE DEZVALUIE CA U.R.S.S. PLANUIA SA INVADEZE ROMANIA PE 22 NOIEMBRIE 1968

 

 

“Informatiile pot fi adevarate numai daca Brejnev e nebun! Numai un nebun, un descreierat ar face asa ceva (n.r. invazia Cehoslovaciei, Romaniei si Iugoslaviei); mai trimiteti-l pe omul vostru sa adanceasca informatia.”

– Nicolae Ceausescu, fost presedinte al Romaniei –

 

Documente ale Oficiului Arhivelor Publice din Marea Britanie dezvaluie că trupele Tratatului de la Varşovia urmau să invadeze România in ziua de  22 noiembrie 1968, la ora 4 dimineaţa.

Odata cu instalarea la putere a lui  Nicolae Ceausescu Ceausescu,politica de autonomie  a Securitatii romanesti fata de serviciile secrete sovietice, a inceput sa se manifeste din plin.

In primavara anului 1965 au fost „demascati“ cativa ofiteri, din randurile Armatei Romane cu activitate in slujba serviciilor de spionaj sovietice, punandu-li-se in vedere sa intrerupa orice legatura.

In prag de invazie sovietica

Dupa cum noteaza prof.dr. Cristian Troncota, specialist in istoria serviciilor de informatii romane, „momentele de incordare, chiar de adversitate, intre Securitatea romana si institutiile similare sovietice s-au intensificat in contextul evenimentelor de la Praga, din 1968“.

Generalul (r) Neagu Cosma, Directia de Informatii Externe (DIE), a obtinut prin intermediul unui ofiter polonez – aflat in contact cu colonelul Ion Bichel – informatia ca Brejnev personal, impreuna cu Andropov, seful KGB, si comandantii Armatei Rosii au pregatit o invazie in Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia.

Date ulterioare aduse la cunostinta lui Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului, au aratat ca aceasta actiune se datora nemultumirii Kremlinului fata de politica lui Dubcek, Ceausescu si Tito.

Un colectiv restrans din Statul Major al Comandamentului Tratatului de la Varsovia lucra la elaborarea planului in detaliu.

Din acel colectiv facea parte si ofiterul polonez, ceea ce inseamna ca era bine informat. Invazia trebuia sa se desfasoare in etape, mai intai Cehoslovacia, dupa care, la intervale de doua-trei saptamani, urmau Romania si Iugoslavia.

Initial, Nicolae Ceausescu nu a luat in serios rapoartele Securitatii, iar Ion Stanescu l-a auzind spunand, textual: „Informatiile pot fi adevarate numai daca Brejnev e nebun! Numai un nebun, un descreierat ar face asa ceva; mai trimiteti-l pe omul vostru sa adanceasca informatia“.

Pe 5 august 1968, Securitatea intocmea nota-sinteza nr. 148 „privind unele actiuni ostile intreprinse de autoritatile sovietice impotriva R.S. Romania“.

Documentul arata ca, dincolo de informatiile culese, serviciile secrete trimisesera pe teritoriul Romaniei si dirijasera spre ambasadele romanesti din tarile socialiste, sub diverse acoperiri, indeosebi ca turisti, agenti bine instruiti si cu sarcini operative precise.

S-au fotocopiat si s-au ascuns arhivele!

Imediat dupa celebrul miting din 21 august 1968 din fata sediului CC al PCR, au fost luate masuri rapide. Securitatea a fost pusa in stare de alarma, iar in centrele directiilor centrale de Securitate s-au ridicat bariere din saci cu nisip la ferestre si la usile de acces, punctele intarite fiind prevazute cu guri de foc si rezerve de munitie.

In conceptia lui Ceausescu, in cazul unui razboi, Securitatea trebuia sa organizeze, prin aparatul informativ, un razboi de partizani. S-au studiat atat varianta evacuarii lui Ceausescu in China, cat si varianta cailor rutiere de la sud de Carpati, pentru o deplasare sigura si rapida.

Istoricul dr. Cristian Troncota a dezvaluit, in premiera, ca in 1968, dupa invadarea Cehoslovaciei, Securitatea cu aprobarea lui Ceausescu a fotocopiat intreaga Arhiva operativa, iar microfilmele au fost depozitate intr-un loc sigur, lucru care s-a petrecut si cu arhiva MApN, a Ministerului de Externe, CC al PCR, Sectia manuscrise a Academiei, Arhiva Statului. S-a incercat astfel evitarea situatiei din 1944-1945, cand unitati speciale sovietice au triat arhivele secrete.

Spionii sovietici ies din umbra

Planul de invadare a Romaniei a fost cat se poate de real, Oficiul Arhivelor Publice din Marea Britanie dezvaluind in anul 2000 ca, in septembrie 1968, serviciile secrete britanice si olandeze reusisera sa afle detalii ale planului de invadare a Romaniei. Potrivit acestui plan, trupele sovietice, ungare si poloneze urmau sa invadeze Romania pe 22 noiembrie, ora 4.00 dimineata.

Ministrul de externe britanic, Michael Steward, a transmis la Bucuresti in ziua de 21 noiembrie un telex cu urmatorul continut: „Am analizat informatiile de ultima ora si am ajuns la concluzia ca rusii pregatesc in cel mai scurt timp o actiune militara impotriva Romaniei“. Totalul efectivelor trupelor de invazie urma sa se ridice la 150.000 de militari.

In vara anului 1968, reteaua sovietica din Romania a fost pusa la munca. Cu aceasta ocazie, Securitatea l-a identificat pe generalul Ion Serb drept agent GRU (serviciul de informatii militar sovietic).

Generalul Serb, comandant al Armatei a 2-a Bucuresti, a fost surprins de contrainformatiile militare romane in timp ce le oferea agentilor sovietici planurile de dislocare a fortelor militare din Moldova, aplicatii militare si tipurile de armament, altele decat cele din Tratatul de la Varsovia, procurate de Armata Romana. Tot in 1968 „au cazut“ alte doua cartite GRU, generalii Floca Arhip si Vasile Petrut.

Operatiunea „Dnester“ contra UM 0110

URSS nu a invadat Romania, dar nu a renuntat la incercarea de a-l detrona pe Ceausescu printr-o interventie militara.

La ordinul lui Brejnev, dupa cum sustine generalul Ion Mihai Pacepa, serviciile secrete au elaborat inca din iulie 1969 operatiunea „Nistru“ („Dnestr“). Aceasta viza aducerea la conducerea Romaniei a unui membru PCR loial URSS.

Ca operatiunea „Nistru“ a fost cat se poate de reala ne-o demonstreaza si istoricul Alex Mihai Stoenescu, in ultima sa carte, „Romania postcomunista 1989- 1991“ – Editura RAO, 2008: „O prima aripa era cea militara, avandu-l in frunte pe generalul (r) Nicolae Militaru, si care isi gasea originea in complotul organizat de GRU incepand cu anul 1969 (operatiunea „Nistru“).

Aceasta aripa viza o rasturnare a lui Ceausescu printr-un puci organizat la nivelul unor comandanti activi sau in rezerva din armata si al unor fosti lucratori din Securitate, sub coordonarea agenturii militare sovietice din Romania.

Rezervele aratate de Ion Iliescu in privinta suprimarii lui Ceausescu au condus la initiativa grupului militar de a-l contacta pe omul de afaceri de origine romana Ion Ratiu, in Anglia, sub titulatura de Frontul Militar Roman (FMR), cu scopul de a le furniza armament si munitie cu efect tranchilizant.

Lipsa de rezultate il determina pe Nicolae Militaru sa caute contactarea directa a reprezentantilor oficiali ai URSS acreditati in Romania, fapt ce se va petrece la Consulatul sovietic de la Constanta“, dezvaluie Alex Mihai Stoenescu. Si istoricul Dennis Deletant certifica existenta planului „Nistru“, in cartea sa „Ceausescu and the Securitate“.

„Rusii voiau sa ne termine“

Ca replica, la Bucuresti, Securitatea Statului ia masuri contrainformative „pe linia Uniunii Sovietice“ si a tarilor vecine din Tratatul de la Varsovia. Unitatea nou-infiintata se va numi UM 0920/A, devenita ulterior UM 0110, care este cunoscuta mai mult sub denumirea de Unitatea anti-KGB, desi se ocupa de toate tarile socialiste.

Contrele dintre serviciile secrete romane si cele sovietice au fost extrem de dure.

Colonelul in rezerva Ioan Rusan, fost sef al Compartimentului anti-STASI din UM 0110, dezvaluia, intr-un interviu acordat istoricului Alex Mihai Stoenescu, ca stia la ce sa se astepte.

„Rusii voiau sa ne termine. Va explic. In 1968, cand au intrat rusii in Cehoslovacia, i-au luat pe toti ofiterii de la UM 0110 al lor, serviciul cehoslovac anti-KGB, i-au pus cu fata la fisete si i-au impuscat in ceafa. Asta ne astepta si pe noi, ca noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele.

Ei nu puteau supravietui cu retelele in Romania democratica infiltrate in viata politica, in stat, si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele goale. Asa am scapat. (…) Dosarele noastre contineau probe asupra legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume, functii, asta ii interesa cel mai mult“.

Cinci puncte ale operatiunii „Nistru“

Potrivit lui Pacepa, operatiunea avea cinci prevederi de baza:

1) preluarea conducerii Armatei si Securitatii de catre un inalt ofiter roman recrutat de organele sovietice;

2) crearea unui Front al Salvarii Nationale – care figura si in planurile Kremlinului pentru instalarea de guverne prosovietice in Grecia si Spania;

3) atragerea simpatiei internationale prin lansarea zvonului ca zeci de mii de oameni au fost ucisi de teroristi straini, veniti in ajutorul lui Ceausescu;

4) informarea permanenta a Moscovei asupra stadiului loviturii de stat;

5) solicitarea interventiei militare a URSS, in cazul in care succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat.

Unii observatori ai vietii politice din Romania sustin ca operatiunea „Nistru“ (Dnestr), conceputa in 1969, a reusit abia in 1989…

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/dezinformari-sovietice/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

99 de ani de la încercarea subversivă armată a URSS de a rupe Basarabia de România 

 

 

Pe 15 Septembrie 1924 s-a declanșat în împrejurimile localității Tatarbunar, în Basarabia care se rupsese de imperiul țarist și se unise cu România la 27 martie 1918, după 106 ani de ocupație rusească , o “revoltă” țărănească armată de inspirație bolșevică sovietică . Răscoala, care a fost lichidată la data de 18 septembrie 1924, era condusă de un ”comitet revoluționar” condus de agenți sovietici, care a cerut unificarea cu RSS Ucraineană și sfârșitul așazisei „ocupații românești în Basarabia”.

 

Un articol publicat în 10tv.ro preluat de https://timpul.md readuce în memorie insurecția orchestrată de sovietici care încerca să provoace instalarea unui guvern comunist în Basarabia. Speranța lor era să canalizeze nemulțumirile țăranilor din acea zonă multietnică.

 

Tezele sovietice din epocă ne sună și astăzi cunoscut. Este ceea ce spune Dodon, sau orice alt „moldovenist”, de fiecare dată: România este forță de ocupație în Basarabia și moldovenii sunt un popor distinct de români.

 

Revolta armată a venit după eșuarea negocierilor dintre România și URSS, care nu recunoscuse niciodată Unirea de la 1918.

 

CENTENAR Operațiuni de destabilizare a statului român – revolta de la Tatar-Bunar

 

 

Agenții sovietici Andrei Kliushnikov (Nenin) în stânga, Nicolai Shishman (Afanasiev) în centru și Covali, îmbrăcat în uniforma Armatei Roșii, în dreapta.

Agentul sovietic Andrei Kliușnikov, zis Nenin, a hotărât declanșarea operațiunii de proporții. În seara de 15 septembrie, el a convocat comitetul revoluționar din Tatar-Bunar, iar unii dintre cei prezenţi la întrunirea secretă au fost desemnaţi să adune arme şi muniţii.

 

Rețeta a fost cea care a funcționat în Cuba: o mică armată instruită și condusă de agenți sovietici a intrat clandestin în țară prin surprindere, și-au creat o  baza operațională și au încercat să atragă populația locală de partea lor. Nu au reușit decât primele doua operațiuni, fiind sprijiniți de către grănicerii sovietici.

 

Împotriva lor au luptat etnicii germani și români din zonă. Intervenția rapidă a Armatei române a stins apoi revolta în câteva zile. Unul din cei doi lideri ai rebeliunii l-a abandonat pe celălalt, când fugeau de armata română, după ce i-a furat banii. Pe care acesta îi furase de la țărani. Cam așa se recrutau cadrele de nădejde și pe atunci.

 

Ziarul ”Adevărul” publica, la 24 septembrie 1924, informația conform căreia atacul din România nu era un caz singular: ”Bolșevicii de aproape doi ani pregătesc o lovitură în Balcani, care a fost încercată în același timp în Grecia, Bulgaria și Basarabia. În toate părțile s-a contat din partea bolșevicilor pe propaganda făcută din timp de agenții lor pe lângă elementele nemulțumite de administrațiile respective. Dar ele au dat greș în toate cele trei state”.

 

Acțiunea a fost considerată teroristă și a dus la interzicerea Partidului comunist român.

 

Socialiștii din România au condamnat și ei rebeliunea, considerând că agenții provocatori ai Internaționalei a III-a s-au folosit de viețile țăranilor pentru a fonda o “ridicolă Republică sovietică moldovenească”.

 

De partea sovieticilor și-au ridicat glasul scriitorii comuniști francezi Romain Rolland, Louis Aragon și Henri Barbusse, care, printre alți ”telectuali”prosovietici au considerat că a fost vorba de revolta unor oropsiți ai sorții, strânși cu jugul capitalist și naționalist de către România. Le prindea bine o revoltă țărănească care să le confirme lupta de clasă. Plus atașamentul fierbinte la URSS.

 

Aragon a rămas, de exemplu, stalinist până la sfârșitul vieții. Supărându-și mulți prieteni și colegi de luptă contra exploatatorilor, care trecuseră între timp la maoism.

 

Barbusse a condus grupul de oameni de litere și științe din lumea democratică care au venit să asiste la procesul “revoltaților”, în marea lor majoritate țărani naivi ucrainieini, ruși și găgăuzi,care crezuseră că vine armata sovietică să îi ajute. Așa fuseseră mințiți de către agenții sovietici.

 

Majoritatea au fost achitați. Restul au primit pedepse mici.

 

Acești scriitori francezi comuniști au dus o campanie furibundă de presă împotrivă României și în favoarea URSS.

 

Barbusse a scris și o carte despre toate acestea, “Călăii” se numește. Nu au scris pe gratis. Erau toți plătiți bine, în valută capitalistă, de către sovietici. Și cu banii roșii trăiau în Franța liberă.

 

Nimănui nu i-a pasat de mortea oamenilor nevinovați, primii dintre ei fiind primarul, soția sa și jandarmii din sat, asasinați de către agenții sovietici. Nici de moartea țăranilor din ambele tabere. Revoluția merită oricâte victime. Teroarea sovietică era la început, dar bazele erau deja bine puse.

 

Aragon avea să scrie peste câțiva ani un imn al Securității ucigașe sovietice:

 

”Cânt hegemonia violentă a proletariatului asupra burgheziei/ Cu scopul nimicirii ei. / Strălucirea împuşcăturilor adaugă priveliştii/ O veselie încă necunoscută./ Sunt executaţi ingineri şi medici./ Moarte celor care primejduiesc cuceririle revoluţiei din octombrie,/ Moarte celor care sabotează planul cincinal“.

 

După eșecul revoltei de la Tatarbunar, URSS a înființat în RS Ucraineană o așa zisă “Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească”, cu capitala în orașul Balta.

 

Tatarbunar era atunci în Basarabia, zona Bugeac. Care a trecut după cel de-al doilea război mondial în componența Republicii Socialiste Ucrainiene, regiunea Odesa.

 

Acum, aproape rămasă fără români, este văzută ca un potențial focar de rebeliune rusă. După alta “revoltă” a unor grupuri înarmate, care, n’est-ce pas, chers camarades, voiau doar să “elibereze” populația oprimată. Cea terminată cu succes, în Crimeea.

 

Să nu uitam. Este o poveste foarte actuală.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/atacuri-sovietice/

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ce au arătat scanările creierului unui fost diplomat american afectat de misterioasele „atacuri sonice” din China

 

 

Cristina Ene

 

Noi informaţii au ieşit la iveală în ceea ce priveşte misterioasele atacuri sonice care au afectat zeci de persoane în Cuba şi China, după ce oamenii de ştiinţă au dezvăluit rezultatele scanării creierului unui diplomat american detaşat în China, relatează CNN.

 

Un grup interdisciplinar de oameni de ştiinţă aparţinând organizaţiei americane MINDSET a dezvăluit rezultatele scanărilor mai detaliate ale creierului lui Mark Lenzi, un diplomat american detaşat la Guangzhou, China. În 2017, acesta s-a plâns de simptome precum dureri de cap, dificultăţi la citit, irascibilitate, probleme de memorie şi de somn – simptome care nu formau tabloul clinic al niciunei boli, dar care erau suficient de grave pentru a fi examinate mai atent. Simptomele au fost denumite „sindromul Havana” pentru a sublinia similarităţile cu cele ale zeci de oficiali şi diplomaţi americani din Cuba care s-au plâns de pierderea auzului, ţiuit în urechi, vertij, dureri de cap şi oboseală.

 

Oamenii de ştiinţă, care au analizat peste 100 de regiuni ale creierului, au identificat 20 de regiuni cu volume „anormal de scăzute” – între care regiuni responsabile de memorie, reglare emoţională şi abilităţi motorii, care se corelau cu simptomele prezentate de diplomat. De asemenea, doctorii au descoperit că trei regiuni aveau, dimpotrivă, volume mărite – cel mai probabil pentru a compensa leziunile produse în celelalte regiuni.

 

 

Totuşi cercetătorii nu au putut descoperi o cauză a leziunilor. Creierul diplomatului a fost scanat şi anul trecut, de către o echipă de cercetători de la Universitatea Pennsylvania. Noile scanuri au arătat mici diferenţe de severitate a leziunilor, care par să se fi ameliorat într-o extrem de mică măsură sau poate că noile scanuri sunt mai detaliate şi oferă o imagine mai fidelă, se arată în raport.

 

Edward Soll, un radiolog din echipa care a examinat scanurile, directorul medical al The Concussion Group, a spus că acestea arată o afectare profundă a creierului  – „N-avem cum să nu tragem o asemenea concluzie”, a spus el.

 

 

 

La sfârşitul anului 2016, aşa-numitele „atacuri sonice” au fost semnalate la personalul administraţiei americane de la Havana, Cuba. Anul trecut, Departamentul de Stat al SUA a anunţat că cercetează presupuse evenimente similare în China, întrucât simptomele sunt extrem de asemănătoare.

 

Un studiu publicat în iulie a arătat afectări ale creierului în cazul a 40 de oficiali americani detaşaţi în Cuba – acesta a cuprins măsurători ale volumului şi relaţiilor între diferite regiuni ale creierului, însă cercetătorii nu au putut determina semnificaţia clinică a unor variaţii faţă de normal, prin comparaţie cu subiecţii sănătoşi. Ei n-au putut stabili decât faptul că modificările nu trimit la vreo boală anume.

 

„În mod cert nu arată ca nişte traumatisme cerebrale sau comoţii, deşi simptomele sunt asemănătoare”, declara Ragini Verma, unul dintre autorii studiului anterior, profesor de radiologie şi neurochirurgie la  Perelman School of Medicine a Universităţii din Pennsylvania.

 

„Ele arată doar că ceva s-a întâmplat, astfel că e nevoie să căutăm mai adânc – nimic altceva, spunea Verma.

 

Pacienţii din Cuba au descris sunete de mare intensitate venind dintr-o anumită direcţie – sunete ascuţite, de metal lovit, sau un bâzâit. Experţii nu puneau însă simptomele pe seama acestor zgomote.

 

 

„Nu credem că sunetele sunt problema, fiind mai degrabă consecinţele expunerii”, spunea Douglas Smith, directorul Centrului pentru Leziuni Cerebrale a Universităţii Pennsylvania.

 

Expertul a declarat însă ulterior pentru „The New York Times“ că armele cu microunde sunt considerate „principalul suspect“ şi că echipa medicală este tot mai sigură că diplomaţii au suferit leziuni cerebrale.

 

Cercetătorii canadieni au oferit o altă explicaţie pe baza regiunilor din creier afectate – cele responsabile pentru memorie, concentrare şi ciclurile somn-veghe – şi a modului în care acestea pot fi lezate: expunerea la neurotoxine.

 

„Incidentele nu au nicio legătură cu atacuri acustice. Agenţii neurotoxici folosiţi la fumigaţiile contra ţânţarilor sunt o explicaţie mai plauzibilă”, se arată într-un studiu al cercetătorilor de la Brain Repair Centre, din Halifax, realizat în colaborare cu Nova Scotia Health Authority şi Universitatea Dalhousie, citat de South China Morning Post.

 

În contextul în care simptomele au rămas neexplicate, oficialii americani nu au reuşit decât recent să obţină acoperirea costurilor medicale ale tratamentelor.

 

„Pentru aceşti oameni  devotaţi şi familiile lor leziunile suferite şi modul în care au fost trataţi de Guvernul american sunt un adevărat coşmar.

 

Diplomaţii şi personalul nostru din China şi Cuba, ca şi familiile lor, au avut de suferit în timp ce-şi făceau datoria faţă de ţară, astfel că trebuie să-i asigurăm că guvernul le va fi alături în calea lor spre recuperare”, a spus senatoarea democrată Jeanne Shaheen, cea care a propus o dispoziţie Congresului prin care personalul american din Cuba sau China a cărui sănătate a fost afectată să aibă parte de tratamente medicale pe termen lung.

 

 

 Citește și: „Atacurile sonice“ asupra Ambasadei SUA de la Havana ar fi fost cauzate de greieri

 

https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/ce-au-aratat-scanarile-creierului-unui-fost-1990979.html

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Super-arma Chinei! O boală misterioasă a cuprins tot globul. E devastatoare

 

 

 

Sursă: Dreamstime

 

de Lucia Popa

Zeci de funcționari americani din Europa și nu numai au fost afectați de o boală misterioasă, despre care unii cred că are legături cu tehnologia experimentală rusă. Ce este mai exact Sindromul Havana ale cărui simptome au fost, în unele cazuri, minore, iar în altele, devastatoare.

 

Statele Unite au dat alertă maximă, săptămâna trecută, în urma rapoartelor despre cel puțin doi oficiali care au avut simptome care amintesc de Sindromul Havana.

 

Din 2016, se presupune că afecțiunea misterioasă a afectat aproape 130 de funcționari americani – inclusiv zeci de angajați CIA și familiie lor. Deși cauza exactă a Sindromului Havana rămâne un mister, simptomele bolii includ amețeli, greață, țiuit ciudat în urechi și dureri de cap severe.

 

Atacul misterios aparține unei puteri ostile?

Victimele spun că au fost afectate de sunete cuidate, uneori ca un  zgomot puternic, alteori chiar ca sunetul unui greier, deosebit de insistent

 

Atacul misterios, atribuit unei arme cu microunde sau sonice, după cum crede Washingtonul, aparține unei puteri ostile. Acum  a ieșit la lumină că vizita vicepreședintelui Kamala Harris în Vietnam a fost întreruptă din cauza temerilor legate de Sindromul Havana.

 

Recent, doi angajați americani au fost evacuați din Hanoi, de frica unui alt caz de Sindrom Havana. Evacuarea lor a avut loc cu doar câteva ore înainte ca vicepreședintele SUA să aterizeze în această țară, potrivit Daily Mail.

 

Din 2009, boala a fost raportată pe tot globul, cu cazuri în SUA, Austria, China și, recent, Germania. În 2017, fostul președinte Donald Trump a arătat cu degetul spre Cuba, acuzând națiunea comunistă că a orchestrat un atac asupra personalului SUA. O anchetă oficială a SUA a expus ZECI de cazuri de boală sau simptome similare, inclusiv un presupus atac în afara Casei Albe.

 

Rezultatul atacurilor armelor sonice sau cu microunde

Oficialii SUA suspectează că simptomele asociate cu Sindromul Havana sunt rezultatul direct al atacurilor armelor sonice sau cu microunde. Spre deosebire de armele și bombele convenționale, aceste tipuri de atacuri pot fi comise fără daune colaterale.

 

China și Rusia dețin astfel de arme

Atât China, cât și Rusia dețin astfel de arme și o companie americană a dezvoltat un prototip încă din 2004. Denumită MEDUSA sau Mob Excess Deterrent Using Silent Audio, arma a fost concepută drept un „sistem temporar de incapacitare a personalului”.

 

Arma neletală folosește așa-numitul efect auditiv cu microunde pentru a induce in capul celui atacat o senzație sonoră perturbatoare.

 

Potrivit unui raport din 2004, arma poate descuraja oamenii să pătrundă în ariile protejate sau „incapacitează temporar anumite persoane”.

 

Oamenii de știință cred că atacurile împotriva diplomaților s-au produs prin unde radio trimise precis înspre țintele atacurilor. Un raport american din decembrie 2020 menționează că sovieticii făceau experimente cu frecvențe radio acum 50 de ani, dar nu le atribuie vina rușilor.

 

Mircea Dinescu l-a dat de gol! Unde locuiește, de fapt, CTP? Nimeni nu a știut asta până acum

Pescobar a primit o nouă lovitură. Ce s-a întâmplat cu Taverna Racilor din Cluj. N-a avut ce face

Nu trebuie să ignori aceste simptome. Ar putea fi vorba despre o boală gravă

A murit un îndrăgit actor de seriale polițiste. Românii l-au cunoscut datorită casetelor video

 

https://www.capital.ro/super-arma-chinei-o-boala-misterioasa-a-cuprins-tot-globul-e-devastatoare.html

 

///////////////////////////////////

 

 

 

Manipularea pe forumuri

 

 

 

Manipularea pe forumuri se distinge prin particularităţi determinate de caracteristicile lor sociale şi comunicaţionale. Comentariile şi dezbaterile pe forumuri evaluează conţinutul şi stilul articolelor, şi, în acelaşi timp, abordează şi alte subiecte.

Forumurile sunt căi de creare a opiniei publice. Ele sunt o alternativă la manipularea exercitată de presă.

Forumurile promovează o manipulare a opiniilor, a atitudinilor şi a comportamentelor din afara presei, în numele unor interese care ţin de orice tip de putere sau de influenţă. Deşi sunt dezbateri între cititori, forumurile pot constitui un mijloc eficient de control din partea puterii politice, economice, mediatice, religioase etc.

Persoane care scriu pe forum sunt calificate în aplicarea unor tehnici de manipulare provenind din diverse structuri organizaţionale.

Percepţiile autorilor afirmă o anumită nedumerire şi chiar respingere faţă de comentariile de pe forumuri. Indiscutabil, între autori şi cititori se manifestă, cel puţin pe anumite subiecte, un dezacord, afirmat direct sau implicit.Ce este manipularea?

Íntr-o exegeză recentă  manipularea este definită ca ”acţiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şI să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gîndire şI de decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii  raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şI mai profundă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile,recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şI la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia”.

Diversificarea permenentă a surselor de concepere şI difuzare de mesaje,a condus la o practică manipulativă care are la bază coduri precise, dar identificabile numai de ”profesionişti” şi total inaccesibile celor neiniţiaţi în acest domeniu. Unii analişti consideră că manipularea, ca substituire a violenţei fizice printr-o violenţă ”simbolică”, contribuie la reprimarea eficientă a unor aspiraţii pe care nu pot fi satisfăcute altfel la nivelul receptorului.

 

 

https://g1b2i3.wordpress.com/2008/10/28/manipularea-pe-forumuri/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Dosarele cehoslovacilor din gulagul sovietic publicate online

 

Amos Chapple

 

 

  

 

Fotografii și mii de documente care aruncă lumină asupra destinului pe care l-au avut cetățenii cehoslovaci închiși în gulag au fost publicate online. Și acesta este abia începutul.

 

În timp ce tancurile germane invadatoare au intrat în Praga în martie 1939, mii de etnici ucraineni, evrei și cehi care trăiau în Cehoslovacia s-au refugiat în răsărit, în Uniunea Sovietică. Cei aproximativ 8000 care au trecut granița sovietică au căzut din lac în puț.

 

Aproape toți refugiații au fost capturați de autoritățile sovietice și închiși în rețeaua de lagăre de muncă forțată din U.R.S.S. cunoscută sub numele de gulag. Cei mai mulți au fost condamnați la 3-5 ani de muncă silnică pentru trecerea ilegală a frontierei. Unii dintre ei au fost judecați și condamnați pentru capete de acuzare mai dure, fabricate mai mereu de autorități.

……………………………………………………………………………cont. aici

 

https://moldova.europalibera.org/a/dosarele-cehoslovacilor-din-gulagul-sovietic-publicate-online/31651317.html

 

/////////////////////////////////////

 

Acesti porci  “Hi-hi-ILIESCIENI”si astazi rama la temelia Romaniei, imbracati in armura luciferica… Valentin Anghelache Ivan SI Elena Bicajanu

 

In emisiunea Cap la cap din 14 decembrie 2023, Recorder, CT Popescu a vorbit despre 1989, revoluție și momente trăite atunci chiar de el, pe viu. E interesant interviul dar mai ales bucata in care vorbește despre telefonul roșu pe care Iliescu l a păstrat ani buni după 89. Linia directă cu Moscova. Că prin anii 90 izbucnește un mega scandal atunci când informația s a “scurs” în public. Culmea, intr un ziar rusesc. Iată ce povestește CTP: “Zaftra e un ziar de scandal din Rusia. Acest ziar a publicat prin 1996-1997 un articol în care era vorba despre linia secretă fir roșu București-Moscova. După 1990! Nu înainte. La care, Ion Iliescu a fost întrebat: Domnule, există un fir roșu de la Cotroceni la Moscova, că uite ce scrie Zaftra? Ion Iliescu a dat o declarație: Nu e, domnule, nici vorbă de așa ceva, ce telefon, nu e nici verde, nici roșu, nici albastru, nu e nimic! Ăia sunt niște inventatori de știri!”. Era perioada de deschidere a Rusiei către Occident, chiar înainte de începutul epocii Putin, înainte de revenirea la URSS. CTP continuă cu dezvăluirile: „Și a trecut și pe la mine prin birou împreună cu Corina Crețu. Și acolo, am vorbit de una, de alta și i-am spus: Domnule președinte, pentru mine, pentru informarea mea, zic, nu folosesc lucrul acesta, dar vreau să știu eu cum stau lucrurile, există un astfel de fir? A fost vorba vreodată de așa ceva? Pentru ca nici 48 de ore mai târziu să fie nevoit să recunoască existența protocoalelor cu Moscova, care erau semnate în paralel cu negocierile cu NATO. Adică dl. Iliescu mergea la două capete, să vedem cu ce ne ține? Dacă nu ține cu NATO, e bună și Rusia! Dar m-a mințit. M-a mințit de trei ori, asta e una dintre ele. M-a mințit fără să clipească, pe această temă. Asta e cu dl. Iliescu”. Dacă mă întrebați pe mine, la două capete merg și ăștia de acum. Tot CTP povestește că în clipa în care scria articolul despre dezvăluirile din presa rusă, îl sună Băsescu. Care nu se știe cum, mister total, aflase că scrie un astfel de articol. Basescu era atunci ministrul transporturilor. Care i confirmă nu doar existența telefonului direct cu Moscova existent la Cotroceni dar spune că toate ministerele au așa ceva. Nu știu dacă în clipa de față acest telefon mai există. Adaptat firește la anul 2024. Eu sunt convinsă că da. PS: ca să vă dați seama nici acum nimeni din presă n a întrebat și nimeni din ministerul apărării nu a dat clarificări privind prietenia dintre fiul șefului DIA, serviciul secret al MApN, mort în incendiul de la ferma dacilor, și fiul (mort și el) patronului care în trecut a făcut afaceri cu GRU, serviciul secret al armatei Rusiei, cel suspectat că a fost amestecat în revoluția din 89, serviciu al cărui agent era și Iliescu. Tăcere mormântală. Dar grăitoare.

 

https://www.facebook.com/groups/1877419545843593/posts/3520185304900334/?comment_id=3520290634889801&notif_id=1704401250977551&notif_t=group_comment

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

MOȘTENIREA COMUNISMULUI

 

 

Marxismul, baza ideologică a comunismului, încearcă să răstoarne Evanghelia creștină. El prezintă o versiune specifică a antropologiei (studiul experienței umane), a soteriologiei (doctrina mântuirii) și a escatologiei (studiul sfârșitului) și pretinde că oferă salvare pentru o lume în criză. În timp, această viziune utopică s-a transformat într-o realitate distopică și a făcut peste o sută de milioane de victime.

Când comunismul s-a prăbușit ca sistem politic, poporul eliberat s-a așteptat ca lucrurile să se schimbe peste noapte, la fel cum s-a întâmplat cu evreii după ce au părăsit Egiptul (Exodul 16:1-3). Dar curând și-au dat seama că, deși ei ieșiseră din comunism, comunismul nu ieșise încă din ei. Zidul Berlinului a căzut în vara anului 1989, dar un zid a rămas în continuare în mințile și inimile oamenilor. Moștenirea continuă a comunismului este prezentă sub diverse forme în societățile și bisericile din Europa Centrală și de Est. Iată câteva dintre trăsăturile de bază ale acesteia.

În comunism, autoritarismul a fost stilul de conducere dominant și el a pătruns și în biserici, creând o combinație paradoxală de neîncredere și dependență față de autoritate. Spre surprinderea multora, acest model a continuat nestingherit în bisericile din regiune chiar și după căderea vechiului sistem. Susținătorii săi erau adesea cei care fuseseră activi în conducerea rezistenței împotriva comunismului în epoca anterioară.

Regimurile comuniste au folosit unități ale poliției secrete pentru a ține bisericile sub control, cu ajutorul colaboratorilor recrutați dintre membrii și liderii bisericilor și prin folosirea amenințărilor sau a ademenirilor. Acest lucru a creat o atmosferă de suspiciune, deoarece era imposibil agenții regimului nu erau întotdeauna ușor de identificat. După căderea comunismului, bisericile din regiunea noastră au fost în mare măsură incapabile să facă față prezenței foștilor colaboratori în mijlocul lor și nu au știut cum să pună în aplicare mărturisirea, iertarea și restaurarea. Unii au încercat să minimalizeze fenomenul, în timp ce alții s-au angajat în campanii dure de expunere. Niciuna dintre aceste abordări nu a rezolvat problema. Ca urmare, bisericile noastre încă se confruntă cu lipsa de încredere între membrii lor.

Oamenii care au fost nevoiți să trăiască în condițiile politicii și economiei comuniste au funcționat zilnic în conformitate cu etica supraviețuirii. Ei au jucat după reguli pentru a supraviețui cât mai bine posibil. Același lucru a fost valabil și pentru liderii bisericilor, care au încercat să își mențină congregațiile în viață chiar dacă asta însemna să accepte compromisuri. Cu toate acestea, când a venit libertatea și astfel de jocuri etice dubioase nu au mai fost necesare, se pare că vechile obiceiuri au murit greu. Etica libertății înseamnă să faci alegeri conștiente mai degrabă decât să revii la calea celei mai mici rezistențe. Condițiile externe s-au schimbat, dar mecanismele comportamentale automate au fost mai greu de eliminat.

Atunci când mulți creștini au fost puși la zid de un regim care a jurat că va eradica definitiv religia, abordarea „Cristos împotriva culturii” (dacă este să folosim terminologia lui Richard Niebuhr) a fost cea dominantă. Când a apărut pluralismul democratic, creștinii s-au trezit nepregătiți și incapabili de răspunsuri mature. După decenii de opresiune, li s-a oferit în sfârșit ocazia de a se angaja profetic și de a transforma propriile culturi prin puterea Evangheliei. În acest moment de răscruce, multe biserici fie și-au prelungit poziția izolaționistă, fie au optat pentru un fel de nostalgie, privind înapoi la vremuri demult apuse, când biserica obișnuia să își impună fără opoziție principiile asupra societății. Regulile jocului s-au dovedit a fi diferite în societățile post-comuniste, iar creștinii trebuiau să învețe cum să funcționeze în mod demn de Cristos într-o lume nouă, plină de voci și ideologii concurente.

Creștinii care au crescut sub semnul libertății au o nevoie disperată de modele pe care să le urmeze. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre liderii generației anterioare, care au supraviețuit comunismului, dar s-au înrădăcinat în acțiunile sau mentalitățile lor, au fost incapabili să învețe generația tânără cum să trăiască ca ființe umane libere. Aici este locul în care experiența și contribuția creștinilor din Occident au fost un colac de salvare pentru bisericile din regiunea noastră. La începutul anilor 1990 am avut nevoie de mult ajutor și sprijin pentru a compensa deceniile pierdute sub comunism – ani în care nu am fost capabili să formăm pastori sau teologi, să scriem sau să publicăm literatură creștină, să distribuim Biblii, să ne evanghelizăm propriul popor, să dezvoltăm educația creștină pentru copii și adulți sau să practicăm îngrijirea și ospitalitatea pentru cei mai săraci, marginalizați și excluși din societățile noastre.

Viețile creștinilor în comunism erau mai degrabă similare cu viețile israeliților care trăiau ca sclavi în Egipt. Eliberarea lor în timpul lui Moise nu i-a făcut să se comporte automat ca niște oameni liberi și responsabili. Același lucru este valabil și pentru bisericile din regiunea noastră în epoca postcomunistă. S-ar putea ca și noi să avem nevoie de patruzeci de ani în deșertul tranziției înainte de a fi capabili să trăim ca oameni liberi. Dumnezeu ne-a eliberat pentru a trăi în libertate (Gal 5:1), dar trebuie să ne ferim de riscul de a cădea din nou în vechile obișnuințe.

Dănuț Mănăstireanu

https://danutm.wordpress.com/2023/03/01/mostenirea-comunismului/

 

 

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

Unul dintre cele mai vechi ziare din lume folosește jurnaliști „asistați de inteligența artificială”

 

 

UZPR

 

Worcester Journal, publicație ale cărei ediții se întorc în timp încă în 1690, are o metodă de ultimă oră de a ajuta reporterii să iasă din birou și să-și verifice faptele: inteligența artificială.

 

Ziarul este gratuit și face parte din Newsquest, al doilea cel mai mare editor regional de știri din Marea Britanie, care a angajat jurnaliști „asistați de AI” pentru a relata știrile locale. Newsquest, care publică peste 200 de titluri, inclusiv Glasgow Herald, Brighton and Hove Argus și Lancashire Telegraph, a angajat opt reporteri „asistați de inteligență artificială” într-o serie de redacții din întreaga țară în ultimul an. Poitrivit „The Guardian”, reporterii folosesc un instrument intern de copywriting bazat pe tehnologia ChatGPT, un chatbot complet care se bazează pe informațiile culese din text de pe internet. Reporterii introduc „conținut de încredere” banal, dar necesar – cum ar fi procesele verbale de la un comitet de planificare a consiliului local – pe care instrumentul le transformă în rapoarte de știri concise, în stilul editorului. „AI nu poate fi la locul unui accident, în instanță, într-o ședință de consiliu, nu poate vizita o familie îndurerată sau să privească pe cineva în ochi și să spună că minte. Tot ce face este să-i elibereze pe reporteri. În loc să ne ferim sau să ne temem de AI, mai bine să acceptăm că tehnologia este aici pentru a rămâne – deci, cum o putem valorifica?”, argumentează Stephanie Preece, editorul Worcester News.

 

Instrumentul Newsquest nu generează conținut – un jurnalist instruit introduce informații în instrument, care apoi este editat și ajustat, dacă este necesar, de un editor de știri.

 

Jody Doherty-Cove, șeful departamentului de inteligență artificială editorială la Newsquest, spune că înțelege anxietatea legată de inteligența artificială în jurnalism, dar insistă că există mai multe garanții la Newsquest, inclusiv instruire extinsă și un nou Cod de conduită: „În viitor, termenul de reporter de sistem AI va fi la fel de redundant pe cât sună acum termenul de reporter asistat de internet. Internetul a ajutat jurnaliştii să găsească informaţii şi să creeze povestiri mai complexe, iar AI oferă şi aceste beneficii”.

 

The Guardian și-a publicat principiile legate de de inteligența artificială generativă, promițând să folosească tehnologia doar cu prudență și grijă, iar recent a blocat OpenAI să-i utilizeze conținutul pentru a alimenta produse de inteligență artificială precum ChatGPT. (redacția UZPR)

 

 

https://uzpr.ro/03/01/2024/unul-dintre-cele-mai-vechi-ziare-din-lume-foloseste-jurnalisti-asistati-de-inteligenta-artificiala/

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Topul mondial al site-urilor de știri… începe cu BBC

 

 

UZPR

 

 

În timp ce BBC a rămas cel mai mare brand de știri din lume după numărul de vizite la sfârșitul anului 2023, dintre primele 50 de site-uri de știri ale lumii, The Times of Israel a fost site-ul cu cea mai rapidă creștere pentru a doua lună consecutiv, în noiembrie 2023, cu un avans de 429% față de anul anterior, până la 56,3 milioane de vizite. Pe locul al doilea cu cea mai rapidă creștere a fost Newsweek (66,8 milioane, în creștere cu 71%), în timp ce pe locul trei s-a situat brandul de știri Al Jazeera, din Qatar (69%, până la 70,9 milioane de vizite), potrivit celui mai recent clasament al Press Gazette, care a utilizat date furnizate de rețeaua Similarweb.

 

De asemenea, în topul site-urilor de știri cu cea mai pregnantă creștere la finalul anuluyi precedent se află AP (117,1 milioane de vizite, în creștere cu 63%), radiodifuzorul american ABC News (62,5 milioane de vizite, în creștere cu 61%) și The Independent (104,9 milioane, în creștere cu 49%).

 

În general, 29 de site-uri din primele 50 au raportat o creștere și în luna octombrie.

 

Printre cele mai mari site-uri de știri în funcție de numărul de vizite în cursul luniise află și CNN, Fox News și Daily Mail. Și Reuters a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri în clasament, urcând șapte locuri, până pe poziția 23 (113,2 milioane de vizite). Și Reuters a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri în clasament, urcând șapte locuri, până pe poziția 23 (113,2 milioane de vizite). (redacția UZPR)

 

 

 

https://uzpr.ro/03/01/2024/topul-mondial-al-site-urilor-de-stiri-incepe-cu-bbc/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Trădarea și oportunismul la români de-a lungul istoriei s-a strecurat ca o viperă și în Academia Republicii Populare Române

 

 

 

De-a lungul istoriei noastre au existat în cadrul elitelor oportuniști și trădători care au contribuit la schimbarea cursului normal al evenimentelor, influențând în rău viața neamului pe care îl “slujeau“.

 

Înainte de a intra în miezul subiectului pe care doresc să-l analizez, pentru a înțelege mai bine termenii de: oportunism și trădător, vom consulta împreună DEX:oportunismul este atitudinea lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului.Să vedem, ce înseamnă trădare: Trădare (în limba română veche și hiclenie, hainie, hainlâc, predanie), este denumită fapta de a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc

 

Cum ar fi arătat oare istoria fără trădători și trădări? De la Burebista la Mihai Viteazul și până la Tudor Vladimirescu, istoria noastră e presărată cu evenimente tragice, în care rolul principal a fost jucat de personaje fără scrupule, cum au fost academicienii Academiei Române care au criticat opera lui Constantin Brâncuși care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei și soarta românilor. In vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumătatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns în culmea puterii sale. In urma victoriilor repurtate de acest rege, statul dac – cu capitala la Argedava – a ajuns să se întindă pe un teritoriu imens, cuprins intre Alpii nordici, Munții Balcani, Marea Neagră și Nistru. Până și împăratul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac și, în jurul anului 44 i.Hr., pregătea un război împotriva lui. A murit însă – asasinat, după cum se știe, în urma unui complot – înainte de a apuca să pornească spre regatul dac.

Și, la puțin timp după aceea, tot unei conspirații i-a căzut victimă și Burebista. Nobilii nemulțumiți de puterea și autoritatea sa au complotat pentru a-l înlătura. Odată cu dispariția lui, imensul regat dac s-a destrămat, spărgându-se în mai multe bucăți pe care cei care uneltiseră spre a-l doborî pe Burebista și le-au impărțit între ei.

 

Încă de la Decebal au existat trădători, datorită acestora acesta a fost înconjurat de armata romană. „Opt călăreţi romani, cu coifuri, scuturi şi lănci, vin din stânga, pe două drumuri diferite. Mişcările lor sunt cu atât mai violente, cu cât sunt situaţi mai aproape de centrul scenei. Trei dintre ei ameninţă cu lăncile un pileat căzut la rădăcina unui stejar – personajul principal al scenei, regele dacilor. Încercarea de a se refugia dincolo de munţi i-a fost zadarnică. Duşmanii, informaţi asupra drumului ce-l alesese, l-au încercuit şi i-au tăiat calea: în dreapta stejarului – care, de data aceasta, nu închide scena – se văd doi călăreţi romani sosind de la dreapta spre stânga. Forţele romane implicate în acţiunea de capturare a lui Decebal sunt însemnate; cei 10 călăreţi care le reprezintă poartă pe scuturi emblemele a cel puţin 5 unităţi. Ele au lichidat garda regelui: doi pileaţi zac printre picioarele cailor, cu stânga încleştată pe scut, cu sabia curbă căzută din mână”.

 

Vlad Tepes a ocupat tronul Valahiei în 1456 cu ajutor maghiar. Și-a consolidat stăpânirea nimicind mai mulți pretendenți care voiau să-i ia domnia și a băgat spaimă atât în susținătorii acestora, cât și în turci. După câțiva ani, a refuzat să mai plătească turcilor tribut și a măcelărit armata otomană care fusese trimisă să-l pedepsească – aproape 25.000 de oameni. Astfel provocat, sultanul Mahomed al II-lea a ridicat, în primavara anului 1462, o oaste numeroasă, cu care a pornit spre Dunăre. După o serie de ciocniri care au pricinuit turcilor mari pagube și după celebra incursiune nocturnă a lui Țepeș în tabăra turcească, și ea soldată cu mulți morți din rândul otomanilor, era limpede că Înalta Poartă era departe de a putea rezolva problema pe calea armelor.

 

S-a folosit, deci, de calea complotului, găsind un aliat chiar în persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui Vlad Tepes) care uneltise fără scrupule împotriva propriului său frate. Sultanul l-a numit pe Radu cel Frumos domn al Munteniei și mai mulți boieri au trecut de partea lui, speriați, pesemne, de firea aprigă a lui Țepeș și dornici să aibă un domn mai ușor de manipulat. Țepes s-a retras in Ardeal (în 1462), așteptând sprijin de la Matei Corvin. Dar, deși acesta a ridicat o armată pentru a-i veni în ajutor, în cele din urmă, ajutorul n-a mai ajuns: i s-a pus capăt printr-o intrigă a inamicilor lui Țepes (probabil sași din Brașov, cu care Țepeș avusese, cu câțiva ani în urmă, niște conflicte datorate faptului că brașovenii sprijiniseră câțiva pretendenți care urmăreau să-i ia locul pe tronul Valahiei. Drept represalii, Țepes a executat mai multi sași și a atacat Brașovul și câteva sate săsești).

 

Lui Matei Corvin i s-au prezentat scrisori – false, consideră istoricii – , scrise, chipurile, de Vlad Țepes, scrisori din care rezulta că voievodul era gata să se supună sultanului Mahomed al II-lea și să-l ajute, apoi, să cucerească și Ardealul. Matei Corvin a luat de bune aceste informații și, în loc de a-l ajuta pe Vlad Țepeș să-și recapete tronul uzurpat, l-a băgat la închisoare, la Buda, unde Țepeș a rămas timp de peste zece ani. Abia în 1476 și-a recăpătat tronul, pentru foarte scurt timp.

 

Radu de la Afumati a domnit în Țara Românească între 1522 și 1529, cu mai multe întreruperi de câteva luni, care arăta că țara trecea atunci printr-o perioadă de mari tulburări: numeroși pretendenți iși disputau tronul și, după cum balanța norocului înclina de partea unuia sau a altuia, ei stăpâneau pentru puțină vreme Valahia, pentru ca apoi să fie răsturnați și înlocuiți. Timp de câțiva ani, Radu de la Afumați a reușit, de fiecare dată, să-și doboare rivalii, astfel că, în această perioadă, stăpânirea asupra Țării Românești i-a aparținut în cea mai mare parte a timpului. După ce, inițial, se opusese turcilor, el a înțeles, în cele din urmă, că pentru a domni trebuia să aibă sprijinul Înaltei Porți otomane (așa erau vremurile!). Susținut de turci și de neamul Craioveștilor, o puternică familie de boieri din Oltenia, el a ocupat, în cele din urmă, tronul Valahiei, pe care l-a păstrat până în 1529.

 

Și aici i se încheie povestea – și totodată viața. Tragicul său sfârșit e descris în chip impresionant de istoricul Constantin C. Giurescu; să-l cităm, asadar: „Recunoscut de turci si sprijinit de Craiovești, Radu ar fi putut domni vreme îndelungată dacă nu cădea victimă unui complot ticălos. Spre sfârșitul anului 1528, o suma de boieri […] nemulțumiți probabil de influenta puternicei familii de peste Olt, se ridică împotriva domnului. Acesta, surprins, neavând la îndemână oastea spre a li se opune, e nevoit să fugă. […] pe drum, însa, boierii il ajung la Râmnicu Vâlcea și, nerespectând nici lăcașul dumnezeiesc în care Radu se refugiase, il ucid în bisericuța de pe dealul Cetățuii, sub ochii îngroziți ai preotului [….] S-a întâmplat această mizerabilă crimă – unică prin împrejurările ei în istoria noastră – în ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune în lumina cea mai urâtă boierimea munteană din acea vreme.”

 

Domn al Moldovei în două rânduri, 1527-1538 si 1541-1546, Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintâi domnii din pricina unui complot al boierilor. Pentru a fi drepți, trebuie să recunoaștem că Petru Rareș însuși, extrem de ambițios, măcinat de dorința de a cuceri posesiuni cât mai întinse (printre altele, a încercat să cucerească Ardealul), a trecut de mai multe ori dintr-o tabără în alta, în chipul cel mai nestatornic, aliindu-se cu cine i se părea lui mai prielnic în acel moment. In 1538, Petru Rareș a văzut Moldova atacată simultan de turci, tătari și poloni. Inițial, soarta i-a fost favorabilă domnitorului. I-a înfrânt pe tătari la Ștefănești și a încheiat un armistițiu cu polonii, cărora le-a inapoiat regiunea Pocuția (care făcea obiectul unor neînțelegeri rămase nesoluționate de multă vreme, între moldoveni și poloni; Petru Rareș o ocupase in 1530).

 

Dar invazia turcească, sub conducerea lui Soliman Magnificul și care luase aspectul unei expediții de pedepsire, nu a putut fi oprită. Iar domnitorul nu s-a putut bizui pe loialitatea boierilor și asta l-a făcut să piardă domnia. Boierii, poate nemulțumiți de firea dificilă a voievodului, poate temându-se de represaliile care s-ar fi abătut asupra lor în cazul unei victorii a turcilor (victorie foarte probabilă, dată fiind superioritatea lor numerică) l-au părăsit pe domnitor, au refuzat să lupte și s-au închinat lui Soliman. Acesta a numit un alt domn (Ștefan Lăcustă) și a smuls Moldovei doua bucăți zdravene din teritoriu – Tighina și Bugeacul. Petru Rareș a fost nevoit să fugă și, după multe peripeții, a reușit, cu ajutorul unor pescari, să ajungă în Ardeal. In 1541, după ce ceruse iertare lui Soliman, mersese personal la Constantinopol să-și pledeze cauza și împărțise daruri imense, și-a recăpătat tronul. După încă vreo câțiva ani de încercări războinice (încercase să cucerească iarăși Ardealul), soldate însă cu eșecuri, ambițiosul voievod s-a stins, de boală, în 1546.

 

Ioan Vodă Viteazul, numit și Armeanul (mama sa fusese armeancă) sau, mai târziu, Ioan Vodă cel Cumplit, era strănepot al lui Ștefan cel Mare. Unele cronici vechi il prezintă ca pe un tiran, dar istoricii moderni îi fac un portret mai măgulitor, recunoscându-i marele merit de a se fi împotrivit turcilor și afirmând că era foarte îndrăzneț și viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldați și de popor dar, din păcate, nu și de boierime și cler. Pentru numeroșii boieri intriganti, un domn cu o fire aprigă nu era un conducator comod, după cum nici pentru acesta veșnicele sforării și comploturi ale dregatorilor nu erau ușor de suportat. Ioan Vodă a ales să fie aspru cu boierii și mai îndurător și grijuliu cu cei din păturile de jos, care aveau mult mai multă nevoie de ocrotire.

El obținuse tronul Moldovei în 1572 – unde se obținea la acea vreme, adică de la turci -, cu ajutorul averii strânse în tinerețe, cănd făcuse negoț cu pietre scumpe. In 1574, însă, turcii i-au cerut să dubleze suma plătită drept tribut. Ioan Vodă a convocat Divanul și i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului. Situația politică era de așa natură, încât voievodul n-a putut găsi alti aliați decăt cazacii zaporojeni – o populatie din zona Nistrului – care i-au trimis în ajutor o ceată de 1200 de oameni. Cu ei și cu armata sa de moldoveni, Ioan Vodă a pornit războiul împotriva turcilor. După un șir de victorii răsunatoare ale domnitorului moldovean, care l-au înspăimântat pe sultanul Selim, acesta a trimis împotriva lui o armată zdravănă, alcatuită din turci cărora li se adăugaseră tătări și valahi. Aceștia din urmă doreau să-l înlature pe Ioan Vodă pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru.Vodă se instalase la Huși, de unde putea veghea mai bine asupra granițelor. Aflând de venirea turcilor, domnitorul trimise pe pârcalabul Sucevei, Ieremia, în fruntea unei avangărzi, să-i impiedice pe turci să treacă Dunărea și să-l țina la curent cu evoluția situației. Trimisul, însa, despre care se spune că ar fi fost plătit de dușmani cu 30.000 de galbeni, l-a înșelat pe domnitor: i-a spus că ajunsese prea tărziu pentru a-i opri pe turci și că aceștia ar avea o armată destul de mică. A fost prima trădare. Pe baza acestor informații false, – în lipsa altora mai exacte – Ioan Vodă a pornit împotriva otomanilor. Bătălia s-a dat la Oblucita, „lângă iezerul Cahulului”. Poate ar fi avut, totuși, șanse să învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua și apoi o a treia trădare. In ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avându-l în frunte pe marii vornici Murgul și Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, când se dădu semnalul atacului, „Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Pârcălabul, pleca steagurile și, punând cușmele în vârful sulițelor și săbiilor, trecu și ea de partea dușmanului” (Constantin C. Giurescu, Istoria românilor).

 

In 1585 – după mai puțin doi ani de domnie -, aflând că urma să fie mazilit, Petru Cercel și-a adunat averea strânsă și a pornit spre Transilvania. Dar a fost trădat chiar de oamenii din escorta sa: aceștia i-au furat bogățiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat și închis.

 

Una dintre cele mai lungi domnii din istoria Valahiei, cea a lui Constantin Brâncoveanu, domnie întinsă pe 25 de ani, s-a sfârșit în chip groaznic, cu mazilirea, torturarea și ucidera domnitorului de către turci – care, totuși, îi făgăduiseră domnia pe viață – și aceasta în urma intrigilor viclene ale propriilor sale rude. Brâncoveanu a avut o domnie cu puține lupte, datorită, în cea mai mare parte, diplomației sale grație căreia a reușit mult timp să păstreze un echilibru sănătos între pretențiile turcilor – cei de care depindea menținerea lui pe tron – și interesele Apusului creștin, care dorea să-și extindă influența spre Răsărit.

 

Dupa 1699, când turcii, multumiți de acestă stare de lucruri și de generozitatea voievodului, i-au acordat domnia pe viața – un privilegiu rar – părea ca nu mai are a se teme de nimic. Pana in 1714 a avut parte de o epoca tihnită, în care a putut clădi palate și lăcașe de cult, a putut sprijini artele, învățământul și științele și și-a putut crește copiii in liniște. Dar toate acestea s-au sfârșit în chip tragic, ca urmare a mai multor întâmplări în care chiar oameni înrudiți cu domnitorul au săvârșit fapte care i-au grăbit căderea. Un boier rudă cu el, spătarul Toma Cantacuzino, fără știrea și permisiunea domnitorului, îi ajutase pe ruși în războiul acestora cu turcii (1711), lucru care îi supărase pe aceștia din urmă și îi făcuse să-l suspecteze pe domn de necredință față de ei. O altă rudă, unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, râvnind să-l pună pe tron pe propriul său fiu Ștefan, a uneltit la Poartă, țesând intrigi care i-au alcătuit domnului o reputație proastă în ochii turcilor. Iar aceștia, deși ii dăduseră domnia „pe viață”, n-au ezitat să-și încalce promisiunea: l-au mazilit, ispitiți pesemne și de marea avere pe care voievodul o adunase în timpul lungii sale domnii.

 

Brâncoveanu, pe atunci în vârstă de 60 de ani, și cei patru fii ai săi au fost aduși la Stambul și închiși. Turcii l-au torturat pe bătrânul voievod pentru a afla unde-i sunt bogățiile apoi, la data de 26 august 1714, Brâncoveanu a fost decapitat, după ce turcii îl siliseră să asiste la execuția celor patru fii. I-a urmat la tron Ștefan Cantacuzino, așa cum dorise (și uneltise) tatăl acestuia dar, după cum scrie Nicolae Iorga: „Ca o răsplată dumnezeiască, i-a venit aceeași pieire silnică, după doi ani singuri de domnie. Fu gâtuit în temniță la Constantinopol, împreună cu tatăl său foarte bătrân. „

 

Începută în noiembrie 1784, în satul Curechiu (Hunedoara), răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, mișcare cu caracter național și social, iscată ca o reacție a iobagilor români din Ardeal, disperați de situația lor economică și socială tot mai greu de suportat, s-a încheiat după foarte scurt timp, la sfârșitul lunii decembrie a aceluiași an, când cei trei conducători au fost prinși și executați. Pe capetele lor se pusese câte un premiu de 300 de galbeni; totuși, susținuți de majoritatea oamenilor din popor – conștienți de faptul că li se apărau interesele -, ei n-au putut fi capturați de autoritățile austro-ungare altfel decât prin trădare. S-au găsit câțiva țărani care, ispitiți de bani, au ajutat la capturarea celor trei, care stăteau ascunși, în vreme ce preoții români care se raliasera mișcării umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru ca Horea să se poată duce din nou – pentru a cincea oară – la Viena, spre a pleda cauza iobăgimii române în fața împăratului austro-ungar, Iosif al II-lea.

 

La 27 decembrie 1784, câțiva țărani s-au apropiat de Horea și Cloșca – aceștia stăteau ascunși într-o colibă de crengi, în codrul Scorăgetului, din Munții Gilăului – și, pretinzând că umblă după vânat, au fost primiți în colibă de cei doi. La un semnal, s-au năpustit asupra lor, i-au legat și apoi i-au predat autoritatilor. Tot prin trădare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, și Crișan. A urmat judecata, apoi execuția lui Horea și a lui Cloșca printr-o pedeapsa extrem de cruda – tragerea pe roata. Crișan se spânzurase cu nojițele de la opinci în închisoare.

 

Moartea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea revoluției conduse de el, în 1821, s-au datorat trădării de către cei cu care se aliase, eteriștii conduși de Alexandru Ipsilanti. Eteria, organizație europeană dedicată eliberării creștinilor – și îndeosebi a grecilor – de sub stăpânirea otomană – a avut filiale în multe țări ale Europei, iar în Țara Românească influența ei s-a manifestat cu precădere în evenimentele asociate revoltei din 1821. Prin trădare, Tudor Vladimirescu – pe care poporul il numea deja „domnul Tudor”, – a fost ridicat de la Golești și apoi asasinat la Târgoviște.

 

 

 

            La Câmpia Turzii, în dimineața zilei de 9/19 august 1601, o trupă de soldați germani și valoni au venit cu ordin de la Basta să-l aresteze pe Mihai sau, în caz de nesupunere, să-l ucidă. Aflat în cortul său, luat prin surprindere, Mihai s-a opus, iar în clipa în care a pus mâna pe spadă, a fost lovit mortal cu o halebardă de căpitanul valon Raucigny (după alții, de comandantul valon Beauri), după care i s-a tăiat capul cu propria spadă. Se spune că Basta ar fi ordonat ca trupul său să fie dat la câini. Cronicile povestesc că „trei zile corpul decapitat și fără mâna stângă a rămas în țărână, până ce un român milos l-a îngropat creștinește”. Capul lui Mihai Viteazul, „retezat de securile mișeliei și trădării”, a fost luat de către frații Buzești și dus in Țara Românească, la Mănăstirea Dealu, unde se află și acum sub o lespede pe care este săpată o coroană din bronz cu inscripția „Primului întregitor de neam glorie nemuritoare „. Radu Buzescu, unul dintre vestiții căpitani ai lui Mihai, a așezat o piatră frumoasă pe acest mormânt, cu epitaful: „Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, marele voevod ce au fost domn Țării Românești și Ardealului și Moldovei”. Cronicarul George Brancovici spune că trupul lui Mihai, cu îngaduința lui Basta, a fost adus și înmormantat la Alba-Iulia în Mitropolia Bălgradului. „Muri astfel cel mai mare dintre luptătorii noștri, în faptul unei zile de Duminică, la răsăritul soarelui, de mâna acelor pe cari-i dusese abia la biruință, din porunca unui oaspete pe care-l iertase de răul făcut.” (N. Iorga)

 

Unii istorici spun însă că marele voievod a fost ucis de Basta: „Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie și pe neașteptate, fără nici un motiv. Numai din invidie profundă l-a ucis pe acest domn renumit, celebru, de care se temea însuși sultanul”

 

            Se pare că și Constantin Brâncoveanu a fost trădat de rude și serviciile sale secrete. Alteori, succesele repetate ori victoriile nesperate sau siguranţa excesivă pot conduce la comiterea unor erori grosolane, la atitudini paradoxale, de încălcare a unor principii elementare sau la acte de ignorare şi bagatelizare. A informaţiilor. In legătură cu încălcarea acestor principii stau mărturie dovezi din care rezultă că la Curtea lui Constantin Brâncoveanu: „…nu se ştie ce este secret de stat. De abia descălecau curierii sosiţi din Constantinopol şi se şi răspândeau prin dughenele oraşului noile ştiri venite de la Poartă, iar zvonurile se întindeau până peste hotare. “

 

Spre sfârşitul domniei, acelaşi domnitor, ce datora mult serviciilor sale secrete, avea să ignore o informaţiei sosită din Constantinopol de la fostul său medic, Anton Carai. Din informaţie rezulta că împotriva domnitorului se pusese la cale un complot şi că Poarta ar fi decis surprinderea sa şi a familiei. In pofida acelui serios avertisment, din care rezulta experienţa unei conjuraţii sprijinite din afară, Constantin Brâncoveanu avea să-l consulte din nou pe vechiul său sfetnic, Constantin Cantacuzino, cel care acţiona împotriva sa încă din 1706.

 

Aparent, nimic anormal, dar acestuia, în 1707, „ii luase puterea” pentru uneltire; în noiembrie 1709 îi fixau domiciliul obligatoriu la Afumaţi, pentru că solicitase anterior ajutorul lui Francis Rohacsi II pentru înlăturarea sa. Aceluiaşi om, în 1712, îi fixau domiciliul obligatoriu la Filipeştii de Târg, pentru vina de a nu-l fi informat în legătură cu intenţia nepotului său, Toma Cantacuzino, de a fugi la ruşi.

 

Gestul domnitorului, de uşurinţă sau gravă superficialitate, nu poate fi interpretat decât ca un act de supraevaluare a potentelor serviciilor sale secrete şi a puterii aurului, un act bazat pe metode încercate anterior, de ieşire din situaţii dificile, critice.

 

De sesizat, de asemenea, că domnitorul este sabotat şi trădat de oamenii săi apropiaţi, de rudele sale, în care încă mai avea încredere din moment ce, spre exemplu, Constantin Cantacuzino este repus, de fiecare dată, în funcţie, considerându-se probabil ca „lecţiile” date au fost şi îndestulătoare.

 

 

 

Ion Gheorghe Duca, prim ministru al României ajunge în gara Sinaia pe la 21.55. Ceilalţi trei îşi ocupaseră deja locurile: Belimace stătea în partea de sud a peronului, unde urma să fie anexat vagonul ministerial, Constantinescu, la mijloc, ascuns într-o nişă situată în dreapta uşii principale, iar Caranica – la nordul peronului. După ce coboară din maşină, Duca îi telefonează soţiei şi-i transmite: „Acum plec“. Nu-l avertizează nimeni că poate să meargă prin biroul şefului de gară – drept scurtătură pentru a ajunge mai repede la vagonul său – aşa că foloseşte intrarea principală. Merge câţiva paşi de-a lungul trenului, când o petardă explodează pe peronul acoperit instant de fum. Constantinescu îl prinde de umăr şi-i trage cinci gloanţe în ceafă, unul după altul. Ion Gheorghe Duca moare într-o clipă.   Crima a produs consternare naţională. Reconstituirea asasinatului prim-ministrului I. G. Duca a ţinut prima pagină a ziarelor din următoarele zile, oferind noi informaţii şi despre legionarii ucigaşi prinşi la scurt timp după atentat. „La ora 5 jum. s-a făcut pe peronul gărei Sinaia reconstituirea crimei. Asasinul a fost calm, dând explicaţii cu foarte mult sânge rece“, scria în ziarul „Ultima oră“ de a doua zi.

Pe 30 noiembrie 1938, în dreptul pădurii Tâncăbești, liderul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, era asasinat de către jandarmii care îl escortau spre închisoarea Jilava.

 

Alături de Codreanu, jandarmii i-au asasinat prin ștrangulare pe alți 13 legionari: Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru – „Nicadorii”, Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ștefan, Pele Ioan, State Gr. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrilă, Vlad Radu – „Decemvirii”. În comunicatul Parchetului Militar al Corpului II Armată de a doua zi, procurorii au mințit, povestea oficială despre eveniment fiind aceea că inculpații ar fi încercat să fugă de sub escortă, jandarmii fiind nevoiți să-i împuște. Victor Iamandi Intră în viața politică, este ales deputat din partea Partidului Liberal și devine Ministru de Justiție. A fost arestat și ucis la penitenciarul Jilava, în cadrul masacrului comis de Garda de Fier.

 

            În data de 26 noiembrie 1940, Închisoarea Militară Jilava se afla sub comanda colonelului Opriș, iar paza deținuților, reținuților și condamnaților era asigurată de o gardă legionară. Garda avea 7 posturi în 3 schimburi, un caporal de gardă, un comandant, un planton/3 schimburi în corpul de gardă, plus 4 oameni auxiliari. Personalul gărzii era furnizat în general de Corpul Muncitoresc Legionar. Paza închisorii era asigurată de militari. Echipa de legionari ce urma să schimbe garda din 25/26 noiembrie, având drept comandant pe un anume Ion Tapangea, s-a format în jurul orelor 20, la Prefectura Poliției Capitalei, fiind condusă de comisarul legionar Gheorghe Crețu. Schimbul anterior, din 24/25 noiembrie avea drept comandant pe un anume Constantin Savu, care a rămas în continuare în incinta fortului. Garda legionară, sub comanda comisarului Gheorghe Crețu s-a deplasat la Jilava, folosind o mașină a poliției. Aceasta a fost însoțită de un autoturism în care se aflau Dimitrie Grozea (Dumitru Groza), comandantul Corpului Muncitoresc Legionar (CML), chestorul legionar Romulus Opriș și de comisarul legionar Pavel Grimalschi. Odată ajunși la Închisoarea Militară Jilava, s-a procedat la predarea-primirea schimbului (schimbarea gărzii), fiecare legionar trecând la post. În jurul orelor 24, Dimitrie Grozea i-a strâns pe toți legionarii în corpul de gardă, explicându-le că trebuie uciși în acea noapte toți cei 64 deținuți politici, pentru a răzbuna moartea Căpitanului. Ulterior, comisarul legionar Gheorghe Crețu avea să declare că se luase această decizie, deoarece aflaseră că în ziua următoare garda legionară urma să fie înlocuită cu una formată exclusiv din militari. Dimitrie Grozea avea deja o listă cu împărțirea pe celule a legionarilor ce urmau să execute prizonierii.[2](text preluat integral din Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)

 

A fost decan al Facultaţii de drept, în 1919 si Ministru de Stat (28 Decembrie 1937 – 10 Februarie 1938).A publicat  poezii în revista Convorbiri Literare, Arhiva, Făt-Frumos, etc. Din 1939 devine membru al Consiliului de Coroană.

 

În anul 1943 isi părăseşte casa din Iaşi din cauza invaziei sovietice şi se autoexilează nu prea departe, tot în Ţara pe care a iubit-o până în ultima clipă a vieţii sale, în Ardeal, la Sibiu. La 23 februarie 1945, guvernul român a anunțat că a fost anulat titlul de profesor onorific al lui Alexandru Cuza; la data de 6 aprilie 1945 Alexandru Cuza a fost arestat la Sibiu.A murit în anul 1947 la Sibiu şi este înmormântat în Cimitirul Central.În întreaga sa carieră politică multi l-au vândut, dar nimeni niciodată nu a reuşit să îl cumpere !

 

            După ce am rezumat o scurtă istorie a trădării în istoria neamului nostru, am să relatez un fapt de oportunism și trădare în cadrul Academiei Republicii Populare Române.

 

            Constantin Brâncuși devenise foarte cunoscut în lumea artelor de pe mapamod din timpul vieții și apreciat de specialișii în artă din întreaga lume. Din păcate era hulit în țara lui natală fiind caracterizat că opera lui este “formalistă și cosmopolită”. În acest context, în anul 1951, într-o ședință a Academiei RPR, academicienii au criticat opera lui Brâncuși.Printre aceștia erau George Călinescu, Mihai Sadoveanu, Iorgu Iordan, A.Toma, George Oprescu, Panaitescu-Perpessicius, Al.Graur, Geo Bogza, K.H. Zambaccian, Jalea , așa cum se specifică în Procesul verbal nr.10. Toți acești academicieni au criticat în timpul ședinței opera lui Brâncuși. Mai mult, George Călinescu spune că Brâncuși nu poate fi considerat „creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte”. Alexandru Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuși. Procesul verbal este semnat de Mihai Sadoveanu. Redăm în facsimil Procesul Verbal.

 

La instaurarea regimului comunist în România, după 1945, intelectualii cu viziuni diferite asupra societăţii au fost nevoiţi să-şi decidă soarta. În special cei cu simpatii monarhiste, legionare sau în orice caz de dreapta au preferat să abandoneze tot ce aveau în ţară şi să plece în vestul democratic.   Cei rămaşi sau prinşi de tăvălugul comunist au înfundat puşcăriile sau, cum a fost şi cazul lui Lucian Blaga, au fost ”traşi pe linie moartă” din punct de vedere al creaţiei şi marginalizaţi sociali. Alţii scriitori, şi aici ne referim doar la numele mari ale literaturii române, au ales calea mai puţin glorioasă, chiar oprobriul generaţiilor viitoare în schimbul unui trai decent şi al recunoaşterii artistice încă din timpul vieţii.

Unii scriitori români au pactizat cu regimul comunist, s-au supus, au închinat ode liderilor şi chiar au contribuit la arestarea dizidenţilor. Mulţi au fost nume mari ale literaturii române, precum Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi sau Camil Petrescu.

 

Cei rămaşi sau prinşi de tăvălugul comunist au înfundat puşcăriile sau, cum a fost şi cazul lui Lucian Blaga, au fost ”traşi pe linie moartă” din punct de vedere al creaţiei şi marginalizaţi sociali. Alţii scriitori, şi aici ne referim doar la numele mari ale literaturii române, au ales calea mai puţin glorioasă, chiar oprobriul generaţiilor viitoare în schimbul unui trai decent şi al recunoaşterii artistice încă din timpul vieţi.

La instaurarea regimului comunist în România, după 1945, intelectualii cu viziuni diferite asupra societăţii au fost nevoiţi să-şi decidă soarta. În special cei cu simpatii monarhiste, legionare sau în orice caz de dreapta au preferat să abandoneze tot ce aveau în ţară şi să plece în vestul democratic.   Cei rămaşi sau prinşi de tăvălugul comunist au înfundat puşcăriile sau, cum a fost şi cazul lui Lucian Blaga, au fost ”traşi pe linie moartă” din punct de vedere al creaţiei şi marginalizaţi sociali. Alţii scriitori, şi aici ne referim doar la numele mari ale literaturii române, au ales calea mai puţin glorioasă, chiar oprobriul generaţiilor viitoare în schimbul unui trai decent şi al recunoaşterii artistice încă din timpul vieţii.    Aceşti scriitori, care înainte de 1945 aveau concepţii politice şi ideologice diferite de ale tovarăşilor simpatizanţi ai doctrinei staliniste, au schimbat brusc macazul şi au compus ode iubiţilor conducători socialişti, au ridicat osanale noului regim şi în unele cazuri au contribuit activ la ”construirea” României Socialiste şi anihilarea duşmanilor poporului. Printre aceştia s-au aflat şi trei titani ai literaturii române, prezenţi şi astăzi în programa şcolară obligatorie cu operele lor. Este vorba de Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi şi Camil Petrescu.

 

Mihai Sadoveanu s-a vândut comuniştilor, care îl percepeau ca pe un bun şef de propagandă, pentru a-şi păstra averea şi pentru recunoaştere. ”Se găsea într-o postură de semizeu al regimului comunist, omagiat, decorat, supraonorat, decretat oficial drept cel mai mare scriitor în viaţă, un bun al întregului popor şi al blocului sovietic. Era răsplata liderilor Kremlinului pentru că în 1945 în octombrie a scris actul său de capitulare şi trădare a poporului său, despre care scrisese pagini extraordinare până atunci”, scria Stelian Tănase despre destinul lui Sadoveanu în Epoca comunistă. A continuat să ridice osanale comunismului şi prin romanul ideologic „Mitrea Cocor“. Mai mult decât atât, a colaborat la cel mai înalt nivel, sovietizând practic România, alături de alţi intelectuali.    A şi condamnat oameni la moarte, duşmani ai noii sale doctrine ideologice. Şi asta în noua sa calitate de preşedinte al Adunării Deputaţilor din 5 decembrie 1946 până în 24 februarie 1948, având sinistra misiune de a desfinţa cele două camere şi a forma Marea Adunare Naţională ca for legislativ. În noua sa calitate, dobândită după supunerea faţă de regim, Sadoveanu a semnat decrete de pedeapsă cu moartea şi a scos în afara legii Partidul Naţional Ţărănist.    ”Atunci «s-a dat cu ruşii», cu forţele de ocupaţie, cu Armata roşie care tocmai se deda la violuri, la jafuri şi îngenunchia România. A fost un colaboraţionist de cel mai înalt rang şi a adus neumărate servicii sovieticilor şi slugilor lor de la Bucureşti cauţionându-i prin prestigiul său de mare scriitor, (şi era), de scriitor naţional. Efectul dezertării sale, al pactizării cu ocupantul asupra societaţii româneşti, a fost devastastator”, preciza scriitorul Stelian Tănase. Şi a fost recompensat pe măsură de regimul pe care îl slujea. Devine reprezentantul culturii româneşti în toate forurile şi primeşte numeroase premii şi distincţii.

 

A şi condamnat oameni la moarte, duşmani ai noii sale doctrine ideologice. Şi asta în noua sa calitate de preşedinte al Adunării Deputaţilor din 5 decembrie 1946 până în 24 februarie 1948, având sinistra misiune de a desfinţa cele două camere şi a forma Marea Adunare Naţională ca for legislativ. În noua sa calitate, dobândită după supunerea faţă de regim, Sadoveanu a semnat decrete de pedeapsă cu moartea şi a scos în afara legii Partidul Naţional Ţărănist.    ”Atunci «s-a dat cu ruşii», cu forţele de ocupaţie, cu Armata roşie care tocmai se deda la violuri, la jafuri şi îngenunchia România. A fost un colaboraţionist de cel mai înalt rang şi a adus neumărate servicii sovieticilor şi slugilor lor de la Bucureşti cauţionându-i prin prestigiul său de mare scriitor, (şi era), de scriitor naţional. Efectul dezertării sale, al pactizării cu ocupantul asupra societaţii româneşti, a fost devastastator”, preciza scriitorul Stelian Tănase. Şi a fost recompensat pe măsură de regimul pe care îl slujea. Devine reprezentantul culturii româneşti în toate forurile şi primeşte numeroase premii şi distincţii. 

 

Aşa a păţit şi Arghezi, care a avut chiar o tentativă de a scrie împotriva noului regim. După 1947, nu mai putea scrie nicăieri, a rămas chiar şi fără cartela la mâncare. Opera sa este desfiinţată în presa vremii. Bartolomeu Anania, în mărturiile sale, îl descrie într-o mizerie cumplită, speriat de Securitate. ”Trăia greu, i se luase cartela de alimente şi nu o dată îmi luam raţia de zahăr de pe cartela mea şi i-o duceam lui, ca să aibă cu ce-şi îndulci copiii. (…) Situaţia materială a scriitorului însă continua să devină din ce în ce mai precară. În gospodăria lor, principala sursă de hrană deveniseră vreo cinci-şase capre, cu ai căror iezi mă jucam şi eu, deseori, in iarba din livadă”, scria Bartolomeu Anania în ”Memorii”. După 10 ani de îndurat, Arghezi cedează însă şi se arată dispus să colaboreze cu regimul. Este reabilitat în 1954. Preţul este însă cunoscut. Înalţă osanale noului regim. Începe să apară din nou şi în presă.    ”1954 este anul reintegrării lui Arghezi, fapt vizibil nu numai prin înmulţirea prezenţelor sale publicistice, ci şi prin schimbarea registrului publicaţiilor. De la ziare gata condamnate, „pătate” politic ca şi el, şi de la prezenţe orale, reluate ulterior în publicaţii marginale, Arghezi revine încet-încet în paginile ziarelor şi revistelor de prim-plan”, scrie în România Literară, în numărul 29 din anul 2011, criticul şi scriitorul Răzvan Voncu. În schimbul osanalelor şi a muncii de propagandă în favoare partidului, comuniştii îl recompensează pe Arghezii. Prietenul său Bartolomeu Anania vede cum, în doar 10 ani, situaţia poetului se schimbă, de la agonie la extaz, cel puţin din punct de vedere material.    ”La cererea lui, Guvernul îi pusese la dispoziţie un spaţios şi splendid apartament la şosea – pe lângă maşină şi şofer – iar el îmi injura la ureche guvernul, care «trăia numai din experienţe nefericite pe spinarea bieţilor cetăţeni». Poetul făcuse concesii totale, încasa bani foarte mulţi şi avea puternice şi dramatice crize de conştiinţă; odată m-a luat de umeri şi mi-a mărturisit, cu buza tremurândă, că-i vine să se sinucidă”, precizează Anania în ”Memorii”. Cu toate acestea, osanalele curg, la fel şi beneficiile. În 1955 a fost ales Membru al Academiei Române, este declarat poet naţional şi aniversarea de 85 de ani este transformată în sărbătoare naţională. La moarte, este înmormântat cu onoruri naţionale.

Iniţiatorul romanului modern Camil Petrescu a fost şi el unul dintre scriitori români care nu au dorit să plece în exil. Pentru a supravieţui şi mai ales în bune condiţii a decis însă să fraternizeze cu regimul. Născut în 1894, la instaurarea regimului comunist Camil Petrescu era un scriitor consacrat, acel formator de opinie de care se temeau atât de mult tovarăşii şi pe care încercau să-l îngenuncheze. În 1930, Camil Petrescu publica „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, după care, în 1933, ”Patul lui Procust”, două romane de succes şi care revoluţionaseră literatura română. Din cauza simpatiilor sale de dreapta, era cât pe ce să fie repudiat de regimul communist.

Acest lucru nu se petrece însă, deoarece Camil Petrescu colaborează cu socialiştii. Devine o părticică din maşina de propagandă. Scrie „Un om între oameni”, despre viaţa lui Nicolae Bălcescu, dar cu puternice tente ideologice comuniste. Nu apucă să-l termine, dar despre încercarea lui Camil Petrescu, criticul literar Ion Negoiţescu, spune că este ”o întreprindere jalnică”. Pentru activitatea sa propagandistică în slujba noului regim, Camil Petrescu este recompensat cu un loc în Academia Română, dar şi cu beneficii de ordin material. Nu apucă să se bucure foarte mult de noile beneficii. Moare în 1957.

 

La scurt timp după instalarea regimului comunist, organele statului au început un demers de ”epurare” a tot ceea ce însemna tipăritură, de la ziare şi reviste, la imagini şi cărţi care, în opinia cenzorilor desemnaţi în acest sens, ar fi putut incita împotriva regimului, împotriva URSS. Potrivit unui articol publicat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, erau interzise şi publicaţiile care ar fi prezentat manifestări ale „duşmanului de clasă” şi care popularizau actele artistice şi ştiinţifice „imperialiste”.

 

Scriitori contemporani care îndrăzneau să surprindă, în operele lor, realitatea politică şi socială din România comunistă, dar şi autori intraţi în eternitate, ale căror scrieri nu rezonau cu doctrinele de partid. Cu toţii au fost victimele comunismului, organele statului de la acea vreme îngrijindu-se ca toţi autorii sau titlurile „periculoase“ pentru sistem să fie scoase de pe raft sau să nici nu apuce să vadă lumina tiparului.

 

În acest sens, ”în 1954, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din 23 februarie, Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor căpăta noi atribuţii: exercitarea controlului asupra conţinutului ziarelor, exercitarea controlului asupra conţinutului cărţilor, exercitarea controlului asupra emisiunilor posturilor de radio, exercitarea controlului asupra filmelor şi producţiilor teatrale, autorizarea importului şi exportului tuturor materialelor ce intrau în sfera sa de control, organizarea de şcoli şi cursuri pentru pregătirea cadrelor necesare instituţiei”, se precizează în docmentul IICCMER.

 

De multe ori mă întreb, dacă nu ar fi fost atâta oportunism, trădări și crimie cum ar fi arătat țara noastră? Nu reușesc să mi-o imaginez astfel.

 

                                                                                 Al.Florin Țene  / UZPR

 

 

https://uzpr.ro/15/11/2019/tradarea-si-oportunismul-la-romani-de-a-lungul-istoriei-s-a-strecurat-ca-o-vipera-si-in-academia-republicii-populare-romane/

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Bizarul obicei al liderilor sovietici și ruși de a săruta bărbații pe gură

 

 

 

Sărutul frățesc socialist sau îmbrățișarea frățească socialistă erau o formă specială de salut între oamenii de stat ai țărilor comuniste.

 

Acest act demonstra legătura specială care exista între statele socialiste. Tradiția, potrivit unor specialiști în istoria comunismului, se pare că vine din bucuria regăsirii bolșevicilor după perioade lungi de exil, sau după o lungă campanie de război, scrie evz.ro.

 

 

Sărutul frățesc socialist consta dintr-o îmbrățișare, combinată cu o serie de trei sărută pe obraji alternativi. În cazuri rare, atunci când cei doi lideri s-au considerat excepțional de apropiați, sărutările au fost date mai degrabă pe gură decât pe obraji.

 

Brejnev isi manifesta prietenia fata de personalitatile cele mai pretuite de el, prin imbratisare si sarut pe ambii obraji, iar uneori chiar si pe gura.

 

Aceasta ultima formula era dovada suprema de afectiune si a ramas cunoscuta in istoria diplomatiei sovietice cu denumirea „triplul sarut Brejnev”.

 

Leonid Brejnev, secretarul general al Uniunii Sovieitice, prefera sărutările pe buze, aproape în aspirat (“в засос”), mai ales, cu liderii comunişti din afara URSS.

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 30505c36df0528e51bb40c7d53c54511.jpg

Leonid Brejnev și Nikolai Podgronîi, presedintele Sovietului Suprem al URSS

 

Forma de îmbrățișare frățească socialistă consta dintr- o serie de trei îmbrățișări adânci, alternând între părțile stângi și drepte ale corpului, fără a se săruta.

 

Acest salut modificat a fost adoptat și de liderii comuniști din Asia, care nu au o tradiție de sărut pe obraz ca salut.

 

RODUL PĂMÂNTULUI: aprilie 2010

Vladimir Putin si Kim Jong II

 

În 1979 L. Brejnev a fost suprins de fotografii vest-germani sărutându-l fierbinte pe Erick Honeker, liderul communist al RDG (foto).

 

Leonid Brezhnev and Erich Honecker – Artworks – ABC Radio National  (Australian Broadcasting Corporation)

 

Este interesant că Honnecker, obişnuindu-se cu săruturile lui Brejnev, le-a practicat până la demiterea sa în 1989.

 

 Sărutul ca modalitate de primire a unui oaspete a fost folosit și în Europa antică, dar în Rusia a căpătat o importanță mai largă.

 

Un specialist în propagandă sovietică, D. Vorobiev, spune că acest obicei este mult mai vechi. Tradiția sărutului pe gură între bărbați a fost adusă de călugării din zona balcanică. Ei au obiceiul acordării unui sărut sfânt ca un salut de Paște standard. Obiceiul a prins imediat.

 

Călătorii străini care descriu Moscovia în secolul al XVII-lea au fost încurcați de bucuria ubicuită a rușilor în cazul sărutului pe gură.

 

Dintre cei bătrâni, în unele comunități ortodoxe ruse locale, există încă o tradiție prin care drept-credinciosul îl sărută pe preot pe buze la serviciul Paștilor. Țarul Nicholas al II-lea a făcut adesea același lucru cu trupele sale atunci când a acordat medalii.

 

Potrivit unui ghid al obiceiurilor rusești, sărutul a fost întotdeauna unul dintre cele mai răspândite obiceiuri din Rusia și, din punct de vedere istoric, oamenii au dorit mereu să se sărute și din numeroase motive. Săruturile erau în mod obișnuit numite „dulciuiri” și buzele – „dulciuri” sau „miere”.

 

Deci, expresia „să-l mănânci cu sărutări” are o semnificație aproape literală. Din punct de vedere istoric, europenii au fost, de asemenea, mari admiratori ai sărutării, dar nu în aceeași măsură cu rușii.

 

Mulți străini tind să atribuie tradiția sărutului în Rusia „deschiderii caracterului rusesc – sufletul rusesc”.

 

 

Foto: Stalin, plin de efuziune, cu un regizor rus

 

Există diferite tipuri de sărutări, acelea care au de-a face cu ritualuri, etichete și, desigur, dragoste. Dar nu pare să existe limite clare între aceste tipuri.

 

Din nou, revenind la sărutul tip Brejnev aceste săruturi bazate pe etichetă sunt cu adevărat uimitoare din punct de vedere tehnic: mai multe sărutări (de obicei trei) și, adesea, lipirea buzelor și chiar sărutul francez.

 

 

Gorbaciov și Honecker repetă tradiția

 

Numeroși străini care au vizitat Rusia în secolul al XVIIlea au fost profund surprinși când un soț rus va cere tuturor oaspeților să-i sărute soția pe buze și vor vedea dezamăgirea lui dacă cineva a refuzat!

 

In legatura cu modul cum isi manifesta Brejnev afectiunea fata de prieteni, dar si cu reactia acestora, Factroom rememoreaza cateva cazuri care sunt si astazi inscrise ca raritati in palmaresul diplomatiei.

 

  1. Triplul sarut Brejnev a fost inaugurat la intalnirea liderului sovietic cu Gustav Husak (foto), secretarul general al partidului comunist cehoslovac.

 

20 let od smrti Gustáva Husáka: Prezident, který se rád líbal! |  Ahaonline.cz

Brejnev socotea ca Husak merita atata rasplata, el fiind coada de topor care a anihilat „primavara de la Praga”, condusa de Dubcek.

 

  1. O impresie proasta a facut la Moscova liderul român Nicolae Ceaușescu care, imbratisat cu efuziune de „pretinul” Brejnev, a refuzat brutal sa se sarute cu acesta.

 

Potrivit unui documentar realizat de Russia Beyond, echipa diplomatică a lui Ceaușescu transmisese la Moscova că acesta suferă de bacteriofobie.

 

 

Despre Nicolae Ceauşescu, L. Brejnev ar fi spus oarecum dezamăgit: “Este un om matur deja, dar încă n-a învăţat să sărute cum trebuie…”

 

  1. In 1971, diplomatia sovietica a eșuat un alt „triplu Brejnev”, tocmai cand era gata sa se produca. Victima urma sa fie premierul britanic, doamna Margaret Thatcher, care, cu o miscare fermă, a reusit sa se eschiveze de la acest gest de afectiune.

 

  1. In schimb, Jimmy Carter, cel de al 39-lea presedinte al Statelor Unite, a cazut ușor in capcana entuziasmului prietenos al secretarului general sovietic.

 

  1. O legendă, neconfirmata cu acte, dar sustinuta cu insistență în presa rusă de astazi, pretinde că, la intâlnirea cu Iosif Broz Tito, imbratișarea a fost atat de calduroasa, încât Brejnev l-a muscat de buze pe acesta.

 

  1. Nu este un secret faptul ca liderul palestinian Yasser Arafat era la fel de pupacios, ca si Brejnev. Arhivele ruse pastreaza si acum imaginile idilice ale triplului sarut, cu care s-au gratulat reciroc cei doi, la Kremlin.

 

  1. Nici Indira Gandhi n-a scapat de „triplul Brejnev”. Momentul istoric s-a petrecut chiar in apartamentele ei, devenite astazi muzeu memorial, unde o fotografie, privind intalnirea dintre cei doi lideri, se mai pastreaza.

 

  1. „Triplul Brejnev”, petrecut in 1971, la întâlnirea cu liderul Germaniei de Est, Eric Honecker, a fost imortalizat prin imagini apărute în presă, dar și pe peliculă.

 

Leonid Brejnev et Erich Honecker’s kiss sur la photo du mur de Berlin East  Side Gallery à Berlin, Allemagne Photo Stock – Alamy

In 1989, tânărul artist Dmitri Vrubel a pictat scena pe Zidul Berlinului, lucrarea sa pop-art devenind un simbol al căderii comunismului.

 

  1. În 1974, când a vizitat URSS, Fidel Castro fusese avertizat de ritualul rezervat de Brejnev pentru oaspeții cei mai dragi. Știind ca așa ceva i-ar fi stricat imaginea în propria țară, Fidel Castro s-a prezentat în fața conducătorului sovietic cu un imens trabuc în gură, fumegând.

 

Surse:

https://englishrussia.com/2020/08/10/kissing-tradition-of-soviet-officials-that-sank-into-oblivion/

 

https://stiri.md/article/international/de-ce-stalin-brejnev-si-gorbaciov-aveau-obiceiul-sa-sarute-pe-gura-barbati

 

https://ziare.com/nicolae-ceausescu/stiri-nicolae-ceausescu/secretele-istoriei-ceausescu-a-refuzat-sa-se-sarute-cu-pupaciosul-brejnev-1140827

 

 

 

19/01/2022 Posted by cersipamantromanesc | DIVERTSMENT | Îm brățișările comu niste, brejnev si ceausescu, entuziasmul pupăcios al lui Brejnev, Honnecker si Brejnev, istorii amuzante, lideri rezervați in sărutări, Sărutul Brejnev, VIDEO, YOUTUBE | Lasă un comentariu

 

CEAUSESCU, BREJNEV SI PROBLEMA BASARABIEI

 

 

 

 

 

 

 

CEAUŞESCU ÎN FAŢA LUI BREJNEV: BASARABIA, PAMÂNT ROMÂNESC !

 

 

 

 

“Exprimându-şi încă o dată nedumerirea faţă de pretenţiile sovietice, N. Ceauşescu a spus că nu a luat cu sine materialele respective ce ar ilustra nerespectarea înţelegerilor de către partea sovietică, însă, odată ce chestiune a fost abordată, el ar dori să declare că în literatura sovietică şi, mai ales, în cea moldovenească se denaturează – ca şi mai înainte – următoarele trei grupuri de chestiuni:

 

 

1) se reabilitează politica ţarismului în Balcani şi în regiunea dunăreană, aceasta fiind prezentată doar în plan pozitiv (mai cu seamă în chestiunea româno-basarabeană).

2) este tratată incorect, ca şi până acum, chestiunea privind existenţa poporului moldovenesc, limbii moldoveneşti şi naţiunii moldoveneşti aparte.

3) ca şi mai înainte, în literatura moldovenească, clasicii români sunt numiţi incorect moldoveni.

În opinia lui N. Ceauşescu, este absolut incorectă şi sub aspect istoric, social şi al luptei de clasă, şi sub aspect marxist afirmaţia că includerea, în 1812, a Basarabiei în componenţa Rusiei a fost legitimă şi conformă voinţei popoarelor.

Nimic nu a fost legitim în acest act, afirma N. Ceauşescu.

Alipirea s-a produs împotriva voinţei poporului şi împotriva dorinţei Guvernului moldovenesc. Am dori ca autorii sovietici să spună lucrurilor pe nume.”

– XXXI –

CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ŞI TRATATIVELOR PURTATE DE

  1. I. BREJNEV CU N. CEAUŞESCU ÎN CRIMEEA,

LA 5 AUGUST 1977,

realizat de V. I. POTAPOV,

şeful Sectorului România al Secţiei CC al PCUS

Tov. V. I. Potapov mi-a comunicat că stenograma tratativelor purtate de L. I. Brejnev şi N. Ceauşescu şi a rezultatelor acestora este deja gata şi, probabil, va fi examinat în cadrul Biroului Politic al CC al PCUS.

Însă dat fiind faptul că secretarul Secţiei CC al PCUS a început deja pregătirea unei noi întâlniri a secretarilor ce coordonează afacerile străine ai ambelor partide, lucru asupra căruia, în principiu, au convenit L. I. Brejnev şi N. Ceauşescu, s-a decis informarea, în prealabil, a CC al PC al Moldovei cu privire la rezultatul tratativelor sovieto-române desfăşurate în Crimeea, pentru ca, în măsura posibilităţilor, să ne aducem contribuţia la pregătirea materialelor pentru întâlnirea planificată.

 

 

 

 

 

 

 

Întâlnirea şi discuţia lui L. I. Brejnev cu N. Ceauşescu a fost cea mai îndelungată dintre câte au avut loc în ultimii cinci ani: a durat aproximativ patru ore.

Pe lângă secretarii generali, la şedinţă au participat: din partea sovietică – tov. Cernenko, Blatov şi Potapov, iar din partea română – tov. Andrei, Mitea şi Ciolac.

Au fost examinate numeroase chestiuni, inclusiv „Poziţia României la tratativele de laBelgrad”; „Atitudinea PCR faţă de şi de antisovietismul lui Carillo”;„Poziţia CPCR în legătură cu manifestarea partidelor comuniste din Europa împotriva intenţiilor americanilor de a dezvolta fabricarea bombei cu neutroni” etc.

Au fost de asemenea examinate detaliat relaţiile economice şi comerciale sovieto-române, tovarăşii români insistând asupra extinderii participării URSS la construcţia unor mari centre de cercetare ştiinţifică şi întreprinderi industriale în RSR (printre altele, şi a unei staţii electrice atomice, precum şi a unor uzine de aparatură electronică sau atomică la Iaşi etc.).

 

Tovarăşii români au insistat de asemenea asupra necesităţii de a desfăşura lucrări de adâncire a albiei râului Prut în avalul nodului hidrotehnic Costeşti-Stânca.

Despre rezultatul acestor tratative, tov. Potapov m-a informat doar în linii mari, subliniind, totodată, că L. I. Brejnev a demonstrat, în mod binevoitor, dar insistent şi convingător, vulnerabilitatea şi dezavantajul pentru socialismul mondial şi, în special, pentru RSR, ale poziţiei tovarăşilor români referitoare la multe probleme interrnaţionale.

Tov. N. Ceauşescu încerca aproape întotdeauna să iasă din încurcătură, să demonstreze că poziţia PCR şi a RSR nu este atât de negativă precum o prezintă L. I. Brejnev, subliniind adesea că impresia e provocată de lipsa de informaţie sau din cauza unei informări incorecte.

La sfârşitul discuţiei, la iniţiativa lui L. I. Brejnev, au fost examinate chestiunile legate de divergenţele noastre privind tratarea unor probleme ruso-române, sovieto-române şi moldo-române, formării şi dezvoltării poporului moldovenesc, naţiunii moldoveneşti etc., care, ca şi anterior, sunt interpretate incorect de literatura ştiinţifică şi de presa periodică română contemporană.

  1. I. Brejnev a declarat că, după întâlnirile şi discuţiile de anul trecut, la nivel de secretari generali (în Crimeea şi de la Bucureşti), precum şi după acordurile respective dintre secretarii responsabil de afacerile străine, s-a conturat o anumită tendinţă de corectare a greşelilor admise anterior de partea română în interpretarea unor aspecte ale relaţiilor sovieto-române şi moldo-române, dar asta nu a fost decât o tendinţă, şi una de scurtă durată.

În ultimele luni, în literatura română au început să apară, tot mai frecvent, articole şi materiale care conţin atitudini antiruseşti şi antimoldoveneşti, exprimate într-o formă nu numai bombastic voalată, ci şi destul de directă şi întotdeauna perseverentă.

Totodată, ele sunt publicate nu doar în reviste şi buletine prin excelenţă ştiinţifice, cu un tiraj mic, care influenţează puţin opinia publică, dar şi în paginile unor reviste istorice şi de partid solide, cu un tiraj de masă; în manuale pentru elevi, studenţi, auditori ai învăţământului politic etc. Declaraţiile antiruseşti, antimoldoveneşti răsună până şi în rapoartele şi discursurile autorilor români în cadrul unor sesiuni şi conferinţe ştiinţifice, simpozioane şi congrese.

Dialogând cu N. Ceauşescu, L. I. Brejnev a menţionat că noi am apreciat foarte pozitiv declaraţia sa justă privind faptul că România nu formulează nici un fel de pretenţii teritoriale faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de alte ţări socialiste şi, în acelaşi timp, suntem nedumeriţi când găsim în presa română declaraţii care conţin revendicări asupra teritoriului sovietic.

Tov. N. Ceauşescu l-a întrerupt pe L. I. Brejnev şi a declarat că nu înţelege despre ce este corba, că el e convins că tot ce a vorbit aici L. I. Brejnev este rezultatul unor informaţii incorecte. Toate înţelegerile noastre la care s-a ajuns în anul trecut, a declarat N. Ceauşescu, sunt respectate întru totul de către partea română, nu însă şi de partea sovietică.

Cu mult tact, L. I. Brejnev i-a cerut lui N. Ceauşescu să manifeste răbdare şi să-l asculte până la capăt. A început prin a-i demonstra caracterul dăunător şi negativ al unor atare opinii ce vizează relaţiile noastre, educaţia poporului român, îndeosebi a tineretului, opinii favorabile duşmanilor noştri.

Exprimându-şi încă o dată nedumerirea faţă de pretenţiile sovietice, N. Ceauşescu a spus că nu a luat cu sine materialele respective ce ar ilustra nerespectarea înţelegerilor de către partea sovietică, însă, odată ce chestiune a fost abordată, el ar dori să declare că în literatura sovietică şi, mai ales, în cea moldovenească se denaturează – ca şi mai înainte – următoarele trei grupuri de chestiuni:

1) se reabilitează politica ţarismului în Balcani şi în regiunea dunăreană, aceasta fiind prezentată doar în plan pozitiv (mai cu seamă în chestiunea româno-basarabeană).

2) este tratată incorect, ca şi până acum, chestiunea privind existenţa poporului moldovenesc, limbii moldoveneşti şi naţiunii moldoveneşti aparte.

3) ca şi mai înainte, în literatura moldovenească, clasicii români sunt numiţi incorect moldoveni.

În opinia lui N. Ceauşescu, este absolut incorectă şi sub aspect istoric, social şi al luptei de clasă, şi sub aspect marxist afirmaţia că includerea, în 1812, a Basarabiei în componenţa Rusiei a fost legitimă şi conformă voinţei popoarelor. Nimic nu a fost legitim în acest act, afirma N. Ceauşescu. Alipirea s-a produs împotriva voinţei poporului şi împotriva dorinţei Guvernului moldovenesc.

Am dori ca autorii sovietici să spună lucrurilor pe nume. Pentru a-şi confirma argumentele, N. Ceauşescu a evocat afirmaţiile lui K. Marx, mai ales cele conform cărora turcii au cedat ceea ce nu le aparţinea.

În plus, susţinea N. Ceauşescu, sunt profanatoare afirmaţiile autorilor moldoveni, care consideră că includerea Basarabiei în componenţa Rusiei nu a fost decât un lucru pozitiv, că această includere nu a jucat pentru regiune decât un rol pozitiv. Cum rămâne, se întreba N. Ceauşescu, cu definiţia pe care o folosea V. I. Lenin, că Rusia e închisoarea popoarelor?

Aici L. I. Brejnev l-a întrerupt pe N. Ceauşescu şi a spus că afirmaţiile acestea nu au nici o logică, pentru că anul trecut el a declarat că România nu are pretenţii teritoriale faţă de Uniunea Sovietică şi, în acelaşi timp, cere să recunoaştem că ţarismul a ocupat cândva nelegitim teritoriile române. „Aveţi cumva pretenţii teritoriale faţă de noi?”, a întrebat L. I. Brejnev.

  1. Ceauşescu a declarat numaidecât că ei nu cer nici un fel de teritorii de la Uniunea Sovietică, ci doar să se spună că ţarismul a ocupat pe timpuri pământuri româneşti.

Atunci L. I. Brejnev a replicat că această poziţie e asemănătoare cu cea a Chinei referitoare la teritoriile Siberiei şi Extremului Orient: astăzi de la noi se cere să recunoaştem că acest teritoriu este al lor, iar mâine vor cere ca noi să-l şi restituim.

Însă noi nu vom face niciodată una ca asta.

Ţarismul, a continuat L. I. Brejnev, urmărea scopuri de cotropire, dar, în afara lor, obiective şi aspiraţii nobile – izbăvirea popoarelor de jugul turcesc extrem de reacţionar şi alipirea acestora la societatea social-economică şi culturală rusă, mai progresistă la acea vreme.

În ciuda faptului că ţarismul a fost într-adevăr închisoarea popoarelor, în comparaţie cu iadul turcesc, această închisoare era un rai: altminteri popoarele n-ar fi tins, veacuri la rând, către Rusia. Acesta e un adevăr istoric care nu trebuie negat. Noi am scris mereu despre asta şi vom scrie la fel şi în continuare.

Referitor la a doua chestiune, anul trecut, a subliniat N. Ceauşescu, ei au promis să recunoască RSS Moldovenească şi să nu o ignore.

Am făcut aceasta, dar nu vom fi niciodată de acord cu ideea şi nu vom recunoaşte niciodată că există o oarecare naţiune şi o limbă moldovenească separate. (Aici el a făcut trimitere la D. Cantemir, la unii miniştri ţarişti şi la lucrările unorautori sovietici publicate în perioada 1927-1930, precum şi la Marea Enciclopedie Sovietică editată după război, în care se spunea că în spaţiul dintre Prut şi Nistru al URSS locuiesc români).

  1. I. Brejnev a opinat că nu trebuie să ne bazăm doar pe autori sau pe momente din lucrările acestora sau ale unor personalităţi, inclusiv Cantemir, care conţin teze avantajoase pentru români; lucrurile trebuie privite în mod real.

 

Poporul moldovenesc, limba, cultura, conştiinţa lui naţională există în mod real, a declarat şi, oricât am nega acest lucru, el nu va înceta să existe. „Dumneavoastră, tov. Ceauşescu, printre altele, aţi fost la moldoveni şi v-aţi putut convinge că ei există în realitate”, a subliniat L. I. Brejnev.

„Da, a ripostat N. Ceauşescu, am fost, dar ei au vorbit cu mine româneşte”.

  1. I. Brejnev l-a îndemnat să nu se agaţe de limbă, chiar dacă limbile moldovenească şi română ar fi absolut asemănătoare (deşi nu e deloc aşa), nici atunci nu va fi vorba de o naţiune unică.

Căci în multe alte ţări popoarele vorbesc aceleaşi limbi, dar sunt naţiuni diferite (Austria şi Germania, SUA şi Anglia, ţările arabe etc.).

Şi, în această chestiune, a conchis L. I. Brejnev, dumneavoastră, Nicolae Andreevici, nu vă situaţi pe poziţii marxiste.

Referitor la a treia chestiune, N. Ceauşescu a declarat co dovadă ce confirmă că limba, naţiunea moldovenească nu există de sine stătător e şi faptul că moldovenii fură clasicii români şi îi numesc moldoveni.

Până şi pe M. Eminescu, adept înverşunat al unirii Moldovei şi Munteniei, care întotdeauna s-a considerat român, este fondatorul poeziei române, a făcut foarte mult pentru dezvoltarea limbii şi literaturii române, moldovenii îl numesc moldovean.

  1. I. Brejnev nu a făcut în această chestiune nici o remarcă, pentru că, după cum a menţionat tov. V. I. Potapov, noi nu aveam suficiente contraargumente.
  2. Ceauşescu a propus ca secretarii ambelor noastre partide, responsabili de afacerile internaţionale (tov. Rusakov şi Andrei) să se întâlnească şi să se pună de acord asupra tuturor chestiunilor care ne preocupă.

În sfârşitul discuţiei, el a declarat că, deşi problemele abordate de Leonid Ilici au fost neplăcute, s-a bucurat şi i-a plăcut că acestea au fost exprimate în mod sincer, fără reticenţe.

În drum spre reşedinţă şi, în continuare, în incinta ei, timp de câteva ore, N. Ceauşescu şi V. I. Potapov au discutat cu privire la un cerc mai larg de probleme legate de evoluţia relaţiilor ruso-române şi sovieto-române, schimbul de păreri purtându-se sub forma unei polemici aprinse, cu argumente şi altercaţii, fără convenienţe diplomatice.

Au fost supuse dezbaterii aspecte ce vizează:

– aşezarea vechilor daci;

– rolul şi influenţa slavilor asupra formării popoarelor balcanice şi dunărene;

– atitudinea lui Petru I faţă de independenţa Principatului Moldovei;

– evaluarea rolului României în anii Primului Război Mondial conform literaturii sovietice şi române;

– caracteristica activităţii lui N. Titulescu de către autorii sovietici şi români;

– evaluarea contribuţiei României la distrugerea hitlerismului de către autorii români şi sovietici;

– consecinţele editării în România a unor lucrări ce îl reabilitează pe Antonescu şi pe alţii.

Referitor la toate aceste chestiuni, N. Ceauşescu nu a recunoscut niciodată că ei se situează pe poziţii incorecte şi îi acuza întotdeauna pe autorii sovietici că nu reflectă corect evenimentele.

Vorbind despre vechii daci, N. Ceauşescu – ca şi întreaga istoriografie actuală – demonstra că populau pământurile până dincolo de Bug şi că, pe timpuri, acest teritoriu aparţinuse regelui Burebista. În opinia lui, slavii au jucat pentru popoarele balcanice şi dunărene aproape acelaşi rol pe care l-au jucat şi triburile tătaro-mongole.

El afirma că, la încheierea tratatului dintre Cantemir şi Petru I, acesta din urmă a promis că va păstra integritatea şi independenţa de stat a Principatului Moldovei; ţarii care i-au succedat la tron au încălcat însă aceste promisiuni şi au cotropit pământurile moldoveneşti.

Ceauşescu demonstra foarte insistent că literatura sovietică nu tratează corect nici rolul şi contribuţia Rpomâniei în cel de-al Doilea Război Mondial.

El consideră că dacă n-ar fi existat victorioasa răscoală armată din 23 august de la Bucureşti, operaţia Iaşi-Chişinău nu s-ar fi încheiat atât de strălucit, iar dacă armata română nu ar fi întors armele împotriva fasciştilor şi nu ar fi luptat cu atâta bărbăţie şi eroism, fapt ce a contribuit la accelerarea cu 6 luni a terminării războiului, ar fi greu de spus cum s-ar fi încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, deoarece, după cum este îndeobşte cunoscut, afirma N. Ceauşescu, hitleriştilor nu le-au ajuns câteva luni pentru a termina bomba atomică şi atunci e puţin probabil să fi fost nimiciţi.

Demonstrând că noi reabilităm acum ţarismul, N. Ceauşescu a declarat că această reabilitare se simţea, chipurile, chiar şi la ultimul congres al partidului nostru.

Întrebat de către Potapov unde a descoperit acest fapt, el a răspuns că nu în raportul de dare de seamă al Secretarului General şi nu în hotărâri, ci în discursul unui oaspete străin, care a declarat că, în repetate rânduri, soldatul rus a salvat popoarele balcanice, inclusiv poporul bulgar, de la pieire inevitabilă.

Referindu-se la problemele teritoriale, N. Ceauşescu a declarat că, deşi România nu are pretenţii teritoriale faţă de Uniunea Sovietică, un aspect, deşi neînsemnat, al problemei teritoriale nu a fost rezolvat nici până acum.

Este vorba de platforma continentală, bogată în ţiţei, din Marea Neagră. Românii vor să schimbe astfel frontiera pe mare, astfel încât Insula Şerpilor să le rămână lor.

Subliniind lipsa de raţiune a cerinţelor românilor privind recunoaşterea faptului că ţarismul a ocupat, cândva, în mod nelegitim, pământurile româneşti, tov. Potapov i-a amintit tov. N. Ceauşescu că ele (dorinţele românilor) pot da naştere unor consecinţe dăunătoare.

Ele pot genera dorinţele altor ţări europene, vecine ale României, pentru ca PCR să recunoască de asemenea, că foştii cârmuitori au ocupat la vremea lor, în mod nelegitim, teritorii străine. Tov. Ceauşescu a întrebat imediat: „Pe cine îi aveţi în vedere, pe unguri?”

Tov. Potapov a răspuns că nu avea pe nimeni concret în vedere şi că e inutil să răscoleşti trecutul.

Pe parcursul discuţiei, tov. N. Ceauşescu a demonstrat că cunoaşte bine esenţa problemelor abordate. Numea incorect unele date şi nume de familie, în rest, îşi exprima destul de precis şi cuprinzător opiniile, care erau similare concepţiilor promovate de istoriografia română contemporană.

Se creează impresia că fie le studiază meticulos, fie participă la elaborarea lor.

La sfârşitul discuţiei noastre, tov. V. I. Potapov a spus că, în linii mari, trebuie să continuăm munca privind îndeplinirea hotărârilor respective ale CC al PCUS şi CC al PC al Moldovei referitoare la tendinţele naţionaliste în propaganda română.

El a sugerat să se efectueze cercetări, să se inaugureze publicaţii, să se organizeze sesiuni, conferinţe ştiinţifice etc. care să demonstreze adevărul despre relaţiile ruso-române, sovieto-române şi moldo-române; să se şteargă şi să se măture un anumit strat de pasivitate aşternut peste savanţi şi organele de informaţie cu începere de anul trecut, după întâlnirile sovieto-române şi după declaraţiile lui N. Ceauşescu.

Însă această muncă trebuie continuată ca şi mai înainte, dar fără a polemiza deschis cu românii, fără a eticheta pe cineva, ci expunând, în principal, esenţa lucrurilor sub aspect pozitiv.

Tovarăşii români, a spus tov.

Potapov, îşi menţin poziţiile în toate chestiunile, nu fac decât să manevreze, caută poziţii mai avantajoase pentru ei, încearcă să obţină unele cedări, în timp ce ei nu doresc să facă nici o cedare.

CC al PCUS consideră că, în prezent, e puţin posibil să se aştepte vreo schimbare a poziţiilor române în multe probleme.

De aceea, politica elaborată mai înainte de CC al PCUS de a-i opri pe tovarăşii români să lunece pe făgaşul antirusismului este justificată şi trebuie continuată, dar mai insistent, mai chibzuit, mai eficient, prin toate mijloacele de comunicaţie.

Tov. Potapov şi-a exprimat de două ori temerea că dacă, anterior, românii nu recunoşteau Moldova Sovietică, acum ei încearcă tot mai vădit să-i linguşească şi să-i îmbuneze pe moldoveni, lucru demonstrat, în opinia sa, de sosirea în Moldova a Linei Ciobanu, membru al Comitetului Executiv Politic al CC al PCR, precum şi de dorinţa insistentă a românilor de a introduce tranzitul fără vize al persoanelor în zona de frontieră.

În legătură cu întâlnirea dintre tov. Rusanov şi tov. Andrei, programată pentru sfârşitul anului, tov. Potapov a rugat să fie pregătite argumente privitor la:

– particularităţile formării şi dezvoltării principatelor moldovenesc şi valah;

– particularităţile formării şi dezvoltării popoarelor român şi moldovenesc, limbilor şi naţiunilor lor;

– de ce unele personalităţi din trecut sunt considerate deopotrivă române şi moldoveneşti.

Toate aceste materiale urmează să fie expuse concis (2-3 p. pentru fiecare problemă), laconic şi convingător, prezentate către luna noiembrie şi expediate pe adresa CC al PCUS.

Locţiitorul Secţiei Informaţionale şi Relaţii cu Ţările Străine a CC al Moldovei

  1. 08. 1977 (Semnătura) (N. Mumji)

AOSPRM, fond 51, inv. 44, dosar 12, filele 126-135

(Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS şi RSR privind tratarea istoriei

relaţiilor ruso- şi sovieto-române, în „Destin Românesc”,

Chişinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 182-187).

– XXXI –

RELATARE PRIVIND ÎNTREVEDEREA

  1. I. BREJNV – N. CEAUŞESCU

DIN 1 AUGUST 1979 ÎN CRIMEEA

Către secretarii CC al PC ai Moldovei

Strict secret

20 august 1979

INFORMAŢIE

cu privire la întâlnirea şi convorbirea din Crimeea

a lui L. I. Brejnev cu N. Ceauşescu, la 1 august 1979

La rugămintea CC al PC al Moldovei, Potapov V. I., şeful Sectorului România al Secţiei CC al PCUS, a transmis următoarea informaţie referitoare la această întâlnire şi convorbire a lui L. I. Brejnev cu N. Ceauşescu.

Întâlnirea nu a coincis cu odihna lui N. Ceauşescu la noi, cum se procedează în mod tradiţional. După convorbire, N. Ceauşescu a luat imediat avionul spre Bucureşti.

  1. I. Brejnev l-a informat pe N. Ceauşecu despre mersul construcţiei comuniste la noi în ţară şi a stăruit în detaliu asupra examinării unui şir de chestiuni primordiale legate de relaţiile sovieto-române.
  2. I. Brejnev a menţionat că, în octombrie 1978, la Bucureşti a avut loc o discuţie detaliată a conducătorilor români cu tov. Gromîko, Ponomariov, Rusakov, în cadrul căreia s-a evaluat negativ pe puncte abordarea separată de către România a chestiunilor legate de relaţiile bilaterale, de colaborare multilaterală a ţărilor socialiste, de politica internaţională.

Partea sovietică a supus atunci unei critici argumentate publicaţiile din RSR privind aşa-zisa „chestiune teritorială”, atitudinea conducerii române faţă de Organizaţia Tratatului de la Varşovia, faţă de problema chineză.

Au fost analizate în mod critic aspecte negative ce ţin de abordarea de către România a unor chestiuni precum: încetarea cursei înarmărilor şi dezarmarea, securitatea europeană, traducerea în viaţă a Actului final al Conferinţei de la Helsinki, cooperarea balcanică, situaţia din Orientul Apropiat, din Africa. Folosind un bogat material faptic, s-a demonstrat lipsa de principialitate a poziţiei PCR faţă de mişcarea de neangajare, ca şi de ţările cu orientare socialistă şi de mişcarea comunistă internaţională.

Însă „evenimentele care au urmat, a spus L. I. Brejnev, au demonstrat că conducerea PCR continuă să-şi urmeze în fond „cursul special” de mai înainte şi chiar a întreprins un şir de acţiuni care accentuează divergenţele existente. O atare stare a lucrurilor ne îngrijorează foarte mult”.

Să luăm, de exemplu, atitudinea Romniei faţă de Organizaţia Tratatului de la Varşovia: foarte des, poziţia României la Consfătuirea Comitetului consultativ Politic şi la alte foruri ale acestei organizaţii diferă de abordarea comună a celorlalţi participanţi.

Noi, a spus L. I. Brejnev, respectăm originalitatea şi suveranitatea fiecărei ţări socialiste.

Cele spuse se referă în totalitate şi la Rmânia. Însă viaţa demonstrează că interesele naţionale nu au decât de câştigat prin conjugarea puterilor noastre, prin disponibilitatea şi priceperea de a acţiona nu separat, ci în comun.

Provoacă, de asemenea, o mare îngrijorare şi multe alte acţiuni ale reprezentanţilor români la întâlnirile multilaterale ale ţărilor socialiste. Acum apare că a devenit o normă, a remarcat L. I. Brejnev, ca la întâlnirile comune, de îndată ce este vorba despre declaraţii în sprijinul luptei antiimperialiste a popoarelor, reprezentanţii români să refuze să le semneze.

 

Ultimul exemplu, în acest sens, este întâlnirea de la Berlin a secretarilor Comitetelor Centrale pentru chestiuni internaţionale şi ideologice. Recunosc, nu pot înţelege de ce interesele României socialiste vin în contradicţie cu solidaritatea cu lupta patrioţilor din Nicaragua sau cu eforturile Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei pentru stabilirea unei păci trainice în Asia de sud-est. Gândiţi-vă la aceasta.

  1. I. Brejnev a demonstrat cu exemple concrete inconsistenţa abordării separate în relaţiile cu China.

El a menţionat mai ales că la întâlnirea din anul trecut din Crimeea N. Ceauşescu afirma că, aparent, China este devotată cauzei păcii. Însă faptele au demonstrat contrariul. Într-adevăr, peste o jumătate de an, China a pornit o agresiune împotriva Vietnamului.

Doar primind o ripostă puternică şi întâmpinând o condamnare hotărâtă a politicii sale de banditism de către comunitatea internaţională, Bejingul a fost forţat să-şi retragă trupele.

Cu toate acestea, provocaţiile chineze împotriva Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei se înmulţesc, la tratativele chino-vietnameze reprezentanţii RPC cer cu obrăznicie ca Vietnamul să se supună dictatului lor.

  1. I. Brejnev a constatat că, în politica practică din Orientul Apropiat, acţiunile României se îndreaptă tot mai mult într-o direcţie contrară acţiunilor Uniunii Sovietice, altor ţări socialiste.

Referindu-se la aşa-numita „Chestiune teritorială”, L. I. Brejnev a spus că în cooperarea dintre ţările noastre multe depind de înţelegerea politică reciprocă dintre părţi.

Toamna trecută, la Bucureşti, după întâlnirea noastră din Crimeea, în urma acordului dintre tovarăşii noştri şi ai voştri, a avut loc o discuţie amănunţită în care a fost expusă cu toată claritatea poziţia Biroului nostru politic în această chestiune şi ea rămâne neschimbată.

Totuşi fapt e că relaţiile noastre bilaterale au devenit mai complicate. Ne vedem prea des siliţi să ne ocupăm nu de elaborarea unor acţiuni comune orientate spre viitor, ci să revenim la trecutul istoric, să vorbim a câta oară despre problemele pe care le-am abordat în discuţiile noastre.

Aici N. Ceauşescu a profitat de o pauză şi a spus că declaraţia semnată în 1976 constituie o temelie bună pentru relaţiile noastre reciproce, inclusiv pentru aşa-numita „chestiune teritorială”.

Ce-i drept, a adăugat el, mai apar un şir de probleme, mai ales cele legate de publicaţiile pe teme istorice. Înainte de a veni aici, tovarăşii noştri mi-au dat o listă mare de materiale care se publică pe această temă în presa sovietică, în special în cea moldovenească.

Propun ca istoricii noştri să dezbată aceste probleme. Să punem capăt o dată pentru totdeauna acestor probleme. Ele nu trebuie să arunce o umbră asupra relaţiilor noastre.

Continuându-şi ideea referitoare la această chestiune, L. I. Brejnev a spus că „noi nu ne-am dori să desfăşurăm o polemică cu tovarăşii români, însă voi spune pe faţă că în acest caz multe vor depinde de noi. Sunt de acord cu tine: trebuie să nu mai apară publicaţii pe chestiuni istorice.

Ştim ambii despre ce este vorba. Să considerăm că ne-am înţeles asupra acestei chestiuni. Sunt sigur că înţelegerea asta va fi de folos Partidului Comunist Român, întregului popor român”.

  1. Ceauşescu a declarat imediat că este de acord.

În încheiere, L. I. Brejnev a spus: în 1976, la Bucureşti, am semnat o bună declaraţie comună. În 1978, la Moscova, în cadrul consfătuirii CCP, am semnat o declaraţie unde am trasat o linie coordonată în chestiunile internaţionale.

Există un teren vast pentru o cooperare bazată pe paritate. Însă aici e nevoie de „eforturi comune, de acţiuni comune, exprimate nu doar în cuvinte, ci şi în fapte.

Dacă va fi aşa, munca făcută în comun va fi răsplătită însutit”.

În timpul discuţiei, N. Ceauşescu a adoptat o strategie defensivă, vădit împăciuitoare.

Căutând să atenueze divergenţele, el a afirmat că România a mers şi va merge împreună cu celelalte ţări participante la Tratatul de la Varşovia în direcţiile principale ale politicii internaţionale, precum destinderea, dezarmarea, securitatea în Europa, susţinerea mişcării de eliberare.

Spre deosebire de întâlnirile precedente, N. Ceauşescu nu a început, de fapt, să contrazică criticile aduse politicii chineze, nu a încercat să o justifice şi a declarat că România condamnă agresiunea Chinei în Vietnam.

În acelaşi timp, el a confirmat deja cunoscuta poziţie română faţă de evenimentele din Cambodgia şi a legat evaluarea pozitivă a începutului tratativelor sovieto-chineze de afirmaţiile obişnuite privind schimbările pozitive în viaţa internă a Chinei.

În afară de aceasta, N. Ceauşescu a încercat să justifice acţiunile separatiste ale lui A. Sadat, s-a pronunţat din nou pentru organizarea unei conferinţe internaţionale referitoare la Orientul Apropiat.

Făcând bilanţul convorbirii, L. I. Brejnev a revenit la situaţia Din Asia de sud-est, unde s-a creat unul din cele mai periculoase focare ale tensiunii internaţionale.

El a supus unei critici aprofundate politica României în această regiune, spunând că instaurarea păcii în Asia de sud-est depinde într-o mare măsură de fiecare ţară socialistă, de disponibilitatea de a acţiona în spirit internaţionalist.

În timpul întâlnirii, N. Ceauşescu s-a adresat cu rugămintea de a vinde petrol sovietic României, deoarece ea se confruntă în prezent cu o acută problemă de echilibru energetic.

Plata pentru petrolul sovietic ar putea fi efectuată fie în valută forte, fie cu produse alimentare, inclusiv carne. Drept compensaţie, ei (românii) se angajează să vândă produse petroliere Moldovei, Ucraine4i şi altor regiuni ale URSS situate în apropierea României.

  1. I. Brejnev a răspuns: „Aceasta este o problemă foarte complicată. Vorba e că noi nu avem un surplus de petrol, toate resursele, până la ultima tonă, sunt calculate şi distribuite pentru mulţi ani înainte”.

CC al PCUS consideră că această convorbire între L. I. Brejnev şi N. Ceauşescu a fost, în linii generale, utilă din punctul de vedere al intereselor URSS şi al altor ţări frăţeşti, întrucât a oferit posibilitatea de a expune linia generală privind cele mai importante probleme ale politicii internaţionale şi de a demonstra inconsistenţa poziţiilor române.

Totodată, luând în considerare experienţa trecutului, nu avem nici un temei să aşteptăm schimbări esenţiale în practica politică a conducerii române.

PCUS va tinde şi pe viitor, în mod perseverent şi consecvent, să limiteze la maximum dauna care rezultă din „cursul separat” al conducerii române pentru interesele comunităţii socialiste.

În acest scop, partidul nostru consideră că e necesar să exercite influenţă asupra lui N. Ceauşescu, supunând criticii aspectele politicii române care sunt potrivnice cursului comun al statelor socialiste frăţeşti.

Locţiitor al şefului Secţiei Informaţii

şi Relaţii cu Ţările Străine a CC al PC al Moldovei

semnătura M. Mumji

AOSPRM, fond 51, inv. 50, dosar 6, filele 80-85

(Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS şi RSR privind tratarea istoriei

relaţiilor ruso- şi sovieto-române, în „Destin Românesc”,

Chişinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 201-203).

 

(Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS şi RSR privind tratarea istoriei

relaţiilor ruso- şi sovieto-române, în „Destin Românesc”,

Chişinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 201-203).

 

Extras din lucrarea profesorului Gheorghe Buzatu – Nicolae Ceausescu – Biografii Paralele. Stenograme si Cuvantari Secrete. Dosare Inedite. Procesul si Executia. Editura TipoMoldova, Iasi, 2011

– See more at: http://basarabia-bucovina.info/2011/11/24/ceausescu-in-fata-lui-brejnev-basarabia-pamant-romanesc/#sthash.rVa7LLcj.dpuf

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Johnny Depp, de la procese la succese

 

Articol scris deDoinel Tronaru

 

Se spune că ce nu te omoară, te face mai puternic. Este cazul actorului Johnny Depp care, după ce a fost acuzat de hărțuire și violențe domestice de fosta sa soție, Amber Heard, a câștigat un proces de defăimare împotriva acesteia, a devenit mai iubit de o planetă întreagă și a setat un record în industria parfumurilor. La 60 de ani, împliniți la 9 iunie, Depp triumfă la Cannes…și peste toate…………………………………………..cont. aici……..

 

https://www.qmagazine.ro/johnny-depp-de-la-procese-la-succese/

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Cine sunt deştepţii lumii?

 

 

Sinziana Boaru

 

Să judeci cât de inteligent este un om poate fi o cursă a relativăţii. IQ-ul îi transformă în cei mai inteligenţi oameni? Sau se analizează doar realizările lor? Dezbaterea pe acest subiect ar putea să nu se termine niciodată. Dar indiscutabilă este lista cu 10 dintre cei care pot fi numiţi cei mai inteligenţi oameni de pe Pământ.

 

Stephen Hawking (70 de ani) este probabil cel mai recunoscut nume de pe listă. El ne-a ajutat pe noi, muritorii de rând, să înţelegem mai bine cum stă treaba cu universul. A devenit cunoscut datorită cărţilor sale, dar şi cercetărilor din fizică ce au revoluţionat ştiinţa. A scris 7 bestseller-uri, are 14 distincţii de merit şi recunoaştere a muncii sale şi un IQ de 160.

 

stephen hawking

Kim Ung Yong (50 de ani) este tânărul acela care la doi ani vorbea fluent în 4 limbi străine, iar la 4 ani participa la cursuri de colegiu. Şi dacă asta nu era de ajuns, a fost chemat de NASA să studieze în America, la cutremurătoarea vârstă de 8 ani. Poate pentru că este cel mai ridicat IQ cunoscut până în prezent? Cartea Recordurilor l-a listat drept cel mai inteligent om de pe Pământ, cu un IQ de 210.

 

 

Paul Allen (59 de ani), co-fondatorul Microsoft, este cel mai bun exemplu despre cum îţi poţi transforma creierul în bani. Şi nu sunt puţini bani, de vreme ce IQ-ul lui Allen ajunge la 170. În altă ordine de idei, IQ-ul său se traduce şi în 14,2 miliarde de dolari. Să nu uităm că este şi unul dintre cei mai mari filantropi ai lumii.

 

 

Rick Rosner (52 de ani) nu este un geniu obişnuit. Dar există aşa ceva? IQ-ul său de 192 nu-l împiedică să lucreze în televiziune ca scenarist, aşa cum nu l-a împiedicat să fie model pentru nuduri, chelner pe role sau stripper. Am putea pica de acord că Rosner vede lumea altfel decât restul.

 

Garry Kasparov (49 de ani) a pierdut un joc de şah în faţa unui computer, dar nu-i vom purta pică pentru asta. Încă deţine recordul pentru cel mai tânăr campion mondial la şah, titlu câştigat la 22 de ani. A renunţat la şah, a candidat chiar la preşedenţia Rusiei, dar când ai un IQ de 190, cine te mai judecă?

 

Cum s-a împărţit inteligenţaoameni cu IQ între 90 şi 110deficitari mental cu IQ sub 70%superiori în inteligenţă cu un IQ peste 130genii cu IQ peste 140deficitari mental cu IQ sub 70%Series 1: 2Sursa: Huffington Post

 

Sir Andrew Wiles (59 de ani) nu este nimeni altul decât cel care a rezolvat „cea mai dificilă problemă din matematică”, nerezolvată timp de 358 de ani până când a venit cu soluţia salvatoare, în 1995. IQ-ul său de 170 i-a fost, credem, de mare ajutor aici.

 

Judit Polgar (36 de ani) a fost crescută de tatăl ei într-un experiment educativ prin care voia să demonstreze că cei mici pot avea rezultate excepţionale dacă sunt „antrenaţi” special într-un anumit domeniu. Putem considera că experimentul lui a avut succes când, la 15 ani, Polgar a devenit cea mai tânără campioană la şah, depăşind recordul lui Bobby Fischer cu o lună. IQ: 170.

 

 

Christopher Hirata (30 de ani) este genul acela de deştept pe care până şi geniile îl invidiază. La 16 ani lucra deja pentru NASA la proiectul pentru colonizarea planetei Marte. Şi cu toate că planeta nu a fost încă colonizată, a avut timp să-şi dea doctoratul în astrofizică, la Princeton, la 22 de ani. IQ-ul său de 225 l-a ajutat să devină cel mai tânăr american olimpic la Olimpiada de Fizică, la vârsta de 13 de ani.

 

James Woods (65 de ani) este actorul din „Casino”, „Unce upon a time in America” şi încă alte zeci de filme în care a jucat. Distins cu 3 premii Emmy, printre altele, actorul este un geniu în realitate, când nu interpretează rolul unui drogat sau al unui poliţist corupt. Cu un IQ de 180, putem doar să ne imaginăm cum ar fi arătat cariera academică a expertului în algebră liniară.

 

James Woods

Sharon Stone. Da, chiar ea, blonda din „Basic instinct” care şi-a construit reputaţia pe cu totul altceva decât IQ-ul ei de 154. Adică mult peste medie, aproape geniu. Absolventa Universităţii din Pennsylvania s-a caracterizat drept „o tocilară urâţică” în biografia sa online.

 

 

https://adevarul.ro/stil-de-viata/cine-sunt-desteptii-lumii-644400.html

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

De ce sunt evreii atat de destepti?

 

 

De către Redacția Obiectiv Media

 

de dr. Stephen Carr Leon

 

Am petrecut câţiva ani în Israel – pentru un stagiu, în câteva spitale de acolo – şi mi-a venit ideea de a face o cercetare: „De ce sunt evreii atât de inteligenţi?”

 

Este evident faptul că evreii sunt mai avansaţi în multe aspecte ale vieţii, cum ar fi ingineria, muzica, ştiinţa şi, mai ales, în mediul de afaceri – aproape 70% din comerţul mondial este deţinut de evrei, de la cosmetice, modă, produse alimentare, hoteluri, industria filmului (Hollywood şi altele) etc, până la armament. Este aceasta o coincidenţă sau ceva obţinut în mod conştient?

 

Cercetarea a durat aproximativ opt ani, timp în care am adunat informaţii într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentaţia evreilor, cultură, religie, pregătirea iniţială a sarcinii etc, pentru a le compara cu obiceiurile altor naţii.

 

Să începem cu pregătirea iniţială a sarcinii. În Israel, primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cântă mereu cântece religioase şi urmăreşte să rezolve cât mai des probleme de matematică împreună cu soţul. Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mamă purta mereu cărţi de matematică şi, uneori, chiar mă ajuta în rezolvarea unor probleme. La întrebarea „Faci asta  pentru copilul din tine?”, ea mi-a răspuns: „Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai aşa va putea fi un geniu mai târziu”.

 

Un alt lucru pe care l-am observat este atenţia acordată alimentaţiei. Viitoarei mame îi place să mănânce migdale şi curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale şi alte fructe cu o coajă lemnoasă, cum ar fi nucile. Pentru masa de prânz – pâine, legume şi alge. În credinţa lor, carnea de animal şi peştele nu vor da niciun beneficiu pentru trupul nostru.

 

De asemenea, ei mănâncă întotdeauna, înainte de masa principală, fructe. În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi felurile principale (cu pâine sau orez), apoi fructele, te vei simţi somnoros şi îţi va fi greu să înţelegi orice lecţie care ţi se va preda la şcoală. Modul de alimentaţie a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinţilor: în primul rând se consumă salata de fructe cu migdale.

 

În Israel, fumatul este tabu. În cazul în care sunteţi invitatul lor, nu încercaţi să aprindeţi o ţigară în casă, vă vor cere politicos să mergeţi afară pentru a fuma. Potrivit oamenilor de ştiinţă israelieni, nicotina distruge celulele din creier şi afectează genele şi ADN-ul, lucru ce poate avea ca efect apariţia unui idiot. Deci, fumători, vă rugăm să luaţi notă! (În mod paradoxal, cel mai mare producător de ţigări este un evreu… Philip Morris Klutznick.)

 

Din ceea ce am văzut, cei mai mulţi dintre copiii evrei cunosc cel puţin trei limbi: ebraica, araba şi engleza. Încă din copilărie ei vor învăţa să cânte la pian sau la vioară, acest lucru fiind absolut necesar. Există convingerea că această practică creşte IQ-ul unui copil şi va face din el un geniu. După constatările oamenilor de ştiinţă, vibraţia benefică a muzicii stimulează creierul şi acesta ar fi motivul pentru care există o mulţime de genii printre evrei.

 

Încă din clasa I, copiilor li se va preda matematică cu trimitere la afaceri şi subiecte de ştiinţă care le fac plăcere.

 

Pentru comparaţie, copiii de aceeaşi vârstă din California au IQ-ul cu aproximativ şase ani în urmă.

 

Copiii evrei sunt, de asemenea, orientaţi către atletism, tirul cu arcul sau tirul cu arma (cu aer comprimat). Aceasta deoarece se crede că tirul ar antrena creierul să se axeze pe decizii şi precizie.

 

În liceu, elevii sunt îndemnaţi să studieze ştiinţele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele sunt foarte amuzante sau par a fi inutile. Dar sunt abordate într-un mod cât se poate de serios când este vorba de ştiinţa aplicată, medicină sau inginerie. Această cutumă este introdusă şi în instituţiile de învăţământ superior politehnic şi universităţi. În facultăţile cu profil economic se oferă multă libertate imaginaţiei creatoare, aşa că, în ultimul an de facultate, studenţii trebuie să facă un proiect şi, practic, ei pot absolvi doar în cazul în care grupul lor (aproximativ 10 studenţi într-un grup) poate face un profit de cel puţin un milion de dolari.

 

Nu fiţi surprinşi, asta este realitatea! Iată de ce evreii deţin jumătate din afacerile lumii. Cele mai recente produse ale firmei Levis au fost proiectate în cadrul Facultăţii de afaceri şi modă din Israel.

 

În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, evreii care au o idee genială, benefică, sunt susţinuţi de comitetul oamenilor de afaceri evrei prin împrumuturi fără dobândă, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut şi sute de alte companii, chiar şi filme de la Hollywood, au beneficiat de sponsorizarea lor.

 

Absolvenţii evrei de la Facultatea de Medicină din New York au fost încurajaţi să apeleze la acest comitet, împrumutul fără dobândă permiţându-le să îşi deschidă cabinete sau clinici private.

În teoria  mea, nu iau în discuţie religia sau rasa. Întrebarea pe care o pun este: am putea să producem generaţii inteligente urmând exemplul evreilor?

 

Răspunsul ar putea fi afirmativ. Modificându-ne obiceiurile de zi cu zi, ocupându-ne de viitorii noştri copii, acordând atenţie alimentaţiei, educaţiei cred că, în termen de trei generaţii, am putea obţine un salt evident.

 

Fie ca noi toţi să reuşim să modelăm noi generaţii, de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cărei naţii sau religii îi aparţin. Gândiţi-vă!

Sursă text & foto: centruldio

 

https://www.obiectivmedia.ro/de-ce-sunt-evreii-atat-de-destepti/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

„DNA Journey” urmărește strămoșii celebrităților din Africa

 

 

SIBLEY ANDREW – Evoluționismul, Întrebări și răspunsuri

 

Sandra H. a contactat CMI cu o întrebare despre ipoteza „Din afara Africii”, Eva mitocondrială și implicațiile pentru modul în care prețuim toate ființele umane. Este vorba despre două surori, celebrități sud-africane care au participat la un serial de televiziune numit „DNA Journey”.[1]

 

ITV

Oti și Motsi Mabuse apar la DNA Journey.

Oti și Motsi Mabuse au fost recent în Africa de Sud pentru această emisiune care urmărește strămoșii diferitelor personalități TV. Ele trebuie să folosească ADN-ul pentru că există foarte puține înregistrări scrise pentru mulți oameni de culoare din Africa de Sud. Au fost încântate că sunt rude cu Nelson Mandela și Desmond Tutu.

 

Expertul de la Universitatea din Edinburgh le-a subliniat în cele din urmă că moștenirea lor datează de două sute de mii de ani, până la Eva și, în cele din urmă, a spus că are o imagine a strămoșului lor antic; în acest moment mă întrebam la ce să mă aștept din cauza credinței mele în Creație și că suntem într-adevăr rude cu Eva, dar nu de acum două sute de mii de ani.

 

El i-a arătat o poză cu un craniu, iar Oti și Motsi au fost din nou încântate. Dacă îmi amintesc bine, am fost informați recent de evoluționiști că l-au numit pe strămoșul nostru asemănător maimuțelor drept Eva. Chiar ar putea să spună așa ceva? Le-a arătat o diagramă care arăta că strămoșii lor sunt mai îndepărtați decât ai lui. [Cu siguranță] nu pot fi singura persoană care își dă seama ce spunea cu adevărat?

 

Mi-ar fi plăcut să le fi spus lui Oti și Motsi că toți ne tragem din Adam și Eva, că toți suntem speciali și Dumnezeu ne-a creat. Mă întreb dacă au înțeles cu adevărat ce spunea acest om, practic că erau mai jos în arborele evolutiv decât el.

 

A urmărit cineva de la Creation această emisiune? Și ce părere a avut?

 

Sandra H.

 

Andrew Sibley răspunde:

 

Mulțumesc pentru întrebare, Sandra. Emisiunea a fost difuzată pentru prima dată la televiziunea din Marea Britanie în martie 20231, iar acum am urmărit-o pe Youtube.[2] Emisiunea vizează două dansatoare profesioniste celebre și foarte fermecătoare, surorile Oti și Motsi Mabuse, din Africa de Sud, și le caută istoria și legăturile familiale.[3]

 

Ei găsesc unele dintre rudele lor și descoperă că sunt conectate cu regalitatea (nobilimea Kekana din Hammanskraala) prin intermediul unei prințese tribale – și, de asemenea, cu regretatul președinte Nelson Mandela (1918–2013) și arhiepiscopul Desmond Tutu (1931–2021).

 

Spre sfârșitul emisiunii se întâlnesc cu profesorul Jim Wilson, un genetician uman de la Universitatea Edinburgh. El le informează despre ADN-ul lor mitocondrial (ADNmt) și sugerează că acesta le leagă prin linie maternă de cel mai recent strămoș comun al umanității (MRCA), numit și Eva Mitocondrială și despre care se spune că a trăit acum 200 000 de ani. Profesorul Wilson a subliniat că nu a fost Eva biblică.

 

Pentru creaționiștii biblici, ideea unei MRCA feminine este în concordanță cu relatarea lui Adam și Eva, deși recunoaștem că, dintr-o perspectivă științifică, nu există o cerință logică ca să existe o singură femeie în viață la acel moment. Dar conform Bibliei, toată lumea de pe pământ este un descendent din același strămoș comun, Eva. Cu toate acestea, la cataclismul Potopului, populația umană a fost redusă la familia lui Noe formată din opt persoane.

 

Arborele schematic al rădăcinii diversității umane din Africa, în termenii haplogrupului L0 conform științei naturaliste. Scara verticală este probabilitatea maximă estimată a vârstei (în ka, acum o mie de ani). Scara de gri indică originea geografică probabilă (Africa de Est sau de Sud). MSA: Epoca de piatră de mijloc, LSA: Epoca de piatră târzie.

S-a descoperit că surorile au haplogrupul rar L0d (L0d2a), care este conectat cu poporul San din Africa de Sud. Wilson le-a arătat, de asemenea, un craniu al unui băiat, copilul Ballito Bay, care a trăit acum 2000 de ani ca parte a unei comunități de vânători-culegători și avea același haplogrup. ADN-ul acestui băiat a fost secvențial, iar unii oameni de știință cred că prelungește timpul divizării dintre oamenii moderni și grupurile umane anterioare până acum aproximativ 300 000 de ani (350 000–260 000 de ani),[4] deși Jim Wilson nu a susținut acest caz în cadrul emisiunii.

 

Potrivit oamenilor de știință seculari, omul modern a evoluat mai întâi în sudul Africii, apoi s-a răspândit în restul lumii. Mulți oameni cred în mod eronat că ADNmt găsit printre acești oameni din Africa de Sud reprezintă cele mai vechi descendențe. În realitate, toate liniile mitocondriale au aceeași vârstă, dar unele se ramifică „mai devreme” decât altele. Astfel, în lumea evoluționistă, se spune că unii oameni poartă ADNmt de la una dintre diviziunile timpurii și unii de la diviziunile ulterioare, dar acest lucru nu face ca linia lor să fie „mai veche” decât celelalte linii.

 

Carl Wieland de la CMI a remarcat cu mulți ani în urmă că rata de mutație a ADNmt este variabilă și, în unele lucrări academice, ajunge la o mutație la 40 de generații, în comparație cu afirmația anterioară de o mutație la 600 de generații (vedeți A shrinking date for ‘Eve’).[5]

 

Pe linia feminină, aceasta reduce timpul până la cel mai recent strămoș comun la aproximativ 6000 de ani. În urma criticilor din partea oamenilor de știință naturaliști, acest lucru a fost bine apărat de Wieland în 2006. Cu toate acestea, aceste concluzii s-au bazat pe date foarte limitate. Lucrări mai recente au scos la iveală mult mai multe mutații mitocondriale și au arătat că rata mutațiilor este mult mai rapidă decât „una la 40 de generații”.

 

De fapt, ar putea fi cu ușurință la fel de mare ca o mutație la fiecare generație.[6] De asemenea, nu există niciun motiv să ne așteptăm ca ceasul mutației să bată întotdeauna în același ritm. Există mai multe moduri de a accelera ceasul și ne-am aștepta ca acest lucru să se fi întâmplat imediat după Potop.[7]

 

Este rasistă ipoteza evolutivă „Din afara Africii”?

În ceea ce privește un rasism inerent în afirmația științei seculare, există într-adevăr o moștenire a rasismului în doctrina evoluției, cu echipe concurente de oameni de știință evoluționiști care caută cele mai vechi rămășițe de hominid din Africa; de exemplu, descoperirea lui Homo naledi în 2013 în Africa de Sud. Astfel de speculații evolutive rasiste au fost inițial prilejuite de observația că mulți oameni de origine africană aveau trăsături faciale proeminente și piele întunecată, idei care persistă și astăzi. Darwin a scris că:

 

„De aceea, este probabil ca Africa să fi fost locuită anterior de maimuțe dispărute, strâns aliate cu gorila și cimpanzeul; și întrucât aceste două specii sunt acum aliații cei mai apropiați ai omului, este oarecum mai probabil ca strămoșii noștri timpurii să fi trăit pe continentul african decât în altă parte.”[8]

 

Thomas Huxley, un apropiat și apărător al lucrării lui Darwin, a comentat după cum urmează:

 

„… dacă plasăm A, creierul european, B, creierul Bosjesman [oamenii San din Africa de Sud] și C, creierul de urangutan, într-o serie, diferențele dintre A și B, în măsura în care au constatate, sunt de aceeași natură ca și cele dintre B și C.”[9]

 

O origine evolutivă a omului în Asia a fost propusă și din cauza problemelor tot mai mari ale teoriei „Din afara Africii”.[10] Cu toate acestea, toate aceste idei, de la Darwin până în zilele noastre, sunt rasiste și denigrează imaginea lui Dumnezeu în ființele umane. Istoricul A.N. Wilson a scris o carte (2017) ca răspuns la fundamentul și influența evoluției (revizuită aici[11]) și a comentat pe blogul său:

 

„Va fi interesant să vedem cât mai durează până când cineva va citi Descent of Man a lui Charles Darwin și va decide ca statuia lui să fie scoasă din Muzeul de Istorie Naturală. El nu era doar profund rasist, la fel ca mulți victorieni. El a fost, mai ales în acea carte dezgustătoare [The Descent of Man, and Selection in Relation to Sex, 1871], cel care a încercat să-i dea rasismului o justificare „științifică”.”[12]

 

Rezumat

Deși profesorul Jim Wilson (din DNA Journey) a spus că Eva mitocondrială nu este aceeași cu Eva biblică, dovezile științifice pentru posibilitatea unor rate mai rapide de mutație, așa cum a subliniat Wieland, demonstrează că este în concordanță cu relatarea biblică a creației recente a lui Adam și a Evei.

 

Credința în evoluție a fost influențată în trecut de gândirea rasistă și, de asemenea, i-a dat o justificare la un nivel fundamental. Darwin și Huxley au făcut declarații pe care societatea modernă le-ar considera a fi extrem de păgubitoare pentru oamenii africani. Observăm că mulți geneticieni moderni care acceptă evoluția nu sunt neapărat rasiști în propriile convingeri, dar cu siguranță punem la îndoială moștenirea îngrozitoare a gândirii evoluționiste.

 

Salutări,

 

Andrew Sibley

 

Autor: Andrew Sibley

Sursa: Creation.com | Documentary series ‘DNA Journey’ goes to Africa

 

Traducător: Cristian Monea

 

[1] Series 5, part 4 of: ITV, DNA Journey, Voltage TV/Mitre Productions, ITV.com, difuzat pe 28 Martie 2023.

 

[2] DNA Journey (Oti and Motsi), youtube.com/playlist?list=PLUBbFCvgQ5Vte1aZLlaVoPMxNDzVYdqoK, 29 Martie 2023; accesată la 15 Aprilie 2023.

 

[3] Motsi este jurat la emisiunea „Strictly Come Dancing” de la BBC din Marea Britanie, în timp ce Oti a fost dansatoare profesionistă la același spectacol (cunoscut sub numele Dancing with the Stars, în SUA).

 

[4] Schlebusch, C.M. și colab., Southern African ancient genomes estimate modern human divergence to 350,000 to 260,000 years ago, Science 358(6363):652–655, 2017.

 

[5] Wieland, C., A shrinking date for ‘Eve’, J. Creation 12(1):1–3, Aprilie 1998.

 

[6] Madrigal L. și colab. High mitochondrial mutation rates estimated from deep-rooting Costa Rican pedigrees, Am. J. Phys. Anthropology 148:327–333, 2012.

 

[7] Carter, R.W., Patriarchal drive in the early post-Flood population, J. Creation 33(1):110–118, 2019.

 

[8] Darwin, C., The Descent of Man, ed. a 2-a, John Murray, Londra, p. 155–156, 1890.

 

[9] Huxley, T.H., On the zoological relations of Man with the Lower Animals, Natural History Review 1:67–84, 1861.

 

[10] Barras, C., Ancient skull from China may rewrite our origins, New Scientist 236(3152):9, 18 Noiembrie 2017.

 

[11] Bergman J., Deconstructing Darwinism—a theory gone bad, a world gone mad, a review of: Charles Darwin: Victorian Mythmaker, de A.N. Wilson, J. Creation 32(3):25–30, Decembrie 2018.

 

[12] Wilson, A.N., Must Darwin fall? theoldie.co.uk, 22 Iunie 2020.

 

https://facerealumii.ro/dna-journey-stramosi/

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial

https://www.youtube.com/watch?v=WHRZNmNz4iY&t=2421s

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

15 întrebări pentru evoluționiști

 

DONALD JAMES BATTEN

 

Evoluționismul

 

Evoluția: originea naturalistă a vieții și diversității ei

 

(Teoria Generală a Evoluției, așa cum este recunoscută de evoluționiști proeminenți, include și originea vieții;)

 

  1. Cum a apărut viața? Profesorul Paul Davies, adept al evoluționismului, a recunoscut: „Nimeni nu știe cum un amestec de substanțe chimice fără viață s-au organizat spontan în prima celulă vie.” (1) Andrew Knoll, profesor de biologie, Harvard, a spus: „nu știm cu adevărat cum a apărut viața pe această planetă”.(2) O celulă simplă are nevoie de câteva sute de proteine.

 

Chiar dacă fiecare atom din univers ar reprezenta un experiment cu toți aminoacizii corecți prezenți pentru fiecare vibrație moleculară posibilă în presupusa eră a evoluției universului, nu s-ar forma nici măcar o proteină funcțională de dimensiuni medii. Deci, cum a apărut viața cu sute de proteine ​​doar prin chimie fără un design inteligent?

 

  1. Cum a apărut codul ADN? Codul este un sistem lingvistic sofisticat, cu litere și cuvinte în care semnificația cuvintelor nu are nicio legătură cu proprietățile chimice ale literelor – la fel cum informațiile de pe această pagină nu sunt un produs al proprietăților chimice ale cernelii (sau pixelilor dintr-un ecran). Ce alt sistem de codare a existat fără un design inteligent? Cum a apărut sistemul de codificare ADN fără a fi creat?

 

 

  1. Cum ar putea mutațiile – greșeli accidentale de copiere („literele” ADN schimbate, șterse sau adăugate, genele duplicate, inversii cromozomiale, etc.) – să creeze volume imense de informații în ADN-ul viețuitoarelor? Cum ar putea astfel de erori să creeze 3 miliarde de litere de informație ADN pentru a schimba un microb într-un microbiolog?

 

Există informații despre modul în care se pot obține proteine, dar și despre controlul utilizării acestora – la fel cum o carte de bucate conține atât ingredientele, cât și instrucțiunile despre cum și când să se folosească. Unul fără altul este inutil. Mutațiile sunt cunoscute pentru efectele lor distructive, incluzând peste 1000 de boli umane, cum ar fi hemofilia. Rareori sunt utile. Dar cum poate amestecarea informației ADN existente să creeze o nouă cale biochimică sau nano-mașini cu multe componente, pentru a face posibilă evoluția „minunată” (de la supa primordială la oameni)?

 

De exemplu, cum a luat naștere un motor rotativ cu 32 de componente, cum ar fi sinteza ATP (care produce moneda energetică, ATP, pentru întreaga viață) sau roboți precum chinezina (un „poștaș” care livrează colete în interiorul celulelor)?

 

  1. De ce este selecția naturală, un principiu recunoscut de creaționiști, predată ca „evoluție”, ca și cum ar explica originea diversității vieții? Prin definiție, este un proces selectiv (selectând din informațiile deja existente), deci nu este un proces creativ. Ar putea explica supraviețuirea celui mai adaptat (de ce anumite gene favorizează vietățile mai mult în anumite medii), dar nu și sosirea celui mai adaptat (de unde au venit genele și vietățile, în primul rând).

 

Moartea indivizilor care nu se adaptează unui mediu și supraviețuirea celor care se adaptează nu explică originea trăsăturilor care fac un organism adaptat unui mediu. De exemplu, cum variațiile minore înainte-înapoi ale ciocurilor cintezelor explică originea ciocurilor sau a cintezelor? Cum explică selecția naturală evoluția dintr-o supă primordială?

 

iStockphoto Toată lumea recunoaște designul într-o vază de sticlă, dar evoluționiștii refuză să creadă că și florile din vază trebuie să fi fost proiectate. Problema nu este că ele nu au un design, ci au un design prea evident.5. Cum au apărut noi căi biochimice, care implică mai multe enzime ce lucrează împreună în succesiune? Fiecare cale și nano-mașină necesită mai multe componente proteice/enzimice pentru a funcționa. Cum au creat accidentele norocoase chiar și una dintre componente, să nu mai vorbim de 10 sau 20 sau 30 în același timp, adesea într-o secvență programată necesară.

 

Biochimistul Franklin Harold a scris: „trebuie să recunoaștem că în prezent nu există nicio relatare detaliată despre evoluția darwiniană a oricărui sistem biochimic sau celular, ci doar o varietate de speculații iluzorii.”(3)

 

  1. Lucrurile vii arată ca și cum ar fi fost proiectate, deci cum știu evoluționiștii că nu au fost proiectați? Richard Dawkins a scris: „biologia este studiul lucrurilor complicate care par să fi fost proiectate cu un scop.”4 Francis Crick, co-descoperitorul structurii dublu elicoidale a ADN-ului, a scris: „Biologii trebuie să țină în permanență minte că ceea ce văd nu a fost proiectat, ci mai degrabă a evoluat.”(5)

 

Problema evoluționiștilor este că lucrurile vii arată un design prea evident. Cine obiectează atunci când un arheolog spune că produsele de olărit indică designul uman? Cu toate acestea, dacă cineva atribuie designul din lucrurile vii unui designer, acest lucru nu este acceptabil. De ce ar trebui să fie limitată știința la cauze naturalistice, mai degrabă decât la cauze logice?

 

  1. Cum a apărut viața multicelulară? Cum au putut celulele să se adapteze supraviețuirii individuale, să „învețe” să coopereze și să se specializeze (inclusiv suferind moartea celulară programată) pentru a crea plante și animale complexe?

 

  1. Cum a apărut sexul? Reproducerea asexuată oferă de până la două ori mai mult succes reproductiv („fitness”) pentru aceleași resurse ca și reproducerea sexuată, deci cum ar putea să obțină acestea din urmă suficiente avantaje pentru a fi selectate? Și cum ar fi putut inventa numai fizica și chimia aparatele complementare necesare simultan (procesele neinteligente nu pot planifica o coordonare viitoare a organelor masculine și feminine).

 

Fotografie de Joachim Scheven Crabul-potcoavă este unul dintre miile de organisme ce trăiesc astăzi, care arată puține schimbări față de fosilele 9. De ce lipsesc nenumăratele milioane ale (multe așteptatelor) fosile de tranziție? Darwin a remarcat problema și aceasta rămâne în continuare. Arborii genealogici evolutivi din manuale se bazează pe imaginație, nu pe dovezi fosile.

 

Faimosul paleontolog (și evoluționist) din Harvard, Stephen Jay Gould, a scris: „Raritatea extremă a formelor de tranziție din istoria fosilă persistă ca secretul comercial al paleontologiei”.(6) Și alți experți fosili evoluționiști recunosc această problemă.

 

  1. Cum se face că „fosilele vii” rămân neschimbate de-a lungul presupuselor sute de milioane de ani, dacă evoluția a schimbat viermi în oameni în același interval de timp? Profesorul Gould a scris: „Menținerea stabilității în cadrul speciilor trebuie considerată o problemă majoră a evoluției.” (7)

 

  1. Cum a creat chimia oarbă mintea / inteligența, sensul, altruismul și moralitatea? Dacă totul a evoluat și am inventat pe Dumnezeu, conform învățăturii evoluționiste, care este scopul sau sensul vieții umane? Ar trebui studenții să învețe nihilismul (viața este lipsită de sens) la orele de știință?

 

  1. De ce este tolerată povestirea despre evoluționismul de tip „așa-cum-este”? Evoluționiștii recurg adesea la povești flexibile pentru a „explica” observațiile contrare teoriei evoluției. Membru al NAS (SUA), Dr. Philip Skell, a scris: „Explicațiile darwiniene pentru astfel de lucruri sunt adesea prea subtile: selecția naturală îi face pe oamenii să fie ego-centriști și agresivi – cu excepția cazului când îi face altruiști și pașnici.

 

Sau selecția naturală produce bărbați virili care își răspândesc cu nerăbdare sămânța – cu excepția cazului în care preferă bărbații care sunt credincioși protectori și îngrijitori. Când o explicație este atât de largă încât poate explica orice comportament, este dificil să o testezi experimental, cu atât mai puțin să o folosești ca un catalizator pentru descoperirea științifică.

 

  1. Unde sunt descoperirile științifice datorate evoluției? Marc Kirschner, Președintele Departamentului de Biologia Sistemelor, la Școala Medicală Harvard, a declarat: „De fapt, în ultimii 100 de ani, aproape toată biologia a evoluat independent de evoluție, cu excepția biologiei evolutive însăși. Biologia moleculară, biochimia, fiziologia nu au luat în considerare deloc evoluția.”(9)

 

Dr. Skell a scris: „Cunoașterea noastră privind modul în care funcționează aceste organisme de fapt, și nu speculațiile referitoare la modul în care ele ar fi apărut cu milioane de ani în urmă, este esențială medicilor, veterinarilor, fermierilor … .”(10) Evoluția de fapt împiedică descoperirea medicală.11 Atunci, de ce școlile și universitățile predau evoluția atât de dogmatic, furând timp din biologia experimentală care aduce atâtea beneficii umanității?

 

  1. Știința presupune experimentarea pentru a descoperi cum funcționează lucrurile; cum operează. De ce este evoluția, o teorie despre istorie, predată ca și cum ar fi aceeași cu această știință operațională? Nu poți face experimente, sau chiar observa ce s-a întâmplat, în trecut. Întrebat dacă evoluția a fost observată, Richard Dawkins a spus: „Evoluția a fost observată. Doar că nu a fost observată în timp ce se întâmplă.” (12)

 

  1. De ce este o idee fundamental religioasă, un sistem de credințe dogmatice (evoluționismul) care nu reușește să explice dovezile, predate la orele de știință? Karl Popper, faimosul filozof al științei, a spus: „Darwinismul nu este o teorie științifică testabilă, ci un program de cercetare [religioasă] metafizică …”(13) Michael Ruse, filosoful de știință evoluționist, a recunoscut: „Evoluția este o religie. Acest lucru a fost adevărat despre evoluție la început și este adevărat despre evoluție și astăzi.”(14) Dacă „nu poți preda religia la cursurile de știință”, atunci de ce se predă evoluția?

 

Autor: Don Batten

Sursa: Creation.com | 15 Questions for Evolutionists

 

Traducător: Cristian Monea

 

Referințe și note

 

Davies, Paul, Australian Centre for Astrobiology, Sydney, New Scientist 179(2403):32, 2003.

Knoll, Andrew H., PBS Nova interview, How Did Life Begin? July 1, 2004.

Harold, Franklin M. (Prof. Emeritus Biochemistry, Colorado State University) The way of the cell: molecules, organisms and the order of life, Oxford University Press, New York, 2001, p. 205.

Dawkins, R., The Blind Watchmaker, W.W. Norton & Company, New York, p. 1, 1986.

Crick, F., What mad pursuit: a Personal View of Scientific Discovery, Sloan Foundation Science, Londra, 1988, p. 138.

Gould, Stephen Jay, Evolution’s erratic pace, Natural History 86(5):14, Mai 1977.

Gould, S.J. and Eldredge, N., Punctuated equilibrium comes of age. Nature 366:223–224, 1993. R

Skell, P.S., Why Do We Invoke Darwin? Evolutionary theory contributes little to experimental biology, The Scientist 19(16):10, 2005.

As quoted in the Boston Globe, 23 October 2005.

Skell, P.S., The Dangers Of Overselling Evolution; Focusing on Darwin and his theory doesn’t further scientific progress, Revista Forbes, 23 Feb 2009; http://www.forbes.com/2009/02/23/evolution-creation-debate-biology-opinions-contributors_darwin.html.

E.g. Krehbel, M., Railroad wants monkey off its back, Creation 16(4):20–22, 1994; creation.com/monkey_back.

pbs.org/now/printable/transcript349_full_print.html>, 3 Decembrie, 2004.

Popper, K., Unended Quest, Fontana, Collins, Glasgow, p. 151, 1976.

Ruse, M., How evolution became a religion: creationists correct? National Post, pp. B1,B3,B7 May 13, 2000.

 

https://facerealumii.ro/15-intrebari-evolutionisti/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și a rezistenței împotriva tiraniei

 

AUGUSTO ZIMMERMANN

Efectele creștinismului în lume

 

Abstract

În statele de drept Occidentale, ne supunem legii atunci când scopul lor este menţinerea eficientă a puterii arbitrare a statului. Prin urmare, supremația legii este mult mai mult decât simpla existență a unor legi, deoarece ea cere statului să acționeze în conformitate cu principiile unei „legi superioare”.

 

Căutarea unei astfel de „legi superioare” presupune, totuși, o discuție morală despre ce ar trebui să reprezinte legile. Biblia a fost recunoscută istoric drept cea mai importantă carte pentru dezvoltarea atât a statului de drept, cât și a instituțiilor democratice din lumea occidentală. Cu toate acestea, am văzut în ultimele decenii o erodare profundă a drepturilor individuale, și o creștere a puterii de stat asupra vieții și libertății persoanelor.

 

Dacă viitorul pe care îl dorim pentru noi înșine și generațiile viitoare, este unul al libertății sub lege, și în niciun caz supunerea absolută față de voința arbitrară a autorităților, va trebui să restaurăm bazele biblice pentru statul de drept în lumea occidentală. Ca atare, statul de drept vorbește despre protecția libertăţii individului aşa cum a fost dată de Dumnezeu, și nu despre protecţia dictată de un guvern atotputernic, dotat cu puteri asemănătoare cu Dumnezeu, care promulgă legea asupra societății civile.

 

Creștinismul și conturarea individului

Rădăcinile moderne ale drepturilor și libertăților noastre individuale din lumea occidentală se regăsesc în creștinism. Recunoașterea prin lege a valorii intrinseci a fiecărei ființe umane nu a existat în cele mai vechi timpuri. Printre romani, legea a protejat instituțiile sociale, cum ar fi familia patriarhală, dar nu a salvat drepturile fundamentale ale individului, cum ar fi securitatea personală, libertatea conștiinței, libera exprimare, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere și așa mai departe. Pentru ei, individul era de valoare „numai dacă făcea parte din structura politică și putea să contribuie la rândul lui ca și cum scopul ființei lui era de a mări puterea statului”. (1) Potrivit lui Benjamin Constant, un mare filosof politic francez, este greșit să credem că oamenii se bucurau de drepturi individuale înainte de creștinism (2). De fapt, așa cum spunea Fustel de Coulanges, anticii nu aveau nici măcar ideea a ceea ce înseamnă.(3)

 

În anul 390, episcopul Ambrozie, care se afla în Milano, l-a forțat pe împăratul Teodosie să se pocăiască de masacrul său răzbunător de șapte mii de oameni. Acest fapt arată că, sub influența creștinismului, nimeni, nici măcar împăratul roman, nu ar fi mai presus de lege. Deasemenea în secolul al XIII-lea, nominaliștii franciscani au fost primii care au elaborat teorii juridice ale drepturilor date de Dumnezeu, ca drepturi individuale derivate dintr-o ordine naturală de „rațiune dreaptă” susținută de legile imuabile ale lui Dumnezeu. Pentru gânditorii medievali, nici măcar regele însuși nu putea încălca anumite drepturi ale subiectului, deoarece ideea de lege a fost atașată concepției biblice de dreptate creștină.

 

Creștinismul, statul de drept și libertatea individuală

Ideea că legea și libertatea sunt inseparabile este o altă moștenire a creștinismului. În consecință, voința revelată a lui Dumnezeu este privită drept „legea superioară” și, prin urmare, este pusă deasupra legii omului. Apoi, libertatea se găsește sub legea lui Dumnezeu, deoarece, după cum spune Biblia, „legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele” (Ps 18: 8).

 

În acest caz, oamenii au datoria morală de a nu respecta legile ce pervertesc legea lui Dumnezeu.

 

Fericitul Augustin a scris odată că o lege nedreaptă este o contradicție în termeni. Pentru el, legile omenești ar putea să nu fie în armonie cu legile superioare ale lui Dumnezeu, iar conducătorii care au adoptat astfel de legi nedrepte erau autorități fără verticală și ilegale. În cartea Despre Cetatea lui Dumnezeu, Sf. Augustin explică faptul că o autoritate civilă ce nu are în vedere justiția nu poate fi distinsă de o bandă de hoți. „Când dreptatea este luată, ce sunt regatele, nişte jafuri mari? Ce sunt înșiși hoţii, decât nişte mici regi? (4)

 

În același mod, Toma de Aquino (1225-1274) a considerat o lege nedreaptă ca fiind o „lege strâmbă” și, ca atare, nimeni nu ar trebui să i se supună. Conducătorii care adoptă „legea” nedreaptă nu mai sunt autorități în sensul legal, devenind simpli tirani. Cuvântul „tiranie” vine de la termenul grecesc pentru „regula seculară”, ceea ce înseamnă o regulă a oamenilor în locul statului de drept.

 

Declarând egalitatea tuturor sufletelor umane în fața lui Dumnezeu, creștinismul i-a obligat pe regii Angliei să recunoască supremația legii divine asupra voinței lor arbitrare.

 

„Regimul monarhului absolut provenit de la legea imperiului Roman, a fost astfel contracarat și transformat într-un monarh ce se supune legii.” (5)

 

Religia creștină a lucrat acolo ca o forță civilizatoare și de înlăturare a despotismului. Așa cum se poate spune: „Mesajul Bibliei i-a înălțat la decenţă pe barbarii băutori de sânge ai insulelor Britanice”. (6)

 

La vremea emiterii documentului Magna Carta în Anglia (1215), un judecător regal numit Henry de Bracton (1268) a scris un tratat masiv despre principiile dreptului și justiției. Bracton este în general considerat „părintele dreptului comun”, deoarece cartea sa De legibus et consuetudinibus Anglia este una dintre cele mai importante lucrări privind constituirea Angliei medievale. Pentru Bracton, aplicarea legii implică „o sancțiune justă care ordonă virtutea și interzice opusul său”, ceea ce înseamnă că legea statului nu se poate îndepărta niciodată de legile superioare ale lui Dumnezeu. După cum explică Bracton, jurisprudența a fost „știința celor drepți și nedrepți”.(7) Și a declarat, de asemenea, că statul este sub Dumnezeu și sub lege, pentru că legea îl face pe împărat. Căci nu există nici un rege care să guverneze prin voință decât prin lege. (8)

 

Credința creștină a oferit poporului Angliei o stare de libertate care s-a bazat pe prezumția creștină că legea lui Dumnezeu lucrează întotdeauna pentru binele societății. Odată cu convertirea lor la creștinism, regii Angliei nu au mai avut o putere arbitrară asupra vieții și a proprietății indivizilor, schimbând legile de bază ale împărăției după buna lor plăcere. Mai degrabă li s-a spus despre promisiunea lui Dumnezeu din cartea Isaia, de a se ocupa de autoritățile civile care adoptă legi nedrepte (Isaia 10: 1). De fapt, Biblia conține multe pasaje condamnând perversiunea justiției de către autoritățile civile (Prov 17,15, 24:23, Ieșire 23: 7, Deut 16:18, Avacum 1: 4, Isa 60:14, Plângeri 3,34). Explicând de ce cetățenii Angliei aveau mult mai multă libertate decât omologii lor francezi, Charles Spurgeon (1834-1892) a declarat:

 

„Nu există pământ sub soare unde există o Biblie deschisă și o Evanghelie propovăduită, unde un tiran poate să-și păstreze locul… Să se deschidă Biblia pentru a fi citită de toți oamenii și nici un tiran nu va putea conduce mult în pace. Anglia își datorează libertatea Bibliei; iar Franța nu va avea niciodată libertate, de lungă durată și bine stabilită, până când ea nu va veni să respecte Evanghelia, pe care a respins prea mult … Religia lui Iisus îi face pe oameni să gândească, și a-i face pe oameni să gândească este periculos pentru puterea unui tiran.” (9)

 

Motive pentru un guvern civil

Prima referire la guvernarea civilă în Sfintele Scripturi se găsește în capitolul 9 din cartea Facerii. În acest capitol, Dumnezeu poruncește pedeapsa capitală pentru cei care iau viața ființelor umane, care sunt creați după chipul lui Dumnezeu. În acest sens, dreptul de a executa ucigași nu aparține în sine oficialilor guvernamentali, ci lui Dumnezeu care este autorul vieții și comandă pedeapsa cu moartea pentru omor în mai multe pasaje din Sfânta Scriptură (Ieșire 21:12, Num. 35: 33). Astfel, viața poate fi luată de la un individ numai dacă autoritățile civile o aplică sub legea și supravegherea lui Dumnezeu, deoarece sfințenia vieții umane este baza pe care Dumnezeu sancționează pedeapsa capitală. După cum explică John Stott:

 

„Pedeapsa capitală, potrivit Bibliei, departe de a micșora viața umană prin solicitarea morții ucigașului, demonstrează valoarea sa unică, cerând un echivalent exact cu moartea victimei.” (10)

 

Statul este un „rău necesar” ce trebuie supus legilor superioare ale lui Dumnezeu. După ce păcatul a intrat în lume, a devenit necesară înființarea guvernului civil pentru a opri violența. Cu toate acestea, statul nu a fost prevăzut în planul inițial al lui Dumnezeu pentru omenire, deoarece pune pe unii oameni într-o poziție de autoritate asupra altora. La începutul creației, însă, Facerea ne spune că bărbatul și femeia au trăit în strânsă părtășie cu Dumnezeu, sub autoritatea Sa directă și unică. (11)

 

Apoi Thomas Paine (1737-1809), un necreștin, a exprimat viziunea biblică asupra lumii când a rostit aceste cuvinte:

 

„Guvernul, chiar și în starea lui cea mai bună, nu este decât un rău necesar; în starea cea mai rea, unul intolerabil; pentru că atunci când suferim sau suntem expuși acelorași mizerii de către un guvern, la care ne-am putea aștepta într-o țară fără guvern, frustrarile noastre sunt intensificate prin faptul că furnizăm mijloacele prin care suferim. Guvernul, ca și rochia, este peticul inocenței pierdute; palatele împăraților sunt construite pe ruinele arborilor paradisului”.

(12)

Înțelegerea guvernării civile ca rezultat al condiției noastre păcătoase justifică doctrina limitării puterilor statului. Ea a inspirat, atât în ​​Marea Britanie, cât și în America, instituirea unei ordini constituționale bazate pe controale și balanțe între ramurile guvernului – și anume legislativ, executiv și juridic.

 

Din moment ce toate ființele umane se nasc dintr-o natură păcătoasă, funcțiile statului ar trebui să fie verificate legal, deoarece niciunei ființe umane nu i se poate încredința prea multă putere.

 

Deoarece Dumnezeu a insuflat în fiecare dintre noi o dorință de libertate, tirania politică, așa cum a explicat Lordul Fortescue (1394-1479), este încercarea autorităților civile de a înlocui libertatea naturală printr-o condiție de servitute care satisface doar scopurile vicioase ale „conducători răi”. După cum a spus Fortescue, legea Angliei a oferit libertate poporului doar pentru că era îndatorată în totalitate față de Sfânta Scriptură. Astfel a citat din evanghelia după Marcu cap.2, vers.27 pentru a arăta că regii sunt chemați să conducă / guverneze de dragul împărăției, nu invers. În acest sens el deasemenea a remarcat:

 

“O lege este neapărat judecată drept crudă dacă sporește servitutea și diminuează libertatea, după care natura umană tânjește întotdeauna. Pentru că servitutea a fost introdusă de bărbați în scopuri vicioase. Dar libertatea a fost insuflată în natura umană de Dumnezeu. Prin urmare, libertatea luată de la oameni întotdeauna dorește să se întoarcă, așa cum este întotdeauna cazul când libertatea naturală este refuzată. Deci cel care nu favorizează libertatea este nerușinat și crud.” (13)

 

Prin plasarea legilor superioare ale lui Dumnezeu deasupra legilor umane, Sir Edward Coke (1552-1634) a considerat că legile fundamentale ale Angliei nu au fost concepute de stat, ci „scrise cu degetul lui Dumnezeu în inima omului”.(14) Coke a descris constituția Angliei ca un „sistem armonios” susținut în primul rând de legile superioare ale lui Dumnezeu. Apoi a continuat să declare că niciun statut adoptat de Parlament nu este valabil dacă nu Ȋl respectă pe Dumnezeu și legea. În cele din urmă, Lordul Coke a subliniat cu înțelepciune:

 

„În natură, vedem distincția infinită a lucrurilor care decurg dintr-o unitate, precum multe râuri dintr-o fântână, în corpul omului multe artere provin de la inimă, multe vene dintr-un ficat și multe sinapse din creier: această unitate admirabilă și impreuna-lucrare în diversitatea lucrurilor decurge doar de la Dumnezeu, fântâna și fondatorul tuturor legilor și constituțiilor bune”. (15)

 

Cum ideea de „evoluție” erodează statul de drept

 

Plasarea legilor superioare ale lui Dumnezeu deasupra celor umane a început să fie mai puternic provocată în secolul al XIX-lea. După lucrarea lui Charles Darwin, credința în evoluție presupunea inexistența ordinii morale naturale a lui Dumnezeu ca sursă principală de drept pozitiv. Astfel, pozitiviştii jurişti au decis să considere legea pozitivă a statului ca un simplu rezultat al forţei şi al luptei sociale. Pe scurt, un produs al voinței umane.

 

Dar dacă legile sunt prinse în credința „evoluției”, legile nu mai pot fi considerate ca având o moralitate transcendentă. Atunci însăși ideea de guvern sub lege își pierde fundația filosofică și, în consecință, societățile încep să nu aibă o condiție morală a culturii juridice care să le permită să împiedice în mod eficient apariția unui stat atotputernic. (16) După cum a subliniat JR Rushdoony:

 

„Când omul se preocupă de propria sa evoluție prin intermediul statului, statul devine un simbol absolut. Hegel, în acceptarea evoluției sociale, a făcut statul noul dumnezeu al ființei. Urmaşii lui Hegel în absolutizarea statului sunt marxiștii, fabienii și alți socialiști… Pe scurt, Dumnezeu și legea lui transcendentă sunt abandonate în favoarea unui nou zeu: statul. Evoluția duce astfel nu numai la revoluție, ci și la totalitarism. Teoria evoluționistă socială, așa cum a ajuns să se concentreze în Hegel, a făcut statul noul dumnezeu al ființei. Gândirea evoluționistă biologică, așa cum s-a dezvoltat de la Darwin, a făcut revoluția un mare instrument al acestui nou zeu și mijloacele de a înființa acest nou zeu, statul socialist științific.” (17)

 

În spatele fiecărei ordini juridice există întotdeauna un zeu, fie el Însuși Dumnezeu, fie aceia care au control asupra mecanismului de stat. (17) Statul devine un zeu în el însuși dacă nu există o raportare la o lege și o autoritate superioară. Oricând legea și statul sunt privite ca singura sursă de legalitate, conducătorii civili devine autorități atotputernice asupra vieții și libertății individului. Nu poate fi invocată nicio protecția legată împotriva tiraniei, dacă supremația legilor superioare ale lui Dumnezeu nu prevalează în societate. Douglas W. Kmiec, profesor de drept la Universitatea din Notre Dame, a remarcat corect:

 

„Perspectivele și opiniile antagoniste planului lui Dumnezeu, fie ele modelate în adoptări legislative sau spontan pe o perioadă lungă de timp prin hotărâri judecătoreşti, nu conduc la nişte legi statornice și au dus și continuă să duc la spulberarea fericirii noastre.” (18)

 

Complexitatea lucrurilor care funcţionează împreună în univers indică existența unui legiuitor suprem. După cum vedem lumea, trebuie să recunoaștem că mișcările sale sunt dirijate de reguli invariabile și fixe. Dacă există legi care susțin lumea, atunci cine a creat aceste legi?

 

În acest sens, după a comentat Montesquieu:

 

„Cei care afirmă că o fatalitate oarbă ar fi putut produce diferitele efecte pe care le vedem în această lume sunt vinovați de o absurditate foarte mare; căci ce poate fi mai absurd decât să pretindem că o fatalitate oarbă poate produce ființe inteligente?”

 

„Dumnezeu este legat de univers ca și Creator și Proniator. Legile prin care El a creat toate lucrurile sunt cele prin care El păstrează totul. El acționează conform acestor legi, deoarece El le cunoaște; El le cunoaște pentru că le-a făcut; și le-a făcut pentru că sunt din înțelepciunea și puterea Lui.

 

„Ființele particulare inteligente pot avea legi proprii, dar au și altele pe care niciodată nu le-au făcut… A spune că nu este nimic just sau nedrept decât ceea ce este poruncit sau interzis de legi pozitive [umane] este același lucru cu a spune că înainte de descrierea unui cerc, toate razele nu au fost egale.

 

„Prin urmare, trebuie să recunoaștem existența relațiilor de justiție antecedente legii pozitive și prin care acestea sunt stabilite … Dacă există ființe inteligente care au beneficiat de o altă ființă, ar trebui să fie recunoscătoare; dacă o ființă inteligentă a creat o altă ființă inteligentă, aceasta din urmă ar trebui să continue în starea inițială de dependență.

 

„Dar lumea inteligentă este departe de a fi atât de bine guvernată cum e cea fizică. Căci, deși prima are legile ei care sunt de natură proprie invariabile, totuși nu se supune lor așa de exact ca și lumea fizică. Acest lucru esta cauzat de faptul că, pe de o parte, ființele umane inteligente sunt de natură finită și, prin urmare, pot greși; și, pe de altă parte, natura lor le cere să fie libere. Prin urmare, ele nu se conformează în mod constant legilor lor primare; și chiar și pe acelea date de ele, le încalcă frecvent.

 

„Omul, ca ființă fizică, este, ca și alte corpuri, guvernat de legi invariabile. Fiind o ființă inteligentă, el încalcă neîncetat aceste legi stabilite de Dumnezeu și schimbă chiar și pe cele pe care el însuși le-a stabilit. Apoi, el este lăsat la propria sa voie, deși este o ființă limitată și subiect al ignoranței și erorii. Chiar și cunoașterea imperfectă pe care o are, o pierde ca pe o creatură sensibilă atunci când este grăbită de o mie de pasiuni impetuoase. O astfel de ființă ar putea uita în fiecare clipă pe Creatorul său. Din acest motiv, Dumnezeu i-a reamintit obligațiile sale prin legea religiei [iudeo-creștine]. (19)

 

Legea lui Dumnezeu deasupra legii statului

Când vine vorba de termenii legalității intelectul uman nu ar trebui să fie referința de bază, pentru că fiecare din noi este afectat de natura sa păcătoasă. Apoi, drepturile noastre de bază ar trebui considerate ca fiind cele revelate de Dumnezeu Însuși prin Sfintele Scripturi. Conforma doctrinei natura delecta, care înseamnă că natura umană a fost afectată de păcatul originar, legea nu trebuie să se bazeze pe înțelepciunea umană ci pe înțelepciunea lui Dumnezeu și pe voința Lui supremă. Așa cum Scriptura spune, “pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor” (Cor. 1, 25).

 

Statul de drept poate exista doar dacă autoritățile pot respecta prevalența ierarhică a legilor superioare ale lui Dumnezeu. Deși legea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, înțelepeciunea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, autoritățile umane sunt creaturi păcătoase care ar putea avea mintea controlată de dorințele trupului. Ele pot fi sclavi ai păcatului și rebeli împotriva lui Dumnezeu, deși cetățenii care aleg oameni păcătoși și ascultă de conducerea lor vicioasă sunt și ei deseamenea sclavi ai păcatului.

 

Ȋntrebarea fundamentală a statului de drept: ce autoritate vrem ca sursă superioară de putere asupra noastră, autoritatea unui Dumnezeu iubitor sau autoritatea unui conducător uman păcătos. Dacă vom decide pentru conducătorul păcătos, atunci, cum spune R.J. Rushdoony „nu avem dreptul să ne plângem de creșterea totalitarismului, de creșterea tiraniei – am cerut-o”. (20)

 

Pentru a evita tirania, William Blackstone (1723-1780) a declarat odată că nici o lege umană nu ar putea fi valabilă dacă contrazice legile superioare ale lui Dumnezeu care mențin și reglementează drepturile omului naturale la viață, libertate și proprietate. (21)  Conform înțelegerii biblice a lui Blackstone despre lege:

 

„Nici o lege umană nu ar trebui să sufere pentru a contrazice legile [lui Dumnezeu]… Iar, dacă o lege umană ar permite sau ne va cere să comitem (o faptă necreştina), suntem obligați să încălcăm legea umană sau altfel trebuie vom ofensa atât legile naturale cât și pe cele divine.” (22)

 

Înțelegerea biblică a rezistenței legale împotriva tiraniei

Când Dumnezeu deleagă autoritatea supremă conducătorilor umani, ei nu au nici o libertate să o folosească pentru a justifica tirania. De fapt, există exemple destul de remarcabile în Sfintele Scripturi, în care Dumnezeu poruncește în mod explicit neascultarea civilă împotriva statului. De exemplu, moașele egiptene au refuzat să se supună ordinului lui Faraon de a ucide copiii evrei: „Moașele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi pe băieţi să trăiască”. (Ieşirea 1:17). La fel, 3 tineri evrei nu au ascultat de regele babilonian Nabucodonosor, când a comandat tuturor să se închine și să slăvească chipul său de aur (Daniel 6). Proorocul Daniel deasemenea a refuzat să asculte un decret dat de regele Darius care forța pe toată lumea să nu se roagă niciunui dumnezeu sau om în afara sa.

 

În Noul Testament, avem exemplul atitudinii primilor apostoli față de sinedriu, un consiliu evreiesc de preoți și învățători ai legii. Consiliul le-a ordonat să nu predice în numele lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, în Fapte scrie că apostolii au refuzat să se supună deciziei lor și precum apostolul Petru a declarat cu îndrăzneală: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5:29). De fapt, zelul apostolilor pentru Dumnezeu a fost atât de mare încât au refuzat să fie reduşi la tăcere de către conducătorii nedrepți, chiar dacă un astfel de refuz a dus la arestarea și/sau execuția lor. Se considerau pe ei înșiși legați de Legea lui Dumnezeu de la început, și au continuat să predice Evanghelia ca și cum nu ar fi existat nicio interzicere. Pentru a fi ascultate, autoritățile civile trebuie ele însele mai întâi să asculte de legea lui Dumnezeu. Așa cum John Stot puncta:

 

„Dacă statul comandă (îngăduie) ceea e Dumnezeu interzice, sau interzice ceea ce Dumnezeu comandă (îngăduie) atunci datoria noastră de creștini este să rezistăm, nu să ne supunem, să fim neascultători față de stat pentru a asculta de Dumnezeu… Oricând se emit legi care contrazic legea lui Dumnezeu, neascultarea civilă devină o datorie creștină.” (23)

 

Deși primii apostoli au considerat că este total legal să nu se supună legilor nelegiuite, adepții de astăzi ai lui Hristos ar dori să citeze din capitolul 13 din Epistola Sf. Pavel către Romani pentru a justifica respectarea regulilor imorale ale dreptului pozitiv. Totuși, Pavel susține aici că ascultăm de autoritatea civilă căci ea nu este „frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea” (Romani 13,3). Dacă persoana care deține puterea de stat abuzează de puterea dată de Dumnezeu, „datoria noastră nu este de a ne supune, ci de a sta împotrivă”. (24)  Potrivit lui F.A. Schaeffer, o interpretare mai exactă a acestui pasaj ar indica în mod clar că „statul ar trebuie să fie un agent al justiției, reținând răul prin pedepsirea făptuitorului și de a proteja binele în societate. Când face invers, nu are autoritate corespunzătoare. Este o autoritate uzurpată și, ca atare, devine nelegiuită și este tiranie.” (25)

 

Dumnezeu a stabilit statul ca o autoritate delegată, nu ca o putere autonomă mai presus de lege. Când ascultăm de stat nu e ca și cum ascultăm de indivizii care sunt la cârma mașinăriei statale, ci o facem din ascultare față de o autoritate dată de Dumnezeu care are poruncă de la Dumnezeu să promoveze principiile naturale ale libertății și jutiției. Prin urmare așa cum explica Papa Ioan al XXIII-lea în enciclica  “Pacel in Terris”:

 

„Din moment ce dreptul la a porunci este cerut de ordinea morală și are izvorul în Dumnezeu, rezultă că, dacă autoritățile civile adoptă legi sau ordonă ceva ce se opune ordinii morale și, prin urmare este contrar voinței lui Dumnezeu, nici legile făcute și nici autorizația primită nu se pot lipi pe conștiința cetățenilor, din moment ce Dumnezeu are un drept mai mare de a fi ascultat, decât omul. . În caz contrar, autoritatea se descompune complet și are ca rezultat un abuz rușinos.” (26)

 

Pentru că Sf. Pavel a spus despre Cuvântul lui Dumnezeu că nu poate fi legat (2 Tim. 2, 9), dreptul de a rezista împotriva tiraniei este un element important al sistemului de legi poruncit de Dumnezeu. Din acest motiv, așa cum spunea John Knox (1513-1572), rebelii împotriva unui legi imorale sunt ca și cei care se opun diavolului în persoană, “cel care abuzează de sabia și autoritatea lui Dumnezeu.” (27) Knox a afirmat că oricui îndrăznește să conducă asupra unei națiuni împotriva legii lui Dumnezeu i se poate sta împotrivă, chiar și prin forță dacă este necesar. (28) Dacă un conducător civil își dorește în mod clar să distrugă fundația creștină a societății

 

“Dumnezeu a poruncit să nu-l ascultăm, ci dimpotrivă a fost deacord și a răsplătit pe toți cei care s-au opus poruncilor ne-dumnezeiești și pline de ură oarbă.” (29)

 

Samuel Rutherford (1600-1661), un presbyterian scoțian, precum John Knox, a dezvoltat în „Lex Rex” o doctrină consistentă a rezistenței legale împotriva tiraniei politice. Potrivit lui Rutherford, dacă oamenii doresc să se elibereze efectiv de o asemenea tiranie, atunci ei vor trebui să-și păstreze dreptul inalienabil de a nu se supune în cele din urmă legislației nedrepte. Pentru el, „o putere etică, politică sau morală, de a asupri, nu este de la Dumnezeu și nu este o putere [legală], ci o abatere licențioasă a unei puteri [legale]” (30). Ca răspuns la regaliștii cărora le plăcea să folosească capitolul 13 din Epistola către Romani pentru a condamna orice formă de rezistență împotriva guvernului, ca o rezistență împotriva lui Dumnezeu însuși, Rutherford a proclamat cu îndrăzneală:

 

“Este o blasfemie a crede sau a spune că un rege care bea sângele inocent și distruge Biserica lui Dumnezeu, comite aceleași acte de tiranie pe care le-ar face Dumnezeu dacă ar fi prezent aici.” (31)

 

John Locke (1634-1704), ale cărui idei legislative și politice au oferit justificarea legală a „Revoluției glorioase” din 1688 din Marea Britanie, a susținut că parlamentarii se poziţionează într-o „stare de război” împotriva societății ori de câte ori se străduiesc să distrugă drepturile „naturale” la viață, libertate și proprietate. Pentru Locke, niciun guvern nu are dreptul să reducă aceste drepturi fundamentale ale cetățeanului. Dacă ar fi așa, Locke susține că oamenii ar trebuie lăsați în mâinile lui Dumnezeu, sub acoperirea Lui împotriva oricărei forțe sau violențe. (32)

 

Părinții fondatori ai Americii au recunoscut pe deplin principiul rezistenței legale împotriva tiraniei și s-au bazat pe aceasta pentru a-și justifica acțiunile revoluționare împotriva guvernului britanic în 1776. Scrisă de către Thomas Jefferson, Declarația de Independență a SUA susține că revoluția este ultimul recurs al unui popor liber împotriva „unui lung șir de abuzuri și uzurpări” din partea guvernului. Astfel, ei și-au justificat acțiunile pe motiv că Dumnezeu a înzestrat fiecare ființă umană cu drepturi naturale la viață, libertate și căutarea fericirii, care sunt drepturi fundamentale pe care nici statul nu le poate lua de la ei.

 

Bineînțeles, orice mișcare revoluționară, după cum spune Papa Paul al VI-lea în enciclica sa „Popularum Progressio”, nu poate fi justificată decât în situații extraordinare „în care există o tiranie manifestă, de lungă durată, care ar aduce mari daune drepturilor personale fundamentale și prejudicii periculoase la binele comun al țării.” (33) Cu toate acestea, recurgerea la violență, ca mijloc de a îndrepta greșelile statului împotriva statului de drept, riscă să producă noi forme de nedreptate. De aceea, Papa Paul al VI-lea a afirmat de asemenea că mișcarea revoluționară poate fi efectuată doar ca ultim remediu împotriva tiraniei îndelungate, deoarece, așa cum a spus el, „un rău adevărat nu trebuie luptat cu costul unei stări de mizerie și mai mare”. (33)

 

Statul de drept, creștinismul și drepturile omului

Conform concepției lumii iudeo-creștine, ființele umane au fost create de Dumnezeu și, ca atare, nu au „dobândit” niciodată drepturile lor fundamentale de la stat. Aceste drepturi nu sunt rezultatul unei munci realizate de ei, ci ele decurg direct din natura fiecărei ființe umane care este întotdeauna creată după chipul lui Dumnezeu cel iubitor (Facere 1, 26)

 

Potrivit Facerii 1, 27-28 Dumnezeu a făcut pe om după chipul său, bărbat şi femeie, poruncindu-le să umple pământul și să-l supună. Găsim aici un înțeles foarte special pentru recunoașterea demnității umane, ca rezultat al relației dintre Dumnezeu şi creaturile sale umane, pe care căderea în păcat le-a distorsionat dar nu le-a distrus. Din acest fapt rezultă, de exemplu, că văduvele nu vor fi arse (de vii) pe piramidele funerare ale soțului lor precum în India și că oamenii nu vor fi vânduți ca sclavi precum în Sudan. (34)

 

În fiecare an, Freedom House, o organizație laică, face un studiu pentru a analiza situația democrației și a drepturilor omului pe tot globul. An de an, concluzionează că cele mai multe națiuni democratice ce respectă statul de drept sunt majoritar – protestante. Pe de altă parte, Islamul și marxismul, acesta din urmă o religie seculară, par să ofere cele mai grave obstacole pentru realizarea democrației și a drepturilor omului. De fapt, negarea celei mai largi game de drepturi fundamentale ale omului vine tocmai din țările marxiste și din majoritatea celor musulmane. Cele mai grave încălcări ale drepturilor omului sunt Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Turkmenistan și regimurile marxiste unice ale Cubei și Coreei de Nord. (35)

 

Spre deosebire de Islam, creștinismul a democratizat manierele politice și este totuși principala forță morală care reunește valorile democratice în Occident. Acesta oferă cel mai puternic argument pentru protecția drepturilor fundamentale ale omului. Pentru Paul L. Maier, profesor de istorie antică la Universitatea de Vest din Michigan, „nici o altă religie, filozofie, învățătură, națiune, mișcare – orice – nu a schimbat lumea în bine, așa cum a făcut-o creștinismul”. (36)

 

Declarând că toți stăm pe o bază egală înaintea lui Dumnezeu, creștinismul oferă cele mai bune fundamente morale pentru egalitatea socială și politică. (34) Dacă creștinismul este adevărat, individul, bărbat sau femeie, nu este doar mai important, ci cu mult mai preţios decât organul social. Acest lucru ajută să explice, în opinia lui Charles Colson, „de ce creștinismul a oferit întotdeauna nu numai o apărare viguroasă a drepturilor omului, ci și cea mai robustă protecţie împotriva tiraniei”. (34)

 

Concluzie

Un fapt vizibil în zilele noastre de relativism moral este abandonul gradual a credinței și culturii creștine în lumea occidentă. Ca rezultat fundația morală a legii a fost puternic subminată. Occidentanții care cred că abandonul creștinismului va servi democrației și statului de drept sunt ignoranți orbi, pentru că un astfel de abandon a adus deja totalitarism și crime în masă în mai multe țări occidentale, mai ales în Geramnia și Rusia. Orice analiză onestă a istoriei contemporane occidentale ar trebui să recunoască că nu există o protecție legată eficientă împotriva tiraniei, pe termen lung, fără a susține standardele înalte ale justiției și moralității aduse în contextul societății occidentale de creștinism

 

Occidentalii care își disprețuiesc moștenirea creștină ar trebui să fie mult mai bine informaţi că de nu ar fi această religie, nu ar avea libertățile de care se bucură astăzi, de exemplu dreptul de a dezonora sursa acestor libertăți, și anume creștinismul. (37) În ceea ce privește climatul multiculturalismului, ar fi mai bine să se gândească mult mai atent la cuvintele rostite de un mare istoric, Carlton Hayes:

 

„Ori de câte ori idealurile creștinilor au fost acceptate și practicate cu sinceritate, a existat o libertate dinamică; și ori de câte ori creștinismul a fost ignorat sau respins, persecutat sau legat de stat, a apărut tirania.” (38)

 

Autor: Augusto Zimmermann

Sursa: Creation.com | The Christian foundations of the rule of law în the West: a legacy of liberty and resistance against tyranny

 

Traducător: Armand Ionescu

 

Referințe și note

 

Frothingham, R., The Rise of the Republic of the United States, Brown, Boston, MA, p. 6, 1910.

Constant, B., De La Liberté Des Anciens Comparée à celle des Modernes; from: ‘Écrits Politiques’, Folio, Paris, pp. 591–619, 1997.

Fustel De Coulanges, N.D., The Ancient City : A Classic Study of the Religious and Civil Institutions of Ancient Greece and Rome, Doubleday Anchor, New York, p. 223, 1955.

St Augustine; The City of God, Book III, par. 28, Cambridge University Press, Cambrdge, UK, 1998.

Tamanaha, B.Z., On The Rule of Law: History, Politics, Theory, Cambridge University Press, Cambridge, UK, p. 23, 2004.

Batten, D. (Ed.), The Answers Book, Creation Ministries International, Brisbane, p. 7, 1999.

Bracton, H., On the Laws and Customs of England, Vol. II, Harvard University Press, Cambridge, MA, p. 25, 1968.

Bracton, ref. 7, p. 33.

Spurgeon, C.H., Joy Born at Bethlehem; in: Water, M. (Ed.), Multi New Testament Commentary, John Hunt, London, p. 195, 1871.

Stott, J., Christian Basics: An Invitation to Discipleship, Monarch Books, London, p. 79, 2003.

Adamthwaite, M., Civil Government, Salt Shakers 9:3, June 2003.

Paine, T., Of the origin and design of government; in: Boaz, D. (Ed.), The Libertarian Reader: Classic and Contemporary Writings from Lao-Tzu to Milton Friedman, Free Press, New York, p. 7, 1997.

Fortescue, Sir J., De Laudibus Legum Anglie, translated with Introduction by Chrimes, S.B., Cambridge University Press, Cambridge, UK, Chapter XLII, p. 105, 1949.

7 Co. Rep. I, 77 Eng. Rep. 277 (K.B. 1960). Apud: Wu, John C.H.; Fountain of Justice: A Study in the Natural Law, Sheed and Ward, New York, p. 91, 1955.

Coke, Sir E., Third Reports, 3. Apud: Sandoz; Elliz; The Roots of Liberty—Introduction; in: The Roots of Liberty: Magna Carta, Ancient Constitution, and Anglo-American Tradition of the Rule of Law, University of Missouri Press, Columbia, MO, p. 137, 1993.

See Noebel, D., The Battle for Truth, Harvest House Publishers, Eugene, OR, p. 232, 2001.

Rushdoony, R.J., Law and Liberty, Ross House Books, Vallecito, CA, p. 33, 1984.

Kmiec, D.W., Liberty misconceived: Hayek’s incomplete theory of the relationship between natural and customary law; in: Ratnapala, S. and Moens, G.A. (Eds.), Jurisprudence of Liberty, Butterworths, Adelaide, SA, Australia, p. 145, 1996.

De Montesquieu, C., The Spirit of Laws, Book I, Chapter 1, 1748.

Rushdoony, ref. 17, p. 35.

Blackstone, W., The Sovereignty of the Law—Selections from Blackstone’s Commentaries on the Laws of England, McMillan Publishers, London, pp. 58–59, 1973.

Blackstone, ref. 21, pp. 27–31.

Stott, J., The Message of Romans: God’s Good News for the World, Inter-Varsity Press, London, p. 342, 1994.

Stott, ref. 10, p. 78.

Schaeffer, F.A., A Christian Manifesto, Crossway, Westchester, p. 91, 1988.

Pacem in Terris, Encylical letter of Pope John XXIII, Paragraph 51, 1963.

Knox, J., On Rebellion, Cambridge University Press, Cambridge, p. 192, 1994.

Knox, ref. 27, p. 178.

Knox, ref. 27, p. 95.

Rutherford, S., ‘Lex Rex’, or The Law and the Prince; in: The Presbyterian Armoury, vol. 3, p. 34, 1846.

Rutherford, ref. 30, Arg. 4.

Locke, J., Second Treatise on Civil Government, Sec. 222; From Locke, J., Political Writings, Penguin Books, London, p. 374, 1993.

Popularum Progressio, Encyclical letter of Pope Paul VI, Paragraph 31, 1967.

Colson, C. and Pearcey, N., How Now Shall We Live? Tyndale, Wheaton, IL, p. 131, 1999.

Karatnycky, A., Piano, A. and Puddington, A. (Eds.),Freedom in the World 2003: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, Freedom House, New York, pp. 11–12, 2003.

Maier, P.L., foreword to: Schmidt, A.J., How Christianity Changed the World, Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 9, 2004.

Schmidt, A.J., How Christianity Changed the World, Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 13, 2004.

Hayes, C.J.H., Christianity and Western Civilization, Stanford University Press, Stanford, CA, p. 21, 1954.

 

 

https://facerealumii.ro/fundamentele-crestine-statului-de-drept/

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

Dumnezeu a creat totul cu maturitate funcțională

 

 

JONATHAN D. SARFATI Creaționism, Creaturi minunate, Design Inteligent

 

Extras și adaptat din cartea de referință a autorului din 2015, The Genesis Account: A theological, historical, and scientific commentary on Genesis 1–11.[1]

 

Philip Gosse (1810–1888)

O caracteristică izbitoare a consemnării actelor creatoare ale lui Dumnezeu din Facerea 1 este că lucrurile create sunt pe deplin pregătite să-și îndeplinească sarcinile stabilite. În ziua 3, Dumnezeu a creat plantele mature, având deja semințe. Mai târziu, în zilele 5 și 6, El a creat animale adulte pregătite să se înmulțească, iar în cele din urmă pe Adam și Eva, tot adulți, capabili să vorbească și să se înmulțească. Referitor la obiectele neînsuflețite, în ziua 4, Dumnezeu a creat soarele și stelele strălucind deja. Toate acestea reprezintă creația cu maturitate funcțională.

 

În contrast, există un concept rătăcit de „creație cu vârsta aparentă”. Un defect evident este că vârsta nu are aparență! Mai degrabă, deducem o vârstă din aparențe, după ce facem anumite presupuneri despre procesele care se schimbă în timp și despre condițiile inițiale.[2]

 

Voi încerca să explic în continuare, prezentând câteva studii de caz din Scriptură și de la diverși creștini, inclusiv ideile rătăcitoare, dar adesea greșit înțelese ale lui Philip Gosse.

 

Ce s-ar observa

Un observator modern ipotetic care a călătorit înapoi în timp pentru a-i vedea pe Adam și Eva la sfârșitul zilei 6 ar putea deduce că erau adulți de 20 de ani, dar în realitate aveau mai puțin de o zi. Cu toate acestea, erau adulți maturi. De asemenea, atunci când a fost creat, sângele din arterele lor era deja oxigenat, astfel încât să poată alimenta celulele din organism. În zilele noastre, oxigenul vine din aer prin plămâni în sânge.

Dar o caracteristică izbitoare, care îi deosebește de toți descendenții lor, ar fi absența buricului, deoarece buricul (ombilic sau buric) este cicatricea locului în care cordonul ombilical ne-a atașat de mamele noastre prin placentă. Există, de asemenea, o subțiere a mușchilor abdominali, care reprezintă o potențială vulnerabilitate la hernii. Adam și Eva erau creații directe ale lui Dumnezeu, deci nu aveau buric. Un buric la oricare dintre ei ar părea să nu aibă nicio funcție în afară de a arăta ca o istorie care nu s-a întâmplat niciodată.

 

Unii au susținut în mod greșit că Adam și Eva aveau buric, pentru că ar fi avut gene pe care să le transmită urmașilor lor. Cu toate acestea, nu este vorba doar de a avea gene pentru un buric. Genele sunt, de asemenea, pornite și oprite într-o secvență precisă în timpul dezvoltării embrionare. Orice genă care controlează buricul este exprimată în timpul dezvoltării embrionului, când țesuturile găzduiesc cordonul ombilical. Deci, astăzi, țesuturile noastre sunt aranjate în acest fel din cauza secvenței de dezvoltare mai mult decât a codificării genetice în sine. Deci, deoarece Adam și Eva nu au avut mame, nu ar fi existat nicio dezvoltare a buricului.

 

Astfel de argumente trec cu vederea faptul că ei aveau și gene pentru hemoglobina embrionară și fetală, dinții de lapte, hormonul de creștere și controlul modificărilor din pubertate, deoarece acestea au fost transmise și descendenților lor. Dar în acest cuplu fondator creat ca adulți complet maturi, nici aceste gene nu au fost exprimate niciodată.

 

În mod similar, copacii din ziua 3 ar fi copaci maturi, iar un observator care călătorește în timp ar putea deduce că au sute de ani. Dar dacă ar tăia un copac, ar putea fi uluit de lipsa inelelor de creștere. Inelele de creștere astăzi reprezintă o înregistrare a schimbărilor sezoniere ale ritmului de creștere a lemnului, deși nu întotdeauna anuale. De exemplu, în climatele uscate, cum ar fi cele în care cresc pinii de lungă durată, fiecare precipitație abundentă poate produce un nou inel. De asemenea, chiar și copacii care cresc unul lângă altul nu au întotdeauna aceleași modele de creștere, așa că aceste corelații sunt problematice.[3]

 

În mod similar, Dumnezeu a creat probabil soarele cu o cantitate suficientă de heliu. O cantitate bună de heliu pare o caracteristică de proiectare, astfel încât soarele să fie suficient de fierbinte. Motivul este următorul. Un nucleu de heliu (particulă alfa) ocupă mai puțin spațiu decât patru nuclee de hidrogen (protoni). Acest lucru face ca miezul să se contracte, iar temperatura și presiunea mai ridicate cresc rata de fuziune nucleară, deci producția de energie. De asemenea, poate fi responsabil pentru stabilitatea excepțională a soarelui.[4]

 

But working back, a pure hydrogen sun would be much cooler—this is called the faint young sun paradox.5 Evolutionists and long-agers believe that life appeared on the earth about 3.8 billion years ago. But if that were true, the sun would be 25% brighter today than it was back then. This implies that the earth would have been frozen at an average temperature of –3°C. However, most paleontologists believe that, if anything, the earth was warmer in the past.6

 

Dar revenind, un soare cu hidrogen pur ar fi mult mai rece – acesta se numește paradoxul soarelui tânăr și puțin luminos.[5] Evoluționiștii și cei care cred în vârstele îndelungate consideră că viața a apărut pe pământ în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani. Dar dacă acest lucru ar fi adevărat, soarele ar fi cu 25% mai strălucitor astăzi decât era atunci. Aceasta înseamnă că pământul ar fi fost înghețat la o temperatură medie de -3°C. Cu toate acestea, majoritatea paleontologilor cred că pământul era mai cald în trecut.[6]

 

Îl face „creația matură” pe Dumnezeu un înșelător?

În niciun caz! Deoarece vârsta este o inferență bazată pe presupuneri, nu există nicio înșelăciune implicată atunci când oamenii fac presupuneri greșite cu privire la condițiile inițiale. Într-adevăr, cum ar putea Dumnezeu să înșele când ne-a spus clar când a creat? Mai degrabă, cei care neagă cuvântul Său se înșală pe ei înșiși. O acuzație de înșelăciune s-ar putea aplica doar în cazul apariției unei istorii false, una care era total inutilă pentru maturitatea funcțională.

 

Acest concept a fost ilustrat inteligent printr-o pildă despre o lumânare, pe care o recomand cu tărie ca o modalitate bună de a înțelege de ce maturitatea nu este înșelătoare.[7]

 

Autor:  Jonathan Sarfati

Sursa: Creation.com | God created with functional maturity, not ‘appearance of age’

 

Traducător: Cristian Monea

 

 

[1] Creation Book Publishers, Powder Springs, GA.

 

[2] Wieland, C., The earth: how old does it look? Creation 23(1):8–13, 2000; creation.com/earth-look.

 

[3] Batten, D., Tree ring dating (dendrochronology), creation.com/tree-rings, 2001.

 

[4] Sarfati, J., Age of the Sun, creation.com/sun-age, 13 Noiembrie 2011.

 

[5] Sarfati, J., Our steady sun: a problem for billions of years, Creation 26(3):52–53, 2004; creation.com/faint-sun.

 

[6] Faulkner, D., The young faint sun paradox and the age of the solar system, J. Creation 15(2):3–4, 2001.

 

[7] Wiebe, Garth, The Parable of the Candle, creation.com/candle.

 

https://facerealumii.ro/totul-maturitate-functionala/

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

Editat de Dr. John Ashton

tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

Dr. Baumgardner este membru al diviziei teoretice a Laboratorului Național Los Alamos. Deține o licență în inginerie electrică de la Texas Tech University, un masterat în inginerie electrică de la Universitatea Princeton și un masterat și doctorat în geofizică și fizică spațială de la UCLA. Dr. Baumgardner este principalul dezvoltator al codului TERRA, un program pentru modelarea mantalei și litosferei pământului folosind elemente 3D finite. Cercetările sale actuale sunt în domeniile dinamicii mantalei planetare și dezvoltarea unor metode hidrodinamice eficiente pentru supercalculatoare.

 

Locuiesc în orașul Los Alamos, situat în munții din nordul New Mexico. Este casa Laboratorului Național Los Alamos care, cu aproximativ 10 000 de angajați, este unul dintre centrele mai mari de cercetare științifică din Statele Unite. În ultimii ani am dezbătut problema originii cu un număr de colegi de știință. Unele dintre aceste dezbateri au fost sub formă de scrisori către editorul din ziarul nostru local.1 Ceea ce urmează sunt câteva dintre problemele importante așa cum le văd.

 

Pot interacțiunile moleculare aleatoare să creeze viață?

Mulți evoluționiști sunt convinși că cei 15 miliarde de ani presupuși pentru vârsta cosmosului reprezintă un timp îndelungat pentru ca interacțiunile aleatoare ale atomilor și moleculelor să genereze viață. O lecție simplă de aritmetică ne arată că aceasta nu este altceva decât o fantezie irațională.

 

Această lecție de aritmetică este similară cu calcularea șanselor de a câștiga la loterie. Numărul de combinații posibile la loterie corespunde numărului total de structuri proteice (cu un interval de dimensiuni adecvat) care se pot asambla din blocuri de bază standard. Biletele câștigătoare corespund seturilor minuscule de astfel de proteine cu proprietăți speciale corecte din care poate fi construit cu succes un organism viu, să spunem o simplă bacterie. Numărul maxim de bilete de loterie pe care le poate cumpăra o persoană corespunde numărului maxim de molecule de proteine care ar fi putut exista vreodată în istoria cosmosului.

 

Să stabilim mai întâi o limită superioară rezonabilă a numărului de molecule care s-ar fi putut forma vreodată oriunde în univers pe parcursul întregii sale istorii. Luând 1080 drept o estimare generoasă pentru numărul total de atomi din cosmos,2 1012 ca limită superioară generoasă pentru numărul mediu de interacțiuni interatomice pe secundă pe atom și 1018 secunde (aproximativ 30 miliarde de ani) ca limită superioară pentru vârsta universului, obținem 10110 ca o limită superioară foarte generoasă a numărului total de interacțiuni interatomice care ar fi putut să aibă loc vreodată în lunga istorie cosmică pe care o imaginează evoluționistul. Acum, dacă facem presupunerea extrem de generoasă că fiecare interacțiune inter-atomică produce întotdeauna o moleculă unică, atunci concluzionăm că nu mai mult de 10110 molecule unice ar fi putut exista vreodată în univers pe parcursul întregii sale istorii.

 

Acum, să ne gândim la ceea ce implică cerința ca un proces pur aleator să găsească un set minim de aproximativ 1000 de molecule de proteine necesare pentru cea mai primitivă formă de viață. Pentru a simplifica dramatic problema, să presupunem că am găsit deja 999 din cele 1000 de proteine diferite necesare și trebuie să căutăm doar acea secvență magică finală de aminoacizi care ne oferă ultima proteină specială. Să ne restrângem considerația la setul specific de 20 de aminoacizi care se găsesc în sistemele vii și să ignorăm o sută care nu există. Să ignorăm și faptul că în proteinele vieții apar doar cele de stânga. Să ignorăm, de asemenea, cinetica incredibil de nefavorabilă a reacției chimice implicată în formarea lanțurilor lungi de peptide în orice fel de mediu chimic plauzibil, fără viață.

 

Să ne concentrăm doar pe sarcina de a obține o secvență adecvată de aminoacizi care să producă o structură proteică 3D cu un grad minim de funcționalitate esențială. Diferite dovezi teoretice și experimentale indică faptul că, într-un anumit sens mediu, aproximativ jumătate din siturile aminoacizilor trebuie specificate exact.3 Pentru o proteină relativ scurtă constând dintr-un lanț de 200 de aminoacizi, numărul încercărilor aleatoare necesare pentru o probabilitate rezonabilă de a nimeri o secvență utilă este de ordinul 20100 (100 de situri de aminoacizi cu 20 de candidați posibili la fiecare sit), sau aproximativ 10130 de încercări. Aceasta este de o sută de miliarde de ori mai mare decât limita superioară pe care am calculat-o pentru numărul total de molecule care au existat vreodată în istoria cosmosului!! Niciun proces aleator nu ar putea spera să găsească nici măcar o astfel de structură proteică, cu atât mai puțin setul complet de aproximativ 1000 necesare în cele mai simple forme de viață. Prin urmare, este o iraționalitate pură pentru o persoană să creadă că interacțiunile chimice aleatoare ar putea identifica vreodată un set viabil de proteine funcționale din numărul cu adevărat uimitor de posibilități candidate.

 

În fața unor astfel de cote uimitor de nefavorabile, cum ar putea un om de știință cu vreun simț al onestității să apeleze la interacțiunile întâmplătoare ca explicație pentru complexitatea pe care o observăm în sistemele vii? Pentru a face acest lucru, conștientizarea acestor cifre, în opinia mea, reprezintă o încălcare gravă a integrității științifice. Această linie de argumentare se aplică, desigur, nu numai la problema biogenezei, ci și la modul în care ar putea apărea o nouă genă/proteină în orice fel de proces de macro-evoluție.

 

Un chimist pensionar de la Laboratorul Național din Los Alamos a vrut să spună că acest argument a fost eronat pentru că nu țineam cont de detaliile cineticii reacțiilor chimice. Intenția mea a fost să aleg o rată de reacție atât de mare (un milion de milioane de reacții pe atom pe secundă în medie) încât toate aceste considerații să devină complet irelevante. Cum ar putea o persoană instruită în chimie sau fizică să își imagineze că ar putea exista o modalitate de a asambla polipeptide în ordinea a sute de unități de aminoacizi în lungime, pentru a le permite să se plieze în structurile lor tridimensionale și apoi să-și exprime proprietățile lor unice, toate într-o mică fracțiune de o picosecundă!? Angajamentele metafizice anterioare au forțat chimistul în cauză la o astfel de iraționalitate.

 

Un alt om de știință, fizician la Laboratoarele Naționale Sandia, a afirmat că am aplicat greșit regulile probabilității în analiza mea. Dacă exemplul meu ar fi corect, a sugerat el, „ar întoarce lumea științifică pe dos”. Am răspuns că, comunitatea științifică s-a confruntat cu acest argument de bază în trecut, dar, pur și simplu, l-a negat în masă. Fred Hoyle, eminentul cosmolog britanic, a publicat calcule similare în urmă cu două decenii.4 Majoritatea oamenilor de știință și-au astupat urechile și au refuzat să asculte.

 

În realitate, această analiză este atât de simplă și directă încât nu necesită nicio inteligență specială, ingeniozitate sau educație științifică avansată pentru a înțelege. În cazul meu, tot ce am făcut a fost să estimez o limită superioară generoasă privind numărul maxim de reacții chimice—de orice fel—care ar fi putut avea loc vreodată în întreaga istorie a cosmosului și apoi să compar acest număr cu numărul de încercări necesare pentru a găsi o singură proteină de viață cu un nivel minim de funcționalitate dintre posibilii candidați. Am arătat că ultimul număr este cu ordinele de mărime mai mare decât primul. Am presupus doar că, candidații probabili ar fi la fel. Argumentul meu a fost atât de simplu. Nu am aplicat greșit legile probabilității. Le-am aplicat așa cum fac în mod normal fizicienii în munca lor de zi cu zi.

 

Cum apar structurile de limbaj codificate?

Una dintre cele mai dramatice descoperiri din biologie din secolul al XX-lea este că organismele vii sunt realizări ale structurilor limbajului codificat. Toată complexitatea chimică și structurală detaliată și asociată cu metabolismul, repararea, funcția specializată și reproducerea fiecărei celule vii este o realizare a algoritmilor codificați și stocați în ADN-urile sale. Prin urmare, o problemă esențială este cum apar astfel de structuri extrem de mari?

 

Originea unor astfel de structuri este, desigur, problema centrală a problemei originii vieții. Cele mai simple bacterii au genomi constând din aproximativ un milion de codoni. (Fiecare codon, sau cuvânt genetic, este format din trei litere din alfabetul genetic alcătuit din patru litere.) Există algoritmi codificați cu o lungime de un milion de cuvinte care apar în mod spontan prin orice proces naturalist cunoscut? Există ceva în legile fizicii care să sugereze cum ar putea apărea astfel de structuri în mod spontan? Răspunsul sincer este simplu. Ceea ce înțelegem în prezent din termodinamică și teoria informației susține convingător că nu și nu pot!

 

Limbajul implică un cod simbolic, un vocabular și un set de reguli gramaticale pentru a transmite sau a înregistra gândirea. Mulți dintre noi ne petrecem majoritatea orelor de veghe generând, procesând sau diseminând date lingvistice. Rareori reflectăm asupra faptului că structurile de limbaj sunt manifestări clare ale realității nemateriale.

 

La această concluzie se poate ajunge observând că informațiile lingvistice în sine sunt independente de purtătorul său material. Semnificația sau mesajul nu depinde de faptul că este reprezentat ca unde sonore în aer sau ca modele de cerneală pe hârtie sau ca aliniere a domeniilor magnetice pe o dischetă sau ca modele de tensiune într-o rețea de tranzistoare. Mesajul potrivit căruia o persoană a câștigat la loteria de 100 000 000 USD este același, indiferent dacă persoana respectivă primește informațiile de la cineva care vorbește la ușa sa sau prin telefon sau prin poștă sau la televizor sau prin internet.

 

Într-adevăr, Einstein a arătat natura și originea informațiilor simbolice ca fiind una dintre întrebările profunde despre lume așa cum o cunoaștem.5 El nu a putut identifica niciun mijloc prin care materia ar putea conferi semnificație simbolurilor. Implicația clară este că informațiile simbolice sau limbajul reprezintă o categorie de realitate distinctă de materie și energie. Prin urmare, lingviștii de astăzi vorbesc despre acest decalaj dintre materie și seturile de simboluri care poartă sensuri precum „valea lui Einstein”.6 Astăzi, în această eră a informației, nu există nicio dezbatere că informațiile lingvistice sunt obiectiv reale. Doar cu o clipă de reflecție putem concluziona că realitatea sa este diferită calitativ de substratul materie/energie folosit de informațiile lingvistice.

 

Atunci de unde provin informațiile lingvistice? În experiența noastră umană, conectăm imediat cu mintea noastră limbajul pe care îl creăm și îl procesăm. Dar care este natura supremă a minții umane? Dacă ceva la fel de real ca informațiile lingvistice are o existență independentă de materie și energie, din considerații cauzale nu este rațional să bănuiți că o entitate capabilă să genereze informații lingvistice are, de asemenea, o natură nematerială.

 

O concluzie imediată a acestor observații referitoare la informațiile lingvistice este că materialismul, care a fost mult timp perspectiva filosofică dominantă în cercurile științifice, cu presupunerea sa fundamentală că nu există o realitate nematerială, este pur și simplu fals. Este uimitor că falsificarea sa este atât de banală.

 

Implicațiile sunt imediate pentru problema evoluției. Ipoteza evolutivă că structurile lingvistice extrem de complexe care cuprind planurile de construcție și manualele de operare pentru toate nano-mașinile chimice complicate și mecanismele sofisticate de control al reacției chiar și în cel mai simplu organism viu—că aceste structuri trebuie să aibă o explicație materialistă—este fundamental greșită. Dar cum se explică limbajul simbolic ca ingredient crucial din care toate organismele vii se dezvoltă și funcționează și manifestă astfel de capacități uimitoare? Răspunsul ar trebui să fie evident: fără îndoială că este necesar un Creator inteligent. Dar ce ziceți de macro-evoluție? Ar putea procesele fizice din domeniul materiei și energiei să modifice cel puțin o structură a limbajului genetic existent pentru a produce o altă capacitate cu adevărat nouă, așa cum vor evoluționiștii cu atât de multă disperare să creadă?

 

Referitor la această întrebare, profesorul Murray Eden, specialist în teoria informației și limbaje formale la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a subliniat în urmă cu câțiva ani că perturbațiile aleatoare ale structurilor limbajului formal pur și simplu nu realizează astfel de fapte magice. El a spus: „Niciun limbaj formal existent în prezent nu poate tolera schimbări aleatoare în secvența de simboluri prin care își exprimă propozițiile. Înțelesul este aproape invariabil distrus. Orice modificare trebuie să fie legală din punct de vedere sintactic. Aș presupune că ceea ce s-ar putea numi „gramatică genetică” are o explicație deterministă și nu își datorează stabilitatea presiunii selecției care acționează asupra variației aleatoare.”7

 

Atunci, într-un cuvânt, răspunsul este nu. Schimbările aleatoare în literele alfabetului genetic nu au mai multe abilități de a produce structuri proteice noi și utile decât ar putea generarea de șiruri aleatoare de aminoacizi discutată în secțiunea anterioară. Aceasta este deficiența evidentă și fatală a oricărui mecanism materialist pentru macro-evoluție. Viața depinde de structuri complexe de limbaj nematerial pentru specificațiile sale detaliate. Procesele materiale sunt complet impotente pentru a crea astfel de structuri sau pentru a le modifica cu scopul de a specifica o funcție nouă. Dacă sarcina de a crea cele aproximativ 1000 de gene necesare pentru a specifica mașinile celulare dintr-o bacterie este de neconceput într-un cadru materialist, luați în considerare cât de mult mai de neimaginat pentru materialist este sarcina de a obține cele aproximativ 100 000 de gene necesare pentru a specifica un mamifer!

 

În ciuda tuturor milioanelor de pagini ale publicațiilor evoluționiste de la articole de reviste la manuale și până la povești de reviste care presupun și implică faptul că procesele materiale sunt în întregime adecvate pentru a realiza miracole macro-evolutive, nu există, în realitate, o bază rațională pentru o astfel de credință. Este o fantezie totală. Structurile limbajului codificat sunt de natură nematerială și necesită absolut o explicație nematerială.

 

Dar ce ziceți de registrul geologic/fosil?

Așa cum au existat fraude științifice evidente în biologie în ultimul secol, a existat o fraudă similară și în geologie. Eroarea, într-un cuvânt, este uniformitarismul. Această perspectivă presupune și afirmă că trecutul pământului poate fi înțeles corect în termeni de procese actuale care acționează la ritmuri mai mult sau mai puțin actuale. Așa cum biologii materialiști au presupus în mod eronat că procesele materiale pot da naștere vieții în toată diversitatea ei, geologii materialiști au presupus că prezentul poate explica pe deplin trecutul pământului. Procedând astfel, au fost forțați să ignore și să suprime dovezi contrare abundente că planeta a suferit o catastrofă majoră la scară globală.

 

Abia în ultimele două decenii a început să se spargă tăcerea referitoare la catastrofismul global din evidența geologică. Abia în ultimii 10-15 ani realitatea evenimentelor globale de extincție în masă înregistrate a devenit cunoscută pe scară largă în afara comunității paleontologice. Abia în ultimii 10 ani au fost depuse eforturi pentru a explica o astfel de dispariție globală în termeni de fenomene cu energie ridicată, cum ar fi impactul unui asteroid. Dar întinderea orizontală imensă a formațiunilor sedimentare paleozoice și mezozoice și dovezile interne ale transportului energetic ridicat reprezintă o mărturie uimitoare pentru procesele catastrofale globale, cu mult dincolo de tot ceea ce este încă considerat în literatura geologică. Dovezile din teren indică faptul că procesele catastrofale au fost responsabile pentru cea mai mare parte, dacă nu pentru toate, a acestei porțiuni a registrului geologic. Propunerea că procesele geologice actuale sunt reprezentative pentru cele care au produs formațiunile paleozoice și mezozoice este o nebunie absolută.

 

Care este alternativa la această perspectivă uniformitară? Se pare că o catastrofă, condusă de procese din interiorul pământului, a reapărut progresiv, dar rapid. A fost recent documentat că un eveniment de acest tip s-a produs pe planeta soră a Pământului, Venus.8 Această concluzie uimitoare se bazează pe cartografierea de înaltă rezoluție efectuată de nava spațială Magellan la începutul anilor 1990, care a dezvăluit că majoritatea craterelor actuale de pe Venus sunt în stare impecabilă și doar 2,5% sunt acoperite cu lavă, în timp ce un episod de vulcanism intens anterior formării craterelor actuale le-a șters pe toate cele anterioare de pe fața planetei. De atunci, activitatea vulcanică și tectonică a fost minimă.

 

Există dovezi omniprezente pentru o catastrofă similară pe planeta noastră, determinată de subducția fundului oceanic dinaintea catastrofei în interiorul pământului.9 Faptul că un astfel de proces este teoretic posibil a fost cel puțin recunoscut în literatura de geofizică de aproape 30 de ani.10 Consecința majoră a acestui tip de eveniment este inundația progresivă a continentelor și dispariția rapidă în masă a tuturor speciilor vieții, cu excepția câtorva procente. Distrugerea habitatelor ecologice a început cu mediile marine și a învăluit progresiv mediile terestre.

 

Dovezile pentru un catastrofism global atât de intens sunt evidente în paleozoic, mezozoic și o mare parte din porțiunile cenozoice ale registrului geologic. Cei mai mulți biologi sunt conștienți de apariția bruscă a majorității filumurilor animale în rocile cambriene inferioare. Dar majoritatea nu știu că granița precambrian-cambrian reprezintă, de asemenea, o neconformitate stratigrafică aproape globală, marcată de un catastrofism intens. În Marele Canion, de exemplu, gresia Tapeats aflată imediat deasupra acestei limite conține roci transportate hidraulic, având diametrul de zeci de picioare.11

 

Faptul că catastrofa a avut o amploare globală este clar din întinderea orizontală extremă și continuitatea depozitelor sedimentare continentale. Faptul că a existat o singură catastrofă mare și nu multe altele mai mici, cu goluri mari între ele, este implicat de lipsa canalelor de eroziune, a orizonturilor solului și a structurilor de dizolvare la interfețele dintre straturile succesive. Expunerile excelente ale registrului paleozoic din Marele Canion oferă exemple superbe ale acestei continuități verticale, cu puține sau fără dovezi fizice ale decalajelor de timp între straturi. Contactele dintre formațiunile Kaibab și Toroweap, formațiunile Coconino și Ermit, formațiunile Ermit și Esplanade și formațiunile Supai și Redwall sunt deosebit de semnificative în această privință.12

 

Omniprezența paturilor încrucișate din gresii și chiar calcare, în rocile paleozoice, mezozoice și chiar cenozoice, este o mărturie puternică pentru transportul energic cu apă a acestor sedimente. Studiile gresiei expuse în Marele Canion au dezvăluit paturi încrucișate produse de curenți de apă de mare viteză care au generat valuri de nisip cu înălțimea de zeci de metri.13 Gresia Coconino din Marele Canion continuă în Arizona și New Mexico până în Texas, Oklahoma, Colorado și Kansas. Acoperă mai mult de 200 000 de mile pătrate și are un volum estimat de 10 000 de mile cubice. Traversele se scufundă spre sud și indică faptul că nisipul provine din nord. Nu este vizibilă nicio sursă posibilă pentru acest nisip spre nord. Se pare că este necesară o sursă foarte îndepărtată.

 

Scara catastrofei apei implicată de astfel de formațiuni încurcă mintea. Cu toate acestea, calculul numeric demonstrează că atunci când sunt inundate zone semnificative ale suprafeței continentale, apar spontan curenți puternici de apă cu viteze de zeci de metri pe secundă.14 Acești curenți sunt analogi undelor planetare din atmosferă și sunt conduși de rotația pământului.

 

Acest tip de catastrofism dramatic global documentat în sedimentele paleozoice, mezozoice și în cea mai mare parte a sedimentelor cenozoice implică o interpretare distinctă a registrului fosil asociat. În loc să reprezinte o secvență evolutivă, registrul relevă o distrugere succesivă a habitatului ecologic într-o catastrofă tectonică și hidrologică globală. Această înțelegere explică cu ușurință de ce tipurile intermediare darwiniene lipsesc în mod sistematic din registrul geologic—registrul fosil documentează o distrugere globală scurtă și intensă a vieții și nu o istorie evolutivă îndelungată! Tipurile de plante și animale păstrate ca fosile erau formele de viață care existau pe pământ înainte de catastrofă. Perioada lungă de timp și formele intermediare de viață pe care evoluționistul le imaginează sunt, pur și simplu, iluzii. Și dovezile puternice pentru această catastrofă necesită clar un interval de timp revizuit radical în raport cu cel asumat de evoluționiști.

 

Dar cum trebuie calculat timpul geologic?

Odată cu descoperirea radioactivității în urmă cu aproximativ un secol, oamenii de știință uniformitari au presupus că au un mijloc fiabil și cantitativ pentru măsurarea timpului absolut pe scări de miliarde de ani. Acest lucru se datorează faptului că există un număr de izotopi instabili cu perioade de înjumătățire de ordinul miliardelor de ani. Încrederea în aceste metode a fost foarte mare din mai multe motive. Nivelurile de energie nucleară implicate în dezintegrarea radioactivă sunt cu mult mai mari decât nivelurile de energie electronică asociate cu temperatura, presiunea și chimia obișnuite, încât variațiile acesteia din urmă pot avea efecte neglijabile asupra primelor.

 

Mai mult, s-a presupus că legile naturii sunt invariante în timp și că ratele de dezintegrare pe care le măsurăm astăzi au fost constante de la începutul cosmosului—o viziune, desigur, dictată de credința materialistă și uniformitară. Încrederea în metodele radiometrice în rândul oamenilor de știință materialiști a fost atât de absolută încât toate celelalte metode de estimare a vârstei materialelor geologice și a evenimentelor geologice au fost retrogradate la un statut inferior și considerate nesigure când sunt în dezacord cu tehnicile radiometrice.

 

Prin urmare, majoritatea oamenilor, inclusiv cei mai mulți oameni de știință, nu sunt conștienți de conflictul sistematic și flagrant dintre metodele radiometrice și cele ne-radiometrice pentru datarea sau constrângerea vârstei evenimentelor geologice. Cu toate acestea, acest conflict este atât de dur și de consistent încât există motive mai mult decât suficiente, în opinia mea, pentru a contesta în mod agresiv validitatea metodelor radiometrice.

 

Un exemplu clar al acestui conflict se referă la reținerea heliului produs de dezintegrarea nucleară a uraniului în mici cristale de zircon găsite în mod obișnuit în granit. Uraniul tinde să se concentreze selectiv în zircon, într-o magmă solidificatoare, deoarece spațiile mari din rețeaua de cristal de zircon găzduiesc mai ușor ionii mari de uraniu. Uraniul este instabil și în cele din urmă se transformă, printr-un lanț de pași de dezintegrare nucleară, în plumb. În acest proces, sunt produși opt atomi de heliu pentru fiecare atom inițial de U-238. Dar heliul este un atom foarte mic și este, de asemenea, un gaz nobil cu o tendință mică de a reacționa chimic cu alte specii. Prin urmare, heliul tinde să migreze ușor printr-o rețea cristalină.

 

Conflictul pentru metodele radiometrice este că zirconul din granitul precambrian prezintă concentrații uriașe de heliu.15 Când cantitățile de uraniu, plumb și heliu sunt determinate experimental, se găsesc cantități de plumb și uraniu în concordanță cu mai mult de un miliard de ani de dezintegrare nucleară la ratele măsurate în prezent. În mod uimitor, cea mai mare parte a heliului radiogen din acest proces de dezintegrare este, de asemenea, prezent în aceste cristale care au de obicei doar câțiva micrometri. Cu toate acestea, pe baza ratei de difuzie a heliului măsurate experimental, conținutul de zircon heliu implică o perioadă de timp de doar câteva mii de ani de când s-a produs majoritatea dezintegrării nucleare.

 

Deci, ce proces fizic este mai de încredere—difuzia unui gaz nobil într-o rețea cristalină sau dezintegrarea radioactivă a unui izotip instabil? Ambele procese pot fi investigate astăzi în detaliu, în laborator. Atât viteza de difuzie a heliului într-o rețea cristalină dată, cât și rata de dezintegrare a uraniului în plumb pot fi determinate cu grade ridicate de precizie. Dar aceste două procese fizice dau estimări extrem de disparate pentru vârsta aceleiași roci de granit. Unde este eroarea logică sau procedurală? În opinia mea, cea mai rezonabilă concluzie este că aceasta apare în etapa de extrapolare în trecutul îndepărtat a ratelor constante de dezintegrare nucleară măsurate în prezent. Dacă aceasta este eroarea, atunci metodele radiometrice bazate pe ratele măsurate în prezent nu oferă și nu pot furniza estimări corecte pentru vârsta geologică.

 

Dar cât de puternic este cazul în care metodele radiometrice sunt, într-adevăr, atât de incorecte? Există zeci de procese fizice care, precum difuzia heliului, generează ordine de vârstă estimate cu o magnitudine mai mică decât tehnicile radiometrice. Multe dintre acestea sunt de natură geologică sau geofizică și, prin urmare, sunt supuse întrebării dacă ratele observate în prezent pot fi extrapolate în mod legitim în trecutul nedefinit.

 

Cu toate acestea, chiar dacă facem această presupunere îndoielnică și luăm în considerare rata actuală de creștere a sodiului în oceane față de conținutul actual de sodiu oceanic, sau rata actuală de acumulare a sedimentelor în bazinele oceanice față de volumul actual de sedimente oceanice sau rata netă actuală a pierderii de roci continentale (în principal, prin eroziune) față de volumul actual al crustei continentale sau rata actuală de ridicare a munților Himalaya (reprezentând eroziunea) față de înălțimea lor actuală, rezultă estimări de timp în contradicție mare cu scara de timp radiometrică.16 Aceste estimări ale timpului sunt reduse în mod dramatic dacă nu facem presupunerea uniformitară, ci considerăm catastrofismul global descris anterior.

 

Există și alte procese care nu sunt la fel de ușor de exprimat în termeni cantitativi, cum ar fi degradarea proteinelor într-un mediu geologic, care indică, de asemenea, un interval de timp mult mai scurt pentru registrul geologic. Acum este bine știut că oase de dinozaur nemineralizate care încă conțin proteine osoase există în multe locații din întreaga lume.17 Din experiența mea personală cu astfel de materiale, este de neconceput ca osul care conține astfel de proteine bine conservate să fi putut supraviețui mai mult de câteva mii de ani în mediul geologic în care sunt descoperite.

 

Prin urmare, consider că dovezile sunt solide din punct de vedere științific pentru a respinge metodele radiometrice ca un mijloc valid pentru datarea materialelor geologice. Ce se poate folosi atunci în locul lor? Ca și creștin, sunt convins că Biblia este o sursă sigură de informații. Biblia vorbește despre un cataclism la nivel mondial în Potopul Facerii, care a distrus toată viața ce respira aerul de pe planetă, în afară de animalele și oamenii pe care Dumnezeu i-a păstrat în viață, pe Arcă. Corespondența dintre catastrofa globală din registrul geologic și Potopul descris în Facere este mult prea evidentă pentru mine ca să nu concluzionez că aceste evenimente trebuie să fie unele și aceleași.

 

Cu această legătură crucială între registrul biblic și cel geologic, următorul pas logic este o lectură simplă a capitolelor anterioare din Facere. Concluzia este că facerea cosmosului, a pământului, a plantelor, a animalelor, precum și a bărbatului și a femeii de către Dumnezeu, a avut loc, așa cum este descris, acum doar câteva mii de ani, fără a fi nevoie de condiții prealabile.

 

Dar ce ziceți de lumina stelelor îndepărtate?

Atunci, o întrebare complet legitimă este cum am putea vedea stele la milioane și miliarde de ani lumină distanță dacă pământul este atât de tânăr. O parte din motivul pentru care oamenii de știință ca mine pot avea încredere că știința bună va justifica o înțelegere reală a Bibliei se datorează faptului că noi credem că avem cel puțin o schiță a răspunsului corect la această întrebare importantă.18

 

Acest răspuns se bazează pe indicii importante din Biblie, aplicând în același timp relativitatea generală. Rezultatul este un model cosmologic care diferă de modelele standard de tip big-bang în două aspecte esențiale. În primul rând, nu își asumă așa-numitul principiu cosmologic și, în al doilea rând, invocă inflația într-un moment diferit din istoria cosmologică.

 

Principiul cosmologic este presupunerea că cosmosul nu are margine, nici graniță sau centru și, în sens larg, este același în orice loc și în orice direcție. Această presupunere referitoare la geometria cosmosului a permis cosmologilor să obțină soluții relativ simple ale ecuațiilor lui Einstein ale relativității generale. Astfel de soluții stau la baza tuturor modelelor big-bang. Dar există dovezi observaționale din ce în ce mai mari că această presupunere pur și simplu nu este adevărată. Un articol recent din revista Nature, de exemplu, descrie o analiză fractală a distribuției galaxiilor aflate la distanțe mari în cosmos, care contrazice această ipoteză crucială a big-bang-ului.19

 

Dacă, în schimb, cosmosul are un centru, atunci istoria sa timpurie este radical diferită de cea a tuturor modelelor big-bang. Începutul său ar fi cel al unei găuri negre masive care conține întreaga sa masă. O astfel de distribuție de masă are un gradient enorm al potențialului gravitațional care afectează profund fizica locală, inclusiv viteza ceasurilor. Ceasurile din apropierea centrului ar funcționa mult mai încet, sau chiar ar fi oprite, în cea mai timpurie porțiune a istoriei cosmice.20 Deoarece cerurile pe scară largă sunt izotrope din punctul de vedere al pământului, pământul trebuie să fie aproape de centrul unui astfel de cosmos. Lumina de la marginea exterioară a unui astfel de cosmos ajunge în centru într-un timp foarte scurt, măsurat cu ceasurile din vecinătatea pământului.

 

În ceea ce privește momentul inflației cosmice, această cosmologie alternativă prezintă inflația după formarea stelelor și a galaxiilor. Este demn de remarcat faptul recent că două grupuri de astrofizicieni care studiază supernovele de tip Ia cu deplasare spre roșu ridicată au ajuns la concluzia că expansiunea cosmică este mai mare acum decât atunci când aceste stele au explodat. Articolul din ediția din iunie 1998 a revistei Physics Today descrie aceste rezultate „uimitoare” care „au provocat destulă agitație” în comunitatea astrofizică.21 Povestea atribuie în mod uimitor cauza „unei agenții eterice”.

 

Într-adevăr, Biblia vorbește în repetate rânduri despre Dumnezeu care întinde cerurile: „Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte… cel ce întinzi cerul ca un cort” (Ps. 104:1–2); „Așa grăiește Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile și le-a întins” (Isaia 42:5); „Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile” Isaia 44:24); „Eu am făcut pământul și omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile și la toată oștirea lor Eu îi dau poruncă” (Isaia 45:12).

 

În calitate de creștin și, de asemenea, om de știință profesionist, mă bucur de realitatea că „a făcut Domnul cerul și pământul” (Ieșire 20:11). Fie ca El să fie lăudat în veci.

 

Referințe și note

O colecție a acestor scrisori este disponibilă pe Internet la, globalflood.org/origins-debate.html. Înapoi la text.

C.W. Allen, Astrophysical Quantities, ed. a 3-a, Universitatea din Londra, Athlone Press, Londra, p. 293, 1973; M. Fukugita, C.J. Hogan, și P.J.E. Peebles, The cosmic baryon budget, Astrophysical Journal 503:518–30, 1998. Înapoi la text.

H.P. Yockey, A calculation of the probability of spontaneous biogenesis by information theory, Journal of Theoretical Biology 67:377–398, 1978; Hubert P. Yockey, Information Theory and Molecular Biology, Cambridge University Press, Cambridge, Regatul Unit, 1992. Înapoi la text.

Fred Hoyle și Chandra Wickramasinghe, Evolution From Space, J.M. Dent, Londra, 1981. Înapoi la text.

  1. Einstein, Remarks on Bertrand Russell’s Theory of Knowledge; in The Philosophy of Bertrand Russell, P.A. Schilpp (Ed.), Tudor Pub., New York, p. 290, 1944. Înapoi la text.

John W. Oller Jr., Language and Experience: Classic Pragmatism, University Press of America, Lanham, MD, p. 25, 1989. Înapoi la text.

  1. Eden, Inadequacies of Neo-Darwinian Evolution as a Scientific Theory; în P.S. Moorhead și M.M. Kaplan (Ed.), Mathematical Challenges to the Neo-Darwinian Interpretation of Evolution, Wistar Institute Press, Philadelphia, PA, p. 11, 1967. Înapoi la text.

R.G. Strom, G.G. Schaber, și D.D. Dawson, The global resurfacing of Venus, Journal of Geophysical Research 99:10899–10926, 1994. Înapoi la text.

S.A. Austin, J.R. Baumgardner, D.R. Humphreys, A.A. Snelling, L. Vardiman and K.P. Wise, Catastrophic plate tectonics: a global Flood model of Earth history, pp. 609–621; J.R. Baumgardner, Computer modeling of the large-scale tectonics associated with the Genesis Flood, p. 49–62; Runaway subduction as the driving mechanism for the Genesis Flood, p. 63–75; în R.E. Walsh (Ed.), Proceedings of the Third International Conference on Creationism, Technical Symposium Sessions, Creation Science Fellowship, Inc., Pittsburgh, PA, 1994. Înapoi la text.

O.L. Anderson și P.C. Perkins, Runaway temperatures in the asthenosphere resulting from viscous heating, Journal of Geophysical Research 79:2136–2138, 1974. Înapoi la text.

S.A. Austin, Grand Canyon: Monument to Catastrophe, chapter 3: Interpreting Strata of the Grand Canyon, Institute for Creation Research, El Cajon, CA, p. 46–47, 1994. Înapoi la text.

Ibid., p. 42–51. Înapoi la text.

Ibid., p. 32–36. Înapoi la text.

J.R. Baumgardner și D.W. Barnette, Patterns of ocean circulation over the continents during Noah’s Flood; în: R.E. Walsh (Ed.), Proceedings of the Third International Conference on Creationism, Technical Symposium Sessions, Creation Science Fellowship, Inc., Pittsburgh, PA, p. 77–86, 1994. Înapoi la text.

R.V. Gentry, G.L. Glish, și E.H. McBay, Differential helium retention in zircons: implications for nuclear waste containment, Geophysical Research Letters 9:1129–1130, 1982. Înapoi la text.

S.A. Austin și D.R. Humphreys, The sea’s missing salt: a dilemma for evolutionists; în: R.E. Walsh și C.L. Brooks (Ed.), Proceedings of the Second International Conference on Creationism, Vol. II, Creation Science Fellowship, Inc., Pittsburgh, PA, p. 17–33, 1990. Înapoi la text.

  1. Muyzer, P. Sandberg, M.H.J. Knapen, C. Vermeer, M. Collins, și P. Westbroek, Preservation of the bone protein osteocalcin in dinosaurs, Geology 20:871–874, 1992. Înapoi la text.
  2. Russell Humphreys, Starlight and Time, Master Books, Green Forest, AR, 1994. Înapoi la text.
  3. Coles, An unprincipled universe? Nature 391:120–121, 1998. Înapoi la text.

D.R. Humphreys, New vistas of space-time rebut the critics, Journal of Creation 12(2):195–212, 1998. Înapoi la text.

  1. Schwarzschild, Very distant supernovae suggest that the cosmic expansion is speeding up, Physics Today 51:17–19, 1998. Înapoi la text.

 

 

 

https://creation.com/john-baumgardner-in-sase-zile

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cei care l-au asasinat pe Ceaușescu jefuiesc țara de 34 de ani!

 

Valentin Anghelache Ivan

 

Marcel Ciolacu, falsul erou al Revoluției, moștenitorul epocii întunecate. Falsurile și umbrele trecutului înspăimântător al lui Marcel Ciolacu încep să iasă încet la iveală, în timp ce sistemul creat de mafia de partid și de stat care l-a asasinat pe Nicolae Ceaușescu se prăbușește ca un mamut cu picioare de lut.

După 1989 asasinii lui Ceaușescu au ascuns adevărul despre lucrurile bune de dinainte de lovitura de stat. România avea înainte de 1989 o economie performantă, a zecea țară industrializată a lumii. Produceam tot ce consumam și furnizam și la export. În 1989 a fost o lovitură de stat condusă de Ion Iliescu și spionii KGB/GRU/CIA, după înțelegerea de la Valletta dintre Gorbaciov și Bush senior. România a ieșit învinsă în urma Războiului Rece, iar consecințele le resimțim până astăzi. PSD, partidul lui Iliescu și anexele lui au devalizat țara și au mutat totul pe persoană fizică. Marcel Ciolacu este moștenitorul lui Ion Iliescu, conducătorul PSD, partidul născut din FSN. Ei sunt cei care au furat visele românilor în cei 34 de ani negri ai postdecembrismului.

PSD și Marcel Ciolacu sunt moștenitorii de drept ai lui Ion Iliescu și FSN cei care l-au executat pe Nicolae Ceaușescu într-un proces ilegal și ilegitim, o mascaradă demnă de analele justiției la nivel mondial. După lovitura de stat din decembrie 1989, adevărul despre evenimentele care au dus la căderea regimului comunist din România a fost deseori umbrit de oameni care pretind că apără democrația, dar care în realitate ascund o istorie întunecată și plină de falsuri. Unul dintre acești actori cheie este Marcel Ciolacu, actualul lider al PSD, care se erijează într-un fals erou al Revoluției, dar care, în realitate, este moștenitorul unei epoci întunecate. Regimul mafiei de partid și de stat care distruge țara de 34 de ani și-a creat propria Republică, Republica Infractorilor, iar Marcel Ciolacu prin acțiunile sale ilegitime și corupte o redefinește sublim.

Ciolacu și PSD-ul pe care îl conduce sunt moștenitorii direcți ai FSN-ului și a-i lui Ion Iliescu, grupare responsabilă de crime împotriva umanității până astăzi nepedepsite. Republica Infractorilor condusă de Marcel Ciolacu a fost construită la bază pe crimele din decembrie 1989 și din 13-15 iunie 1990. PSD, copilul FSN, a devalizat țara și a transferat averi imense către clanurile mafiote, lăsând în urmă o Românie marcată de sărăcie și corupție. Mai mult decât atât, criminalii din decembrie 89 sunt azi cunoscuți ca eroi ai Revoluției. Au drepturi și titluri, pensii și diferite beneficii bănești. Marcel Ciolacu este un impostor al sistemului creat de mafia de partid și de stat în postdecembrism. Șeful PSD se consideră erou al Revoluției deși el era un bișnițar și contrabandist de carton al acelor vremuri. Prin acte false a încercat să obțină titlul de revoluționar de luptător cu rol determinant. Ciolacu a luptat cu cartușele de kent și baxurile de pepsi pe care le vindea la negru în Piața din Buzău.

Ciolacu nu a participat la evenimentele cheie ale Revoluției, dar a dorit să își adjudece, în mod fals și pentru interese personale, titlul de erou național. Această impostură ne arată că liderul PSD încearcă să manipuleze și să distorsioneze istoria în favoarea sa. Marcel Ciolacu devine pe zi ce trece simbolul imposturii din România, un lider care nu numai că încearcă să-și revendice fals un rol în Revoluție, dar și să perpetueze o moștenire controversată și coruptă, într-o oglindă a unei realități întunecate și controversate din istoria recentă a țării.

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Citate de Sun Tzu

 

 

Dacă eşti capabil, simulează incapacitatatea, dacă eşti activ, simulează pasivitatea.

 

Momeşte inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulează dezordinea şi loveşte.

 

Războiul este ca apa. Se schimbă permanent tot aşa cum şi apa îşi adaptează forma la pământul pe care îl străbate. Va reuşi să învingă cel care-şi poate schimba tactica faţă de inamic sau adversar.

 

Dacă eu sunt de cinci ori mai puternic decât inamicul, îi ţin în stare de alarmă trupele din faţă, îl surprind în spate, îl clatin la est şi-l lovesc la vest…

Cel care este prudent şi aşteaptă un inamic imprudent va fi victorios.

 

Esenţială în război este, deci, victoria, nu apariţiile prelungite. Iată de ce generalul care înţelege războiul, este stăpânul destinului poporului şi arbitrul destinului naţiunii.

 

Când o pisică stă la intrarea unei găuri de şoareci, zece mii de şoareci nu îndrăznesc să iasă; când un tigru păzeşte vadul, zece mii de cerbi nu pot să-l traverseze.

 

Ţine-ţi prietenii aproape, iar duşmanii – şi mai aproape.

 

Cel mai important în război este să ataci în strategia inamicului.

 

În general, a comanda mulţi oameni e acelaşi lucru cu a comanda câţiva. E o problemă de organizare.

 

Viteazul ştie să se bată; prudentul să se apere; înţeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent.

 

Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie.

 

Dacă un general nu este curajos, el va fi incapabil să-şi învingă ezitările şi să facă proiecte mari.

 

Când este pace în lume, un om de bine îşi ţine sabia alături de el.

 

Când nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe tine însuţi, şansele tale de victorie sau de înfrângere sunt egale.

 

Nu-ţi fie teamă că înaintezi prea încet. Teme-te dacă te opreşti.

 

Arată că eşti slab când eşti puternic şi arată că eşti puternic când eşti slab.

 

Când comandantul este în fruntea armatei, el nu este obligat să accepte toate ordinele suveranului.

 

Atacaţi cu tot ce aveţi mai puternic în punctele slabe ale inamicului.

 

Esenţa războiului este rapiditatea – adică să profiţi de ceilalţi care nu sunt pregătiţi.

 

 

E în natura apei să evite înălţimile şi să se năpustească spre ţinuturile joase. Când se rupe un baraj, apa se dezlănţuie cu o forţă irezistibilă. Or, forma unei armate seamănă cu apa. Profitaţi de lipsa de pregătire a inamicului, atacaţi-l în momentul în care se aşteaptă mai puţin, evitaţi-i forţa şi loviţi părţile lui slabe şi, întocmai ca şi apei, nimeni nu vă va putea rezista.

 

Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; dintr-o sută de bătălii, nu te vei expune nici unei primejdii.

 

Dacă nu-ţi cunoşti nici inamicul şi nici pe tine însuţi, este sigur că te vei găsi în primejdie în fiecare bătălie. Astfel de oameni se numesc nebuni criminali. La ce se pot aştepta ei decât la înfrângere?

 

Confuzia în armată duce la victoria adversarului.

 

Când trupele reuşesc să se plaseze într-o situaţie favorabilă, laşul este viteaz; dacă situaţia devine disperată, curajoşii vor deveni laşi.

 

Invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea inamicului, de el.

 

 

Invincibilitatea constă în apărare, iar şansele de victorie, în atac.

 

Tratează bine pe prizonieri şi ai grijă de ei.

 

Ordinea sau dezordinea depind de organizare, curajul sau laşitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.

 

În general, cel care ocupă terenul şi aşteapta inamicul, se află în pozitie de forţă; cel care vine pe teren mai târziu şi se aruncă în luptă e deja slăbit.

 

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-sun-tzu/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Baronul Toma Faliment: ”Șarpele roșu” își ascunde averea pe numele rudelor

 

 

Municipiul Buzău este condus de baronul local, Constantin Toma, un personaj odios ce ține un oraș cu un potențial imens în subdezvoltare și sărăcie lucie. Toma este modelul clasic de baron roșu ce jefuiește după bunul plac urbea în interesul său și al camarilei infracționale care îl ajută să câștige alegerile de atâta amar de vreme. Baronul de Buzău este un mic bișnițar ajuns într-o funcție mare. Cum ar spune un clasic în viață, ”dintr-o jigodie mică a ajuns o jigodie mare”. Pe vremuri Toma vindea pepeni în piață și fabrica căruțe. Odată cu Revoluția, Toma a reușit să se facă remarcat în FSN-ul lui Ion Iliescu. De numele său se leagă falimentul răsunător al unor foste întreprinderi comuniste privatizate în folosul mafiei de partid și de stat pe mâna căreia a încăput țara în ultimii 33 de ani.

 

După ce veșnicul primar al Buzăului, Constantin Boșcodeală devenise imposibil de votat, PSD avea nevoie de o persoană care să pară varianta cea mai bună pentru primăria Buzăului. După ce au rezolvat orice contracandidat, PSD îl aducea în prim plan pe Constantin Toma. Toma a fost senator de Buzau în perioada 2000-2004 din partea PDSR (actualul PSD). În calitate de senator, acesta nu a făcut nimic bun pentru cetăţeni, dovadă că mai nimeni nu ştie ca acesta a fost şi senator.

 

În declarația de avere de după câștigarea primăriei, Toma apărea cu venitul realizat de la Grup Romet SA.

 

Denumit “Toma faliment” de presa locală, baronul roșu a băgat în faliment mai multe societăți, care erau o dată mândria județului. Slugile de bază ale domnului Toma sunt cei care astăzi ocupă funcții importante sau mai puțin importante pe la instituțiile din subordinea Primăriei Buzău.

 

Toma Constantin nu a avut niciodată succes în afaceri. De câte ori a fost în pragul colapsului financiar a mai dat o lovitură de tip mafiot. În 2001 a pus mâna pe Servagromec prin arestarea ilegală a factorilor de răspundere din cadrul companiei de stat. Toma a furat din Servagromec 100 de miliarde de lei vechi şi apoi l-a falimentat. A lăsat pe drumuri 2000 de angajaţi dintre care circa 1000 de tineri în plină activitate profesională. Mulți dintre acești tineri s-au văzut nevoiți să plece din țară în lipsa unui loc de muncă.

 

 

În urma acestor acţiuni de tip criminal statul român a pierdut la CEDO peste 2 milioane de euro din cauza arestării nelegale şi abuzive ale lui Ion Sandu şi Ion Barac, cercetaţi în dosarul Servagromec, la ordinul baronului Constantin Toma. Toma și-a permis să facă aceste jafuri datorită sprijinului serviciilor noastre, cele secrete, multe și inutile.

 

La fel de uşor nu ne mai aducem aminte cum acest individ a pus mâna pe fabrica Metalurgica , unde munceau peste 4.000 de buzoieni şi de care acum s-a ales praful.

 

În momentul de față baronul de Buzău este strâns cu ușa de băncile care i-au creditat afacerile oneroase cu multe milioane de euro. Într-o declarație de avere din 2016, Toma deținea doar 1/2 dintr-un teren dobândit în 2004, în altă declaraţie din 2019, acesta mai declara un teren intravilan dobândit în 1999. Pe nimeni nu a interesat, însă, că acesta a mințit în acea declarație din 2016. ANI este o instituție în moarte clinică din cauza numirilor politice. Nimeni nu știe care este averea reală a acestuia. Toate terenurile și proprietățile sunte trecute pe numele celor două fiice și pe numele altor rude.

 

Toma fă-te că lucrezi………………………………………………………………..cont aici

https://anchetatorii.ro/2023/09/07/baronul-toma-faliment-sarpele-rosu-isi-ascunde-averea-pe-numele-rudelor/

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Lupta actorului Emanuel Petran cu sistemul canceros ce a capotat în fața intereselor Ungariei, la Cluj

 

 

La Cluj totul e putred, dar sâmburele de adevăr încolțește și în pământ arid. Într-un sistem palid, bogații stau ascunși în palate de lux, în instituții canceroase ce ne mănâncă viitorul. Nu poți fugi de sistem. Nu te poți ascunde de el, nici în diaspora. Nicăieri. E un cerc vicios ce pornește de la omul de rând până la Palatul Cotroceni. Avem un președinte ce trăiește în lux ca un adevărat godfather, în timp ce poporul lui se zbate în sărăcie. România pare desprinsă din ”Toamna Patriarhului” de Gabriel Garcia Marquez. Aici e fostul bloc comunist. Trăim în zona gri. Sute de mii de copii se duc la culcare în fiecare seară neavând mâncare. Istoria ne e ștearsă în interesul inamicului de la Apus, cu sprijinul actualilor securiști și al foștilor bișnițari ce își spun azi domni. Sloganul, ”trădarea de țară, în doi arginți se măsoară” a devenit brand de țară, iar Sindicatul Clujului îl pune în aplicare în fiecare zi în interesul UDMR și al Guvernului de la Budapesta. Țara asta nu are nevoie de proteste, țara are nevoie de o răscoală împotriva celor care ne-au condus în cei 33 de ani negri ai postdecembrismului.

 

În vârstă de 54 de ani, Emanuel Petran, actor timp de 22 de ani la Teatrul Național din Cluj-Napoca și manager la Teatrul de Păpuși Puck timp de 7 ani, a intrat în malaxorul sistemului pentru că nu a vrut să execute ordinele unui grup infracțional organizat și să își trădeze țara.

 

În toată perioada cât a ocupat funcția de manager Teatrul de Păpuși Puck a obținut 6 premii internaționale, foarte multe premii naționale, iar în ultimii trei ani de mandat a reușit să facă export de cultură românească și clujeană la peste 20 de festivaluri internaționale. A realizat la Cluj două festivaluri stradale după viziuni proprii și a renovat instituția din temelii. Totul a fost frumos până într-o zi. A avut curaj să se opună Sindicatului Clujului și baronilor UDMR. Curajul său a fost egal cu demiterea din funcție și reducerea sa la tăcere de către toate instituțiile subordonate acestei grupări infracționale organizate pe care o vom expune în acest material jurnalistic.

 

 

Practic este vorba despre un sistem inter-instituțional, în circuit închis, comandat din exteriorul țării și funcțional prin finanțări externe, ce servește interese de grup ilegitime, contrare intereselor statului român. Acest grup de persoane au făcut o serie de abuzuri asupra lui Emanuel Petran, în calitatea pe care a avut-o de manager al unei instituții de cultură și ulterior ca persoană care denunță public aceste încălcări de lege, abuzuri recunoscute în cele din urmă și de instanță (hotărârea definitivă nr. 443 din 22 iunie 2023, a Curții de Apel Oradea).

 

Judecătorii orădeni demontează schema grupării infracționale de la Cluj

……………………………………………………………………………..Cont, aici  https://anchetatorii.ro/2023/09/25/lupta-actorului-emanuel-petran-cu-sistemul-canceros-ce-a-capotat-in-fata-intereselor-ungariei-la-cluj/

 

 

//////////////////////////////////////

 

Cum mituiește Victor Drăgușin familia PSD, Ursu-Avram, cu banii cetățenilor: Antena 3 îi ridică ode cârmaciului de la Alexandria

 

Victor Drăgușin este unul din asasinii economici ai Teleormanului și membru de vază în anturajul baronului infractor, Liviu Dragnea. Drăgușin este primarul municipiului Alexandria din anul 2008 și ocupă funcția de membru al PSD (PDSR) încă din anul 1995. De pe vremea lui taica Ion Ilici Iliescu, Drăgușin se tot înfruptă din avuția poporului. Alexandria a rămas un oraș fantomă și supraviețuiește doar din ambiția unor oameni de afaceri, altfel era lăsat să moară ca mai toate localitățile teleormănene, pe care Livache și gașca le-au jefuit după bunul plac. PSD este cunoscut în Teleorman ca partidul specializat în colectarea TVA-ului pungășiei. Dacă nu dai 10% primarului/baronului PSD, nu primești nici un contract.

 

Victor Drăgușin este baronul local care a rămas celebru pentru remarca: ”corupția nu poate fi oprită”. Ar trebui să îl înțelegem, pentru că el nu se poate opri niciodată din furat.

 

Surse apropiate de famiglia de la Alexandria ne-au transmis informații și documente despre activitatea infracțională a primarului PSD, Victor Drăgușin.

 

O asociație obscură la care activa și europarlamentarul PSD, Carmen Avram, a primit mai multe contracte de la Primăria Alexandria, astfel baronașul de Teleorman este uns cu limbi meșteșugite de Adrian Ursu la Antena 3 și celelalte posturi ale securistului Dan Voiculescu. Domnul Ursu este soțul doamnei Carmen Avram.

 

Cum își plătește Victor………………………………………………………………………….Cont aici https://anchetatorii.ro/2023/09/28/marcel-romanescu-baronul-galben-rosu-republica-infractorilor-si-clanurile-gorjului-conectate-la-cosa-nostra-si-ndrangheta/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Cum erau interceptati si ascultati romanii in anii comunismului? – Substanțial

 

https://www.youtube.com/watch?v=q8Rh5sHFu0M&t=10s

 

/////////////////////////////////

 

 

 

Adrian Năstase, zis și Bombonel, își ascunde banii furați de la români în Panama împreună cu interlopul Horia Constantinescu

 

 

 

În Republica Infractorilor condusă de Iohannis, Ciucă și Ciolacu, am ajuns mai rău ca în vremea odiosului premier Adrian Năstase. În loc să fie investigați infractorii care jefuiesc statul român suntem investigați noi cei de la Anchetatorii.ro pentru că deconspirăm rețelele de crimă organizată de la vârful statului român. Nu suntem în romanele lui George Orwell suntem jurnaliști în Republica Infractorilor. Se pare că deranjăm foarte tare grupările de crimă organizată, inclusiv pe cele din cadrul MAI dacă s-a ajuns la intimidări și amenințări cu dosare penale deși o instanță de judecată s-a pronunțat în speța MAFIA ARGILEI, constatând ca nefondată cererea mafioților care doresc să fie șterse articolele publicate de noi. Și pe vremea tovarășului Năstase se da un telefon și era dat jos site-ul Hotnews când apărea câte o anchetă despre mafia PSD. Se pare că am revenit la acele vremuri. Jurnaliștii care deranjează aceste mafii sunt intimidați și supuși oprobriului public, cum am văzut și în cazul Emiliei Șercan.

 

 

Vrem să vorbim puțin de Bombonel că tare supărat mai e în aceste zile pe toată lumea, inclusiv pe prietenul nostru Valer Kovacs, un adevărat luptător împotriva mafiei de la vârful Poliției Române.

 

Adrian Năstase nu mai are nevoie de nici o prezentare. Toată țara știe că Năstase e un infractor dovedit, fost pușcăriaș, dar personaj lăsat cu averea întreagă de statul nostru eșuat. O parte din averea baronului roșu este ascunsă în Panama. Pe vremuri umbla o legendă din gură în gură că Dana Năstase e nervoasă dacă Bombonel nu fură 1 miliard de lei vechi pe zi. De numele acestui individ se leagă cele mai mari distrugeri și devalizări din țara românească, totul sub pretextul aderării la UE și NATO. În fapt, interesul lor a fost să jefuiască România după bunul plac, la fel cum fac bandiții din fruntea statului și în zilele noastre.

 

 

 

De unde vine porecla Bombonel?

 

 

„În primul rând, ea nu a apărut prin Vadim. A apărut în perioada 92-96 și nu era legată de Vadim. A fost construită altfel. Bănuiesc că cei care mi-au spus așa, m-au văzut mai delicat, mai bun, mai blând, mai gentil și din cauza asta mi-au spus așa.”, a spus Adrian Năstase într-o emisiune de cancan, deși răposatul Vadim Tudor, cel care i-a pus porecla, afirma că Bombonel juca fundaș.

 

Năstase era atât de tare pe vremuri încât juca tenis cu George Bush junior la prânz și avea statut de membru în organizația masonică Skull and Bones.

 

Spălarea de bani în formă continuată și conturile din Panama – supărarea lui Bombonel și Horică

Uniunea Europeană a recomandat autorităților ce se ocupă de combaterea evaziunii fiscale să fie atente la cei care foloseasc cotractele de împrumut care nu au bază reală, “împrumuturi hibride”, “hybrid loans” dând și metode de identificare ale acestora, în fiecare an.

 

https://www.eba.europa.eu/regulation-and-policy/own-funds/guidelines-for-hybrid-capital-instruments

 

Renumitul avocat Dinu Petre subliniază că “pentru a nu intra sub incidența actelor normative cu aplicabilitate în domeniul activităților financiar-bancare emise de Banca Națională a României, societatea care acordă împrumutul va trebui să dovedească necesitatea, oportunitatea și eficiența unei astfel de operațiuni de creditare, cum este cazul societăților afiliate, respectiv când împrumutul este acordat de o societate”, pe când se observă clar că nu este o necesitate a împrumutului.

 

Prival Consultants S.A este o firmă offshore, ceea ce înseamnă ca în baza actului constitutiv nu poate să desfășoare activități pe teritoriul statului în care a fost înființată, trezorierul firmei fiind chiar mama lui Horia Constantinescu. Trezorierul face parte din consiliul director în Panama. De numele acestei firme este legat și Adrian Năstase protectorul lui Horia Constantinescu, potrivit Panama Papers.

 

Toate acestea subliniază scoaterea ilegală a banilor din firma lui Horia Contantinescu către o firmă controlată de mama sa, astfel intrând fraudulos în posesia banilor și evitând plata impozitelor. Schema este atât de penală încât orice ofițer de la infracțiuni economice, o poate observa la prima vizualizare a declarației de avere a lui Horia Constantinescu. Dar în Republica Infractorilor hoții sunt puși șefi, iar banii furați de la români sunt puși bine la păstrat în paradisuri fiscale. Năstase și Horică sunt foarte supărați pe Anchetatorii.ro, de aici și atacurile în toate direcțiile de pe site-ul lui Bombonel.

 

Compania RODRAG.TRADE.CO. SRL apare în Panama Papers și duce direct către Adrian Năstase. Această companie este deținută de firma din Panama, PRIVAL CONSULTANTS SA.

 

Art. 23. –

(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

 

  1. a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

………………………………………………………………………………….. Cont. aici

https://anchetatorii.ro/2023/09/28/adrian-nastase-zis-si-bombonel-isi-ascunde-banii-furati-de-la-romani-in-panama-impreuna-cu-interlopul-horia-constantinescu/

 

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

Citate de Albert Einstein

 

Nu tot ceea ce poate fi numărat contează şi nu tot ceea ce contează poate fi numărat.

 

Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.

 

 

Până şi oamenii de ştiinţă din diverse ţări se poartă de parcă le-ar fi fost amputate creierele.

 

 

Atunci când soluţia este simplă, Dumnezeu îţi răspunde.

 

Nu vă faceţi griji cu dificultăţile voastre la matematică. Vă asigur că ale mele sunt chiar mai mari!

 

Nu poţi acuza gravitaţia când dragostea te doboară.

 

Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns.

 

Conduita morală nu înseamnă pur şi simplu exigenţa de a renunţa anume la plăcerile vieţii, ci mai degrabă interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca să făurească o soartă mai bună pentru toţi oamenii.

 

Tot ce este cu adevărat măreţ şi înălţător este creat de omul care poate trudi în libertate.

 

În mijlocul teoremelor şi ecuaţiilor, nu uitaţi omul!

 

Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă.

 

Învăţământul ar trebui astfel conceput, încât ceea ce oferă să fie perceput ca un dar nepreţuit, şi nu ca o datorie apăsătoare.

 

Vreau să ştiu cum gândeşte Dumnezeu, restul sunt detalii fără importanţă.

 

Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic.

 

Înţelepciunea nu este produsul şcolarizării, ci al încercării de o viaţă pentru a o căpăta.

 

Priviţi adânc în propria voastră fiinţă şi apoi veţi înţelege totul mai bine.

 

Imaginaţia este totul. Este avanpremiera atracţiilor viitoare ale vieţii.

 

 

O fiinţă umană este o parte dintr-un întreg, denumit de noi univers, o parte limitată în timp şi spaţiu.

 

Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.

 

Totul ar trebui să fie cât mai simplu cu putinţă, însă nu mai simplu de atât.

 

Important este să nu te opreşti din a-ţi pune întrebări.

 

Toată ştiinţa nu este nimic mai mult decât o rafinare a gândirii de zi cu zi.

 

Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi.

 

Să nu te opreşti niciodată din a-ţi pune întrebări, curiozitatea stă la baza existenţei.

 

Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziţii violente de la minţile mediocre.

 

Relativitatea se aplică la fizică, nu la etică.

 

Adevărul care nu are legătură cu tine nu există.

 

Dacă cineva nu a greşit niciodată, înseamnă că nu a încercat să facă nimic nou.

 

Cât mi-aş dori să existe undeva o insulă doar pentru cei înţelepţi şi binevoitori.

 

Uneori plătim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis.

 

Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul.

 

Idealurile care mi-au luminat calea şi din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ.

 

Sunt două moduri în care viaţa poate fi trăită: ca şi cum nimic nu ar fi o minune sau ca şi cum totul este o minune. Dar ceea ce sunt sigur este că Dumnezeu există.

 

Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp.

 

Nu ştiu cum se face că toţi mă iubesc, dar nimeni nu mă înţelege.

 

Nu trebuie să reflectezi prea mult pentru a-ţi da seama, din viaţa de zi cu zi, că fiecare existăm unul pentru celălalt.

 

Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează.

 

Încearcă nu să fii un om de succes, ci un om de valoare.

 

Singura modalitate sigură de a nu greşi este să nu ai idei noi.

 

Nu e obligatoriu să fii de acord cu mine. Dar ar fi mai rapid aşa.

 

Slăbiciunea atitudinii devine slăbiciunea caracterului.

 

Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate.

 

Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacă poţi să i-l explici bunicii.

 

Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul.

 

Puţini sunt cei care privesc cu proprii lor ochi şi simt cu propria lor sensibilitate.

 

În relaţiile umane, poţi acţiona cu înţelepciune numai dacă încerci să înţelegi atât de bine gândurile, motivele şi temerile adversarului tău, încât ajungi să vezi lumea cu ochii lui.

 

Nu mă gândesc niciodată la viitor, el vine destul de repede.

 

Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare şi bucuria cunoaşterii.

 

Problemele importante cu care ne confruntăm azi nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire la care eram atunci când le-am provocat.

 

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.

 

Cu cât matematicile sunt mai exacte, cu atât se desprind de realitate.

 

Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o pedeapsă şi speră într-o răsplată, atunci suntem, într-adevăr, o adunătură jalnică.

 

Doar viaţa ce-o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită.

 

Orice prost poate să ştie. Scopul este să înţelegi.

 

Am învăţat să respect misterul.

 

Suntem cu toţii foarte ignoranţi, dar nu cu toţii ignorăm aceleaşi lucruri.

 

Eu determin valoarea autentică a unui om după o singură regulă: în ce măsură şi în ce scop s-a eliberat de Eul lui?

 

Pentru ca să fii un membru ireproşabil al unei turme de oi, mai întâi trebuie să fii o oaie.

 

Valoarea morală a unui om nu se măsoară prin convingerile sale religioase, ci prin înclinaţiile afective pe care le-a primit de la Natură.

 

Mi se pare oribil ca o inteligenţă elevată să fie dublată de un caracter urât.

 

Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul.

 

Nu sunt cuvinte mari, ci doar oameni mici.

 

Lucrul cu adevărat valoros este intuiţia.

 

Dacă A reprezintă succesul în viaţă, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezintă x; y înseamnă joaca; iar z – să ştii să-ţi ţii gura.

 

Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.

 

Aceste lucruri care sunt de nepătruns pentru noi există cu adevărat. Dincolo de tainele naturii rezidă ceva subtil, intangibil şi inexplicabil. Veneraţia pentru această forţă mai presus de tot ceea ce putem noi înţelege este religia mea.

 

Dacă nu este un preţ de plătit, atunci acest lucru nu prezintă nici o valoare.

 

Este mai dificil să distrugi o părere greşită decât un atom.

 

Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.

 

Lucrurile cele mai preţioase din viaţă nu sunt acelea procurate cu bani.

 

Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.

 

E pur şi simplu un miracol faptul că metodele moderne de instruire nu au sugrumat încă de tot sfânta curiozitate a întrebărilor; pentru că planta asta plapandă şi delicată, pe lânga încurajări, are nevoie în principal de libertate; fără ea, se ofileşte şi moare negreşit.

 

Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenţionat.

 

A devenit cumplit de evident că tehnologia ne-a depăşit umanitatea.

 

Viaţa este un mister, nu o problemă care trebuie rezolvată.

 

Dumnezeu este un adevăr universal.

 

Dumnezeu nu dă cu zarurile.

 

Vreau doar să aflu ce principii fundamentale a urmat Dumnezeu în crearea Universului. Altceva nu mă interesează.

 

Frica de moarte este cea mai nejustificată frică, deoarece, când eşti mort, nu mai există riscul vreunui accident.

 

În goana după adevăr şi frumuseţe este o sferă de activitate în care ne este permis să rămânem copii toată viaţa.

 

Puţini oameni sunt capabili să exprime în mod calm o opinie diferită de prejudecăţile mediului lor. Cea mai mare parte a oamenilor sunt incapabili chiar să ajungă să formuleze asemenea opinii.

 

Logica te va duce din punctul A în punctul B. Imaginaţia te va duce oriunde…

 

Cel mai greu lucru de înţeles pe lume este impozitul pe venit.

 

Un om fericit este prea mulţumit de prezent ca să se mai gândească serios la viitor.

 

Dobândirea minunatelor mijloace de producţie n-a adus libertatea, ci grija şi foametea.

 

În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.

 

E un miracol faptul că şi curiozitatea supravieţuieşte educaţiei şcolare.

 

Vă amintiţi cum râdeau oamenii de curenţii electrici… Cunoaşterea fiinţei umane este abia în stadiul incipient.

 

Majoritatea profesorilor îşi pierd vremea punând întrebări care urmărsc să dezvăluie ce nu ştie elevul, în vreme ce adevărata artă a examinării constă în a afla ce ştie de fapt elevul sau ce poate să ştie.

 

O masă, un scaun, un vas cu fructe şi o vioară; ce altceva îi mai trebuie unui om ca să fie fericit?

 

Perfecţiunea mijloacelor şi confuzia scopurilor pare să fie principala noastră problemă.

 

Dacă un om aspiră la o viaţă mai dreaptă, primul său act de abstinenţă va fi de la rănirea animalelor.

 

Războiul nu se poate umaniza. Se poate doar aboli.

 

Cel mai neinteligibil lucru despre lume este că e inteligibilă.

 

Citesc adesea din Biblie, însă textul ei original mi-a rămas inaccesibil.

 

Mi-a plăcut întotdeauna singurătatea, o trăsătură care tinde să se accentueze cu vârsta.

 

Despre viaţa şi opera lui Bach n-am de spus decât atât: ascultă, cântă, iubeşte, venerează – şi ţine-ţi gura.

 

Nu am niciun talent anume. Sunt doar extraordinar de curios.

 

Dezvoltarea intelectuală trebuie să înceapă când te naşti şi să se termine numai când mori.

 

Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el şi nu în ceea ce este capabil să primească.

 

Şi nici la trecut nu mă gândesc, căci a trecut.

 

Teoria descrie ceea ce putem observa.

 

Iubirea aduce cu sine multă fericire, mult mai multă decât suferinţa pe care o aduce dorul de cineva.

 

Inima spune da, însă mintea spune nu.

 

Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.

 

Recunosc că gândurile pot influenţa trupul.

 

Adevărul e ce rezistă la testul realităţii.

 

Munca e singurul lucru care dă substanţă vieţii.

 

Un intelectual rezolvă problemele, un geniu le evită.

 

Fiecare om trebuie respectat ca individ, dar nu idolatrizat.

 

Fidelitatea forţată e un fruct amar pentru toţi cei implicaţi.

 

Eşecul şi privaţiunile sunt cei mai buni dascăli şi purificatori.

 

Matematica e precisă, dar nu e reală, şi e reală, dar nu e precisă.

 

Timpul şi spaţiul sunt moduri în care gândim şi nu moduri în care trăim.

 

Dumnezeu mi-a dăruit încăpăţânarea unui catâr şi un miros destul de fin.

 

Grija pentru om şi destinul lui trebuie să constituie interesul principal.

 

Nu-mi place când se poate şi-aşa, şi-aşa. Ar trebui să fie ori aşa, ori deloc.

 

Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată.

 

Singurătatea este mai dureroasă când eşti tânăr, dar devine plăcută atunci când devii mai matur.

 

Un om trebuie să înveţe să înţeleagă raţiunile fiinţelor umane, iluziile lor şi suferinţele lor.

 

Te naşti într-o cireadă de vite şi trebuie să te bucuri că nu eşti călcat în picioare înainte de vreme.

 

Încă nu m-am înfruptat destul din Pomul Cunoaşterii, deşi în meseria mea sunt obligat să mă hrănesc din el în mod regulat.

 

Mă simt mulţumit la bătrâneţe. Mi-am păstrat buna dispoziţie şi nu m-am luat în serios nici pe mine, nici pe cel de lângă mine.

 

Ca să primeşti cu certitudine un răspuns favorabil din partea oamenilor, e mai bine să le oferi ceva pentru stomacul lor, decât pentru creierul lor.

 

Nimic nu va aduce beneficii mai mari pentru sănătatea umană şi nu va creşte şansele de supravieţuire a vieţii pe Pământ ca evoluţia către o dietă vegetariană.

 

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-albert-einstein/

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////

 

 

Citate de William Shakespeare

 

 

 

Oricât ar părea că e nebunie ceea ce spune, e totuşi o nebunie cu tâlc.

 

Am socotit totdeauna virtutea şi ştiinţa drept daruri mai mari decât nobleţea şi bogăţia.

 

O vorbă înţeleaptă adoarme într-o ureche bleagă.

 

Pe mare lină toate vasele pot naviga cu multă măiestrie.

 

Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.

 

 

Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.

 

Cine stă mereu acasă capătă spirit casnic.

 

Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest vrem se schimbă şi are scăderi şi amânări.

 

De coasa vremii n-ai apărători; doar prin urmaşi o-nfrunţi când o să mori!

 

Durerea este otrava frumuseţii.

 

Cântăriţi jurăminte cu jurăminte şi veţi cântări neantul.

 

O, puternică dragoste! Într-o privinţă faci din bestie om şi în alta din om fiară.

 

Nu-i de mirare, stăpâne; cum să nu vorbească un leu, când sunt atâţia măgari care vorbesc?

 

Glumind, bufonii – ades o nimeresc.

 

Sunt slabi cei cruţaţi de suferinţă.

 

Fleacuri uşoare ca vântul sunt pentru gelos dovezi de fier, mai tari chiar decât slova sfântă.

 

Puţini sunt cei care ştiu cât de mult ar trebui să ştie, ca să ştie cât de puţin ştiu.

 

Toate zilele sunt nopţi până te văd, iar nopţile strălucesc ca zilele când te visez.

 

Dragostea este pur şi simplu o nebunie.

 

Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte.

 

O, slăbiciune, numele tău e femeie!

 

Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.

 

Concizia este sufletul isteţimii.

 

Glumeţii se dovedesc adesea profeţi.

 

Dac-ai cinsti pe fiecare după merit, cine ar mai scăpa de bici?

 

Prin dăruire te păstrezi de-a pururi, și-asa rămâi, cum ştii să-ţi dai contururi.

 

 

Fericite sunt cele care pot să-şi stăpânească aşa de bine pornirile trupului pentru a duce o viaţă de virtute! Dar mai fericit e pe pământ trandafirul cules, decât cel care ofilindu-se pe spinul său virgin, trăieşte şi moare izolat într-o tristă şi rece fericire.

 

Trecutul e-un prolog.

 

Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.

 

Vorbele veninoase ale unei femei geloase sunt mai otrăvitoare decât colţii câinilor turbaţi.

 

Noi când ne naştem plângem că intrăm… pe aceasta mare scenă de bufoni!

 

Diavolul foloseşte şi Scriptura când vrea să-şi atingă scopul.

 

Mişeii mor de mai multe ori înaintea morţii lor.

 

Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici.

 

Iubirea nu vede cu ochii, ci cu mintea. De aceea înaripatul Cupidon este reprezentat orb. În mintea lui, iubirea nu gustă judecata. Aripi, nu raţiune, stau pe emblema grabei sale zăpăcite. Şi spunem că iubirea-i un copil fiindcă în alegere mereu se păcăleşte.

 

Iubesc puţin cei ce-şi divulgă iubirea lor altora…

 

Iubirea-i pur şi simplu nebunie. Îndrăgostiţii merită închisoarea ba chiar şi biciul. Motivul pentru care îndrăgostiţii nu sunt, totuşi pedepsiţi şi trataţi astfel, şi că acest fel de nebunie se dovedeşte a fi atât de răspândit este că biciuitorii sunt, la rândul lor, îndrăgostiţi.

 

Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.

 

Slabă dragoste-i aceia ce se poate măsura!

 

Nu iubesc cei ce nu-şi arată iubirea.

 

Un cap încoronat greu îşi poate afla odihna.

 

Orice sclav are în mână arma de-a zdrobi robia.

 

Omul şi muntele se aseamănă, dar cu deosebirea că prin munţii săi pământul încearcă să se ridice la cer, pe când prin oameni, cerul coboară pe pământ.

 

Pentru bărbat, ca şi pentru femeie, cinstea e o adevărată comoară a sufletelor. Cine îmi fură punga ia un fleac; e ceva şi e nimic. A fost a mea, acum va fi a lui. Şi a fost în mâna a mii de oameni. Însă cine îmi răpeşte reputaţia îmi răpeşte ceva care pe el nu-l îmbogăţeşte, dar pe mine mă lasă sărac pământului.

 

 

Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.

 

Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.

 

Dragostea nu priveşte cu ochii, ci cu mintea.

 

A scoate din ţâţâni se cheamă a urni din loc; dar viteazul stă locului.

 

Cel mai bun crainic al bucuriei este tăcerea. Aş fi prea puţin fericit dacă aş putea spune cât sunt.

 

Iubirea fuge ca o umbră de adevarata iubire care o urmăreşte: urmărind-o pe cea care fuge de ea şi fugind de cea care o urmăreşte.

 

Cât de minunat puterea uriaşului să o ai, dar cât de tiranic e să o foloseşti ca un gigant.

 

O clipă chiar cuprinde multe zile.

 

Mă îndoiesc că stelele sunt de foc. Mă îndoiesc că soarele se mişcă. Mă îndoiesc că adevărul poate fi minciună. Dar nicioadată nu mă îndoiesc că iubesc.

 

Sunt sătul de orori.

 

Experienţa se capătă prin sârguinţă.

 

Nu-i un păcat atât de mare dragostea de sine, cât nepăsarea faţă de ce eşti.

 

Oamenii care vorbesc puţin sunt cei mai buni.

 

Gunoiul doar pe el se-acceptă.

 

Nu da limbă gândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit.

 

Gelozia e un monstru zămislit prin el însuşi şi născut din el însuşi.

 

Poţi zâmbi şi iar zâmbi şi totuşi să fii mişel.

 

Nu te poţi sustrage de la îndatoriri, rămânând totodată om de onoare.

 

Când cerşetorii mor, n-apar comete.

 

Dă-mi omul care nu e sclavul pasiunii.

 

Dragostea este ceaţa care se formează cu aburii suspinelor.

 

Prea-i prunc iubirea cuget să-i mai ceri! Dar cugetul e pruncul ei, se ştie.

 

Şoaptele mizerabile şi înveninate se raspândesc totdeauna cu mare repeziciune.

 

Să înveţi a citi ce-ţi scrie iubirea care tace, şi să auzi cu ochii, astea nu le poate face decât gingaşul simţ al iubirii.

 

Citeşte încet ce-a scris iubirea mută, cu harul ei, prin ochi, ea stă şi ascultă.

 

Ce este omul, când folosinţa timpului său sunt numai somn şi mâncare? O vită şi nimic mai mult!

 

Cu vorbe nu plăteşti datoriile.

 

Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori.

 

Iubirea este ca un copil care tânjeşte după tot ce poate atinge.

 

Mila este virtutea legii, dar nimeni în afara tiranilor nu o foloseşte cu cruzime.

 

În vârtejul pasiunii trebuie păstrată măsura care să-i mai domolească puţin sălbăticia.

 

Fereşte-te să intri în ceartă; dar intrat comportă-te ca ceilalţi de tine să se teamă. Să dai la toţi urechea, iar vocea la puţini.

 

Dă la fiecare urechea ta, dar la puţini glasul tău.

 

Cine ştie să descifreze privirile femeilor nu mai are nimic de învăţat.

 

Primeşte critica oricui, dar rezervă-ţi hotărârea.

 

Iubirea-i fum ce din suspine creşte.

 

Unele cuvinte ar putea ascunde altele.

 

Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi.

 

Doctoria prelungeşte viaţa, dar moartea răpeşte şi pe doctor.

 

Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.

 

Pe fiecare află-l ce gândeşte, dar nu-i destăinui ce cugeţi tu.

 

Voinţa noastră şi destinul merg atât de opus încât planurile mereu ne sunt răsturnate.

 

Poteca ce duce spre pericol e netedă.

 

Nevinovaţii nu-s feriţi de trăsnet.

 

Nu există moştenire mai preţioasă decât cinstea.

 

Cel care nu are timp să jelească, nu are timp să repare.

 

Prin foc se stinge focul şi-un chin de groaza altui chin s-alină.

 

Suntem făcuţi din acelaşi material din care sunt ţesute visurile.

 

Mult zgomot pentru nimic!

 

De răni nu-i pasă celui care-i teafăr.

 

Conversaţia trebuie să fie plăcută fără grosolănie, isteaţă fără afectare, liberă fără indecenţă, spirituală fără dispreţ faţă de alţii, nouă fără falsitate.

 

Virtutea-i frumuseţe! Omul rău e cel mai urât. Cu nimic nu se mai însoţeşte mai bine frumuseţea decât cu cinstea.

 

Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.

 

Nimic nu e mai comun decât să vrei să fii remarcabil.

 

Eretic este cel care porneşte focul, nu cea care arde pe rug.

 

Ea este frumoasă, de aceea trebuie curtată; ea este femeie, de aceea trebuie cucerită.

 

Cine plânge, îşi micşorează adâncimea mâhnirii.

 

Munca pe care o îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.

 

Pentru dureri neobişnuite, remedii neobişnuite.

 

Imaginaţia lucrează mai tare în minţile cele mai slabe.

 

Cine vrea în grabă s-aprindă un foc, întâi foloseşte aşchii mai subţiri.

 

Ochii iubitului vor fi pierduţi asemenea unui vultur orb, urechea iubitului va auzi cele mai joase sunete.

 

Cine seamănă bălării, nu treieră bucate.

 

De ce nu-s oamenii aşa cum par; sau, dacă nu, să nu mai pară oameni.

 

Fetele, datorită pudorii, refuză din gură ceea ce ar vrea din toată inima să li se impună a primi.

 

Dacă iubeşti un om perfect, nu e meritul tău.

 

Instinctul e lucru mare. Eu am fost fricos din instinct.

 

Vreau să vorbesc numai despre pumnale, nu să le întrebuinţez.

 

Dragostea pe care o poţi măsura este întotdeauna foarte săracă.

 

Păcat că nebunilor nu li se îngăduie să spună cu înţelepciune ce-au de spus despre nebuniile înţelepţilor.

 

Întreaga lume este o scenă, iar toţi bărbaţii şi femeile – doar actori: au ieşirile şi intrările lor.

 

Verile scurte sunt adesea primăveri timpurii.

 

Frumuseţea îl atrage mai mult pe hoţ decât aurul.

 

Cursul dragostei adevărate nu a fost niciodată neted.

 

Să nu ai niciodată încredere în acela care şi-a încălcat o dată cuvântul.

 

A ierta este o faptă mai nobilă şi mai rară decât aceea de a te răzbuna.

 

Orice zi este bună, dacă nu, atunci la ce bun să ne mai trezim?

 

Mai bine un nebun cuminte, decât un înţelept nerod.

 

Cine este atât de puternic, încât să nu poată fi sedus?

 

Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul.

 

Poveţe ia, dar judecă tu însuţi.

 

Un înţelept nu plânge o pacoste prezentă, ci prezentul îl foloseşte spre a nu mai plânge.

 

Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.

 

Freamătul dragostei este benefic, dar să nu fii frământat este şi mai rău.

 

Să preţuim şi la vrăjmaşi virtutea.

 

Un nume bun la un bărbat sau la o femeie e darul sfânt al vieţii.

 

 

 

 https://nuveicrede.ro/citate-de-william-shakespeare/

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

Citate de Mark Twain

 

 

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.

 

Dacă nu citeşti ziarele, eşti neinformat, dacă le citeşti, eşti dezinformat.

 

 

Buna creştere constă în a ascunde cât de multe gândim despre noi şi cât de puţin ne gândim la celălat.

 

Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.

 

Grăbiţi-vă să cumpăraţi pământ, nu se mai fabrică…

 

Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.

 

Ridurile ar trebui pur şi simplu să arate numai unde au fost zâmbete.

 

Haideţi să trăim în aşa fel, încât atunci când vom muri, şi dricarul să ne plângă.

 

Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa fricii.

 

Un copilaş este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc.

 

N-am lăsat niciodată şcoala să-mi afecteze educaţia.

 

Există mai multe metode de a rezista ispitei, însă cea mai sigură este laşitatea.

 

Mormintele din beton sunt o cheltuială inutilă: cei ce sunt înăuntru nu pot ieşi, iar cei de afară nu vor să intre!

 

Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare.

 

Religia constă într-un set de lucruri în care omul obişnuit are impresia că crede şi de care şi-ar dori să fie sigur.

 

Educaţia este calea de la ignoranţa încrezută la incertitudinea jalnică.

 

De nimic nu se leapădă omul mai greu decât de o prejudecată!

 

Haina îl face pe om. Oamenii dezbrăcaţi nu au aproape nicio influenţă în societate.

 

 

Tunetul e foarte impresionant, dar treaba o face trăsnetul.

 

 

Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea.

 

Civilizaţia este multiplicarea fără limite a necesităţilor nenecesare.

 

Munca înseamnă ceea ce eşti silit să faci; jocul, tot ce faci de bunăvoie.

 

Iubirea este dorinţa irezistibilă de a fi dorit în mod irezistibil.

 

A da dovadă de o bună educaţie înseamnă a nu da în vileag buna părere pe care o avem despre noi şi părerea destul de proastă pe care o avem despre ceilalţi.

 

Blândeţea este limba pe care surdul poate să o audă şi orbul să o vadă.

 

Tot secretul este educaţia. Piersica era odinioară un sâmbure amar; conopida este o varză care a frecventat universitatea.

 

Convingerea celor bogati ca cei saraci sunt fericiti nu este cu nimic mai stupida decat convingerea celor saraci ca cei bogati sunt.

 

Cel mai bun mod de a te înveseli este să încerci să înveseleşti pe cineva.

 

Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora si vei produce uimire altora.

 

Fiinţa umană are o dorinţă naturală să aibă mai mult dintr-un lucru bun decât are nevoie.

 

Tristeţea se poate descurca şi singură, dar ca să fie ea însăşi, bucuria are neapărată nevoie să fie împărtăşită cu cineva.

 

Este nevoie de duşmanul tău şi de prietenul tău, împreună, ca să-ţi zdrobească inima: primul, pentru a te calomnia, al doilea, pentru a veni să ţi-o spună.

 

Necesitatea este mama încercării.

 

Consumată cu moderaţie, apa nu poate face rău!

 

Pot trăi două luni de pe urma unui compliment bun.

 

Femeile împart cu noi plăcerea, ne dublează problemele şi ne triplează cheltuielile.

 

Când vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea, e bine să mai reflectezi o dată.

 

Dă şansă fiecărei zile să fie ea cea mai frumoasă din viaţa ta.

 

Lumea nu-ţi datorează nimic. Exista înaintea ta.

 

De regulă, este mai bine să meriţi cinstirea fără să o capeţi decât să te bucuri de ea fără să o meriţi.

 

Bancherul este un tip care îţi împrumută umbrela pe timp cu soare, dar o vrea înapoi în minutul în care începe să plouă.

 

Umorul este lucrul măreţ, salvator. În momentul în care se relevă, toate iritaţiile şi resentimentele dispar si sunt înlocuite de un spirit solar.

 

Dacă aveţi o îndoială, spuneţi adevărul.

 

Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu.

 

Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte nimic.

 

Ficţiunea este obligată să se limiteze la posibilităţi. Adevărul, nu.

 

Un om nu se poate simţi bine dacă nu-i în armonie cu sine.

 

Când eram tânăr puteam ţine minte totul. Ce s-a întâmplat sau ce nu s-a întâmplat.

 

Specia omenească are o armă într-adevăr efectivă: este râsul.

 

În încercarea de a fi bun, omul nu poate să nu se supraobosească.

 

Adevărul este lucrul cel mai valoros pe care îl avem. Să-l economisim.

 

Majoritatea lucrurilor de teama cărora era să mor, nu s-au întâmplat de fapt niciodată.

 

Când eram mai tânăr, nu-mi aminteam nimic, indiferent dacă se întâmplase sau nu; acum mă simt atât de şubred, încât probabil că în curând nu-mi voi mai aminti decât lucrurile care nu s-au întâmplat, de fapt, niciodată.

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-mark-twain/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Citate de Lucius Annaeus Seneca

 

Pentru noi e un argument al adevărului atunci când toţi au aceeaşi părere despre un lucru.

 

De la un om mare este întotdeauna ceva de învăţat, chiar şi când tace.

 

 

Tot ce citim, să nu lăsăm să rămână întocmai, ca să nu fie străin ci să asimilăm cele citite; altfel vor intra în memorie, nu în minte.

 

Nimic nu preţuim mai mult decât binefacerea, cât timp o căutăm; nimic mai puţin, după ce am primit-o.

 

Filosofia este singurul mijloc de a depăşi condiţia de muritor şi chiar de a o transforma în nemurire.

 

Nu îndrăznim, nu pentru că lucrurile sunt dificile, ci pentru că nu îndrăznim, lucrurile sunt dificile.

 

Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.

 

Nu contează câte cărţi ai, ci dacă acestea sunt bune sau nu.

 

Îţi petreci cea mai mare parte a vieţii făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic, toată viaţa te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit.

 

Uitând de fragilitatea omenească să adun averi? pentru ce să mă ostenesc? Iată, această zi e ultima; să admitem că nu-i: e aproape de ultima!

 

Norocul este ceea ce se întâmplă când pregătirea întâlneşte prilejul.

 

Lungă-i calea prin precepte, scurtă şi bună prin exemple.

 

Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii.

 

Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac; dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei niciodată bogat.

 

Acela se bucură cel mai mult de bogăţie, care se are nevoie cel mai puţin de ea.

 

 

Pentru mulţi, faptul că adună avere nu înseamnă încetarea mizeriilor, ci numai schimbarea lor.

 

Nu numai oamenilor, dar şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu.

 

Pentru aceasta m-am ascuns şi am închis uşile, ca să pot fi de folos la mai mulţi.

 

O minte strălucită este o avere imensă.

 

Prefer să deranjez cu adevărul, decât să fac pe plac cu linguşiri.

 

Devenim mai înţelepţi prin necazuri. Prosperitatea ne distruge simţul de apreciere a dreptăţii.

 

Sufletul este unica valoare a omului, el îl face pe slujitor egal stăpânului său.

 

Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.

 

Bunăstarea este sclavul omului înţelept şi stăpânul prostului.

 

Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare.

 

Cine ştie să moară nu va fi rob niciodată.

 

O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva…

 

Nimic nu împiedică atâta însănătoşirea ca schimbarea deasă a remediilor.

 

Sufletul nostru are nevoie de unul complementar, de dragul căruia să aibă grijă de propria sa esenţă.

 

A trăi înseamnă a lupta.

 

Acoperişul de paie a adăpostit oameni liberi; sub marmură şi sub aur locuieşte robia.

 

Nu face din durerea altora bucuria ta.

 

Orice virtute se bazează pe măsură.

 

Succesul, în mare parte, stă în voinţa de a învinge; să ne străduim deci şi să stăruim.

 

Înţeleptul, atent şi apărat împotriva oricărui atac, nu dă înapoi în faţa atacului sărăciei, al jalei, al infamiei, sau al durerii.

 

 

Căci soarta nu ştie ce este liniştea; îi place să înlocuiască bucuria cu amărăciunea sau, oricum, să le amestece. Nimeni, prin urmare, să nu fie încrezător în momentele de fericire şi nici să nu se lase doborât de necazuri: acestea sunt cele două feţe ale lumii.

 

Să exprimăm ceea ce simţim, să simţim ceea ce exprimăm; vorba să semene cu fapta.

 

Socoteşte fiecare zi o viaţă.

 

Viaţa este lungă dacă este plină.

 

Nu există zile prea lungi pentru cine munceşte.

 

Nimic nu este mai onorabil decât o inimă recunoscătoare.

 

Între acestea, drumul m-a învăţat cât de multe lucruri de prisos avem şi cât de uşor am putea lepăda prin judecată acele lucruri, pe care, dacă ni le ia vreodată necesitatea, nu simţim că ne-au fost luate.

 

Dezordinea se va potoli prin disciplină şi frică, niciodată de la sine.

 

Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să abuzezi mai puţin de ea.

 

Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui îl va face lung.

 

Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire.

 

Niciodată cel desăvârşit şi care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primeşte posomorât întâmplările.

 

O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat.

 

Dacă vrei să fii iubit, iubeşte!

 

Beţia nu-i altceva decât o nebunie voluntară.

 

Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă.

 

Fii îngăduitor, căci toţi avem nevoie de iertare.

 

Viaţa e viaţă şi trebuie trăită aşa cum e ea, bună, rea, ţi s-a dat fără să o ceri şi ţi se va lua fără să fi întrebat.

 

Omul este lucru sacru pentru om.

 

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea.

 

Cel mai puternic leac împotriva mâniei este amânarea.

 

Dacă vrei să supui totul, supune-te raţiunii.

 

Toată arta nu este decât o imitaţie a naturii.

 

Să ne bucurăm fără a ne compara cu alţii. Când vezi câţi sunt înaintea ta, gândeşte-te câţi sunt în urmă.

 

Unii bolnavi ar trebui felicitaţi deja numai pentru aceea că ei au înţeles de ce sunt bolnavi.

 

Voinţa nu se învaţă.

 

Esenţială este întrebuinţarea vieţii, nu durata sa.

 

Mai adesea suferim din cauza părerii, decât din cauza realităţii.

 

Ce foloseşte liniştea unei regiuni întregi dacă pasiunile sunt zgomotoase.

 

Nu este sigur în ce loc te aşteaptă moartea: de aceea aşteapt-o tu pe ea în orice loc.

 

Trebuie să imităm albinele şi să separăm tot ce am adunat din lectura variată.

 

Caracteristica vinovaţilor este neliniştea.

 

Este ruşinos să spui una şi să gândeşti alta; cu atât mai ruşinos să scrii una şi să gândeşti alta.

 

Lucrurile vătămătoare nu păstrează niciodată măsura.

 

Adevărul e accesibil tuturor, încă nu e ocupat. Din el a rămas mult, chiar şi pentru cei care vor veni de acum înainte.

 

Sărac nu este cel ce are prea puţin, ci cel ce doreşte prea mult.

 

Destinul îl duce pe cel care vrea şi-l trage pe cel care se opune.

 

Un om tare, când e lovit, îşi sporeşte puterea.

 

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.

 

Ca să ai parte de adevărata libertate, trebuie să fii sclavul filozofiei.

 

Ce nebunie este să înveţi lucruri de prisos, când este atâta lipsă de timp?

 

Cel care speră fără temei, deznădăjduieşte fără temei.

 

Adesea ceea ce se dă este neînsemnat, ceea ce rezultă de acolo este mare.

 

De aceea ajungem cu greutate la însănătoşire, fiindcă nu ştim că suntem bolnavi.

 

Trebuie să alegem un loc sănătos nu numai pentru corp, ci şi pentru moravurile noastre.

 

Nici un vânt nu e favorabil pentru cei ce nu-şi cunosc portul.

 

Sfătuieşte-ţi prietenul în taină şi laudă-l în public.

 

Tot ce se poate întâmpla, să ne închipuim că se va întâmpla.

 

Vezi ca nu cumva cititul multor autori şi a tot felul de cărţi să aibă ceva nehotărât şi nestabil.

 

Efortul dă puteri sufletelor alese. Dacă vei fi stăpân pe ziua de azi, vei depinde mai puţin de ziua de mâine.

 

Voi privi toate pământurile ca şi cum ar fi ale mele şi voi privi pământurile mele ca şi cum ar fi ale tuturor.

 

Să ne mulţumim cu ce avem, fără a face comparaţii; niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia.

 

Să căutăm, prin urmare, ce este mai bine să facem, şi nu ceea ce găseşte încuviinţare în rândul gloatei, cel mai rău interpret al adevărului.

 

Dacă senzualitatea ar fi fericirea, animalele ar fi mai fericite decât oamenii; dar fericirea oamenilor este depusă în suflet, nu în carne şi oase.

 

Greşeşti, crezând că numai pe mare limita dintre moarte şi viaţă este foarte redusă: în orice loc intervalul este deopotrivă de îngust. Moartea nu se arată pretutindeni atât de aproape: ea este pretutindeni atât de aproape.

 

Speranţa este numele unui bun nesigur.

 

Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat.

 

Ce credeam că era o culme nu era decât o treaptă: ni se întâmplă adesea.

 

Pe noi ne pot ajuta nu numai cei care sunt, dar şi cei care au fost.

 

A comanda nu semnifică a domina, ci a-şi face datoria.

 

Ce multe lucruri neaşteptate au venit! Ce multe lucruri aşteptate nu s-au ivit niciodată!

 

Ataşează-te de cei care te pot face mai bun, primeşte pe cei care, la rândul tău, îi poţi face mai buni.

 

Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare zi se ia o parte a vieţii; chiar când creştem, viaţa descreşte.

 

Norocul nu-ţi poate lua ce nu ţi-a dat.

 

Mulţi trăiesc fără de nici o ţintă în viaţă, nu merg ei ci îi duce curentul.

 

Nu există viciu fără justificare, fiecare are un început modest şi vrednic de îngăduinţă.

 

Cel mai puternic om este cel care se stăpâneşte pe sine însuşi.

 

O mână spală pe alta.

 

Uitarea este cel mai bun remediu pentru injurii.

 

Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie.

 

Nu este avere care să ne delecteze dacă nu o împărţim cu alţii.

 

Să trăieşti cu inferiorul, aşa cum ai vrea să se poarte superiorul cu tine.

 

De vrei sa te gasesti pe tine nu cauta in oglinda….nu vei gasi decat o umbra,un strain.

 

Nu este nicio deosebire între a nu dori şi a avea.

 

Omul este un animal înzestrat cu raţiune.

 

Remediile sufletului au fost descoperite de cei vechi. Dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina noastră de a căuta.

 

Nimeni nu greşeşte numai pentru el, ci răspândeşte nebunia printre cei apropiaţi şi o primeşte la rândul său de la ei.

 

Este uşor să aprinzi în ascultător dorinţa de mai bine, căci natura a pus în toţi oamenii bazele şi sămânţa virtuţilor. De îndată ce se iveşte cineva care le trezeşte, atunci toate bunele însuşiri, ca şi cum ar fi fost amorţite, se deşteaptă.

 

Omul e supus greşelii.

 

Nu există viaţă fără prietenie.

 

Soarta nu răpeşte ceea ce n-a dat.

 

Temeiul dreptăţii este doar egalitatea.

 

Modestia interzice ceea ce legea permite.

 

A-şi porunci sieşi este cea mai mare forţă.

 

Adevărata plăcere este dispreţul plăcerilor.

 

Nu-ţi va mai fi frică dacă renunţi să speri.

 

Curajul te conduce în ceruri; frica la moarte.

 

Chibzuinţa cu privire la viitor vine din trecut.

 

Nu poţi scăpa de necesitate, o poţi doar învinge.

 

Lucrurile mari trebuiesc judecate cu suflet mare.

 

Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării.

 

Nimeni nu poate să învingă fără ca altul să piardă.

 

Nicio minte genială nu este scutită de geniul nebuniei.

 

Tot ce există în univers constă din materie şi Dumnezeu.

 

Nu conteaza cate carti ai, ci daca acestea sunt bune sau nu.

 

E foarte important să ştii când să vorbeşti şi când să taci.

 

Omul cel mai bogat este acela căruia norocul nu are ce-i da.

 

Este penibil să lupţi cu un om pregătit numai pentru înfrângeri.

 

Dacă mă bucur să învăţ ceva nou, este ca să-l împărtăşesc altora.

 

Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața înapoi.

 

Puterea e îngemănată cu blândeţea; sălbăticia e un semn de slăbiciune.

 

Fidelitatea pe care o poţi cumpăra cu bani, poţi s-o pierzi tot cu bani.

 

Succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vieţii în palma omului.

 

Viaţa seamănă cu o poveste, ceea ce importă nu e lungimea ei, ci valoarea ei.

 

Binele absolut al naturii omeneşti e cuprins în pacea corpului şi a sufletului.

 

Dacă vrei să faci un om fericit, decât să-i dai lucruri, mai bine ia-i poftele.

 

Vei şti ce fel de om este fiecare, când vei vedea cum laudă şi cum este lăudat.

 

De linişte nu au parte decât aceia care şi-au format o judecată nestrămutată şi precisă.

 

Noi nu voim să trăim, nici să murim: ne stăpâneşte dezgustul de viaţă şi frica de moarte.

 

E un avantaj reciproc, deoarece oamenii, în timp ce îi învaţă pe alţii, învaţă şi singuri.

 

Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscător este că nu poate fi destul de recunoscător.

 

Două rele trebuie retezate: teama de o nenorocire din viitor şi teama de o nenorocire din trecut.

 

Dacă vrei să-ţi supui totul, supune-te raţiunii. Dacă te va stăpâni raţiunea, vei stăpâni pe mulţi.

 

Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este nu ce e numit.

 

Nimic nu foloseşte atâta ca liniştea şi conversaţia, cât mai puţină cu alţii şi cât mai multă cu sine însuşi.

 

Învaţă a muri! Cine învaţă să moară, nu ştie să mai fie rob. El este deasupra sau cel puţin în afara oricărei împilări.

 

Nimic nu-ţi va ajuta atât de mult să fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditaţie asupra scurtimii vieţii şi asupra nesiguranţei acesteia; în tot ce faci, gândeşte-te la moarte.

 

Oare nu vei avea grijă mai degrabă să arăţi tuturor că se caută lucruri de prisos cu mare pierdere de timp şi că mulţi şi-au petrecut viaţa adunând mijloace de trai?… căci ei nu trăiesc, ci numai au de gând să trăiască. Pe toate le amână.

 

Nu căuta pricini de suferinţă şi nu spori nenorociri mici revoltându-te.

 

Să se asculte şi partea adversă.

 

Înlăuntrul nostru totul să fie deosebit; înfăţişarea noastră să fie ca a mulţimii.

 

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-lucius-annaeus-seneca/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Citate de Democrit

 

 

Binele nu înseamnă să nu faci o nedreptate, ci să nu vrei în niciun fel să o faci.

 

Există tineri cu minte multă şi bătrâni lipsiţi de minte; nu timpul te învaţă să gândeşti, ci firea şi educaţia timpurie.

 

 

Frumuseţea corpului are ceva de animal, dacă nu se adaugă şi podoabele inteligenţei.

 

 

Nu mulţimea de cunoştinţe este vrednică de năzuit, ci bogăţia intelectului.

 

Cel mai mare rău pe care îl poţi face tineretului, când te ocupi de educaţia lui, este să-l obişnuieşti cu uşurătatea, căci aceasta produce plăcerile din care decurg viciile.

 

Este înţelept nu acel care e preocupat de ceea ce-i lipseşte, ci acel care se bucură de ceea ce are.

 

Dulcele, amarul, caldul, frigul şi culoarea constau numai dintr-o părere; în realitate nu există decât atomi şi spaţiul gol.

 

Uitarea defectelor proprii dă naştere la îndrăzneală.

 

Prietenia unui om deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor.

 

Bătrâneţea este o mutilare a corpului, care rămâne întreg: toate le are şi la toate lipseşte ceva.

 

Chiar când eşti singur nu vorbi şi nu face nimic rău. Învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii.

 

Eşti dator să spui adevărul, nu să vorbeşti mult.

 

Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire justă, vorbire fără greş şi acţiune dreaptă.

 

Dorinţele aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru alt lucru.

 

Fericirea nu stă în turme sau în aur… lăcaşul ei este în sufletul nostru.

 

Noi nu ştim nimic în realitate; căci adevărul e în abis.

 

Bucuria e o stare în care sufletul trăieşte calm şi statornic, netulburat de nicio frică sau superstiţie sau de vreo altă emoţie.

 

Nu poate fi drept omul care se lasă stăpânit de ban.

 

Speranţa unui câştig ruşinos este începutul pagubei.

 

Cel care nedreptăţeşte e mai nefericit decât cel nedreptăţit.

 

Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduşi decât să conducă.

 

Este măreţ să te gândeşti la datoria ta chiar atunci când eşti nenorocit.

 

Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi.

 

Cuvântul este o umbră a faptei.

 

Fericirea şi nefericirea sunt în suflet.

 

Este vătămător să vrei să placi vecinilor tăi.

 

Este mai bine să-ţi critici defectele tale, decât ale altora.

 

Acordul felului de a gândi naşte prietenia.

 

Îndrăzneala este începutul acţiunii.

 

Bărbăţia micşorează loviturile sorţii.

 

Nimeni nu iubeşte pe cel ce nu poate iubi pe nimeni.

 

Caracteristica libertăţii este dreptul de a vorbi deschis.

 

Remuşcare lăsată de faptele de ruşine este mântuirea vieţii.

 

Îndeplinirea datoriei, în momente critice, este un merit deosebit.

 

Stăpânirea de sine a tatălui este preceptul cel mai însemnat pentru copii.

 

O viaţă rea, nebunească, impudică şi impură nu este o viaţă rea, ci o moarte lungă.

 

Cei fără minte se iau după câştigurile norocului, pe când cei care ştiu astfel de câştiguri, se iau după filozofie.

 

A creşte copii este un lucru riscant, căci reuşita depinde de multă trudă şi grijă, iar nereuşita întrece orice altă durere.

 

Dorinţa de câştig care nu se satură niciodată este mai rea decât sărăcia cea mai mare, căci creşterea lăcomiei aduce creşterea nevoilor.

 

Viaţa printre străini te învaţă cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei şi a oboselii.

 

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-democrit/

 

////////////////////////////////////////

 

 

Citate de George Washington

 

E mai bine să nu te scuzi, decât să dai o explicaţie proastă.

 

Mai bine să fii singur decât într-o tovărăşie îndoielnică.

 

 

Moralitatea este un izvor necesar al guvernării populare.

 

Mai mult decât orice altceva, învăţătura Bibliei a avut o influenţă binefăcătoare asupra omenirii, a adus mai multe binecuvântări asupra societăţii.

 

Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie.

 

Prietenia este o plantă cu creştere lentă şi trebuie să îndure şi să reziste la şocurile adversităţii înainte de a fi îndreptăţită la acest apelativ.

 

Disciplina este sufletul unei armate.

 

Îngrijorarea este dobânda plătită de cei care împrumută bucluc.

 

Fii bine crescut cu toată lumea, dar intim cu câţiva; şi testează-i bine înainte să le oferi încrederea ta.

 

Încurajarea literaturii şi a artelor este o responsabilitate pe care fiecare bun cetăţean i-o datorează ţării lui.

 

Un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile.

 

Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe şi prin raţiune.

 

Guvernarea nu este raţiune. Guvernarea nu este elocinţă. Este forţă. Şi, ca focul, este un servitor periculos şi un stăpân înfricoşător.

 

Am considerat întotdeauna căsătoria ca fiind unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa unui om, temelia fericirii sau a nenorocirii.

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-george-washington/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Citate de Neale Donald Walsch

 

 

Dacă întreaga omenire v-ar urma, aţi fi mulţumiţi de drumul pe care o călăuziţi?

 

Pasiunea este Dumnezeu care vrea să te salute.

 

Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai nimic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.

 

Viaţa nu este un produs al întâmplării.

 

Toate conflictele provin din dorinţe prost plasate.

 

Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti.

 

 

Salvarea voastră nu se află în acţiunea altuia, ci în acţiunea şi reacţia voastră.

 

 

Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.

 

Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă.

 

Eu sunt – este cea mai puternică afirmaţie creatoare din univers.

 

Pentru suflet, este foarte clar că scopul lui este evoluţia. Acesta este singurul lui scop. Pe el nu-l interesează realizările trupului sau dezvoltarea minţii. Toate acestea nu au nici un înţeles pentru suflet.

 

Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află – şi deci o prezenţă divină în totul.

 

Dumnezeu este pretutindeni. De aceea, Dumnezeu nu este nicăieri anume, deoarece, pentru a fi undeva anume, Dumnezeu ar trebui să nu fie în altă parte – ceea ce nu este posibil pentru Dumnezeu.

 

Transparenţa este, de fapt, un alt cuvânt pentru adevăr.

 

Nu există ar trebui şi nu ar trebui în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost. Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el.

 

Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.

 

Marele har a lui Iisus a fost că El i-a văzut pe toţi aşa cum erau ei cu adevărat; El a refuzat să accepte aparenţele. El a refuzat să creadă ceea ce credeau alţii despre ei înşişi. El a avut întotdeauna gândirea cea mai înaltă şi întotdeauna i-a invitat şi pe ceilalţi să o aibă.

 

 

Grijile sunt cea mai rea formă de activitate mentală din câte există, alături de ură, care este profund autodistructivă. Grijile nu-şi au rostul. Reprezintă o energie mentală irosită.

 

Într-un moment de mare tragedie, încercarea la care sunteţi supuşi este întotdeauna să liniştiţi mintea şi să treceţi în adâncimea sufletului vostru.

 

Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.

 

Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie.

 

Politicienii urăsc istoria ce scrie adevărul. Iar istoria care conţine adevărul nu vorbeşte nici ea prea bine despre politicieni.

 

Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul lui.

 

Adevărul este neîndurător. Asta-i problema cu el. Nu te lasă în pace, se furişează spre tine din toate părţile, arătându-ţi adevărata faţă a lucrurilor şi aceasta te poate deranja.

 

Nimic nu se întâmplă la voia sorţii.

 

Ţelul este să-i ajuţi pe cei slabi să devină puternici, nu să-i laşi să devină şi mai slabi.

 

Voi nu vreţi ca tinerii voştri să tragă propriile lor concluzii. Vreţi ca ei să ajungă la aceeaşi concluzie la care aţi ajuns şi voi. Aşa îi condamnaţi să repete greşelile la care v-au dus propriile voastre concluzii.

 

Ceea ce urmăreşte sufletul reprezintă cel mai înalt sentiment de dragoste pe care ţi-l poţi imagina. Aceasta este dorinţa sufletului. Acesta este scopul lui. Sufletul caută sentimentul. Nu cunoaşterea, ci sentimentul. El are deja cunoaştere, dar cunoaşterea este conceptuală. Sentimentul ţine de experienţă.

 

De mii de ani încoace oamenii nu au încredere în promisiunile lui Dumnezeu, pentru motivul cel mai ciudat: erau prea bune ca să fie adevărate. Aşa că aţi ales o promisiune mai mică – o dragoste mai mică. Promisiunea cea mai mare făcută de Dumnezeu provine din dragostea cea mai mare.

 

E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit. Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvârşirea ta.

 

Când nu este nimic de care să-ţi fie frică, nu există nimic care să te facă mânios.

 

Un adevărat profesor nu este cel care ştie cel mai mult, ci cel care îi face pe cei mai mulţi să ştie.

 

Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii – frica sau dragostea. Există, într-adevăr, numai două emoţii – numai două cuvinte în limbajul sufletului.

 

Secretul cel mai adânc este că viaţa nu e un proces de descoperire, ci unul de creaţie.

 

Ironia vieţii este că, de îndată ce nu te mai preocupă bunurile lumeşti şi succesul lumesc, se deschide o cale prin care ele te năpădesc.

 

Pasiunea este dragostea de a face ceva.

 

Dacă nu intri înăuntrul tău, rămâi pe dinafară.

 

Gândul este energie pură.

 

Uneori, cel mai bun mod de a iubi pe cineva şi cel mai mare ajutor pe care i-l poţi da este de a-l lăsa în pace sau de a-i da puterea de a se ajuta singur.

 

Sentimentul este limbajul sufletului.

 

Majoritatea oamenilor definesc ca fiind ‘rău’ tot ceea ce e diferit de ei.

 

Adu pace pe Pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.

 

Tuturor ni se arată adevărul pe care suntem pregătiţi să-l aflăm.

 

Cu cât eşti mai mult, cu atât poţi deveni mai mult şi cu cât devii mai mult, cu atât poţi fi mai mult.

 

Mânia înseamnă frică declarată.

 

Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte Dragostea.

 

Dragostea este realitatea supremă. Este singura realitate. Realitatea completă.

 

Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău.

 

Bucurie, adevăr, dragoste. Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.

 

Cel mai malefic lucru ar fi să declaraţi că maleficul nu există.

 

Într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare: Ce ar face dragostea acum?

 

Nicio acţiune care-l implică pe altul nu poate fi făcută, fără a se obţine acceptul şi permisiunea celuilalt.

 

Frica este opusul a tot ceea ce eşti şi, astfel, ea are un efect de opoziţie la sănătatea ta mintală şi fizică.

 

Orice acţiune făcută de oameni se bazează pe dragoste sau frică şi nu numai cele care se referă la relaţiile umane.

 

Gândeşte-te la ce vrei să fii, să faci şi să ai, şi când ţi-e clar, nu te mai gândi la nimic altceva.

 

Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit.

 

Adevărul este că Dumnezeu vorbeşte cu toată lumea. Cu cei buni şi cu cei răi. Cu sfântul şi cu ticălosul. Şi, desigur, cu noi toţi.

 

Vorbeşte blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.

 

Toţi oamenii sunt speciali şi toate momentele sunt deosebite.

 

Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.

 

Iubirea dă totul şi nu pretinde nimic.

 

Bucură-te de tot. Nu avea nevoie de nimic.

 

Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.

 

Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.

 

Cunoştinţele se pierd. Înţelepciunea nu e niciodată uitată.

 

Vorbeşte numai întru adevăr. Acţionează numai întru dragoste.

 

Vorbeşte deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.

 

https://nuveicrede.ro/citate-de-neale-donald-walsch/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Citate de Pitagora

 

 

 

Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine.

 

Lumea este asemeni unui maret concert de muzica, sa nu fii in dezacord cu ea.

 

Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet.

 

Rămâi sărman, dacă pentru a fi bogat trebuie să te înjoseşti sau să-ţi murdăreşti mâinile cu o tină.

 

A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ!

 

 

Vrei să guşti plăcerile unei vieţi armonioase de familie? Ia o femeie cu care să te potriveşti; în aşa fel încât să nu-ţi dai prea multă osteneală s-o ridici până la tine sau să cobori până la ea.

 

Un gand este o idee in trecere.

 

Ca să ai viaţa lungă, fereşte-te de carnea de năpârcă!

 

Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.

 

Nu spune lucruri putine in cuvinte multe, daca poti, fa invers.

 

Cind esti bogat, frumos si destept, daca nu esti modest, esti pierdut. Invidia celor ce nu sunt ca tine te va distruge.

 

Viata: postul pe care un om nu trebuie sa-l paraseasca fara permisiunea comandantului.

 

Gluma este o sare ce trebuie intrebuintata cu economie.

 

Începutul este jumatatea intregului.

 

Pedeapsa este zeul sclavilor si al dobitoacelor.

 

Prietenia este egalitate armonioasa.

 

Nu-ti destainui fericirea unui om mai putin fericit decat tine.

 

Aseaza in randul zeilor ce iti ocrotesc familia uitarea raului ce ti s-a facut.

 

Actul prin care se perpetueaza speta este un lucru sfant.

 

Nu raspanditi vestea unei fapte rele.

 

Daca sunteti intrebati: In ce sta fericirea?, spuneti: In a fi in armonie cu tine insuti.

 

Mai bine sa pierzi decat sa te certi.

 

Daca sunteti intrebati: Ce este moartea?, raspundeti: Adevarata moarte este ignoranta, cati morti printre cei vii.

 

Nu te duce la preot ca sa-ti speli constiinta, aceasta e grija ta.

 

 

Sa nu vezi in dusmanul tau decat un prieten ratacit.

 

Nici mormant, nici epitaf celui rau.

 

Pedepsește cu asprime viciile, ca să nu ai ce crime să osândești.

 

Pune la indoiala cinstea femeii care isi schimba culoarea parului, chiar daca o face ca sa-ti placa mai mult.

 

Tineri casatoriti, intrati in camera nuptiala ca intr-un templu in care se aduce prinos naturii, placerile voastre trebuie sa aiba ceva religios.

 

Nu e lucru curat cu oamenii care nu lucreaza decat cu limba.

 

Nu deschide gura daca nu ai de spus ceva desavarsit sau folositor.

 

Bogatia este o slaba ancora, gloria una si mai slaba, la fel corpul, dregatoriile, onorurile, toate acestea sunt slabe si fara putere.

 

Dupa cum nu este de nici un folos medicina, daca nu alunga boala din corp, tot asa nu e de nici un folos filozofia, daca nu alunga raul din suflet.

 

Dumnezeu geometrizeaza prin intermediul sunetului.

 

Nu nazui la bogatia cea plina de desertaciune, caci vei spori numarul celor sarmani.

 

Agricultor şi tată! Nu înhăma la plug un cerb şi o broască.

 

Scrie puţin. Întreaga viaţă a unui înţelept nu e de ajuns ca să poţi scrie atâtea foi câte poate citi un om într-o zi.

 

Magistratule! Să nu dai voie caprelor să se apropie de măslini şi nici femeilor să intre în adunările publice.

 

 

Dacă tânăra ta soţie, care nu a ajuns încă să fie mamă, îţi face vreun necaz, poartă-te cu ea aşa cum te-ai purta cu cea mai mare dintre fiicele tale.

 

Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speţa umană ce se cheamă popor.

 

Legiuitorule! Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi decât nişte monştri.

 

Să nu dai legi unui popor care nu mai socoteşte pe degete; ştie prea multe, e deja pervertit.

 

Învaţati tăcerea. Cu seninătatea tăcută a unei minţi meditative, ascultaţi, absorbiţi, transpuneţi şi transformaţi-vă.

 

Ochiul sufletului este mai preţios decât zece mii de ochi obişnuiţi, deoarece doar prin mijlocirea lui putem contempla Adevărul divin.

 

Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.

 

Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l, fără să îl înjoseşti.

 

Tânără fată, înzestrată cu frumuseţe! Întreabă harnica albină dacă florile slujesc şi la altceva decât la făcutul buchetelor.

 

Nu te feri să plângi. Licoarea din cupa vieţii ar fi prea dulce şi searbădă, dacă nu ar fi amestecată cu câteva lacrimi amare.

 

Magistraţi! Precum în Sparta, la intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copii.

 

Mişcându-se, planetele cântă. Noi, care suntem încă de la naştere adânciţi în această muzică planetară, nu o auzim, dar dacă ea ar înceta, am şti ce e cu adevărat liniştea.

 

Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!

 

Purifică-ţi inima înainte de a îngădui iubirii să sălăşluiască în ea: chiar şi mierea cea mai dulce se amărăşte într-un vas murdar.

 

Mintea celui înţelept (este pentru el) putere, zid şi armă.

 

Alege să ai sufletul puternic, nu trupul.

 

Păstrează-ţi barba: barba vine bine pe obrazul bărbatului, tot aşa cum măciuca stă bine în mâinile lui Hercule.

 

Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.

 

Nu te aşeza pe o piatră, dar nici pe genunchii unei femei la fel de rece ca piatra.

 

Nu te scârbi de speţa omenească şi nu te descuraja: cu timpul lutul se preschimbă în marmură.

 

Deasupra umbrei oricărui nor se află lumina unei stele.

 

Să-ţi placă mai mult geometria decât aritmetica. Aritmetica este ştiinţa poporului care nu vrea altceva decât să se înmulţească, ori a negustorului dornic de câştig. Geometria este ştiinţa filosofului prieten al egalităţii, care chibzuieşte la noi…

 

Fă-te mai bine conducător de măgari, decât magistrat la un popor lipsit de învăţătură.

 

Îngrijorarea ar trebui să determine acţiunea, nu depresia. Niciun om care nu se poate controla nu e liber.

 

În timpul vieţii, să nu faci mai mult zgomot decât frunza ce cade toamna; cu ea se joacă o clipă vântul, care apoi o lasă să moară la poalele copacului în care s-a născut.

 

Alege-ţi ca ţintă desăvârşirea, fără să te măguleşti cu gândul că ai atins-o. Omul este asemeni unui car la care sunt înhămaţi un cal alb şi unul negru.

 

Ca şi Adevărul, Eroarea îşi are adepţii săi; să nu te încrezi fără discernământ în exemplul altuia; cugetă după tine însuţi; consultă, deliberează şi alege în mod liber.

 

Omul poartă în interiorul său o parte de Energie Primordială şi Divină care supravieţuieşte la moartea corpului, în Lumea Astrală, pentru ca, în acord cu comportamentul etic al vieţii sale anterioare, să se reîncarneze în alt corp şi să trăiască…

 

Dacă îţi iei nevastă, nu te căsători doar cu sexul ei.

 

Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.

 

Nu te juca cu zarurile sorţii, sunt aproape întotdeauna măsluite.

 

Nu te duce în Africa pentru a vedea monştri; călătoreşte într-un ţinut în care poporul se răscoală.

 

Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou.

 

Nu te însura cu fiica unui om mai bogat decât tatăl tău.

 

Nu judeca lucrul după cuvântul care îl numeşte şi nici gândirea după felul în care e înfăţişată în vorbe. Floarea de neghină e mai frumoasă decât cea a grâului folositor. Gândurile trebuie să hrănească vorbele, iar vorbele să îmbrace cuvintele.

 

Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.

 

De îndată ce legile devin necesare pentru oameni, ei nu mai sunt apţi pentru libertate.

 

Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.

 

Măsoară-ţi dorinţele, cântăreşte-ţi părerile, numără-ţi cuvintele.

 

Mergi alături de gloată; niciodată în mijloc; nicicând în frunte.

 

Mai degrabă să taci, decât să fii ecou.

 

Să-ţi placă mai mult mintea femeii decât frumuseţea ei. Preţuieşte-i mai mult farmecul decât mintea.

 

La moarte, să nu laşi fiului tău alte datorii în afară de cele ale recunoştinţei.

 

Bărbatul de cincizeci de ani fără nevastă să se dea la o parte în faţa unui tată de treizeci de ani.

 

Nu sili poporul să-şi ceară libertatea! La ce i-ar putea sluji? Libertatea nu e făcută pentru popor, tot aşa cum armonia sunetelor şi a cuvintelor nu sunt făcute pentru surd şi pentru orb.

 

Nu ridica niciodată mâna asupra nevestei tale când eşti mânios. Cel ce-şi loveşte femeia, se loveşte pe sine.

 

Femeie măritată! Să ţii la soţul tău ca frunza la copac; asemenea ei să nu te desprinzi de jumătatea ta, decât la moarte.

 

Călătoreşte până ce vei întâlni un popor ce-şi foloseşte în loc de cumpănă propriile mâini: numai acolo e bine să trăieşti.

 

Nu-ţi certa soţia decât dacă copiii nu sunt de faţă.

 

Cel mai frumos moment din viaţa unui om este atunci când reuşeşte să învingă răul în favoarea binelui.

 

Atâta timp cât omul continuă să fie crudul distrugător al fiinţelor inferioare, acesta nu va cunoaşte sănătatea şi pacea.

 

În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită pacea familiei. În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.

 

Dacă ţi-e dragă libertatea, nu atinge mâinile unei femei; sunt lipicioase.

 

Respinge o femeie care, neaparţinându-şi sieşi, ţi se dă; să nu împarţi prada altuia.

 

În orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei.

 

Să treci cu vederea cusururile moşneagului. Se mai poate oare îndoi fierul după ce s-a răcit?

 

Omule înţelept! Poporul te dispreţuieşte şi te părăseşte: foloseşte legea talionului: părăseşte şi dispreţuieşte poporul.

 

Nu-ţi înfăşura copilul în prea multe scutece, deoarece mai târziu va fi veşnic înlănţuit de datoriile vieţii de cetăţean.

 

Dacă sunteţi întrebaţi care e simbolul unei legi bune, desenaţi o tangentă; o lege bună e asemenea unei linii drepte care atinge fără să taie.

 

Cinsteşte femeia care te face tată.

 

Plăcerea nu înseamnă fericire, fericirea ştie foarte bine să se lipsească de plăcere.

 

Dacă sunteţi întrebaţi În ce stă fericirea?, spuneţi În a fi în armonie cu tine însuţi.

 

Nu muşca din piatra de care te-ai împiedicat şi ai căzut.

 

Fii tăcut sau spune ceva mai bun decât tăcerea.

 

Omule! Sufletul devine trup când mănânci; trupul devine suflet când gândeşti.

 

Fii haina prietenului tău, nu scara.

 

Să ştii să desfeţi poporul, dacă nu-l poţi stăpâni: fii măscărici sau legiuitor.

 

Tinere fără noroc! Nu te plânge, moşmoanele se coc în gunoi; vitregiile sorţii ajută necoapta tinereţe să ajungă înţeleaptă.

 

Mai presus de toate respectă-te pe tine!

 

Viaţa să îţi fie aidoma unui poem epic, construit cu înţelepciune şi scris în cuvinte neprihănite.

 

Psiche este intermediarul între două lumi: între Material şi Spiritual. Energia Vitală care se stabileşte şi locuieşte în materie.

 

Fără justiţie niciun tărâm nu poate prospera.

 

Taci, atâta timp cât nu poţi spune mai mult decât tăcerea!

 

Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor.

 

Cel mai bun şi cel mai mare câştig este un prieten adevărat; şi cea mai mare pierdere este pierderea timpului.

 

Niciun om care nu e în stare să hotărască pentru sine nu e liber.

 

Nu te însura cu o femeie mai înaltă decât tine.

 

Ca să fii liber, trebuie să ştii să te mulţumeşti doar cu hrana sclavilor.

 

Aceia care ucid animale şi le consumă carnea vor avea cu atât mai mult tendinţa de a-şi masacra semenii.

 

Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.

 

Alege întotdeuna calea care pare cea mai bună, nu contează cât de dură ar putea fi; obişnuinţa o va face în scurt timp uşoară şi agreabilă.

 

Cinsteşte-ţi şi pretuieşte-ţi aproapele; salută omul pe care-l întâlneşti; ce alt lucru din Natură e demn de mai multă preţuire?

 

Urechea să-ţi fie asemeni unui ciur!

 

Omul care nu se poate controla, nu e liber.

 

Nu fi nici sclavul, nici tiranul unei femei.

 

Vrei să cunoşti un om? Investeşte-l cu o mare putere.

 

Binefacerea e ca luna, când e plină, atunci e şi frumoasă.

 

Ieri nu mai este, mâine nu este încă. Trăieşte deci astăzi!

 

Sarea e născută din cei mai puri părinţi: soarele şi marea.

 

Cei care nu pedepsesc pe cei răi vor să facă nedreptate celor buni.

 

Mamelor – Nu vă ruşinaţi de părul vostru cărunt; v-ar place mai mult să fiţi precum cocorii?

 

Odihneşte-te satisfăcut cu a face bine, şi lasă-i pe alţii să vorbescă despre tine cât doresc.

 

Te temi de invidioşi? Decât să îţi agăţi la gât o amuletă din matostat mai bine trăieşte singur.

 

Să nu iei seama la laudele şi şoaptele mulţimii mai mult decât la zumzetul unui stup: e acelaşi lucru.

 

Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!

 

Practică justiţia prin cuvânt şi faptă, şi nu intra în obiceiul de a acţiona nesăbuit cu privire la orice.

 

Dacă doreşti să constaţi virginitatea unei femei cu care vrei să te căsătoreşti, nu-i întreba decât obiceiurile.

 

Scrisul este cadavrul gândirii.

 

Există un principiu bun, creator al ordinii, al luminii şi al bărbatului, şi un principiu rău, creator al haosului, al tenebrelor şi al femeii.

 

Dacă vrei să ghiceşti soarta unui om, arde-i puţină tămâie în faţă.

 

Educaţi copiii şi nu va fi necesar să pedepsiţi adulţii.

 

Prietenul este un al doilea eu.

 

Alegerile sunt balamalele destinului.

 

Adu raţiunii jertfe fără fum.

 

Nu vopsi lâna oii cu sângele ei.

 

Ca să placi Graţiilor, adu jertfe Muzelor.

 

Ca să fii liber, trebuie să ştii să înoţi.

 

Universul este construit prin puterea cifrelor.

 

Mintea este nemuritoare, toate celelalte sunt muritoare.

 

Tinere! Dorinţele să-ţi fie calul, iar nevoile călăreţul.

 

Omul trebuie să tacă sau să spună lucruri mai bune decât tăcerea.

 

Tu ar trebui să faci lucruri măreţe, nu să promiţi lucruri măreţe.

 

Toţi suntem egali. Nu înseamnă însă că neghiobul este egalul înţeleptului.

 

Există geometrie în zumzetul corzilor. Există muzică în spaţierea sferelor.

 

Nu da gândirii luxul de a fi exprimată prin cuvinte, acestea vor sfârşi prin a o sufoca ori prin a o nimici.

 

În fiecare moment, numerele ne dirijează lumea şi veştile într-o manieră pe cât de surprinzătoare, pe atât de misterioasă.

 

Lasă poporul să creadă că potopul lui Decalion e pedeapsa ce-o trimite Cerul ca să-i cureţe pe oameni de urmele de sânge cu care sunt pătaţi.

 

Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.

 

Dacă nu ai mai multe pofte decât nevoi, eşti un înţelept.

 

Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil.

 

Sursă: rightwords.ro

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Din seria neamuri și amante: Rafila angajează 8 consilieri la ministerul Sănătății

 

 

 

Procurorii fac marţi percheziţii la Ministerul Sănătăţii şi la mai multe adrese într-un dosar privind fraudarea unui concurs pentru ocuparea funcţiei de consilier clasa l grad superior, în cadrul Direcţiei Politici de Resurse Umane în Sănătate – Biroul Recunoaştere a calificărilor şi reglementare.

 

”Procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind sîbârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce  nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. de art. 12 alin 1, lit, b din Legea nr. 78/2000. suspiciunile se referă la fraudarea unui concurs pentru ocuparea funcţiei de consilier clasa l grad superior, în cadrul Direcţiei Politici de Resurse Umane în Sănătate – Biroul Recunoaştere a calificărilor şi reglementare”, a transmis parchetul.

 

În cursul zilei de marţi, au fost puse în executare mai multe mandate de percheziţie în sediul Ministerului Sănătăţii şi la domiciliile unor persoane fizice.

 

Procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Direcţiei Generale Anticorupţie.

 

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a devenit cunoscut mai mult pentru faptul că își petrece timpul prin vacanțe exotice cu amanta decât să își respecte îndatoririle din fișa postului.  Alexandru Rafila și-a petrecut aproximativ două luni din mandat în vizite externe – vizite oficiale și vizite de lucru. După modelul președintelui Klaus Iohannis și Alexandru Rafila refuză să comunice costurile acestor deplasări în interes de vacanță. Trântorului din fruntea ministerului Sănătății este preocupat însă de clientela de partid.

 

Premierul Marcel Ciolacu ne minte de aproape șase luni împreună cu celălalt ciolac, Nicolae Ciucă, că vor fi stopate angajarile la stat. Din informațiile apărute în spațiul public reiese că instituțiile statului fac angajări în masă pe posturi de conducere deoarece vin alegerile și toate neamurile, amantele și lipitorii de afișe de la partid trebuie să obțină un post călduț la stat pe banii românilor.

 

Trântorul Rafila și-a tras cel puțin 20 de vacanțe pe banii românilor, inclusiv o vacanță de 7 zile în Cuba. Având origini sovietice, Rafila nu poate uita cine îi sunt stăpânii. Din cauza impostorilor ca Alexandru Rafila am ajuns să murim cu zile în spitalele din România, iar cazul tinerei care a născut pe trotuar la Urziceni și cel de la Botoșani al tinerei mame Alexandra Ivanov sunt cele mai bune exemple ale unui sistem cangrenat de mafiile de partid și de stat.

 

Pe site-ul ANFP au apărut două anunțuri 1 – 2 conform cărora MINISTERUL SĂNĂTĂŢII organizează două concursuri de recrutare pentru ocuparea unor funcţii publice de execuţie vacante. Potrivit anunțurilor de pe site-ul ANFP, Alexandru Rafila angajează patru consilieri în cadrul compartimentului de Integrigate și politici publice și patru consilieri în cadrul compartimentului Unitatea de implementare și coordonare programe.

 

 

https://anchetatorii.ro/2023/09/28/din-seria-neamuri-si-amante-rafila-angajeaza-8-consilieri-la-ministerul-sanatatii/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Exploziile de la Crevedia, o afacere de partid și de stat: Cine sunt Stîngă și Doldurea patronii FLAGAS, oamenii PSD prin care Rusia face miliarde în România

 

 

Exploziile de la Crevedia ne arată din nou fața hâdă a unui stat capturat de mafie, un stat condus de slugi ce au rol de supape pentru Bruxelles, Moscova și Washington. Aceste marionete jefuiesc statul și puținii români care au mai rămas în țară. Guvernele președintelui Iohannis sunt cerberii mafiei care a acaparat țara. Tragedia de la Crevedia ne arată că cei aflați în fruntea statului nu au evoluat deloc deși au trecut aproape 20 de ani de la explozia de la Mihăilești și opt ani de la Colectiv. Intervenția autorităților ne arată inconștiența criminală a celor puși în funcții cheie în cadrul Ministerul Afacerilor Interne. Din 58 de victime, 43 sunt cadre ale MAI, 39 pompieri, 2 poliţişti şi 2 jandarmi. 43 de victime fraților din cadrul MAI, în condițiile în care inițial am avut doar câteva victime.

 

Marcel Ciolacu, Cătălin Predoiu și Raed Arafat spun la unison că intervenția a fost………………………………………….cont aici

https://anchetatorii.ro/2023/08/28/tva-ul-pungasiei-la-asfaltarile-din-ploiesti-300-de-mii-de-euro-spaga-pentru-primarul-andrei-volosevici/

 

 

/// /////////////////////////////////

Substantial – cu Adrian Călin  ……. https://www.youtube.com/watch?v=OPWMF-LEh98

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

(Sa ne mire ,de ce suntem cancerizati,   nauciti,confuzi chiar la distante de sute de kilometri?) Arme psihotronice

 

 

 

Inca de acum douazeci de ani,mass-media a mentionat o combinatie ciudata de cuvinte „Arma psihotronica”.Toate informatiile despre aceste arme soseau de la militarii trecuti in rezerva si de la cercetatori care nu erau recunoscuti de Academia de Stiinta.Ei povesteau despre niste generatoare care puteau face ca oamenii sa devina nauciti,confuzi chiar la distante de sute de kilometri.

 

Se spune ca aceste dispozitive sunt capabile sa controleze comportamentul oamenilor,sa afecteze serios psihiculsi sa duca chiar la moarte.Imediat ce au aparut aceste informatii in mass-media cativa oameni au si declarat ca sunt victime ale impactului cu aceste arme psihotronice.

Ei au provocat adevarate furtuni in birourile agentiilor de presa,ziarelor raportand atacuricu arme psihotronice,dar li s-a recomandat sa mearga la psihiatri. Nu s-a mai vorbit nimic o perioada despre aceste arme,dar in ultima perioada se pare ca a revenit in discutieacest subiect.

 

Cateva simptome ale atacului cu arme psihotronice.

Aceste simptome nu fac parte din nici o boala psihica sau mentala.Dar exista tehnologia(arme neurologice,frecventa radio) care produc simptomele.

Corpul omului este un sistem electrochimic:orice disturba impulsurile electrice ale sistemului nervos va afecta functiile corpului si comportamentul.

 

Simptome:

-tulburari de somn,vise fortate sau artificiale,efecte auditive(sunete,zgomote) carcei,spasme musculare,

-valuri de caldura

-tiuituri

-nas care curge la interactiuni cu alti oameni(medicii specialisti si alergologii nu au gasit o explicatie)

-stranut

-simptome de gripa

-dureri de cap

-vedere tulbure

-false atacuri de inima

-abuz sexual prin folosirea tehnologiei

-senzatii cald rece

 

Pe baza celor de mai sus,s-a facut o cerere catre Comitetul ONU pentru Drepturile Omului pentru a pune capat acestor activitati care violeaza normele internationale de comportament si obligatiile internationale ale statelor.

 

Mind Control Victims

 

Help Mind Control Victims

 

Mind Control

The Ultimate Terror

 

Video 1

 

Video2

 

Mind Control Stories

 

[Help] MIND CONTROL VICTIM!

 

 

https://g1b2i3.wordpress.com/2008/02/24/arme-psihotronice/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

pppp

 

 

 

a)- Invitaţie DUMNEZEIASCĂ trimisă oricărui păcătos –pentru a nu se inneca în Potopul de păcate înflăcărate până la Cer, precum în timpul lui Noe; Cine intră în “Corabia” Isuss, fără bani şi fără plată, fără icoane, lumânări, pomeni, acatiste , ritualuri, moaste iconate – scapă pentru veşnicie de chinuri şi nedreptăţi, căci…” Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Ap.21/4) ;b) Urăsc pomenile şi lumânările, icoanele şi datinile, tradiţiile şi idolatriile iconate… “Urăsc… şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi… Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! “(Isaia, cap 1)

 

Omule, oricât de păcătos eşti, crede –l pe Cuvânt pe Singurul din Univers care a venit sa ne dea tot Binele. El s-a dat pe sine, pentru că ne iubeşte cu o iubire Sfântă şi ne vrea pe toţi cu gelozie pentru sine. El şi-a dat viaţa pentru salvarea oricărui om care dă afară pe tata diavol (Ioan 8/44), pentru a crede şi a-l primi pe Isuss, ca să Domnească înăuntrul omului născut din nou (Ioan cap 3). El are o îndelungă răbdare pentru noi “şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru3/9)

El se roagă de fiecare dintre noi -să dăm afară chiriaşul nepoftit- inamicul cosmic, ca să ne umple cu Plinătatea Dumnezeirii. Astfel, putem intra prin Uşa “purificatoare” – în “Corabia” Isuss, ca să primim GRATIS -Viata veşnică, iertarea, mostenirea-neprihanirea şi celelalte Bunătăţi Dmnezeiesti, întrupate în Isuss. Puţin înainte de a ne inneca Nimicitorul în urgii necruţătoare, Isuss încă ne roagă să ne întoarcem la El, căci “Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”… Ca şi atunci, omul zace şi acum în păcat; “căci orice făptură şi-a stricat calea pe pământ.” Cartea ne învaţă că dacă nu o rupem cu păgânătatea, Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât din cauza nepocaintei, idolatriei şi altor urâţenii scrise în Galateni, cap.5 Şi acum, ca şi în timpul potopului se inneaca oamenii în păcătuiri… Fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. (Gen 6/5…) Şi acum, ca şi în vremea potopuluiDomnul zice fiecăruia: “Intra în corabie, tu şi toată casa ta” să nu te inneci în urgiile pe care satan vrea să le dezlănţuie. Ca şi pe Avram, ne îndeamnă pe fiecare păcătos: “Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Vin-o în “Corabia” Isuss. El nu este precum Moise din coşul împletit din papură şi protejat cu smoală. Este mai mult şi decât Arca lui Noe. Este “Carul “de biruinţă în care ne poartă ca pe mireasma Corolei de minuni a lumii. Din (Genesa 12/1) aflăm îndemnul de a ieşi din caldiceala, puţinătatea, răutatea, formalismele, idolatriile, nepăsarea, indiferenta, egoismul, deprinderile, simtămitele, obiceiurile proaste, din felul nostru falit de a fi, gândi, acţiona, şi din babilonia globală…” Scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” (Gen 19/12-13) Veniţi la Mine, voi toţi cei… Veniţi aşa cum sunteţi, că nimeni nu se poate întoarce ACASĂ, decint prin Mine. Vegheaţi precum fecioarele înţelepte şi ca vergurii de pe muntele Sionului care cânta o Cântare Noua…

 

 

b) Urăsc pomenile şi lumânările, icoanele şi datinile, tradiţiile şi idolatriile iconate… “Urăsc… şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi… Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! “(Isaia, cap 1)

 

În Isuss nu este nimic rău sau urât, dar nici un om nu poate intra în “Corabia” Dumnezeiască, dacă nu se innoieşte  (Ioan cap 3) şi dacă nu se lasa spălat pe dinăuntru de Isuss, care ne îndeamnă ca pe Lazăr cel înviat –să dăm la o parte lespedea păcătuirilor…:” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Ap.3/20-21) Stăpânitorul veacului acestuia nu are nimic în El. Oricine intră în Isuss, se descalţă de papucii plini de nămolurile păcatelor şi se dezbracă de toate costumele zdrenţuite ale poftelor, pentru a se îmbrăca în Mantia Cristică, în Cristos. Cine este în Isuss este o făptură nouă. Nu este nici o deosebire între bărbat sau femeie, între grec ori iudeu. Toţi sunt una, după cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Una. Şi cine nu vrea să devină Una cu El, pentru a scăpa de sclavia păcatului, pentru a intra în Împărăţia Cerurilor, până la moartea a doua are timp sa SUFERE, căci nu este o altă ieşire. Dar este mult mai Dumnezeiesc să acceptăm prin chinurile lui Isuss eliberarea, naşterea din nou, ieşirea din lume şi intrarea în Isuss. Pentru ÎNTÂMPINAREA lui Isuss, nu trebuie să luăm aur, lumânări, flori, icoane, lumânări, sau alte cadouri, ci El are nevoie de la noi de pocăinţă, smerenie, credinţă, veghere, slujire, dăruire şi de alte bogaţii nelipsite din Carul sau de Biruinţă… Să nu uităm că “Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi… Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! “Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!… Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face că lana… Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mită şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: “Ah! Voi cere socoteală… (Îs.1/6-23)

 

 

 

Cautati pe Domnul din toata inima- ( Isaia 55:6) „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape; Infrastructura lui Antihrist: Trăind în era supravegherii; Agronom, Dr. Don Batten- În șase zile-De ce 50 de oameni de știință aleg să creadă în creație; Citate de Richard Wurmbrand; Ieșiți afară! Acum! Pregătirea pentru Dezastru: Datoria Creștină; Sir Isaac Newton: „Dumnezeul Suprem este o Ființă veșnică, infinită, absolut perfectă”; Dupa terminarea cursurilor universitare, contele… John Knox; ESENȚIALUL CREȘTINISMULUI, de John Robert Walmsley Stott; Să-ți iubești inteligența artificială? Inteligența artificială și agentul moral; Inteligența artificială ar putea crea în curând “religii care să fie de fapt corecte” și “să scrie o nouă Biblie”, afirmă un celebru istoric israelian; Globalism, fărădelege, apostazie: Lumea este gata, dar Biserica este gata? Dan Bercian – Tragedia slujbelor care înlocuiesc slava lui Dumnezeu (partea 1); Despre nazismul satanic, partea I; A fost gasita ‘particula lui Dumnezeu’?Oamenii de stiinta sustin ca au confirmat existenta bosonului lui Higgs – dar nu acorda recunoasterea Dumnezeului care l-a creat; 25 de Versete biblice despre căutarea lui Dumnezeu; Căutați-Mă și veți trăi! Căutați mai întâi;Ce înseamnă să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu?Dumnezeul care Se ascunde; Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale! Charles Spurgeon – Căutaţi mai întâi… Duhul ne dorește cu gelozie pentru Sine; Fii cu un pas înaintea diavolului; O analiză nepenticostală a lucrării Duhului Sfânt, partea a III-a; Domnul (dimpreuna cu Duhul Sfant-Capetenie si prin mijlocirea lui Isuss)te va face să fii cap, nu coadă…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Domnul (dimpreuna cu Duhul Sfant-Capetenie si prin mijlocirea lui Isuss) te va face să fii cap, nu coadă…

 

 

 

„Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini și nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceți după alți dumnezei și să le slujiți.” (Deuteronom 28:23–24)

 

La ce se referă acest pasaj? Cum este valabil pentru noi astăzi? Ca și creștini, trebuie să fim primii – sau cel puțin printre primii – la școală sau la locul de muncă pentru a fi martori ai mareției lui Dumnezeu?

 

În Deuteronom 28 promisiunile lui Dumnezeu reflectă purtarea Lui de grijă pentru poporul Israel care ajunsese în Țara Promisă. Condițiile bune de trai au fost un semn pentru popoarele mai puternice din jurul lor că Dumnezeu i‑a binecuvântat – atâta timp cât rămăseseră ascultători. Dar această mărturie au depus‑o ca și popor al lui Dumnezeu, nu individual.

 

Dumnezeu nu vrea să ne binecuvânteze doar în viața personală, ci vrea să-și arate puterea salvatoare prin minunea unității dintre creștini. Această unitate nu va fi posibilă niciodată în lume…

 

„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis.” (Ioan 17:20–21)

 

În noul legământ, Isus spune că ascultarea și dragostea ucenicilor vor fi mărturia dragostei purtătoare de grijă a lui Dumnezeu.

 

„Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei. Cum M‑a iubit pe Mine Tatăl, așa v‑am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.  Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:8–10)

 

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.  Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:34–35)

 

Pentru a iubi avem nevoie de dedicare reală. Așa cum Domnul Isus a avut drept scop dragostea în tot ceea ce a făcut, tot așa dragostea trebuie să ne determine și nouă faptele, alegerile, gândurile, motivele. Ce îmi preocupă gândurile? (…) Cum îmi petrec timpul? (…) Dacă șase zile pe săptămână învăț sau muncesc și doar jumătate de zi o petrec împreună cu frații de credință, sunt eu într-adevăr gata să-mi dau viața pentru ei? (…) Dacă îmi dedic gândurile și abilitățile dezvoltării profesionale, zidesc eu cu adevărat Împărăția lui Dumnezeu? (…) Mulți oameni necredincioși sunt conștiincioși, excelează în carieră și își valorifică bine abilitățile. Dar a iubi așa cum ne‑a învățat Isus e posibil doar prin dragostea vie a lui Dumnezeu în noi. De aceea dragostea este cel mai evident semn al prezenței Sale în viața noastră.

 

Isus ne‑a învățat să stângem comori care ramân, pentru că unde este și comoara noastră, acolo va fi și inima noastră. Aprecierea și respectul din partea oamenilor, diplomele, promovarea în carieră, faima, un salariu mare, toate acestea sunt comori ce ne leagă inima de această lume.

 

„Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori in cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6:19–21)

 

Și apostolul Pavel ne îndeamnă să ne dedicăm viețile total pentru a înțelege și a împlini voia lui Dumnezeu. Dacă nu suntem destul de sinceri față de noi înșine, foarte ușor putem să confundăm propriile vise, dorințe și ambiții cu voia lui Dumnezeu. Nu trebuie să mergem înaintea lui Dumnezeu spunând: „aș vrea să devin un doctor foarte bun și renumit, iar dacă mă vei ajuta, îți voi mulțumi”. În schimb ar trebui să renunțăm la noi înșine și smeriți să întrebăm: „ce vrei să fac, Doamne, pentru că doar făcând voia Ta pot fi sigur că mă vei binecuvânta.”

 

„Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:1–2)

 

Lumea promovează frumusețea, succesul, talentele, iar oamenii caută să fie speciali și mândri de ei înșiși. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să nu ne conformăm standardelor lumii, ci să căutăm valorile care sunt cu adevărat prețioase în ochii lui Dumnezeu.

 

„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:15–17)

 

Apostolul Pavel, care și‑a folosit toate abilitățile pentru zidirea Împărăției lui Dumnezeu, nu a fost un om de succes în ochii lumii. Dimpotrivă, de multe ori a fost disprețuit pentru că vestea smerenia lui Hristos, care nu va fi niciodată apreciată de lume:

 

„…Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,  în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;  prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr‑o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea;  în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” (2 Corinteni 6:4–10)

 

În Biserica din Corint, faptul că au apreciat mai mult unele înzestrări umane, precum înțelepciunea sau elocvența, a cauzat multe probleme. Orice dar într-adevăr vine de la Dumnezeu, dar dacă cineva are un dar, acesta nu este în sine un semn al ascultării de Dumnezeu. De aceea Pavel îi avertizează pe credincioși prin propriul exemplu, arătând că cei ce îl urmează pe Hristos nu vor fi niciodată apreciați de lume:

 

„Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte, fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi! Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc, ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.” (1 Corinteni 4:9–13)

 

„De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.  Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L‑a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:1–7)

 

Poate că cineva va spune: Iosif, Estera, Daniel, Neemia au fost oameni de succes, bine cunoscuți, binecuvântați de Dumnezeu. Dar scopul lor nu a fost nicidecum succesul în lumea aceasta, ci supunerea necondiționată față de Dumnezeu, pe care mai apoi Dumnezeu a folosit‑o după voia Sa. Nu avem voie însă să uităm de acei simpli credincioși care în cursul celor 7 zile ale săptămânii au arătat această ascultare necondiționată, fără ca cineva să afle despre ei.

 

Este un lucru plăcut în ochii lui Dumnezeu dacă ne terminăm munca într-un mod conștiincios sau dacă ne străduim la învățătură conform abilităților noastre. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se vede în primul rând în faptul că suntem remarcabili sau talentați și „întotdeauna deasupra”. Binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă, mai presus de toate, în faptul că Îl cunoaștem din ce în ce mai adânc prin Cuvântul Lui, că putem să creștem în smerenie și în dragoste și să ne asemănăm tot mai mult cu Isus. Trebuie să căutăm și să găsim această binecuvântare cu toată puterea noastră:

 

„Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)

 

Gândește-te sincer la cele scrise mai sus, ca să vezi ce te motivează atunci când îți dorești să fii cap. Caută ca El să te poată binecuvânta cu o inimă curată și neîmpărțită, chiar dacă lumea nu va apecia acest lucru…

 

 

https://www.crestini.info/domnul-te-va-face-sa-fii-cap-nu-coada/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

O analiză nepenticostală a lucrării Duhului Sfânt, partea a III-a

 

 

RECAPITULARE:

De două duminici seara, la rând, studiem ceea ce spune Biblia despre rolul Duhului Sfânt de interpret şi revelator al Scripturilor. Care este relaţia dintre El şi Scriptură. Am studiat de asemenea personalitatea Lui (deci, faptul că El este o Persoană, nu o forţă impersonală). Data trecută am început să studiem relaţia dintre El şi credincios, lucrarea lui în credincios (şi anume, aceea de transformare lăuntrică a lui – în timp ce privim în Cuvântul Lui, DS ne transformă – 1Cor.3:18), vorbind despre necesitatea imperioasă a lucrării Lui, şi despre ce este Duhul Sfânt pentru creştin: dovada înfierii lui, o pecete şi o arvună a mântuirii sale. Am concluzionat că, Duhul Sfânt este atât înfrumuseţătorul sufletelor (MARELE COSMETICIAN AL SUFLETELOR!), dovada posesiunii lor de către Dumnezeu cât şi garanţia dată lor că vor ajunge cu siguranţă în ceruri.

 

A spune aşa cum fac adventiştii că pecetea lui Dumnezeu este Sabatul, că Dumnezeu ne-a pecetluit cu Sabatul, înseamnă a dispreţui dragostea lui Dumnezeu şi a călca în picioare jertfa Fiului Său!! A minimaliza interesul pe care ni-l arată.

– “Dumnezeu ne-a pecetluit cu o altă Persoană a Dumnezeirii, şi nu cu o altă zi a săptămânii!”

 

“HEDONISMUL” SPIRITUAL. El nu ne-a fost dat ca şi o jucărie pe care să o manipulăm cum vrem şi nici ca o putere mistică pe care să o exploatăm în goana noastră după senzaţii şi putere personală!

 

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎN RUGĂCIUNEA CREŞTINULUI

Romani 8:26-27 spune:

 

“Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”

 

De asemenea: Iuda 20 şi Efes.6:18.

 

Importanţa Duhului Sfânt în rugăciune este clar subliniată în acest pasaj. Slăbiciunea despre care vorbeşte Pavel priveşte viaţa noastră de rugăciune. DS, ne spune Pavel, ne ajută în această slăbiciune a noastră. Iată că fără Duhului nu doar că nu putem avea o viaţă spirituală, dar nu putem avea nici una de rugăciune.

 

Cuvântul grecesc tradus “ajută” indică o mână de ajutor întinsă. Marta a folosit acelaşi cuvânt atunci când a apelat la Isus să-i spună Mariei să-i dea o mână de ajutor la treaba din casă (Luca 10:40).

 

Rolul Duhului Sfânt în rugăciunea creştinului este de a-i da o mână de ajutor în slăbiciunea lui. Când ne rugăm El ne dă mâna să ne ajute, ca să ne purtăm povara firii noastre neobişnuită cu rugăciunea şi truda spirituală.

 

Dar, slăbiciunea despre care Pavel vorbeşte aici are două aspecte:

– pentru ce să ne rugăm, şi

– cum să ne rugăm (forma şi maniera rugăciunii noastre)

 

“CE”

NU ŞTIM “CE” Să NE RUGĂM. Nu avem o cunoaştere intuitivă a “lucrului” pentru care trebuie să ne rugăm. Nu ştim ce să-i cerem lui Dumnezeu în rugăciune. Pentru exemplificare, veniţi doar la o adunare a noastră de rugăciune, joia la 7, seara! Într-adevăr cunoaştem subiectele generale ale rugăciunilor noastre, cum ar fi mântuirea celor fără Hristos, sfinţirea credincioşilor sau împlinirea nevoilor noastre zilnice. Dar, pentru a şti exact ce vrea Dumnezeu să ne rugăm în clipa rugăciunii, aceasta implică o cunoaştere profundă a voii Sale pentru situaţiile date din vieţile noastre (sau ale altora), iar de regulă această cunoştinţă în mod natural, ne lipseşte. Aici intervine Duhul Sfânt în ajutorul nostru suplinind această ignoranţă a noastră cu cunoaşterea de către El a voii lui Dumnezeu:

 

1 Cor.2:11 “…tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”.

 

“CUM”

Pentru ca Dumnezeu să îşi facă voia noastră prin rugăciunile noastre, este necesar ca noi să avem această cunoştinţă a voii Lui. Dar pentru că nu o avem, este necesar ca noi să fim atât de controlaţi de Duhul încât acesta să-şi poată face lucrarea în rugăciunile noastre, aducând în rugăciunile noastre, lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le facă. Este clar atunci că pentru a ne ruga cum trebuie, noi trebuie să fim plini de Duhul, stăpâniţi de El şi atenţi la îndemnurile Lui.

 

EL MIJLOCEŞTE

Cuvântul grecesc care descrie mijlocirea Duhului este foarte pitoresc. Este folosit pentru cel care dă peste un om în necaz, şi cere ajutor în numele acestuia. După cum Alford ne spune:

 

“Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ce locuieşte în noi, cunoscându-ne mai bine nevoile, se roagă pentru noi, având aspiraţii şi năzuinţe mai înalte şi mai sfinte decât cele pe care noi le putem exprima în cuvintele noastre. Această mijlocire îşi găseşte exprimarea doar în suspinele şi gemetele Duhului. Dumnezeu Tatăl care cercetează inimile sfinţilor Săi în vederea rugăciunii, interpretează aceste suspine negrăite ale Duhului Său din noi conforme voii Sale.”

 

CONCLUZIA la care suntem conduşi este că, pentru a avea o adevărată viaţă de rugăciune, vieţile noastre trebuie să fie stăpânite de Duhul Sfânt, iar inimile noastre pline de El. Doar atunci rugăciunile noastre vor avea putere, vor fi spirituale, inteligente şi eficiente. Vom şti “ce” să cerem în rugăciune şi “cum” s-o facem!

 

EXEMPLE: priviţi la vieţile de rugăciune ale unor sfinţi din trecut

– Iacov : genunchi tăbăciţi!

– Apostolul rugăciunii : “praying Hyde”, etc.

– Ilie: Iacov 5:17-18 “un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”

 

Ce anume le-au energizat acestor oameni rugăciunile lor şi le-au adus atât de multe răspunsuri la ele? Ce anume însoţea îndeosebi rugăciunea unuia despre care se spunea că se roagă atât de intens încât oamenilor le era insuportabil să-l audă rugându-se? Că erau îngroziţi auzindu-l cum se roagă şi că simţeau cerul căzând peste ei?

 

APLICAŢIE: Aceşti oameni au cunoscut lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor de rugăciune. Erau familiarizaţi cu mijlocirea Lui pentru ei. La fel trebuie să devenim şi noi. Dar pentru asta, şi noi trebuie să fim plini de Duhul!

 

CÂT DE MULT DUH AVEM NEVOIE?

A city dweller moved to a farm and bought a cow. Shortly after he did, the cow went dry. When he reported this fact to a neighbor farmer, the farmer expressed surprise. The city man said he was surprised too. “I can’t understand it either, for if ever a person was considerate of an animal, I was of that cow. If I didn’t need any milk, I didn’t milk her. If I only needed a quart, I only took a quart.” The farmer tried to explain that the only way to keep milk flowing is not to take as little as possible from the cow, but to take as much as possible. Is that not also true of the Christian life? Those who only turn to God in need miss the real joy that flows from a daily infilling of His Spirit.

See: Psa 81:10; Rom 5:5; Eph 3:20-21; 1 Tim 1:14

 

Idee care ne conduce la următoarea idee.

 

PLINĂTATEA DUHULUI, O CERINŢĂ ÎN VEDEREA SFINŢIRII NOASTRE

 

Efes.5:18 “fiţi plini de Duhul”

 

Privitor la această poruncă a lui Dumnezeu se pot afirma următoarele:

 

ESTE IMPERATIVĂ, OBLIGATORIE, odată fiindcă Dumnezeu ne porunceşte şi în al doilea rând, fiindcă altfel suntem plini de sine, sau de lume. Avem un gol care trebuie umplut şi dacă nu-l umplem cu Dumnezeu în mod natural îl vom umple cu altceva. Dumnezeu ştie de ce ne-a dat această poruncă!

 

În al doilea rând, DOAR PLINĂTATEA DUHULUI FACE POSIBILĂ ASEMĂNAREA CREŞTINULUI CU HRISTOS. Din nou, ea este necesară pentru că acum îl reprezentăm pe El şi trebuie s-o facem cât mai bine. Doar atunci când Duhul locuieşte din belşug în inimile noastre, Dumnezeu poate să ducă mai departe sfinţirea noastră şi să-l exprime pe Hristos prin noi.

 

Limba greacă ne spune că umplerea aceasta de Duhul nu este o acţiune de un moment dat, ci o acţiune continuă – fiţi plini încontinuu. Umplerea cu Duhul nu poate fi doar o experienţă de criză, o umplere spasmodică, care se face doar atunci când creştinul urmează să slujească lui Dumnezeu în predicare, evanghelizare, ajutorare sau rugăciune în biserică. Trebuie să fim plini, şi să fim plini în permanenţă, clipă de clipă a vieţii noastre creştine. Plinătatea Duhului în noi este trăsătura de bază a experienţei creştine de zi cu zi. Nici un creştin nu poate trăi o viaţă biruitoare asupra păcatului, şi nu poate să reziste ispitelor, dacă nu cunoaşte această umplere ce ar trebui să fie permanentă, cu Duhul.

 

O PRECIZARE FOARTE IMPORTANTĂ TREBUIE FĂCUTĂ! ESTE O LUCRARE A LUI, NU A OMULUI. Ea este necesară fiindcă de multe ori avem impresia că noi suntem puşi în situaţia să-l forţăm pe Duhul să ne umple, sau să-l convingem să rămână în noi. Umplerea noastră cu Duhul nu este o lucrarea omului. Nu vine în urma stăruinţelor noastre îndelungate, a mărturisirii tuturor păcatelor sau a rugăciunilor isterice. Nu putem sub nici o formă să ne aducem în starea în care Duhul poate privi la noi şi să spună, “acum este destul de sfânt, am să vin în viaţa lui!” Duhul este cel ce ne va umple şi doar El este activ în săvârşirea acestei acţiuni. Nimic din ceea ce noi facem nu poate să ne umple cu El!

 

TOT CEEA CE NOI PUTEM SĂ FACEM, este conform lui Ioan 7:37-39, să credem, conform lui Luca 11:13, să ne rugăm şi să-i cerem lui Dumnezeu Tatăl! Rom.8:5 “să trăim după îndemnurile Duhului”, Rom.8:6 “să umblăm după lucrurile Duhului”, Rom.8:13 “să mortificăm…”, Gal.5:16 “cârmuiţi de Duhul”, Rom.6:12 “să…”

 

DAR CE ÎNSEAMNĂ TOTUŞI “A FI PLINI DE DUHUL”, SAU A “AVEA PLINĂTATEA LUI”? Să vorbim în limbi, să profeţim, să scoatem demoni, să facem semne şi minuni? Etc. Cred că vom fi ajutaţi să găsim răspunsul şi să înţelegem mai bine, privind la Iacov 4:5

 

“Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul Sfânt, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine”

 

Vedeţi, toate acele lucruri le vrem cu gelozie, pentru noi.

Cuvântul grecesc care descrie această “invidie” a Lui pentru a ne avea doar pentru Sine, mai înseamnă şi “pofteşte”. Retraducându-l am avea: “Duhul…ne pofteşte (“a dori cu putere, cu sinceritatea sau cu pasiune” – K.Wuest), să ne aibă doar pentru El”.

 

Deşi noi vrem cu gelozie cele mai bune daruri pentru noi, Duhul Sfânt, ne vrea, cu gelozie, în schimb pe noi!! În timp ce noi ne “batem” în Biserică pentru a avea cele mai bune daruri, şi El se “bate” pentru noi, dar în alt fel.

 

Ce anume doreşte sau pofteşte cu pasiune Duhul până la gelozie? Contextul ne ajută să înţelegem. Iacov a vorbit de curvia spirituală, de adulterul spiritual cu lumea al unor credincioşi care nu trăiau separaţi de lume şi puşi deoparte pentru Dumnezeu. Aceştia au comis adulterul spiritual înşelându-l pe Domnul şi întreţinând legături ascunse cu lumea. Au îngăduit unor plăceri şi pasiuni ascunse să le controleze inimile, să-i mistuie lăuntric de dorinţe şi pofte. Duhul Sfânt este gelos pe orice control natura păcătoasă poate să exercite asupra celui pe care l-a răscumpărat şi pus deoparte pentru El. Gelozia Sa se îndreaptă asupra gândurilor, dorinţelor şi sentimentelor acestora. El doreşte ca credinciosul să depindă de lucrarea Lui în el, pentru a arăta loialitate deplină, neprefăcută lui Dumnezeu.

 

G.D.Watson citat de Wuest, spune în lucrarea lui “Cuvinte Vii” spune:

“Duhul Sfânt va pune o strajă foarte strictă asupra ta dintr-o dragoste geloasă, te va mustra pentru cuvinte nefolositoare sau sentimente greşite, pentru risipirea timpului tău, pentru lucruri de care alţi creştini nu se simt niciodată deranjaţi. De aceea să nu crezi că Dumnezeu este un Suveran infinit şi are dreptul să facă se doreşte cu ai Săi (ciudat? În relaţia cu noi, putem spune că nu se comportă aşa – n.tr.). El s-ar putea să nu-ţi explice mii de lucruri care-ţi dau de gândit din ceea ce face în viaţa ta, dar dacă I te dăruieşti cu totul să fii robul dragostei Lui, El te va învălui într-o dragoste geloasă şi va turna asupra ta binecuvântările pe care le primesc doar cei din cercul său apropiat. De aceea, să vă fie clar că dacă veţi avea o legătură directă cu Duhul Sfânt atunci va trebui să-I acordaţi privilegiul de a vă lega limba, de a-ţi înlănţui (lega, reţine) mâna sau a vă închide ochii (la unele lucruri – n.tr.), aşa cum nu o face cu alţii. Doar atunci când eşti, în felul acesta, stăpânit în lăcaşul tainic al inimii tale de Dumnezeul cel viu, mulţumit şi încântat de această strajă personală, privată, geloasă şi deosebită în administrarea Duhului Sfânt asupra vieţii tale, înseamnă că ai descoperit într-adevăr antecamera (vestibulul) cerului.”

 

CINE SE “BATE” PENTRU NOI?

Conform lui Galateni 5:17 mai este cineva care ne “pofteşte” şi “se bate” pe noi (de fapt, nici nu trebuie să depună mare efort, date fiind inimile noastre păcătoase!). Putem spune că acela este diavolul, dar totuşi este mai degrabă vorba de firea pământească :

 

“Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti…”.

 

Disputa pentru noi, pentru stăpânirea noastră, se poartă între Duhul şi firea pământească.

 

Pofta constantă a firii este de a păcătui şi prin asta de a ne subjuga ei. De a ne stăpâni vieţile şi a ne controla dorinţele. Natura doreşte să folosească dorinţele creştinului pentru a satisface poftele firii pământeşti.

 

Duhul, în schimb, vrea să folosească dorinţele noastre pentru a ne face ai Lui şi pentru a-l căuta pe Dumnezeu. El vrea să pună stăpânire pe dorinţele noastre, să ne schimbe în asemenea fel aspiraţiile încât cu dorinţele noastre să-l vrem pe El. El “pofteşte”, vrea cu gelozie, controlul dorinţelor inimilor noastre pentru a le folosi pentru gloria lui Dumnezeu.

 

EL ESTE ELIBERATORUL NOSTRU DIN TIRANIA FIRII!!

 

ASTFEL O MARE RESPONSABILITATE ne revine nouă creştinilor: aceea de a alege cine să ne stăpânească dorinţele. Decizia de ceda Duhului şi bizuirea pe călăuzirea Lui, duce la înfrângerea poftelor firii păcătoase, producând în credincios o viaţă plăcută lui Dumnezeu (vezi, Rom.8!). De aceea, plinătatea Duhului constă în controlul deplin al lui Dumnezeu asupra vieţii credinciosului şi se manifestă prin dorinţa de a asculta de îndemnurile Lui. Nu printr-un dar anume, sau un comportament bizar.

 

“Acţiunile graţioase ale Duhului asupra sufletului nu au fost prevăzute să înlocuiască asumarea responsabilităţii de către creştin, în principal aceea de a decide să i se supună” (A.W.Pink)

 

Să citim, Rom.8:4-9 …

 

  1. CARE ESTE SENSUL EXACT AL CUVÂNTULUI “PLINĂTATE” ATUNCI CÂND ESTE FOLOSIT CU PRIVIRE LA DS? Expresii de felul “plini de DS” sau “umpluţi de DS” sunt familiare în terminologia Noului Testament. Thayer în lexiconul său grec-englez spune că un verb folosit este pimplemi care înseamnă că, “ceea ce pune stăpânire totală asupra minţii, o umple”. O ilustraţie a folosirii verbului cu acest sens este Luca 5:26 – “plini de frică”. De aceea, acesta fiind istoricul semnificaţiei verbului “a umple” în NT, expresia “plini de DS” descrie stăpânirea, posesiune, pe care Duhul Sfânt o are asupra minţii şi inimii credinciosului. Această posesiune sugerează controlul deplin pe care El îl are asupra minţii şi inimii creştinului. Astfel cuvintele “plin” şi “umplut” se referă la controlul pe care Duhul îl exercită asupra credinciosului care spune că este umplut de El.

 

De aceea, acele manifestări bizare şi sinistre atribuite astăzi DS, (caracterizate de lipsa controlului fie de sine, fie al Duhului asupra comportamentului persoanelor ce spun că sunt “umplute” cu El) nu pot fi rezultatul posesiunii depline a acestora de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci de către un alt duh, în cel mai rău caz, sau a pierderii controlului de sine, în cel mai fericit caz.

 

  1. Celălalt verb folosit este pleroo. Este folosit în Fapte 13:52 şi Efeseni 5:18. Un exemplu al folosirii lui care nu are legătură cu Duhul Sfânt se găseşte în Ioan 16:6, unde Isus anunţându-le ucenicilor imediata lui plecare dintre ei le spune: “întristarea v-a umplut inima”. Thayer ne spune că aici termenul semnifică o “pătrundere” a sentimentului întristării în inima ucenicilor, pătrundere care a dus la stăpânirea inimii de întristare. De aceea, la fel cum această întristare a pătruns în inimile lor, Duhul Sfânt se presupune să pătrundă şi să pună stăpânire pe credinciosul care este plin de El.

 

  1. Un substantiv, pleres, este folosit în Luca 4:1, Fapte 6:3, 5, 7:55, 9:17, 11:24. În Fapte 6:5, este folosit în fraza “plin de credinţă”. Din nou, Thayer spune despre această utilizare că semnifică, “umplerea completă a lui Ştefan (cu credinţă), până în punctul în care este posedat sau controlat de ea”. Astfel, umplerea cu Duhul Sfânt se referă la controlul Său asupra credinciosului care spune că este umplut de El.

 

Privind la GRAMATICA LIMBII (cazul genitiv) putem extrage alte comori de înţelegere a utilizării cuvântului. Există un singur caz în NT unde “umplut de DS” nu este urmat de cazul genitiv. Este vorba de Efes.5:18 unde apare “cazul instrumental” care desemnează mijlocul prin care acţiunea din verb este dusă la îndeplinire. Acţiunea verbului din acest caz descrie controlul exercitat asupra credinciosului. Duhul Sfânt este instrumentul divin, sau mijlocul prin care este exercitat acest control. De aceea, expresia “umplut cu Duhul Sfânt” descrie exercitarea controlului lui Dumnezeu, prin intermediul Duhului Sfânt, asupra celui ce este umplut cu El. Această expresie se poate traduce şi : “Fiţi controlaţi, stăpâniţi de Duhul Sfânt”.

 

Dar nu trebuie să ne gândim la DS că ne umple inimile la fel cum apa umple un pahar, sau aerul umple vidul, nucile, un coş, etc.! Inima creştinului nu este un rezervor, un recipient ce trebuie mai întâi golit pentru ca apoi Duhul Sfânt să-l poată umple. Iar DS nu este o substanţă care să umple un recipient gol. El este o Persoană care doreşte să controleze o altă persoană, şi anume, credinciosul. El nu umple viaţa creştinului cu El Însuşi, ci o controlează, o stăpâneşte.

 

La urma urmei, de ce are nevoie creştinul de DS? Să aibe experienţe ecstatice sau daruri supranaturale (şi pentru astea!), sau să jongleze cu El ca şi un circar? Nu să-l convingă de păcat şi să-l învingă, în viaţa lui? De El, de DS, trebuie să depindă pentru a scăpa de păcat!

DS este cel ce curăţă viaţa celui ce cooperează cu El. El îl va exprima pe Domnul Isus şi tot DS îl va face pe credincios să trăiască o viaţă sfântă, separată de lume!

 

INIMA ESTE UN SIMBOL folosit la descrierea voinţei, raţiunii şi emoţiilor omului. De aceea, Duhul Sfânt posedă sau stăpâneşte activităţile volitive, (deciziile) raţionale (gândurile) şi emoţionale (sentimentele), celui ce este umplut cu El. Toate acestea El le supune şi le conformează Cuvântului lui Dumnezeu. (Duhul Sfânt este MARELE CONVINGĂTOR şi MÂNUITOR de oameni – PERSUASIV – EXERCITĂ MAREA PERSUASIUNE DIVINĂ) De aceea, când vorbim de umplerea unui credincios cu DS, nu facem decât să descriem controlul pe care această Persoană divină, DS, îl are asupra unui om, a creştinului.

 

“INVAZIA” DIVINĂ (în loc de “invazia păgână”!)

– Dumnezeu nu se înşeală cu privire la noi şi la naturile noastre: El nu aşteaptă ca întâi să ne “golim” de păcate, ca El să poată apoi veni să locuiască prin DS, în vieţile noastre. Ştie că avem nevoie de puterea Lui întâi pentru a-I face cât de cât loc. Are nevoie de un cap de pod! Ca “Un pod prea îndepărtat” sau ca “Debarcarea în Normandia” – la fel avem nevoie ca El să “debarce” la ţărmul sufletelor noastre pentru a începe curăţenia şi “invazia divină” din viaţa unui om. Întâi “un cap de pod”, apoi “ocupaţia totală” a teritoriului! Desigur, aceasta nu o face fără “colaboraţionismul” nostru!!!

 

Ceea ce vă trebuie unora, în vieţile voastre, nu este să luptaţi cu şi mai multe păcate şi să vă forţaţi să scăpaţi de mai multe, ci să-I îngăduiţi lui Dumnezeu să înainteze ocupând şi mai mult teritoriu. Când “rezistenţa” din spatele liniilor păcatului a slăbit este nevoie ca Dumnezeu să înceapă ofensiva pe linia frontului. Atunci voi (sufletele voastre) vor avea răgaz şi vor putea prinde din nou puteri pentru viitoarele hărţuieli! Propria voastră “rezistenţă” nu plăteşte doi bani fără o ofensivă frontală puternică a Lui asupra poziţiilor păcatului din vieţile voastre. Veţi fi trădaţi şi veţi slăbi, în final fiind anihilaţi! Este o luptă fără viitor! Fără sorţi de izbândă.

 

De aceea, creştinul este îndemnat să fie “plin de Duhul” (Efes.5:18) sau aşa cum am retradus, să fie “stăpânit, controlat de Duhul”.

 

Tendinţa omului nemântuit este în permanenţă de a se răzvrăti, de a refuza supunerea lui Dumnezeu: “Cu toţii ca nişte oi, rătăceam” şi “fiecare îşi vedea de drumul lui” (Isaia 53). El nu ascultă de glasul Păstorului cel bun şi nu-l recunoaşte. (ca să-ţi dovedeşti, încearcă să chemi oile unui cioban la tine!). Însă această tendinţă este înfrântă când păcătosul este mântuit şi puterea naturii păcătoase este învinsă de Dumnezeu, el intrând sub o altă ocupaţie, altă influenţă, altă dominaţie. Aceea exercitată de Duhul Sfânt venit în viaţa lui şi înaintea căreia credinciosul este insistent îndemnat să se plece!

 

Lucrarea DS este aceea de a suprima activităţile naturii păcătoase, a cărei putere a fost înfrântă la apariţia Lui în viaţa credinciosului (devenită acum “scena confruntărilor”!?), şi de a produce roadele Sale în viaţa lui.

 

Dacă lucrarea Lui este atât de impunătoare şi acaparatoare, de ce totuşi mai suntem îndemnaţi să ne exercităm propria voinţă în a ne supune Lui, în a fi plini de El?

 

DUHUL SFÂNT NU ESTE UN RESORT AUTOMAT sau PILOT AUTOMANT AL LUI DUMNEZEU!

În primul rând, doar fiindcă a venit în viaţa credinciosului nu înseamnă că în mod automat îl controlează pe acesta în tot ceea ce face, gândeşte sau doreşte. Duhul Sfânt nu introduce automatismul şi nu operează roboţi, maşinării! Controlul pe care DS îl exercită asupra creştinului depinde de primirea şi ajustarea (cedarea, cooperarea) activă a credinciosului la îndemnurile Lui. La fel cum Domnul Isus nu ne-a salvat până ce nu l-am recunoscut ca Mântuitor şi Domn, şi ne-am încrezut în El pentru mântuire, la fel nici Duhul Sfânt nu ne controlează în sensul de a ne pătrunde voinţa, raţiunea, şi sufletul, până ce nu recunoaştem că El este cel trimis de Tatăl pentru a ne sfinţi vieţile, şi nu încredem în El pentru a-şi face lucrarea în noi şi prin noi. De aceea, trebuie să existe o veşnic prezentă dependenţă conştientă de Duhul Sfânt şi supunere deliberată Lui, o cedare constantă lucrării Sale, o căutare neîncetată a călăuzirii şi puterii Sale, dacă va fi ca El să ne controleze vieţile în cea mai deplină măsură şi să producă cele mai frumoase roade ale Sale.

 

NU ESTE UN REFLEX!

Domnul Isus a aşteptat ca tu şi eu să-l recunoaştem ca Domn şi Mântuitor înainte ca să ne salveze. La fel şi DS care locuieşte în credincios aşteaptă să fie recunoscut ca fiind cel ce-a venit în ajutorul lui. Mântuirea este prin credinţă, de la început până la sfârşit. Este o lucrarea a lui Dumnezeu făcută pentru om. Dar El aşteaptă ca fiecare să beneficieze de mântuirea de care are nevoie, prin exercitarea credinţei sale. Vrea aceea acţiune a inimii de a se încrede în El pentru a-I pune la dispoziţie lucrarea încheiată a mântuirii. Unul din motivele pentru care Duhul Sfânt are atât de puţin control asupra vieţile multor creştini este fiindcă aceştia cred că El lucrează automat în inimile lor. Că reacţionează reflexiv la pornirile lor păcătoase şi că îi conduce instinctiv la/în sfinţenie!

 

Cerinţele lui Dumnezeu care trebuie îndeplinite pentru a dobândi această plinătate a Duhului Sfânt în vieţile noastre nu sunt multe şi nu sunt complicate. Domnul ne-a spus să cerem DS (Luca 11:13), dar să cerem cu lepădare de sine şi renunţare la eu. O asemenea cerere nu poate fi însoţită decât de o viaţă gata să fie pusă pe altar. Nu i se va răspunde atâta vreme cât controlul asupra ei este încă disputat între eu şi Duhul pe care-l vrem.

 

Mulţi păcătoşi temându-se de consecinţele pe care le pot avea păcatele lor asupra vieţilor lor, l-au chemat pe Domnul Isus în inimile lor, dar nu au vrut să renunţe definitiv la ele. Mulţi credincioşi i-au cerut Duhului Sfânt să-i umple, dorind mai multă putere pentru slujire sau mărturie, dar n-au vrut să abandoneze complet nişte obiceiuri păcătoase ale vieţilor lor şi nişte mici plăceri meschine!

 

Asta-i ca şi a-i cere cu “jumătate de gură”!

 

Mărturia pe care o faci că doreşti această plinătate a Duhului în viaţa ta ar trebuie să te forţeze să consideri lucrurile pe care vrei să le pierzi, lucrurile la care trebuie să renunţi, şi renunţarea la libertatea de a-ţi alege plăcerile.

 

Când ni se vorbeşte despre aşa ceva multora ar trebui să ni se spună să nu ne grăbim să ne rugăm, să ridicăm mâna, sau să venim în faţă până ce nu am decis abandonul definitiv al acestor lucruri. Nu putem să le avem şi în acelaşi timp să-l avem şi pe El! Nouă trebuie să ni se spună răspicat, “suflete preacurvare! Nu stiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine” (Iacov 4:4)

 

De aceea, câtă vreme cel cu care vom disputa controlul inimilor noastre este chiar Duhul lui Dumnezeu, să nu ne aşteptăm să-I simţim sau să-i vedem prezenţa în vieţile noastre, prin darurile Sale, sau prin roadele Sale. O astfel de presupunere este zadarnică şi este jignitoare geloziei Sale.

 

Este de mirare de ce, chiar după ce ieşim în faţă, după ce ne rugăm, căutăm, vrem, cerem, recunoaştem, regretăm, implorăm, nu-l vedem pe Dumnezeu manifestându-se cu putere în vieţile noastre şi nu simţim vuietul ca al unui vânt puternic, şi nu trăim botezul Lui de foc? Nu este aşa pentru că nu renunţăm, nu abandonăm, nu ne împotrivim diavolului şi ispitei, nu murim faţă de sine, nu ne lepădăm, (Mat.5:29-30) nu ne tăiem mâna care ne face să cădem în păcat, nu ne scoatem şi ne lepădăm ochiul, nu ne omorâm mădularele prin Duhul (Rom.8:13) ca să trăim pentru neprihănire, şi nu ne dăruim inima cu totul? Şi nu facem lucrurile acestea doar să ne scăpăm trupul să piară dar să ni-l încredinţăm să trăiască prin Duhul? Fără pocăinţă, şi fără o pocăinţă adevărată nu avem cum să fim umpluţi de Duhul, ci poate doar de mai multă îngâmfare, de mai multe gânduri deşarte şi păreri eronate despre propria spiritualitate! Tot ceea ce poate să ni se întâmple cu o astfel de ocazie, este doar să ne mai pară rău odată, să ne mai dezamăgim odată, şi bineînţeles, să-i mai amăgim şi pe alţii, încă odată! Şi acesta devine cercul vicios în care mulţi ne învârtim. Devine felul de viaţă care nu poate să ducă la progres ci doar la resemnare, abandon, derivă şi alunecare. Dar fie, ca prin Duhul lui Dumnezeu, aceasta să fie ziua pocăinţei, ziua deciziei, a schimbării şi a umplerii noastre cu Duhul, singurul de care avem nevoie pentru a triumfa în această viaţă şi a ne duce biruitori, în cealaltă!

 

După cum probabil ştiţi, Pavel a folosit multe imagini din viaţă pentru a descrie viaţa creştină. Una dintre imaginile sale favorite este cea a atletismului. Preluată din jocurile elenistice ale vremii. (Filip. 3:7-16; 1 Cor.9:24-27). Acestea fără îndoială nu sunt doar descrieri exterioare a alergării creştinului, dar şi a efortului de sine, a agoniei şi disciplinei interioare la care acesta este supus pentru a câştiga premiul.

Dacă atletul trece printr-o riguroasă perioadă de ani de pregătire, de dietă, de refuzuri şi disciplină, doar pentru 10 minute de alergare, sau şi mai puţin, pentru a câştiga o cunună de crengi de laur, sau frunze de stejar, cu cât mai dispus ar trebui să fie creştinul să se supună unei discipline la fel de rigide pentru a nu-l face de ruşine pe Domnul Isus şi pentru a câştiga cununa cerească? Dar priviţi în jur şi veţi vedea cât de puţină lepădare de sine, de disciplină personală, ce puţin efort sunt cei mai mulţi dispuşi să depună, în această alergare spirituală. Pentru primitorii epistelor lui Pavel aceste ilustraţii nu şi-au pierdut din greutate.

 

“Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. Iată un cuvânt adevărat şi cu totul vrednic de primit! Noi muncim într-adevăr şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi. Porunceşte şi învaţă aceste lucruri” (1Tim.4:8-10)

 

Permiteţi-mi să vă înşirui o serie de astfel de expresii, care confirmă acest adevăr: “mă arunc spre ce este înainte”, “alerg spre ţintă” (Filip.3), “să dăm la o parte orice piedică/obstacol” (Evrei 12:1), “eu, deci, alerg”, “mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire” (1Cor.9), etc. Ce I-a făcut pe Pavel şi pe creştinii primului secol să trăiască această intensă experienţă a vieţii lor creştine? Strădania la care s-au supus, efortul de sine, disciplina personală pe care şi-au impus-o, îi fac de ruşine pe creştinii acestui secol, şi demonstrează că aceştia au cunoscut această plinătate a Duhului care le-a sensibilizat conştiinţele cu privire la orice păcat al vieţilor lor, le-a întronat pe Domnul Isus în inimile lor şi le-a dat o dragoste pentru El care şi-a găsit expresia în devotament şi slujire. Dacă s-ar găsi mai mulţi credincioşi care să fie umpluţi de DS clipă de clipă, să fie controlaţi de El în gând, cuvânt şi faptă, atunci am vedea o demonstraţie în Biserica zilelor noastre a Creştinismului din primul secol.

 

“Un singur botez, mai multe umpleri”? Nu, “un singur botez, ci umpluţi în permanenţă, stăpâniţi încontinuu”! “Controlaţi constant!” Prima jumătate a expresiei este adevărată, dar a doua jumătate nu este conformă ideii scripturale a vieţii creştine normale. El nu poate fi asemănat cu combustibilul necesar unui motor al unei maşini cu care trebuie umplut după ce a mers o vreme. Apoi trebuie din nou umplut la PECO. Această descriere ne duce cu gândul la credinciosul care este umplut pentru a se angaja în o anume lucrare, trăieşte o anume experienţă, şi în urma lor îşi epuizează puterea pe care a primit-o prin respectiva umplere. Atunci, el trebuie să vină din nou la Duhul pentru a-I cere o altă porţie de putere. Această idee este mai degrabă caracteristică timpurilor Vechiului Testament, decât Noului. Astfel, el trăieşte o viaţă caracterizată de acest proces care trebuie repetat. Ori această descriere nu se potriveşte deloc poruncii din Efeseni 5:18 care îndeamnă creştinul la o permanentă umplere, la o umblare într-o constantă plinătate a Duhului.

 

TIMPUL FOLOSIT DE PAVEL AICI INDICĂ CONSTANŢA ACESTEI UMPLERI. Îndemnul este de a fi umpluţi constant, clipă de clipă, cu DS. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru o viaţă creştină normală, care ar trebui să fie o viaţă în permanenţă şi în mod conştient supusă Duhului, o viaţă caracterizată de o dorinţă mistuitoare de a avea controlul Lui (Duhului) asupra fiecărui gând, cuvânt sau faptă, care să rezulte într-o stăpânire neîntreruptă a Duhului Sfânt a conduitei personale. Creştinul are nevoie de acest control constant dacă vrea să dobândească o victorie definitivă asupra păcatului, dacă mireasma Domnul Isus este să se simtă prin el, şi frumuseţea caracterului Său să se vadă în viaţa lui, dacă vrea să umble în voia lui Dumnezeu, să trăiască o viaţă de constantă rugăciune, şi să înţeleagă Biblia aşa cum vrea. Nimic din toate acestea nu se pot realiza fără controlul constant al Duhului în viaţa lui. De aceea, având în vedere toate acestea, este un păcat a nu fi plini tot timpul de Duhul!

 

cont. partea a I-a | partea a II-a

 

Doctrine

https://rcrwebsite.com/spirit3.htm

 

 

 

///////////////////////////////

 

 

 

 

Fii cu un pas înaintea diavolului

 

 

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. – Iacov 1:12

 

Eu cred că singura modalitate de a fi cu un pas înaintea diavolului este să înțelegem ispitirea și să ne împotrivim ei într-un mod agresiv. Iacov 1:12 spune: „Ferice de cel ce rabdă ispita… va primi cununa vieţii…”. A răbda ispita înseamnă să treci prin încercare fără a da înapoi – pentru a rezista diavolului.

 

A răbda înseamnă, de asemenea, să treci printr-un timp al încercării, fără a permite ca acesta să îți schimbe atitudinea sau dedicarea. Isus nu a tratat niciodată oamenii în chip diferențiat atunci când a fost ispitit și dacă suntem maturi, vom urma exemplul Lui.

 

Isus înțelege exact cu ce ne confruntăm când suntem ispitiți iar uneori, El îngăduie să ne confruntăm cu ispitiri. Acestea ne atrag atenția asupra unor zone de slăbiciune din viețile noastre, dar Isus ne ajută să le biruim. Pe de altă parte, maturitatea se formează prin încercări. Singura modalitate în care tu poți să ai tot ceea ce Isus vrea să ai, este să devii ceea ce El te-a creat să fii.

 

Așa că ia hotărârea să fii răbdător și, prin harul lui Dumnezeu, nu ceda în fața ispitirii. Aceasta te va așeza cu un pas înaintea diavolului.

 

Rugăciune

Duhule Sfânt, cred că ești cu mine în timpuri de ispitire, așa încât pot să fiu răbdător și să rămân puternic întotdeauna, fiind astfel cu un pas înaintea diavolului.

 

https://tv.joycemeyer.org/romana/devotional/fii-cu-un-pas-inaintea-diavolului/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Duhul ne dorește cu gelozie pentru Sine

 

Joyce Meyer

 

„Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.” (Iacov 4:5)

 

Versetul de astăzi rezumă faptul că Duhul Sfânt vrea să fie bine primit în viețile noastre. De fapt, El tânjește după părtășia cu noi.

 

Conform Iacov 4:4, versetul anterior celui de astăzi, ni se spune că atunci când dăm mai multă atenție lucrurilor din lume decât lui Dumnezeu, El ne privește ca pe o soție infidelă, care comite adulter cu lumea și care își încălcă jurământul de credincioșie față de El. Pentru a rămâne credincioși Lui, trebuie să îndepărtăm anumite lucruri din viețile noastre atunci când vedem că acestea ne îndepărtează de El.

 

Dacă permitem ca un loc de muncă să se interpună între Dumnezeu și noi, mai bine renunțăm la el. Dacă banii ne separă de Domnul, poate că va trebui să învățăm că e mai bine să avem mai puțini bani și mai puține lucruri, decât să fim înstrăinați de El. Dacă succesul este un impediment în relația noastră cu Tatăl ceresc, s-ar putea să fim retrogradați în loc să fim promovați. Dacă prietenii noștri ocupă primul loc în viața noastră, înaintea lui Dumnezeu, poate ar fi mai bine să îi pierdem pe unii dintre ei.

 

Foarte mulți oameni nu reușesc să-și dea seama că nu primesc niciodată lucrurile pe care le vor pentru că nu-L pun pe Dumnezeu pe primul loc. Dumnezeu este gelos; El vrea primul loc în viața ta. Nimic altceva nu va funcționa.

 

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi: Roagă-L pe Dumnezeu să înlăture orice lucru din viața ta care Îi ia locul care-I aparține.

 

Material tradus și adaptat cu permisiune din cartea Hearing from God Each Morning (J.M.)

 

https://alfaomega.tv/joyce-meyer/devotional/17055-devotional-duhul-ne-doreste-cu-gelozie-pentru-sine

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Charles Spurgeon – Căutaţi mai întâi…

 

Un comerciant bătrân îi spuse într-o zi fiului său: „Mă bucur că-ţi place Evanghelia, dar ascultă ce-ţi spun şi fii înţelept. Mă ocup de comerţ de patruzeci de ani; sfatul pe care ţi-l dau este: ţine-te de comerţ, câştigă bani, iar după aceea vezi-ţi şi de Evanghelie. Acest tânăr a început să-şi pună mintea la lucru şi, gândind serios, a apucat-o pe calea cea bună. A răspuns deci: „Tată, am fost întotdeauna recunoscător pentru sfaturile bune pe care mi le-ai dat; iartă-mă însă că de data aceasta nu pot să fiu de aceeaşi părere cu tine. Nu se spune oare în Scriptură: ‘Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui’? De aceea nu pot să caut mai întâi să câştig bani, ci voi căuta mai întâi să ascult de Dumnezeu; trag nădejde însă că, din această cauză, nu voi fi mai puţin atent şi harnic în munca de comerciant”. Fiul acela îşi întrecea tatăl în înţelepciune.

 

Adevărata evlavie este de folos în orice privinţă, atât pentru viaţa de aici, cât şi pentru cea viitoare. Chiar dacă ar fi să mor ca un câine, eu tot creştin vreau să fiu. Pune mai presus de toate creştinismul, adevărata credinţă din inimă. Începe fiecare săptămână dând cea dintâi zi întru totul adorării lui Dumnezeu. Începe fiecare zi folosind dimineaţa pentru legătura cu Dumnezeu. Începe viaţa de căsnicie în rugăciune, cerând binecuvântarea Tatălui ceresc; alege-ţi o soţie care să fie una cu tine în frica de Domnul. Orice lucrare, orice ocupaţie sfinţeşte-o prin rugăciune şi în orice lucru de care te vei apuca, lasă-te călăuzit de Domnul. Dacă începem, urmăm şi sfârşim cu Dumnezeu, calea noastră va fi înconjurată de binecuvântări.

 

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, deoarece merită ca Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui să fie alese întâi. Dacă este vorba să alegi între Dumnezeu şi Mamona, nu sta o clipă la gânduri. Dacă bogăţia şi neprihănirea luptă între ele care să fie mai întâi, atunci ducă-se banul şi rămâi cu neprihănirea. Urmează lui Hristos, oricât de mult te-ar costa lucrul acesta. Binecuvântat este omul care nu stă pe gânduri şi nu şovăieşte, ci, precum Moise, „vrea mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Binecuvântat este omul care nu cunoaşte altă preocupare decât aceea a ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu şi a deplinei predări în slujba Lui şi care, cu hotărâre şi bucurie, poate să zică precum în versurile: „Mai bogat decât sunt în Isus, nu pot să fiu. Toate comorile acestui pământ nu sunt altceva decât un câştig unit cu spaimă”.

 

„Toate bune”, zicea cineva, „dar trebuie să şi trăieşti”. Că trebuie să trăieşti, eu nu sunt în totul sigur. Sunt mai degrabă cazuri când ar fi mai bine să nu trăieşti. O vorbă veche zice: „Mai bine moartea decât să mă lepăd de credinţă”. Cu alt lucru însă sunt cu totul de acord, şi anume că trebuie să murim. De aceea merită să ne gândim mai mult la acest „trebuie” şi să nu mai tot repetăm ideea că „trebuie să trăim”.

 

Dar dacă este să trăim, atunci să trăim fără să înşelăm pe nimeni, fără să facem afaceri necurate şi fără să minţim pe oameni cu reclame false. Să trăim, dar în chip cinstit. Gândeşte-te la acest punct de vedere, meditează atent la el, iar apoi spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu urmăresc să fac ceea ce este drept”. O greutate sau alta, dacă eşti cinstit, serios şi tare, va fi în curând biruită. Să nu fii niciodată un om care fuge de responsabilitate. Niciunul dintre noi să nu se întrebe dacă, lucrând cinstit, suntem plăcuţi oamenilor sau nu, ci, fără să ne uităm în dreapta sau în stânga, să lucrăm după cuvintele: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui”.

 

Evlavia noastră să se arate mai întâi în râvna noastră. Este foarte trist că mulţi îşi cheltuie cea mai mare energie pentru scopuri lumeşti, iar pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru veşnicie nu le mai rămân decât slăbiciunile. În afaceri sunt cu totul acolo, trup şi suflet, dar nu tot la fel şi la timpul de rugăciune. Aceasta îmi aduce aminte de un frate al cărui glas la ora de rugăciune era aşa de stins că abia puteai să-l auzi; nu tot aşa era însă şi în magazinul lui, unde răsuna destul de tare. Este drept oare ca lucrurile lumeşti să le facem cu toată puterea noastră, iar faţă de Domnul Isus să nu fim decât „căldicei”? Dacă este vorba să fim plini de râvnă şi înflăcăraţi, să fim pentru lucrurile alese, în slujba celui mai bun Domn şi Învăţător. În lucrarea Lui niciodată nu putem să spunem că suntem prea serioşi; din nefericire însă, rar întâlnim pe câte cineva a cărui pasiune în lucrarea Domnului să întreacă măsura obişnuită! Pentru El, care ne-a răscumpărat cu sângele Său scump, nu putem niciodată să facem prea mult; ne pare foarte rău că nu putem face destul. Unii oameni au foarte mult timp pentru calcule, dar foarte puţin timp pentru Biblie, au inima foarte înflăcărată pentru afaceri, dar puţin preocupată pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nu este bine aşa. Un alt loc se cuvine lucrurilor lui Dumnezeu. Pune întâi ce este pe primul loc; pune deci tot sufletul în a-L iubi pe Domnul şi a-L sluji!

 

„Este acesta creştin?”, întreabă câte cineva şi primeşte, poate, răspunsul: „Da, aşa cred, dar în ultimul timp nu prea a slujit”. O, deşteptaţi-vă voi care dormiţi! Este vremea să vă treziţi din somn. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” punând în viaţa voastră adevărata evlavie mai presus de orice. Cârma corăbiei vieţii voastre este în mâna lui Dumnezeu. A-L glorifica pe Dumnezeu, iată care ar trebui să fie pasiunea noastră cea mai importantă. Această ramură de migdal a lui Aaron ar trebui să înghită celelalte ramuri. Mai întâi să fii un om al lui Dumnezeu, un adevărat creştin, şi după aceea bancher sau comerciant, lucrător sau muncitor. Este o bucurie pentru mine când văd că cei dintâi oameni ai noştri au fost mai întâi creştini şi după aceea englezi, conservatori, liberali sau radicali, fiecare după încredinţarea lui; omul trebuie să fie mai întâi un om al lui Dumnezeu. O, de-ar fi politica noastră, comerţul nostru, literatura noastră şi arta noastră pline doar de acest gând: creştin înainte de toate! Atunci şi celelalte lucruri ar fi un câştig. Ştiinţa, legile sociale, afacerile, viaţa de familie toate ar avea o mai bună înfăţişare sub stăpânirea unui creştinism viu. Frica de Dumnezeu ar trebui să fie temelia şi piatra din capul unghiului clădirii sociale. „Mai întâi Hristos” şi după aceea toate celelalte lucruri în ordinea firească. Mai înainte şi mai presus de toate să lumineze predarea voastră în mâna lui Dumnezeu, aşa cum în pustie stâlpul de foc lumina toată tabăra lui Israel.

 

Dacă cineva întreabă: „Ce s-ar mai alege de comerţ şi de industrie, dacă ar fi să lucrăm potrivit cu evlavia?”, răspunsul este: „Toate acestea vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Dacă un tânăr care păşeşte în viaţă cu hotărârea de a face toate în frica lui Dumnezeu este decis ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să nu facă nimic împotriva gândului Domnului Isus, ce s-ar întâmpla oare? Cu siguranţă că nu va duce lipsă de nimic din ceea ce îi este necesar, îmbrăcăminte şi toate celelalte lucruri ale vieţii: „toate acestea i se vor da pe deasupra”.

 

„Ah!”, suspină un altul, „eu nu am un loc de muncă şi nu ştiu cam am să-mi câştig pâinea”. Eşti sigur că această încercare a venit peste tine fără vina ta? Dacă da, atunci nu te lăsa pradă îngrijorării şi îndoielilor, căci Domnul a promis că Se va îngriji de nevoile tale (Filipeni 4:19). Pe temeiul vieţii sale şi a altor credincioşi, David a spus: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25). Beţivul, uşuraticul, leneşul, înşelătorul pot să sufere de foame – şi ar fi bine dacă prin aceasta ar fi siliţi să se îndrepte – însă celui neprihănit îi răsare lumina în întuneric. Cei ce slujesc lui Dumnezeu în mod sincer nu vor putea să se plângă că El i-a părăsit.

 

În timpul domniei reginei Elisabeta a Angliei cineva a primit ordinul să meargă în străinătate pentru anumite interese ale statului. Acesta s-a scuzat spunând că afacerile lui vor suferi în timpul cât va fi plecat; la aceasta, regina a răspuns: „Dacă tu vei lua asupra ta interesele mele, şi eu voi lua asupra mea interesele tale”. Fiţi încredinţaţi că Dumnezeu va îngriji de voi, dacă într-adevăr Îi slujiţi cu bucurie. „Toate acestea vi se vor da pe deasupra”.

 

Binecuvântările acestei vieţi se revarsă peste cei credincioşi în cel mai bun şi mai potrivit mod, fiindcă vin potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu. Închipuiţi-vă că fiecăruia dintre voi i s-ar da posibilitatea să se îmbogăţească; sigur, mulţi s-ar grăbi atunci să folosească oportunitatea care li se oferă. N-ar fi însă de întrebat dacă nu cumva bogăţia este o povară prea apăsătoare? Rămâne apoi de văzut dacă anumiţi oameni, care acum îşi împlinesc bine datoria în locul în care se găsesc, ar fi pe jumătate la fel de potriviţi sau măcar puţin mai fericiţi dacă ar fi aşezaţi în locuri mai înalte. Am văzut eroi, care, când au fost în lux, au ajuns nişte proşti. Adesea, este mai bine pentru noi să trecem prin pierderi şi dezamăgiri decât să avem parte de câştig şi succes.

 

Când credinciosul slujitor al lui Dumnezeu, Bernard Gilpin, a fost prins şi dus în faţa judecătorilor, datorită vestirii Evangheliei, duşmanii lui făceau haz pentru vorba pe care acesta adeseori o rostea: „Toate spre bine”. Când a căzut de pe cal şi şi-a rupt piciorul, lucrul acesta le-a dat acelora şi mai multă apă la moară. Dar evlaviosul rob al lui Dumnezeu a zis şi atunci liniştit: „Nu mă îndoiesc că inclusiv această întâmplare dureroasă se va arăta ca o binecuvântare”. Şi aşa s-a întâmplat. Fiind astfel împiedicat să înceapă o călătorie urgentă, a fost nevoie să prelungească durata acesteia şi astfel, când a sosit în Londra, veniseră pentru el zile mai bune. Sosind la poarta de sus, a auzit din oraş sunete voioase de clopote. Întrebând ce înseamnă aceasta, i s-a răspuns că regina Maria Tudor a murit şi astfel nu se vor mai ridica ruguri pentru arderea protestanţilor. „Ah”, a strigat Gilpin, vedeţi cum toate lucrează împreună spre bine?”. Este o binecuvântare să-ţi rupi un picior dacă prin aceasta îţi scapi viaţa. De câte ori întâmplările noastre rele sunt mijloace de ocrotire!

 

Un rău mai mic slujeşte poate să ne ferească de un rău mai mare. Unii ar fi zburat, poate, prin norii nebuniei, dacă, la timpul potrivit, prin întâmplări neplăcute, nu le-ar fi fost tăiate aripile. Mai bine să lupţi pentru existenţă şi să fii cinstit decât să te îmbogăţeşti prin fapte mârşave. Rugăciunea: „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie” a fost foarte înţeleaptă, dar rugăciunea Domnului nostru: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci voia Ta” este cu mult mai bună.

 

„Toate acestea vi se vor da pe deasupra”. Măsura acestui „pe deasupra” va fi rânduită de înţelepciunea nesfârşită a lui Dumnezeu. Lucrurile trecătoare le vei primi în măsura dorinţei pe care o ai după ele, dacă ai putea să ştii toate şi să cunoşti toate, şi te-ai face astfel una cu înţelepciunea nesfârşită a lui Dumnezeu. Nu cânţi oare bucuros cu psalmistul: „Tu ne alegi moştenirea” (Psalmul 47:4).

 

Făgăduinţa aceasta nu se referă oare şi la faptul că acel ce este credincios va primi cele necesare fără îngrijorare şi fără muncă istovitoare? În timp ce alţii sunt plini de îngrijorări, credinciosul poate să cânte. În timp ce alţii se trezesc de dimineaţă, întrebându-se „Ce ni se va mai întâmpla şi astăzi?”, tu te trezeşti cu încredinţarea că nu vei duce lipsă de nimic. „Vei locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul tău de scăpare; ţi se va da pâine şi apa nu-ţi va lipsi” (Isaia 33:16). Mulţumirea şi încrederea în Dumnezeu te vor face plin de pace şi fericit. Un prânz de verdeţuri cu pace va fi pentru tine o plăcere necunoscută acelora care mănâncă un bou îngrăşat. Este mai bine să fii fericit decât să fii bogat. Fericirea locuieşte mai mult în inimă decât în portofel. Nu ceea ce are omul, ci ce este el hotărăşte binele sau răul în viaţa de aici şi în lumea viitoare. Dacă Dumnezeu Însuşi, în timp ce-I slujiţi Lui, vă dă pe deasupra lucrurile acestei vieţi, atunci o moştenire plăcută v-a căzut la sorţ, o frumoasă moşioară v-a fost dată (Psalmul 16:6).

 

„Toate acestea vi se vor da pe deasupra”. Aceasta mă face să-mi aduc aminte că, prin creşterea prosperităţii sale, omul mai mult scade decât sporeşte. N-aţi văzut oare oameni care în mod vădit au ajuns mai mici când averea li s-a făcut mai mare? Iată o privelişte care adeseori m-a tulburat.

 

Am văzut în mod clar cum unii, muncind pentru a-şi făuri propria fericire, şi-au făurit, de fapt, pierzarea. Pe ruinele bărbăţiei lor au ridicat un palat. Ce pagubă şi ce jale însă când un om se închide, ca după un zid, cu venitul său în continuă creştere! Vedeţi acea spărtură din perete? În ea stă omul nefericit şi cere mereu pietre şi var. El trebuie să aibă pietre de aur şi mortar de argint. I se aduce ceea ce doreşte, dar el mereu strigă să i se mai dea. Nu se mulţumeşte până nu s-a închis de tot în spatele zidului. Zidurile care-l despart de semenii lui, ca şi de lumina păcii şi adevăratei bucurii, se înalţă din ce în ce mai mult, lună după lună, an după an. Sentimentele lui şi caracterul său sunt închise după un zid, până când, îngropat sub comorile adunate, uitând de orice îndatoriri ale omeniei, este cu totul închis între ziduri.

 

(fragment din volumul Fiţi tari în Domnul, Charles Spurgeon, traducere Tudor Popescu, Tipografia „Cartea de aur” S.A.)

 

 

https://www.monergism.ro/index.php/2012/01/charles-spurgeon-cautati-mai-intai/

 

 

 

//////////////////////////////

 

 

 

(Dimpreuna cu El…)Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale!

 

 

 

Matei 6:33 “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

 

Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al haosului…El este foarte meticulos in tot ceea ce face. Sa va dau cateva exemple:

 

cand i-a zis lui Noe sa construiasca corabia, i-a dat toate detaliile: Geneza 6:15 “Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.”

Cand i-a spus lui Moise sa construiasca cortul lui Dumnezeu, i-a dat instructiuni specifice: Exodul 26:1 “Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie. Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.” Si astea sunt doar primele doua versete din capitolul 26.

Apoi, Dumnezeu planuieste cu 2000 de ani inainte un ospat in ceruri numit “Ospatul nuntii Mielului”. Va dati seama sa planuiesti cu 2000 de ani inainte.

Ganditi-va acum la cat de in detaliu a facut Dumnezeu lumea aceasta, anotimpurile…distanta Pamantului fata de soare: daca eram putin mai aproape ne-am fi topit, daca eram mai departe am fi inghetat.

Daca Dumnezeu este atat de meticulos si pentru o arca a dat instructiuni atat de specifice, nu credeti ca El poate sa se ocupe de fiecare detaliu al vietii noastre? Matei 10:30 “Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”

 

Psalmii 37:4 “Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. ”

 

Psalmii 37:18 “Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi şi moştenirea lor ţine pe vecie. ”

 

Psalmii 37:25 “Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. ”

 

Observati un lucru pe care toate aceste versete in au in comun? Aici este o conditie, si conditia este chiar versetul cheie de azi. Matei 6:33 – “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: “Tu ocupa-te de treburile mele, si Eu ma voi ocupa de treburile tale!”

 

Ce inseamna sa cauti Imparatia lui Dumnezeu? Inseamna ca in mod intentionat sa te focalizezi pe relatia cu Dumnezeu: sa te rogi, sa citesti Cuvantul Lui, sa te implici in lucrarea Lui, sa spui altora despre El, sa daruiesti, sa ajuti pe cei din jur care au nevoie de tine, sa arati dragoste si compasiune oamenilor. Cu alte cuvinte sa te implici in tot ce tine de Imparatia lui Dumnezeu!

Ce inseamna sa cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu? Inseamna sa iti pui in ordine prioritatile in viata! “Mai intai” inseamna inainte de toate. Deci…inainte de toate, chiar si inainte de tine…trebuie sa fie Dumnezeu. Deci toate lucrurile de care spuneam mai sus ca reprezinta Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa le faci inainte sa faci chiar si lucrurile pentru tine. Vi se pare cam ciudat, nu? Dar, promisiunea lui Dumnezeu este ca dupa ce mai intai cauti Imparatia Lui, El o sa iti dea restul pe deasupra.

 

Vedeti, Dumnezeu sfideaza logica omeneasca. Cam toate principiile lui Dumnezeu sfideaza logica noastra. Dumnezeu spune: “Dati si vi se va da.” E invers decat cum gandeste un om, nu? Apoi, spune ca daca un om iti cere sa mergi o mila cu el, tu sa mergi doua. “Cei din urma, vor fi cei dintai”, “daca cineva iti da o palma, intoarce-i si celalalt obraz”, “iubiti pe vrasmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc”. Vedeti, principiile acestea ale lui Dumnezeu, asa ciudate cum poate vi se par, sunt singurele care functioneaza. Stiti de ce? Pentru ca Dumnezeu nu se lasa dator! Daca El spune “Cautati mai intai Imparatia Mea si restul o sa vi le dau pe deasupra”, pai exact asta o sa faca. Daca spune “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” inseamna ca El are un plan pentru viata Ta.  Dumnezeu rasplateste pe cei care il cauta sincer, pe cei care vor sa faca voia Lui, pe cei care il pun pe El pe primul loc in viata Lui.

 

Lumea ne invata sa ne punem pe noi, EU pe primul loc…dar Dumnezeu spune “Nu, pune-ma pe Mine pe primul loc si Eu o sa ma ocup de restul”. De multe ori, venim inaintea lui Dumnezeu si ii cerem sa faca anumite lucruri pentru noi, sa ne dea una alta, sa ne ajute sa luam nu stiu ce examen, sa ne ajute sa ne gasim sot/sotie si e bine sa ne rugam…dar, eu cred ca ar trebui sa schimbam ordinea…ce ziceti daca am face invers? Daca intai l-am cauta pe El cu toata inima si lucrurile care tin de Imparatia Lui, si apoi am veni la El cu cererile noastre?

 

De multe ori ne scuzam inaintea lui Dumnezeu si ii spunem: Doamne, dar stii ca nu am timp, sau incercam noi sa il convingem pe Dumnezeu ca acum sunt alte vremuri si nu mai e asa usor sa stai langa Domnul, sau incercam sa ii aratam cat de obositi suntem…dar haideti sa va spun ceva: daca am face intai treaba lui Dumnezeu si apoi treaba noastra, toate scuzele astea cu care venim inaintea lui Dumnezeu nici nu ar mai exista. Mi s-a intamplat de f multe ori sa am o tona de treaba de facut si pt ca aveam atatea sa nu mai pun deoparte timp pt Dumnezeu..rezultatul? De cele mai multe ori am picat de oboseala si nici nu am reusit sa termin tot ce aveam in plan. Si atunci…am incercat si invers. Sa imi iau timp sa stau cu Dumnezeu si apoi sa imi fac treaba. Rezultatul? De cele mai multe ori  Dumnezeu mi-a dat putere si extra-timp sa fac ceea ce mi-am propus si in plus mi-a dat si o bucurie extraordinara in suflet. Sunt chestii probate de atatia copii ai lui Dumnezeu…si functioneaza 100%.

 

 

 

https://tineripentrucer.wordpress.com/2019/03/20/ocupa-te-de-treburile-lui-dumnezeu-si-el-se-va-ocupa-de-treburile-tale/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Dumnezeul care Se ”ascunde”

 

 

 

 

In toate timpurile si indiferent de religie, una dintre aspiratiile omenirii a fost aceea de a-L vedea pe Dumnezeu. Formele evidente de idolatrie din religiile pagane, fie antice, fie moderne, au luat nastere tocmai din aceasta dorinta a omului de a-L percepe cu propriile simturi pe Dumnezeu, de a-L simti mai aproape si chiar de a-L controla.

 

Credinciosii hindusi isi confectioneaza chiar si azi, in secolul al XXI-lea, idoli vizibili, materiali, reprezentand diferitele zeitati carora li se inchina ( hinduismul are circa 3 milioane de zei! ). Idolii hinduismului ( reprezentari materiale ale zeilor Krishna, Shiva, Vishnu, etc. ) sunt niste papusi sau statuete pe care credinciosii le imbraca, le hranesc, discuta cu ele, li se inchina, le cearta sau le arata recunostinta, asezadu-le in locul cel mai vizibil din casa sau templu. Idolul, indiferent de materialul din care este confectionat, ii asigura credinciosului vizibilitatea zeului caruia i se inchina.

 

Foarte adesea, intalnim aceasta aspiratie de a-L vedea pe Dumnezeu si pe paginile Bibliei, la oameni credinciosi, care au dorit ca Dumnezeul cel mare si infinit sa devina accesibil simturilor umane limitate.

 

„Arata-mi slava Ta!” – Ii cerea Moise lui Dumnezeu intr-un moment de criza prin care trecea poporul Israel, criza provocata de pacatul inchinarii la vitelul de aur ( vezi Exodul 33,18 ). Desi avea privilegiul de a vorbi cu Dumnezeu fatza catre fatza, Moise dorea sa-L vada pe Cel care i se descoperise la rugul aprins si la poruncile caruia scosese  poporul evreu din robia egipteana.

 

In mijlocul suferintelor inimaginabile prin care trecea, neprihanitul si mult incercatul Iov tanjea si el sa-L vada pe Dumnezeu: „Chiar daca mi se va nimici pielea si nu voi mai avea carne” – spunea el – „voi vedea totusi pe Dumnezeu. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea si nu ai altuia. Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inlauntrul meu.” ( Iov 19,26.27 )

 

Regele David, cuprins de acelasi dor dupa Dumnezeu, dupa prezenta Sa vizibila pentru ochiul omenesc, Il intreaba direct si fara ocolisuri: „Cand vei veni la mine?” ( Psalmul 101,2 u.p. ). Cativa greci, care se aflau in Ierusalim cu intentia de a participa la sarbatoarea pascala, s-au apropiat de Filip – unul dintre cei 12 ucenici ai Domnului – si i-au adresat o rugaminte: „Domnule, am vrea sa vedem pe Iisus” ( Ioan 12,21 ).

 

Iar Filip, la randul sau, Ii adreseaza lui Iisus o rugaminte cu privire la un subiect care framanta sufletele tuturor ucenicilor: „Doamne, arata-ne pe Tatal si ne este de ajuns” ( Ioan 14,8 ).

 

Nimic rau in aceasta aspiratie a omului de a-L vedea pe Dumnezeul caruia i se inchina. Mai mult decat atat, aceasta dorinta este legitima, atata vreme cat Dumnezeul cel mare si atotputernic  nu este redus la niste imagini realizate de mana omului cu scopul de a-L aduce mai aproape pe Dumnezeu de simturile noastre limitate. Insa aceasta incercare a omului de a-L vedea pe Dumnezeu, de a-L simti aproape si de a-L percepe cu propriile simturi, se loveste adesea de o bariera uriasa: Dumnezeu Se ascunde de om.

 

Este constatarea pe care o face si Iov in mijlocul incercarilor inexplicabile prin care trecea: „Iata, El trece pe langa mine si nu-L vad; Se duce si nu-L zaresc” ( Iov 9,11 ) „Daca ma duc la rasarit, nu este acolo; daca ma duc la apus, nu-L gasesc; daca are treaba la miazanoapte, nu-L pot vedea; daca Se ascunde la miazazi, nu-L pot descoperi” ( Iov 23,8.9 ). Iar la urma, acelasi Iov Il intreaba franc pe Dumnezeul sau: „Pentru ce Iti ascunzi Fatza?” ( Iov 13,24 ).

 

Aceeasi constatare o face si Solomon cu ocazia sfintirii Templului, cand, adresandu-se poporului prezent la ceremonie si preotilor nevoiti sa iasa din Templu din cauza norului sa slava al Domnului, a spus: „Domnul a zis ca vrea sa locuiasca in intuneric” ( 1 Imparati 8,12 ). Profetul Isaia, la randul sau, constata acelasi lucru cand afirma despre Dumnezeul poporului sau: „Dar Tu esti un Dumnezeu care Se ascunde, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mantuitorule!” ( Isaia 45,15 ).

 

De ce face Dumnezeu lucrul acesta? Dilema este cu atat mai mare cu cat Biblia Il descopera pe Dumnezeul cel viu si adevarat ca fiind un Dumnezeu al luminii. Apostolul Ioan afirma ca acest adevar este o veste buna pentru omenirea cazuta: „Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” ( 1 Ioan 1,5 )

 

Apostolul Pavel, la randul lui, afirma despre Dumnezeu ca este „singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica” ( 1 Timotei 6,16 ).

 

Daca Dumnezeu este lumina, de ce Se ascunde de noi? Poate o lumina sa ramana ascunsa? Domnul Christos le spune ucenicilor Sai din toate timpurile: „Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa” ( Matei 5,14 ). Si tot El ne avertizeaza ca cei care ascund lumina sub „obroc”, sub „pat”, sub „banita”, sub un „vas” oarecare sau „intr-un loc ascuns” si nu o pun in sfesnic pentru a-i lumina pe cei din jur, fac un lucru rau, lipsit de ratiune ( vezi Matei 5,15; Marcu 4,21; Luca 8,16; 11,33 ).

 

Si totusi Dumnezeu, care prin insasi natura Sa este lumina desavarsita, Se ascunde. De ce face lucrul acesta? Se joaca El de-a v-ati ascunselea cu niste biete creaturi muritoare ca noi, oamenii? Poate ca da! Si iata de ce putem spune lucrul acesta:

 

In America exista o varianta a acestui joc al copilariei numita hide-and-seek, care ne contrariaza pe noi, adultii. In timpul jocului, unul dintre copii inchide ochii si numara pana la 10 sau 20 ( mijeste ), in timp ce ceilalti copii isi cauta fiecare un loc cat mai bun pentru a se ascunde. Dupa terminarea numaratorii, cel care mijeste intreaba: „Gata?” Si toti copiii raspund tare: „Gata!”

 

Pe adulti ii contrariaza acest gest: Cum sa strigi „Gata!” dupa ce te-ai ascuns? Facand lucrul acesta este evident ca ti-ai tradat ascunzatoarea si vei fi descoperit usor. Numai ca logica adultului nu se potriveste cu cea a copilului. Pentru copiii care se joaca „hide-and-seek”, distractiv nu este sa ramai ascuns, nedescoperit, ci dimpotriva, sa fii descoperit. Jocul nu ar avea niciun haz daca toti copiii ar ramane ascunsi si singuri in ascunzatorile lor.

 

Acest joc al copilariei naste in mine o intrebare: Nu cumva Dumnezeu Se ascunde tocmai pentru ca are placerea si bucuria de a fi gasit de noi? Si pentru a ne oferi noua placerea si bucuria de a-l gasi?Teologul german din secolul al XIII-lea, Meister Eckhart, spunea ca „Dumnezeu este o persoana care Isi curata gatlejul in timp ce Se ascunde de om si astfel Se tradeaza pe Sine.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Fiinta suprema care Se ascunde de om tocmai pentru a fi gasit de acesta.

 

Daca Dumnezeu ar avea intentia sa Se ascunda de noi in asa masura incat sa nu poata fi gasit niciodata, El ar avea cai si mijloace sa faca acest lucru. O simpla „perdea” transcendentala trasa intre El si noi ar fi suficienta pentru a zadarnici orice incercare a omului de a-L gasi pe Dumnezeu.  Insa Biblia nu ne lasa sa credem intr-o astfel de „perdea” transcendentala. Dimpotriva, desi Dumnezeu este Fiinta suprema infinita, in timp ce omul este un fir de praf ganditor in acest Univers, Scriptura ne indeamna si ne incurajeaza insistent sa-L cautam pe Dumnezeu.

 

„Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul…” ( Ieremia 29,13.14 ). Textul ar putea fi citit si astfel, fara a-i schimba sensul: „Cautati-Ma  si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa gasit de voi.”

 

„Inima imi zice din partea Ta; „Cauta Fatza Mea!” Si Fatza Ta, Doamne, o caut” ( Psalmul 27,8 ) Noi nici macar initiativa de a-L cauta pe Dumnezeu nu am avea-o, daca Duhul Sfant nu ar pune acest gand in inima noastra.

 

„Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide. Caci oricine cere, capata; cine cauta, gaseste si celui ce bate, i se va deschide.” ( Matei 7,7.8 )

 

Este demn de observat ca in toate scenele biblice in care Dumnezeu este descris in relatie cu fiintele ceresti ( ingerii, cei 24 de batrani, cele 4 fapturi vii, lumile necazute in pacat ), El nu este descris ca un Dunezeu care Se ascunde. Dimpotriva, El este foarte vizibil pentru aceste fiinte. Chiar daca serafimii vazuti de profetul Isaia isi ascundeau fatza cu aripile inaintea slavei Lui, Dumnezeu era acolo, vizibil, neascuns, sezand pe tronul inalt al slavei Sale ( vezi Isaia 6,1-3 ).

 

Iar scena salii tronului divin, descrisa de Ioan in Apocalipsa cap. 4, inconjurat de fiintele ceresti, confirma acest lucru. In cer, in societatea sfanta a ingerilor si a fiintelor care-I slujesc, Dumnezeu nu Se inveleste cu intunericul, asa cum o face cand este vorba de omul cazut. Acest amanunt ne intareste convingerea  ca „ascunderea” lui Dumnezeu si invelirea Sa cu intunericul este legata de aparitia pacatului pe pamant si nu de vointa Sa arbitrara.

 

Inainte de caderea primilor nostri parinti, nimeni nu se ascundea de nimeni: nici omul nu se ascundea de Creatorul sau, nici Creatorul nu Se ascundea de creaturile Sale. Raportul Genezei cu privire la caderea primilor nostri parinti ne ofera un amanunt important cu privire la subiectul in discutie: Dupa ce au consumat fructul oprit, Adam si Eva s-au ascuns de Fatza Creatorului printre pomii din gradina. Ei erau cei care s-au ascuns primii de Creator, nu Creatorul a fost Cel care S-a ascuns de ei.

 

Textul biblic ne lasa sa intelegem ca Dumnezeu avea obiceiul de a sta de vorba cu primii nostri parinti „in racoarea zilei”, fara sa existe vreo piedica in calea acestei comunicari fatza catre fatza. De ce s-a ascuns omul de Creatorul sau dupa pacatuire? „Pentru ca eram gol” – raspunde omul ( Vezi Geneza 3,10 ).

 

De ce Dumnezeu a fost nevoit sa Se ascunda de oamenii cazuti in pacat? Pentru ca, in timp ce ei sunt goi, El este prea imbracat in slava, o slava care ii consuma pe cei goi si neprotejati de „haina” neprihanirii. Da, Dumnezeu este „un foc mistuitor” ( Evrei 12,29 ), care mistuie tot ce este atins de „lepra” pacatului. Profetul Isaia isi imagineaza ce s-ar intampla daca Dumnezeu nu S-ar descoperi noua, omenirii decazute, in toata slava Sa: „O! de ai despica cerurile si Te-ai pogora, s-ar topi muntii inaintea ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face sa dea apa in clocot” ( Isaia 64,1 )

 

Si atunci se naste o intrebare fireasca: Cum ar fi putut un Dumnezeu al dragostei ( vezi Ioan 4,8 ) sa Se apropie de creaturile Sale pacatoase, pe care le iubeste cu „o iubire vesnica” ( vezi Ieremia 31,3 )? Cel care a promis: „Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit” ( Isaia 57,15 ), cum ar fi putut sa implineasca aceasta promisiune? Cum ar mai fi posibila comunicarea intre omul gol, fara slava cu care l-a creat Dumnezeu, si Creatorul imbracat intr-o slava si „o lumina de care nu poti sa te apropii” ( vezi 1 Timotei 6,16 )?

 

Dumnezeu a gasit o solutie a iubirii la aceasta problema aparent insurmontabila. Pe omul gol l-a imbracat in hainele neprihanirii Fiului Sau, iar slava Sa a ascuns-o in intuneric, facand comunicarea dintre ei din nou posibila, fara ca omul sa fie nimicit .

 

Intuneric? Dar cuvantul acesta are doar conotatii negative in Scriptura: Oamenii savarsesc „faptele intunericului” ( Romani 13,12 ); oamenii fara Christos traiesc in intuneric ( Romani 2,19 ); copiii lui Dumnezeu nu umbla in intuneric ( Ioan 8,12 ); oamenii lumii iubesc mai mult intunericul decat lumina ( Ioan 3,19 ); intunericul nu biruieste lumina ( Ioan 1,5 ); „duhurile rautatii” sunt „stapanitorii intunericului acestui veac” ( Efeseni 6,12 ), etc.

 

De ce atunci Dumnezeu prefera sa locuiasca in intuneric, atunci cand este vorba de relatia cu omul cazut, din moment ce Biblia ne invata ca intunericul este ceva rau, de nedorit? Atentie, insa! Biblia nu spune ca Dumnezeu este intuneric, ci doar ca El vrea sa locuiasca in intuneric si ca Se ascunde in intuneric ( vezi 1 Imparati 8,12; Isaia 45,15 ).

 

Aceasta este cu adevarat o veste buna, asa cum afirma apostolul Ioan: „Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” ( 1 Ioan 1,5 ).  Acest Dumnezeu, care este lumina, Se coboara in intunericul existentei umane si, pentru a comunica cu noi si pentru a fi mai aproape de noi, Isi ascunde slava in intuneric.

 

De ce a coborat intunericul peste crucea Golgotei in ultimele ore de agonie ale Fiului lui Dumnezeu ( vezi Matei 27,45 )? Nu cumva pentru ca Tatal, care suferea cel putin la fel de mult ca Fiul in acele momente, sa fie mai aproape de El?

 

De ce Saul din Tars, persecutorul de temut al crestinilor, a trebuit sa traiasca trei zile intr-un intuneric absolut din cauza orbirii ( vezi Fapte 9,8.9 )? Pentru ca in acel intuneric Dumnezeu S-a putut apropia de inima lui pentru a o cuceri pentru totdeauna.

 

De fapt, ce este intunericul? Nimic altceva decat absenta luminii. Dupa cum frigul nu este altceva decat absenta caldurii, iar moartea nu este altceva decat absenta vietii. Lumina este ceva, caldura si viata, de asemena; intunericul, frigul si moartea in schimb nu sunt nimic.

 

Cand Dumnezeul luminii Se ascunde in intuneric, de fapt El Se autolimiteaza. El Isi limiteaza de bunavoie lumina slavei Sale. De ce? pentru a putea sa Se apropie cat mai mult de obiectul dragostei Sale, fara ca slava Sa sa-l nimiceasca.

 

In cartea sa „Reaching for the Invisible God”, Philip Yancey foloseste o ilustratie sugestiva cu privire la autolimitare. Balenele sunt creaturi inteligente care comunica intre ele prin anumite semnale. Insa pentru noi, fiinte mult mai inteligente decat balenele, comunicarea intre aceste creaturi nu reprezinta decat o suma de scartaituri si pocnituri fara sens.

 

Ce ar trebui sa faca un om inteligent pentru a intra in lumea balenelor si a comunica cu ele? Ei bine, omul ar trebui sa se coboare la nivelul lor, sa se autolimiteze si sa comunice cu ele prin acelasi limbaj straniu al scartaiturilor si pocniturilor. Ar fi singura cale care ar permite apropierea si comunicarea intre cele doua lumi: a oamenilor si a balenelor.

 

Da, Dumnezeu Se ascunde in intunericul lumii noastre decazute, dar tanjeste sa fie descoperit de fiii Sai risipitori. De aceea, El le promite tuturor celor care doresc sa-L gaseasca: „Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi”, zice Domnul.” ( Ieremia 29,13.14 )

 

Dumnezeu Isi ascunde slava in fiecare floare si in fiecare creatura de pe acest pamant. Dar tanjeste sa fie descoperit de cei care se uita „cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El” ( Romani 1,20 ).

 

Invataturile Sale sunt uneori ascunse in parabole, ilustratii, metafore si alegorii care abunda in Cuvantul Sau. Dar El tanjeste ca omul sa caute cu sinceritate adevarul si sa sape adanc in acest Cuvant pentru a gasi comorile pregatite de cer pentru el.

 

Daca acum Dumnezeu Se ascunde in intuneric, o face din dragoste pentru noi, pentru a intra in lumea noastra intunecata si a fi mai aproape de noi. Si aceasta fara ca sa fim nimiciti de slava Sa. Va veni insa vremea cand orice umbra de intuneric intre noi si Creatorul nostru va disparea.

 

Pe Noul Pamant, in Noul Ierusalim, care va deveni capitala intregului Univers, „ei ( cei mantuiti n.n. ) vor vedea Fatza Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor” ( Apocalipsa 22,4.5 )

 

Acolo nimeni nu se va mai ascunde de nimeni: nici oamenii de Dumnezeu, nici Creatorul de creaturile Sale.

 

Lori Balogh

 

 

https://www.loribalogh.ro/2023/05/dumnezeul-care-se-ascunde/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ce înseamnă să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu?

 

 

RĂSPUNS

 

Isus a spus să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu în Predica Lui de pe munte (Matei 6.33). Înțelesul versetului e atât de direct pe cât sună. Trebuie să căutăm lucrurile lui Dumnezeu ca o prioritate înaintea lucrurilor lumii. În primul rând lucrul acesta înseamnă că trebuie să căutăm mântuirea care este inerentă în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că este de mai mare valoare decât toate bogățiile lumii. Înseamnă aceasta că trebuie să neglijăm sarcinile rezonabile și zilnice care ne sunt de folos în susținerea vieții? Cu siguranță nu. Dar pentru creștin trebuie să fie o diferență de atitudine față de ele. Dacă avem grijă de lucrurile lui Dumnezeu ca prioritate – căutând mântuirea Lui, trăind în ascultare de El și împărtășindu-le altora Vestea bună a Împărăției – atunci El va purta de grijă de lucrul nostru așa cum a promis – și dacă așa e aranjamentul, unde e loc de îngrijorare?

 

Dar cum știm dacă cu adevărat căutăm Împărăția lui Dumnezeu? Există întrebări pe care ni le putem pune noi înșine. „Unde îmi cheltuiesc în principal energiile? E tot timpul meu și sunt toți banii mei cheltuiți pe bunuri și activități care vor pieri cu siguranță sau în slujirea lui Dumnezeu – ale cărei rezultate dăinuiesc veșnic?” Credincioșii care au învățat să-L pună cu adevărat pe Dumnezeu pe primul loc se pot odihni în această dinamică divină: „… și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

 

Dumnezeu a promis că le va purta de grijă alor Săi, asigurându-le tot ceea ce au nevoie (Filipeni 4.19), dar ideea Lui despre ceea ce avem nevoie e adesea diferită de a noastră și timpul Lui numai ocazional se va potrivi cu așteptările noastre. De exemplu, poate considerăm că nevoia noastră o constituie bogățiile sau avansarea, dar poate că Dumnezeu consideră că lucrul de care avem nevoie cu adevărat e un timp de sărăcie, pierdere sau solitudine. Când se întâmplă acest lucru, suntem într-o companie bună. Dumnezeu i-a iubit atât pe Iov, cât și pe Ilie, dar i-a permis lui Satan să-l devasteze pe Iov (totul sub ochiul Lui supraveghetor) și a lăsat-o pe femeia aceea malefică, Izabela, să frângă spiritul profetului Lui Ilie (Iov 1-2, 1 Împărați 18-19). În ambele cazuri, Dumnezeu a făcut ca aceste încercări să fie urmate de restaurare și susținere.

 

Aceste aspecte „negative” legate de Împărăție merg în contrasensul unei erezii care câștigă teren în jurul lumii, așa-numita „evanghelie a prosperității”. Un număr în creștere de învățători falși strâng urmași sub mesajul „Dumnezeu vrea să fii bogat!” dar acea filosofie nu e sfatul Bibliei – și cu siguranță nu e sfatul din Matei 6.33, care nu e o formulă pentru dobândirea bogăției, ci o descriere a felului în care lucrează Dumnezeu. Isus ne-a învățat că atenția noastră trebuie să fie departe de lumea aceasta – statutul și ademenirile ei mincinoase – și îndreptată spre lucrurile Împărăției lui Dumnezeu.

 

https://www.gotquestions.org/Romana/cautati-mai-intai-Imparatia-lui-Dumnezeu.html

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Căutați mai întâi

 

 

Autor: Alex Prodan

 

 

Căutați ma întâi Împărăția lui Dumnezeu,

Și neprihănirea Fiului Său,

Așa noi am învățat,

De când Domnul Isus ne-a salvat.

 

Dar oare este chear așa…

Căutăm noi Împărăția acuma?

Căutăm noi pe Dumnezeu,

Și neprihănirea Fiului Său?

 

Sau noi căutăm altceva,

Lucruri din lumea aceasta!

Lucruri care nu plac lui Dumnezeu,

Și nu cinstesc pe Fiul Său.

 

De ce tocmai pocăitul nu a ascultat,

Dacă așa Domnul l-a învățat,

De ce caută tocmai invers în viața sa,

Și nu caută ce spune Biblia.

 

El caută mai mult lucrurile de jos,

Care nu proslăvesc pe Domnul Hristos!

Și nu caută Împărăția lui Dumnezeu,

Și ce spune Fiul Său.

 

O dacă am înțelege cu adevărat,

Căci Tu Doamne nu te-ai schimbat,

Tu același ai rămas,

Veșnic neschimbat.

 

Atuncea am privi spre Tine,

Și nu spre lucruri care duc la pieire!

Ne-am încrede deplin în Fiul Său,

Și am vedea puterea lui Dumnezeu.

 

Am vedea cum ai împlini,

Și la noi vei veni,

Am vedea cum slava ți-ai arăta,

Și problema ai rezolva.

 

Ajută-ne și nu ne lăsa,

Dă-ne din puterea Ta!

Ajută-ne să ne încredem în ceea ce Tu ai spus,

În Cuvântul Tău venit de sus.

 

Să nu mai căutăm în lumea aceasta degrabă,

Lucruri care ne îngroapă,

Lucruri care nu fac altceva,

Decât ne despart de Tine acuma.

 

Să căutăm mai întâi Împărăția Ta,

Așa cum spune Biblia!

Să te căutăm pe Tine degrabă,

Nu lumea aceasta moartă.

 

Așa ai spus în Cuvântul Tău,

Dar câți mai împlinesc ce a spus Fiul Tău,

Câți mai împlinesc degrabă,

Acest verset din Biblia minunată.

 

Parcă toți au înebunit,

Să se ocupe de lume să nu le scape nici un pic!

Parcă au uitat degrabă,

Acest verset din Cartea minunată.

 

O Doamne nu ne lăsa,

Să ne cuprindă lumea acuma,

Nu lăsa să căutăm în dată,

Lumea aceasta murdară.

 

Fă ca inima să bată mereu,

Pentru Tine și Cuvântul Tău!

Nu lăsa ca lumea ce ne înconjoară,

Să ne despartă de Tine Tată.

 

 

 

 

https://www.resursecrestine.ro/poezii/232739/cautati-mai-intai

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Căutați-Mă și veți trăi!

 

 

Cuvintele de față s-au grămădit în mintea mea în urma descoperirii, în cartea lui Larry Crabb (Biserica adevărată), a unor versete biblice aparținând profetului Amos.

 

Iată textul cu pricina: 4. Căci așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă, și veți trăi!

 

  1. Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți la Beer-Șeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, și Betelul va fi nimicit.

 

  1. Căutați pe Domnul, și veti trai! …” Amos 5: 4-6

 

Se pare că poporul Israel din timpul profetului Amos, în ciuda constantei sale frecvențe la importantele centre religioase naționale (Betel, Beer-Șeba, Ghilgal), traversa o perioadă de profundă criză spirituală. Problema scoasă la iveală de către profet consta în faptul că oamenii vizitau locașurile de închinare ale vremii, fără gândul unei închinări veritabile în fața Dumnezeului Adevărat; participarea lor la activitățile religioase nu avea drept motivație căutarea lui Dumnezeu și a voii Lui, ci forma prin sine însăși un scop independent; religia era practicată de dragul religiei; Dumnezeu era uitat.

 

Într-o astfel de vreme, când tot ceea ce conta pentru evrei era mersul la Betel, Ghilgal și Beer-Șeba, mesajul lui Amos, venit din partea lui Dumnezeu, suna astfel: „Opriți-vă! Încetați să mai mergeți la Betel, Ghilgal ori Beer-Șeba! Prezența voastră în aceste locuri de închinare a devenit zadarnică, întrucât ați uitat adevăratul scop pentru care ar trebui să fiți acolo. Motivațiile voastre sunt greșite. Căuați pe Domnul și veți trăi!”

 

Privind înspre mine, cât și la creștinii din jurul meu (pentru a nu generaliza, mă refer la cei cunoscuți), întâlnirile noastre bisericești (formale sau informale) dovedesc adesea că ne asemănăm izbitor de mult cu poporul Israel din vremea profetului Amos, prin faptul că pierdem din vedere scopul esențial al adunării noastre laolaltă- căutarea lui Dumnezeu, și urmărim lucruri adiacente.

 

Așa se face că, în întâlnirile noastre, am ajuns să căutăm a ne simți bine, uitând de problemele noastre cotidiene, a socializa cu prietenii, a cânta imnuri înălțătoare din punct de vedere emoțional, a înălța rugăciuni frenetice, a asculta predici motivante sau chiar a ne liniști conștiința prin bifarea unei noi prezențe la programul duminical, întrucât ne-am simți vinovați rămânând acasă. Desigur, multe din aceste lucruri sunt bune… în măsura în care sunt subordonate adevăratului scop pentru care Dumnezeu s-ar aștepta să ne întânim: căutarea Sa.

 

Fiindcă am pierdut motivația reală ce trebuia să marcheze întâlnirile noastre, se întâmplă să plecăm, duminică de duminică de la programele bisericii, cu satisfacția că ne-am îndeplinit menirea și că am petrecut un timp bun, dar la fel de îndepărtați cu inima și viața de Dumnezeul Adevărat.

 

De aceea, mesajul profetului Amos este cât se poate de actual, amintindu-ne că Dumnezeu nu e mulțumit de mersul nostru rutinat la biserică, de căutarea noastră de programe frumoase cu predici bune și cântece sublime, de tânjirea după serile de tineret provocatoare de emoții intense, când din toate acestea lipsește cu desăvârșire căutarea după Dumnezeu, singurul lucru generator de viață sprituală adevărată (Zoe). Probabil lipsa căutării lui Dumnezeu să fie cauza pentru care bisericile noastre (unele dintre ele) par/sunt lipsite de viață. Probabil lipsa căutării lui Dumnezeu să fie cauza unor vieți individuale lipsite de vlagă, putere și biruință în lumea spirituală. (E evident că, în lipsa unei căutări adevărate a Izvorului de Viață, vom suferi de absența vieții.)

 

În încheiere, consider că eu și cu tine ar trebui ca în fiecare întâlnire bisericească (formală sau informală) să răspundem cu onestitate la întrebarea: ce caut eu aici? Iar răspunsul să fie în modul cel mai sincer și real cu putință: dincolo de toate lucrurile bune, Îl caut pe Dumnezeu!

 

 

https://kristallherz17.wordpress.com/2013/08/09/cautati-ma-si-veti-trai/

 

 

 

////////////////////////////////////////\\

 

 

25 de Versete biblice despre căutarea lui Dumnezeu

 

Dumnezeu să vă binecuvânteze, de data aceasta vă prezentăm o listă de versete din Biblie despre Căutarea lui Dumnezeu, prezența Lui și răspunsurile la posibilele probleme pe care le-am putea întâmpina. Dumnezeu este credincios și răspunde, astfel încât aceste citate biblice vor fi o mare binecuvântare pentru tine.

 

Următorul articol conține 25 de texte biblice despre Căutarea lui Dumnezeu

1 Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. (Ieremia 29:13)

 

2 si Azaria s-a dus inaintea lui Asa si i-a zis: “Ascultati-ma, Asa si tot Iuda si Beniamin! Domnul este cu voi cand sunteti cu El; daca-L cautati, Il veti gasi; iar daca-L parasiti, si El va va parasi. (2 Cronici 15:2)

 

3 Cautati pe Domnul si sprijinul Lui, cautati necurmat fata Lui! (1 Cronici 16:11)

 

4 (Un psalm al lui David. Facut cand era in pustiul lui Iuda.) Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Imi inseteaza sufletul dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa. (Psalmii 63:1)

 

5 Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. (Matei 7:7)

 

6 Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele. (Psalmii 34:4)

 

7 Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima. (Psalmii 37:4)

 

8 Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! (Psalmii 9:10)

 

9 Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape. (Isaia 55:6)

 

10 Alergati la Domnul si la sprijinul Lui, cautati necurmat fata Lui! (Psalmii 105:4)

 

11 Caci asa vorbeste Domnul catre casa lui Israel: “Cautati-Ma, si veti trai! (Amos 5:4)

 

12 “Eram gata sa raspund celor ce nu intrebau de Mine, eram gata sa fiu gasit de cei ce nu Ma cautau; am zis: “Iata-Ma, iata-Ma!” catre un neam care nu chema Numele Meu. (Isaia 65:1)

 

13 Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.” (Luca 19:10)

 

14 Ferice de cei ce pazesc poruncile Lui, care-L cauta din toata inima lor, (Psalmii 119:2)

 

15 Puii de leu duc lipsa si li-e foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de niciun bine. (Psalmii 34:10)

 

16 (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul. (Psalmii 139:1-2)

 

17 Cautati binele, si nu raul, ca sa traiti, si ca astfel, Domnul Dumnezeul ostirilor sa fie cu voi, cum spuneti voi! (Amos 5:14)

 

18 Cine gaseste o nevasta buna gaseste fericirea; este un har pe care-l capata de la Domnul. (Proverbe 18:22)

 

19 Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui. (Efeseni 6:10)

 

20 Tot asa, si intelepciunea este buna pentru sufletul tau: daca o vei gasi, ai un viitor si nu ti se va taia nadejdea. (Proverbe 24:14)

 

21 Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. (Evrei 11:6)

 

22 Voi umbla in loc larg, caci caut poruncile Tale. (Psalmii 119:45)

 

23 Si daca de acolo vei cauta pe Domnul Dumnezeul tau, Il vei gasi, daca-L vei cauta din toata inima ta si din tot sufletul tau. (Deuteronomul 4:29)

 

24 Dar tu, daca alergi la Dumnezeu, daca rogi pe Cel Atotputernic, (Iov 8:5)

 

25 Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. (Plangerile lui Ieremia 3:25)

 

https://caleaingusta.com/25-de-versete-biblice-despre-cautarea-lui-dumnezeu/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

A fost gasita ‘particula lui Dumnezeu’?

Oamenii de stiinta sustin ca au confirmat existenta bosonului lui Higgs – dar nu acorda recunoasterea Dumnezeului care l-a creat

 

by Jim Mason

 

Conform celor mai recente stiri, oamenii de stiinta de la CERN,1 folosind “Acceleratorul de Particule”, afirma ca au confirmat existenta unei particule numita oficial Bosonul Higgs, dar colocvial numita “Particula lui Dumnezeu”. Daca va fi confirmata, prin experiemente repetabile, aceasta ar fi o mare realizare pentru stiinta. Unii ar putea afirma si ca odata confirmata existenta acestei particule este confirmata si non-existenta unui Dumnezeu, dar la o analiza mai atenta putem observa ca oposul acestei concluzii este adevarat.

 

Ce este “particula lui Dumnezeu”?

“Particula lui Dumnezeu”, oficial Bosonul Higgs, este una din particulele de baza din Modelul Standard al fizicii elementare a particulelor – vezi caseta.

 

Singura forta neexplicata teoretic de modelul standard este forta gravitatiei. Aceasta este, probabil, datorata faptului ca Modelul Standard nu contine o explicatie teoretica a masei – sau lipsei acesteia-particulelor sale, iar masa este fundamentala pentru forta gravitatiei. Cea mai buna explicatie teoretica a gravitatiei ramane Teoria Relativitatii Generale, a lui Einstein, in care gravitatia este considerata o distorsiune a spatiului, cauzata de masa unui obiect – asemanator unei bile de bowling deformand o trambulina. Totusi, acest model nu explica existenta masei.

 

Bosonul Higgs

Prima mentiune dateaza din 1964 cand, ca parte a unui mecanism pentru a explica altceva (spargerea spontana a simetriei slabe electric), dar aproape ca produs secundar, ofera si un model teoretic pentru a explica de ce celelalte particule elementare au masa. A fost propusa ca de trei grupuri independente de fizicieni in 1964. Unul dintre aceste grupuri era condus de Peter Higgs, cel dupa care a fost numita aceasta particula.

 

Modelul Standard ofera , totusi, un exemplu uimitor al proiectarii super-inteligente. Sunt doar 3 particule fundamentale, fiecare cu un numar de variante, ajungand la un total de doar 24 de particule materiale elementare

De cand a fost propus, bosonul Higgs a ramas neconfirmat, in ciuda a numeroase incercari si experimente. Aceasta datorita faptului ca se teoretiza ca are o masa foarte mare, fiind astfel necesara foarte multa energie pentru a crea unul. De aici necesitatea de a utiliza LHC ( Large Hadron Collider – Acceleratorul de particule) pentru a accelera particulele care se deplaseaza in directii opuse, obtinand niveluri crescute de energie, apoi lovirea acestora intre ele in speranta aparitiei unui boson Higgs. Acesta nu se poate observa cu ochiul liber, pentru ca se descompune extrem de repede. Ceea ce se spera este observarea efectelor acelei descompuneri.

 

Aceste experimente, care par sa confirme existenta bosonului lui Higgs sunt un exemplu remarcabil de stiinta operationala la lucru. Adica stiinta observationala, experimentala, repetabila care ne dezvaluie cum functioneaza lucrurile in prezent. (In antiteza cu stiinta ‘istorica’ care incearca sa afle ceea ce s-a intamplat intr-un trecut nerepatabil si imposibil de observat direct. Aceasta stiinta este necesara pentru a studia originile. Este destul de diferita ca metodologie si este influentata de preconceptiile si filosofia personala a celui care interpreteaza datele. Vezi Naturalism, Originea si Stiinta Operationala.)

 

Modelul Standard al fizicii particulelor

Modelul Standard este un instrument folosit in intelegerea/explicarea materiei si a particularitatilor interactiunilor sale, folosind un numar mic de particule fundamentale sau elementare. In functie de cum le numeri, pot fi 2 particule sau pana la 36.

 

La al doilea nivel, avem fermionii (numiti dupa Enrico Fermi) si bosonii (numiti dupa Satyandra Nath Bose), sau mai specific, bosonii etalon. Diferenta intre fermioni si bosoni este ca fermionii sunt ca automobilele – numai unul poate ocupa o stare cuantica la un moment dat – pe cand bosonii nu au aceasta limitare.2

 

In Modelul Standard, sunt doua tipuri de fermioni: quarcii si leptonii. Quarcii sunt grei (relativ vorbind) si sunt in numar de 6, denumiti: “sus”, “jos”, “sarm”, “ciudat”, “varf” si “baza”. Nume ciudate, insa nimeni nu poate acuza fizicienii ca nu au simtul umorului. Leptonii, in comparatie cu quarcii, sunt foarte usori si sunt deasemenea 6. Acestia au nume mai comune. Sunt numiti: “electron”, “muon”, “tau”, “electron neutrino”, “muon neutrino” si “tau neutrino”. Fiecare din aceste particule are o anti-particula corespunzatoare, de exp. electronului ii corespunde anti-electronul, numit si pozitron.

 

Sunt 4 tipuri de bosoni etalon, numiti “foton”, “gluon”, “W” si “Z”. Asadar, daca numaram acum, sunt 16 particule elementare, ilustrate in figura (wikipedia.org):

 

MissMJ, wikipedia.org The Standard Model of elementary particles,

Totusi, fermionilor le corespund particule anti-materie, gluonul are 8 variante si bosonul W in doua (+,-), incluzandu-le si pe acestea ajungem la 35 de particule. Bosonul Higgs este numarul 36. Interesant, atunci cand bosonul Z a fost denumit, a primit acest nume deoarece se considera ca este ultima particula de care Modelul Standard are nevoie. Se pare ca nu! Poate asta ilustreaza cat de periculos sa consideri ca orice este “stiinta clara”.

 

Aceste particule compun toata materia (si anti-materia) pe care o putem observa in Univers si sunt responsabile pentru fortele prin care materia interactioneaza. Quarcii sus si jos se combina pentru a produce neutroni si protoni, care formeaza baza nucleilor atomici. Protonii si neutronii se combina cu electronii pentru a crea atomii diverselor elemente. Elementele se combina intr-o multitudine de moduri pentru a crea nenumarati compusi. Gluonii sunt responsabili pentru forta puternica (nucleara) care uneste quarcii, pentru a forma neutronii si protonii si leaga neutronii si protonii in nucleu. Bosonii W si Z sunt responsabili pentru interactiunea slaba care provoaca descompunerea radioactiva a particulelor sub-atomice. Fotonul este responsabil pentru interactiunea magnetica care provoaca atragerea intre sarcinile identice, insa provoaca respingerea intre sarcinile de acelasi fel.

 

Din moment ce aceasta este prima afirmatie, cu un grad relativ mare de siguranta al confirmarii, despre existenta bosonului Higgs, va fi nevoie sa fie confirmata prin experimente viitoare. Daca acest lucru se intampla, existenta acestuia poate fi acceptata cu un grad ridicat de certitudine.

 

Cu toate acestea, stiind ca bosonul Higgs exista si cum se comporta – si stiind asta si despre restul particulelor-nu ne spune nimic despre cum au aparut initial sau de ce. Raspunsurile la aceste intrebari depinde de presupunerile si viziunea fiecaruia, similar modului in care intrepretarea observatiilor acestui experiment s-a facut din perspectiva justificarii existentei bosonului Higgs.

 

Modelul Standard ofera , totusi, un exemplu uimitor al proiectarii super-inteligente. Sunt doar 3 particule fundamentale, fiecare cu un numar de variante, ajungand la un total de doar 24 de particule materiale elementare – 6 quarcuri, 6 leptoni si 12 bosoni etalon. Tot materia din acest univers are la baza aceste particule fundamentale. Gandeste-te! Sunt 118 elemente chimice in tabelul periodic care pot fi combinate pentru a crea un numar aproape imposibil calculat de compusi, cum ar fi oxidul de fier sau carbonatul de calciu, acestia putand fi apoi combinati pentru a crea un numar mare de substante ca guma de mestecat, prajitura cu ciocolata, amino-acizi si ciment, acestea putand fi la randul lor combinate pentru a crea constructii, avioane, computere si corpul uman. Toate acestea sunt posibil folosind doar 24 de componente diferite! Arata a proiectare la cel mai inalt nivel.

 

Este perfect in mandatul Genezei 1:28 sa incercam sa gasim un concept unificator–o teorie care sa explice diversele observatii si constatari. Fizicianul creationist James Clark Maxwell a unificat electricitatea si magnetismul … , iar acum Higgs poate duce munca mai departe.

Prin comparatie, exista in jur de 3900 de piese de LEGO si 58 de culori diferite, acestea putand fi combinate pentru a crea in jur de 7500 de piese diferite – iar compania LEGO are in jur de 120 de designeri care lucreaza in fiecare zi la crearea acestor piese si a le organiza pentru a construi diverse jucarii. Au fost multe lucruri uimitoare construite din LEGO, insa toate au avut nevoie de un proiectant/creator. Nici una din aceste structuri nu s-a creat singura dintr-o gramada de piese. Si in ciudat faptului ca 400 de milioane de oameni petrec 5 miliarde de ore/an construind lucruri din 485 milioane de piese LEGO, nici una din acestea nu este un organism viu, capabil de reproducere.3 Insa Dumnezeu a facut universul, inclusiv viata, folosind doar 24 particule in doar 6 zile!

 

Mai mult, cei 12 bosoni ofera 3 din cele 4 forte care tin universul laolalta. 8 dintre ei (gluoni) ofera forta nucleara care tine quarcurile impreuna pentru a forma neutroni si protoni, si care deasemenea tine neutronii si protonii impreuna pentru a forma nucleul atomilor. Trei dintre acestia produc forta slaba care este implicata in procesele de descompunere radioactiva. Unul din acesti bosoni, fotonul, asigura forta electromagnetica care este mai puternica decat forta slaba dar mai slaba decat forta puternica – poate ar fi trebuit sa se numeasca forta medie. Aceasta tine electronii pe orbita in jurul nucleului atomilor si este responsabila pentru aproape toate fenomenele pe care le traim in viata de zi cu zi, in afara de gravitatie, care este cea de a patra forta si cea mai slaba. Aceste forte acopera o gama foarte larga de puteri. De exemplu, forta puternica este de 1038 mai puternica decat gravitatia – adica de 100 de milioane milioane milioane milioane milioane milioane de ori mai puternica. Fortele se comporta diferit: gravitatia atrage; forta electromagnetica atrage si respinge; amandoua actioneaza si pe distante infinit de lungi, pe cand forta puternica actioneaza numai in nuclee, iar forta slaba numai in apropierea nucleelor. Gravitatia este responsabila pentru miscarea stelelor si planetelor, forta electromagnetica este responsabila de calatoria luminii de la stelea la pamant, iar fota puternica tine toate nucleele in atomi si le impiedica sa se departeze datorita respingerii electromagnetice dintre protoni. Toate acestea sunt posibile datorita celor 12 particule. Din nou, proiectarea la superlativ.

 

Dar asta nu este tot. Relatiile dintre aceste forte sunt atat de fin reglate incat o mica schimbare in doar una din ele, relatiile ar face ca existenta universului sa fie imposibila. Proiectare excelenta.

 

O teorie care explica totul?

Este perfect in mandatul Genezei 1:28 sa incercam sa gasim un concept unificator – o teorie care sa explice diversele observatii si constatari. Fizicianul creationist James Clark Maxwell a unificat electricitatea si magnetismul, oameni ca J.J. Thompson si Ernest Rutherford au unificat teoria atomica prin descoperirea nucleilor si electronilor, Murray Gell Mann si Yuval Ne’eman a unificat fizica particulelor descoperind quarcii, iar acum Higgs poate duce munca mai departe.

 

Dar nu se compara cu aroganta unor atei ca Stephen Hawkings , care de ani de zile isi doresc sa gasesc o teorie care sa explice totul. Totusi, el a admis ca este o utopie din cauza teoriei dovezilor incomplete a lui Godel:4 in orice sistem teoretic complex si aritmetic, similar celui descris mai sus, vor exista intotdeauna afirmatii adevarate care nu vor putea fi dovedite in cadrul sistemului. Astfel de limite ale mintii umane ne aduc aminte de Eclesiastul 3:11 care ne spune ca Dumnezeu “a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

 

Concluzie

Bosonul Higgs a fost numit “particula lui Dumnezeu” de catre fizicianul american Leon Lederman, laureat al Premiului Nobel, la insistentele publicistului sau5. Parea potrivit deoarece, conform spuselor sale, particula era “fundamentala pentru fizica de azi, atat de cruciala pentru intelegerea materiei si totusi atat de eluziva”. (Numele este clar mult mai comercial decat denumirea pe care Lederman vroia sa i-o dea prima data, “particula naibii”, datorita eluzivitatii ei.) Cred ca aceasta porecla este foarte nimerita din alte motive. Asemeni lui Dumnezeu, nimeni nu poate vedea cu ochiul liber bosonul Higgs, insa ii vede doar efectele prezentei sale si poate deduce existenta sa pe baza observatiilor. Bosonul Higgs, ofera explicatia pentru masele particulelor elementare si ofera explicatia pentru existenta fortelor care tin universul laolalta. Pavel ne spune in Coloseni ca “…prin El [Isus, care este Dumnezeu] au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ… şi toate se ţin prin El. “ (Coloseni 1:16-17)

 

Se pare ca pe masura ce stiinta descopera mai multe, inclusiv aceasta posibila confirmare a existentei bosonului Higgs, confirma cea ce Pavel afirma in Romani “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;”. (Romani 1:20).

 

Referinte

Exp. Than, K., “Particula lui Dumnezeu” Gasita? ‘Borna Istorica’ de la vanatorii Bosonului Higgs: Particula nou-descoperita ar putea fi la baza existentei, news.nationalgeographic.com, 4 Iulie 2012. Înapoi.

Tehnic, diferenta este in momentul unghiular intrinsec al “rotirii”; fermionii au o jumatate de rotire, pe cand bosonii au rotire integrala. Aceasta constrangere este cunoscuta ca “Principiul Excluderii al lui Pauli”. Înapoi.

Pura coincidenta, “legō” (λέγω) este cuvantul gresesc folosit in Noul Testament pentru “Eu zic”. Înapoi.

Sample, I., Ecuatia suprema este placinta din cer, afirma Hawking, Guardian, 23 February 2004, 22 June 2006. Înapoi.

Co-autor la cartea Particula lui Dumnezeu: Daca Universul este Raspunsul, Care este Intrebarea? Înapoi.

 

 

 

https://creation.com/higgs-boson-god-particle-romanian

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Despre nazismul satanic, partea I

 

 

„Noi toți suntem naziști” – Lilith

„Nu există o așa-zisă ură ‘oarbă’ împotriva evreilor” – Astaroth (mi-a spus asta pe 7 iulie 2007)

„Înțelegi acum semnificația profundă a mișcării noastre n