Cartea Apocalipsei este destul de clara atunci când face referire la sistemul catolic în capitolele 17 și 18. Cetatea Vaticanului așezata pe șapte coline este numita “mama desfrânatelor”, un sistem păgân de închinare, care deține controlul asupra întregii lumi. Ea este formata de către fiara, și este dușmanul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, ea va conduce pentru o perioadă de timp, cu putere totală peste regi, oameni puternici și toți locuitorii pământului. O singura religie mondiala în timpul Necazului cel Mare.

“Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei”. Apocalipsa 18: 4

Așa este și cu mare interes luam act de faptul că Vaticanul, care reprezintă 1 miliard de catolici din întreaga lume, și Islamul care pretinde a avea mai mult de 1 miliard de adepți musulmani, au început să fuzioneze și sa-si unească forțele. Al Arabiya rapoartand:

Pentru prima dată în istorie, rugăciuni islamice și lecturi din Coran vor fi citite la Vatican, Duminică, într-o mișcare condusa de catre Papa Francis, pentru pacea între israelieni și palestinieni. Oficialii Sfântului Scaun, au declarat vineri ca rugăciunile de seară ar fi ca o “pauză în politică” și nu au avut alt scop decât de a reaprinde dorința de pace israeliano-palestiniana la nivel politic și popular.

În profeție, Papa nu este Antihristul, el este Proorocul mincinos. Acesta va avea misiunea de a controla Religia la Nivel Mondial, la fel cum va fi treaba lui Antihrist de a crea și de a controla Guvernul Mondial. Antihristul, Profetul Mincinos, și Bestia, care este Satan însuși, este Treimea Nesfanta(Satanica)despre care scripturile avertizează ca va veni. În cazul în care Papa Francis continua pe acest drum, și nu există nici un motiv pentru care nu ar continua, este foarte probabil că el sa fie profetul mincinos din Apocalipsa, (dupa cum a fost profetit si de Sfintii Parinti, inclusiv de parintele Elpidie, misionarul din Africa). Asta înseamnă că urmatorul pas este venirea lui Antihrist, iar destramarea Bisericii Catolice se poate întâmpla în orice moment.

“Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,

Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu”. Tesaloniceni 2: 3,4

Un tratat de pace de 7 ani, este pe cale de a fi intocmit și semnat de către toate părțile implicate. Acesta este obiectivul pe care Papa Francis il are in lucru. Când se va întâmpla? Nimeni nu poate spune. Dar niciodata nu am fost mai aproape de acel tratat de pace profetit cu doua mii de ani inainte. Mâine, la Vatican, Papa ii va conduce pe principalii reprezentanti ai Israelui și islamului pentru a se inchina impreuna in locul pe care Biblia il numește “mama desfrânatelor”. Ei toti pretind că vor “pacea” cu orice preț. O pace se apropie, dar ea va fi o pace falsă, administrata de un mesia fals. Acesta va fi momentul strâmtorării lui Iacov.

Revista “The Times of Israel” raportează că: “Potrivit unei declarații emise de către purtătorul de cuvânt al lui Peres, Abbas, Peres, și Francis vor fi însoțiti de liderii religioși evrei, creștini și islamici. Evenimentul va cuprinde lecturi despre pace citite de catre clerici din Tanach, Noul Testament și Coran. Francis va citi apoi versete religioase cu Peres și Abbas, versete selectate special pentru ceremonie.”

Da, suntem într-adevăr foarte aproape! – worldtruth.tv

Profeţia Părintelui Elpidie despre noul papă, antihrist şi puterea malefică a cipului

Nu te mâhni, bunicule, tu nu îl vei vedea pe antihrist. Tu îl vei vedea doar pe profetul mincinos şi i te vei împotrivi. Dar tu, tinere al meu, tu, micuţule al meu, tu îl vei vedea pe antihrist. În zilele noastre se vor întâmpla acestea. Eu nu îl voi vedea. Doar cu profetul mincinos voi lupta, cu toţii vom lupta cu pseudo-profetul. Şi mă rog la Dumnezeu să ne învrednicească să Îl mărturisim pe Iisus Hristos, ca pe adevăratul Dumnezeu al inimilor noastre şi să ne împotrivim profetului mincinos.

După mine, după ce voi muri eu, în scurt timp va veni şi antihristul. Voi, cei mici, îl veţi vedea. Noi nu-l vom vedea. Să ştiţi, copii, că pe vremea noastră se vor întâmpla cele mai mari minuni ale lumii. Voi, micuţilor, veţi avea putere să profeţiţi şi să vedeţi adevărul din spatele aparenţelor, ceea ce ochii altora nu vor putea să vadă. De ce veţi avea această putere? În primul rând pentru credinţa voastră în Unul Domn Iisus Hristos, pe care Tatăl ne cere, nu doar să-L iubiţi, ci să vă îndrăgostiţi de El cu toată inima, să fie pentru voi totul. Iar Mântuitorul nostru, cel mult milostiv, Preadulcele Fiu al Lui Dumnezeu Tatăl, va fi împăratul inimilor voastre. Şi Acesta nu vă va lăsa, vă va ţine strâns în braţele şi în inima Lui şi trupul Său şi sângele Sau, vă va da puterea să vedeţi ceea ce ceilalţi nu vor putea să vadă. Şi iarăşi vă spun: doar voi veţi înţelege!

Să ştiţi că în acele zile, Satana, deoarece ştie că doar Sfintele Taine vor da oamenilor această putere, va interzice prin lege jertfa Sfintei Împărtăşanii. Vor avea loc Sinoade bisericeşti care vor hotărî modificarea tuturor Sfintelor Taine. Prin urmare Tainele nu vor exista. Acest lucru a şi început. Vedem ce se întâmplă acum cu taina cununiei…

Vă cer să facem un lanţ de rugăciune. Despre războiul mondial

Nădăjduim sincer ca inimile voastre să se umple de credinţă şi de nădejde şi orice faceţi, orice gândiţi, orice hotărâţi, să spuneţi: Dumnezeule, Tu eşti părintele meu, iar eu copilul Tău. Ajută-mă, acoperă-mă, îndepărtează teama de la mine, pentru că eu Ţi-am încredinţat viaţa mea! Măcar de-am face aşa. Aceasta va fi binecuvântat!

Mai ales că vin vremuri atât de grele, vremuri de tulburare, când suferinţa va stăpâni viaţa întregii lumi, pentru că pacea va dispare din lume şi seninătatea din inimile oamenilor. Să nu vă înspăimântaţi atunci când veţi vedea focul arzând în jurul Greciei! Să nu vă înfricoşaţi când oamenii politici se vor omorî între ei şi se vor prăbuşi statele. Nu se vor mai respecta înţelegerile şi va fi mare dezbinare între ţări. Veţi vedea focuri mari aprinzându-se în jurul ţării noastre. Să vă înfricoşaţi însă, atunci când nu veţi mai avea credinţă în Dumnezeu! Aceasta a îngăduit Dumnezeu pentru nepăsarea noastră, pentru necuviinţa şi necredinţa noastră.

De aceea, vă cer să facem un lanţ de rugăciune pentru ţara noastră. Multă amărăciune va fi în Grecia. Peste puţin veţi vedea aceasta şi în practică şi veţi zice: Doamne ajută-ne! Acum, nimeni nu simte încă nevoia să se roage pentru acestea.

Adevărat vă spun că Satana și-a trimis pe ai săi în toate statele, ca să aducă tulburare. V-am spus, au pregătit multe rele, putem însă să le respingem cu rugăciunile noastre. Să nu vă îngrijorați când veți vedea asasinarea unui mare politician al statului nostru. Şi aceasta va aduce iarăşi tulburare. Nu vreau să vă spun prea multe, dar acestea se vor întâmpla.

Actualul patriarh ecumenic, rog pe Dumnezeu să nu moară cu sânge.

Răul se va apropia până și de capul Bisericii Ortodoxe. Va fi asemenea tulburare, încât cei care iubiți Patriarhia Ecumenică va trebui să vă rugați mult pentru ea şi pentru ceea ce vine asupra ei. Vor trece prin mari necazuri acești oameni, încât porţilePatriarhiei vor fi pătate cu sânge. Dacă există însă, oameni care să se roage pentru ei, acest mare rău poate fi înlăturat. Încă şi actualul patriarh, rog pe Dumnezeu să nu moară cu sânge. Numai aceasta vă voi spune; nu știu cum o vor înțelege, dardacă nu se vor ruga, acest patriarh nu va muri de moarte bună. Va avea mare suferinţă. Dar dacă se va ruga mult, se va îndepărta de la el acest atentat.

Nici unul dintre profeții noştri, după cum a fost părintele Paisie și alții, nu au îndrăznit să spună adevărul pur ca să nu panicheze poporul. Însă adevărat vă spun vouă că toate acestea se vor întâmpla cu multă asprime. Va fi foamete mare, epidemii, boli, care nu vor veni în mod firesc, ci vor fi provocate şi induse cu multă dibăcie. Va fi mare agitaţie din cauza războiului în care vom intra, fără ca să fim omorâţi, pentru că vom muri din alte cauze, dar va fi atât de mare tulburare şi atât de mare foamete din cauza războiului, încât va fi de neconceput pentru nivelul nostru de înţelegere. Vor fi multe tulburări regionale. Satana va încerca să omoare diferiţi lideri şi oameni de vază, pentru a înlesni înfăptuirea marilor evenimente (planuri).

Despre cipul ce va fi implantat în vremea lui Antihrist

…Atunci vor recurge cu viclenie la metode iscusite cum ar fi cipul. Nu vor pune cătuşe. Nu ştim exact în ce formă va fi folosit acest cip. Vor face aceasta, pentru a cerceta. Vor experimenta pe greci, felul în care pot fi influenţaţi oamenii, iar în final să fie controlată întreaga lume.

Aceasta va fi o etapă premergătoare, iar atunci când se va împlini vremea şi prorocul mincinos se va instala în scaunul Vaticanului, va influenţa întreaga lume cu hotărârile lui. Toţi liderii politici vor fi de partea lui. Să nu credeţi însă, că Vaticanul va avea vremuri uşoare, dimpotrivă, va avea parte de multe tulburări. Vor încerca să aleagă un alt papă. Va fi format un antipapa. Va fi un papă, un antipapa şi un antipapa secund. Toate acestea vor depinde de noi, de cât ne vom ruga ca să se schimbe situaţia. Dar acest pseudo-profet va aduce multă pagubă, el va aduce cipul.

Antihristul le va găsi pe toate pregătite, pentru că va lucra prin el. Să nu credeţi că acest cip va fi, cum auziţi despre altele, că-l introduc subcutanat aici sau acolo şi apoi îl pot scoate, nu! Nu va fi la fel. Sfântul Duh zice că ceea ce va fi implantat oamenilor în vremurile acelea, va fi lucrat după o tehnologie atât de înaltă, microtehnologie, încât va putea influenţa hotărârile omului. Va fi implantat astfel încât nu va putea fi scos nicicum. Va fi incizat (gravat) în om. Va avea o frecvenţă atât de înaltă şi asemenea capacitate, încât va putea influenţa până şi simţirile şi sentimentele omului. Iar cel care va deţine calculatorul central, va putea induce tuturor care vor avea cipul implantat asemenea senzaţii, încât de durere vor scrâşni din dinţi. De aceea, cei care vor lua acest cip pentru a scăpa de dureri, vor fi primii care se vor distruge.Iar ei vor şti totul despre om, îi vor cunoaşte gândurile, sentimentele şi vor putea interveni în viaţa lui.

Sfânta Împărtăşanie va da putere celor ce nu se vor închina lui Antihrist

Toate acestea vor veni şi dacă nu vom avea credinţă desăvârşită în Dumnezeu, cine va putea rezista acestor timpuri? Iar încredere desăvârşită ştii ce înseamnă? Cu simplitate, cu smerenie şi pocăinţă, să veniţi să primiţi Sfânta Împărtăşanie.Cei care nu se vor împărtăşi, nu vor putea rezista celor ce vor fi. Sfintele Taine vor avea o asemenea putere în sufletul omului, încât aceştia nu vor putea fi influenţaţi sau manipulaţi nici prin gânduri, nici prin simţiri.

Microtehnologia digitală va fi de o asemenea capacitate, încât vor putea afecta până şi mintea omului. Vă daţi seama ce minţi satanice există? Veţi vedea, nu acum, peste puţin! Dar nu vor avea nicio putere asupra omului care va înţelege şi se va împărtăşi. Sfânta Împărtăşanie va răspândi în jurul acelui om o asemenea putere, va fi apărat de îngeri atât de tare, încât Lucifer şi slujitorii săi nu vor putea vătăma cu nimic acel suflet. Şi va trăi acel om cu puţină hrană şi va supravieţui, iar cei ce vor avea de toate… vor muri.

Ce vrea Dumnezeu de la noi? Să avem credinţă în El. Nu doar credinţă, ci încredere desăvârşită. Să ne schimbăm viața începând de astăzi, să-L iubim pe Dumnezeu și să alergăm în brațele Lui ca un copil în brațele mamei sale. Şi chiar de va avea vreo supărare, nu va alerga în braţele altei mame. Ce înseamnă asta? Că deşi Dumnezeu ne mai ceartă, pentru a ne ajuta să ne schimbăm viaţa, noi nu trebuie să ne îndepărtăm, ci iarăşi să revenim în braţele Sale. Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!

Autorul descrie si fenomenul falselor “treziri”, adica al miscarilor antisistem care capteaza membrii pe baza “adevarurilor revelate” doar pentru a-i pune pe un drum infundat.

Nu, nu este vorba despre o distopie sau o predictie, nici despre fenomene restranse, de nisa, ci, in mare parte, despre o practica de control si conditionare deja folosite pe scara larga. Sa ne gandim numai la ce a insemnat Obama ca stil de lidership politic si de comunicare. Am mai discutat despre tehnicile de ocupare a campului cultural, a spatiului public, despre “cainii de paza” ai puterii reale. Am vazut cum suntem considerati, noi, drept un popor care nu poate fi condus decat prin tehnici de manipulare, nu prin consens rational, democratic. Un element care lipsea din acest tabloul era descrierea mai exacta a acestei stranii fanatizari spre care suntem tarati tot mai mult, atat pe plan global, cat si local. O fanatizare de tip pseudo-religios, prin care membrii si simpatizanti sunt complet rupti de realitate, in care atasamentul se manipuleaza prin tehnici de indoctrinare agresiva si de manipulare psihologica.

De pilda, in spatiul politic, nu de putine ori “basistii” au fost descrisi, pe buna dreptate, ca fiind o grupare de tip sectar, cu toate tehnicile de supunere fata de liderul suprem aferente, cu tot arsenalul de fidelizare absoluta a membrilor sai. De partea cealalta, si, ironic, uneori tocmai de catre agentii sectarismului basist, “Antenele”, mai ales o emisiune de prime time condusa au fost acuzate ca manipuleaza agresiv prin tehnici speciale de indoctrinare tipice sectelor. De aici si aerul greu respirabil, si cvasi-imposibilitatea articularii unui spatiu al normalitatii, rational, critic.

Unele secte sunt foarte eficiente si pentru operatiuni secrete sau pentru institutiile financiare, daca ne gandim la rolul mormonilor si al scientologilor pentru CIA si FMI.

Nu doar in politica, ci, deseori, si in cultura se fac resimtite daca nu tehnici, atunci macar stari de spirit similare gruparilor religioase. Unii oameni de cultura sunt adevarati “guru” aureolati de o carisma aparte care reusesc sa controleze o sala intreaga de oameni, ai zice, cu spirit critic, mai abitir decat reusesc liderii religiosi reali.*

Aceasta practica de divizare manufacturata a societatii si de control prin folosirea tehnicilor sectelor o vedem la lucru si in alte zone sensibile – inclusiv in zona bisericii, unde diversi lideri “trezesc” de zor oameni doar pentru a le programa gandirea in forme rudimentare si a-i tine departe de sansa trezviei autentice, intru Adevar (despre fenomenul falsei treziri am mai scris aici). Caci toate formele de rezistenta, fie ea si prin gandire libera, trebuie clonate si falsificate, confiscate, pentru a elimina resorturile REALE ale rezistentei launtrice, singura veritabila.

Controlul Mintii si eticheta “teoriei conspiratiei”. Ecouri din Orwell si Huxley

GlobalResearch.ca

Suntem capabili sa intelegem arhitectura – patternul structural – al fiecarui gen de regim al controlului mintii. Acest lucru ne ajuta sa recunoastem precursorii – semnele care ne arata ce fel de viitor ne asteapta.

Predictii distopice

In 1984, G. Orwell infatiseaza o lume intunecata, gri. Oamenilor le este frica sa spuna ceva contrar liniei oficiale a partidului, iar supravegherea este universala. Chiar a gandi contrar partidului este o crima, iar “crimaganditul” poate fi tratata prin interventii psihologice radicale. Informatia este controlata strans de media oficiala, iar inregistrarile istorice sunt editate, astfel incat sa se conformeze ultimelor afirmatii ale partidului.

Prin contrast, in Brava lume noua, Aldous Huxley infatiseaza o lume placuta, superficiala si colorata.Libertatea personala de toate felurile este incurajata, devenind chiar un imperativ cultural. In carte, un tanar este trimis la terapie pentru nu vrea sa faca sex cu o colega. Un adult este considerat aberant pentru ca esye atras de o relatie monogama. Drogurile si distractia sunt la dispozitie pentru a imbunatati dispozitia.

Lucrul central al lumii lui Huxley este abolirea familiei. Sexul nu duce niciodata la sarcina, iar embrionii sunt crescuti intr-un proces de productie bazat pe selectia materialului seminal. Ca parte a acestui proces, un embrion poate fi intretinut sau lipsit de nutritie, in diferite stadii de dezvoltare, pentru a crea clase de oameni (alfa, beta, etc.) cu niveluri diferite de inteligenta si indemanare. Exista si cote referitor la cati oameni sunt necesari fiecarei clase si ar trebui, prin urmare, sa fie produsi.

Sunt folosite diferite cai de conditionare asupra copiiilor pentru a-i face sa accepte clasa lor sociala, alaturi de prerogativele si restrictiile corespunzatoare, ca fiind cele mai potrivite pentru ei. Copiii sunt crescuti in comun, fara sa aiba conceptul parintimii, al rudeniei, al familiei. De la embrion la adult, statul detine controlul asupra dezvoltarii persoanei si al gandirii sale. In societatea ce rezulta, oamenii se poarta asa cum au fost programati sa se poarte si nu-si imagineaza ca lucrurile ar putea sta diferit.

In lumea lui Orwell, gandirea-gresita (crimaganditul) este detectata si suprimata. In lumea lui Huxley, gandirea gresita este improbabila. Lumea lui Orwell suprima individualul; lumea lui Huxley il manufactureaza. In ambele cazuri, controlul asupra ceea ce oamenii sunt capabili sa gandeasca, controlul mintii, este o strategie a regimului, parte a strategiei controlului social general. Orwell exploreaza un regim de forta bruta ce practica controlul mintii, pe cand Huxley exploreaza o abordare stiintifica.

Romanele sunt folositoare pentru ca fiecare se ocupa de una din aceste abordari de baza ale controlului mintii, urmarindu-i consecintele pana la capat. Daca vrei realmente sa suprimi ceea ce gandesc oamenii, ai nevoie sa faci A, B, C. Daca vrei realmente sa programezi oamenii, trebuie sa incepi de cand s-au nascut si sa faci X, Y, Z. Putem vedea arhitectura – patternurile structurale – ale fiecarui regim al controlului mintii. Acest lucru ne ajuta sa recunoastem precursorii – semnele care ne arata ce fel de viitor ne asteapta.

Ecouri Orwelliene

Sa ne gandim la lumea jurnalistilor mainstream, mai ales a vedetelor stirilor TV. Aici avem o lume ce oglindeste 1984, unde ceea ce se spune trebuie sa se conformeze liniei partidului. Orice crimagandita – un prezentator care ar comenta ca nu crede versiunea oficiala a lui 9/11 sau care crede ca Rusia nu e un agresor (sau care critica rolul Rusiei in Ucraina in ceea ce priveste televizunile rusesti – n.n.) – va fi rapid pedepsit cu echivalentul pedepsei cu moartea: expulzarea din lumea jurnalismului.

Astfel e intretinut Matrixul, povestea despre bunavointa SUA, democratie, sacralitatea fortelor pietei si tot restul. Cu controlul majoritatii massmediei detinut de cateva maini, linia partidului poate fi mentinuta intotdeauna, iar evenimentele trecute sau prezente pot fi interpretate conform acestui cadru. A face altfel, pentru un prezentator de stiri, este literalmente de neinchipuit. Ministerul Adevarului este la lucru in lumea noastra, insa e invizibil, ascuns in camerele de conducere ale conglomeratelor mediatice, in spatele usilor biroului de presa al Washingtonului.

Acelasi tip de regim al crimeigandite este operational si in alte zone, acolo unde e vorba de subiecte sensibile dpdv social. Procesul de peer-review, boardurile editoriale ale revistelor importante asigura faptul ca crimaganditul este suprimat pe subiecte ca manipularea genetica, pesticidele, farmaceuticele, nivelul radiatiilor etc. Din nou, Ministerul Adevarului este invizibil, avandu-si sediul sus, in camerele de conducere ale corporatiilor.

Desi societatea noastra nu seamana cu distopia lui Orwell, metodele sale de control al mintii opereaza in locurile critice, acolo une este generata informatia pentru public. Si bineinteles ca avem supravegherea universala prin grija NSA, a camerelor omniprezente CATV si a urmaririi telefoanelor.Big Brother este cu noi, insa sta in spatele scenei, vee totul si decide care povesti despre lume vor fi spuse de massmedia mainstream.

Ecouri Huxley-iene

Huxley a scris o recenzie la romanul 1984, unde a vorbit despre cele doua viziuni diferite asupra viitorului. A sugerat ca am putea trece printr-o perioada intunecata, similara cu cea a romanului “1984″, insa, totodata, a afirmat ca un astfel de regim ar fi instabil si de tranzitie. Mai departe, considera ca abordarea stiintifica a controlului mintii, bazata pe programamrea sistemului de credinte al oamenilor, ar fi varianta mai adecvata pentru o societate moderna totalitara.

Cercetarile guvernului american in controlarea stiintifica a mintii au inceput cel putin din anii ’60 si au continuat de atunci. Prima abordare, Operatiunea CIA de Control al Mintii, a fost manuita cu duritate, ca in “1984″. Aceasta a implicat droguri psihotropice date oamenilor precum si sugestii post-hipnotice. Cu aceste metode s-a obtinut destul de putin, in directia “Candidatului Manciurian”, insa nu a furnizat o solutie generala: era necesara prea multa munca pentru programamrea oamenilor pe baze individuale.

Cercetarile s-au orientat atunci catre crearea sectelor. Daca oamenii pot fi atrasi in secte de tot felul, dinamica sectelor ar putea servi drept functii de programare. Aceasta permite o abordare mai generala a controlului mintii decat metodele individuale descrise mai sus. CIA nu a recunoscut niciodata cercetarile de acest gen, insa experimentele au fost foarte reusite, inclusiv cea a Reverendului Jim Jones si secta “Templul Popoarelor”, cea a lui David Kkoersh si Waco.

In acest tip de cercetari, primul pas este identificarea liderului natural al sectei, care ar fi trebuit sa aiba deja succes in atragerea de discipoli. Apoi, sectei i se dadea sprijin de diferite feluri. Agenti sub acoperire erau trimisi pentru a se alatura miscarii, nu doar pentru a o observa si a raporta din interiorul acesteia, ci si pentru a furniza abilitati organizationale. Fondurile erau canalizate spre secta, iar politia locala era avertizata, astfel incat secta putea creste nestingherita.

Astfel, cercetatorii au putut sa studieze cum actioneaza un lider talentat, cum sunt atrasi oamenii intr-o secta, cum este mentinuta loialitatea acestora, cum pot fi impinsi oamenii spre credinte extreme si actiuni extreme. Dupa ce s-a aflat tot ce se putea afla despre secte, liderul acesteia si membrii sai erau ucisi pentru a se ascunde orice fel de dovada ca a avut loc un experiment.

“Sectele” si cum se folosesc ele

Una din primele folosiri pe scara larga a tehnologiei “sectare” a fost crearea miscarii Jihad de catre CIA. Scopul imediat era destabilizarea regimului sovietic, tarandu-l in mlastina din Afganistan. Operatiunea a fost un succes. De atunci, miscarea sectara a Jihadului – aka Talibanii, Al Qaeda, Armata de Eliberare a kosovo, ISIS, etc.- s-a dovedit un instrument foarte extrem de util pentru destabilizarea regimurilor conform obiectivelor geopolitice ale SUA. Aceaste operatiuni de destabilizare furnizeaza, de asemenea, pretextul interventiei directe a SUA, asa cum am vazut recent in Irak si Libia, asa cum am putea vedea in curand in Siria.

Sectele au, in general, anumite caracteristici. Exista, de obicei, un lider carismatic, capabil sa inspire credinta si loialitate membrilor sectei. Intotdeaua exista un sistem definitoriu de credinte care diferentiaza membrii sectei de cei din afara, de toti ceilalti, si care furnizeaza un puternic sens al identitatii si al obiectivelor membrilor. Exista intotdeauna o “amenintare din afara” care aduna laolalta membrii. Sunt cerute sacrificii si actiuni din partea membrilor care ii leaga si mai mult de secta. Sunt “texte” pe care membrii sectei sunt invatati sa le foloseasca pentru a respinge incercarile de subminare a sistemului central de credinte. Aceste metode de programare sunt foarte puternice si e necesara o de-programare intensa pentru a scoate membrii dintr-o secta, odata ce ei au fost indoctrinati.

Societatea descrisa in Brava noua lume este, de fapt, o societate pe baze sectare. Fiecare dintre clasele sociale (alpha, beta, etc.) este o secta, iar programarea incepe inca de la nastere. Nu e nevoie de liderul carismatic, de vreme ce e disponibil un control atat de riguros al programarii. Fiecare secta are sistemul sau de credinte, alaturi de “textele” menite intretinerii acestora. Actiunile si sacrificiile cerute sunt pur si simplu lifestyle-urile, stilurile de viata destinate fiecarei clase. O asemenea societate tine sa fie stabila, de vreme ce eforturile de de-programare sunt absente.

Este demn de remarcat ca lumea lui Huxley nu contine o singura secta, o societate uniforma, ci mai degraba o multitudine de secte. Acest lucru contribuie la o mai mare stabilitate. Membrii acestor secte nu au la dispozitie doar un model a ceea-ce-trebuie-sa-fie, ci, de asemenea, si modele a ceea-ce-nu-trebuie-sa-fie. Fiecare secta e definita, astfel, mai clar si atrage mai mult membrii sai, tocmai prin existenta celorlalte secte. A fi bucuros ca nu esti un beta este unul din motivele pentru care te bucuri sa fii un alfa.

Vedem aceasta dinamica multi-sectara la lucru in SUA, in diviziunea dintre liberali si conservatori. Liberalii sunt tinuti in staul de povestile nebuniei conservatorilor, iar conservatorii suunt tinuti in staulul lor de povestile nebuniei liberailor. Intr-un sistem de control de propaganda unidirectionata, ar exista doar o linie unica a partidului pentru toata lumea. In acest sistem multi-sectar, insa, exista doua linii directoare pe care am putea sa le caracterizam drept CNN vs FOX.

Desi cele doua variante au multe diferente, pentru a mentine sectele separate, ele, de fapt, impartasesc aceleasi elemente esentiale. Ambele sustin mitul ca politicile statului sunt un raspuns dat sentimentelor publicului, si ambele blameaza cealalta secta pentru ca ar sustine politici “rele”. De fapt, politicile SUA sunt facute din afara guvernului, de catre elitele financiare, si statul are ca obiectiv sa controleze sentimentul public, nu sa sa tina cont de el. In acest fel, putem vedea CNN si FOX drept colaboratori ce impartasesc aceleasi scop de a ascunde acest adevarat fundamental de popor. Partidele democrat si republican colaboreaza in vederea aceluiasi scop, folosind Congresul ca o scena unde joaca teatrul diviziunii, furnizand aparenta unui proces democratic al deciziei.

Fenomenul Barack Obama este un exemplu excelent al tacticilor sectare puse la lucru. Obama insusi este un lider sectar natural, articulat si carismatic. A venit pe scena pentru a inspira o credinta puternica in reforma profunda: “baza politicii s-a schimbat; da, putem!” Efectul dramatic a fost intens, de parca am fi asistat la A Doua Venire. Voluntarii campaniei electorale au devenit nucleul sectei Obama, si li s-a dat mult de munca, ceea ce a legat identitatea lor de Obama si misiunea lui. Campania lui McCain a fost orchestrata astfel incat sa arate ca o amenintare periculoasa venita de la o secta rivala, legand suporterii lui Obama si mai strans de acesta.

Succesul acestei operatiuni de control al mintii a fost intr-adevar uimitor. Obama, de fapt, a continuat si a extins tot ceea ce facuse Bush; bazele politicilor nu s-au schimbat deloc. Dar apartenenta la secta a fost atat de puternica incat sustinerea sa a continuat, fiind furnizata de aceiasi oameni care il urau pe Bush din cauza acelor politici. “Texte” de-a gata au fost puse la dispozitie pentru a mentine oamenii in secta, dand vina pe opozitia republicana pentru performantele lui Obama – o tactica standard de divizare. Chiar si astazi mai sunt legiuni de loialisti ai lui Obama. Odata legat de o secta, parasirea acesteia devine psihologic foarte dificila.

Un alt exemplu de control al mintii prin metode sectare este furnizat de isteria incalzirii globale. Al Gore a jucat rolul liderului de secta, cel putin provizoriu, atunci cand a prezentat nucleul credintei in criza climatica provocata de CO2 in filmul sau fraudulos dpdv stiintific, dar foarte popular, “Un adevar incomod”. Cresterea sectei a fost asigurata si de faptul ca devenise o “crimagandita” in media mainstream sa pui la indoiala nucleul credintei in incalzirea globala. Membrii sectei au actiuni de facut si sacrificii de implinit, cum ar fi mersul pe bicicleta sau cumpararea unor dispozitive. Li se furnizeaza “textele” care le spun ca viziunile critice sunt doar propaganda ce vine de la o amenintare exterioara: industria malefica petroliera.

Acest gen de control al mintii este mult mai eficient decat propaganda. Nu doar ca membrii sectei cred in criza climatica, ci cred ca lupta intr-un razboi impotriva unui dusman. Au fost imunizati complet fata de argumentele critice la adresa lor si singura lor preocupare este sa “salveze planeta” sprijinind orice pare ca va reduce emisiile de carbon. Astfel, ei sunt dusi de bunavoie pe calea societatii micro-administrate schitata de Agenda 21.

Eticheta “teoriei conspiratiei”

Controlul statului asupra scolilor publice si mediei mainstream este destul de aproape de programarea mintilor oamenilor. Dar nu a ajuns chiar pana acolo, mai ales in era internetului. Sunt multe surse diponibile care deconstruiesc propaganda mainstream si, folosind acele surse, o mare parte a oamenilor a “scapat”, cel putin partial, de regimul de control al mintii. In lumea lui Orwell, internetul ar fi interzis. In lumea noastra, care se dezvolta mai degraba in sensul lui Huxley, au fost gasite alte cai de a limita abilitatea internetului de a submina naratiunile mainstream.

Sintagma “teoria conspiratiei” a fost lansata de CIA in preajma asasinarii lui JFK. Povestea oficiala era atat de plina de gauri incat din ce in ce mai multi oameni incepeau sa se indoiasca de ea. In timp ce Comisia Warren era ocupata cu redactarea documentului “acoperitor”, publicul a inceput sa afle ca exista “teoriticieni ai conspiratiei”. Acestia sunt oameni, conform acestei povesti, care sufera de amagiri paranoice, iar cei sanatosi nu ar trebui sa dea atentie spuselor lor. Daca cineva ia in considerare macar superficial acele idei, stabilitatea sa mentala e pusa la indoiala.

Aceasta tactica de control al mintii este foarte eficienta in marginalizarea cercetarii adevarului ce se afla in spatele asasinarii lui JFK. Oricine prezenta probe contrare povestii oficiale era vazut automat drept “teoritician al conspiratiei”. Batandu-ti joc de astfel de probe, fara a le cerceta cu adevarat, demonstrai ca erai echilibrat psihic. Astfel, logica si gandirea erau evacuate din scenariu. Fie credeai varianta oficiala, fie sanatatea ta psihica era pusa la indoiala.

De atunci, eticheta de teorie a conspiratiei a fost atent intretinuta si extinsa prin directivele partidei mainstream. Aceasta campanie de control al mintii a avut mare succes in imunizarea majoritatii populatiei fata de revelatiile disponibile pe internet. Orice varianta care nu apare in media mainstream trebuie sa fie, prin definitie, teorie a conspiratiei, si orice aduce a teorie a conspiratiei trebuie sa fie luat in deradere si ignorat.

Astfel, pentru majoritatea populatiei exista un regim de control al mintii strans si exercitat la doua niveluri. Dinamica “crimaganditului” guverneaza ceea ce spune massmedia, iar dinamica teoriei conspiratiei imunizeaza oamenii impotriva altor idei/variante. Pentru majoritate, directivele partidei (fie CNN, fie FOX) sunt “adevarul”, ca in lumea lui Orwell, dar fara sa mai fie necesara existenta unui Big Brother care sa aplice metode extreme.

Prin aceste metode de control a fost creata o bula de sapun in care gandirea majoritatii este continuta. Inauntrul bulei sunt cele doua narative ale partidei, iar in afara acesteia lumea reala isi duce existenta, invizibila. Este un sistem foarte eficient. Cu cat mai atroce sunt actiunile statului, cu atat mai rapid respinge majoritatea revelarea acestor actiuni, pe motiv ca ar fi teorii ale conspiratiei excesive.

In unele cazuri linia varianta FOX include revelatii credibile despre crimganditul din lumea CNN. In astfel de cazuri, lumea CNN raspunde prin calificarea acestor revelatii ca teorii ale conspiratiei “de dreapta”. Spre deosebire de sistemul de propaganda unitar, unde crimele statului sunt intotdeauna ascunse, sistemul multiplu permite statului sa-si documenteze propriile crime prin intermediul mediei conservatoare, stiind ca informatia nu va fi crezuta de “secta” liberalilor. Sistemul permite ca adevarul sa fie ascuns unora, prin actul revelarii sale altora. Foarte inteligent.

Controlul mintii in afara bulei de sapun

In timp ce majoritatea poate ca se afla in bula de sapun, exista o un mare numar, in crestere, de oameni care nu au incredere in directivele trasate de partida, ci sunt dispusi sa ia in considerare diferitele idei pe care le gasesc pe internet. Ideea de “trezire” este folosita frecvent pentru a descrie procesele de iesire din bula de sapun. Din ce in ce mai multi oameni se “trezesc” la realitatea evenimentelor de tip “steaguri false”, a minciunilor guvernamentale de rutina, a coruptiei profunde a politicilor si a mediei, precum si cea a bancherilor sociopati care tin fraiele puterii in spatele scenei.

Oricum, internetul nu este ignorat de stat iar operatiunile de control al mintii sunt in desfasurare deja – destinate tocmai celor care s-au “trezit”. Astfel de operatiuni nu sunt menite sa intoarca oamenii inapoi in bula de sapun, ci, mai degraba, imbratiseaza ideile “trezirii”, insa in stilul aikido (anulezi oponentul cu propria lui forta – n.n.), cautand, apoi, sa foloseasca energia “trezirilor” in moduri care folosesc statului si obiectivelor sale.

Un exemplu al acestor operatiuni de tipul iesirea-din-balonul-de-sapun, din genul sectelor, esteMiscarea Zeitgeist – care pretinde ca este “cea mai mare miscare din lume de la firul ierbii ce are filiale in peste 60 de tari”. Peter Joseph este liderul carismatic al acestei “secte”, si isi afirma nucleul credintelor sale, sustinut de argumente si probe persuasive, inZeitgeist: The Movie.

Pentru cei “treziti”, filmul este foarte puternic. Prezinta “adevarurile esentiale” despre lume, fara a fi agresiv, intr-un mod dramatic si convingator. Filmul a avut mai multe versiuni de-a lungul timpului, iar prima a devenit virala pe internet dupa ce a fost lansata. Pentru cei “treziti”, a fost un film al “eliberarii”, cu potential de a trezi pe toti si de a transforma lumea.

Dupa ce filmul a fost lansat, si dupa ce si-a castigat o audienta entuziasta, a fost lansata Miscrea Zeitgeist. Fanii filmului s-a inghesuit sa se alature miscarii, nerabdatori sa “raspandeasca vestea adevarului” si sa ajute la “trezirea lumii”. Se alaturau unei cauze mesianice de care era urgenta nevoie, iar aceasta i-a legat de miscare intr-un mod similar in care secta isi “leaga” aderentii. Peter Jospeh era vazut ca o figura profetica, cel care rosteste vestea si cel care ar putea conduce pe calea ce duce la eliberare, iar aceasta este, mai mult sau mai putin, definitia standard a liderului de secta.

Ceea ce nu reuseau sa inteleaga acesti membrii nerabdatori ai sectei era ca tocmai lucrul care ii atragea in miscare garanta, de asemenea, ca miscarea nu va reusi niciodata in a “trezi lumea”.Nucleul de credinte care erau atat de “eliberatoare” pentru membrii acesteia sunt vazute drept crancene teorii ale conspiratiei in balonul de sapun mainstream. In timp ce membrii miscarii cred ca lupta pentru o cauza mesianica, de fapt, ei sunt propria lor audienta, ca un cor care canta doar pentru membrii sai, cu Peter Joseph in rol de dirijor.

Scopul real din spatele acestei secte este revelat intr-un comunicat de presa al siteului miscarii, intitutal “Miscarea Zeitgeist definita: realizarea unui nou mod de gandire”. Aici Joseph explica “vestea” (crezul, noua evanghelie), mergand mai departe decat “revelarea adevarului”, aventurandu-se in schitarea lumii transformate pe care miscarea vrea sa o creeze. Iata cateva puncte cheie din viziunea profetului Joseph, cu sublinieri adaugate:

2) Viziunea stiintifica asupra lumii: eseul exploreaza cum dezvoltarea metodei stiintifice a alterat perceptia umana si importanta critica a recunoasterii sale, mai ales in raport cu sistemul social.

5) Pledoaria pentru Unitatea Omenirii: eseul exploreaza motivele pentru o societate globala unificata precum si identificarea surselor diviziunilor nationale si propensiunilor spre conflict. Un punct relevant este legat de avansul razboiului tehnologic si cum anume pericolele mentinerii unor bariere economice preconcepute ar putea duce la distrugere rapida pe masura ce timpul inainteaza.

9) Eficienta pietei vs Eficienta Tehnica: acest eseu arata diferentea dintre adevarata eficienta stiintifica (sau tehnica) si practica de afaceri ce tine de “eficienta pietei”, argumentand cum ultima lucreaza, de fapt, impotriva optimizarii economice reale.

Aceasta este o reteta pentru o tehnocratie globala micro-manageriata ce s-ar afla sub controlul unui guvernamant mondial. Atat sistemul social cat si sistenul economic ar trebui sa fie“optimizate stiintific” – ceea ce, de fapt, inseamna o lume organizata conform oricaror directive trasate de cine stie ce birocratie tehnocrata aflata sub controlul unei elite globale. Cu alte cuvinte, profetul Joseph creeaza un electorat entuziast al mult doritei (de bancherii centrali) Noi Ordini Mondiale.

Secta Zeitgeist este o lovitura aikido de maestru. Incepe cu revelatia ca “bancherii rai” conduc lumea, captand energia “trezitilor”, iar apoi intoarce aceasta energie intr-o directie care serveste tocmai scopurilor acelorasi “bancheri rai”. Din nou, trebuie s-o spun foarte clar, foarte inteligent, intr-adevar.

Zeitgeist este doar un exemplu de operatiune de control al mintii menita celor care au atins un grad sau altul de “trezire”. Numeroase miscari au fost create, prin websituri bine facute care spun cate o versiune a adevarului, atragand audienta cu unele probleme specifice, si care conduc acea audienta spre activitati nefolositoare sau contra-productive.

In lumea lui Huxley, vedem o societate proiectata stiintific, controlata strans de un regim al controlului total al mintii, bazat pe conditionare si dinamica de tip sectar. In lumea de astazi, vedem dinamica de tip sectar folosita intr-o varietate de operatiuni de control al mintii, sectele  fiind adaptate pentru diferite zone sociale, atat din interiorul bulei de sapun mainstream, cat si din exteriorul acesteia. Lumea lui Huxley a fost stabilizata prin aceste mijloace; in lumea noastra aceste mijloace sunt folosite pentru facilitarea tranzitiei catre o brava lume noua care e posibil sa semene celei ale lui Huxley in multe din trasaturile sale.

Desfiintarea familei?

Daca statul ar putea sa obtina un control total asupra cresterii copiilor, fara interventie parentala, atunci, mai mult decat evident, acest lucru ar da statului puterea sa ajunga la un regim de control din toate punctele de vedere asupra mintii. Statul nu doar ca ar putea proiecta cultura societatii, dar ar putea sa dirijeze acea cultura de-a lungul timpului, aducand la zi procesul de conditionare. Daca scopul final este acest control total asupra mintii, atunci eliminarea familiei devine un obiectiv primar si intermediar.

Daca eliminarea familiei este intr-adevar un obiectiv al Noii Ordini Mondiale, atunci in nici un caz nu este un scop usor de atins. Cu greu ne-am putea imagina o institutie care ar putea fi mai crancen aparata decat familia, sau o experienta mai dureroasa decat cea de a fi separati de proprii copii sau parinti. Orice campanie menita sa atinga acest obiectiv va trebui sa se ascunda sub culori false si nu afisata ca o campanie pentru eliminarea familiei, mai degraba ca o campanie menita sa apere drepturile si bunastarea copilului.

In aceasta lumina, eu sugerez sa reconsideram multele revelatii care au iesit la suprafata in ultimii ani referitoare la abuzul sexual al copiilor si existenta cercurilor de pedofili. In multe din aceste cazuri am aflat ca abuzul s-a desfasurat de-a lungul a foarte multi ani, asa cum se oberva in cazul preotilor pedofili. De ce insa aceste activitati indelungate au fost “descoperite” doar recent?

Daca e sa se desfasoare o campanie pentru “drepturile si bunastarea copiilor”, atunci mai intai trebuie sa fie creata o impresie puternica privind nevoia de protectie a drepturilor si a bunastarii lor. Expuneri ale abuzului sexual asupra copilului servesc acestui scop foarte bine. Cand vezi o drama cu implicarea politiei in care copiii abuzati sunt salvati de parintii lor dependenti de droguri de catre politisti nobili, ti se insereaza imagini ale unui stat binevoitor si ale unui mediu social care are nevoie de interventie. Devine un model care poate fi replicat/aplicat de-a lungul timpului. Si, bineinteles, exista interminabilele reclame in care un copil neglijat sta acasa singur (filmul alb/negru pentru efect), plin de teama si flamand, si poti dona 3$ la o oarecare agentie de protectie a copilului.

Nu imi aduc aminte link-ul, dar am dat peste o pagina web a unei agentii ONU care promova virtutile copiilor crescuti “alternativ”. Acestia sunt copiii crescuti in grup, fara parinti, amintind de scenariul lui Huxley. Acesti copii ar fi “mai creativi”, si ar evidentia si alte caracteristici pozitive. Cat de frumos. Alta piatra a bunei intentii de-a lungul cararii spre desfiintarea familiei.

Anul trecut, atat in Irlanda cat si in Noua Zeelanada, au fost adoptate amendamente constitutionale care declarau ca drepturile si bunastarea copilului sunt mai presus de orice, primand peste orice drepturi care ar putea fi reclamate de catre parintele unui copil. In Irlanda a fos lansata imediat o contestatie judecatoreasca bazata pe faptul ca guvernul a facut campanie in mod ilegal pentru referendumul care a aprobat acest amendament, in conditiile in care, prin lege, guvernul ar fi trebuit sa fie neutru. Contestatia a fost, in mod deloc surprinzator, respinsa de tribunale.Nu exista in aceste amendamente o formula exacta a ceea ce defineste drepturile si bunastarea copiilor, lasand la discretia statului cand ar putea fi cazul de o interventie in familie.

O data cu inrautatirea conditiilor economice, sub povara austeritatii, privatizarii si eliminarii serviciilor sociale, va fi tot mai greu pentru un numar tot mai mare de parinti sa hranesca, imbrace si sa-si adaposteasca familiile. Va fi foarte simplu pentru stat sa impuna un “nivel minim de conditii acceptabile” si sa ia copiii cu totul in grija sa, plecand de la insvestigarea profilui economic. Acesta e doar un posibil scenariu, dar este genul de scenariu pentru care se pare ca suntem pregatiti.

CONTROLUL MINTII – CHEIA NOII ORDINI MONDIALE

Mintea umana este ultima frontiera unde arhitectii noii ordini mondiale incearca sa patrunda.
Controlul mintii – concept ce a evoluat in ultimii 100 de ani, prin studii secrete intreprinse in psihologie, parapsihologie, sociologie, antropologie, religie, economie, electronica, cibernetica – a devenit un concept complex iar metodele actuale de control sunt extrem de evoluate si eficiente.
Doresc sa fac o precizare inainte de a continua acest eseu : impotriva atator studii si cercetari stiintifice, totusi controlul mintii are si elemente deficitare, uneori multe din planurile oculte de control au esuat in mod lamentabil. Se pare ca pana acum mintea umana nu a fost inteleasa in totalitatea ei.
Controlul mental poate fi focalizar pe o singura tinta si este un atac complex, extrem de bine organizat si planificat sau focalizar pe un grup de oameni sau o natiune intreaga (unde sunt utilizate metode cu efect in timp, utilizand foarte mult mass-media).

Metodele de control :

– utilizarea religiilor, curentelor spiritualiste, misticismului, ocultismului, esoterismului. As aminti aici curentele New Age, yoga, meditatia transcedentala etc. Iar printre tendinte si ideile promovate : mesianismul, ideile apocaliptice despre sfarsitul lumii, martirismul, etc. Este un domeniu extrem de sensibil, intrucat ataca partea cea mai ancestrala a subconstientului, utilizand credinta ca suport de manipulare. Aceste metode de control sunt extrem de puternice. Putem aminti aici cazul sectelor religioase, unde anumiti lideri religiosi au putut “indruma” adeptii la sinucideri colective. Recent s-a aflat ca multe din sectele religioase americane au fost subiecte de experiment, in cadrul programului MK Ultra, inchis oficial in 1972, insa continuat neoficial de atunci sub numele de MK Search. Aici CIA experimenta efectele controlului asupra mintii umane utilizand o metode complexa, avand la baza : hipnoza, LSD-ul si cadrul religios. Multi din liderii religiosi au fost “creati” in laborator si plantati in secte religioase. Acesti lideri jucau rolul de sleeper (agent adormit sau potential). Ei erau activati prin parolele de activare (cuvintele-cheie) „trigger” (tragaci). Suicidul colectiv din Jonestown este consemnat intr-un document secret drept „Proiectul Albastru” („Project Blue”), operatiunea Guiana: implementarea initiala a 34 de subiecti, „sleepers”, cu nivelul 4 de programare (asasini, asa-numitii „candidati manciurieni”). Jim Jones a fost doar unul din liderii de proiect. David Koresh si Biserica (secta) Davidiana a fost un altul. Forta speciala „Delta Force” a aplicat la Waco toate invatamintele trase dupa Proiectul „Blue”, in Guiana. La Waco nu existau nici teroristi, nici extremisti de dreapta, exista insa o scoala a CIA de formare a acestor „sleepers”, sub acoperirea sectei davidienilor. Deoarece nu s-au supus ordinelor pe care le primeau mai multi dintre acesti „zombi”, scapand de sub control, a trebuit sa fie lichidati, apoi incinerati pe loc: s-a dat foc scolii, pentru a se distruge fisierele si materialul pregatitor compromitator la ancheta. Intre Jim Jones de la Jonestown si David Koresh de la Waco este cea mai dreapta linie cu putinta. Dezinformarea a fost fabricata dupa ce experimentul s-a incheiat. Aici voi face o paranteza legata de o metoda specifica de control mental asupra liderilor : manipulare astrologica a liderilor. De-a lungul timpului si actual, multii din liderii lumii sunt infuentati de diferite persoane cu titlu de “guru”, adevarate eminente cenustii. Voi da exemplu Elizabethei Teisseir, astrologul presedintelui Francois Mitterand, care i-a influentata enorm activitatea acestuia.

– utilizarea hipnozei. Este o metoda de control mental individual. Utilizeaza tehnicile hipnotice de programare a unui subiect. Se poate face in contact cu victima sau de la distanta, fiind intitulata telehipnoza.

– utilizarea substantelor halucinogene (a drogurilor). O metoda experimentata extrem de mult de CIA, in cadrul proiectului MK Ultra (MK Search). LSD-ul a fost cel mai experimentat drog folosit in experimentele de programare si control mental. Drogurile ajuta la slabirea constientului victimei, rupandu-l pe acesta de realitate. Drogurile creeaza un univers iluzoriu, pe care controlatorul il poate construi in asa masura ca sa ii serveasca scopurilor sale.

– iradierea mentala cu ajutorul unor mecanisme psihotronice – este poate cea mai secreta metoda de control mental. Se poate utiliza directional pe o singura tinta sau colectiv, pe un grup intreg. Utilizeaza tehnologii psihotronice acustice (care emit sunete pe ultrafrecvente, sunete ce afecteaza activitatea normala a creierului, ducand la modificari comportamentale), altele bazate pe unde electromagnetice pe frecvente compatibile cu frecventele biocurentilor creierului uman. Tehnologiile acestea au cunoscut o dezvoltare fantastica in timpul Razboiului Rece. Actual sunt utilizati anumiti sateliti pentru realizarea unei iradieri mentale de mare acoperire, care sustin anumite idei “spiritualiste”.

– implanturi neuronale electronice. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot ”vedea si auzi” ceea ce soldatii trãiesc pe cîmpul de luptã cu ajutorul unui sistem special de receptie (remote monitoring system, RMS). În timpul rãzboiului din Vietnam, au fost injectate soldatilor implante care determinau modificarea cantitãtii de adrenalinã în sînge. Astronautii americani au fost implantati cu microcipuri înainte de a fi trimisi în spatiu, astfel încît gîndurile si emotiile lor sã poatã fi urmãrite si înregistrate. Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de pãr este de 50 milimicrometri) plasat în nervul optic al unei persoane, ”suge” impulsurile nervoase din acea zonã a creierului responsabila pentru miros, vãz si auz si le trimite spre inregistrare unui computer. Odatã receptionate si inregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauzã, via microcipului implantat. Cu ajutorul unui RMS pot transmise mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinta influentãrii acestuia. Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor sãnãtoase li se pot induce halucinatii vizuale/auditive. Fiecare gînd, reactie, perceptie auditivã ori vizualã creazã un potential neurologic in creier, iar cîmpurile electromagnetice pot fi decodificate in gînduri, imagini, sunete. Stimularea electromagneticã externã poate, asadar, modifica lungimile de undã ale biocurentilor emisi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de torturã. Sistemul electronic al NSA este capabil sã urmãreascã si sã prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni. Creierul fiecãruia dintre noi are o frecventã de rezonantã bioelectricã unicã, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice. Odatã detectatã aceasta, creierul poate fi în întregime ”programat” cu ajutorul undelor de frecventã electromagneticã (EMF) transmise din afarã, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sînt ”traduse” ca imagini sau/si sunete. Acesta este unul din principiile razboiului psihotronic.
– spalarea creierului si implantarea unui nou sistem de gandire. Este poate cea mai vasta actiune de control mental, utilizand mijloace vaste, de la televiziune, radio, ziare, pana la internet, literatura si raspandirea de zvonuri. Spalarea creierului implica “stergerea” modului de gandire vechi si impunerea unui nou sistem de valori. Este o actiune de durata, planificata pe perioade mari de timp, in care modificarile sunt extrem de mici, insa se fac in timp. Aceste tehnici utilizeaza invataturile psihologului rus Pavlov, invataturi devenite celebre legate de metodele de conditionare ale mintii umane.

– utilizarea miturilor/mitizarea – o metoda de manipulare colectiva, utilizand mai degraba metode de dezinformare, intoxicare si propaganda. Este o forma “curata” de manipulare. Ca sa fiu inteles, voi utiliza un exemplu : mitul “Mesia”. Este un mit cu tenta religioasa. Controlul mental utilizand un mit se bazeaza pe profunditatea cu care acest mit este inradacinat in mintea victimei. Plecat de la mitul “Mesia” putem “indruma supranatural” victima sa savarseasca lucruri pe care in mod normal nu le-ar face. In cadrul acestui exemplu, aceasta masura de control foloseste ca actiuni complementare : utilizarea vocilor sau viziuni “supranaturale”.

– atacul prin jocul hazardului (se utilizeaza intamplari si evenimente “create”, aparent intamplator, fara nici o legatura, pentru a se sugera conexiuni ilogice, cu scop de innebunire). Este o masura de joc psihologic, caracteristica serviciilor secrete de spionaj. Este o actiune complexa, deoarece necesita regizarea mai multor actiuni/evenimente aparent intamplatoare, carora se doreste sugerar o conexiune ilogica, de orden supranatural. Un simple exemplu, de manipulare semantica utilizat in lume este legat de evenimentele teroriste : 11 septembrie (New Cork), 11 martie (Madrid), 11 iulie (Bombay). Iata asadar cum cineva se joaca cu acest numar 11. In kabbala mondiala oculta, acest numar este primul Numar Maestru. Simbolizeaza si mari schimbari sociale prin forta, cunostinte superioare care nu sunt la indemana oricui. Iata asadar cum se incearca introduce in subconstientul colectiv uman astfel de sensuri semantice oculte. Vreau sa atrag atentia ca astfel de jocuri ale hazardului introduc conexiunile ilogice in subconstient, nu in constient, asigurand un bagaj informational usor de manipulat apoi prin hipnoza, iradiere mentala sau psihotronica.

Contracararea metodelor de control

Controlul mintii este strans legat de partea afectiv-emotionala a individului. Sensibilitatea acestuia asigura succesul majoritatii metodelor de control.

Inainte de a prezenta cateva din masurile de contraatac la metodele de control, consider ca este important sa specific ceva : “Mintea e strans legata de trup. Sanatatea psihica e influentata de sanatatea fízica si invers.”

– sanatatea trupului – alimentatia, sportul si lipsa oricarei boli, asigura un trup puternic si sanatos. Un trup sanatos, inseamna si o minte sanatoasa.
– intarirea personalitatii prin eliminarea defectelor si complexelor – multe din manipulari utilizeaza ca suport defectele umane si complexele. Sfatul este eliminarea acestora.
– lipsa consumului de alcool, droguri.
– lipsa exacerbarii tendintelor sexuale
– un sistem de conceptii realist. Ancorarea in realitate este foarte importanta. 90% din metodele de control si manipulare mentala utilizeaza deconectarea subiectului de la realitate, prin crearea unui univers iluzioriu favorabil manipulatorului.
– gandirea este unul dintre cele mai puternice si mai complexe arme spirituale. Ingrijirea ei este esentiala unei personalitati puternice.
– eliminarea unor sisteme inchise de gandire sau dogmatice (de regula sisteme filosofico-religioase)
– o atitudine activa este mult mai eficienta decat o atitudine meditativa
– o atitudinea sanatoasa, rezervata, curioasa in intalnirea unor evenimente paranormale. Acestea au tendinta de a “soca” subiectul si astfel sa il influenteze extrem de usor. Construirea unei atitudini constructive, stiintifice in a privi aceste fenomene ajuta mult in contracararea metodelor de control
– eliminarea FRICII. Este o masura extrem de importante, deoarece prin aceasta se introduce multe mesaje subliminale in subconstientul uman.

Mintea umana are sisteme de aparare. O structura mentala extrem de eficienta. Si totusi metodele perverse utilizate sunt extrem de penetrante. Afectarea stabilitatii mintale, caci de asta este vorba, intrucat controlul mintii necesita implicit o instabilitate mintala, se face prin ruperea legaturii dintre creier si realitate. In mod spectacular, mintea umana are un simt al realitatii. Introducerea unor scheme de gandire iluzorii, virtuale, false privind realitate poate provoca daune puternice in stabilitatea mintala. http://alianta-anti-nwo.blogspot.ro/ Control mental: agenda Illuminati, promovata in desenele animate ale anilor ’80
Un serial foarte popular in randul copiilor, difuzat in anii ’80, si care a marcat o intreaga generatie de tineri , baieti in special, numit G.I.JOE.

Trecand in revista acum, dupa 20 ani aceasta poveste, ramanem uimiti despre cum scenariile din acest serial se intampla in zilele noastre, revelandu-se ca parti vitale ale agendei Noii Ordini Mondiale:
-omul rau, Cobra, „the bad guy”, este teroristul fara scrupule, care face lucruri dubioase si cauta dominatia lumii
Cobra indreptand aratatorul spre ceva, amenintator

– omul bun, personajul pozitiv princpipal al serialului, este GI JOE, numele de cod pt Special Mission , un grup de elita al SUA, bine antrenati, care au ca scop apararea libertatilor umane, si care lupta impotriva organizatiei teroriste Cobra.
mustata ii asigura o buna credibilitate

-serialul promoveaza o agenda de promovare a complexului militar-industrial american.
-baietii rai sunt sponsorizati de o organizatie cu lideri reptilieni (vezi David Icke), care-si urzesc planurile din locuri departe de granitele nationale, in Templele Cobra, situate in locuri ca Insula Pastelui sau baze subterane din China. Organizatia Cobra are toate caracteristicile unei organizatii elitiste oculte, adica ceea ce numimi azi Illuminati.

Cobra creand Piramida Intunericului, pentru a tine populatia in sclavie
-simbolistica, imaginile din templele lor sunt si mai elocvente, semanand pana la identificare cu: piramida oculta a Iluminatilor, Ochiul atot-cuprinzator de pe piramida neterminata a Illuminati.

simbolul aratat in serial
simbolul Illuminati

– intr-un alt episod, Money to Burn, Cobra se adreseaza natiunii prin intermmediul TV, anuntand ca , pentru restructurarea economiei, se vor distruge toti banii de hartie, bani despre care guvernul i-a pacalit pe cetateni ca au valoare ( aspectele tratat in serial, in mod normal nu au cum sa se adreseze copiilor de pana la 12 ani, celor carora in mod normal le este adresat serialul animat):

“Attention citizens! Due to the financial irresponsibility and incompetence of your leaders, Cobra has found it necessary to restructure your nation’s economy. We have begun by eliminating the worthless green paper, which your government has deceived you into believing is valuable. Cobra will come to your rescue and, out of the ashes, will arise a NEW ORDER!”
femeie care se uita ingrijoarata cum banii ii sunt arsi de autoritati
Cobra prezinta noua moneda introdusa, care va fi distrubuita in schimbul aurului populatiei
seif plin cu aur obtinut de la naivi, in serialul animat

Deci aceeasi idee, Order ab Chaos, a Illuminati: oamenii implora conducerea sa impuna o Noua Ordine Mondiala, pentru a-i salva din haosul in care se afla.
Apoi, Cobra anunta ca a introdus o noua moneda, care va fi distribuita cetatenilor in schimbul bunurilor acestora, in special aur !!
(acelasi fenomen il intalnim azi, cand pe toate caile publicitare, in Vest, se promoveaza programe „Cash for Gold”, adica primesti bani bunni daca renunti la aur si alte obiecte de valoare)
programele acutale publicitare care indeamna la vanzarea aurului

Tot in serial sunt amplu dezvoltate diverse aspecte ca:
-celebritati mind controlled / controlate mental prin hipnoza si alte mijloace, pentru promovarea anumitor idei in mass-media, in sensul abaterii atentiei publicului de la ceea ce se intampla (se stie foarte bine despre programele MK Ultra ale CIA care au urmarit aceste scopuri)
dansatorare care creeaza imaginea de „cool” organizatiei Cobra si ideilor lor
paralela: Beyonce dansand alaturi de „politisti”, pentru a crea imaginea de „cool” politistilor care reprima manifestatiile
hipnotizarea vedetelor pentru a respecta ordinele

paralela: Megan Fox intr-o sedinta fotot ce prezinta tema mind-control

-civili mind controlled/ controlati mental (rapiti in prealabil) si folositi in misiuni militare ultra-secrete (din nou paralela cu Project Monarch si alte operatiuni secrete ale CIA de programare psihica prin inducerea hipnozei asupra victimelor si implantarea ideilor si scopurilor dorite de conducatorii experimentelor), etc.
civili mind-controlled in detentie intr-o inchisoare ultra-tehnologizata.http://originar.blogspot.ro/2010/12/controlul-mental-al-populatiei-exemplu.html Cuvintele puse in muzica sunt singurul lucru de pe pamant care iti activeaza emisfera cerebrala stanga(intelectul) si emisfera cerebrala dreapta (emotiile) simultan” !!! Emotiile sunt captate de ritm,iar cuvintele iti intra in suflet fara ca tu sa sti asta. Acum ne este usor sa intelegem ce a vrut sa spuna Tu Pac afirmantd urmatoarele: “Nu te lasa pacalit de ritm,ci fi atent la ceea ce spun versurile – Intreaba-te daca acele versuri te reprezinta cu adevarat” Noi invatam prin muzica mult mai usor,de aceea s-au creat acele cantece pentru copii in care sunt rostite literele alfabetului. Aceeasi metoda este folosita si de “Cei din Umbra” pentru a controla masele de oameni prin intermediul industriei de divertisment !!! Aceasta metoda nu este rea,ci mai degraba aceasta poate fi folosita intr-un mod pozitiv sau negativ.
Michael Jackson: “In orice tip de creatie,creezi ceea ce este in interiorul tau,ceea ce te influenteaza la nivel de subconstient”. Cred ca aceasta fraza spune totul despre influenta industriei de divertisment asupra tinerilor. Din pacate,industria de divertisment indeamna tinerii sa urmeze niste modele care nu sunt utile pentru evolutia lor spirituala,ci chiar din contra acestea ii indobitocesc. Video –http://youtu.be/gvvz0wssS-E “Din cele mai vechi timpuri, oamenilori din Egypt li s-au dat Idoli la care sa se inchine ,in timp ce inteleptii au inteles fortele nevazute reprezentate de acei Idoli. In lumea de azi se intampla acelasi lucru – Pentru public starurile Hollywood sunt idolatrizate, adorate si celebrate, cu toate ca sub masca halucinogena a mass mediei avem de a face cu programul sofisticat de control mental – Mk-Ultra, si folosirea Magiei Negre pentru dominarea si controlul total asupra lumii.
Tot showbizul, filmele, reclamele, moda, cartile, arhitectura (geometrie sacra), siglele marilor corporatii, absolut tot ceea ce ne inconjoara e impanzit de simbolurile “Iluminatilor” pentru a manipula energiile si a deschide in permanenta porti stelare catre alte dimensiuni in anumite puncte (unde se formeaza vortexuri de energie) pentru a permite entitatilor negative sa intre in aceasta dimensiune in care traim noi – de aici ritualurile magice si sataniste ale masonilor care intotdeauna se desfasoara pe acea “tabla de sah”…bscap0229
Podeaua -Modelul Masonic ( “Tabla De Sah” ) Este Simbolul Pentru Traveresarea In Alte Dimensiuni. ( In filmul masonic Matrix – Neo nu poate parasi lumea lui pentru al vizita pe Morpheus doar daca traverseaza Modelul alb/negru masonic – “Tabla De Sah” , Doar atunci “Usile” se deschid” – Acesta Este Modul De “Transportare”) . Binenteles ca Aceasta este doar reprezentarea simbolica pentru traversarea in alte dimeniuni, Ritualurile Fac Ca “Usile” Sa Se Deschida.bscap0223bscap0215
Acelasi Simbol – Modelul Masonic ( tabla de sah ) Al Intalnim La Vehicolul De Transport -”Te-ai Prins ?”
Toate Ritualurile Masonice Trebuie Sa Se Desfasoare Doar Pe “Podeaua De Sah” . De-a lungul secolelor , Illuminati Au Venerat cu Succes si “Binecuvantat” Demoni Pe “Podeaua De Sah”.
Reprezentarea lui Dumnezeu cu un singur ochi este de natura oculta şi asi are rădăcinile sale în simbolismu egiptean – Ochiul lui Ra ( de asemenea Horus )
horus_1
Masonii venereaza principiul masculin, ratiunea-emisfera cerebrala stanga, materialismul, ego-ul-Diavolul – societatea patriarhala.. Asta indica faptul ca masonii urasc principiul feminin-emisfera cerebrala dreapta- spiritualitatea- Creativitatea-intuitia-, ( masonii venereaza intelectul-ratiunea in detrimentul creativitatii-spiritualitatii ). Asta nu inseamna ca ratiunea este ceva rau. Ratiunea venerata de masoni este una deformata. . Echilibrul ( unirea ) dintre ratiune si intuitie / masculin si feminin este reprezentat de pilonul dn mijloc care semnifica realizarea sinelui, Iluminare. ( scara lui Iacob este doar o reprezentare simbolica, pe care am s-o dezvalui pe parcursul acestei pagini )
Masonii – “Illuminati” ascund adevarata cunoastere departe de masele de oameni. Cei doi stalpi din inmagine de mai sus reprezinta ce doi stalpi de la intrare in templul lui Solomion, a căror denumire începea cu litera iod, amintind de simbolismul falic, respectiv cu litera beth, a doua literă a alfabetului ebraic, reprezentând principiul feminin. Denumirea lor este Jakin (Iakin) şi Boaz. Ele reprezintă, de asemenea, principiul activ (masculin) şi pe cel pasiv (feminin).
În religia egipteană regăsim aceleaşi două principii, sub denumirile de Osiris şi Isis. Egiptul Antic condus de societatea matriarhala nu insemna opusul societatii patriarhale, ci echilibrul dintre masculin si feminin.
Bineinteles, mai sunt si vedete care stiu prea bine la ce se inhama si o fac cu buna stiinta, precum: Madonna, Britney Spears, Mel Gibson (care prin filmul “The passion of Christ” reuseste sa manipuleze psihicul oamenilor pt ca ei sa-l accepte pe anticrist drept Iisus…de aceea in a doua parte a filmului Iisus apare mai mult cu un singur ochi – in Coran se spune ca anticristul are un singur ochi sau are o problema cu un ochi si ca acesta este semnul prin care credinciosii il pot deosebi de adevaratul Iisus – de vazut simbolul acela cu un singur ochi, – Rihanna apare in noul ei look cu un singur ochi la vedere, etc, exemplele sunt multiple si sunt peste tot – …sigla casei de productie a lui Gibson e foarte sugestiva, cu un singur ochi…et
Exemple sunt Multe -Apar sin ce in ce mai multe celebritati, chiar si in showbizul nostru, care promoveaza materialismul, lacomia si indiferenta . Se face tot posibilul sa se starpeasca orice forma de originalitate si creativitate care incurajeaza adevaratele valori. ( iubire, pace, intelegere, spiritualitate…)
Simbolul piramida si ochiulatot-vazator pe bancnota de 1 dolar
1_illuminati
BANUL -OCHIUL DRACULUI
All-Seeing_Eye_Unfinished_Pyramid
In Era pre-crestina, au existat cateva culte cu o putere incredibila. Cele mai remarcabile sunt Cultul Stelar, Solar, Saturnian, Lunar Si Al Ciupercii. E simplu de vazut ca adoratorii Domnului( Zeului ) Lunar fac parte din cultul lunar.Adorarea Zeului Soarelui era reprezentativa pentru Cultul Solar. Cultul Saturnian, format din Fenicieni si Canaaniti il venerau pe zeul El, sau Ely. Exodul Evreilor din Egypt prezentat in Biblie arata ca acestia au intrat in Canaan si au unificat cultul Lunar cu cel al lui Isis, cultul Solar al lui Ra si Cultul Saturnian Al Lui El, forman Isis-Ra-El.
Vechea mitologie si cult israelite, adorarea lui Yahweh,legendele patriarhale, sederea in Egipt ,si altele, isi au radaxiniile in religia ciupercii sacre, dezvoltata din fertilitatea fundamentala a filozofiei Orientului Apropiat antic.
Miter Evreiesc ,Turbanele Musulmane si beretele militare sunt derivate ale simbolului cultului Ciupercii. Unul din primele si cele mai proeminente a fost cultul Stellar. Si desi multe din acetse culte antice au fost create in scopuri samanice si erau legate de Pamant, unele au fost preluate, totusi, cu intentii diferite. Asa cum v-ati imagina, in orice institutie a puterii culte mai mici s-au format in sanul celor principale pentru adorarea zeitatilor individuale. Cultul lui Mithras si cultul lui Dionysos sunt doua astfel de exemple. Boneta mitraica sau frigiana se poate vedea si astazi pe simbolul efigiei libertatii de pe bancnota de 1 dolar pe insemnele militare ale multor tari, pe reversul drapelului Paraguay-ului, pe sigiliul Senatului american, si chiar in sarbatoarea cultului solar pe care noi o numim Craciun.
In cultul lui Dionysos, erau celebrate multe festivaluri, cum ar fi Marele Dionysia, celebrat la Atena cu ocazia echinoctiului de primavara. Cel mai important eveniment al acestui festival era concursul Thaimela unde poetii, muzivienii si animatorii dadeau reprezentatii intr-un teatru in aer liber. Muzicienii nu trebuiau sa plateasca taxe, iar membrii bresei artistice nu trebuiau sa ia parte la chestiunile militare. Cultul lui Dionysos rezista si astazi, ca parte a industriei de divertisment. ( Hollywood )
Aceste culte exista inca in multe pozitii importante ale puterii din intreaga lume civilizata. Totusi cele mai importante functii ale acestor gtupuri urmaresc sa plasmuiasca consimtamantul si complicitatea oamenilor.
Ceva ce trebuie sa sti despre celebritatile de la Hollywood. Video – http://youtu.be/ixLLF2TD9FgSursa – http://revolutiaiubirii.wordpress.com/j-celebritati-illuminati/ Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt, care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt . Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci antimonarhici) și pro-feminini, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. Membrii organizației Iluminati promiteau ascultare față de superiorii lor, și au fost împărțiți în trei clase principale, fiecare cu diferite grade. Ordinul a avut ramuri în mai multe țări de pe continental european. Weishaupt a modelat grupul său spre extinderea în francmasonerie, și multe filiale Illuminati au adus membri din loji masonice existente.Se pare ca aceasta organizatie secreta de tip masonic a supravietuit pana azi si că evenimentele din lume sunt controlate și manipulate de ei. Pe lângă organizația secretă și întunecată, diverse grupări frățești afirmă a fi „succesorii” Iluminaților bavarezi și au folosit deschis numele „Illuminati” în înființarea riturilor proprii in cadrul carora se petrec sedinte si ritualuri salbatice in care este adulat si preamarit Marele Arhitect adica Satan sau Lucifer in conceptia lor. Printre membrii de seama ai acestei organizatii se numara familia Bush,Barack Obama,familia Rothschild,David Rockefeller,Zbigniev Brzezinschi,George Soros , alti bancheri si corporatisti,oameni cu influenta si bani.
Aceasta organizatie satanica isi propune sa stapaneasca si sa controleze intreaga lume intentionand formarea unui guvern mondial cu un conducator unic Marele Arhitect al Universului cum ii spun ei ,sub numele de Noua Ordine Mondiala in care omul simplu joaca rolul unui sclav,fara drepturi si care este controlat si manipulat in permanenta,pus sa munceasca si sa trudeasca pentru bunastarea acestor hiene.Acest lucru se va realiza prin control bancar si economic prin indatorarea tuturor tarilor cu ajutorul instrumentelor pe care le-au creat in acest scop,FMI si Banca Mondiala dar si cu ajutorul clasei politice corupte care este instalata la puterea statelor si prin care isi ating cu usurinta scopurile. Pe langa aceste actiuni de robire economica a statelor si implicit a populatiilor acestora, Illuminati a inceput un adevarat razboi de control mintal si de manipulare prin perceptie vizuala si auditiva a omului si in special a tinerilor aflati la varstele marilor intrebari si descoperiri ale vietii. Conceptul acestora este ca lastarul uscat de tanar nu va ajunce pom,adica tanarul sa fie viciat prin promovarea si acceptarea,,modelelor”in muzica,film ,teatru,arta.Poate va intrebati cum poate fi facut acest lucru !! De-a lungul vremii Illuminati a promovat prin control mental datorita setei de success si bani cultivate de acestia cu abilitate, mai multi tineri si tinere cu un caracter si psihic labil si inferior cu probleme in familie si in societate, care s-au remarcat oarecum in muzica,film ,teatru ,arta pentru a transmite fanilor lor prin mesaje subliminale de tip si cu caracter satanist ,violenta, pornografie, consum de alcool si droguri,homosexualitate .Avem multe exemple mai ales in muzica si film in care, mai multe tinere din copii inocenti s-au transformat in dive sexy care transmit prin muzica si filmele lor aceste vicii periculoase pentru viata in special.Amintim aici pe Lady Gaga,Rihanna,Beyonce, dar si Miley Cyrus,Selena Gomez si tinerii Justin Biber sau Jay Z doar cateva exemple care prin muzica ,gesturi ,mimica, imbracaminte,adica tot ce poate fi copiat si perceput auditiv sau vizual contribuie la denaturarea tinerilor si la generarea de asa zisele ,,clone” in randul acestora. Cu ajutorul tehnicii audio si video precum televizorul,radioul,internetul dar si a mass-media,iluminatii controleaza practic, in scopurile urmarite de ei , mintea umana prin difuzarea in mod obsesiv a videoclipurilor,fotografiilor,filmuletelor si filmelor in care violenta,alcoolul,drogurile, satanismul si pornografia sunt intotdeauna prezente, impanzind strategic cu aceste vicii siteurile de orice natura ( muzica,sport,stiri ),acestea gasind aproape intotdeauna receptivitate in randul tinerilor in viata de zi cu zi .Se stie foarte bine ca mintea umana se comporta ca un receptor,in acest sens un rol major avandu-l perceptia vizuala si auditiva care inregistreaza aproape involuntar orice influenta exterioara indusa sau transmisa, ceva de genul transmitator-receptor.In Romania,spre exemplu, s-a constatat cu ingrijorare o escaladare a violentei in scoli si se tot cauta pe la talk-showuri regizate prin care mass-media romaneasca vanduta masoneriei contribuie la promovarea acestui satanism obscur, vinovatii care sunt oricine, dar nu se pronunta niciodata adevarata sursa – aceasta organizatie criminala Illuminati. E adevarat ca si familia are un rol important in limitarea pe cat posibil a accesului tanarului la aceste surse,care este aproape imposibila, dar in special in educarea lui tocmai in acest context negativ adica aratandu-i efectul nociv pe care il au aceste vicii in viata lui ,in desfasurarea si organizarea ulterioara a carierei si a familiei sale cultivandu-i in suflet credinta,iubirea punandu-i in fata balanta Binelui si a Raului dar mai ales acordandu-i acestuia sprijinul necesar pentru a cunoaste si a depista aceste surse prin care ii este administrata aceasta otrava perfida care il indeparteaza incet dar sigur de conditia de om,il distruge ca individ si in unele cazuri chiar ii aduce moartea mult prea devreme. Se spune ca singura arma impotriva acestor indivizi demonizati este credinta adevarata care ii permite omului sa dobandeasca gandirea libera , sa constientizeze si sa elimine ,, sursa “ care il indoctrineaza,il manipuleaza si il leaga cu lantul acestor vicii .http://miscareaderezistentasfvasilecelmare.blogspot.ro/2012/06/illuminati-control-mental-manipulare.html Moto: „Dacă lumea ar putea privi cu adevărat
şi ar putea vedea ce este în spatele imaginii lui Walt Disney
l-ar distruge, l-ar bate şi l-ar târî pe străzi. Asta ar face lumea dacă
ar cunoaşte scopul principal al lui Disney.” – declaraţie a unui maestru mason „iluminat”

Regatul magic al lui Walt Disney, celebrul producător de desene animate, a devenit o instituţie americană care influenţează oamenii din întreaga lume şi îşi pune amprenta asupra vieţilor lor, din leagăn până în mormânt. Dincolo de grandoarea aparentă a lui Disney şi a creaţiilor sale se ascund cele mai groteşti aspecte de ocultism negru pe care le-a văzut lumea până acum.

Cine a fost cu adevărat Walt Disney?

Admirat pe întreg globul, ipostaziat de biografia sa oficială într-un om de o moralitate ireproşabilă, „născut pentru a face lumea să viseze”, Walt Diseny este inventatorul şi cel mai mare producător de desene animate, creatorul Imperiului Disney, care a revoluţionat cea de-a şaptea artă şi industria turismului. Redutabil om de afaceri, „magnatul divertismentului”, a făcut din compania sa un gigant mondial, iar din numele Disney marca de elită a industriei divertismentului şi cea mai respectată marcă din SUA (conform unui sondaj de opinie recent). În 43 de ani de carieră, a produs peste 600 de filme şi desene animate. A primit 950 de premii şi titluri onorifice şi este deţinătorul a 26 de premii Oscar.
Câţi cunosc oare şi faptul că Walt Disney era francmason în Ordinul DeMolay, iar semnătura sa conţinea ocultată cifra 666 ? Că a lucrat mulţi ani ca agent FBI sub acoperire? Sau că a fost acuzat că ar fi pedofil? Vă prezentăm mai pe larg câteva date din bibliografia sa oficială. Walter Elias Disney (5 decembrie 1901 – 15 decembrie 1966) a fost regizor, producător, animator, scenarist şi antreprenor american. Cofondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuţi producători de film din lume. Compania sa, cunoscută acum sub numele de Disney sau The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari şi este cotată ca fiind a 48-a companie în topul celor mai mari 500 de companii din lume. Disney deţine la ora actuală cinci studiouri cinematografice, nouă canale de televiziune, inclusiv ABC, 21 posturi de radio, şapte cotidiene, câteva edituri, zeci de hoteluri, câteva aeroporturi şi un lanţ de parcuri de distracţii gigant. Este una din cele mai mari companii de producţie de la Hollywood. Disney a achiziţionat şi studiourile Pixar, astfel luând naştere cel mai mare studio de animaţie din lume, Disney/Pixar.

Disney şi echipa sa au creat filme celebre precum: „Albă ca Zăpada”, „Cartea Junglei”, „Pisicile aristocrate”, „Frumoasa şi bestia”, „Pinochio”, „Fantasia”, „Dumbo”, „Bambi”, „Alice în Ţara Minunilor”, „Peter Pan”, „Cenuşăreasa”, „Doamna şi vagabondul”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „101 dalmaţieni”, „Regele leu,” „Mary Poppins”, „Insula comorii”, „20.000 de leghe sub mări” etc, şi unele din cele mai cunoscute personaje: Mickey Mouse, Pluto, Goofy, Donald, Tom şi Jerry, Tweety etc. Producţii recente de succes ale studiourilor Disney sunt: „Toy Story”, „Compania monştrilor”, „În căutarea lui Nemo”, „Incredibilii”, „Bolt” şi „WALL-E”.

Haideţi să vedem mai de aproape cine a fost cu adevărat Walt Disney. Christopher Finch scrie în cartea sa „Art of Walt Disney: From Mickey Mouse to the Magic Kingdoms” – „Arta lui Walt Disney: de la Mikey Mouse la Regatul Magic”: „prin definiţie, figurile publice sunt cunoscute tuturor; totuşi chiar şi după discuţiile cu unii dintre cei mai apropiaţi asociaţi ai lui Disney este imposibil să sărim peste concluzia că de fapt nimeni nu l-a cunoscut cu adevărat. Mereu au existat aspecte ale personalităţii sale, care rămâneau ascunse.” Mulţi dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape s-au plâns că acesta era „arogant şi refractar“. Finch nu este singurul autor care a vrut să îi avertizeze pe cititori că imaginea oficială a lui Disney este falsă. De asemenea şi Leonard Mosley, unul dintre biografii lui Walt Disney scria în „Disney’s World” – „Lumea lui Disney”: „Împărtăşesc şi eu admiraţia generală faţă de un om ale cărui creaţii cinematografice au fost mereu atât de inspirate şi spirituale, dar diferenţa dintre mine şi cei care îl idolatrizează, negăsindu-i nicio greşeală, este că eu îmi doresc să cunosc faptele, oricât de fantastice ar părea la prima vedere, deoarece ştiu că foarte mult din adevăratul Walt Disney a fost ascuns, în mod intenţionat. Caracterul acestui om avea mari lipsuri.”

Ce se ascunde în spatele imaginilor perfecte

Cum a reuşit Walt Disney să-şi construiască imaginea de om cu o moralitate ireproşabilă? În timp ce Hollywood-ul era frământat de scandaluri, în compania fondată de Walt Disney erau aplicate standarde stricte. În anii ’30, Disney avea un cod al uniformei, care le cerea bărbaţilor să poarte cravată, iar femeilor fuste de culoare închisă. Dacă vreun bărbat se uita provocator la o femeie la studiourile Walt Disney, risca să fie dat afară imediat. În anii ’50, dacă vreun angajat era auzit spunând nu contează ce fel de înjurătură era concediat instantaneu, indiferent cine era. Disney nu le permitea angajaţilor săi de sex masculin să aibă păr pe faţă, deşi el însuşi purta mustaţă. Nu era admis să existe alcool în cadrul studiourilor, deşi el însuşi consuma o cantitate foarte mare în biroul său. La început, Walt nu le permitea artiştilor săi să deseneze personaje nud. Aceste reguli stricte nu izvorau dintr-o adevărată convingere morală, ci din necesitatea de a se asigura că reputaţia Disney rămâne nepătată.

Astfel de reguli morale stricte sunt paravanul pentru a ascunde multe, de la un puternic sentiment de vinovăţie, până la ritualuri satanice. De exemplu, Hitler se spăla obsesiv pe mâini de mai multe ori pe zi. Şi despre Disney se povesteşte că se spăla pe mâini de mai multe ori pe oră, în fiecare oră. Walt Disney făcea eforturi mari pentru a menţine o imagine nealterată asupra afacerii sale. De exemplu, el a scris o reclamaţie foarte vehementă atunci când un personaj din desenele sale animate a apărut într-o reclamă la bere. La fel ca şi în cazul lui Billy Graham (cel mai renumit predicator baptist american din prima perioadă a secolului XX, mason de gradul 33), „iluminaţii” şi-au oferit toată susţinerea pentru promovarea lui Walt Disney.

Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanţă din Palm Springs obişnuia să joace golf împreună cu Ed Sullivan şi Bob Hope, ambii masoni de grad înalt. Dacă Disney era atât de nepătat şi bine intenţionat, cum de avea astfel de prieteni apropiaţi?

Alt prieten apropiat al său era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt şi proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI şi ambii erau implicaţi în abuzuri făcute asupra „sclavilor” controlaţi mental.

Walt a susţinut mereu, plin de generozitate, campaniile politice ale lui Reagan, iar acesta din urmă i-a oferit favoruri politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al Californiei. Ronald Reagan şi prezentatorul TV, „iluminatul” Art Linkletter, l-au susţinut foarte mult în public pe Disney. Printre ocultiştii faimoşi care au susţinut industria Disney pe parcursul timpului se numără: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra şi familia Clinton. Uriaşul parc de distracţii construit de Disney, Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toţi preşedinţii americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr., împăratul Akihito al Japoniei, toţi regii „iluminaţi” ai Danemarcei şi ai Belgiei, cel de-al treilea preşedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, şahul Iranului – Mohamed Reza Pahlavi.

Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoaştere de la multe organizaţii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi loja masonică B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”; Camera de Comerţ i-a dăruit în anul 1936 premiul anual „Tânăr remarcabil”; instituţiile Yale şi Harvard i-au dat medalii de onoare. „Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensă asupra oricui insinua măcar că Walt Disney nu ar fi arhetipul perfecţiunii binevoitoare şi al moralităţii ideale,” declară Leonard Mosley în cartea sa „Disney’s World”.

„În spatele faţadei plăcute a lui Disney se găsesc producţii de filme hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime), prostituţie, controlul minţii precum şi atragerea mai multor generaţii de oameni către practicile de vrăjitorie”, susţine Fritz Springmeier în cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni nu a mai vândut ocultismul negru şi vrăjitoria aşa cum au făcut-o fraţii Disney. Film după film, acestea au fost aduse în atenţia publicului sub masca aşa-zisei distracţii. De exemplu, „Întoarcerea de pe muntele vrăjitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovări făcute vreodată vrăjitoriei.

Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultişti care a introdus în lume multă oroare ocultă prin cărţile şi scenariile pe care le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney şi a fost vocea lui Ratigan din „Marele şoricel detectiv”.

În ce priveşte filmele pentru adulţi, la un moment dat Disney a rămas dator sindicatelor. Pentru a putea plăti datoria, a început în secret să producă o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirmă că directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate create pentru a ascunde producţia de filme pentru adulţi aparţinând lui Disney”.

Walt Disney şi guvernul SUA

Înaintea celui de-al doilea război mondial, FBI şi CIA l-au recrutat pe Walt Disney ca informator. Documentele obţinute recent din arhivele FBI arată clar că Walt Disney a fost agent informator plătit al FBI-ului. Aceleaşi documente secrete dezvăluie faptul că Walt Disney a fost mai târziu promovat într-o funcţie importantă şi alţii îi raportau lui. Şi scriitorul Marc Eliot susţine că, în 1940, şeful FBI din acea vreme, John Edgar Hoover, i-a propus lui Walt Disney să devină informator al serviciilor americane de informaţii interne al SUA. Eliot povesteşte că Disney era un conservator notoriu şi avea slăbiciune pentru tot ceea ce era american. Cu toate acestea, despre Disney se vehiculau şi anumite zvonuri cum că acesta era informator dublu, servindu-i şi pe sovietici.

Walt nu a avut nicio remuşcare să participe la „vânătoarea de vrăjitoare” declanşată în vremea aceea în citadela filmului împotriva acelora care simpatizau cu comunismul. Aceasta a pus pe jar Comisia pentru Activităţi Antiamericane a Congresului, printr-o interminabilă perindare de martori „prietenoşi” care şi-au denunţat prietenii, acuzându-i de comunism şi antiamericanism şi ruinându-le cariera.

Colaborarea cu FBI i-a servit lui Disney pentru a-şi controla personalul de desenatori cu înclinaţie spre grevă, nemulţumiţi de locul de muncă şi având tendinţa de a se înscrie în sindicat pentru a protesta faţă de salariile mizere oferite de patron. Unul dintre desenatori, care s-a confruntat cu represalii pentru că a participat la o grevă în 1941, a mărturisit că „Disney a refuzat să recunoască talentul desenatorilor săi care au lucrat ore în şir în laboratoarele sale la preţuri scăzute şi care au rămas nişte iluştri anonimi.”

În 1993, atunci când a apărut ştirea că Disney a lucrat ca agent secret pentru FBI, fostul şef al CIA, William Hedcock Webster, a contribuit alături de familia lui Disney la acoperirea acestui scandal. Webster a apărut la TV şi a spus că Walt nu a avut niciodată legătură cu FBI-ul. Unul dintre multele cazuri scandaloase în care era implicat Walt era acela al unei fetiţe de şase ani, Rose Marie Riddle, care fusese abuzată sexual şi dispăruse în 1961. Conform documentelor din arhivele FBI, agentul FBI W. G. Simon fusese cel care se întâlnise cu Walt pentru a discuta despre acest caz. Acelaşi Simon este una dintre persoanele care au declarat mincinos pentru public cum că Disney nu ar fi fost niciodată agent FBI. Ne întrebăm de ce este atât de important pentru FBI şi CIA să ascundă faptul că Walt Disney a fost agent FBI?

Un alt fapt divers interesant este că de-a lungul timpului Disney a folosit în mod repetat metode nu tocmai cinstite, dar sigure, de a obţine proprietăţi în teren. Acesta se înţelegea cu oficialii guvernamentali şi bancherii locali pentru ca familia sa, directorii Disney şi acţionarii Disney împreună cu familiile lor să reuşească să cumpere proprietăţile dorite pe care, după o anumită perioadă de timp, aceştia le vărsau în contul corporaţiei. Un exemplu ar fi Parcul de Istorie Americană din Virginia, din care Disney deţine 1800 de acri (peste 7284,42 hectare).

Mesaje subliminale sexuale în producţiile Disney

Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.

În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.

Chiar şi preotul care oficiază o nuntă în desenul animat intră la un moment dat în erecţie.

În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenţi dezbrăcaţi-vă”.

Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se converteşte la creştinism.

Filmul animat ,,Lion King”– „Regele leu” conţine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi). Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.

Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi găsite şi în „Frumoasa şi bestia”.

„Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se numeşte Demona.

În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. d În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze „frumoasa lume a homosexualităţii”.

În ziua de azi, Disney promovează întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali să îi portretizeze pe Mickey Mouse şi Donald Duck ca iubiţi homosexuali, iar pe Minnie Mouse şi Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins serviciile de sănătate de care beneficiază angajaţii homosexuali ai companiei care „trăiesc” împreună. Această politică nu se aplică însă şi cuplurilor heterosexuale. Preşedintele Disney, Michael Eisner a declarat că circa 40% din cei 63.000 de angajaţi ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care deţine 60% din acţiunile Disney, şi-a părăsit soţia şi s-a căsătorit cu un bărbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida.

Filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney – mari amăgiri ale „iluminaţilor”

Prietenul lui Walt Disney, masonul H. G. Wells afirmă în cartea sa „A Modern Utopia” – „Utopia modernă” că vor fi multe „show-uri şi distracţii” pentru oameni în Noua Ordine Mondială. Iată ce se scria despre Disney în „Anuarul Supravieţuirii Viitorului” din 1993, publicat de Societatea „Viitorului Lumii”: “Controlul asupra industriei de entertainment şi accesul neîngrădit la aceasta duce foarte uşor la manipularea populaţiei. America postmodernistă este un mare «circ» de distracţii şi de reclame, fiecare dintre ele cerşind cel puţin un moment din atenţia oamenilor. Lumea comerţului este hrana noastră, iar limbajul entertainment-ului este modalitatea obişnuită a discursurilor publice. Walt Disney World se întinde pe o distanţă de peste 11.000 de km pătraţi în mlaştina şi pădurile din centrul Floridei. Este cel mai important centru de distracţii din lume, fiind vizitat de peste 30 milioane de persoane anual. Putem vedea clar conceptul de «Ţara lui Oz» sau utopia ca afacere profitabilă.”

Disneyland şi Disneyworld sunt faimoase în lumea întreagă, ele fiind o adevărată „mândrie” a Americii. Primul parc de distracţii Disney, din seria care avea să revoluţioneze domeniul turismului, a fost înfiinţat în 1955, în California. Iată ce declara Disney atunci presei: „Disneyland reprezintă idealurile, visurile, eforturile care au stat la baza construirii Americii, dar asta nu înseamnă că nu poate fi şi un simbol universal.”

În cartea lor, „Deeper Insights into the Illuminati Formula”, Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler afirmă: „Se ştie, de asemenea, că Disneyland şi Disneyworld sunt centre deosebit de importante unde «iluminaţii» creează sclavi controlaţi mental. Disneyland este un loc unde se desfăşoară numeroase ritualuri satanice şi activităţi pornografice. În topul marilor amăgiri ale «iluminaţilor», filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney ocupă primele locuri. Aveau nevoie de un loc unde să vină oameni de pe tot globul pământesc, fără a se naşte niciun fel de suspiciuni; acest loc se dorea a fi acoperirea perfectă pentru multe din activităţile lor criminale.”

Tuneluri subterane în Disneyland

Un subiect de conversaţie al personalului din studiourile Disney era comportamentul ciudat al lui Walt. Acesta nu era de găsit până după-amiaza târziu, când ieşea din labirintul de tuneluri subterane, ce erau amplasate sub clădirile studiourilor. Explicaţia pe care el o dădea întotdeauna era aceea că discuta în fiecare zi, timp îndelungat, cu inginerii de la întreţinere.
Potrivit surselor din cadrul CIA, venite de la cei care se opun Noii Ordinii Mondiale, CIA a angajat în 1977 muncitori pentru a construi tuneluri subterane sub Disneyworld. Aceşti muncitori au fost condiţionaţi să ţină secretul şi nu au primit decât informaţii minime cu privire la motivul pentru care CIA se implică în construirea unui parc de distracţii. Sub Lacul Holden a fost construit un mare centru de programare mentală. Acesta se află la numai câţiva kilometri distanţă de Disneyworld. Deşi au fost luate măsuri foarte riguroase pentru a-l ascunde, în decursul timpului au fost intentate numeroase procese (federale şi statale) de către victimele care doreau să dezvăluie existenţa acestor tuneluri şi a centrului de programare. Din această cauză, până la urmă, tunelurile împreună cu centrul de programare mentală au fost închise, iar publicului i-au fost prezentate două tuneluri „noi”, unul pentru control tehnic şi celălalt pentru actori.

Parcurile Disney au angajat armate de spioni îmbrăcaţi ca şi turiştii, pentru a-şi spiona angajaţii. Mulţi angajaţi au vrut să facă publice măsurile de securitate mult prea exagerate, dar Disney a reuşit întotdeauna să oprească orice publicitate negativă.
O excepţie ar fi articolele publicate în numărul din 4 noiembrie ’96 în Registrul Nappa Valley sub titlul „Plângeri făcute împotriva Disneyland denunţă măsurile de securitate abuzive care domnesc în Regatul Magic”. Profesorul de drept din cadrul UCLA, David Sklansky, a spus cu privire la regulile Disney: „Una dintre problemele majore pe care le avem este că nu ştim ce fac ei cu adevărat – dacă se opresc vreodată din supravegherea şi interogarea personalului. Conducerea bineînţeles că nu se supune aceloraşi norme de control.”

Întregul sistem mondial s-a unit pentru a sprijini imaginea şi publicitatea lui Disney, cea dorită de francmasoni. Atunci când ceva ce toată lumea consideră a fi perfect legal si moral nu este atacat de sistemul mondial, aceasta ar trebui să îi facă pe oameni să îşi pună întrebări. Învăţământul la domiciliu şi alte activităţi cu scop benefic pentru copii au fost într-un mod malefic atacate şi ridiculizate de mass-media. De ce Disney a rămas totuşi neatins? Programul social America’s Most Wanted are un număr mare de documente despre copiii care au fost răpiţi în timp ce vizitau Parcurile de Distracţii Disney.

Programe de control mental

În 1955, Walt Disney a creat emisiunea Clubul Mickey Mouse, ce putea fi urmărită cinci zile pe săptămână, de obicei la ora la care copiii se întorceau de la şcoală. În această emisiune, 24 de copii îl însoţeau pe Mickey Mouse dansând, cântând şi jucându-se. Clubul lui Mickey Mouse adora acele pălăriuţe cu urechi de şoarece. Începând din anii ’50, aproape toţi copii care urmăreau emisiunea îşi doreau propriile lor „Urechi de şoarece” şi îşi doreau să devină un „Mouseketeer” adică un „muşchetar şoarece”.
Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler susţin în lucrarea lor „Deeper Insights into the Illuminati Formula” că, de fapt, Clubul Mickey Mouse este, pe lângă o emisiune la televizor, un program în care se aplică tehnici de control mental asupra copiilor.

„Printre celebrităţile care au fost programate mental în cadrul acestor grupuri de «mousketeers» se numără: Britney Spears, Lindsay Lohan, Justin Timberlake, Christina Aguilera. Aceştia, deşi prezentaţi de către mass-media drept staruri şi luaţi drept modele de comportament de către tineri, nu sunt decât nişte biete fiinţe umane care au devenit marionete fără voia lor şi care suferă cumplit căci nu au absolut deloc o viaţă a lor sau posibilitatea de a alege ce e bun sau rău. Un exemplu în această privinţă îl constituie încercarea lui Britney Spears de acum câţiva ani de a se revolta împotriva acestui control abuziv. Se spune că pe la 30 de ani, aceste victime pot avea tentative de a scăpa de sub programul impus până atunci. Toate ziarele de pe mapamond au prezentat ştirea cum că Britney «a luat-o razna», s-a tuns cheală în timp ce striga că vrea ca nimeni să nu o mai atingă. Apoi ea a fost internată într-o clinică de dezintoxicare, unde şi-a scris pe frunte numărul 666, afirmând că este Antichristul spunând că nu mai vrea să nască monştri. La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră în acelaşi program de control mental ca şi ea.

De îndată ce înţelegem modul de programare mentală, este suficient să ne uităm, de exemplu, la producţia TV «Aventuri în Ţara Minunilor», care este transmisă în fiecare dimineaţă, pentru a ne putea convinge de acţiunea criminală de «mind-control» a lui Disney. În doar câteva minute, într-o dimineaţă, am putut vedea un iepure alb «creând o lume în capul tău» cu un inel – citatul este exact cum era în show! – am privit-o pe Alice trecând prin oglinzi (simbolismul oglinzii este des folosit în tehnicile de mind-control), l-am privit pe Iepurele Alb (care nu este altcineva decât programatorul) citind dintr-o carte unei fetiţe, iar apoi am ascultat mesajul emisiunii: «Iepurele Alb este singura ta şansă!».
Multiplele alter-ego-uri ale sclavilor «iluminaţi», care sunt menite pentru spionaj, şantaj, seducţie, asasinare, sunt programate să trăiască într-o lume de fantezie, de miraj. Ei niciodată nu au priză pe realitatea înconjurătoare. O mare parte din acest tip de programare mentală se realizează la Disneyland,” susţine Fritz Springmeier.

Brice Taylor, una dintre victimele controlate mental, supravieţuitoare a programului MKULTRA, care a avut norocul să îşi recapete amintirile datorită unui accident de maşină şi a multor ani de şedinţe de psihoterapie povesteşte în cartea sa, „Thanks For the Memories” – „Mulţumesc pentru amintiri”, cum de multe ori a fost dusă la Disneyland. Tot ea afirmă că programatorii ei erau Bob Hope şi Henry Kissinger şi că pe parcursul a zeci de ani ea a fost folosită drept sclavă sexuală prezidenţială şi „computer personal”. Bob Hope împreună cu alţi masoni importanţi au participat la „Marea deschidere a Lumii Disney”, pe 29 octombrie 1971.

Warren Beatty a jucat împreună cu Madonna în filmul „Dick Tracy”, produs de studiourile Disney. Filmul Dick Tracy foloseşte culoarea într-un anumit mod specific tehnicilor de programare mentală prin culori. Anumiţi sclavi mentali complet „programaţi” au anumite programe, setate după acest film, pentru a găsi şi elimina ţinte (adică oameni). Sora lui Beatty este faimoasa Shirley MacLaine, care a fost folosită de către CIA drept sclav sexual. Numele său adoptiv MacLaine, presupus a fi numele de fată al mamei ei, nu este altceva decât un semn al oraşului McLain, acolo unde agenţii CIA au programat-o. Este o cunoştinţă apropiată a satanistului Stephen Nance.

Shirley Temple Black (Shirley „Templul Negru”) este faimoasa fetiţă care a jucat în producţiile cinematografice Disney. Ea a făcut parte din comitetul de directori al corporaţiei Disney între anii 1974-1975. Filmele ei au fost printre primele folosite ca tehnici de programare, la începutul anilor ‘40 şi ‘50. S-a căsătorit cu un personaj ce făcea parte din elita din San Francisco, pe nume Charles A. Black. Shirley a reprezentat SUA la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din 1969 şi a fost decorată cu Crucea de Malta. Shirley a arătat semne că ar putea fi unul dintre copiii „iluminaţi” controlaţi mental, care sunt „protejaţi şi susţinuţi” de elita mondială.

Interesul lui Walt Disney pentru copii nu era atât de altruist pe cât părea la prima vedere. Walt i-a instruit pe copii să îl numească „Unchiul Walt”. Cei care cunosc metodele de control a minţii ştiu că programatorii sunt numiţi în mod obişnuit cu apelativul „Unchiul” de către victimele lor.

În cartea sa „Hollywood Babylon 2”, Kenneth Anger, „naşul” cinematografiei experimentale de la Hollywod, scriitor şi magician negru, susţine că Disney era pedofil: „Angajaţii au spus că şeful lor, Walt Disney, se pare că s-a îndrăgostit de băiat

Această afirmaţie este totuşi demnă de luat în seamă…”. Faimosul actor copil Bobby Driscoll, care are propria sa „stea a faimei” pe celebrul bulevard din Hollywood este copilul de care era atras Walt. Acesta era un băieţel foarte talentat, frumuşel şi inteligent, care a jucat în cel puţin două filme faimoase a lui Disney „Cântecul Sudului” şi „Insula Comorilor”. De asemenea, vocea lui Bobby fusese folosită pentru Peter Pan, care era un alter-ego al său (tehnicile de mind-control sunt bazate pe fragmentarea personalităţii victimei). Oare Disney l-a ajutat sau a abuzat de acest copil? Dacă într-adevăr Disney era atât de „curat” şi atmosfera de la studiouri atât de minunată şi inocentă, iar acest mic actor avea toate şansele să reuşească în viaţă cu mult succes, de ce Bobby a devenit dependent de metamfetamină la numai 17 ani şi a murit apoi câţiva ani mai târziu? De ce talentul său recunoscut de toată lumea şi cariera sa începută de mic nu l-au condus la ceva pozitiv, la o viaţă plină de realizări şi împliniri?

Compania a avut în mod repetat probleme cu autorităţile, deoarece a angajat mai mulţi indivizi, cunoscând faptul că aceştia fuseseră condamnaţi pentru pedofilie. Numeroase cazuri de angajaţi ai parcurilor tematice Disney au fost subiectul unor arestări, chiar repetate, al căror motiv au fost atacurile de natură sexuală si pornografia infantilă. Chiar şi unul din vicepreşedinţii companiei, Patrick Naughton, a fost arestat în anul1999 de către FBI pentru tentativa de corupere a unei fetiţe de 13 ani. Toate aceste cazuri au fost bine ,,îngropate” de către reţeaua de ştiri ABC News, companie TV deţinută de Disney.

Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii

Fritz Springmeier este unul dintre cei mai bine informaţi oameni la ora actuală cu privire la liniile genealogice ale „iluminaţilor” şi tehnicile pe care „iluminaţii” le folosesc pentru a crea sclavi controlaţi mental. El a scris cărţi pe acest subiect, împreună cu fostul programator iluminat Cisco Wheeler, ce conţin detalii foarte riguroase şi sunt foarte exacte. El a ţinut o conferinţă despre „iluminaţi” în anul 1998 la Granada Forum, care a fost considerată cea mai bună şi exactă prezentare pe această temă.
Iată concluzia sa zguduitoare cu privire la Disney: „După îndelungi cercetări pe care le-am desfăşurat, nu mai există acum niciun dubiu pentru mine că Disney (atât personalitatea care a fost, împreună cu filmele şi parcurile de distracţii) a contribuit foarte mult la prăbuşirea Americii, dincolo de faţada bogat ornamentată şi colorată pe care o avea şi o are chiar şi în prezent. După ce am început să primesc rapoarte de la victimele asupra cărora «iluminaţii» şi-au aplicat tehnicile de control mental, cu privire la faptul că Walt Disney ar fi avut un rol important în programarea lor, am fost deschis către aceste relatări, dar în acelaşi timp mi-am propus să găsesc dovezi tangibile. Din punctul meu de vedere, Disney este unul dintre principalii responsabili de pervertirea Americii. Această expunere asupra lui Disney este fără îndoială una dintre cele mai obiective care au fost făcute până acum. Sunt sătul să aud cum îl prezintă creştinii din America pe Disney, ca fiind un model de sfinţenie. Deşi creştinii ar fi trebuit să îşi dea seama de adevăr, totuşi ei au fost înşelaţi de imensa mascaradă a lui Disney. Şi le servesc aproape zilnic copiilor lor o porţie considerabilă de ocultism şi vrăjitorie, deoarece au fost programaţi mental să îl considere pe Disney drept unul dintre cele mai bune produse ale Americii, drept împlinirea visului american. Mulţi dintre cei care au dorit să facă publice faptele lui Disney au fost opriţi înainte să poată publica vreo carte. Aceştia au trebuit să se confrunte cu serioase atacuri personale şi au trebuit să facă faţă şi să lupte împotriva campaniilor publice plătite de Disney. Puterea pe care o deţine Disney, mai bine spus puterea celor care se află în spatele acestei industrii Disney, i-a speriat pe majoritatea celor care au vrut să facă dezvăluiri. Dar este necesar să vorbească cineva şi pentru victimele acestor maşinaţii oculte.” Motto:
„Trebuie luate precauţii speciale pentru a proteja secretul acestor operaţiuni; informaţiile
nu trebuie să ajungă la forţele inamice şi de asemenea trebuie ascunse opiniei publice.
Aflarea faptului că CIA desfăşoară activităţi ilicite care încalcă etica şi constituţia poate avea
repercusiuni serioase în cercurile politice şi diplomatice.” – Documentele proiectului MKULTRA

Chiar şi pentru cei mai agresivi critici ai Agenţiei, dezvăluirile apărute de-a lungul timpului despre anumite operaţiuni executate cu cinism şi sadism de CIA frizează incredibilul. În 1974, ziarul The New York Times publică informaţii despre activităţi ilegale desfăşurate de CIA pe teritoriul SUA, incluzând experimente de manipulare şi control mental realizate asupra cetăţenilor americani, fără ştirea acestora. Subiectul a atras atenţia Congresului SUA; s-au înfiinţat două comisii de anchetă – o comisie a Congresului (cunoscută sub denumirea Church Comitee) şi o comisie prezidenţială (comisia Rockefeller). Majoritatea documentelor privind respectivele experimente fuseseră distruse de CIA în 1971, dar chiar şi în aceste condiţii, anchetele celor două comisii au fost revelatoare. Raportul public emis în vara anului 1975 a confirmat faptul că CIA şi Departamentul Apărării (Department of Defense) au desfăşurat experimente de control mental asupra unui număr foarte mare de persoane (atât cu ştirea şi acordul lor, cât şi – în procent covârşitor – fără ştirea sau acordul acestora). Aceste experimente făceau parte din programe ample de cercetare şi experimentare privind influenţarea şi controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanţelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul şi mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foşti agenţi CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar şi în prezent continuă să se desfăşoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente.

CIA şi Războiul Rece

CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.

Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente.

„Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.

Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul

Programul experimental al CIA de control mental denumit „Operaţiunea Artichoke” a fost demarat în 1951. Acest proiect urmărea dezvoltarea unor metode de interogare „speciale şi extreme” care se concentrau asupra căilor şi metodelor de manipulare a minţii umane. El a fost la origine o replică la zvonurile care afirmau că URSS-ul şi China comunistă dezvoltau tehnici de spălare a creierului şi că acestea erau puse în aplicare asupra prizonierilor din războiul din Coreea, care se desfăşura la vremea respectivă şi înghiţea resursele SUA. Pe lângă tehnici de dezorientare, privare de somn, „chirurgie” psihică, electroşocuri, hipnoză, privare senzorială, programul era focalizat asupra folosirii drogurilor (de exemplu amfetaminele şi LSD-ul care tocmai fusese descoperit). Experimentele nu s-au derulat numai în laboratoare sau în case securizate, ci şi în închisori şi spitale de boli mintale.

Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.

Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.

Debutul programului complex MKULTRA

În aprilie 1953, directorul CIA, Alen Dulles, a autorizat demararea programului MKULTRA sub conducerea doctorului Sidney Gottlieb. Având la dispoziţie 6 procente din bugetul CIA, acest program a extins experimentele de control mental ale „Operaţiunii Artichoke” de la nivelul spionilor la nivel de masă, vizând controlul la nivelul unei armate aflate pe câmpul de bătaie sau chiar controlul întregii populaţii civile.

Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput.

Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.

Proiecte şi subprograme ale MKULTRA

Puţinele documente care nu au fost distruse de CIA revelează amploarea programului MKULTRA; nu mai puţin de 150 de proiecte se desfăşurau în cadrul acestuia. Informaţiile cele mai precise disponibile la ora actuală despre subprogramele şi proiectele din cadrul MKULTRA se datorează Arhivei Naţionale de Securitate, un institut de cercetare fondat în SUA de un grup de ziarişti, care colecţionează şi publică documente declasificate obţinute de la diferite instituţii în virtutea dreptului la informare.

Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor.

CIA a cheltuit milioane de dolari în studiile metodelor de influenţare şi controlare a minţii umane prin intermediul drogurilor

Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:
– substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public
– substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile
– materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool
– substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie
– substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute
– materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”
– substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului
– materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)
– metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns
– substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie
– substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare
– substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană
– substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona
– substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile
– substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente
– substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.

Câteva experimente zguduitoare

Un experiment deosebit de odios s-a desfăşurat la Spitalul Comunitar din Lexington, Kentucky, sub conducerea doctorului Harris Isabel. Acesta a fost angajat de CIA pentru a crea o serie de droguri sintetice. În acest scop, el a făcut experimente asupra pacienţilor săi, în special asupra celor de culoare. Partea tragică este că spitalul respectiv era o unitate de recuperare a dependenţilor de droguri şi alcool. În loc să îi trateze pe cei care se internau acolo de bunăvoie, personalul medical le administra cantităţi mari de droguri. Uneori se făcea aceasta fără ştirea sau asentimentul pacienţilor, alteori era exploatată efectiv dependenţa lor. LSD-ul, morfina, mescalina, marijuana şi scopalamina sunt doar câteva dintre substanţele experimentate.

Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.

Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.

Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor.

Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.

Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.

Experimente de manipulare cu unde electromagnetice

Oficialii CIA au declarat că experimentele cu droguri au fost abandonate în anii ‘60, pentru că nu s-au obţinut rezultate notabile. Nu există însă nicio garanţie că acesta ar fi adevărul, mai ales că foşti salariaţi ai CIA au confirmat prin declaraţii publice continuarea certă a experimentelor cu droguri mai târziu, în anii ’80 şi chiar şi în prezent. Alte surse din CIA au declarat că eforturile de cercetare s-au focalizat asupra „psihoelectronicii” – manipularea cu ajutorul şocurilor electrice.

Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice.

Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.

În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva.

Conexiuni posibile

Mişcarea hippie şi aşa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiştii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populaţiei SUA şi în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA şi posibil şi al altor programe secrete.

Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală.

S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.
MASS MEDIA – Incatusarea mintii noastre!!!
Agentii oculti nu vor lasa niciodata ca omul sa se orienteze spre interior. Lupta pentru supravietuire materiala in care suntem aruncati cu totii ne distrage de la ce conteaza cu adevarat.
In momentul actual, primul pas spre Eliberarea Mintii noastre si Primul pas spre Libertate este evadarea din lanturile manipularilor MASS MEDIA.

PRIMUL PAS CATRE ELIBERAREA NOASTRA : SCOATEREA DIN JOC A INFLUENTEI MASS MEDIEI ASUPRA POPORULUI.

Cum sa organizam aceasta evadare?

In Romania, cateva trusturi detin intreaga mass media. Intreaga mass media din Romania este aservita scopurilor lor.
Omului de rand i se formeaza opinia publica si conceptiile asupra evenimentelor cotidiene prin mass media (presa scrisa si televizor).

Cum sa eliminam aceasta influenta?

Solutia ar consta in urmatorii pasi :

1. Educarea populatiei si responsabilizarea lor in alegerea stiriilor si a surselor de informare; intelegerea metodelor de dezinformare si manipulare; cunoasterea psihologiei manipularii; trezirea lor prin prezentarea adevarurilor.
2. Aparitia de surse de informatie alternativa, asa numita mass-media alternativa nesupusa si neaservita nici unui mogul.
3. Ineficientizarea mass-mediei actuale. Conceptul de NWO-New World Order-Noua Ordine Mondiala
   Revolutia din decembrie ’89 este evenimentul crucial care a adus cu sine nu numai o schimbare de sistem ci si schimbari majore in viata fiecaruia dintre noi. A trebuit sa ne schimbam rapid si din mers pana si vocabularul. Am invatat cuvinte noi, cu iz exotic: Libertate, Democratie, Pluripartidism, Drepturile Omului. Dar si somaj, aigurari sociale, reorientare profesionala, concediere, privatizare, supravietuire… Printre atatea notiuni noi, unele ca New World Order (NWO), New Age, Globalizare, Guvern Mondial, Guvernul din umbra, trec neobservate. Si asta pentru ca au fost “aruncate pe piata” pe fondul unor transformari majore ale societatii romanesti: distrugerea economiei romanesti prin privatizari scandaloase, devalorizarea artificiala si la comanda a monedei nationale, cresterea necontrolata a inflatiei, scaderea alarmata a nivelului de trai tocmai atunci cand romanii credeau ca si-au castigat prin sacrificii dreptul la o viata decenta.

Pe fondul acestui haos instaurat pe plaiurile mioritice era si firesc ca notiuni ca Noua Ordine Mondiala sa fie ignorate, mai ales ca poporul roman abia iesise dintr-o dictatura care oricum facea singura totul fara sa ceara consimtamantul nimanui. Nu stia romanul pe atunci ca exista cel putin doua diferente esentiale intre cele doua oranduiri:

1)Statul comunist se caracterizeaza prin patriotism, demnitate si respect pentru valorile nationale in timp ce democratia originala instaurata dupa decembriada se caracterizeaza prin servilism, cosmopolitism si tradare a intereselor nationale;

2) Statul comunist beneficia de servicii secrete de elita in timp ce democratia originala a crezut ca are numai prieteni in toata lumea, Securitatea este o institutie terorista inutila si a desfiintat-o inca din primele zile.

Ne-am dezmeticit pe rand si cu destul de mare greutate. Am studiat si am analizat noile notiuni dar se pare ca fiecare le intelege intr-un mod personal. Pentru cei mai multi, globalizarea este un fenomen benefic. Si chiar au dreptate pentru ca ideea unei civilizatii planetare nu este rea in sine, daca ar fi rezultatul maturizarii omenirii, al unei reconcilieri planetare reale, al unui act de vointa liber consimtit de catre toate natiunile. Devine insa un mare semn de intrebare in momentul in care, analizand fenomenul, constatam ca metodele folosite sunt dintre cele mai perfide: distrugerea economiilor nationale, inrobirea lor financiara, controlul mental, provocarea unor conflicte armate zonale si chiar eliminarea fizica a persoanelor considerate indezirabile. In mod firesc se naste intrebarea: care este locul unei natiuni in acel program al globalizarii?! Si raspunsul este: De fapt, nu mai exista natiuni. Exista doar cetateni ai planetei Pamant, avand un parlament unic, guvern unic si … probabil un stapan unic…

Noua ordine mondiala este un concept care ni se flutura pe la urechi de vreo doua decenii incoace. S-au implicat in realizarea acestui deziderat multe organizatii, care de care mai secreta. Fiecare organizatie beneficiaza de girul unor nume extrem de sonore. Sunt personae care tin in mainile lor economia mondiala. Si finanta mondiala. Iata aici o harta foarte interesanta care ne arata foarte clar ca cele mai importante trei organizatii secrete sunt compuse din aceleasi persoane, printr-un lant de interese si el foarte interesant:

http://mapper.nndb.com/start/?map=3739
Aici Grupul Bilderberg: http://www.nndb.com/org/514/000042388/
Aici Comisia Trilaterala: http://www.nndb.com/org/247/000043118/
Aici Forumul Economic Mondial: http://www.nndb.com/org/714/000041591/
Fiecare personalitate are o pagina proprie iar harta ofera detalii foarte interesante despre conexiunile existente intre membrii acestor grupuri.

Deci cei mai influenti si mai bogati oameni din lume. Legati intre ei intr-un algoritm extrem de interesant, aproape matematic. Avand interese comune si acelasi scop. Economia – parghia controlului
„Fiecare om al planetei este angrenat, chiar fara stirea sa, in marele razboi economic, cea mai cumplita forma de razboi, deoarece nu ocoleste pe nimeni, nu cunoaste momente de pace si produce mai multe victime decat orice alt mod de confruntare umana.”

Dincolo de orice interes politic, religios, cultural, sta un calcul economic. Controlul asupra economiei unei tari, inseamna controlul TOTAL al acelei tari.
Al treilea razboi mondial a inceput deja. Se desfasoara chiar sub ochii nostri, numai ca nu este unul vizibil, ci mai putin vizibil. Soldatii nu au uniforme si nici arme conventionale. Este vorba de razboiul economic, cel care a dus Romania in sapa de lemn.

Sa controlezi o tara nu e nevoie sa o ocupi, sa o invadezi. Tehnicile acestea vizibile nu mai sunt de actualitate. Acum procedurile sunt mai putin vizibile si cuprind mai multe faze :

– influenta – aceasta faza cuprinde : controlarea liderilor de opinie publica (atat din mediul politic, cat si din mediul mass-media). Controlul asupra mass-mediei din tara respectiva este primul pas. Luand ca exemplu tara noastra, sapati mai adanc si veti vedea ca intreaga mass-media romaneasca e controlata de cateva corporatii externe sau persoane controlate din exterior.

– falimentul – „Falimentarea” unei tari este o faza dureroasa pentru populatia tarii respective. In aceasta faza se devalorizeaza controlat moneda tarii respective (caci jocurile financiare pot influenta negativ economia reala); privatizari „ilegale”, atac asupra firmelor nationale, falimentarea, cumpararea lor;

– controlul – exercitat prin organisme internationale la care este afiliata tara respectiva, prin liderii politici „cumparati” si prin corporatiile deja prezente in viata economica a tarii respective.

Un rol esential in acest razboi economic il joaca Bancile prezente in viata economica a acelei tari. Nu e nevoie sa va sugerez a analiza putin mediul bancar din Romania pentru a intelege cine controleaza viata economica romaneasca. http://alianta-anti-nwo.blogspot.ro/

NOUA RELIGIE A NOII ORDINI MONDIALE

Intre 1949 si 1956, Curtea Suprema Americana, ornata bogat cu masoni în special din Ritul Scotian de Sud, s-a concentrat asupra eliminarii crestinismului din viata americanilor. Intre 1939 si 1971, jurisdictia masonica de Rit Scotian din Sud se numea „jurisdictia Noii Ere”; publicatia Consiliului Suprem al Jurisdictiei de Sud a ordinului Masonic de Rit Scotian din Statele Unite se intituleaza „The New Age – Noua Era”.

In 1925, alegerile nu erau înca falsificate în asa masura ca azi, caci nu erau computerizate. Candidând la Senatul Statelor Unite, Hugo Black a fost obligat sa-si „dea demisia” din Ku-Klux-Klan, încheindu-si scrisoarea de demisie cu cuvintele: „al vostru, legat de voi indisolubil”. Senatorul Black a continuat sa participe în secret la adunarile Ku-Klux-Klan-ului, ramânând membru pe viata si adept al „imperiului invizibil”. In public, Hugo Black nega ca ar fi membru, si „oponentii liberali” s-au grabit sa-l creada. Apoi, Franklin Delano Roosevelt l-a numit pe Hugo Black în Curtea Suprema, unde judecatorii sunt numiti pe viata si unde Hugo Black s-a dedicat eliminarii crestinismului din scoli sub pretextul „separarii dintre stat si biserica”. Sute de hotarâri judecatoresti care interzic crestinismul si impun manicheismul satanic al Noii Ere s-au revarsat de pe bancile Curtii Supreme a Statelor Unite si a celorlalte curti de judecata. Lupta ADL-ului (Ligii Anti-Defaimare) se duce printr-un potop de procese intentate scolilor care permit morala crestina si prin îndoctrinarea copiilor cu principiile unei „religii mondiale unice – One World Religion”. Dictonul „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” care rezuma pentru copii învatatura lui Cristos (sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine însuti) a fost înlocuit cu dictonul psihologiei noi si al religiei Noii Ere: „Nu exista bine si rau; fa ce-ti face placere; daca-ti da satisfatie înseamna ca e bine”. Organizatii ca <Americans United for the Separation of Church and State – Americanii Uniti pentru Separarea Bisericii si Statului> colaboreaza strâns cu ADL (Liga Anti-Defaimare) în aceasta actiune.

La inaugurarea lui Bill Clinton „poeta” Margaret Johnson, alias Macdonald, alias Maya Angelou a recitat o stranie însiruire de incantatii la adresa „mamei-pamânt” si a stâncilor, pietrelor si copacilor cu care se simte sora. Probabil ca nici unul la mie din ascultatori n-a stiut ca asculta incantatiile religioase ale noii religii ale Noii Ordini Mondiale: „Religia noii ere – The New Age”.

„Am luat cunostinta cu câtiva ani în urma de aceasta noua religie pagâna care urmareste sa înlocuiasca crestinismul, când, ca activist în numite organizatii de binefacere, am început sa primesc publicatiile si cataloagele altor organizatii asa-zise de binefacere – care vizeaza în realitate decrestinizarea si demolarea civilizatiei occidentale. Ceea ce frapeaza in primul rând aici este accentul pus pe necromantie (strigoi, relatii cu mortii) si pe vrajitorie si magie neagra în <religia noii ere>. Dar pentru cei care nu sunt pregatiti sa se declare direct adepti ai satanismului, ai SATANERIEI, ori ai cultului voodoo care practica sacrificiile umane si animale, <religia noii ere> ofera o fata mai blânda: un panteism liric si tandru, în aparenta, o dragoste pentru toate vietuitoarele (si ne-vietuitoarele) cu care capteaza multe suflete miloase pe care campania sustinua de calomniere a bisericii si religiei crestine le-a lasat fara punct de polarizare”, marturisteste Gary Kah.

Promovarea tuturor religiilor, în special a celor primitive, tribale, a celor care recomanda omuciderea si canibalismul, este una din armele cu care promotorii Noii Ordini Mondiale lupta împotriva crestinismului. Iata ce scrie un fost mason care ajunsese la cel mai înalt rang, gradul 33: „Timp de 19 ani cât am fost mason am vazut si am participat la multe evenimente care m-au tulburat… Sunt folosite învataturile Cabalei, Zend-Avestei si ale Gnosticismului, împreuna cu astrologia si doctrinele idolilor din antichitate ca Osiris, Semiramis, Isis. Dar, de câte ori e pomenit Cristos, e indicat numai în batjocura” (Jim Shaw, dupa GHK, p. 140).

Gary Kah a gasit publicatiile „religiei noii ere” în magazinele de produse naturale. Datorita chimicalizarii intensive a produselor agricole în concernele agro-industriale, datorita pomparii continui cu hormoni, antibiotice si cortizon, a vitelor si pasarilor macelarite pentru carne în complexele industriale de crestere a animalelor si datorita poluarii continue a apelor cu mercur, astfel încât pestii marini ajung otraviti pe masa consumatorului, cancerul si infectiile alimentare au proliferat de asa maniera încât multi americani, mai putin ignoranti, cauta cu disperare produse alimentare naturale, nechimicalizate, lipsite de otrava. Astfel a înflorit o mica piata de produse alimentare si minerale naturale, pe rafturile careia cumparatorul gaseste – nu numai produsele alimentare ci si propaganda religiei noii ere. Caci în asta consta puterea conspiratiei: lupta pe ambele fronturi, în orice disputa, si astfel întotdeauna câstiga, indiferent care parte iese învingatoare. De fapt, cei care finanteaza eliminarea micului producator agricol si otravirea resurselor alimentare ale populatiei sunt si cei care finanteaza producerea de alimente nechimicalizate si nepoluate – cu conditia ca vânzarea lor sa fie un vehicol pentru propagarea aceleiasi ideologii promovate de echipa adversa. Cum spune americanul: „they work both sides – lupta de ambele parti ale frontului”. (Gary Kah a gasit si câteva pravalii de produse naturale care nu promoveaza anti-crestinismul, vrajitoria si magia neagra a „noii ere”, dar mai putine).

Pornit cu tot dinadinsul sa studieze „religia noii ere”, Gary Kah a raspuns diverselor solicitari sub diverse nume si în curând a fost coplesit de un noian de publicatii, în care, urmarind numele indicate, a putut trasa relatiile dintre diversele organizatii si grupuri. Citind literatura „noii ere”, el povesteste cum continutul încarcat de necromantie, ocultism si vrajitorie al acestei literaturi l-a coplesit si deprimat astfel încât nu recomanda nimanui sa citeasca aceasta literatura daca nu este puternic ancorat spiritual. Unele scrieri ale „noii ere” sunt în mod direct satanice si nu constituie un pericol, pentru cel cu un minim de bun simt; dar altele sunt în mod subtil si insinuant distrugatoare. In rezumat, „religia noii ere” este un panteism în care nu exista Dumnezeu ci doar o forta vitala care curge prin toata materia – minerale, plante, animale, oameni – toate acestea fiind egale si în egala masura divine, parte dintr-un singur tot divin. Acest concept îi face pe credinciosii „noii ere” sa accepte globalismul politic. Nimeni n-are suflet individual si unic, responsabil de actele lui, ci energia care l-a însufletit pe când traia se reîntoarce în noi si noi încarnari repetate. Dar evoluând la întelegerea marelui tot unitar, oamenii vor primi, cumva, puteri magice si astfel vor intra ca niste „dumnezei” în Noua Ordine Mondiala. Vrajitoria practicata de majoritatea adeptilor „noii ere” nu este totdeauna satanica; ei cred ca ocultismul lor le da posibilitatea sa manipuleze si sa foloseasca puteri oculte existente în natura. http://www.dezvaluiri.go.ro/nouareli.htm Articole preluate

Dacă analizăm ultimii 25 de ani din istoria României, vom constata că cei din fruntea statului, care cică ne conduc, vor să ne extermine pur şi simplu lipsindu-ne de orice posibilitate de a ne câştiga traiul.

Într-o primă fază au fost distruse industria şi agricultura de pe vremea lui Ceauşescu, iar ce a mai rămas a fost vândut străinilor. Astfel au fost desfiinţate peste 4 milioane de locuri de muncă. Deci mai mult de 4 milioane de români au rămas fără un loc unde să-şi câştige pâinea, la acest număr adăugându-se noile generaţii care după terminarea studiilor s-au văzut în situaţia de a fi şomeri.
Oamenii au început să se adapteze noilor condiţii şi au început să deschidă mici afaceri. Dar statul a intervenit imediat cu legi aberante, birocraţie excesivă şi taxe multe şi împovărătoare.

În paralel a încurajat afacerile străine, prin oferirea de facilităţi fiscale, scutiri, subvenţii, oferirea de spaţii şi autorizaţii pentru construirea de malluri şi hypermarketuri străine, toate acestea făcând o concurenţă neloială şi scoţând de pe piaţă mici întreprinzători români.

Culmea a fost atinsă în regimul de tristă amintire Băsescu-Boc atunci când, în urma creşterii TVA la 24% şi a introducerii impozitului forfetar pentru firmele mici, peste 400.000 de IMM-uri au fost desfiinţate, asta însemnând sute de mii de de oameni rămaşi fără slujbă, la care s-au adăugat şi cei care au fost concediaţi de la stat, prin aşa-numitele măsuri de austeritate.

Guvernul actual a continuat opera de exterminare a întreprinzătorilor români, introducând impozitul forfetar în agricultură, iar mai nou, în perspectiva unui nou acord cu FMI, a introdus obligativitatea plăţii de asigurări de sănătate şi pensii în cazul celor care desfăşoară activităţi independente şi chirii de zeci de ori mai mari celor care îşi desfăşoară activitatea de acasă, chiar dacă sunt persoane fizice.

După cum vedeţi românului de rând nu i se oferă nicio şansă! Dacă eşti o persoană trecută de 40 de ani şi ai ghinionul să rămâi fără serviciu, şansele de a-ţi găsi un nou loc de muncă, oricât de mizerabil şi prost plătit ar fi, ţin astăzi practic de domeniul fantasticului. Şi în ultima vreme asta este valabil şi pentru cei mai tineri.

Dacă nu accepţi situaţia şi te ambiţionezi să îţi deschizi o afacere, sau măcar o activitate pe cont propriu, atunci vine statul şi te omoară din start cu o birocraţie care creşte cu fiecare nouă lege adoptată, cu zeci de taxe aiurea, care nu ţin cont de cât produci şi cât câştigi, în cazul activităţilor independente impozitul fiind perceput în avans, pe baza normelor de venit. Practic, imediat ce îţi deschizi o afacere începi să plăteşti taxe şi impozite, chiar dacă nu obţii niciun câştig din activitatea ta, fiind obligat să devi sclavul băncilor doar pentru a-ţi achita la timp şi fără penalizări, datoriile la stat!

În concluzie, statul nu numai că nu sprijină cetăţenii să muncească şi să prospere prin propriile puteri, ci dimpotrivă descurajează prin orice mijloace orice încercare a acestora de a supravieţui măcar! În aceste condiţii ce poţi face, în afară de a părăsi ţara, în căutarea unui trai mai bun? Dacă nu ai posibilitatea să pleci pentru a lucra în străinătate, există o altă opţiune în afară de ştreang sau alte metode de a-ţi pune capăt mizeriei şi suferinţei?!

http://dantanasescu.ro/2013/08/06/razboiul-de-exterminare-al-statului-impotriva-romanilor.html

Războiul psihologic împotriva cetăţeanului
Am fost cu ceva treburi la Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 2, undeva pe la Obor, în zona Gării de Est. Înăuntru, o mare aglomeraţie, căldură, aerul condiţionat nu funcţiona, multă agitaţie şi nervi.

Printre cei care aşteptau la cozi foarte mulţi pensionari, femei cu copii în braţe, rromi, şomeri şi alte categorii defavorizate. Din când în când, câte unul începea să urle şi să îl acuze pe recent realesul primar Neculai Onţanu că pune oamenii pe drumuri, că îşi bate joc de ei şi multe altele. La fel şi funcţionarele de la ghişee, erau apatice sau nervoase, unele vociferau că fac o muncă în plus, care le împiedică să-şi facă treaba lor obişnuită, altele chiar întrerupeau lucrul, sub pretext că li s-a făcut rău.

Nu cred că era cineva printre aceşti oameni care să ăşi dea seama cine este cu adevărat de vină pentru tot stresul şi alergătura la care erau supuşi. Este vorba despre OUG 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada sezonului rece, adoptată  de guvernul Băsescu-Boc.
Această ordonanţă are în preambul următorul text:

În baza asumării de către România a unor obligaţii în cadrul tratatului de aderare la Uniunea Europeană, dar şi în cadrul unor acorduri cu organisme internaţionale, s-a stabilit eliminarea treptată a compensărilor acordate din bugetul de stat pentru producerea energiei termice, perioada de graţie avută la dispozitie fiind destinată retehnologizărilor şi modernizărilor la unităţile de producere a energiei termice.

Eliminarea compensărilor de la bugetul de stat va conduce la o majorare a preţului energiei termice furnizate populaţiei şi deci la o cheltuială mai mare din partea bugetelor familiilor.

Această situaţie impune luarea unor măsuri de protecţie a populaţiei vulnerabile într-un termen cât mai scurt posibil, pentru a se realiza toate măsurile administrative premergătoare sezonului rece.

Deci, cu alte cuvinte, UE şi alte “organisme internaţionale” au hotărât ca România să nu mai acorde ajutoare sociale nevoiaşilor din România şi astfel Guvernul trebuie să le elimine treptat. Şi cum putea face mai bine acest lucru decât prin 2 metode: înăsprirea condiţiilor de acordare a acestora şi convingerea asistaţilor să renunţe de bunăvoie la ajutoare prin presiuni psihologice.

În această ordonanţă de urgenţă la articolul 30 alin. 1 se precizează:

Primarii au obligaţia de a efectua lunar, până la începutul sezonului rece următor, la solicitarea agenţiilor teritoriale, anchete sociale pentru verificarea veridicităţii datelor înscrise în declaraţiile pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia pentru cel puţin 60% dintre beneficiarii dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei.

Anchetele sociale înseamnă, pe lângă vizite la domiciliu, pentru verificarea celor care locuiesc acolo şi ce valori deţin (bijuterii, maşini, aparatură electrocasnică, electronice etc.) şi prezentarea de către cei care au primit ajutor la încălzire în sezonul trecut a unor documente care să dovedească veridicitatea datelor referitoare la numărul de persoane asistate, veniturile realizate de fiecare şi eventuale restanţe la plata impozitelor şi taxelor locale. La toate acestea se mai adaugă o serie întreagă de copii ale actelor de identitate ale membrilor familiei, ale actelor de proprietate, adeverinţe de venit sau taloane de pensii, adeverinţă de la asociaţia de proprietari a blocului, timbre fiscale etc.

Toate acestea în condiţiile în care aceste informaţii şi copii ale actelor mai fuseseră furnizate o dată, în luna noiembrie anul trecut, în perioada acordării acestor ajutoare şi în plus, toate aceste informaţii se găsesc în baza de date a primăriei ce include persoanele care au primit ajutor pentru încălzire.

Cred că vă daţi seama că toată această agitaţie inutilă, muncă, cheltuială şi alergătură nu au vreo eficienţă şi singurul scop este acela de a tracasa şi de-a face presiuni psihologice asupra cetăţenilor în cauză, pentru a-i determina să renunţe pe viitor la ajutorul pentru încălzire. Iar primarii nu au nivio vină în toată afacerea asta, ei aplicând doar legea dată de Boc.

http://dantanasescu.ro/2012/07/03/razboiul-psihologic-impotriva-cetateanului.html

 

Cine nu consuma hrana CRUDA , mananca o “hrana moarta”/ Globalistii bombardeaza atmosfera pentru a ne imbolnavi/ Produsele din SUPERMARKETURI contin condimente mortale / Iata cine ne macina calciul din organism/ Romania este ravnita de globalisti, pentru ca aici, in Bucegi, este CENTRUL ENERGETIC AL PAMANTULUI/ Iata cum puteti PERMITE ENERGIEI COSMOSULUI SA PATRUNDA IN FIINTA VOASTRA ! / Cate oua se pot consuma pe zi / Statul pe scaun ucide/ Alimente care ne desteapta/Unghiile ne arata starea de sanatate/ Topul celor mai rele mezeluri pentru copii/ Lista alimentelor care pot creste riscul de cancer/ Cum sa iti protejezi ochii de atacul calculatorului/ Votca te scapa de …etc etc

 

Introducerea in organism a alimentelor preparate cu ajutorul focului  declanseaza imediat (in mai putin de 10 minute) o reactie de autoaparare,  precum fata de  bolile infectioase (cresc limfocitele la peste 10.000/mm3 timp de 3-4 ore in functie de calitatea alimentelor consumate).

Enzimele, considerate elixirul vietii, se distrug la temperaturi intre 45-55 grade Celsius. De aceea, orice mancare preparata bine cu ajutorul focului este, de fapt, o “hrana moarta”. Vitamina B1 este termolabila; ea este distrusa aproape in totalitate prin procesele termice. Dar si prin expunerea la Soare a alimentelor se pierd o serie de vitamine, cum ar fi B2 si B6. Prin pastrarea in apa ca si prin procesele termice serioase, incalziri si reincalziri repetate, cantitatea de vitamina C, continuta in vegetale, ajunge sa fie distrusa aproape in totalitate. De exemplu, prin fierberea cartofilor se distruge pana la 90%, iar prin fierberea verzei se distruge mai mult de 60% din continutul acestora in vitamina C.

 

Pentru mentinerea sanatatii, cruditatile trebuie sa reprezinte 80% din totalul alimentelor consumate intr-o zi. Experienta zilnica a fiecaruia dintre noi demonstreaza ca mesele vegetale (formate din cruditati) necesita un aport cantitativ mai mic fata X de cele in care alimentele sunt pregatite termic.

 

Este ideal sa incepeti orice masa cu cruditati (“hrana vie”) si este minunat daca pastrati un timp de cel putin 30 minute inainte de a consuma alimente tratate termic.

 

Globalistii bombardeaza  atmosfera pentru a ne imbolnavi  ( chemtrails)  cu dare chimice imprastiate pe cer,  nu pentru  a raci climatul Terrei ci,  pentru ca MICROPARTICULELE DE ALUMINIU   OMOARA

 

A imprastia microparticule de aluminiu (precum si strontiu si bariu) in atmosfera Pamantului, doar pentru a reflecta razele Soarelui si astfel Pamantul  sa nu  mai fie  incalzit atat de tare, este o idee extrem de proasta. De ce? Pentru ca aceste microparticule de aluminiu coboara incet (prin ploi si vant) pe suprafata Pamantului, otravind astfel, incet si subtil, natura si oamenii . Ele afecteaza in special creierul si maduva spinarii, iar printre cele mai cunoscute afectiuni care se pot ivi ca urmare a acestor “chemtrails” putem numi Alzheimer, Parkinson si boala Lou Gehrig. Blaylock explica cum microparticulele de aluminiu pot usor penetra creierul prin intermediul sangelui si a nervilor olfactivi din nas. De aici, aluminiul ajunge in zona creierului cea mai afectata de Alzheimer. Si mai mult decat atat, in multe din cazurile acestei maladii s-a constatat faptul ca creierul contine cantitati mari de aluminiu!

 

De asemenea, microparticulele de aluminiu pot ajunge in corp prin intermediul sistemului respirator, cauzand inflamatii mari ale plamanilor, agravand astfel afectiuni ca astmul sau alte boli pulmonare. Datorita marimii lor extrem de mici, microparticulele de aluminiu pot patrunde chiar in sistemul gastrointestinal si se poate dispersa in mai multe alte organe si tesuturi, inclusiv in maduva spinarii.

 

Avertismentul dr.Blaylock este clar: el cere politicienilor sa inceteze cu aceasta practica nebuneasca a imprastierii de aluminiu in atmosfera Pamantului: “Trebuie sa se opreasca acest experiment imediat, pentru a preveni un dezastru de sanatate la nivel global. Altfel, vom vedea o explozie a bolilor neurodegenerative, care vor aparea la adulti si copii, acest lucru neintamplandu-se in trecut. Deja vedem o crestere alarmanta a acestor boli in randul oamenilor tineri.”

 

 Produsele din  SUPERMARKETURI   contin condimente mortale 

 

Adica, au coloranti artificiali, conservanti si alte substante toxice .Studiile celulare confirma ca oxidul de etilena provoaca mutatii genetice si anomalii cromozomiale ale ADN-ului, care pot duce la cancer. De asemenea, potrivit Agentiei pentru Protectia Mediului din SUA, efectele acute (pe termen scurt) ale oxidului de etilena la om constau in afectarea sistemului nervos central (SNC), depresie si iritatii ale ochilor si mucoaselor. Unele date au aratat o crestere a incidentei leucemiei, cancerului de stomac, cancerului de pancreas si a bolii Hodgkin la lucratorii expusi la oxid de etilena. Radicalii liberi provoca imbatranire si boala! De asemenea, un numar mare de condimente din supermarketuri contin glutamat monosodic, un cunoscut cancerigen, perturbator endocrin si distrugator al celulelor creierului. De asemenea, el poate fi legat de dezvoltarea unor probleme cardiace si renale, dar si tulburari neurologice, ca Alzheimer sau Parkinson. Glutamatul monosodic poate duce, de asemenea, la inflamatii, migrene, obezitate sau la deteriorarea celulelor, pentru a numi doar cateva efecte potentiale.Condimentele conventionale din supermaketuri mai  contin : coloranti artificiali; arome artificiale;conservanţi etc

 

 

Iata cine ne macina calciul din organism

 

 

Cafeaua, carnea, oţetul, sarea, ceaiurile diuretice şi unele medicamente scot calciul din organism si favorizeaza aparitia osteoporozei.Doza zilnică necesară de calciu variază in funcţie de vârstă, sex, grad de activitate fizică.Alimentele şi băuturile care conţin substanţe acide scot calciul din oase, susţin medicii. Dintre acestea, cele mai periculoase sunt carnea, sarea şi oţetul. Pe lista produselor care pun în pericol calciul din organism specialiştii mai amintesc alcoolul, ceaiurile diuretice şi unele medicamente recomandate celor care au retenţie de apă.

 

Maximum 100 de grame de carne pe zi

 

Prea multă carne consumată zilnic dăunează sănătăţii, susţin unii specialişti. „Carnea conţine aminoacizi. Când consumi mai mult de 100 de grame pe zi, se transformă în acid uric, care se elimină odată cu ureea şi cu calciul din organism“, susţine medicul endocrinolog Virgiliu Stroescu. Periculoasă este şi cafeaua.

 

„La fiecare ceşcuţă de cafea, pierdem 5-6 miligrame de calciu. Cei care consumă zilnic cafea riscă să facă osteoporoză“, adaugă specialistul. Oţetul are acid acetic care creşte PH-ul şi care forţează organismul să elimine carbonatul de calciu din oase. Acelaşi efect îl au şi sarea sau alcoolul, mai spune Virgiliu Stroescu.

 

Anumite antiinflamatoare demineralizează

 

Ceaiurile de cozi de cireşe, de mătase de porumb şi coada şoricelului au efect diuretic şi pot scoate şi ele calciul din oase. „Odată cu sărurile minerale, aceste ceaiuri favorizează şi eliminarea calciului. Ele se recomandă celor cu retenţie de apă. Există şi unele medicamente care demineralizează osul, precum antiinflamatoarele steroidice, care se recomandă de către medic reumaticilor“, afirmă Mihaela Ionescu, medic nutriţionist la Institutul „Prof. dr. Nicolae Paulescu“ din Bucureşti. Probleme cu calciul pot avea şi femeile însărcinate. Pentru că organismul fătului este în dezvoltare şi are nevoie de calciu, acesta se consumă din „rezerva“ mamei.

 

 

Romania este ravnita de globalisti,pentru ca  aici,in Bucegi, este CENTRUL ENERGETIC AL PAMANTULUI  

 

In Bucegi, in apropierea Virfului Omu, se afla cel mai important Centru energetic-informational natural al Planetei. Aceasta este parerea cercetatoarei Cristina Pinculescu, din Bucuresti. Iata, in esenta, citeva informatii despre aceasta teorie.

 

Existenta”Centrului” este semnalata de toate traditiile stravechi. Astfel, in ezoterismul musulman este “Muntele Polar”, sau “Muntele QAF”. In India si Tibet i se spune Shambala, sau “Muntele Meru”. In Occident se vorbeste de “Monsalvat”, sau “Sediul Graalului” – “acolo unde timpul se preface in spatiu”. La chinezi este “Muntele Tai” – sediul nemuritorilor. El se mai gaseste si sub denumirea “Axis”, sau “Cardines Mundi”, “stilpul cerului”, “piramida cosmica”. In Crestinism este “crucea”, sau “arborele vietii”.

 

Acest Centru are prioritati cu totul speciale. In lucrarea pe care autoarea a elaborat-o in urma acestor cercetari (finalizate in 1988) sint descrise mai multe efecte energetice speciale ale centrului in cauza – surprinse pe pelicula foto, electronografice si mostre de roca avind proprietati stranii, prelevate de pe virful respectiv. Aceste probe confirma pe parcursul lucrarii (deosebit de vasta) activitatea Centrului. Structura energetica a Terrei este mult mai complexa decit se crede.

 

 

 

Centrul energetic din Bucegi este cel mai important, insa nu este singurul. Mai exista sase centre energetice de prima importanta (pe linga multe altele secundare), care sint in corelatie cu acesta, si este posibila localizarea lor pornind de la cel din Bucegi. Acest”centru”, precum si toate celelalte centre secundare sint “cheile” care vor da acces “Omului Mare”, care este Umanitatea, la oceanul infinit al energiei si informatiei cosmice. Pentru intreaga structura a universului nostru, exista o “cheie”. Aceasta “cheie” apare in traditie sub denumirea de Axis, sau Cardines Mundi, care nu reprezinta altceva decit locul geometric al centrelor tuturor structurilor macrocosmice ale Universului nostru si, in acelasi timp, locul geometric al tuturor universurilor.

 

Exista un sistem energetic-informational natural, in care totul este in contact cu totul, facind posibile comunicarea si schimbul. In realitate, centrul din Bucegi reprezinta o adevarata “poarta” de iesire din universul terestru, el constituind punctul Planetei Pamint plasat pe acest loc geometric de conexiune universala. Prin proprietatile pe care le are acest centru ar rezulta ca timpul (a patra dimensiune terestra) poate fi abolit, deci poate fi controlat, si, in acest caz, viteza luminii inceteaza de a mai fi o bariera in calea omului spre Cosmos.

 

In urma cercetarilor a rezultat ca acest centru are o activitate ciclica (prezentind maxime si minime), cu perioada de un an. Din datele provenite din traditie rezulta ca aceste cicluri anuale sint inscrise in niste cicluri mult mai mari, care se intind pe milioane de ani. Un ciclu complet, in traditia vedica, se regaseste sub denumirea de Mahayuga. Un ciclu Mahayuga se compune din patru yuga, sau virste ale umanitatii. Aceste patru perioade nu sint egale. O serie de argumente pledeaza pentru ipoteza ca, incepind cu anul 1986, intensitatea activitatii cerului a depasit”pragul de latenta”, urmind si in prezent o crestere accelerata. Zona care contine acest centru este Sanctuarul principal al Kogayonului, deci “Muntele Sacru” al dacilor. Aflat in Bucegi, el se compune din 3 trepte supreme de initiere, la care se adauga alte 12, superioare, precum si numeroase trepte inferioare de “invatatura”, accesibile numai initiatilor. Teoria prezentata de Cristina Pinculescu la televiziune, radio si in presa a suscitat un viu interes, cercetatori de renume din intreaga lume aratindu-se interesati de “straniile fenomene” din muntii nostri.

 

NASA dezvaluie ca unicul loc de pe Pământ care ar continua să existe în cazul unei calamităţi sau al unui atac nuclear se află în România 

 

Pamantul are putine locuri ferite de un eventual atac nuclear, iar unul dintre ele se afla in Romania. Potrivit stirileprotv.ro, acesta este pestera Movile din Dobrogea, complet izolata de exterior.

 

Descoperita de un geolog roman, pestera Movile din Dobrogea a ajuns sa fie studiata si de cercetatorii NASA. Ei sunt cei care au stabilit ca pestera ar fi un loc de pe glob care ar scapa neatins in cazul in care viata de pe Pamant ar inceta sa existe. Are insa un defect major: mediul este toxic pentru oameni.

 

O lume subterana, ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafata se ascunde la 30 de metri in adancurile pamantului, intr-o zona imprejmuita de movile la iesire din Mangalia. Cristian Lascu a dat peste pestera Movile din intamplare, cand in zona se faceau sapaturi pentru constructia unei termocentrale.

 

De cand a fost descoperita, in anul 1986, pestera Movile a fost studiata in amanunt de cercetatori romani, straini, chiar si de la NASA au venit aici. Dupa ce lucrarile s-au terminat, a fost acoperita cu o placa de beton si peste tot sunt semne de avertizare pentru ca inauntru este mediu toxic. „Marte subpamantean„, asa au denumit specialistii de la NASA ecosistemul care s-a format in Pestera Movile. Mediul este unul sulfuros, toxic pentru om.

 

Pestera se intinde pe o lungime de 300 de metri, are galerii joase de 1-2 metri, iar inauntru au fost descoperite peste 200 de specii adaptate sa traiasca la un mediu fara oxigen, intr-un ecosistem vechi de 200- 300 de milioane de ani. Este singurul loc descoperit pana acum pe Pamant care ar continua sa existe in cazul unei calamitati sau al unui atac nuclear.

 

Cristian Lascu, geolog, citat de stirileprotv.ro: „Daca cumva viata pe Pamant ar fi nimicita, Doamne fereste, ecostistemul ar putea sa existe, pentru ca el nu depinde de ceea ce se intampla la suprafata. Asta a fost interesant si asta a sustinut proiectul cu americanii, pentru ca asta cumva, de exemplu, viata pe Marte ar putea sa existe, dar nu acolo unde o cautam noi, ci in pesterile vulcanice.”

 

Oamenii locului i-au vazut pe cercetatori si asa au aflat ce se ascunde sub pamantul lor. Localnic: „E singurul loc din lume in care viata nu se bazeaza pe compusii carbonului, ci pe compusii sulfului, din cauza asta fiind unica in lume. Este betonata ca sa nu se altereze mediul ala.”

 

SA NU VA RAZBUNATI NICIODATA ! LASATI CERUL SA O FACA IN LOCUL VOSTRU!

 

 

 

Se intampla ca anumite persoane sa se planga ca s-a facut impotriva lor magie neagra; ele au avut o anumita boala sau un anumit accident, simt prezente ostile in jurul lor si sunt sigure ca cineva le vrea raul si le-a facut magie neagra. Evident, daca am privi aceste persoane, ne-am da seama ca nu e adevarat, chiar ele insele sunt de vina pentru ca au ajuns in aceasta stare jalnica. Ele nu sunt rezonabile si atunci e inevitabil, dupa un anumit timp, sa nu intalneasca tot felul de dificultati in exterior si in interior. Numai ca, in loc de a recunoaste erorile lor, e mult mai usor sa-i acuzi pe altii.

 

Pentru a ajuta aceste persoane, ar trebui sa le spuneti: “Iata, pentru a sterge efectele acestei magii negre, trebuie sa va puneti serios pe treaba: in fiecare zi sa va rugati, sa meditati, sa invatati sa va stapaniti gandurile, sentimentele, gesturile. Imaginati-va ca lumina intra in voi si penetreaza toate celulele voastre.“ Dupa catva timp, ele se vor simti mai bine.

 

Celui ce crede ca trebuie sa se apere, vointa ii argumenteaza: exista un inamic care vrea sa-i faca rau, si vointa il impinge sa faca ceva pentru a riposta. Daca ii spun ca el insusi s-a autoimbolnavit, vointa sa nu se va mobiliza pentru a lupta. Daca boala vine de la el, el nu va lupta: nu ne place sa ne batem cu noi insine. In timp ce, daca el crede ca altcineva i se opune, e stimulat. De aceea, daca unii cred ca sunt victimele magiei negre, trebuie uneori sa-i lasam sa creada totul, dandu-le cele mai bune metode pentru a-si ameliora starea. Si cele mai bune metode sunt de a lucra asupra lor insisi, pentru a se purifica si a se lega de Cer.

 

Acum, e adevarat, magia neagra exista si unii pot fi victimele ei, dar nu trebuie sa luptam cu aceleasi mijloace. Chiar daca aveti dovezi ca cineva a facut magie neagra impotriva voastra sau contra altei persoane, nu ripostati folosindu-va si voi tot de magia neagra. Utilizati numai metodele magiei albe, adica metodele luminii: protejati-va, sau protejati persoana cu lumina.  Cea mai buna protectie este aura; fortele si spiritele tenebroase nu au nicio priza asupra celui care are o aura puternica.

 

Desigur, exista mijloace mai materiale, mai concrete. Puteti, de exemplu, sa va puneti acasa, sau mai bine afara, in fata usii voastre, o planta cu spini: cactus, aloe, etc., si cereti acelei plante sa va protejeze dezagregand prin spinii ei curentii negativi care va sunt trimisi. Dar, nimic nu face cat aura pe care ati reusit sa o formati in jurul vostru gratie unei vieti pure si luminoase. Aceasta viata pura, ca un izvor stralucitor, respinge tot ceea ce este rau.

 

Ei da, priviti un izvor: el curge si straluceste fara incetare, si chiar daca cineva ar vrea sa-l murdareasca aruncand mizerii in apa, el continua sa curga si curentul va duce mizeriile. Izvorul va ramane mereu curat, viu, pentru ca nu inceteaza sa curga. Atunci, luati izvorul ca model, deveniti asemanator lui, faceti sa straluceasca dragostea voastra si veti fi protejati de entitati si de influente raufacatoare, nici macar nu veti observa cum acestea incearca sa va murdareasca si sa va faca rau, le veti rejecta, asa cum face izvorul.

 

Puteti sa va protejati impotriva magiei negre, dar nu incercati sa luptati impotriva magilor negri, pentru ca nu e asa de usor, bunele intentii nu ajung. Trebuie sa fii luminos, foarte puternic, indraznet, pentru a infrunta fortele raului, pentru ca ele sunt inspaimantatoare si cel caruia ii este frica, este doborat.

 

Desigur, e natural, daca cineva v-a facut rau, sunteti tentat sa va razbunati, dar nu trebuie sa o faceti. Stiti exact, dupa dreptate, ce pedeapsa merita? A da o amenda de mii de franci unui om care nu are alti bani pentru a trai, e la fel cu a da acceasi amenda unui miliardar? Daca credeti ca o persoana care v-a lezat merita neaparat o pedeapsa, adresati-va lumii invizibile spunand: “Iata, aceasta persoana mi-a facut asta si asta, si din cauza a ce mi-a facut am acum mari dificultati in acel domeniu. Va rog, deci, sa interveniti pentru ca raul a carui victima sunt sa fie reparat.” Depuneti astfel o plangere in fata Cerului, ca si cum aceasta s-ar petrece in cadrul vietii curente in fata tribunalelor, si Cerul va vedea cum trebuie actionat. Dar voi, in orice caz, nu faceti nimic, nu cautati sa va razbunati in nici un fel.

 

Iata cum puteti  PERMITE ENERGIEI COSMOSULUI SA PATRUNDA IN FIINTA VOASTRA!

 

 

Universul este plin cu diferite tipuri de energie. Multi dintre noi, de-a lungul generatiilor, ne-am inchis fata de energia incredibila, in miscare, care curge in jurul nostru tot timpul. De aceea, poate fi dificil pentru a invita acea energie inapoi in vietile noastre. Un lucru e sigur: nimic nu va mai fi la fel dupa ce ati invatat sa invitati energia cosmica inapoi in fiinta voastra.Iata 3 cai prin care veti invita energia cosmica sa patrunda in voi:

 

1) Mentineti controlul asupra energiei voastre negative. Fiecare memorie, gand sau opinie negativa va va face sa purtati in voi multa energie negativa. Cand aveti prea multa energie negativa in voi, nu mai este suficient loc pentru ca energia cosmica sa intre in fiinta voastra. Eliberati-va de aceasta energie negativa, dar faceti-o cum trebuie. Daca sunteti nervosi sau tipati, va eliberati energia negativa, insa aceasta poate sa revina imediat in voi. De aceea, daca cineva v-a ranit, iertati-l. Inlocuiti opiniile, gandurile negative cu ganduri pozitive. Odata ce ati facut acest lucru, sunteti deschisi fata de energia cosmosului.

 

2) Smeriti-va. E usor sa va lasati ego-urile sa-si faca de cap. Sunt momente in care ego-urile sunt prea mari si credem ca suntem cea mai tare fiinta din Univers. Alteori, ego-urile noastre sunt “dezumflate”, lasandu-ne senzatia de slabiciune si nesiguranta. Este important sa invatam sa echilibram aceste doua lucruri. Atunci cand muriti, Universul nu se va opri cu persoana voastra. Smeriti-va in fata  Universului si energia cosmica va curge in voi .

 

3) curatati-va spatiul personal. Daca aveti o casa plina de dezordine, dispozitive electronice si de energie negativa, atunci toate aceste lucruri descurajeaza energia cosmica. De aceea, faceti-va ordine in casa, renuntati la cat de multe aparate electronice  si creati-va locuri pozitive, sacre, in care sa primiti Bogatia recompensa Cosmosului.Altfel spus,da-ti afara tot ce aveti  si primiti,prin nasterea din nou-deci acceptati Plinatatea Dumnezeirii

 

 

Creierul trebuie antrenat asemenea unui muschi. Ce exercitii trebuie sa faci?

 

 

 

Dacă rămânem activi mental avem mai multe şanse să ne ferim de demenţă sau Alzheimer, în ciuda trecerii anilor. Jocurile de tip puzzle, dezlegarea cuvintelor încrucişate, ba chiar şi ţinerea unui jurnal zilnic al cheltuielilor pe care le facem ne poate ajuta  creierul să rămână alert.

 

Cea mai sigură cale de a ne pierde sănătatea creierului este să nu-i dăm nimic de făcut. Lenea moleşeşte creierul care are nevoie de antrenament asemenea unui muşchi pentru a rămâne funcţional. Cercetările de până acum au arătat că antrenamentul perpetuu al creierului ne ajută să evităm pierderea memoriei, demenţa senilă, Alzheimerul şi alte boli mentale.

 

O cercetare făcută pe 2.800 de adulţi peste 65 de ani şi citată de webmd.com, care i-a supus pe vârstnici la 10 sesiuni de antrenament cerebral  pe parcursul a şase săptămâni  în care li s-a stimulat memoria, capacitatea de a raţiona şi viteza de procesare a informaţiei a arătat că aceştia şi-au îmbunătăţit abilităţile de a-şi manageria banii personali şi de a se întreţine singuri.

 

Dar când vine vorba de demenţă senilă sau Alzheimer, se întreabă cercetătorii. În aceste cazuri antrenamentul creierului mai poate da roade? Este posibil ca declinul mental din Alzheimer să fie încetinit printr-o solicitare continuă a creierului în aşa fel încât simptomele acestei afecţiuni să apară mai târziu. Persoanele care în mod obişnuit îşi ţin mintea ocupată au un risc mai mic de a petrece o parte din viaţă în declin mental, chiar dacă au Alzheimer, mai spun specialiştii.

 

Ce fel de exerciţii ar trebui să facem?

 

Răspunsul variază de la o persoană la alta. Ideea principală este aceea de a-ţi păstra creierul alert. Poţi începe cu un lucru simplu cum ar fi să mănânci cu mâna cu care de regulă nu faci acest lucru. Ţi să menţii acest obicei din când în când.

 

Un alt exerciţiu este acela de a învăţa ceva nou, precum o limbă străină sau un instrument muzical. Joacă-te  cu nepoţii sau strănepoţii. Sau invită-ţi prientenii la un joc de cărţi la un final de săptămână.  Conexiunile sociale de asemenea îţi tin  creierul viu. Totodată, încercă să înveţi noi jocuri. Străduieşte-te cu dezlegarea cuvintelor încrucişate, numere sau orice tip de puzzle.

 

Calculatorul poate deveni un prieten cu care te poţi juca online jocuri video care să-ţi stimuleze memoria. Citeşte, scrie sau înscrie-te la nişte cursuri destinate adulţilor.

 

 

Cate oua se pot consuma pe zi

 

 

Expertul american Lucy Burns explică de ce este bine să avem un consum moderat de ouă, chiar dacă acest aliment este bogat în nutrienţi valoroşi pentru sănătate. Cercetările recente arată că un consum zilnic de ouă poate fi stabilit în funcţie de un număr de factori, spre exemplu de istoricul de sănătate, de sex şi stilul de viaţă.

 

Renumite pentru conţinutul său bogat în proteine şi calciu, ouăle pot fi integrate în meniul zilnic pentru că au o serie de vitamine şi minerale importante pentru sănătate. Astfel, într-un ou de dimensiune medie, care are aproximativ 78 de calorii, găsim 6,29 g de proteine, 25 mg de calciu, 0,59 mg de fier şi 112, 7 mcg de colină.

 

De asemenea, un ou ne poate furniza 22 mcg de acid folic, 260 UI de vitamina A, 44 UI de vitamina D şi 176 mcg de luteină şi zeaxantină, precum şi complexul de vitamine B, în cantităţi mici.

 

Sunt două tipuri de colesterol: lipoproteinele cu densitate mare sau „HDL“, care este colesterul considerat bun pentru sănătate, şi lipoproteinele cu densitate scăzută sau „LDL“, cunoscut şi sub numele de colesterol rău pentru organism.

 

Un ou de dimeniune mare conţine 212 mg de colesterol. Dar studiile recente explică faptul că un consum regulat de ouă nu contribuie la apariţia bolilor de inimă la adulţii care nu au în istoricul medical predispoziţie către afecţiuni cardiace şi probleme cu colesterolul „rău“ mărit.

 

Mai mult, raportul experimentelor sugerează că un consum de ouă moderat nu are niciun efect aupra colesterolului din sânge, iar acest fapt se întâmplă în 70% cazuri din întreaga populaţie.

 

De-a lungul timpului, consumul de ouă a fost asociat cu riscul de declanşare a diabetului de tip II, dar cele mai multe studii nu au avut rezultate clare privind acest efect. Dimptotrivă, concluziile cercetărilor au fost considerate fără consistenţă temeinică şi argumentate insuficient.

 

Un studiu amplu publicat în Jurnalul Clinic American de Nutriţie a fost comandat în scopul de a a fi stabilit dacă un consum mare de ouă poate creşte riscul de diabet zaharat de tip II la adulţii în vârstă. La studiu au participat 3.898 de adulţi, care au mâncat fie un ou pe zi, fie un ou pe lună, timp de 18 ani. La finalul studiului, s-a observat că persoanele care au consumat mai frecvent ouă nu au suferit o creştere substanţială a riscului de a dezvolta diabet de tip II.

 

În concluzie, avertismentele despre un consum mare de ouă nu are suficientă bază ştiinţifică, dar nici nu este bine să exagerăm cu savuratul ouălor, fie că sunt fierte sau prăjite.

 

Câte ouă se recomandă a fi mâncate pe parcursul unei zile, fără să fim afectaţi de efectele adverse asupra sănătăţii? Ei bine, consumul se stabileşte în funcţie de greutatea corporală, sex, stil de viaţă, consumul zilnic de calorii şi obiceiurile alimentare, dar şi de sănătate. Şcoala Medicală de la Harvard, SUA, recomandă, în medie, un ou pe zi, pentru a beneficia de un nivel sănătos de colesterol bun şi pentru a întări şi menţine sănătatea inimii.

 

 

Statul pe scaun ucide

 

 

 

Un studiu realizat în 2010 de către Societatea Americană de Cancer și publicat În Jurnalul american de Epidemiologie a demonstrat că statul pe scaun ucide. „Sunt mai mulți factori care ne-au dus la acest rezultat”, declara la acea vreme doctorul Alpa Patel, coordonarorul studiului. Acesta și echipa lui au urmărit timp de 13 ani evoluția medicală a peste o sută de mii de pacienți, care nu avuseseră în familie cazuri de cancer, atacuri de cord sau boli de plămâni. Concluzia a fost că persoanele care au stat în șezut mai mult de șase ore pe zi au înregistrat un risc de mortalitate cu 37% mai mare, decât cei care au stat doar trei ore pe zi. Iar bolile cardiovasculare au fost printre primele cauze de deces.

 

Pacienții sedentari s-au dovedit chiar mai vulnerabili în fața morții. Atât bărbații, cât și femeile care au stat mult pe scaun, dar nici nu au făcut alte activități fizice precum o banală plimbare, și-au scurtat durata de viață cu 94%, respectiv 48%.

 

Mișcare cel puțin o dată pe oră!

 

Cercetătorii s-au pus de acord ca recomandările medicilor ar trebui să se concentreze nu doar pe creșterea activităților fizice, ci și pe reducerea timpului petrecut stând pur și simplu. „Nu este nevoie să ne transformăm biroul în sală de forță. Este de ajuns să ne ridicăm și să ne mișcăm măcar o dată pe oră, să nu rămânem înțepeniți pe scaun. Este musai nevoie să relaxăm ligamentele solicitate. Iar cine are timp să facă și sport, cu atât mai bine”, este sfatul medicului Călin Ciubotaru.

 

De la kilograme în plus la hernie de disc și hemoroizi

 

Pe lângă faptul că scurtează viața, obiceiul statului pe șezut deteriorează vizibil calitatea anilor pe care-I mai avem. ,,Mecanismul este simplu. Statul în șezut înseamnă automat că toată energia luată din mâncare, toate glucidele și grăsimile nu mai ajung să fie consumate în mod natural, prin mișcare,și ne trezim cu diabet sau obezitate”, explică medicul de familie. Printre daunele cauzate de sedentarism se numără și îngroșarea arterelor sangvine, calea sigură spre infarct sau accident cerebral. Postura și structura scaunului sunt alți factori-cheie în bolile leneșului. ,,Venele sunt practic strangulate dacă scaunul este prea înalt și-ți atârnă picioarele. Sângele nu mai circulă cum trebuie în vene. Încet-încet, apar și varicele. În plus, este de preferat să stăm cât mai drepți, nu cocoșați și aplecați cu capul în hârtii,” mai arată medicul Călin Ciubotaru.

 

Problemele coloanei vertebrale include tulburări de statică vertebrală, precum scolioza (curbarea coloanei în forma literei S), dar și afecțiuni extrem de dureroase precum hernia de disc și spondiloza. Boli care, deși vin la pachet cu meseriile de birou, nu mai pot fi încadratae ca boli profesionale. ,,Afecțiunile declanșate de munca la birou sunt, de regulă, subdiagnosticate și nu pot fi 100% încadratae ca boli profesionale. Mulți oameni continuă să petreacă multe ore în fața calculatorului sau pe canapea, uitându-se la televizor. Și atunci îți pui întrebarea dacă nu comportamentul unui om din afara serviciului a dus la apariția unor astfel de probleme”, spune Sofia Dumitrescu, specialist în medicina muncii.

 

Hemoroizii mai frecvenți după 50 de ani

 

De departe, cea mai deranjantă consecință a statului în șezut este apariția hemoroizilor, care afectează jumătate dintre românii trecuți de 50 de ani. Concret, presiunea exercitată de propria greutate face ca venele din interiorul rectului să se inflameze. Pe lângă unguentele și trtamentele clasice recomandate de medici, un remediu simplu este și folosirea unei perne moi drept suport. Totuși, specialiștii spun că persoanele care au dietă bogată în fibre și se hidratează în mod corect sunt mai puțin predispuse la această afecțiune.

 

Cum îți dai seama că ochii sunt obosiți

 

Dacă efectele negative ale sedentarismului se răsfrâng în mod direct asupra articulațiilor sau inimii, ochii pot fi catalogați drept victime colaterale.

 

Două ore neîntrerupte în fața calculatorului sunt încadrate de specialiști ca suprasolicitarea oculară, după acest interval instalându-se un disconfort imposibil de ignorat. ,,După 4-6 ore pot apărea una sau mai multe senzații neplăcute: înroșirea ochilor, înțepături în zona ochilor, senzația de nisip sub pleoape, mâncărimi, vedere ușor încețoșată, senzația că literele se amestecă su că rândurile sunt instabile”, detaliază oftalmologul Dana Boiciuc.

 

Mai grav este că și persoanele deja purtătoare de ochelari pot fi afectate de programul prelungit în fața calculatorului. ,,La majoritatea celor care lucrează peste 3 ore pe zi, apare un nivel de miopozare, zilnic. Cei sănătoși au nevoie de ochelaricu minus, iar cei care poartă deja ochelari cu minus, observăm o mărire de dioptrie. Cea mai mare evoluție a dioptriilor am văzut-o la o pacientă care în 5 ani a ajuns de la vederea perfectă la -3”, mai spune oftalmologul.

 

Prevenția bolilor de ochi

 

,,La fiecare 10 minute ia-ți ochii de pe monitor și, timp de 10 secunde privește la ceva aflat la 10 metri. În acest fel îți flexezi mușchii responsabili cu acomodarea și împiedici apariția așa-numitului spasm acomodativ. Studiile arată că aceste pauze nu afectează productivitatea, ba dimpotrivă”, arată specialistul .

 

 

Alimente care ne fac mai destepti

 

Dacă vrei să ai performanţe intelectuale, să te poţi concentra şi să poţi reţine eficient, atunci uite ce trebuie să mănânci!

 

Sfecla roşie conţine vitamina B, care ajută creierul să proceseze informaţiile. Ea nu ar trebui să lipsească din meniul tău, pentru că are în compoziţie multe substanţe nutritive: vitamina A, vitamina C, calciu, cupru, potasiu.

 

Merele îmbunătăţesc percepţia senzorială şi atenţia, iar nutriţioniştii spun că persoanele care consumă regulat mere prezintă un nivel mai scăzut în creier al toxinei care provoacă Alzheimer – beta-amyloid.

 

Ciocolata neagră te poate ajuta să te concentrezi mai bine, pentru că are un conţinut de cacao de cel putin 70%. O pătrăţică de ciocolată neagră mâncată zilnic protejează inima şi menţine tensiunea arterială la limite normale.

 

Fasolea are un indice glicemic scăzut şi, în plus, asigură o senzaţie de saţietate mai mult timp.

 

Cafeaua stimulează acuitatea mentală şi te energizează. Cercetările arată că această băutură, consumată de foarte multe persoane, ajută şi la prevenirea depresiei.

 

Spanacul conţine fier, care ajută la o bună oxigenare a celulelor. Pentru a îmbunătăţi absorbţia fierului în organism, asociază-l cu alimente bogate în vitamina C. Persoanele care consumă regulat legume cu frunze verzi îmbătrânesc mai greu faţă de restul.

 

Nucile şi seminţele sunt o sursă excelentă de vitamina E, un antioxidant puternic ce previne îmbătrânirea creierului. Constituie gustarea ideală între mese: conţin fibre şi grăsimi sănătoase.

 

Peştele gras creşte puterea de concentrare şi memorare. Cine vrea să aibă o minte ageră ar trebui să consume somon, păstrăv, macrou, sardine, hering, cel puţin o dată pe săptămână.

 

Fulgii de ovăz conţin substanţe excelente pentru stimularea şi îmbunătăţirea memoriei. Sunt ideali la micul dejun cu lapte, sana, iaurt sau chefir!

 

Ceaiul verde băut în fiecare dimineaţă îţi va determina funcţionarea perfectă a creierului. Vei furniza creierului o mare cantitate de antioxidanţi de care are nevoie pentru a produce neuroni

Unghiile  ne arata starea de sanatate

 

 

Acordati o atentie sporita la lungimea, forma si culoarea unghiilor si observati orice schimbarea care apare, deoarece acestea pot indica probleme grave de sanatate.

 

Unghii pale.

 

Unghiile de o culoare pala descriu o suprafata foarte subtire a unghiei sau a tesutului de sub unghie. O astfel de schimbare poate indica anemie si lipsa celulelor rosii din sange.

 

Anemia este cauzata de un nivel scazut de fier in sange si, prin urmare, este important sa va modificati dieta prin adaugarea de legume cu frunze proaspete, sfecla…

 

Unghii casante si subtiri.

 

Desi astfel de unghii pot fi mostenite (genetic) sau pot aparea din cauza lipsei de calciu, astfel de modificari putand fi asociate cu functionarea defectuoasa a glandei tiroide, glanda ce este responsabila pentru reglarea metabolismului.

 

O secretie prea mica a hormonilor poate duce la accentuarea caderii parului, formarea unghiilor subtiri si extrem de fragile, cresterea lenta a unghiilor si separarea unghiilor de piele. Daca observati oricare dintre acestea, consultati medicul dumneavoastra si verificati starea glandei cu o simpla analiza de sânge.(TSH)

Unghii galbene si ingrosate.

 

Ingrosarea unghiilor apare cel mai frecvent pe degetele de la picioare si este insotita de ingalbenirea acestora. Aceste modificari sunt tipice bolilor fungice.

 

Cremele clasice nu sunt de obicei eficiente, deoarece bolile fungice se afla in interiorul si sub unghiile in cauza, facand astfel de preparate dificil sau imposibil de absorbit.

Linii albe pe unghii.

 

Linia orizontala alba pe latimea unghiei poate indica o lipsa de proteine si alte deficiente nutritionale, boli de rinichi sau ficat.

 

Puteti imbogati dieta cu alimente bogate in proteine, cum ar fi semintele de canepa, varza kale, ciuperci s.a.m.d.

Unghii albastre

 

Culoarea albastra a unghiilor este un semn ca sangele tau nu este suficient de oxigenat. Cauza poate fi o boala a cailor respiratorii sau a sistemului vascular. Culoarea albastra de sub unghii poate fi cauzata si de proasta circulatie sau de expunerea la temperaturi foarte scazute.

 

ADAUGĂ SARE ÎN APA ÎN CARE SPELI RUFELE ȘI VEI VEDEA…

 

Sarea are numeroase proprietăți de curățare și, folosită frecvent la spălatul rufelor, păstrează vii culorile și previne decolorarea. De asemenea, sarea scoate petele, albește și diminuează efectul de îngălbenire a rufelor în timp. Nu e de mirare de ce tot mai multe gospodine o utilizează pe lângă detergentul din comerț.

Adaugă jumătate de ceșcuță de sare în mașina de spălat, printre rufele noi și colorate. Hainele nou cumpărate nu-și vor mai pierde culoarea și nu le vor mai păta pe cele mai vechi, care au mai fost spălate.

Fierbe lenjeria sau prosoapele albe din bumbac, care s-au îngălbenit în timp, și adaugă în apă o lingură de sare și un sfert de ceșcuță de praf de copt. Lasă rufele să stea în această soluție încă o oră, după ce le-ai dat în câteva clocote, apoi clătește-le în câteva

Scapă de petele de rugină, folosind o pastă din sare și oțet. Aplică această pastă pe rugină și las-o că acționeze în aer liber, la soare. Apoi spală rufele, punând câteva lingurițe de sare în mașina de spălat. Vei scăpa de pete, iar rufele vor fi mai albe.

 

Pentru ca toti alcatuim un singur trup cosmic, SA MERGEM IN NATURA, SA VORBIM CU TOATE SPIRITELE NATURII,pentru a primi VITALITATE, FERICIRE SI CLARVIZIUNE!

 

Natura  este  vie si inteligenta, pentru ca este locuita de creaturi care lucreaza asupra pietrelor, plantelor si animalelor. Aceste creaturi sunt mentionate in traditiile lumii intregi. Poate ca ele nu se prezinta asa cum au fost descrise de fiecare religie sau de fiecare cultura, dar esentialul este sa stiti ca natura e vie

Aceasta realitate este cunoscuta de milenii de magi, magicieni si vrajitori de pe toate continentele. Ei se straduie sa puna aceste entitati in serviciul lor si multi dintre ei au reusit… din pacate. Pentru ca, in general, ei nu o fac decat pentru a-si satisface poftele, senzualitatea, dorinta de razbunare, etc., si spiritele li se supun. Pentru ca spiritelor naturii le place sa li se dea o treaba de facut, si ele o fac fara sa se preocupe daca este benefica sau daunatoare: ele executa sarcina ce au primit-o, impinse de teama acestei vointe superioare lor care a reusit sa le domine. De aceea atat de multi oameni le utilizeaza pentru intreprinderi condamnabile: ele se supun, pentru ca asa sunt facute, nu au nicio constiinta morala, ele fac deopotriva si raul si binele. Deci, de noi depinde sa le orientam in vederea unor lucrari divine.

 

Cand mergeti in natura, trebuie sa fiti constienti de prezenta tuturor acestor spirite care o populeaza si care existau deja inaintea aparitiei noastre pe pamant. E bine sa va legati de ele, sa le vorbiti, sa va minunati in fata frumusetii muncii pe care o indeplinesc pe pamant si sub pamant, in apa, in aer, etc. Atunci, ele vor fi fericite, se vor imprieteni cu voi, va vor surade, si va vor da cadouri: vitalitate, bucurie, inspiratie poetica si chiar clarviziune.

 

Dar nu trebuie sa va opriti aici. Pe toate aceste miliarde de spirite care populeaza natura trebuie sa le faceti sa le supuneti ,sa  participe la o munca divina. Cand va plimbati prin padure sau la munte, adresati-va tuturor acestor creaturi invizibile care contribuie prin activitatea lor la viata pietrelor, plantelor, animalelor, si cereti-le sa-si aduca aportul, ajutorul, tuturor celor care lucreaza pentru dragoste, lumina, pace: pentru intronarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.

 

Iar atunci cand mergeti pe malul marii sau pe malul unui fluviu, adresati-va spiritelor care le locuiesc, spunandu-le: “Ce faceti voi pentru binele umanitatii? Incercati sa influentati pe toti acei care vin sa se scalde si pe cei ce calatoresc pe ape, inspirati-le dorinta de schimbare, de a se ameliora… Desigur, sunt incapatanati, dar voi aveti puteri, si daca insistati, ei vor sfarsi prin a va asculta, in ciuda lor, si vor urma vointa voastra. Mergeti, la treaba!” Astfel, intr-o zi, miliarde de spirite se vor pune in miscare pe intreg pamantul si vor lucra asupra inimilor si creierelor umane.

 

De ce sa fim zgarciti si nu ne gandim niciodata sa spunem doua cuvinte pentru binele umanitatii? Pentru noi insine, cate nu suntem capabili sa facem? Punem in miscare cerul si pamantul… dar pentru altii!… Ei bine, e timpul de a schimba aceasta mentalitate. De acum inainte, oriunde veti merge in natura, ganditi-va sa va adresati tuturor fiintelor care locuiesc in grote, arbori, parauri, lacuri, chiar si in frunze, si cereti-le sa vina sa participe la dainuirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Astfel, Cerul va vedea in voi un constructor al noii vieti, un izvor, un fiu al Domnului. Cerul, pamantul, oceanele,cosmosul , toate elementele au jurat in fata Eternului sa-i ajute pe cei care lucreaza sa devina facatori de pace, armonie, frumusete.

.

Topul celor mai rele mezeluri pentru copii

 

Consumate ocazional, deci NU  în fiecare dimineață, mezelurile nu dăunează atât de rău.  Mezelurile conțin mulți aditivi și conservanți, asta le face atât de rezistente în timp Iata cateva  E-uri din mezelurile pentru copii: E 621 (glutamat monosodic), E316 (erithorbat de sodiu), E 262 (acetat de sodiu), E 452 (polifosfat de sodiu), E 407 (caragenan), E 250 (nitriul de sodiu). Mezelurile nu ajută la dezvoltarea creierului copiluluiGlutamatul de sodiu a fost considerat cancerigen, unul din E-uri care produce obezitate și se pare că afectează funcția creierului la șoareci.  Polifosfatul de sodiu   produce un dezechilibru la balanța calciu-fosfor din organism, iar acest lucru poate cauza dezvoltarea oaselor, inclusiv a dinților.

Crenvurștii sunt alte mezeluri, care pot cauza toxiinfecții alimentare, atunci când nu sunt păstrate cum trebuie.  Nici pateul de copii nu este întotdeauna sănătos, mai ales dacă nu re un conținut mai mare de ficat. Cel mai sigur este să faceți pateu de ficat acasă.

 

Cele mai rele mezeluri pentru copii – parizerul, crenvurștii și pateul, toxice pentru copii

 

Consumul de mezeluri la copii este asociat cu apariția obezității și bolile de inimă, precum hipertensiune arterială. Cele mai multe E-uri dau dependență, iar cele din mezeluri nu sunt o excepție. Nitriții, în cantități mari, pot împiedica sângele să mai transporta oxigen, de aici pot apărea probleme de respirație la copii. Fosfații în exces împiedică fixarea calciului în oase, lucru care este foarte dăunător copiilor .Riscul de apariție a cancerului este mult mai ridicat   . Alte studii au arătat că există un risc mai mare de deces în rândul consumatorilor ce mănâncă mai mult de 20 de grame de mezeluri pe zi.Unii medici susțin faptul că mezelurile nu ar trebui consumate de către copiii până în 12 ani. Cel mai bine este să nu exagerăm cu consumul de mezeluri și să preferăm mai degrabă să preparăm mâncarea în casă.

Lista alimentelor care pot creste riscul de cancer

 

 

Ştiai că alimentele pe care le includem în dieta zilnică pot duce în timp la apariţia tumorilor maligne? Descoperă în rândurile de mai jos care sunt produsele care favorizează apariţia acestei afecţiuni tot mai des diagnosticate!

Alimentele și băuturile dietetice reprezintă frecvent o alternativă pentru o dietă sănătoasă, care contribuie la scăderea în greutate. Însă, deși aceste alimente conțin mai puține grăsimi, zahăr, calorii sau carbohidrați, ele nu sunt atât de sănătoase precum par și conțin ingrediente cum ar fi aspartamul, adică unul dintre cei mai nocivi îndulcitori alimentari, care provoacă anomalii congenitale, inclusiv cancer.

Alimente  conservate

 

Majoritatea alimentelor în conservă conțin un agent chimic cunoscut sub numele de BPA (Bisfenol A), care acționează ca un estrogen și reduce activitatea hormonală normală a organismului. Unele studii au asociat această substanță cu diferite boli cardiace și intestinale, cu infertilitate și alte probleme de reproducere.

Astfel, consumul frecvent de alimente conservate poate favoriza apariția cancerului, dar mai ales roșiile în conservă care, din cauza acidității crescute, absorb mai ușor Bisfenolul A.

 

Fâina albă rafinată

 

Studiile realizate de Cancer Epidemiology și Mile Markers arată că consumul de glucide rafinate poate crește cu până la 220% riscul de a suferi de cancer de sân. Acest fapt se datorează indicelui glicemic care crește nivelul de zahăr din sânge care, la rândul său, favorizează apariția și răspândirea celulelor canceroase în corp.

 

Zahărul rafinat

 

La fel ca în cazul descris anterior,anumiți îndulcitori alimentari bogați în fructoză sunt încă și mai agresivi și permit o metabolizare mai rapidă și mai ușoară a celulelor canceroase.

Alimente des consumate, cum ar fi prăjiturile, biscuiții, plăcintele, sucurile și sosurile conțin niveluri ridicate de zahăr rafinat și sunt direct asociate cu dezvoltarea cancerului.

 

Carnea procesată

 

Majoritatea cărnurilor procesate, cum ar fi cârnații, șunca sau baconul conțin conservanți chimici, coloranți artificiali și un nivel ridicat de zahăr și sare, astfel încât acestea să se mențină proaspete timp îndelungat și să aibă un aspect apetisant. La rândul lor, acești compuși conțin nitriți și nitrat de sodiu, care se pare că ar favoriza apariția cancerului de colon.

 

Organismele modificate genetic

 

Consumul de alimente transgenice sau modificate genetic este corelat cu un risc semnificativ de apariție a  diferitelor tipuri de cancer, cu toate că nu există certitudini în acest sens. Aceste alimente se găsesc în multe alimente pe care le consumăm zilnic, cum ar fi porumbul și derivații săi, roșiile, boabele de soia și rapiță.

 

Alimentele prăjite și fast-food

 

Hrana prăjită, cum ar fi diversele sortimente de fast-food, este asociată direct cu apariția diferitelor tipuri de cancer, pe lângă faptul că provoacă și alte probleme de sănătate, precum obezitate și boli de inimă. Chips-urile din cartofi sau snacks-urile, de exemplu, conțin cantități însemnate de acrilamidă, o substanță cancerigenă care se formează atunci când alimentele sunt supuse unor temperaturi ridicate.

Acrilamida se găsește în alimentele care au fost preparate termic la temperaturi de peste 120 de grade Celsius, adică chips-uri și majoritatea alimentelor de tip fast-food

Cum invatam lectiile   pentru a ne adapta pe un  Pamant Nou?

 

 

1.Prin asumarea responsabilitatii

 

A recunoaste ca esti singura persoana responsabila de fericirea, cat si de nefericirea ta, te ajuta sa faci saltul de la paradigma de victima la cea de a deveni un maestru al lumii tale interioare. Puterea de a face o alegere constienta in ceea ce priveste modul in care-i raspunzi vieti este fundamental pentru inflorirea unei noi constiinte.

 

2. Prin Claritate

 

 

Recunoasterea faptului ca lumea in care traim nu este nimic altceva decat reflectia lumii noastre interioare da nastere constientizarii. Constientizarea poate dizolva toate povestile in care personajul principal – tu – este plin de sentimente de invinovatire, rusine si durere si ne poate permite sa acceptam adevarul fundamental al existentei umane, momentul prezent. Aceasta claritate dizolva conflictul dintre interior si exterior si este cea care sprijina dezvoltarea constiintei colective.

 

3. Relaxare

 

 

Cu cat ne relaxam mai profund, cu atat putem sa-i permitem vietii sa se desfasoare in latimea si in profunzimea ei. Actiunea, atunci cand porneste dintr-un loc al relaxarii are o calitate mult mai mare in comparatie cu actiunea care porneste dintr-un loc al rezistentei interioare. Prima ne conduce catre o stare de bucurie de a fi, catre o lume plina de posibilitati creative, iar cea din urma ne conduce catre o stare plina de stres, lipsita de armonie si chiar boala.

 

4. Prezenta

 

 

Capacitatea de a penetra acest moment cu adancimea prezentei noastre taie ca o sabie ascutita prin fantomele  trecutului nostru, prin teama interioara si prin fanteziile pline de speranta cu privire la viitor. In descoperirea care ne ramane, avem puterea sa ne cunoastem pe noi insine ca fiind fiinte eterne. Aceasta cunoastere este cheia catre adevarata putere.

 

5. Totalitate

 

 

Prin deschiderea larga si acceptarea fiecarei experiente din viata noastra, oricat de dureroasa sau provocatoare, noi spune DA vietii si devenim iubitori fata de ea. Primind tot ceea ce ne ofera viata cu bratele deschise ne ridicam din frica bazata pe supravietuire si ajungem in bratele iubirii neconditionate. Aceasta iubire naste compasiune, atat fata de noi insine, cat si fata de cei din jurul nostru.

 

6. Recunostinta

 

Sapaturile adanci in cautarea recunostintei chiar si pentru acele lucruri din viata noastra pe care consideram de cele mai multe ori ca ni se cuvin, trimit o sageata de dragoste luminoasa in mijlocul intunericului. Recunostinta aprinde lumina interioara si ne permite sa constientizam darurile noastre interioare pe care le-am primit. Ceea ce obisnuiam de cele mai multe ori sa cautam in exteriorul nostru, s-a aflat intotdeauna in interiorul nostru doar ca nu ne-am dat seama pentru ca am tinut ochii inchisi.

 

7. Iertare

 

Nu este cazul sa intorci si celalalt obraz si sa permiti abuzurilor sa continue, dar este cazul sa incerci sa privesti printre actiunile inconstiente ale celorlalti la adevarata esenta a acestora, cea care exista in fiecare dintre noi. Intunericul pe care-l percepem in lume este doar o reflectie a ceea ce nu am reusit sa luminam cu puterea iubirii noastre. Capacitatea noastre de a ierta, de a vindeca rana separarii ne intoarce intr-o lume cu totul diferita de cea in care traiam pana in acel moment.

 

8. Goliciune

 

Curajul de a fi vazut, impreuna cu cele mai ascunse defecte ale tale, permite relatiilor autentice sa infloreasca. Prin dorinta de a fi dispus sa fii ranit, de a-ti infrunta temerile si de a experimenta necunoscutul poti realiza ca dragostea se afla intotdeauna in viata ta, indiferent de forma pe care o ia aceasta. O lume construita pe fundatia autenticitatii creaza o convergenta a inimilor care produce, in consecinta, adoptarea unui nou mod de viata.

 

9. Serviciu

 

 

Noul impuls evolutiv care se afla in lume in aceste vremuri ne cere sa facem tranzitia de la a primi, la a oferi. Nu este vorba de a face bine, dar este vorba de a-i sluji lui Dumnezeu. Este apelul care ne cere sa pasim in afara zonei noastre de confort si sa ne asumam responsabilitatea pentru maretia noastra, astfel incat sa ne asumam rolul nostru in planul spiritual. Este vorba de trezirea la natura noastra autentica, plina de dragoste, blandete si acceptare.

 

10. Fermitate

 

 

Hotararea de neclintit de a-ti trai viata moment de moment, indiferent de locul in care te afli sau in ce companie, ne garanteaza ca stralucirea noastra interioara nu se va ascunde de noi insine. Actiunile alimentate de motivatia de a fi un far de lumina in aceasta lume sunt cu adevarat un puternic agent al schimbarii interioare

 

  Cum sa iti protejezi ochii de atacul calculatorului

 

Peste 72% dintre adulti nu stiu de termenul de lumina albastra si cum ii afecteaza. Aceasta este emanata de ecranele dispozitivelor mobile si are un impact puternic asupra ochilor, cauzand probleme de vedere si tulburari de somn.

 

Printre simptomele cauzate de expunerea pe termen lung la lumina albastra se numara durerile de gat, umeri, spate si cap, privire incetosata, senzatie de ochi uscat, oboseala fizica si lipsa de productivitate.

 

Pe termen lung, lumina albastra patrunde in retina si poate provoca formarea cataractei sau a degenerescentei musculare legata de varsta.

 

Cum sa te protejezi de lumina albastra?

 

1. Muta privirea de la monitor o data la 20 de minute si incearca sa iti fixezi privirea asupra unui obiect din camera care se afla la o distanta de sase metri. Priveste-l timp de 20 de secunde.

 

2. Clipeste cat mai des pentru a te asigura ca ochii sunt bine umeziti. Este indicat sa clipesti de doua ori mai des decat o faci in mod normal, iar atunci cand iti simti ochii foarte uscati, clipeste foarte rapid de 20 de ori.

 

3. Adopta pozitia corecta la birou, in fata monitorului. Este foarte important ca acesta sa fie la o lungime de brat fata de ochi, iar privirea trebuie sa fie orientata in jos atunci cand privesti catre monitor, niciodata in sus fiindca s-ar putea sa-ti intepeneasca gatul.

 

4. Investeste intr-o pereche de ochelari cu lentile de protectie PC. Daca iti petreci mare parte a timpului la calculator, atat la birou, cat si acasa, iti vor fi indispensabili. Chiar daca nu ai probleme de vedere, ochelarii de protectie se pot face cu lentile fara dioptrii, iar daca ai probleme de vedere, asigura-te ca lentilele tale ofera protectie.

 

5. Fa-ti un control oftalmologic periodic pentru a te asigura ca sanatatea ochilor tai este intr-o stare buna. Specialistii recomanda un control o data pe an sau o data la doi ani persoanelor fara probleme de vedere si o data la sase luni persoanelor cu probleme.

 

Votca te scapa de …

 

 

Păstrează florile   mai multă vreme daca amestecati o linguriță sau două de vodcă și o lingură de zahăr cu apa  din vază.

 

Curăță ochelarii,mai ales ochelarii de soare , dacă sunt frecați cu o cârpă moale din bumbac pe care ai pus o linguriță de votca

 

Te scapă de mucegai- amestecă într-un pulverizator o parte vodcă și o parte apă și pulverizează pe locurile mucegăite. Funcționează perfect și în zonele cu mucegai din baie, dar este imbatabil și pe lemnul care a fost atacat de mucegai. În cazul lemnului lasă soluția să acționeze câteva minute și apoi șterge locul cu o cârpă moală.

 

Scoate mirosurile urâte din haine și pantofi: ca să scapi de mirosul de vechi pe care îl prind hainele care au stat în saci de plastic sau cele care nu au fost folosite multă vreme, amestecă într-o sticlă cu pulverizator, două părti vodcă și o parte apă distilată. Pulverizează pe hainele care miros a vechi și a stătut. Lasă haina la aer pentru o oră, iar mirosul dispare . Pulverizează și în pantofii care miros urât. Efectul este spectaculos.

Curăță pietrele semiprețioase: mărgelele de sticlă sau pietrele semiprețioase se curață și capătă o strălucire specială cu vodcă. Pune vodcă într-un pahar și pune mărgelele. Lasă-le să stea o oră, apoi clătește-le cu apă și ștergele. Curăță cu o cârpă înmuiată în votca porțelanurile fine, după ce au fost spălate și șterse. Vor reveni la viata!

 

Scote etichetele de pe sticle sau borcane: dacă vrei să scoți etichetele lipite cu soluții foarte aderente de pe sticle sau borcane, de cel mai mare ajutor poate fi vodca. Pune într-o farfurie vodcă și rulează borcanul cu etichetă. Aceasta se va desprinde perfect, repede și ușor.

 

 

TERAPIA   ,prin care FLORILE TRANSMIT CORPULUI VIBRATIILE   DIN NATURA

Dr. Edward Bach considera ca atitudinea mentala joaca un rol vital in mentinerea sanatatii si in recuperarea din boala. El spunea: “A fi sanatos inseamna sa traiesti in armonie cu mintea, trupul si sufletul”. Fiind convins ca boala este un efect al dezechilibrului dintre trup si suflet, s-a indreptat spre terapiile alternative.

 

Terapia Bach se adreseaza individului, nu afectiunii sau simptomelor. Esentele florale sunt menite sa echilibreze deranjamentele emotionale, blocajele care se instaleaza la un moment dat in planul mental. Dr. Bach afirma: “Fiecare floare actioneaza prin cresterea vibratiilor pozitive si deschiderea canalelor noastre energetice. Omul are, pe langa corpul fizic, un corp al energiei vietii, unul al sensibilitatii si al emotiilor si unul spiritual. Esentele florale sunt amprente energetice ale fortei vii din plante, care interactioneaza cu corpurile subtile ale omului si astfel ii pot ajuta pe cei cu boli fizice, adresandu-se raspunsului emotional la boala lor”.

 

Din punct de vedere psihologic, terapia Bach elibereaza omul de “hamurile” emotionale, astfel incat sa-si poata trai propriul adevar. Esentele florale nu anihileaza starile emotionale negative, ci ajuta la dezvoltarea starilor emotionale pozitive. “Ele nu actioneaza atacand boala, ci transmit corpului acele minunate vibratii din natura, in prezenta carora boala se topeste ca zapada la soare”, cum sugestiv spunea chiar Edward Bach.

 

37 din cele 38 de remedii Bach sunt preparate din inflorescentele plantelor si ale copacilor salbatici, prin metoda soarelui (florile sunt culese dimineata, pe roua, apoi sunt lasate in vase cu apa de izvor, la soare, pana ce se ofilesc) si metoda fierberii, ambele inventate de dr. Bach. Actiunea lor nu este chimica sau farmacologica; esentele florale actioneaza la nivel mental, doar prin vibratiile pe care le transmit organismului. Substanta activa florala si actiunea sa nu pot fi demonstrate stiintific, de aceea multi sceptici spun ca terapia Bach se bazeaza, de fapt, doar pe efectul placebo. Dar nu este asa… Cu esente florale se trateaza la fel de bine si copiii, si animalele, chiar si plantele, iar efectele benefice sunt vizibile in toate cazurile.

 

Iata florile din plante si copaci care au fost folosite cu succes de Bach:

 

Turita Mare (Agrimonia eupatoria) este folosita in caz de supersensibilitate la influente si idei, atunci cand pacientul incearca sa-si suprime sentimentele, gandurile nelinistitoare si tulburarile intime, ascunzandu-le sub o falsa masca de fericire empatica si veselie.

 

Plop Tremurator (Populus tremula) este utila atunci cand pacientul are o teama de origine necunoscuta, anxietati vagi si inexplicabile, premonitii, temeri ascunse de un dezastru amenintator, este speriat ca urmare a unor presentimente ca ceva rau se va intampla.

 

Fagul (Fagus sylvatica) actioneaza asupra sentimentelor critice exagerate manifestate asupra celor din jur. De regula, se foloseste atunci cand pacientul este intolerant si ignora total nevoile si slabiciunile celor din jur.

 

Tintaura (Centaurium umbellatum) este folosita atunci cand se constata o sensibilitate exagerata la influente si idei, neafirmarea sinelui. Pacientul nu poate spune “nu”, demonstreaza o slabiciune a propriei vointe, o reactie exagerata la dorintele altor oameni, are o personalitate slaba, se lasa abuzat si evita confruntarile.

 

Corcodusul (Prunus cerasifera) este folosit atunci cand se intalneste sentimentul de frica fata de propriile reactii emotionale, de exemplu teama de a nu innebuni. Pacientului ii este greu sa ignore sau sa se distanteze de anumite lucruri, are un temperament incontrolabil si se teme sa nu piarda controlul sau sa nu-si piarda mintile.

 

Cicoarea (Cichorium intybus) este folosita in cazuri de egoism, atunci cand pacientul are o atitudine posesiva, solicitanta, pe care o foloseste in mod constient sau inconstient pentru a interveni in orice actiune a celor din jur, este manipulativ sentimental.

 

curpenul (Clematis vitalba) are rolul de a readuce pacientul “cu picioarele pe pamant”, atunci cand se constata interesul scazut fata de prezent. De obicei, pacientul este absent, demonstreaza o atentie foarte mica la ceea ce il inconjoara, viseaza permanent cu ochii deschisi.

 

Marul paduret (Malus Pumila) este util pentru sentimentul pregnant autocritic, la pacientii care sunt nemultumiti de sine, au impresia ca sunt urati, neatragatori, murdari trupeste si sufleteste.

 

Ulmul (Ulmus procera) are efecte benefice asupra celor care prezinta sentimente de deznadejde cauzate de stres: pacientul se simte suprasolicitat, are impresia ca nu mai poate face fata sarcinilor si responsabilitatilor zilnice.

 

Ghintura (Gentiana amarella) actioneaza asupra nemultumirii, atunci cand pacientul are o atitudine pesimista, vede doar partea negativa a lucrurilor, renunta usor dupa insuccese, reactioneaza prin scepticism, avand sentimente de descurajare.

 

Craciunica (Ilex aquifolium) influenteaza benefic sentimentele de rautate, gelozie, neincredere, ura si invidie, atunci cand pacientul are o sensibilitate exagerata la influentele si ideile altora, reactioneaza agresiv si este razbunator.

 

Caprifoiul (Lonicera Caprifolium) trezeste interesul pacientului pentru prezent, atunci cand el evadeaza mereu in trecut, ii este continuu dor de copilarie, de casa parinteasca.

 

Larita (Larix decidua) este folosita in sentimente de neincredere in sine si teama de esec, cand pacientul se simte inferior fata de cei din jur si mereu se asteapta sa dea gres in ceea ce face, genul: “Oricum nu voi reusi”.

 

Mustarul (Sinapis arvensis) este util in sentimente de tristete, anxietate brusca, depresii, perioade de melancolie care apar si dispar fara un motiv evident etc.

 

Stejarul (Quercus robur) ajuta la constientizarea limitelor fizice, in special in cazul persoanelor luptatoare, care se simt obosite, dar totusi nu renunta niciodata.

 

Trandafirul salbatic (Helianthemum nummularium) se foloseste cu succes impotriva sentimentelor de panica, teroare, frica paralizanta.

 

Verbina (Verbena officinalis) este folosita in caz de entuziasm exagerat, fanatism manifestat fata de o idee sau o dogma. De regula, din dorinta exagerata de a servi unei cauze bune, pacientul isi iroseste energia, reactioneaza ca un misionar sau ca un fanatic

Calcatul apei, mersul prin roua si prin zapada sunt terapii care  fac numai bine

 

Stimuleaza irigarea sanguina a vaselor, regularizeaza temperatura corpului, calmeaza sistemul neurovegetativ si intaresc imunitatea organismului, facandu-l mai rezistent la boli. In plus, stimulul rece fortifica venele picioarelor, si de aceea aceasta terapie se adreseaza in special persoanelor cu afectiuni venoase.Calcatul regulat al apei, mersul prin roua si prin zapada ajuta persoanele sensibile la vreme sa combata simptomele specifice – toropeala, oboseala, presiunea de la nivelul capului – si sa reduca stresul. Efectuat seara, calcatul apei vindeca dereglarile de somn si durerile de cap de natura vasculara.

 

La calcatul apei, pasiti in apa rece, ca barza, ridicand picioarele cat mai sus. Durata: 1/2 minut – 1 minut. Temperatura apei: 16 – 18 grade. Calcatul apei se poate efectua acasa, in cada.

 

Mersul prin roua se face  descult, dimineata, cand iarba este uda. Mersul prin zapada proaspat cazuta este si el o terapie. Se efectueaza timp de cateva minute, cu picioarele goale.

 

Dupa fiecare procedeu urmeaza incalzirea cat mai rapida: stergeti umezeala cu palma, incaltati-va cu ciorapi si pantofi si mergeti cateva minute cu pas apasat, pana ce vi s-au incalzit picioarele.

 

Atentie! Calcatul apei, mersul prin roua si prin zapada nu li se recomanda persoanelor cu picioare reci sau cele sensibile la frig. Folosirea acestor terapii este interzisa in cazul infectiilor urinare acute, al sciaticii, al insuficientei irigari sanguine sau al carceilor la picioare.

Cum explică un reputat fizician posibilitatea existenței lui Dumnezeu. „Suntem limitați”

Premiul Templeton, acordat în fiecare an unei personalităţi care prezintă “dimensiunea spirituală a vieţii”, a fost atribuit marţi fizicianului brazilian Marcelo Gleiser, care încearcă să demonstreze că ştiinţa şi religia nu sunt “inamici”, relatează vineri Agerpres, care citează AFP.

Profesorul de fizică şi astronomie, specializat în cosmologie, născut în Rio de Janeiro în urmă cu 60 de ani şi care trăieşte din 1986 în Statele Unite, nu crede în Dumnezeu. El este agnostic (n.r adept al agnosticismului – punct de vedere potrivit căruia gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raţionale pentru a justifica existenţa sau neexistenţa lui Dumnezeu).

“Ateismul nu este compatibil cu metoda ştiinţifică”, a declarat Marcelo Gleiser pentru AFP de la Colegiul Dartmouth din cadrul Universităţii din New Hampshire, unde predă din 1991. Este “o credinţă într-o necredinţă. Negaţi categoric ceva împotriva căruia nu aveţi nicio dovadă”, a spus el.

“Îmi păstrez mintea deschisă, pentru că înţeleg că avem cunoştinţe umane limitate”, a explicat omul de ştiinţă.

Premiul Templeton, în valoare de 1,1 milioane de lire sterline, este finanţat de fundaţia John Templeton, un american presbiterian care a făcut avere pe Wall Street. Desmond Tutu, Dalai Lama, filosofi, alţi astrofizicieni şi romancierul rus Aleksandr Soljeniţîn au fost distinşi cu acest premiu începând din 1973.

Prin intermediul a cinci cărţi în limba engleză, dintre care una tradusă în franceză, şi sute de articole de blog şi de presă din Statele Unite şi Brazilia, Marcelo Gleiser a descris modul în care ştiinţa şi religia încearcă să răspundă la întrebări foarte similiare despre originea universului şi a vieţii.

“Primul lucru pe care îl citiţi când deschideţi Biblia este povestea unei creaţii”, a spus el. Evrei, creştini, musulmani: indiferent de religie, “toţi vor să ştie cum a apărut lumea”.

Această curiozitate fundamentală – ştiinţifică sau religioasă – conduce cu siguranţă la răspunsuri diferite. Metoda ştiinţifică este făcută din ipoteze ce pot fi combătute, nu şi religia.

Însă “ştiinţa poate oferi răspunsuri doar până la un anumit punct”. Ce este timpul, materia, energia? Răspunsurile ştiinţifice sunt valide doar într-un cadru teoretic.

“Este o problemă cunoscută în filosofie, cea a primei cauze: suntem limitaţi”, spune Marcelo Gleiser, tatăl a cinci copii. “Trebuie să fim suficient de umili pentru a accepta că suntem înconjuraţi de mister”.

Întrebat ce părere are despre cei care cred că Pământul a fost creat în şapte zile, el a răspuns: “Ei văd ştiinţa ca pe un duşman pentru că au o viziune învechită potrivit căreia oamenii de ştiinţă încearcă să-l ucidă pe Dumnezeu” încercând să rezolve misterul originilor. “Ştiinţa nu îl ucide pe Dumnezeu”, a subliniat Marcelo Gleiser.

 

 

De ce are Porumboiu memoria scurtă? Pentru ca minciuna privatizarilor=hotiilor au picioare scurte!De ce îi acuză pe PONTA și pe Ăla Micu? ‘http://www.evz.ro/care-e-adevarata-relatie-dintre-adrian-porumboiu-si-vladimir-plahotniuc-cine-e-plahotniuc-de-ce-are-porumboiu-memoria-scurta-de-ce-ii-acuza-pe-ponta-si-pe-ala-micu.html

 

Pentru a se pierde urmele hotiilor prin care avutia obsteasca a fost furata=PRIN PRIVATIZARE+ de la gura amarastenilor se joaca teatru…Parcă din senin, Adrian Porumboiu s-a apucat să se justifice, telefonic, în emisiunea Jocuri de Putere de la Realitatea TV că nu îl cunoaşte şi că nu are nicio legătură cu miliardarul din Republica Moldova, Vladimir Plahotniuc.

“Nu ştiu cum arată, nu ştiu ce este cu el, stiu doar că este din Republica Moldova şi nimic mai mult. Ştiu doar că are prieteni importanţi în România, asta este o altă discuţie, dar eu nu am avut nicio legătură cu el”, a răspuns Porumboiu la întrebarea dacă i-a vândut o parte din afacerile sale agricole miliardarului moldovean.

Apoi a început să-și amintească câte ceva: “Este adevărat că în urmă cu mai bine de un an de zile am tranzacţionat acţiuni ale companiei Racova către o firmă Delta, din Geneva, printr-o firmă din Republica Moldova, Transoil. Această tranzacţie este una complexă care din păcate nu s-a materializat, nu s-a încheiat încă. Existau anumite obligaţii contractuale pe care nu le-au achitat”; a mai spus omul de afaceri din Vaslui.

Acesta a explicat că, de fapt, în tranzacţie este vorba de separarea activităţilor care cuprind grupul Racova: “Atât şi nimic mai mult”. “Este o companie din Geneva, care are acţionari în Luxemburg şi în Geneva: un ceţăţean american, unul georgian. Eu mă ocup de afaceri în continuare. Deocamdată tranzacţia nu este încheiată, întrucât obligaţiile contractuale nu au fost respectate”, a mai explicat Porumboiu.

 

“Tranzacţionarea a fost efectuată, dar existau anumite obligaţii pe care acea firmă trebuia să le achite, nu doar faţă de mine, ci şi faţă de alţi creditori, care nu au fost respectate”, a precizat fostul mare arbitru de fotbal.

“Cred că nu sunt atât de imbecil şi să nu realizeze dacă în spatele acestui grup s-ar fi aflat Plahotniuc. Nu am avut nici cea mai vagă banuială în acest sens. Dacă s-ar fi aflat în spatele afacerii, plăteau până acum ce aveau de plătit. Plahotniuc are bani, din câte am înţeles”, a declarat Adrian Porumboiu, explicând că nu s-a vândut niciun activ, ci acţiuni, nici un teren.

Acesta a mai spus Racova admistrează 46.000 de hectare şi a plătit la bugetul de stat taxe de peste 380 de milioane de euro şi a avut în unele perioade de vârf şi 6.000 de angajaţi.

 

 

Întrebat de ce a decis să vândă active din Racova, acesta a spus că pentru ca firmele să nu intre în insolvenţă şi să îşi poată plăti datoriile era nevoie să caute un investitor.

De asemenea, Adrian Porumboiu a mai spus că atât Daniel Constantin şi fostul premier Victor Ponta au o contribuţie la “nenorocirea” care s-a abătut asupra firmelor sale, mai ales că premierul Ponta avea relații cu Plahotniuc…Aici Porumboiu e dator cu explicații…

Istoria oficială a României, demolată de cercetătorii și gânditorii din afara țării. Ce spun aceștia? 

Istoria oficială a României nu va mai sta în picioare prea multă vreme. Atelele cu care este legată ca să nu se prăbușească sunt din ce în ce mai șubrede, ceea ce face ca demolarea ei să nu mai fie decât o problemă de timp.

Tot mai multe dovezi scot în evidență adevăruri pe care anti-românii de la butoane nu au cum să le mai ascundă. Da, încă mai aruncă cu noroi strigând: Protocronism! Impostură! Dacopați!… dar disperarea lor le anunță sfârșitul.

Vă asigur că anul viitor va fi unul cu multe surprize, chiar din primele zile! Rămâneți aproape ca să ne bucurăm împreună de redescoperirea adevăratei noastre istorii, DE REVOLUȚIA IDENTITARĂ pe care românii de astăzi, urmașii geto-dacilor de acum 2.000 de ani, o vor duce la bun sfârșit!

Până atunci, vă invit să citiți o selecție de citate de o valoare extraordinară pentru istoria și identitatea noastră, adunate de pasionatul cercetător Marius Fincă…

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”
2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.
3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”
4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste:
„Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”.
Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!
5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”
6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”
7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).
8. Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.
9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.- Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numitVechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”
11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.
13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”
14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.
16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.
17. Universitatea din Cambridge:
– În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;
– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.
18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.
19. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.
21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa… fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.
22. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.
23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.
24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.
25. L.A. Gebhardi: „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.
26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.
27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.
28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.
29. Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.
30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.
31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.
32. Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.
33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!
Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.
35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”
36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
37. Paul Mac Kendrick: „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).
38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.

39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.
40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.
41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.
42. Clement Alexandrinul (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.
43. Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.
44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.
45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.
46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.
47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.
48. Împăratul Iosif al II-lea: „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”

Minciuna şi Manipularea  făcute de slugile multinaționalelor străine precum şi de mașina de propagandă a sistemului progresist prin folosirea termenului de “naționalism economic”

Slugile propagandistice ale multinaționalelor şi ale băncilor străine, cum e acest Radu Crăciun de la banca austriacă BCR Erste – din România, preluat rapid de progresiştii de la Hotnews (“divizia presă a SRI” cum le spune Ion Cristoiu sau “lingăii voluntari” ai celor aflați la putere, cum le spune Băsescu), încearcă să mintă şi să manipuleze opinia publică prin folosirea termenului de “naționalism economic”, atunci când cineva propune ca Statul să-și administreze și să-și exploateze singur propria sa proprietate : PROPRIETATEA PUBLICĂ.

Nu mai au voie proprietarii să-şi administreze şi să-şi exploateze propria proprietate că vin slugile propagandistice ale multinaționalelor şi ale băncilor şi presa progresistă finanțată din surse obscure şi îi fac “naționaliști economici”? La nerușinarea asta ați ajuns?

Ca să înțelegeți mai bine, în ce constă manipularea mizerabilă a acestor indivizi, lucrurile stau așa:

Aveți o casă și o curte care este a dvs. Care este 100% a dvs. Aveți Act de Proprietate pe ea necontestat de nimeni.

Proprietatea la care facem aluzie și care este A NOASTRĂ a TUTUROR se numește PROPRIETATE PUBLICĂ și este garantată prin Constituție la fel ca și cea privată.

Și vin niște șmecheri, respectiv multinaționalele și băncile străine sau vin slugile lor, cum e acest Radu Crăciun, sau vine presa progresistă care îi “LINGE permanent și în mod rușinos”, cum e HotNews (ca să cităm din Traian Băsescu), sau vine statul progresist controlat tot de ei în cele din urmă (cum e Guvernul Cioloș pe unde mișună indivizi care ani de zile au fost directori ai multinaționalelor străine din România, sau ONG-işti de-ai lui Soros sau alții care sunt paraşutați de la Bruxelles), toți acești indivizi vin și ne spun “CĂ E NORMAL” ca Multinaționalele Străine, care nu au nici un drept de proprietate, să ne exploateze PE NIMIC casa, curtea, găinile, oile, recoltele și acareturile și tot ce avem.

Dar nu numai că ne spun “CĂ E NORMAL” ca ei să ne exploateze PE NIMIC casa, curtea, găinile, oile, recoltele și acareturile și tot ce avem; dar, în “mărinimia lor”, ne dau pentru această exploatare, un NIMIC, un bacșiș de 3,5% din 100% care este al nostru.

Dar acești indivizi nu se opresc aici.

După ce că ne exploatează PE NIMIC și FĂRĂ NICI UN DREPT propria noastră proprietate, concesionată pe nimic de niște politicieni dovediți corupți (vezi cazul lui Adrian Năstase care a și făcut închisoare) și chiar trădători de țară (a se vedea privatizarea PETROM făcută pe nimic și concesionarea resurselor la bacșișul de 3,5% redevențe), tot ei vin și ne spun: “Aah, vreți să vă luați înapoi și să vă administrați voi PROPRIA VOASTRĂ PROPRIETATE, atunci sunteți niște NAȚIONALIȘTI NENOROCIȚI”

Un astfel de individ, care vine și ne spune aceste lucruri este Radu Crăciun, de la BCR Erste care este președinte la BCR Pensii

Nu ți-e rușine, Radu Crăciun, să vii cu manipulări din astea?

Cum adică “suntem naționaliști” dacă vrem să ne administrăm și să ne exploatăm noi înșine propria noastră proprietate? Așa ceva ține de bunul simț indiferent de orientarea ideologică.

Tu nu-ți exploatezi singur propria ta casă, propria curte și ce ai mai strâns pe-acolo mai exact banii grei primiți de când lucrezi la austriecii de la BCR Erste?

Sau dacă-ți dai casa, curtea, grădina și toți banii strânși ca să-ți fie administrate, LE DAI PE NIMIC pe 10 sau 20 de ani? Cu minciuni din astea vii și ne spui că tu ești “realist”?

Păi pune în practică pe propria ta piele, exact ceea ce predici în mod mincinos, legat de propria ta avere, și dă-ți-o toată, pe 20 de ani sau până nu mai rămâne nimic din ea, unuia care-ți dă 3,5% din 100% cât va obține pe exploatarea ei. Atâta luăm noi pe exploatarea resurselor noastre.

Și dacă nu faci asta și nu-ți dai toată averea pe nimic pe durata vieții tale, venim și noi și-ți spunem cum faci tu, că ești “UN NAȚIONALIST ECONOMIC NENOROCIT”, pentru că nu-ți dai propria avere pe nimic altuia ca s-o exploateze, în timp ce tu vei sta în fundul gol în mijlocul drumului timp de 10, 20 ani, timp în care exploatatorul averii tale îți va da 3,5% din 100% cât căștigă el din exploatarea ei.

Chiar nu ți-e rușine să vii cu manipulări din astea? Nu ți-e ruşine să vii și să ne spui că tu ești “realist” pentru că susții asemenea aberații lipsite de orice bun simț? Nu ți-e ruşine să vii şi să lauzi jaful şi să ne spui cât de minunat e să fim jefuiți de alții?

Dincolo de manipularea de fond care e cea de mai sus vom demonta rând pe rând minciunile și manipulările ăpunctuale ale acestui individ

---

Care sunt celelalte Minciuni și Manipulări ale presei progresiste și ale slugilor propagandistice ale multinaționalelor și băncilor străine?

1. Minciuna și Manipularea că “Statul e Prost Administrator”

2. Minciuna și Manipularea că “Doar Statul Român e Prost Administrator pentru că românii sunt Hoți și Proști. Doar Alte State pot fi buni administratori nu și Statul Român”

3. Minciuna și Manipularea că “Noi nu știm ce Fond Național vrem să facem pentru că suntem și Naivi și Proști”…

“Deștepți” sunt numai cei de la BCR Erste Pensii, cei care le iau CU JAPCA banii de pensii românilor printr-o lege aberantă a pensiilor private, lege care-i obligă pe români să le dea banii fără să vrea.

4. Minciuna și Manipularea că “E o prostie să existe Firme De Stat care să exploateze Resurse Naturale și alte firme de stat etc..”

5. Alte minciuni și manipulări…

---

---

Foto: Radu Crăciun – sluga propagandistică a multinaționalelor și a băncilor străine, individul care ne înjură și care ne face în toate feluri DOAR pentru că vrem să ne administrăm noi înșine și să ne exploatăm noi înșine, propria noastră proprietate, PROPRIETATEA PUBLICĂ.

Nota Redacției – Fondul de Pensii Privat de la BCR Erste – făcut cu bani strânși cu FORȚA de la români de către STATUL ROMÂN, stat care-i OBLIGĂ pe români prin lege să dea acești bani lui BCR Erste Pensii și altora ca ei.

Vom vorbi și despre cât de imorale și cât de ilegale s-au constituit prin Lege, Fondurile Private de Pensii de la Noi

Ca să fim bine înțeleși: nu avem absolut nimic împotriva pensiilor private, împotriva asigurărilor medicale private, împotriva spitalelor private, împotriva firmelor de utilități private, împotriva firmelor de asigurări private etc…

Din acest punct de vedere suntem MAI LIBERALI decât ultra-liberalii, mai liberali decât miliardarul SOROS, mai liberali decât BCR Erste, mai liberali decât OMV sau mai liberali decât oricine vreți voi.

Suntem însă TOTAL ÎMPOTRIVĂ ca aceste firme să se-nfrupte din proprietatea publică sau din banii publici sau din banii strânși CU FORȚA DE STAT de la oameni pentru ele, sau din banii pe care Statul Progresist, care e al lor nu al nostru, îi obligă pe români prin lege să-i dea lor. Ăsta-i nu-i liberalism.

Radu Crăciun, președinte la BCR Erste, vreți să gestionați Pensii Private în România, la BCR Erste? FOARTE BINE.

Dar nu prin ȘMECHERIA prin care statul român îi forțează pe TOȚI ROMÂNII printr-o LEGE MURDARĂ să cotizeze OBLIGATORIU la voi, pentru ca să aveți voi un profit garantat din banii de pensii ai românilor.

Dacă am fi “la putere”, ar fi prima Lege pe care am Desființa-o : Legea Actuală a Pensiilor Private.

Vreți să gestionați Pensii Private?

Foarte bine, vom face pentru voi o lege cu adevărat ultra-liberală, nu una bolșevică prin care românii sunt Forțați să vă dea obligatoriu, vouă, banii lor de pensie, bani care culmea sunt strânși PE GRATIS, tot pentru voi, de STATUL ROMÂN, prin Pilonul II de Pensii

Asta nu e lege liberală. Asta e lege bolșevică prin care românii sunt jefuiți.

Legea noastră a Pensiilor Private, care va fi una cu adevărat liberală va spune așa:

Vreți ca Bancă să vă faceți o Divizie de Pensii Private? Foarte bine, legea noastră vă va da dreptul.

Doar că legea vă va cere să o faceți corect și să mergeți “din casă în casă” și să convingeți voi înșiși oamenii “ce pensie bună veți plăti voi” și vă va obliga să vă ocupați voi și să vă faceți voi, infrastructura prin care să colectați contribuțiile de pensii de la oameni

Nu să beneficiați absolut gratuit și șmecherește de serviciile statului, stat care strânge bani de la oameni, bani pentru pensiile voastre private, stat care-i OBLIGĂ pe români să vă dea din banii lor pentru pensii private.

Nu să nu faceți NIMIC și Statul să vă verse lunar banii românilor la voi și la alții ca voi.

Trai nineacă, nu? Pe banii luați cu FORȚA pentru voi, de stat de la români. Curg la voi, bancă austriacă, lună de lună banii românilor.

Așa că, ca Președinte BCR Erste Pensii ai și bani și timp liber să scrii despre “naționalismul economic al românilor”, din moment ce trăiești bine mersi și tu și banca austriacă din banii de pensii ai “naționaliștilor economici”, pe care statul îi obligă pe români să v-i dea, lună de lună, nu?

Ce faceți voi? Luați banii de pensii cu JAPCA de la români, care sunt FORȚAȚI prin lege să vă dea vouă banii pentru pensiile voastre private, prin Pilonul II de Pensii.

Ăsta-i nu-i liberalism, ăsta-i bolșevism.

Vă vom obliga printr-o nouă Lege a Pensiilor Private, ca prima dată să dați înapoi oamenilor toți banii de pensii luați cu Forța de la români prin vechea lege.

După care, dacă vreți Divizie de Pensii Private la BCR Erste atunci mişcați-vă fundurile din birouri și mergeți pe străzi şi convingeți oamenii să vină la voi pentru pensii private. Să vedem atunci câți vor veni la voi, la cât de zgârciți sunteți.

Acesta e adevăratul Liberalism, nu ceea ce faceți voi azi, cu ajutorul unui stat progresist, obedient vouă, stat obedient vouă care a dat o lege prin care banii românilor de pensii curg la voi, la bancă, așa cum curge apa la robinet.

BCR PENSII se-nfruptă din banii luați CU FORȚA de la români, bani luați printr-o lege care-i FORȚEAZĂ pe români SĂ DEA obligatoriu contribuțiile pentru Pensiile Private la BCR Erste Pensii și la alții ca ei, și vine acest INDIVID Președinte la BCR Erste care trăiește pe spinarea românilor și a banilor de pensii luați cu JAPCA de la români și ne vorbește nouă de “adevăratul liberalism”. Nu ți-e rușine obrazului?

---

Foto: Radu Crăciun – sluga propagandistică a multinaționalelor și a băncilor străine, individul care ne înjură și care ne face în toate feluri DOAR pentru că vrem să ne administrăm noi înșine și să ne exploatăm noi înșine, propria noastră proprietate, PROPRIETATEA PUBLICĂ.

 

Hot News – “Radu Craciun, preşedinte BCR Pensii: Nationalismul economic- de la necesitate la naivitate”

Nu am decât două luni de cand am intrat in lumea Facebook si inca descopar acest univers. Aceasta noua calitate imi confirma o tendinta pe care am observat-o de ceva vreme in spatiul public.

In contextul amplificarii tendintelor nationaliste si populiste din Europa, si in Romania asistam la o resuscitare a ideilor care promoveaza nationalismul economic, scrie Radu Craciun pe blogul sau .

Ideile pe care le-am vazut vehiculate imi dau prilejul sa constat existenta a cel putin 4 tipologii de nationalisti economici fara a avea pretentia unei clasificari exhaustive. Veti constata probabil ca exista persoane care apartin mai multor tipologii simultan.

In primul rand, grupul “nostalgicilor”, grup format din cei care apreciaza si regreta toate ctitoriile industriale din epoca Ceausescu: otelarii, combinate chimice, uzine de masini grele etc. Pentru ei este extrem de important ca atunci se produceau “bunuri”.

Faptul ca Romania astazi s-a orientat intr-o mult mai mare masura pe furnizarea de servicii nu ii satisface, pentru ca acestea nu sunt tangibile.

Chiar daca in Romania procentul contributiei industriei la PIB este peste media europeana, ei considera ca Romania a fost dezindustrializata in mod premeditat, deoarece firmele romanesti din epoca Ceausescu erau atat de performante incat firmele din Europa de Vest si tarile de provenienta au tras sfori pentru a le desfiinta.

Ei sunt cei care considera ca privatizarile au fost pripite, ca au fost facute in favoarea investitorilor straini si ca firmele puteau de fapt sa ramana foarte bine si in proprietatea statului.

Acestui grup as vrea sa ii amintesc ca economia romaneasca la sfarsitul anilor 80 era practic in genunchi.

Programul de rambursare fortata a datoriei externe dusese la incetarea oricaror importuri de tehnologie, ceea ce facea ca firmele romanesti sa produca mult, prost, energofag si sa concureze in strainatate in primul rand prin pret. In aceste conditii, disparitia CAER a fost o lovitura naucitoare pentru conducerile majoritatii firmelor de stat care erau obisnuite mai ales sa produca si mai putin sa concureze si sa vanda.

Da, au existat si firme care aveau vocatia sa devina puteri regionale. PETROM era una dintre acestea.

Nu exista nimic care sa o impiedice sa aiba cel putin acelasi succes ca si MOL-ul unguresc sau PKN-ul polonez.

Cu o singura conditie: un management profesionist, transparent, etic, si mai ales cu viziune. Toate acestea in locul clasicelor “capuse”.

Ceea ce ma duce la observatia ca cresterile de productivitate si cresterea competitivitatii economiei romanesti s-au facut tocmai in urma privatizarilor si nu in pofida lor.

Da, din pacate, lipsa capitalului romanesc a facut ca majoritatea privatizarilor sa fie facute cu capital strain. Dar ar fi fost de preferat sa asistam cu mandrie patriotica la stingerea treptata a economiei din lipsa injectiilor de capital si prin sifonarea valorii adaugate spre grupuri de initiati? Romani ce e drept…

A doua categorie as numi-o ca fiind cea a “etatistilor”. Cei care considera ca statul ar trebui sa revina in economie prin nationalizari, rascumparari de participatii, in principal de la firmele straine care detin companii considerate strategice, si construirea de companii de stat noi. In aceasta categorie i-as include si pe cei care vor sa creeze un fond national al Romaniei care sa faca de toate: de la companii de stat noi, pana la scoli, gradinite, spitale, sa finanteze antreprenori si multe altele.

Aceasta categorie pare sa ignore istoria absolut dezastruoasa a administrarii entitatilor economice de catre statul roman.

Sunt numeroase exemplele de firme romanesti duse in faliment printr-o administrare defectuoasa si care apoi, odata privatizate, au inceput o activitate profitabila care le fusese interzisa sub administrarea statului.

Probabil cele mai strigatoare la cer exemple de firme care erau menite sa fie profitabile si au esuat lamentabil au fost cvasi monopoluri precum Loteria Romana si Posta Romana, sau o companie precum Hidroelectrica.

Cei din acest grup sustin ca “This time is different” dar mie sincer nu imi este clar de ce. Ce anume s-a schimbat in ultimii ani in guvernanta publica, in criteriile de promovare a valorilor, in guvernanta corporativa a firmelor de stat care sa sugereze ca firme de stat nou create vor fi capabile sa concureze de la egal la egal cu cele private si sa faca bani pentru actionari si nu cadouri? Cand ma uit la ideile care se vehiculeaza, nu s-a schimbat mai nimic si pare ca nu am invatat prea multe din ce ni s-a intamplat in trecut.

De exemplu, solutia pe care unii o vad la problema RCA-ului scump este infiintarea unui asigurator de stat care sa vanda polite mai ieftine.

Ca si cum calculele actuariale sunt diferite in functie de nationalitatea capitalului.

Ca si cum firmele de asigurari care aveau prime extreme de scazute in trecut nu ar fi ajuns falite, in reorganizare sau la recapitalizari. Similar, si o firma de stat atat de generoasa va sfarsi prin a se decapitaliza si prin a trebui sa fie apoi recapitalizata din banii nostri, ai tuturor. Aparent exista oameni care inca mai cred ca daca iti faci un restaurant, o sa mananci gratis…

Tot aici i-as plasa si pe cei care care isi doresc un Fond de tara, al carui scop este insa intr-o confuzie totala.

El este denumit ba suveran (visand la exemplul Norvegiei), ba de dezvoltare, ba de investitii, ba de dezvoltare si investitii (copiind modelul proaspatului fond polonez). Unii il vad cu bani de la stat, altii il vad listat. Cateva clarificari sunt necesare.

Mandatul unui astfel de fond este extrem de important, deoarece doar in felul acesta se pot seta apoi criteriile lui de performanta.

Un fond suveran precum cel din Norvegia investeste in orice active internationale, cu predilectie listate, care aduc randament investitional. Deci nu are nicio legatura cu dezvoltarea Norvegiei, scopul lui fiind sa inmulteasca banii pe care ii are in administrare.

O oarecare legatura cu dezvoltarea poate sa aiba al doilea fond norvegian, de vreo 40 de ori mai mic, care investeste doar in Norvegia si tarile scandinave dar, iarasi, cu o pondere de 60% in active listate. Deci astfel de fonduri de investitii au ca principal mandat inmultirea banilor.

Un fond de dezvoltare este un altfel de “animal”. Criteriile lui sunt legate mai degraba de niste obiective de dezvoltare si de angrenare economica. Cu toate ca au o utilitate sociala de necontestat, construirea de spitale, scoli si gradinite, canalizari si alte astfel de proiecte de care Romania chiar are nevoie nu inmultesc banii fondului, ci doar ii cheltuiesc. Ca sa nu mai vorbesc ca pe astfel de zone tentatia imixtiunii politice va fi extrem de mare pentru a prioritiza anumite proiecte. Si pana la urma astfel de proiecte nu ar trebui sa se faca de la bugetul central si cele locale?

Invocarea Poloniei ca model pentru un astfel de fond este absolut prematura in conditiile in care Polski Fundusz Rozwojowy de abia s-a infiintat, iar mandatul sau, asa cum este descris pe site, mi se pare foarte confuz.

Dupa ce 20 de ani nu am simtit nevoia sa urmam modelul reformist testat al Poloniei si sa recuperam decalajul de 10 ani care ne-a despartit in mod constant de ei, graba cu care copiem acum niste modele nationalist-etatiste discutabile sugereaza ca nu copiem modele care ne fac mai buni, ci mai degraba pe cele care slujesc unor decizii deja luate.

Nu sunt impotriva un fond suveran, dar sunt sceptic in legatura cu posibilitatea de a-l proteja de influente politice intr-o tara ca Romania. Un subiect pe care pana si Norvegia l-a tratat cu toata seriozitatea, punand fondul sau suveran sub umbrela Bancii Centrale.

A treia categorie este cea a “izolationistilor”. Cei care, de exemplu, considera ca Romania ar trebui sa isi exploateze resursele naturale de una singura, sa se bazeze aproape in exclusivitate pe ele si sa importe sau sa exporte cat mai putin.

Ei sunt cei care fac apologia industriei carbonifere din Romania, care ar trebui pastrata si chiar dezvoltata, in pofida calitatii inferioare a carbunelui si a slabei productivitati.

Tot ei sunt cei care considera ca gazele din Marea Neagra ar trebui sa ramana integral in Romania pentru ca firmele romanesti sa beneficieze de gaz ieftin. Ca urmare, interconectarile cu retelele de gaz din tarile din jur sunt neavenite, deoarece nu au ca scop decat sifonarea zacamintelor de gaz romanesti catre tarile din regiune.

Acestora le-as aminti faptul ca, totusi, Romania este una dintre tarile cel mai putin dependente de importul de energie, dar nu este total independenta, mai ales in sezonul rece.

Mai mult, proliferarea centralelor electrice pe gaz, mai curate si mai flexibile, nu va face decat sa creasca consumul de gaz.

Din acest motiv, interconectarea cu alte retele din regiune raspunde cerintei de diversificare a surselor de aprovizionare. In alte tari din Balcani se construiesc terminale de gaz lichefiat de care, prin interconectare, la nevoie, poate beneficia si Romania, mai ales in conditiile in care pana la exploatarea gazului din Marea Neagra mai este cale lunga.

Pe de alta parte, chiar nu inteleg ce si-ar dori acesti compatrioti. Lipsa conectarilor cu tarile vecine? Conectari prin care doar sa primim gaze, dar sa nu dam nimic?

Isi imagineaza ca intr-o piata a gazului liberalizata putem vinde local gaz ieftin, sub pretul pietei, si gaz mai scump, la pretul pietei, la export? Presupunand ca ar fi posibil, cine ar plati acest cost de oportunitate si de ce?

De altfel modelul unei economii bazate pe gaz ieftin ma duce cu gandul la “inalta” competitivitate economica oferita de tari precum Venezuela, Rusia sau cele din Orientul Mijlociu.

A patra categorie este cea a “realistilor” (n.red. V-ați prins? Radu Craciun, preşedinte BCR Pensii, sluga multinaționalelor și a băncilor străine prin propaganda pe care o face este “realistul”. Toți ceilalți suntem “nerealiștii”

Oameni care isi pun sperantele in dezvoltarea, stimularea si pe alocuri protejarea economiei private romanesti. Este categoria de care ma simt cel mai apropiat.

Da, capitalul privat romanesc trebuie incurajat sa se coaguleze si apoi sa fie alocat in zonele cele mai eficiente ale economiei, indiferent daca ele produc bunuri sau servicii.
(n.red. Ne spune angajatul într-o funcție de conducere la namca autriacă BCR Erste)

Da, antreprenorii trebuie formati, ajutati si incurajati, deoarece ei sunt cei mai in masura sa identifice cele mai bune oportunitati de investire. Statul trebuie sa creeze contextul favorabil lor, nu sa devina si arbitru si jucator.

Dar asta presupune ca toti cei care sunt in pozitii de decizie si sunt zilele acestea avocatii nationalismului economic sa se asigure ca mediul de afaceri romanesc are parte de un teren de concurenta echitabil, mai ales atunci cand vine vorba de cel mai mare client, statul roman. Pentru ca profiturile si averile facile nu vor cauta decat oportunitati facile, promovand oameni de o calitate etica si profesionala discutabila, in dauna celor care vor sa faca performanta in Romania.

In egala masura, mediul privat trebuie sa renunte la iluzia ca cerand taxe si impozite tot mai mici vor sfarsi cu autostrazi, o forta de munca calificata mai numeroasa si mai sanatoasa.

Asta inseamna insa sa aiba mai multa incredere in faptul ca tara nu este condusa de “nostalgici”, “etatisti” sau “izolationisti”, ci pur si simplu de oameni realisti.

N.Red: Radu Craciun este in prezent presedintele BCR Pensii, dupa ce a ocupat timp de doi ani functia de economist sef al BCR. Craciun este membru al Asociatiei Analistilor Financiari Bancari din Romania (AAFBR), fondatorul Asociatiei Administratorilor Independenti, dupa ce timp de 10 ani a coordonat departamentele de analiza si cercetare piata de capital de la ABN AMRO Securities (Romania) si ABN AMRO Bank (Romania), de unde a plecat ca director adjunct la Eureko, administrator a doua fonduri de pensii private.

Craciun detine si un blog economic (raducraciun.ro) unde scrie saptamanal.

sursa progagandei: HotNews.ro

 

Fostul Președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie, demască DEZINFORMAREA și MINCIUNILE lansate de Ministerul Sănătății în privința “Epidemiei de Rujeolă” și acuză ministerul că a făcut o DIVERSIUNE pentru Legea Vaccinării CU FORȚA

Nota Redacției:

Cerem Procuraturii să intervină și să cerceteze diseminarea în public de către Ministerul Sănătății de informații false,

informații false lansate în spațiul public prin Minciuni și prin Trunchieri ale Adevărului,

Minciuni și Trunchieri ale Adevărului indicate FOARTE EXACT, de către

d-l Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor din România, în cazul:

– Epidemiei de Rujeolă

– Epidemiei de Gripă Aviară

– Campaniei de vaccinare cu Vaccinul HVP.

Mai mult, pe baza acestei analize, Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor trage concluzii deosebit de grave la adresa Guvernului și a Ministerului Sănătății:

“Există o formă a Dictaturii Sănătății Publice”

---

Foto: Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor din România

---

I. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor: Susține poziția Fluierul.ro ȘI SE DECLARĂ Împotriva Vaccinării Obligatorii

Astărăstoaie:

“Am fost considerat un dușman al vaccinărilor deși opțiunea mea clară și fermă a fost și este pro-vaccinare.

Dar pro-vaccinare voluntară

cu informarea corectă, privind beneficiile și riscurile vaccinării și

respectând libertatea și dreptul persoanei de a avea o opțiune”.

 

---

II. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor: “Există o formă a Dictaturii Sănătății Publice”

Astărăstoaie: 1. “Observăm de-a lungul timpului, din partea autorităților, un dispreț suveran față de informarea corectă a populației.

2. “El există ca o formă a dictaturii sănătății publice.

3. “Informațiile sunt date trunchiat și fără a se examina conflictele etice care pot să apară”.

4. “Astfel de dezbateri când au fost începute au fost jugulate imediat”.

 

---

III. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor – Demască Manipularea și Minciunile Ministerului Sănătății în legătură cu “Epidemia de Rujeolă” MANIPULARE făcute doar pentru a impune LEGEA VACCINĂRII CU FORȚA

Astărăstoaie: “Și în final, modul în care “epidemia” de rujeolă este utilizată pentru a pregăti opinia publică să accepte o lege a vaccinării obligatorii.

Ministerul Sănătății ne prezintă un număr de focare epidemice și declară că avem epidemie de rujeolă.

Ce omită să spună Ministerul Sănătății?

Omite să spună ca aceste focare au avut vârful în lunile ianuarie – aprilie.

Omite să spună că în lunile iulie și august numărul de cazuri a fost nesemnificativ.

Omite să spună că până în luna august inclusiv au fost recuperate vaccinările la 573 de copii cu vârsta între 1 și 15 ani.

Omite să spună că la cele 2 cazuri confirmate de deces nu era recomandată vaccinarea cu ROR.

Omite să spună că acei copii care s-au îmbolnăvit nu au putut să fie vaccinați pentru că nu erau în țară, pentru că nu erau pe lista niciunui medic de familie sau aveau contraindicații medicale.

Cu alte cuvinte o populație vulnerabilă, săracă, care nu avea nici o legătură cu refuzul de a se vaccina.

Și mai uită să spună ca în județul Bistrița, unde a fost unul dintre cele mai mari focare, rata de vaccinare a populației țintă era peste 95% – care este un rezultat excelent (conform declarației făcute de prefectul de Bistrița).

Și compară cu situația de anul trecut deși se știe că evoluția este ciclică, multianuală.

Această dezinformare prin omisiune are drept rezultat neîncrederea populației în programe benefice pentru protecția sănătății.

Eu cred că o corectă și onestă informare a medicilor și a pacienților, chiar dacă este mai dificilă și cere un efort mai mare, ar avea un rezultat spectaculos pentru că ar reclădi încrederea în politicile publice”.

 

---

IV. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor – Demască Manipularea și Minciunile legate de Gripa Porcină. Medicii români au fost forțați de Minister să se Vaccineze Forțat pentru Gripă Aviară, sub amenințarea că li se va desface contractul de muncă.

Astărăstoaie: “Îmi aduc aminte despre situația legată de gripa porcină care a fost un episod la nivel mondial.

S-au construit de către OMS scenarii apocaliptice în care existau sute de milioane de decese.

În scenariul pentru România, prezentat de autorități, se spunea că se prognozează, în absența vaccinării, aproximativ 2 milioane de decese.

Mai mult, ministerul Sănătății a amenințat doctorii care nu se vaccinează cu desfacerea contractului de muncă.

În acel moment la o conferință de Bioetică mi-am permis să pun la îndoială aceste date și faptul că ne aflam în fața unei pandemii deoarece criteriile de clasificare au fost modificate la începutul acestui episod.

Aceste afirmații, care au fost preluate de presa națională și internațională, m-au transformat într-un adevărat “dușman al poporului”.

Nu vreau să spun ce etichete mi s-au pus. Mai mult, am fost considerat un dușman al vaccinărilor deși opțiunea mea clară și fermă a fost și este pro-vaccinare.

Dar pro-vaccinare voluntară cu informarea corectă, privind beneficiile și riscurile vaccinării și respectând libertatea și dreptul persoanei de a avea o opțiune.

Am suportat aceste etichete o lună de zile.

După care au apărut date privind conflictul de interese (ca să nu spun corupția) existent la experții care au făcut scenariile și care au modificat criteriile pentru pandemie.

Numai unul dintre ei primise un grant de 6,2 milioane lire sterline de la o firmă de medicamente care întâmplător comercializă un asemenea vaccin.

În final, numărul de decese în lume a fost mult mai mic decât la pandemiile de gripă ”obișnuită”.

La fel și în România”.

 

---

V. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor – Demască Manipularea și Minciunile Vaccinării HPV împotriva cancerului de col uterin.

“Vaccinarea HPV a fost un adevărat eșec cu o pierdere financiară importantă pentru statul român.

Nu numai că pacientele și părinții din grupul țintă nu aveau informațiile corecte, dar nici medicii nu au fost informați cu privire la reacțiile adverse și la eficacitatea acestei vaccinări.

Mai mult, din dorința de economie, promovarea a fost suportată de firmele care produceau vaccinul.

Îmi amintesc de un videoclip pe care l-am reclamat la CNA și care a fost retras în care se practica dezinformarea: o mamă cu cancer de col uterin care își i-a rămas-bun de la fiica sa, spunându-i ca ea nu s-a vaccinat și de aceea nu s-a vindecat de cancer de col uterin.

Aceasta în condiția în care nici în momentul de față nu se știe dacă infecția cu Human Pappiloma Virus este forma inițială a cancerului sau este favorizată de forme inițiale de cancer”.

 

“Dictatura” sănătății publice – VASILE ASTĂRĂSTOAE·FRIDAY, SEPTEMBER 16, 2016

În ultimul timp asistăm din ce în ce mai frecvent la limitarea libertăților individuale prin măsurile impuse de structurile de sănătate publică. Sub pretextul unor termeni generoși, dar generali și uneori insuficient definiți – siguranța cetățeanului, interesul public, interesul general, îmbunătățirea stării de sănătate etc. -, se încearcă impunerea unor valori care nu întotdeauna sunt în concordanță cu valorile persoanei supuse constrângerii.

Măsurile luate de-a lungul timpului de către OMS și guvernele din numeroase țări privind, de exemplu, combaterea „noii gripe” (fie că se cheamă aviară sau porcină), a combaterii fumatului, a consumului de dulciuri etc. semnalează tendința spre „dictatura sănătății publice”. Deja suntem în epoca în care sănătatea publică nu ne informează, ci ne impune norme care limitează independența individuală.

Sănătatea publică ne obligă să ne hrănim sănătos, să ne deplasăm unde și când dorește ea, să ne vaccinăm când și cum dorește ea, să ne comportăm când și cum dorește ea. Și dacă în epoca contemporană dictaturile politice pe „față” constituie din ce în ce mai mult cazuri izolate (tendința actuala fiind cea a abandonării democrației reale și înlocuirea cu cea formală – regimuri autoritare), dictatura sănătății publice tinde însă să se globalizeze „pe față”. Aceasta în pofida faptului că în timp majoritatea proiectelor sale a eșuat. Este suficient să amintim scandalurile legate de scenariile apocaliptice, privind gripa aviară și gripa porcină, eșecul combaterii sifilisului în Taiwan, combaterea obezității și a bolilor de nutriție, în SUA și în alte țări ale lumii, apărute prin intervenția în comportamentul alimentar al populației etc.

Politicele publice nu țin cont de un lucru dovedit științific: starea de sănătate a unei populații poate fi îmbunătățită doar dacă metodele sunt asumate de fiecare individ în parte. Studiile au dovedit că persoanele cu o stare economică bună (clasa de mijloc) vor fi preocupate să-și îmbunătățească și starea de sănătate. Politicile represive (îngrădirea legislativa) nu au avut niciodată succes, cele mai cunoscute dovezi sunt prohibiția (SUA) și rezultatele pe termen lung a legislației ultrarestrictive împotriva fumatului.

Sănătatea publică la sfârșitul secolului XX ne-a prezentat o viziune idilică: malaria și poliomielita vor fi eradicate, tuberculoza va suferi o scădere spectaculoasă, iar bolile infecțioase, atât de legate de istoria civilizației umane, vor deveni cu adevărat istorie. Pentru aceasta, noi trebuie, totuși, să plătim un preț minor: să renunțăm la câteva drepturi individuale, la autonomie, în favoarea colectivității. Realitatea la care asistăm astăzi este, însă, cu totul alta:

malaria și poliomielita există în continuare, tuberculoza este în creștere spectaculoasă și au apărut peste treizeci de noi boli infecțioase, dintre care putem aminti HIV/SIDA, EBOLA și formele particulare de gripă. Cu toate acestea, sănătatea publică continuă să impună aceleași măsuri ineficiente care, în final,se manifestă prin discriminare individuală sau colectivă, prin crearea unor noi populații vulnerabile.

Sănătatea publică nu a fost capabilă să-și asume și să învețe din eșecuri. În acest moment exista puțini vectori care se raportează la drepturile naturale și la drepturile omului care să susțină cu fermitate autonomia individuală, libertatea, principiile etice universale și imuabile, împotrivindu-se relativismului și darwinismului social. O modalitate de rezolvare a conflictelor deschise de sănătatea publică este abordarea etică a acestora. Negocierea și consensul, reflexia și dezbaterea sunt căile de democratizare a politicilor publice. Dacă acest lucru va fi înțeles, dacă medicina publică va accepta că supremația libertății individuale față de grupul social este o paradigmă pentru civilizația umană, atunci și politicile publice în sănătate vor fi eficiente.

P.S.1: Am scris această notiță, plecând de la faptul că legile împotriva fumatului sunt de fapt legi împotriva fumătorilor. Cât timp nu există programe coerente care să influențeze comportamentul, legea nu va face altceva decât să pună la încercare ingeniozitatea fumătorilor pentru a o încălca. Experiența pe termen lung a altor țări arată că legislația restrictivă nu a scăzut semnificativ statistic nici numărul de fumători, nici bolile în care fumatul este unul dintre factorii de risc.

P.S.2: În același sens citesc cu stupoare o inițiativă legislativă introdusă în parlament potrivit căreia celor ce se vor naște, începând cu 2017 le va fi interzis fumatul. De fapt se va interzice vânzarea de țigări acestor persoane. Luptătorii anti-fumat, prin exagerări, cad în același ridicol ca și cei cu încălzirea globală.

 

Poate fi presa echivalată cu terorismul? – VASILE ASTĂRĂSTOAE · MONDAY

Suveranul Pontif Francisc I a avut o întâlnire cu ziariștii în care le-a atras atenția că atunci când difuzează informațiile trebuie să se gândească la impactul acestora pentru că o informație falsă are același efect ca actele de terorism. La o astfel de afirmație, într-o Europă seculară și anticreștină, mă așteptam să fie o adevărată furtună în presă și în mediul virtual. Surpriză. Informația a fost difuzată, iar comentariile au fost foarte puține, ca să nu spun deloc. De ce? Poate pentru că afirmațiile Papei reflectau o realitate? Poate fi presa echivalată cu terorismul?

Am meditat și în această notiță mă voi referi la știrile și comentariile referitoare la sistemul de sănătate și la actul medical. În orice manual de Jurnalism se spune că o comunicare trebuie să se bazeze pe o informație corectă, dar și accesibilă publicului căreia i se adresează. Corecta transmitere și receptare a informațiilor în sistemele de sănătate constituie un mijloc de protecție a intereselor pacienților. Cu o condiție: informația să fie exactă, onestă și inteligibilă. Astfel, corecta transmitere și recepție a informațiilor medicale devine o problemă socială prin impactul politic și economic – resursele mobilizate trebuie să fie decise în ultimă instanță de cetățeni; prin impactul social – informația impune un anumit comportament atât medicilor, cât și pacienților; și impact etic – necesitatea înlăturării conflictelor de interese, a falsei reclame etc.

În analiza mesajelor transmise trebuie să ținem cont de faptul că putem fi dezinformați prin prezentarea jurnalistică cu teatralitate și senzațional, dar și prin prezentarea trunchiată și interpretată a informațiilor. Am în vedere reaua-credință – orgoliul, medicilor și al cercetătorilor, interese financiare sau politice, concurența neloială etc., dar și buna-credință – minimalizarea riscurilor în intenția de a ușura suferința bolnavilor, apelul la generozitatea publică, insistându-se pe anumite aspecte etc. Indiferent de buna sau reaua-credință pot să apară conflicte etice legate de transmiterea informațiilor în sistemele de sănătate.

Ele sunt determinate de:

1. Absența în lumea politică, științifică și medicală a unei voințe reale de informare a publicului (deseori de teama deformării rezultatelor) versus dorința publicului de a se comunica rezultate de preferința cât mai senzaționale.
2. Caracterul științific al informației versus lipsa de experiență științifică a celui care mediatizează informația.
3. Necesitatea controlului calității informației versus libertatea și independența presei.
4. Obiectivitatea informației versus interesele materiale sau politice ale unor terți care pot sta în spatele presei.

Dacă cercetăm presa românească, observăm că toate aceste conflicte etice apar și că nu există niciun mecanism de reziliere a lor. Există o adevărata disociere schizofrenică între lumea cunoscătorilor și presă.Verifică presa informațiile din sfera medicală?Nu am să exemplific cu modul în care este reflectat malpraxisul de către presa, ci am să iau un alt exemplu la modă în acest moment.

Exemplul dezbaterii privind vaccinările.

Observăm de-a lungul timpului, din partea autorităților, un dispreț suveran față de informarea corectă a populației. El există ca o formă a dictaturii sănătății publice. Informațiile sunt date trunchiat și fără a se examina conflictele etice care pot să apară. Astfel de dezbateri când au fost începute au fost jugulate imediat.

Îmi aduc aminte despre situația legată de gripa porcină care a fost un episod la nivel mondial. S-au construit de către OMS scenarii apocaliptice în care existau sute de milioane de decese. În scenariul pentru România, prezentat de autorități, se spunea că se prognozează, în absența vaccinării, aproximativ 2 milioane de decese. Mai mult, ministerul Sănătății a amenințat doctorii care nu se vaccinează cu desfacerea contractului de muncă. În acel moment la o conferință de Bioetică mi-am permis să pun la îndoială aceste date și faptul că ne aflam în fața unei pandemii deoarece criteriile de clasificare au fost modificate la începutul acestui episod. Aceste afirmații, care au fost preluate de presa națională și internațională, m-au transformat într-un adevărat “dușman al poporului”. Nu vreau să spun ce etichete mi s-au pus. Mai mult, am fost considerat un dușman al vaccinărilor deși opțiunea mea clară și fermă a fost și este pro-vaccinare. Dar pro-vaccinare voluntară cu informarea corectă, privind beneficiile și riscurile vaccinării și respectând libertatea și dreptul persoanei de a avea o opțiune. Am suportat aceste etichete o lună de zile. După care au apărut date privind conflictul de interese (ca să nu spun corupția) existent la experții care au făcut scenariile și care au modificat criteriile pentru pandemie. Numai unul dintre ei primise un grant de 6,2 milioane lire sterline de la o firmă de medicamente care întâmplător comercializă un asemenea vaccin. În final, numărul de decese în lume a fost mult mai mic decât la pandemiile de gripă”obișnuită”. La fel și în România.

Vaccinarea HPV a fost un adevărat eșec cu o pierdere financiară importantă pentru statul român. Nu numai că pacientele și părinții din grupul țintă nu aveau informațiile corecte, dar nici medicii nu au fost informați cu privire la reacțiile adverse și la eficacitatea acestei vaccinări. Mai mult, din dorința de economie, promovarea a fost suportată de firmele care produceau vaccinul. Îmi amintesc de un videoclip pe care l-am reclamat la CNA și care a fost retras în care se practica dezinformarea: o mamă cu cancer de col uterin care își i-a rămas-bun de la fiica sa, spunându-i ca ea nu s-a vaccinat și de aceea nu s-a vindecat de cancer de col uterin. Aceasta în condiția în care nici în momentul de față nu se știe dacă infecția cu Human Pappiloma Virus este forma inițială a cancerului sau este favorizată de forme inițiale de cancer.

Și în final, modul în care “epidemia” de rujeolă este utilizată pentru a pregăti opinia publică să accepte o lege a vaccinării obligatorii. Ministerul Sănătății ne prezintă un număr de focare epidemice și declară că avem epidemie de rujeolă. Ce omită să spună Ministerul Sănătății? Omite să spună ca aceste focare au avut vârful în lunile ianuarie – aprilie. Omite să spună că în lunile iulie și august numărul de cazuri a fost nesemnificativ. Omite să spună că până în luna august inclusiv au fost recuperate vaccinările la 573 de copii cu vârsta între 1 și 15 ani. Omite să spună că la cele 2 cazuri confirmate de deces nu era recomandată vaccinarea cu ROR. Omite să spună că acei copii care s-au îmbolnăvit nu au putut să fie vaccinați pentru că nu erau în țară, pentru că nu erau pe lista niciunui medic de familie sau aveau contraindicații medicale. Cu alte cuvinte o populație vulnerabilă, săracă, care nu avea nici o legătură cu refuzul de a se vaccina. Și mai uită să spună ca în județul Bistrița, unde a fost unul dintre cele mai mari focare, rata de vaccinare a populației țintă era peste 95% – care este un rezultat excelent (conform declarației făcute de prefectul de Bistrița). Și compară cu situația de anul trecut deși se știe că evoluția este ciclică, multianuală.

Această dezinformare prin omisiune are drept rezultat neîncrederea populației în programe benefice pentru protecția sănătății.Eu cred că o corectă și onestă informare a medicilor și a pacienților, chiar dacă este mai dificilă și cere un efort mai mare, ar avea un rezultat spectaculos pentru că ar reclădi încrederea în politicile publice.

Deci informațiile trebuie să fie corecte, accesibile și făcute cu onestitate. Observăm acest lucru în presa românească? Verifica presa informațiile?

Dupa ce,in 1947,tovarasii iliesti le-a furat avutia nobilimii si intelectualitatii , i-au prigonit ,arestat si executat (in frunte cu Maresalul Antonescu), ACUM-prin fecundarea dintre tatal minciunii decembriste  si mama hotiilor si  tradarii Iscariotiste,  au nascut teroristii de care nu mai scapa nici TARA, nici lumea toata, intronind prin VOT- “Apocalipsa dupa ION “Iliescu=https://www.facebook.com/AcademiaCatavencu/posts/991573790976333

Pentru amarastenii Români nu s-au gasit bani de salarii babane,ca ale burgheziei feseniste,si acum sunt tratați ca niște sclavi în Marea Britanie

O echipă de jurnalişti de investigaţie de la Al Jazeera, care au lucrat sub acoperire in Marea Britanie au descoperit lucruri îngrozitoare legate de felul în care sunt exploatați români în suburbiile  Londrei. In cadrul unei anchete desfasurate pe parcursul mai multor zile  echipa de jurnalisti au demascat proxeneţi români care obligă tinere românce să se prostitueze, precum şi cum sunt tratati ca niste sclavi multi tineri români care muncesc la o spălătorie auto folosită de dealeri autorizaţi  Volvo şi Kia.

Reporterii au colaborat cu un român, pe nume Claudiu căruia i-au dat o cameră ascunsă. Acesta lucra la o spălătorie auto din Kent, in sud-estul Angliei și a reușit sa surprindă pe imagini condițiile mizere în care lucrează angajații de aici, cei mai mulți dintre ei, români.

Din filmare reiese că patronul spălătoriei auto „USA Hand Car Wash“, Avion Elezi – un albanez de 35 de ani, îşi plăteşte personalul cu 40 de lire sterline pe zi pentru mai mult de 12 ore de muncă – ceea ce reprezintă jumătate din salariul minim legal din Marea Britanie (6,70 lire pe oră). Mai mult, spălătoria cu pricina este contractată de dealerii autorizaţi Lipscomb Volvo în Canterbury şi Maidstone, şi de Kia Harbour Garage din Whitstable.

Din imagini se vede locul în care dorm angajaţii spălătoriei – nişte containere în care plouă, chiuveta nu este funcţională, iar ferestrele sunt acoperite cu mucegai. Aici se odihnesc şase oameni, după mai bine de 12 ore de muncă la foc continuu. Cel puţin un angajat a susţinut că patronul le ia documentele ca să-i împiedice să plece, iar alţii au povestit cum le-au fost blocate salariile pentru că ar fi primit amenzi de 600 sau chiar 800 de lire, în urma unor pagube minore pe care le-ar fi provocat mașinilor clienţilor.

Angajaţii acuză că le este teamă de patronul albanez, că sunt persecutaţi psihic şi, din frică, sărăcie sau disperare, nu au unde să plece, astfel acceptă condiţiile asupritoare de muncă .Când am venit în Anglia, aveam 78 de kilograme, acum, dacă mai am 65. M-am distrus la mâini de la soluţii. Iar psihic nu e bine deloc, toţi ţipă. Nu le-am spus alor mei în ce condiţii stau aici, însă tot timpul o să mă gândesc la asta“, a declarat Claudiu pentru Al Jazeera.

 

Memorialul Deportării

Amintiri din Siberia Românească

Despre deportare în perioada comunistă

În România comunistă, deportarea/delocalizarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. În întreaga perioadă comunistă, bănăţeni, olteni, bulgari, sârbi, nemţi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine spre alte localităţi din România sau în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască propriile sate. În 1967, deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.

Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. Urmează delocalizarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte interpinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării din satele răsvrătite au fost şi ei la rândul lor deportaţi. După 1955, foştii deţinuţi politici eliberaţi din închisori vor fi trimişi şi ei cu domicliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951.

O practică constantă în anii de început ai comunismului românesc, cel mai tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951, când aproximativ 44 000 de persoane de pe o fâşie de 25 de km la graniţa cu Iugoslavia au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste.

Deportaţii, provenind din Banat şi Oltenia, au înfiinţat în Bărăgan 18 noi sate : Viişoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Feteşti), Olaru (raion Călăraşi), Salcâmi (raion Feteşti), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Feteşti), Valea Viilor (raion Feteşti), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călăraşi), Pelicanu (raion Călăraşi), Ezeru (raion Călăraşi), Lăteşti (raion Feteşti), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmăţui, raion Galaţi), Frumuşiţa (raion Galaţi), Valea Călmăţuiului (Călmăţui, raion Galaţi).

Au fost deportate acele persoane considerate « periculoase » pentru regimul comunist, persoane care ar fi reprezentat un factor de revoltă atât în eventualitatea unui război cu Yugoslavia lui Tito cât şi în procesul de colectivizare a agriculturii. Conform listelor elaborate de autorităţile comuniste, deportarea a vizat următoarele persoane:

• 19.034 chiaburi şi cârciumari
• 8.447 basarabeni
• 3.557 macedonieni
• 2.344 persoane care colaboraseră cu armata germană în timpul războiului
• 1.330 cetăţeni străini
• 1.218 persoane cu rude care fugiseră în străinătate
• 1.054 titoişti
• 731 duşmani ai regimului socialist
• 590 persoane care trăiau în afara zonei de frontieră
• 367 persoane care ajutaseră rezistenţa anticomunistă
• 341 criminali deţinuţi
• 257 germani
• 162 foşti moşieri şi industriaşi

(Cf. Rusnac Mircea, Deportarea în Bărăgan, pe site: http://www.banaterra.eu/romana/deportarea-baragan-1951-1954, accesat în noiembrie 2013.)

Persoanelor menţionate mai sus li s-a impus domiciliu obligatoriu în anumite perimetre stabilite de cele mai multe ori în plin câmp. După debarcarea din trenurile care îi aduseseră în Bărăgan, „cetăţenii suspendaţi” ai României comuniste au fost obligaţi să îşi construiască propriile case, dar şi şcoala, primăria, miliţia, dispensarul, magazinul etc. În vara lui 1951, toate aceste case şi sedii ale administraţiei vor răsări din „ciulinii Bărăganului”. Satele se aflau sub stricta supraveghere a miliţiei, părăsirea acestora fiind pedepsită cu închisoarea.

Începând cu anul 1952, toate persoanele apte de muncă, inclusiv copiii, au fost obligate să muncească în CAP-urile şi IAS-urile din regiune. Plătiţi cu sume modice, controlaţi periodic şi supravegheaţi continuu, deportaţii au înfruntat cu stoicism vicisitudinile istoriei şi geografiei. Unii dintre ei şi-au lăsat viaţa în câmpia Bărăganului, dar cei mai mulţi au supravieţuit. Eliberaţi în 1955, ei vor păstra toată viaţa stigmatul domiciliului obligatoriu (DO).

În urma lor, caselor părăsite li se vor atribui alţi locatari: foşti deţinuţi politici ce nu aveau dreptul de a circula liber prin închisoarea România. După 1964, şi aceştia sunt eliberaţi. Deportarea ia astfel sfârşit, casele părăsite şi cimitirele neîngrijite rămânând ca o urmă de neşters. Şi totuşi…

La începutul anilor ’60, autorităţile comuniste au dorit să şteargă orice urmă a represiunii. Satele deportării au fost şterse de pe faţa pământului. Persoanele rămase, prea bătrâne sau prea singure să îşi caute un alt loc, sunt nevoite să plece din nou. În urma lor, buldozerele transformă casele în lutul din care au provenit.

Câteva sate au rămas totuşi… Cele care aveau deja o existenţă anterioară deportării precum satul Fundata creat lângă halta Perieţi, Dâlga apărută lângă un sătuc deja existent. Cele construite în mijlocul câmpului îşi vor pierde urma pentru totdeauna. Rămân doar în amintirea celor ce le-au populat şi aceştia din ce în ce mai puţini…

 

Bibliografia deportării

 

Memorii şi documente:

Andreca, Dumitru, Dezrădăcinaţii. Mărturii ale deportaţilor mehedinţeni în Bărăgan, Turnu Severin, Prier, 2000.

Brusalinschi, Dumitru, Deportaţi în Bărăgan, Călăraşi, 2001.

 

Cernicova-Dinca,Tatiana Maria, Anno Domini 1951 (Bărăgan. Copilărie exilată),Timişoara, Editura Mirton, 2003.

Circiov, Rafael, Lagărul deportării, Timişoara, Editura Mirton.

Konschitzky, Walther, Leber Peter-Dietmar, Walter Wolf, Deportiert in den Baragan 1951-1956. Banater Schwaben gedenken der Verschleppung vor fünfzig Jahren, Haus des Deutchen Ostens, Munchen, 2001.

Marineasa, Viorel, Daniel Vighi, Valentin Saminta, Deportarea în Bărăgan. Destine, documente, reportaje, Timişoara, Editura Mirton, 1996.

Marineasa, Viorel, Vighi, Daniel, Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan, Timişoara, Editura Marineasa, 1994.

Mirciov, Rafael, Lagărul deportării pentru familiile de bulgari din Banat, Editura Mirton, Timişoara, 1998.

Sarafolean, Silviu (coord.), Deportaţii în Bărăgan 1951-1956, Editura Mirton, Timişoara, 2001.

Spijavca, Elena, Munci și zile în Bărăgan, Bucuresti, Editura Fundația Academică Civică, 2004.

Stoenescu Lăcrămioara, Copii-duşmani ai poporului, Curtea Veche, 2007.

Stoenescu Lăcrămioara, Memoria stigmatelor, Curtea Veche, 2012.

Ştevin Silvestru, Desculţ prin propriul destin, Mirton, Timişoara, 2004, ed. 2.

Totok Wiliam, Aprecieri neretuşate, Editura Univ. Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1995.

Vultur, Smaranda, Istorie traită-istorie povestită: deportarea în Bărăgan: 1951-1956, Amarcord, Timişoara, 1997.

 

Istoriografie

 

Bălan, Ion, Regimul concentraţionar din România 1945-1964, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000.

Boldur-Lăţescu, Gheorghe, Genocidul comunist în România, vol. 1-4, Bucureşti, Albatros, 1992-2003.

 

Cesereanu, Ruxandra, ed. Comunism şi represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid naţional, Iaşi, Polirom, 2006.

Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România, Raport final, 2006, p. 290-307.

Deletant, Denis, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, Iaşi, Polirom, 2001.

Milin, Miodrag, Sârbii din România în Golgota Bărăganului, Uniunea Sârbilor din România, Timişoara, 2003.

Milin, Miodrag, Liubomir Stepanov, Golgota Bărăganului pentru sârbii din România 1951-1956, Timişoara, 1996.

Romulus Rusan (coord.), Morţi fără morminte în Bărăgan (1951-1956), Fundaţia Academia Civică, 2011.

Enciclopedia României on-line:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Deport%C4%83rile_%C3%AEn_B%C4%83r%C4%83gan

 

Documentare, piese de teatru:

 

Memorialul Durerii, TVR, regizor Lucia Hossu Longin, 1991-2006. (episod despre deportare)

Epifania de la Rubla, regizor Jon Gostin, TVR2, 2000.

A nightmare travel, regizor Florin Besoiu.

Destiny of Germans, realizator Günter Czernetzky, Black Whitsuntide. Baragan deportation, realizatori Tiberiu Stoichici, Adrian Drăguşin. Documentare prezentate la simpozionul internaţional, “Deportations. The treatment applied to Germans and other minorities in communist Romania”, Bucureşti, 2002.

Fericita întristare a lui Andras Visky, realizator Jon Gostin, 2011, TVR2.

Deportaţii, serial TVR2, 2013.

Julieta, drama scrisă de Visky Andras, 2002

 

 

Iadul trăit de românii deportați în Siberia nu poate fi uitat

Represiunea sovietică în Basarabia a început chiar în momentele în care armata şi administraţia românească se retrăgeau dincolo de Prut, în Urma ultimatumului Moscovei din 26 iunie 1940. Deşi trebuia să aştepte 4 zile, Armata Roşie a trecut Nistrul imediat. Bunicul lui Vasile Jomiru, ţaran gospodar a făcut parte dintre cei arestati.

S-a trecut apoi la deportări, adică muncă forţată în afara Basarabiei. In noaptea de 12 spre 13 iunie 1940, cu doar 10 zile înainte de revenirea armatei române de peste Prut, a început deportarea a 22 de mii de persoane. Familia Valentinei Sturza ajunge astfel în Kazastan, dar bunicul, mama şi copiii într-un lagăr, iar tatăl în alt lagăr, la distanţă de sute de km.Valentina povestește că a trăit în barăci din lemn,în condiţii inumane, până când au izbutit să scape și să fugă înapoi în Basarabia. După 10 ani, toată familia a fost arestată pentru evadare.Apoi, între 5 şi 9 iulie 1949, un alt imens val de deportare a afectat 40 de mii de basarabeni, majoritatea români, dar şi ucrainieni, ruşi sau evrei. În plus, documentele sovietice confirmă pentru 1946-1947 marea foamete organizată. Unul din nouă basarabeni a murit atunci de foame. Unul dintre supravieţuitori, Vasile Jomiru, copil în acea perioadă, îşi aminteşte că sovieticii aveau grijă ca în sate să nu mai rămână chiar nimic de mâncare: ”Am cules niște cireșe într-o căldărușă mică, dar președintele sovietului sătesc mi-a luat cireșele”.

La Chişinău, despăgubirea victimelor represiunii sovietice sau pentru restituirea proprietăţilor este acum abia la început.

 

Coșmarul din Gulag. Deportat român în Siberia: „Dreptatea noastră o să vină“. Tragedia națională provocată de invazia armatei lui Stalin |

 Aceste povești sunt extrase din excelenta carte de istorie orală intitulată „Românii în Gulag. Memorii, Mărturii, Documente“, apărută la Chișinău ca urmare a eforturilor unor istorici coordonați de Anatol Petrencu, Ludmila D. Cojocaru și Lidia Pădureac. În acest episod, prezentăm drama familiei Toader Bunescu din satul Logănești, județul Lăpușna a fost  relatată Ludmilei Cojocaru de mezinul familiei, Gheorghe Bunescu, care avea doar șapte ani atunci când a fost deportat. Familia sa era una dintre cele mai bogate din sat. Toader Bunescu a refuzat oferta administrației românești de a fi instalat primar doar ca să poată să aibă în continuare grijă de gospodărie așa cum se cuvine.

Însă tocmai hărnicia lui, care i-a îngăduit să devină un sătean prosper l-a dus pe lista neagră a rușilor, care l-au deportat în Siberia. Mai întâi, sovieticii au încercat să ruineze familia Bunescu prin intermediul unor dări abuzive. Fiecare „postavkă“, adică impunere arbitrară, era mai dură decât prima. Toader a fost nevoit să își vândă animalele, apoi grâul strâns pentru zile negre și alte bunuri din casă pentru a putea plăti dările impuse. Pentru că rușii nu au reușit să îl îngenuncheze, au decis să îl deporteze. Casa sa a fost luată cu asalt într-o noapte în care Toader Bunescu nu era acasă, fiind plecat la fiica sa mai mare, Catinca, măritată de curând. Gheorghe Bunescu își amintește evenimentele din vara lui 1949. „Tată-meu nu era acasă, dar în noaptea de 5 spre 6 [iulie], el zice: «Măi Anatolie, tu vezi mașinile astea? Și noaptea trecută au trecut… Nu știu de ce, dar mă neliniștesc mașinile astea. Am un simț să mergem acasă. Ia haidem acasă!» De la Cimișlia să vii până-ncoace cu căruța – era departe… (…) Era chihniță la noi, din partea [casei] la un văr de-a lui tata, care era vecin, și mama zice: «Voi alergați pe aici ca să atrageți atenția santinelei…» Toți așteptau, că trebuie ceva să facă. Dacă nu se poate să-i ajute pe toți, atunci măcar pe asta [sora Catinca] s-o salveze, pentru că știau că-i măritată. Sora a sărit gardul pe lângă chihniță, și-a rupt basmaua albă din cap și, pe poartă, s-a dus. Au observat: „Стой, стрелять буду!“ (n.r. – Stai că trag!) Au împușcat, de trei ori au împușcat. Dar ce-au făcut ei acolo [nu știu]… Sora a fugit, mai în scurt“, a povestit Gheorghe Bunescu.

Pe noi, pe la ora 10 a venit mașina. Erau mai mulți în mașina ceea. I-au încărcat în mașina ceea și i-au dus în Siberia. „Fără tata. […] Tata era primul pe listă. Cine a făcut lista? Golanii ăștia din sat. Au venit și le-au spus: «Pe cine dai?» «Iată, culac: aista-i Bunescu!» Nici nu lămureau ce înseamnă «culac». Vasăzică, cel mai bogat e Bunescu! Le-au spus pe cine să facă lista.

A doua zi a venit tata acasă. Era după ce ne-au ridicat. Când se uită – santinele la poartă. «Bade Toadere, nu se poate să intri în casă. Mata doar nu vrei să mă împuște pe mine rușii?!» Tata a pierdut cunoștința. Așa s-a inimat [emoționat], că o pierdut cunoștința. Acela [santinela] îl stropește cu apă rece – izvorul nu era departe – și l-a adus în fire… Din casă, golicimea asta, comuniștii, au furat tot. [Părinții] aveau cărți de tratat oile, Biblie, Epistolie, masă… Tot a rămas în casă… Au furat tot… Tata a zis, că dacă nu se poate [să intre în casă], nu se poate. S-a dus și a tras la mirele surorii Catinca. Din satul nostru au fost [ridicate] multe familii.

[În Siberia] am ajuns prin august. Țin minte, că treceam niște poduri, râuri mari, Uralul. Dar duceai cont câte zile?! Ne-au debarcat în Omsk. Ne- au pus în Irtâș pe o barcă, vreo trei zile am mers cu barca ceea. Au început a ne împrăștia pe un mal, pe altul…“, şi-a amintit românul din Basarabia.

La muncă de la șapte ani

Gheorghe Bunescu nu mai ține minte cum se juca. „Eu am lucrat de la șapte ani, când m-au trecut în clasa II-a. Eram cu văru-meu și trece brigadir-ul, pe cal: «Ей, ребята, хотите работать?» (Ei, băieți, vreți să munciți?) M-a pus căruțaș: înhămam, deshămam, duceam calul la păscut. Asta a fost toată joaca mea. Mă duceam dimineața, vre-o zece femei încărcau căruța cu îngrășământ organic de la vaci, duceam la câmp, iar acolo – două femei o răsturna. Am lucrat în vara ceea până am mers iară la școală. În clasa III-a, când a venit tata, m-au transferat în raionul Iurghinsk. Vre-o 70 de kilometri de la Zavodoukovsk… Era trasa asta Transsibirskaia maghistrali (n.r. – Magistrala transsiberiană)“, își mai amintește Gheorghe Bunescu. În 1952, tatăl său a ajuns să își întâlnească din nou familia. Gheorghe Bunescu își amintește cum a început școala în limba rusă și că, în 1953, moartea lui Stalin a fost un adevărat șoc pentru ruși. Mulți plângeau în hohote după dictator. Pentru cei deportați, însă, viața grea a început să se mai relaxeze. În 1956, cei care fuseseră deportați pe viață în Siberia au primit permisiunea să se întoarcă acasă. În satul lor natal, casa le fusese confiscată. Familia Bunescu a luat-o de la capăt încă o dată, iar perseverența lor a fost mai tare decât oprimarea rușilor“.

Gheorghe Bunescu a trăit toată viața cu speranța că ceea ce îi spusese tatăl său: „Dreptatea noastră o să vină“, se va întâmpla cu adevărat. El a trăit prăbușirea Uniunii Sovietice și proclamarea independenței Republicii Moldova. Acum, deportații întorși din Siberia trăiesc cu speranța că vor scăpa definitiv de cizma rusească ce apasă încă teritorii românești precum orașul Tighina. Foștii deportați știu și au știut tot timpul că sunt români și, de aceea, ei speră la Unirea cu țara-mamă.

Viața de dincolo de Urali

Dincolo de Urali, familia gospodarului Toader Bunescu a fost nevoită să trăiască în condiții dure. Gheorghe spune că locuia într-o cameră, acolo a fost conducerea colhozului, dar au făcut casă nouă pentru dânșii. „Nimic [mobilă nu era]! Nici masă nu era! Ne-au dat câteva scânduri și am făcut un pat, poate avea 1,5 metri lățime, și dormeam acolo toți, unul lângă altul. Era un pat al nostru și un pat al lor. (…) Cei care au fost trimiși cu traiul la pădure, le-a fost mai bine. Acolo erau bărbați, au văzut că aceia [localnicii] au casă și au început și ei cu toporul a-și face case. Dar noi, acolo, în colhoz am trăit câte patru-cinci familii într-o cămăruță de cinci metri lungime și, poate, trei metri lățime. Nu era nimic în ea, numai podeaua. Au întins acolo ce au putut să întindă, vre-o haină, și acolo dormeam toți anii ăștia, trei ani [1949-1952].

Țin minte cum prin octombrie [1949], într-o dimineață, mama nu avea cu ce să ne facă focul. Avea niște tufle (n.r. – pantofi) cu… din astea, nu înalte. Altă încălțăminte nu avea. Și atunci a încălțat niște colțuni din lână și s-a dus după lemne. Cine să se ducă?! Copii toți eram, mici… S-a mai dus și izdavoi-ul (n.r. – vizitiul) cu mama, au tăiat berioză (n.r. – mesteacăn) de asta crudă, acela a ajutat-o, au strâns lemne și le puneam pe foc. Și așa ne încălzeam. Da’ ferestrele erau înghețate; așa, sloi de gheață era pe ferestre. Noi ne băgam unul lângă altul sub plapumă și ne încălzeam… Și rușii acolo trăiau rău, tot cartofi mâncau…“, şi-a amintit Gheorghe Bunescu, deportat de copil în Siberia.

Copiii gospodarilor de frunte, transformați în cerșetori

Pentru a supraviețui, copiii foștilor gospodari de frunte din Basarabia au fost nevoiți să cerșească hrană, chiar şi câte un cartof. „Aproape de Anul Nou nu mai aveam ce mânca. Într-o zi, mama cu sora cea mai mare se văicărau: «Ce să facem? Ce să mâncăm? Nu mai avem ce mânca…» «Mamă, ia dă-mi trăistuța ceea a mea…» M-am dus la vecini: «Дайте, пожалуйста, картошку! Кушать нечего…» (n.r. – Dați-ne, vă rugăm, cartofi! Nu mai avem nimic de mâncare…) De-acum învățasem puțin rusește. Și îmi da un cartof. La altă casă – încă un cartof. Și așa am umblat [cu cerșitul]… Un cartof îmi da și cu aceea mă mulțumeam.

[Cei de pe loc] ne-au întâlnit ca pe culaci: «Это кулаки, враги народа!» (n.r. – Aceștia sunt culaci, dușmanii poporului!) Eu, poate chiar zâmbeam la dânșii, că erau copii ca și mine, dar ei se purtau cu noi ca și cu dușmanii. De asta și ne da câte un cartof. Dacă ne-ar fi dat câte doi, puteau să-i tragă și pe ei la răspundere. Cartofii, când veneam acasă, îi dădeam mamei“, a precizat Gheorghe Bunescu.

 

Sovieticii au ucis în Bucovina mai mulți oameni decât au pierit la Zidul Berlinului. Masacrul de la Fântâna Albă

Mai puteti citi si:

• SERIAL RL. Lupta românilor contra sovietizării: În noiembrie 1945, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă ca să-l susțină pe regele Mihai
• SERIAL RL. Istoricii de la Chișinău încearcă să recupereze memoria suferințelor îndurate în anii terorii roșii. Mărturii cutremurătoare despre deportările staliniste
• SERIAL RL. Românii evacuați din Basarabia din motive religioase: Cum l-au pus sovieticii pe Cristos în lanțuri (III)
• Serial RL. Cum au executat rușii cea mai mare deportare a românilor din Basarabia. Operațiunea s-a desfășurat între 6 și 7 iulie 1949 (II)
• Unul dintre cele mai înfiorătoare masacre din istoria recentă a României a fost comis de sovietici pe 1 aprilie 1941. Masacrul de la Fântâna Albă a fost, multă vreme, un subiect tabu pentru istoricii din Europa de Est, însă, în ultimii ani, acest subiect a intrat în dezbaterea publică. 

Istoricii români din România, Basarabia și Bucovina de Nord au început să cerceteze arhivele și să înregistreze mărturiile supraviețuitorilor. Unii dintre ei au reușit să publice cărți în care arată adevărul din spatele acestei tragedii insuficient cunoscute.

Teroare sovietică în Bucovina

Tragedia românilor bucovineni a început în iunie 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, prin intermediul căruia Germania nazistă și Rusia sovietică își împărțeau tâlhărește Europa Centrală și de Est, URSS a adresat un ultimatum României, în 26 iunie. Rușii cereau cedarea imediată a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Izolată pe plan internațional, după ce principalii aliați ai săi, Franța, Polonia și Cehoslovacia dispăruseră de pe hartă, România a acceptat ultimatumul sovietic.

Trupele sovietice au ocupat teritoriile românești din 28 iunie, iar în data de 3 iulie 1940, au închis granița pe care o instauraseră pe Prut. Aproximativ 200.000 de români au reușit să se refugieze în Regat, alături de administrația și armata română. Alți 2,5 milioane de români au rămas sub cizma rusească. Ocupația sovietică a debutat cu jafuri, violuri și crime, de aceea tot mai mulți români au început să încerce să se refugieze din teritoriile controlate de ruși. Cum trecerea legală a noii frontiere era imposibilă, românii din Bucovina de Nord și din Basarabia au început să treacă ilegal granița. Au fost multe cazuri în care oamenii au traversat granița pe cont propriu, însă au existat și tentative de trecere a unor grupuri numeroase. Astfel, în noiembrie 1941, s-a produs prima tentativă de acest fel.

Un grup format din 105 oameni din satul Suceveni s-a apropiat de frontieră în zona Fântâna Albă. O patrulă de grăniceri sovietici a încercat să îi oprească, a urmat o ciocnire, iar trei români au fost uciși de loc. Alți doi au fost răniți și capturați de sovietici. Restul grupului, inclusiv cinci răniți, a ajuns în Regat, la Rădăuți, unde oamenii au adus mărturie despre atrocitățile rusești.

Rudele celor 105 oameni implicați în trecerea frontierei au fost deportate în Siberia. În 6 februarie 1941, un alt grup, format din 500 de persoane, originare din satele Mahala, Ostrița și altele a forțat trecerea frontierei. Sovieticii au organizat o ambuscadă și au tras cu mitralierele în oameni. Mulți au fost uciși și răniți, dar 57 dintre ei au reușit să ajungă în România. Au fost arestate 44 de persoane, dintre care 12 au fost condamnate la moarte, iar 32 la deportare.

Duminica sângelui nevinovat

În primăvara anului 1941, spiri­tele au început din nou să se agite. Potrivit înțelegerii dintre Germania și Rusia, germanii din Bucovina de Nord au primit dreptul să părăsească Uniunea Sovietică. Românii au cerut și ei să fie lăsați să plece. Unul dintre martorii oculari ai evenimentului, Petre Huțan, a reconstituit, într-o înregistrare realizată de redactorii portalului Basarabia-Bucovina.info, filmul tragediei. Petre Huțan spune că „românii au vrut să plece din trei motive. Primul a fost deportarea. De la noi din sat, din Cupca, rușii au deportat patru familii înstărite, cărora le-au zis culaci. Al doilea motiv a fost cotele foarte mari. Îmi amintesc că tata a dat drept cotă o vacă… Iar al treilea motiv a fost acela că nemții au început să plece. De la noi din sat au plecat trei familii“. În acest context, românii din satele de pe Valea Siretului au decis să facă cereri pentru a fi lăsați să se mute legal de cealaltă parte a frontierei.

Nu au primit nici un răspuns. Pentru a forța mâna autorităților sovietice, ei au decis să meargă cu toții la centrul raional din Adâncata. Oamenii s-au anunțat unii pe alții prin intermediul bisericilor, care, pe atunci, mai aveau preoți români. Într-o duminică, de 1 aprilie, așa cum conveniseră oamenii, un puhoi de lume a început să se scurgă spre Adâncata. În fața centrului raional s-au strâns aproximativ 15.000 de oameni, care au trimis o delegație ca să discute cu autoritățile sovietice. Românii bucovineni declarau sus și tare că ei vor să trăiască în România, nu în Uniunea Sovietică. Oamenii au început să intoneze cântece patriotice. Din miile de piepturi ale românilor au răsunat „Trăiască Regele“ și „Trei culori cunosc pe lume“. Petre Huțan își amintește că, după vreo oră de discuții, sovieticii le-au promis oamenilor că vor primi un răspuns la petițiile trimise și le-au cerut să meargă spre case. Cea mai mare parte a oamenilor s-a risipit, cu speranța că sovieticii își vor ține promisiunile. Însă câteva mii de oameni au plecat spre Suceveni. Ajunși în centrul satului, oamenii au decis să nu mai aștepte, ci să pornească spre graniță. Petre Huțan își amintește că, împreună cu tatăl său, au intrat în Suceveni în gospodăria unui frate al bunicului, pentru că li se făcuse foame. După ce au mâncat, s-au grăbit să ajungă din urmă coloana de oameni. Ceilalți oameni scoseseră din biserica din Suceveni icoanele și praporii, au arborat un steag alb, iar unii au scos la lumină steagurile tricolore ascunse la venirea sovieticilor.

Au continuat să cânte imnul național „Trăiască Regele“. În drum spre frontieră, coloana de oameni a fost împresurată de o subunitate de cazaci călări. Soldații sovietici au format două coloane care au mărșăluit în tăcere pe flancuri. Într-o poiană, situată la doar trei kilometri depărtare de frontieră, oamenii au fost somați de grănicerii sovietici să se oprească. Coloana și-a continuat procesiunea. A urmat o rafală de avertisment, după care sovieticii au început să tragă cu mitralierele în oameni. Petre Huțan, care era în coada coloanei, a apucat să se ascundă împreună cu tatăl său. A văzut cum rușii trăgeau cu armele automate în oameni, iar cazacii îi spintecau cu sabia pe fugari.

„Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci“

Un alt martor ocular, profesorul Gheorghe Mihailiuc, a publicat o carte care confirmă relatarea lui Petre Huțan. „Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor Bucovineni. Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: «La pământ!». Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată. În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!».

Dar chiar atunci a început măcelul. Tragedia de acum jumătate de secol mă nelinişteşte până astăzi, deoarece nu sunt convins că-i imposibilă repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am văzut la Varniţa (n.r. – poiana în care a avut loc masacrul). Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: «Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!». În învălmăşeală m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă“, scrie profesorul bucovinean.

CRUD. Rușii au îngropat de vii oameni nevinovați

Represiunea a continuat și după masacru. Martorii oculari relatează faptul că au fost săpate cinci gropi comune, în care au fost puși cei uciși de grăniceri și de cazaci. Printre ei au fost aruncați, de-a valma, și răniți, care au fost îngropați de vii. Localnicii spun că, vreme de două zile și două nopți, pământul s-a mișcat de la zbaterile celor îngropați de vii. Alți români au fost arestați și torturați de NKVD în Hliboca, apoi au fost înmormântați de vii, la rândul lor, în cimitirul evreiesc. Sovieticii au organizat apoi deportarea masivă a românilor din Bucovina de Nord și din Basarabia.

Represiunea a continuat la cote maxime și după război, până la moatea lui Stalin, în 1953. Istoricii au calculat că, în acea perioadă, au existat peste 32.000 de procese politice îndreptate împotriva românilor. În 8.360, rușii au pronunțat condamnări la moarte. Alte mii de români au fost uciși fără judecată, iar zeci de mii de familii au fost trimise în Siberia.

Românii bucovineni declarau sus și tare că ei vor să trăiască în România, nu în Uniunea Sovietică. Oamenii au început să intoneze cântece patriotice. Din miile de piepturi ale românilor au răsunat „Trăiască Regele“ și „Trei culori cunosc pe lume“.

 

 

Prostia anului: Cum explica liderul PSD Teleorman, care nu vede baronii si coruptia, ca judetul e ocolit de investitori!

Preşedintele PSD Teleorman, Adrian Gâdea, afirmă, întrebat fiind de ce investitorii ocolesc judeţul, că ”poate a fost un blestem”. ”Poate mulţi s-au ferit, ţinând cont de scandalurile de presă şi de toată tevatura care s-a făcut în jurul Teleormanului, mai ales în perioada în care Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă au ocupat acele poziţii de demnitate publică”, afirmă liderul PSD Teleorman

Adrian Gâdea a vorbit, miercuri, într-o conferină de presă la sediul PSD Teleorman, despre lucrurile care mai sunt de făcut în judeţ. Referindu-se la locurile de muncă, liderul PSD Teleorman a afirmat: ”Nu primarii sau preşedinţii de CJ se ocupă de crearea locurilor de muncă. Autorităţile publice locale pot sprijini acei investitori care doresc să vină. Haideţi să vină investitorii în jueul Teleorman şi vă asigur că îi vom sprijini”, relatează News.ro.

Întrebat de ce ocolesc investitorii judeţul Teleorman, liderul PSD Teleorman a afirmat: ”Poate a fost un blestem pentru acest judeţ. Poate mulţi s-au ferit, ţinând cont de scandalurile de presă şi de toată tevatura care s-a făcut în jurul Teleormanului, mai ales în perioada în care Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă au ocupat acele poziţii de demnitate publică.

Şi trebuie să ne aducem aminte cum era hulit acest judeţ de unii şi de alţii, care nu aveau nicio legătură cu acest judeţ. Poate a fost un blestem, poate s-au temut, repet, din cauza scandalurilor de presă, a tevaturii care s-a făcut în jurul acestui judeţ special în perioada în care cele două persoane au ocupat poziţii de demnitate. Să vină investitorii în judeţul Teleorman şi eu vă asigur că vor fi sprijiniţi şi de mine şi de către colegi. Să terminăm cu zvonurile astea, că a vrut nu ştiu ce firmă să investească şi nu i s-a permis, că nu ştiu cine a vrut să investească şi nu i-a permis”.

 

“Trist presedinte, jalnic profesor”. Analfabetul Ciolacu ii da note lui Klaus Iohannis

Marcel Ciolacu a afirmat despre Klaus Iohannis ca este „trist presedinte, jalnic profesor”. Liderul PSD a adaugat ca este inadmisibil ca seful statului sa se spele pe maini de Guvernul sau care nu a fost capabil sa faca nimic pentru ca deschiderea in siguranta a scolilor

„Trist presedinte, jalnic profesor! Este inacceptabil sa te speli pe maini pentru ca Guvernul tau n-a fost in stare sa faca nimic pentru deschiderea in siguranta a scolilor. Cum adica sa se ocupe primarii? Guvernul ce pazeste, domnule Iohannis?! Sunt 7 milioane de copii, parinti si bunici care nu stiu nici acum ce se va intampla pe 14 septembrie.

Cum adica sa spui ca elevii se obisnuiesc repede cu «lucrurile mai putin placute»?

Cu lipsa manualelor, a tabletelor si cu purtarea ore in sir a mastilor luate din banii parintilor?! Cu profesorii care vor intra la clasa cu frica ca se vor infecta, cu zeci de masuri aberante venite de la centru pentru primari, cu localitati intregi unde nu este nici macar semnal la telefon?! Cum?!”, a scris Marcel Ciolacu miercuri pe Facebook.

Liderul PSD l-a intrebat pe Klaus Iohannis daca nu ar fi mai bine sa se obisnuiasca cu ideea ca nu este presedintele PNL, ci al tuturor romanilor.

„Dar nu vreti dvs, domnule Iohannis, sa va obisnuiti cu ideea ca nu sunteti presedintele PNL, ci presedintele tuturor romanilor? Sa nu mai faceti campanie desantata de la pupitrul prezidential, sa renuntati la amenintarile la adresa opozitiei si sa imbracati haina de presedinte, nu geaca galbena”, a completat Ciolacu.

El a adaugat ca un prim pas pentru a dovedi ca este presedintele tuturor romanilor pe care il poate face Klaus Iohannis este sa sustina dublarea alocatiilor, o lege pe care a promulgat-o.

„Curaj! Un prim pas ar fi sustinerea dublarii alocatiilor! Este legea pe care ati promulgat-o acum cateva luni si pe care o asteapta milioane de romani! Daca nu pentru altceva, macar pentru a le putea achizitiona copiilor lor tabletele atat de necesare acum educatiei! Tablete pe care, nici dupa luni de zile, Guvernul pe care il aparati cu atata ardoare nu a fost in stare sa le asigure celor care vor incepe luni scoala on-line”, a conchis Marcel Ciolacu.

Presedintele Klaus Iohannis a declarat miercuri ca decizia de a deschide scolile, desi nu e una usoara, este corecta si necesara. El a incurajat parintii sa trimita copiii la scoala. Seful statuolui a numit PSD campionul populismului fara acoperire, facand un apel la decenta politica. Acesta a declarat ca in opinia sa, anul acesta nu ar trebui organizate festivitati de deschidere a anului scolar. Iohannis este convins ca elevii se vor obisnui foarte repede cu masca, argumentand: „Copiii se obisnuiesc foarte repede, chiar si lucruri mai putin placute”.

 

 

Existența lui Dumnezeu 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Parte a seriei despre
Dumnezeu
Concepții generale Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism Panenteism · Panteism · Teism · Transteism Concepții specifice Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol Susținător · Domn · Tatăl · Monadă Unitate · Ființă supremă · Totul Personal · Unitar · Dualism · Trinitate în religiile abrahamice (Credința Bahá’í, Creștinism, Islam, Iudaism) în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism Atribute Eternitate  · Existența · Gen Nume (Dumnezeu) · Omnibenevolență Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență Experiența și practicile Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație Fideism · Gnosis · Metafizică Misticism · Ermetism · Ezoterism · Închinare Subiecte conexe Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie Dumnezeu complex · Neuroteologie Dilema din Eutyphron · Problema răului Dumnezeu în artă Texte religioase

Procentajul populației din țările europene care la recensământul din 2005^{[necesită citare]} au răspuns că „au credință că există Dumnezeu”.

Argumente pentru și împotriva credinței în existența lui Dumnezeu au fost propuse de filosofi, teologi, oameni de știință și alții. În terminologia filosofică, argumentele pentru și împotriva existenței lui Dumnezeu implică în primul rând sub-disciplinele de epistemologie (teoria cunoașterii) și ontologia (natura de a fi), dar de asemenea, teoria generală a valorii, deoarece conceptele de perfecțiune sunt atât de des legate de noțiunile de Dumnezeu.

Argumente pro și contra existenței lui Dumnezeu

Existența sau inexistența lui Dumnezeu, în special al Dumnezeului creștin și iudaic, este un subiect imens al literaturii filosofice. Încă din antichitate, personalități remarcante ale comunității filozofice, aparținând unor diferite naționalități și timpuri, au abordat problematica existenței divinității, tendință care continuă și în zilele noastre, iscând un interes cel puțin la fel de intens.

• Platon și Aristotel demonstrau existența unei cauze primare de la care provin toate celelalte cauze (argumentul cosmologic);
• Sf. Anselm de Canterbury propune argumentul ontologic în favoarea existenței, reluat mai apoi de Descartes și criticat de Kant (existența nu e un predicat) ^[1];
• Filosoful englez William Paley propune analogia ceasornicarului, care în esență constă în a arăta că, așa cum un ceasornic, un mecanism suficient de complex, are un creator, așa și omul, un mecanism cu mult mai complex, trebuie să aibă un Creator;
• Spinoza demonstra existența lui Dumnezeu pe bază de definiții și axiome ^[2]; -Spinoza nu era teist ci panteist ^[3]: pentru el Dumnezeu este Natura^[4];
• Promotorii religiei arată rolul jucat de aceasta în crearea unui sistem convergent, dacă nu unitar, de valori comportamentale (sau morale), care au influențat apoi creșterea economică ^[5];
• Lipsa dovezilor pentru existența zeilor/supranaturalului e principalul argument al ateilor. Bertrand Russell, celebrul filosof, matematician și logician ateu, a fost întrebat ce ar spune dacă ar ajunge în fața lui Dumnezeu după moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El. Replica lui Russell a fost sarcastică dar sinceră: „N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi.”;
• Evoluționismul contrazice direct cartea Genezei ^[6]. În primul capitol al Genezei, se arată că Dumnezeu a făcut:

1. „pomi roditori, care să facă rod după soiul lor” (Geneza 1:11),
2. „iarbă cu sămânță după soiul ei” (Geneza 1:12),
3. „peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile lor;… orice pasăre înaripată după soiul ei” (Geneza 1:21),
4. „viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor” (Geneza 1:24),
5. „fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor” (Geneza 1:25).

Formularea „a făcut…după soiul lor” implică o creare simultană a tuturor acestor forme de viață de către Dumnezeu, ceea ce contrazice dovezile materiale privind evoluția acestora, complet independentă de prezumția divinității.

• Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic^[7], idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism.^[8]
• Problema răului (tema teodiceii)^[9] pune la îndoială existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii ^[10].
• Filosoful german Karl Marx opinează că religia ar fi „opiu pentru mase”, în sensul că acestea din urmă ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca și sedarea cu opiu), de religie și promotorii acesteia, împotriva declanșării revoluției proletare și a făuririi unei societăți mai bune.
• În special în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, atunci când clerul—servitori ai lui Dumnezeu proclamati de Biserica—comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește, aceasta reprezintă o atingere directă a conceptului de Dumnezeu ^[11].
• Pastorul protestant olandez Klaas Hendrikse, care este ateu,^[12] a argumentat într-o carte controversată că inexistența lui Dumnezeu nu ne poate împiedica să credem în Dumnezeu. După el, existente sunt obiectele materiale, iar Dumnezeu nu este un obiect material, ci un proces, o trăire care are loc prin și între credincioși.^[12] Reducerea divinului la un simplu concept e, de asemenea, adoptată de mai mulți gânditori moderni, printre care Sam Harris, Cristopher Hitchens, Richard Dawkins, Lawrence Krauss și alții.

Alte opinii

Autorul Ted Chiang a spus că nuveleta sa „Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu” examinează rolul credinței în religie și sugerează că, dacă existența lui Dumnezeu ar fi dovedită incontestabil, atunci credința nu ar mai fi aplicabilă.^[13]

 

Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu

Richard Wurmbrand

Descriere

Cartea aceasta s-a născut în închisorile comuniste unde autorul, pastor luteran român, a rămas în detenţie timp de 14 ani, credinţa sa reprezentând în opinia autorităţilor comuniste o crimă abominabilă.

În cursul celor 14 ani, pastorul Richard Wurmbrand a fost supus, în permanenţă, unor tentative de spălare a creierului. „Nu există Dumnezeu… nu există Dumnezeu…” răsunau viguros difuzoarele instalate în fiecare celulă. În pofida acestei presiuni permanente, pastorul Wurmbrand a rămas neclintit în convingerile sale. El s-a sprijinit chiar şi pe persecuţiile al cărui obiect era pentru a-şi consolida argumentaţia, dezvoltând-o pe parcursul numeroaselor conversaţii purtate cu ateii.

Astăzi, întărit printr-o viaţă de martor excepţional al lui Cristos, şi punându-se ca de obicei în slujba semenilor, el oferă prin această carte „treizeci şi cinci de dovezi ale existenţei lui Dumnezeu”: treizeci şi cinci de motive temeinice pentru necredincios să creadă în Dumnezeu şi pentru creştin să spere în harul divin.

CUPRINS

Dovezi grăitoare
Știință și Religie
Ce este Dumnezeu?
Dumnezeu este o Treime
Avantajele credinței
Relația noastră cu Dumnezeu
Expunere sistematică a dovezilor existenței lui Dumnezeu
1. Argumentul cosmologic sau argumentul de la cauză la efect
2. Argumentul provenind din existența noțiunii de Dumnezeu în mintea noastră
3. Argumentul telologic (de la cuvântul grec „telos” care înseamnă „scop”)
4. Argumentul istoric
5. Argumentul moral
6. Argumentul bazat pe fenomenul „mișcare”
7. Argumentul izvorând din profeții
8. Argumentul determinat de gândire, la cel mai înalt nivel al ei
9. Argumentul provenind din existența funcției credinței
10. Argumentul prilejuit de erorile minții omenești
11. Argumentul izvorât din contingență
12. Argumentul oferit de legile naturii
13. Argumentul excepțiilor de la legile naturii
14. Argumentul miracolelor
15. Argumentul provenind din expansiunea Universului
16. Argumentul ocazionat de legea a doua a termodinamicii
17. Argumentul generat de existența genelor
18. Argumentul rezultat din comportamentul elementelor radioactive
19. Argumentul provenit din existența găurilor negre
20. Argumentul din nuanțarea pe care o găsim în toate lucrurile
21. Argumentul metafizic al lui Anselm de Cantebury
22. Argumentul rezultând din structura compusă
23. Mărturia celor mai bune exemplare ale omenirii
24. Mărturia oamenilor de știință
25. Dovada marilor opere de artă
26. Mărturia țăranilor
27. Mărturia experienței regnului animal
28. Dovada rezultată din satisfacerea necesităților noastre
29. Dovada din sateliții artificiali
30. Dovada provenită din industria automatizată
31. Dovada rugăciunilor ascultate
32. Argumentul provenit din necesitatea unei minți eterne
33. Dovada rezultă din existența răului
34. Argumentul care rezultă din credința proprie
35. Argumentul provenit din imposibilitatea de a dovedi contrariul

(CÂTEVA) DOVEZI ALE EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU

Este nevoie de timp pentru a căuta adevărul despre Dumnezeu, însă, fără îndoială, aceasta vă va aduce foloase. Observaţi ce spune Xiujin Xiao, care s-a născut în China, dar acum trăieşte în Statele Unite: „Deşi credeam în evoluţie, mă interesa şi ce spune Biblia. Prin urmare, am început să o studiez cu Martorii lui Iehova. În ultimul an de facultate însă, am ajuns să am un program atât de încărcat, încât neglijam cele învăţate din Biblie. Dar eram mai puţin fericit. Ulterior, când am făcut din nou din studierea Bibliei o prioritate, am găsit bucurie lăuntrică”.

Aţi dori să aflaţi mai multe despre Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu? Vă invităm să vă faceţi timp pentru a cerceta mai îndeaproape lucrurile.

Ce spune Biblia despre Dumnezeu?

Informaţiile pe care le dezvăluie Biblia despre Dumnezeu sunt simple, totuşi profunde, iar pentru unii, chiar surprinzătoare.

Creatorul nostru nu este o forţă impersonală. El are o personalitate şi un nume, Iehova * (Isaia 42:8).

Existenţa lui Iehova Dumnezeu nu are nici început şi nu va avea nici sfârşit (Psalmul 93:2; Isaia 40:28).

Dumnezeu nu este un judecător aspru, aşa cum este el prezentat de unele religii. Dimpotrivă, calitatea lui predominantă este iubirea (1 Ioan 4:8).

Dumnezeu se interesează de oameni şi le-a transmis acestora scopul pe care îl are pentru ei (Eclesiastul 12:13; Mica 6:8).

Dezvăluie Biblia totul despre Dumnezeu? Bineînţeles că nu. Chiar Biblia spune că noi cunoaştem doar „marginile căilor sale” (Iov 26:14).

Examinaţi dovezile

Următoarele publicaţii prezintă dovezi ale existenţei unui Creator inteligent.

Originea vieţii – Cinci întrebări care merită să fie analizate

Disponibilă în 47 de limbi

De la pagina 12: „Când încearcă să explice originea vieţii de pe pământ, teoria evoluţiei scoate din calcul intervenţia divină. Totuşi, cu cât oamenii de ştiinţă descoperă mai multe despre viaţă, cu atât pare mai puţin probabil ca ea să fi apărut din întâmplare”.

Viaţa – Opera unui Creator?

Disponibilă în 80 de limbi

De la pagina 24: „Mulţi afirmă că ştiinţa contrazice relatarea biblică despre creaţie. În realitate însă, contradicţia nu este între ştiinţă şi Biblie, ci între ştiinţă şi convingerile grupărilor religioase care interpretează Biblia în sens strict literal”.

Ionel Roșu

26 Martie 23:06

Oamenii care ridică din umeri şi spun “Ce importanţă are dacă Dumnezeu există?” arată că încă nu s-au gândit foarte bine la acest lucru. Chiar şi filosofi atei precum Sartre şi Camus –care au meditat profund asupra acestei chestiuni– recunosc că existenţa lui Dumnezeu poate face diferenţa în viaţa unui om.

C.S. Lewis a remarcat odată că Dumnezeu nu e genul de lucru de care să putem fi interesaţi cu moderaţie. Până la urmă, dacă Dumnezeu nu există, nu avem niciun motiv să fim interesaţi de El. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu există, atunci această chestiune e de un interes covârşitor, iar principala noastră preocupare ar trebui să fie cum să ne raportăm în mod adecvat la această fiinţă de care depindem în fiecare clipă a existenţei noastre.

Oamenii care ridică din umeri şi spun “Ce importanţă are dacă Dumnezeu există?” arată că încă nu s-au gândit foarte bine la acest lucru. Chiar şi filosofi atei precum Sartre şi Camus –care au meditat profund asupra acestei chestiuni– recunosc că existenţa lui Dumnezeu poate face diferenţa în viaţa unui om. Daţi-mi voie să vă prezint trei motive pentru care existenţa lui Dumnezeu este o chestiune importantă:

1. Dacă Dumnezeu nu există, viaţa nu are niciun scop. Dacă eşti condamnat să mori, până la urmă felul cum trăieşti nu are nicio importanţă. Într-un final, nici măcar nu contează dacă ai existat sau nu. Sigur, viaţa ta ar putea avea un sens relativ prin faptul că i-ai influenţat pe alţii sau că ai schimbat cursul istoriei, dar, în cele din urmă, murim cu toţii şi nu are nicio importanţă cine eşti sau ce faci. Viaţa ta este nesemnificativă.

Astfel, contribuţia savanţilor la progresul cunoaşterii umane, cercetările făcute de doctori pentru a alina durerea şi suferinţa, eforturile diplomaţilor de a asigura un climat de pace în lume, sacrificiile oamenilor buni de pretutindeni pentru îmbunătăţirea rasei umane – acestea nu ajung, în cele din urmă, la niciun rezultat. Aşadar, dacă ateismul este adevărat, viaţa nu are sens.

2. Dacă Dumnezeu nu există, atunci trebuie să trăim, în cele din urmă, fără speranţă. Dacă Dumnezeu nu există, atunci nu există speranţa de a fi scăpaţi de neajunsurile existenţei noastre finite.

Spre exemplu, nu există speranţa salvării de la rău. Deşi mulţi oameni se întreabă cum a putut Dumnezeu crea o lume care să cuprindă atât de multă răutate, o parte însemnată a suferinţei din lume se datorează cruzimii omului faţă de semenii săi. Oroarea a două războaie mondiale în ultimul secol a distrus optimismul naiv din secolul al XIX-lea despre progresul omenirii. Dacă Dumnezeu nu există, atunci suntem captivi fără speranţa salvării de la rău într-o lume plină de suferinţă inutilă şi nerăscumpărată.

3. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu există, nu avem doar speranţă şi sens în viaţă, ci şi posibilitatea de a ajunge să Îl cunoaştem pe Dumnezeu împreună cu dragostea Sa în mod personal. Gândiţi-vă! Domnul veşniciei să vă iubească şi să vrea să fie prietenul vostru! Acesta ar fi cel mai înalt statut de care o fiinţă s-ar putea bucura! În mod evident, dacă Dumnezeu există, nu are doar o importanţă extraordinară pentru omenire, ci şi posibilitatea de schimba în mod decisiv viaţa fiecăruia.

E adevărat, niciunul dintre aceste argumente nu demonstrează existenţa lui Dumnezeu, dar ele demonstrează că aceasta poate face diferenţa. De aceea, chiar dacă argumentele care susţin existenţa lui Dumnezeu şi cele care o resping ar fi absolut egale, cred că atitudinea raţională ar fi de a crede în El. Mai exact, mi se pare de-a dreptul iraţional ca, în condiţia egalităţii argumentelor şi a dovezilor, să preferi moartea, zădărnicia şi disperarea în dauna speranţei, a fericirii şi a unei vieţi pline de însemnătate.

Dar, de fapt, eu cred că dovezile nu sunt tocmai egale. Cred că există motive întemeiate pentru a crede în Dumnezeu, iar astăzi doresc să vă prezint pe scurt cinci dintre aceste motive. S-au scris cărţi întregi asupra fiecăruia dintre ele, aşa că eu vă voi face doar o scurtă schiţă a argumentelor, iar apoi, în timpul de discuţii, putem să le parcurgem mai detaliat pe cele despre care aţi vrea să vorbim.

Ca şi călători în viaţă, avem scopul de a încerca să înţelegem cât mai multe despre lume. Ipoteza că Dumnezeu există are sens dintr-o varietate de realităţi care ţin de experienţă.

1. Dumnezeu justifică originea universului.

V-aţi întrebat vreodată de unde vine universul? De ce există totul în locul nimicului? Ateii au spus că universul este pur şi simplu etern, iar asta e tot.

Această poziţie este una iraţională. Gândiţi-vă puţin. Dacă universul nu a avut niciodată un început, înseamnă că numărul evenimentelor din istoria universului este infinit. Dar matematicienii recunosc că existenţa unui număr infinit de lucruri duce la autocontradicţii. Spre exemplu, cât face infinit minus infinit? Din punct de vedere matematic, primim răspunsuri care se autocontrazic. Asta arată că infinitul este doar o idee din mintea noastră şi nu ceva care există în realitate. David Hilbert, poate cel mai mare matematician al secolului al XX-lea, susţine:

“Infinitul nu poate fi găsit în realitate. Nici nu există în natură, nici nu furnizează o bază legitimă pentru gândirea raţională. Singurul rol care îi rămâne infinitului de jucat este acela de idee.” 1

Dar asta presupune că, din moment ce evenimentele din trecut nu sunt doar idei, ci sunt reale, numărul de evenimente din trecut este finit. Prin urmare, şirul de evenimente din trecut nu se poate întinde la infinit; mai degrabă, universul trebuie să fi început să existe.

Această concluzie a fost confirmată prin descoperiri remarcabile în astronomie şi astrofizică. Într-una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din stiinţa modernă avem dovezi destul de solide pentru faptul că universul nu este etern în trecut, ci a avut un început absolut în urmă cu aproximativ 13 miliarde de ani printr-un eveniment cataclismic numit Big Bang. Ceea ce face acest eveniment atât de surprinzător este faptul că, practic, reprezintă originea universului din nimic, căci toată materia şi energia, chiar şi spaţiul fizic şi timpul au luat naştere la Big Bang. Asa cum fizicianul P.C.W. Davies explica, “naşterea universului, aşa cum e discutată în ştiinţa modernă … nu este doar o chestiune de impunere a unui fel de organizare … asupra unei stări incoerente anterioare, ci chiar naşterea tuturor lucrurilor fizice din nimic.” 2

Sigur, de-a lungul timpului au fost elaborate teorii alternative pentru a se încerca evitarea acestui început absolut, dar niciuna dintre aceste teorii nu s-a lăudat în faţa comunităţii ştiinţifice ca fiind mai plauzibilă decât teoria Big Bang. De fapt, în 2003, Arvind Borde, Alan Guth şi Alexander Vilenkin au demonstrat că orice univers care e, în medie, în stare de expansiune cosmică nu poate să fie etern, ci trebuie să fi avut un început absolut. Vilenkin spune fără reţineri:

„Se spune că un argument este ceea ce convinge oamenii rezonabili şi o dovadă este necesară pentru a convinge chiar şi un om derezonabil. Având acum această dovadă, cosmologii nu se mai pot ascunde în spatele posibilităţii existenţei unui univers etern în trecut. Nu există nicio scăpare, ei trebuie să se confrunte cu problema unui început cosmic.” 3

Acea problema a fost surprinsa frumos de Anthony Kenny de la Universitatea Oxford. El scrie:

“Un susţinător al teoriei Big Bang, cel puţin daca este ateu, trebuie să creadă că universul s-a format din nimic şi prin nimic.” 4

Dar, desigur, aceasta nu are sens! Din nimic iese nimic. Atunci de ce există universul în locul nimicului? De unde provine? Trebuie să fi fost o cauză care să fi adus universul la viaţă.

Putem sumariza argumentul, pana în acest punct, în felul următor:

1. Orice începe să existe are o cauză.

2. Universul a început să existe.

3. Prin urmare, universul are o cauză.

Dat fiind faptul că ambele premise sunt adevărate, concluzia le succedă în mod necesar.

De la însăşi natura cazului, această cauză trebuie sa fie o fiinţă care nu a fost creată de nimeni şi nimic, imuabilă, atemporală şi imaterială care a creat universul. Trebuie să nu fie creată de nimeni şi nimic pentru că am văzut că nu poate exista un regres infinit de cauze.Trebuie să fie atemporală şi,prin urmare, imuabilă—cel puţin fără univers—pentru că a creat timpul. Deoarece a creat şi spaţiul, trebuie să îl transcende şi să fie, prin urmare, imaterială, nu fizică.

Apoi, aş adăuga, ea trebuie să fie personală. Cum altfel ar putea o cauză atemporală să dea naştere unui efect temporal precum universul? Daca această cauză ar fi un set de condiţii necesare şi suficiente care operează mecanic, atunci cauza nu ar putea exista niciodată în lipsa efectului. De exemplu, cauza îngheţării apei este ca temperatura să fie sub zero grade. Dacă temperatura era sub zero grade din eternitate, atunci orice apă dimprejur ar fi îngheţată din eternitate. Ar fi imposibil pentru ca apa să înceapă să îngheţe în urmă cu o perioadă limitată de timp. Deci, daca această cauză este în permanenţă prezentă, atunci şi efectul ar trebui să fie în permanenţă prezent. Singurul mod prin care cauza ar putea fi atemporală iar efectul să înceapă în timp este ca şi cauza să fie un agent personal care alege în mod voluntar sa creeze un efect în timp fără alte condiţii predeterminante. De exemplu, un om care stă întins din eternitate ar putea dori în mod voluntar să se ridice. Aşadar, suntem aduşi nu la o simplă cauză transcendentă a universului, ci la Creatorul său personal.

Nu e incredibil că teoria Big Bang confirmă ceea ce creştinul a crezut dintotdeauna: că, la început, Dumnezeu a creat universul? Ce este mai plauzibil: că dreptatea aparţine creştinului sau că universul luat fiinţă fără a fi cauzat de ceva anume? Eu, cel puţin, nu am nicio dificultate în a evalua aceste alternative!

Ionel Roșu

26 Martie 23:06

2. Dumnezeu justifică ajustarea (n.tr. – “fine-tuning”) universului pentru formele inteligente de viaţă.

În ultimii patruzeci de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit că existenţa formelor inteligente de viaţă depinde de un echilibru complex şi delicat de conditii iniţiale date chiar în Big Bang. Cercetătorii credeau cândva că indiferent de condiţiile iniţiale ale universului, în cele din urmă ar fi putut evolua forme inteligente de viaţă. Dar noi ştim acum că existenţa noastră stă pe muchie de cuţit. Existenţa formelor inteligente de viaţă depinde de o conspiraţie de condiţii iniţiale care trebuie să fie ajustate într-o măsură care e de-a dreptul incalculabilă şi de neînţeles.

Această ajustare este de două feluri. În primul rând, când legile naturii sunt exprimate ca ecuaţii matematice, găseşti în ele anumite constante, precum constanta gravitaţională. Aceste constante nu sunt determinate de legile naturii. Legile naturii sunt în concordanţă cu o uriaşă varietate de valori pentru aceste constante. În al doilea rand, pe lângă aceste constante există anumite cantităţi arbitrare care sunt definite ca şi condiţii initiale în baza cărora legile naturii operează – spre exemplu, cantitatea de entropie sau echilibrul dintre materie şi anti-materie din univers.

Aceste constante şi cantităţi sunt grupate într-o arie extrem de redusă de valori care să permită viaţa. Dacă aceste constante sau cantităţi ar fi alterate de un fir de păr, echilibrul care permite viaţa ar fi distrus iar viaţa nu ar exista.

Spre exemplu, fizicianul P.C.W. Davies a calculat că o schimbare în forţa gravitaţională sau în interacţiunea nucleară slabă cu o singură parte în 10100 ar fi prevenit existenţa unui univers care să permită viaţa. Constanta cosmologică ce face inflaţia universului să existe şi este responsabilă pentru recent-descoperita accelerare a expansiunii universului este ajustată în mod inexplicabil la aproximativ o parte in 10120. Roger Penrose de la Universitatea Oxform a calculat că şansele ca entropia redusă a Big Bang-ului să existe din întâmplare sunt de ordinul a unu la 10 10 (123). Penrose a comentat: “Nu îmi amintesc să fi văzut nimic altceva în fizică a cărei acurateţe este cunoscută să se apropie, nici măcar puţin, de o valoare ca o parte în 1010 (123).”5 Şi nu e doar fiecare constantă sau cantitate care trebuie sa fie splendid ajustată; raporturile dintre ele trebuie să fie, la fel, ajustate. Deci, improbabilitatea este înmulţită cu improbabilitatea de atâtea ori până când minţile noastre se pierd în numere incomprehensibile.

Există trei posibilităţi pentru a explica prezenţa acestei remarcabile ajustări a universului: necesitatea fizică, întamplarea sau proiectarea. Prima alternativă susţine că există un fel de Teorie a Totului (T.A.T.) necunoscută, care ar explica felul universului. Trebuia să fie în felul acela şi nu era nicio şansă (sau şanse extrem de mici) ca universul să nu permită viaţa. Prin contrast, a doua alternativă susţine că ajustarea se datorează în întregime întâmplării. Faptul că universul permite viaţa este doar un accident, iar noi suntem beneficiarii norocoşi. A treia alternativă le respinge pe celelalte două în favoartea unei Minţi inteligente în spatele cosmosului, care a conceput universul în aşa fel încât să permită viaţa. Care dintre aceste alternative este cea mai plauzibilă?

Prima alternativă pare extrem de puţin plauzibilă. Pur şi simplu nu există niciun motiv fizic pentru care aceste constante şi cantităţi ar avea valorile pe care le au. Aşa cum P.C.W. Davies afirma, “Chiar dacă legile fizicii erau unice, nu rezultă că însuşi universul fizic este unic … legile fizicii trebuie să fie completate de condiţiile cosmice iniţiale … Nu este nimic în prezent despre “legile condiţiilor iniţiale” care să sugereze faptul că a lor corespondenţă cu legile fizicii ar implica unicitate. Departe de ea …

… se pare, atunci, că universul fizic nu trebuie să fie în felul în care este: ar fi putut fi altfel.”6

De exemplu, cel mai promiţător candidat la o T.A.T. până în prezent, Teoria M, nu reuşeşte să prevadă numai universul nostru. De fapt, aceasta permite un “peisaj cosmic” de aproximativ 10500 universuri diferite guvernate de prezentele legi ale naturii, astfel că nu face nimic pentru a reda valorile observate ale constantelor şi cantităţilor necesare din punct de vedere fizic.

Cum rămâne cu a doua alternativă, că ajustarea universului este doar o întâmplare? Problema cu această alternativă este că şansele împotriva unui univers care să permită viaţa sunt atât de mari încât nu pot fi confruntate în mod rezonabil. Chiar dacă vor fi o mulţime de universuri care să permită viaţa în cadrul peisajului cosmic, totuşi numărul de lumi care să permită viaţa va fi inexplicabil de mic în comparaţie cu întregul peisaj, astfel că existenţa unui univers care sa permită viaţa este enorm de improbabilă. Studenţii sau cei care afirmă fără griji: “Se poate să fi avut loc din întâmplare!” pur şi simplu nu concep fantastica precizie a ajustărilor necesare pentru viaţă. Ei nu ar accepta niciodată o asemenea ipoteză în orice alt aspect al vieţii lor – de exemplu, pentru a explica felul cum a apărut peste noapte o maşină pe aleea cuiva.

Unele persoane au încercat să evite această problemă afirmând că noi chiar nu ar trebui să fim surprinşi de condiţiile ajustate ale universului, întrucât, dacă universul nu era ajustat, noi nu am fi fost aici pentru a ne exprima surprinderea în ceea ce le priveşte! Dar acest tip de argumentare este eronat din punct de vedere raţional. Putem demonstra aceasta printr-o ilustraţie paralelă. Imaginează-ţi că eşti într-o călătorie peste hotare şi eşti arestat(ă) pentru acuzaţii nefondate de posesie de droguri şi târât(ă) în faţa unui pluton format dintr-o sută de lunetişti antrenaţi, toţi cu puştile îndreptate spre capul tău pentru a te executa. Auzi comanda dată: “Încărcaţi!Ochiţi!Trageţi!” şi apoi sunetul asurzitor al puştilor. Apoi observi că eşti tot în viaţă, că toţi cei o sută de lunetişti antrenaţi au ratat! Ce concluzie ai trage? “Păi, nu cred că ar trebui să fiu atât de surprins(ă) că au ratat cu toţii. Până la urmă, dacă ei nu ar fi ratat, atunci eu nu aş fi aici să mă mir de aceasta. Dat fiind faptul că sunt aici, ar trebui să mă aştept ca toţi să rateze.” Sigur că nu! Ai suspecta imediat că au ratat cu toţii în mod intenţionat, că toată situaţia a fost o înscenare planificată de cineva dintr-un motiv anume. Deşi nu ai fi foarte surprins(ă) de faptul că nu observi că ai murit, ai fi foarte surprins(ă) de faptul că observi că te afli în viaţă. În acelaşi fel, dată fiind incredibila improbabilitate a ajustării universului pentru forme inteligente de viaţă, este rezonabil sa concluzionăm că aceasta nu se datorează întâmplării, ci designului.

Pentru a salva alternativa întâmplării, adepţii ei au fost forţaţi să adopte ipoteza că există un număr infinit de universuri ordonate arbitrar care compun un fel de Ansamblu de Lumi sau multivers din care universul nostru nu este decât o parte. Undeva în acest Ansamblu de Lumi, universuri ajustate vor aparea din pură întâmplare, iar noi ne aflăm într-unul dintre ele.

Totuşi, există două slăbiciuni majore ale ipotezei Ansamblului de Lumi: În primul rând, nu există nicio dovadă care să ateste existenţa unui asemenea Ansamblu de Lumi. Nimeni nu ştie daca există alte lumi. În plus, aduceţi-vă aminte că Borde, Guth şi Vilenkin au dovedit că orice univers aflat în stare de continuă expansiune nu poate fi infinit în trecut. Teorema lor se aplică şi multiversului. Prin urmare, din moment ce trecutul este finit, doar un număr de lumi finite pot să fi fost generate până acum, astfel că nu avem garanţia că o lume ajustată va fi apărut în acest ansamblu.

În al doilea rând, dacă universul nostru este doar un membru oarecare al unui Ansamblu de Lumi infinit, atunci este mult mai probabil ca noi să observăm un univers mult mai diferit decât cel pe care, de fapt, îl observăm. Roger Penrose a calculat că este inimaginabil mai probabil ca sistemul nostru solar să se formeze brusc dintr-o coliziune arbitrară de particule decât ca un univers ajustat atât de bine să existe. (Prin comparaţie, Penrose numeşte aceasta o “completă hrană pentru găini”. 7) Deci, dacă universul nostru ar fi doar un membru oarecare al unui Ansamblu de Lumi, este inimaginabil mai probabil ca noi să observăm un univers cu nimic mai mare decât sistemul nostru solar. Or, din nou, dacă universul nostru ar fi doar un membru oarecare al unui Ansamblu de Lumi, atunci noi ar trebui să observăm lucruri extraordinare, precum cai care se formează şi dispar instantaneu datorită unor coliziuni arbitrare, din moment ce astfel de lucruri sunt mult mai probabile decât ca toate constantele şi cantităţile naturii să cadă din întâmplare în cadrul minuscul de valori care permit viaţa. Universuri observabile precum acelea sunt mult mai abundente în Ansamblul de Lumi decât lumi ca şi a noastră şi, prin urmare, ar trebui să poată fi observate. Din moment ce nu avem astfel de observaţii, acel fapt neagă cu putere ipoteza multiversului. Este, prin urmare, foarte probabil ca un Ansamblu de Lumi să nu existe.

Încă o dată, viziunea pe care creştinii au adoptat-o dintotdeauna, aceea că există un designer inteligent al universului, are mult mai mult sens decât perspectiva atee că universul este ajustat la o precizie ininteligibilă pentru existenţa formelor inteligente de viaţă din întâmplare.

Putem sumariza acest al doilea argument în felul următor:

1. Ajustarea universului se datorează sau necesităţii fizice, sau întâmplării, sau proiectării.

2. Nu se datorează necesităţii fizice sau întâmplării.

3. Prin urmare, se datorează proiectării.

Ionel Roșu

26 Martie 23:06

3. Dumnezeu justifică valorile morale obiective din lume.

Dacă Dumnezeu nu există, atunci nici valorile morale obiective nu există. A spune că există valori morale obiective înseamnă a spune că o acţiune este corectă sau greşită în mod independent faţă de numărul de oameni care cred acest lucru. Înseamnă a spune, spre exemplu, că antisemitismul nazist a fost greşit din punct de vedere moral, deşi naziştii care au susţinut Holocaustul credeau că a fost corect; şi ar fi fost tot greşit, chiar dacă naziştii ar fi câştigat Al Doilea Război Mondial si ar fi reuşit exterminarea sau spălarea creierului oricui nu ar fi fost de acord cu ei. Iar ceea ce se pretinde este că, în absenţa lui Dumnezeu, valorile morale nu sunt obiective în acest sens.

Multi teişti si atei au căzut de acord asupra acestei idei. Spre exemplu, J.L. Mackie de la Universitatea Oxford, unul dintre cei mai influenţi atei ai timpului nostru, a recunoscut: “Dacă … există … valori obiective, ele fac existenţa unui Dumnezeu mult mai probabilă decât ar fi fost fără ele. Astfel, avem un argument apărabil din partea moralităţii pentru existenţa unui Dumnezeu.” 8 Dar pentru a evita existenţa lui Dumnezeu, Mackie a negat, prin urmare, existenţa valorilor morale obiective. El a scris: “Este uşor de explicat acest simţ moral ca fiind produsul natural al evoluţiei biologice şi sociale …”9

Michael Ruse, un filosof al ştiinţei, este de acord. El explică:

“Moralitatea este o adaptare biologică la fel cum sunt mâinile, picioarele şi dinţii. Considerată ca un set de afirmaţii justificabile din punct de vedere raţional asupra unui lucru obiectiv, etica e iluzorie. Eu apreciez că atunci când cineva spune “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, el crede că se referă deasupra şi dincolo de sine însuşi. Cu toate acestea, o asemenea referire este cu adevărat lipsită de orice fundaţie. Moralitatea este doar un ajutor pentru supravieţuire şi reproducere … şi orice înţeles mai profund de atât este iluzoriu.” 10

Friedrich Nietzsche, cunoscutul ateu de secol XIX care a proclamat moartea lui Dumnezeu, a înţeles că moartea lui Dumnezeu însemna distrugerea oricărui rost şi a oricărei valori în viaţă.

Cred că Friedrich Nietzsche avea dreptate.

Dar trebuie să fim foarte atenţi aici. Întrebarea nu este “Trebuie să credem în Dumnezeu pentru a trăi o viaţă morală?”. Nu afirm că trebuie. Nu este nici “Putem să recunoaştem valorile morale obiective fără a crede în Dumnezeu?”. Eu cred că putem.

Întrebarea este, mai degrabă: “Dacă Dumnezeu nu există, valorile morale obiective există?” Ca şi Mackie si Ruse, nu văd niciun motiv pentru a crede că, în absenţa lui Dumnezeu, moralitatea umană este obiectivă. Până la urmă, dacă nu există Dumnezeu, ce este atât de special la oameni? Sunt doar produse accidentale ale naturii care au evoluat relativ recent pe o particulă minusculă de praf pierdut undeva într-un univers ostil şi iraţional şi care sunt condamnate să piară în mod individual şi colectiv într-un timp relativ scurt. Din perspectiva atee, o acţiune cum este, spre exemplu, violul, ar putea să nu fie avantajoasă din punct de vedere social şi, de-a lungul timpului, a devenit tabu; dar asta nu face nimic pentru a dovedi că violul este cu adevărat rău. Din perspectiva atee, în afara consecinţelor sociale, nu este nimic rău în a viola pe cineva. Ca atare, fără Dumnezeu nu există niciun bine sau rău absolut care se autoimpune în conştiinţa noastră.

Dar problema este că valorile obiective chiar există, iar în adâncul nostru o ştim cu toţii. Nu este alt motiv pentru a nega realitatea obiectivă a valorilor morale decât realitatea obiectivă a lumii fizice. Argumentarea lui Ruse în cel mai bun caz dovedeşte doar că percepţia noastră subiectivă asupra valorilor morale obiective a evoluat. Dar dacă valorile morale sunt descoperite gradual, nu inventate, atunci înţelegerea noastră graduală şi supusă greşelii asupra tărâmului moral nu subminează mai mult realitatea obiectivă a acelui tărâm decât subminează percepţia noastră graduală şi supusă greşelii asupra lumii fizice obiectivitatea acelui tărâm. Aşa cum însuşi Ruse mărturiseşte, “Omul care spune că este acceptabil din punct de vedere moral a viola copii se înşeală la fel de mult ca şi omul care spune, 2+2=5.”11

Acţiuni precum violul, tortura şi abuzurile asupra copiilor nu reprezintă doar un comportament inacceptabil din punct de vedere social—ele sunt greşeli morale îngrozitoare. Unele lucruri sunt cu adevărat greşite. În mod similar, dragostea, egalitatea şi sacrificiul de sine sunt cu adevărat bune. Dar dacă valorile obiective nu există fără Dumnezeu, iar valorile obiective există, rezultă în mod logic şi inevitabil că Dumnezeu există.

Putem sumariza acest argument în felul următor:

1. Dacă Dumnezeu nu există, nici valorile morale obiective nu există.

2. Valorile morale obiective există.

3. Prin urmare, Dumnezeu există.

4. Dumnezeu justifică faptele istorice cu privire la viaţa, moartea şi învierea lui Isus.

Personajul istoric Isus din Nazaret a fost un individ remarcabil. Criticii Noului Testament au ajuns la un consens în privinţa faptului că Isus ca personaj istoric a venit în lume cu un sens nemaiîntâlnit al autorităţii divine, autoritatea de a sta şi de a vorbi în locul lui Dumnezeu. De aceea conducătorii evrei au instigat la crucificarea Sa, acuzându-L de blasfemie. El a susţinut că în El insuşi Regatul lui Dumnezeu venise şi, ca demonstraţii vizibile ale acestui fapt, a făcut o serie de miracole şi exorcizări. Dar confirmarea supremă a fost învierea Sa din morţi. Dacă Isus a înviat cu adevărat, atunci s-ar părea că avem de a face cu un miracol divin şi, astfel, o dovadă pentru existenţa lui Dumnezeu.

Marea majoritate a oamenilor probabil ar crede că învierea lui Isus este ceva care ori se acceptă prin credinţă, ori nu. Dar există trei fapte recunoscute astăzi de majoritatea istoricilor Noului Testament care eu cred că sunt cel mai bine explicate prin învierea lui Isus: mormântul Său gol, apariţiile Sale post-mortem şi originea credinţei discipolilor Săi în învierea Sa. Haideţi să analizăm pe scurt fiecare dintre aceste fapte.

(Faptul nr.1) :Mormântul lui Isus a fost găsit gol de către un grup de mironosiţe duminică dimineaţa.

Conform lui Jacob Kremer, un învăţat austriac care s-a specializat în studiul învierii, “de departe cei mai mulţi învăţaţi aderă la adevărul afirmaţiilor biblice despre mormântul gol.” 12 Conform lui D.H. Van Daalen, este extrem de dificil să obiectăm mormântului gol pe temeiuri istorice; cei care resping acest lucru o fac pe baza presupunerilor teologice sau filosofice.

(Faptul nr.2): În ocazii separate, diferite persoane şi grupuri au văzut apariţii ale lui Isus dupa moartea Sa.

Conform lui Gerd Lüdemann, un vestit critic german al Noului Testament, “Faptul că Petru şi discipolii au avut experienţe după moartea lui Isus în care Isus li s-a arătat ca Hristosul înălţat poate fi luat ca o certitudine din punct de vedere istoric.” 13 La aceste apariţii au fost martori nu numai credincioşi, dar şi necredincioşi, sceptici sau chiar duşmani.

(Faptul nr.3): Discipolii au început să creadă dintr-o dată în învierea lui Isus, deşi erau predispuşi să creadă contrariul.

Gândiţi-vă la situaţia în care s-au aflat discipolii după răstignirea lui Isus:

1. Liderul lor murise, iar aşteptările mesianice ale evreilor nu includeau ideea unui Mesia care, în loc să triumfe în faţa duşmanilor lui Israel, să fie executat în mod ruşinos de ei, ca şi un criminal.

2. Convingerile evreieşti despre viaţa de după moarte împiedicau învierea oricui din morţi la glorie şi imortalitate înaintea învierii generale a morţilor de la sfârşitul lumii.

Nu în ultimul rând, discipolii originali au început dintr-o dată să creadă atât de mult că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi incât au fost dispuşi să moară pentru adevărul acestui punct de vedere. Luke Jonhson, un învăţat al Noului Testament la Universitatea Emory, afirma, “Un fel de experienţă puternică, transformatoare este necesară pentru a genera o mişcare precum creştinismul timpuriu.” 14 N.T.Wright, un eminent învăţat britanic, concluzionează, “De aceea, ca istoric, nu pot explica extinderea creştinismului timpuriu decât dacă Isus a înviat, lăsând mormântul gol în urma sa.” 15

Încercările de a combate aceste trei fapte grozave—ca, de exemplu, că apostolii au furat trupul sau că Isus, de fapt, nu a murit—au fost respinse în mod unanim de catre teologii contemporani. Pur şi simplu nu există nicio explicaţie naturalistică plauzibilă pentru aceste lucruri. Prin urmare, din punctul meu de vedere, creştinul este îndreptăţit să creadă că Isus a înviat din morţi şi că a fost cine a susţinut că a fost. Dar aceasta presupune existenţa lui Dumnezeu.

Putem sumariza acest argument în felul următor:

1. Există trei fapte concrete în ceea ce priveşte soarta lui Isus din Nazaret: descoperirea mormântului Său gol, apariţiile Sale post-mortem şi originea credinţei discipolilor Săi în învierea Sa.

2. Ipoteza “Dumnezeu l-a înviat pe Isus dintre morţi” este cea mai bună explicaţie pentru aceste fapte.

3. Ipoteza “Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi” presupune că Dumnezeu există.

4. Prin urmare, Dumnezeu există.

Ionel Roșu

26 Martie 23:07

5. Dumnezeu poate fi cunoscut şi experimentat imediat.

Acesta nu este tocmai un argument pentru existenţa lui Dumnezeu; mai degrabă este afirmaţia că poţi şti, în afara argumentelor, că Dumnezeu există prin simplul fapt că poate fi experimentat imediat. Acesta este modul cum l-au cunoscut oamenii din Biblie pe Dumnezeu, după cum explică profesorul John Hick:

“Ei Îl cunoşteau pe Dumnezeu ca o voinţă dinamică ce interacţiona cu propriile lor voinţe, o realitate în stare pură, la fel de inevitabil de confruntat precum furtuna distructivă sau lumina solară dătătoare de viaţă … Ei nu Îl priveau pe Dumnezeu ca o entitate dedusă, ci ca o realitate simţită, experimentată. Pentru ei, Dumnezeu nu era … o idee adoptată de mintea umană, ci o realitate bazată pe experienţă care conferee importanţă vieţilor lor.” 16

Filosofii numesc asemenea convingeri “convingeri de bază”. Ele nu sunt bazate pe alte convingeri; dimpotrivă, ele fac parte din fundaţia sistemului de credinţe al unei persoane. Alte “convingeri de bază” ar fi convingerea despre realitatea trecutului, despre existenţa lumii externe sau despre prezenta altor minţi ca şi a ta. Dacă stai să te gândeşti, niciuna dintre aceste convingeri nu poate fi dovedită. Cum poţi dovedi că lumea nu a fost creată în urmă cu cinci minute cu aparenţe integrate ale vârstei precum mâncarea din stomacurile noastre, provenită de la mesele pe care nu le-am mâncat niciodată şi urmele memoriei din creierele noastre ale unor evenimente pe care, de fapt, nu le-am trăit niciodată? Cum ai putea dovedi că nu eşti doar un creier într-un cazan cu chimicale care sunt stimulate cu electrozi de un savant nebun pentru a crede că eşti chiar aici, ascultând această prelegere? Cum ai putea dovedi că ceilalţi oameni nu sunt, de fapt, androizi care expun comportamentul exterior al persoanelor raţionale, când în realitate sunt doar entităţi neînsufleţite, asemănătoare roboţilor?

Deşi asemenea convingeri sunt de bază pentru noi, asta nu înseamnă că ele sunt arbitrare. Dimpotrivă, ele sunt întemeiate în sensul că sunt formate în contextul unor anumite experienţe. În contextul experimental al vederii, simţirii şi auzirii anumitor lucruri, eu îmi formez în mod natural convingerea că există anumite obiecte fizice pe care le simt. Astfel, convingerile mele de bază nu sunt arbitrare, ci întemeiate în mod adecvat pe experienţă. Ar putea să nu fie vreun mod de a dovedi asemenea convingeri, şi totuşi este perfect raţional să le avem. Ar trebui să fii nebun să crezi că lumea a fost creată în urmă cu cinci minute sau că nu eşti decât un creier într-un cazan! Astfel, asemenea convingeri nu sunt doar de bază, ci de bază în mod potrivit.

În mod similar, credinţa în Dumnezeu este pentru cei care-L căutăm o convingere de bază în mod potrivit, întemeiată pe experienţa noastră cu Dumnezeu.

Putem sumariza această consideraţie în felul următor:

1. Convingerile care sunt întemeiate în mod adecvat pot fi acceptate din punct de vedere raţional ca şi convingeri de bază ce nu se întemeiază pe argument.

2. Convingerea că Dumnezeul biblic există este întemeiată în mod adecvat.

3. Prin urmare, convingerea că Dumnezeul biblic există poate fi acceptată din punct de vedere raţional ca o convingere de bază care nu se întemeiază pe argument.

Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci există pericolul ca argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu să distragă atenţia cuiva de la Însuşi Dumnezeu. Dacă Îl cauţi cu sinceritate, Dumnezeu îşi va face existenţa evidentă ţie. Biblia spune, „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi.” (Iacov 4:8). Nu trebuie să ne concentrăm pe dovezi atât de tare încât să nu mai auzim vocea lui Dumnezeu vorbind inimilor noastre. Pentru cei care ascultă, Dumnezeu devine o realitate imediată în vieţile lor.

Pentru a sumariza, am văzut cinci argumente bune pentru a crede că Dumnezeu există:

1. Dumnezeu justifică originea universului.

2. Dumnezeu justifică ajustarea universului pentru formele inteligente de viaţă.

3. Dumnezeu justifică valorile morale obiective din lume.

4. Dumnezeu justifică faptele istorice cu privire la viaţa, moartea şi învierea lui Isus.

5. Dumnezeu poate fi cunoscut şi experimentat imediat.

Acestea sunt doar o parte din dovezile în favoarea existenţei lui Dumnezeu. Alvin Plantinga, unul dintre cei mai importanţi filosofi contemporani ai lumii, a găsit aproximativ douăsprezece argumente pentru existenţa lui Dumnezeu. 17 Împreună, acestea constituie argumente cumulative puternice pentru existenţa lui Dumnezeu.

În concluzie, consider că teismul creştin este o viziune plauzibilă asupra lumii, care trebuie luată în considerare de fiecare fiinţă umană raţională.

Ionel Roșu

26 Martie 23:07

Doi oameni de stiinta, Christoph Benzmuller de la Universitate Freie din Berlin si Bruno Woltzenlogel de la Universitatea de Tehnologie din Viena, sustin ca au descoperit dovada existentei lui Dumnezeu.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie cercetatorii au folosit un calcul matematic, o teorema de la inceputul secolului al XX-lea a matematicianului austriac, Kurt Godel, si un computer Apple MacBook. Teorema apartine initial lui Anselm de Cantenburry si a fost preluata de Kurt Godel. Ea afirma ca Dumnezeu, prin definitie, este ceva care nu poate fi conceput. In timp ce Dumnezeu exista in intelegerea acestui concept, noi il putem imagina ca pe ceva foarte mare daca exista in realitate. Prin urmare, El trebuie sa existe.

Argumentul nu a fost tocmai unul nou. Timp de secole, multi au incercat sa foloseasca acest tip de rationament abstract pentru a dovedi posibilitatea sau necesitatea existentei lui Dumnezeu. Dar modelul matematic compus de Godel a propus o dovada a ideii. Teoremele si axiomele sale pot fi exprimate ca niste ecuatii matematice.

Folosindu-se de un calculator, Benzmuller si Woltzenlogel au aratat ca dovada lui Godel a fost corecta, cel putin la nivel matematic, prin intermediul logicii superioare. Lucrarea celor doi oameni de stiinta a fost intitulata “Formalizarea, mecanizarea si automatizarea dovezii lui Godel, privind existenta lui Dumnezeu”.

Prima versiune a acestei dovezi ontologice a fost in anul 1941, dar nu a fost facuta publica decat la inceputul anilor ’70, cand Godel se temea ca ar putea muri, inainte de a anunta aceasta teorie.

Acum, Benzmuller spera ca folosind asemenea exemplu, poate sa atraga atentia asupra acestei metode. “Nu stiam ca va crea un interes public imens, dar (dovada ontologicala a lui Godel) a fost cu siguranta un exemplu mai bun decat ceva inaccesibil in matematica sau in inteligenta artificiala”.

Viața primilor creștini

Cuprins:

 

1 Motivul pentru care scriem despre primii creștini

Intenția noastră de a scrie despre primii creștini nu se limitează doar la a descrie stilul lor de viață și modul în care priveau ei lucrurile. Prin acest articol dorim să‑i invităm pe cititori să reflecteze la ceea ce i‑a făcut să trăiască în acel mod.

Astăzi, mulți sunt de părere că nu mai putem trăi ca primii creștini deoarece circumstanțele în care trăim noi sunt diferite de cele din acea perioadă. Alții cred că faptul că primii creștini și-au împărtășit viața unii cu alții a izvorât doar din entuziasmul inițial, astfel doar ei au putut face acest lucru. Prin acest articol am dori să arătăm că viața primilor creștini a fost o continuare a ceea ce au văzut ucenicii în viața învățătorului lor. Ei au înțeles că dăruirea lui Isus este arhetipul slujirii adevărate a lui Dumnezeu și că a‑L urma pe Isus înseamnă să ne punem în slujba lui Dumnezeu, a fraților noștri și a înaintării împărăției Lui așa cum a făcut și Isus, indiferent de ce ar însemna acest lucru în mod concret pentru viața noastră. Așa a fost atunci și nu poate fi diferit astăzi.

„Creștinismul” de duminică de astăzi și cel practicat ca hobby nu este consecința necesară a schimbărilor din societate, ci este mai degrabă o expresie a lipsei de dorință a oamenilor de a merge pe calea cea strâmtă, cea a urmării lui Isus, deși doresc într‑o oarecare măsură să fie mântuiți. Chiar și în timpul lui Isus existau oameni care aveau aceeași atitudine, pe care Isus i‑a avertizat astfel:

De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!“ şi nu faceţi ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s‑a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n‑a putut s‑o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s‑a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s‑a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.“ (Luca 6:46–49)

2 „Au lăsat totul și l‑au urmat” — timpul în care ucenicii erau cu Isus

Când Ioan Botezătorul a început să-și boteze compatrioții și să‑i cheme la pocăință, pregătindu‑i pentru venirea lui Mesia, Isus nu-și începuse încă activitatea publică. Ioan a trezit interesul multor evrei, mai ales al acelora care aveau o puternică nădejde că Dumnezeu avea să‑l trimită pe Mântuitorul promis curând. Unii dintre acești evrei au devenit mai târziu prietenii cei mai de încredere ai lui Isus.

După botezul lui Isus, Ioan Botezătorul a mărturisit clar că Isus era slujitorul lui Dumnezeu care avea să mântuiască pe Israel. Când oamenii mergeau la el, Ioan le îndrepta atenția spre Isus.

Dintre cei care veneau adesea la el să‑l asculte, sau care îl însoțeau din când în când, Isus a ales doisprezece bărbați care aveau să‑l însoțească mereu.¹ Acestora, și anume apostolilor, Isus le‑a explicat multe lucruri mai amănunțit. Ei l‑au cunoscut cel mai îndeaproape și au fost învățați și formați de el pentru a putea mai târziu purta responsabilitatea de a zidi noul popor al lui Dumnezeu, și anume biserica.

Când Isus a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, el a răspuns:

Isus i‑a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;“ şi: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta“; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.“ (Marcu 12:29–31)

În ultima seară pe care Isus a petrecut‑o cu ucenicii, Isus le‑a dat noua proruncă să se iubească unii pe alții așa cum i‑a iubit El, arătându-le ce înseamnă împlinirea proruncii celei mai mari printr-un exemplu viu². La acel moment, ucenicii nu întelegeau ce însemna cu adevărat această dragoste, deoarece cea mai mare dovadă a ei — pasul de a se supune oamenilor nedrepți, moartea crudă pe cruce — nu avusese încă loc. Cu toate acestea, prin părtășia zilnică avută cu El, ucenicii înțeleseseră deja multe lucruri:

• Exemplul său în situațiile de viață incerte și neobișnuite din timpul călătoriilor lor i‑a învățat să aibă o încredere adâncă și necondiționată în Dumnezeu. Isus știa că Tatăl, prin însuși natura Lui, este dragoste și că El avea să‑i poarte de grijă.
• De asemenea, ei au fost martori la viața lui de rugăciune și relația intimă pe care o avea cu Tatăl, de la care primea putere în tot ce făcea. Astfel, el a putut învinge orice ispită de a primi onoare și apreciere de la oameni, fiind în schimb plin de dăruire față de Dumnezeu³. Acest lucru i‑a impresionat cu siguranță pe ucenici, motiv pentru care l‑au rugat să‑i învețe să se roage⁴.
• Ucenicii lui au observat desigur și compasiunea și grija lui nepărtinitoare față de cei slabi, de cei disprețuiți, de cei care erau marginalizați, de cei robiți de păcat și cărora le‑a arătat calea de ieșire⁵.
• Neobosit, Isus a fost diponibil în fiecare zi a lucrării sale pentru oamenii care erau ca oi fără păstor. Dragostea lui de „păstor” a fost așa de mare încât era gata să-și lase la o parte propriile nevoi pentru a‑i hrăni pe cei care flămânzeau după lucruri spirituale. În Evanghelii citim că uneori așa de mulți mergeau la el încât nu avea nici măcar timp să mănânce⁶.
• Apostolii au experimentat curajul și claritatea cu care a vorbit Isus în disputele avute cu fariseii care se credeau neprihăniți. Isus știa că doar prin a le da pe față ipocrizia în care trăiau putea să‑i ajute să scape de condamnarea eternă.
• Isus i‑a învățat pe ucenici să-și iubească chiar și dușmanii și să nu răspundă la ostilitate cu ură și resentimente, ci să-și rușineze dușmanii, dând dovadă de o atitudine smerită și de dragoste⁷.
• În cele din urmă, ucenicii au experimentat modul în care Isus a stat de partea adevărului predicat fără compromisuri. A ales mai degrabă să moară decât să-și retragă cuvintele sau să fugă de dușmanii lui, lucru care i‑ar fi diminuat credibilitatea mesajului său. Era conștient de faptul că mântuirea omenirii depinde de aceasta. Păstorul cel bun își dă viața pentru oile sale⁸.
• În toate aceste lucruri, ucenicii i‑au văzut atitudinea altruistă: era gata să dea și să slujească fără să aștepte în schimb vreo recompensă sau recunoștință din partea oamenilor⁹.

3 „De ce‑L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?” — de la Golgota la Rusalii

Cu toate că Isus își pregătise ucenicii că avea să moară și să învieze din morți¹⁰, moartea lui a fost totuși o catastrofă pentru ei, ceea ce părea să le fi luat orice speranță. Însă a treia zi după moartea Lui, el a înviat și le‑a apărut ucenicilor. Săptămânile care au urmat petrecute cu Isus cel înviat au fost din nou o perioadă de gândire intensă. Ei au învățat să vadă totul într‑o lumină nouă. Le‑a devenit foarte clar că Mesia nu avea să instaureze o împărăție pământească în care să domnească pacea, cei răi fiind complet distruși, ci că Împărăția lui Dumnezeu avea să fie roditoare în mijlocul neghinei lumii acesteia. Ucenicii au fost însărcinați să meargă în toată lumea şi să predice harul lui Dumnezeu peste tot, că Dumnezeu s‑a făcut om din dragoste. În persoana lui Isus, Dumnezeu însuși a venit în lume. Prin dăruirea sa, a vrut să‑i ajute pe oameni să se pocăiască din respingere și indiferență față de Creatorul plin de dragoste și să‑i conducă la o viață de dragoste față de Dumnezeu și semeni, aceasta fiind calea mântuirii. De atunci încolo, ucenicii aveau să-și pună viața în slujba acestui țel.

La Rusalii ucenicii au primit Duhul Sfânt. Acest lucru a fost imboldul decisiv pentru a merge să predice. Duhul lui Dumnezeu i‑a ajutat să invingă orice frică și le‑a dat cuvinte care au atins inimile oamenilor. Nu puțini dintre evreii care erau în Ierusalim la Rusalii au crezut mărturia apostolilor în ceea ce privește învierea lui Isus și faptul că el era Mesia trimis de Dumnezeu. Acesta a fost începutul istoriei Bisericii.

4 „Fraților, ce să facem?” — înființarea Bisericii și viața creștină

Textul de mai jos îl găsim în Faptele Apostolilor 2:32–47. Conține ultima parte a predicii lui Petru ținută evreilor în Ierusalim la Rusalii (Fapte 2:1–13) și reacția celor ce au crezut:

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui. Şi acum, o dată ce S‑a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.“ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L‑aţi răstignit voi.“ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?“ „Pocăiţi-vă“, le‑a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“ Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“ Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s‑au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Fapte 2:1–13)

Ca și Isus, Petru și‑a început discursul cu o chemare la pocăință¹¹. Părăsirea vieții vechi dominate de păcat constituie baza pentru viața nouă în calitate de copil al lui Dumnezeu. Oricine dorește să aparțină de Dumnezeu trebuie să vină la lumină cu păcatele care îl separă de Dumnezeu și de ceilalți oameni.

Vestea, pe care am auzit‑o de la El şi pe care v‑o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. (1 Ioan 1:5–7)

Omul se poate apropia de Dumnezeul cel sfânt doar cu o inimă sinceră. Când cineva își scoate la iveală păcatele în fața lui Dumnezeu, Dumnezeu i le „acoperă”¹². Dumnezeu îl iartă și îl transformă într-un om nou care se lasă condus de Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu îi conduce pe cei care s‑au pocăit către o viață de dragoste. Ucenicii lui Isus au învățat de la meșterul lor că a iubi înseamnă a‑și dărui întreaga viață. Această dăruire a marcat viața credincioșilor din biserica primară. Dragostea pe care Dumnezeu o toarnă în inima copiilor lui¹³ îi constrânge să nu mai trăiască pentru ei înșiși. Apostolul Pavel a formulat așa:

Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:14–15)

Asemenea lui Isus, primii creștini nu au vrut să trăiască pentru ei înșiși. Au vrut să fie liberi de tot ce i‑ar putea împiedica să iubească în modul acesta — liberi de atașarea de casele lor, de câmpuri, de rude, de planurile pentru viitor…¹⁴. Au fost gata să renunțe la tot, să‑l slujească pe Dumnezeu și să‑i ajute pe alți oameni să fie mântuiți. Știau de la Isus că, pe de o parte, acesta era singurul mod în care puteau împlini această slujbă, și, pe de altă parte, că există și o promisiune în această privință:

Petru a început să‑I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“ Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică. (Marcu 10: 28–30)

Dorința de a renunța la ei înșiși¹⁵ și la a deține controlul asupra propriei vieți, i‑a făcut liberi pentru împărăția lui Dumnezeu. Au petrecut mult timp în fiecare zi în templu¹⁶, unde vorbeau cu mulți dintre compatrioții lor și dădeau mărturie despre Isus Mesia. Se adunau în casele lor zilnic pentru a avea părtășie unii cu alții. În comunitățile lor mici nimeni nu putea rămâne anonim. Nu organizau liturghii sau programe la care cineva să ia parte fără o implicare activă. Au fost cu adevărat frați, surori, părinți și copii unii pentru alții, deși înainte fuseseră străini unul de altul sau chiar vrăjmași. Comunitatea era deschisă tuturor: bogați și săraci, femei și bărbați, evrei și păgâni, robi și liberi, tineri și bătrâni. Viața de părtășie a creștinilor s‑a întemeiat pe învățătura apostolilor privind viața lui Isus, poruncile Lui, ființa și voia lui Dumnezeu. Așa cum Isus i‑a slujit pe oameni, în același mod s‑au slujit și ei unii pe alții: s‑au încurajat, s‑au mustrat, s‑au mângâiat și corectat unii pe alții. Petreceau cât mai mult timp posibil împreună, reușind astfel să se cunoască foarte bine unul pe altul. Știau despre fiecare în ce avea nevoie de ajutor. În cazul relațiilor superficiale și de scurtă durată, dragostea adevărată nu poate fi practicată deoarece nu există încrederea pentru deschiderea sferei private. Creștinii din acel timp își împărtășeau bucuria și durerea, își arătau slăbiciunile și își mărturiseau păcatele unii altora¹⁷, îmbărbătându-se în credință. Totul a izvorât din dorința de a se ajuta unul pe altul să trăiască o viață plăcută lui Dumnezeu, pentru ca toți să ajungă la țel, la bucuria veșnică în prezența lui Dumnezeu. Epistola către Evrei 3:12–14 arată cât de important este ca frații să se încurajeze în fiecare zi:

Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n‑aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi“, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început. (Evrei 3:12–14)

Prin dragostea, dăruirea și unitatea lor ei au devenit lumina lumii (Matei 5:14–16) despre care a vorbit Isus, ceea ce i‑a impresionat pe oamenii din jurul lor. Și totuși nimeni nu îndrăznea să li se alăture, cu excepția celor care erau însuflețiți de aceeași dorință de a trăi o viață sfântă. (Faptele Apostolilor 5:12–14)

Ei au fost profund uniți prin credința comună în Isus ca Mântuitor și în adevărul Cuvântului Său. Aceasta înseamnă însă și faptul că unitatea e distrusă atunci când cineva decide să trăiască o viață individualistă și să nu mai iubească în mod dezinteresat. Exemplul lui Anania și Safira¹⁸ arată ce dezastru cauzează nesinceritatea când aceasta apare între creștini. Amândoi și-au vândut pământurile, dar nu au fost sinceri să spună cât au vrut să dea de fapt și i‑au mințit pe apostoli. Ar fi putut păstra ce au avut. Dacă ar fi avut într-adevăr un motiv bun pentru aceasta, nu ar fi fost nevoie să-și ascundă planul, ci ar fi putut vorbi cu încredere și deschidere despre intenția lor.

Oamenii necinstiți nu pot rămâne în biserica lui Dumnezeu. Încrederea, un lucru de bază pentru a‑l putea sluji pe Dumnezeu împreună, este distrusă atunci când cineva renunță la dorința sinceră de a căuta voia lui Dumnezeu.

Pornind de la acest exemplu, am dori să scriem mai amănunțit despre un alt aspect al vieții primilor creștini, și anume împărtășirea bunurilor materiale.

5 ”Toți cei care credeau aveau toate în comun”

În pasajul citat anterior din Marcu 10:28–30, Isus le promisese ucenicilor că le va da case și pământuri. Această promisiune s‑a împlinit între creștini, care nu și-au mai considerat bunurile deținute ca proprietate privată. Ei au avut totul în comun și au împărțit toate lucrurile cu frații și surorile lor în credință. Nineni nu le‑a zis să facă asta. Căutând însă o conștiință bună în fața lui Dumnezeu, au fost liberi să decidă ce vor face cu averile lor. Împărtășirea bunurilor materiale a fost cu adevărat expresia cea mai evidentă a încrederii și unității care îi lega pe creștini, fiind o mărturie pentru oamenii din jur. Niciodată nu vom putea găsi așa ceva în lume. Devenind făpturi noi, creștinii nu s‑au mai atașat de proprietățile lor pământești. Lucrurile nepieritoare au fost comoara lor cea mai de preț și a fost foarte firesc pentru ei să dedice lucrurile acestea trecătoare împărăției lui Dumnezeu. Ei nu au pus totul într‑o cutie comună, ci au dăruit după posibilitățile lor, oricând era nevoie. Acest lucru nu este raportat doar în Fapte 2, ci și în capitolul 4:32–37:

Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era nici unul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi‑l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un Levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor, pe care‑l avea, a adus banii, şi i‑a pus la picioarele apostolilor. (Fapte 4:32–37)

Însă, datorită faptului că dragostea frățească lipsește în așa-numitele biserici de astăzi, fiind înlocuită cu forme religioase și participarea la programe, lipsește totodată și disponibilitatea de a împărtăși bunurile materiale. Nici taxele bisericești, despre care nu citim deloc în Biblie, sau zeciuiala, frecvent întâlnită în rândurile grupurilor evanghelice, nu sunt o alternativă mai bună, deoarece fiecare individ oferă doar o fracțiune din venitul său. Nu este deloc surprinzător că teologii caută argumente care să explice aparent de ce împărtășirea bunurilor materiale nu se mai practică astăzi. Multor membri ai bisericii le plac astfel de argumente pentru că au nevoie de motive cu care să-și explice egoismul privind lucrurile materiale. Ei spun, de exemplu, că creștinii acelui timp și-au împărtășit averile pentru că au crezut că Isus avea să revină curând și că astfel nu ar mai avea nevoie de bunuri pământești. Alteori, sunt de părere că creștinii au încetat să mai lucreze și din această cauză biserica din Ierusalim a sărăcit foarte mult. Ei argumentează că Pavel a trebuit astfel să strângă bani ca să‑i salveze pe credincioși de la amenințarea cu foametea pe care ei înșiși ar fi cauzat‑o.

Aceste ”argumente” dezvăluie intenția răutăcioasă de a distorsiona dragostea pe care Dumnezeu a revărsat‑o în viața primilor creștini. Astfel de afirmații sunt o acuzație împotriva apostolilor, deoarece implică faptul că apostolii nu au fost conduși de Duhul lui Dumnezeu și că au condus astfel biserica la o situație fără de ieșire. Indirect, se pune sub semnul întrebării însăși înțelepciunea lui Isus, care a ales astfel de oameni pentru a‑și zidi biserica. Se ignoră chiar faptul că Dumnezeu însuși a confirmat autoritatea spirituală a apostolilor prin minunile pe care aceștia le-au făcut. Este trist să vedem cum oamenii, în special teologii, preferă mai degrabă să submineze autoritatea apostolilor și să pună la îndoială lucrarea lui Dumnezeu în loc să-și cerceteze cu strictețe propriile vieți stând în fața lui Dumnezeu, care ne vede inima. În continuare vom analiza aceste argumente mai detaliat:

Ipoteza că primii creștini ar fi așteptat întoarcerea iminentă a lui Isus nu are un suport biblic. Isus le‑a poruncit ucenicilor să propovăduiască Evanghelia până la marginile pământului¹⁹. Cu siguranță că nu au fost atât de iraționali încât să creadă că ar putea realiza aceasta doar în câțiva ani. Citim, de asemenea, în Ioan 21:18–19, că Isus l‑a înștiințat pe Petru despre faptul că va suferi o moarte crudă la bătrânețe. Acesta este un indiciu clar că Petru nu a așteptat revenirea lui Isus în timpul vieții sale pământești. Creștinii au vrut să fie pregătiți să se întâlnească cu Isus în orice moment și au trăit în așteptarea că acest lucru se poate întâmpla oricând. Isus însuși i‑a învățat pe ucenici (cât și pe orice om), să fie treji și să vegheze deoarece Fiul Omului va veni ca un hoț noaptea²⁰.

Creștinii și-au vândut terenurile de care nu au mai avut nevoie. Au făcut aceasta dintr-un motiv anume. Evreii pioși au fost convinși de faptul că Mesia va apărea la Ierusalim. Din această cauză se presupune că au cumpărat terenuri în Ierusalim și în împrejurimile sale ca să fie îngropați acolo. În acest fel, au sperat să fie la fața locului atunci când Mesia va veni la învierea morților, în ziua de pe urmă. Când au devenit creștini și au înțeles că Isus, Mesia cel așteptat, venise deja, foarte probabil că au vândut aceste parcele de pământ pentru a‑i sprijini pe cei nevoiași. Cu toate acestea, ei au continuat să trăiască și să se adune în case așa cum am citit în pasajul din Faptele Apostolilor capitolul 2.

E lesne să presupunem faptul că creștinii din Ierusalim nu au avut o părere diferită de cea a lui Pavel în ce privește raportarea la muncă. În scrisoarea către Tesaloniceni Pavel îi mustră aspru pe unii creștini care au fost leneși și neproductivi.

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile, pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n‑am trăit în neorânduială, între voi. N‑am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n‑am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.“
Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi‑i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. (2 Tesaloniceni 3:6–12)

Împărtășirea bunurilor materiale între creștini, cu siguranță, nu înseamnă a abuza de ce au alții. Toată lumea trebuie să-și câștige existența prin muncă și să trăiască modest, astfel încât să‑i poată ajuta și pe cei nevoiași.

Strângerea de bunuri pentru bisericile din Palestina, despre care citim în Noul Testament²¹, nu este un argument împotriva faptului că împărtășirea bunurilor materiale nu a funcționat. Dimpotrivă, aceasta este o dovadă evidentă despre binecuvântarea pe care o aduce această practică într-un cadru mai larg. Motivul pentru prima strângere de bunuri din Noul Testament a fost foametea larg răspândită raportată în Faptele Apostolilor 11:27–30:

În vremea aceea, s‑au pogorât nişte proroci din Ierusalim la Antiohia. Unul din ei, numit Agab, s‑a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea, ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Această foamete a afectat cu siguranță diferite regiuni ale Imperiului Roman în măsuri diferite. Evreii au fost pur și simplu mai săraci, în parte fiindcă au trebuit să plătească tot felul de impozite și taxe: zeciuielile pentru preoți și serviciile lor la templu, impozitele pentru renovarea templului, taxele pentru Cezar și vamele. Într‑o astfel de situație a fost firesc pentru creștinii mai înstăriți să‑i ajute pe frații lor grav afectați din Palestina secătuită de foamete. Această disponibilitate de a împărtăși și de a ajuta a fost de la sine înțeles pentru creștini. Acestă practică o mai întâlnim și la bisericile care i‑au susținut pe creștinii din Iudeea în timpul celei de a treia călătorii misionare a lui Pavel. Despre macedoneni citim în 2 Corinteni 8:3–4:

Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. (2 Corinteni 8:3–4)

El a continuat să‑i încurajeze și pe corinteni:

Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s‑a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi. Isprăviţi dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n‑are. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi; ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire; după cum este scris: „Cel ce strânsese mult, n‑avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin, nu ducea lipsă.“ (2 Corinteni 8:8–15)

Desigur, prin strângerea ajutoarelor, nu s‑a dorit ca unii să ajungă lipsiți, ci ca fiecare să primească cele necesare traiului de zi cu zi. Ceea ce l‑a motivat pe Pavel să‑i încurajeze pe creștini să dăruiască a fost atitudinea lui Isus de a fi „sărac”, pentru ca alții să devină „bogați” și nu așteptarea întoarcerii iminente a lui Isus. El a considerat această contribuție dovada autenticității dragostei lor. Creștinii nu iubesc cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul:

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi‑a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. (1 Ioan 3:16–18)

Și în alt pasaj găsim încurajări ca să dăruim:

Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac. (Evrei 13:16)

Chiar și aici vedem că motivul pentru care au participat la nevoile celor săraci nu a fost faptul că așteptau ca Isus să se întoarcă în curând, ci pentru că aceasta a fost o jertfă plăcută lui Dumnezeu.

5.1 Zeciuielile

Am dori să scriem pe scurt despre zeciuială. Așa cum am menționat, această practică este larg răspândită în rândul cultelor evanghelice și mulți cred, probabil, că aceasta are un suport biblic. Într-adevăr găsim menționări despre zeciuială în Biblie, dar nu e prezentată ca pe o practică creștină. În Vechiul Testament era o contribuție menită să sprijine slujba preoților și leviților și a fost, de asemenea, folosită pentru a plăti pentru jertfele de la Templu²².

Pe lângă acestea, la fiecare al treilea an, în conformitate cu Deuteronom 14: 28–29, zeciuielile erau distribuite săracilor din popor. Totuși, nu există niciun indiciu cu privire la această practică în rândul creștinilor în Noul Testament. Ceea ce găsim, în schimb, este faptul că ei au avut totul în comun. Acest lucru este în conformitate cu descrierea din Fapte 4:32 — „erau o inimă și un suflet”. Această încredere mare, pe care greu o regăsim chiar între membrii aceleiași familii, nu încetează nici atunci când vine vorba de bani. Ei au fost capabili să aibă o încredere așa de adâncă unul în altul pentru că își cunoșteau foarte bine viața unii altora. Știau sinceritatea cu care fiecare frate căuta voia lui Dumnezeu. Și pe această bază au putut să-și încredințeze banii și bunurile materiale unii altora, fiind deplin convinși că vor fi folosite într-un scop corect.

6 Ca oile între lupi

În faza de început a creștinismului locuitorii Ierusalimului i‑au apreciat și cinstit pe creștini. Nu a durat mult însă și profeția prezisă de Isus s‑a împlinit:

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi‑i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. (Matei 10:16–22)

De la bun început liderii religioși evrei au încercat să înăbuşe răspândirea aceastei noi „secte„²³.  Le‑a fost frică să nu-și piardă influența asupra națiunii și onoarea în fața oamenilor și au refuzat să audă adevărul cu privire la ei înșiși²⁴.  Astfel, le-au interzis apostolilor să vorbească, i‑au biciuit și i‑au pus în închisoare²⁵. Dar „în fiecare zi, în templu și în case, ei [ucenicii] nu încetau să învețe pe oameni și să răspândească vestea bună că Isus este Hristosul.“ (Fapte 5:42). Ștefan a fost ucis cu pietre după ce i‑a făcut conștienți pe membrii Sanhedrinului de vinovăția lor în uciderea dreptului slujitor al lui Dumnezeu și le‑a arătat modul în care s‑au împotrivit lui Dumnezeu, fiind astfel primul care a urmat exemplul stăpânului său ca martir²⁶. Din relatările pe care le avem despre Pavel aflăm despre persecuțiile îndurate în activitățile sale misionare mai ales din partea evreilor, dar și din partea neamurilor²⁷.

Creștinii nu au fost oameni care s‑au adaptat la spiritul timpului lor²⁸. Ca membri ai casei lui Dumnezeu²⁹,  ei au fost deplin conștienți de datoria lor față de adevărul Evangheliei și au rămas fermi în fața necredincioșilor și atunci când aceștia au respins chemarea la pocăință. Acești creștini au vrut să arate prin viața lor care este voia lui Dumnezeu pentru fiecare om. Pavel i‑a încurajat să strălucească ca niște lumini în mijlocul unui neam stricat și corupt³⁰. Aceasta este perspectiva pe care au avut‑o asupra lumii, știind că prietenia cu lumea înseamnă vrăjmășie cu Dumnezeu³¹. Prin urmare, valorile pe care le-au promovat precum și activitățile lor au fost cu totul diferite de cele ale oamenilor din jurul lor, care își trăiau viața conform propriilor dorințe și planuri. Cei care nu au acceptat acest fapt ca pe o mărturie a lucrării lui Dumnezeu, l‑au considerat drept acuzație la adresa lor, ceea ce a condus uneori la violență împotriva Evangheliei și a celor care o proclamau³².

În secolele al II-lea și al III-lea, cei care mărturiseau credința lor în Isus au fost străini în societate. Ei s‑au separat de plăcerile lumești în care cei mai mulți oameni își găseau bucuria. Nu participau la sărbătorile publice, nici la ritualurile religioase, îndemnându‑i în schimb pe oameni să se pocăiască din viața păcătoasă pe care o trăiau. Făcând aceasta, și-au atras ostilitatea societății. Zvonuri oribile au fost răspândite despre ei. În perioada persecuției organizate de stat, mulți au fost condamnați, din păcate însă fără nicio dovadă de infracțiune.

7 Ce semnificație are aceasta pentru noi?

Modul de viață al primilor creștini nu a fost o formă specială pe care și-au stabilit‑o pentru ei înșiși. Ei au împărtășit unul cu altul viața de zi cu zi, timpul liber, talentele și abilitățile, bucuria și tristețea, banii și averea, tot ceea ce implică viața. Au dorit să se ajute în orice privință, ca să rămână credincioși lui Dumnezeu. Ca ucenici ai lui Isus, au dorit să urmeze devotamentul Lui, așa cum scrie și apostolul Ioan:

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi‑a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. (1 Ioan 3:16)

Dragostea unul față de altul, așa cum este normal între frați și surori, a fost expresia dragostei lor pentru Dumnezeu. Ioan scrie clar și simplu:

Noi Îl iubim pentru că El ne‑a iubit întâi. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu“, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care‑l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său. (1 Ioan 4:19–21)

Același lucru este valabil și astăzi pentru oricine dorește să‑l urmeze pe Isus, care este totuna cu a deveni creștin. Dacă cineva crede că a fi creștin este doar o relație „eu și Dumnezeu”, participând ocazional la programe religioase, se înșală şi acest lucru are consecințe foarte mari. Mireasa lui Hristos este Biserica, nu un singur creștin³³. Biserica este, de asemenea, numită trupul său. El este Capul, de care toți membrii trebuie să fie legați, care‑i conduce pe fiecare în slujirea lor comună pentru Dumnezeu³⁴.

Puteți afla mai multe despre cum dorește Isus să fie biserica în alte articole de pe site, ca de exemplu „Biserica Noului Testament“.

Vrem ca în fiecare aspect al vieții noastre să urmăm exemplul primilor creștini și dorim să vă invităm să faceți la fel împreună cu noi. Ne întâlnim în diferite locuri din diferite orașe. Ne-am bucura să facem efortul de a călători chiar și distanțe mai mari pentru a intra în contact cu persoane care caută cu seriozitate să îl urmeze pe Hristos. Știm, nu doar din cuvintele lui Isus³⁵, dar și din experiența noastră, că nu sunt mulți care doresc acest lucru. Istoria a arătat întotdeauna faptul că majoritatea oamenilor nu vor să umble pe calea lui Dumnezeu.

La fel ca primii creștini, și noi întâmpinăm respingere și vorbiri de rău și suntem confruntați cu oameni care vor să ne împiedice în drumul pe care l‑am ales. Deoarece ei înșiși nu sunt gata să își supună viețile lui Dumnezeu și Cuvântului Său, încearcă să categorisească dragostea noastră față de Dumnezeu și ascultarea noastră drept legalistă sau exagerată. Am dori să invităm pe fiecare să nu se lase condus sau descurajat de prejudecăți, ci dimpotrivă, să își facă datoria față de adevăr și să caute să ne cunoască viețile, formându-și propria opinie, pe baza Scripturii.

De‑a lungul vieții noastre comune vrem să mărturisim puterea lui Dumnezeu de a ne schimba, și am dori să vă încurajăm să nu aveți credință mică și să vă îndoiți de faptul că încă putem să mai trăim în acest mod și astăzi. Vedem cât de mare binecuvântare este, dar și cât de necesar e acest mod de viață pentru creșterea în adevăratele virtuți: în smerenie și altruism, în lepădare de sine și devotament, în blândețe și răbdare, în privirea celorlalți mai presus de noi înșine, în renunțarea la avantajele personale, căutând ceea ce e mai bine pentru ceilalți. Prin acest mod de viaţă, experimentăm nu doar faptul că Isus ne face capabili să împlinim aceste lucruri, ci şi faptul că astfel avem posibilitatea de a înțelege mult mai profund devotamentul și dragostea Sa, ceea ce ne conduce la o mulţumire mult mai adâncă, spre slava Sa.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n‑a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s‑a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n‑a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. (1 Ioan 4:7–12)

---

Note de subsol:

1. Luca 6:12–16 ↩
2. Ioan 13:34–35 ↩
3. Ioan 5:30–46 ↩
4. Luca 11:1 ↩
5. Luca 5:30–32 ↩
6. Marcu 6:31 u. ↩
7. Luca 6:27–35 ↩
8. Ioan 10:11 ↩
9. Luca 6:27–35 ↩
10. Matei 16:21 ↩
11. Marcu 1:14–15 ↩
12. Psalmul 32:1.5 ↩
13. Romani 5:5 ↩
14. Luca 14:33 ↩
15. Luca 9:23 ↩
16. Fapte 2:46 — Aici e vorba de templul din Ierusalim, pentru că în alte orașe evreii aveau sinagogi, nu temple. ↩
17. Iacov 5:16; Fapte 19:18 ↩
18. Fapte 5:1–11 ↩
19. Fapte 1:8 ↩
20. Luca 12:35–40 ↩
21. de ex. în Romani 15:25–27 ↩
22. Neemia 10:37–38 ↩
23. Fapte 24:5,14 ↩
24. Isus a vorbit despre aceasta în Ioan 8:37–47 ↩
25. Fapte 5:17–23, 40–41 ↩
26. Fapte 7 ↩
27. 2 Corinteni 11:22–27 ↩
28. Romani 12:1–2, 1 Petru 4:1–5 ↩
29. Efeseni 2:19 ↩
30. Filipeni 2:14–16 ↩
31. Iacov 4:4 ↩
32. 2 Corinteni 4:7–11 ↩
33. Efeseni 5:25–27 ↩
34. 1 Corinteni 12:12u. ↩
35. Luca 13:22–24 ↩

Hrana/Invatatura din Matei 10,16-25

Vom sublinia modul în care misiunea care ne aduce acordul – înțelegerea, împăcarea, concilierea universală – trece prin neînțelegerea reală.

Oferim o altă regulă de discernământ spiritual.

Am subliniat ce să nu facem când suntem dezolați – în mâhnire nu trebuie să luăm hotărâri, căci oricum sunt greșite – și ce să facem în starea aceasta de apăsare sufletească. Astfel, am văzut că e bine să rezistăm și să confirmăm hotărârile luate în timp de pace sufletească. Apoi să facem tocmai opusul a ceea ce am vrea să facem în timpul dezolării: dacă ești neîncrezător, exersează sentimentele de încredere, dacă ești inconstant, încercă să fii constant, dacă ești fără speranță, exersează-ți speranța, astfel încât această stare cu încărcături negative să te întărească în virtutea opusă.

Acum vom evidenția ceea ce trebuie să gândim despre dezolare. Căci noi, de obicei, atunci când suntem căzuți sufletește spunem: „Totul s-a terminat! Mai înainte mergea atât de bine, acum nu mai simt nimic. Nu mai pot face nimic. Cine știe ce s-a întâmplat… ce am făcut… e un dezastru!!!”.

Primul lucru pe care trebuie să-l cugeți când ești copleșit de aceste sentimente este acesta: gândește că dezolarea va avea un sfârșit pozitiv. A fost dată nu ca să pierzi, ci să biruiești. Nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat sau că a devenit mai puțin fidel pentru că tu ai ispite…

Ispita e o încercare: în lb. greacă verbul peirazo, a ispiti, derivă de la un cuvânt peir care înseamnă vârf, capăt, extremitate. Și ispita este tocmai a trece dincolo de acel vârf, deoarece cuvintele: a merge mai departe, a trece, a experimenta, a deveni experți au toate aceeași rădăcină; a deveni experți cu pericolul chiar de a pieri, însă și cu șansa de a deveni priceput, dibaci, expert.

Ispita e antrenamentul care ne face să trecem prin realitatea răului, a suferinței, pentru a ne face experți, spiritual vorbind. Deci, atunci când suntem apăsați sufletește, primul lucru, în loc să ne predăm și să spunem că nu-i nimic de făcut, este să spunem: „am înțeles că trăiesc un moment foarte util, favorabil și propice, pentru a merge mai departe și a înțelege mai bine”…

Răul îl facem tocmai când considerăm că nu reușim să-l evităm. Dacă tu cugeți că nu vei reuși să biruiești ispita, deja ai căzut. Dacă însă gândești că ispita este o încercare pe care Dumnezeu ți-o dă ca să o experimentezi și să crești, să te maturizezi, la fel ca un exercițiu de făcut pentru a te întări, atunci spui: „O accept și o abordez pozitiv”.

E important să înfruntăm în mod pozitiv încercările vieții și toate dificultățile dintr-un motiv simplu. Orice dificultate poate fi depășită! Dacă nu poate fi depășită, înseamnă că nu e dificilă, adică tu nu trebuie să o faci. A sări 12 metri în înălțime pentru mine nu e greu, dar nefăcând acest lucru, aceasta nu este o încercare. Însă încercările reale sunt cele pe care – pe bună dreptate – le poți depăși, celelalte sunt imaginare, nu sunt încercări.

Nicio încercare nu depășește puterile tale. Nimeni nu-ți spune să sari 12 metri. Sari atât cât poți, adică fă ceea ce poți. Privește pozitiv realitatea așa cum este.

Rețineți că ispita și dificultatea nu ne sunt date pentru ca să pierdem, ci pentru a ne maturiza și a crește spiritual.

Această argumentare implică o optică, o viziune de credință, care țin seama de faptul că există Dumnezeu și Providența, deci încercările nu sunt disproporționate, ci sunt proporționale cu puterile noastre, plus ajutorul lui Dumnezeu.

În orice relație de familie și de cuplu, crizele sunt acele puncte – necesar de depășit – pentru a crește în profunzime… deci, sunt ocazii oportune pentru o maturizare… Răul există, însă când iese la iveală, poate fi descoperit și biruit… Răul apare de obicei atunci când ești în măsură să-l biruiești, altfel nici măcar nu-ți dai seama că există.

Un copil vrea să ridice o piatră mare, iar tatăl îl privește. Pruncul se predă, iar tatăl îl întreabă „Ești sigur că ți-ai folosit toate forțele și posibilitățile?”. Pruncul răspunde „da”, însă tatăl în corectează: „Nu, pentru că nu mi-ai cerut ajutorul!” Noi vrem să depășim toate dificultățile cu ajutorul puterilor pe care credem că le avem. Însă e bine să știm că avem și puterea care ne vine de la Dumnezeu.

Se citește Mt. 10, 16-25

¹⁶ Iată, eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi, aşadar, înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii. ¹⁷ Feriţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Şi veţi fi duşi din cauza mea înaintea guvernanţilor şi a regilor, ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor.¹⁹ Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, ²⁰ pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi. ²¹ Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. ²² Şi veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit acela va fi mântuit. ²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, fugiţi în alta, căci adevăr vă spun, nu veţi termina cetăţile lui Israel până când va veni Fiul Omului. ²⁴ Nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici servitorul mai presus decât stăpânul său. ²⁵ Este de ajuns discipolului să devină ca învăţătorul său, şi servitorului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui!

Am abordat în cateheza precedentă trimiterea în misiune. Centrul și esența acestei trimiteri constă în „a da gratuit ceea ce gratuit am primit”. Expresia aceasta am auzit-o de multe ori și poate că pentru noi nu prea mai are sens.

Mai întâi de toate, noi primim totul gratuit – în limba greacă dorean – primim în dar. Tot ceea ce suntem și avem este un dar pe care-l primim. Totul!!!

Noi trăim prin și datorită darului și a grației. Pavel spune că nu are nimic pe care să nu-l fi primit.

A primi în dar înseamnă a nu te face stăpân. Darul face referire, aluzie la Dăruitor. Deci, prin tot ceea ce eu am și sunt, trăiesc iubirea Celui care îmi dăruiește, adică iubirea Tatălui… A trăi darul înseamnă a trăi Spiritul Sfânt, iubirea, adică înseamnă a deveni fii.

Întreaga noastră viață este a trăi filial iubirea Tatălui, prezentă în toate darurile. Și apoi oferind în dar, noi devenim egali cu Tatăl, capabili – la rândul nostru – să dăm.

A primi și a da gratuit înseamnă răspândirea vieții Treimii: a Fiului, care primește totul ca dar, ca iubire, și a Fiului, care dă totul ca iubire atât Tatălui, cât și fraților.

Misiunea înseamnă tocmai a trăi această viață de fii cu toți frații. În creștinism, gratuitatea nu-i ceva opțional și nici nu se reduce doar la pomană. Nu! Gratuitatea este esența vieții. Viața e gratuită. Iubirea e gratuită. Ceea ce nu e gratuit și nu e grație este dizgrație, defavoare, nenorocire, e posedare; este moarte.

Gratuitatea înseamnă a vesti Împărăția vieții. Și e marele mister al lui Dumnezeu care e iubire, dar și grație. Din nefericire, noi nu trăim din iubire sau din grație, ci posedând prin putere, egoism și dizgrație.

Cum transpunem în întreaga viață această iubire, dar și gratuitate, ori acestea sunt și realitățile pe care le celebrăm în Euharistie: „a luat, a mulțumit și a dat”… căci Isus luă pâinea, adică viața Sa. Modul în care trăim toate acestea, adică Euharistia, în viața noastră concretă, în calitate de fii prezneți în lume, reprezintă sensul existenței lumii.

Lumea fie trăiește gratuitatea, iubirea fiilor și a fraților, fie moare. În misiune, noi mărturisim acest adevăr, căci el are legătură cu sărăcia, cu împărtășirea cu frații, cu exemplul propriu de viață și cu vestirea.

Ne vom opri asupra succesului acestei misiuni. Succesul e uimitor – ne spune Isus la început – avem aceeași reușită ca a mielului în mijlocul lupilor. Și întreg textul ne descrie ce i se întâmplă acestui miel aflat în această situație.

Să-i cerem Domnului să înțelegem acest mare mister, pentru că mielul în mijlocul lupilor biruie!… El biruie tocmai pentru că este înjunghiat. Este victoria crucii, a unei iubiri mai mari decât orice egoism.

Într-o lume caracterizată de luptă și dezbinări, într-o lume a lupilor, biruie mielul… și el are puterea să deschidă cartea sigilată a istoriei. Deci, întreaga istorie umană e incomprehensibilă dacă nu se ține seama de mielul care este Cristos.

Fără Isus, istoria ar fi triumful răului, adică al nimicului. Ar fi nimicul, adică nu ar exista.

v. 16 

¹⁶ Iată, eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi, aşadar, înţelepţi ca şerpii şi simpli ca porumbeii.

Pentru cultura lui Israel, mielul reprezentă totul. Este un animal blând, fiind în timpul vieții sale sursă de hrană și îmbrăcăminte. Când moare, se face el însuși hrană și îmbrăcăminte; astfel atinge împlinirea rolului său, identificându-se cu acesta.

E interesant… cât trăiește, mielul dă hrană, iar când moare, se dă pe sine. Astfel, împlinește deplin ceea ce este. Mielul e modelul blândeții, e modelul lui Dumnezeu, care dă totul și la urmă se dă pe Sine. Dumnezeu e în totalitate dar. De aceea El biruie, tocmai atunci când se pare că pierde: atunci când îl prind, el se dă, se oferă.

Când îl ucidem, El își dă viața pentru noi și devine viața noastră… E misterul victoriei lui Dumnezeu. E misterul binelui care învinge răul. Și nu există un alt mod pentru a birui răul, pentru că din cei doi lupi, dacă se sfâșie între ei, va rămâne doar coada… mielul însă triumfă prin tocmai faptul că se lasă mâncat; el devine hrană pentru celălalt, și-l transformă în sine.

Cu alte cuvinte, răul se oprește unde există cineva care nu-l restituie și are puterea de a-l lua și a-l duce din iubire aspra sa: acolo unde există o iubire mai tare decât răul și moartea. Aceasta e puterea lui Dumnezeu și a mielului, a Celui care deschide sigiliul istoriei… Fără miel, istoria nu are nici un sens.

În lume, cel care are puterea să învingă răul, în realitate, restituie răul, adăugând și dobânda. Însă cel care absoarbe răul în sine – figura perfectă este Isus – îl ia asupra sa, îl duce pe umeri, îl stinge în sine și acest Om e mai tare… Aceasta e slăbiciunea lui Dumnezeu, care e mai tare decât orice putere a omului.

Iubirea e slabă, și aceasta e puterea iubirii; în acest fel biruie.

Da, mieii! Erau doar 12, iar lupii erau mulți… dar când devenim în loc de 12, un miliard… Ce fac un miliard de miei? Nu mănâncă un lup, ci rămân un miliard de miei.

Cu alte cuvinte, cantitatea de miei nu schimbă calitatea lor: ei nu devin nemiloși sau tot mai puternici. Nu! Mielul rămâne mereu miel.

Discipolul are misiunea identică celei lui Isus, care e mielul lui Dumnezeu și care ia asupra sa răul lumii. Este misiunea iubirii, care își asumă realitatea. Este misiunea unei iubiri reale, care se luptă cu răul și-l biruie, așa cum îl învinge Mielul: nu restituind răul, nu dublându-l, ci absorbindu-l, îl stinge.

„Mielul lui Dumnezeu care ia păcatele”… Le ia asupra Sa nu în sensul că le șterge sau înălbește lumea, comportamente umanele rele. Nu! Mielul ia asupra Sa răul, și astfel îl elimină.

„În mijlocul lupilor” – Lupul!… îl cunoaștem bine, cu toții îl avem în noi: este egoismul care ne separă pe toți și ne face să provocăm rău unii altora. De aceea există răul. Mielul e Cel care nu face răul, ci îl biruie în două sensuri: primul constă în faptul că nu-l face din nou, iar al doilea, că deși primește răul, mielul este capabil să-l ia asupra sa și apoi să-l distrugă în interiorul său. În acest fel, lupul pierde înaintea mielului, pierde tocmai mâncându-l. Cu alte cuvinte, numai înaintea unei iubiri mai mari ura, dușmănia și egoismul pot fi dezarmate.

Poate că nu ne palce acest discurs, dar dacă voi aflați altă soluție la problema răului, vă mulțumesc!… Căci nici lui Isus nu-i plăcea să facă astfel… Isus nu dorea crucea, dar e singurul mod pe care l-a aflat pentru a birui răul, boala sau suferința, și devine singurul mod divin și singurul care învinge răul. Căci în toate celelalte moduri răul crește și se dublează… Și e modul slăbiciunii și al nebuniei lui Dumnezeu, care e mai tare și mai înțelept decât orice putere și înțelepciune umană.

Crucea este acel mister pe care ucenicii nu au vrut să-l accepte, dar nici iudeii, nici romanii și nici noi. Totul ne place despre Cristos, excepție face crucea. Însă crucea este tocmai ceea ce deschide cele șapte sigilii ale istoriei și dă sens istoriei noastre; dă un sens pozitiv acestei istorii în care există răul, lupul, violența.

E frumos că El ne trimite astfel… Nu înseamnă că noi suntem miei… De multe ori ne simțim lupi… El ne trimite în acest fel, căci aceasta e puterea Sa, căci El este mielul și ne trimite în numele Său. În numele nostru, suntem lupi, fiecare în felul său…

E interesant că adaugă alte două animale „înțelepți sau prudenți ca șerpii, simpli ca porumbeii”.

Șarpele e prudent, deci nu trebuie să fim stupizi… ci trebuie să fim inteligenți. În ce constă agerimea discipolului? Nu în a birui șmecherește lupii, ci e inteligența mielului, e inteligența iubirii, e simplitatea porumbelului: adică are ochi și pur și simplu vede ce trebuie făcut… Trebuie să se comporte la fel ca mielul.

Avem o prudență care înaintează împreună cu simplitatea, care nu înseamnă ingenuitate, ci înțelepciune evanghelică.

Prudența și simplitatea sunt virtuți complementare, dar trebuie să aibă calitatea de a fi evanghelice. Nu este vorba de o prudență sau simplitate umană…

vv. 17-18 

¹⁷ Feriţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Şi veţi fi duşi din cauza mea înaintea guvernanţilor şi a regilor, ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor.

Ce i se întâmplă ucenicului? El urmează calea deschisă de Isus. Domnul a fost dat pe mâna tribunalului, biciuit în sinagogi, condus înaintea dregătorului și a regelui… Cu alte cuvinte, ucenicul parcurge și străbate același drum făcut de Învățătorul său, „din pricina Sa; din iubire față de El”. Discipolii nu sunt duși la tribunal pentru că ar fi tâlhari, ci doar pentru că mărturisesc iubirea… pentru că vestesc o lume dreaptă… o lume frățească… Prin urmare, discipolul este prigonit din cauza dreptății și nu a nedreptății. Și atunci e fericit. De ce? Pentru că este la fel ca Mielul, adică participă la victoria Mielului… Suferințele, din cauza dreptății, sunt o adevărată participare la mântuirea lumii, așa spune Pavel în Col. 1,24: „împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Cristos, pentru trupul Lui, adică Biserica”.

Dificultățile pe care le putem avea în lupta cu răul nu sunt niște pierderi, ci sunt un „a fi” specific Domnului. De aceea discipolii, prima dată când au fost biciuiți, F.Ap. 5,41, „au plecat din fața sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară”. Și este o mare demnitate să fim disprețuiți pentru numele lui Isus. Este o mare demnitate să fim ca El.

Iubirea ucenicilor, care știu să înfrunte răul, fără să-l facă, devine o mărturie sau martiriu de iubire pentru oamenii care-i prigonesc, care fac răul. Prin urmare, cine prigonește nu distruge misiunea, munca ta de propovăduire, ci o împlinește: te determină să mărturisești această iubire.

Nu înseamnă că răul distruge binele, ci-l ajută să se arate în mod total, ca fiind o iubire fără condiții.

Interpretez această „mărturie” ca fiind un mesaj adus prigonitorilor: cel care-ți face rău, să se interogheze și să priceapă că există ceva… De ce discipolul se comportă așa?… Este vorba de o mărturie, un mesaj care nu e alcătuit din cuvinte, ci e îmbibat de viață, e o trăire, un fapt care are o însemnătate și te interoghează.

Despre mărturie… îmi amintesc că în Mozambic, în urmă cu mulți ani, în condițiile în care acolo se desfășura un război, creștinii erau prigoniți de puterea statală și se luptau cu rebelii anti-guvernamentali. Cei din urmă invadaseră un sat și au luat un copil, fiul secretarului de partid și l-au chestionat în legătură cu locul în care era tatăl său. Intenția lor era să-l ucidă. Acel băiat l-a văzut trecând pe responsabilul comunității creștine – Ciprian, un tată cu cinci fii – și a spus că e el. Țineți cont că acest creștin era prigonit de un alt creștin… Atunci l-au prins și el a spus: „Nu sunt eu secretarul, ci e un altul…”. „Cine este și unde este?” El i-a întrebat: „Ce-i faceți, dacă vă spun?” „Îl ucidem!”. „Atunci nu vă spun…”. „În acest caz te ucidem pe tine”. El a cerut cinci minute să se gândească. S-a rugat în tot acest timp și a spus: „Omorâți-mă pe mine!” Și-a dat viața pentru dușmanul său… Un astfel de eveniment răscumpără omenirea… Un act atât de înalt de demnitate e divin. Un asemenea lucru acoperă o mare mulțime de răutăți: un om care știe să moară pentru dușmanul pe care-l cunoaște.

Acesta e un caz extrem și simplu, împlinit de un om simplu…

Dar e interesant că viața e alcătuită din multe mărturii mici de acest fel și care poate că sunt mai dificile, pentru că nu sunt atât de extreme. E o mărturie prin care nu te răzbuni pe celălalt, ba mai mult: plătești tu în locul lui. Și nu din masochism, căci nu-ți place… nu din victimizare, ci din iubire față de Cristos și față de celălalt.

Prigoana – chiar și-n cazul extrem – devine victorie și mărturie a iubirii.

vv. 19-20 

¹⁹ Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, ²⁰ pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi.

În timpul procesului nu vă angajați o mulțime de avocați bine pregătiți… numai dacă ați făcut ceva rău trebuie să vă apărați forte bine, însă dacă ați făcut binele, de ce trebuie să vă apărați? Sunteți condamnați pentru că ați făcut binele… și atât!

Textul ne spune „nu vă îngrijorați, căci Spiritul Tatălui va vorbi în voi”. Ce înseamnă?

„În loc să vă apărați” – toți suntem capabili să ne apărăm, e suficient să fim puțin egoiști – „Spiritul Tatălui”, care e Spiritul Sfânt, care e iubirea față de frați, vă va învăța această iubire, precum și ce să spuneți. Cum să vestiți iubirea în acea împrejurare dificilă. Deci nu trebuie să vorbesc eu în baza egoismului meu, căci mânat de egoism, este evident ceea ce voi face… Și Isus, acuzat, putea să-i acuze pe cei care-L acuzau și să-i răstignească pe ei…

Însă e un alt Spirit care vorbește în noi… nu acela al auto-apărării și al acuzării altuia, ci e spiritul iubirii, asemenea celui a lui Ștefan, care spune: „Tată, iartă-i pe ei!” Isus nu a spus nimic în apărarea Sa. Spiritul Tatălui nu ne sugerează un fel de argumentare logică, conceptuală, ci în funcție de situație te ajută să dai mărturie… Atunci prin apărarea ta, nu te aperi pe tine sau viața ta – pe care o cheltuiești – ci e o atestare, o mărturie a unei iubiri care te ajută pe tine (și pe alții) să trăiești.

Vedeți că un astfel de miel biruie cu adevărat răul… Nu există un alt răspuns răului din lume, decât această atitudine a lui Isus și e aceea la care e chemat fiecare om, pentru că o lume diferită de exemplul lui Isus e o lume de lupi, care nu e fericită și împlinită.

vv. 21-22 

²¹ Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. ²² Şi veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit acela va fi mântuit.

Se vorbește de cazul extrem al separărilor în interiorul familiei. Separarea tată-fii e un semn eshatologic: înseamnă că nu se mai transmite viața, iubirea. E un semn destul de normal și e semnul tipic al răului, adică faptul că există ură, acolo unde ar trebui să fie iubire naturală. Și acest lucru se întâmplă…

„Veți fi urâți din cauza numelui Meu”. Există cu adevărat o ură împotriva dreptului. În timpul nazismului, în mod vizibil, am experimentat sentimentul antisemit pentru simplu motiv că persoana respectiă era un evreu… E facilă ura împotriva dreptului, pentru că e un om incomod, pentru că nu-mi dă dreptate, pentru că este contrar intereselor mele greșite… Cel drept va fi ponegrit ca îndrăcit, va fi numit Belzebut.

Iubirea ia asupra sa ura, dar nu răspunde cu ură. Și în acest moment se încheie ura. Misiunea lui Cristos și apoi cea a ucenicului, adică a fiecărui om, e mereu aceeași: e aceea de a birui răul prin bine. Căci răul există, și fiecare după puterile sale, e chemat să-l învingă-n sine.

v. 23 

²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, fugiţi în alta, căci adevăr vă spun, nu veţi termina cetăţile lui Israel până când va veni Fiul Omului.

Când suntem prigoniți, nu trebuie să ne aruncăm în gura lupului! Este mai bine să fugim dacă putem. Dacă nu reușim, nu mai fugim…

Fuga, încă de la începutul creștinismului, a fost cauza răspândirii creștinismului: cei prigoniți se răspândeau. Dacă nu erau prigoniți, rămâneau unde erau. Și răspândindu-se, făceau cunoscută Evanghelia. Deci și fuga devine o manieră de evanghelizare.

Însăși viața lui Pavel e plină de peripeții și fugi. Fiecare fugă însemna începutul unei comunități noi, într-un alt loc.

Nebunia răului, încearcă să stingă vestirea Cuvântului, a iubirii lui Cristos tocmai împrăștiind persoanele. De fapt extind vestirea…

Apoi Isus garantează: „Nu veți sfârși de străbătut orașele lui Israel, înainte să vină Fiul omului”. Dar voi L-ați văzut pe Isus? Totuși Isus a garantat că vine înainte ca ei să termine străbaterea orașelor lui Israel.

Dacă evanghelistul Matei scrie acest lucru, înseamnă că e adevărat. De fapt, mai înainte ca ucenicii să străbată tot Israelul, Fiul omului a venit: este Isus răstignit și înviat. Deja a venit! Și e prezent în istorie și în ucenici. Și e El care cu Spiritul Său lucrează în noi. Așteptând reîntoarcerea Sa, însă deja El a venit. Și tocmai pentru că e asistat de Fiul omului, apostolul poate să-și ducă la bun sfârșit misiunea sa. Pe Fiul omului îl vede Ștefan în timp ce e lapidat. Fiul omului îi vorbește lui Pavel în închisoare. Cu alte cuvinte, deja Isus e cu noi până la sfârșitul veacurilor, ca Fiu al omului – Miel înjunghiat și înviat – care deja a biruit răul și devine puterea și mângâierea noastră. Deci noi nu suntem singuri. Deja ne e garantată victoria în Cristos, mort și înviat. Această comuniune cu El e puterea discipolului.

Chiar după două mii de ani… s-ar părea că Isus se fălea… Și e adevărat, căci de dușmanii Lui nimeni nu-și mai amintește. Pilat apare în Simbolul Credinței pentru că Isus a pătimit în timpul său, altfel nici măcar nu am ști că Pilat a existat… Însă de Isus ne amintim!!!

vv. 24-25 

²⁴ Nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici servitorul mai presus decât stăpânul său. ²⁵ Este de ajuns discipolului să devină ca învăţătorul său, şi servitorului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui!

Isus ne spune aceste lucruri pentru a ne consola… Voi vreți să aveți mult succes. Fiți liniștiți, căci veți avea succesul Meu!!! Succesul Învățătorului… a fost numit Beelzebul, îndrăcit; a fost tratat ca un blestemător… Fiți liniștiți, că vi se va întâmpla același lucru: veți deveni ca Mine, ca Învățătorul!

În realitate, în misiune, în dificultăți, în lupta împotriva răului, devenim ca El, adică mărturisim prezența Sa. Deci noi nu suntem distruși de dificultăți, ci ele perfecționează iubirea noastră și ne fac identici cu Cristos, Mielul care a biruit răul.

Am expus cel mai mare mister al lui Cristos, al creștinismului și al istoriei omului… Apocalipsa ne prezintă acest mister ca fiind tocmai acela care deschide cele șapte sigilii ale cărții istoriei…

Autor: pr. Silvano Fausti
Traducător: pr. dr. Mihai Valentin Tegzeș
Corectori: pr. dr. Adrian Podar și Gabriela Neag

Culegem doar ce am semănat

„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera”.

Viaţa noastră este o continuitate a uneia dinaintea noastră. Este o prelungire a muncii şi efortului celor din faţa noastră. Ceea ce noi culegem acum, a fost semănat în mod planificat sau natural.

Acest principiu are un aspect pozitiv dar şi unul negativ.

Partea pozitivă este că noi culegem rodul muncii altora. Nu am făcut nimic pentru a ajunge la acel rod, dar ajungem să ne bucurăm de el. Alţii au trudit şi au semănat, iar noi doar culegem rodul. Ne bucurăm de ceea ce părinţii şi bunicii noştri au semănat. Ne bucurăm de ceea ce păstorii dinaintea noastră au semănat. Dascălii. Politicienii. Cu toţii semănăm şi alţii de după noi vor culege.

Partea negativă este că noi culegem şi răul semănat de alţii de dinaintea noastră şi de lângă noi. Culegem o parte de rău moştenit de la părinţii noştri. Culegem şi răul semănat de liderii corupţi şi fără frică de Dumnezeu. Am cules, culegem şi vom continua să culegem ceea ce liderii şi dascălii noştri astăzi seamănă. Să avem grijă ce semănăm astăzi! Se va culege doar ce am semănat. Nu putem semăna minciună şi să culegem adevăr. Nu putem semăna ipocrizie şi să culegem integritate. Dacă punem sămânţă rea ( chiar dacă o facem cu motivaţii bune ) vom culege rodul a ceea ce am semănat.

Unii spun că nu trebuie să ne intereseze ce fac politicienii noştri. Oare?

Edward Gibbon, după 20 de ani de studiu, în 1878 a terminat cartea „Declinul şi prăbuşirea Imperiului Roman”. El atribuie căderea acestui mare şi straşnic imperiu următoarelor cauze:

• creşterea rapidă a divorţului, subestimarea demnităţii şi a importanţei căsniciei, care este baza societăţii.
• taxe din ce în ce mai mari şi cheltuirea banilor publici pentru pâine gratuită şi circuri pentru distracţie.
• nebunia după plăcere. Sportul devine din an în an mai excitant şi mai brutal.
• construirea unor armamente gigantice în timp ce duşmanul era în interior.
• decadenţa populaţiei.
• corupţia religiei. Credinţa s-a transformat într-o formă fără efect asupra vieţii de zi cu zi, devenind impotentă de a-i conduce pe oameni.

Nu vi se pare şocantă asemănarea?

Culegem doar ce semănăm

Autor: George Cornici 

 

 

7. Nu vă înşelaţi: “Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

8. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

9. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.(Galateni 6)

 

******************************************************************************

În urmă cu câțiva ani am plantat un cais în spatele casei. Nici prin gând nu-mi trecea că voi culege piersici(măcar că și piersicile îmi plac mult). Și am cules și culeg caise. Fermierul seamănă pe o tarla grâu și așteaptă vremea secerișului când va culege grâul. Pe o altă tarla a semănat porumb și așteaptă să culeagă porumb. Încurcături între cele două tarlale nu pot să aibă loc. Fermiereul culege exact ce a semănat. E o lege a naturii decretată de Creator. Dar această lege se aplică și în domeniul spiritual după cum ne spune textul prezentat. ”Ce seamănă omul aceea va și secera.”

S- a făcut un stu­diu cu privire la urmările unei alegeri bune sau rele. Ci­neva a ales să fie ateu şi a trăit o viaţă fără Dumnezeu. El şi-a ales o soţie necredincioasă. Din urmaşii lor, un număr de 310 au murit săraci lipiţi pământului, 150 au fost criminali, 100 au fost beţivi şi mai bine de jumăta­te dintre femei au fost prostituate.

Un alt om a trăit în aceeaşi vreme. El a ales să-i slu­jească cu devotament lui Dumnezeu. El şi-a ales o so­ţie cu frica lui Dumnezeu. Descendenţii lor au fost de­cani de facultăţi, profesori universitari, senatori, avo­caţi, medici, ofiţeri, predicatori şi misionari, autori, funcţionari.

Avem aici de-a face cu principiul consecințelor. În fiecare zi din viață suntem în situația de a face decizii ; zeci și poate sute de decizii. MARELE SEMN DE ÎNTREBARE : la finalul unei decizii putem noi spune cu toată convingerea : ”Tată, binecuvintează această decizie !” Probabil că sunt unele decizii sau fapte peste care nu am putea cere  binecuvântarea Tatălui. Meditând mai profund la acest vast subiect nu putem să nu amintim următoarele :

 

1.Legea semănatului și culesului e spre binele nostru.

Să încercăm să ne închipuim cum ar fi dacă n-ar fi așa. Dacă am culege din prun mere sau nuci. Dacă am semăna porumb și ar ieși ovăz. Ar fi un haos total pe planeta noastră. Se spune că fizicianul Isaac Newton stătea într-o după masă frumoasă la umbra unui stejar falnic. Cu un ridicat spirit de observație el cugeta cam în felul următor : ”Ciudat e modul cum Dumnezeu a făcut lucrurile în Univers. Ghinda, care este mică, crește în acesr stejar uriaș. Pe de altă parte dovleacul de la mine din grădina crește și e suportat de o viță slabă în comparație cu acest stejar. Ciudat, foarte ciudat. Mă gândesc că ar fi mai înțelept să fie tocmai invers : ghinda să fie pe viță și dovleacul în copac.” Așa se gândea marele fizician și creștin. Dar chiar atunci i-a  căzut pe frunte o ghindă din stejar și imediat a trebuit să recunoască : ”Și totuși în mod înțelept a creat Dumnezu tot ce există. Ce s-ar fi întâmplat cu fruntea mea dacă în loc de ghindă cădea dovleacul ? ”

 

2. Legea semănatului și culesului e universală.

E valabilă pretutindeni și tot timpul. E valabilă pentru albi, negrii, mulatrii, pentru omul simplu sau pentru șefi de state. E valabilă pentru credincioși și necredincioși, pentru slujitorii care își înțeleg menirea cât și pentru cei ce slujesc din interes. Toți vom da socoteală pentu binele făcut, sau pentru răul făcut. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Această lege se aplică individului cât și societății în care crește individul.

Cum a conceput Dumnezeu de la început lucrurile? Iată ce citim în Geneza 1:11-12 ” 11. Apoi Dumnezeu a zis: “Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Expresia cheie în pasajul prezentat este ”după soiul lor” Tot ce se naște, tot ce încolțește este ”după soiul lor”

a)În lumea vegetală

b)În lumea animalelor

c)În lumea spirituală

 

3.Fiecare seamănă ce vrea

Ne oprește cineva? Ne poate opri Dumnezeu? Desigur, dar nu o face. Se spune despre unul din secretarii lui Hitler că a fost un devotat credincios. A apărut acea propagandă naționalistă care l-a captat, l-a captivat, apoi l-a fascinat. După ce a devenit secretar a trebuit să semene ideile regimului diabolic. Înainte semăna sămânța Cuvântului, vestea bună; după aceea a semănat acea filozofie demonică. Dumnezeu nu l-a oprit. De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii să semene sămânța răului, urii, fărădelegii? El ar putea mântui lumea în 2 minute, nici nu-i trebuie atât. Dar nu forțează pe nimeni. E un gentelman. El îi revelează omului ce se întâmplă dacă cineva sfidează legea divină, dar decizia finală e a omului.

 

4. Dumnezeu vede ce semănăm.

În orice situație ne aflăm, oriunde, oricând suntem sub privirile Tatălui; instantaneu ochii Lui văd tot ce se petrece în Univers; vede totul și aude totul. În drum spre Damasc Saul avea planul lui privitor la creștini: să semene moarte și distrugere. Dar, conform Faptelor Apostolilor, dintr-dată aude un glas:  ”…pentru ce Mă prigonești?” Era cineva în jur? Probabil Saul s-a uitat în jur să vadă a cui a fost acea voce. Dar nu vede pe nimeni. Dar era sub privirea lui Dumnezeu care avea un plan minunat pentru el. Crime perfecte? Nu există așa ceva? Vede Dumnezeu. Deghizări perfecte? Ascunderi perfecte? Nu exissă așa ceva. Unii se ascund după diferite paravane(interes, nume, putere etc) crezând că nimeni nu-i vede. Cineva seamănă discordie, asta fiind pasiunea lui.

O, de ar ști că e sub vizorul Cerului! În Cer se înregistrează filmul vieții fiecăruia. Cei ce vor auzi glasul ”Depărtați-vă de la Mine” nici o scuză nu vor avea, filmul vieții se va derula sub ochii lor. De aceea iată ce îndemn dă profetul Hagai poporului din timpul său: ”Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre”(Hagai 1:7)

 

5. Culegem doar ce semănăm

Aici nu există probabilitate; vorbim aici de siguranță sută la sută. Fermierul când seamănă grâu nu zice: ”Probabil voi secera grâu” Ci știe precis ce va culege. Uneori are loc procesul de multiplicare în sensul că cine seamănă vânt va secera furtună, cine seamănă necaz va secera dezastru, tragedie. Păcatul îi prinde pe oameni din  urmă. Oamenii, în naivitatea lor, cred că sunt sprinteni și pot fugi de păcat. O nu, ci păcatul îi ajunge mai devreme, sau mai târziu. Îi ajunge și le cere nota de plată. În limba engleză există expresia ”Payday, someday”(Într-o anumne zi vine nota de plată). Ce e asta? Culegem ce semănăm. Caracterul omului nu e o haină pe care s-o îmbrăcămn la fiecare capriciu al vremii, ci se formează cum se formează inelele la copac; se ămpregnează în trunchi. Caracterul se impregnează în ființa umană  și nu se poate șterge. Să presupunem că cineva are defecte serioase privitor la menirea pe care o are în viață. Poate pune vina pe mediu? Sau pe societate? Sau pe cultura în care trăiește? Nu? Ci fiecare culege ce-a semănat. E adevărat că soarele răsare peste cei buni și peste cei răi. Se pare că la cei răi le merge bine iar la cei buni nu chiar așa de bine. Ne-am putea mira. S-a mirat și Asaf. Lucrul acesta îl frământa mult pe Asaf: că cei răi o duc bine. Dar la o meditare mai profundă iată care e concluzia: 16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17. până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi(Psalmul 73)

SĂ NU UITĂM. Să nu uităm nici o clipă că trăim în lumea consecințelor. Pe soția lui Lot o privire înapoi a costat-o viața. O simplă privire înapoi s-o coste viața? Nu e prea aspru Dumnezeu? Vedem în acea privire păcatul care e o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Ochii Lui sunt atât de puri că nu pot vedea nelegiuirea. Foarte mulți de-a lungul veacurilor au crezut că pot trăi cum vor și totuși pot moșteni Împărăția. Dar Cuvântul spune: ”Nu vă înșelați. Dumnezeu nu se lasă batjocorit.”

VESTEA BUNĂ. S-ar putea ca aceste rânduri să ne îndemne la cercetare personală. Dacă cineva își pleacă, rușinat, capul gândindu-se la felul de sămânță pe care o seamănă, vestea bună e că Mântuitorul a venit să moară pentru păcat. Sângele jertfei are și azi aceeași putere de răscumpărare. Exemplul edificator este pilda fiului risipitor. Ajungând acel fiu la degradarea ființei lui a cules ce-a semănat. Dar în starea aceasta joasă(mai joasă nu se putea) și-a venit în fire. A învins rușinea, frica de a fi respins și s-a reîntors la tatăl lui. Iar acesta îl aștepta cu brațele deschise.

 

George Cornici

 

Versete relevante pentru subiectul: Semănatul şi recolta

Iov 4:8 [+0/-0]
După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Psalmi 126:5 [+0/-0]
Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.

Psalmi 126:6 [+0/-0]
Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii.

Proverbe 6:14 [+0/-0]
Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.

Proverbe 11:18 [+0/-0]
Cel rău dobândește un câștig înșelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.

Proverbe 16:28 [+0/-0]
Omul neastâmpărat stârnește certuri și pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.

Proverbe 22:8 [+0/-0]
Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, și nuiaua nelegiuirii lui este gata.

Isaia 17:11 [+0/-0]
Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac.

Isaia 32:20 [+0/-0]
Ferice de voi, care semănați pretutindeni de-a lungul apelor și care dați drumul pretutindeni boului și măgarului!

Ieremia 12:13 [+0/-0]
Au semănat grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!”

Ieremia 51:33 [+0/-0]
Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.”

Osea 6:11 [+0/-0]
Și ție, Iudo, îți este pregătit un seceriș când voi aduce înapoi pe robii de război ai poporului Meu!

Osea 8:7 [+0/-0]
Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună. Nu le va crește un spic de grâu; ce va răsări nu va da făină și, dacă ar da, ar mânca-o străinii.

Osea 10:12 [+0/-0]
Semănați potrivit cu neprihănirea, și veți secera potrivit cu îndurarea. Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.

Ioel 3:12 [+0/-0]
„Să se scoale neamurile și să se suie în Valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur.

Ioel 3:13 [+0/-0]
Puneți mâna pe seceră, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!”

Matei 9:37 [+0/-0]
Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!

Marcu 4:29 [+0/-0]
și, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul.”

Luca 8:5 [+0/-0]
„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului.

Luca 10:2 [+0/-0]
Și le-a zis: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său.

Ioan 4:35 [+0/-0]
Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.

Ioan 4:36 [+0/-0]
Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

Galateni 6:7 [+0/-0]
Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.

Galateni 6:8 [+0/-0]
Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Galateni 6:9 [+0/-0]
Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.

Apocalipsa 14:15 [+0/-0]
Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat.

 

Cristina Tunegaru: ”Ce am semănat în domeniul Educației în anii ’90 culegem acum!”

Deși nu seamănă deloc cu ”Dăscălița” lui Goga, Cristina Tunegaru e la fel de devotată meseriei de profesor ca și aceasta. Mai mult decât atât, spre deosebire de personajul din poezie, ea are la îndemână o armă numită Facebook și nu se teme să o folosească, făcându-și cunoscute aici inițiativele de transformare a stilului de educație din România. Cum vede doamna profesoară situația învățământului mioritic în anul de grație – ptiu, era să scriu ”de gratie”, dar ce-am, măi, nene?” – vă spune chiar ea, în rândurile următoare

Toată vara ai făcut meditații gratuite cu elevii corigenți, în vreme ce alți profesori făceau meditații pe bani cu elevii eminenți. Unii vor spune că ești o martiră, alții că ești inconștientă. Tu cum te consideri?

Am făcut un apel public prin care m-am oferit să pregătesc gratuit elevii corigenți la limba română. Pentru că repetenția zdrobește destine; n-am întâlnit până acum niciun copil care să fi devenit mai bun, mai interesat de școală după ce a rămas repetent. Repetenția e, înainte de toate, un mesaj negativ din partea școlii către psihicul fragil al unui copil, „nu ești destul de bun, nu poți continua alături de colegii tăi”. Pe de-o parte, nu cred că e niciun sacrificiu să îți dedici câteva weekend-uri pe an unor copii care sunt abandonați de sistemul de educație și pe care propriile familii nu-i pot ajuta. Nu judec în niciun fel profesorii care fac meditații, salariile sunt mizere și e o muncă cinstită. Doar că existența și amploarea pieței meditațiilor e o dovadă a eșecului sistemului de învățământ – eșec care afectează, în primul rând, pe cei care nu-și permit meditații. Atunci când un elev se meditează privat pentru o școală de elită sau pentru un examen greu, face o alegere individuală legitimă în orice țară din lume; când întregi generații consideră că meditațiile sunt obligatorii pentru rezultate bune la clasă sau la examene, înseamnă că e vorba de o mare problemă de sistem.

În România, educația e, teoretic, gratuită, dar, dacă tragem linie și facem socoteala, observăm că părinții trebuie să scoată din buzunar mii de lei, în fiecare an școlar. Cine e de vină?

Fiecare părinte vrea tot ce se poate mai bun pentru copilul său și e firesc să fie dispus să plătească și ultimul ban din buzunar pentru acest țel. Părintele e într-o situație vulnerabilă atunci când i se cer bani pentru copilul lui. Dacă „se cere” un auxiliar, o culegere, un „fond al clasei”, părintele nu are prea multă libertate să examineze în ce măsură sunt solicitări legitime, în ce măsură materialele sunt necesare și eficiente. Dacă copilul meu va fi marginalizat, dacă va fi exclus pentru că nu are culegerea din care rezolvă toți colegii lui probleme – chiar dacă e o culegere foarte slabă? Dacă fac scandal la director sau la inspectorat, ce efect va avea asupra viitorului copilului meu? De aici și până la un sistem care să exploateze această sensibilitate, mai e doar un pas.

Elevii de gimnaziu au un singur manual pentru 15 materii,  în schimb au un manual unic la Sport. E chiar așa importantă materia asta sau guvernanții vor să îi învețe pe copii de mici cu fuga în multiplele ei forme – fuga de răspundere, fuga din țară etc?

E, desigur, o întâmplare că singura licitație care s-a finalizat cu succes înainte de începerea anului școlar a fost aceea la sport. Manualele sunt o afacere importantă, an de an, și acolo unde se învârt mulți bani, sunt presiuni, contestații. Dar nu cred că soluția e întoarcerea la manualul unic, din comunism – cu atât mai puțin în versiunea „Compendiu” ce ne aduce aminte de ceaslovul lui Creangă. Libertatea de alegere și competiția sunt bune, stimulează creativitatea și adaptarea, aduc în oferta editurilor lucrări specializate, pentru anumite nișe, adaptate copiilor din diverse medii și nivele de pregătire.

Nici sub comuniști salariile cadrelor didactice nu erau grozave, dar se făcea școală. De ce nu se mai face și acum? Lehamitea pornește de la bani sau are și alte cauze?

În comunism „se făcea școală”, pentru că logica sistemului social era una totalitară: cine nu reușea la examenele de admitere foarte competitive era obligat să muncească în fabrică. Să fii profesor sau medic era un privilegiu pentru elite, iar motivația elevilor era profund diferită față de acum. Modelul educațional comunist menit să construiască „omul de tip nou” ne bântuie și acum. În România de azi, aceste posturi în sectorul bugetar nu mai sunt deloc văzute ca unele de elită, dimpotrivă, înseamnă salarii mici și respect redus. Toată lumea știe că ne pleacă medicii, că nu se pot ocupa poziții din sistemul sanitar. Pentru că în sistemul sanitar inadecvarea unui om nepregătit e evidentă, prezintă riscuri imediate, nu poți lăsa viața unui om pe mâna unui nepriceput. Ce vreau eu să vă spun e că exact același fenomen are loc la profesori, ei „ne pleacă” de ani de zile spre alte domenii sau spre alte țări. Nimeni nu se plânge că pleacă profesorii, pentru că posturile se ocupă până la urmă, cu absolvenți de 5 care caută un salariu mic și sigur, cu pensionari la plata cu ora, cu necalificați care predau 3-4 materii simultan. Și pentru că efectele catastrofale nu se văd decât peste decenii, ne-am prefăcut că nu vedem exodul ăsta din educație și deprofesionalizarea resursei umane.

Să presupunem că salariile din Educație ar crește. Am avea și elevi mai bine pregătiți sau doar profesori mai bine plătiți și atât?

Pe termen scurt, am avea doar profesori mai bine plătiți și atât. Pentru a obține rezultate în educație sunt necesare două condiții simultan: profesorii trebuie să fie capabili și să fie motivați. Un profesor slab pregătit și care refuză să se pregătească nu poate obține rezultate bune indiferent de salariu. Iar un profesor foarte bun, dar care nu-și dă interesul, din nou, nu va muta munții. Deci cele două abordări merg împreună: trebuie salarii mai mari care să atragă absolvenți valoroși, dar și o asumare mai bună a rezultatelor de către profesori. În educație nu există niciun fel de măsurare a performanțelor; din perspectiva inspectoratelor, activitatea la clasă e o nebuloasă, se inspectează câteva ore atent pregătite la grade și, în rest, hârtii, teancuri de hârtii fără legătură cu elevii.

Ai realizat un manual de limba română pe care vrei să îl pui la dispoziție gratuit tuturor elevilor de a V – a. Unde îl pot găsi?

Am început să lucrez la un manual pe care l-am publicat în formă de manuscris pentru toți cei care cred că le este util și vor să contribuie. Ca orice manuscris, are încă greșeli și nu are o formă grafică elaborată, dar respectă programa și pune accent pe ideea de joc la clasă, pe creativitate, propune activități interactive și stimulante – așa cum cred eu că trebuie să fie toate orele. Poate fi descărcat din această locație, unde va fi actualizat pe măsură ce se vor face modificări: https://goo.gl/Ds9avK Am creat, de asemenea, un grup Facebook și i-am invitat pe cei care vor să contribuie. Sper să ajungem la o versiune îmbunătățită sub o licență deschisă, ce poate fi tipărită și utilizată liber de orice editură sau profesor, fără să plătească drepturi de autor.

De ce n-ar trebui să mai învețe copiii Baltagul? Eu zic că nu Baltagul, ci Miorița e motivul pentru care suntem atât de fataliști, ca nație. Ce ar trebui să învețe în schimb?

Nu am cerut niciodată cenzurarea unei opere literare sau a unui autor. Copiii pot să citească „Baltagul”, „Miorița” sau orice altceva, în măsura în care îi interesează. La gimnaziu nu se studiază anumite texte, profesorul are, prin programă, libertatea să aleagă textele potrivite pentru elevii săi, scopul fiind dezvoltarea unor competențe – să știi să faci. Prin urmare, profesorul are obligația să aleagă acele texte care facilitează aceste obiective educaționale. Iar literatura mare, arta – complexă prin definiție – se adresează adulților, are nuanțe și subtilități, e dificilă pentru copiii de 11-12 ani care o resping instinctiv, pentru că nu au nici maturitatea necesară, nici experiența de viață și lectură. În încercarea de a impune copiilor marile valori literare trădăm tocmai interesul lor pe termen lung, lipsindu-i de acele lecturi elementare, amuzante, stimulante, care fac cititul și exprimarea propriilor opinii activități plăcute. Iar odată ce a trecut vârsta la care se așază această fundație intelectuală, adolescentul și adultul o vor recupera cu greu, vor avea probleme de înțelegere a textului și de exprimare, așa numiții analfabeți funcționali.

Crezi că există o politică deliberată de idiotizare a noilor generații, prin asigurarea unei educații precare, pe considerentul că un popor needucat e un popor ușor de dus de nas?

Educația este o activitate cu efecte pe termen lung și foarte lung. E nevoie de 20-30 de ani pentru ca un om să-și atingă potențialul prin educație sau dimpotrivă, ca ratarea lui să afecteze societatea. Ce am semănat în anii ‘90 culegem acum și ce facem acum va afecta tinerii și adulții de mâine. Nu cred că există o conspirație prin care cineva sabotează deliberat educația; dimpotrivă, tocmai pentru că efectele sunt atât de îndepărtate, decidenții politici le trec mereu pe plan secund, pentru că nu răspund pentru ele, căci problemele se vor manifesta mai târziu, după ce ei au ieșit din funcții. De aceea, aproape orice discuție despre „problemele educației” se va învârti în chestiuni curente – salarii, metodologii, examene, manuale etc. Efectul pe termen lung al politicilor din educație, calitatea absolvenților și competitivitatea globală a educației românești sunt evidente în reportaje triumfaliste despre rezultatele – excelente, dar complet nereprezentative – ale olimpicilor și în știri fataliste că ne clasăm printre ultimele locuri la testarea PISA și primele locuri la abandon școlar – totdeauna fără vinovați, „asta e situația, atât s-a putut”. Doar că scadența ignorării educației nu poate fi amânată la infinit, e devastatoare pentru orice țară. Și mi-e teamă că se apropie.

Există Dumnezeu?

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu.

De Marilyn Adamson

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nicio forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata”. Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.

Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin… Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.¹ Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”² Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri…

1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:

Planeta noastră… Are dimensiuni perfecte. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter³. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.

Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 °C la +40 °C. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.

Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă… şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor – astfel încât apele oceanice să nu stagneze – şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul⁴.

Apa… Deşi este incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nicio vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii.

Este o diferenţă de temperatură foarte mare între punctul de fierbere şi cel de îngheţ al apei. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 37 °C.

Apa este un solvent universal. Această proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge⁵.

În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.

Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.

Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.

Cam 97% din apa planetei se află în oceane. Dar aici, pe Terra, există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră⁶.

Creierul omenesc… Procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum simţi tastatura la degete. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte încontinuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.

Creierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă⁷. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni.

Ochiul omenesc… Poate deosebi între 7.000.000 de culori diferite. Focalizează automat imaginea şi poate urmări nu mai puţin de 1,5 milioane de mesaje simultan.⁸ Evoluţia se concentrează asupra mutaţiilor şi schimbărilor survenite la organismele existente. Cu toate acestea, evoluţia singură nu poate explica pe deplin apariţia ochiului sau a creierului, adică apariţia organismelor vii, dintr-o materie lipsită de viaţă.

2. Există Dumnezeu? Universul a început să existe la un moment dat. Ce anume i-a provocat apariţia?

Oamenii de ştiinţă sunt convinşi că universul a apărut în urma unei explozii uriaşe de energie şi lumină, căreia îi zicem acum „Big Bang”. Acesta a fost începutul a tot ce există. Începutul universului, al spaţiului, chiar şi al timpului.

Astrofizicianul Robert Jastrow, care se descrie drept agnostic, afirma: „În acea primă clipă a fost plantată sămânţa a tot ce s-a întâmplat în univers; toate stelele, toate planetele şi toate fiinţele vii au apărut în urma evenimentelor puse în mişcare în momentul exploziei cosmice… Atunci a apărut universul şi nu putem afla ce anume i-a provocat apariţia.”⁹

Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică, spunea că în momentul acelei explozii: „temperatura universului era în jur de o sută de mii de milioane (10¹¹) °C” şi că „universul era plin de lumină”.¹⁰

Universul n-a existat dintotdeauna. A avut un început. Dar ce i-a provocat apariţia? Oamenii de ştiinţă n-au nicio explicaţie pentru această explozie bruscă de lumină şi materie.

3. Există Dumnezeu? Universul funcţionează după nişte legi ale naturii imuabile. Oare de ce ?

Deşi viaţa pare în mare măsură nesigură, sunt atât de multe elemente pe care putem conta zi de zi: gravitaţia rămâne la fel, cafeaua fierbinte lăsată pe masă se răceşte, planeta se învârteşte tot în 24 de ore, iar viteza luminii nu se schimbă, nici pe Terra, nici în galaxiile îndepărtate.

Dar cum se face că putem identifica legi ale naturii care nu se schimbă niciodată? Cum se face că avem un univers aşa de sistematic, aşa de trainic?

„Cei mai renumiţi savanţi au fost şocaţi de această ciudăţenie. Nu există o necesitate logică pentru care universul să respecte legi, darămite o lege care să respecte regulile matematice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi, deoarece recunosc că nu e obligatoriu ca universul să funcţioneze astfel. Ne putem închipui imediat un univers în care condiţiile se schimbă imprevizibil de la o clipă la alta, chiar şi un univers în care apar şi dispar elemente.”¹¹

Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel pentru electrodinamica cuantică, spunea: „Nu ştim de ce natura are caracter matematic… Chiar faptul că există legi ale naturii este un soi de minune.”¹²

4. Există Dumnezeu? Codul ADN influenţează, programează comportarea celulelor.

Orice instruire, orice învăţătură, orice pregătire se face cu un scop. Cel ce scrie un manual de instrucţiuni o face cu un scop. Ştiai că fiecare celulă din corpul nostru conţine un cod foarte detaliat, asemenea unui program miniatural de computer? După cum ştii probabil, un astfel de program este alcătuit din 1 şi 0 şi poate arăta cam aşa: 110010101011000. Succesiunea de cifre spune programului ce să facă. Codul ADN din celulele noastre aduce foarte mult cu acesta. Este alcătuit din patru substanţe chimice, pe care cercetătorii le abreviază A, T, G şi C. De pildă, acestea pot fi aranjate în celula umană astfel: CGTGTGACTCGCTCCTGAT. Şi fiecare celulă conţine trei miliarde de astfel de „litere”!

Ei bine, după cum ne putem programa telefoanele să dea bipuri în anumite situaţii, la fel programează ADN-ul celula. ADN-ul este, practic, un program de trei miliarde de litere care condiţionează celula să acţioneze într-un anumit fel. Este un manual de instrucţiuni.¹³

Şi ce este aşa de nemaipomenit aici? Trebuie să ne întrebăm… Cum a ajuns acest program cu informaţii în fiecare celulă din corpul omenesc? Căci nu sunt doar nişte substanţe chimice şi atât. Sunt nişte substanţe chimice cu informaţii, care codifică în termeni foarte amănunţiţi cum se va dezvolta fizic persoana respectivă.

Şi din moment ce este vorba de informaţii programate, atunci ies din discuţie cauzele biologice sau naturale. E imposibil să existe informaţii atât de precise fără să fi fost incluse în mod intenţionat.

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El şi vrea să aibă o relaţie cu noi.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atâta atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe credincioşi, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod decisiv că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

Nu mi-am dat seama însă care era adevăratul motiv pentru care eram atât de frământată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă El Însuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Malcolm Muggeridge, autor de lucrări filosofice, scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit”. C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine”.

După aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprins de bucurie”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam niciun fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Iisus Hristos este imaginea cea mai clară şi mai directă sub care ni S-a descoperit Dumnezeu.

De ce Iisus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată că ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte de toţi ceilalţi. El a spus că există Dumnezeu şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi cine crede în El crede în Tatăl.

El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”¹⁴ El a susţinut că are o putere pe care o are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conducea pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”¹⁵

Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi… orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor… a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura… a mers pe apă, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El le-a zis oamenilor că, dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.¹⁶

Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi… Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu Însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate… dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care Îl putem iubi pe Dumnezeu este că… El ne-a iubit mai întâi.

Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus le întinde Dumnezeu o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”¹⁷ Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!

Există Dumnezeu? Dacă vrei să afli răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”¹⁸

Deşi Îi stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu n-o face. Dimpotrivă, ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, ca să alegem singuri să-I răspundem: distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Îl cunosc pe Dumnezeu, dorinţa – care ne macină inima şi mintea – de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos. Dacă vrei să ştii mai multe despre Iisus şi despre motivele care te îndeamnă să crezi în El, te rog să citeşti „Dincolo de credinţa oarbă”.

Dacă vrei să începi o relaţie cu Dumnezeu chiar acum, o poţi face.

Trebuie să iei singur această hotărâre; nimeni nu te obligă s-o faci. Însă dacă vrei să fii iertat de către Dumnezeu, dacă vrei să ai o relaţie personală cu El, se poate chiar acum, rugându-L mai întâi să îţi ierte păcatele şi să vină în viaţa ta. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”¹⁹ Dacă vrei să faci acest pas, dar nu eşti sigur ce anume să-I spui, iată aici o rugăciune după care te-ai putea lua: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pentru păcatele mele. Tu-mi cunoşti viaţa şi ştii că am nevoie să fiu iertat de păcate. Te rog chiar acum să mă ierţi şi să vii în viaţa mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viaţa mea acum. Îţi mulţumesc că ai dorit şi doreşti să ai o relaţie personală cu mine. Amin.”

De acum Dumnezeu consideră relaţia Sa cu tine permanentă. Iisus a spus despre toţi aceia care cred în El: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”²⁰

Având în vedere toate cele de mai sus, putem trage concluzia că există Dumnezeu, că este plin de dragoste şi că poate fi cunoscut în mod personal, de aproape.

 

 

Dr. Natalie Bennett: Știința întărește credința în Dumnezeu

DONALD JAMES BATTEN . Biologie, Savanți creștini

Dr. Natalie Bennett și-a obținut titlul de doctor în imunologie (Universitatea Monash, Australia) și a participat la un program postdoctoral la Universitatea din Alabama, SUA, urmat de cercetarea bolii inflamatorii intestinale la Institutul de Cercetare DNAX de Biologie Moleculară și Celulară, din California. A devenit mamă cu normă întreagă pentru un timp, iar acum predă bioștiințe (anatomie și fiziologie umană) la o universitate din Australia. Ea citește în mod regulat și se bucură de revistele Creation și Journal of Creation.

Natalie a avut privilegiul de a crește într-o casă creștină. Tatălui ei îi plăcea să discute și să analizeze Biblia și credea ferm că Dumnezeu a spus ceea ce a vrut să spună și a vrut să spună ceea ce a spus. Natalie zice: „Întotdeauna am avut această credință fundamentală că, Cuvântul este corect și, prin urmare, orice nu este de acord cu Cuvântul este incorect. Când aveam 12 ani, mi-am dat seama că eu însumi trebuie să răspund personal lui Iisus, așa că atunci am devenit creștin.”

Curiozitatea naturală duce la o carieră în știință

„Deși întotdeauna am fost curioasă despre cum funcționează lucrurile, pasiunea mea pentru știință a ajuns în prim-plan când aveam 11 ani. Familia mea își petrecea adesea vacanțele școlare în camping la ferma unui prieten din Gippsland. În această vară, ajutam la tranșarea unei oi și mi s-a permis să examinez organele viscerale. Am fost total fascinată. Îmi amintesc foarte clar că am „săpat” printre metrii de intestine, întrebându-mă ce se întâmpla în interiorul lor, ținând inima și întrebându-mă cum funcționează și cum se producea coagularea sângelui și am fost fascinată de senzația spongioasă a plămânilor.

Am decis atunci că voi fi om de știință și voi afla totul despre cum funcționează corpul. Psalmul 138:14 rezumă perfect ceea ce am simțit: „Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.” O carieră în știință nu era o alegere tipică pentru o fată în anii 1970, dar am fost binecuvântată să am părinți care m-au încurajat să-mi urmez visurile.”

Lupte între știință și credință?

Am întrebat-o pe dna. dr. Bennett dacă a existat vreodată vreo luptă între știință și credința ei. „Nu chiar. Tot ceea ce am învățat vreodată despre știință mi-a întărit credința în adevăratul Dumnezeu al Bibliei. Deși au existat momente în care nu puteam reconcilia credința cu „știința” (de exemplu, bătrânețea „dovedită” a pământului), am presupus întotdeauna că Biblia are dreptate și că știința se bazează cumva pe presupuneri incorecte, sau pur și simplu că nu existau încă suficiente informații pentru a ajunge la concluzia corectă.

Citind cartea doctorului John Ashton, In Six Days: Why 50 scientists choose to believe in creation,[1] am fost încurajată cu adevărat pentru că mi-am dat seama că mulți oameni de știință nu împărtășesc viziunea evoluționistă dominantă asupra lumii și totuși au avut cariere de succes în știință. Apoi am descoperit Creation Ministries, care m-a ajutat să clarific ceea ce cred despre creație versus evoluție și mi-a oferit o mulțime de informații despre cum să-mi apăr credința în credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Cercetare

Teza de doctorat a lui Natalie s-a concentrat pe dezvoltarea limfocitelor T, un tip de celulă crucial pentru funcționarea eficientă a sistemului imunitar în lupta împotriva bolilor. Importanța acestor celule este evidențiată la pacienții cu SIDA unde virusul ucide celulele T; iar pacientul, fără tratament, va muri din cauza infecțiilor sau bolilor care în mod normal sunt ușor învinse de un sistem imunitar sănătos. Dr. Bennett explică:

„Dezvoltarea celulelor T este un proces foarte complex, etapizat, care include mai multe puncte de control în care trebuie să apară anumite interacțiuni celulare și anumite gene trebuie activate sau dezactivate. Implică selecția celulelor T care pot recunoaște diferența dintre sine și non-sine, dar răspund doar la non-sine. În acest fel, sistemul imunitar atacă doar invadatorii străini, precum microbii care pot provoca boli, dar nu atacă celulele proprii ale corpului. Celulele T care nu îndeplinesc cerințele de selecție trebuie distruse, altfel pot provoca boli autoimune debilitante și chiar fatale.

Având în vedere complexitatea procesului de dezvoltare, care implică mai multe sisteme enzimatice extrem de complexe ce lucrează împreună, și importanța de a face acest lucru corect pentru sănătatea și supraviețuirea individului, este de neconceput ca sistemul imunitar să poată evolua treptat în timp – un sistem imunitar funcțional pare a fi „ireductibil de complex”. (Adică, toate componentele trebuie să fie prezente și să lucreze împreună pentru ca sistemul să funcționeze eficient, astfel încât sistemul imunitar nu se poate dezvolta cu pași mici de la nicio funcție la funcționare.)

Viața personală

Dr. Bennett a spus că „cercetarea este o ocupație foarte solicitantă, care necesită adesea ore lungi în laborator, lucrul noaptea și în weekend. Nu este foarte prietenoasă cu familia. Când s-a născut fiul meu Matthew, m-am retras din cercetare pentru a petrece cât mai mult timp cu el. Pentru a-mi satisface pasiunea pentru știință, am intrat în învățământ, care tinde să implice mai multe ore de lucru regulate, astfel încât să-i pot ajuta pe studenții interesați să aprecieze cât de minunat suntem creați. Uneori îmi lipsește munca din laborator, dar nu regret că am schimbat-o pentru timpul cu familia mea.“

„În prezent, predau anatomie și fiziologie de bază studenților din domeniul sănătății. În general, acest lucru nu implică deloc discutarea originilor – evoluția nu este relevantă pentru aceste studii. Majoritatea studenților mei sunt uimiți de complexitatea minunată a corpului uman și pot vedea designul destul de evident fără prea mult ajutor din partea mea. Unii vor întreba cum ar putea evolua integrarea funcțională complexă a sistemelor de organe, iar acest lucru îmi oferă ocazia să vorbesc despre creație și să le încurajez întrebările – stimulându-le gândirea critică și curiozitatea. Acesta este ceea ce face ca știința să fie cu adevărat interesantă pentru studenți.”

Ajută evoluția știința?

„Cred că predarea teoriei evoluției a subminat metoda științifică. Metoda științifică clasică este operațională – implică observarea unui anumit aspect al lumii naturale, formarea unei ipoteze despre acea observație, utilizarea acelei ipoteze pentru a face predicții și apoi experimentarea pentru a testa acele predicții. Rezultatele experimentale pot susține ipoteza sau pot duce la modificarea ipotezei. Acest proces se repetă continuu până când ipoteza este suficient de susținută pentru a deveni o teorie care ne permite să explicăm observațiile noastre. Această teorie trebuie să fie, de asemenea, falsificabilă, ceea ce înseamnă că un experiment sau o descoperire ar putea infirma teoria.”

„Metoda științifică nu este potrivită pentru evoluția biologică. Evoluția nu este observabilă în intervalul nostru de timp; este un eveniment istoric presupus. Evoluția [de la microbi la om] nu poate fi confirmată prin investigații experimentale, dar depinde de ipoteze netestabile. Evoluționiștii interpretează faptele pentru a se potrivi cu o ipoteză care rezistă modificării, în ciuda dovezilor contrare, adică în mod clar nu este falsificabilă în practică pentru cei care o cred.

Evoluția este acceptată ca o teorie, în ciuda faptului că nu poate explica în mod adecvat multe observații din lumea naturală, cum ar fi originea sistemului imunitar pe care l-am studiat. Evoluția batjocorește metoda științifică, dar studenții sunt încurajați să o accepte ca pe un fapt incontestabil. Aceasta nu este știință bună.”[2]

Sfaturi pentru tinerii creștini care caută o carieră în știință?

„Dacă aveți o pasiune pentru o carieră în știință, atunci urmați acel vis – este o carieră interesantă și provocatoare, care poate implica descoperiri uimitoare ce îmbunătățesc calitatea vieții oamenilor. În propria mea carieră, am fost binecuvântată să contribui la un tratament mai bun al bolilor debilitante, am călătorit și am trăit în străinătate și am întâlnit o mulțime de oameni cu adevărat interesanți. A fost o mare aventură. Nu vă descurajați de viziunea evoluționistă asupra lumii, care pare să domine știința – sunt mulți creștini în toate domeniile științei care fac o treabă grozavă și nu uitați, la Dumnezeu toate sunt posibile!” (Matei 19:26).

Imunitate și argumente greșite

Unii propagandiști ai evoluției au încercat să folosească metoda prin care anticorpii sunt produși de către vietăți ca dovadă că mutațiile aleatoare pot produce noua informație genetică necesară pentru ca evoluția să fie credibilă. Ei susțin că sistemul imunitar folosește un proces precum mutația pentru a genera o parte dintr-un nou anticorp care este „proiectat” să atace în mod specific un invadator pe care organismul nu l-a mai întâlnit până acum. Dr. Natalie Bennett explică de ce această gândire este greșită:

„Anticorpii sunt proteine produse de limfocitele B care se pot lega de invadatorii străini (numiți și antigeni), cum ar fi virușii. Anticorpii etichetează invadatorii pentru distrugere și astfel ne protejează de boli. Aceste proteine sunt produse într-un proces foarte complicat care implică recombinarea genelor din trei familii separate. Acest proces de recombinare implică oprirea acelor gene din fiecare familie care nu sunt utilizate direct pentru a produce anticorpul particular.”

„Anticorpii care leagă un antigen specific trec apoi printr-un proces numit hiper-mutație somatică. Aceasta înseamnă că rearanjarea genelor care codifică anticorpi duce la o afinitate sporită a anticorpului pentru antigenul său, ceea ce înseamnă că anticorpul devine mai eficient în marcarea agentului patogen.”

„Cu toate acestea, aceste „mutații” nu sunt aleatoare, ci apar în anumite „puncte fierbinți” și numai după ce a avut loc recombinarea. Acest lucru asigură menținerea integrității funcționale a moleculei de anticorp. În timp ce se spune că evoluția este condusă de mutații aleatoare, ceea ce vedem în producerea de anticorpi nu este întâmplător, ci un proces direcționat care arată un design incredibil de sofisticat.”

„De asemenea, molecula de anticorp nu a câștigat o funcție nouă – este încă un anticorp care etichetează un antigen pentru distrugere. Acest proces nu va produce un tip nou-nouț de enzimă sau proteină, ci doar un anticorp, așa că nu sprijină evoluția „în ansamblu”.”[3]

Autor: Don Batten
Sursa: Creation.com | Science reinforces faith in God

Traducător: Cristian Monea

---

[1] Disponibilă în librăriile CMI.

[2] Dr. Bennett a citit recent The Scientific Approach to Evolution: What They Didn’t Teach You in Biology, de Rob Stadler (CreateSpace Independent Publishers, 2016). Ea a remarcat: „Discuția despre știința de încredere ridicată versus scăzută a descris problema frumos.” Vedeți recenzia lui Brian Thomas, J. Creation 31(1):28–29, 2017.

[3] Vedeți și Bergman, J. și O’Sullivan, N., Did immune system antibody diversity evolve? (technical). J. Creation 22(2):92–96, 2008

Dr. Natalie Bennett: Știința întărește credința în Dumnezeu

 

 

Dr. Ed Knorr: „Toate au mult mai mult sens atunci când sunt privite prin prisma biblică”

JANZEN CLARENCE, Evoluționismul, Savanți creștini

Dr. Ed Knorr și-a obținut licența în matematică la Universitatea din Waterloo, Ontario, Canada, respectiv masteratul și doctoratul (acesta din urmă implicând cercetări în extragerea datelor și detectarea valorilor extreme) la Universitatea din Columbia Britanică, unde lucrează din 2002 ca și cadru didactic.[1]

Copilăria dr. Knorr în Canada nu a fost tocmai privilegiată. Părinții săi, lipsiți de multă educație formală, erau imigranți germani săraci, dar muncitori, fugind de ravagiile celui de-al Doilea Război Mondial și de consecințele acestuia pentru a-și construi o viață nouă în Columbia Britanică. Familia ieșea rar să mănânce, și niciodată nu pleca în vacanțe.

Îl cunosc pe Ed din 1984 drept un creștin foarte activ, cu un interes puternic atât pentru profeția biblică, cât și pentru apărarea creației descrisă în Facerea. Deci, cum a început credința acestui profesor în tehnologia informației?

„Când eram copil”, a spus el, „Canada era mai mult o țară creștină”. El și-a amintit cum toți elevii de clasa a 5-a din școala sa publică au primit Noul Testament. „Am avut și piese de Crăciun la școală, iar scenele cu ieslea erau obișnuite în locurile publice.”

La fel ca în majoritatea țărilor occidentale înainte de apariția impulsului alimentat de evoluție de a-L exclude din ce în ce mai mult pe Dumnezeu din viața publică, era obișnuit ca și părinții necreștini să se asigure că, copiii lor sunt învățați creștinismul. Dr Knorr a spus:

Mama și tatăl meu nu au mers ei înșiși la biserică, dar și-au trimis copiii la o școală duminicală luterană din apropiere. Acolo, am învățat elementele de bază ale credinței și am absolvit ceea ce se numește „confirmare” pentru copiii luterani. Citeam Biblia și mă rugam zilnic. Sincer să fiu, am avut o viață spirituală destul de plată, dar cunoșteam mesajul mântuirii.

Abia când a fost angajat în provincia Alberta, spune el, „credința mea a crescut cu adevărat”. Familia de la care a închiriat o cameră a fost un model bun și a oferit „o mare încurajare spirituală”. Mai târziu, printr-un coleg din industria petrolului și a gazelor, Ed a început să frecventeze Biserica Evanghelică Liberă, devenind în scurt timp implicat total.

Când în cele din urmă serviciul l-a adus înapoi la rădăcinile sale din zona Vancouver, Ed a continuat să fie implicat puternic. Astfel a condus studiile biblice și activitățile didactice la Școala Duminicală (al cărui administrator a fost ceva timp) — „crescând în credință”, spune el. „Cred că ai putea spune că un centru de interes mare în viața mea este predarea și vestirea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Întrebat despre evoluție în anii de liceu, Ed a răspuns că, deși la vremea respectivă știa că există puncte de vedere diferite, „probabil că nu s-a gândit prea mult la problemă” și nu era cu adevărat conștient de conflictul pe care îl producea. El a crezut întotdeauna în Facerea și nu s-a îndoit niciodată de Biblie. Dar în anii 1980, importanța creației în șase zile a pus stăpânire pe el, a spus el:

Citeam din ce în ce mai multe cărți creștine, iar câteva erau despre creație și chiar aveau sens. Am studiat cel mai mult profețiile pentru că acestea reprezentau marele meu interes; dar mi-a devenit clar că același Dumnezeu care a promis că va crea un cer nou și un pământ nou și că va învia trupurile noastre poate fi crezut ca Domn, Mântuitor și Creator. Din moment ce Domnul Iisus a considerat Facerea ca fiind o istorie reală, la fel am făcut-o și eu, indiferent dacă școlile publice au recunoscut-o sau nu.

În calitate de bibliotecar șef al bisericii sale, Ed a jucat un rol esențial în dezvoltarea uneia dintre cele mai mari colecții de cărți și DVD-uri creștine din Vancouver, având în prezent aproximativ 6400 de articole. El spune:

Comandam în special cărți care era posibil să nu fie disponibile în fiecare librărie creștină. Și da, avem o mulțime de cărți despre creație și DVD-uri pentru toate vârstele, precum și abonamente la revista Creation și la revista mai tehnică Journal of Creation. Pe lângă profeții, misiuni etc. Cred cu tărie în apologetică în general și în apărarea creației în special.

Avea o resursă preferată despre creație? El a spus:

Am citit recent o carte remarcabilă despre Facerea 1–11 pe care o recomand cu căldură — The Genesis Account, de Jonathan Sarfati.[2] Aceasta este cu siguranță o carte de adăugat pe lista de lectură — acum se află pe lista mea cu cele mai bune 10 cărți din toate timpurile!²

Cum i-a influențat cariera de creaționist faptul că a predat la a treia universitate ca mărime din Canada timp de aproape 20 de ani? El a spus:

Nu a fost o provocare, probabil pentru că în domeniile mele de calcul și matematică tind să nu existe conflicte. Cred că majoritatea oamenilor din universități sunt tăcuți în ceea ce privește credința lor. Am o mare admirație pentru mulți oameni de știință care își iau munca în serios, dedică mult timp și speră să facă o diferență în viața studenților și a lumii.

Am atât o viziune științifică operațională asupra lumii, cât și o viziune istorică biblică. Da, există conflicte, dar Scriptura este standardul suprem și toate au mult mai mult sens atunci când sunt privite prin prisma biblică.

Poate funcționa evoluția din punct de vedere matematic?

Întrebat despre dovezile științifice/matematice despre origini, Ed s-a referit la munca pionierului creaționist al ingineriei genetice, dr. John Sanford:[3]

Am aflat că există cel puțin 100 de mutații noi în fiecare persoană născută și aproape niciuna dintre acestea nu este avantajoasă. În plus, ADN-ul este poli-constrâns și poli-funcțional: orice mutație într-o singură „literă” a ADN-ului ar putea afecta mai multe gene. Astfel, probabilitatea ca efectele dăunătoare să se adune în timp este mare.

Având în vedere probabilitatea scăzută de mutații avantajoase, înmulțirea probabilităților scăzute pe perioade lungi de timp implică că probabilitățile devin zero din punct de vedere statistic pentru formarea oricărei funcționalități noi și semnificative într-un organism. Lucrurile o iau la vale; noțiunea de design perfect chiar de la început, cu variabilitatea codificată în ADN, are mult mai mult sens științific.

Relevanța programării calculatoarelor pentru biologie părea evidentă, având în vedere că genomul fiecărui organism este „programat” cu cantități uriașe de informații semnificative. Ed mi-a spus:

Programele de calculator (adică software-ul) au specificații precise care urmează pași bine definiți pentru a-i spune calculatorului să facă exact ceea ce software-ul (și, prin urmare, programatorul) îi spune.

Un program vândut de o companie de software poate fi foarte mare și complex – adesea rezultatul multor ani de efort de către programatori cu înaltă calificare. În esență, este un număr binar lung (constând doar din 1 și 0), dar cu o cantitate uimitoare de inteligență încorporată în el. Chiar și atunci, de multe ori nu înțelegem corect, de aceea atât de mult software trebuie să fie corectat și actualizat.

ADN-ul este, de asemenea, un cod digital. Pionierul Microsoft, Bill Gates, a spus: „ADN-ul este ca un program de calculator, dar mult, mult mai avansat decât orice software creat vreodată.”[4] Genomul uman conține aproximativ 3 miliarde de „litere” de informații – echivalentul a 1000 de enciclopedii. Aceasta nu se întâmplă fără o inteligență proiectantă. De la Cădere, s-au strecurat erori (mutații); dar, ADN-ul este o colecție uimitoare de coduri.

Arbori informatici și tipuri biblice

Oamenii de știință seculari cred într-un singur „arbore al vieții” pentru a descrie descendența comună a tuturor speciilor de pe Pământ; Ed crede că punctul de vedere biblic oferă o explicație mai bună – și anume că există un număr de arbori (deseori numiți „livadă creaționistă”) – fiecare reprezentând un anumit „tip” (Facerea 1:21, 25).

Într-un arbore dat, există mult loc pentru variație și selecție naturală, dar arborii diferitelor „tipuri” nu se unesc. Ed spune:

În informatică, folosim și „arborii” – răsturnați, cu nodul rădăcină în partea de sus și ramurile întinzându-se în jos. Ne referim la o astfel de colecție de arbori neconectați ca la o „pădure”. Fiecare element (nod) din fiecare arbore are o cale unică înapoi la elementul rădăcină de acest tip (vedeți secțiunea de mai jos despre „arborii răsturnați” p. 45), dar nicio legătură cu alte tipuri. Acest lucru se potrivește dovezilor referitoare la viețuitoare.

Pasiunea lui Ed pentru profeții este condusă parțial de contemplarea acestei lumi cu tristețea, violența și tragedia ei. În contrast, el spune: „Dumnezeu promite o creație viitoare restaurată, în care omenirea răscumpărată va trăi într-un univers neafectat de păcat”. El își amintește că mama lui a povestit când membrii familiei și prietenii ei au fost uciși în fața ei de către soldații Armatei Roșii în satul ei din estul Germaniei. El spune:

Li s-a dat o oră să-și îngroape morții „sau altfel”… pentru că soldații aveau să se întoarcă. Deci, cu propriile mâini și fără unelte, au săpat rapid gropile. Aștept cu nerăbdare o lume fără război și nedreptate, cu întoarcerea lui Iisus Hristos.

Creația restaurată

Pentru Ed, această restaurare viitoare merge mână în mână cu creația din Facerea:

Când Dumnezeu îi va învia pe morți, El va face acest lucru foarte repede, „într-o clipeală de ochi” (I Corinteni 15:51–52), nu în perioade mari de timp. Nici promisiunea Sa de a crea un cer nou și un pământ nou nu va dura miliarde de ani.

Unul dintre pasajele sale preferate despre înviere/restaurare este din Iov 19:

Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu. Pe El Îl voi vedea și ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Și de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine. (v. 25–27)

Ed spune:

Iov vorbește în mod clar despre o înviere literală, cu un trup real, fizic, având trup, ochi etc. Suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu și vom fi înviați după chipul lui Dumnezeu. Acest lucru mă convinge mai mult ca oricând că Îl putem crede pe Dumnezeu pe Cuvânt.

Întrebat despre un mesaj pentru cititori, dr. Knorr a vrut să spună următoarele – în special, a spus el, celor dezamăgiți de viață și care se întrebau dacă viața are sens:

Ai fost creat cu un scop. Viața ta are o valoare incredibilă. Dacă Iisus este Domnul și Mântuitorul tău, destinul tău este să devii parte dintr-un viitor palpitant și fără sfârșit – o lume fără păcat. Lumea actuală are multe calități, dar este o lume căzută; ce-i mai bun va urma!

Arbori răsturnați și pădurea vieții

Diagrama de mai jos prezintă un exemplu informatic al unei „păduri” formată din trei „arbori” de ordinul k. (Un arbore de ordinul k [sau m] nu are mai mult de k ramuri în orice punct. Un arbore binar are k=2, ternar k=3. Acești arbori sunt răsturnați în comparație cu arborii adevărați). O „pădure” mai mare ca aceasta, cu mult mai mulți arbori, ar putea fi folosită pentru a reprezenta modul în care descendenții tipurilor originale din Facerea s-au diversificat de la creație.

Fiecare tip original este reprezentat de „nod” superior al fiecărui arbore, iar acestea s-au diversificat (de exemplu, prin împărțirea în specii separate după creație, cum ar fi lupii, coioții, câinii dingo etc.). Toate speciile fiice, descendente din tipul original, se găsesc doar în acel arbore, fără nicio legătură cu niciun alt arbore.

Fiecare creatură este astfel legată de celelalte printr-o descendență comună, dar numai în cadrul acestui tip. În schimb, „arborele evolutiv al vieții”, dacă ar fi reprezentat astfel, ar avea un nod în vârf, iar fiecare specie care a trăit vreodată ar fi conectată la el prin descendența comună. Dovezile biologiei sunt în concordanță cu acest model al pădurii.

Algoritmi și rezolvarea problemelor

Algoritmii sunt ca niște „rețete” scrise în codul calculatorului, instrucțiuni despre cum să rezolvi anumite probleme. De exemplu, luați în considerare căutarea înregistrării unui pacient într-o listă de n = 1 000 000 de dosare medicale, având în vedere numărul de identificare al pacientului respectiv.

Dacă înregistrările nu sunt sortate după numărul de identificare al pacientului, atunci o modalitate de a găsi persoana corespunzătoare numărului de identificare dat este să porniți de la început și să parcurgeți lista una câte una până când găsiți înregistrarea care se potrivește căutării voastre. Acesta este un algoritm destul de naiv și, în medie, va trebui să faceți n/2 = 500 000 de comparații. În cel mai rău caz, dacă numărul de identificare ar fi ultimul din listă (sau nu există deloc), ar fi nevoie de n comparații, adică de căutarea prin toate cele un milion de intrări.

Cu toate acestea, o abordare mai inteligentă ar fi utilizarea unui algoritm (set de instrucțiuni) care îi spune calculatorului să sorteze mai întâi lista de numere de identificare și apoi să efectueze o căutare binară (da sau nu) în listă, după cum urmează. Mai întâi, uită-te la numărul din mijlocul listei, pentru a vedea dacă se potrivește.

Dacă nu, utilizați acel număr pentru a spune dacă numărul de identificare al pacientului furnizat ar trebui să fie în jumătatea superioară sau inferioară, astfel încât cealaltă jumătate poate fi „aruncată”. Se continuă acest proces de împărțire la 2, lista devenind mai mică (cu jumătate) de fiecare dată, restrângând căutarea prin compararea elementului din mijloc al listei rămase, până când se găsește numărul de identificare sau lista este epuizată.

În medie, aceasta necesită un număr logaritmic de pași, proporțional cu log2(n) operații. Cu alte cuvinte, folosind acest algoritm, o căutare într-o listă de 1 000 000 de pacienți va lua cel mult 20 de comparații, indiferent dacă identificatorul pacientului respectiv se află sau nu în listă. Deci acest algoritm este cu mult superior primului.

De fapt, există multe tipuri de liste sortate pe care le putem folosi, inclusiv structuri arborescente (sau mai generic: „structuri de date”). Acestea ne vor permite să adăugăm înregistrări la colecție în mod eficient, astfel încât lista să rămână întotdeauna sortată fără a fi nevoie să resortăm întreaga listă.

Există algoritmi și mai inteligenți care iau în considerare și minimizează numărul de accesări ale unității de stocare sau ale internetului. Deoarece astfel de accesări pot dura cu ordine de mărime mai mult decât un calcul efectuat de „cipul gânditor” al unui calculator (procesorul), acestea accelerează considerabil lucrurile.

De exemplu, în mai puțin de o secundă, sistemele de baze de date pot localiza înregistrări sau colecții de înregistrări (precum toți clienții din Vancouver care au cheltuit mai mult de 100$), folosind structuri de date precum arborii B+ (vedeți diagrama de mai jos) pentru a indexa cantități uriașe de date.

Autor: Clarence Janzen
Sursa: Creation.com | The best is yet to come

Traducător: Cristian Monea

---

[1] Uneori numit profesor în Canada, meseria sa implică predare și conducere educațională. Cercetarea nu este necesară, deși cercetarea pedagogică poate face parte din conducerea educațională.

[2] Sarfati, J., The Genesis Account: A theological, historical, and scientific commentary on Genesis 1–11, Creation Book Publishers, Powder Springs GA, 2015; disponibilă la creation/s/10-2-606.

[3] Autor al Genetic Entropy (creation.com/s/10-3-513): vedeți creation.com/sanford.

[4] Gates, W., The Road Ahead, Viking, 1995.

 

 

Dr. Ed Knorr: „Toate au mult mai mult sens atunci când sunt privite prin prisma biblică”

 

Pârghiile Rusiei în România

 

În teorie, România nu e așa de dependentă sau conectată economic de Rusia. Relațiile comerciale sunt limitate, numărul companiilor cu capital rusesc de pe piața românească este relativ mic, iar importurile românești de petrol și gaze din Rusia sunt cu mult sub cele ale altor țări UE. De-a lungul timpului însă, oligarhi ruși, în general apropiați de Kremlin, au acaparat segmente importante din unele sectoare ale economiei românești. La aceste pârghii economice se adaugă și cele de natură politică – români care, conștient sau nu, fac jocurile Moscovei. Este o rețetă pe care Rusia a aplicat-o, începând cu anii ’90, în majoritatea statelor ex-comuniste.

Strategia rusească în țările ex-comuniste: rețele de influență și investiții în domenii-cheie ale economiei

După căderea comunismului, Rusia a încercat să-și recalibreze strategia legată de reprezentarea propriilor interese economice și de securitate în foștii sateliți ai imperiului sovietic, inclusiv în România. Au fost două direcții pe care se axa strategia respectivă. Prima era să dezvolte o rețea de influență printre politicienii și factorii de decizie la nivel local; corupția/coruptibilitatea elitelor locale au facilitat atingerea acestui obiectiv. A doua era să investească în zone cheie ale economiilor din statul respectiv. Penetrarea zonei politice și controlul unor sectoare importante din economie îi permitea Rusiei să își extindă propria influență și să propage propriile interese.

Artboard: Veridica/Iulian Preda

Experții de la think-tankul american Center for Strategic & International Studies (CSIS) au elaborat trei  rapoarte pe tema aceasta în ultimii ani, ce formează seria „The Kremlin Playbook”. Ei descriu în primul dintre ele cum funcționează rețeta rusească: „Rusia a dezvoltat o rețea opacă de patronaje în regiune, pe care o folosește pentru a influența și direcționa decizia politică. Această plasă seamănă cu un model de tip rețea-flux, pe care noi o descriem ca fiind un “cerc vicios” al influenței rusești. Fluxul poate începe cu penetrarea rusească în politică sau economie, iar de acolo se extinde și evoluează, în unele cazuri ajungând la capturarea statului. Rusia caută să câștige influență (dacă nu chiar controlul) asupra unor instituții de stat critice sau a economiei și își folosește influența pentru a modela politicile naționale și deciziile. Corupția este lubrifiantul pe baza căruia funcționează acest sistem, care se concentrează pe exploatarea resurselor de stat, pentru a avansa rețelele de influență ale Rusiei”.

În episodul al doilea din Kremlin Playbook există un studiu de caz dedicat României și influenței rusești asupra sa. Concluzia studiului e că România nu a fost mai puțin infiltrată de interese rusești, comparativ cu alte țări din regiune. Dar în același timp, experții de la CSIS susțin că România rămâne vulnerabilă la acțiunile rușilor: „România are cele mai slabe legături politice și economice cu Rusia dintre toate țările studiate de caz, dar influența malignă a Rusiei poate încă submina autoritatea statului, prin exploatarea slăbiciunilor instituționale, politice și societale (în special corupția). Privatizările netransparente, de exemplu, au deschis ușa investitorilor ruși, în special în sectorul metalurgic.”

O altă tactică folosită de ruși  a fost dezvoltarea de relații comerciale strânse  cu diverse companii din sectoare-cheie din Vestul Europei. E vorba, conform Kremlin Playbook 2 de „Așa-numiții facilitatori ai influenței negative a Rusiei, cei care promovează interesele rușilor, le permit să-și atingă scopurile strategice fără să sufere consecințele pentru acțiunile lor”. Iar pe lista de facilitatori este și compania care deține un rol cheie în industria de petrol și gaze din România, OMV din Austria, care a câștigat procesul de privatizare pentru Petrom, perla coroanei din zona de petrol și gaze din România, în anul 2004. Aceste relații cu facilitatorii occidentali complică și mai tare monitorizarea influenței rusești în economiile din UE, mai ales că interacțiunile respective nu sunt extrem de transparente.

Mai e un ultim aspect care trebuie avut în vedere. Teoretic, în România, în 2021 erau active doar 600 de companii cu capital rusesc. Adică doar 0.25% din total, cu o sumă infimă drept capital social subscris, de 37 de milioane de euro. Doar că în practică investitorii ruși folosesc intermediari sau au filiale în țări europene precum Olanda, Cipru sau Elveția, sau diverse firme de tip offshore din paradisuri fiscale. Prin această metodă, numărul companiilor controlate de investitori ruși e artificial micșorat în statistici.

Rușii și industria românească a oțelului: privatizări dubioase, ajutoare de la stat, devalizări

Exemplele de afaceri rusești sunt multiple, dar există trei sectoare pe care rușii s-au axat în mod predilect: metalurgia și prelucrarea oțelului, aluminiul și materia sa primă, alumina și producția de țevi industriale. Am selectat cele trei povești din aceste domenii pentru ca sunt instructive pentru modul în care a operat rețeta rusească pe care am descris-o mai sus.

Începem cu exemplul Mechel, un grup de firme din domeniul metalurgiei, activ în Rusia de câteva decenii. La un moment dat, la începutul anilor 2000, patronul companiei, oligarhul rus Igor Ziuzin, care dorea să se extindă, a pus ochii pe câteva combinate din România. El formase grupul Mechel preluând de la compania Glencore International, condusă de miliardarul american Marc Rich, uzina metalurgică de la Celiabinsk, a doua ca mărime din Rusia, în 2001, exploatând și o serie de mine de cărbune în Rusia. Aventura acestui oligarh în România a pornit în 2002, atunci când Mechel  a cumpărat  Combinatul de Oțeluri Speciale (COS) Târgoviște.

Președintele Consiliului de Administrație al lui Mechel, Igor Ziuzin, participă la congresul Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Rusia (RSPP) la Moscova, Rusia, 09 februarie 2018. Foto: EPA-EFE/MAXIM SHIPENKOV

România ajunsese în acel moment la etapa privatizărilor, odată cu accelerarea procesului de aderare la UE. Așa s-a ajuns ca Guvernul Năstase (PSD) să își asume răspunderea în Parlament în 2002 pe decizia strategică de vânzare a multor active, inclusiv din zona metalurgică, către firme private. În general era vorba de companii neprofitabile, de care statul voia să scape, iar privatizarea putea fi făcută la un preț mic. Nu era însă cazul pentru COS Târgoviște, care rămăsese profitabilă (e drept, cu un profit minim), dar statul nu prea avea însă criterii foarte clare pentru privatizare. Asta a făcut ca un combinat strategic precum COS Târgoviște, care era în continuare viabil și avea potențial, să ajungă pe mâna unui offshore elvețian, numita Conares Trading, care s-a dovedit a fi de fapt o interfață  a intereselor economice rusești, reprezentate de grupul Mechel. Conares Trading fusese înființat de un apropiat al oligarhului Ziuzin, cu puțin timp înaintea începerii procesului de privatizare a combinatului din Târgoviște. Locul ales pentru creare a fost Elveția, una dintre cele mai primitoare zone pentru offshore-uri rusești.

Nu e clar cum a fost selectat Conares Trading drept câștigător de către autoritățile române competente, în dauna turcilor de la Erdemir, concurenții lor la privatizare, mai ales că unul dintre criteriile cerute de statul român, experiența în domeniul metalurgic, era destul de dificil de îndeplinit pentru offshore-ul elvețian în cauză.

La fel de neclar legat de privatizare e cum s-a stabilit un preț atât de mic, mai ales raportat la activele companiei. 77% din acțiuni  au fost vândute pentru suma de două milioane de dolari. Mai mult, statul român a dat ulterior diverse ajutoare, sub formă de amânări și anulări de taxe firmei controlate acum de offshoreul Conares Trading, care reprezenta interesele Mechel, deși acesta nu a respectat condițiile de privatizare impuse in contract. Nu a fost doar atât. Statul a fost  generos cu investitorii ruși, și le-a dat ajutoare de stat de 68 de milioane de dolari în 2003 si 2004, de cinci ori mai mulți bani decât primise combinatul pentru investiții înainte de privatizare. Contractul de privatizare respectiv este în continuare secretizat, după 20 de ani de la momentul semnării sale de către oficiali din guvernul PSD condus de Adrian Năstase.

În următorii ani Mechel și-a extins afacerile din România. În 2003 a preluat combinatul numit Industria Sârmei Câmpia Turzii, pentru doar 27 de milioane de dolari. În 2008 a fost rândul Ductil Steel Buzău, de data aceasta pentru 142 de milioane de euro. Compania mai avea un combinat mai mic la Oțelu Roșu, care a intrat și el în tranzacție. De data aceasta nu a mai fost vorba de privatizare, vânzători fiind investitori privați italieni. În 2010, prin intermediul unui offshore din Cipru, Mechel a cumpărat Laminorul Brăila, un alt combinat metalurgic. Rușii au plătit 9.4 milioane de euro. Tranzacția avea loc în plină criză economică.

În toți acești ani, nicio autoritate a statului, fie că e vorba de cei care făceau sau monitorizau privatizările, fie de la Consiliul Concurenței, nu s-a sesizat și nu a stopat această tendință de acumulare de către ruși de active în domeniul metalurgiei. Așa a ajuns Mechel să aibă în 2010 80% din piața de oțel beton, materie primă cheie folosită la lucrări feroviare și construcții, dar și cote de piață importante în România pentru alte produse metalurgice. Fie că a fost vorba de guvernele Năstase, Tăriceanu sau Boc, activitatea grupului Mechel s-a extins și consolidat în anii 2000 în România, guvernele nestopând procesul, indiferent ce culoare politică aveau.

Artboard: Veridica/Iulian Preda

S-a dovedit ulterior că nu e cea mai bună idee să oferi controlul asupra unui sector strategic unui oligarh rus, din mai multe motive. În primul rând, interesele lui de business nu prea sunt în armonie cu cele ale României, iar atunci când afacerile merg prost, efectele negative au un impact semnificativ asupra economiei. În al doilea rând, creezi o dependență nesănătoasă, care nu cadrează cu regulile economiei de piață, în momentul în care un grup controlează producția pentru o anumită materie primă strategică.

În al treilea rând, în momentul în care oligarhul respectiv iese din grațiile omului forte de la Kremlin, lucrurile se înrăutățesc repede pentru grupul mamă, cu efecte potențiale inclusiv asupra investițiilor din România. O situație de genul acesta s-a întâmplat în 2008, când Ziuzin a fost acuzat public de Vladimir Putin că practică prețuri mai mari pe piața rusă decât la export. Putin a făcut și niște amenințări voalate, iar acest lucru a dus la o scădere semnificativă a acțiunilor Mechelv, ceea ce arăta fragilitatea oligarhilor ruși, dependenți de un sistem de putere complex și periculos de impredictibil.

Criza economică începută în 2008 a afectat și ea afacerile Mechel din România. În 2012 s-a decis reducerea drastică a activității, și rușii au început să se gândească la modul în care să vândă combinatele. Așa a scăzut cu 15%, aproape peste noapte, producția de oțel din România, apropo de vulnerabilități create pentru produse cheie printr-o strategie de privatizare defectuoasă. Un alt efect negativ a fost că numărul angajaților s-a redus drastic în cadrul procesului de restructurare.

Transferul activelor din România ale Mechel către alte entități a avut o evoluție cel puțin neortodoxă. O parte dintre combinatele deținute au fost vândute unei firme de apartament, pe rotunda sumă de 52 de euro, în 2013. Firma de apartament în cauză, Invest Nikarom, era controlată de părinții fostului reprezentant Mechel în România, Olga Ciumakov. Între timp, COS Târgoviște a intrat în insolvență în 2013 și apoi în faliment, în iulie 2021. Situația s-a rezolvat de abia în primăvara lui 2022, când combinatul a fost preluat de altă companie privată, italienii de la Beltrame, pentru 38.3 milioane de euro, noul proprietar promițând retehnologizarea și repornirea activității. Între timp s-au pierdut ani, bani și multe locuri de muncă. Din 14000 de angajați în 1999, în combinatele deținute de Mechel mai rămăseseră doar 2000 în 2014. În plus, activele companiei au fost devalizate metodic de ruși. Spre exemplu, o linie de producție pentru zona militară, inclusiv o forjă care făcea oțel special pentru tunuri, a fost demontată și mutată complet în Rusia.

Dmitri Pumpianski, oligarhul pro-Putin care domină piața românească a țevilor industriale

Dacă în cazul Mechel, lucrurile s-au încheiat cu plecarea lor din România și un faliment răsunător, pentru celelalte două grupuri de companii analizate, din sectoarele de țevi industriale și aluminiu, lucrurile stau diferit. Ele sunt încă prezențe importante în economia românească actuală. Să trecem la rușii de la TMK, care au construit un grup cu o poziție dominantă în România, în sectorul de producție de țevi industriale. TMK e controlat de Dmitri Pumpianski, un susținător înfocat al lui Vladimir Vladimirovici Putin. Grupul controlat de el are două fabrici în România: TMK Artrom din Slatina, care produce țevile, și TMK Reșița, un combinat siderurgic, care furnizează materia primă pentru ele. În total, cele două au aproximativ 2500 de angajați.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și guvernatorul regiunii Volgograd, Nikolai Maksyuta, ascultă explicațiile directorului general al Companiei Metalurgice Trubnaia (TMK), Dmitri Pumpianski, în timpul vizitei la Uzina de țevi Voljski din Volgograd, luni, 19 februarie 2007. Foto : EPA/MIKHAIL KLIMENTYEV

Modul în care au obținut controlul cei de la TMK pe combinatul de la Reșița a fost unul controversat. Preluarea de către TMK a survenit după mai multe încercări nereușite de privatizare cu o companie americană, Noble Ventures, care nu și-a respectat repetat obligațiile din contract. Aceasta a dus la rezilierea lui, iar în final rușii au cumpărat combinatul cu suma simbolică de 1 euro, în februarie 2004. Contractul de privatizare era asumat de guvernul Năstase.

Problema TMK nu a fost una de management defectuos, compania fiind în continuare activă pe piața din România. În contextul actual însă, al invaziei rusești în Ucraina, domnul Pumpianski, ce controlează grupul TMK, este una dintre cele câteva sute de persoane din elita de business și politică rusă care au fost incluse pe lista de sancțiuni emise de Uniunea Europeană. Această asociere cu o persoană aflată sub sancțiuni creează dificultăți majore pentru TMK.

Activele domnului Pumpianski, inclusiv TMK, au fost înghețate. În aceste condiții, TMK România nu a mai putut face temporar plăți la începutul lui martie, fiind chiar în imposibilitatea de a mai plăti salariile. Angajații și sindicatele de acolo, victime colaterale, au început să protesteze la București, cerând o soluție din partea autorităților române pentru a debloca situația. Persoanele din consiliul de administrație al TMK care au primit sancțiuni din partea UE, inclusiv Pumpianski și fiul său, au demisionat la începutul lunii martie și au fost înlocuite de oameni care nu aveau aceste probleme. E însă improbabil ca deciziile majore și controlul final asupra grupului să nu aparțină în continuare de facto oligarhului rus, în ciuda acestui artificiu legal la care au apelat acționarii TMK.

Artboard: Veridica/Iulian Preda

Ulterior, ANAF a impus, pe 24 martie 2022, o serie de măsuri restrictive asupra activelor TMK, permițând însă, printr-o derogare, ca holdingul TMK să facă în continuare plăți esențiale, precum cele pentru drepturile salariale ale angajaților, dar și către furnizori sau bănci.  Cum măsura impusă de ANAF era una temporară, și angajații TMK România au început iar să protesteze, existând riscul unui nou blocaj total al companiei atunci când măsurile legale propuse de statul român expirau la mijlocul lui iunie, guvernul Ciucă a fost nevoit să găsească o altă soluție legală. Astfel, a fost adoptată la începutul lui iunie o Ordonanță de Urgență, 79/2022, care permite continuarea activității companiilor supuse sancțiunilor europene, fără blocarea completă a conturilor, dacă acestea vor intra sub un sistem de supraveghere a activității desfășurate, care va fi făcută de către reprezentanți ai statului român.

Impactul economic al blocării activității TMK nu se răsfrânge doar asupra celor 2500 de angajați ai grupului. Companiile acestea au un rol destul de important pe orizontală, dincolo de poziția lor importantă pe propria piață, afectând și alte sectoare industriale. Au printre clienți companii mari, cărora le furnizează țevi industriale și alte produse adiacente. Cel mai important și cunoscut este Dacia. Mai sunt însă și alte exemple, mai puțin vizibile sau cunoscute pentru publicul larg, dar cu activitate importantă în zona auto și hidraulică, printre clienții TMK, respectiv companii precum Nimet Târgoviște, ASO Chromsteel Târgoviște, Upruc Făgăraș sau Branto București.

Guvernul român a mai dat o Ordonanță de Urgență, 36/2022, prin care a asigurat măsuri de protecție socială angajaților din companiile afectate de invazia rusească în Ucraina, inclusiv de sancțiunile impuse companiilor din Rusia și Belarus, dacă activitatea acestora era redusă sau blocată din cauza conflictului. TMK e printre principalele candidate pentru care se aplică acest act normativ, alături de clienții și furnizorii săi. Guvernul estima la momentul adoptării actului normativ că până la 30 de mii de persoane, angajați ai acestor companii, ar putea fi afectate de situația creată. Acești oameni ar putea beneficia de salarii compensatorii, prin măsura adoptată de guvern.

Producția de aluminiu din România, controlată de ruși

O situație asemănătoare regăsim și în cel de-al treilea exemplu ales din zona de industrie grea. E vorba de aluminiu, unde rușii de la Vimetco controlează producția din România, principalul activ fiind combinatul Alro Slatina. Privatizarea Alro Slatina, perla coroanei în zona de aluminiu, a fost una excentrică, pentru a folosi un eufemism. Compania Marco International, care inițial s-a prezentat drept una americană, a fost cea care a preluat respectivul combinat. Ulterior s-a dovedit că era de fapt o interfață pentru oligarhi ruși. La câțiva ani după privatizare, în 2007 firma a fost redenumită Vimetco. Compania s-a dovedit a fi un holding înregistrat în Olanda, cu sediul la Amsterdam, dar deținut de ruși.

Cei de la Marco au preluat treptat părți din capitalul social al Alro Slatina, care era deja listată pe bursă. Odată ce au ajuns să dețină la 41% din companie, în mai 2002, a fost mult mai dificil pentru statul român să negocieze o privatizare în condiții favorabile pentru el, nu pentru un potențial cumpărător, pentru că era complicat sa găsești pe cineva dispus sa investească, în condițiile în care exista deja un acționar cu o cotă atât de mare din companie. Așa s-a decis vânzarea unui pachet de 10% din acțiuni către principalul acționar privat, fapt ce le-a permis celor de la Marco International să obțină pachetul majoritar, pentru doar 11.4 milioane de dolari. Era un preț foarte mic, având în vedere că producătorul de aluminiu din Slatina era o companie profitabilă la începutul anilor 2000, nefiind o gaură neagră de care statul trebuia să scape cu orice preț.

Foto: Ischek, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Ulterior, statul român a acceptat fără mari rezerve ca principalii furnizori de materie primă pentru Alro, care produc alumina, Alprom Slatina și Alum Tulcea, să intre sub controlul Vimetco. Așa au creat rușii o structură integrată, pe verticală, în acest sector, care e mult mai profitabilă pentru ei. În același timp însă, s-a creat, ca revers al medaliei, acea dependență și vulnerabilitate într-un sector strategic, care a fost acaparat de investitori ruși, la fel cum am observat că e cazul la TMK.

Trebuie spus că, la fel ca fel ca proprietarul TMK, și, cel ce controlează Vimetco și al Alro Slatina, Vitali Machitsky, a fost supus regimului de sancțiuni impuse de Uniunea Europeană după invazia rusească în Ucraina, începută în februarie 2022. Diferența a fost că domnul Matsitski a fost mai proactiv, ca să nu spunem mai bine informat, și a realizat transferul acțiunilor Vimetco către alte entități, neasociate direct cu el, încă din decembrie 2021. La TMK acest transfer s-a făcut mult mai târziu, la începutul lunii martie 2022. Ulterior, fiul oligarhului ce controlează Vimetco, Pavel Matsitski, împreună cu alți doi ruși apropiați de oligarh, au demisionat din Consiliul de Administrație al Alro Slatina la începutul lui martie 2022, pentru a tăia, cel puțin în aparență, orice asociere a Alro Slatina cu familia Matsitski. Din nou, e greu de crezut că desprinderea respectivă e ceva mai mult decât o încercare de a evita sancțiunile impuse de UE.

La fel ca la TMK, Alro reprezintă un activ cheie al economie românești, iar deținerea sa de către un grup controlat de un oligarh rus poate fi considerată o vulnerabilitate strategică. Pentru a da un reper legat de importanța Alro în economia românească, trebuie menționat că este cel mai mare consumator de energie electrică din România, cu o cotă de 6% din totalul pieței, producția de aluminiu fiind una energo-intensivă. În perioada recentă, combinatul și-a redus producția cu 60%, începând cu luna decembrie 2021, punând în pericol locurile de muncă pentru cei 3000 de angajați ai grupului. Paradoxal, a fost victima unui proces generat și influențat chiar de ruși. E vorba de creșterea prețurilor la energie electrică și gaze naturale, influențată de politicile comerciale ale regimului Putin în raporturile cu Europa, situație agravată de invazia rusească a Ucrainei începută pe 24 februarie 2022.

Cea mai mare parte a petrolului importat de România vine de la ruși sau prin conducte care trec prin Rusia

Putem trece astfel la celălalt sector în care interesele rusești sunt „periculos” de bine reprezentate, și în care sunt cultivate o serie de dependențe nesănătoase pentru România: petrolul și gazele. Povestea implicării rușilor în industria de petrol și gaze românească după căderea comunismului în 1989 începe destul de devreme. Lukoil, a doua cea mai mare companie din domeniul petrolului din Rusia după Rosneft, a preluat rafinăria Petrotel din Ploiești în 1998, câștigând procesul de privatizare.

Rușii au reușit să învingă la acel moment compania americana Conoco Philips la licitația pentru rafinăria respectivă. Decizia controversată a fost luată de guvernul Victor Ciorbea și președintele Emil Constantinescu, la putere la acel moment fiind Convenția Democrată din România, ce câștigase alegerile în 1996.

Suma plătită pentru un activ destul de important al industriei de petrol și gaze românești a fost una modică: 53 de milioane de dolari. Lukoil a dezvoltat ulterior o rețea importantă de benzinării, a treia ca mărime pe piața românească. Activitatea nu e controlată în acte de o entitate rusească. Investitorii ruși au creat o companie în Olanda, așa cum s-a procedat și în cazul Vimetco. Se cheamă Lukoil Holdings BV, iar în actele oficiale cea mai importantă companie rusească din România ca cifră de afaceri nu apare ca venind din Rusia, deși e controlată de acolo.

Războiul din Ucraina și sancțiunile impuse de Occident ca răspuns la atacul Rusiei afectează și Lukoilul. Vagit Alekperov, un oligarh care a controlat compania timp de trei decenii, a fost nevoit să demisioneze de la conducerea Lukoil după ce a ajuns pe lista persoanelor sancționate de mai multe guverne. Mai important e că țițeiul pe care Lukoil îl prelucrează la rafinăria de la Ploiești vine din Rusia. Cum statele din UE au hotărât impunerea unui embargo împotriva importului de petrol rusesc, activitatea Lukoil în România ar putea fi practic blocată, pentru că va rămâne fără materia primă. Există o perioadă de tranziție de câteva luni, până în momentul în care Lukoil România va trebui să se conformeze sancțiunilor. Nu e clar însă în acest moment care e strategia pe care o au pentru a continua activitatea. În condițiile acestea, modelul de business al Lukoil devine unul problematic.

Președintele Lukoil, Vagit Alekperov, și CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, participă la o sesiune de panel intitulată „Energie pentru creșterea globală” în timpul Săptămânii Energiei din Rusia, la Moscova, Rusia, 04 octombrie 2017. Foto: EPA-EFE/MAXIM SHIPENKOV

În România mai sunt funcționale în acest moment patru rafinării, din care trei contează cu adevărat (rafinăria Vega Ploiești, deținută de Rompetrol, este foarte mică, are o capacitate de doar 0.4 milioane de tone). Cea mai mare rafinărie este Petromidia Năvodari, cu o capacitate de 6 milioane de tone, deținută de Rompetrol. A doua este rafinăria Brazi, deținută de OMV Petrom, cu o capacitate maximă de 5 milioane de tone, iar rafinăria Petrotel Ploiești, a celor de la Lukoil, este a treia ca mărime, cu 2.5 milioane de tone. În 2020 România avea o dependență la importuri de 68%. Mult mai bună decât media la nivel UE de 96%, dar trebuie subliniat că două treimi din țiței este importat.

Cum Lukoil are o cotă de piață de circa 20% din totalul de țiței procesat în România (o treime din importurile de petrol ale României vin din Rusia, pe această filieră Lukoil), situația devine problematică inclusiv din perspectiva securității aprovizionării cu țiței în România.  Există o vulnerabilitate din această perspectivă și pentru un alt actor de pe piață, Rompetrol. Compania, care deține cea mai importantă rafinărie din România, e controlată acum de compania kazahă de stat, KazMunayGas, care are, acces la petrol din plin, din Kazahstan. Astfel, jumătate din importurile de țiței pentru procesare în România vin pe această filieră kazahă. Problema este că țițeiul acela, care reprezintă o altă treime din totalul procesat în România, este adus prin Rusia. Vine printr-o conductă numită Caspian Pipeline Consortium (CPC), care trece prin Rusia.

Sancțiunile impuse importului de petrol rusesc de statele membre UE nu afectează importurile din Kazahstan, însă pericolul în acest context este o potențială blocare de către ruși a respectivei conducte. De altfel, la sfârșitul lunii martie, fluxul de petrol exportat prin CPC a fost întrerupt pentru o lună, motivația oficială a operatorului rus din portul Novorossiisk de la Marea Neagră fiind că instalațiile au fost afectată de o furtună. Deci chiar dacă nu e explicit sub pericol de sancțiuni, importul de petrol din Kazahstan e vulnerabil la aceste evoluții geopolitice, și poate fi întrerupt în cazul unei escaladări a conflictului între ruși și UE, pentru că vine printr-o conductă aflată pe teritoriul Rusiei.

Legat de Lukoil a existat și un episod care se încadrează, la fel ca la cei de la Mechel, la categoria devalizare a activelor din partea investitorilor ruși. Cei de la Lukoil au fost acuzați de procurorii români în anul 2014 că au fraudat bugetul național cu aproximativ 1.7 miliarde de euro numai din relația cu Litasco SA Geneva, propriul trader de combustibili al grupului Lukoil. A fost pus chiar un sechestru pe o parte din suma respectivă, inclusiv pe acțiunile Petrotel Lukoil, dar și pe sume de bani aparținând Lukoil. Acuzația era de evaziune fiscală și spălare de bani – procurorii au spus că Lukoil a transferat profitul obținut din România către entități ale sale din alte țări pentru a evita, în acest fel, plata impozitelor pe profit.

O imagine de arhivă din 02 octombrie 2014 arată un vehicul de poliție intrând într-o rafinărie Lukoil de lângă Ploiești, la aproximativ 60 km nord de București, România. Foto: EPA/BOGDAN CRISTEL

Premierul de la acel moment, Victor Ponta (PSD), a apărat Lukoil în mod public, ca răspuns la acuzațiile procurorilor, insistând pe importanța Lukoil ca actor economic și angajator cu 3500 de angajați pe plan local. Iar în ciuda celor scrise negru pe alb de procurori în rechizitoriu în 2014, dosarul a trenat și nu s-a ajuns la nicio condamnare în instanță a Lukoil și reprezentanților săi pentru respectivele fapte. Ce s-a întâmplat cu dosarul în acești ani? El s-a plimbat prin instanțe: Tribunalul Prahova a dat de două ori soluții de achitare, iar Curtea de Apel Ploiești a dispus de fiecare dată rejudecarea pe fond, după ce procurorii au contestat decizia inițială de achitare a acuzaților. Ultima decizie de rejudecare din acest ping pong judiciar este din noiembrie 2021. În februarie 2022, Tribunalul Prahova a prelungit sechestrul impus în dosarul respectiv pe active Lukoil, iar dosarul este încă în faza de judecată.

Folosirea prețurilor de transfer ca metodă de optimizare fiscală, acuzația făcută la adresa Lukoil de procurori, nu e o practică pe care au monopol companiile rusești, și e probabil ceva utilizat și de investitori din alte țări. Exemplul acesta arată însă încă un aspect problematic al practicilor Lukoil în România si reprezintă încă un motiv pentru care poate că nu a fost cea mai înțeleaptă opțiune aleasă pentru privatizare de către autorități, în 1998.

România a ajuns să importe de la Gazprom cu toate că are zăcăminte de gaze care i-ar asigura independența energetică

Pe piața românească de petrol și gaze e activă și Gazprom, care a intrat relativ târziu în România, începând cu 2011. Între timp, a construit o rețea de 20 de benzinării, prin intermediul NIS Petrol, o companie din Serbia controlată de gigantul rus. Gazprom a reușit să câștige și licitația pentru anumite perimetre onshore de petrol și gaze din județul Timiș. Pe același principiu ca la alți investitori majori ruși, nu doar că a pătruns pe piață, ci  i s-a permis extinderea în mai multe direcții și domenii.

Raportat la aceeași companie, am mai reușit să mai construim o dependență față de ruși și în domeniul gazelor naturale, acolo unde Gazprom este principala companie în Rusia. Deși avem rezerve locale de gaze naturale, ceva ce majoritatea celorlalte state membre UE nu au, o combinație între inabilitatea de a crea un cadru legislativ propice investițiilor, mai ales cele offshore din Marea Neagră, și reducerea producției din surse interne onshore cu 20% în ultimii patru  ani a dus la mărirea cantității de gaze importate de România din Rusia de la cifra nesemnificativă de 2% din consum în 2015 la 17% în 2020 și 26% în anul 2021. În cifre, în 2021 România a produs aproximativ 8.6 miliarde de metri cubi și a consumat 12.3 miliarde. Diferența de 3.7 miliarde de metri cubi  a fost importată, conform datelor ANRE, România plătind aproximativ un miliard de dolari pentru importuri. Mai îngrijorător e că importurile au tot crescut în ultimii ani, iar suma plătită s-a triplat între 2020 și 2021.

Singura sursă pentru importul de gaze a fost Gazprom. Spre deosebire de majoritatea statelor europene, autoritățile române nu au negociat un contract pe termen lung direct cu Gazprom. Încă de la începutul anilor 2000, nu mai avem relații comerciale directe, iar totul se face prin intermediari, care aduc gazele din Rusia în România. Intermediarii își pun și ei o marjă de profit, ceea ce înseamnă prețuri finale mai mari pentru România pentru gazul importat.

Legat de modul în care este construită strategia rușilor, interesant este faptul că una dintre companiile prin care se face importul de gaze rusești este deținută de același oligarh care controlează Alro Slatina, unul dintre cei mai importanți consumatori de electricitate din România. Multă vreme compania respectivă s-a chemat Conef, acum se numește Imex Oil, ea fiind firma care a intermediat anul trecut jumătate din importurile rusești în România.

Dacă la petrol lucrurile sunt mai complicate, fiind vorba și de un proces natural de reducere a resurselor și producției interne, la gaze naturale se poate spune că autoritățile noastre au bifat un exemplu de auto sabotaj. România are suficiente resurse pentru a-și asigura consumul din surse interne în următoarele două decenii. Există aproximativ 200 de miliarde de metri cubi rezerve în Marea Neagră, în perimetre licitate în ultimele două decenii, dar care nu au fost date în exploatare.

Motivul principal pentru care exploatarea lor a fost amânată au fost o serie de decizii și legi adoptate de autoritățile române în ultimii ani. Pe de o parte, responsabilitatea aparține tripletei de factori de decizie Liviu Dragnea – Iulian Iancu – Darius Vâlcov, care au fost eminențele cenușii ale deciziilor economice din domeniul energetic din guvernarea PSD în perioada 2017-2019. Din acea postură au negociat în 2018 cu multinaționalele prezente în România care doreau să exploateze offshore un cadru legislativ pentru respectivele exploatări. Legea dată atunci, Legea 256/2018, pentru a reglementa investițiile în perimetre de gaze offshore a blocat practic proiectul major din zonă.

Cum proiectele au fost amânate sau înghețate, am pierdut nu doar timp, ci și niște investitori. Exxon Mobil, o companie americană importantă, a renunțat la cel mai mare zăcământ din Marea Neagră, pe care urma să-l exploateze în regim 50/50 cu OMV Petrom. Participația americanilor a fost preluată de compania de stat Romgaz, pentru 1 miliard de dolari, procesul încheindu-se în primăvara lui 2022.

Artboard: Veridica/Iulian Preda

Pe de altă parte, deși guvernarea a fost preluată de PNL la sfârșitul lui 2019, iar Ministrul Energiei, Virgil Popescu, de la acest partid, a promis de câteva zeci de ori că legea se va modifica, pentru a debloca investițiile, a durat doi ani și jumătate, din noiembrie 2019 până în iunie 2022, pentru ca acest lucru să se întâmple. Recent legea a fost modificată, fiind adoptată o nouă versiune, asumată de liderii coaliției actuale, PSD-PNL-UDMR. Ea are potențialul de a debloca proiectul major de la Neptun Deep, dar gazele vor veni cel mai devreme de acolo de abia din 2027. Existența lor va fi esențială pentru a asigura consumul intern și a reduce necesitatea importurilor, pentru că producția onshore e în scădere.

Cum se fac jocurile Rusiei în România, direct sau indirect: retorică naționalistă, politicieni controversați, inerția autorităților

Efectul deciziilor politice din ultimii ani, bazate de multe ori pe o retorică naționalistă, a fost că exploatările de gaze naturale de la Marea Neagră au fost amânate. Cum producția internă onshore a scăzut și ea, a trebuit să importăm mai multe gaze naturale din Rusia, un lucru care s-ar putea dovedi costisitor în circumstanțele apărute odată cu invadarea Ucrainei.

Ce e paradoxal este că deși aceste decizii nu au fost cele mai bune pentru interesele României, unii dintre cei care le-au luat sunt promovați în continuare în poziții importante în statul român. Fostul deputat PSD Iulian Iancu, pe care chiar un fost coleg de-al lui de la PSD îl numea, conform telegramelor publicate de Wikileaks, ca fiind “omul Gazprom în România”, a fost nominalizat de PSD și votat de actuala coaliție de guvernare pentru o poziție în cadrul managementului ANRE, entitatea care reglementează piața de electricitate și gaze naturale în România. Trebuie spus că în 2019 președintele Iohannis a refuzat numirea lui Iulian Iancu ca vicepremier pe teme economice, el fiind nominalizat de către prim ministrul Viorica Dăncilă (PSD), motivația fiind că numirea ar fi contrară parcursului vestic, pe care România și-l asumase. Aparent, acum domnul Iancu a fost reevaluat.

Iar situația legată de exploatările offshore și legislația aferentă nu a fost singura sincopă din partea autorităților române. Un alt exemplu este incapacitatea de a face investiții majore în producția de energie. Cum 80% din producție este încă deținută de stat, lipsa investițiilor din domeniu e încă un exemplu de inadecvare strategică. Acest fenomen, împreună cu reducerea producției pe bază de cărbune, făcută din considerente de mediu, a dus la situația în care România e un importator net de energie electrică. Paradoxul e că  parte din energie este luată de la vecini, care o produc folosind gaz rusesc, deci de fapt dependența noastră reală în zona energetică față de ruși e chiar mai mare decât o arată cifrele oficiale, care oricum nu sunt cele mai roz.

Mai e un ultim exemplu legat de modul în care interesele rusești din domeniul energetic s-au impus sau rușii au obținut ce au dorit. E vorba de intenția de investiție în gaze de șist a Chevron la Pungești, în Vrancea. Respectiva tentativă a creat un scandal media la acel moment, iar protestele la adresa ei, din octombrie 2013, au dus la plecarea celor de la Chevron, deși ei obținuseră toate avizele legale din partea statului. Desigur, nu există probe directe  despre implicarea rușilor în această poveste, dar cel puțin comparativ cu lipsa de reacție față de diversele acțiuni ale rușilor în domenii strategice, inclusiv în energie, aici lucrurile au escaladat suspect de repede și de abrupt. Au existat zvonuri și speculații legate de o posibilă implicare a rușilor în ațâțarea protestelor, iar având în vedere modul în care operează războiul hibrid rusesc, neexistând scrupule sau limite la metodele folosite de ei, scenariul nu poate fi exclus.

Activiști de mediu din România stau pe trotuar după ce au ocupat Piața Arcul de Triumf în timpul unei demonstrații, la București, România, împotriva forării pentru gaze de șist folosind tehnica cunoscută sub numele de fracturare hidraulică sau „fracking”, la sfârșitul zilei de 16 octombrie 2013. Foto: EPA/ ROBERT GHEMENT

Concluzia este că, din păcate, atunci când a fost vorba de bani rusești și investiții în România, rușii au avut o strategie, iar românii – de cele mai multe ori – nu. Ba chiar, pe alocuri, se pare că lipsa de strategie a românilor s-a aliniat la și a favorizat interesele rusești. Dependența de ruși nu este totală sau majoră, în principal și pentru că istoric și cultural interacțiunile nu au fost așa de solide, dar relațiile nu sunt așa de minimale sau lipsite de implicații precum se propagă mitul în discursul public, mai ales de către autorități.

Dacă relațiile între europeni și ruși se vor rupe într-un mod și mai net, România va fi obligată să urmeze calea europeană, cu sancțiunile aferente și interzicerea relațiilor cu rușii. Iar în final, ce trebuie spus e că, având în vedere diferențele de valori și de viziune dintre sistemul vestic, european, din care noi facem parte, și autocrația rusă, reducerea legăturilor economice devine și o datorie morală, nu doar una economică, sau pe considerente de securitate, mai ales în contextul războiului din Ucraina și a atrocităților comise acolo.

Strategia Națională de Apărare a Țării, adoptată de Parlamentul României în iunie 2020, menționează Rusia și comportamentul său agresiv în regiune ca fiind una dintre amenințările importante la adresa securității naționale a României în perioada aceasta. Rămâne de văzut cum va fi implementată ea și ce decizii se vor lua pentru a contracara aceste amenințări, dar și pentru a repara problemele create de decizii luate în trecut, care au dus la prezența rușilor în anumite sectoare strategice în România.

 

 

Mihai Geamănu

 

https://www.veridica.ro/analize/parghiile-rusiei-in-romania

 

 

UDMR,Putin ,Orban al Ungariei Sovietice  si etc pregatesc destabilizarea EUROPEI…Ținutul Secuiesc a picat iar la vot

Tiberiu Lovin

Ca-n bancul cu ursul, UDMR-ului a început să-i placă atunci când majoritatea respinge orice proiect privind Ținutul Secuiesc. Și astăzi parlamentarii au votat împotriva ideilor maghiarilor de la Casa Poporului. Menționăm doar una dintre inițiative care prevedea statutul de autonomie a zonei. Primul act normativ prevede „autonomizarea judeţelor Covasna, Harghita şi a unei părţi din judeţul Mureş şi constituirea lor ca regiune autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul statului român” şi stabileşte limitele teritoriului care ar urma să devină Ţinutul Secuiesc

Pentru toate cele trei proiecte de lege, UDMR a obținut 15-16 voturi, iar sute împotrivă. Desigur, cu această ocazie, asociația culturală va veni din nou în fața electoratului să ceară votul pentru că a făcut ceva. Același lucru de 34 de ani și cu același rezultat.

Ținutul Secuiesc a picat iar la vot