B) STIMATI Tineri , invatati de la monumentele Creatiei/ Ce alimente sa consumam – pentru cresterea imunitatii organismului/Cele mai rapide efecte regeneratoare ale cimbrului/ De ce apar semen de amorţeală si cum putem scapa de ea/Fitoterapia bolilor de inima-Tratamente naturiste recomandate//O campioana a luptei impotriva cancerului/ Sfaturi pentru prepararea sucurilor/Iata citeva sucuri de legume si afectiunile pe care le puteti trata cu acestea:/Alimente interzise femeilor însărcinate/Alimente care stimuleaza concentrarea etc

B) STIMATI Tineri ,invatati de la monumentele Creatiei:xx Ce alimente sa consumam – pentru cresterea imunitatii organismului

 

Dintre acestea amintim: Ciupercile- sunt un redutabil duşman al răcelii, consumul lor având efecte antivirale, antibacteriene şi anti-tumorale. Totodată, nivelul crescut de vitamina B din ciuperci , joacă un rol esenţial în păstrarea imunităţii la cote maxime.Boabele de grâu sunt recomandate pentru diverse afecţiuni, de la dureri de spate, tulburări hormonale până la stări de agitaţie, boabele de grâu sunt bogate în fibre, proteine şi nutrienţi (zinc, antioxidanţi, vitamina B) şi constituie un remediu eficace al bolilor infecţioase. Pepenele conţine şi o enzimă antioxidantă puternică, glutation, denumită “proteina vieţii”, care stimulează sistemul imunitar. Numeroasele sale proprietăţi terapeutice îl recomandă pentru inhibarea absorbţiei si eliminarea din organism a metalelor grele, a fumului de ţigară, a coloranţilor alimentary şi a altor substanţe toxice, inclusiv a celor din anumite medicamente. De asemenea, protejeaza organismul împotriva efectului radiaţiilor ultraviolete, detoxifică sistemul limfatic şi este cel mai bun antioxidant intracelular, cu rol major în patogenia astmului, bronşitei cronice, emfizemului, fibrozei chistice, autismului, deficitului de atentie şi hiperactivitate, bolii Parkinson, maladiei Alzheimer, sclerozei multiple, schizofreniei, bolii Crohn, infectiei cu Helicobacter pylori, enterocolitei, pancreatitei etc.

Ceaiul verde  si negru – acesta conţine o substanţă (L-theanina) capabilă să crească de 5 ori capacitatea de apărare a organismului.

Afinele sunt un real ajutor pentru organism în perioadele de convalescenţă în urma răcelilor şi a gripei. Afinele-au  conţinutul bogat în antioxidanţi , care sporesc capacitatea de a lupta cu diferite stări inflamatorii.

Peştele gras (somon, ton, sardine) – este bogat în acizi graşi esenţiali omega-3 cu rol antiinflamator.

 

Iaurtul probiotic – şi produsele lactate acide cu fermenţi vii cresc intensitatea răspunsului imun la o serie de bacterii şi virusuri.

 

Kiwi – este fructul cel mai bogat în vitamina C, cu efect antioxidant şi de creştere a rezistenţei la boli.

 

Ardeiul gras – indiferent de culoare şi morcovii conţin cantităţi mari de betacaroten, fitonutrient cu proprietăţi antioxidante care protejează celulele împotriva modificărilor nocive produse de radicalii liberi.

 

Oul – este o sursă de proteine de cea mai înaltă calitate (cu toţi cei 8 aminoacizi esenţiali), vitamine antioxidante (A şi D) şi minerale (fier, seleniu, zinc). În cazul unei infecţii, pierderile proteice accelerate pot fi compensate rapid dacă dieta alimentară conţine ouă.

 

Seminţele de Floarea-Soarelui – conţin acizi graşi esenţiali omega-6, vitamina E şi proteine care întăresc sistemul imunitar prin creşterea eficienţei barierei antibacteriene la nivelul următor.

 

Usturoiul şi ceapa – conţin compuşi sulfuraţi puternici care stimulează activitatea limfocitelor şi cresc rezistenţa la îmbolnăvire. Cercetările au scos în evidenţă faptul că fitoncidele aflate în usturoi distrug unii agenţi patogeni, cum ar fi cei care produc febra tifoida, difteria sau holera.

.

 

Carnea usoara– este o sursă bogată de proteine şi minerale (fier, zinc, crom, seleniu) de care sistemul imunitar are nevoie pentru a funcţiona eficient; ajută atât la vindecarea rapidă a bolilor, cât şi la refacerea organismului în perioada de convalescenţă. Nelipsite din top sunt  :Migdalele ,Varza ,Grapefruit, Boabele de grâu ,Cartofii dulci ,Spanacul, de dorit să fie consumate aşa cum au fost „preparate” de natură, fără a încerca să separăm vreunul dintre elementele din structură.

 

De cele mai multe ori efectul pozitiv al unui aliment este datorat compoziţiei sale complexe, toate ingredientele având efect sinergic şi potenţându-se reciproc.

 

 

Metode naturale de aparare a organismului uman 

 

Sistemul imunitar este format din mai multe organe limfoide ca ganglionii limfatici, splina, maduva osoasa, functia sa fiind sustinuta de o serie de celule specializate care detecteaza orice este strain corpului, de la antigene la microorganisme sau paraziti.Astfel, unele celule “fabrica anticorpi , elaboreaza anticorpi specifici. In felul acesta organismul se apara de infectii sau chiar de propriile celule modificate, cum ar fi cele canceroase. Noi va prezentam citeva  plante care ajuta la intarirea imunitatii.   Aceste plante pot fi folosite sub forma de ceaiuri, tincturi, comprimate, siropuri.

Echinacea intareste imunitatea si intreg organismul

Echinacea si-a dovedit, in timp, extraordinara capacitate de crestere a imunitatii nespecifice a organismului, prin stimularea productiei de globule albe, in special limfocite si a cantitatii de interferon. De asemenea, inhiba hialuronidaza, avand efect antiinflamator. Echinacea are actiune bacteriostatica asupra unor bacterii, virusuri si fungi.Planta poate fi administrata sub forma de tinctura, 1 lingurita, de 3-4 ori/zi, dizolvata in putina apa sau comprimate cu pulbere de echinacea, 300 de mg, de 3 ori/zi. Copiii cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani pot lua 400 de mg/zi, sau comprimate cu ulei de echinacea, 1-2 capsule/zi. Tratamentul dureaza in general 30 de zile cu pauza. In cazurile in care rezistenta organismului este mult scazuta, cura poate fi prelungita.Pentru potentarea efectelor de prevenire si combatere a infectiilor gripale, se pot administra capsule ce contin echinaceea, in combinatie cu zinc si vitamina C.Persoanele alergice trebuie sa fie foarte atente la produsele pe baza de echinaceea, deoarece planta poate declansa crize alergice la nivel respirator.

 

 

Arnica stimuleaza imunitatea

Arnica este una dintre plantele cele mai pretioase, avand proprietati imunostimulente generale foarte puternice. Stimuleaza in special imunitatea nespecifica la nivelul gatului si al cailor respiratorii superioare, in adminstrare interna. Adultii pot lua cate 30-40 de picaturi de tinctura, de 3 ori pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol, timp de 30 de zile, pentru stimularea imunitatii. Extern, imbunatateste circulatia, incalzeste extremitatile si creeaza o stare de confort fizic.

 

 

Propolisul, cel mai puternic „medicament” natural antiinfectios

Un alt produs cu proprietati extraordinare in lupta cu infectiile este propolisul. Compozitia biochimica a propolisului ii confera proprietati deosebite, atat profilactice, cat si curative. Intern, se foloseste sub forma de tinctura, miere propolizata, apa de propolis sau tablete. Se recomanda atat in prevenirea infectiilor de diferite etiologii (potenteaza sistemul imunitar), cat si terapeutic, datorita proprietatilor sale antibacteriene si antivirale. Tinctura se administreaza cate 30-40 de picaturi, de 2-3 ori/zi, in functie de varsta si de greutatea corporala. In ceea ce priveste tabletele, se recomanda 1 capsula, de 3-4 ori/zi. Desi reactiile alergice la propolis sunt destul de rare, ele exista. De aceea este bine ca, inainte de a incepe un tratament cu acest produs, sa faceti un test, aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura. Daca pielea se inroseste, tratamentul cu propolis este de evitat.

 

 

Fructele, legumele si condimentele sunt un veritabil  izvor de sanatate

Gemoterapia este deosebit de benefica pentru cresterea imunitatii organismului. In acest scop, se poate administra extract de muguri de brad (Abies pectinata), care stimuleaza imunitatea la nivel rino-faringian, fiind un remediu foarte eficient si la copii. De asemenea, se poate folosi extract de muguri de mesteacan pufos (Betula pubescens), care creste imunitatea la nivelul traheii si al arborelui bronsic, extract de muguri de calin (Viburnum lantana), care stimuleaza imunitatea la nivelul arborelui bronsic si la nivel pulmonar, extract din mladite de maces (Rosa canina) si extract din muguri de coacaz negru (Ribes nigrum), cu efect antialergic si pentru cresterea imunitatii si rezistentei fizice.

 

Preparatele se administreza in functie de varsta: la adult, cate 30-50 de picaturi, de 2-3 ori/zi sau 75 de picaturi pe zi, in asociatie. Schema poate fi administrata timp de 2-3 luni, cu pauza de o luna, dupa care se poate relua ciclul. Condimentele au un rol dezinfectant la nivel respirator, datorita uleiului volatil. De aceea, pot fi folosite din plin in sezonul rece. Dintre acestea, puteti consuma cimbru, busuioc, eucalipt, fenicul, menta, rozamarin, ghimbir. Puteti folosi si siropuri presate la rece, cu zahar invertit, cu proprietati vitaminizante (in special vitaminele A si C), tonice, pentru intarirea sistemului imunitar din: maces – are un continut bogat in vitamina C; catina – foarte bogata in vitaminele A si C; afine; morcov – contine vitamina A.

 

 

 

 

Citiva paşi pentru creşterea imunităţii

 

 

 

 

  1. FĂ SPORT REGULAT

 

30 de minute de mişcare în fiecare zi ajută la îmbunătăţirea sistemului cardiovascular, reduc stresul şi cresc imunitatea.

  1. DIN BELŞUG,consumă cât mai multe citrice, pentru că sunt o sursă importantă de vitamina C. Poţi beneficia de calităţile lor dacă le mănânci în stare crudă sau sub formă de suc”.

 

  1. CÂT MAI MULŢI ANTIOXIDANŢI

 

Resveratrolul e un antioxidant puternic obţinut din strugurii roşii, atât din fruct cât şi din coajă. Statisticile spun că este de 4-5 ori mai puternic decât beta-carotenul, de 50 de ori mai puternic decât Vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât Vitamina C.

 

Pe lângă faptul că întăreşte imunitatea organismului, ajută la tratarea bolilor cardiovasculare, articulare, luptă împotriva afecţiunilor alergice şi inflamatorii, scade colesterolul şi are efect antiaging.

 

  1. CURĂ DE ECHINACEEA

 

N-ar strica să faci o cură preventivă cu echinaceea. Printre proprietăţile sale miraculoase se numără întărirea sistemului imunitar, accelerarea vindecării, lupta împotriva infecţiilor

virale, ale sinusurilor, ameliorarea gripei şi simptomelor ei. Poţi găsi echinaceea sub formă de pastile, ceai sau tinctură.

 

  1. ELIMINĂ STRESUL

 

Stresul este cel mai mare inamic al imunităţii. Dormi 7-8 ore pentru ca organismul să-şi recapete energia şi… relaxează-te. Încearcă un masaj antistres cu unt de mango, ghimbir şi portocale – Small Spicy Care, la Dreamline Beauty Center.

 

  1. ŞTIAI CĂ…

 

Mierea de Manuka este recunoscută ca unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale? Este o miere de albine din flori de Manuka (un copac din Noua Zeelandă) care, pe lângă susţinerea sistemului imunitar, are efect antibacterian, antimicrobian, antiviral, antioxidant, antiseptic şi antiinflamator.

 

Trebuie să ştii că puterea antibacteriană este dată de factorul UMF (Unique Manuka Factor) care se poziţionează între 10 şi 25.

 

  1. PREPARĂ UN COCKTAIL DELICIOS

 

Consultantul în nutriţie, Alexandra Iliuţă (centrul Eter Beauty&Wellness), recomandă să consumi fructe goji cu iaurt sau sub formă de cocteil. Pune în blender un pumn sau două de fructe goji, un pahar sau două de apă (în funcţie de consistenţa dorită), câteva frunze de mentă, zeama de la jumătate de lămâie, pentru alcalinizarea sângelui, şi miere, sirop de agave sau de ştevie pentru îndulcire. Dacă simţi nevoia să diversifici, adaugă suc de fructe de pădure, morcovi sau mere.

 

8  DETOXIFIAZĂ

 

Este o metodă prin care toxinele sunt eliminate din organism. Poţi alege să ţii o dietă bazată pe creşterea aportului de fibre, prin folosirea plantelor cu efect laxativ şi depurativ. Trebuie să înlături produsele de origine animală, dulciurile, cafeaua, făinoasele şi să pui accentul pe legume şi fructe consumate în stare proaspătă sau sub formă de sucuri.

 

 

Articol preluat din revista InStyle Romania.

 

 

Cele mai rapide   efecte  regeneratoare   ale cimbrului

 

Cimbrul de gradina poate concura cu succes cu cele mai puternice antibiotice. Folosirea pulberii de cimbru e utila in cazuri de infectii renale si urinare. Pulberea de cimbru, administrata intern, sistematic, din 2 in doua ore, cate o jumatate de lingurita o data, distruge microorganismele care afecteaza rinichii si vezica urinara si stimuleaza activitatea renala.

 

In cazurile de bronsita acuta sau tuse convulsiva, cimbrul poate fi un bun remediu de urgenta si atunci se administreaza cateva inghitituri de apa calda in care am pus cu 5 minute inainte o lingurita de cimbru. Aceasta are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Cura dureaza 3 saptamani.

 

In caz de colita de fermentatie se ia cate o lingurita rasa de pulbere de cimbru de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza intre 10 si 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie.

 

Pentru eliminarea viermilor intestinali poate fi alcatuita o combinatie de pulberi ce este imbatabila in tratarea acestei categorii de afectiuni si anume este cea dintre cimbrul si lemnul Domnului. Pulberea celor doua plante se amesteca in parti egale si se pune apoi intr-un borcan care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, pe stomacul gol, de trei ori pe zi, inainte de mese cu minim 30 minute. Cura se face timp de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa alte doua saptamani de pauza.

 

De ce apar semen de amorţeală si cum putem scapa  de ea

 

Amorţeala reprezintă o reacţie anormală în care persoana afectată simte furnicături sau pierde sensibilitatea cutanată. Aceasta poate să apară în orice zonă a corpului, dar mai frecvent afectate sunt extremităţile, adică mâinile, picioarele şi degetele de la mâini şi picioare.

 

De obicei amorţeala apare ca urmare a scăderii fluxului de sânge într-o anumită zonă sau a lezării nervilor. Ea mai poate apărea ca urmare a infecţiilor, inflamaţiilor, traumatismelor şi a altor procese anormale. Cele mai multe cazuri nu sunt datorate unor afecţiuni care să pună viaţa în pericol, dar uneori amorţeala poate fi produsă de accidente vasculare cerebrale şi tumori.

 

Amorţeala este adesea asociată cu simptome ca senzaţie de ace, înţepături sau arsuri numite parestezii. În timp ce amorţeala reprezintă o pierdere a sensibilităţii, senzaţiilor, paralizia implică pierderea capacităţii de mişcare, cu sau fără pierderea sensibilităţii.

 

Fenomenele senzitive se pot clasifica în:

  • fenomenele negative în care funcţia senzitivă se pierde şi apar anomalii ale sensibilităţii:
  • amorţeli într-un teritoriu particular;
  • diminuarea sau absenţa tuturor senzaţiilor într-un anumit loc particular.
  • fenomene pozitive numite parestezii cum sunt senzaţiile de ace, înţepături, electrocutare, descărcare electrică, lovituri de cuţit, constricţie sau arsuri care sunt jenante, persistente, dar care, deşi resimţite drept senzaţii dureroase, sunt asociate cu o activitate intensă a fibrelor senzitive. De fapt, ele reprezintă exprimarea unor impulsuri electrice la nivelul zonelor corticale, de-a lungul căilor senzitive în fibrele senzitive periferice şi centrale. Astfel de influxuri nervoase (care nu îşi au originea la nivelul receptorilor nervoşi periferici normali) generează aceste senzaţii anormale percepute în lipsa unui stimul.

 

Simptome care pot însoţi amorţeala:

  • Anxietate;
  • Urinări frecvente;
  • Agravarea amorţelii sau furnicăturilor la mers;
  • Mâncărime;
  • Dureri joase de spate;
  • Spasme musculare;
  • Dureri de gât (cervicale);
  • Dureri în alte părţi ale corpului;
  • Erupţie cutanată;
  • Sensibilitate la atingere;

 

 

Cauze

 

Senzaţia de furnicături poate fi cauzată de

  • Traumatisme;
  • Degerături;
  • Tromboza venoasă profundă (cheag de sânge la nivelul vaselor membrelor inferioare care se poate desprinde şi poate produce embolism pulmonar, atac de cord – infarct miocardic- sau chiar accident vascular cerebral);
  • Malformaţii arteriovenoase;
  • Boala arterială periferică (boala vasculară periferică) care reprezintă îngustarea arterelor datorită depozitelor de colesterol şi grăsimi pe pereţii arterelor, ceea ce limitează fluxul de sânge către extremităţi;
  • Boala Buerger (inflamaţia acută şi formarea de cheaguri la nivelul arterelor şi venelor);
  • Vasculită (inflamaţie a peretelui vaselor sangvine);
  • Fracturile osoase;
  • Osteoporoza;
  • Discopatie degenerativă;
  • Hernia de disc;
  • Compresia sau presiunea asupra unui nerv;
  • Sindromul canalului (tunel) carpian (provocat de compresia nervului median în canalul carpian – grup de oase mici care formează încheietura mâinii – pe faţa anterioara a încheieturii mâinii şi se complică uneori prin paralizia degetelor, sindromul afectează cel mai des femeile în timpul sarcinii şi la vârsta menopauzei) sau sindromul canalului tarsian (similar sindromului canalului carpian, dar situat la picior);
  • Compresiunea piciorului (încălţăminte strâmtă, gips, etc.);
  • Lombosciatică (stare patologică definită de o afecţiune a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în regiunea inferioară a spatelui, cu iradieri în alte părţi ale corpului);
  • Abuzul de alcool;
  • Tumori cerebrale;
  • Encefalită (inflamaţie a creierului datorată unei infecţii virale sau bacteriene);
  • Intoxicaţia cu metale grele (de exemplu, intoxicaţia cu plumb);
  • Deficitul de vitamină B12 (ca în anemia pernicioasă);
  • Hipotiroidismul;
  • Hiperventilaţie;
  • Accidente vasculare cerebrale;
  • Lupusul erotematos sistemic (afecţiune în care organismul atacă celulele şi ţesuturile proprii);
  • Mielită transevrsă (afecţiune neurologică dată de inflamaţia măduvei spinării);
  • Radiculopatie (afecţiune a rădăcinilor nervilor spinali);
  • Neurinom (tumoră benignă unui nerv legat de encefal).
  • Scleroză multiplă (afecţiune neurologică cronică ce afectează sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării şi nervii optici);
  • Neuropatie periferică (afectarea nervilor, întâlnită de obicei la diabetici);
  • Fenomenul Raynaud (roşeaţă şi culoare vineţie provocate de frig sau tulburări emoţionale);
  • Zona Zoster (boală infecţioasă provocată de reactivarea virusului varicelo-zosterian);
  • Sindromul de compresiune a plexului brahial (consecinţă a unei lezări a fibrelor inferioare ale plexului brachial, paralizie a mâinii).

 

 

Trebuie să mergi la doctor dacă amorţeala este însoţită de:

  • Confuzie sau pierderea cunoştinţei chiar pentru scurt timp;
  • Dificultăţi respiratorii;
  • Dificultăţi la mers;
  • Ameţeală;
  • Pierderea controlului vezicii urinare;
  • Pierderea sau modificări ale vederii;
  • Amorţeală care apare după traumatisme ale capului, gâtului sau spatelui;
  • Paralizie;
  • Vorbire incoerentă;
  • Slăbiciune.

 

Fitoterapia bolilor de inima-Tratamente naturiste recomandate

 

Medicina naturista ,in primul rand   utilizeaza speciile vegetale bogate in glicozizi cardiotonici, adica acele pricipii active din plante care pot actiona cu succes in cazul bolilor de inima si anume:

 

– degetelul lanos, degetelul rosu, cu actiune tonic-cardiaca in angina pectorala, insuficienta cardiaca, marirea contractiei miocardului si rarirea ritmului cardiac;

 

– talpa gastei, bogata in heterozide cardiotonice, cu efecte in angina pectorala, hipertensiune arteriala, tahicardie, nevroze cardiace si reglarea batailor inimii dupa stari nevrotice;

 

– paducelul, cu continut ridicat in derivati flavonici, taninuri catehinice si coline, care actioneaza favorabil in angina pectorala, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, tahicardie, aritmii, fibrilatii, palpitatii, arteroscleroza, miocardita, vasodilatator coronarian si periferic, cresterea permeabilitatii vasculare si fluidificarea sangelui;

 

– anghinarea, care contine glicozide, flavonozide, derivati terpenici si principii amare (cinarina, cinaropicrina), cu actiuni terapeutice in angina pectorala, insuficienta cardiaca cu edeme, zgomot in urechi, hipertensiune arteriala si arteroscleroza;

 

– valeriana are efecte antispasmodice si sedative in nevroze cardiace, reglarea presiunii arteriale si a palpitatiilor inimii, inclusiv calmarea sistemului nervos la nivelul encefalului;

 

– saschiul, cu proprietati spasmolitice si hipotensive, eficiente in hipertensiune arteriala, tahicardie neurovegetativa, arteroscleroza sau pierderea memoriei, actionand prin dilatarea arterelor cerebrale si irigarea optima a sangelui spre creier;

 

– vascul are proprietati terapeutice hipotensive, sedative, bradicardizante, vasodilatatoare coronariene si periferice, evitand congestia cerebrala, arteroscleroza si extrasistolele.

 

Cu efecte adjuvante se mai recomanda, in consumul intern, infuzii sau decocturi (cate 2 cani pe zi) din amestecuri de plante in care intra, pe langa speciile mai sus mentionate, si alte specii medicinale ca roinita, busuioc, menta, cimbrisor, rostopasca, soc, tei, arnica, chimion, fenicul, coacaz negru, cretisoara, ciubotica-cucului, radacini de patrunjel si hrean, fructe de maces, toate indulcite cu miere de albine. Sunt indicate si tincturile de paducel (cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi), maceratul de usturoi cu miere de albine si propolis si siropurile de catina, coacaz negru, afin si menta. Este eficienta si o cura de 2-3 saptamani cu ulei volatil de lavanda (20-30 de picaturi pe paine, de 2-3 ori pe zi).

Pentru uz extern se recomanda comprese si unguente cu galbenele, aplicate pe zona inimii, precum si bai calde de 40 de grade Celsius la maini si la picioare, timp de 15 secunde, repetate de cateva ori pana la ameliorarea durerilor.

 

 

Reteta  pentru angina pectorala si cardiopatia ischemica

 

“Complex 16″ include 16 specii medicinale (Crataegus, Leonurus, Vinca, Cynara, Digitalis, Ocimum, Chelidonium, Lavandula, Valeriana, Viscum, Melissa, Mentha, Petroselinum, Ribes, Rosa, Tilia), luate in anumite proportii in vederea realizarii unor efecte sinergice (cumulate). Aceste complex poate fi gasit pe rafturile cabinetului profesorului Constantin Milica,Iasi – are rezultate in bolile cardiace.

 

 

Angina pectorala consta din crize acute, foarte dureroase, la nivelul musculaturii inimii, cu reflexe spre umarul si bratul stang sau catre abdomen (descrise de bolnav ca o gheara). Durerile aparute noaptea sunt insotite frecvent de o stare de anxietate, respectiv frica de moarte iminenta.

Boala este provocata de ingustarea organica sau spastica a arterelor coronare, ceea ce diminueaza aportul de sange si de oxigen spre miocard, instalarea arterosclerozei sau aparitia unor cheaguri de sange. Poate evolua spre tahicardie (puls accelerat), aritmie cardiaca sau chiar catre infarct miocardic, prin obturarea (ingustarea) unor segmente ale arterelor, indeosebi la varste inaintate.

Aparitia crizelor este favorizata de o serie de factori care trebuie evitati: treceri bruste la temperaturi extreme (geruri sau arsita), eforturi fizice si intelectuale, alergari in forta (ex. dupa vehicule), mersul pe distante mari, mese copioase cu exces de alcool si tutun, stari emotionale extreme (suparari, decese in familie, divorturi, detentie, vizionarea unor competitii sportive si a filmelor de groaza).

 

Irigarea insuficienta a miocardului duce la cardiopatie ischemica

 

Cardiopatia ischemica, dureroasa sau nedureroasa, este o boala coronariana cu frecventa in crestere pe toate meridianele globului. Apare la varste adulte, in cazul reducerii aportului de sange oxigenat sub pragul de functionare a miocardului. Irigarea insuficienta cu sange oxigenat la nivelul muschiului cardiac se produce atat in situatii de efort (insuficienta cardiaca decompensata), cat si in stare de repaus. Este cauzata de ingustarea, organica si spastica, a vaselor coronare, cu posibilitati de evolutie spre tulburari de ritm cardiac, palpitatii dureroase, crize de angina pectorala si infarct miocardic (necroza miocardica).

S-a constatat ca 90% dintre cazurile de cardiopatie ischemica prezinta leziuni arterosclerotice. De asemenea, statisticile au aratat ca riscul aparitiei cardiopatiei este de 5 ori mai mare la persoanele cu colesterolul sanguin ce depaseste limitele normale (200 mg%) si devine de 9 ori mai mare cand bolnavul cu colesterol crescut este si hipertensiv. In toate aceste situatii survine oboseala progresiva (mai ales la mersul in panta), cianozarea (invinetirea) pielii si a unghiilor si edeme moi (umflaturi) la picioare si maini.

 

 

O campioana a luptei impotriva  cancerului

 

Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. Se consuma  sfecla cruda, asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 – 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul, telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.

 

Salata de sfecla  nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

 

Sucul de sfecla rosie

 

 

Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si 300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie, care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul .

 

Borsul de sfecla

 

 

Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt (ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor debili sau cu boli de piept, precum si pentru… trezirea din mahmureala!

 

Tratamente preventive

 

 

 

 

* Boala canceroasa – sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la san.

* Varice – pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.

* Degenerescenta maculara – intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi pigmenti continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile oculare in general si degenerescenta maculara in special.

 

* Intoxicatiile lente – ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie – la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul functioneaza si da rezultate.

Tratamente interne

 

 

 

* Boala canceroasa – studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales administrata sub forma de suc sau cruda, in salate.

 

Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit.

 

* Leucemie – terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe.

 

Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

 

* Cancer de colon – substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.

 

* Gastrita hiperacida – sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.

 

* Ischemie cardiaca, ateroscleroza – vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca salata, de sfecla fiarta sau cruda.

 

* Hipertensiune – este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la 20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si tratarea hipertensiunii arteriale.

 

* Anemie feripriva – sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.

 

* Sarcina – fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea suferi copilul in faza intrauterina.

 

* Adjuvant in bolile renale – se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.

 

* Hepatita cronica – conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.

 

* Diabet – sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.

 

* Constipatie – fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.

 

* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic – betacianina, o substanta continuta din belsug de catre sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi intense si de lunga durata.

 

* Vitaminele complexului B – radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.

 

* Vitamina C – este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.

 

* Potasiu si magneziu – o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul “Aspacardin”, folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.

 

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

 

La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.

 

Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de morcov, pot aparea stari de greata.

 

 

 

Sfeclă roșie este  un aliment-medicament pentru mame și copii

 

 

 

Când pot introduce sfecla roșie în alimentația copilului meu?

 

 

 

Fiind o plantă rădăcinoasă, cei mai mulți medici recomandă introducerea ei în alimentație în jurul vârstei de 7 luni. Principala temere este legată de eventualele substanțe nesănătoase de genul nitraților, pe care le poate conține.

 

Însă, dacă aveți o sursă de încredere care vă poate furniza sfeclă roșie, eventual bunica sau bunicul, puteți încerca să o prezentați bebelușului chiar de la 6 luni.

 

Cu toate astea, recomandarea noastră fermă este să discutați și cu medicul pediatru curant desore momentul introducerii sfeclei roșii în alimentația copilului vostru.

 

Cum pot prepara sfecla roșie pentru copilul meu?

 

 

 

Foarte puține persoane îi agreează gustul în stare curdă, așa încât, de obicei, nu este consumată singură, ci este asociată în salatele de crudități cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, țelina, pătrunjelul, sau cu salată verde ori varză roșie.

 

Substanța care dă culoarea roșu-sângerie sfeclei se numește betalaină, iar de prezența ei se leagă mai toate proprietățile antitumorale și antioxidante ale acestei legume. Însă betalaina este destul de sensibilă la fierbere și extrem de sensibilă la coacere. Prin urmare, sfecla roșie e mai bine sa fie consumată în stare crudă. Însă între a o consuma fiartă sau coaptă, varianta optimă ar fi fiartă, în  coajă, și doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiță).

 

De asemenea, sucului de sfeclă roșie i-a fost atribuit de către terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss rolul de a fi unul din cele mai puternice remedii în tratarea cancerului și a leucemiei.

 

Sucul de sfeclă roșie scade presiunea arterială și are efect antifebril în cazul unei viroze. Consumând acest suc, metabolismul organismului se îmbunătățește, iar ficatul este ajutat să funcționeze mai bine.

 

Pentru a face un suc delicios celor mici, puteți adăuga în storcătorul de fructe pe lângă sfeclă și câțiva morcovi.

 

Copiilor slăbiți, anemici sau care nu au poftă de mâncare le poate fi prescrisă o cură cu acest suc, fiind recomandat a fi băut cu lingurița, pentru a avea efecte mai puternice.

 

Ce e bine de știut despre sfecla roșie?

 

 

 

Dacă păstrați codițele sfeclei, aceasta își va menține mai mult timp gustul și culoarea, putând fi păstrată în lada de legume a frigiderului până la două săptămâni.

 

Cu cât sfecla este mai mică, cu atât este mai dulce.

 

La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfeclă roșie, urina capătă o culoare roșie, fenomen denumit beturie. Acest lucru nu arată vreo afecțiune sau intoxicație, ci doar o incapacitate parțială a organismului de a asimila anumiți nutrienți din sfeclă. Așa că nu vă alarmați dacă scutecul copilului devine mai roșiatic când este udat. Același lucru se poate întămpla și cu culoarea scaunului.

 

La doze mari de suc de sfeclă roșie sau la sucul de sfeclă consumat simplu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greață.

 

Primul preparat cu sfecla rosie pe care vi-l propun vine este o salata de iarna, ruseasca, plina de culoare si cu un gust excelent. Bunica mea era basarabeanca, si dintotdeauna am avut o atractie catre toate lucrurile frumoase din Rusia – povesti, traditii, limba melodioasa, si mai recent, felurile de mancare. Ideea pentru aceasta reteta mi-a venit de la prietena mea Lena, care este tot basarabeanca, a supravietuit cancerului de san, si este o permanenta sursa de inspiratie pentru mine.

 

 

 

Ingrediente pentru Salata cu sfecla rosie vinaigrette (3-4 portii)

 

 

 

4 cartofi medii

 

2 morcovi medii

 

1 sfecla mare sau doua mai micute

 

4-5 castraveti murati in saramura (sau varza fermentata)

 

o ceapa rosie micuta

 

2 linguri de otet de mere

 

2 linguri ulei de masline extravirgin

 

sare si piper proaspat macinat

 

Cartofii si morcovii se spala bine, morcovii se curata, si se pun la fiert impreuna cu cartofii in coaja. Sfecla se taie in patru si se pune in hartie de copt in cuptorul incins la 170 grade, pana cand se inmoaie (aproximativ 30 minute). Prin coacere se pastreaza mai bine calitatile nutritive decat prin fierbere.

 

Se lasa toate legumele sa se raceasca, dupa care se decojesc, se taie cubulete si se amesteca impreuna muraturile taiate cuburi si cu ceapa taiata foarte fin. Inainte de a adauga sfecla in salata, se taie cubulete si se stropeste cu ulei de masline, pentru ca superba culoare rosu-ciclam sa nu se imprastie in toata salata (desi pana la urma tot se va intampla, insa mai lent). Se drege cu ulei, sare, piper si otet, si se lasa jumatate de ora in frigider, pentru ca aromele sa se intrepatrunda. Este foarte satioasa datorita cartofilor, si poate fi consumata ca fel principal

 

Surse (ro): http://prodieta.ro/sfecla-rosie-detoxifierea-ficatului-calorii-beneficiile-sfeclei/

 

http://www.formula-as.ro/2010/948/medicina-naturii-44/sfecla-rosie-13190

 

Surse (en): http://en.wikipedia.org/wiki/Red_beet

 

http://www.shedyourweight.com/the_health_benefits_of_red_beet_nutritional_value_of_red_beet.html

 

http://www.botanical-online.com/commonbeet.htm

 

O bautura minune – suc de sfecla rosie, morcov si mar

 

 

 

 

 

Poate unii dintre noi pot parea reticenti la ideea de a consuma sfecla rosie cruda sub forma de suc, insa chiar acesta este motivul pentru care am vrut sa va prezint efectele incredibile ale acestei combinatii. Ce se intampla cand amesteci sucul proaspat de mere, morcovi si sfecla? Obtii o bautura miraculoasa, datorita beneficiilor extraordinare pe care le aduce organismului, la nivel energetic si nutritiv si datorita valentelor sale curative. Este ca si cum ti-ai face o perfuzie de energie, enzime, substante antioxidante si alti nutrienti din plante, direct in celule.

 

 

 

Insist asupra pregatirii acestui suc in casa, si nu a cumpararii lui sub forma imbuteliata, din supermarketuri, chiar sub titlul de “stors astazi”. Sucurile proaspete incep sa-si piarda proprietatile nutritive imediat ce au fost preparate, pentru ca nutrientii oxideaza, chiar si atunci cand sucurile sunt pastrate la frigider. Mai mult, sucul proaspat trebuie tinut in cani de ceramica, email sau sticla, si nu in sticle de plastic, pentru ca acestea grabesc procesul de oxidare a nutrientilor.

 

 

 

Sucul proaspat de sfecla, morcovi si mere a fost prima oara folosit de catre medicii chinezi pentru tratamentul cancerului de plamani cu sute de ani in urma, iar acum din ce in ce mai multi dintre noi folosesc sucul acesta pentru sanatate si energie.

 

 

 

Efectele combinate ale celor trei ingrediente sunt absolut miraculoase – nu numai ca ne dau dau energia si necesarul de vitamine si minerale pe ziua in curs, insa au actiune pe termen lung asupra sanatatii noastre. Iata cateva dintre efectele sucului de sfecla rosie, morcov si mar:

 

 

 

Este eficient in pastrarea sanatatii organelor, in special a celor responsabile cu detoxifierea, care sunt zilnic expuse la diverse tipuri de toxine – ficatul si rinichii

 

Mentine sanatatea inimii si a sistemului circulator, datorita carotenilor din sfecla si morcovi, care reduc nivelul colesterolului, echilibreaza tensiunea si protejeaza organismul de bolile coronariene.

 

Datorita efectelor detoxifiante, dar si a vitaminelor pe care le contine, sucul proaspat de sfecla, morcovi si mere ajuta la curatarea acneii si a cosurilor, si intarzie aparitia ridurilor. Atunci cand nivelul toxinelor este prea mare pentru ficat, acesta antreneaza si urmatorul mare organ cu rol in detoxifiere – pielea. De aceea apar cosuri, acnee, pete maronii in jurul ochilor, iar durerile dese de cap si oboseala sunt adeseori semnale ca ficatul este sub presiunea toxinelor.

 

Mentine sanatatea sistemului digestiv – protejeaza stomacul de ulcer, si reducere riscul constipatiei, datorita fibrelor din mere si sfecla rosie.\

 

Sucul proaspat de sfecla, morcov si mar este un aliat pentru bolnavii de cancer, pentru ca inhiba dezvoltarea celulelor canceroase. Prietena mea Lena, despre care am mai amintit pe blog, a avut un cancer agresiv la san, pe care l-a tratat, pe langa medicatia alopata, cu un regim strict vegan, si cu un consum zilnic de suc de sfecla, morcov si mere. Acum este bine!

 

Poate ajuta la scaderea in greutate, pentru ca este un suc foarte satios datorita fibrelor pe care le contine, si ofera maxim de energie pentru o cantitate mica de calorii

 

Are efecte anti-inflamatorii

 

Ingrediente pentru suc de sfecla, morcovi si mere (pentru 2 persoane)

 

3 morcovi mari sau 4 morcovi mici

 

Sucul de morcovi este un puternic alcalinizant, plin de vitamine și minerale, cu proprietati detoxifiante si efecte benefice asupra sanatatii ochilor si a pielii.

 

Morcovii proaspat storsi sunt o sursa pretioasa de beta-caroten si alfa-caroten, care ne protejeaza organismul de radicalii liberi, si previn imbatranirea celulelor. Acesti carotenoizi sunt stocati in ficat si convertiti in vitamina A atunci cand organismul are nevoie de aceasta (in bolile grave ale ficatului, cum ar fi ciroza). Sucul de morcovi este o sursa importanta de vitamina C, vitamina K si cateva vitamine din complexul B, dar si de potasiu, calciu si magneziu (in special in sucurile din morcovi crescuti in soluri organice, de calitate).

 

1 sfeclă rosie medie

 

Sfecla rosie este o sursa importanta de betanina, cu puternice proprietati anti-inflamatorii anti-oxidante, si cu efect de stimulare a cailor de detoxifiere – colon si ficat. Sucul de sfecla rosie este atat de puternic, incat se crede ca poate ajuta la regenerarea celulelor ficatului in cazul cirozelor. Despre beneficiile sfeclei rosii am vorbit pe larg in postarea precedenta.

 

1 mar mare sau doua mai micute, din piata

 

Sucul de mere este un detoxifiant general, datorita pectinei, un tip de fibra care ajuta la eliminarea toxinelor din intestin, inainte ca acestea sa fie filtrate de ficat. De asemenea, merele contin nutrienti valorosi, precum Vitamina A, vitamine din complexul B-urilor, vitaminele C, E, K, acid folic, zinc, magneziu, fier si calciu.

 

Sucul de la o jumatate de lamaie sau o lime

 

Pentru a preveni oxidarea nutrientilor din legume si mere

 

Daca suportati gustul, puteti adauga si o bucatica de ghimbir in storcator, pentru a imbogati valoarea nutritiva si aroma sucului proaspat.

 

Este foarte important sa beti sucul imediat dupa ce a fost stors, pentru a beneficia la maxim de calitatile nutritive. Asa cum spuneam mai sus, chiar daca incarcatura benefica nu se pierde complet, dupa cateva minute de la stoarcere, nutrientii incep sa oxideze. Sucul se consuma ca atare, fara a adauga zahar. Il puteti eventual dilua cu apa plata sau filtrata, insa nu adaugati sub nici o forma zahar.

 

Sucul se bea pe stomacul gol, cu o ora inainte de micul dejun, pentru a lasa nutrientilor timp sa fie absorbiti prin intestinul subtire.

 

In perioada rece, cand nutrientii proaspeti sunt foarte rari, cand pielea este tot timpul acoperita si respira mai greu, si cand consumam multa mancare gatita, ar trebui sa preparam acest suc in fiecare zi, pentru a ne asigura necesarul de nutrienti de buna calitate, si pentru a ajuta organismul in procesul natural de detoxifiere.

 

Sfaturi pentru prepararea sucurilor

 

Cumparare si preparare

– Nu cumpara decit fructe proaspete pentru suc.

– Spala bine fructele inainte de a le prepara.

– Nu prepara decit o cantitate mica de suc, pentru ca sucul de fructe de oxideaza imediat.

– Cand prepari sucul de fructe, fii creativ, apeland la diverse combinatii. Dar nu amesteca legumele si fructele decat cu foarte mare atentie, pentru ca unele combinatii pot fi suparatoare pentru stomac.

 

Reguli pentru prepararea sucurilor

– Sucurile din fructe dulci se pot combina cu cele putin acide, dar nu cu cele acide sau cu legume.

– Sucurile putin acide se potrivesc cu cele dulci si cu sucurile din fructe acideSucurile din fructe acide cu cele putin acide si cu cele de legume.

– Sucurile din legume se potrivesc cu cele din fructe acide si zarzavat.

– Sucurile din zarzavat pot fi combinate cu cele din legume si radacinoase, dar nu cu celelalte.

– Sucurile din radacinoase se potrivesc bine cu cele de zarzavat. Nu evita sa pui in sucul de legume si sucul unor zarzavaturi, intrucit acestea contin clorofila, o substanta care ajuta organismul sa produca hemoglobina, raspunzatoate pentru transportul oxigenului din sange.

 

Sfat general Cat mai multe fructe si legume inseamna sanatate!!!

 

Iata  citeva   sucuri de legume si afectiunile pe care le puteti trata cu acestea:

 

Acidoza – morcov, sfecla, castravete si spanac

Acnee – morcov, salata verde si spanac

Anemie – sfecla, telina si morcov

Alergii – morcov, salata verde si spanac

Apendicita – morcov, sfecla si spanac

Ateroscleroza – morcov, telina, salata verde si spanac

Artrita – castravete, sfecla, telina, morcov si nasturel

Astm – morcov, ridichi, telina

Bronsita – rosii, morcov, ceapa si spanac

Raceli – morcov, telina, ceapa si spanac

Constipatie – morcov, sfecla, spanac si nasturel

Colita – morcov, sfecla, castravete si spanac

Diabet – morcov, telina, salata verde si spanac

Dispepsie – morcov, sfecla, castravete si spanac

Eczeme – morcov, spanac, castravete si sfecla

Epilepsie – morcov, telina si spanac

Tulburari de vedere – rosii, morcov, telina, patrunjel si spanac

Oboseala morcov, spanac, sfecla si castravete

Guta – rosii, castraveti, sfecla, morcov, telina si spanac

Dureri de cap – morcov, salata verde si spanac

Boli de inima – morcov, sfecla, castravete si spanac

Hipertensiune arteriala -morcov, spanac, sfecla si castravete

Gripa – morcov, ceapa si spanac

Insomnie – salata verde, morcov si telina

Icter – morcov, telina, spanac, sfecla si castravete

Obezitate – rosii, sfecla, varza, salata verde, spanac si morcov

Hemoroizi – morcov, spanac, napi si nasturel

Probleme sinusale – tomate, morcov, ceapa si spanac

Amigdalita – morocv, spanac, sfecla si castravete

 

Citeva  beneficii ale sucurilor  terapeutice

 

Sucul de varza

Vitamine: A, B, C. si E

Minerale: calciu, clor, iod, fier, magneziu, fosfor, potasiu si sulf

Beneficii terapeutice: varza reprezinta o optiune minunata pentru curatarea intregului organism atat extern cat si intern, si cu efecte antiseptice. Este foarte bun in cazul constipatiei si ajuta a reducerea tensiunii arteriale. Acest suc este adesea folosit pentru dietele de slabit.

 

Mai este recomandat in numeroase cazuri pentru a trata probleme respiratorii precum astm, tuse, raceala si gripa. Persoanele care transpira abundent ar trebui sa consume varza cruda de mai multe ori pe zi.

 

Alegeti pentru stoarcere verze mai mari si mai grele si viu colorate. Verzele mai usoare contin mai putin suc sau sunt mai vechi. Sucul de varza ar trebui consumat intodeauna in amestec cu alte sucuri cum ar fi cel de morcovi sau spanac, salata verde, castraveti sau telina.

 

Sucul de morcovi

 

Vitamine: A, B, C, D, E, G si K

Minerale: calciu, cupru, iod, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu si sulf

Beneficii terapeutice: sucul de morcovi este un tonic excelent pentru orice tip de boala. Acesta poate fi consumat la discretie si in cantitai mari. Este deosebit de eficace in prevenirea cataractei si a altor probleme oculare, ofera energie si ajuta la vindecarea rapida a anumitor afectiuni.

 

Sucul de morcovi stimuleaza sistemul imunitar si protejeaza impotriva bolilor. Sucul ajuta la tratarea anemiei, a problemelor circulatorii si a afectiunilor ale pielii. Este de ajutor in problemele digestive si este un remediu excelent pentru ulcer, astm si probleme ale ficatului. Ajuta la prevenirea cariilor dentare si a afectiunilor gingivale.

 

Alegeti morcovi fermi la atingere si cu coaja. Varfurile si radacinile pot fi de asemenea folosite la prepararea sucului. Sucul de morcov este adesea folosit ca baza pentru alte sucuri, deoarece este usor de digerat si poate fi consumat in cantitati mari.

 

 

Sucul de telina

 

Vitamine: B si C

Minerale: fier, magneziu, fosfor, potasiu si sodiu

Beneficii terapeutice: sucul de telina este cel mai bine cunoscut pentru proprietatile sale de a usura durerile reumatice si inflamatiile artritice. Este indicat sa consumati suc de telina in cazul in care va recuperati dupa anumite boli si in special dupa raceli sau gripe, inlocuind in organism prin sucul de telina mineralele pierdute.

 

Potasiul din telina ajuta la scaderea tensiunii arteriale si consolideaza eficient stomacul, ficatul si rinichii. Trateaza cu succes problemele si tulburarile de somn. Alegeti telina ferma la atingere, care nu prezinta semne de uscare. Se spala bine si se elimina tulpinile si ambele capete ale telinei inainte de stoarcere.

 

 

Sucul de cartofi

 

Se obtine la fel ca si celelalte sucuri, prin centrifugarea

tuberculilor foarte bine spalati in prealabil.

Este recomandat sa fie consumat atunci cand este

foarte proaspat, altfel el oxidandu-se rapid si

pierzandu-si o parte din calitatile terapeutice.

Constituie unul din cele mai blande remedii din gama

pe care o vom prezenta acum, avand efecte calmante,

antiacide si usor depurative. Ce il face atunci un

medicament puternic? Studii recente au aratat ca sucul

foarte proaspat de cartof contine anumite substante

inrudite cu cortizonul, care au efecte de inhibare a

dezvoltarii tumorilor, de oprire a proliferarii

virusurilor hepatice, efecte hipotensoare si…

anticonceptionale. Sa vedem in continuare mai multe

despre aplicatiile acestui remediu:

Obezitate – o jumatate de pahar de suc de cartofi

baut cu un sfert de ora inainte de fiecare masa

(indiferent cat de saraca din punct de vedere

cantitativ ar fi) are efecte de inhibare a apetitului

alimentar foarte puternice. Mai mult, acest remediu

stimuleaza din plin procesele de eliminare, ceea ce

determina o accelerare a procesului de slabire.

Hepatita virala A, B, C – se bea de doua ori pe

zi o combinatie formata dintr-un sfert de pahar (50

  1. ml) de suc de patrunjel si trei sferturi de pahar (150
  2. ml) de suc de cartofi. Cura dureaza vreme de 30 de

zile, cu o pauza de 10 zile, dupa care se poate relua.

Efectele in tratarea hepatitelor, cronice sau acute,

sunt cu adevarat extraordinare.

Constipatii usoare, reumatism – se bea jumatate

de litru de suc de cartofi pe parcursul unei zile,

timp de 2-3 saptamani. Pentru a face gustul mai

suportabil, se poate adauga si suc de morcov.

Scorbut – sucul de cartofi este in aceasta

afectiune unul din cele mai puternice si mai rapide

remedii cunoscute. Se bea un pahar pe zi, in timpul

sezonului rece. Cancerul gastric – se bea cate un

sfert de pahar (50 ml) de suc de cartofi de 3-4 ori pe

  1. Pentru un gust mai bland si un efect mai puternic,

se dilueaza cu suc de morcov. Efecte si mai puternice

se obtin cu urmatoarea combinatie, care are o

eficienta foarte mare si in cazul gastritei. Se face

urmatorul amestec de sucuri: 100 ml cartofi + 100 ml

varza + 500 ml morcov. Se bea aceasta cantitate pe

parcursul unei zile. In ciuda gustului destul de greu

de suportat, acest amestec, baut in cure de 20 de

zile, are efecte exceptionale in aceasta categorie de

afectiuni. Daca simtiti ca va este greu sa beti foarte

mult din aceasta combinatie, puteti injumatati

cantitatea zilnica.

 

 

Sucul de ridichi negre si rosii

 

 

Sucul obtinut din ambele tipuri de ridichi are –

efectele terapeutice  . In primul rand, acest suc este

o adevarata matura pentru vezica biliara si pentru

rinichi, pe care le curata rapid de calculi. Apoi, are

un efect puternic diuretic, motiv pentru care este

folosit si ca detoxifiant in reumatism, in bolile

produse de intoxicarea lenta a organismului. In

medicina manastireasca este la mare pret acest suc

pentru tratarea bolilor respiratorii cronice.

Reumatism – se dizolva un sfert de pahar de suc

de ridiche in trei sferturi de pahar de suc de

morcovi. Se beau pe stomacul gol doua asemenea doze pe

zi: una dimineata si una seara. Cura dureaza minimum

doua saptamani si se face mai ales la schimbarea de

anotimp.

Bronsita cronica – intr-o jumatate de pahar de

suc de ridiche se pun 4 linguri de miere si se

amesteca bine. Se bea cu inghitituri mici acest

remediu dimineata.

Calculi biliari – se amesteca patru linguri de

suc de ridiche cu aceeasi cantitate de suc de

patrunjel. Se bea aceasta combinatie inainte de

fiecare masa cu un sfert de ora. Tratamentul dureaza

trei saptamani si este deosebit de eficient in cazul

microlitiazei.

Calculi renali – se beau zilnic 50-100 ml (un

sfert – o jumatate de pahar) de suc de ridiche. Efecte

mai puternice are urmatoarea combinatie:

O combinatie pentru eliminarea calculilor renali:

400 ml morcov + 100 ml castraveti + 100 ml ridichi

(negre sau rosii) – rezulta 600 ml, care se beau, in

cateva reprize, dimineata, pe stomacul gol.

Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si este

eficient indiferent de natura calculilor.

 

 

Troscot

 

De la aceasta planta se folosesc partile aeriene

Afectiuni pentru care se recomanda: hipertensiune arteriala, diaree, tuberculoza pulmonara, gastrite.

 

Denumirea uzuala: Troscot (lat. Polygonum aviculare).

Partile aeriene trebuie recoltate in timpul infloririi, indepartandu-se radacina. uscarea se face in strat subtire in locuri aerisite.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Flavonozide, tanin si substante minerale bogate in acid silicic liber si combinat.Astringenta, antidiaretic, mineralizant.

 

Recomandari:

 

Infuzie – 1-2 ceaiuri pe zi timp indelungat impotriva hipertensiunii arteriale si ca si componenta a ceaiului gastric.

Intern-neutralizeaza tranzitul intestinal si combate diareea. Precipita proteinele din continutul intestinal si diminueaza afectiunile inflamatorii. Actioneaza asupra epiteliului renal favorizand cresterea cantitatii de urina eliminata. Diminueaza tensiunea arteriala, este un antiinflamator in combaterea reumatismului, in ulcer stomacal, hemoragii intestinale, guta, tuberculoza, afectiuni ale aparatului cardiovascular.

Decoct

Uz intern 2-3 cani pe zi; uz extern: pentru cicatrizarea ranilor, bai locale pentru tratarea reumatismului si bolilor ginecologice – bai cu apa calda la 370 C in care se tine 15-30 minute, un saculet cu 500g planta uscata.

 

Preparare

 

Uz intern: infuzie din 1-2 lingurite la 200 ml apa clocotita.

Uz extern: infuzie concentrata din 3-4 linguri la 200 ml apa clocotita

 

Precautii, contraindicatii si alte comentarii-nu exista.

 

 

 

Alimente care stimuleaza concentrarea

 

Iata care sunt alimentele care cresc sansele mentinerii sanatatii creierului si cresc puterea de concentrare.

 

Cofeina

Nu exista un aliment minune care poate creste IQ-ul, insa anumite substante, precum cofeina, va pot energiza si ajuta sa va concentrati. Cofeina se poate gasi in cafea, ciocolata,  care poate sa alunge somnolenta, desi efectele sale sunt pe termen scurt. Insa, nu faceti abuz! O cantitatea prea mare de cofeina poate avea un efect contrar, aducand un discomfort psihic si/sau fizic.

Dulciuri naturale

Zaharul reprezinta principala sursa de energie a creierului. Nu este vorba de zaharul din bucatarie, insa glucoza, pe care corpul o poate procesa din zaharurile si carbohidratii pe care ii consumati. Din acest motiv, un pahar cu o bautura dulce poate oferi (pe termen scurt) sporirea memoriei, gandirii si abilitatilor mentale. Insa, daca este o cantitate prea mare, memoria poate fi afectata negativ.

Pestele

Pestele reprezinta o sursa excelenta de protein, care accelereaza functiile creierului. Acesta este bogat in acizi grasi omega-3, ce reprezinta cheia pentru sanatatea creierului. Acizii grasi au o putere uimitoare, iar o dieta bogata in acestia a fost asociata cu un risc mai scazut de dementa si accident vascular cerebral, precum si un declin cognitiv mai incetinit. In plus, acizii grasi omega-3 joaca un rol important in imbunatatirea memoriei, in special pe masura ce imbatranim. Se recomanda consumul a cel putin doua portii de peste pe saptamana.

 

Nucile si ciocolata

Nucile si semintele reprezinta o buna sursa de vitamina E, ce a fost asociata cu un declin cognitiv mai incetinit, pe masura ce inaintati in varsta. Ciocolata neagra are, de asemenea, proprietati antioxidante si contine stimulenti naturali, precum cofeina, ce sporeste puterea de concentrare. Bucurati-va zilnic de o portie mica de nuci si ciocolata neagra, pentru a beneficia de toate proprietatile acestora, fara a face exces de calorii, zahar sau grasimi.

 

Avocado si cerealele integrale

Fiecare organ din corp depinde de fluxul sanguin, in special creierul si inima. O dieta bogata in cereale integrale si avocado poate scadea riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare. De asemenea, aceste alimente pot sa scada colesterolul “rau” (acesta favorizeaza aparitia placilor de aterom). Avocado contine grasimi vegetale sanatoase, ce imbunatatesc fluxul sanguin, implicit catre creier, pentru o putere de concentrare mai mare.

 

Coacazele

Coacazele va pot proteja creierul de radicalii liberi si pot reduce efectele bolilor legate de varsta, precum boala Alzheimer sau dementa. De asemenea, o dieta bogata in coacaze imbunatateste capacitatea de invatare si functiile musculare.

 

Pe langa aceste alimente, puterea de concentrare poate fi imbunatatita si printr-un mic dejun ce contine suc natural de fructe, paine cu cereale integrale si o ceasca de cafea. De asemenea, nu uitati sa va odihniti suficient, sa beti multa apa, sa faceti sport si, nu in ultimul rand, sa va relaxati.

 

Daca dieta pe care o aveti este saraca in nutrientii esentiali, va poate afecta abilitatea de a va concentra. Lipsa si abuzul, deopotriva, pot influenta intr-un mod negativ aceasta functie a creierului.

 

Alimente interzise femeilor însărcinate

 

 

Specialiştii au demonstrat că aproximativ 85% dintre femeile gravide resimt pofte pentru cel puţin un aliment şi că aceste afinităţi culinare pot suferi modificări în funcţie de etapa de dezvoltare a sarcinii. Sărbătorile aduc cu sine şi un adevărat festin culinar, însă nu tot ceea ce e pe masa de Crăciun/Paste etc  este indicat pentru femeile însărcinate.

 

„Foarte multe tipuri de alimente pot conţine bacterii sau poluanţi din mediul înconjurător care nu vor face bine nici gravidei nici fătului. Listeria, salmonela, E Coli şi mercurul sunt câteva dintre cele mai periculoase elemente care pot dăuna sarcinii. De sărbători, mâncarea tradiţională este de cele mai multe ori bogată în grăsimi, pica greu la stomac, iar unele preparate conţin şi alimente interzise pentru o gravidă”, spune domnul doctor Silviu Istoc, medic specialist obsetetrica-ginecologie.

 

Poţi servi carne doar dacă aceasta este foarte bine gătită. Insuficientă preparare termică a cărnii poate duce la contaminarea cu toxoplasma sau la dezvoltarea unei largi varietăţi de bacterii. De evitat şi produsele tradiţionale din porc, care încetinesc digestia. Atenţie la bacteria listeria care se poate dezvolta şi la temperaturile din frigiderul de acasă. Din acest motiv, evita mezelurile care au un grad mare de perisabilitate ori delicatesele preparate din carne şi care se ţin la frigider. Aceste produse se consumă numai încălzite până când sunt fierbinţi (prăjite sau la cuptor) şi se mănâncă imediat, deşi în condiţiile conţinutului prea mare de e-uri mai bine renunţi la ele.

 

Se poate consuma o friptură de curcan sau peşte la cuptor. Peştele este bogat în proteine, iar acizii omega 3 pe care îi conţine pot aduce multiple beneficii dezvoltării bebeluşului, însă mare atenţie la nivelul de mercur! Cu cât peştele este mai mare, cu atât acesta va conţine o cantitate mai mare de mercur. Pe lista peştilor ce cresc riscul supradozarii cu mercur se afla rechinul, peşte spadă, tonul şi macroul regal. În plus, aceştia au un risc mai mare de a produce toxiinfecţii alimentare.

 

Spune NU maionezei. Orice mâncare în a cărei compoziţie intră ouă crude poate să fie infectat cu salmonella. Aceasta bacterie se poate găsi în ouăle crude sau negătite suficient şi provoacă febră tifoidă, dar şi infecţii alimentare. De asemenea, sosurile de salată din comerţ, cum ar fi maioneza, sunt făcute cu ouă pasteurizate, aşa că se pot consuma, însă normal ca şi în cazul acestora consumul trebuie să fie moderat. Nu uitaţi că şi acestea conţin aditivi alimentari.

 

 

Brânzeturile fac parte şi ele din categoria alimentelor pe care trebuie să le consumi cu moderaţie, iar unele sortimente ar trebui evitate complet, cum sunt cele moi: feta, Brie, Camembert sau gorgonzola. La fel ca în cazul laptelui nepasteurizat acestea pot să conţină o bacterie numită listeria, care pune în pericol bebeluşul.

 

Dulciurile cu măsură. În timpul sarcinii este bine să eviţi alimentele bogate în glucide, cum este cozonacul, prăjiturile sau ciocolată. Poţi opta pentru salate din fructe, budinci din orez sau sorbet.

 

Atenţie şi la fructe!

 

“Fructele fac parte din dietă de bază a unei gravide şi cea mai mare condiţie este să fie foarte bine spălate. Doar câteva nu sunt recomandate: strugurii, pentru că pot ridica temperatura corpului şi pot provoca mişcări intestinale exagerate, fructele prea acide, dacă pacienta suferă de gastrita, papaya necoapta bine şi ananasul sunt periculoase în primele luni de sarcina deoarece dau contracţii ale uterului”, adaugă Dr.Silviu Istoc.

 

În locul şampaniei poţi opta pentru sucuri proaspăt stoarse dar cel mai bine acasă, unde ai control asupra igieniei. Sucurile proaspăt stoarse în sticluţe de plastic cumpărate din comerţ ar trebui evitate şi consumate doar cele pasteurizate cum sunt cele în cutii, pe care scrie 100% fruct.

 

 

Adoptati urmatoarele schimbari alimentare benefice trupului

 

– In loc de carne grasa, consumati proteine slabe din carnea de pui, curcan sau peste.

– Inlocuiti grasimile solide din unt si margarina, cu uleiul de masline sau de rapita.

– Substituiti produsele de patiserie si cerealele rafinate cu cereale integrale.

– Preluati aportul necesar de proteine din lactate degresate, oua si fasole.

– Umpleti 70% din farfurie cu legume gatite sau proaspete.

– Inlocuiti dulciurile cu portii mici de fructe.

 

 

 

 

Va prezentam   plantele  din batatura casei ,care anul trecut au produs  cei mai multi bani,dar  si sanatate

 

 

  1. Cătina

 

Costurile cu înființarea și întreținerea unui hectar de cătină sunt cuprinse între 1.500 și 3.500 de euro. Investiție pe care o recuperezi rapid.De pe un hectar, în anul al treilea de plantare reușești să obții o producție medie de 15 tone, iar prețul mediu pentru un kilogram de cătina se cifreaza la  15 lei.Aceasta plantatie cucereste an de an noi teritorii.

 

  1. Menta

 

Noua generație de mici fermieri investește în plante multifuncționale, așa cum este menta. Ea poate fi folosită și în industria farmaceutică, cât și în cosmetică sau în alimentație. Dacă este vândută angro, un kilogram pornește de la 5 lei, însă cultivatorii cu pricepere o ambalează   și valorifică un kilogram de frunze cu până la 200 de lei. Dacă vă gândiți la cultura de mentă, trebuie să știți că un   venit frumos îl aduce vânzarea de stoloni pentru că de la plantaţiile de mentă îngrijite ca la carte se pot obţine circa 6-8 tone de stoloni la hectar, iar cantitatea de stoloni recoltată poate constitui material de înmulţire pentru 6 hectare de plantaţie nou-înfiinţată. În cazul mentei olandeze –cu  frunză mare, prețul unui stolon pleacă de la 0,8 lei / buc de la 5.000 buc, 0.9 lei / buc de la 1000 buc, 1 leu de la 100 buc sau 2 lei de la 1 buc. Se plantează 16 fire de mentă la un metru pătrat din 25 în 25 de centimetri pe un rând de 4/4 lățime.

3 . Gălbenele

 

Prețul unui kilogram de gălbenele uscate este de 16 lei, același preț fiind valabil și în cazul cantităților mari, de peste 100 de kilograme de flori proaspete. La cantități mai mici se ajunge la 30-35 de lei/kg, iar la export, florile de gălbenele merg la circa 10 euro pe kilogram. De precizat că pentru a înființa un hectar cu gălbenele este nevoie de 6-8 kilograme de seminţe certificate la hectar, iar costul pentru cele bio (recomandate) este de 600 de lei/kg. O valorificare bună prespune și posibilitatea de a usca florile.

 

 

 

  1. Castravetele amar

 

Momordica sau castravetele amar este fructul exotic despre care, recent, cercetătorii vorbesc ca de un adevărat panaceu. Rodul plantei de origine asiatică a fost supranumită ”insulină vegetală”, însă are și efecte antitumorale dovedite și susține funcționarea unor organe importante precum ficatul sau fierea. Fructele în piață la bucată și cere între 3 și 5 lei – ceea ce poate conduce la un preț de 100 de lei (peste 20 de euro) pentru un kilogram de castravete amar. Mai avantajoasă este vânzarea semințelor de momordică, care se vând cu 1 leu bucata.

 

 

 

  1. Socul

 

Ne-am obișnuit să considerăm socul ca o plantă neglijabilă, pe care o întâlnim pe marginea drumurilor. Ca și plantă medicinală, florile de soc sunt foarte căutate atât în industria farmaceutică, cât, și în cea alimentară pentru prepararea sucurilor cu aromî de soc. Mai nou, și fructele sunt apreciate și au un preț de circa 6 lei în stare proaspătă și dublu în dulceață sau gemuri. Pentru a înființa un hectar de soc care poate rodi și 20 de tone de fructe de soc, se cer 400-600 de plante, iar fiecare puiet costă 8 lei.

 

 

 

  1. Mușețelul

 

Mușețelul era una din plantele medicinale pe care până acum câțiva ani le întâlneai la tot pasul. Astăzi puțini mai sunt cei care cultivă mușețel pe suprafețe extinse, în ciuda faptului că această cultură este una deosebit de profitabilă, cu o desfacere rapidă în industria farmaceutică și cea cosmetică. Mai mult, investiția necesară pentru înființarea unui hectar cu mușețel este una rezonabilă, de circa 1.000 de euro, iar planta nu este deloc pretențioasă. Se recomandă cultura ecologică, mai căutată de procesatori și care se vinde la un preț mai bun.

 

 

  1. Echinaceea

 

Producția românească de echinaceea este încă mică, așa că pe piață mai este loc suficient și pentru alți fermieri. Singura problemă majoră este reprezentată de importuri pentru că un kilogram de echinaceea adus en-gros din Asia costă doar 5 lei per kilogram. Adică echivalentul prețului cu care producătorii români de plante medicinale vând 100 de grame de florescență imunizantă.

 

  1. Armurariu

 

Armurariul este cea mai folosită plantă din lume pentru tratarea bolilor ficatului, făcând ca exploatarea lui să aibă un mare potențial în România, mai ales că nu este o plantă pretențioasă, dar care poate aduce fermierilor mici un profit de cel puțin 2.500 de euro la hectar. Costurile per hectar ajung undeva la 200 de euro aici intrând sămânța, erbicidele și eventual mâna de lucru dacă lucrările nu se fac mecanizat. Producția variază între 800 și 1500 de kilograme per hectar.

 

 

  1. Lavanda

 

Poate în primul rând plantă aromatică și apoi plantă medicinală, lavanda își face loc în topul nostru prin multifuncționalitatea sa. De la florile proaspete, la florescențe uscate, ulei esențial și apă de lavandă, toate produsele sunt foarte apreciate și au o valoare adăugată mare pentru cei care știu să își promoveze producția. Nu puțini sunt producătorii mulțumiți de profit – care poate ajunge, după unii, la 8.000 de euro/hectar, dar și de potențialul la export. Ca și coste de înființare, pentru un hectar de lavandă este nevoie de circa 18.000 de butași, cu preț mediu de 2 lei, costa la care se adaugă lucrările de plantare, îngrijire și, ulterior, recoltare.

 

 

 

 

 

 

 

  1. Ricinul

 

La înființarea unui hectar cu plante de ricin, costul cel mai are este reprezentat de prețul sămânței, fiind nevoie de circa 35 de kilograme, iar prețul pentru un kilogram de sămânță este de 100-150 lei. La un calcul simplu, doar cu sămânța cheltuiești 1.200 de euro pentru un hectar, plus vreo 300 de euro costul cu pregătirea terenului. Ceea ce înseamnă că înființarea unei plantații de ricin te duce la maxim 1.500 de euro pentru un hectar. Profitul din cultura de ricin poate fi considerabil, dacă se ia în calcul chiar producția medie de 1.600 de kilograme/hectar. Doar din vânzarea semințelor la prețul minim de 100 de lei, se poate realiza un venit de cel puțin 160.000 de lei, adică 36.000 de euro!

 

 

Plantati copacul de la  care puteti obtine  bani si sanatate – atit din productia de fructe, cit si din frunze

 

Fie si numai daca folosim Frunzele Smochinului,acestea  depasesc binefacerile unei  fabrici de medicamente sintetice

 

Proprietati farmaceutice prezinta si alte parti ale plantei, inclusiv   lastarii. Din frunze de smochin se poate obtine o infuzie folosita in tratarea tulburarilor circulatorii. Aceasta se prepara din 20 – 30 g frunze si 1 l apa, luandu-se 1 – 2 cani de infuzie pe zi, timp de 5 – 6 zile.

 

Lastarii in crestere ai smochinului se utilizeaza la prepararea unui decoct, cu actiune laxativa, care se obtine din 50 – 60 g lastari si 1 l apa. Infuzia si decoctul se pot folosi si extern pentru tratarea furunculelor, a abceselor, stomatitelor si gingivitelor.

 

Sucul laptos care apare la detasarea frunzelor si a lastarilor de smochin se utilizeaza impotriva negilor si bataturilor, prin aplicarea pe zonele afectate, dimineata si seara.

 

De asemenea, mestecarea a 2-3 frunze pe stomacul gol ajută la reducerea simptomelor ulcerului.

 

Studiile efectuate de-a lungul timpului arată că frunzele de smochin sunt indicate și în caz de alte afecțiuni. Cercetătorii susțin că frunzele au proprietăți antidiabetice și reduc riscul afecțiunilor cardiovasculare, prin reducerea trigliceridelor din sânge.

 

Reglează tensiunea arterială

 

În plus, frunzele de smochin conțin calciu, potasiu și o cantitate mare de fibre, cu ajutorul cărora mențin oasele sănătoase, scad tensiunea arterială, previn apariția crampelor musculare și reglează tranzitul intestinal.

 

Nu în ultimul rând, consumul a câtorva frunze de smochin cresc în mod considerabil nivelul de antioxidanți din organism, substanțe care combat efectele negative ale radicalilor liberi.

 

Cum se prepară ceaiul din frunze de smochin

 

Ai nevoie doar de câteva frunze care se pun la fiert pentru 20 de minute. După ce a dat în fiert, ceaiul se lasă la infuzat timp de 5-10 minute, după care se strecoară și se bea. Ceaiul poate fi îndulcit cu 1-2 lingurițe de miere.

 

 

 

Frunzele de smochin contin anumite substante care au capacitatea de a trata diabetul de tip 1.Frunzele de smochin pot fi utilizate in siguranta, in scopuri medicinale pentru perioade scurte de timp. Atentie insa intrucat invelisul exterior al frunzelor poate cauza sangerari la nivelul tractului digestiv.Aplicate direct pe piele, atat fructele cat si frunzele de smochin pot cauza reactii alergice. Urmatoarele persoane trebuie sa evite smochinul:

 

femeile insarcinate sau cele care alapteaza;

persoanele care in urmatoarele 14 zile vor suferi o interventie chirurgicala.Stabilirea dozei optima pentru fiecare persoana depinde de anumiti factori precum varsta, starea generala de sanatate si existenta unor conditii medicale.

 

 

Smochinele detin proprietati medicinale fiind tonifiante, diuretice si emoliente. Totodata smochinele sunt fructe delicioase, foarte apreciate.

Smochinul este o specie care rodeste timpuriu (anul trei de la plantare) si, daca este cultivat in zone adapostite si cu climat bland, da doua recolte pe an.

 

 

 

Alte avantaje si alte utilitati ale smochinului,inclusive tehnologia de cimp sau de apartament a smochinului gasiti pe http://informatii-agrorurale.ro/ucenicul-lui-ion-iliescu-iosif-armas-a-turnat-la-dna-ca-sa-scape-de-puscarie-despre-ruinele-de-la-herculane-n-a-suflat-o-vorba/

 

B) STIMATI Tineri ,invatati de la monumentele Creatiei:

 

“Dați-mi ceva mai bun și atunci poate o să mă întreb: ce e mai bun decât să crezi în Dumnezeu și să te jertfești pentru patrie?”

“Sunt tineri care habar nu au ce s-a întâmplat. Am rezistat cât am putut, cum am putut, fără să ne batem cu pumnul în piept. Asta le spun eu la tineri – nu vă mai bateţi cu pumnul în piept până nu încasaţi două la fund de la Securitate, după aceea să vorbiţi, să dea Dumnezeu să nu mai fie nevoie!”

Fotografii de Raul Ştef

Suferința celor consideraţi „duşmani ai poporului” s-a manifestat sub diferite forme, familiile au fost dezbinate, soții au fost luați de lângă soțiile lor, părinții și-au pierdut copiii. Înfometați, torturați şi bătuți, aceşti români necunoscuţi au rezistat împotriva „crimei supreme de anihilare a sufletului”, aşa cum o numeşte preotul Matei Boilă.

Diverse surse atestă cifra de 2 milioane de români care au fost victime ale regimului totalitar comunist. Alte surse susţin că au existat cu siguranță cel puțin 617.000 deținuți politici în timpul regimului comunist în România, din care 120.000 au murit în detenție. Amintirile lor sunt vii și încă dor.

Proiectul documentar Mărturii*, din care face parte şi interviul de faţă, documentează prin fotografii și interviuri mărturii ale supraviețuitorilor închisorilor comuniste din România. Proiectul se află în desfăşurare, iar iEst.ro publică sub forma unui serial amintirile şi portretele lor. (Primele episoade pot fi citite pornind de la acest text)

Nicolae Purcărea

Născut la 13 decembrie 1923, Braşov, a fost arestat în perioada 1941-1944, 1945, iar în 1950 a fost condamnat la 7 ani de închisoare. A trecut prin Piteşti, Gherla, lagărele de muncă din Deltă, iar în 1956 a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Lăţeşti; în 1958 este reîncarcerat la Culmea, din 1960, la Aiud.  Eliberat în 1964.

Primele arestări

Terminasem clasa a VII-a, eram la începutul clasei a VIII-a când m-au arestat. Am venit acasă, am învăţat câte ceva şi m-am prezentat la şcoală. Dar tocmai atunci s-a întâmplat ceva, cu 23 august ’44, cu schimbarea. M-am îngrozit puţin, pentru că eu ştiam ce înseamnă comunismul.

Încă nu se ştia ce urmează. Pentru că lumea era destul de nepăsătoare, mai ales oamenii de aici, care se ocupau cu tot felul de treburi, de meserii, pentru viaţă, ca să câştige un ban, nu îşi dădeau seama de ce sunt în stare ruşii. Aşa, greşeala noastră a fost că nu am plecat cu toţii în străinătate, poate acolo aveam o viaţă mai liniştită, mai aşezată, mai lipsită de primejdia aceasta comunistă.

Făceam partea din mişcarea legionară, din Frăţia de cruce, şi ştiam de atrocităţile pe care le-au săvârşit în Spania comuniştii, de regimul din Rusia şi de atrocităţile de acolo, şi te îngrozeai când te gândeai că ei erau atei şi luptau împotriva bisericii. Erau internaţionalişti. Şi că pentru ei nu exista graniţă, toţi erau una.

Nu exista liceul în care să nu fie Frăţia de cruce. Educația era deosebită, încercările, sacrificiul, renunţările la unele plăceri ale vieţii… Aderau mulţi copii. Eram în închisoare în jur de 5,000 de tineri, că toţi erau tineri. După aceea a venit perioada anticomunistă şi a fost mult mai aspră. Pentru că a fi legionar era o agravantă pentru ei. Te întrebau anchetatorii “Dar pe cutare l-ai cunoscut? Da… Deci şi el era legionar.”

Am ignorat latura asta, mi-am dat examenele, am dat Bacalaureatul după aceea, tot la începutul lui septembrie. Apoi am fost arestat, am fost ţinut la Securitate – adică la Siguranţa statului –, am stat într-o curte, la chestură, şi acolo într-un depozit, am stat cum am putut. Într-o zi – mai venea mama la mine, îmi mai aducea mâncare – şi mi-a spus că mâine se dau examenele de admitere la facultate. Şi am rugat-o să vină a doua zi să mă aştepte, la 8 fără cinci, în faţa localei Academiei Comerciale, a ASE-ului de astăzi, şi acolo m-am dus, am dat examen, şi m-am întors înapoi. Când am plecat, am anunţat pe nişte amici că plec, şi a trebuit să mă întorc ca să ies la numărătoare, pentru că altfel s-ar fi repercutat asupra colegilor mei. Şi m-am întors ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Aveam visuri mari, voiam să plec în Franţa, să urmez psihanaliza, ca să îmi fac un laborator de psihologie – ca să testez aptitudinile, atenţia, cum e obiceiul în alte ţări, pentru că înainte de a angaja un om, trebuie să ştii ce poate. Şi după aceea să vin să aplic în ţară.

Ce însemnau pentru dvs patria, neamul?

Era supremul argument pentru care să lupţi: patria, pentru că constituia o entitate. Spune în Biblie că în fața lui Dumnezeu, vor fi judecate neamurile, după aia indivizii. Şi noi trăiam cu concepţia asta. A trebuit să treacă ani de zile după aceea ca să aprofundăm sentimentul, să conştientizăm ceea ce este Dumnezeu, ce este patria. Şi timpul a trecut cu gândul acesta, că o să ni se întâmple ceva, noi ştiam că nu vom fi lăsaţi în pace.

Pentru că au venit ruşii cu tancurile, au vrut să implanteze pe sufletul românului concepţia aceasta nouă. Sigur că poporul a rezistat, mai mult, a luat atitudine.

Pentru că după 23 august s-au format grupuri în munţi. Luptători care au renunţat la viaţa lor şi s-au văzut implicaţi în această luptă anticomunistă. Dar comuniştii au reprezentat forţă armată, noi, cu mâinile goale sau cu un pistol… E şi un lucru foarte interesant – noi nu am făcut o zi în viaţa noastră politică, pentru noi era o şcoală, a credinţei creştineşti, căutam să ne desăvârşim ca oameni, asta făceam în Frăţia de cruce.

Manifestam o teamă, dar am ignorat-o. Era tineri, îndrăzneţi, şi am ignorat-o. Ceea era în sufletul în nostru, ceea ce urma să se întâmple, am ignorat. Şi noi ne-am văzut de activitatea noastră educativă.
Mi-a dat drumul şi în ianuarie ‘45 ne-a arestat din nou. De data asta, ne-a dus la Caracal. Noi, majoritatea, am simţit (n.red.,  că era groaznic) pentru că nu primeam pachet de acasă, mâncam de la cazan, era destul de aspră viaţa în lagăr pentru că dormeam afară noaptea, pentru că baraca era plină de ploşniţe şi păduchi, şi voiam să evităm asta. Dormeam înăuntru doar când începea ploaia. Am venit acasă în septembrie, şi m-am dus şi mi-am continuat facultatea.

Când Securitatea te caută cu furca, în fân

Vm P

În ‘48, însă, au venit şi m-au căutat. Eu am reuşit să scap, m-am ascuns după uşă. Au bătut la poartă doi indivizi şi era fratele meu acasă şi i-am zis: „Du-te, vezi cine e!” Şi au spus: „Îl căutăm pe dl Purcărea.” El le-a spus: „E la şcoală, la Academie.” Şi ei s-au dus să mă caute la Academie. Ei m-au căutat înainte, să mă oblige, prin metodele lor, să dau tot, schema de organizare a organizației braşovene, pentru ca după aceea să înceapă arestările. Ei, nu a fost aşa, pentru că eu am înţeles, am avut intuiţie că ceva se va petrece.

Şi, într-adevăr, după aceea, în 15 mai, au început arestările.

Într-o noapte m-am pomenit cu cinci indivizi care au venit să mă caute, de la partid, de la închisoare, de la chestură, era şi un polițai cu ei. Şi am reuşit să mă ascund în fân, tatăl meu avea cai, avea fân, şi a trebuit să iau nişte măsuri, când eram copii, ne jucam de-a hoţii şi jandarmii, şi în fân făceam tunele, unde ne ascundeam. Şi bineînţeles că am revenit cu joaca aceasta… Şi într-o noapte au venit cinci indivizi, “- Unde e? unde e?” M-au căutat, nu m-au găsit. Şi au urcat în podul de fân şi cu furca au înţepat pe ici, pe colo. Dar mie îmi era frică nu că mă găseşte, ci să nu strănut, că praful care se făcea în fân te obliga să strănuţi. În fine, am reuşit şi am rezistat, şi tata care s-a urcat cu ei, le-a spus: „Nu e aici!”, dar el ştia că eram acolo… Am reuşit am scăpat şi de momentul acesta.

Un an de zile am stat ascuns, în pod, pe unde puteam, am dormit şi în cimitir. Era greu. Veneam eu şi luam câte ceva (n.red. de la părinți) şi plecam iar. Eram singur. A fost o viaţă grea. Viaţa de refugiat era grea pentru că nu ştiai în cine să ai încredere, și te fereai de toată umbra, de tot omul.

Câteodată ieşeam noaptea, aveam îndrăzneala, ieşeam noaptea, să îmi reiau legăturile. Şi într-o noapte tot aşa, era toamnă deja, seară de fapt, că seară se făcea curând, am ieşit, m-am dus unde trebuia, când m-am întors am văzut pe cineva că aştepta mai departe. Am aşteptat. Era un profesor de al meu, Benchea, care locuia pe unde mergeam eu. Şi el aştepta pe cineva… dar mă rog teama, prudenţa, de a nu te întâlni cu cineva cunoscut, cu toate că el nu spunea nimic…
Pe unde am putut, am stat ascuns, şi apoi m-am dus în munţi. Am rezistat cum am putut, pe unde am putut.

“Trădarea era cumplită…”

Şi după aceea a venit cineva la mine: „Nu vrei să vii în munţi?” Cineva care ştia că duc o viaţă grea…La munte când am plecat a fost bucuria noastră. La munte am stat ce am stat şi am avut un moment de trădare. Trădarea era cumplită.

Am stat ascuns în ’49 câteva luni, dar totuşi cu teamă, atunci aveam la noi o puşcă, căpătată de la cineva. Că vreau să menţionez, noi nu am făcut în viaţa noastră politică, nu am purtat armă, nu ştiam cum să manevrăm o armă, norocul a fost că ştiau alţii care au fost pe front şi mai cunoşteau. Iar în munţi, altă greutate, am scăpat de una şi unde eram izolaţi, că eram mulţi, era un alt sentiment.

Dar în munţi erau tot felul de concepţii – erau ţărani, erau intelectuali, erau ţărănişti, liberali, cu un cuvânt, erau toţi anticomunişti, asta conta. Şi educaţia care se făcea era anticomunistă, nu se făcea educație legionară sau ţărănistă, ci anticomunistă.

Ceea ce era important era faptul că trebuia să învăţăm să ne păzim de unul şi de altul. Asta era mai greu. Eram în grupuri. În grupul nostru erau 20 de persoane. Dormeam într-un adăpost improvizat, eram într-o vale şi pe partea cealaltă era puţin ridicat, şi în malul acela, am săpat un bordei, care de deasupra nu se vedea. Focul nu îl făceam decât noaptea. Şi ieşea cine se uita vedea fum, dar nu se gândeau ei că suntem tocmai acolo.

Mâncam ce primeam. Nu conta mâncarea, nu ştiu de ce, dar nu conta. Erau oameni de-ai locului, care se ocupau cu ale gurii de adus, un sac de mălai, un sac de cartofi, de ici, de colo, se făcea o ciorbă lungă şi trebuia să mâncăm toţi, asta era mâncarea noastră. Dar ne bucuram de o oarecare libertate. Libertatea de a vorbi, de a ne comunica între noi pentru că toţi ne ştiam la fel de luptători, toţi sufeream de acelaşi regim, pentru că atunci erau cotele mari care se puneau, şi ţăranii lăsau tot ce aveau şi plecau, lăsau casele, tot, şi fugeau în munte.

Dar datorită unei trădări a trebuit să plecăm de acolo. Asta era, trădarea schimba atmosfera, ne schimba în tot ce aveam, trebuia neapărat să plecăm în altă parte şi plecarea aceasta era greoaie. Noaptea dormeam şi după aceea cum puteam tot noaptea plecam, cum puteam, cu tot calabalâcul. Aveam raniţa cu elemente personale, trebuia să cărăm tot ce era în comun, de exemplu, pari pentru un eventual adăpost, pentru foc.

Aşteptând americanii…

Noi aşteptam, realitatea asta a fost – că vor fuziona toate grupurile şi se va da o lovitură puternică. Asta a fost. Şi speram să vină americanii. Conflictul între Răsărit şi Apus era evident, ziceam noi, dar nu a fost pentru că americanii cu englezii au jucat pe două fronturi. Erau consilieri sovietici pe lângă Roosevelt.

Ai noştri făceau instrucţie cu agenţi americani şi după aceea alţii dădeau informaţii. Ultimii au fost in ’53, a venit un grup de paraşutişti care s-au lansat între Copşa Mică şi Braşov într-o pădure. Acolo era grupul lui Samoilă, Tănase, mai mulţi au fost. I-a lăsat. Au ştiut rușii ora exactă unde i-a lăsat, ora exactă, tot au ştiut, şi le-au comunicat românilor. Românii i-au lăsat trei ani de zile să se desfăşoare, deşi ştiau de existenţa lor, i-au lăsat să se organizeze, cu cine, cum, oamenii cu care iau legătura, şi după aceea i-au prins pe toţi. Sunt câteva scrieri în legătură cu procesul paraşutiştilor şi este destul de greu să îţi dai seama cum au putut fi prinşi.

Apoi am auzit că au fost prinşi datorită faptului că spionajul american şi cel rus erau mână în mână. Asta zic -americanii şi englezii ne-au trădat şi apoi ne-au vândut pe 50 de ani, că tocmai 50 de ani s-au împlinit când s-a destrămat Uniunea Sovietică.

Până la urmă am fost prinşi, băgaţi la puşcărie. Tot ferindu-ne, au dat peste noi. Eram în munţii Argeşului, spre Topolov în sus, până în Făgăraş nu mai era mult. Dar totuşi erau oameni care cunoşteau potecile, drumurile, şi în felul acesta am reuşit să depăşim. Dar până la urmă au venit cu brigadă de soldaţi şi vrând, nevrând…Şi bineînţeles că după ce ne-a prins, ne-a băgat la închisoare, ne-a condamnat, a fost proces mare.

Cine v-a trădat?

Ciobanca, Sabin Ciobanca… L-am prins şi în închisoare în ‘42, era un tip voluntar, mai deosebit decât noi… Era la şcoala miliatră de la Timişoara, cu alţi băieţi…

Procesul

Procesul a fost la sfârşitul lui noiembrie ’49, la Craiova, pentru că Piteştiul ţinea de Craiova. Eu am avut noroc, am fost condamnat la 7 ani, aproape cea mai uşoară condamnare. Pentru că, fiind din altă parte, nu ştiam. De exemplu, problema gravă era cine ne-a alimentat pe noi?

De exemplu, unul dintre noi, pe patul de moarte, că a fost cel ciuruit de gloanţe, a spus: „Pe noi ne-a alimentat toată lumea”. Şi aşa a fost, că nu se ţinea cont, eram luptători ai speranţei, devenisem, toată lumea avea încredere în noi, că vom da o lovitură, că vom ataca… Intenţiile noastre erau mai paşnice.

Arsenescu, care a fost mai belicos, care a fost ofiţer şi care considera că e pe frontul de luptă, era mai deschis, avea visuri mai mari, şi Apostol s-a despărţit de el. Apostol era învăţător, profesor. Duminică îi ridicăm o troiţă la Şuici. El a fost mai prudent, şi a făcut foarte bine. El a fost luat din închisoare de la Craiova şi dus la Piteşti, şi de la Piteşti l-au ridicat, l-au dus la Şuici, că duminica la Şuici era târg şi l-au dus acolo şi l-au împuşcat. Înainte l-au bătut, şi l-au dat rudelor şi l-au îngropat. A murit acolo la Şuici.

Reeducarea de la Piteşti

După proces, am fost dus la Piteşti, că eram student, fără să îmi dau seama că puteam să evit, să spun că sunt contabil sau altceva. Şi la Piteşti ne-a pregătit cât ne-a pregătit şi după aia ne-a băgat în reeducare.

Reeducarea de la Pitești a fost îngrozitoare, nici nu reuşesc să îmi mai amintesc pentru că accentul s-a pus pe toate relele. Dacă nu ar fi existat mișcarea legionară, nu ar fi existat nici Piteştiul. S-a pus problema aşa – că Stalin nu se temea decât de legionari, nu pentru numărul mare, ci pentru puterea de regenerare, asta l-a înspăimântat. Unii generali au zis: „Îi trimitem în Siberia şi scăpăm de ei!” Alţi generali au spus: „Nu, îi vom folosi în aşa fel încât să ne fie nouă de folos! Dar să creadă că ei au făcut tot”. Piteştiul era pregătit, dar trebuiau să aştepte momentul şi omul ca să declanşeze acţiunea şi l-au găsit pe Ţurcanu, care a făcut totul.

Țurcanu era Satana întruchipată. Ca atunci când se dă la tine un câine să te muşte, te înspăimânţi. Aşa era şi Ţurcanu. Când intra în camera noastră, aveam sentimentul că intră Satana. Avea şi o putere asupra ta, pentru că luase rolul de mare şef, avea puteri de viaţă şi de moarte asupra ta, şi-a omorât prietenul cel mai bun, pe Bogdanovici, a omorât şi pe alţii, pentru că el avea spatele acoperit, pe inspectorul de la Interne din minister, pe inspectorul Nemeş, pe Sepeanu.. Datorită lor, făcea ce voia în închisoare.

După câteva luni, ne-a băgat în camere circa 40 de inşi. O parte erau reeducaţi, care notau tot şi spuneau tot, alţii, nereeducaţi. Şi a trebuit să ne împrietenim – asta a fost prima fază, a trebuit să ne împrietenim şi să ne destăinuim unul faţă de altul. A fost foarte bine gândită toată povestea. Şi după aceea a trecut la prima fază. Demascarea exterioară – să spui tot, pe cine ai lăsat afară, pe cine mai cunoşti, toate să le expui după ce te bătea. Şi bătaia era îngrozitoare.

Momentul cel mai greu era să treci din victimă să devii tu călău, să devii tu torţionar.

Era îngrozitor – trebuia să spui şi ce nu ştii. Pentru că în timp ce ai stat în pregătire, te-ai destănuit unuia, altuia. Şi dacă nu spuneai tu, trebuia să spună altul, şi altuia îi era frică că ai spus tu, şi spunea şi el. Cine ştie ce poveste spuneam eu: “Despre cutare, ce ştii?”

Dar eu când am fost chemat prima dată la anchetă – în cameră se formase un comitet de patru inşi care conduceau camera şi şeful lor te chema la raport – eu nici nu am apucat să mărturisesc ceva şi zice: „Uite, banditul, că nu vrea să spună!” Şi m-a luat la bătaie!

Vm P

Te întindea pe un prici, alţii se puneau pe tine să te imobilizeze, şi şeful te bătea cu coada măturii sau cu o bâtă, te bătea la tălpi. Era îngrozitor. Bătaia la tălpi este îngrozitoare pentru că te doare aici – te doare în moalele capului.

În două părţi a camerei, pe lung, de o parte și pe alta erau priciuri, paturile de lemn pe care dormeai, şi în fundul camerei erau două vase, un hârdău pentru necesităţi şi altul pentru apă. Şi vărsase apă pe jos şi te punea să alergi. După bătaie, parcă călcai pe sticlă, era îngrozitor. Şi aveai în spate un planton care te tot îndemna să alergi. A fost îngrozitor. Şi după aceea ziua te punea să stai într-un picior, și să faci șmotru, pe jos era mozaic, trebuia să freci, să faci genuflexiuni, fel de fel mişcări care te umileau. A te mişca era bine, dar îţi punea în spate, după ce erai transpirat, un palton, şi pe altul, şi te încărca peste tine, și toţi, hai peste el, şi te sufoca.

Până la urmă – vorbeau despre ateism, unii începuseră să cedeze, să fie convinşi de Ţurcanu.

Ultima întrebare era: „Care mai crede în Dumnezeu?”

Şi dacă ridicai mâna: „Eu mai cred.”
„Banditule, cu tine mai am de lucru!”
Asta era vorba lui Ţurcanu, mai am de lucru cu tine. Dumnezeu nu i-a ajutat. Pentru că îşi dădea seama că încrederea în Dumnezeu era o legătură invizibilă care te determina să nu faci aia, aia… Că altfel cei care nu mai credeau, erau liberi, şi făceau tot felul, băteau, înjurau, schingiuiau de mama focului.

- Cum aţi rezistat?

Ne rugam, pe de o parte. Ce să mai înveţi poezii… Că te ținea în poziţie – de exemplu, pe marginea patului, să stai în poziţia aceasta şi să nu priveşti decât drept înainte, să nu te mişti în dreapta sau stânga, înţepeneai.

În alte cărţi spune că din situaţia asta nu scăpai decât doar cedând sau te omorai. Dar nu puteai să te omori că nu aveau cu ce. Cei care şi-au ascuţit o lingură de exemplu sau au avut cuţit şi şi-au tăiat venele, de exemplu, ca să moară, i-a prins Ţurcanu şi i-a bătut de mama focului.

Dar mai era a treia cale – te bătea până înnebuneai. De exemplu, eu, o bucată de timp nu am mai ştiut de mine. După ce m-a băgat în hârdău am simţit că s-a rupt o coardă, mult timp nu am mai ştiut de mine.

După ce considera că nu mai ai nimic de spus, te băga la demascarea interioară. Trebuia să spui ce ştii de unul, de altul, de toţi din cameră. Şi spuneai ce ştiai. Bătaie îngrozitoare, animalică, ferească Sfântul pe cel care are parte de aşa ceva! Erai chinuit întâi sufleteşti şi după aceea veneau celelalte… Inventai ce să le spui, unii fabulau tot felul de lucruri şi până la urmă se încurcau, erau prinşi şi bătuţi îngrozitor.

„Nu-i aşa că ai ţinut şedințe legionare?” Nu ţineai… Dar erau unii ademeniţi, se retrăgeau în fundul camerei şi mai vorbeau… Erau unii mistici, se retrăgeau în fundul camerei – era un mistic de la Iaşi care era parte călugăr parte laic, dar trăia cu credinţa mai mult decât noi.

Rugăciuni se făceau comune, dar înainte de reeducare, pentru că la reeducare nu te puteai mişca din poziţie, treci în poziţie – şi nu puteai nici să mişti un pic capul, pentru că aveai planton şi imediat te lovea cu bâta în cap.

Ţurcanu se plimba, avea o şubă mare, îl făcea mai voinic, se plimba cu cheile în mână, îl schimba pe unu, pe altul. Îl socoteam Satana întruchipată. Avea o faţă rotundă, o frunte destul de lată, unii zic îngustă, noi o vedeam lată… Era întruchiparea diavolului. Era voinic, faţă de noi… Era mâncare proastă, slabă, ne bucuram că era caldă, era o zamă, noroc cu turtoiul, cărămida care ne hrănea, nu era cât caietul dvs de lat, dar care ne hrănea, şi sugeam la coaja care era neagră, aşa, un deget, şi sugeam la ea.

Disperarea acolo era în permanenţă. În reeducare era în permanenţă. Ne dădeam seama că nu mai e scăpare. Nu mai aveam speranţă. Şi crucea ne-o făceam cu limba în gură. Că dacă te prindea, aoleu, ce bătaie mâncai!

Cum am rezistat? Nici eu nu ştiu. Prin a face pe prostul. În închisoare, unul care se arată prea deştept, dă buzna. Unul mai timid mai retras, e socotit mai ignorant, şi eram mai mult lăsat în pace. Am luat tactica asta. „Nu ştiu, nu ştiu…” Cu „nu ştiu” în braţe am parcurs toată închisoarea. Dar tot m-a prins.
Pentru că eu, după ce am scăpat de la Piteşti, am spus tuturor: „Feriţi-vă de studenţi, ei sunt obligaţi să raporteze tot!” Şi Ţurcanu a spus: „Uite că Nae Purcărea a trecut de tabăra ailaltă.” Deci nu a fost reeducat.

Noi am fost duşi la Canal o parte, iar o parte au fost duşi la Gherla, în anii 50, şi acolo iar, era o atmosferă foarte apăsătoare, nu ştiai cum să te păzeşti, cui să spui, ce să spui.

Canal – Poarta Albă

Şi tocmai atunci aveai de la interne un inspector Teler: „Care are sub 10 ani să plece la Canal!” Care e sănătos… dar ce sănătos? Că noi eram nişte schelete! Ne-au cântărit după Piteşti şi când am ajuns la Canal, s-a uitat comandantul al noi – „Ce-s cu aştia?” Eram nişte stafii. „Bagă-i o lună de zile la grădină.” O lună de zile am lucrat la grădina de zarzavat şi ne-am vitaminizat şi dimineața, fără să ne vadă gardianul, ştergeam un pic ardeiul, ceapă, usturoi, şi altele, ce puteam, şi înfulecam. Înfulecam aşa, cu disperare. După o lună de zile, deja ne-am schimbat, în afară de vitamine, era soare… am socotit nemaipomenit..

Gherla

Şi când am ajuns eu la Gherla, a şi venit frizerul care era informator, să mă întrebe ce zice unul, altul, eu i-am spus că sunt oameni necăjiţi… „Dar ai un student, doctor…” Dar eu l-am prevestit pe ăla. „Fii atent, nu vorbi nimic!” Şi când m-a întrebat, i-am spus: „Domnule, nu ştie nimic.” După aceea, doctorul a rămas unul dintre puţinii mei prieteni care veneau şi îmi băga o bucată de pâine, o bucată de zahăr în buzunar, după ce am ieșit de la Gherla, din izolare (n.red. unde a stat 7 luni pentru că a vorbit despre Pitești). Pentru că, după ce am ieşit de la izolare, la Gherla, toţi se fereau de mine, toţi reeducaţii, bineînţeles, se fereau de mine. Ştiau că nu divulg, că nu sunt reeducat. Normal, erai informator, anormal, era cel care nu dădea informaţii. Aşa am reuşit să trec.

Noi eram la etajul şi sub noi erau celule unde erau izolaţi TBC-iştii care mureau. Bacilul era peste tot. Ori noi, în situaţia aceea, de flămânzi, ne-a aruncat într-o celulă fără nimic, goală, dormeam pe jos. Era în 21 septembrie, era bine când am intrat, dar a trecut timpul, noiembrie, decembrie… Peste 3 luni deja eram TBC-ist, am simţit că mi-e frig, că transpir, că nu mai am poftă de mâncare, simţeam că îmi slăbesc puterile, trebuia toată ziua să te plimbi ca să nu îngheţi. Era un geam de sticlă cu despărţituri multe, un geam de fier, un ochi spart, şi intra frigul. Când a început frigul… nu aveam cu ce să îl acopăr…Eram determinat să mă plimb, celula era mică eram pătrată, cam atîta… Nu am primit nimic (n.red. medicamente).
Când am ieşit m-am dus la doctor: “ Uite, dau sînge! – Ce să îţi dau? Nu am ce!”

Când am reuşit să ies, noroc că a murit Stalin, şi ne-a graţiat pe noi Goiciu, vestitul Goiciu (n.red. Petre Goiciu, comandantul închisorii de la Gherla), de la Gherla. Într-o dimineaţă, zice gardianul: “Faceţi-vă bagajele!” Dar ce bagaje aveam noi? O trăistuţă cu nimica toată. Nişte zdrenţe. Şi am coborât jos.

Când am ieşit, Goiciu a zis: „Care puteţi, mergeţi la muncă.” Şi m-am dus. Era Jubelean care dirija totul – sistemul era acesta – noi făceam tot şi administrația veghea ca să facem bine. Noi ne organizam, aveam şefii noştri, reeducaţi, bineînţeles, care vegheau să meargă totul bine. Jubelean a rezistat cât a rezistat şi apoi a căzut. Zice:
„– Nae, vezi ce ai păţit dacă nu ţi-ai văzut de treabă? – Nu, dumneavoastră aţi vrut să ne omorâţi.
– Hai lasă-mă!”
Pe atunci m-am revoltat puţin faţă de el.
„-Unde vrei să te dau? – Undeva unde nu e praf, că sunt TBC-ist. – La tinichigerie e bine? – Da..”
Şi m-a dat la tinichigerie… Am învăţat să bat tabla, se făceau nişte stropitori, am învăţat. Cum făceam norma, nu ştiu…

Înainte de a termina termenul de pedeapsa de închisoare am fost dus cu duba, nu ştiam unde, m-a lăsat la Codlea, era depozitul Securității.

Acolo e obiceiul când intri de la o închisoare în alta, să te percheziţioneze, să te dezbrace, să te percheziţioneze, dacă nu ai ceva şi m-a ţinut la carantină. Înainte, asista un ofițer, eu nu știam cine e. Și eu aveam, așa, o îndrăzneală – îndrăzneala unui învingător – și noi eram vai de noi, el mă sâcâia – “Ce ești? Student? – Da! – Deci ai fost la Piteşti? – Da! – Şi nu mă cunoşti?”

Nu, că sub Ţurcanu nu mai cunoşteai pe nimeni. Asta era Iagăru, unul din ofițerii politici. Zice: „- Păi, acolo v-ați omorât între voi!” Atâta mi-a trebuit, a pus paie pe foc. M-am revoltat: „ – Cum spui aşa ceva? Noi eram cu cheile în mână sau Ţurcanu, care era omul dvs?” Aflasem ce s-a întâmplat, că era pedepsit şi că a fost împuşcat.
Dar el a raportat la Securitate, și s-a hotărât: „Ăsta nu e de lăsat în libertate, e tot bandit!” Şi în felul acesta m-a luat la Securitate, era colonelul Iacob, m-a mai întrebat, dar deja soarta mea era pecetluită. M-am răzvrătit un pic împotriva lor:”- Tot ce aţi făcut, aţi făcut să ne omorâţi pe noi!”

E o poveste frumoasă, întâlnirea cu Eugenia…

În dubă erau două celule, într-una eram eu şi în alta Eugenia. Şi aud bătăi în uşă, în Morse:
„ – Cine e acolo?” Că am învăţat şi Morse. Spune: „Gica Fuică, merg la Lățeşti (n.red. în Bărăgan, unde au mai fost duși Paul Goma, Adrian Marino, Nicolae Balotă) în domiciliu obligatoriu.” Eu nu știam unde merg. M-a luat cu duba, pe mine m-a lăsat la Codlea.

Şi, apoi, când ajung la Lățeşti (n.red. în 1956), de cine dau acolo? De Gica, cu care ne-am împrietenit, pentru faptul că trăiam într-o comunitate. Şi dacă a fost benefic Lăteștiul, a fost pentru că era o atmosferă nemaipomenită.

La Lățeşti ne-am căsătorit pentru că timpul trecea – vom mai sta, nu, nu ştiam… Am aflat că ni se prelungise domiciliul obligatoriu acolo.

Nunta a fost ca orice nuntă – a fost plăcută, a fost cu tot satul, a fost un butoiaş de vin de vreo 50 de litri, dar nu ne-a ajuns, a trebuit să mai caut vin. Unde găseam şi noi, şi a fost cu de toate. A venit tata, fratele, ne-a cununat doctorul Sonea, care era din Braşov, şi a fost adus în ’57 la Lățeşti am rămas în legătură până a murit.

Am stat la Lățeşti şi apoi a fost dusă la o închisoare de femei, eu la Culmea.

La Lățești am stat până în ‘58 când ne-a arestat din nou şi ne-a dus la Culmea, de frica mişcării din Ungaria. Ne-a luat şi ne-au arestat pe toți – ne-au dus la Culmea în lagăr. Acolo, li s-a spus – „Ăştia sunt nişte bandiţi!” În pază erau şi soldaţi şi gardieni. Ne-au dus la munci agricole. Ne-am revăzut (n.red. cu Gica) după 6 ani, în ‘64.

În închisori cine v-a marcat?

În afară de Ţurcanu, Mărtinuş şi cei care au fost în comitetul de conducere, toţi îmi erau prieteni, eram fraţi acolo, eram într-o frăţie deplină. În afară, sigur, de cei reeducaţi care ne priveau ca bandit, banditul nu era cu ei, era tot bandit.

Am stat cu Petre Ţuţea la un moment dat, la Aiud. Era într-o curte interioară unde erau muncile. El nu lucra, dar și acolo stătea cu scaunul la ușă și începea să povestească dacă îl întreba cineva, dacă ridica cineva o problemă, cum e cu asta, cum e cu asta. El ore întregi povestea, dar nu spunea lucruri banale, ci lucruri care interesau pe toată lumea. Și noi îl ascultam. El trata de exemplu problema catolicismului și a ortodoxiei. Era un creștin ortodox profund, pentru el a avut o evoluție; la început, în tinerețe, el și Petre Pandrea, au fost comuniști, pro-comuniști, pentru că lui Țuțea îi plăcea să îi ajute pe cei săraci. Apoi a fost trimis de Vaida-Voevod în Germania, să își dea doctoratul. Acolo, în Germania, Țuțea a devenit liberal, pentru că așa era moda. Iar Pandrea a rămas tot comunist.

Venit în țară, el a fost director prin minister, dar tendința lui nu era să conducă, ci să creeze. A venit în țară și l-au închis, dar pe un fond puternic creștin. Tot ce face nu este altceva decât de inspirație legionară.

Și el spune: „Dacă la 30 de ani nu ai o carieră, și la 40 de ani nu îți desăvârșești concepția social politică, și nu îți faci o avere, degeaba mai trăiești.” Concepții de-ale lui.

În felul acesta, vorbea, vorbea, se așeza pe un scaun, la soare, și vorbea, vorbea. Până la urmă, un gardian îl trăgea de mânecă – „Bă, sus! Tu nu auzi să vorbești mai încet?” Că era cam tare de urechi și vorbea tare. Dar Țuțea nu a lăsat nimic scris, el a tot vorbit, a tot vorbit. Se ducea la Capșa înainte, cei care îl vedeau, spuneau: „Tăceți, că vorbește Țuțea!” Era numit Socratele României, pe bună dreptate, el a vorbit, alții au ascultat. Și târziu după închisoare a început să vorbească, a apucat Revoluția, dar Revoluția aceasta pentru el a fost scurtă…

La Aiud am stat din ’60 până în ’64, cinci ani. A fost o perioadă grea, pentru că se formaseră comitete care au căutat să te aducă pe drumul cel bun.

…şi eliberarea

A fost ceva banal la eliberare. Spuneau că ne-au protejat de furia poporului. Dar poporul avea o simpatie pentru noi, pentru că tot poporul era în lagărul acesta imens.

Povestește Țuțea că, la eliberare, lumea era binevoitoare, la un moment dat zice Țuțea: „ – Nu am un ban să dau un telefon.” Prințul Ghika spune: ” – Nici eu nu am.” Niște tineri, care au auzit și care și-au dat seama după haine că sunt de la pușcărie, unul dintre ei spune: „Uite, vă dau jumătate din ce am eu, vă dau dvs.” Și a dispărut. Zice Țuțea: „ – Asta e linșajul pe care voia să ni-l facă poporul.”

După ce au plecat toţi din închisoare, colonelul Crăciun (n.red. la Aiud) a spus că trebuie să mai reţină pe o parte din noi pentru a termina o lucrare. În echipa mea era şi episcopul mitropolitul Bartolomeu. Şi am stat până s-a terminat şi apoi ne-a dat pachet şi vorbitor. Primul vorbitor pe care l-am primit la închisoare. Şi am vorbit… Ea se eliberase cu câteva luni înaintea mea şi se dusese la Bârlad, la părinţii ei. Ne-am luat la revedere cu credinţa că peste câteva luni ne vom revedea. Şi aşa a fost. Am regăsit-o la o librărie…

Cel mai greu a fost la Pitești. Dintre celelalte închisori, la Jilava – pentru că într-o cameră unde puteau intra 50 oameni, băgau 200-300 oameni, erau trei rânduri de priciuri, şi dedesubt pe şerpărie erai băgat şi după aceea era umezeala pe care trebuia să o suporţi pentru că Jilava era sub pământ. Dorinţa multora este să rămână Jilava un muzeu și foarte bine face.

Eu am fost cu câțiva ani înainte acasă, că în drum spre Gherla, spre Lătești, l-am rugat pe milițian să se oprească, să îmi iau câte ceva, și atunci am stat de vorbă cu taică-miu, am simțit lipsa mamei. Și lipsa mamei s-a simțit imediat. Pe tata l-am găsit într-o mare liniște, liniștea singurătății. Este greu să fii bătrân. Lipsa soției îți scade orice posibilitate de a mai dori ceva.

Viaţa după închisoare

Am umblat foarte mult, nu am găsit o slujbă. De la forța de muncă m-a repartizat la o hală de aprovizionare pentru materiale de industrie și acolo am stat până am găsit ceva mai bun.

Fiicei mele nu i-am povestit nimic, că nu am vrut să o implic. Ea citeşte cartea acuma şi se minunează. Am vrut să o protejez. Că Securitatea … că ne-a dat drumul în 64, mulţumesc! Dar la două-trei luni, eram chemaţi sau venea după noi un agent, ne telefona: vino la camera cutare, ne chestiona – nimicuri, prostii – ultima întrebare era cea mai dificilă – nu vrei să ne ajuţi? Căutau să te facă informator.

Ce le spuneam? Le spuneam ceva, aşa, şi ne lăsau în pace. Pentru că în acelaşi timp ne urmăreau… Aveau informatori, de exemplu, care dădeau tot felul de amănunte care nu existau, pentru că nu ne cunoşteau viaţa noastră intimă, dar le inventau.

Era mai liber în închisoare pentru că acolo nu aveam decât un gând: eliberarea şi păstrarea demnității noastre ca om, şi verticalitatea.

Vm P

După ce am văzut că nu pot să termin facultatea, mi-am adus aminte de cioplitul lingurilor. Am învățat în ’43 la închisoarea de la un călugăr, de la un elev al lui Papacioc la Alba Iulia.

Sculptura – nu era o eliberare, din contra, căutam, aveam dorința ucenicului care voia să învețe, și am învățat, am lucrat. Prima dată a trebuit să fac scara aceasta ca să pot să urc la pod, la mansardă. Și ce mi-a venit mie să fac în stil de pridvor – tot ce vedeți este după o îndelungă chibzuință. Am găsit formula aceasta – treaptă în treaptă – și stâlpii de pridvor. Necesitatea ne-a obligat, și aici, necesitatea ne-a obligat și am făcut scara, care era mai importantă; mi-a luat un an de zile. Apoi colțarul, fără cuie, fără fier, numai din lemn, îmbinările. Apoi patul, scaune, masa, porticul acesta. După aceea a fost nevoie să abandonăm un timp ca să fac sobele.

Poarta am făcut-o târziu, am terminat-o în ’83. Porțile sunt elementele cel mai greu de făcut pentru că necesită cunoștințe. Poarta e făcută din două straturi, unul din brad, un fel de chenar peste care am montat ornamentele de poartă. Poarta se zice că este ferecată, e bătută în cuie. Am avut norocul că meșterul la care lucram avea niște ornamente vechi, balamale, lanțuri. Elementul trebuie să fie un romb – este scos din niște șipci care toate vin îmbinate, trebuie să se îmbine în nuc și feder. Am reușit să o fac. Dar nu îmi plăcea. Nu erau adunate. Și i-am făcut un chenar, cu dinte de lup ca ornament, și imediat s-a schimbat.

Astăzi

Tinerii ar trebui să ia exemplu de la noi și să facă ceva. Adică să trezească în ei forțe creatoare. Eu am încercat la liceu, la mine în sat, să deștept în ei acest sentiment – omul dacă vrea să fie ceva, și dacă vrea ca altul să își scoată pălăria în fața lui, ar trebui să studieze, să învețe, să devină cineva. Și dacă face ceva, să facă nu pentru moment, să facă pentru a fi util societății. Trebuie să învețe ca să devină… Doar o forță creatoare înseamnă ceva, atât pentru el cât și pentru etnia în care trăiește.

purcarea-1

purcarea2

purcarea3

purcarea4

Regrete

Ce regrete?! Dați-mi ceva mai bun și atunci poate o să mă întreb: ce e mai bun decât să crezi în Dumnezeu și să te jertfești pentru patrie? Ce este mai bun altceva?
Nu îmi pare rău… dacă așa mi-a fost destinul. Ce altceva mai bun în lumea asta, ce concepție mai bună? Omul nu e capabil să se ridice la înălțimea cerințelor. Și așa și noi am încercat prin felul în care am putut, să ajungem la un nivel spiritual.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*