de Laurenţiu Ionescu

„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” Drept răspuns Iisus i-a zis: „Piei, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.” Luca, cap.4, versetele 5-8

Biblia şi celelalte cărţi sfinte ale omenirii susţin existenţa unui singur Creator şi Conducător al întregului Univers: Dumnezeu Tatăl. Dorinţa unei persoane sau a unui grup de a se substitui Lui pentru a domina lumea, se bazează exclusiv pe adorarea lui Lucifer.
Satana, Lucifer (cum mai este numit) este o entitate pomenită atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament din Biblie. Mai întâi a fost un heruvim care, aflându-se la un moment dat deasupra Muntelui Sfânt al lui Dumnezeu, s-a răzvrătit dorindu-şi accesul direct în centrul Puterii Cereşti – jilţul lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit alungându-l din cer, azvârlindu-l la pământ şi preschimbându-i numele în Satana, deoarece a pângărit înţelepciunea, în virtutea propriei străluciri. A mai fost numit fiul dimineţii, datorită asemănării sale cu Luceafărul de dimineaţă care doreşte parcă să concureze Soarele la răsărit. Se spune despre el că poate face „minuni mincinoase”, deci poate înşela; el este de fapt doar un înger decăzut.
Dumnezeu i-a îngăduit pe mai departe existenţa, încredinţându-i chiar o misiune importantă: aceea de a încerca credinţa celor aflaţi pe o cale spirituală prin tentaţii lumeşti aşa cum s-a petrecut şi cu Iisus Hristos în episodul citat mai sus. Au existat însă şi fiinţe care nu l-au respins, s-au lăsat pradă tentaţiilor şi au fost pedepsiţi pentru asta, aşa cum relatează apostolul Petru despre îngerii care au păcătuit implicându-se în revolta lui Lucifer; Dumnezeu nu i-a cruţat, aruncându-i şi pe ei în iad.
Celui necurat i se închină cu bună ştiinţă masonii, „iluminiştii”, curentele pseudoreligioase.

Satanismul în literatură
În timpurile moderne, satanismul a fost propagat şi popularizat prin literatură şi artă, tipărindu-se chiar şi liturghii ale cultului satanic. J.K. Huysman – poet convertit la satanism – dezvăluie „Bucuria oprită de a transfera Satanei omagiile şi rugăciunile lui Dumnezeu…; comiterea, pentru a-l insulta mai grav pe Hristos, a păcatelor pe care el le-a condamnat în mod deosebit; pervertirea cultului şi orgia carnală.”
Iluminismul – curent filozofic şi literar de origine masonică – îl preamăreşte în literatură pe Satana ca simbol-model al revoltei împotriva lui Dumnezeu, al negării legilor morale, al „eliberării” de orice constrângere şi de orice legătură cu Dumnezeu; model pentru omul care se vrea titan, care vrea să-l răstoarne pe Dumnezeu de pe tronul său, pentru a-i lua locul.

G. Byron (Manfredi şi Cain) este iniţiatorul exaltării depline a Satanei, urmat de Shelley, Lenau (Faust) şi M. Lermontov (Demonul).
Baudelaire îl numeşte „cel mai frumos şi cel mai mare dintre îngeri”, victimă a geloziei divine.
V.Hugo, în „La fin de Satan” îşi exprimă credinţa că Dumnezeu şi Satana vor deveni egali, prin intermediul îngerului născut din amândoi numit Libertate.
G. Carducci, în „Imnul către Satana” îl glorifică, văzând în el forţa vitală şi progresul modern.
A.Gide, J.P.Sartre, A.Camus şi A.France sunt existenţialişti şi atei ai zilelor noastre; ei merg pe aceeaşi linie.
Împotriva satanismului modern s-au ridicat numeroşi scriitori, printre care N.Gogol, Dostoievski, L.Bloy, G.Bernanos, G.Papini.

Satanismul în muzică

Curentul satanist este promovat foarte mult şi prin intermediul muzicii. Nu avem aici nimic împotriva vreunui stil muzical. Şi desigur că vor fi mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale care nu sunt de acord că această muzică- rock, pop, heavy-metal- etc., ar fi satanistă sau malefică.
Dar, în continuare, nu putem decât să analizăm, în mod obiectiv, ceea ce exprimă prin versuri şi prin faptele fanilor săi aceste formaţii de muzică rock.
Încă de acum câteva decenii, s-a atras atenţia asupra mesajului satanic pe care îl transmite muzica rock. Astfel, în 1984, jurnalul „Liberation” profetiza despre „întoarcerea lui Satan”, făcând aluzie la concertele rock. În timpul unui colocviu intitulat „Istoria artelor de vrăjitorie” organizat la abaţia Fontevrault în octombrie 1984, preşedintele asociaţiei Franceze a Exorciştilor, abatele Chenesseau, acuza anumite grupuri rock, cum ar fi AC/DC (Anti Christ, Death to Christ) că difuzează muzică pe care erau suprapuse mesaje subliminale satanice.
Cântăreţii de muzică rock dau glas fanteziei depravate a unui public „format”. Unele dintre versurile melodiilor sunt imposibil de publicat. Promotorii heavy-metal-ului glorifică atitudini excentrice cu privire la sex, violenţă şi ură. Muzica rap se concentrează asupra răzvrătirii de orice natură. Multe piese conţin obscenităţi şi descrieri vulgare ale actului sexual.
Aceste genuri muzicale pot servi, din păcate, drept catalizatori negativi, care îi încurajează pe tinerii vulnerabili să facă lucruri la care altminteri nici nu s-a fi gândit măcar.
Ozzy Osbourne, cel care a creat curentul heavy-metal, a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să compun această muzică. Sper ca puterea aceasta să nu fie a Diavolului.” Cu toate acestea, majoritatea cântecelor compuse de el sunt dedicate diavolului, având chiar un album intitulat „Speak With The Devil” (Vorbind cu Diavolul), iar în timpul concertelor sale are manifestări diabolice care scot foarte clar în evidenţă puterea supranaturală care îl „utilizează”: în entuziasmul delirant al spectatorilor, a smuls cu dinţii, pe scenă, capul unui liliac viu.
Celebrul cântăreţ Alice Cooper a declarat: „Cu puţini ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-i las corpul meu să-l stăpânească.” Şi l-a lăsat, fiind deplin devotat lui Satan, dedicându-i albumul „House of Fire” (Casa de foc). Un alt exemplu care te îngrozeşte este cel al formaţiei W.A.S.P. În timpul spectacolelor, membrii ei beau sânge dintr-un craniu, taie carne cu toporul şi aruncă bucăţile crude fanilor isterizaţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultând cântecul „I wanna be somebody” îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…” Formaţia Kiss, în cântecul „The God of Thunder”, spune „Am fost crescut de către un demon/ Pregătit să guvernez lumea/ Sunt stăpânitorul pustiului/ Un om de fier al zilelelor noastre/ Adun întunericul pentru plăcerea mea!”

Membrii formaţiei Led Zeppelin au cumpărat vila din Londra a lui Aleister Crowley, un celebru ocultist care a deviat către orientări satanice, unde au locuit o bună perioadă de timp. Ei au introdus în piesele muzicale versuri satanice inserate sub formă de mesaje subliminale, neanunţate pe coperta discului – o metodă de inducere în mod insidios în conştiinţa unui ascultător a unor mesaje fără ca el să-şi poată da seama, şi care îl pot determina ulterior să le ducă la îndeplinire. Ele sunt suprapuse pe fondul muzical prin tehnici speciale, astfel că ascultătorul percepe conştient numai muzica, nedându-şi seama de existenţa mesajelor. Au fost intentate procese formaţiilor Led Zeppelin, Metallica şi Judas Priest pentru introducerea de mesaje subliminale sataniste în piesele lor muzicale.
În cele prezentate mai sus se evidenţiază foarte clar modul în care entităţile universurilor paralele infernale îi „posedă” pe aceşti cântăreţi. Cu formaţiile care folosesc astfel de texte se petrece acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Entităţile infernale îi folosesc ca medium pentru a-şi transmite  mesajele lor malefice, ducându-i, în cele din urmă, la suferinţă, alienări sau sinucidere.
Dar, ne vom pune întrebarea: cine sunt cei care au interesul ca această muzică, care s-a dovedit a fi nocivă, să fie promovată şi susţinută? John Todd care, conform propriilor declaraţii, a fost iniţiat în puternicul cerc ocult al „Iluminaţilor” (Sfatul celor 13) era directorul unei mari corporaţii producătoare de discuri şi societăţi de înregistrare a concertelor şi anume Zodiaco Production. Din relatarea sa a reieşit cu claritate şi certitudine faptul că fiecare matriţă a oricărui disc – clasic, country, rock, de revistă, meditativă, disco etc. – deci orice fel de muzică (nu numai rock sau heavy -metal) este prelucrată de 13 persoane, prin ritualuri de magie neagră satanică!
În spatele acestor practici se află unii dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, care sunt totodată şi membrii importanţi ai Francmasoneriei. De aceea, ei nu fac acest lucru din motive financiare, ci pentru a controla minţile şi conştiinţa oamenilor, ascultătorul fiind influenţat de „frecvenţele” pe care urechea umană nu le percepe, însă subconştientul le înregistrează şi le asimilează. Aceste practici au un impact puternic, în special asupra tineretului, deoarece, după cum ştia şi Hitler, „Cine are tineretul, are viitorul.”

K. G. PAPADIMITRAKOPOL

1. Cuvânt înainte
Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei “noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste: creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei.
„Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât si pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, să nu mai ascultăm muzică rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică.
Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-l lăsa pradă ignoranţei! Ajută-l! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…

2. Mişcarea New Age (Noua Eră)
În străinătate s-a organizat o mişcare cu numele New Age (Noua Eră)! Mişcarea aceasta creşte continuu, câştigând milioane de adepţi. În America numărul adepţilor creşte, luând proporţiile unui curent dinamic. Revistele şi ziarele se referă continuu la acest eveniment. Mişcarea aceasta nu este decât o nouă concepţie despre lume, cu un mod nou de viaţă, noi obiceiuri, noi practici un nou cadru de concepţii despre economie, politică, tehnologie, religie etc.
Desigur, omenirea se confruntă cu probleme serioase, ca problema păcii, economiei, sănătăţii, foametei, criminalităţii. Mişcarea New Age a înfierat neîncetat aceste probleme, fie prin televiziune, fie prin articole propagandistice speciale în ziare şi reviste, fie prin filme cinematografice etc., creând ceva foarte impresionant; anume că se poate aştepta ceva nou, mai just, mai corect, un Mântuitor Nou în final, care va scoate omenirea din impasul şi criza actuală. Paralel, ea îndreaptă interesul fiecăruia pentru zidirea unei lumi noi, fără război, a unei lumi cu pace şi progres. Merită să accentuăm că aceste mari probleme ale omenirii nu se vor rezolva oricum, ci se face, in special, cu puterile satanice. Spre exemplu, absurditatea înarmărilor care creează mari probleme păcii, dar totodată este un obstacol pentru rezolvarea problemei foametei în lumea a treia. Cu aceste procese se pregăteşte această căutare a Mântuitorului cel Nou, şi pe de altă parte pregătesc şi acceptarea lui de către omenire, pe motivul că el va rezolva totul.
Cele trei obiective ale Mişcării Noii Ere (New Age) sunt:
* o clasă universală;
* un guvern mondial;
* o religie universală.
Declară vădit că scopul ei principal este de a „distruge statele separate, pentru interesul păcii!” În acest unic guvern, guvernator va fi Noul Mântuitor. Da, aţi înţeles bine! Mişcarea aceasta este clar anticreştină şi antihristă. Ea nu poate accepta cu nimic că singurul mântuitor al omenirii este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi ei pregătesc terenul pentru un nou mântuitor, pe care îl consideră ca cel real. Vorbim în sfârşit despre Antihrist!
De aceea, mişcarea aceasta nu este decât o lucrare diabolică. Da! “Este o sinteză de religiii orientale şi învăţături vechi şi misterioase” scrie ziaristul Kostos Tsaruhas în ziarul „MEΣHMBPINH” din 5-6.02.1990. El continua zicând: „De asemenea este o sinteza a spiritismului si gnosticismului, bazat pe învăţături esoterice şi mistice, transformate de entităţi demonice. În mişcarea aceasta sunt incluse diferite feluri de ocultism, ca astrologia, hipnotismul, agnosticismul, credinţa extratereştri, practica yoga, mitologia, panteismul, credinţa în reîncarnare, antroposofia, parapsihologia, vrăjitoria”. Într-un articol despre Noua Eră (New Age), revista ΠΛAYBOY noiembrie 1989 arată următoarea schiţă. O fată tânără merge spre New Age cu bicicleta ei, având ca conducător, în coşul bicicletei pe Satana!!!
„New Age” ca să-şi impună scopurile sale va promova printre altele:
* un sistem de cărţi de credit universal;
* un sistem universal de distribuire al alimentelor, care va controla depozitele de alimente din toată lumea ;
* o taxă universala şi instalarea unui nou sistem econom economic;
* înlăturarea prin lege a religiilor existente si a simbolurilor religioase si iniţierea mulţimii in cultul Satanei. De altfel, adorarea lui va fi scopul religiei universale, pe care vor s-o instaureze;
* exterminarea celor care nu sunt de acord cu scopurile satanice ale mişcării.
David Spangler, un lider proeminent al mişcării New Age, a afirmat in una din cărţile sale: „Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate. Îndreptându-ne spre o nou eră, era împlinirii omului, fiecare din noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui…!!” În direcţia aceasta, adică a satanismului, ei folosesc orice mod posibil ca să influenţeze şi in continuare, sa conducă copii şi tinerii. Iată unele mijloace: desene animate sau reviste comice pline de draci, vampiri, vrăjitori, vrăjitoare cu puteri supranaturale, care conduc universul, sau eroi cu faţă de diavol, ca Batman. Mai există filme cinematografice, videocasete şi cărţi. Cel mai important mijloc fiind muzica. După Alice Bailey, care este una dintre întemeietoarele mişcării, muzica este unul dintre cele mai puternice mijloace de influenţă a mulţimii şi constituie o parte a încercării de a propaga ideile „Noii Ere” în rândul tinerilor.

3. Stăpânirea universală a muzicii rock
Pentru atingerea acestor scopuri s-a lucrat insistent şi satanic. Ca să se instaureze un guvern mondial este indispensabil să nu existe state. Popoarele lumii să trebuie devină una. Şi acest scop poate realiza decât prin nivelare. Ziarul EΞQNOΣ (21.04.85) scrie: „O lume întreagă de birocraţi, manageri, politicieni, impun modul de viaţă. Prince este modelul cântăreţului. Madonna este modelul femeii. Toate fetele trebuie să se îmbrace ca ea. Mulţimea ascultă cu entuziasm, având impresia că alegerea o fac ei. Aşa, fără intervenţie, sistemul reuşeşte o similaritate care este indispensabilă pentru acapararea controlului…” Da, este teribil! Există un întreg sistem de specialişti care caută nivelarea şi similaritatea omenirii. Deoarece numai aşa puterea va putea intra în mâinile unui singur conducător mondial. Şi el, la rândul lui, va reuşi să conducă mulţimile după dorinţele lui. Tehnologia contemporana şi progresul ştiinţei îl favorizează si ii acordă mijloacele. Atunci, de ce muzica să fie o excepţie? Ei doresc să influenţeze mulţimile şi sa-i iniţieze pe oameni în scopurile „Noii Ere” şi în satanism. Acest lucru ar fi imposibil dacă fiecare popor păstrează moştenirea muzicală, folclorul propriu. Ce ar putea face ei dacă fiecare popor îşi păstrează muzica sa populară? Într-adevăr imposibil. Deci cum s-a rezolvat problema? Prin impunerea internaţională a muzicii rock, prin predominarea unui singur fel de muzică. Discurile care se produc de aceste companii impun muzica rock, folosind toate mijloacele posibile. Radio, televiziune, marketing, videoclipuri, sistemul topurilor, star-system-ul, discoteci, presa etc. Ziarul PIZOΣΠAΣTHΣ (15.01.85) scrie: „Companiile discografice stabilesc înainte de noi, pentru noi, formând gusturile a mii şi milioane de oameni din toată lumea. Aceasta este o constatare amară.”
În final ce vedem? Că interesul fiecăruia dintre noi pentru muzică este transformat, de către ei, în interes pentru muzica rock.

Şi am ajuns să spunem că atunci când ascultăm muzică „străină”, ne referim la muzica rock. Şi muzica se vinde în milioane de exemplare. Iată nişte exemple cum le citim în presă des:
* americanul Michael Jackson a continuat şi în acest an mari vânzări ale albumului său, care a apărut acum doi ani. În acest răstimp a vândut peste 45 de milioane de discuri (ziarul Bημα);
* vânzările totale ale discurilor formaţiei BEATLES, care au cutreierat lumea, depăşesc un miliard de exemplare!!!” (revista ”Σoυπερ Κατερινα”);
* în cartea recordurilor „Guiness Book”, Mac Courtney se referă la cântăreţul cu cel mai mare succes, ale cărui discuri au depăşit de trei ori numărul de 100 de milioane de exemplare (revista „EIKONEΣ”).
Mick Jagger din formaţia Rolling Stones a făcut următoarea declaraţie zguduitoare: „Lucrăm totdeauna ca să îndreptăm mintea şi voinţa oamenilor”. Majoritatea celorlalte formaţii fac tot aşa!!

4. De ce au ales muzica rock?
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Pentru că rădăcinile ei se găsesc în satanism. Exagerăm!? Nu. Trebuie să spunem că muzica aceasta nu este atât de nouă pe cât credem noi.
A apărut după al doilea război mondial, dar originea ei este în Africa, America de Sud şi India unde există ceremonii de adorare a Satanei.
Să nu uităm că în 1619 când vânzătorii de sclavi au adus în America primii robi nu au adus numai „oameni de vânzare”, cum am putea crede, ci şi obiceiurile lor, şi mai ales muzica lor. O muzică care n-a fost altceva decât fragmente din repertoriul local cu superstiţiile, convingerile şi obiceiurile popoarelor necivilizate. O muzică ceremonială a popoarelor africane primitive. Prin ea „magii”, adică preoţii idolilor chemau spiritele necurate, adică pe demoni. Nu este întâmplător că într-un interviu John Lennon, membru al formaţiei Beatles a spus: „Cel mai bun rock’n’roll este primitiv. Sunetul lui a venit din junglă”!! (revista „Rolling Stone” 07.01.1971).
Muzicologul Robert Lady scrie că „structura muzicii rock se întâlneşte în ritmurile de dans ale triburilor primitive”. Şi de unde vin aceste ritmuri? Din ceremonii voodoo! Merită să vorbim puţin despre voodoo. Revista “РОМАΝΤΣΟ” (11.07.1989) scrie: „Cei mai mulţi dintre noi am cunoscut voodoo-ul în sălile de cinematograf prin filmele de groază. Cuvântul voodoo exprimă magia neagră în forma ei cea mai rea. În multe filme de groază vedem faze de voodoo, cu sacrificii de oameni, ceremonii în cimitire, la miezul nopţii şi orgii sexuale. Astăzi când magia şi ocultismul sunt iarăşi în actualitate este interesant să vedem analitic tema.
Cu două sute de ani înainte, mii de negri din Africa de Vest au fost aduşi în Haiti, ca sclavi, ca să lucreze în plantaţiile imense ale insulei. În noua lor patrie au început să practice religia strămoşilor, voodoo-ul. Cuvântul voodoo provine din cuvântul „vaundoun” care înseamnă spirite. Practicantul voodoo-ului cheamă spiritele sa-l ajute în orice vrea. Dar trebuie să facă şi un sacrificiu. Cel mai important este să ştii ce trebuie să fie sacrificat, pentru că spiritele au plăcerile lor. Se spune ca exista spirite care cer sacrificii de oameni.
Ceremonia începe cu sunetele africane ale tobelor, la început încet încet şi apoi din ce în ce mai repede. Totodată credincioşii dansează fără oprire, cu pasiune. Când intensitatea ajunge la culme, credincioşii credincioşii cad în extaz şi după aceea sunt “posedaţi” de spirite. Cei „ocupaţi” de spiritul focului umblă pe cărbuni aprinşi sau pun foc în gura lor fără să păţească nimic. Alţii sunt ocupaţi de alte spirite. Există ocazii în care preotul, ca să ajute posedarea de către spirit a trupului, dă credincioşilor alcool, droguri şi piper roşu. De obicei aceste ceremonii se termină cu jertfe omeneşti, unde se bea sânge şi se mănâncă carnea celor jertfiţi. Şi astăzi există ţărani în Haiti care au afirmat că au luat parte la aceste ceremonii”. Acum înţelegem de ce muzica rock este potrivită pentru planurile lor.

5. Laturile necunoscute ale rock-ului. Conţinutul concret al rock-ului. Bob Larson, chitarist şi scriitor al cărţii „The day music died” (Ziua în care muzica a murit), împarte cântecele rock în patru categorii. Acestea sunt:
1. religioase;
2. imoralitate sexuală;
3. droguri;
4. idei politice şi filosofice.
Din prima categorie fac parte cântece ca: „Simpatie pentru Satan”, „Robinson”, „Focul”, care sunt profanatoare şi pline de blasfemii, în care creştinismul este înfruntat cu dispreţ. Unele cântece din această categorie sunt numite: „Satan Rock”. Iată cum descrie această situaţie revista „Pop and Rock” (pe anii ’84-’85): “Vrăjitori, lumi pierdute, demoni, vampiri, magie neagră şi albă, spirite se găsesc în versurile muzicii rock… 90% dintre formaţiile rock s-au referit cel puţin odată la aceste teme”. Ziarul Weekly World News din Los Angeles, într-un articol scrie între altele: “Satan – Satan – Satan. El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! Acesta este unul din mesajele ascunse în versurile cântecelor pe care copiii voştri le ascultă”! În revista „Heavy Metal” (feb. ’86) scrie între altele: „Şi astăzi motivul cel mai important al existenţei muzicii heavy metal este intensitatea sunetului. Dar, de asemenea, un rol important joacă chipul demonic al fiecărui star al muzicii Heavy Metal. Tinerii vor ca idolii lor să aibă o dimensiune supranaturală. Aşteaptă din partea lor să trăiască după marile imaginaţii ale muzicii rock. Aceste imaginaţii sunt de obicei sex, adorare a diavolului şi o valiză plină de bani pregătiţi să fie cheltuiţi fără rost…” Şi mai departe: „Sub aspect satanic începutul s-a făcut cu Black Sabbath, o formaţie britanică, care a recurs la magia neagră ca să atragă lumea. Membrii acestei formaţii afirmă că nu ştiu nimic de ocultism, dar ei s-au făcut foarte populari. De aici tinerii n-au încetat să facă cu degetele lor semnul diavolului”.
Dar merită să luăm lucrurile pe rând şi să vedem prima categorie de teme rock, care este şi cea mai cunoscută şi cea mai periculoasă.

6. Rock şi voodoo
În afară de originea, ritmurile şi elementele care derivă din voodoo, muzica rock a mers şi mai departe. Cântăreţii şi formaţiile cu asemănare la înfăţişare şi îmbrăcăminte se referă direct la voodoo, îi fac reclamă şi-l laudă. „Primul în istoria rock-ului care s-a ocupat cu magia şi mai precis cu voodoo-ul a fost Screaming Jay Hawkins. El a fost primul care a scris un asemenea cântec. „I put a spell on you” (Ţi-am făcut magie), este prelucrat de mai multe formaţii până astăzi, adică de: Animals, Allan Price, Arthur Brown, Demon Fuzz, etc… Howkins însuşi a creat nişte zvonuri în legătură cu personalitatea sa. Toţi ştiau că se ocupă cu voodoo-ul. În concerte avea faţa acoperită cu un machiaj monstruos, ţinea un baston cu un craniu în vârf, se îmbrăca cu haine ciudate, iar în jurul lui dansau negri. După un răstimp mic, muzicanţii dansatori şi publicul erau cuprinşi de extaz şi isterie. Adică cum se întâmplă şi în ceremoniile reale ale voodoo-ului. Toate cântecele lui Screaming Jay Hawkins se referă la teme din voodoo. De exemplu „I hear voices” (Aud voci), „Aligator wine” (Vin de aligator), „Frenzy” (Frenezie) etc. Cei influenţaţi de el sunt foarte mulţi. Lord Sutch, Arthur Brown şi Alice Cooper aveau show-uri care se bazau pe ideile lui. Să vorbim puţin despre ei. Lord Sutch este figura cea mai paranoică din istoria rockului. Câteva din cântecele lui sunt: „Jack the Ripper”, „She’s Fallen in love with a Monster Man” (Ea e îndrăgostită de un monstru), ”Dracula’s Daughter” (Fiica lui Dracula). Pentru toate acestea a fost numit regele rockului macabru (Horror rock)”. Cel de-al doilea, Arthur Brown, avea întotdeauna în repertoriul lui cântecul „I put spell on you” a lui Hawkins. „Tânărul atunci student al religiilor orientale a format un grup cu numele Crazy World of Arthur Brown, care în timpul concertelor se vopseau cu „freak”, se îmbrăcau cu haine ciudate şi pe cap îşi puneau o cască cu coarne de unde ieşeau flăcări. Şi una din caracteristicile diavolului sunt coarnele (ca la ţap), şi focul care iese din cap. Cel mai mare succes a lui Arthur Brown cântecul “Fire” o parte a trilogiei „Prelude/Nightmare Fanfare/Fire Poem – Fire”. Nu este altceva decât descrierea ultimelor încercări ale victimei de a intra în iad şi să ia locul amantei lui. La sfârşit pierde. Nimeni nu poate înfrunta „dumnezeul focului din iad” (I am god of hell fire…). Schizofrenia lui s-a continuat cu o altă formaţie, Kingdom Come şi caută să găsească sfârşitul în spaţiul imens. Astăzi este dictator de religii orientale”!!! Cel de-al treilea, influenţat atât de Hawkins cât şi de câtre Brown, a fost Alice Cooper. Şarlatan, a încercat să creeze originalităţi, dar n-a avut noroc din motivul că toate ideile erau utilizate de ceilalţi. El tăia pe scenă cocoşi, care în ceremoniile de magie neagră ţin răul departe şi descântă demonii şi îşi punea un şarpe în jurul gâtului. Şarpele este prin excelenţă simbolul răului… În afară de ei mai sunt şi alţii care laudă voodoo-ul. Ne referim la tatăl spiritual al heavy metal-ului care cântă „Voodoo Chile” sau “Black Sabbath” care cântă „Voodoo”.

7. Rock şi magie
Dar muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi neagră -, dar mai ales la cea neagră. După cântecul „I put a spell on you” a lui Screaming Jay Hawkins, înregistrat în anul 1956, adică anul care se consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu: „Don’t Burn the Witch” (Veron), „Season of the witch” a lui Donovan, „Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”, care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut). „Live at the Witch Trials” (Fall), „Curse of the Witches” (Stawberry Alarm Clock), „Magician’s hat” (Bo Hanson), „Magician” (Andy Leigh), „Magic Peole” (Raupers), „Witch Queen of New Orleans” (Redbone) şi multe altele.
Conen era numele unei formaţii americane care a înregistrat două albume la începutul anilor ’70 şi care se refereau la magia neagră. Pe coperta discului „Blood on the Sun” în tabloul lui L. Boilly „Devil’s Trill” prezintă pe compozitorul Tantini dormind, iar diavolul cântă din vioară aşezat pe picioarele lui. Se spune că Tantini a compus sonata „Devil’s Trill” după ce a ascultat melodia în somn! (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85). Formaţia Purple Gang avea drept cântăreţ un mag adevărat. „Tematica muzicii heavy metal atinge teme excluse din celelalte feluri de muzică.
Vampiri, magie neagră, magi sunt nişte teme cu care se ocupă artiştii muzicii heavy metal” (revista „Eνα” 22.11.1984). Cu exaltarea muzicii rock în ultimii ani, am atins punctul culminant. Din totdeauna formaţiile au arătat o plăcere pentru aceste teme. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „Black” sau „Satanic Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul principal al versurilor. Teme nu prea distractive şi prea periculoase pentru cei care nu sunt iniţiaţi. Dar şi pentru cei iniţiaţi rezultatele nu sunt prea încurajatoare” (revista „Pop and Rock”, anul ’84-’85).

8. Rockul şi misticismul oriental
Voodoo-ul, magia şi misticismul oriental sunt etapele anterioare ale adorării satanice. Şi cum s-ar putea să fie exclus ultimul. De altfel este şi el un element al „Noii ere” (New Age), cum am văzut la început. Într-adevăr sunt mulţi guru, care au avut legături strânse şi pe lângă care cântăreţii s-au instruit. Cel mai cunoscut este Maharishi Makesh Yogi care s-a făcut cunoscut când s-au instruit lângă el, cine credeţi? Beatles! Ei au rămas cu el atât timp cât a trebuit să se înregistreze discul istoric „Sgt. Pepper’s…!” Unul dintre ei, George Harrison, a rămas pentru totdeauna adept al lui.
„Aproape, împreună cu fiecare grup al anilor ’60 din America, exista şi un guru” scrie revista „Pop and Rock”, nr. 130 aprilie 1989. Unii au botezat grupul lor „Gurus”, iar William Peny Fyve, au scris cântecul „Swami” dedicat lor! Sky Saxon al formaţiei Seeds a petrecut 2-3 ani alături de un guru. După desfiinţarea grupului său, s-a unit cu formaţia YA-HOWA 13. Conducătorul este un guru cunoscut, care pe copertele discurilor se află foarte des cu o maşină albă Rolls Royce sau îmbrăţişând fete goale! Prin cântece răzbat clar teoriile lor. Chitaristul Martin Stone al formaţiei ACTIONS a studiat religiile orientale. De altfel numele lui înseamnă în sanscrită o asceză la care se supune cineva voluntar, ca să aibă o legătură cu spiritul. În anii ’70–’80 s-au înregistrat sute de discuri, referitoare la religiile orientale, ca Beathboy, Peter Town Shed, al formaţiei WHO, Elvis Prisley, Carlos Santana. Cel mai caracteristic este John McLaughtin de la formaţia Mahavishnu. Pe copertele discurilor lui există texte-predici în favoarea hinduismului.

9. Rockul şi adorarea satanică
Şi acum să revenim la ce-i mai important. După cele spuse până acum muzica rock n-a putut să ajungă decât în punctul cel mai oribil. De a lăuda şi recomanda adorarea lui Satan! Da… Oricât de teribil pare, totuşi acesta este adevărul. Şi vom vedea acest lucru prin dovezi şi documente nenumărate. Marele capitol al adorării demonilor în muzica rock începe chiar cu regele lui, Elvis Presley, cu cântecul You’re the Devil in Disguise (Eşti diavolul…). Urmează Beatles cu binecunoscutele albume „Sgt’s Pepper’s Lonely Heart Band”, „Demon in her heart” (Diavolul în inima ei) şi „Devil’s White Album” adică „Albumul alb al diavolului”, mai cunoscut şi ca „White Album”. De atunci aproape toate formaţiile s-au referit mai mult sau mai puţin la satanism, precum şi la magie, spiritism, antihrist etc. Dar merită să le luăm pe toate la rând.

9.1. Denumirea formaţiilor.
Formaţiile şi cântăreţii au ajuns să aibă numele lor „inspirat” de satanism! Cum avem noi nume creştine, muzica rock are o mulţime de denumiri diabolice. Iată unele exemple:
* Literele iniţiale ale formaţiei australiene AC DC înseamnă „Anti Christ/Death to Christ” adică „Antihrist / moarte lui Hristos”!!! Trebuie să luăm în consideraţie că formaţia aceasta a vândut din 1974 până acum peste 25 de milioane de discuri.
* Literele iniţiale ale binecunoscutei formaţii KISS înseamnă: „Kings In Satan’s Service”. Adică „regi în slujba lui Satan”!!! Cuvântul „rege” în limba sataniştilor înseamnă slujitor al adorării lui Satan!
* Există trei formaţii cu numele „Lucifer” şi „Electric Lucifer” şi „Lucifer’s friend”. Ştiţi ce înseamnă Lucifer? „Domn al demonilor şi al întunericului”!
* Formaţiile heavy metal „Satan”, „Satan Jouers”, „Demon flight”, „Demon eyes”, „Demon Thor” etc., poarta numele lui Satan!
* Formaţia suedeză ABBA care înseamnă „Tată al cerului”, pe coperta discului nu scrie aşa, ci cu litera B scrisă invers, care înseamnă opusul, adică „Tată al întunericului”!!!
* Ceremoniile mistice ale magiei negre se numesc Sabbath sau Sabbat. De acolo vine numele formaţiei „Black Sabbath”!!!
* Patru formaţii au numele derivând din rădăcina: „Oz”. Formaţia „Ozz”, „Oz II”, „Oz”, „Ozo”. Mai există şi cântăreţul Ozzy, conducătorul formaţiei „Black Sabbath”. Cuvântul “Oz” are interpretare sexuală şi satanică.
* Binecunoscutul cântăreţ Alice Cooper este dedicat deplin lui Satan. Numele lui real este Vincent Fournier. Cum de are acum alt nume? Să vedem ce a declarat el: „Cu puţini ani înainte m-am dus la o adunare de spiritism unde Norman Backley a rugat „spiritul” să vorbească. Spiritul mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru care mi l-a cerut în schimb era să-i las corpul meu ca să fie stăpânit de acest spirit. Identitatea mea nouă era declarată în adunare. M-am recunoscut universal” (Cirus, 19.12.1978).

9.2. Simbolul EΣ.
Simbolul acesta este utilizat de multe formaţii şi derivă din simbolurile oculte. Fac mărturisiri despre zeul Thor, care este Satan. Aceste formaţii sunt:
* ACDC
* ELECTRIC
*WAPS
* LIGHT ORCHESTRA
* BLACK SABBATH
* KISS ETC.

9.3. Formaţiile care îl laudă pe diavol.
Formaţiile sau cântăreţii care se referă la diavol sau sunt satanişti, sunt:
* Pink Floyd
* Black Sabbath
* Venom
* Alice Cooper
* Electric Lucifer
* Kiss
* Ronnie James Dio
* Fleetwood Mac
* Black Window
* Coven
* Leviathan
* King Diamond/ Merciful Fate
* Motley Crue
* Ozzy Osbourne
* Meat Loaf
* Led Zeppelin
* Jethor Tull
* Bee Gees
* Jefferson Starship
* Elton John
* Possessed
* Rolling Stone
* Elo
* Iron Maiden
* AC/DC
* Lucifers Friends
* Lucifer
* Queen
* Santana
* The Eagles
* Valhalla
* Belfegore
* Polter-geist
* Slayer
* Megadeth
* Drewer and Shipley
* Crossfire
* Black Oak Arkansas
* Electric Light Orchestra
* Dr John
* Beatles
* Sex Pistols
* The Kings
* The Greatful Dead
* Boston.

9.4. Declaraţiile lor concrete.
* Peter Griss din formaţia KISS a declarat în revista IBID, martie 1976, p.20: „Cred în diavol ca în Dumnezeu”!
* Bill Word din formaţia Black Sabbath acceptă că „Satan s-ar putea să fie dumnezeu” (Revista „Circus”).
* Greeper din aceeaşi formaţie afirmă că-l poate vedea pe diavol (Revista „Rolling Stone”).
* Ronnie James Dio are o mare tradiţie în misticismul muzicii rock. Era singurul care-l putea înlocui pe Ozzy Osbourne în formaţia Black Sabbath, şi a reuşit. După o carieră solo reuşită s-a întors în formaţia Black Sabbath. Pe copertele discurilor lor putem vedea figura lui Satan (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85).
* În 1982, Led Zeppelin au fost aduşi în faţa tribunalului în California, pentru album „Stairway to Heaven”, unde cântau mesaje ca: „Eu trebuie să trăiesc pentru diavol”, „Nu fii prost cu diavolul nu ai nici o teamă”, „Vreau ca Hristos să fie îngenunchiat de Satana”!!!
* Paul Mc Cartney a declarat: „Nimeni dintre noi nu crede în Dumnezeu”.
* Ringo Star a spus: „fie-l credeţi, fie nu, nu suntem noi antihristul, ci vrăjmaşi ai creştinismului şi ai antihristului”.
* Kiss într-un disc au spus: „Diavolul este dumnezeul tău”!!! Si în altă parte: „God Rock’n Roll will steal your virgin soul”. Adică „Dumnezeul rock-ului va fura sufletul tău curat”!!!
* Black Sabbath într-un disc au scris: „Iisus, tu eşti urâtul”!!! Pe coperta discului apare un fulger diavolesc, care încununează numărul 666 al lui Antihrist!
* AC / DC cântă: „Slava în clopotele iadului”(!!!), în cântecul lor „Hell’s Bells”; iar cântecul „Highway to hell” înseamnă „Autostrada către iad”. Formaţia are multe cântece de acest gen, care îndeamnă tinerii să urmeze răul şi să aibă speranţa în iad (!!!), unde Satan va asigura fericirea!!!
* Heavy Pettin strigă că: „Iadul este frumos”.
* Benie Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndrăgostit, de un vampir, în cântecul “Bady Loves A Vampire”.
* Civith Hungoi cântă despre „regele morţii” în „King of the Death”!
* Motley Crue îl strigă pe diavol (Shout to the devil)!
* Despre iad vorbeşte Hell Preachers în cântecul „Bat Out of Hell” şi Venom în cântecul “Lead Me in Hell” (condu-mă în iad).
* “Şi iadul are un farmec” cum cântă spaniolii Baron Rojo în cântecul „Los Roclerso Van Al Inferno” (periodicul „Pop and Rock” nr.2 februarie 86).
* Ozzy Osbourne a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta să nu fie a diavolului…” („Hit Parader” februarie 1975). În afară de mulţimea cântecelor are şi un album întreg care se numeşte „Speak of the Devil”, adică „Vorbind cu diavolul”, de mulţi inspirat de el!
* Rolling Stones cântă „Sympathy for the devil” („Simpatie pentru diavol”) care este imnul sataniştilor. Conducătorul formaţiei Mick Jagger este vândut diavolului fiind iniţiat de către două vrăjitoare Marianne Faithfull şi Anita Palleubeng, iar foarte des este numit “demonul rock-ului”. Alte cântece asemănătoare sunt: „Their Satanic Majesties”, „Inro cations of My Demon Brother”, „Dancing with Mr.D.” („D” = diavol, adică „dansând cu diavolul”) şi albumul „To Their Satanic Majesties”.

9.5. Mesajele care trec neobservate.
Ce spun formaţiile şi cântăreţii pe discurile lor?
* „Satana, mişcă-te în vocile noastre”
* „Satana, Satana, Satana, este dumnezeu, este dumnezeu”
* „Trăiesc pentru Satana. Nu-mi place Dumnezeu. Nu pot să-l evit. Satan este puternic. Îţi va da semnul 666”.
* „Raiul moare, luptaţi împreună cu Satan. Diavolul este stăpânitorul…” Şi ne referim la nişte cântece care sunt cântate în faţa publicului lor extaziat.
* Şi să începem cu cel al lui John Lennon (Beatles) care spune: „Creştinismul se va pierde, va dispare. Nu discut pentru că am dreptate. Suntem mai populari decât Iisus Hristos. Nu ştiu cine se va pierde primul, Rock’n’Roll sau Creştinismul”.
* Black Window zic în cântecul „Come To The Sabbath”: „Ajutaţi-mă în cercetarea gnozei. Trebuie să aflu Arta Mistică. Cine îndrăzneşte să mă ajute să înviez pe acela a cărui nume îmi linişteşte inima. Aruncaţi-vă hainele, veniţi descălţaţi. Corpurile voastre să fie unse cu ulei mistic. Plantele medicinale vor vindeca rănile voastre. Veniţi cu mine în cercetarea Puterii. Ne vom uni în ora aceea. Să înceapă Sabbat-ul. Hai, vino la Sabbat. Vino la Sabbat, Satan este aici”!
* Kiss în cântecul „The God of Thunder” zic: „Am fost crescut de către un demon. Pregătit să guverneze lumea. Sunt stăpânitorul pustiului. Un om de fier al zilelor noastre. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Îţi poruncesc să îngenunchezi în faţa zeului fulgerului, Dumnezeul rock-ului”.
* Possessed zice: „Ajută-mă şi o să-ţi spun lucruri care îi îmbolnăvesc mintea … beau sângele animalului şi ţin cheile uşii morţii… Am poruncă de la domnul meu, Satan, să distrug cele ce oamenii muritori iubesc mai mult. Satan este domnul meu întrupat, daţi-i slavă lui”. Şi continuăm cu cântecul la care m-am referit deja, „Hell’s Bells”, „Muşc fulgerul meu, arunc o ploaie torenţială. Vin ca o vijelie; fulgerul îmi luminează cerul! Eşti tânăr, dar vei muri! Numi va fi milă de nici o viaţă. Nimeni nu-mi va opune rezistenţă. Am clopotele mele, şi o să te iau în iad. O să te iau! Satan o să te ia! Clopotele iadului. Da! Clopotele iadului”!
Pot fi aceste cuvinte ale formaţiei? Cu siguranţă că nu! Sunt ale diavolului. Se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Satan îi foloseşte ca medium. Cuvintele sunt ale diavolului care pune stăpânire pe trupurile celor posedaţi. Într-adevăr este teribil!…

9.6. Coperţile discurilor şi nu numai…
Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, „după roadele lor îi vei cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. De aceea după roadele lor îi vei cunoaşte”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce vrem să spunem? Că sunt de prisos toate aceste analize pentru că din felul cum se îmbracă şi din felul cum sunt realizate coperţile discurilor putem înţelege, cine sunt ei. Şi să începem cu coperţile discurilor. În afară de scene de dragoste şi altele mai vedem:
* Simboluri satanice, cum sunt triunghiuri răsturnate (în antiteză cu triunghiul care simbolizează Sfânta Treime), piramide (sunt pentru ei modul ideal de contact cu lumea supranaturală a spiritelor), pentagrame (folosite în magie) şi o mulţime de asemenea simboluri. Nu lipsesc nici cele cunoscute, cum este numărul 666, care este semnul lui Antihrist. Semn care începe să apară tot mai des, sub diferite forme camuflate, pe produse şi pe unele sigle.
* Scene de sacrificii omeneşti, liturghii negre (Black Mass), sau figuri satanice (de pildă, pe coperta discurilor lui Ronnie James Dio se află figura diavolului). Pe discul „The Number of the Beast” al formaţiei Iron Maiden, este prezentat un vampir care joacă teatru de păpuşi deasupra unui demon!  Mai este şi înfăţişarea lor. Felul în care cântă muzica lor. Uşor le distinge cineva în concerte, în video-clipuri în fotografiile lor.
Ce legătură pot avea toate acestea cu lumea luminoasă, paşnică a lui Dumnezeu? Şi vom da două exemple caracteristice:
* Ozzy Osbourne al formaţiei Black Sabbath este primul. Recent în timpul unui turneu în SUA programele de televiziune şi radio locale avertizau publicul, spunând: „Încuiaţi-vă fiicele, fiii, băuturile alcoolice şi animalele, pentru că Ozzy Osbourne vine în oraşul nostru”!!! „Da, Ozzy Osbourne, rege al absurdului, omul care cu Black Sabbath a creat muzica heavy metal, muzician cu cei mai fanatici fani în toată lumea. Cei care au trăit lângă el au zis că era ca o bombă care nu ştiai când va exploda… „A tăiat cu dinţii pe scenă capul unui liliac viu, acelaşi lucru a, făcut şi cu un porumbel… …ferocele Ozzy al concertelor este declarat non grata în şase oraşe americane ca „unealta a demonului …” (revista „Ikones”)
* Formaţia W.A.P.S. este al doilea exemplu. Ce fac ei? Beau sânge real dintr-un craniu pe scenă (!!!), taie carne cu toporul şi aruncă publicului! Video-clipurile lor „Love Machine” şi „I Wanna Be Somebody” a înfiorat atât de mult publicul american încât le-a cerut să se manifeste cu mai puţină violenţă.
Citiţi într-o revistă de specialitate următoarele afirmaţii şocante, pe care numai diavolul le poate inspira: „Este o formaţie foarte feroce pe scenă, cântăreţul vorbeşte despre lucruri extrem de vulgare şi nu ezită să arunce publicului bucăţi de carne sau sânge de animale!!! Nu-ţi trebuie mult timp ca să înţelegi că este vorba despre W.A.P.S. Ascultând cântecul „I Wanna Be Somebody” umpli capul tău cu energie sau te simţi predispus spre sinucidere. Cu cântecul „The Flame” pătrunzi în atmosfera grea a grupului. Singura piesă uşoară a discului este „Sleeping” (In the Fire), toate celelalte scot foc. Merită să subliniem că sufletul formaţiei este Blackie Lawless, care a înfiinţat formaţia „New York Dolls”. Numai aceasta spune multe. Dacă îi vedeţi pe W.A.P.S., pe viu sau în video, o să rămâneţi cu gura căscată.
Ce conchidem la sfârşit? Când de pe copertele discurilor, din înfăţişarea şi maniera lor emană atâta impertinenţă, haos şi groază, atunci nimeni nu poate avea îndoieli despre conţinutul şi calitatea muzicii rock, că este inspirată de diavol. Este atât de simplu!

9.7. Companii de discuri în slujba diavolului
În America există astăzi un plan mondial de unificare cu numele: WICCA, care înseamnă: Uniunea magilor şi exorciştilor. Trei întreprinderi de discuri se ocupă de acest control. Scopul discurilor puse în circulaţie este acela de a distruge tot ce-i creştinesc în sufletul tineretului şi, în plus, să distrugă din interior lumea, şi să supună tineretul stăpânirii Satanei.

9.8. Şi încă …
Din discografia rock nu lipseşte nici numele Antihristului (666). Formaţia Aphrodite’s Chield a înregistrat un disc cu titlul: „666”! Iron Maiden a înregistrat discul „Number of the Beast”. Foarte des în discografia rock apare cuvântul „Armagheddon”. Merger a înregistrat cântecul „Armageddon Time”, Prism a înregistrat cântecul “Armageddon” iar cântăreţul formaţiei Yardbirds Renaissance, Keith Relf, „Armageddon” a numit o formaţie a lui personală (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85). În sfârşit să adăugăm şi acest lucru teribil. În ceremoniile muzicale de magie neagră, care, cum am spus, se numesc Sabbath sau Sabbat, vrăjitori sau vrăjitoare cheamă toate spiritele răului, pe Satan şi pe demonii lui. Procesul acesta ia chipul unei liturghii negre (Black Mass), care este ceva ca o parodie a Liturghiei creştine, şi unde prezenţa diavolului este absolut simţită. Cei din formaţia Mercyini Pate au înregistrat cântecul cu titlul „Black Masses”, iar cântăreţul King Diamond utilizează microfonul aşezat pe o cruce din două oase omeneşti! De asemenea, formaţia britanică Jason Great, au un cântec de coşmar cu titlul: „Black Mass”!!!
Ce să mai adăugăm despre decăderea şi… inspiraţia aceasta a rock-ului?

9.9. Sistemul de “redare inversă”
Desigur, sunt mulţi care vor spune: ei bine, aceste discuri care au pe copertele lor aceste lucruri satanice şi discurile cu asemenea cântece şi toate discurile formaţiilor şi cântecele lor la care ne-am referit nu o să le cumpărăm. Şi aşa nu vom participa la adorarea satanică. Dar din păcate problema nu se rezolvă, pentru că nu e nevoie să cumpere cineva aceste, discuri ca să se ferească. Dacă ascultă muzică, o ascultă şi de la radio şi de la televiziune şi din video-clipuri. Şi dacă se poate controla şi acest lucru, de pildă, să asculte discurile pe care le-a ales singur, iarăşi există un pericol. E vorba de mesajele subconştiente care există pe multe discuri de acest gen. Dar merită să vedem mai în amănunt. Există discuri cu redare inversă. Redarea inversă este o tehnică prin care mesajul înregistrat pe disc se poate asculta numai când discul se roteşte în sens invers. Când discul se roteşte normal, cu toate că mesajele nu se aud au calitatea de a fi înscrise în subconştient. Mesajele acestea sunt bineînţeles foarte suspecte şi periculoase; o mulţime din acestea referindu-se la satanism. Faptul acesta l-a obligat pe senatorul republican Robert Dorman să ceară o lege de înscriere obligatorie pe discuri a frazei „redare inversă”, în cazul în care aceasta există. Mesajul se trimite auditoriului fără ca acesta să-l perceapă cu simţurile şi pătrunde în subconştient. În felul acesta cunoaşterea şi voinţa lui nu pot distinge şi nu pot să respingă mesajul şi se înscrie ca la un computer în adâncul subconştientului. Cercetarea a arătat că mesajul acesta poate fi descifrat din Eu-l omului cu ajutorul memoriei, chiar dacă este exprimat într-o limbă străină. Ca să reuşească, înregistrarea mesajelor subconştiente utilizează multe metode. La imprimarea inversă pe discuri a mesajelor, când discul se roteşte normal, ascultătorul percepe numai cântecul care este înregistrat pe disc; mesajul se aude foarte clar când discul se roteşte invers într-un aparat special. Cercetările au arătat că cuvintele care se aud invers se înscriu în subconştient şi se decodifică mai târziu. Şi aşa auditoriul poate fi îndrumat în faptele, în activităţile care sunt exprimate în mesaj, fără să ştie de ce activează aşa şi cum activează. Graţie cercetărilor neurologului american William Varoll prezentate la Applied Potentials Institute, precum şi cele din Universităţile Stanford şi U.C.L.A. din California, putem înţelege cum funcţionează mecanismele creierului care acceptă informaţiile acceptabile sau neacceptabile pe care creierul vrea să le primească sau să le respingă. Să luăm un exemplu. Dacă cineva propune că „Satana este Dumnezeu, adoraţil!”, este în mod sigur respins de conştient. Dar dacă informaţia este oferită invers prin rostirea inversă a mesajului va împiedica mecanismul de apărare care asigură alegerea şi se va înscrie în subconştient, de unde va fi utilizată fără cenzura conştientului. Creierul primeşte mesajul acoperit fără suspiciune şi îl aduce în subconştient şi după aceea în memorie, fără să fie respins. Această informaţie schimbă atitudinea, gusturile şi obiceiurile fără ca persoana să ştie.

Psihologia industrială utilizează diferite elemente ale sugestiei subconştiente pentru demonstraţie, reclamă şi controlul furturilor din magazine. Au avut succes 80% doar în domeniul controlului furturilor din magazine. Criminalistul şi specialistul în psihiatrie penală Jean-Paul Regimbal scrie despre aceasta în cartea sa „Forţarea subconştientului cu mesaje subconştiente” (editura Saint Raphael Sherbrooke, Quebec).  Numai două exemple: în albumul Killers al formaţiei Queen în timp ce se aude cântecul „another one bits the dust” („încă unul muşcă praful”) mesajul ce se aude la redarea inversă a discului este „start to smoke marijuana” („începe să fumezi marijuana”). In cântecul „When electricity came to Arkansas” („Când electricitatea a venit în Arkansas”) al formaţiei Black Oak Arkansas, în cântec se aud cuvinte neînţelese şi urlete. Când se roteşte invers această parte a discului se aude mesajul „Satan… Satan… el este dumnezeu, el este dumnezeu.”!!! şi mesajul se termină cu un hohot de râs. (Exemplele sunt din Forunner vol. II nr.7, noiembrie 1982 în cartea Rock’n’ Roll a lui Jean-Paul Regimbal).
Dar în afară de mesajele subconştiente avem şi pe acelea care se dau prin versurile cântecelor despre care deja am vorbit. (Vezi periodicul „Lumea grecească” tomul 366/ feb.1990.)

10. Oare sunt toţi cântăreţii iniţiaţi?
Nu. Nu putem spune că toate formaţiile sau cântăreţii care se referă la magie, la ocultism, la satanism sunt iniţiaţi. Dar rezultatul nu este prea deosebit. Pentru că toţi au manageri care le scriu versurile cântecelor sau îi ţin în fruntea sistemului de star-uri, şi care au sute de mijloace pe care le folosesc. Oare de cine sunt ei îndrumaţi în necunoscut?
În fine aceşti cântăreţi şi grupurile lor nu sunt decât nişte, marionete; care sunt mişcate fără voia lor în schimbul banilor, gloriei şi succesului mondial. Şi aceasta este bineînţeles cel mai rău.
Un exemplu caracteristic este formaţia Iron Maiden. Ei se referă de multe ori la satanism şi la diavol. Iată ce spun ei într-un interviu: „Nu ştim despre ocultism pentru că trebuie să clarificăm că noi nu ne ocupăm cu ocultismul în modul în care celelalte formaţii folosesc ocultismul. Toate acestea, ocultismul, satanismul şi magia ne atrag, dar nu vrem să intrăm mai adânc, pentru că credem că acolo sunt lucruri pe care nu le înţelegem. Credem că toate acestea sunt foarte periculoase. E ceva necunoscut care se exploatează de diferiţi oameni. Şi iau rock-ul cel fără de imaginaţie, îl îmbracă în costume satanice şi pline de sânge şi le aruncă copiilor cărora le este sete de oroare”.
Şi aici e cea mai mare problemă şi întrebare zguduitoare. Care sunt aceia care la setea tinerilor răspund cu lumea satanică care utilizează în această direcţie formaţiile, cântăreţii, radioul, televiziunea, video-clipurile şi catalogul fără sfârşit? Într-adevăr, este foarte important să mergem mai departe cu cercetarea noastră în ritmul decibelilor asurzitori…

11. Care este sfârşitul celor care au proslăvit pe diavol?
Dumnezeu este iubire absolută, nemărginită şi orice face pentru om face numai din iubire. Este indiferent dacă vedem acest lucru în viaţa noastră, mai târziu sau mai devreme sau deloc. Ne iubeşte atât de mult încât Fiul Său Cel Unul-Născut S-a făcut om, şi nu numai atât, ci s-a răstignit şi a suferit pentru noi, pentru mântuirea noastră. Acum să vedem ce este diavolul? Este exprimarea urii pentru toate. Pentru fiecare făptură a lui Dumnezeu, dar mai mult pe om. Scopul lui etern este distrugerea şi mâhnirea omului, atât în această viaţă, cât şi în viaţa cealaltă. Desigur el aşteaptă condamnarea veşnică. Şi ce face în acest sens? Încearcă să aducă cu el, în sute de feluri, pe cât mai mulţi. Din această ură împotriva omului ei nu exclud nici pe adepţii lui. Le distruge mai întâi viaţa de aici, apoi şi pe cealaltă. Nici unul din adepţii lui nu a scăpat de această distrugere. Si este logic pentru că de bună voie au părăsit harul lui Dumnezeu şi s-au predat Satanei.
În Rock’n’Roll exemplele sunt multe. Scrie foarte caracteristic revista „Pop and Rock” (anul ’84-’85).

„ATENTIE: Prietene cititorule după ce citeşti cele scrise gândeşte-te înainte de a imita pe idolii tăi şi gândeşte-te că nimeni n-a câştigat din aceasta. Să fii sigur că 99% din cei care se ocupat cu magia neagră exprimată prin cântece n-au nici o idee despre aceste pericole. Ei o fac pur şi simplu pentru bani. Dacă ştiau ce-i aşteaptă n-ar fi ascultat niciodată muzica aceasta în toată viaţa lor”. Şi mai departe se referă la nişte cazuri caracteristice, cum ar fi:
* Alice Cooper căruia diavolul i-a promis, cum am vorbit deja în alt capitol, bogăţie şi glorie. Şi astăzi Cooper este un nebun care merge de la o clinică la alta, încercând să fie eliberat de coşmarurile permanente.
* După câteva luni de la apariţia cântecului „I Put Spell On You” un tânăr de 20 de ani, cu numele Gene Vincent, a scris un cântec cu titlul „Race With The Devil” (Lupta cu Diavolul). Din această luptă singurul pierdut era Vincent, care a murit intr-o seara în 1971 de sincopă a inimii. Multe formaţii au împrumutat titlul acestui cântec; de pildă Black Oak Arkansas au înregistrat, un LP cu titlul „Race With The Devil”, dar mai cunoscută a rămas formaţia Gun cu „Race With The Devil”.
* Peter Walker utiliza numele Lucifer, aduna cărţi de magie neagră şi-l interesa orice avea legătură cu supranaturalul. Şi îşi avea faţa acoperită cu o mască ca să fie, cum spunea el, protejat de bine. Când grupul a terminat înregistrarea unicului album Walker a dispărut şi nimeni n-a mai aflat nimic despre el. În cinstea lui grupul a scris cântecul The Wizard.
* Despre Led Zeppelin se spun multe, dar s-au întâmplat şi mai multe. Responsabil se vede că este chitaristul Jimmy Page, care s-a ocupat serios cu magia. El locuia la o casă care este a lui Aleister Crowley şi se consideră moştenitorul obiectelor personale ale magului. După un timp au început nenorociri pentru grup. Cântăreţul Robert Plant s-a accidentat foarte serios în Rodos. Page si-a zdrobit degetele în uşa unui tren şi şi-a amânat un turneu. Şi în fine, a murit John Bonham, după ce băuse o cantitate mare de votcă cu o seară înainte în casa lui Jimmy Page. După moartea lui Bonham, Led Zeppelin a încetat să mai existe. Bineînţeles că nimeni n a crezut că Page făcea magie împotriva prietenilor săi. Dar există şi alte păreri că grupul sau Page au semnat un contract negru, care foarte posibil nu a fost respectat, şi pedepsirea lor era exemplară.
* Jazz al formaţiei Killing Joke a dispărut pentru mult timp şi nimeni nu ştia unde este şi dacă mai trăieşte. El citea numai cărţi de magie neagră şi lua parte la ceremonii mistice. Plecarea lui a însemnat distrugerea grupului. Şi el căuta să găsească sensul vieţii. Oare ce poate să ne salveze de răutatea diavolului? Numai credinţa noastră în Dumnezeu şi viaţa noastră în Hristos.

12. Există oare urmări din ascultarea acestei muzici?
Muzica care îl conduce pe om spre înălţare duhovnicească, care îi copleşeşte personalitatea şi îi cizelează caracterul provine bineînţeles dintr-o lume spirituală superioară. Este un produs al eticii superioare, un produs al sufletului cultivat, al spiritualităţii. Ea este născută din inspiraţii cereşti, cu orientări mai înalte de natură dumnezeiască. Da, o astfel de muzică derivă direct de la Dumnezeu. Este inspirată de slava Lui. Aceasta este muzica bisericească de inspiraţie dumnezeiască. Dar muzica pe care o cercetăm, oare ce legătură poate avea cu Dumnezeu? În mod contrar celei dintâi, această muzică este adusă de acolo de unde nu există valori şi de unde idealul lipseşte. Derivă din minciună, din mizerie. Cântă cele mai josnice lucruri: desfrâul, drogurile, violenţa şi pe diavolul însuşi.
Şi de unde poate fi inspirată şi îndreptată decât din lumea lui urâtă. Şi dacă ne vorbeşte uneori despre pace, şi se fac concerte pentru limitarea foametei din lumea a treia, şi dacă se cântă pentru suprimarea înarmării, lucrurile nu se schimbă cu nimic. Ei încearcă să apară oamenilor şi tinerilor ca ceva mai caritabil, mai social. Vor să arate că au valoare şi ei. Şi aşa încearcă să promoveze pe toate celelalte. Este ca şi la organizarea concursurilor de frumuseţe unde femeile sunt prezentate ca produse. Arta rea este mijlocul cel mai sigur prin care cineva poate fi îndepărtat de Dumnezeu, iar arta bună este mijlocul cel mai sigur de a fi unit cu El şi cu lumea Lui. Şi rock-ul nu este îndreptat spre Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis: „Învaţă să cânţi şi o să înveţi plăcerea Duhului”. Pentru că cei care cântă sunt plini de Duh Sfânt, precum cei care cântă cântece satanice sunt plini de duh necurat.
Şi acum să enumerăm urmările care vin din ascultarea acestei muzici:
1. Intrarea sub acţiunea duhurilor necurate a cântăreţului şi a ascultătorilor. Precum cineva când pleacă din biserică şi de la Sfânta Liturghie este senin şi bucuros, aşa şi după participarea la un concert sau după ascultarea de asemenea discuri cu muzica rock este stăpânit de un haos, de o melancolie, şi de înclinarea spre violenţă şi sinucidere. Se enervează foarte uşor, strigă, sparge şi este revoltat. Şi uneori exprimă plăcerea pentru sânge, şi gravează pe corpul lui, pe obiectele lui personale sau pe pereţi simbolurile satanice. Şi are o manie fără explicare şi o pasiune pentru muzica rock. Vrea să fie identificat cu cântăreţii; ceva invizibil îl atrage foarte puternic.
Revista „Heavy Metal” (feb. 1986) scrie: „Baali sunt preoţii procesiunii metalice, sunt apocaliptici. Costumaţia lor metalică ne distruge…” Şi mai departe: „Ozzy Osbourne, cântăreţ protagonist într-un show îngrozitor, o figură care aduce iadul spre noi”. Şi în altă parte: „Când un fanatic „heavy metal” poartă geaca lui de piele cu culorile grupului şi îşi pune pe cap titlul „Possessed” a găsit o nouă identitate: este Venom, este rău şi caută ceartă…” În final ce vedem? Că în primul fel de muzică – muzica clasică şi în mod special muzica bisericească – , avem coborârea harului divin şi acţiunea Sfântului Duh. Şi pentru aceasta există acea bucurie interioară. În opoziţie se află al doilea fel de muzică, în care avem venirea puterilor demonice şi acţiunea duhurilor necurate. Aşa cum am văzut invocarea diavolului se face la fel cum se făcea în adorarea idolilor în religiile africane primitive.

2. Obişnuinţa cu lumea satanică şi cu simbolurile satanice. O lume urâtă şi respingătoare. Ascultarea continuă a acestei muzici şi preocuparea pentru ea te familiarizează cu ea. Şi în sfârşit nu numai că te obişnuieşti, dar o primeşti şi o apreciezi.

3. Abaterea de la calea cea dreaptă ca un rezultat al faptului că ascultătorul se face adept al ei. O dezorientare care duce la distrugere şi aduce nihilismul în viaţă. Bineînţeles atunci apar tendinţele nereligioase. Credinţa în Dumnezeu este urâtă. Nu-L primesc pe Dumnezeu şi-L resping. Acum le este un vrăjmaş!

4. Iniţierea în satanism este scopul final. De unde rezultă că un adept al rock-ului devine şi un adept al Satanei. Ne este cunoscut cum se reuşeşte aceasta. Şi vrei sa-ţi spunem şi altceva în afară de aceasta? De ce să ascultăm o muzică a cărei cuvinte nu le înţelegem şi care proslăveşte pe Satana? Este absurd să vadă şi să trăiască cineva în creaţia aceasta perfecta şi-i îndrepte gândul său spre cel care a creato. Atunci când priveşti un tablou gândul ţi se îndreaptă spre pictor, aşa precum când priveşti lumea gândul trebuie să ti se îndrepte spre Creatorul ei, Dumnezeu. Şi în cazul în care unii ajung să-l proslăvească pe Satan atunci vorbim de o nebunie cum nu există alta mai rea. Ei preferă să-l adore pe Satan. De ce?! Ar fi fost bine să ne răspundă. Nu. Noi nu ne vom face victimele lor. Nu-i vom urma niciodată. Să meargă ei singuri pe drumul distrugerii, pe care l-au ales cântând. Noi vom urma calea care ne duce la Creatorul nostru cel de sus. Deci unde ajungem? Nu trebuie să credem că muzica aceasta, cu lozincile ei şi cu adorarea Satanei, s-a făcut pentru distracţia noastră. Ei nu se ocupă de cultivarea şi sensibilizarea noastră muzicală. Ei vor să stăpânească planeta, cu subjugarea noastră Satanei. Deci contactul cu ea este foarte periculos. „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă”. Adică nu te feri a avertiza pe oameni de pericolul acestui fel de muzică. Şi: „Nici nu daţi loc diavolului”.

13. Concluzii.
Aceasta este, prieteni, muzica contemporană pe care o ascultăm şi când nu vrem, care încearcă să ne facă s-o ascultăm de dimineaţa până seara când ne culcăm. Şi vor să ne facă s-o acceptăm.
Weber a spus că „dacă cineva vrea să mă cunoască poate să mă găsească în muzica mea”. Şi noi, din toate aceste elemente, din latura cea mai cunoscută a rock-ului şi toată analiza pe care am făcut-o la ce concluzie am ajuns? Figura urâtă şi respingătoare a diavolului. Şi diavolul nu poate fi salvare pentru nimeni şi nimic. El este distrugerea, distrugerea totală. Dar să nu ne fie teamă, este biruit, pierdut. Este biruit de Mântuitorul nostru Hristos. O încercare ca aceasta arată disperarea lui. Nimic nu-i poate reuşi dacă noi nu-i dăm voie să intervină în viaţa noastră. Să ne aflăm totdeauna sub acoperământul lui Dumnezeu.
„Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Stai împotriva diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4, 7). Şi rezistă ispitelor de care am vorbit; ştim care ne sunt prietenii

Scris de Nicu Popescu Vorkuta

Mărturii din temniță

• Închisoarea Aiud
• reeducare

Au trecut câțiva ani de când am scris acest material. M-a ajutat în documentare un prieten de la IGP care mi-a pus la dispoziție mai multe de documente. S-ar putea ca în anii ce au trecut să se fi schimbat lucrurile. Din rău în mai rău. Pe net sunt o grămadă de situri sataniste. Pe peretii clădirilor din București și nu numai, apar din ce în ce mai multe „semne”. Unii știu despre ce e vorba, alții o fac din teribilism.

Religiile creează fanatici indiferent de dogmă sau orientare. Manipularea prin metode făţişe sau subliminale, îi aduce în stare de fanatism pe cei mai slabi. Oamenii cred în cei ce le oferă răspunsurile pe care le aşteaptă. Cu cât răspunsurile se pliază mai mult pe realitatea indivizilor în cauză, cu atât ele devin mai credibile. Sărăcia, neîmplinirile, lipsa de cultură, nevoia de recunoaştere, câteodată abundenţa, provoacă dereglări greu de remediat în conştiinţa umană. Apoi este de ajuns a scânteie, o promisiune bine formulată ca individul în cauză să devină fanatic. Formele pe care le poate lua fanatismul religios sunt multe şi variate, de la autoflagelări aberante până la crime odioase, dar… fiecare este liber să creadă în ce vrea, cum vrea şi în cine vrea.

Însă atunci când fanatismul provoacă victime, trebuie combătut cu toate mijloacele, indiferent ce religie, mişcare sau credinţă l-a generat. Şi asta acum. Nu ajută nimănui că Papa şi-a cerut iertare pentru conchistadori. Nu ajută nimănui că Germania a cerut iertare evreilor sau Gorbaciov rușilor pentru crimele lui Stalin. Au fost ucişi oameni în numele unei idei. Milioane. Niciodată nu e prea târziu pentru procese de conştiinţă. Dar niciodată nu este prea devreme pentru a stârpi fanatismul. Oricare ar fi el.

În săptămâna ce urmează mă voi ocupa pe larg de un fenomen ce a luat amploare şi la noi: SATANISMUL. Nu fac altceva decât să trag un semnal de alarmă. Restul îl veţi face dumneavoastră după cum vă dictează conştiinţa.

Epidemia satanistă

„Am impresia că se strecoară prin vreo crăpătură a acestei Biserici a lui Dumnezeu fumul din infernul lui Satan. Necuratul, să ştiţi, există, e o fiinţă palpabilă, inteligentă, înfricoşătoare şi misterioasă…„ Această afirmaţie aparţine Papei Paul al VI-lea şi a fost reprodusă de Paris Match în 1978. În acelaşi articol scria …”văzând ce se petrece azi, ai impresia că eşti martorul unei epidemii sataniste”. Tot pe la acea dată, buletinul editurii engleze The Sorcere’s Apprentice (Ucenicul vrăjitor) estima că în lume există peste 400.000 de satanişti şi discipoli de-ai lor, în 66 de ţări. De atunci însă, a mai trecut ceva timp, iar de la un an la altul statisticile despre mişcarea satanistă sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. În ultimii ani, sectele sataniste ca Ordo Templi Orientis şi Wicca au început să facă recrutări masive de membri, nu numai în Statele Unite ci şi în lume, iar „Biserica lui Satan” condusă până în 1997 de fostul „Mare Preot” Anton Le Vey, a desfăşurat o intensă activitate. În Germania, 85% dintre elevii de liceu au avut cel puţin un contact cu satanismul iar „Biserica Mondială Satanistă numără în prezent câteva milioane de adepţi – 300.000 numai în Franţa” – spunea mulţumit acelaşi La Vey.

Ritualurile primitive, sacrificiile de animale şi, mai grav, de copii, sinuciderile – uneori în masă – profanările de morminte, isteria în grup cu manifestări violente, consumul de alcool şi droguri, orgiile sexuale sunt numai câteva dintre piesele pe care le conţine acest puzzle întunecat, aflat în continuă extindere.

Nici România nu avea cum să scape de satanism. În unele oraşe sataniştii şi-au făcut simţită prezenţa prin săvârşirea unor fapte grave, de la profanarea de morminte până la sacrificii de animale şi oameni.

Puţină istorie neagră

Practica diabolică ce cuprinde cultul satanic s-a manifestat încă din primele secole ale creştinismului ca reacţie împotriva misionarismului violent al unor prelaţi creştini. Anticristul (Satan – Şeful demonilor) nu era doar urât de oameni ci şi venerat, din prudenţă, ca o modalitate de a se sustrage puterii lui malefice. „Liturghiile negre” prezente în Europa până la sfârşitul secolului XVIII erau o parodie violentă a liturghiilor creştine.

Mişcările satanice stau sub semnul universalităţii. Denumirile cele mai des întâlnite ale forţelor malefice sunt: „Diavol” (a arunca, a despărţi); „Satan” (duşmănie, opoziţie); „Asmodeni” (duh al morţii); „Vasiliscul” (micul rege cu cap de cocoş şi coadă de şarpe); „Belicar-Velicar” (căpetenia demonilor); „Azazel” (cel venit din pustiu, căruia i se trimitea ofrandă un ţap); „Belzebuth (sau Belzebub, zeul muştelor, patron al magiei negre, cel ce se hrăneşte cu leşuri); „Levithan” (dragonul cosmic); „Behemet” (sau Baphometh (monstrul hipopotam); „Raheb” (şarpele mării); „Lilith” (prima soţie a lui Adam); „Mefistofel” (sau Mephistofelis – minciună) şi „Lucifer” (purtătorul de lumină).

Literatura satanistă apare în Evul Mediu şi are menirea de a-l instrui pe cititor în tehnicile secrete ale comunicării cu Satan. Tot atunci apar şi primele informaţii despre „messa neagră” şi „sinagoga satanică”. La aceste „messe negre” Dumnezeu era renegat iar lui Satan i se aduceau jertfe şi închinăciuni, „primind” de la el promisiunea protecţiei.

Satanismul modern are la bază atât practicile evului mediu cât şi literatura iluministă a Revoluţiei franceze. Primii mentori ai mişcării au fost:

Eliaps Levi, fost preot catolic, pe numele său adevărat Alphons Lovis Constant. A excelat în speculaţii cu privire la diavol, semnul lui (pentagrama) şi jocul de Tarot. A pus în circulaţie chipul  “precis” al diavolului cu cap de ţap, piept de femeie şi mitră cu coarne.

Eugene Vintras, un magician ce se considera „încarnarea lui Ilie”.

Henry James Prince s-a considerat un „ucenic al Diavolului” cu orientare „de stânga” (erotică).

Aleister Crowley a pus bazele unei organizaţii pur sataniste. El l-a proclamat pe Satan drept singurul Dumnezeu autentic, considerându-se în acelaşi timp „încarnarea lui Satan”. Pregătirea pentru „misiune” şi-a făcut-o într-o lojă francmasonică (SRIA) unde a studiat misterele talismanelor, călătoriilor extracorporale, Kabala. După iniţierea în vechile religii egiptene a început să susţină că a deschis pentru omenire o nouă eră, cunoscută sub denumirea de „New Age”. Crowley a funcţionat la început în organizaţia „Ordo Templi Orients” pe care mai apoi a condus-o. Această organizaţie secretă de inspiraţie francmasonică, l-a avut ca membru şi pe Lafayete Ron Hubbard fondatorul „Bisericii scientologice” cu cele zece grade de iniţiere, cărora Crowley le-a adăugat pe al unsprezecelea: homosexualitatea.

Anton Szandor La Vey (1930-1997) un american de origine maghiară, fost îmblânzitor de lei, înfiinţează în 1969 la San Francisco „The Church of Satan” (Biserica lui Satan) şi se autointitulează „Papa Cel Negru Al Satanismului”. Ideologia promovată de „The Church of Satan” se dezvoltă pe trei direcţii principale: cultul morţii, anarhia şi necreozismul. Mişcarea urmăreşte instaurarea unui cult universal macabru, a unui guvern mondial şi restructurarea umanităţii în noi clase sociale. Tot în 1969, Szandor La Vey a scris renumita „Biblie satanică” de numai 272 de pagini, care a devenit în foarte scurt timp best seller, fiind vândută în lumea occidentală mult mai repede decât Biblia creştină. La Vey a preluat câteva dintre perceptele biblice şi le-a inversat diametral sensul. Cartea conţine ritualuri satanice şi ceremonia închinării Diavolului. (O variantă – prost tradusă – a Bibliei satanice circulă şi în România)

Cele mai grele păcate considerate de biserica creştină sunt sinuciderea şi apostazia (lepădarea de Dumnezeu). Prin pactul pe care-l încheie sataniştii cu biserica (sau organizaţia lor) sunt obligaţi să le comită pe amândouă. În Noul Testament Satanist Aleister Crowley autointitulat „apostolul demonilor” îi îndemnă pe tineri să se drogheze, să săvârşească obscenităţi, să sacrifice animale şi să le bea sângele ori să le mănânce măruntaiele. (În cadrul ritualurilor discipolii se droghează pentru a rezista în faţa făptuirii jertfelor şi a orgiilor sexuale. Şefii cultelor nu se droghează, însă recomandă drogul discipolilor pentru a avea o mai mare stăpânire asupra conştiinţei lor.) În Republica Sud Africană poliţia a descoperit zeci de sugari cu capul tăiat, sacrificaţi în cadrul ritualurilor sataniste. La câţiva ani de la înfiinţarea bisericii sale Anton Szandor La Vey declara că oficial că are „10.000 de adepţi, dar numărul real al acestora este mult mai mare”.

În 1972 a apărut lucrarea „Ritualurile sataniste”. Ideile celor amintiţi mai sus au fost preluate şi sintetizate constituind un izvor pentru literatura satanistă. De atunci se înregistrează o avalanşă de cărţi cu caracter ocult de inspiraţie satanistă, dintre care amintesc: „Cheile lui Solomon”, „Cărţile sângelui”, „Ritualuri sataniste”, „Vieţile îngerilor negri” (o parodie satanistă după „Vieţile sfinţilor”) şi multe altele care prezintă tehnici „salvatoare”, modalităţi erotice pervertite, contribuind la dezaxarea conştientului – colectiv şi individual – al tinerilor, înclinând balanţa spre ocultul macabru, erotismul exacerbat şi satanism. O parte dintre conceptele sataniste au fost transmise şi prin muzica trupelor „Orcin Raper”, „Iron Maiden”, „King Diamond”, „Metallica”, „AC/DC”, „Sepultura”, „Nirvana” şi „Sex Pistols”.

Calendarul ritualurilor sataniste

Vorbeam mai sus despre proliferarea unui cult considerat de majoritatea oamenilor un fenomen antisocial. După părerea mea, este o caracterizare mult prea radicală, deoarece libertatea de conştiinţă este garantată nu numai de Constituţie ci şi de Carta Drepturilor Omului pe care România a acceptat-o ca document. Aşa cum spuneam, fiecare îşi poate alege cultul sau religia fără nici un fel de oprelişti. Doar atunci când adepţii unei religii sau ai unui cult devin fanatici şi comit fapte antisociale, este nevoie de intervenţia instituţiilor menite să ocrotească individul şi Legea. Comunitate căreia îi aparţin cei ce au comis asemenea fapte are şi ea un rol important, pentru că recunoaşterea şi aprecierea făptuitorilor duce la înmulţirea lor.

Semnele lui Satan

În fiecare zi întâlnim pe garduri, pe pereţi şi pe calcanele caselor desene care de care mai frumos colorate. Câteodată cei care le fac au şi talent, dar de cele mai multe ori se rezumă la simboluri. Vă vom prezenta câteva simboluri tipice sataniştilor, pe care membrii mişcării sau fanii lor le desenează de câte ori au ocazia:

1. Simbolul „Bisericii lui Satan”. Însoţeşte cele trei porunci satanice din Biblia Satanică. Poate fi întâlnit pictat pe pereţi, ca tatuaj, amuletă sau desenat pe obiecte personale.
2. Luna în creştere şi Steaua – „Diana şi Lucifer”. Simbol al zeiţei Lunii, Diana şi a Luceafărului „Lucifer”. Acest simbol se întâlneşte atât în magie cât şi în ritualul satanic.
3. AC/DC sigla grupului cu acelaşi nume. Este prescurtarea Anti – Crist / Devil’s Children (Anti-Crist/Copiii Diavolului) împreună cu simbolul fulgerului. Arată că în locul unde sunt desenaţi va avea (sau a avut) loc un ritual. În centrul altarului (încăpere sau masă mare) se află încrustată (sau desenată) într-un cerc pentagrama în colţuri aflându-se diverse obiecte ce slujesc la ritual. Reprezintă abolirea legii. Mitul a fost adoptat de curentul punk, apoi de cel heavy metal şi în cele din urmă de hip-hop. Reprezintă sacrificarea unui animal sau om şi poate fi găsit inscripţionat pe stânci, copaci, pe corpul animalelor sau persoanelor ucise.
4. Crucea Asanta sau Anch, simbolul egiptean al vieţii. A fost preluat de adepţii culturilor sataniste. Parte inferioară reprezintă bărbatul iar cea superioară femeia. I se atribuie puteri magice.
5. Podul Atakarana. Simbolizează puntea de legătură între om şi Satan. Numele dat Diavolului al cărui simbol poate fi confundat uşor cu pentagrama. Diferenţa constă în faptul că cele două vârfuri superioare reprezintă coarnele şi ochii lui Baphomet. Simbol folosit în messa neagră.
6. „Crucea îndoielii”. Simbol format dintr-o cruce şi un semn de întrebare întors semnificând îndoiala asupra existenţei lui Christos şi implicit a creştinismului.
7. Crucea întoarsă a justiţiei satanice. A fost găsită în câteva cazuri (nu în ţara noastră) înfiptă în pieptul victimelor ritualurilor satanice. În aceste cazuri, victima era un trădător al cultului.
8. Crucea lui Nero/ Simbolul păcii. Este o cruce răsturnată cu braţele frânte semn al înfrângerii creştine. Până în anii ’60 acest semn era greşit folosit ca simbol al păcii. În grupurile black metal ca şi în cercurile oculte, el îşi reia însă semnificaţia iniţială.
9. Antijustiţia. Cele două securi. Este folosit în timpul ritualurilor.
10. Simbol al Bisericii lui Satan. Este cel mai cunoscut simbol al satanismului şi reprezintă stăpânirea lui Satan peste întreaga lume. Cele patru vârfuri colaterale reprezintă cele patru elemente naturale din filozofia clasică: pământ, apă, aer, foc, iar vârful inferior spiritul satanic ce stăpâneşte toată creaţia.
11. Hexagrama ruptă. Este simbolul ordinului creat de Aleister Crowley sub numele de „Steaua de Argint” (Astrum Argentum=AA)
12. Amuleta sau Talismanul. Orice obiect care are înscris pe el imaginea Forţei
13. Cercul dublu – semn al protecţiei forţelor contrare.
14. Cercul magic, este folosi în evocarea ritualică a demonilor, a duhurilor celor morţi, precum şi a altor practici magice. Cercul are diferite sensuri. Cel mai cunoscut este cel al eternităţii.
15. Piramida şi ochiul diavolului. Simbolizează ochiul lui Lucifer veghind asupra banilor. Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale spiritismului şi divinaţiei.
16. Mâna cu coarne. Treimea Diavolului. Este salutul satanist, este semnul de recunoaştere, de apartenenţă la cult. Se foloseşte mâna stângă.
17. Crucea întoarsă. Este semnul Victoriei lui Satan asupra creştinismului. De multe ori apare cu braţele frânte. Este folosită la ritualuri de sacrificare, victima – animal sau om este răstignită cu capul în jos.
18. ZOSO – cel trei capete ale Cerberului care protejează poarta iadului.

Va urma: SATANISMUL IN ROMÂNIA

Știm din Sfintele Scripturi că omul a căzut în păcat, ispită și știm prin cine , Satana ,care a fost deghizat într-un șarpe, episod devenit o tragedie , tragedie care continuă și astăzi. Să vedem însă de ce? De ce a creat Dumnezeu diavolul – care este rău prin definiție – (devenind ‘adversarul’ lui Dumnezeu), ca apoi acesta să distrugă creația perfecta a lui Dumnezeu?

Lucifer – Unul Strălucitor

În Biblie se vorbește despre faptul că Dumnezeu a creat un înger de lumină, puternic, inteligent și frumos (cel mai mare dintre toți îngeri) și căruia i s-a dat numele Lucifer (adică ‘Unul Strălucitor’) – și care a fost foarte bun, fiu al zorilor . Dar Lucifer a vrut să fie liber și să aleagă. Într-un pasaj din Isaia, capitolul 14, se spune următoarele:

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14)

Lucifer, ca și Adam, a ales singuri. El, Lucifer, putea să admită că Dumnezeu este Dumnezeu, dar s-a gândit să fie separat, adică să fie el dumnezeu. De mai multe ori a repetat ‘Mă voi’, ‘îmi voi’, ‘voi ședea’ și ‘voi fi’ și a ales să fie împotriva lui Dumnezeu, declarând că este ‘Cel Preaînalt’. Într-un pasaj din Ezechiel, se prezintă o paralelă clară dintre Lucifer și căderea lui în păcat:

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.  Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraților. (Ezechiel 28:13-18)

Frumusețea lui Lucifer, strălucirea, inteligența și puterea lui au fost – tot ce a creat Dumnezeu mai bun pentru el – care s-au transformat  apoi în trufie. Trufia lui făcut să devină rebel și să cadă, dar fără să piardă nimic din puterea ce o avea. El încercă o revoltă cosmică împotriva lui Dumnezeu, în așa fel încât să devină el Dumnezeu. Mai mult, el vrea foarte mult să se alieze cu oamenii împotriva lui Dumnezeu, spunând că omul trebuie să fie independent și liber să aleagă, sugerând omului, să se împotrivească lui Dumnezeu. Aceasta este chestiunea esențială, anume faptul că Adam a vrut să fie așa, foarte asemănător cu Lucifer. Amândoi au ales să fie ‘dumnezeu’ și a fost (și este) marea lor ‘iluzie că au devenit , sunt dumnezei’.

Satan lucrează prin oameni

In pasajul din Isaia se vorbește direct despre ‘Regele Babilonului’ iar în Ezechiel se vorbește despre ‘Regele Tirului’. Pe de altă parte din descrierile lăsate se înțelege că nu este adresat oamenilor ca de exemplu în Isaia, cel care spune ‘îmi voi ridica deasupra’ și de aceia a fost pedepsit să rămână pe pământ și să nu gândească să fie el mai presus de Dumnezeu. În pasajul din Ezechiel se vorbește despre ‘îngerul de pază’ care era în Paradis și aproape de ‘muntele’ lui Dumnezeu. Această tendință a lui Satan (sau Lucifer) este să se poziționeze în umbră sau prin alții ca să obțină un avantaj, o victorie. În Geneza se vorbește despre căderea omului înfăptuită prin faptul că șarpele a șoptit că nu este adevărat că omul va muri. În Isaia se vorbește despre împărăția Regelui din Babilon, în Ezechiel se vorbește despre Regele din Tir.

De ce revolta lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu?

De ce totuși a încercat Lucifer să conteste faptul că Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor? O parte importantă în deslușire a fi ‘deștept’ este să ști dacă poți sau nu să câștigi împotriva oponentului. Lucifer ar fi fost (și mai este) puternic, dar, este totuși limitat în comparție cu Creatorul, care este atotputernic. Atunci de ce să riște știind că pierde? Or ce înger ‘deștept’ știe că Dumnezeu este mai mare de cât toți și nu luptă împotrivă. De ce a fost făcut în cele din urmă? Această întrebare m-a frământat de mulți ani de zile.

Mai târziu mi-am dat seama că Lucifer vedea lucrurile cum erau de fapt , prin încredințarea că Dumnezeu este omnipotent și Creator, așa cum și noi credem cand Il credem pe cuvânt . O să încerc să explic acest lucru. În Biblie se vorbește despre îngeri cum ca ei au fost făcuți în prima săptămână a creației. Observăm acest lucru în Isaia, în capitolul 14 și de fapt în Biblie în general. Iată de exemplu în pasajul din Iov:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:1-7)

Vedem descrierea lui Lucifer și cum a fost el creat în prima săptămână, și cum a fost conștient de acest lucru, și asta undeva în univers. Mai mult, el a înțeleș că el există și că este conștient de acest lucru, ba mai mult că exista Persoana care l-a creat atât pe el cât și întreg Universul. Dar oare Lucifer a crezut cu adevărat acest lucru? Poate pentru că cosmosul a creat prima data pe Dumnezeu iar pe Lucifer ceva mai târziu. Sa fie este posibil  ca ‘creatorul’ să fii ajuns ceva mai devreme în scenă și (poate) să fie mai puternic și (poate) mai știutor față de Lucifer – s-au poate nu! Poate că și el și așa numitul creator să fie fost de fapt creat deodată. Lucifer putea să accepte prin cuvânt că Dumnezeu a creat totul și că El este etern și infinit. Dar Lucifer a ales să fie mândru și să spună că este doar o fantezie, că Domnul și Lucifer au fost creați unul după altul (din cosmos).

Lui Lucifer i-a plăcut această poveste și a decis că este adevărată, că el și Dumnezeu și alți îngeri au fost creați din haos. Aceasta este bineînțeles și teoria modernă privind cosmologia. Se vorbește aici despre faptul că dintr-o fluctuație din nimic s-a născut universul, esența cosmologiei ateiste și care bineînțeles, este speculativă, nu experimentală. Fundamental însă, fie că este Lucifer sau Richard Dawkins & Stephen Hawkings, ei și tu, numai prin credință putem să alegem dacă universul este auto-suficient sau dacă un Creator a creat totul.

Ceia ce este interesant este faptul că văzând nu înseamnă și crezut. Lucifer a văzut și a vorbit cu Dumnezeu dar totuși numa ‘prin credință’ putea să accepte că Dumnezeu a creat totul. Mulți oameni cu care am vorbit spun că dacă Dumnezeu a apărut deodată, ei ar accepta să creadă. Dar, prin Biblie, mulți oameni au văzut și au auzit despre Dumnezeu – și niciodată nu a fost o problema. Punctul crucial al problemei este acceptarea că Cuvântul lui Dumnezeu este chiar Dumnezeu Însuși. Pentru Adam și Eva, Cain și Abel, Noe și apoi prin egiptenii la primul Paște, felul în care israeliții au traversat Marea Roșie și până la miracolele lui Isus, a vedea nu înseamnă neapărat să și crezi. Lucifer a căzut tocmai din cauza aceasta.

Ce face diavolul astăzi?

 Vedem clar că Dumnezeu nu a făcut un ‘demon rău’ ci o creatură puternică, un înger inteligent care însă a devenit mândru și a început să se revolte împotriva lui Dumnezeu și în felul acela a corupt (deși reținând puterea), nemaifiind însă splendoarea originală. Tu și eu și întreaga umanitate se luptă în continuare cu Dumnezeu și ‘adversarul’ (adică diavolul). Strategia diavolului nu este pusă în aplicare sub forma robelor negre și sinistre precum în Frăția Inelului și ‘Călăreții Negrii’ din Lord of the Rings,  ca să ne blesteme. Mult mai simplu, prin splendoarea lui el caută pur și simplu să ne înșele prin răscumpărarea pe care Dumnezeu ne-a promis-o de la începutul timpului, de la Avraam, prin Moise, și apoi prin moartea și învierea lui Isus.  În Biblie se spune:

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.  Nu este mare lucru, dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)

Pentru că Satan și slujitorii lui sunt mascați ca de o  ‘lumină’, este mai simplu să fim înșelați. De aceia este vital să înțelegem Evanghelia și să fim vigileți.

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului

Ce se intampla acum in Statele Unite si in Europa este un atentat direct la democratia de tip occidental, singura care a si functionat de-a lungul vremii. Un atentat de tip bolsevic, o tentativa de a rescrie istoria sub false auspicii, aceeasi metoda folosita si de bolsevici acolo unde au pus piciorul.

Iar aceasta noua tentativa de a distruge fundamentele civilizatiei occidentale, asa cum o stim noi, se adauga altora mai vechi. Stiu ca sunt in contra actualului curent politico-social, nu sunt corect din punct de vedere politic, dar asta este opinia mea si cu ea defilez.

In ultimii 20-30 de ani, minoritatile au mai multe drepturi decat majoritatea (minoritati etnice, sexuale, confesionale etc). Daca in Germania injuri un imigrant, faci puscarie, daca negi Holocaustul poti pati la fel, in schimb germanii nu pot riposta sub sanctiunea codului penal. Daca nu esti de acord cu homosexualitatea poti avea necazuri, daca nu suporti tot felul de secte si sectanti, poti fi dat in judecata, insa daca un membru al unei minoritati isi bate joc de credinta ta, de convingerile tale politice si sociale, nimeni nu te apara. Daca homosexualii fac circ pe strada si se imbraca la modul scarbos, este dreptul lor, daca tu nu esti de acord cu aceste marsuri poti sa-ti iei amenda…

Daca iese unul in chiloti in fata blocului este expunere indecenta, dar daca mai multi homo fac acelasi lucru in plin bulevard este de bine, societatea arata ca este toleranta. Hai sa muriti voi!?

Deja nu mai putem discuta liber despre o gramada de lucruri, nu mai putem pune la indoiala istoria (pozitia) oficiala pentru ca riscam diferite sanctiuni, iar libertatea de exprimare se opreste acolo unde spun minoritatile. Mai nou, aflam ca daca nu suntem de acord cu migratia din Orientul Mijlociu/Africa sau Asia a milioane de oameni – de care Europa efectiv n-are nevoie – nu respectam drepturile omului, poate suntem chiar fascisti. Ei pot intra cu japca in tarile noastre, noi nu-i putem opri la granite. Iar cand violurile au inceput in Germania sau Suedia, guvernele au pus batista pe tambal, fara a-si proteja cetatenii.

Ei bine, acum lucrurile degenereaza spre mult mai rau, situatia din Statele Unite are reverberatii neo-comuniste nu doar pe pamant american ci si la prostii Europei (sau poate nu sunt deloc atat de prosti).

Statui distruse ale unor oameni care au detinut sau comercializat sclavi, in Marea Britanie exista chiar o lista cu 78 de astfel de monumente propuse pentru distrugere, in America exista acelasi tip de curent politic, iar in Belgia statuia lui Leopold II a fost demolata.

Statuia lui Leopold II demontata in Antwerp

Cu alte cuvinte, hai sa rescriem istoria conform cu cei care oricum sustin toate imbecilitatile, hai sa o rescriem mincinos, asa cum se doreste astazi. Oamenii aia, buni sau rai, au creat istorie, au avut un impact major asupra natiunii lor. Cam toti parintii fondatori ai SUA au fost proprietari de sclavi (unii aveau sute), pai peste 10 ani sa daramam si statuile lui Washington, Adams etc si sa rescriem istoria.

Pana una alta un film clasic, “Pe aripile Vantului” a fost scos din grila HBO MAX, statuile lui Columb au fost distruse si ma intreb cu ce sunt acesti protestatari mai buni decat nazistii care ardeau carti in piata publica?! Fiecare incerca sa-si impuna propria ideologie distrugand istoria adevarata, asa cum este ea, si distrugand si cultura, acolo unde se poate.

Respectivii cetateni au facut ce trebuiau sa faca in epoca lor, cu bune, cu rele, sunt stramosii nostri, nu ne judecam bunicii. In epoca in care au trait existau alte legi, alte cutume sociale, ei n-au gresit cu nimic fata de mentalitatea din anii respectivi.

Sa-i judeci astazi dupa niste standarde cu totul straine lor, si uneori cu totul false, este o neghiobie dincolo de orice limita a bunului simt.

Pana una alta, Marea Britanie era o gasca de saraci pana cand au ajuns imperiu (cum au ajuns si ce-au facut atunci este deja istorie), Americile au fost colonizate de europeni. Buni sau rai ce-a fost a fost, asta-i istoria.

Cei care sustin aceste lucruri sunt neo-comunistii moderni, oameni care promoveaza un stil de viata care va duce pana intr-un final la implozia civilizatiei vestice pentru ca oriunde ne uitam, Vestul este pus la zid, uitandu-se faptul ca lumea moderna de astazi este rezultanta culturii europene si mai putin a celei asiatice sau arabe. Si bineinteles a capitalismului, mai salbatic sau mai putin salbatic alta discutie, nu comunismul si neo-socialismul ne-au creat lumea bogata in care traim astazi.

Stai si te uiti cum se cere desfiintarea politiei, cum se sustine inlocuirea istoriei reale cu una contrafacuta, cum ni se spune ca Vestul a distrus civilizatii intregi (mai ales in America de Sud), dar se uita ca incasii sau aztecii nu inventasera nici macar roata, nu cunosteau fierul, aveau un limbaj scris groaznic de nepractic, ca erau societati razboinice si sclavagiste, iar Spania, cu toti conchistadorii ei, era o gradinita de copii fata de atrocitatiile comise in Imperiul Aztec sau de catre mayasi, asadar despre ce vorbim?!?

In privinta “primelor natiuni” – indienii nord-americani – alte minciuni: aia nu formau natiuni ci poate niscai uniuni de triburi, erau salbatici, primitivi in epoca de piatra, se razboiau tot timpul intre ei. Au avut timp berechet sa formeze un continent de natiuni adevarate, nu i-a dus capul, bafta lor. Meritau omorati? Categoric nu, dar dacii meritau, dar galii? Poate meritau moartea zecile de milioane de rusi ucisi de Stalin? In istorie astfel de lucruri se intampla, cine poate il omoara pe celalalt. Cum credeti ca s-ar fi comportat aztecii daca ei ar fi avut superioritatea tehnologica si ar fi invadat Europa? Cate milioane de europeni ar fi murit cu inima smulsa pe treptele piramidelor aztece sau mayase?!

Meritau spaniolii sa fie invadati de arabi, dar cartaginezii de romani? Asta-i viata, astea-s regulile pe aceasta planeta, evoluezi sau dispari, ce s-a intamplat in Americi in vremea colonizarii europene s-a intamplat si pe alte meleaguri. Comertul cu sclavi africani nu l-a creat europenii, acestia doar au invatat meserie de la arabi. Pe de alta parte, triburile africane duceau adevarate razboaie intre ele tocmai pentru a alimenta acest comert inuman dar care face parte din istoria noastra. Nu doar europenii sunt vinovati in problema sclavagismului pe continentul negru, dar europenii au fost primii care au interzis acest comert, iar americanii au murit cu sutele de mii in Razboiul de Secesiune tocmai pentru libertatea negrilor. Nu sute de mii de negrii au murit ci sute de mii de albi. Libertatea individuala si drepturile omului s-au nascut in Europa nu in Arabia sau China…

Europenii nu sunt mai sangerosi decat asiaticii sau indienii din Americi, pur si simplu au avut norocul sa le fie superiori celorlalti dpdv tehnologic si al mentalitatii. Daca lucrurile ar fi stat invers acum eram noi pe cale de disparitie.

Pe de alta parte, ce-i opreste astazi pe urmasii indienilor sa traiasca din roadele pamantului, precum strabunii lor? In schimb si-au facut cazinouri in rezervatii, pe motiv ca nu platesc taxe si apoi se plang ca “omul alb” le-a furat pamantul si le-a distrus nus’ ce traditii.

Si albii au fost sclavi, iobagi etc, a fost si s-a dus, acum cat o sa mai pedalam pe acest aspect? Prosti tunisienii ca nu-i dau in judecata pe italieni pentru incendierea Cartaginei, poate ar face un ban frumos.

Ca au murit?! Dumnezeu sa-i ierte, legea naturii, si europenii ar fi fost rasi de pe suprafata pamantului de catre mongoli daca nu reuseau sa se apere. Sa nu uitam ca migratorii asiaticii au lovit foarte dur Europa de-a lungul a secole intregi, inca mai suntem aici pentru ca intr-un fel sau altul le-am facut fata. Daca mongolii atingeau tarmul Atlanticului atunci Renasterea n-ar mai avut loc iar noi traiam cu totii intr-un Ev Mediu perpetuu. Mongolii, otomanii, hunii, arabii, tatarii etc, toti acesti asiatici au dat navala spre Europa, dar intr-un final au fost respinsi. Si asiaticii luau robi dintre stramosii actualilor europeni, asa si?!?

Dar asa cum scriam la inceput, asaltul asupra valorilor clasice umane (familia ca structura de baza a societatii, dreptul de a pune la indoiala orice pozitie oficiala, dreptul a de a spune liber ca “x” nu-ti place pentru ca este diferit de tine) a inceput si este din ce in ce mai viguros.

Copiii invata deja o istorie alterata de politica si de aceste noi curente socio-politice, adevarul este din ce in ce mai rar si ne putem trezi cu o intreaga ideologie de tip neo-marxist (apropos, Marx a fost un imbecil dar a care a creat doctrina comunista pentru simplul motiv ca nimeni nu s-a gandit sa-i curme suferinta) care sa arunce societatea de tip european intr-un haos.

Si cunoastem si rezultatul, atunci cand Imperiul Roman de Apus s-a prabusit, intunericul s-a pogorat asupra Europei pentru 1000 de ani. In mai putin de 100 de ani, nu se mai stia carte, nu mai stiam sa construim drumuri, Europa s-a fragmentat in state mici si instabile, au disparut cunostintele de igiena personala de baza, n-am mai stiut sa obtinem ciment si sticla, am degenerat intr-o specie de animale salbatice si sclavi. Fara Renasterea italiana acolo eram si-acum…

Iar astazi ne indreptam fix spre acelasi rezultat: familia este atacata din toate partile, libertinismul sexual are reclama la televizor, acolo unde vezi intreaga zi tot felul de prostituate pe post de dive si tot felul de ratati care-si dau cu parerea. Copiii invata ca este normal sa te botuxezi, sa-ti faci tot felul de operatii estetice (si la barbati si la femei), fetele sunt invatate ca cu cat sunt mai usuratice cu atat vor avea succes mai mare in viata, li se mai arata ca homosexualitatea este o banala chestie de alegere, mai vad ca violatorii, borfasii, pedofilii, crima organizata nu se prea pedepsesc si ca de fapt sunt chiar rentabile…

Acum mergem mai departe intru crearea unei istorii chiar mai diforme decat o avem acum, desi istoria este cum este tocmai ca sa poti invata din ea.

N-am nimic cu ce face omul la el in casa si la el in pat, sunt intru totul pentru libertatea sexuala, confesionala si de exprimare, dar nu pot fi de acord cu exacerbarea acestei boli in public, nu pot sa nu remarc cum in filme, seriale etc, apar din ce in ce mai multi homosexuali, minoritari de toate etniile, cum ni se baga pe gat o nou structura sociala si o noua istorie. Nu pot sa nu remarc ca termenul corect si chiar arhaic de “tigan” este aproape ilegal, iar cel fals de rom este promovat.

Si revenind la inceput, ce se intampla acum in America poate reprezenta inceputul caderii acestei natiuni (si Europa dupa ea) din pozitia de forta economica si militara dominanta. America a pierdut deja milioane de slujbe in favoarea Chinei si a Asiei in general, mananca mancare chinezeasca, mancarea americana plina de hormoni.

Americanii au pierdut avantul din anii ’50 si de atunci se scufunda din ce in ce mai mult intr-o politica de globalizare cu totul natanga, iar UE (desi mai sanatoasa) merge si ea in aceeasi directie.

Este cu totul strigator la cer ca in Statele Unite cetatenii sa nu aiba pensiile garantate de stat, sa nu aiba asigurare medicala obligatorie pe model european, este cu totul inadmisibil sa munceasca 60-70 de ore pe saptamana. Orase mari americane au cartiere intregi in ruina, Apple isi vinde marfa in America dar muncitorii ii are in China, profiturile in paradisurile fiscale.

Iar Washingtonul nu ia nicio masura in numele profiturilor marilor companii. Adica a Marii Coruptii Morale.

In UE lucrurile stau mult mai bine, aici – de bine de rau – asigurarea medicala este obligatorie pentru angajator, toti cetatenii au acces la sistemul sanitar, pensiile sunt garantate de stat (nu patesti necazuri de tip Enron), iar invatamantul ester gratuit de jos si pana sus.

Daca actualul curent politic din State se va agrava, este foarte posibil ca statalitatea americana sa fie in pericol pentru ca este absurd sa credem ca americanii de rand, oamenii aia seriosi care muncesc pe bani din ce in ce mai putini, nu vor riposta intr-un final si nu vor incepe vanatoarea celor care astazi vor sa le mai ia o parte din drepturile de baza ale oricarei fiinte umane.

Vor riposta si prosti ar fi daca n-ar face-o si s-ar lasa in continuare orbiti, prostiti si jefuiti de o mass-media cu totul si cu totul corupta moral, acolo unde Oprah si Dr. Phill le explica cum e cum principiile de viata sanatoase. Prosti ar fi….

Situatia creata prin crima oribila a politiei din Minneapolis are o rezolvare simpla: judecarea vinovatilor. Lucrurile puteau fi rezolvate prin marsuri pasnice, alegerea unui alt primar si sef al politiei, in schimb am vazut cum biata victima a fost invesmantata intr-un cosciug aurit (de un prost gust uimitor), cum l-au plimbat si i-au facut doua slujbe, cum au tipat si dantuit prin biserici, am vazut pastori isterici si teatrali, politisti ingenunchind in fata multimii (alt gest scarbos)  si… cu asta basta.

Circ de joasa speta…

Dar este rasismul un lucru rau? Ganditi-va bine inainte de a raspunde pentru ca, cu totii suntem rasisti, dar dintr-o alta perspectiva decat cea care vi se baga pe gat in mod oficial.

Majoritatea credeti ca poate cunoasteti raspunsul, dar hai sa vedem care este definitia rasismului: “Rasism constitue orice acțiune, practică sau convingere care reflectă o viziune despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui definește convingerea că oamenii sunt împărțiți în entități biologice separate și exclusive numite „rase”, și că există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora.” Sursa Wiki.

Acum, este corecta definitia? Dpdv politic, poate si social poate fi corecta, dar aici putem observa efectul si nu cauza. Oamenii nu sunt rasisti datorita lucrarilor lui Jules Soury, Joseph Arthur de Gobineau și Charles Maurras. Nu! Acestia n-au facut decat sa sintetizeze niste instincte naturale care exista la cvasi-majoritatea speciilor de animale de pe aceasta planeta. Cu alte cuvinte doar au constatat realitatea si au mistificat-o dpdv politic.

Reproducere: orice specie este programata genetic sa se reproduca cu parteneri din cadrul aceleiasi specii. Nu vom vedea o antilopa impala facand sex cu o antilopa kudu, o leoaica cu un leopard etc pentru ca daca acest lucru s-ar produce, speciile asa cum le cunoastem noi s-ar duce pe apa sambetei. Suntem conditionati genetic sa nu ne placa ce-i diferit de noi. Cei care sunt diferiti nu numai ca nu ne plac dar ne si cauzeaza un sentiment de neliniste. De asemenea suntem conditionati tot genetic sa nu procreem cu membrii aceleiasi specii dar care prezinta diformitati sau semne de boala, sau care pur si simplu sunt prea diferiti fata de specia in sine (albinosi, de exemplu). Asta nu-i rasism este autoprotectie…

De asemenea, tot “rasism” poate fi numit si instinctul de teritorialitate, instinct pe care foarte multe specii il au. Pur si simplu ataca strainii din cadrul aceleiasi specii protejandu-si teritoriul si odata cu el si rezervele de hrana, apa, adapost, sansa de a se imperechea. Leii, tigrii, lupii lupta pana la moarte pentru a-si proteja teritoriul in fata strainilor. Asadar, nici aici nu putem discuta despre rasism, ci despre supravietuire. Daca lupii n-ar fi “rasisti” pe haita vecina atunci ar muri de foame. Iar oamenii au exact acelasi instinct care functioneaza bine-mersi si astazi.

La baza conceptului modern al separarii raselor (in sine, ideea de rasa in randul Homo Sapiens este cu totul imbecila) stau insa instincte naturale, stravechi, cum sunt cel al puritatii genetice a speciei, al apararii teritoriului. Suntem in mod natural nu foarte amicali cu strainii, iar daca respectivii straini mai sunt si diferiti dpdv fizic atunci lucrurile devin si mai profunde datorita faptului ca suntem tot genetic programati sa nu acceptam semeni diferiti, motivatia fiind ca “diferit” poate insemna un semen cu defecte genetice si atunci legile naturii tind sa-l elimine din ciclul reproductiv.

Pentru omul alb, omul negru reprezinta ceva foarte diferit si oricat am incerca noi, prin educatie sau legiferare, sa ne armonizam unii cu altii, instinctul de milioane de ani care ne opreste sa ne placa cei diferiti de noi, functioneaza si astazi. Solutia tine, evident, de educatie si necesita timp. N-are legatura explicatia de mai sus cu crimele rasiale, acestea din urma nu au absolut nici o justificare si sunt doar crime.

Este asadar rasismul un lucru rau? Ca orice chestie naturala nu este nici rau, nici bun, pur si simplu exista si va exista atat timp cat Homo Sapiens va mai pasi pe Terra.

P.S. Pe de alta parte, in cea mai mare parte a istoriei umanitatii, sclavia (sub diferite forme) a fost mereu prezenta. In Rusia exista inca iobagia la inceputul secolului XX, astfel incat cam toti avem in familie o astfel de istorie, cu totii am fost candva invadati, luati ca sclavi, fortati sa muncim.

P.P.S. Sunt eu rasist? Categoric, nu! Nu cred ca oamenii sunt diferiti in functie de culoarea pielei dar cred, in acelasi timp, exista mari diferente intre culturile planetei si aici nu sunt de acord ca toate sunt egale, aici sunt diferente. Unele sunt, in mod clar, superioare, unele au creat ceva mai mult decat altele.

Membrii organizaţiei extremiste Antifa salută cu pumnul strâns pe 1 septembrie 1928. Intenţia iniţială a grupului a fost să aducă o dictatură comunistă în Germania (Photos / Getty Images)

Grupul extremist anarhist-comunist Antifa a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din cauza recentelor ciocniri violente din Charlottesville, Virginia. Totuşi, deşi organizaţia a fost apreciată de unele mass-media cu tentă de stânga pentru că include naţionalimsul şi neo-nazismul pe lista sa neagră, organizaţia nu a vizat întotdeauna “fascismul”, precum susţine.

Organizaţia a făcut iniţial parte din frontul operaţiunilor Uniunii Sovietice care avea drept scop implementarea dictaturii comuniste în Germania şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a eticheta toate partidele rivale ca “fasciste”.

Organizaţia poate fi regăsită în “frontul unic” al Internaţionalei Comuniste din Uniunea Sovietică (Comintern) în timpul celui de-al Treilea Congres Mondial din Moscova, în iunie şi iulie 1921, potrivit broşurii germane “80 de ani de acţiune antifascistă” de Bernd Langer, publicată de Asociaţia pentru Promovarea Culturii Anti-Fasciste. Langer a fost membru al organizaţiei Autonome Antifa, care a fost una dintre cele mai mari organizaţii Antifa din Germania, şi care a dispărut în 2004.

Uniunea Sovietică a fost una dintre cele mai violente dictaturi ale lumii, ucigând aproximativ 20 de milioane de oameni, potrivit “Cărţii Negre a Comunismului”. Din acest punct de vedere regimul sovietic se situează pe cel de-al doilea loc, după Partidul Comunist Chinez, care, sub Mao Zedong, a ucis aproximativ 65 de milioane de oameni.

Ideea strategiei unite a fost aceea de a reuni organizaţiile de stânga pentru a incita la revoluţia comunistă. Sovieticii credeau că, după revoluţia din Rusia din 1917, comunismul se va răspândi apoi în Germania, din moment ce Germania avea cel de-al doilea partid comunist ca mărime, KPD (Partidul Comunist din Germania).

La cel de-al patrulea Congres Mondial al Cominternului, în 1922, planul a luat amploare. Moscova a creat sloganul “Pentru mase” pentru strategia sa unită şi a încercat să unească diferitele partide comuniste şi muncitoreşti din Germania sub un singur banner ideologic pe care l-a controlat.

“Prin urmare, ‘frontul unificat’ nu reprezenta o cooperare egală între diferite organizaţii, ci dominarea mişcării muncitoreşti de către comunişti”, scrie Langer.

Benito Mussolini, un marxist şi socialist care a fost expulzat din rândurile Partidului Socialist din Italia în 1914 pentru sprijinul său acordat Primului Război Mondial, a fondat ulterior mişcarea fascistă ca propriul său partid politic. El a preluat puterea prin “Marşul asupra Romei”, în octombrie 1922.

În Germania, Adolf Hitler a devenit şeful Partidului Naţional al Muncitorilor din Germania (Partidul nazist) în 1921 şi a încercat o acţiune similară cu cea a lui Mussolini printr-o încercare de lovitură de stat în 1923.

KPD a decis să folosească banner-ul anti-fascismului pentru a forma o mişcare. Langer notează totuşi că, pentru KPD, ideile “fascismului” şi “anti-fascismului” erau “nediferenţiate”, iar termenul “fascism” a servit doar ca o retorică menită să le susţină opoziţia agresivă.

Atât sistemele comuniste, cât şi cele fasciste, s-au bazat pe colectivism şi pe economia planificată de stat. Ambele au propus sisteme în care individul a fost puternic controlat de un stat puternic, ele fiind responsabile pentru atrocităţi pe scară largă şi genocid.

Raportul anual din 2016 al Serviciului intern de informaţii al Germaniei, Biroul Federal pentru Protecţia Constituţiei (BfV), menţionează acelaşi aspect: Din punctul de vedere al “extremistului stâng”, eticheta “fascismului” aşa cum a fost agresiv promovată de Antifa, adesea nu se referă la fascismul real, ci este doar o etichetă atribuită “capitalismului”.

Cu toate că extremiştii de stânga pretind că luptă împotriva “fascismului” în timp ce lansează atacuri împotriva altor grupuri, raportul afirmă că termenul “fascism” are un dublu înţeles sub ideologia de extremă stânga, indicând “lupta împotriva sistemului capitalist”.

Acest lucru era valabil de la început, potrivit lui Langer. Pentru comuniştii din Germania, “anti-fascismul” înseamnă doar “anti-capitalism”. El observă că etichetele au servit ca şi “concepte de luptă” ale “vocabularului politic”.

Un membru al grupului extremist Antifa vandalizează un magazin din Nantes, Franţa, pe 14 februarie 2014 (FRANK PERRY / AFP / Getty Images)

O descriere a Antifa de pe site-ul BfV arată că organizaţia deţine încă aceeaşi definiţie de bază a capitalismului ca fiind “fascism”.

“Ei susţin că statul capitalist produce fascismul sau cel puţin îl tolerează. Prin urmare, antifascismul este îndreptat nu numai împotriva extremiştilor de dreapta sau presupuşi, ci şi întotdeauna împotriva statului şi a reprezentanţilor săi, în special a membrilor autorităţilor de securitate”, afirmă acesta.

Langer observă că, istoric, prin etichetarea intereselor anti-capitaliste ale mişcării comuniste ca “anti-fascism”, KPD a reuşit să folosească această retorică pentru a eticheta toate celelalte partide politice ca fiind fasciste. Langer afirmă: “Potrivit acestora, celelalte partide care s-au opus KPD au fost fasciste, în special PSD [Partidul Social Democrat din Germania]”.

Langer: “Anti-fascismul este mai degrabă o strategie decât o ideologie”

Astfel, în ceea ce ar fi considerat ironic astăzi, grupul pe care “antifasciştii” comunişti l-a vizat cel mai mult sub noua sa etichetă de “fascism” a fost cel al social-democraţilor.

Pe 23 august 1923, Comitetul Central al Partidului Comunist din Rusia a avut o întâlnire secretă şi, potrivit lui Langer, “toţi oficialii importanţi au vorbit despre o insurecţie armată în Germania”.

KPD a fost liderul acestei solicitări, lansând o mişcare sub steagul United Front Action şi marcând aripa sa armată “anti-fascistă” sub numele de Antifaschistische Aktion (“Acţiunea antifascistă”), pe care Antifa încă o poartă în Germania şi în care sunt înrădăcinate organizaţiile Antifa din alte ţări.

Congresul Unităţii de la Antifa a avut loc la Filarmonica din Berlin la 10 iulie 1932 şi a fost organizat de Partidul Comunist din Germania pentru a învinge Partidul Social Democrat şi Partidul Nazist. Antifa a etichetat ambele partide ca fiind “fasciste”, o catalogare politică pe care o foloseau pentru toate partidele concurente.

În acel moment, Hitler şi partidul său nazist începuseră să apară pe scena mondială, iar Partidul nazist a avut un grup pentru violenţă politică şi intimidare similar cu Antifaschistische Aktion, numit “Cămăşile Brune”.

Antifaschistische Aktion, în acelaşi timp, a început să atragă unii membri care s-au opus sosirii fascismului real în Germania şi care nu voiau să facă parte din ea sau nu erau conştienţi de legăturile organizaţiei cu Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, violenţa declanşată de Antifaschistische Aktion a avut în mare parte un efect contrar. Tactica permanentă a violenţei şi a intimidării tuturor sistemelor rivale ale mişcării Antifa, împreună cu ideologia sa violentă, au condus mulţi oameni spre fascism.

“Retorica violentă revoluţionară a comuniştilor, promiţând distrugerea capitalismului şi crearea unei Germanii Sovietice, a îngrozit clasa de mijloc a ţării, care ştia prea bine ce s-a întâmplat cu omologii lor din Rusia după 1918”, notează Richard J. Evans în “Cel de-al Treilea Reich la putere“.

“Dezgustaţi de eşecul guvernului de a rezolva criza şi înspăimântaţi din cauza creşterii puterii comuniştilor”, afirmă el, “ei au început să părăsească fracţiunile mici politice de dreapta şi să se îndrepte spre nazişti”.

Langer observă că, de la început, KPD era membru al Cominternului şi “în câţiva ani a devenit parte a partidului stalinist”, atât ideologic, cât şi logistic. El afirmă că a devenit chiar “financiar dependent de centrul de la Moscova”.

Liderii KPD, avînd în spate mişcarea Antifa pentru violenţă şi intimidare a partidelor politice rivale, au ajuns sub comanda aparatului sovietic, mulţi dintre ei devenind mai târziu lideri ai Republicii Democrate Germane comuniste, inclusiv cei ai infamului Minister pentru Securitatea Statului, Stasi.

Langer nota că “Anti-fascismul este mai degrabă o strategie decât o ideologie”.

“A fost introdusă în joc în Germania în anii 1920 de KPD”, nu ca o mişcare legitimă împotriva fascismului care va apărea mai târziu în Germania, ci “ca un concept anti-capitalist al luptei”, scrie el.

La articol a contribuit şi Christian Watjen.

Se estimează că acest comunism a ucis cel puţin 100 de milioane de persoane, însă crimele sale nu au fost compilate pe deplin şi ideologia persistă. Epoch Times încearcă să expună istoria şi convingerile acestei mişcări, care a izvorât din tiranie şi distrugere de la apariţia ei. Citiţi întreaga serie la ept.ms/TheDeadEndCom

 

Faţa găunoasă a sistemului, rânjeşte din nou. Adrian Alui Gheorghe sau despre epurările din post-comunism

Alte măşti, aceeaşi piesă – urâtă şi rea, ca acum 30, 50, 70 de ani. Reluată la infinit de fantomele trecutului care a transformat oamenii în umbre. Fantome ale vechiului sistem resuscitat în „democraţie originală”.

Adrian Alui Gheorghe a fost „executat politic” din funcţia de director al Bibliotecii Piatra Neamţ (Adrian Alui Gheorghe ( Facebook)

Sistemul, după cum am văzut în Istorie, n-are nevoie de oameni. Are slugi de care se descotoroseşte la un moment dat şi de ele. Sistemul urăşte elitele. Vorbim de un sistem concret, nu unul generic, de cel instalat atunci la 6 martie 1945, căci tot sub semnul lui suntem şi astăzi în 2017. Iar demiterea lui Adrian Alui Gheorghe (şi a altor oameni valoroşi ca el), nu face decât să confirme faptul că trăim într-un comunism expirat, nu mai puţin nociv şi degenerat ca şi matricea din care face parte.

Om de cultură, scriitor, poet, eseist, cu premii şi recunoaşteri în ţară şi peste graniţă, fondator de reviste, cenacluri şi festivaluri literare, Adrian Alui Gheorghe a servit cultura, oamenii şi oraşul cu tot ce avea mai bun. Nu a bifat activităţi menite să umple procesele verbale ale şedinţelor de lucru, aşa cum se obişnuieşte în prea multe locuri, ci a creat efervescenţă culturală, lucru mai rar întâlnit într-o lume a spectacolului îndoielnic, cum e la noi. Lucru şi mai rar – a adus tinerii spre lectură. Procentul de aproape 12% faţă de media pe ţară de 8% de tineri cititori grăieşte de la sine.

Cu toate acestea directorul bibliotecii din Piatra Neamţ, cu peste 30 de volume publicate, cetăţean de onoare al oraşului, a deranjat. Politic. Nu poţi să iei din senin nota 6, 89 (7 fiind nota minimă), la evaluări la care ani de-a rândul ai luat 10, decât dacă eşti “săpat”.

„O execuţie? O execuţie. Politică? Femeia de la secretariat care mi-a înmînat adresa a început să plîngă. Îi era jenă. Cred că asta spune totul despre Provincia noastră. Provincia provinciei. România de azi nu mai vrea să fie o ţară, vrea să fie o boală pentru Europa. Din păcate …!”, a scris Adrian Alui Gheorghe pe pagina sa de Facebook.

„Războaiele pe lumea asta, de cînd e ea lume, s-au dat în jurul şi împotriva Bibliotecii” (N.Iorga)

Pe 22 decembrie 1989, la 31 de ani, vorbea din Balconul Judeţenei de Partid despre „cea mai lungă noapte” care a ţinut mai bine de patru decenii. Apoi a scris editorialul pentru primul ziar liber din Neamţ, în „Ceahlăul” din 23 decembrie 1989, cu titlul ”După cea mai lungă noapte”. Dar a refuzat, apoi, jenantul titlu de revoluţionar.

„Din 1989 încoace trag şi eu, alături de alţi cîţiva, puţini, comunitatea artistică nemţeană după mine. Colocvii, concursuri, reviste, conferinţe, cărţi, premii, recuperări, memorie etc. L-am pus pe Eminescu pe soclu, în 2013. L-am pregătit pe Caragiale pentru 2017. Am inventat strada Aurel Dumitraşcu în Piatra Neamţ. Am trasat „meridianul Ozana” la Tîrgu Neamţ. Am deschis Galeria „Lascăr Vorel”. Am fost un „agitat” cultural. Mă uit în traistă: Meritul Cultural în grad de Cavaler, în grad de Ofiţer mai apoi; apoi cetăţean de onoare al Municipiului Piatra Neamţ. Un doctorat, ca să nu îmi pierd antrenamentul intelectual. Am scris, între timp, vreo treizeci de cărţi; m-am odihnit de poezie scriind proză, apoi m-am odihnit de proză scriind eseu, am luat interviuri ca să îmi ocup timpul. În total: cîteva zeci de mii de pagini scrise. Mă uit din nou în traista artistică: două premii ale Uniunii Scriitorilor din România, luate la vîrf, nu dintre cele care se dau pe sub tejghea; unul pentru poezie, în 2001, altul pentru roman, în 2015. Apoi un premiu al poeţilor din Balcani şi încă vreo treizeci de premii naţionale, luate cu toată încărcătura lor morală. Că în cultură răsplata morală înlocuieşte orice zornăit al banilor. Un fost ministru al culturii, azi europarlamentar, chiar întreba: „Bă, dar cum de staţi voi în cultură, pe salariile astea, înseamnă că sunteţi vicioşi deja …!? Iar viciul se plăteşte!!”

„Am considerat, dintotdeauna, că Biblioteca e cel mai autentic templu. De asta am tresărit cînd am citit între aforismele lui Nicolae Iorga: „Războaiele pe lumea asta, de cînd e ea lume, s-au dat în jurul şi împotriva Bibliotecii”. Ce am făcut eu în Biblioteca din Piatra Neamţ? I-am dat viaţă …! Mă uit din nou în traista cu trofee: umilinţă.

Am primit oferte să plec la Bucureşti, de cîteva ori, de fiecare dată „la sigur”, cu avantaje materiale. Dar cum să plec? Pe mîna cui să las „spaţiul nemţean”? Am primit o treabă aici, am rămas”, explică scriitorul, pe pagina sa electronică.

Cel mai simplu în România e să fii desfiinţat în momentul în care te ridici deasupra marei mase mediocre, prin meritele tale, iar altora li se pare că le-ai luat lor ceva ce le aparţine.

Cei care s-au înhămat măcar o dată la o acţiune culturală, ştiu cât de greu este când dai nas în nas cu birocraţia, inepţia şi maşinaţiile sistemului.

Mai ales când te declari duşmanul „veleitarismului, al prostiei şi al îngălării provinciale”. Mai ales când ai luptat de cînd te ştii „împotriva mediocrităţii, a nonvalorii, a prostiei, a făcăturii, a imposturii.”

”În Capitală prostia se „disipează”, e spaţiu larg, sunt canale de risipire”, scrie directorul bibliotecii nemţene. „În provincie bălteşte pînă devine puturoasă, agresivă.

Am primit mesaje nenumărate de la tineri, în aceste zile. Mulţi dintre ei au descoperit decisiv Biblioteca în anii aceştia. Să fie animaţi în tot ce fac de credinţa că şi viitorul şi patria, dar şi adevărul, le aparţin, îşi încheie Adrian Alui Gheorghe mesajul pe Facebook.

Cazul scriitorului din frumosul oraş moldovenesc e unul dintre sutele, miile de cazuri similare. Lor li se alătură alte mii de profesionişti care nu pot ocupa poziţiile pentru care sunt pregătiţi şi eu expertiza necesară pentru că sunt eliminaţi, în acelaşi mod, la concursurile de ocupare a posturilor scoase la concurs: respinşi cu câteva sutimi sub nota limită. Cine sunt reuşiţii?

Cunosc bine câteva cazuri. Menţionez unul, în trecere, pentru că e vorba tot de o bibliotecă. Importantă pentru tot ce a însemnat exilul românesc şi rezistenţa prin cultură în faţa comunismului. Independentă de statul român şi realizată cu fonduri proprii ale directorului ei, dar urmărită de securitate şi infiltrată cu tot felul de „cercetători” care raportau lui Ceauşescu cine intra, cine ieşea, ce corespondenţă primea directorul bibliotecii, etc. Astăzi, abia dacă mai auzim de ea şi de directorul ei de acum, care mai vorbeşte rareori la România Cultural. Statul român ar putea s-o integreze astăzi în patrimoniul naţional, ar putea s-o salveze să nu se piardă, pentru că abia mai poate rezista singură, întreţinută doar de directorul-bibliotecar. Siteul bibliotecii nu te ajută nici el prea mult. Pare fagocitat de ICR. Persoana de contact (cineva din România, culmea), nu ştie nici măcar câte cărţi sunt în bibilotecă…Pare o persoană a sistemului, menită să ţină lucrurile în loc, pe loc şi locul cuiva competent.

Un alt caz recent îmi stăruie în minte. O poziţie de marketing sociologic dintr-un departament ministerial în care fişa postului cerea să ai expertiza să convingi specialiştii români din străinătate să se întoarcă în ţară şi să lucrezi cu ei în proiecte importante de dezvoltare. Biografia concursului, în engleză, stufoasă, înţesată cu concepte şi termeni de specialitate, trebuia corelată cu argumente şi aplicată în cazuri concrete.

Examenul părea destul de sever. Au fost doar doi concurenţi, care s-au descurcat foarte bine la toate etapele examenului, expunând pe larg subiectele, cu argumente şi strategii de lucru. Restul concurenţilor, trei doamne din minister, care deja ocupau poziţiile respective. Nu cunoşteau engleza, nu-şi aruncaseră un ochi pe bibliografie şi se „lăudau” pe hol cum nu reuşiseră cu niciun chip să convingă măcar un singur cercetător român să se întoarcă în ţară. Cine a luat examenul cu note maxime? Bineînţeles, doamnele în cauză. La un simplu search pe google afli imediat cine sunt- persoane cu vile prin ţară, fraude de mii de euro şi dosare penale la DNA.

Sistemul urăşte elitele. Le-a băgat în puşcării, acum 70 de ani şi au adus puşcăriaşii în locul elitelor.

Maşinăria lui urâtă şi rea operează tot cu „execuţii” politice de sorginte bolşevică. Exact ca acum 50-60 de ani, când, dacă erai bănuit că eşti „duşman al poporului”, erai scos în afara societăţii, trimis în producţie sau direct în lagăr, fără explicaţii şi fără drept de apel.

Acum eşti trimis acasă. În locul tău vine cineva, nepotul cuiva de la partid, de la securitate, cineva căruia nici nu-i pasă că nu ştie câte cărţi sunt în bibliotecă, căci, ce contează e că va organiza, din bani publici, festivaluri cu mici şi bere, din care organizatorii îşi vor mai face vreo vilă pe undeva printr-un sit protejat sau vreun Parc Natural. Viaţa pare că merge înainte. De fapt se mută, cu fiecare destin distrus, tot mai aproape de hăul nemilos al Istoriei.

*****

Poziţia Uniunii Scriitorilor din România în legătură cu cazul demiterii lui Adrian Alui Gheorghe, poate fi citită aici:

Iar petiţa on-line iniţiată de Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, secţia română a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni (cu sediul la Bruxelles)- AZIR – poate fi semnată aici:

https://www.petitieonline.com/petiie_impotriva_demiterii_lui_adrian_alui_gheorghe

Liiceanu, despre impostură: “În patru decenii de comunism, noi am trăit cu diavolul în braţe, iar clasa politică continuă să-l ţină în braţe”

Tupeul infinit este să acuzi în gura mare pe cel care îţi cere socoteală pentru mârşăviile tale, scrie Gabriel Liiceanu, reacţionând faţă de acuzaţiile de impostură aduse de Victor Ponta noului Ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru.

Gabriel Liiceanu (Epoch Times România)

Într-un articol publicat pe siteul contributors.ro, filozoful scrie (citându-l pe Denis de Rougemont) că ceea ce este cu adevărat diabolic s-a întâmplat la noi în timpul comunismului, lucru perpetuat în cele trei decenii de post-comunism, şi anume „pervertirea şi ruinarea pe dinăuntru a înseşi criteriilor adevărului”.

„Sub acest acoperiş al imoralităţii generalizate a început acapararea puterii. Au apărut rapid ziare şi posturi de televiziune specializate în linşarea publică a celor ce contraziceau intrarea într-o lume care se pregătea pentru un jaf la scara naţiunii”, expune Liiceanu marea strategie a impunităţii adoptată de nou-veniţii la putere în ’89, care, arată filozoful în articol, au adoptat calomnia drept preş sub care să-şi ascundă mizeria proprie……

        Poate la acest articol, titlul cel mai potrivit ar fi fost “DRAMELE ROMANILOR”. Poate ar fi fost mai bine ca articolul sa vina ca o continuare la “De ce nu putem iubi, Rusia!” Dar se afla aici, fiindca inca nu se stie TOTUL despre aceasta drama. De ce? Deocamdata, enigma…

Despre Katyn, locul unde au fost asasinati de catre NKVD-ul sovietic, ofiteri si soldati polonezi, in jur de 14000 de oameni, se stie si s-au aflat multe. Polonezii, popor mandru, au avut grija ca opinia publica mondiala sa cunoasca una dintre cele mai mari drame ale trecutului lor, cinstindu-si eroii si ridicandu-le un monument la fata locului, spre aducere aminte si pomenirea sufletelor celor a caror vina a fost ca si-au servit cu cinste si demnitate PATRIA, atunci cand aceasta a avut nevoie de ei, chiar si cand sortii le erau potrivnici.

Vrand, nevrand, Rusia a fost nevoita sa-si recunoasca trecutul sumbru, mascat conform propagandei in “civilizare” si “eliberare”; ceea ce nu-i putin lucru pentru un stat cu valente imperialiste, care se considera una dintre marile puteri ale lumii. Au fost nevoiti a-si cere SCUZE in mod oficial, pentru drama poporului polonez. Mandria ce caracterizeaza poporul polonez –ce noua din pacate ne lipseste- si atentia acordata trecutului si inaintasilor, si-au spus cuvantul. Bravo lor!

Din pacate, noi ROMANII si mai ales Autoritatile noastre, nu au si nu vor sa aiba, DEMNITATEA de a actiona in spiritul polonezilor (cel putin nu in mod OFICIAL), mai ales in ceea ce priveste pomenirea si reparatia unor evenimente istorice grave, pe care TARA si POPORUL ei au avut nesansa sa le traiasca –instaurarea comunismului si holocaustul, fiindca si noi am trecut prin asa ceva, adus de Armata Rosie si Stalin.

Armata Romana a avut si ea Katyn-ul ei, despre care din pacate nu se vorbeste deloc, din motive “diplomatice”.

   Acesta s-a numit Balti si a avut loc in anul 1944, cand Basarabia –teritoriu atat de drag noua- a fost reocupata de trupele sovietice, care au aratat prin pogromul declansat la adresa Romanilor si Romanismului, in toate formele sale, adevarata fata “civilizatoare” a comunismului.  

Despre acest Katyn romanesc nu s-a vorbit aproape deloc dupa 1989, desi a fost un masacru identic cu cel polonez, dar cu un numar mult mai mare de victime, 50000 de oameni…Da stimati cititori, ati citit bine, 50000 de militari, dintre care 80% erau romani, peste 5000 germani, 2000 unguri, inclusiv cehi si polonezi! Cutremurator nu?

Despre acest masacru au inceput sa vorbeasca putinii supravietuitori evadati din acest cumplit lagar; supravietuitori care din pacate n-au avut parte de nicio reparatie morala, materiala sau financiara, a dramei traite fara voia lor. Acestia sunt eroii despre care nu vorbeste nimeni!

Pentru mine, cei asasinati la Balti, sunt eroii si mortii nostrii, care au aparatTarasi Neamul. Acestia au avut “vina” de a fi SOLDATI ROMANI ce si-au facut datoria, asasinati miseleste de sovietici, numiti multi ani la rand “eliberatori”…

Cel mai cutremurator document cu privire la drama Armatei Romane din Basarabia, este o scrisoare, pe care in continuare o voi reda in totalitate; scrisoare cutremuratoare trimisa de Ierodiaconul Nicodim Schiopu din Balti, pe cai ocolite, calugarilor romani de la Sfantul Munte Athos. Marturia sa nu are nevoie de niciun comentariu, insa intrebarile puse de acesta atunci, sunt perfect valabile si acum. Acestea sunt inca intrebari fara raspuns!

   “In anul 1944, la navala hoardelor rusesti care au ocupat Basarabia, Armata Rosie a facut prizonieri zeci de mii de militari. In orasul Balti, au fost concentrati circa 50000 de militari ai Armatei Romane, care tinusera piept hoardelor dezlantuite. Dintre acestia, 80% erau romani, iar ceilalti erau peste 5000 de germani, 2000 de unguri, iar restul cehi si polonezi. In nord-estul orasului, unde curge raul Raut si se formeaza mlastini, KGB-ul a gasit locul cel mai nimerit sa amplaseze lagarul, inconjurat de garduri inalte cu sarma ghimpata. Chinurile acestor prizonieri erau de neanchipuit: foamea era flagelul numarul unu, insotita de lipsa de igiena; bolile, frigul si umezeala produceau decese fara numar. Din acest lagar, unii mai curajosi au incercat sa evadeze, dar au fost mitraliati. Totusi, au mai fost si fugari scapati, pe care nu i-a gasit nimeni, decat atunci cand s-au facut singuri cunoscuti, dupa destramarea Uniunii Sovietice. Din declaratiile celor evadati, s-au stabilit crimele KGB-ului savarsite la Balti: toti cei 50000 de prizonieri au fost impuscati in ceafa de militarii KGB-ului si aruncati in santuri mocirloase, pe care tot ei le-au sapat. Indata ce au fost date in vileag cele petrecute, s-au facut cercetari in mlastini, in anii 1991-1992. Rezultatele au fost cutremuratoare: nici harletele, nici lopetile nu au putut fi utilizate din cauza multimii de oseminte raspandite in aceste mocirle! Inimile indurate ale bunilor romani, ale evlaviosilor crestini, i-au impins pe acestia sa faca o piramida de oase si cranii, care au fost stranse pe un loc uscat; peste care s-a asternut o mare cantitate de pamant batatorit si s-a ridicat, in felul acesta, un delusor mai inalt, o movila in forma de trepte, tot din tarana, iar pe partea ei de sus s-a asezat o troita. Troita de lemn, sculptata, a fost darul credinciosilor din raionul Rascani, din apropierea Baltilor. Pe data de 7 mai 1992, aceasta troita a fost sfintita de catre Preafericitul Petru de Balti, cu sobor de preoti si monahi, la care sfintire au participat mii de credinciosi si autoritatile orasenesti. Atunci, prin cuvantul solemn rostit de Ierodiaconul Nicodim Schiopu, s-a lansat apelul ca, pe acel loc, sa se construiasca o Biserica sau Manastire a Oaselor, pentru ca, zi si noapte, prea-cuviosii monahi si cucernici preoti sa pomeneasca sufletele celor 50000 de militari, ucisi miseleste, cu un glonte in ceafa, de catre militarii sovietici. Dupa aceea, lucrurile au luat o intorsatura tragica: Preasfintitul Petru a fost agresat, cu arme si bate, chiar in sediul Palatului Episcopal, de catre un grup de calugari si preoti, agenti ai arhiepiscopului Vladimir, care tine de Patriarhia Moscovei. Din lipsa de fonduri, Biserica Oaselor a ramas numai un proiect, un plan facut de arhitecti inimosi. Oare de ce nu se vorbeste nimic despre acest genocid impotriva Poporului Roman? De ce nu se stabileste adevarul in privinta masacrelor facute impotriva Neamului nostru?

Caci si aceste crime monstruoase nu sunt nimic altceva decat un holocaust, trecut sub tacere. Oare, nici chiar mortii nu sunt egali in fata Domnului?”   Aici se incheie scrisoarea. Cutremurator acest strigat de disperare si frustrare, a unui om ce nu si-a uitat niciodata stramosii, originea si chemarea! Cutremuratoare drama a zecilor de mii de OSTENI, neagra uitarea si lipsa de respect si consideratie din partea celor ce-ar trebui sa vegheze ca sufletele lor sa se odihneasca, in sfarsit, IN PACE! Poate acolo sunt bunicii, unchii si chiar tatii nostrii –printre miile de disparuti a caror soarta nu mai intereseaza pe nimeni…Ne alina gandul ca oasele lor, odihnesc in tarana patriei pe care au iubit-o si pentru care s-au jertfit!

Eroii, chiar si necunoscuti, odihnesc ACASA, fiindca BASARABIA ESTE SI VA RAMANE INTOTDEAUNA, PAMANT ROMANESC! Dumnezeu sa-i odihneasca! 

ADEVARUL TREBUIE SPUS!

Închisoarea Râmnicu Sărat, celular, camere de detenţie. (Epoch Times România)

De ce comunismul şi nu alte epoci din istoria umanităţii, de ce mulţi dintre noi nu pot uita coşmarul prin care am trecut până acum douăzeci de ani? De atunci, unii se prefac că au uitat, alţii chiar au uitat, şi destul de mulţi, aşa-zişii ”nostalgici”, îl regretă!

Cum pot fi uitate toate crimele şi teroarea, procesele şi execuţiile, închisorile şi lagărele de muncă, deportările, frigul şi foamea, toate umilinţele, cum pot fi uitate prostia, incultura, răutatea şi aroganţa torţionarilor şi activiştilor de partid?

Am scris acest serial atât pentru cei care au cunoscut comunismul din interior, cât şi, mai ales, pentru cei care nu l-au cunoscut, în speranţa că, aflându-i odioasa istorie, nu-i vor mai permite să mai apară vreodată de unde a fost izgonit şi, totodată, îl vor izgoni din locurile din care încă nu a fost stârpit.

Un astfel de serial, nici pe departe exhaustiv, ar putea fi şi o formă de catharsis pentru cei care vor să se lepede de mentalităţile comuniste şi încă nu reuşesc, căci molima aceasta, comunismul, este extrem de primejdioasă, chiar mortală. Când oare va fi creat miraculosul vaccin împotriva ei?

Măcar de n-am uita! În acest sens, poeta Ana Blandiana, preşedinta Academiei Civice, a rostit cândva această memorabilă frază: ”Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria poate fi o formă de justiţie”.

1. Spre Marea de Sânge

Nimeni nu ştie cum şi când a început comunismul, când au început râurile să se înroşească şi să se verse în aceeaşi Mare de Sânge. Unii cercetători sunt de părere că idei comuniste apar încă din ”Utopia” lui Thomas Morus, în engleză Thomas More (1478 – 1535), avocat, scriitor şi om de stat.

Acest englez era un tip luminat; printre altele, lucru neobişnuit în epoca lui, a depus la fel de mult efort în educarea fiicelor sale precum în educarea fiului său, declarând că femeile sunt la fel de inteligente ca şi bărbaţii….

2. Autorizarea crimelor

Teoretic, principalii responsabili pentru teroarea şi crimele ce vor urma în secolul XX sunt Karl Marx şi Friedrich Engels, coautori ai sinistrului ”Manifest al Partidului Comunist” şi autori ai altor lucrări de acelaşi tip.

Karl Heinrich Marx (1818 – 1883) s-a născut în Germania, fiind fiul unui burghez evreu, convertit la protestantism şi adept al ”Epocii Luminilor”. Culmea e că, din punct de vedere religios, Marx a început ca un creştin fidel, iar idealul comunist l-a îmbrăţişat tot în calitate de creştin, devenind membru al Ligii celor Drepţi, o organizaţie comunist-creştină. Mai târziu, el a devenit ateu şi i-a făcut pe cei din această ligă să se lepede de creştinism, rebotezând-o Liga Comuniştilor! Ca să vezi!…

3. Teroriştii, la putere

Rusia de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea era grav bolnavă. Ţarul Nikolai al II-lea era un om slab, speriat de reforme şi, prost sfătuit, violent cu disidenţii şi cu manifestanţii împotriva regimului său. Colac peste pupăză, în ultimii ani ai Imperiului Ţarist, la curte se aciuise şi celebrul şi ciudatul Rasputin, urât atât de aristocraţi şi de intelectuali cât şi de poporul simplu.

Rusia nu se bucurase niciodată de democraţie. Fusese ultima ţară europeană care abolise iobăgia. Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia adoptase ideile marxiste, dar în rândurile sale existau mai multe curente, cele mai cunoscute fiind ale menşevicilor şi bolşevicilor….

4. Paranoia, ca formă de guvernământ

Spre deosebire de Marx, Engels şi Lenin, idolii săi, Stalin provenea dintr-o familie umilă, tatăl său fiind un biet cizmar, care-şi îneca amarul în beţii de cursă lungă.

Viitorul călău, Iosif Visarionovici Djugaşvili, s-a născut în 1879, la Gori, în Georgia, care pe atunci era o provincie rusească. Georgienii fiind deosebit de religioşi, mama lui l-a înscris la Seminarul Ortodox Georgian din Tiflis (Tbilisi), spre a deveni preot. A intrat încă de pe atunci în legătură cu mişcarea georgiană de rezistenţă care lupta împotriva controlului ţarist…

5. Şleahtă de psihopaţi

Printre călăii subordonaţi lui Lenin şi Stalin s-a numărat şi Felix Edmundovici Dzerjinski. El s-a născut în anul 1877 într-o familie de şleahtici polonezi bogaţi, în Belarus, pe atunci în componenţa Imperiului Ţarist. Însă firea nu i-a fost niciodată nobilă. A fost exmatriculat din şcoala din Vilnius pentru ”activităţi revoluţionare”.

Dzerjinski a intrat în Partidul Social-Democrat Lituanian în 1895 şi a fost fondatorul Social-Democraţiei Regatului Poloniei şi Lituaniei. Şi-a petrecut cea mai mare parte a tinereţii în închisorile ţariste. A evadat de mai multe ori…

6. Zdrobirea elitelor

”Rusia scăldată în sânge” este titlul sugestiv al unui roman celebru, scris de Artiom Vesiolîi, despre Revoluţia Bolşevică din 1917 şi războiul civil care i-a urmat. Grăitor titlu pentru acel răstimp! Cum se ştie, Rusia a dat lumii mari scriitori, dar, ciudat, indiferent de opiniile lor politice, prea puţini au emigrat în vremurile acelea de restrişte.

Unii, printre care şi Aleksei Tolstoi, nu au rezistat în Occident şi, de dorul patriei lor înfuntând orice risc, s-au întors în Uniunea Sovietică. Alţii, dintre cei rămaşi, ca Maxim Gorki şi Vladimir Maiakovski, aşteptaseră Revoluţia, punându-se imediat în slujba comunismului…

7. România populară şi socialistă

Cu o autoironie sinucigaşă sau din prostie fudulă, unii conaţionali, inclusiv intelectuali (?), îşi persiflează propriul popor, atribuindu-i toate metehnele din lume, printre care laşitatea şi trădarea, prima fiind deja fixată în celebra formulă ”mămăliga nu explodează”, iar a doua trimiţând deseori la întoarcerea armelor împotriva nemţilor, la 23 august 1944.

Că ”mămăliga chiar explodează” s-a văzut de multe ori în istoria noastră, ultima dată în Decembrie 1989. Cât despre aşa-zisa ”trădare” din 1944, se spun baliverne, fiindcă, la fel ca în primul război mondial, tot aşa şi în al doilea, România avea de recuperat teritorii şi de la Răsărit şi de la Apus şi pe primul loc trebuia pus interesul naţional, mai presus de aliaţii vremelnici, care-şi aveau propriile lor interese…

8. Dincolo de saluturile tovărăşeşti

La prima vedere, relaţiile dintre U.R.S.S. şi ţările ”frăţeşti”, ca şi între acestea din urmă, păreau ideale. În anii ’50, în România erau plasate peste tot lozinci pe care scria: ”Trăiască lagărul de nezdruncinat al socialismului”. În realitate, fiecare dintre ţările căzute în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice avea problemele ei, nu doar ideologice.

Astfel, Stalin smulsese teritorii din România, Polonia şi Cehoslovacia, luase ţările baltice cu totul, proclamase zona ocupată din Germania Republică Democrată şi impusese tuturor vecinilor vestici ai Rusiei comunismul, cu excepţia Finlandei, din care însă smulsese Karelia. În acest sens, Republica Populară Română avea şi ea propriile ei probleme de rezolvat…

9. Deocamdată, tot în Europa de Est

Ce s-o fi distrat Stalin, în nebunia lui, în timpul procesului de la Nürnberg, când căpeteniile naziste învinse erau acuzate de masacre, judecate şi executate! El era în tabăra învingătorilor! Ce proces i-ar fi trebuit şi lui, la Varşovia sau la Bucureşti! Dar, pe vremea aceea, masacrul de la Katyn le fusese atribuit tot nemţilor.

Satul Katyn este situat la 20 km Vest de oraşul Smolensk din Rusia. Acolo au fost executaţi aproximativ 22.500 de cetăţeni polonezi, în primăvara anului 1940. Cei mai mulţi dintre cei asasinaţi erau ofiţeri, dar şi civili, capturaţi ca prizonieri în timpul războiului polonez de apărare din 1939…

10. Educaţia, cultura şi ştiinţa

Imediat după instaurarea comunismului în Europa de Est, educaţia, cultura, arta şi ştiinţa au suferit o grea lovitură, toate fiind adaptate după sistemul sovietic. S-a ales praful de toată înflorirea culturală şi ştiinţifică a României interbelice.

Academia Română a fost distrusă prin eliminarea a 20 de membri titulari şi a 50 de membrii corespondenţi. Liceele s-au transformat în ”şcoli medii”, examenul de bacalaureat a devenit ”de maturitate”, nota maximă era 5, după sistemul sovietic…

11.”O bombă atomică spirituală”

Viitorul monstru comunist, Mao Zedong, s-a născut la 26 decembrie 1893, într-o familie de ţărani chinezi. Devenind învăţător, a îmbrăţişat de tânăr ideile marxist-leniniste. Între anii 1927-1937 şi 1945-1949, a condus forţele comuniste în lupta dusă împotriva forţelor naţionaliste, străbătând întreaga Chină pentru a-şi recruta armata, acţiune numită ulterior de ideologia oficială ”Marşul cel Lung”.

În acel răstimp, Mao s-a debarasat de tovarăşii din Partidul Comunist Chinez şi Armata Roşie pe care îi suspecta că îi ameninţă poziţia de lider, acuzându-i de oportunism şi că sunt chiaburi; a pornit o serie de suspendări sistematice printre aceştia, aplicându-le şi înfiorătoare torturi…

12. Molima roşie

Cercetătorii încă nu au explicat convingător cum a reuşit comunismul să molipsească atâţia indivizi, dintre care unii au ajuns la conducerea ţărilor lor, toţi cu apucături de călăi. Cert e că pe nicăieri nu a fost vreun ”comunism cu faţă umană”, această nebunie lăsând în urmă milioane şi milioane de morţi, deţinuţi cu viaţa sfărâmată, ură, corupţie şi sărăcie.

A doua ţară după Uniunea Sovietică peste care s-a abătut ”molima roşie” a fost Republica Populară Mongolă, proclamată astfel în anul 1924. Chiar din acel an, comuniştii ajunşi la putere s-au aliat fără rezerve cu URSS şi, adoptând pe dată metodele lui Stalin, au trecut la înlăturarea şi execuţia sumară a oamenilor politici care nu erau convinşi că alianţa cu marele vecin de la Nord este cea mai potrivită pentru ţara lor…

13. Aşteptând sfârşitul

Cu simţul de observaţie pe care l-a avut întotdeauna, folclorul nostru a surprins exact ce s-a întâmplat în România după evenimentele din Decembrie 1989:

“Comunismu’ n-o muritu,

Doar o ţâr’ s-o hodinitu“.

Ceea ce este foarte adevărat, căci, după cum se ştie, eşalonul doi al activiştilor de partid a preluat puterea în România, precum şi în alte ţări ex-comuniste. Totuşi, privind retrospectiv, cine s-ar fi aşteptat, la începutul anilor ’80, că, măcar oficial, comunismul se va prăbuşi în Europa de Est, cine ar fi crezut că se va spulbera Uniunea Sovietică?…

Deţinuţi şi deportaţi

Vă propunem în continuare o incursiune în infernul concentraţionar din România comunistă:

1. Memorialul de la Sighet

La Sighetu Marmaţiei a fost una dintre cele mai cumplite închisori comuniste, unde au fost ucişi sau au murit din pricina condiţiilor ori pur şi simplu de inimă rea unii dintre cei mai iluştri exponenţi ai României interbelice. Printre aceştia s-au aflat Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, care au fost aruncaţi în Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului.

Încă se mai încearcă identificarea osemintelor celor doi şi ale altora, dar deocamdată rezultatele sunt incerte. Oricum, acest cimitir este de mult un loc de reculegere pentru cei ce trec pe acolo, unii dintre ei fiind foarte tineri…

2. Viaţa şi moartea la Râmnicu Sărat

Aici nu va fi vorba de farmecul unui târg de provincie, de vechile şi pitoreştile lui case care s-au mai păstrat, de parcurile şi de locurile lui de distracţie. În veacul trecut, oraşul Râmnicu Sărat nu a fost nicidecum ”locul unde nu se întâmplă nimic”. Dimpotrivă, aici au avut loc nişte tragedii îngrozitoare, au fost frânte vieţi nevinovate, unele sfârşind în noian de sânge.

Totul a fost posibil din cauza cumplitei temniţe ce fusese construită, ca închisoare judeţeană, în timpul domniei regelui Carol I, pentru deţinuţii de drept comun. Primii care i-au îndurat ororile au fost nefericiţii răsculaţi din anul 1907. Apoi, constatându-se că nu este prea încăpătoare, a fost destinată doar deţinuţilor politici consideraţi cei mai periculoşi…

3. Un ultim sat al deportaţilor: Fundata

În pofida renumelui de „Grânar al Ţării”, Bărăganul nu este un ţinut prea ospitalier, având cea mai mare diferenţă dintre temperaturile de iarnă şi de vară din România; de aceea, are şi cea mai mică densitate a populaţiei dintre toate zonele ţării. Cu toate acestea, nimeni nu l-a numit, până în anul 1951, „Siberia României”. Acest tragic renume i-a fost adăugat nu doar din pricina climei aspre, ci şi pentru că a devenit pentru câţiva ani tărâm al deportaţilor sau, în graiul local, al surghiuniţilor.

„Siberiada românească” a fost pusă la cale de Securitate, care, în anul 1950, a finalizat planul de deportare din regiunea de graniţă cu Iugoslavia „a elementelor care prezintă un pericol prin prezenţa lor în zonă”. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, în anul 1948, urmând modelul sovietic, Ministerul de Interne al Republicii Populare Române a dat, la 15 martie 1951, următorul decret: „Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în aceste centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările lor faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Celor în cauză li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localitate”…

4. Trei generaţii de deportaţi

“În 14 aprilie, când dormeam foarte bine, m-am trezit în nişte bubuituri groaznice. Nu ştiam ce este. Mi-am pus plăpumioara pe cap, când am auzit. Dormeam totdeauna cu uşa întredeschisă, fiindu-mi teamă de întuneric. Am văzut prin deschizătura uşii cum nişte umbre, aşa, mai mult nişte haine negre sau de piele… Nu mai reţin cum erau, dar mi-am dat seama că sunt nişte oameni răi cei care veniseră. Cotrobăiau prin cameră după nu ştiu ce. După aceea, mi-am dat seama că umblă după o armă; acesta era pretextul, când veneau să aresteze…”

5. Canalul blestemat

Canalul Dunăre–Marea Neagră a fost una dintre cele mai mari tragedii care au marcat comunismul, şi unde au pierit ori s-au îmbolnăvit pe viaţă mii de deţinuţi politici. E de regretat că nu a fost construit mai înainte de venirea la putere a comuniştilor, deşi nu le-ar fi fost greu să găsească şi alte variante de tortură, fiindcă planuri de a construi canalul respectiv au existat încă de pe vremea când Dobrogea mai făcea parte din Imperiul Otoman.

Se pare că această idee le-a venit mai întâi englezilor. Apoi, după Unirea Dobrogei cu România, în 1878, a început a fi dezvoltată ideea unui al patrulea braţ al Dunării, de data aceasta artificial, care să scurteze drumul spre Marea Neagră. Însă condiţiile tehnice ale epocii respective făceau ca o astfel de lucrare să fie extrem de grea şi de costisitoare, astfel că regele Carol I, realist, nu a dorit să se implice în acest proiect…

6. Iadul, experimentat la Piteşti

După cum e prezentat în mai vechi şi mai noi credinţe, iadul nu poate fi mai rău decât a fost la penitenciarul Piteşti, în intervalul 1949-1951, unde minţi criminale au avut în vedere în principal studenţii. A fost cel mai crunt experiment din România comunistă, şi se estimează că peste o mie de tineri au fost maltrataţi, umiliţi şi schingiuiţi.

După cum se exprimă unii dintre puţinii supravieţuitori de astăzi, ”experimentul Piteşti a constituit unul dintre cele mai grele tributuri plătite de poporul român împotriva bolşevizării ţării”….

Va urma…http://epochtimes-romania.com/news/istoria-comunismului—192542

 

Fost director MI6: Virusul Wuhan a apărut în laboratoarele chineze

Sir Richard Dearlove, fost şef la MI6 (Captură video, SkyNews)

Sir Richard Dearlove, fostul şef al Serviciului de Informaţii Secrete Britanice (MI6), a declarat pe podcastul Planet Normal al publicaţiei The Telegraph că un raport ştiinţific publicat săptămâna aceasta de către o echipă de cercetare mixtă norvegiano-britanică sugerează că pandemia cauzată de COVID-19 este rezultatul „scăpării” virusului Wuhan dintr-un laborator chinez.

Conform noului raport citat de Sir Richard Dearlove, în vârstă de 75 de ani, s-au descoperit indicii în secvenţa genetică a virusului care ar sugera că elementele cheie au fost create de om şi „inserate”.

“Cred că acest lucru a început ca un accident … dar se ridică problema, presupunând că Beijing-ul ar admite vreodată responsabilitatea pentru asta…, va plăti reparaţii? Cred că acest lucru va îndemna fiecare ţară din lume să îşi regândească relaţia cu China şi să schimbe comportamentul comunităţii internaţionale faţă de conducerea chineză”, a declarat, pentru The Telegraph, Sir Richard Dearlove, şeful MI6 între 1999 şi 2004.

Sugerând că este posibil ca oamenii de ştiinţă chinezi să fi efectuat experimente ascunse privitoare la splicing (editare, inserare) de gene asupra unui coronavirus de liliac în momentul în care virusul a scăpat din cauza unor probleme de securitate biologică în laboratoarele chineze, Dearlove a spus:

“Este o afacere riscantă dacă greşeşti. Uitaţi-vă la poveştile … despre încercările conducerii de a bloca orice dezbatere despre originile pandemiei şi modul în care oamenii au fost arestaţi sau reduşi la tăcere. N-ar trebui să mai avem vreo îndoială cu privire la lucrurile cu care avem de a face”.

Deşi Dearlove nu a acuzat direct China de eliberarea intenţionată a virusului, în interviu şeful MI6 acuză Beijingul de minimizarea ulterioară a dimensiunii epidemiei.

“Desigur, chinezii probabil că au socotit: ei bine, dacă lumea trebuie să treacă printr-o pandemie, poate că nu ar trebui să ne străduim prea mult să împiedicăm, ca să zicem aşa, concurenţii să treacă prin aceleaşi probleme pe care le avem noi”, a menţionat fostul şef al MI6.

„Amprente genetice”

Teoria oficială a originii virusului este că acesta ar fi sărit bariera speciilor trecând de la liliac – printr-o specie de tranziţie – la om. Problema cu această abordare este, însă, faptul că lipsesc verigile procesului – nu există nicio tulpină a virusului Wuhan care să fi infectat animale, altele decât oamenii, încât să poată deveni o epidemie. Conform unui studiu australian, China nu a reuşit să producă aceste dovezi şi nici macar nu caută asemenea tulpini ale virusului care să ateste un proces de trecere la altă specie.

În lipsa acestor dovezi, o altă teorie este cea a generării în laborator. Este cunoscut faptul că în Institutul de Virologie Wuhan aveau loc studii de coronaviruşi de liliac ce încercau să obţină transmisibilitate la oameni, încă din 2015, sub conducerea dr. Shi Zhenli, şi chiar finanţate de administraţia Obama (deşi SUA nu avea niciun mijloc de verificare a studiilor şi în ciuda a numeroşi oameni de ştiinţă care atrăgeau atenţia că cercetările sunt foarte primejdioase).

Luc Montagnier, laureat Nobel pentru descoperirea virusului HIV, a ieşit public pe un post francez, atrăgând atenţia că virusul Wuhan este o creaţie de laborator chinez. La începutul epidemiei o echipă de cercetători indieni a anunţat că a găsit urme de HIV în proteinele spike ale virusului Wuhan, sugerând manipularea în laborator. Lucrarea a fost retrasă la presiune mediatică.

Potrivit unui nou studiu, citat de Sir Richard Dearlove, revizuit de colegi, intitulat „O reconstrucţie istorică a etiologiei SARS-CoV-2 Spike”, condus de profesorul Angus Dalgleish de la Spitalul St. George al Universităţii din Londra şi virologul norvegian Birger Sorensen, echipa de cercetători susţine că a identificat „secţiuni inserate plasate pe suprafaţa antenelor virusului SARS-CoV-2” care aruncă lumină asupra modului în care virusul invadează celulele umane, scrie The Telegraph.

Raportul este citat ca avertisment că antenele virusului SARS-CoV-2 diferă foarte mult de orice antene ale altor virusuri SARS studiate anterior şi, în consecinţă, nu este cert faptul că eforturile de a dezvolta un vaccin vor avea succes.

Cercetătorii sugerează că adevărata etiologie a virusului a fost „înţeleasă greşit”, ceea ce i-a stimulat să încerce să obţină un vaccin, produs de Immunor AS, o companie farmaceutică norvegiană condusă de Sorensen.

Analiza oferită de profesorul Dalgleish şi colegii săi, care va fi publicată zilele următoare, susţine că virusul posedă „amprente unice”, „care indică manipulare intenţionată”, aruncând astfel în aer teoria că virusul a evoluat în mod natural.

Cercetarea sugerează că virusul Wuhan este un „virus remarcabil de bine adaptat pentru coexistenţa umană” şi a fost probabil conceput printr-un experiment de laborator din Wuhan pentru a dezvolta „viruşi himerici cu capacităţi sporite”.

„De acum înainte, cei care vor susţine că pandemia Covid-19 a apărut în urma transferului zoonotic trebuie să explice cu exactitate de ce acest raport simplu este greşit, înainte de a afirma că dovezile lor sunt atrăgătoare, mai ales când, aşa cum arătăm şi noi, există erori şocante în dovezile care sprijină acea teorie”, concluzionează raportul citat de publicaţie.

Raportul actual, spune presa, a fost respins anterior de mai multe reviste, inclusiv Nature şi Virology Journal, care au considerat că cercetarea este „improprie pentru publicare”.

Raportul a fost rescris de câteva ori pentru a înlătura acuzaţiile dure la adresa Chinei, înainte de a fi publicat în revista Quarterly Review of Biophysics Discover, prezidată de oamenii de ştiinţă ai Universităţii Stanford şi Universităţii din Dundee.

O versiune anterioară, citată de The Telegraph, sugera ca virusul să fie numit din nou „virusul Wuhan”, susţinând că există dovezi „dincolo de orice îndoială rezonabilă că virusul COVID-19 este conceput” în Wuhan.

„Suntem conştienţi că aceste descoperiri ar putea avea o semnificaţie politică şi pot ridica întrebări tulburătoare”, au scris iniţial autorii, potrivit articolului.

John Fredrik Moxnes, consilier ştiinţific principal al armatei norvegiene, care era iniţial coautor, a cerut să-i fie şters numele din raport.

Potrivit publicaţiei, oamenii de ştiinţă de la Francis Crick Institute şi Imperial College London au respins anterior concluziile raportului.

Cu toate acestea, salutând noul studiu drept „o contribuţie foarte importantă la o dezbatere care începe în acest moment, despre modul în care a evoluat virusul şi cum a apărut şi a generat pandemia”, Richard Dearlove spune:

„Cred că acest studiu special este foarte important şi cred că va schimba dezbaterea … Pe măsură ce această dezbatere despre virus se dezvoltă, cred că acest material va fi publicat şi cred că va supăra un număr de oameni.”

Originea virusului Wuhan

China a fost supusă presiunii internaţionale pentru a dezvălui modul în care noul virus a apărut prima dată în oraşul Wuhan la sfârşitul anului 2019.

Citeşte şi Agenţiile franceze de informaţii au avertizat despre posibile “scurgeri catastrofale” la Institutul Wuhan

Luna trecută, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a susţinut că există „dovezi enorme” că focarul de coronavirus îşi are originea într-un laborator chinez, preşedintele american Donald Trump acuzând în mod repetat China de pandemie şi afirmând că SARS-CoV-2 este un „virus chinezesc”.

Guvernul chinez a respins vehement toate speculaţiile cu privire la originile COVID-19, susţinând că focarul a început într-o piaţă de animale vii – Huanan – din oraşul Wuhan la sfârşitul anului trecut.

Pe de altă parte, la sfârşitul lunii mai, Gao Fu, şeful agenţiei de sănătate publică a Chinei, a declarat într-o şedinţă că nu mai susţine afirmaţia conform căreia virusul ar fi avut originile în piaţa Huanan. Gao Fu este primul oficial de nivel înalt care a afirmat acest lucru, astfel încât varianta a fost preluată de presa internaţională.

Documente obţinute de The Epoch Times arată că regimul comunist chinez iniţiase o investigaţie despre originea virusului în piaţă chiar la începutul epidemiei. Multe dintre rezultatele anchetei nu au fost publicate, indicând probabilitatea ca piaţa să nu fie originea pandemiei, iar autorităţile din domeniul medical din China ştiau acest lucru.

 

Institutul de Virologie din Wuhan cerceta coronaviruşi de liliac cu finanţare din partea administraţiei (komuniste) Obama

Lilieci. 

Documente obţinute de Daily Mail confirmă că regimul comunist de la Beijing a recoltat, cultivat şi testat coronaviruşi pe mamifere folosind fonduri acordate de administraţia Barack Obama.

De mai multe luni, Beijing-ul susţine că virusul Wuhan, cunoscut sub numele de SARS-COV2 ar fi provenit de pe o piaţă de animale vii din Wuhan.

În ciuda acestei variante oficiale, publicaţia The Lancet a atras atenţia că 30% dintre pacienţii iniţiali ai focarului nu aveau nicio legătură cu piaţa de animale vii din Wuhan, lucru care a lansat incertitudini semnificative cu privire la explicaţia Chinei.

Documentele obţinute de Mail on Sunday arată că Institutul de virologie din Wuhan a întreprins experimente de coronavirus pe mamifere, de asemenea, lilieci, beneficiind de susţinerea financiară a Institutul Naţional de Sănătate (SUA) pe vremea Administraţiei Obama.

La începutul apariţiei focarului din Wuhan, Danny Shoham, un expert israelian în război biologic, a făcut public faptul că regimul comunist de la Beijing are două laboratoare de virologie în Wuhan, dintre care, unul de nivel 4 (maxim), unde se derulau programe de cercetare militare şi civile.

Rezultatele programului de cercetare finanţat de INS au fost publicate într-un studiu în 2017 numit „Descoperirea unui bazin bogat de gene de coronavirusuri asociate cu SARS de lilieci, aduce noi date despre originea coronavirusului SARS”.

„Lilieci într-o peşteră din Yunnan, China, au fost capturaţi şi li s-au prelevat eşantioane de SARS pentru experimente de laborator”, afirmă lucrarea.

„Toate procedurile de eşantionare au fost efectuate de veterinari cu aprobarea Comitetului de etică animală la Institutul de Virologie din Wuhan”.

„Probele de lilieci s-au efectuat de zece ori, din aprilie 2011 până în octombrie 2015, în anumite anotimpuri în habitatul lor natural, într-o singură locaţie (peşteră) din Kunming, provincia Yunnan, China. Liliecii au fost prinşi şi s-au recoltat probe prin tampon fecal“.

„Raportăm identificarea unui grup divers de coronaviruşi tip SARS – SARSr-cov- de lilieci într-o singură peşteră din Yunnan, China. Important, toate blocurile genomului SARS-cov, incluzând gena S extrem de variabilă, ORF8 şi ORF3, ar putea fi găsite în genomurile diferitelor tulpini SARSr-cov din această locaţie”.

Imediat după izbucnirea focarului din China, cercetători indieni au scanat noul genom de virus Wuhan şi au susţinut că au găsit o proteină-plic de HIV în vârfurile virusului Wuhan – porţiunea care permite lipirea de membrana celulară – şi care ar sugera fabricarea virusului în laborator. Echipa indiană şi-a retras lucrarea înainte de revizuire de către colegi, după presiunile enorme făcute de China.

Un articol din 2015 în publicaţia The Scientist sublinia preocupări ale oamenilor de ştiinţă occidentali în legătură cu proiectele de îmbunatăţire a capacităţilor coronaviruşilor, sau de creare a unui coronavirus în laborator, mulţi cerând un moratoriu în privinţa cercetării de coronavirusuri cu funcţii îmbunătăţite în S.U.A.

“Singurul motiv al acestor lucrări este crearea, într-un laborator, a unui risc suplimentar, ne-natural”, a declarat Richard Ebright, expert în biologie şi biosecuritate.

Acest lucru poate explica de ce, în 2015, Administraţia Obama şi Institutul Naţional pentru Sănătate, la vremea aceea sub conducerea Dr. Anthony Fauci, au impus moratoriul dar au externalizat proiectul către laboratorul de virologie din Wuhan, acordând 3,7 milioane USD în subvenţii cercetării ştiinţifice pentru un proiect care studia posibilitatea “câştigului de funcţie” – cu alte cuvinte posibilitatea obţinerii unui virus mai performant – pentru coronavirusuri de lilieci.

Dr. Anthony Fauci este acum unul dintre principalii membri ai grupului de lucru pentru lupta împotriva virusului Wuhan din partea Administraţiei Trump.

Dr. Fauci şi-a câştigat o bună parte din renume făcând cercetări asupra modului în care virusul HIV distruge sistemul imunitar.

Dr. Fauci a avertizat în 2017 că Donald Trump se va confrunta probabil cu un „focar surpriză”, mortal, în timpul preşedinţiei sale.

Congressman-ul Matt Gaetz şi-a exprimat „dezgustul” după ce a aflat de rolul Administraţiei SUA în finanţarea proiectului de cercetare a coronavirusurilor din China.

O anchetă a unui proeminent ONG american – Government Accountability Institute – sugera că în 2008, preşedintele Barack Obama ar fi fost sprijinit de numeroase donaţii venite din partea unor oameni având strânse legături cu regimul comunist chinez, în special printr-un om de afaceri pe nume Robert Roche, conectat cu lumea finanţelor din Shanghai.

 

Ofiţer de intelligence israelian: Oraşul Wuhan ar avea două laboratoare care sunt implicate în dezvoltarea de arme biologice

Conform unor rapoarte de intelligence, în Wuhan ar exista nu unul ci două laboratoare implicate în programe biologice militare

Potrivit unui expert israelian în război biologic, epidemia mortală de virus răspândit la nivel mondial ar putea avea originile într-un laborator din Wuhan legat de programul de arme biologice al Chinei arată publicaţia Washington Times.

În această săptămână, Radio Free Asia a redifuzat un raport al unui post local de televiziune din Wuhan transmis iniţial în 2015, care vorbea despre cel mai avansat laborator de cercetare de virologie din China, cunoscut sub numele de Institutul de Virologie Wuhan.

Laboratorul este singura unitate declarată de China acreditată să lucreze cu viruşi letali.

Dany Shoham, fost ofiţer de informaţii militare israeliene care a studiat războiul biologic chinez, a declarat că institutul este legat de programul de arme biologice secret al Beijing-ului.

“Anumite laboratoare din institut au fost probabil angajate, din punct de vedere al cercetării şi dezvoltării, în dezvoltarea de [arme biologice] chineze, cel puţin colateral, dar nu ca centru al războiului biologic propriu zis”, a declarat domnul Shoham pentru The Washington Times.

Operaţiunile cu armele biologice ale Chinei sunt parte dintr-un program dual civil-militar şi sunt „cu siguranţă secrete”, a spus el într-un e-mail.

Shoham are doctoratul în microbiologie medicală. Din 1970 până în 1991 a fost analist senior de informaţii militare israeliene pentru război biologic şi chimic în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume, deţinând gradul de locotenent colonel.

China a negat în trecut că deţine arme biologice ofensive. Departamentul de Stat, într-un raport de anul trecut, a declarat că suspectează angajarea regimului comunist chinez în programe secrete de război biologic, conform Washington Post.

Până în prezent, autorităţile chineze au spus că originea coronavirusului care a ucis şi a infectat mii de persoane (conform datelor oficiale) în provincia centrală Hubei nu este cunoscută.

Gao Fu, directorul Centrului chinez pentru controlul şi prevenirea bolilor, a declarat joi, că semnele iniţiale au indicat că virusul provine de la animale sălbatice vândute pe o piaţă de fructe de mare din Wuhan.

Un semn sigur că regimul chinez începe o operaţiune de dezinformare este că, cu câteva săptămâni în urmă, au început să circule pe Internetul chinez zvonuri care susţineau că virusul face parte dintr-o conspiraţie a SUA pentru a răspândi armele biologice. Asemenea campanii de zvonuri sunt – ca de altfel întregul sistem de media socială – sub controlul total al regimului chinez.

Campania de dezinformare ar putea indica faptul că Beijingul pregăteşte un război informaţional pentru a contracara acuzaţii ulterioare că noul virus a scăpat din unul dintre laboratoarele de cercetare civile sau militare din Wuhan.

Institutul Wuhan a studiat coronavirusurile în trecut, inclusiv tulpina care cauzează sindromul respirator sever acut sau SARS, virusul gripal H5N1, encefalita japoneză şi febra dengue. Cercetătorii de la institut au studiat, de asemenea, germenul care provoacă antrax – un agent biologic dezvoltat pe vremuri de Rusia.

„Coronavirusurile (în special SARS) au fost studiate în institut şi se află probabil acolo”, a spus el. „SARS este inclus în programul chinez de război biologic, în general, şi este ţinut în mai multe laboratoare din China”.

Nu se ştie dacă gama de coronavirusuri a institutului este inclusă în programul de arme biologice, dar este posibil, a spus colonelul.

Întrebat dacă este posibil ca virusul Wuhan să se fi scurs, Shoham a spus: „În principiu, infiltrarea externă a virusului ar putea avea loc fie ca scurgere, fie ca o infecţie interioară neobservată a unei persoane care ieşea în mod normal din unitatea respectivă. Acesta ar fi putut fi cazul Institutului de Virologie Wuhan, dar până în prezent nu există dovezi sau indicaţii pentru un astfel de incident.”

După găsirea amprentei genetice a noului coronavirus, ar putea fi posibilă determinarea sau sugerarea originii sau sursei sale.

Shoham, care în prezent lucrează la Centrul de Studii Strategice Begin-Sadat de la Universitatea Bar Ilan din Israel, a declarat că institutul de virologie este singurul sit declarat în China de nivel 4, un statut care indică cele mai stricte standarde de siguranţă pentru a împiedica răspândirea celor mai periculoşi şi exotici germeni patogeni.

Fostul medic israelian cu activitate în intelligence-ul militar a declarat că au existat suspiciuni cu privire la Institutul de Virologie din Wuhan, când un grup de virologi chinezi care lucrau în Canada au trimis în mod necorespunzător probe în China despre unele dintre cele mai mortale virusuri de pe pământ, inclusiv virusul Ebola.

Într-un articol din iulie în jurnalul Institutul pentru Studii şi Analize ale Apărării, Shoham a spus că institutul Wuhan este unul dintre cele patru laboratoare chineze angajate în unele aspecte ale dezvoltării armelor biologice.

El a identificat laboratorul securizat de biosecuritate Wuhan din cadrul institutului ca angajat în cercetări asupra virusurilor cu febra hemoragică Ebola, Nipah şi Crimeea-Congo.

Institutul de virologie Wuhan se află sub egida Academiei Chineze de Ştiinţe. Dar anumite laboratoare din cadrul acestuia „au legătură cu armata sau structuri legate de războiul biologic din cadrul armatei”, a afirmat el.

În 1993, China a declarat o a doua instalaţie, Institutul de Produse Biologice Wuhan, ca una dintre cele opt laboratoare de cercetare în domeniul războiului biologic acoperite de Convenţia asupra armelor biologice (BWC), la care China s-a alăturat în 1985.

Institutul Wuhan de Produse Biologice este un laborator “civil”, dar este legat de armată şi a fost considerat implicat în programul chinez de război biologic, conform declaraţiilor colonelului Shoham.

Vaccinul Chinei împotriva SARS este probabil produs acolo, conform declaraţiilor colonelului israelian. „Aceasta înseamnă că virusul SARS este păstrat acolo, dar nu este un nou coronavirus, cu excepţia cazului în care tulpina iniţială a fost modificată, ceea ce nu este clar că s-a întâmplat şi nu poate fi speculat în acest moment”, a spus el.

Raportul anual al Departamentului de Stat privind respectarea tratatelor militare afirma anul trecut că regimul comunist chinez s-a angajat în activităţi care ar putea susţine războiul biologic.

„Informaţiile indică faptul că Republica Populară Chineză s-a angajat în perioada de raportare în activităţi biologice cu aplicaţii potenţiale cu dublă utilizare, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la respectarea de către aceasta a convenţiilor privind războiul biologic, a spus raportul, adăugând că Statele Unite suspectează că Beijingul nu a eliminat programul de război biologic, conform cerinţelor tratatului.

Laboratorul de biosecuritate este situat la aproximativ 30 de km de piaţa de fructe din Hunan despre care unele rapoarte locale susţin că ar fi focarul epidemiei actuale.

Medicul microbiolog Dr. Richard Ebright, de la Universitatea Rutgers, a declarat pentru Daily Mail din Londra că „în acest moment nu există niciun motiv de suspiciune”, că laboratorul din Wuhan ar fi legat de focarul virusului.

Cel mai întunecat secret al Chinei

Umbra lui Mao Zedong (Stephen Shaver / AFP / Getty Images)

“O femeie însărcinată în luna a 7-a a fost atârnată de o grindă. Ambele mâini i-au fost legate cu o frânghie aspră care a fost trecută peste un scripete ataşat de grindă. Taburetul pe care stătea a fost îndepărtat, aşa că femeia a rămas suspendată în aer. Grinda se afla la 3-4 metri înălţime. Un capăt al frânghiei era ţinut de gardieni. Când trăgeau de frânghie, femeia era suspendată în aer; îndată ce dădeau drumul frânghiei, victima cădea. Această femeie însărcinată a fost torturată în felul aceasta până când a avortat. Şi mai crud e faptul că soţul ei a fost forţat să o privească agonizând, în timp ce copilul lor nenăscut îşi găsea sfâşitul sub ochii săi.”

Povestea de mai sus nu e desprinsă dintr-un film de groază, s-a întâmplat în zilele noastre, în lagărul de muncă forţată Wanjia din China şi nu este vorba despre un caz singular. Asemenea doamnei care şi-a pierdut copilul şi a văzut moartea cu ochii, începând din 1999, milioane de oameni nevinovaţi au căzut victime unei campanii de o brutalitate care sfidează orice raţiune omenească, doar pentru că practicau Falun Dafa.

Crimele împotriva acestui grup masiv de oameni buni – căci practica Falun Dafa, pe lângă exerciţii fizice, îi îndrumă pe cei care o urmează să respecte în viaţa de zi cu zi un set de învăţături morale şi să încerce să fie mai buni, mai altruişti – au ieşit la iveală începând cu anul 2001 graţie unui jurnalist îndrăzneţ pe nume Ian Johnson, care a adus în atenţia mass-mediei internaţionale unul dintre cele mai şocante evenimente înregistrate de istoria recentă.

Pentru raportarea sa privind uciderea şi torturarea practicanţilor Falun Dafa, jurnalistului i-a fost decernat în mai 2001 premiul Pulitzer.

Deşi s-au scurs mulţi ani de atunci, lumea ştie în continuare prea puţin despre ceea ce se întâmplă în spatele scenei în China pentru că regimul comunist a avut grija să-si ţină bine ascunse de ochii lumii atrocităţile. Motivul? Expunerea lor ar lovi devastator în însăşi legitimitatea şi existenţa Partidului care domenşte de ceva vreme, cu o mână de fier, peste o ţară a cărei civilizaţie şi cultură au înflorit de-a lungul a 5.000 de ani.

Vom încerca să intrăm în “culisele” acestor crime împotriva umanităţii şi să expunem factorii care le-au declanşat.

Falun Dafa

În anii ’90, parcurile celei mai populate ţări din lume erau pline de oameni care practicau un tip de exerciţii line, adânc înrădăcinate în cultura tradiţională chinezească. Dintre toate practicile şi şcolile de acest gen ale vremii, una a ieşit în evidenţă. Si nu doar că a ieşit în evidenţă, ci a şi produs schimbări profunde în societatea chineză: Falun Dafa, denumită şi Falun Gong.

Spre deosebire de alte practici care vizau doar ameliorarea condiţiei fizice, Falun Dafa punea un mare accent pe îmbunătăţirea constantă a caracterului moral al individului, prin respectarea unui set de învăţături care avea la bază trei principii fundamentale: Adevăr, Compasiune şi Toleranţă. Astfel, pe lângă cele cinci exerciţii ale Falun Dafa, practicanţii încercau să-şi alinieze gândurile şi faptele din viaţa de zi cu zi la aceste valori universale printr-o formă de autodisciplină interioară denumită “cultivare” în cultura antică chineză.

Prezentată public în mai 1992, Falun Dafa a cunoscut – graţie beneficiilor sale – o evoluţie fără precedent în societate: în doar câţiva ani, unul din 13 chinezi practicau aceste exerciţii.

De altfel, beneficiile aduse societăţii au fost recunoscute la vremea respectivă inclusiv de Guvernul chinez. Nu e de mirare, căci din primul sondaj medical de amploare realizat în Beijing la vremea respectivă reieşea că Falun Dafa a ajutat statul să economisească anual 3.270 de yuani de persoană, bani reprezentând cheltuieli medicale ce nu au mai fost necesare.

Economiile aduse bugetului nu erau singurul motiv pentru care şcoala merita toată aprecierea statului. Pe lângă faptul că îşi ameliorau starea de sănătate, chinezii care practicau Falun Dafa îşi îmbunătăţeau constant caracterul moral, devenind astfel mai harnici şi mai disciplinaţi în muncă.

Aşadar, Falun Dafa a devenit în scurt timp cea mai răspândită practică de acest gen din istoria Chinei, contribuind semnificativ la stabilizarea uneia dintre cele mai complicate societăţi din lume. În 1998, numărul practicanţilor era cuprins, potrivit estimarilor oficiale, undeva între 70 – 100 de milioane şi înregistra o continuă creştere. Se depăşise practic numărul membrilor Partidului Comunist Chinez (PCC). Şi atunci s-a întâmplat ceva ce avea să cutremure China.

O decizie care a şocat lumea

Deşi Falun Dafa, prin însăşi natura sa, era total apolitică, paşnică şi aducea importante beneficii ţării, conducătorul PCC Jiang Zemin a decis eradicarea ei completă.

Liderul PCC era, potrivit mai multor analişti, extrem de nemulţumit de popularitatea practicii, care avea acum mai mulţi aderenţi decât însuşi Partidul şi, ca orice dictator, era speriat de un număr atât de mare de oameni care gândesc liber, dincolo de propaganda oficială. Mai mult, principiile Falun Dafa erau văzute în opoziţie directă cu filozofia violenţei şi a luptei de clasă promovate de Partid.

Astfel, pe 20 iulie 1999, Jiang Zemin a dezlănţuit teroarea împotriva propriului popor. A urmat o campanie brutală de eliminare a Falun Dafa ce amintea de Marea Revoluţie Culturală a lui Mao. Dorinţa şefului PCC era ca în trei luni să şteargă de pe faţa pămânului Falun Dafa.

S-a început printr-o ofensivă masivă în presă pentru a distruge excelenta reputaţie a practicii, până atunci premiatăşi lăudată inclusiv de Guvernul chinez. Aderenţii au fost demonizaţi, prezentaţi drept persoane periculoase, unele suicidare, ba chiar s-a recurs la înscenări mincinoase, precum aşa-zisa auto-incendiere din Piaţa Tiananmen. În acelaşi timp, aparatul de cenzură a internetului a blocat oamenii să afle adevărul despre ceea ce se întâmpla cu adevărat.

Şi, în timp ce presa de stat îi zugrăvea pe practicanţi în cele mai negre culori, aparatul de represiune s-a pus în mişcare cu toată greutatea. Mulţi dintre practicanţi s-au trezit luaţi cu forţa din casele lor şi aruncaţi, fără vreun proces, sau alţii după simulacre de procese, în închisori, lagăre de muncă forţată şi centre de spălare a creierului.

Mai mult, PCC a creat un organism specializat în persecutarea practicanţilor Falun Dafa – “Biroul 610” – o agenţie extrajudiciară care îşi desfăşura activitatea fără constrângeri la nivel naţional, amintind de vestitul Gestapo al naziştilor.

Sute de mii de oameni din toate categoriile sociale au fost aruncaţi practic în spatele gratiilor – alături de infractori de drept comun – pentru o aşa-zisă “reeducare” deşi nu greşiseră cu nimic.

În doar câţiva ani de la declanşarea campaniei de exterminare, ONU documentase deja zeci de mii de cazuri grave de tortură.

“Rapoartele descriu scene oribile, în care deţinuţii, dintre care mulţi sunt adepţi ai mişcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijirilor medicale neadecvate. Cruzimea şi brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere”, declara, în decembrie 2003, Asma Jahangir, Raportor Special al ONU pentru Drepturile Omului.

“Genocidul medical”

În scurt timp de la declanşarea persecuţiei, Partidul Comunist Chinez s-a trezit cu închisorile pline până la refuz de aderenţi Falun Dafa, care, în marea lor majoritate, nu aveau de gând să renunţe la practica ce le schimbase viaţa în bine. Problema suprapopulării devenea aşadar tot mai stringentăşi genera costuri consistente. Partidul a găsit însă rapid soluţia “salvatoare”: “valorificarea” practicanţilor Falun Dafa şi altfel decât punându-i la muncă forţată. Şi anume, prin vânzarea lor. Nu ca sclavi, nu în viaţă, ci pe “bucăţi”. Aşa au fost puse bazele unei industrii macabre de o amplore care nu cunoaşte asemănare în istoria omenirii: recoltarea forţată de organe pe scară largă, coordonată de stat. A urmat un adevărat “genocid medical”, unul care continuă şi în prezent şi care generează profituri fabuloase, piaţa transplanturilor din China cunoscând o evoluţie ce a îngrijorat întreaga comunitate internaţională.

Cum funcţionează maşinăria ucigaşă? Imediat după “internarea” în închisori şi lagăre, practicanţii Falun Dafa sunt supuşi unor analize medicale minuţioase, iar informaţiile rezultate sunt introduse într-o bază de date. Practic, PCC şi-a creat, aşa cum au remarcat experţii, o adevărată “bancă vie de organe”. Când apare cumpărătorul, “donatorii” compatibili ajung forţat pe masa de operaţie unde îşi găsesc sfârşitul. Cu alte cuvinte, s-au pus bazele unui sistem de stat care îşi omoară la comandă cetăţenii, pentru profit.

“Securitatea statului a lansat în 1999 campania de eliminare a Falun Gong. Până în 2001, peste 1 milion de aderenţi Falun Gong încarceraţi în sistemul Laogai [sistemul de lagăre de reeducare prin muncă forţată – n.r.] au fost supuşi testelor medicale specifice, iar spitalele militare şi civile chineze au început să-şi extindă facilităţile de transplant”, remarca jurnalistul Ethan Gutmann, autor al unor investigaţii de anvergură pe această temă.

Iar cererea este masivă, din moment ce timpii de aşteptare pentru un organ compatibil au ajuns de ordinul săptămânilor, asta în timp ce în ţările civilizate ale lumii bolnavii pot sta pe liste şi vreme de câţiva ani.

Cum închisorile erau acum pline de “marfă umană”, această industria macabră a cunoscut o amploare fără precedent, centrele de transplant fiind înfiinţate unul după altul pe tot teritoriul Chinei.

Mulţi dintre “clienţi” vin de peste hotare, devenind astfel, cu sau fără voia lor, complici la crime. A luat practic naştere un fenomen nemaiauzit în lume – “turismul în scop de transplant”, având ca destinaţie China, ţara care are organe disponibile la comandă pentru toţi cei ce îşi permit să plătească preţul cerut.

“Dacă aveţi de gând să mergeţi în China pentru a obţine un transplant de ficat, în timpul celor trei săptămâni cât veţi sta acolo, înseamnă că cineva va trebui să programeze o execuţie. Va trebui să se găsească un prizonier sănătos, cu tipul de sânge şi de ţesut potrivit şi cu mărimea potrivită a ficatului, iar prizonierul trebuie să fie gata pentru ‘extragere’ înainte ca turistul care a venit pentru transplant să plece.” (sursa: cartea “Organele statului. Abuzul transplanturilor în China”)

Deşi insuficient mediatizat din varii interese (politice, economice etc.), subiectul recoltării forţate de organe de la “prizonierii de conştiinţă” din China a produs reverberaţii la nivel internaţional. Inclusiv Parlamentul European a adoptat rezoluţii care îl condamnă şi prin care cere regimului comunist de la Beijing să pună capăt acestei industrii macabre.

Iar în unele ţări, precum Israel, Taiwan, Spania, Australia şi Italia, acţiunile regimului comunist au produs schimbări ale legislaţiei fiind interzis inclusiv aşa-numitul “turism pentru transplant”.

Un raport independent publicat pe această temă în iunie 2016 releva o realitate înfiorătoare: spitalele specializate chineze au transplantat între 60.000 şi 100.000 de organe anual, începând cu anul 2000. Dacă luăm în calcul că persecuţia ţine deja de 20 de ani, cifrele care rezultă sunt realmente şocante.

“Regimul chinez s-a angajat în uciderea în masă a unor oameni nevinovaţi”, a declarat unul dintre autorii investigaţiei, David Matas, un renumit avocat de drepturile omului, care a catalogat “genocidul medical” desfăşurat de PCC drept “o formă a răului fără precedent pe această planetă”.

Vă invităm să urmăriţi documentarul Genocidul Medical: Crime în masă ascunse în industria transplantului de organe din China.

Rezistenţă paşnică

Au trecut aproape două decenii de când Jiang Zemin a demarat campania de exterminare a aderenţilor Falun Dafa. Şi, în ciuda faptului că fostul dictator se aştepta ca practica să fie eradicată în trei luni de zile, în realitate s-a întâmplat exact contrariul. Falun Dafa nu numai că nu a dispărut, ci s-a extins în afara graniţelor, în peste 110 ţări. De-a lungul vremii, a primit mii de premii şi onoruri, iar fondatorul său a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia adusă omenirii prin principiile şi beneficiile practicii.

La rândul lor, practicanţii Falun Dafa au dat, întregii lumi, un exemplu de curaj şi demnitate prin rezistenţa lor paşnică, dar hotărâtă, în faţa brutalităţii regimului comunist. Mulţi dintre ei, asumându-şi riscuri personale, au lucrat neobosit pentru a expune şi a opri atrocităţile.

Distribuirea de materiale informative pentru a cotracara propaganda de stat, expunerea oficialilor şi “călăilor” implicaţi în persecuţie în cadrul comunităţilor locale sau la nivel internaţional, acţiuni în justiţie, proteste paşnice în faţa ambasadelor şi consulatelor chineze din întreaga lume, petiţii către ONU semnate de milioane de oameni etc. – acestea sunt doar câteva dintre numeroasele abordări folosite de aderenţii Falun Dafa pentru a combate campania de exterminare.

Ca urmare a acestor eforturi neîncetate, mulţi chinezi au reuşit să vadă dincolo de minciunile şi propaganda defăimătoare a PCC şi nu de puţine ori au luat atitudine în mod concret pentru susţinerea practicanţilor Falun Gong. Mai mult, unii dintre cei care îi persecutau pe aderenţii Falun Dafa şi-au schimbat radical atitudinea: Freedom House şi alte surse au arătat că membri ai forţelor de ordine şi funcţionari din anumite localităţi protejează în mod activ rezidenţii Falun Dafa şi refuză să-i aresteze pentru activităţile lor de informare a publicului.

Expunerea atrocităţilor a declanşat în interiorul Chinei un val imens şi constant de demisii din Partidul Comunist Chinez şi din organizaţiile sale afiliate, fapt ce a cutremurat din temelii regimul roşu.

La nivel internaţional se pot remarca, de asemenea, nenumărate luări de poziţie ferme şi deschise împotriva persecuţiei.

Cu toate acestea, crimele sunt încă în plină desfăşurare.

“Când se va termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime vor simţi la fel de multă indignare precum cei care sunt“, spunea Solon, conducător atenian din secolul 7

Un citat la care merită să reflectăm.

COCA-COLA DAUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII

– In multe state ale Statelor Unite ale Americii politistii cara doua galoane de Coca-Cola intr-un camion ca sa curete sangele de pe drumuri in urma accidentelor.

– Daca puneti o friptura (o bucata de carne) intr-un bol cu Coca-Cola va disparea dupa doua zile.

– Ca sa curatati o toaleta turnati in scoica WC-ului o Coca-Cola si lasati cunoscutul gust sa stea pentru o ora dupa care trageti apa. Se va fi curatat in mod impecabil si va straluci de curatenie. Acidul citric al Coca-Colei face sa dispara toatele petele colorante de pe suprafetele sticloase si de pe portelanuri.

– Ca sa scoateti rugina de pe aparatoarele cromate ale autovehiculelor frecati cu o bucata de folie de aluminiu mototolita si inmuiata in Coca-Cola.

– Ca sa curatati contactele (polii) unei baterii auto de coroziuni varsati peste acestea o Coca-Cola.

– Ca sa slabiti un surub ruginit (cu piulita) puneti deasupra lui o carpa inmuiata cu Coca-Cola pentru cateva minute. Petele de rugina, in general, se inlatura dintr-o singura miscare daca puneti peste acestea o carpa inmuiata cu Coca-Cola.

– Ca sa scoateti petele de grasime de pe haine adaugati o Coca-Cola in masina de spalat impreuna cu detergentul si demarati programul normal de spalare. Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor. Sau la spalatul cu mana, varsati Coca-Cola peste pata impreuna cu detergentul si apoi frecati in mod ciclic.

– De asemenea, Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor si neclaritatilor de pe parbriz.

– Coca-Cola are acid fosforic cu pH 2,8 (3,4 dupa altii !) Poate sa dizolve un cui in timp de patru zile. (PH-ul are valori cuprinse intre 1 pentru acizi si 14 pentru baze. Un pH de 7 se considera neutru.)

– Ca sa se transporte principala solutie concentrata de Coca-Cola ar trebuie ca si camionul-transportor (cisterna) sa utilizeze semnul Hazardous Material, care inseamna Produs de mare pericol.

– Firmele care dispun de Coca-Cola o folosesc ca sa curete motoarele camioanelor lor de mai bine de douazeci de ani !

INFORMATIV

– Valoarea medie pentru aciditatea racoritoarelor gazoase este de 3,4. Aceasta cantitate de acid este suficient de puternica ca sa dizolve dinti si oase ! Corpul nostru inceteaza sa mai construiasca oasele aproximativ la varsta de 30 de ani. Dupa aceasta varsta oasele incep sa se dizolve in fiecare an prin intermediul urinei noastre, depinzand insa intotdeauna de aciditatea mancarii pe care o ingeram. Calciul diluat ajunge in artere, in vasele sanguine, in piele, in tesuturi si in diverse organe (in rinichi rezultatul este formarea pietrelor renale).

– Racoritoarele nu au deloc elemente naturale (in comparatie cu vitaminele si apa naturala). Contin mult zahar, au o mare aciditate si coloranti. Multi oameni prefera sa bea bauturi gazoase dupa fiecare masa. Va imaginati care este consecinta ?

CONSECINTA

– Corpul nostru are o temperatura indicativa de 37 grade Celsius pentru procesul digestiei enzimelor. Temperatura racoritoarelor gazoase este cu mult mai scazuta de 37, de mult ori apropiata de zero grade. Aceasta diferenta de temperatura are ca rezultat influentarea procesului de prelucrare a enzimelor si generarea stresului in sistemul nostru digestiv determinand ca acesta sa digere mai putina mancare. in realitate mancarea fermenteaza. Mancarea fermentata genereaza mirosuri urate, gaze, putreziciune si toxine, care sunt absorbite de catre intestine si astfel intra in sange de unde se distribuie in intregul organism.

Aceasta raspandire a toxinelor contribuie la generarea diferitelor boli.

EXEMPLE

– Acum cateva luni a avut loc un concurs la Universitatea din Delhi : Cine va bea mai multa Coca-Cola ? Castigatorul a baut 8 sticle si a murit pe loc din cauza supra-dozei de bioxid colorant (cernelat) in singe si a lipsei oxigenarii. De atunci, decanul a interzis categoric racoritoarele gazoase la bufetul universitatii.

– Cineva a pus un dinte spart intr-o sticla cu Pepsi-Cola ; in timp de zece zile acesta s-a dizolvat ! Dintii si oasele sunt singurele parti umane care raman intacte destul de mult timp dupa moartea noastra. Va imaginati ce poate face aceasta racoritoare sensibilelor noastre intestine si in ce hal poate ajunge interiorul stomacului nastru?

 

Turnul Babel și Parlamentul European

„In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: „Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!” Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Si au zis iarasi: „Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!”

Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Si a zis Domnul: „Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.

Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului.” (Facere 11, 1-9)

Turnul Babel

Turnul Babel este amintin, pentru prima data, in Vechiul Testament, in fragmentul citat mai sus. O povestire asemanatoare, sumeriana insa, se pastreaza in opera „Enmerkar si Domnul Arattei”. Cuvantul „babel” provine de la akkadianul „bab-ilim”, care inseamna „poarta spre Dumnezeu”. De asemenea, „babel” ar putea sa mai insemne si „confuzie”, „amestecare”.

De la acest eveniment biblic a luat nastere expresia „ca la turnul Babel”, care semnifica o amestecatura de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortita esecului, o reuniune haotica, unde toti vorbesc fara sa se poata intelege.

Descendentii lui Noe, lepadand si uitand de inchinarea la singurul si adevaratul Dumnezeu, au ajuns sa inalte acest turn, pentru a ajunge la cer si pentru a dobandi faima. Turnul Babel se vroia a fi o capodopera umana a orasului Babel – Babilon. Babel era un oras unde erau adunati, la acea vreme, toti oamenii de pe pamant, cu totii vorbind o singura limba.

Conducatorul orasului era regele Nimrod, orasul sau fiind primul oras construit dupa Potop. „Nimrod a fost cel dintai viteaz pe pamant.” (Facere 10, 8) In cartea Facere nu ni se spune ca regele Nimrod, al carui oras era Babilonul, ar fi ordonat construirea turnului Babel, insa aceasta este marturisita de alte surse, cu sau fara temei.

Hotararea de a ridica un turn care „sa ajunga pana la cer” a fost motivata de mandria si setea de faima a oamenilor. Incetand de a mai sluji lui Dumnezeu, oamenii au inceput a sluji lor insisi. Dumnezeu le-a pedepsit insa mandria, facand ca fiecare sa vorbeasca o alta limba si, din cauza multimii limbilor vorbite de constructori, oamenii sa nu se mai poata intelege intre ei, si deci sa nu poata termina constructia. Nemaintelegandu-se intre ei, oamenii se vor imprastia pe toata fata pamantului.

Turnul Babel

Turnul Babel a fost identificat, in repetate randuri, cu ziguratul lui Marduk, numit Etemenanki. Aceasta teorie nu este acceptata de toti cercetatorii subiectului.Cei care o sustin pornesc insa de la o inscriptie de pe vremea lui Nabopolassar, care spune: ” In acea vreme, Marduk mi-a poruncit sa implant adanc in maruntaiele pamantului temeliile turnului Babel, care se cutremurase inaintea domniei mele, gata sa se prabuseasca, si sa-i ridic varful pana la cer.” Fiul lui Nabopolassar, Nabucodonosor II (605-562 i.Hr) spune si el: „Am pus cununa peste Etemenanki, ca varful lui sa se ia la intrecere cu cerul.”

Turnul Babel apare desenat inca din epoca romana, in picturile murale din Saint-Savin, in mozaicurile Catedralei din Monreale, in Sicilia, in sculptura, la Palatul Dogilor din Venetia, in lucrarea semnata de Bruegel cel Batran si Rafael, in ansamblul decorativ al unei incaperi din Vatican, care cuprinde scene din Vechiul Testament, cat si in lucrarile altor pictori.

Initial, s-a crezut ca Turnul Babel se afla la Borsippa (Birs Nimrud) sau la Aquarquf, la 30 de kilometri de Bagdad, unde au ramas vestigii impresionante ale ziguratelor. Incertitudinea localizarii turnului este fireasca, tinand cont ca acesta a fost daramat pana la pamant. Ruinele orasului din Babilon au fost descoperite de catre arheologi aproape de Hillah, Babil Governorate, Irak.storicul grec Herodot, mare calator si narator fidel, a vizitat Babilonul pe la mijlocul secolului al V-lea i.Hr.. Acesta a vazut numai niste uriase ruine, turnul din Babilon fiind distrus de Xerxes, odata cu cucerirea locului.

O tablita de argila, pastrata astazi in Muzeul Luvru, avand dimensiunile de 20 X 10 cm, a fost descoperita intr-o colectie particulara de parintele Vincent Scheil. Tablita vorbeste despre dimensiunile turnului. Astfel, baza acestuia era patrata, avand fiecare laterala lunga de 90 de metri.

Dupa infrangerea lui Darius, in anul 33 i.Hr, regele Alexandru cel Mare a dorit refacerea orasului Babilon, el vazand in acest loc un potential economic semnificativ. Astfel, el a inceput mai intai cu indepartarea ruinelor vechiului turn, lucrare care a necesitat un efort urias. Pana la inceperea lucrarilor de ridicare a turnului, regele macedonean a murit, planul fiind si el abandonat.

Cladirea Parlamentului din Strasbourg – Uniunea Europeana

In ce priveste arhitectura, cladirea Parlamentului din Strasbourg, Franta, intruchipeaza ideea Turnului Babel. Cladirea actuala reprezinta primul sediu al Uniunii Europene. Cladirea aceasta este numita „Louise Weiss”, ea infatisand un turn aparent neterminat. Arhitectura acesteia a fost inspirata de un tablou al lui Brueghel cel Batran, din anul 1563, infatisand Turnul Babel.

Uniunea Europeana a creat un afis, spre a puncta misiunea acesteia in lume. Cele 12 stele ale UE sunt asezate deasupra Turnului Babel, avand drept motto: „Multe limbi, o singura voce.” Stelele folosite in afis sunt intoarse, voit sau nu, acestea fiind simboluri satanice recunoscute.

 

 

 

Socialism și barbarie. Teze despre Marx, Lenin si Stalin

“Echivoc si inepuizabil”, astfel a descris Raymond Aron proiectul intelectual marxist. Sociologie a crizei, nascuta din criza si pretinzand ca rezolva criza morala, politica, sociala si economica a umanitații, marxismul are drept nerv vital imperativul unei revoluții cataclismice. Un marxism non-revoluționar este o contradicție in termeni. S-a dorit anti-utopic si emancipator, a sfarsit intr-o utopie esuata si in experimente liberticide. Cine a fost, asadar, Karl Marx (1818-1883)? In consens cu Leszek Kolakowski, sa spunem ca a fost un filosof, sociolog, economist și combatant revoluționar german. Indragostit de totalitate, a fost parintele unei doctrine care a culminat in totalitarism. In egala masura,tocmai pentru ca teoria lui Marx nu este un monolit, exista o distincție care nu trebuie neglijata, din perspectiva filosofiei politice, intre marxismul sovietic si cel occidental (tanarul Lukacs, Karl Korsch, Ernst Bloch, Antonio Gramsci, Scoala de la Frankfurt, Castoriadis, Lefort, tanarul Lyoyard, Habermas din “Theorie und Praxis”). Revizionismul marxist al anilor 60 si 70, vehement denunțat de politrucii leninisti, s-a inspirat din aceasta traditie a “celuilalt marxism”.

1. Karl Marx a început ca tânăr hegelian și a adoptat metoda dialectică pentru a explica realitatea. Ca tânăr filosof, Marx a pus accentul pe alienare ca principală racilă a societății birocratice moderne: omul este deposedat de principalele sale atribute, incluzând aici creativitatea și libertatea. Influențat de Ludwig Feuerbach, Marx s-a angajat, alături de alți tineri hegelieni, într-o critică acerbă la adresa alienării religioase. Această critică a iluziilor transcendente l-a apropiat în mod irezistibil de critica a ceea ce percepea a fi condițiile injuste universale. Marxismul a fost o formă de istoricism determinist (convingerea că istoria are un sens, un scop (telos), și că este guvernată de legi pe care ființele umane le pot cunoaște și, pe cale de consecință, influența). Omul se află în centrul filosofiei marxiste, nu ca abstracțiune, ci ca subiectivitate palpabilă, determinat de societate dar, în același timp, creator de societate. Marxismul nu este un fatalism politic, nu propăvăduiește resemnarea în fața ordinii existente, ci mai degrabă este o filosofie a acțiunii colective (sociale) și un radicalism universalist. Este ideea care tinde către universalizare.

 

Karl Marx in tinerete

2. Scrierile filosofice timpurii indică un Marx interesat cu precădere de libertatea umană, alienare (înstrăinare), negativitate, revoltă, efortul de a transcende un status quo scandalos din punct de vedere moral. Descoperirea socialismului utopic, filosofia materialistă și contactele sale cu alți radicali de stânga l-au făcut să adopte o perspectivă revoluționară asupra lumii. Ordinea burgheză, bazată pe proprietate privată și drepturi de inspirație liberală, îi apăreau ca demodate, ipocrite și lipsite de echitate. S-a identificat din ce în ce mai mult cu un program politic care a privit clasa muncitoare industrială drept subiectul revoluționar privilegiat, “clasa mesianică” a istoriei, principalul vehicul al unui divorț apocaliptic cu trecutul. În faza sa incipientă, gândirea lui Marx a reprezentat o declarată escatologie seculară, o narațiune redemptivă a fericirii originare, a declinului și redresării esențiale, regenerării și renașterii…

3. Marx a adoptat socialismul, dar a pretins să transforme această doctrină în știință. Pentru a atinge acest scop, s-a angajat într-o critică generală a economiei politice, arătând că sistemul capitalist se va prăbuși în primul rând ca urmare a contradicțiilor sale interne. Intervenția umană, în orice caz, era esențială pentru a face ca acest antagonism bazal să irumpă în forma unei revoluții sociale.

4. Manifestul Partidului Comunist: un document sociologic și politic, un text fundamental al modernității politice. Tinerii Karl Marx si Friedrich Engels propun o viziune asupra lumii (Weltanschauung) care opune în mod antagonist proletariatul și burghezia. Dialectica Stapan-Sclav din “Fenomenologia” hegeliana este tradusa in conflictul ireductibil dintre clasele opuse. Este textul în care Marx si Engels postulează lupta de clasă drept principala variabilă explicativă în înțelegerea istoriei umanității. Manifestul prezintă globalizarea comerțului și industriei drept principala realizare a capitalismului și așează în contrast noua știință a revoluției cu proiectele utopice anterioare…

5. Proletariatul (clasa muncitoare industrială) în societățile dezvoltate economic reprezintă principalul subiect (agent) revoluționar. Este o “clasă aleasă” în sensul în care întrupează tragedia tuturor grupurilor anterior subjugate (sclavi, șerbi). Prin eliberarea sa, argumenta Marx, proletariatul urma a emancipa întreaga umanitate. Relațiile capitaliste organizează confiscarea rezultatelor producției proletariatului – pentru Marx, proprietatea privată este sursa tuturor injustițiilor și trebuie prin urmare abolită prin intermediul revoluției proletare (practica revoluționară). Pentru Engels, proletariatul german era mostenitorul filosofiei clasice germane. Pentru tanarul Marx, arma criticii era lipsita de valoare in absenta criticii armelor.

6. În viziunea lui Marx, revoluția trebuie să fie totală, globală, permanentă, până când umanitatea reușește saltul din tărâmul necesității (sărăcie, inechitate, injustiție) în cel al libertății. O asemenea revoluție mitologizată nu a avut nicicând loc. De dragul ei, în orice caz, milioane de oameni s-au înrolat în mișcări mesianice, purificatoare, revoluționare, învestite cu o aură carismatică. Filosofia politică a lui Marx proclamă sfârșitul politicii prin salvare revoluționară. În această perspectivă, salvarea revoluției constituie premisa salvării umane. Marxismul a fost o formă de radicalism politic inspirat de o fantasmă mitologică a salvării umane. Salus revolutionis, suprema lex. Doctrina lui Marx subordona eticul politicului. In polemicile cu Karl Kautsky, Lenin si Troțki au respins existența unor valori etice eterne, Binele si Raul erau definite strict instrumental, pragamatic, in functie de interesele partidului de avangarda. Acest partid era, spre a-l cita pe Troțki, instrumentul perfect al indeplinrii planurilor Rațiunii in Istorie. Teroarea devenea astfel acceptabila si chiar necesara in numele unui umanism providențialist. Violența are sanctificata drept remediu purificator la corupția generalizata. Spasmul revolutiei finale este si cel care incheie pre-istoria umanitatii. Nu e sfarsitul Istoriei, ci debutul uneia nestiuta pana atunci.

7. Marx a pretins că transcende utopismul, dar a rămas el însuși prizonierul unor idei utopice: “Proletarii nu au o patrie”. Marx a romantizat și idealizat proletariatul existent. A construit doctrina internaționalismului proletar (opus naționalismului burghez) și a subestimat rezistența la schimbare a devotamentelor, credințelor și loialităților. Apariția URSS a dus la o noua viziune a internaționalismului: piatra de incercare, spunea Stalin, este atitudinea fata de Uniunea Sovietica.Oricine se indoia de justețea absoluta a liniei staliniste devenea un tradator, un inamic obiectiv (ori chiar subiectiv) al revoluției. Stalin nu a facut decat sa exacerbeze viziunea lui Lenin asa cum a fost aceasta codificata in condițiile de aderare la Internaționala a Treia (Comintern). Centrul sacru al revoluției mondiale era localizat la Moscova.

 

Lenin si Troțki 

8. Marx a dezvoltat o viziune excesiv optimistă asupra progresului: a insistat că Istoria are un sens, un înțeles, o logică, toate guvernate de legi cvasi-raționale – aceasta este lovitura determinismului său istoric care a devenit baza unei religii politice. El a pretins a fi descoperit acele legi și a insistat asupra primatului relațiilor economice în vreme ce admitea o relativă autonomie de conștiință și alte elemente ale “suprastructurii”. Pentru el, instituțiile umane și cultura sunt rezultatul interacțiunilor (practicii) economice și sociale. Istoria avansează către stația finală, ceea ce reprezintă totodată sfârșitul “pre-istoriei umane” – comunismul. Acesta este sensul în care Engels s-a referit la Marx ca la un “Darwin al științei sociale”.

9. Marxismul și moralitatea: Marx considera că toate acțiunile umane colective sunt determinate de factori sociali, economici și politici. Contradicțiile din interiorul structurilor existente explică progresul istoric, cu vechi forme pe cale de dispariție și altele noi emergente. Revoluția (comunistă) proletară este justificată din punct de vedere moral: este rebeliunea oprimaților împotriva opresorului. Nobilul țel suprem justifică, odată cu Marx, recursul la mijloace murdare și deranjante (violență, dictatură, teroare de tip iacobin). Marx nu a fost un profet amoral, dar moralității sale i-a lipsit un criteriu clar de distingere a binelui de rău. Acesta a fost terenul fertil pe care au înflorit leninismul, stalinismul, maoismul, castro-guevarismul, socialismul lui Dej si Ceausescu. Toate aceste dictaturi au fost intemeiate pe ideologie si pe hybrisul pedagogic al plasmuirii Omului Nou.

KOMAR & MELAMID (RUSSIAN B1943 AND B1945)
Girl and Stalin

10. Topografia revoluționară, epicentrul seismic: Când și unde va izbucni revoluția? Marx considera că anumite condiții erau necesare: un proletariat matur, un partid politic care să-i promoveze doleanțele, sindicate. Așadar, pentru Marx, începutul revoluției mondiale trebuie să se petreacă în Occidentul dezvoltat.

11. Marxismul ca religie politică, “opiul intelectualilor” (Raymond Aron): Pentru Marx, revoluția este un act apocaliptic al eliberării, o întoarcere la o demult uitată condiție a unității speciei umane. Dar revenirea (v. imaginea spectrului in “Manifest”, impresionant examinata de Jacques Derrida), nu inseamna repetare, ci resurecție pe un plan superior al spiralei Istoriei, deci negare a negației.  Marxismul este o escatologie (o doctrină despre moarte și viața de apoi): o doctrină a redescoperirii supreme a identității umane și libertății. Este totodată parousia, milenarism, chiliasm – o credință în era utopică ce va să vie, sosirea timpului mesianic (Walter Benjamin) creat prin revoluție. Astfel se explica actuala turnura teologica a post-marxismului (v.
“From Marxism to Post-Marxism”, de Goran Therborn, Verso, 2008) si tentativele de a-l apropia pe Marx de Sf. Pavel (v. Jacob Taubes, dar si Agamben, Alain Badiou)

Biroul lui Stalin la Kremlin

12. O filosofie a acțiunii: Marx a respins simpla speculație filosofică și contemplarea. A considerat ideile drept mijloace de transformare a lumii. Teza 11 despre Feuerbach exprimă foarte pregnant această convingere: “Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea. Problema este de a o schimba.” În acest sens, leninismul (bolșevismul) a fost urmașul loial al doctrinei inițiale a lui Marx. Acesta a împlinit principalele trei postulate ale doctrinei originare: postulatul revoluției; postulatul universalismului; și postulatul unei mutații antropologice.   Prețul a fost abjurarea promisiunilor umaniste inițiale si instaurarea unei “dictaturi asupra trebuințelor umane” (un concept introdus de Agnes Heller, Ferenc Feher si Gyorgy Markus). Alternativa proclamata de Rosa Luxemburg, socialism sau barbarie, s-a tradus in sinteza catastrofica dintre socialism și barbarie. Secolul al XX-lea a fost unul al cataclismelor, cum demonstreaza istoricul Dan Diner si cum am incercat sa demonstrez in cartea mea “Diavolul in istorie”. Doctrina lui Marx, adaptata de Lenin la conditiile unei Rusii abia in curs de reala industrializare, cu toate superstitiile si mentalitatile anti sau non-democratice, simplificata si bastardizata de Stalin, a devenit o ideologie extact in sensul pe care tanarul Marx l-a demascat si l-a demistificat: o apologie a unui status quo intepenit, a unui Moloch asfixiant, dominator si fundamental lipsit de autenticitate.

(Note pentru seminarul “Marxism and Post-Marxism” pe care il tin la University of Maryland in semestrul de primavara, 2014. Traducere din engleza de  Marius Stan)

Recomandari:

http://www.nybooks.com/articles/archives/2013/may/09/real-karl-marx/

http://www.contributors.ro/cultura/diavolul-din-detalii-demonism-iluminari-si-metapolitica/

http://www.contributors.ro/global-europa/agnes-heller-ganduri-despre-totalitarism-modernitate-%c8%99i-apostazie/

http://www.the-tls.co.uk/tls/public/article1186584.ece

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1784

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-%C3%AEn-istorie

http://www.contributors.ro/cultura/bufonul-dialectic-zizek-lenin-si-fratii-marx/

http://www.contributors.ro/cultura/despre-lucien-goldmann-un-marxist-occidental-originar-din-romania/

 

Talibanii, ca si komunistii-isi fac de cap…Trump îl consideră pe Biden vinovat pentru victoriile talibanilor în Afganistan

Anca Apostol

Fostul preşedinte republican american Donald Trump l-a făcut joi responsabil pe succesorul său democrat Joe Biden pentru avansul militar al talibanilor în Afganistan, relatează AFP.

”Dacă aş fi fost acum preşedinte, lumea ar fi ştiut că retragerea noastră din Afganistan ar fi fost supusă unor condiţii”, a scris Trump într-un comunicat. ”Ar fi fost o retragerea mult diferită şi mult mai reuşită şi talibanii ştiau asta mai bine ca oricine”, a susţinut el.

”Am avut personal discuţii cu liderii talibani, care ar fi înţeles că ceea ce ei fac astăzi nu ar fi fost tolerat”, a asigurat fostul preşedinte.

Talibanii au cucerit joi oraşul strategic Ghazni, la circa 150 de kilometri sud-vest de Kabul, şi se apropie periculos de capitală după ce au cucerit în numai câteva zile cea mai mare parte a jumătăţii de nord a ţării.

 

Mai bine scormoniti in hazna ,ca sa aveti ce manca toata viata… Nu trecutul omului Adam este solutia,ci pocainta! Condamnarea lui Florin Cîțu în SUA rămâne în cazierul din statul Iowa

Anca Apostol

Acum 21 ani de ani, într-o rubrică a unui ziar local din orașul Ames, statul Iowa, se nota:

„În timpul unui control de rutină, şoferul a fost găsit sub influenţa băuturilor alcoolice. Florin Cîţu, 28 de ani, a fost pus sub arest şi acuzat de condus în stare de ebrietate”.

După un an, sentința venea cu o condamnare de două zile la închisoare și o amendă. Premierul a vorbit însă de o contravenție.

Premierul Florin Cîțu nu a dorit astăzi să dea ochii cu presa și nici să transmită vreo informație nouă după ce ieri și-a recunoscut fapta comisă în America în urmă cu 20 de ani. Asta, deși sunt mai multe aspecte care trebuie clarificate, însă cel mai important este cel legat de încadrarea faptei sale.

Potrivit legislației statului Iowa, Florin Cîțu a fost acuzat și judecat pentru un delict în cazul căruia pedepsele sunt de minimum 48 de ore și maximum un an de închisoare, plus plata unei amenzi de până la 1.250 de dolari, potrivit TVR.

Aflat la prima abatere, Cîțu a primit două zile după gratii și o amendă de o mie de dolari. Dar are cazier permanent în statul Iowa, ce poate fi șters doar printr-o procedură specială.

 

Privati-hotia,adica fesenia TARII – facuta de talibanii komunismului multilateral de globalist isi arata koltii!Curtea de Conturi: Salvarea CFR Marfă depinde de demersurile Guvernului la Bruxelles. Polonia, dată exemplu. Conflict de interese al administratorului judiciar CITR

Curtea de Conturi a României (CCR) a prezentat miercurir concluziile unui control făcut la CFR Marfă, aferent unei perioade de nu mai mică de șapte ani, imediat următoare privatizării eșuate din 2013. Documentul, conținând 80 de pagini, este o analiză largă a cauzelor care au dus la cvasi-falimentul companiei, atât generale, privind politica statului de favorizare a sectorului rutier, cât și specifice ce țin de managementul companiei.

doru.cireasa@clubferoviar.ro

Acțiunea de audit a avut loc în perioada 2 septembrie 2019 – 18 decembrie 2020 la Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. la Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A., precum și la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și a vizat perioada ianuarie 2014 – 30 iunie 2020.

Spargerea căilor ferate

Unul dintre aspectele analizate privește oportunitatea spargerii vechii SNCFR în 1998. Deși nu spune explicit, inspectorii CCR par a lăuda modelul polonez de funcționare integrată a căii ferate.

„În Polonia reformarea sistemului feroviar a urmărit restructurarea și integrarea companiilor feroviare într-un grup, sub supravegherea și coordonarea unei singure companii, deținută în totalitate de statul polonez. Acest sistem s-a dovedit a fi soluția optimă care a avantajat acționarul, statul polonez, prin protejarea intereselor și acțiunilor sale, în beneficiul călătorilor și al agenților economici care utilizează transportul pe calea ferată. Totodată, acest model de organizare a asigurat rentabilizarea companiilor din grup, PKP Cargo S.A. (operatorul de transport feroviar de marfă) devenind o companie viabilă, profitabilă, asupra căreia guvernul polonez deține în continuare controlul. În acest context și având în vedere similitudinile sociopolitice și economice dintre România și Polonia, analiza aplicabilității modelului polonez poate fi relevantă pentru o potențială strategie de restructurare și eficientizare a sectorului feroviar public din România.”, spune CCR

Comparația cu Polonia și sfatul de a lua țara menționată exemplu continuă . „Pe o cale ferată electrificată, consumul de energie și poluarea sunt mai reduse. Cu circa 38% din linii electrificate, deşi înaintea unor ţări precum Marea Britanie, Danemarca, Grecia şi Cehia, România se situează sub media europeană de 55%41. România are în prezent o reţea de cale ferată de 10.628 km, însă doar 37,92% din aceasta este electrificată, faţă de Polonia unde procentul se ridică la 60%42. PKP Polskie Linie Kolejowe S.A., compania de infrastructură feroviară din Polonia, administrează o reţea de 18.679 km, gestionând traficul trenurilor de pasageri şi marfă. În medie, peste 7.500 de trenuri de călători și mărfuri circulă zilnic pe calea ferată poloneză. În acest context, evoluția reformei căii ferate poloneze poate fi semnificativă pentru o potențială strategie de restructurare și eficientizare a sectorului feroviar public din România”

Grupul PKP a închis anul 2018 cu un profit brut de 532 de milioane de zloți (487 milioane de lei, aproape 100 milioane euro), în creștere cu 128,2 de milioane de zloți (119,47 milioane de lei) față de profitul realizat în anul anterior.

Guvernele au sprijinit rutierul, nu feroviarul

În pofida faptului că trransportul feroviar e cel mai economic, în România cel rutier deține pondere maximă. Nimic de mirare, căci km de autostradă aduc voturi și politica actualului ministru al Transporturilor, Cătălin Drulă, nu diferă. Câte comunicate de presă ale acestuia au privit stadiul șantierelor de autostrăzi și câte cele de căi ferate sau achiziții de material rulant? „În mod paradoxal, în UE și mai ales în România transportul rutier deține ponderea cea mai mare în cadrul transporturilor terestre. În perioada 2014-2018, ponderea transportului feroviar de marfă în totalul transportului terestru de marfă din România a scăzut de la 20,4 % în anul 2014 la 15,4% în anul 2018, deși transportul de marfă a crescut cu 1,1 % pe an în aceeași perioadă. Astfel, cota de piață deținută de transportul feroviar de marfă în România a scăzut în perioada 2014-2018, stabilizându-se în jurul valorii de 15%, ceea ce a reprezentat cel mai scăzut nivel din 1990 și până în prezent. Această tendință nefavorabilă pentru transportul feroviar de mărfuri indică existența în România a unui cadru mai favorabil dezvoltării transportului rutier, în detrimentul celui feroviar.

Starea infrastructurii reprezintă principalul factor defavorizant al transportului feroviar de marfă în România, comparativ cu transportul rutier. Performanța transportului feroviar de marfă este afectată semnificativ de starea deteriorată a rețelei feroviare. Situația este agravată de finanţarea insuficientă a infrastructurii feroviare de la bugetul statului, dar și ca urmare a gradului redus de absorbție a fondurilor externe nerambursabile, generat de eficacitatea scăzută a demersurilor CN CFR.

Finanțarea infrastructurii feroviare s-a situat mult sub nivelul necesităţilor, ceea ce a determinat degradarea progresivă a acesteia şi apariţia unor limitări a vitezei de circulaţie a trenurilor pentru asigurarea condiţiilor minime de siguranţă. Scăderea considerabilă a vitezei comerciale de deplasare în cazul transportului feroviar și creșterea masivă a întârzierilor trenurilor au limitat drastic posibilitatea de valorificare a performanțelor proiectate ale infrastructurii feroviare. Totodată, au dus la scăderea semnificativă a atractivităţii transportului feroviar comparativ cu cel rutier, cu consecințe negative asupra obiectivelor privind echilibrarea modală a sistemului național de transport.

Privatizarea CFR Marfă

„În perioada 2014-2018 au existat numeroase angajamente asumate de către autoritățile române în încercarea de elaborare a unor strategii pentru restructurarea și privatizarea CFR Marfă. Insuficienta implicare a conducerii Ministerului Transporturilor și a conducerii CFR Marfă au dus însă la nepunerea acestora în practică și a creat premisele declanșării investigației Comisiei Europene privind măsurile de ajutor de stat acordate CFR Marfă, cu consecința repunerii datoriilor pe rolul companiei și afectării semnificative a capacității de plată a societății auditate”, spune CCR.

CCR face o întreagă analiză a eșecului, însă din cauza spațiului limitat nu o vom prezenta. Recomandăm însă parcurgerea documentului atașat acestui articol de presă.

Concluzia CCR este: „În acest context, în perioada următoare, continuitatea activității CFR Marfă va depinde semnificativ de eficacitatea demersurilor pe care autoritățile române le vor întreprinde pentru obținerea acordului Comisiei asupra măsurilor privind recuperarea ajutorului de stat. Având în vedere pierderile acumulate de societate și faptul că acțiunile aducătoare de dividende sunt în general preferate de investitori, în opinia echipei de audit, în situația actuală, o eventuală decizie privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de stat la societate nu ar produce efectul scontat, respectiv de maximizare a veniturilor bugetare.

Cauzele pierderilor CFR Marfă

Deteriorarea rezultatelor din exploatare realizate de CFR Marfă în perioada 2014-2019 a fost generată atât de factori externi (evoluția industriei, reorientarea clienților către transportul auto având în vedere starea infrastructurii feroviare care a condus la scăderea constantă a vitezei comerciale comparativ cu transportul rutier, scăderea comenzilor clienților din industria lemnului, întreruperea temporară a activității unor clienți etc.), cât și de factori interni, respectiv:

✓ exploatarea ineficientă a patrimoniului, în cadrul entității fiind menținute active neproductive, generatoare de cheltuieli neeconomicoase;

✓ nevalorificarea la un nivel maxim a activelor scoase din exploatare și casate, cu impact negativ asupra veniturilor societății;

✓ nivelul ridicat al costurilor înregistrate de societate, care a redus competitivitatea prețurilor oferite și a diminuat veniturile, ca urmare a pierderii de clienți în favoarea altor operatori de transport feroviar de marfă;

✓ nerespectarea disciplinei financiare și a strategiei Guvernului în domeniul politicii salariale – nerespectarea restricțiilor bugetare privind nivelul cheltuielilor totale și al cheltuielilor de natură salarială, nerespectarea corelației dintre gradul de execuție a cheltuielilor comparativ cu gradul de execuție a veniturilor, neîncadrarea în numărul de personal prognozat la finele anului și în câștigul mediu lunar pe salariat aprobat prin buget, precum și nerealizarea indicatorilor de eficiență aprobați.

Propunere interesantă: CFR Marfă, compensată pentru țepele luate de la alte companii ale statului

Practic Guvernele României sunt un fel de copii care fără controlul părinților nu fac nimic din ceea ce trebuie. După plecarea din România a misiunilor FMI, atenția asupra companiilor de stat a dispărut. Câți dintre noi am mai auzit, după plecarea FMI, vorbindu-se de odionioară despre faimoasele arierate? Ca urmare, companiile falite, aflate încă in viață, au trăit pe spatele CFR Marfă, companie care le-a transportat bunurile, dar care a rămas neplătită.

„Unul dintre factorii principali care au determinat starea de dificultate financiară a CFR Marfă a fost înregistrarea creanțelor restante de la societăți cu capital de stat, aflate în insolvență sau faliment. Valoarea acestora a reprezentat peste 60% din totalul creanțelor, influențând semnificativ capacitatea de plată a societății și posibilitatea de a-și onora obligațiile către bugetul statului. În opinia echipei de audit, este necesară clarificarea măsurii în care serviciile de transport feroviar prestate de CFR Marfă pentru astfel de societăți pot intra sub incidența compensațiilor pentru obligația de serviciu public, așa cum este definită de normele Uniunii Europene”.

Patrimoniu exploatat neperformant

În perioada auditată, patrimoniul CFR Marfă nu a fost exploatat în mod performant, având în vedere în principal:

✓ existența unor active neutilizate, constând în material rulant neproductiv (locomotive și vagoane), dar și în clădiri, terenuri și nave ferryboat neexploatate, care au generat societății cheltuieli neeconomicoase, cu impact negativ asupra bugetului societății;

✓ în medie, doar 44% din locomotivele deținute de către CFR Marfă au fost folosite în activitatea de exploatare și numai o treime din vagoanele de marfă au fost utilizate, ca urmare a stării tehnice a vagoanelor și a scăderii volumului prestațiilor, cu consecința diminuării veniturilor din exploatare;

✓ resursele umane nu au fost exploatate eficient, din cauza nerespectării corelației dintre creșterea cheltuielilor de personal și creșterea productivității muncii. Productivitatea muncii, calculată în funcție de cifra de afaceri realizată, s-a situat sub nivelul realizat de principalii competitori de pe piața transportului feroviar de marfă din România. La CFR Marfă a existat un proces accentuat de îmbătrânire a personalului, îndeosebi a personalului implicat în activitatea de exploatare, generând un risc major privind asigurarea continuității activității și diminuând totodată capacitatea operatorului feroviar de a face față concurenței. Disfuncțiile în planificarea forței de muncă au fost generate și de inexistența unei strategii coerente în domeniul resurselor umane. Costurile cu întreținerea ferryboat-urilor, fără a fi utilizate, s-au ridicat la 11 milioane lei.

CA și AGA sau politrucii miniștrilor

Reprezentanții autorității publice tutelare în AGA a CFR Marfă, precum și membrii CA și directorul general al CFR Marfă nu au acționat în toate cazurile pentru apărarea intereselor societății și nu s-au implicat suficient în urmărirea modului de implementare a deciziilor:

✓ controlul exercitat de AGA a CFR Marfă asupra activității membrilor consiliului de administrație nu a fost în toate cazurile eficient, nereușind să elimine riscul acordării către directorul general și către membrii CA a unor drepturi nejustificate în raport cu îndatoririle specifice și cu situația economică a societății;

✓ au existat cazuri în care reprezentanții statului în AGA a CFR Marfă nu au întreprins demersurile necesare și adecvate pentru recuperarea daunelor cauzate societății de către membrii CA;

✓ consiliul de administrație nu a implementat un sistem riguros de urmărire a modului de implementare a deciziilor sale de către conducerea executivă, menținându-se astfel efectele nefavorabile ale unor investiții din perioadele anterioare asupra performanței societății;

✓ conducerea executivă a CFR Marfă din perioada 2014-2018 nu s-a implicat suficient pentru asigurarea numirii reprezentanților societății în consiliile de administrație ale entităților la care aceasta deține acțiuni, în scopul reprezentării intereselor CFR Marfă și al maximizării beneficiilor obținute din astfel de participații.

Cu privire la activitatea organelor de administrare și conducere ale CFR Marfă, precum și la implementarea principiilor de guvernanță corporativă la nivelul Societății, auditul reține o serie de puncte slabe generatoare de riscuri și vulnerabilități în realizarea obiectivelor acesteia, după cum urmează:

▪ În perioada 2014 – 2019, conducerea CFR Marfă a fost asigurată preponderent de administratori și directori generali numiți provizoriu, durata mandatelor acestora variind de la o lună, la mai puțin de un an. În opinia echipei de audit, instabilitatea de la nivelul managementului a reprezentat un factor perturbator în elaborarea și implementarea unei strategii coerente, pe termen mediu și lung, care să ducă la atingerea obiectivelor de performanță. Una dintre cauzele schimbărilor frecvente în conducerea societății a fost neinițierea/nefinalizarea procedurilor de selecție, în concordanță cu dispozițiile OUG 109/2011. Deși Ordonanța prevedea posibilitatea numirii unor administratori provizorii pentru un mandat de 4 luni, cu posibilitatea prelungirii, pentru motive temeinic justificate, până la maximum 6 luni, demersurile întreprinse de CFR Marfă și de autoritatea publică tutelară nu au fost eficace pentru respectarea termenelor privind declanșarea și finalizarea procedurii de selecție a membrilor consiliilor de administrație și a directorilor generali ai societății. Nerespectarea termenelor de finalizare a procedurilor de evaluare și selecție a membrilor CA și a directorului general al CFR Marfă a fost generată atât de cauze interne, constând în nedeclanșarea procedurilor de selecție, cât și de cauze externe, constând în implicarea insuficientă, luarea unor decizii contradictorii privind achiziția serviciilor expertului independent necesar pentru selecția membrilor CA și a directorului general, precum și neaplicarea dispozițiilor legale de către autoritatea publică tutelară. Începând cu anul 2016, numirea organelor de conducere și administrare ale CFR Marfă nu a avut la bază realizarea unor „performanțe așteptate” de la acestea, ci numai asigurarea continuității conducerii administrative, autoritatea tutelară (Ministerul Transporturilor) nedefinind obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung ale întreprinderii publice”.

”Menționăm că nici în perioada analizată și nici până la data finalizării auditului, autoritatea publică tutelară nu a întocmit și publicat scrisoarea de așteptări necesară în cadrul procedurii de selecție, cuprinzând performanţele aşteptate de la organele de administrare şi conducere şi politica acţionariatului privind administrarea şi conducerea CFR Marfă”.

Instalat acum câteva luni la cârma ministerului, ministrul Cătălin Drulă nu face nici el nimic în acest sens. Cine e nebun să lase din mâini controlul în numele unor obiective corecte economic, dar care nu îi aduc foloase politice imediate?

Volume de marfă transportate în minus

Comparativ cu anul 2014, volumul mărfurilor transportate a scăzut constant, în anul 2019 acesta reprezentând numai 67,23% din nivelul realizat la începutul perioadei auditate. Situația s-a agravat și mai mult în anul 2020, ca urmare a efectelor pandemiei. Astfel, în primele 6 luni ale anului, volumul mărfurilor transportate a reprezentat doar 34,73% din nivelul realizat în anul anterior, cuantumul pierderilor înregistrate în această perioadă situându-se la 154 milioane de lei (64,8% din pierderea anului precedent).

Evoluțiile negative nu se regăsesc în toate țările UE.

Germania joacă un rol esențial în transportul feroviar de marfă, realizând 21% (354 milioane de tone) din total;

• Polonia este cea de-a doua mare piață europeană a transportului feroviar de marfă, cu 14% (242 milioane de tone);

• România se situează pe poziția 13 (din 32 de state), cu 3,2% (55 milioane de tone) din piața europeană a transportului feroviar de marfă.

Cât privește traficul intermodal, în pofida strategiilor guvernelor, acesta a scăzut în loc să crească. Relevant, nu? „Strategia de Transport Intermodal în România 2011-2020” aprobată prin OMT nr. 457/20.06.2011. Pentru eficientizarea modului de utilizare a infrastructurii existente pentru transportul de marfă, aceasta vizează atragerea fluxurilor de mărfuri dinspre sectorul rutier spre sectoarele feroviar și naval. Prin documentul menționat s-a stabilit drept obiectiv ca ponderea transportului intermodal de mărfuri în/prin România să reprezinte, până în anul 2020, 40% din volumul total al mărfurilor transportate în unități de transport intermodal (UTI). Prin documentul menționat s-a stabilit ca obiectiv ca ponderea transportului intermodal de mărfuri în/prin România să reprezinte, până în anul 2020, 40% din volumul total al mărfurilor transportate în unități de transport intermodal (UTI).

Graficul indică faptul că obiectivul strategic nu a fost realizat, în perioada 2016 – 2018 în România utilizarea unor soluții multimodale în cazul transportului de marfă înregistrând o reducere cu 33,30%, situându-se pe un trend descendent, de la 1,06 miliarde tone-km în anul 2016, la 707 milioane tone-km transportate în anul 2018 de către operatorii de transport feroviar. Trendul descendent în utilizarea unor soluții multimodale în cazul transportului de marfă a fost generat de nepunerea în practică a componentelor strategiei cu privire la atragerea fluxurilor de mărfuri dinspre sectorul rutier spre sectorul feroviar, deși au trecut 9 ani de la data aprobării documentului strategic.

Auditul reține că în perioada 2014-2018, ponderea transportului feroviar de marfă din totalul transportului terestru de marfă a scăzut de la 20,4% în anul 2014, la 15,4% în anul 2018, deși transportul de marfă a crescut cu 1,1% pe an în perioada analizată. Astfel, cota de piață deținută de transportul feroviar de marfă în România a scăzut în perioada 2014-2018, stabilizându-se în jurul valorii de 15% în anul 2018, ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel din anul 1990 și până în prezent.

Vă întrebați ce au făcut Guvernele României să echilibreze situația? Ce politici publice au adoptat? Niciuna.

CFR Marfă companie strategică. Pe banii săi, desigur

Unul dintre aspectele abordate privește susținerile Guvernului la Bruxelles că CFR Marfă e companie strategică și că de aceea nu poate fi lichidată. Însă guvernele nu au fost în stare să susțină convingător cu argumente această afirmație. Mai mult, CFR Marfă a trebuit să suporte din propriile resurse calitatea sa de companie strategică.

„Poziția autorităților române față de decizia CE de deschidere a investigației a fost aceea că măsurile de conversie a datoriilor CFR Marfă și deciziile adoptate de către CN CFR (ale cărei resurse sunt asimilate statului) nu reprezintă ajutor de stat și au fost justificate prin caracterul strategic al CFR Marfă și prin faptul că acestea se circumscriu unei funcții esențiale a statului, respectiv aceea a asigurării securității naționale. Pe parcursul derulării investigației, forul european a transmis autorităților române solicitări de informații suplimentare cu privire la calitatea de companie strategică a CFR Marfă, obligațiile CFR Marfă în domeniul securității naționale, al apărării și al ordinii publice. În răspunsurile către CE, MT a susținut faptul că CFR Marfă are obligația de a asigura servicii de transport care țin de siguranța națională, pe cheltuiala CFR Marfă și fără plata unei compensații. Conform actului constitutiv, în vederea satisfacerii nevoilor de apărare a ţării, CFR Marfă are obligația să participe, împreună cu ceilalţi factori responsabili, la întocmirea şi la punerea în aplicare a planului de mobilizare. Printre obligațiile CFR Marfă în domeniul apărării naționale se numără păstrarea în rezervă a unei anumite cantități de material rulant (locomotive și vagoane), cu personalul necesar aferent. Legislația națională nu impune utilizarea respectivelor resurse în interesul exclusiv al apărării naționale, securității naționale și ordinii publice. Ele pot fi folosite în baze comerciale în relația cu diferiți agenți economici, cu condiția punerii la dispoziție, atunci când este nevoie, pentru transporturi în interesul apărării naționale, securității naționale și ordinii publice. Cu toate acestea, în cazul în care nu mai sunt necesare în scopuri comerciale, ca urmare a dispariției cererii de transport, ele nu pot fi înstrăinate și trebuie menținute în stare de funcționare pe cheltuiala CFR Marfă și fără plata unei compensații.

Valoarea estimată a cheltuielilor realizate în perioada 2008-2018 pentru menţinerea capacităţilor de apărare şi de păstrare a rezervelor de mobilizare, aflate în obligația de serviciu a CFR Marfă, a fost de 1,56 miliarde de lei.”

Decizia Comisiei C(2020) 1115/24.02.2020, conform căreia CFR Marfă trebuie să restituie ajutorul de stat nelegal în termen de 6 luni de la notificarea deciziei (25.08.2020), astfel: ▪ suma de 1,001 miliarde de lei, la care se va adăuga dobânda de recuperare aferentă, furnizorului MFP, prin ANAF; ▪ suma de 1,61 miliarde de lei, la care se va adăuga dobânda de recuperare aferentă, furnizorului CN CFR.

„În perioada următoare, continuitatea activității CFR Marfă va depinde semnificativ de eficacitatea demersurilor autorităților române pentru obținerea acordului Comisiei privind măsurile de recuperare a ajutorului de stat, precum și pentru executarea obligației de recuperare a ajutorului de stat în termenul de recuperare stabilit de Comisie.

Alocări infrastructură. Doar o treime din banii necesari

Din datele prezentate, auditul reține faptul că gradul de execuție a fondurilor destinate întreținerii, reabilitării, dezvoltării și modernizării infrastructurii feroviare în perioada 2014-2018 a fost destul de ridicat, respectiv de 95,32% din fondurile alocate. Cu toate acestea, fondurile publice alocate au fost foarte reduse în raport cu necesitățile de finanțare, gradul de alocare fiind în medie de 35,72% față de necesarul de finanțare, astfel:

✓ pentru întreținerea infrastructurii feroviare fondurile publice alocate au acoperit doar 69,71% din necesitățile de finanțare. Dintre acestea, doar 16,91% au fost utilizate pentru execuția reparațiilor curente și pentru stoparea degradării tehnice a infrastructurii, restul de 83,09% fiind utilizate pentru achitarea obligațiilor către bugetul de stat și alte obligații, conform prevederilor legale în vigoare;

✓ pentru reabilitarea și consolidarea infrastructurii feroviare, fondurile publice alocate au acoperit doar 10,76% din necesarul de finanțare, fondurile fiind extrem de reduse pentru îndeplinirea obiectivelor privind funcționarea eficientă și asigurarea siguranței circulației în transportul feroviar;

✓ pentru modernizarea infrastructurii feroviare, fondurile publice alocate au acoperit doar 30,18% din necesarul de finanțare, influențând nefavorabil competitivitatea transportului feroviar în raport cu celelalte moduri de transport. Fondurile publice alocate pentru modernizarea infrastructurii feroviare s-au limitat la investițiile susținute financiar din derularea proiectelor eligibile finanțate din fonduri externe nerambursabile.

În cadrul Programului Operațional Sectorial „Transport” (POS-T) 2007-2013, gradul de realizare a proiectelor aprobate a fost ridicat, respectiv de 94,62%, dar gradul de absorbție a fondurilor contractate până la 31 decembrie 2015 a fost de numai 66,16%.

Din analiza alocărilor financiare pe domeniile majore de intervenție prevăzute în cadrul POST 2007-2013, auditul reține faptul că, pentru anumite domenii majore de intervenție la care CN CFR SA era unul dintre beneficiarii eligibili, gradul de atragere a fondurilor europene a fost destul de redus; – în cadrul domeniului major de intervenție.

• 1.2 Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii feroviare de-a lungul rețelei centrale TEN-T și dezvoltarea transportului feroviar de călători, inclusiv via rețeaua de transport cu metroul în orașul București, gradul de atragere a fondurilor nerambursabile a fost de 41,19%; – în cadrul domeniului major de intervenție
• 2.2 Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii feroviare naționale și a serviciilor pentru călători și dezvoltarea transportului cu metroul, gradul atragere a fondurilor nerambursabile a fost de 27,28%; – în cadrul domeniului major de intervenție
• 3.2 Îmbunătățirea siguranței traficului pe toate modurile de transport, gradul de atragere a fondurilor a fost de 5,43%; – pentru domeniul major de intervenție
• 3.1 Pentru promovarea transportului intermodal nu au fost accesate fondurile disponibile, întrucât beneficiarul eligibil CN CFR nu a depus proiecte pentru atragerea de fonduri din alocarea financiară inițială orientativă de 34 de milioane de euro.

În cadrul Programului Operațional Infrastructura Mare (POIM) 2014-2020, gradul de contractare a fondurilor nerambursabile a fost de 49,75%.

Acest program este în derulare, CN CFR având în pregătire o serie de proiecte noi și cereri de finanțare, prin care se dorește acoperirea, cu prioritate, a obiectivelor stabilite prin MPGT.

Auditul reține subfinanțarea continuă a investițiilor pentru modernizarea infrastructurii feroviare, atât din fonduri externe nerambursabile, cât și din fonduri naționale. În opinia echipei de audit, pentru eficientizarea unor domenii de activitate relevante ale activității de administrare a infrastructurii, pe lângă creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, este necesară și alocarea corespunzătoare a fondurilor naționale, potrivit necesităților de finanțare.

Vechime lucrări artă. TUI redus la CFR Marfă

Un alt aspect deosebit îl constituie problema vechimii lucrărilor de artă (poduri, podețe, tuneluri) existente în rețeaua căilor ferate române. Din numărul total de poduri și podețe existente în rețeaua infrastructurii feroviare, 28,1% au o vechime mai mare de 100 de ani, iar 41,6% au o vechime cuprinsă între 50 și 100 de ani. Durata normală de funcționare a podurilor și podețelor feroviare a fost stabilită la 40 de ani.

În opinia echipei de audit, în contextul omologării Planului de concordat preventiv la CFR Marfă și negocierii condițiilor acestuia cu principalul creditor (CN CFR), încheierea unei convenții Pag. 47 privind acordarea către CFR Marfă a facilităților de reducere a TUI cu 33%, pentru traficul de tranzit și intermodal, ar putea avea un impact favorabil asupra ambelor societăți, contribuind la creșterea competitivității CFR Marfă, la creșterea veniturilor acesteia și la realizarea creanțelor deținute de CN CFR și incluse în Planul de concordat preventiv.

CITR in conflict de interese

Același document indică și existența unor posibile conflicte de interese. Un exemplu este relația CITR – ROCA Investments – CFR Marfă. Raportul face și analiza critică a asocierii Rolling Stock.

„CFR Marfă nu a solicitat, iar practicianul în insolvență (CITR) nu a depus, o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu se află în situația de incompatibilitate sau conflict de interese cu debitorul la care urma să fie numit. Menționăm că, la momentul desemnării de către judecătorul-sindic a CITR în calitate de administrator concordatar provizoriu, acesta nu a comunicat instanței existența vreunui conflict de interese și nu a solicitat înlocuirea sa. Conform site-ului https://www.citr.ro/ și chiar al antetului documentelor oficiale întocmite de CITR Filiala Ilfov SPRL, compania CITR România face parte din Impetum Grup, iar la un capitol separat de pe acest site, numit „Despre grupul nostru”, sunt menționate ca fiind companii din grup: Impetum Grup, CITR Cyprus, Roca Investments, Roca X. Din informațiile prezentate pe site-ul https://rocainvestments.ro, compania Roca Investments deține în portofoliu societatea Romcargo Maritim S.R.L., societate care derulează relații comerciale cu CFR Marfă, începând cu anul 2017. În acest context, având în vedere importanța derulării cu succes a procedurii de concordat preventiv pentru restabilirea echilibrului financiar al CFR Marfă, în opinia echipei de audit se impune o analiză judicioasă la nivelul conducerii societății auditate asupra posibilității existenței unui conflict de interese care să afecteze obiectivitatea administratorului concordatar și dispunerea cu celeritate a măsurilor legale adecvate, corespunzător rezultatelor acestei analize.

 

Curtea de Conturi: Salvarea CFR Marfă depinde de demersurile Guvernului la Bruxelles. Polonia, dată exemplu. Conflict de interese al administratorului judiciar CITR

 

Cum s-a ajuns la negarea religiei în comunism şi de ce

DIN ARTICOL

Ateismul militant lovește milioane de oameniComunismul lovește în toate manifestările religiei. Atacul major contra Bisericii OrtodoxeAtac anticlerical violent prin propaganda bolșevicăStalin, absolvent de seminar teologic. Forme de expresie religioasă sunt puse în slujba comunismuluiSe ajunge la cultul personalității. Idolatria face imposibilă orice opozițieStalin – Dumnezeu, Moș Crăciun și… călăuArta în slujba bolşevismului

Încă de la luarea puterii în Rusia, bolşevicii lui Lenin au folosit intens propaganda, în special imaginea: afişe, teatru, film. Artişti de stânga, oameni cu o bună educaţie lucrau la aceste montaje, cu speranţa că iau parte crearea omului nou, neîngrădit de obligaţii familiale sau religie. Montajele pe stradă, în fabrici sau pe front ilustrau lupta de clasă şi erau o foarte eficientă formă de impunere a ateismului. În România, comunismul a debutat în anii ’40 cu izolarea clericilor de societate şi batjocorirea creştinilor practicanţi. Creştinismul era tolerat doar ca o relicvă a trecutului, menită dispariţiei.

Cîmpeanu propune ca înscrierea la orele de educație sexuală să se facă la fel ca la ora de religie

Paștele catolic 2021. Ceremonii religioase restrânse de pandemie

31 de ani de la Revoluție: Securiști „revoluționari”, fără lustrație, fără pedepse și doar 19 rânduri în manualul de Istorie

O celebră clădire istorică din București, transformată în hotel de lux

Record meteo pentru România în materie de caniculă

Misiune dificilă de salvare în Munții Făgăraș: Un turist a murit, iar un altul a fost preluat de un elicopter SMURD

Client dat jos din mașină de șoferul fără mască

Trei oameni loviți în plin pe trecerea de pietoni

Tânăr filmat în timp ce aruncă în trecători cu scaune şi sticle de la balconul unui hotel din Mamaia

Ateismul militant lovește milioane de oameni

Odată cu luarea puterii, regimul comunist a impus ateismul în masă. Într-o societate în care etica şi tăria sufletească erau legate profund de religie – creştin-ortodoxă, mozaică sau islamică – prigoana declanşată de regimul bolşevic a golit conştiinţele de orice ierarhie valorică firească. Atacul a fost declanşat după ce patriarhul Moscovei, Tihon, a emis la 1 februarie 1918 o pastorală prin care cerea creştinilor să nu ia parte la acţiunile „monştrilor neamului omenesc” care „în locul iubirii creştineşti, semănau răutatea, ura şi vrajba dintre fraţi”.

În replică, un decret semnat de Lenin cu privire la separarea bisericii de stat confisca toate averile bisericii neconfiscate deja şi le tăia preoţilor orice sursă de venit. Alte decrete au desfiinţat şcolile confesionale şi interziceau preoţilor să colaboreze pentru activităţi comunitare. Biserica era astfel azvârlită la marginea societăţii, fără posibilitatea de a-şi promova credinţa sau de a se implica în viaţa curentă a credincioşilor. Opoziţia era tratată ca activitate contrarevoluţionară şi pedepsită des cu un glonţ în cap.

Comunismul lovește în toate manifestările religiei. Atacul major contra Bisericii

„Mai mulți mari duhovnici ortodocşi care au ajuns în închisori au afirmat ca poate cea mai diabolică dorința a regimului vizavi de biserică a fost de a scoate credința din sufletele credincioşilor”, spune preotul Mihail Săsăujan de la Arhiepiscopia Bucureștiului.

În ciuda tuturor presiunilor, în 1922, Lenin constata cu furie că Biserica Ortodoxă scăpa controlului statului. Diversiunea creată pentru eliminarea ultimelor rezistenţe a fost ideea lui Troţki. Folosindu-se de foametea din 1921 de care erau ei înşişi vinovaţi, bolşevicii au acuzat preoţimea că este indiferentă la suferinţele oamenilor şi au ordonat confiscarea vaselor de cult şi a ultimelor odoare sfinte din biserici. Credincioşii erau şocaţi.

Sacrilegiul a fost sancţionat ca atare de patriarhul Tihon; a fost plasat în arest la domiciliu. Populaţia şi-a apărat bisericile chiar şi împotriva soldaţilor înarmaţi cu mitraliere, dar nu a putut rezista mult timp în faţa asaltului statului.

Atac anticlerical violent prin propaganda bolșevică

În paralel, filmul, teatrul, afişele vulgarizau şi ironizau credinţa. Crăciunul, Paştele au devenit sărbători interzise. Comsomolul, organizaţia de tineret a partidului comunist, a devenit rapid expertă în parade de stradă în care tinerii batjocoreau ceremoniile religioase şi strigau: „N-avem nevoie de rabini, nu ne trebuie preoţi/ Loviţi burghezii, sugrumaţi culacii”.

Supuse intensiv unor astfel de tratamente şi victime a cel puţin două perioade de foamete cumplită, naţiunile din Uniunea Sovietică s-au văzut lipsite în nici 20 de ani de tradiţiile religioase milenare. Dar mecanismele psihologice naturale, nevoia de ordine a lumii şi de ierarhie, nevoia de apartenenţă, s-au dovedit mai profunde decât au crezut Marx şi Lenin laolaltă.

Stalin, absolvent de seminar teologic. Forme de expresie religioasă sunt puse în slujba comunismului

Din moment ce icoanele şi transcendul erau interzise, imaginarul colectiv a făcut loc unor chipuri noi, dar în vechile tipare. Cultul lui Lenin a fost inaugurat de Stalin printr-un jurământ rupt parcă dintr-o carte de rugăciuni. Stalin era absolvent de seminar teologic.

Închinarea la moaştele sfinţilor şi-a găsit corespondent în vizitele la Mausoleul de lângă Zidul Kremlinului unde se afla şi astăzi trupul îmbălsămat al lui Vladimir Ilici Lenin. Treptat însă, pe măsură ce decizia politică migra spre vârful ierarhiei sovietice, cultul părintelui Revoluţiei a fost înlocuit cu cel al liderului în funcţie.

Se ajunge la cultul personalității. Idolatria face imposibilă orice opoziție

Contrar a ceea ce a afirmat Hruşciov, cultul personalităţii nu era numai urmarea megalomaniei şi dorinţei de putere absolută. Cultul personalităţii era şi o măsură de siguranţă. Autoritatea zeului suprem este, psihologic, foarte greu de contestat. În public, imposibil.

De fapt, cultul personalităţii în cazul lui Stalin sau a stalinistului Ceauşescu nu era dominaţia unui individ asupra societăţii, ci dominaţia lui Stalin sau a lui Ceauşescu asupra fiecărui individ în parte. Presiunea asupra prezumtivului opozant este imensă. Din cauza propagandei intensive şi a vieţii duble pe care o duc toţi cei din jur, fiecare om îm parte era complet singur.

Nu este o coincidenţă că apogeul puterii şi al abuzurilor lui Stalin, adică perioada marilor epurări, a avut loc după ce cultul personalităţii era pe deplin instituit.

Cultul zeilor comunişti din URSS s-a extins după cel de-al Doilea Război Mondial în toate ţările din Europa de Est ocupate de Armata Roşie. În paralel cu distrugerea sau interzicerea oricăror figuri ori simboluri naţionale, populaţia era menţinută într-o permanentă stare de exaltare propagandistică prin manifestaţii, şedinţe, exerciţii fizice, reprezentaţii teatrale. Inclusiv preoţii erau îndoctrinaţi politic.

„Am găsit în arhiva episcopiei Aradului documentele care arată programele analitice care trebuiau expuse preoților la aceste cursuri de îndrumare misionară anuale. Viața lui Stalin, Lenin, erau toate teme politice cumplite pe care profesorii trebuiau sa le pună în aplicare preoţilor”, povestește preotul Mihail Săsăujan.

Stalin – Dumnezeu, Moș Crăciun și… călău

Propaganda era atât de eficientă, încât Stalin a permis reluarea unor obiceiuri tradiţionale, de exemplu împodobirea bradului de Crăciun. Redenumit „pom de iarnă”, bradul era însoţit în imaginile de propagandă chiar de Iosif Visarionovici Stalin în postura de Moş Crăciun. Oficialul comunist care i-a propus liderului sovietic „reabilitarea” bradului, Pavel Postişev, a fost executat mai târziu, după un proces-mascaradă.

Similar, statuia lui Stalin ţinând în braţe o fetiţă, statuie aflată din staţia de metrou moscovită Stalinskaia, a fost făcută după o fotografie care a circulat mult timp ca afiş de propagandă. Fetiţa – Jelia Markizov, fiica unui diplomat sovietic – a devenit orfană de tată chiar la ordinul lui Stalin, liderul comunist care, potrivit propagandei, iubea atât de mult copiii.

În acelaşi fel, Nicolae Ceauşescu apărea imediat pe 1 ianuarie la intrarea în Comitetul Central, ca să fie sorcovit de colindători. Între ei, se afla mereu un băieţel de 5-6 ani, îmbrăcat în alb, cu cifrele Noului An pe o fundă tricoloră.

Arta în slujba bolşevismului

În anii ’20, propaganda comunistă folosea frecvent aşa-numitul teatrul agit-prop. Personajele erau creionate în tuşe groase: Binele absolut contra Răului absolut.

„Duşmanul de clasă” era răul în stare pură. Personaje de acest fel defilau în locuri publice, iar spectatorii erau invitaţi să-şi exprime sentimentele. Această ciocnire primitivă între Bine şi Rău a simplificat imaginea lumii pentru poporul de rând. Terenul pentru conflictul magistral din anii ’30 – Stalin contra „duşmanului de clasă” – era pregătit.

Campania de alfabetizare din anii ’30 a ajutat masele să citească – în 1936, ’37 sau ’38 şi nu numai – cum cele mai cunoscute nume din ierarhia de partid şi din Armata Roşie au devenit peste noapte duşmani furibunzi ai Uniunii Sovietice. Articolele de înfierare nu erau un exerciţiu stilistic. Îndeplineau una din funcţiile de bază ale propagandei: alimentau frica. Vehemenţa era un avertisment pentru orice potenţial opozant.

În acest fel, ura de clasă a câştigat teren nu numai din cauza simplificării primitive a conflictelor inerente în orice societate.

 

Victor Gotișan: Comunismul avea misiunea să distrugă tot ce este religios și să construiască un „om nou”

• Lina Grâu

---

În cadrul proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor”, Lina Grâu a discutat cu politologul Victor Gotișan despre rolul pe care l-a avut religia în perioada comunistă – a fost o formă de rezistență sau de colaboraționism?

Europa Liberă: Domnule Victor Gotișan, în ce măsură putem spune că religia a fost, în perioada comunistă, o formă de rezistență? În ce măsură este corectă afirmația?

Victor Gotișan: „Putem să spunem și da, și nu. Pentru că, până la urmă, vorbim în doi termeni aici. Este vorba despre rezistență, dar și de partea de colaboraționism, dacă a colaborat sau nu cu partidul sau cu securitatea.

Părerea mea e că, în cazul nostru, al Republicii Moldova, partea aceasta de rezistență a fost mult mai puțin vizibilă și a fost mai mult o chestie de colaborare, pentru că biserica era foarte apropiată partidului. La un moment dat, îmi pare că Steinhardt spunea că nu puteai crește sau avansa în anumite grade în Biserica Ortodoxă, de exemplu să ajungi episcop sau patriarh, dacă nu aveai oarecum conexiuni cu securitatea sau cu partidul însuși.

Probabil este o chestie ce ține de religie sau care vine din interiorul religiei – și vorbim aici despre ortodoxie. Pentru că, până la urmă, ortodoxia are elementul acesta de supunere, de supunere față de anumite autorități. Și de aici venea lipsa rezistenței față de sistem. Aceasta, de exemplu, în comparație cu același catolicism, care a avut o misiune foarte importantă în unele țări și mai ales în Polonia, care a fost una dintre cele mai importante mișcări rezistență, alături de Solidaritatea, de Mișcarea Solidarității.”

Europa Liberă: Spuneți-mi, de ce regimul comunist, autoritățile comuniste de atunci aveau nevoie de acest element al supunerii, inclusiv în aspectele foarte intime care țin de religie? De ce se încerca eliminarea oricărui fel de Dumnezeu, să spune așa? Pentru că represiuni au fost nu doar împotriva ortodocșilor, ci și a iehoviștilor, a baptiștilor, a catolicilor și așa mai departe. De ce această nevoie de eradicare a tot ce ține de credință, de religie din mintea omului de rând?

Victor Gotișan: „Dacă vorbim în general, comunismul însuși este o religie. Și, de fapt, el aceasta venea să facă – să construiască un om nou care să fie în afara oricăror valori, cu atât mai mult a celor legate de religie. Nu degeaba Marx sau Engels spunea că creștinismul sau, în general, religia este un fel de opiu pentru popor. Deci, comunismului îi trebuia un fel de „om tabula rasa” pe care el să-l construiască și, respectiv, să-l aibă de partea sa.

Mă întorc la faptul că însuși comunismul era o religie, de fapt, pentru că, până la urmă, el era o religie și era constituit în baza unei religii: el avea un cult, el avea un secretar de partid, el avea, la urma urmei, moaștele, exact cum există într-o religie. Era un fel de concurență interconfesională, dacă putem să-i spunem așa, pentru că comunismul, după cum spuneam, era însuși o religie și, respectiv, este bine știut că religiile nu se tolerează între ele. Și aceasta avea ca misiune comunismul – să distrugă tot ce este religios și să construiască un om nou, după conceptele și după viziunea lui, ca ideologie politică și inclusiv religioasă.”

Europa Liberă: Și atunci putem să aruncăm o privire și asupra părții celeilalte – asupra omului de rând, care, în pofida riscurilor și a presiunilor care existau în acea perioadă, și el știa că va fi pedepsit dacă sărbătorește Paștele sau dacă apare cu un coș de ouă roșii, sau dacă face Crăciun sau, Doamne ferește, dacă are o icoană… Și, în pofida asta, oamenii își asumau aceste riscuri. De ce ține asta – de tradiție, de dorința de a avea acces la propria identitate?

### VEZI ȘI… ###

Piotr H. Kosicki: „Biserica Catolică a devenit atât de puternică, încât comuniștii au fost nevoiți să țină cont de ea…”

Victor Gotișan: „Da, oarecum, pentru că, până la urmă, religia creează o anumită identitate și, respectiv, fiecare avea nevoie să-și construiască o identitate. Religia, vrem sau nu vrem, cultivă o oarecare comunitate și, până la urmă, comunitatea care este construită de o religie este benevolă. Pe de altă parte, venea comunismul sau Partidul Comunist care încerca să impună ideea unei comunități, dar care era forțată. Și, bineînțeles, omul este om – întotdeauna ce-o să încerci să-i impui cu de-a sila el niciodată nu o să accepte.

Revenind la creștinism, da, el crea niște valori care erau oarecum comune pentru toți și comunitatea adera la aceste valori și, respectiv, se simțea parte a ei. Anume din considerentul acesta cred că creștinismul a venit și a mobilizat lumea și a construit una dintre religiile cele mai importante sau cele mai numeroase. De exemplu, aici vorbim de catolicism – aceasta a făcut el în primul rând, pentru că a existat dimensiunea socială și misionară, adică misiunea de comunitate.”

Europa Liberă: De ce după perioada căderii comunismului, cel puțin în Republica Moldova, dar putem să vedem și în regiune că se întâmplă aceasta, Biserica majoritară întotdeauna a fost afiliată puterii? Oricare ar fi fost puterea, Biserica imediat se plia pe solicitările și pe personalitățile partidului respectiv.

Victor Gotișan: „La noi întotdeauna a fost partea a aceasta de Biserica și Partidul sau Biserica e cu puterea. Aceasta vine din tradiția bizantină, până la urmă. Noi am moștenit-o oarecum, chiar dacă perioada comunistă a tăiat sau a subțiat relația dintre aceste două tabere. Dar până la urmă a fost o colaborare, trebuie să recunoaștem, pentru că vorbim despre ierarhia sau clerul de sus al Bisericii și Partidul în general, dacă vorbim de perioada sovietică.

Este unul din elementele prin care Biserica are de pierdut, pentru că se asociază cu politicul, iar tinerii sunt mai rebeli și ei nu acceptă astfel de tandemuri…

Dacă vorbim de perioada post 1990, Biserica întotdeauna a cochetat cu statul, pentru că până la urmă a fost un fel de relație de genul o mână spală pe alta. În momentul în care eu îți prestez niște servicii – și sunt cazuri clasice deja, numere guvernamentale pentru mașini, avem pașapoarte diplomatice pentru diferite religii, de obicei cele dominante -, în cazul respectiv tu trebuie să oferi ceva în schimb. Aceasta face de fapt religia, când susține un anumit partid, chiar dacă indirect, uneori mai direct, și, respectiv, trebuie să întoarcă serviciul și din cauza aceasta se aliază.

Al doilea element este că, chiar dacă statul bisericii dominante spune că biserica este separată de stat, sau chiar dacă Republica Moldova, prin însăși Constituție, este garantată libertatea de religie, credință și inclusiv separarea bisericii de stat, aceasta niciodată nu s-a respectat. Pentru că fiecare a încercat să beneficieze unul de pe urma altuia. Și cred că aceasta o să continue, pentru că există o religie dominantă la noi în Republica Moldova și există câteva culte care sunt mai puțin dominante. Adică, noi nu avem câteva religii foarte importante, avem una și e foarte importantă și, respectiv, tu pe aceasta poți s-o folosești, dacă vorbim de putere, după cum crezi tu că este mai comod.

Dacă facem, de exemplu, o analogie și ne întrebăm de ce nu funcționează în unele țări tandemul acesta dintre Biserică și religie, este pentru că în unele țări există câteva biserici dominante, aceeași Germanie, de exemplu, unde există catolicismul cu 30-40 de procente, și protestantismul, cu exact cam același procent.”

Europa Liberă: Ce trebuie să înțeleagă sau ce înțeleg tinerii când văd această simbioză dintre Biserică și stat? Cum ar trebui să se raporteze ei la Biserică, la credință? Vedem tot mai mulți atei printre tineri.

Victor Gotișan: „Aceasta dăunează oarecum Bisericii, pentru că tânărul sau tinerii, în general, sunt firi libertine și liber gânditoare. Deci, pe dânsul nu poți să-l subjugi sau să-i impui anumite credințe, ceea ce fac de obicei politicienii în tandem cu Biserica. Probabil ăsta e unul din elementele prin care Biserica are de pierdut, pentru că ei se asociază cu politicul, tinerii, de exemplu, sunt mai rebeli și ei nu acceptă astfel de tandemuri. Și, din cauza asta, ei părăsesc Biserica sau nu mai acceptă ceea ce face Biserica.

Pe de altă parte, cred că o parte de vină o poartă și Biserica anume prin factorul acesta social, pentru că nu se concentrează pe tineri, să fie sinceri. Și nu Biserica în general, cât religia creștin-ortodoxă. Adică aici tinerii sunt lăsați în spate, clericii nu se adaptează, nu vin cu niște mesaje clare pentru tineri. Totul este ceva „de viitor”, pentru oamenii în vârstă și e foarte greu de ascultat.

Inclusiv după mesă noi puteam să mergem cu preotul catolic și să bem o bere, ceea ce în creștinismul ortodox nu cred că este acceptat…

Eu îmi amintesc, de exemplu, când eram în Polonia, erau slujbe, sau mese cum le numesc ei pe filiera catolicismului, care erau fragmentate sau direcționate pentru anumite grupuri sociale. De exemplu, mie îmi plăcea foarte mult să ascult sau să asist la o mesă la care predica un preot în termeni mai mult filosofici, de exemplu, el folosea diferite citate filosofice, includea diferite situații din astea intelectuale, de gândire.

Exista și o altfel de mesă pentru oamenii în vârstă, care vorbea pe limba lor, adică pentru a-i ține oarecum. Era grupul aceasta care putea să asculte niște chestii mult mai practice sau din zilele noastre. Și, practic, astfel Biserica venea în întâmpinarea diferitor grupuri sociale.

Inclusiv, de exemplu, după mesă noi puteam să mergem cu preotul catolic și să bem o bere, ceea ce în creștinismul ortodox nu cred că este acceptat și chiar este condamnat.

Adică pentru biserica ortodoxă, cred că distanța dintre cler, care sunt reprezentanții unei biserici sau religii, este foarte mare față de credincioși în general și față de tineri în special. Pentru că există doar cazuri pe care le poți număra pe degete de preoții sau reprezentanți ai clerului care se orientează spre tineri și vin cu mesaje pentru tineri și încearcă să-i aducă în Biserică și să-i facă interesați. Eu nu vreau să dau cazuri, dar cred că unul dintre ei este Ghidighiciul, adică părintele Maxim Melinte – el chiar merge pe partea aceasta targetată și prin asta el câștigă oameni, câștigă tineri, în primul rând.”

În cazul cu preotul Maxim Melinti s-a văzut cum nu este permisă schimbarea în Biserică…

Europa Liberă: Dar câștigă și oprobiul și condamnarea Bisericii, pentru că a fost la un moment dat pus la respect…

Victor Gotișan: „În cazul dat s-a văzut cum nu este permisă schimbarea în Biserică, în momentul în care el a făcut ceva mai mult decât trebuia. Și părerea mea e că el n-a fost condamnat pentru că a făcut mai mult. Părerea mea că el a fost condamnat pentru că a existat o presiune mare din partea întregului cler în adresa mitropoliților și sinodului bisericesc pentru că ei se simțeau oarecum vizați, toți ceilalți, pentru că ei erau puși în situația că o să trebuiască și ei să iasă spre misiune. Ceea ce pentru ei nu este comod, pentru că, în momentul dat, ei ce fac? Intră, fac câteva slujbe, iau bănuțul și au plecat.

Aici revin la idea că creștinismul ortodox nu pune accentul pe partea aceasta socială și misionară. Pentru că în momentul în care ei o neglijează și dacă ei o să continue să o neglijeze mai departe, tare mi-e frică că ea o să moară. Pentru că acesta și este viitorul credinței, al creștinismului ortodox – să pui accent pe partea socială și misionară, nu doar pe cea de cult, slujbe interminabile, cununii, liturghii și chestii de genul acesta.”

  Blestemul pamantului  a lovit in…Comunismul ca religie eşuată 

Ionuţ IAMANDI

Referirile la înrolarea în mișcarea comunistă ca la o experiență de tip religios abundă încă de la primele reflecții asupra fenomenului. De exemplu, Arthur Koestler scria că între credința tradițională și cea revoluționară (comunistă) nu sînt diferențe prea mari din punct de vedere psihologic. El asocia cu ambele un anume grad de fascinație pentru utopia paradisului pierdut, a epocii de aur – în cazul comunismului fiind vorba de utopia „societății comuniste primitive originare“. Dintr-o altă epocă și arie de cercetare, politologul Vladimir Tismăneanu a vorbit de „secta mesianică“ a comuniștilor. Deja aici nu mai discutăm de o experiență personală, ci de un cadru tipologic de manifestare a mișcării comuniste, care ar împrumuta caracteristicile unei secte religioase. De menționat că există o diferență asupra căreia nu voi insista aici, între comportamentul unei religii majore și cel al unei secte, iar preferința pentru această denumire deja presupune cîteva opțiuni interpretative semnificative. Dar deși expresia lui Vladimir Tismăneanu este cea care s-a consacrat în politologia românească și nu numai, cel care a dezvoltat o teorie autohtonă pe cît de articulată, pe atît de ignorată despre comunism ca experiență religioasă, încă din anii ’70, a fost publicistul, comunistul ilegalist, deținutul politic și memorialistul Belu Zilber.

Ca să ofer doar cîteva ilustrări, Zilber descrie la un moment dat condiția membrului de partid din formațiunea scoasă în afara legii în România interbelică. Potrivit lui, este de cele mai multe ori cazul unui frustrat a cărui existență a căpătat sens abia prin adeziune. Frustratul „înceta să mai fie altceva decît un membru al marelui mister. Se dăruia Domnului. Nu mai avea nici familie, nici prieteni. Începea o viață fără dragoste, fără milă, fără recunoștință“. În altă parte, Zilber face o paralelă savuroasă între păcatele pe care le puteai comite dacă erai comunist versus cele care puteau fi făcute dacă erai creștin. Iată o parte dintre cele din primul set, aparent benigne, dar de fapt precise şi grele, pe baza cărora s-au pronunţat şi executat inclusiv sentințe capitale: „deviaționism de dreapta, deviaționism de stînga, troțkism, alunecarea pe pantă, calomnierea conducătorilor, cosmopolitism, economism, spionaj, neîncredere în partid, lipsă de principialitate, sectarism, calomnierea Uniunii Sovietice, kautzkism, naționalism, lichidatorism, ploconire în fața Occidentului, viață imorală și altele și altele“. Nu este acum momentul unei sinteze a acestei viziuni a lui Zilber asupra comunismului ca experiență de tip religios, dar e de precizat că el a vorbit de comunism ca de un „monism“ în rînd cu iudaismul, creștinismul și mahomedanismul. „Cînd începuse să se usuce, Marx i-a redat (patimii moniste) o viață înspăimîntătoare. (…) Marx a creat un sistem monist care satisface gîndirea și deschide ușile unui nou paradis. Credincioșii și biserica trebuiau să apară“ – Belu Zilber, Actor în procesul Pătrășcanu, Humanitas, 1997.

Pornind de la acest gen de paralelisme, din unele puncte de vedere, comunismul pare cea mai recentă tentativă de amploare de revigorare a concepției de inspirație religioasă asupra lumii. O viziune de tip religios asupra lumii implică credința într-o lume de apoi, spre deosebire de viziunea de tip laic care, în prezent, e în plină expansiune și care presupune că accesul la unica lume existentă este disponibil deja, chiar dacă e deocamdată neexecutabil în întregime. În fața expansiunii curentului laic, comunismul a făcut o concesie majoră; pe filiație hegeliană, el plasează lumea de apoi tot în istorie, spre deosebire de religiile mari de pînă la el, dar într-un moment al istoriei suspendat în viitor, care în acest fel se raportează la prezent exact în modul în care transcendentul divin se raportează la lumea creată. Din acest motiv, comunismul rămîne în esență o religie, chiar dacă aparențele sale l-au făcut tentant și printre unii atei ai momentului. În cele ce urmează, voi încerca să menționez cîteva teme care ar putea fi dezvoltate pornind de la această prezumție teoretică a comunismului ca experiență mimetic sau chiar autentic religioasă.

Mai întîi, se pune întrebarea: de ce în cazul comunismului nu ar fi suficiente celelalte cadre explicative pînă la cel de tip religios? Examinări mai atente ar putea releva că totuși mișcarea a fost prea amplă pentru a fi doar un experiment social. Nu a fost capriciul vreunui despot grec ajuns să conducă o cetate. Nu a fost nici o frustă cucerire de teritorii, cum ar fi, să spunem, în cazul imperiului macedonean sau mongol, pentru că are în spate o doctrină completă, care a făcut adepți chiar și înainte de venirea soldaților-sacerdoți. Nu e nici expresia imperialismului slav, pentru că face apel la un alt set de valori, care s-a dovedit exportabil și în alte arii culturale. Nu a fost nici măcar o revoluție spirituală locală care ar fi reașezat și reinterpretat anumite idei dintr-o religie preexistentă. Comunismul a năzuit la mai mult, precum orice religie majoră care țintește la o reformă de amploare. Și nici nu e opusul sau alternativa la o altă orînduire, anume cea capitalistă, cum s-a prezentat pe sine cîteva decenii bune; printre alții, Alain Besançon a demontat în mod convingător această pretenție.

Avînd în vedere corespondențele morfologice dintre cele două totalitarisme ale secolului XX, comunismul și hitlerismul, se poate pune apoi și întrebarea firească de ce hitlerismul nu ar putea fi tratat la fel, și anume drept o mișcare în esență religioasă. Sînt mai multe elemente care împiedică o astfel de abordare. În primul rînd, hitlerismul a avut o fundamentare militaristă puternică. Ideologic, el era mai degrabă distructiv decît constructiv. Or, o mișcare religioasă încearcă să aducă un plus existenței, nu să contribuie la sărăcirea ei. O religie majoră încearcă să se adreseze cît mai multor oameni, și nu doar unora dintre ei, pe restul urmînd a i ucide. Apoi, pariul militar pierdut de hitlerism l-a privat pe acesta de posibilitatea oricărei consolidări. Vocația sa religioasă, dacă a existat, nu a avut timp să se manifeste, ea avînd totuși nevoie de mediul static al perioadelor de pace pentru a se afirma, în locul celui fluid, de război, care a dominat regimul. În al treilea rînd, hitlerismul este foarte zgîrcit în materie de promisiuni eshatologice. Lumea finală după Hitler este reorganizată concentric, cu rasa privilegiată în centru, rasele tolerate spre periferie, în vreme ce evreii și, eventual, slavii ar fi urmat să fie eliminați. Nici un salt calitativ decisiv, nici o transfigurare a lumii; e vorba mai degrabă de o inginerie socială rece, planificată rațional și executată militar. Cu aceste amendamente rasiale, viața ar fi urmat apoi să se desfășoare în parametri oarecum recognoscibili în „Reich-ul de 1000 de ani“ – care nici măcar nu e proclamat ca fiind etern, ca în orice eshatologie serioasă. La extrem, hitlerismul este mai degrabă corolarul concepției laice asupra lumii. La sfîrșitul istoriei, el nu face saltul peste vreun prag al mîntuirii, nici măcar în metaistorie, cum face comunismul, ci rămîne suspendat, într un stadiu indecis care n-a mai apucat a fi clarificat ideologic.

Cu toate acestea, încadrarea comunismului în rîndul religiilor majore este o idee care, chiar dacă este enunțată sporadic, nu a prins teren ferm în cercetări dedicate și sistematice. Aici avem de-a face cu două motivații. Pentru marea majoritate a celor interesați de fenomen, experiența comunistă a fost prea directă și prea personală ca să fie tradusă în termeni explicit religioși. E adevărat că unii s-au referit în termeni religioși la experiența de membru de partid, dar pînă la extrapolarea mișcării la un statut de fenomen social-religios, calea a rămas lungă și în general neparcursă. Avatarurile vieții de partid sau, din contra, confruntarea dură cu aparatul represiv comunist au obnubilat esența religioasă a experienței comuniste. Oamenii au văzut în ea în primul rînd trăirea personală care le-a afectat în mod direct traiul, comportamentul și relațiile familiale și sociale. Altfel spus, comunismul este prea aproape de noi în timp pentru a i fi percepută valența principală, și anume cea religioasă. Abia o distanțare temporală, precum cea de peste un sfert de secol de la căderea sa în Estul Europei, poate crea un spațiu de percepție adecvat. În al doilea rînd, se ridică întrebarea pertinentă legată de ambițiile politice ale comunismului. De ce comuniștii au vrut puterea și nu și-au făcut doar o biserică? Aici e de observat natura mesianismului comunist, faptul că primii pași pînă la raiul istoric se fac, pentru el, încă de aici și de acum, adică prin mijloacele istorice existente, cum ar fi puterea politică. Deci cucerirea puterii politice nu este deloc incompatibilă cu doctrina comunistă, chiar dacă nu e direct și canonic religioasă. Nu e de uitat, pe de altă parte, și că la începuturi metoda de propagare a crezului comunist nu presupunea neapărat acapararea scenei politice. Calea viza ridicarea conștiinței de clasă a muncitorimii, căreia i se împărtășeau tainele doctrinei în mici biserici proletare originare, pre-politice.

Se știe: lumea de apoi a religiei comuniste este a proletariatului, care în prealabil a înghițit toate celelalte clase. Ca și în eshatologia creștină, în raiul proletar nu mai sînt diferențe între oameni. Doar că generațiile raiului proletar sînt vii, sînt urmașii biologici direcți ai generațiilor de azi, spre deosebire de locatarii raiului creștin (și nu numai), care provin din trierea tuturor generațiilor de pînă acum și care ar trebui să fie în general morți, dacă nu cumva au apucat Apocalipsa. Diferența dintre vii și morți nu mai contează însă în fața măreției ideii de rai, la care și comunismul aderă, așa încît el e primit pînă la urmă fără rezerve în rîndul religiilor. Forța supremă în comunism este această direcție inexorabilă a istoriei, care nu se înfăptuiește însă de la sine, ci prin unii mesageri inspirați, de mare cuprindere și viziune, care vor fi fost învățătorii maselor. În panteonul comunist, în rol de profet și evanghelist prin excelență este Marx, Lenin este trimisul special care a întemeiat ordinul (Teologul și Moralistul, după cum îi spunea Zilber), iar Stalin este Sfîntul Împărat care a extins imperiul. Și de aici, comunismul începe să se desfășoare după modelul clasic al religiei consacrate. Ca să folosesc terminologia credinței creștine, mai aproape de uzanțele culturii noastre, de ale cărei structuri comunismul est-european s-a apropiat vrînd-nevrînd, el are întemeietori, doctrină, apostoli, martiri, sinaxar, ritualuri, eretici, inchiziție, planuri și războaie de prozelitism. Similitudinile sînt nenumărate. Chiar și fervoarea primilor credincioși comuniști este una de tip religios. Descrierile adeziunilor la mișcare sînt pline de metafore religioase. Trăirile sînt de ordin religios, dacă nu chiar mistic. Stadiul apofatic al credinței e atins incredibil de repede, partidul devenind în scurt timp și infailibil, și de nepătruns. Asupra lui planează majoritatea atributelor divine.

Una dintre trăsăturile frapante ale comunismului ca religie majoră este intoleranța absolută. Necredincioșii sînt dușmani ai comunismului. Comunismul nu poate fi refuzat; dacă îl refuzi, ești condamnat. Comuniștii nu au nici un punct comun cu necomuniștii, ei nu pot arunca nici o punte către alți oameni. Lumea necomunistă este de rang inferior și urmează a fi cucerită. Clasele celelalte, denumirea comunistă pentru necredincioși, urmează a fi convertite. Comunismul e o religie expansivă, a sabiei, aflată în conflict exterior permanent, pînă la victoria finală. Lupta se dă însă și în interiorul conștiințelor. Ezitarea și îndoiala credincioșilor nu sînt tolerate. Autocritica e echivalentul spovedaniei, dar e o scrutare internă făcută în public și nu absolvă subiectul. Pedeapsa pentru cea mai mică deviere e totală și e urmată foarte rar și aproape mereu tardiv de o reabilitare. Comunistul nu poate fi decît perfect.

După cîteva secole de încercări de separare a statului de Biserică, comunismul reprezintă în Europa o ultimă zvîcnire a modelului de contopire a sacerdotului cu bazileul. În comunism se reface simfonia dintre laic și religios; statul profan e resorbit de partidul divin, care reintroduce în lumea septică a administrației criteriile alogene ale unei lumi prezentate ca ideale. Partidul are criterii, partidul are norme, partidul are chiar și o morală care, în ultimă instanță, se subscriu vechiului impuls al exercitării binelui cu forța.

Disputa comunismului cu religiile existente nu era de natură atee, ci direct religioasă, ca între adversari. A funcționat și aici gelozia credinței, mai ales din partea comuniștilor; nici o religie nu vrea, în definitiv, credincioși cu doi dumnezei. Dar ceea ce a fost realmente spectaculos a fost înfrîngerea categorică a religiilor consacrate de către noua credință comunistă. Răspîndirea comunismului a fost extrem de rapidă dacă e să o comparăm cu cea creștină sau musulmană în primele decenii de după apariție. Sau, după cum scria Zilber, „nici o altă formă a monismului n-a cunoscut o victorie de asemenea amploare, într-un timp atît de scurt“. Poate că ulterior s-a ajuns la un echilibru sau armistițiu, dar ocuparea de către comuniști a unor teritorii vaste într-un răstimp scurt e evidentă. Dincolo de aspectele tehnologice, logistice sau de comunicare, indiscutabil mai bune în secolul XX decît în orice alt secol precedent, fără postularea unei rezistențe modeste a religiilor existente nu poate fi satisfăcător explicată masiva expansiune a comunismului. Greșeala religiilor existente a fost că nu au tratat comunismul drept o religie, un adversar frontal; l-au combătut cu diferite arme, de la rezistența tacită la demonizarea doctrinară, dar nu l-au considerat un adversar de același nivel, capabil să le provoace teologic.

Dar dacă nu religiile existente, atunci cine a doborît totuși religia comunistă? În primul rînd, doborît e poate un cuvînt pretențios în actualul context. Comunismul e religie dominantă în continuare în China și, sub o formă deghizată și probabil marginală în raport cu naționalismul pravoslavnic, el supraviețuiește în unele state foste sovietice, și în principal în Rusia. Comunismul s-a prăbușit doar în țările est-europene, cauza fiind tocmai laicizarea lui accelerată. Mediul laicizat predominant din aceste țări, devenit deja tradițional, a dus la veștejirea patosului religios comunist și, în cele din urmă, la eșuarea noii religii. Începutul căderii a fost dat chiar de preoții noii credințe, a căror încredere în eshatologia comunistă a fost din ce în ce mai zdruncinată. În estul Europei, comunismul nu a putut dura mai mult de două generații din aceeași cauză din care religiile existente nu au avut puterea să i se opună: declinul viziunii de tip religios la nivel larg social.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

 

România analfabeților funcțional

Sever VOINESCU

https://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/romania-analfabetilor-functional

Aud că în statisticile dlui Iohannis 44% dintre elevii români sînt analfabeți funcțional. Mai clar, asta înseamnă că 44% dintre elevi nu sînt în stare să spună despre ce e vorba într-un text după ce-l citesc. Îl citesc, dar nu-l înțeleg. Îl citesc, dar nu pot spune care este/sînt ideea/ideile principale. Îl citesc și nu pot articula, la modul cel mai simplu, fără subtilități și speculații, ce a vrut autorul să spună scriind textul. Deslușirea cauzelor acestei statistici triste necesită un spațiu amplu. În ceea ce mă privește, vreau să contribui cu o mărturie directă la înțelegerea acestei fenomenale tendințe de închidere a minții. Am convingerea că răspîndirea analfabetismului funcțional e ceva mult mai complex decît pare.

Fiind redactor-șef al revistei Dilema veche de aproape 6 ani, am recepționat mii de reacții ale cititorilor la textele publicate de noi. Multe, orale. Mă întîlnesc cu foarte mulți oameni care îmi spun ce cred despre un articol sau altul din revista noastră. Altele, în scris. Reacții și comentarii de tot felul ne vin pe email, prin poștă (da, e minunat, avem încă cititori care ne scriu scrisori sau cărți poștale!), pe site-ul revistei și, vai!, cele mai multe, prin rețelele zise „de socializare”. Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților. Cam jumătate dintre reacțiile pe care articolele Dilemei vechi le stîrnesc dovedesc limpede că cititorul care le formulează nu a putut înțelege textul la care se referă. E un festival deconcertant, deopotrivă comic și înspăimîntător, de „unde dai și unde crapă”! Cam jumătate dintre reacții, fie ele critice sau laudative, o dau în bară stupefiant. Ba chiar, nu de puține ori, cititorul înțelege taman de dos, că autorul spune exact inversul lucrurilor pe care, de fapt, le spune foarte deslușit. Iar impresia mea este că asemenea lecturi ratate devin tot mai numeroase pe parcursul anilor.

Cum e firesc să presupunem că cei care citesc Dilema veche au o experiență a lecturii ceva mai dezvoltată decît marea masă a consumatorilor de telefon, dați-mi voie să declar cu îngrijorare că, precum elevii, așa îmi pare că sînt adulții care, cel mai probabil, le sînt părinți: cam 44% analfabeți funcțional. Elevii analfabeți funcțional de azi vor împrospăta regimentele de analfabeți funcțional adulți care există. Și ei, la rîndul lor, vor crește copii, cel mai probabil, asemenea.

E foarte bine că încercăm cumva, prin școală, să luptăm cu analfabetismul funcțional. Dar șansele sînt dramatic reduse cînd copiii trăiesc în mediul adulților analfabeți funcțional, într-o lume ce pare croită să fie raiul analfabeților funcțional. Oameni buni, trăim într-o societate astfel organizată încît analfabeții funcțional nu doar că prosperă, dar devin chiar „influenceri”. Nu școala, ci lumea noastră, așa cum e ea acum, este o uriașă uzină de produs analfabeți funcțional pe bandă rulantă. Analfabetismul funcțional nu îmi pare neapărat o eroare a sistemului de învățămînt; e un simptom al vremurilor noastre. Eu mă bucur să aud că cineva – președintele însuși, dacă înțeleg bine – cere sistemului nostru școlar să crească imunitatea copiilor la spiritul vremii, dar nu-mi fac iluzii. Dimpotrivă, presiunea socială asupra școlii este aceea de a trimite în lume tineri cît mai adaptați spiritului timpului. Care este un spirit tot mai analfabet funcțional…

Și, dacă îmi permiteți o scurtă părere asupra cauzelor, nu le căutați în școală. Tipul de lectură impus de telefon și de ritmul alert-fragmentat, non-literal și tot mai pictural al rețelelor de socializare, dar și al presei care le imită tot mai mult, împing natural creierul spre genul de lectură împrăștiată, în puzzle și-n salturi, în secvențe scurte, fără conexiuni între o propoziție și următoarea. Adică, spre o lectură care ratează sensul unui text nu neapărat mai lung, mai elaborat, mai stilizat, mai bogat retoric, ci pur și simplu al unui text! Astfel, din puzderia de materiale scrise cu care ochiul recent se întîlnește continuu (de la sms-uri la texte de Facebook și mesaje publicitare), cele mai multe sînt făcute anume pentru o lectură de tip „analfabet funcțional”. Așa că cercul se închide: scrisul și cititul merg mînă în mînă. Se scrie tot mai mult pentru cititori analfabeți funcțional, deci vom avea tot mai mulți analfabeți funcțional.

 Scursaturile lui Ceausescu,reesapate de uscaturile lui Iliescu au furat patrimoniul tuturor tinerilor prin…PeSeDizarea votalailor specializati in privati-hotie/fesenie… Patrimoniul fostului UTC a fost devalizat de angajați ai MTS

Federaţia Tinerilor din Constanţa depune plângere penală împotriva secretarului de stat pe tineret, Kacsa-Doboly Izabella şi a ministrului Tineretului şi Sportului, Carol-Eduard Novak. Aceştia încalcă legea de aproximativ 2 luni, refuzând să trimită spre avizare regulamentul de aplicare a Legii nr. 146/2002. Mai exact, din cauza acţiunilor secretarului de stat şi a predecesorilor, fostul patrimoniu al Uniunii Tineretului Comunist a fost devalizat de către reprezentanţii fundaţiilor de tineret, în lipsa unei reglementări corespunzătoare a acestora.

În România există mai multe judeţe unde patrimoniul UTC a fost închiriat sau folosit în scopul îmbogăţirii persoanelor aflat la conducerea fundaţiilor şi în niciun fel pentru tineri. Printre acestea se numără Constanţa, Vâlcea, Alba, Olt, Municipiul Bucureşti şi altele care, fie au fost desfiinţate, fie nu au nicio activitate. Deşi în 2002 s-a încercat stoparea acestui fenomen prin adoptarea Legii nr. 146/2002, Ministerul Tineretului şi Sportului a refuzat timp de aproape 20 de ani să trimită spre avizare regulamentul de aplicare a legii.

De-a lungul timpului, modul defectuos în care a fost administrat patrimoniul UTC a fost constatat şi de organele de urmărire penală, existând dosare penale împotriva fostului preşedinte al Fundaţiei pentru Tineret a Municipiului Bucureşti, Ticu Plăcintă, precum şi împotriva fostei preşedinte a Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Constanţa, Carmen Drăghici, pentru delapidare.

Anul trecut, Federaţia Tinerilor din Constanţa a depus o sesizare penală împotriva fostului ministru al Tineretului şi Sportului şi a secretarului de stat pe tineret, Andra Costache pentru abuz în serviciu. Federaţia Tinerilor din Constanţa se luptă de 5 ani pentru întoarcerea patrimoniului UTC din judeţul Constanţa către tineri. Ancheta penală este în curs, fiind deja audiate mai multe persoane.

Astăzi, 12 august, este Ziua Internaţională a Tinerilor, motiv pentru care ne dorim să accentuăm faptul ca tinerii au nevoie de spaţii în care să socializeze şi să îşi petreacă timpul liber, locuri în care să se întâlnească în afara orelor de curs, să se dezvolte şi să contribuie la dezvoltarea oraşului. Clădirile aflate în administrarea fundaţiilor pentru tineret sunt locuri perfecte pentru înfiinţarea unor centre de tineret, dar ele trebuie întâi curăţate de corupţia generalizată.

Federaţia Tinerilor din Constanţa atrage atenţia asupra acţiunilor preşedintelui Comisiei pentru Tineret şi Sport din cadrul Camerei Deputaţilor, Tudor Pop, care în cadrul unei întâlniri organizate de Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Timiş a afirmat că devalizarea patrimoniului tinerilor este „un narativ care trebuie combătut”, negând astfel ceea ce tinerii din mai multe judeţe din ţară pot observa cu ochiul liber şi alăturându-se grupului de interese din spatele fundaţiilor de tineret. Acesta blochează de câteva luni proiectul legislativ privind dizolvarea fundaţiilor de tineret într-un mod netransparent şi părtinitor.

Solicităm secretarului de stat pe tineret să trimită spre avizare de urgenţă regulamentul de aplicare a Legii nr. 146/2002 şi să oprească devalizarea patrimoniului UTC. Totodată, solicităm preşedintelui Comisiei pentru tineret şi sport să se sustragă din grupul de interese care a furat clădirile tinerilor şi să pună pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a comisiei proiectul de lege privind dizolvarea fundaţiilor de tineret.

„De prea multă vreme vorbim despre patrimoniul UTC, pierdut în negura timpului, închiriat pe bucăţi, toate pentru îmbogăţirea unor persoane obscure. Există o lege care poate să stopeze acest fenomen, dar conducerea Ministerului Tineretului refuză să o pună în aplicare, fiind complice la furtul generalizat. Nu vom mai tolera amânarea demersurilor serioase din partea autorităţilor şi vom lua toate acţiunile legale pentru ca cei ce au fost complici la acest fenomen să fie traşi la răspundere. Ne dorim ca tinerii din Constanţa şi din restul ţării să aibă spaţii ale lor, iar acest lucru nu e posibil fără eliminarea acestor himere numite fundaţii pentru tineret.” – Andrei-Mihai Tănase, preşedinte FTC.

Fundaţiile pentru tineret au fost înfiinţate prin Decretul-lege nr. 150/1990 pentru a acţiona drept moştenitoarele Uniunii Tineretului Comunist. Acestea au primit în administrare patrimoniul fostei organizaţii comuniste cu scopul de a-l folosi în beneficiul tinerilor. De-a lungul timpului, clădirile au sfârşit drept săli de nunţi, hoteluri, spaţii de închiriat, iar terenurile au devenit prada rechinilor imobiliari.

Federaţia Tinerilor din Constanţa (FTC) este o organizaţie înfiinţată în 2016, de către Asociaţie Elevilor din Constanţa şi Asociaţia Studenţilor din Constanţa cu scopul de a apăra drepturile tinerilor şi a contribui la politicile de tineret judeţene şi naţionale.

Patrimoniul fostului UTC a fost devalizat de angajați ai MTS