Nu vă fie frică de socialistul globalist- satan, pentru că Iisuss- deja i-a spart capul, a dezbrăcat trupul păcatului de puterea lui, (Rom. cap.6) i-a luat zapisul – rechizitoriul cu păcătuirile noastre (Col.2/14-15) şi ne-a dat autoritatea Lui să-i zdrobim şi noi coada sub călcâie, dansând pe grumazul lui (Rom.16/20). Dimpreună cu El să ne împotrivim, tari în credinţă, căci putem totul în Hristos; Totuşi, nu omul poate birui, ci Harul care s-a îndurat să locuiască în omul înnoit,(Gal.2/20-21) pentru că a venit să ne ajute plin de Har şi Adevăr şi locuieşte (prin Duhul Sfânt) în acela care crede, care-l primeşte ca Şef (dimpreună cu toate ale sale) integru, integral, prioritar, total, complet şi suveran; La Golgota a fost îngropată pentru totdeauna domnia păcatului! Harul Lui ne este deajuns ca să fim mai mult decât biruitori (dacă rămânem Una cu El şi cu Învăţătura/Practica Lui) asupra oricărui păcat, poftă, ispită… Altfel, degeaba a sângerat, a luptat, a murit şi a înviat pentru fiecare om, eliberându-ne din sclavia satanei pentru totdeauna; Să ne bucurăm că ne-a dăruit moartea faţă de această lume, faţă de orice păcat, inclusiv faţă de senzualitate şi ne-a înviat faţă de Dumnezeu, dacă rămânem UNA în El-Viţa (Ioan, cap.15)…

 1Fost director MI6: Virusul Wuhan a apărut în laboratoarele chineze; Institutul de Virologie din Wuhan cerceta coronaviruşi de liliac cu finanţare din partea administraţiei (komuniste) Obama; Ofiţer de intelligence israelian: Oraşul Wuhan ar avea două laboratoare care sunt implicate în dezvoltarea de arme biologice ;Cel mai întunecat secret al Chinei; Neo-comunismul la putere;Istoria comunismului (satanismului);(Pentru cucerirea si ingalbenirea lumii)- Propaganda Partidului Comunist Chinez plăteşte milioane de dolari către Washington Post şi Wall Street Journal ;Eroii Romaniei -enigme, Katyn-ul romanesc ;”Legile din Romania apara infractorii!” – Reactia magistratilor (nu doar) la teribilul caz din Mehedinti;3dAndrei Pleşu despre Ne-trebnici, Ne-vrednici, Ne-toţi;“Animalelor, mi-e scârbă de voi” – Vicepreşedinte ALDE “face spume” la protestatarii din Piaţa Universităţii; (Fata de in-justitiarii din Romania …Crimele comunismului din nou în faţa Justiţiei în Peru; Fostul lider rus Gorbaciov despre puciul din 1991; Liiceanu, despre impostură: “În patru decenii de comunism, noi am trăit cu diavolul în braţe, iar clasa politică continuă să-l ţină în braţe”; Faţa găunoasă a sistemului, rânjeşte din nou. Adrian Alui Gheorghe sau despre epurările din post-comunism ; Originile comuniste ale grupului extremist Antifa; Comunismul: o stradă fără ieşire; Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt;Doamnele închisorilor comuniste – modele de viaţă care lipsesc din manualele şcolare
tfCărți (pentru Scara Cerului)…Am văzut gloria Lui, plin de har și adevăr si Despre Mila lui Dumnezeu, De John Piper ; Exodul 34:1-10Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzicăSATANISMUL DIN MUZICA ROCK; De ce a făcut Dumnezeu pe diavol? Satanismul spiritual; Ce m-a făcut să devin satanist; Am vorbit cu românul care conduce un cult satanist și a fost și-n Consiliul Județean al Elevilor; SATANISM IN ROMANIA! CINE SUNT SATANIŞTII ASCUNŞI PE INTERNET ŞI CE VOR? Am vorbit cu tipul care a inventat o religie globală pe bază de Star Wars; Satanism – adevăr și dezinformare; Cele 9 declarații de deschidere ale Bibliei satanice; Turnul Babel și Parlamentul European da Ioan Iovan – un preot plin de har și un mare trăitor în Domnul; TREBUIE SĂ AUZIM VOCEA LUI în FIECARE ZI si Trăind prin Credinţă, scris de :   Zac Poonen…PRINCIPII ALE SLUJIRII LUI DUMNEZEU, scris de :   Zac Poonen  
cuprins

h8uyyy333337k9aa - Copy42rbfewagfhdwqbwboifiiff

Cărți (pentru Scara Cerului)

Principiile Slujirii

scris de :   Zac Poonen

PRINCIPII ALE SLUJIRII LUI DUMNEZEU

Mesaj transmis liderilor creştini evanghelici la conferinţa All-India despre „Pregătirea pentru misiunea şi conducerea bisericii”

Aş dori să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu la

Apocalipsa, capitolul 4.

După ce, în capitolul 1, Domnul i-a dat lui Ioan o descoperire a Persoanei Sale, El i-a dat, în capitolele 2 şi 3, o viziune pătrunzătoare cu privire la starea multora din bisericile care erau în acea parte a lumii. După cum ştiţi, multe dintre acele biserici erau într-o stare de decădere foarte avansată. Apoi, încapitolul 4 cu versetul 1, Domnul îi spune: „Suie-te aici!”. Ce cuvinte încântătoare sunt acestea!

Când vedem starea lucrurilor din jurul nostru şi ne întâlnim cu probleme, la care nu avem vreo soluţie, este atât de plăcut să-L auzim pe Domnul spunându-ne: „Vino mai sus! Vino şi priveşte lucrurile din punctul Meu de vedere – şi nu de la nivelul de jos, pământesc, de la care ai privit aceste lucruri până acum”Cred că aceste cuvinte: „Vino mai sus!” trebuie să le auzim încontinuu.

Pavel spunea: „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13,14) . El a auzit

chemarea de a veni mai sus şi, oricât de sus ajungea, nu

era niciodată automulţumit de nivelul său.

Pericolul în conducerea creştină este că noi stăm atât de mult înaintea oamenilor. Suntem aclamaţi. Acum avem deja şi acoperire mass-media. Avem titluri şi ranguri ataşate numelor noastre! Ce ar mai putea să ne lipsească?! Vă voi spune: „Avem nevoie să ne apropiem de inima lui Dumnezeu! Avem nevoie să mergem mai sus!”

Dumnezeu nu l-a creat pe Adam fiindcă avea nevoie de unslujitor. Nu l-a creat pe Adam fiindcă avea nevoie de un savant. Iar pe voi şi pe mine nu ne-a creat fiindcă avea nevoie de slujitori sau savanţi. El are milioane de îngeri care să-L slujească. El l-a creat pe Adam pentru ca, în primul rând, acesta să poată avea părtăşie cu El. Acesta este motivul pentru care legea pentru Adam NU era: „Şase zile să lucrezi şi a şaptea zi să te odihneşti”. Nu. Acea poruncă a venit mai târziu, prin Legea lui Moise.

Adam a fost creat în a şasea zi. Aşa că PRIMA zi a vieţii lui, a şaptea zi pentru Dumnezeu, dar prima pentru Adam – a fost o zi de odihnă şi de părtăşie cu Creatorul său. Abia după această zi, a părtăşiei cu Dumnezeu, trebuia Adam să Îl slujească în grădină, pentru următoarele şase zile.

Când uităm această ordine, când uităm că părtăşia cu Dumnezeu trebuie tot timpul să aibă loc înainte de ieşirea noastră în via Lui pentru a-L sluji, atunci ratăm scopul primar al creării noastre şi al răscumpărării noastre.

Putem fi atât de acaparaţi de nevoile din jurul nostru, mai ales într-o ţară ca India, încât nu ne mai rămâne timp pentru părtăşia cu Dumnezeu. Poate simţim că aceasta e o pierdere de vreme, când există atâtea nevoi în jurul nostru! Dar ce rezultat are munca a cărei motivaţie este numai nevoia? Abundenţă de muncă,

poate, dar rezultatele vor fi de slabă calitate. Statisticile sunt înşelătoare. Aţi auzit, probabil, o zicală care spune că există trei tipuri de minciuni – minciunile negre, minciunile albe şi statisticile! Statisticile sunt, deci, înşelătoare. Gruparea „Martorii lui Iehova” are statistici, mormonii au statistici; şi aceste grupări sunt dintre acelea, care au cea mai mare creştere numerică astăzi în lume. Toţi au statistici în aceste zile, dar Isus niciodată nu Şi-a făcut griji în privinţa statisticilor.

Au fost perioade în viaţa mea, când am trecut prin anumite crize. Una a fost în perioada tinereţii, când am căutat să-L slujesc pe Domnul, dar cu toate că cunoşteam Cuvântul am constatat că eram lipsit de putere! Aşa că m- am rugat Domnului să mă boteze cu Duhul Sfânt – pentru a fi îmbrăcat cu putere de sus. Ştiu că sunt puncte de vedere diferite cu privire la acest lucru – şi nu încerc să conving pe nimeni. Vreau să spun doar, că eram născut din nou şi botezat în apă, dar din viaţa mea nu curgeau

„râuri de apă vie”. Ştiam, însă, că Isus a promis tuturor celor ce vor crede în El că din viaţa lor vor curge râuri de apă vie şi niciodată nu vor fi seci; însă eu constatam, de multe ori, că eram secat. Chiar dacă cunoşteam Cuvântul şi chiar dacă predicam, eram fără vlagă. Foarte des slujirea mea înaintea Domnului era, ca şi cum ai pompa cu o pompă manuală. Ştiţi ce înseamnă aceasta – pompezi, iarăşi pompezi şi ies câţiva picuri de apă. Ceea ce iese nu seamănă deloc cu un râu. Totuşi vedeam că Isus spunea clar: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie”.

Tot ce vă pot spune este că L-am căutat pe Dumnezeu şi El S-a întâlnit cu mine. Această întâlnire a schimbat direcţia vieţii mele. Nu am trecut în biserica Penticostală. Nu mă consider penticostal sau carismatic; dar Dumnezeu S-a întâlnit cu mine şi m-a umplut cu Duhul Lui cel Sfânt.

Apoi, după câţiva ani, am ajuns la o altă criză a vieţii mele. A fost o criză de autenticitate, în care se ridica problema dacă ceea ce predicam altora era, într- adevăr, în adâncul fiinţei mele, o realitate; de asemenea, dacă esenţa mesajului, cu care păream să fiu încărcat când vorbeam înaintea oamenilor, era sau nu o sarcină reală, pe care o purtam cu-adevărat în inima mea.

În urmă cu aproape 28 de ani am ţinut la Deolali primul nostru Congres „All-India” pe teme de Evanghelizare. Am prezentat acolo o lucrare pe care am pregătit-o dinainte în scris. Eram tânăr, având doar 30 de ani, şi ştiţi cum e când suntem tineri. Vroiam să-i impresionez pe toţi şi lucrarea mea era impresionantă, pentru că am lucrat la ea, din greu. Eram invitat ca vorbitor la conferinţe pe teme de sfinţirea vieţii în Australia, în Singapore şi în alte părţi. Peste tot, căutam să-i impresionez pe oameni.

Apoi, odată Domnul mi-a vorbit şi m-a întrebat:

„Tu vrei să impresionezi oamenii sau vrei să-iajuţi?”. Eu i-am răspuns: „Doamne, eu vreau să-i ajutAtunci Domnul a spus: „Atunci nu mai încerca să-i impresionezi.” Ca urmare am ajuns la un moment al vieţii, în care a trebuit să recunosc: „Doamne, viaţa mea lăuntrică nu corespunde cu ceea ce predic.” În exterior aveam o mărturie bună din partea oamenilor. Dar viaţa interioară a gândurilor mele şi atitudinile mele – atitudinea mea faţă de bani – nu erau după modelul lui Isus. Îl proclamam pe Hristos cu gura, dar Duhul lui Hristos nu era la conducerea vieţii mele interioare, a gândurilor mele. A trebuit să fiu cinstit cu Dumnezeu în legătură cu această problemă.

Eu am ajuns la convingerea că primul pas înspre

Dumnezeu este sinceritatea.

Pe atunci eram deja destul de cunoscut. Scriam cărţi care aveau o largă circulaţie, aveam o emisiune săptămânală la radio şi eram invitat la tot felul de

evenimente. Într-o zi, Domnul a vorbit inimii mele şi m-a întrebat: „Eşti gata să stai pe scenă înaintea acelei mulţimi, care te respectă, şi să le spui că nu eşti autentic, că nu eşti sincer?”. Am spus: „Da, Doamne! Nu îmi pasă ce cred oamenii despre mine. Vreau ca tu să lucrezi în viaţa mea. Îţi cer un singur lucru: ca viaţa mea interioară să corespundă cu ceea ce predic”.

Aceasta i-am cerut Domnului în urmă cu douăzeci şi trei de ani. Dumnezeu S-a întâlnit cu mine din nou. El îi răsplăteşte pe aceia, care Îl caută cu sârguinţă; mi-a spus: „Vino mai sus”.

Pentru toţi cei douăzeci şi doi de ani care au trecut de atunci, părtăşia cu Dumnezeu a devenit cel mai de preţ lucru din viaţa mea. Mi-a schimbat viaţa, îndepărtând din ea toată descurajarea şi depresia.

Am găsit secretul umblării cu Dumnezeu şi slujirea

mea s-a umplut de bucurie! Nu mai este seacă!

Toată slujirea ta depinde de umblarea ta personală cu Dumnezeu. Adu-ţi aminte, când Isus se afla în casa Mariei şi a Martei. I-a spus Martei: „Eşti îngrijorată şi apăsată de atât de multe lucruri!”. De ce era îngrijorată Marta? Erau acolo nevoi de acoperit, iar ea Îl slujea pe Isus într-un mod altruist, făcând sacrificii, muncind din greu în bucătărie – nu pentru ea însăşi, ci pentru Domnul şi pentru ucenicii Lui. Ce slujire mai mare ar fi putut face? A fost total altruistă în ceea ce a făcut! Nu a făcut-o pentru bani sau pentru un salariu, aşa cum slujesc azi mulţi lucrători creştini. Nu. Nu făcea nimic pentru sine! Şi totuşi Domnul îi spune: „Eşti apăsată de atât de multe lucruri!”. Ea credea că Maria era cea egoistă, stând acolo la picioarele Domnului fără să lucreze nimic, doar ascultând. Dar Isus a spus: „Acesta este lucrul important. Acesta este SINGURUL LUCRU necesar”.

Există o parafrazare frumoasă a versetului 1 Corinteni 4:2, care spune: „Cel mai important lucru pentru un slujitor este ca el să facă numai ceea ce îi spune

stăpânul lui”. Aceasta a adus atât de multă odihnă inimii mele! Ce am de făcut, când văd o lume plină de nevoi? Să mă îngrijorez şi să mă frământ, fiind complet absorbit de nevoie? În creştinătate sunt o mulţime de manipulatori care doresc să mă pună la lucru. Dar eu îi spun Domnului: „pe Tine vreau să Te aud”. Sunt o mulţime de Marte, care mă vor critica spunând: „Nu-ţi pierde vremea ascultând, când o lume plină de nevoi piere în păcat”.

În mod sigur trebuie să luăm aminte la nevoile lumii. Isus a spus: „Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş”. Trebuie să luăm aminte la nevoi, şi trebuie să le atragem atenţia şi altora asupra nevoilor. Da. Dar chemarea trebuie să vină neapărat de la Dumnezeu, nu de la om. Pentru mine aceasta a fost o descoperire.

Isus a stat în Cer vreme de patru mii de ani, timp în care lumea zăcea murind în nevoia de un Mântuitor. Nimeni nu L-a putut presa să plece din Cer înainte de timpul hotărât de Tatăl, „dar când a venit împlinirea vremii” El a venit. Când a venit pe Pământ, a aşteptat vreme de treizeci de ani făcând scaune şi bănci – timp în care lumea zăcea muribundă! Doar nevoia în sine nu a L- a mobilizat. Când, însă, a venit momentul potrivit, Tatăl a spus: „Du-te”. Şi El S-a dus, şi a făcut mai mult în trei ani şi jumătate decât ar fi putut face alţii în trei mii de ani. Cea mai importantă caracteristică a unui slujitor NU este alergatul în cât mai multe locuri pentru Dumnezeu, ci ascultarea glasului Său. Este dificil să asculţi.

În anii tinereţii eram într-o adunare, unde studiam Scriptura, posteam şi ne rugam regulat. Eram învăţaţi să avem în fiecare dimineaţă un „timp de linişte” – un obicei bun, pe care îl recomand tuturor. Totuşi, în ciuda acestor multe ore aparent petrecute în prezenţa Domnului, oamenii erau încă supărăcioşi, dificili, înclinaţi înspre a critica şi a judeca pe alţii, suspicioşi şi având amărăciune în viaţa lor. Ceva era greşit undeva. Pe de altă parte,

uneori am avut ocazia să petrec zece sau cincisprezece minute cu un om evlavios şi să mă simt inspirat şi provocat. Puteţi să vă imaginaţi atunci, ce ar însemna să petreceţi zece sau cincisprezece minute cu Însuşi Dumnezeu? Cum se face atunci, că niciunul dintre noi nu eram schimbaţi? Domnul mi-a arătat, că de fapt nu petreceam timp cu El în acel „timp de linişte”. Petreceam timp cu mine însumi. Studiam doar o carte – şi nu exista vreo diferenţă, în ce priveşte studiul, dacă cartea din faţa mea era Biblia sau o carte de chimie. Nu petreceam timp cu Dumnezeu – ascultându-L pe El. Eu doar studiam o carte!

În privinţa Mariei, Isus a spus că: „un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună” (Luca 10:42) , şi anume să asculte. Din ascultare decurg toate celelalte lucruri şi aceasta este o cale foarte eficientă de a-L sluji pe Dumnezeu, fiindcă ascultând, El este Acela care îţi poate spune ceea ce trebuie să faci!

Tatăl I-a spus lui Isus ceea ce are de făcut. Odată Isus a fost îndemnat de Duhul să meargă pe jos 80 de kilometri de la Galilea până în ţinutul Tirului şi al Sidonului, dincolo de graniţele Israelului. Nu ştiu câte ore i-a luat să parcurgă acel drum – probabil o zi întreagă. Acolo a întâlnit o femeie dintre neevrei a cărei fiică era posedată de un demon. El a scos afară acel demon, arătând ucenicilor marea credinţă pe care a avut-o acea femeie când a cerut doar fărâmiturile ce cădeau de la masa copiilor. Apoi S-a întors în Galilea. Acesta a fost modul în care a trăit Isus. A fost în stare să străbată tot drumul acela pentru UN singur suflet. Lucrarea aceasta nu a fost impresionantă din punct de vedere statistic! Însă a fost făcută în ascultare de voia lui Dumnezeu.

Isus a slujit în acest mod timp de trei ani şi jumătate, iar la sfârşitul acelei perioade El a spus Tatălui:

„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe

care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). A împlinit El toate

nevoile care erau în lume – în India, în Africa? Nu. Însă a terminat lucrarea pe care i-a dat-o Tatăl; şi nu Şi-a dorit să stea pe Pământ nici măcar cu o zi mai mult. De asemenea, apostolul Pavel a putut spune la sfârşitul vieţii că: „mi-am isprăvit alergarea”.

În Trupul lui Hristos, tu ai o anumită chemare, iar eu am alta, diferită de a ta. Însă indiferent de chemarea individuală, trebuie să înţelegem ceea ce vrea Dumnezeu de la fiecare dintre noi. Una din cauzele asurzirii faţă de vocea lui Dumnezeu este lipsa de autenticitate care există in vieţile noastre – lipsa de sinceritate şi prefăcătoria.

Fariseii nu au putut auzi ceea ce spunea Isus, pentru că trăiau o viaţă de prefăcătorie. Ei dădeau altora impresia că erau evlavioşi, aşezându-se în fruntea oamenilor ca lideri şi savanţi ai vremii lor. Dacă l-aţi fi întâlnit pe Petru sau pe Ioan, cu patru sau cinci ani înainte ca ei să se fi întâlnit cu Isus şi i-aţi fi întrebat:

„Petru, Ioan, aţi putea să-mi spuneţi numele vreunui om evlavios pe care îl cunoaşteţi?”, foarte probabil că ar fi menţionat numele unui fariseu, care era un lider în sinagoga locală la acea vreme. Aceasta le era înţelegerea, că oamenii care studiau Scriptura, posteau, se rugau, purtau cutii mici cu versete din Scriptură pe frunţile lor şi arătau atât de sfinţi şi atât de pioşi erau cu adevărat evlavioşi. Deci vă puteţi imagina şocul, pe care l-au avut, când L-au auzit pe Isus etichetându-i pe acei lideri din sinagogă ca pe o adunătură de ipocriţi care candidează la un loc în Iad.

Când Isus Şi-a ales ucenicii, nu a ales nici măcar unul din vreo şcoală biblică. În acele zile la Ierusalim exista o şcoală biblică condusă de Gamaliel, dar Isus nu S-a dus să-Şi aleagă ucenicii de acolo. El i-a luat de pe marginea lacului Galileii – oameni needucaţi – şi i-a făcut apostolii Săi. Apoi, aceştia au scris cărţi pe care acum seminariile biblice le dau ca material de studiu

cursanţilor pentru obţinerea unui doctorat în teologie! Nu este acesta un fapt uimitor? Eu cred că Petru însuşi nu ar fi fost în stare să dobândească vreo diplomă la seminarele noastre teologice. Probabil că singurul dintre ucenici, care ar fi fost în stare să obţină o astfel de diplomă, era Iuda – cel mai deştept şi mai abil membru al grupului.

De ce i-a ales Isus pe asemenea oameni? Pentru că erau oameni deschişi şi gata să-L asculte. Câtă agitaţie a fost când aceşti bărbaţi simpli au intrat în vreo sinagogă şi au predicat! Ei nu predicau mesajele de rutină, pe care oamenii le auzeau mereu. Ei erau prooroci; şi oamenilor nu le-au plăcut niciodată proorocii. În istoria de o mie cinci sute de ani a Israelului, cum spunea Ştefan, „pe care dintre prooroci nu i-au persecutat?”

Acei apostoli nu erau vorbitori diplomaţi. Erau prooroci; şi eu cred că ţării noastre i-ar fi de folos câţiva prooroci în aceste vremuri, astfel încât să putem auzi ce ne spune Dumnezeu, căruia nu Îi pasă de ceea ce este mare şi însemnat în ochii oamenilor.

Nu sunt împotriva conferinţelor, cum e şi aceasta, în care ne-am adunat noi acum. Însă, de mai bine de douăzeci de ani am încetat să mai merg la astfel de conferinţe. Refuz orice invitaţie de acest fel. Ştiu că aceste întâlniri te pot face renumit. Ai priză la publicul larg şi eşti mediatizat; dar am descoperit, în timp ce călătoream prin satele din ţara noastră, unde se află momentan ponderea chemării mele la slujire, căci oamenii care muncesc efectiv nu sunt la o conferinţă ca aceasta. Ei sunt necunoscuţi şi sunt acolo, afară, în acele sate. Ei nu pot vorbi englezeşte şi în mod sigur nu ştiu să ţină o cuvântare; dar sunt plini de Duhul Sfânt, îl iubesc pe Domnul şi ies în afară, aducând suflete pierdute la Hristos. Slavă lui Dumnezeu pentru astfel de oameni! În schimb, alţii îşi organizează misiuni şi devin cunoscuţi ca lideri de misiune, obţinând cinstirea din partea oamenilor. Mulţi dintre aceia, care sunt primii acum, vor

fi ultimii când va reveni Isus. Aşa că este bine pentru noi să fim smeriţi. Este bine pentru noi să ne vedem propria micime. Poate că, totuşi, nu suntem aşa de mari în ochii lui Dumnezeu, cum cred alţi creştini despre noi datorită diplomelor şi a titlurilor noastre. Acestea îi pot impresiona pe oameni, dar nu pe Dumnezeu. De fapt, ele nu-l impresionează nici pe diavol. El se teme de un om sfânt, de un bărbat autentic, care este la fel pe dinăuntru ca şi pe dinafară şi care niciodată nu predică ceea ce nu trăieşte la modul practic.

Oamenii mă întreabă: „Frate Zac, de ce nu-i impulsionezi pe creştini să meargă în misiune în India de Nord?” Eu le răspund: „Isus i-a învăţat pe alţii să facă numai ceea ce El Însuşi, mai întâi, a înfăptuit” (vezi Faptele Apostolilor 1:1). Eu nu am trăit niciodată în nordul Indiei. Deci nu pot spune altora să o facă. Nu spun că nu trebuie mers acolo. Spun doar, că eu nu pot predica ceea ce nu fac.

Însă eu nu sunt întregul Trup al lui Hristos. Sunt numai o parte din el. Luat ca mădular separat, eu sunt şi voi fi un membru neechilibrat al Trupului lui Hristos. Singurul om echilibrat, care a umblat vreodată pe Pământ, a fost Isus Hristos. Tu eşti neechilibrat, iar eu la fel. Să nu credem că vreunul din noi este mai mult decât o parte. Fiecare parte este necesară – evanghelistul, învăţătorul, păstorul, proorocul şi apostolul – pentru ca oamenii să fie făcuţi mădulare ale Trupului lui Hristos şi ca acest Trup să fie zidit.

Care este chemarea noastră? Este să facem ca cineva, care nu este membru al Trupului lui Hristos, să devină mădular al acestui Trup. În fond, nu aceasta este oare chemarea noastră? Cred că în această privinţă suntem cu toţii de acord.

De vreme ce Duhul Sfânt foloseşte cuvântul

„Trup” , permiteţi-mi să folosesc pentru exemplificare trupul omenesc. Să zicem că aici pe o farfurie se află un

cartof (reprezentându-l pe un necredincios) care trebuie să devină o parte a trupului meu. Cum are loc această integrare? În primul rând prin evanghelizare, adică prin întinderea înspre afară a mâinii şi prin luarea acelui cartof.

Evanghelizarea este întotdeauna prima slujire pentru îndeplinirea acestei sarcini. De aceea eu niciodată nu subestimez valoarea evanghelizării. Ea este nespus de valoroasă pentru mine şi în mod special îi apreciez pe aceia, care sunt angajaţi în această slujire în zăduful şi în murdăria din nordul Indiei. Le citesc cu un viu interes revistele, pe care le primesc acasă periodic şi care mă informează despre slujirea acestor scumpi fraţi ai mei, care muncesc acolo din greu. Când am fost în Nord, am avut ocazia să mă şi întâlnesc cu unii din ei.

Deci aici este mâna mea care ia cartoful de pe farfurie. Acel cartof nu va deveni niciodată parte a trupului meu, dacă „evanghelistul” (mâna mea) nu se întinde înspre afară şi nu face „evanghelizare” (adică nu ia cartoful şi îl pune în gura mea).

Dar oare această acţiune este tot ceea ce am de făcut? Dacă doar ţin acel cartof în gură, va deveni el o parte a trupului meu? Nu. După o vreme se va strica şi va trebui să-l dau afară din gura mea. Acesta este modul, în care unii dintre cei convertiţi putrezesc în unele din bisericile noastre! Ei sunt luaţi înăuntru şi ţinuţi doar în gură!

Este nevoie să se întâmple ceva mai mult cu acel cartof. Trebuie să fie mestecat şi zdrobit de dinţii mei. Atunci cartoful poate să-şi închipuie că tot procesul digestiei s-a încheiat, dar nu, nu s-a încheiat! Cartoful merge în jos în stomacul meu şi acolo constată că o ploaie acidă este turnată fără cruţare peste el. Aceasta e o imagine a slujirii profetice în biserică. Ştim cu toţii că nu este confortabil, când se toarnă acid peste noi. Slujirea gingaşă, prin care am fost ridicaţi de pe farfurie, a fost

atât de agreabilă; dar când se toarnă acid peste noi, ceea ce simţim nu este deloc un sentiment plăcut. Acum cartoful este complet zdrobit şi nu mai arată deloc ca un cartof. Însă, în câteva săptămâni, ce să vezi, el a ajuns carne, sânge şi oase – o parte legată organic de trupul meu!

Acum, a cui slujbă a fost cea mai importantă în îndeplinirea acestei sarcini? Care dintre noi are vreo slujire pe care nu ar fi primit-o? Dacă suntem smeriţi, vom mărturisi că fără celelalte mădulare din Trup suntem neechilibraţi. Mâna nu este cu nimic mai importantă decât stomacul. Se completează reciproc. Din păcate, în creştinătate există o permanentă concurenţă între mădulare – mâna îşi clădeşte împărăţia ei, stomacul îşi clădeşte împărăţia lui şi gura şi-o clădeşte pe-a ei! Care este rezultatul acestei concurenţe? Nu un Trup, ci un “Laborator de Anatomie” cu o gură aici, un stomac dincolo, o mână în altă parte, şi un picior deoparte. Acesta nu este un Trup!

Care este nevoia noastră cea mai stringentă? Da, este adevărat, avem nevoie de instrucţiuni. Dar mai mult decât orice altceva avem nevoie de smerenie. Trebuie să recunoaştem că suntem cu toţii importanţi în egală măsură – fiecare mădular din Trupul lui Hristos; şi marele lider de misiune nu este cu nimic mai de preţ în această slujire ca fratele sărac, care nu vorbeşte bine engleza, dar care iese şi aduce suflete la Hristos. Ei toţi fac parte din acelaşi Trup.

„Vino mai sus” ne spune Domnul, „şi priveşte lucrurile din perspectiva mea.” Lucrurile arată foarte diferit, când sunt privite din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi nu dintr-o perspectivă pământească.

De ce sunt atât de mulţi lucrători creştini care au o părere atât de bună despre ei înşişi? Fii sincer. Ce gânduri ai cu privire la propria ta persoană, când eşti singur cu tine însuţi? Sunt ele gânduri de smerenie, de

recunoaştere a faptului că tu prin tine însuţi nu eşti

nimic?

Câteodată stau afară şi mă uit la stele. Ştiu că sunt milioane de stele şi că tot Pământul este doar un fir de praf în acest Univers. Atunci spun: „O, Doamne, ce mare eşti! Ce vast e acest Univers! Sunt o astfel de particulă minusculă pe acest fir de praf numit Pământ; şi fiind aici eu pretind să te reprezint pe Tine şi predic oamenilor despre lucruri atât de măreţe. Te rog, ajută-mă să-mi pot estima corect propria persoană!”. V-aş recomanda ca fiecare dintre voi să vorbiţi aşa cu Dumnezeu.

Dumnezeu dă har celor smeriţi. Oricine poate dobândi cunoştinţă, dar numai cei smeriţi pot primi har. Avem nevoie mult mai mare de har decât de cunoştinţă.

M-am gândit la tinerii, care vin la Domnul şi care sunt persecutaţi de familiile lor pentru noua lor credinţă. Ce vede o astfel de persoană, când vine la una din bisericile noastre? Oare vede Duhul lui Isus Hristos acolo? Oamenii din jurul nostru au o impresie aşa de rea despre creştinism!

De multă vreme cred că cel dintâi principiu al unei slujiri eficiente, fie în evanghelizare fie în alt domeniu, se găseşte înEvrei 2:17, unde scrie că Isus „a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile”. Vreau să medităm la aceste cuvinte: „S-a făcut asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile”.

Cum pot să-i slujesc pe alţii? Trebuie să mă fac ca

ei în toate lucrurileTrebuie să mă cobor la nivelul lor.

De ce nu pot comunica cu o furnică micuţă care mişună pe podea? Pentru că sunt prea mare. Dacă mă duc la acea furnică în formă umană, se va înspăimânta. Singurul mod, în care pot comunica cu ea, este, în primul rând, să mă fac asemenea ei. Singura modalitate de comunicare a lui Dumnezeu cu noi a fost să devină ca noi. Putem înţelege cu toţii acest lucru; dar să ne aducem aminte că în slujirile noastre faţă de alţii – fie într-o

biserică locală fie într-o zonă încă neatinsă de Evanghelie

– cel dintâi principiu este acesta: să fim făcuţi asemenea lor în toate lucrurile, să stăm unde stau ei, după cum zicea Ezechiel: „Am ajuns (…) la robii de război (…) în locul unde se aflau; şi am rămas acolo (…) în mijlocul lor” (Ezechiel 3:15) .

Aceasta înseamnă, de exemplu, să nu vrem să ne ridicăm pe noi înşine deasupra altora în nici un fel. Din această cauză Isus le-a spus ucenicilor Săi să nu îşi ia niciodată vreun titlu ca „Învăţător”, „Părinte”, sau orice alt titlu. De ce? Pentru că un titlu te va înălţa deasupra oamenilor pe care îi slujeşti. Îi vei intimida cu măreţia ta, în loc să fii ca unul dintre ei.

În ciuda unui astfel de avertisment, noi totuşi avem astăzi în creştinătate o mulţime de oameni care au titluri.

Avem impresia că adoptând metodele lumii Îl putem sluji mai bine pe Dumnezeu. Însă nu avem dreptate.

Citim în Vechiul Testament că la un moment dat Filistenii au capturat Chivotul Legământului lui Dumnezeu. Însă au avut o problemă cu el, aşa că l-au trimis înapoi pe un car cu boi. După câţiva ani, David, când s-a hotărât să mute Chivotul, s-a gândit: „Uite, asta- i o idee bună. Modalitatea, prescrisă de Lege, de transportare a Chivotului pe umerii leviţilor e-n regulă pentru distanţe scurte, dar pentru distanţe lungi metoda Filistenilor se vede clar că e mai bună”. Aşa că a pus şi el Chivotul pe un car cu boi. Ştiţi ce s-a întâmplat mai departe. Boii s-au împiedicat şi Uza şi-a întins mâna pentru a sprijini Chivotul. Dumnezeu S-a aprins de mânie şi l-a lovit pe loc cu moartea pe Uza, pentru că el nu era un levit. Dumnezeu nu a fost de acord să-Şi schimbe metodele. Atunci David a fost extrem de deranjat; dar de unde a început totul? A început atunci când David i-a imitat pe filisteni. Apoi a survenit moartea.

Tragedia morţii vine de fiecare dată când imităm lumea prin adoptarea metodelor ei, şi anume, când bisericile creştine sunt conduse prin metode manageriale, specifice societăţilor comerciale, şi când factorul financiar devine primordial în lucrarea creştină.

Este bine să ne întrebăm pe noi înşine: oare biserica sau organizaţia pe care o conducem ar supravieţui şi în condiţiile, în care ar înceta să mai intre bani în contul ei? Ori s-ar nărui totul din cauza lipsei banilor? O lucrare autentică a lui Dumnezeu se poatefolosi de bani, dar nu devine niciodată dependentă de bani. Ea va fi dependentă numai de Duhul Sfânt.

Biblia spune că Duhul este gelos (Iacov 4:5) - gelos atunci când altceva sau altcineva Îi ia locul de drept în Biserică. Acel altceva poate fi muzica. Eu nu sunt împotriva muzicii. Cred că trebuie să avem în bisericile noastre muzica de cea mai bună calitate, fără să imităm, însă, lumea. Dar nu e voie să depindem de muzică.

De exemplu, dacă credem faptul că la sfârşitul unei întâlniri creştine, punând orga să cânte în surdină noi putem mişca oamenii să ia o decizie, ce este aceasta? Este manipulare psihologică, nu puterea Duhului Sfânt.

Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este predicat în puterea Duhului Sfânt, aşa cum Isus şi apostolii au făcut- o, nu veţi mai avea nevoie să puneţi orga să cânte în surdină spre finalul predicii. Puteţi să o aveţi dacă vă place, dar nu e înspre folosul duhovnicesc al adunării. Când nu ai puterea Duhului Sfânt, vei încerca să-i manipulezi pe oameni prin metode psihologice pentru a-i determina să ia o decizie. Pe termen lung, însă, vei descoperi că astfel de decizii au fost numai emoţionale şi superficiale.

Duhul Sfânt este gelos pentru locul, care pe bună dreptate este al Lui în Biserică. Nu Îl poţi înlocui cu teologie. Nu Îl poţi înlocui cu muzică. Nu Îl poţi înlocui cu bani. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri

şi le folosim pe toate. Isus a folosit banii. Deci cum am putea fi împotriva folosirii lor? Este scris că Isus a cântat un imn de laudă. În Evrei 2:12 citim că Însuşi Isus este Cel care conduce Biserica în lauda adusă Tatălui. Când Îl lăudăm pe Dumnezeu, Îl urmăm pe Conducătorul nostru. Deci cum am putea fi împotriva muzicii? Nu suntem împotriva nici unuia din aceste lucruri, dar se pune întrebarea, de care din acestea suntem dependenţi.

Suntem oare dependenţi de personalităţi proeminente sau de predicatori mari? Nu? Duhul Sfânt este gelos.

Isus a devenit un slujitor. Fiecare lider creştin vorbeşte despre un stil de viaţă de slujire şi ce înseamnă să fii un slujitor. De asemenea, sunt scrise multe cărţi pe acest subiect. Dar ce înseamnă aceasta în termeni practici? Permite-mi să te întreb: cum te porţi cu colegii de muncă? Cum te porţi cu colegul tău mai tânăr, care este proaspăt angajat la firma voastră? Este el într-adevăr un frate pentru tine sau trăieşte sub presiunea fricii de tine? Dacă este aşa, atunci chiar dacă ai predica despre slujire până la Ziua Judecăţii, trebuie să-ţi spun deschis, că nu ai înţeles slujirea. Nu l-ai înţeles pe Isus.

Isus a fost atât de simplu! El niciodată nu i-a intimidat pe oameni. El a spus: „Eu sunt un fiul al omului” – şi aceasta înseamnă „un om obişnuit”. El a fost Fiul sfânt şi curat al lui Dumnezeu, Care a trăit din veşnicii cu Tatăl, dar a venit şi a trăit pe Pământ ca un om obişnuit. El S-a făcut asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile.

Pentru ca să devenim asemenea fraţilor noştri, în toate lucrurile, ceva în noi trebuie să moară. Este scris despre Isus că „S-a smerit până la moarte”. Moartea este dovada smereniei noastre.

Bobul de grâu, care cade în pământ şi moare, va aduce multă roadă. Acesta a fost unul dintre adevărurile, pe care le-am descoperit în urmă cu douăzeci şi doi de

ani, când am avut acea criză de autenticitate înaintea Domnului. Am înţeles că cea mai mare lucrare, pe care o puteam eu face pentru Domnul în India, era să cad în pământ şi să mor – să mor faţă de voinţa mea, faţă de ceea ce gândeau alţii despre mine, faţă de ambiţiile mele, faţă de scopurile pe care mi le-am propus, faţă de iubirea de bani, faţă de tot şi în mod special faţă de mine însumi, astfel încât după aceea numai Isus să fie totul pentru mine şi să pot privi zilnic înspre El, spunând cu sinceritate (asemenea psalmistului): „Pe cine altul am eu în Cer afară de Tine? Şi pe Pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmul 73:25).

Există momente când mă culc în patul meu şi Îi spun lui Dumnezeu: „Doamne, slujirea mea nu este dumnezeul meu. Tu singur eşti Dumnezeul meu. Nimeni nu Îţi va lua locul vreodată. Tu eşti totul pentru mine. Poţi să-mi iei vocea, să mă paralizezi sau să faci orice cu mine. Eu Te voi iubi şi atunci din toată inima mea”. Nimeni nu poate să-mi fure bucuria, pentru că în prezenţa lui Dumnezeu este bucurie deplină. Numai din acest izvor pot curge râuri de apă vie prin noi.

Încă ceva în încheiere: în urmă cu mulţi ani, când eram încă tânăr în credinţă, Domnul mi-a vorbit din 2 Samuel 24:24, unde David spunea: „Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic”.

Ceea ce Domnul a spus în acea zi inimii mele, a fost că El, atunci când a venit pe Pământ, a oferit ceea ce L-a costat totul. Deci eu, care aveam de gând să-L slujesc, va trebui să-L slujesc în acelaşi spirit de sacrificiu. Fiecare slujire a mea va trebui să mă coste ceva.

Cum stau lucrurile în slujirea ta pentru Domnul? A trebuit să jertfeşti vreodată ceva? Astăzi, în India, avem mulţi lucrători creştini care câştigă de cinci până la zece ori mai mult decât ar câştiga într-o slujbă din lume.

Este acesta sacrificiu?

În urmă cu treizeci şi unu de ani, când mi-am lăsat serviciul, pe care-l aveam în Marina Indiană, am luat o decizie: că nu voi folosi pentru nevoile mele nici un ban primit în plus faţă de venitul lunar câştigat în acea slujbă din Marină. Acea decizie m-a păzit de corupţie timp de treizeci şi unu de ani.

Nu trebuie să-i judecăm pe alţii şi nici eu nu sunt aici ca să vă judec. Pe mulţi dintre voi nu vă cunosc, deci îmi este uşor să vă spun următoarele: puneţi-vă întrebarea: care ar fi salariul vostru azi, dacă aţi avea un serviciu în lume.

John Wesley obişnuia să le spună colaboratorilor săi: „niciodată să nu se poată spune despre voi, că v-aţi îmbogăţit din predicarea Evangheliei”.

Ştiţi unde suferă cel mai mult lucrarea creştină? Chiar aici, în acest domeniu. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi banilor. Iată hemoragia din acea rană a cărei vindecare reprezintă prima urgenţă. Putem să ne pierdem vremea aici, vorbind despre orice alt subiect, care este sub soare, dar dacă nu ne ocupăm de problema iubirii banilor, toată slujirea noastră va fi compromisă.

Oamenii îşi schimbă domiciliul, mutându-se dintr- un loc în altul. Nu este nimic rău în asta; şi Isus Şi-a schimbat domiciliul din Cer pe Pământ. Dar când S-a mutat El, a făcut un pas de sus în jos şi a făcut-o, pentru că era preocupat cu-adevărat de salvarea oamenilor de aici de pe Pământ.

Tu de ce te-ai mutat?

Din nou vă spun, că nu vă judec. Am pus doar o

întrebare.

Ţi-ai schimbat domiciliul, pentru că ai simţit că din noua ta locaţie vei putea să Îl slujeşti mai eficient pe Domnul în India, ţara pentru care se pare că ai pe inimă o mare povară? Oare ai pe inimă o povară autentică?

Putem locui în confortul din sudul Indiei şi să avem pe inimă o povară pentru satele din nordul Indiei?

Poate că voi puteţi; dar eu nu văd cum aş putea să am o povară autentică în astfel de condiţii.

Poţi locui în Statele Unite ale Americii şi să ai pe inimă o povară pentru India? Da, dar numai pe hârtie. Poţi scrie pe hârtie că ai pe inimă orice cauză!

Diavolul este un mare înşelător. El ne înşeală profund şi e în stare să ne înşele până la capăt! El ne face să simţim că avem pe inimă o mare povară pentru o cauză, când de fapt nu avem nimic, ci numai vorbărie goală!

Vreau să fiţi sinceri cu voi înşivă.

Eu nu ţin aici un discurs pregătit dinainte.

Împărtăşesc cu voi inima mea.

Şi sper că aceasta e şi inima lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, eu nu vă judec. Dumnezeu mi-a spus cu ani în urmă: „Dacă îi vei judeca pe alţii, te vei distruge pe tine însuţi”.

Eu stau astăzi înaintea lui Dumnezeu şi spun că nu judec pe nimeni. Mă judec pe mine însumi. Şi mă pocăiesc. Viaţa mea este o pocăinţă zilnică, pentru că văd multe domenii din viaţa mea, în care nu sunt ca Isus. Mă pocăiesc şi spun: „Doamne, n-am vorbit prietenos cu acea persoană. Vreau să învăţ cum să vorbesc”.

Aşa cum spune Iacov (Iacov 1:26), valoarea creştinismului unui om care nu-şi poate controla limba este zero.

Vreau să ţin întotdeauna acest verset înaintea

ochilor mei.

Odată, Pavel a spus ceva despre colaboratorii săi: când căuta să trimită pe cineva în Filipi, el a spus că l-a putut găsi numai pe Timotei, pentru că toţi ceilalţi, care erau cu el atunci, „umblau după foloasele lor” (Filipeni 2:19-21). Observaţi că Pavel nu spunea aceasta despre necredincioşi, ci despre unii din colaboratorii lui. A face parte din echipa lui Pavel era un lucru deosebit, pentru că Pavel era acel tip de persoană, care nu a permis nici chiar

unui colaborator ca Ioan Marcu să rămână în echipa lui, deoarece a constatat că acesta nu era destul de intransigent. Deci cu toate că din echipa lui Pavel făceau parte numai oameni selecţionaţi, totuşi Pavel simţea că majoritatea colaboratorilor lui „umblă după foloasele lor, şi nu după cele ale lui Isus Hristos” .

Astăzi mulţi predică Evanghelia şi par a fi îngrijoraţi de soarta celor pierduţi, dar, de fapt, ei caută propriul lor câştig şi confort. Ei se îngrijesc de propria lor avansare în ierarhia socială.

Îşi promovează copiii şi rudeniile, pentru ca, atunci când ei se vor retrage din activitate, aceştia să le ducă mai departe lucrarea.

Saul a vrut şi el să-l promoveze pe Ionatan, dar Dumnezeu a spus: „Nu Ionatan, ci David este succesorul la împărăţie”. Acest fapt l-a înfuriat pe Saul şi a încercat să-l elimine pe David pentru a-l promova pe propriul său fiu.

Credeţi că nu se întâmplă asemenea lucruri şi în creştinătatea din zilele noastre? Se întâmplă.

Când îl slujim pe Domnul şi vorbim adevărul nu vom deveni populari, însă căutând să plăcem oamenilor nu putem fi slujitori ai lui Hristos.

Vreau să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare frate şi soră – şi în mod deosebit pentru aceia, care lucrează din greu în împrejurări dificile, care au făcut sacrificii, pe care noi nu le vom cunoaşte decât la revenirea Domnului Isus, care nu sunt cunoscuţi în cercurile creştine, ale căror nume nu sunt popularizate şi care nu sunt în bătaia reflectoarelor mass-media; dar care sunt temători de Dumnezeu, sunt oameni smeriţi şi sacrifică mult pentru răspândirea Evangheliei lui Isus Hristos în ţara noastră. Vreau să-i salut pe aceşti oameni şi Îl slăvesc pe Dumnezeu din toată inima mea pentru astfel de slujitori. Eu sunt pe nicăieri în comparaţie cu oricare dintre ei. Mulţi dintre aceşti slujitori destoinici

lucrează în bisericile şi-n organizaţiile noastre. Haideţi să călcăm pe urmele lor.

Cel ce are urechi de auzit, sa audă. Amin.

DUMNEZEU ARE NEVOIE DE BĂRBAŢI

Dumnezeu are nevoie astăzi de bărbaţi, şi anume

– bărbaţi care să stea înaintea feţei Lui şi să-I

asculte zilnic glasul;

– bărbaţi care nu au nici o dorinţă în inimile lor pentru oricine altcineva sau orice altceva, în afară de Dumnezeu;

– bărbaţi care sunt temători de Dumnezeu în aşa măsură, încât ei urăsc orice formă a păcatului şi iubesc neprihănirea şi adevărul în toate căile lor;

– bărbaţi care au biruit ura şi gândirea păcătoasă cu privire la sexualitate, care mai degrabă ar muri decât să păcătuiască cu gândul sau cu fapta;

– bărbaţi al căror stil de viaţă este luarea zilnică a crucii şi străduinţa de a fi desăvârşiţi, care îşi duc fără oprire „mântuirea până la capăt cu frică şi cutremur”;

– bărbaţi plini de Duhul Sfânt, care au „rădăcina şi temelia pusă în dragoste” în aşa măsură, încât nimic nu îi poate duce într-o atitudine neiubitoare faţă de o altă fiinţă umană, oricât de mare ar fi provocarea;

– bărbaţi care „au rădăcina şi temelia pusă” în smerenie în aşa măsură, încât nici lauda din partea oamenilor, nici creşterea lor spirituală, nici slujirea lor însoţită de semne şi minuni dumnezeieşti, şi nici orice altceva, nu îi va putea convinge că ei nu sunt altceva decât cei mai neînsemnaţi dintre toţi sfinţii;

- bărbaţi care, prin Cuvântul lui Dumnezeu, au o înţelegere a naturii şi a scopurilor Sale şi care tremură la auzirea acestui Cuvânt, astfel că ei nu vor fi neascultători faţă de nici cea mai mică dintre porunci, şi nu vor fi neglijenţi în a-i învăţa şi pe alţii aceste porunci;

– bărbaţi care proclamă tot planul lui Dumnezeu, demascând curvia religioasă şi tradiţiile omeneşti nebiblice;

– bărbaţi care au descoperirea Duhului Sfânt despre taina evlaviei, şi anume despre faptul că Hristos a venit în trup şi a deschis o cale nouă şi vie prin răstignirea trupului omenesc;

– bărbaţi care sunt sârguincioşi şi muncitori, dar care, în acelaşi timp, răspândesc o mireasmă a bucuriei şi a păcii, care ştiu să se joace cu copiii şi să se bucure de natura creată de Dumnezeu;

– bărbaţi care, cu toate că nu sunt ascetici, trăiesc o viaţă disciplinată şi nu se tem de greutăţi;

– bărbaţi care nu au nici un interes în purtarea hainelor scumpe sau în călătorii de agrement, care nu îşi pierd vremea în activităţi neproductive pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi care nu-şi cheltuiesc banii pe cumpărături inutile;

– bărbaţi care şi-au răstignit pofta de a savura mâncăruri alese şi care nu sunt înrobiţi de muzică, de sport sau de orice altă activitate legitimă;

– bărbaţi care au fost disciplinaţi cu succes de Dumnezeu în focul suferinţei, al abuzurilor, al necazurilor, al acuzaţiilor false, al bolilor, al greutăţilor financiare şi al opoziţiei din partea rudeniilor şi a conducătorilor religioşi;

– bărbaţi plini de milă, care pot simţi împreună cu cei mai mari păcătoşi şi cu cei mai răi dintre credincioşi, care sunt capabili să întărească nădejdea unor astfel de oameni, pentru că ei înşişi se consideră a fi cei dintâi dintre păcătoşi;

– bărbaţi care sunt atât de puternic ancoraţi în siguranţa iubirii Tatălui lor Ceresc, încât ei nu sunt niciodată îngrijoraţi de nimic, nu se tem de Satan, de oamenii răi, de situaţii dificile şi de nimic altceva;

– bărbaţi care „au intrat în odihna lui Dumnezeu” şi care cred în acea suveranitate, care lucrează, în toate situaţiile, pentru binele lor suprem, şi care, din acest motiv, sunt întotdeauna mulţumitori în orice circumstanţă, pentru toţi oamenii şi pentru toate lucrurile;

– bărbaţi care îşi găsesc bucuria numai în Dumnezeu şi care, din această cauză, sunt plini de bucuria Domnului, având biruinţă asupra tuturor indispoziţiilor din viaţa lor;

– bărbaţi cu o credinţă vie, care nu îşi pun deloc încrederea în ei înşişi sau în capacităţile lor naturale, dar care în orice situaţie sunt total încrezători că Dumnezeu este Ajutorul lor, care nu lipseşte niciodată în nevoi;

– bărbaţi care trăiesc călăuziţi nu de îndemnurile raţiunii lor, ci de Duhul Sfânt;

– bărbaţi care au fost botezaţi în mod autentic de însuşi Hristos, cu Duhul Sfânt şi cu foc (şi nu doar exaltaţi de vreo imitaţie emoţională sau doar convinşi la nivelul minţii de vreun argument teologic);

– bărbaţi care trăiesc încontinuu sub ungerea Duhului Sfânt, fiind înzestraţi cu darurile supranaturale primite de la El;

– bărbaţi care în urma descoperirii dumnezeieşti văd în Biserică Trupul lui Hristos (şi nu o organizaţie bisericească sau o linie doctrinară) şi care îşi dăruiesc toate energiile, toate bunurile materiale şi toate darurile spirituale pentru zidirea acestei Biserici;

– bărbaţi care au învăţat ca, prin ajutorul dat de Duhul Sfânt, să-şi ţină în frâu limbile şi ale căror limbi sunt acum aprinse de Cuvântul Divin;

– bărbaţi care au abandonat totul în mâna lui Dumnezeu, care nu mai sunt ataşaţi de bani sau de lucruri materiale şi nu doresc vreun câştig de la alţii;

– bărbaţi care sunt capabili să se încreadă în Dumnezeu în legătură cu nevoile lor pământeşti, care niciodată nu strecoară aluzii la nevoile lor materiale şi care nici în conversaţii, nici în scrisori sau rapoarte, nu scot în evidenţă ostenelile lor;

– bărbaţi care nu sunt încăpăţânaţi, ci blânzi, deschişi la critica altora şi dornici de a fi corectaţi de fraţii mai bătrâni şi mai înţelepţi;

– bărbaţi care nu au nici o dorinţă de a-i domina pe alţii sau de a da sfaturi altora, deşi sunt gata să sfătuiască pe alţii, atunci când sunt întrebaţi şi care nu au vreo ambiţie de a fi consideraţi fraţi „mai mari” sau lideri, ci a căror singură dorinţă este de a fi fraţi în adevăratul sens al cuvântului şi slujitori ai tuturor;

– bărbaţi cu care te poţi înţelege uşor, care acceptă să fie deranjaţi de alţii şi acceptă ca alţii să profite de pe urma lor;

– bărbaţi care nu vor face vreo distincţie între milionar şi cerşetor, între omul alb şi cel de culoare, între intelectual şi cel cu deficienţe mintale, între omul cult şi cel barbar, ci îi vor trata pe toţi la fel;

– bărbaţi care niciodată nu vor putea fi influenţaţi de soţii, copii, rudenii, prieteni sau de alţi credincioşi, pentru a se răci câtuşi de puţin din devotamentul lor faţă de Hristos sau din ascultarea lor faţă de poruncile lui Dumnezeu;

– bărbaţi care nu pot fi mituiţi să facă vreun compromis, prin nicio recompensă pe care le-ar putea-o oferi Satan (în bani, în creşterea prestigiului, sau în orice altceva);

– bărbaţi care sunt martori neînfricaţi ai lui Hristos, care nu se tem de conducătorii religioşi şi nici de cei laici;

– bărbaţi care nu au slăbiciunea de a dori să facă pe placul vreunui om de pe Pământ, şi care, dacă e necesar, sunt gata să stea împotriva tuturor oamenilor pentru a plăcea numai lui Dumnezeu;

– bărbaţi pentru care slava lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu, şi Împărăţia Lui, au întotdeauna prioritate faţă de „urgenţele” nevoilor omeneşti şi faţă de propriul confort;

– bărbaţi care nici prin presiuni venite din exterior şi nici la îndemnul propriei lor raţiuni nu pot fi determinaţi să facă “lucrări moarte” pentru Dumnezeu, ci a căror dorinţă arzătoare şi satisfacţie deplină este numai înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu, descoperite pentru vieţile lor;

– bărbaţi care prin discernământul dat de Duhul Sfânt pot deosebi lucrările creştine duhovniceşti de cele sufleteşti;

- bărbaţi care privesc lucrurile dintr-o perspectivă cerească şi nu dintr-una pământească;

– bărbaţi care refuză orice onoare şi titluri oferite de alţi slujitori;

– bărbaţi care ştiu cum să se roage neîncetat şi sunt mereu la dispoziţie pentru lupta spirituală în post şi rugăciune;

– bărbaţi care au învăţat să dăruiască cu generozitate, cu bucurie, în secret şi cu înţelepciune;

– bărbaţi care sunt dispuşi să se facă „tuturor totul, pentru ca, prin orice mijloc, să aducă la mântuire” pe cât mai mulţi dintre cei pierduţi;

– bărbaţi care doresc cu ardoare să-i vadă pe alţii nu numai salvaţi, dar şi devenind ucenici ai lui Hristos, ajungând la un nivel cât mai înalt de cunoaştere a adevărului şi să-i vadă ascultând de toate poruncile lui Dumnezeu;

– bărbaţi care doresc cu ardoare să vadă că în orice loc, mărturia despre Dumnezeu este nepătată;

– bărbaţi care au o pasiune arzătoare pentru a-L vedea pe Hristos glorificat în biserică;

– bărbaţi care în nici un fel nu „umblă după

foloasele lor”;

– bărbaţi cu demnitate şi autoritate duhovnicească;

– bărbaţi care, în anumite situaţii, vor sta SINGURI de partea lui Dumnezeu, împotriva întregii lumi;

– bărbaţi liberi de orice compromis, asemeni

apostolilor şi proorocilor din vechime.

Astăzi lucrarea lui Dumnezeu în lume are de suferit, pentru că astfel de bărbaţi sunt puţini la număr. Hotărăşte din toată inima ta ca, în mijlocul unui neam viclean şi preacurvar şi a unei creştinătăţi compromise, să fii tu un astfel de bărbat care se pune la dispoziţia lui Dumnezeu. Dacă doreşti sincer, din momentul în care în tine nu mai există parţialitate faţă de Dumnezeu, vei putea fi şi tu unul dintre ei. Este posibil pentru tine să fii un astfel de om, pentru că Dumnezeu cere devotament şi ascultare numai în domeniul conştient al vieţii cuiva. Chiar dacă domeniul conştient al vieţii tale este încă restrâns, acest domeniu va creşte continuu pe măsură ce umbli în lumină şi te străduieşti să ajungi desăvârşit. Deci nu există nici o scuză pentru a nu avea caracteristicile unui astfel de bărbat.

Datorită faptului că nimic bun nu locuieşte în firea pământească, noi trebuie să căutam harul lui Dumnezeu pentru a putea avea aceste virtuţi, enumerate mai sus. Deci, cere-I zilnic lui Dumnezeu, cu stăruinţă, să îţi dea har pentru a fi un astfel de bărbat, în aceste ultime zile ale veacului

CÂTEVA ADEVĂRURI IMPORTANTE PE CARE LE-AM ÎNVĂŢAT

În cei 40 de ani în care am fost un creştin născut din nou, am învăţat câteva adevăruri importante care m- au încurajat şi care au dat direcţie şi scop vieţii mele. În cele ce urmează vi le împărtăşesc, în speranţa că ele vor fi, de asemenea, o încurajare şi pentru voi.

1. Dumnezeu ne iubeşte aşa cum L-a iubit pe Isus

„I-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:23)

Acesta e cel mai mare adevăr dintre toate câte am descoperit în Biblie. El m-a transformat dintr-un credincios nesigur şi depresiv într-unul care întotdeauna are siguranţă deplină în Dumnezeu şi care întotdeauna e plin de bucuria Domnului.

Sunt multe versete în Biblie care ne spun că Dumnezeu ne iubeşte, dar numai acesta singur ne dezvăluie proporţiile acestei iubiri, şi anume că Dumnezeu ne iubeşte LA FEL CUM L-A IUBIT PE ISUS.

Din moment ce nu există părtinire în iubirea pe care Tatăl nostru Ceresc o are faţă de oricare din copiii Săi, El va fi cu siguranţă bucuros să facă pentru noi, copiii Lui, orice din ceea ce a făcut pentru Fiul Său întâi-născut, Isus. Ne va ajuta aşa cum L-a ajutat pe Isus. Se va îngriji de noi în măsura în care S-a îngrijit de Isus. Va fi la fel de interesat în planificarea detaliată a vieţii noastre

 

cotidiene, cât a fost de interesat în cazul vieţii lui Isus. Niciodată nu ni se poate întâmpla ceva care să-L ia prin surprindere pe Dumnezeu. El are un plan pregătit pentru orice eventualitate. Deci, nu mai trebuie să fim nesiguri. Scopul trimiterii noastre pe Pământ este la fel de bine definit ca scopul trimiterii lui Isus.

Toate aceste realităţi sunt adevărate şi în cazul tău, dar lucrează pentru tine numai dacă le crezi.

Nimic nu lucrează în favoarea celui care nu crede

Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în oamenii

sinceri

„Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii” (1 Ioan 1:7)

umbla în lumină înseamnă, în primul rând, să nu ascundem nimic de Dumnezeu. Îi spunem totul, exact aşa cum este. Sunt convins că primul pas spre Dumnezeu este sinceritatea. Dumnezeu nu-i poate suferi pe cei care nu sunt cinstiţi cu El. Isus a vorbit mai mult împotriva celor care se dădeau drept alţii, decât împotriva oricărei alte categorii de oameni păcătoşi.

Înainte ca Dumnezeu să ne ceară un comportament exterior desăvârşit, El ne cere să fim sinceri. Aceasta este linia de start a adevăratei sfinţenii şi din acest izvor decurg toate celelalte. Dacă este vreo atitudine cu-adevărat uşor de adoptat pentru oricare dintre noi, aceasta este sinceritateaDeci, fii prompt în mărturisirea păcatului tău înaintea lui Dumnezeu. Nu da nume „decente” gândurilor păcătoase care-ţi vin în minte. Nu spune că: „Eu doar am admirat frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu” când tu, de fapt, te-ai pângărit în imaginaţia ta cu un gând de preacurvie. Nu spune că mânia care te-a

 

cuprins, a fost o „indignare sfântă”. Dacă eşti necinstit,

nu vei avea niciodată biruinţă asupra păcatului.

Nu numi niciodată păcatul „o greşeală din neatenţie”, pentru că sângele lui Isus nu a fost dat pentru a scuza neatenţiile tale, ci pentru a te curăţa complet de păcate! El nu curăţă oameni nesinceri.

Există speranţă numai pentru oamenii sinceri:

„Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte…”

(Proverbe 28:13).

De ce a spus Isus că exista mai multă speranţă ca prostituatele şi hoţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu decât liderii religioşi (Matei 21:31)? Pentru că prostituatele şi hoţii nu aveau pretenţia de a fi consideraţi sfinţi.

Mulţi tineri se îndepărtează de biserici din cauză că membri bisericilor le dau impresia, că ei înşişi nu au nici o luptă cu păcatul. Acei tineri gândesc astfel:

„Adunarea aceea de sfinţi nu ar putea înţelege vreodată problemele noastre!”. Dacă aceasta e situaţia la noi, atunci să ştiţi că nu suntem ca acel Hristos care îi atrăgea la Sine pe păcătoşi.

3. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în cel care dă cu

bucurie

„Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7)

Iată de ce dă Dumnezeu omului libertate totală atât înainte şi după convertire, cât şi înainte şi după umplerea cu Duhul Sfânt.

Dacă suntem ca Dumnezeu, nici noi nu vom căuta să îi controlăm pe alţii sau să facem presiune asupra lor. Le vom da libertatea să fie diferiţi de noi, să vadă altfel lucrurile decât noi şi să crească spiritual în ritmul, în care ei înşişi sunt călăuziţi de Dumnezeu.

 

Constrângerile de orice fel sunt de la diavol.

Duhul Sfânt îi umple pe oameni, în timp ce demonii doresc să îi posede. Diferenţa este aceasta: când Duhul Sfânt umple pe cineva, El totuşi oferă acelei persoane libertatea să acţioneze, îndemnat de voinţa lui. Când demonii îi posedă, însă, pe oameni, îi privează de libertate şi îi controlează. Roada umplerii cu Duhul Sfânt se concretizează şi în autocontrol (vezi Galateni 5:22,23). Posedarea demonică însă duce la pierderea autocontrolului.

Trebuie să ne amintim întotdeauna că orice lucrare pentru Dumnezeu care NU este făcută cu dragă inimă, cu bucurie, în libertate, deci într-un mod voluntar, este o lucrare moartă. Orice lucrare făcută pentru Dumnezeu în schimbul unei recompense sau al unui salariu, este tot o lucrare moartă. Orice ban dat lui Dumnezeu sub presiunea celor din jur, nu are nici o valoare în ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu!

Dumnezeu preţuieşte incomparabil mai mult puţinul care Îi este dat cu dragă inimă, decât o mare dărnicie făcută din constrângere, sau făcută numai pentru a uşura conştiinţa cuiva.

4. Sfinţenia vine prin aţintirea privirii la Isus

„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea

credinţei noastre, adică la Isus” (Evrei 12:1,2)

Secretul evlaviei se găseşte în Persoana lui Hristos care a venit în trupul nostru uman, (aşa cum ne este relevat foarte clar în pasajul din 1 Timotei 3:16), şi nu în doctrina venirii lui Hristos în trupul nostru uman. Prin Însăşi Persoana Lui devenim sfinţi, şi nu printr-o analiză doctrinară a trupului Său uman.

 

Străduinţele depuse pentru sfinţirea cuiva prin eforturi proprii, oricât ar fi ele de mari, nu vor reuşi niciodată să transforme o inimă păcătoasă într-una sfântă. Pentru aceasta Dumnezeu Însuşi trebuie să facă o lucrare în noi.

Sfinţenia (viaţa veşnică) este darul lui Dumnezeu şi nu poate fi câştigată vreodată prin fapte (Romani 6:23). Biblia stabileşte principiul că numai Dumnezeu ne poate sfinţi (face sfinţi) pe deplin; acest adevăr reiese atât de clar din 1 Tesaloniceni 5:23, încât niciunul din noi nu-l putem răstălmăci. Totuşi o mulţime de credincioşi se zbat să devină sfinţi prin propriile eforturi de autolepădare, însă în loc să fie sfinţi ei devin farisei.

„Sfinţenia pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:24) şi care nu este o iluzie, se dobândeşte prin credinţa în Isus, cu alte cuvinte prin „aţintirea privirii la Isus”.

Continuând să privim numai la o doctrină, vom deveni farisei. Cu cât doctrina noastră e mai pură, cu atât devenim farisei mai mari.

Cei mai mari farisei pe care i-am întâlnit pe Pământ au fost dintre aceia care au predicat cele mai înalte standarde ale sfinţeniei obţinute prin propriile eforturi. Trebuie să avem grijă să nu ajungem şi noi ca unul dintre ei!

Ce înseamnă aţintirea privirii la Isus, ne este explicat foarte clar în Evrei 12:2. În primul rând, trebuie să privim la El ca la Unul care a trăit pe Pământ, „Şi-a luat crucea” în fiecare zi, şi „ în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15) . Isus este Înaintemergătorul nostru (Evrei 6:20), pe urmele Căruia trebuie să păşim. Apoi, în al doilea rând, trebuie să-L vedem ca pe Unul care este acum „la dreapta Tatălui”, mijlocind pentru noi, fiind gata să ne ajute în orice încercare sau ispită.

 

5. Trebuie să fim umpluţi de Duhul Sfânt în mod

continuu

Din traducerea literală a pasajului „Fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18) reiese că trebuie să fim umpluţi în mod continuu de Duhul Sfânt.

Este imposibil să trăim viaţa creştină aşa cum o vrea Dumnezeu, dacă nu suntem umpluţi în mod continuu cu Duhul Sfânt. Este imposibil să-L slujim aşa cum trebuie pe Dumnezeu, fără să fim unşi de Duhul şi fără să primim darurile Lui supranaturale. Isus Însuşi a avut nevoie să fie uns.

Duhul Sfânt a venit pentru ca noi să devenim asemenea lui Isus, atât în trăirea personală, cât şi în slujirea noastră (vezi 2 Corinteni 3:18). Dumnezeu ne umple cu Duhul Sfânt pentru a ne transforma în asemănarea lui Isus în caracterul nostru şi pentru a ne echipa la o slujire asemănătoare cu slujirea lui Isus. Noi nu avem aceeaşi sarcină de îndeplinit, pe care a avut-o de îndeplinit Isus, deci nu vom putea face exact ceea ce a făcut Isus în slujirea Lui, dar putem fi tot atât de complet echipaţi pentru slujirea lui Dumnezeu, precum era Însuşi Isus, şi aceasta pentru a putea îndeplini PROPRIA NOASTRĂ sarcină.

Pentru ca râuri de apă vie să curgă prin noi, tot ceea ce se aşteaptă din partea noastră sunt setea şi credinţa corespunzătoare (Ioan 7:37-39).

Trebuie să ne dorim cu ardoare darurile Duhului Sfânt, dacă vrem ca ele să opereze în vieţile noastre (1 Corinteni 14:1). Altfel nu le vom avea niciodată.

O biserică fără darurile Duhului Sfânt, este ca un om care s-ar putea să fie viu, dar este surd, orb, mut şi olog, deci ineficient.

 

6. Calea crucii este calea vieţii

„Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună

cu El” (2 Timotei 2:11)

Nu există nici o altă modalitate în care s-ar putea manifesta viaţa lui Isus în trupul nostru, decât prin acceptarea morţii faţă de sine – în toate situaţiile, pe care ni le pregăteşte şi ni le potriveşte Dumnezeu (2 Corinteni 4:10,11).

Dacă vrem să biruim păcatul, atunci trebuie să ne socotim„morţi faţă de păcat” în toate situaţiile(Romani 6:11). Dacă vrem să trăim, trebuie ca „prin Duhul să facem să moară faptele trupului” (Romani 8:13). În viaţa noastră cotidiană, Duhul Sfânt ne va conduce mereu la cruce.

Suntem trimişi de Dumnezeu în situaţii, în care suntem„daţi morţii toata ziua” (Romani 8:36) şi „daţi la moarte din pricina lui Isus” (2 Corinteni 4:11). În asemenea situaţii trebuie să acceptăm „ omorârea Domnului Isus” (2 Corinteni 4:10) pentru ca viaţa lui Isus să se poată manifesta prin noi.

7. Părerile oamenilor sunt bune de aruncat la coş

„Nu vă mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?” (Isaia 2:22)

Când suflarea părăseşte nările unui om, el nu este cu nimic mai deosebit decât ţărâna, pe care o călcăm în picioare. Atunci să preţuim părerea omului?

Dacă nu suntem convinşi de faptul că părerile TUTUROR oamenilor puse la un loc nu valorează mai mult decât gunoaiele pe care le aruncăm la coş, atunci nu Îl vom putea sluji eficient pe Domnul. Când căutăm să plăcem chiar şi unui singur om, nu putem fi slujitori ai lui Hristos (Galateni 1:10).

 

Părerea fiecărui om este lipsită de valoare în comparaţie cu părerea lui Dumnezeu. Cel care s-a convins de acest lucru, va căuta după aceea numai aprobarea lui Dumnezeu pentru viaţa şi slujirea lui. El nu va căuta niciodată să impresioneze oamenii sau să se justifice înaintea lor.

8. Dumnezeu dispreţuieşte tot ce este mare în ochii lumii

„Ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15)

De fapt lucrurile care sunt considerate mari în ochii lumii nu numai că nu au nici o valoare în ochii lui Dumnezeu, dar sunt deosebit de respingătoare pentru El. Deci, conştientizând faptul că tot ce este înălţat înaintea lumii stârneşte repulsia lui Dumnezeu, trebuie ca toate acestea să stârnească şi repulsia noastră.

Banul, fiind preţuit de toţi oamenii, este ceva înălţat pe Pământ. Dar Dumnezeu spune că aceia care iubesc banii şi doresc să se îmbogăţească vor suferi, mai devreme sau mai târziu, următoarele opt consecinţe (1 Timotei 6:9-10):

(a) vor cădea în ispită,

(b) vor cădea într-o capcană,

(c) vor cădea pradă unor dorinţe nebuneşti,

(d) vor cădea pradă unor dorinţe distrugătoare,

(e) se vor prăbuşi în ruină,

(f) vor cădea în nenorocire,

(g) se vor rătăci de la credinţă şi

(h) se vor străpunge singuri cu o mulţime de

chinuri.

Am văzut cum credincioşilor de pretutindeni li se întâmplă aceste lucruri.

Una dintre principalele cauze ale faptului că în ţara noastră, în aceste zile, mai niciodată nu se poate auzi

 

vreun cuvânt profetic de la Domnul, este că majoritatea predicatorilor sunt iubitori de bani. Isus a spus că adevăratele bogăţii (cum este şi cuvântul profetic), nu vor fi date de Dumnezeu acelora care au fost necredincioşi în privinţa banilor (Luca 16:11). De aceea auzim aşa de multe predici şi mărturii plictisitoare la bisericile şi la conferinţele noastre.

9. Nimeni nu ne poate face rău, în afară de noi înşine

„Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă

pentru bine?” (1 Petru 3:13)

Dumnezeu este atât de puternic, încât El face ca TOATE LUCRURILE să lucreze împreună spre binele celor ce-L iubesc şi care sunt chemaţi după planul Său, adică spre binele acelora care nu au vreo ambiţie pământească, în afara voii Lui, pentru vieţile lor (Romani 8:28). Cel ce are ambiţii egoiste nu-şi poate revendica această promisiune, dar dacă acceptăm voia lui Dumnezeu în totalitate ne putem baza pe această promisiune, în fiecare clipă a vieţii trăite pe acest Pământ. Nimic nu ne poate face rău.

Tot ce ne fac alţii – bine sau rău, în mod accidental sau deliberat – va trece prin filtrul specificat în Romani 8:28, astfel încât va răzbate până la noi numai ceea ce lucrează cu-adevărat înspre binele nostru, transformându-ne de fiecare dată mai mult în asemănarea lui Hristos (Romani 8:29). Această transformare este acel bine plănuit de Dumnezeu pentru noi. Pentru aceia care îndeplinesc condiţiile enumerate în acest verset, acest filtru funcţionează perfect, chiar de fiecare dată.

În plus, 1 Petru 3:13 ne spune că nimeni nu ne poate face rău, dacă suntem „plini de râvnă pentru bine”. Din păcate acest verset nu este la fel de bine cunoscut ca

 

cel din Romani 8:28, de aceea trebuie să-l facem cunoscut acum. Însă, vă rog să ţineţi cont că şi această promisiune este aplicabilă numai în cazul celor care sunt plini de râvnă în a-şi ţine inima plină de bunătate faţă de toţi oamenii. Îi va fi imposibil oricărui demon sau om să facă rău unui astfel de credincios.

Deci, ori de câte ori vreun creştin se plânge că alţii i-au făcut rău, el admite în mod indirect faptul că el nu Îl iubeşte pe Dumnezeu, nu a fost chemat după planul lui Dumnezeu şi nu a fost plin de râvnă pentru bine. Altfel, orice i-ar fi făcut alţii ar fi lucrat înspre binele lui, şi atunci nu ar fi avut nici o plângere.

Oricât ar părea de ciudat, singurul care poate să îţi facă rău eşti tu însuţi, prin necredinţa ta şi prin atitudinea ta greşită faţă de alţii.

Eu am acum aproape 60 de ani şi vă pot spune sincer, că nimeni nu a reuşit vreodată să-mi facă rău în toată viaţa mea. Au încercat mulţi, dar TOT ceea ce au făcut ei a lucrat pentru binele meu cel mai înalt şi pentru binele slujirii mele. Deci, pot să-L slăvesc pe Dumnezeu şi pentru acei oameni. Cei care mi s-au opus au fost deseori aşa-zişi „credincioşi” care nu au înţeles căile lui Dumnezeu. Vă spun mărturia mea numai pentru a vă încuraja să credeţi că aceasta poate fi şi mărturia voastră, încontinuu.

10. Dumnezeu are un plan desăvârşit pentru vieţile noastre

„Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10)

Cu mult timp în urmă, când Dumnezeu ne-a ales în Hristos, El a plănuit şi ce vom face cu vieţile noastre, trăite pe Pământ. Acum, datoria noastră este să aflăm

 

acel plan, zi de zi, şi să-l urmăm. Noi nu vom putea face niciodată un plan mai bun decât cel făcut de Dumnezeu.

Noi nu trebuie să imităm ceea ce fac alţii, pentru că planul lui Dumnezeu este diferit pentru fiecare dintre copiii Lui. De exemplu, planul lui Dumnezeu pentru Iosif a fost ca el să locuiască în palatul din Egipt şi să trăiască în mare confort în ultimii optzeci de ani ai vieţii lui. Pe de altă parte, planul lui Dumnezeu pentru Moise a fost ca el să părăsească palatul din Egipt şi să trăiască în mare disconfort, în pustiu, în ultimii optzeci de ani ai vieţii lui. Dacă Moise ar fi urmat exemplul lui Iosif, prin urmărirea confortului şi a unui trai liniştit, ar fi ratat voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

Exact în acelaşi fel este şi astăzi: s-ar putea ca Dumnezeu să vrea ca un frate să trăiască toată viaţa lui în confortul din Statele Unite ale Americii, iar altul să trudească din greu toata viaţa lui în arşiţa şi-n praful din India de Nord. Fiecare trebuie să fie convins de planul lui Dumnezeu pentru propria lui viaţă, în loc să-şi compare soarta cu soarta celuilalt frate şi să fie invidios şi critic faţă de el.

Ştiu că Dumnezeu m-a chemat să-L slujesc în India. Dar niciodată n-am pretins că oricine altcineva ar mai trebui să aibă chemarea mea.

Însă nu vom fi niciodată în stare să găsim voia lui Dumnezeu, dacă ne căutăm propria cinste, sau dacă iubim banii sau confortul sau aprobarea oamenilor.

11. Secretul pentru a fi puternic este cunoaşterea

îndeaproape a lui Dumnezeu

„Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul

lor, vor rămâne tari” (Daniel 11:32)

Astăzi, Dumnezeu nu vrea ca noi să-L cunoaştem indirect, prin intermediul altora. El invită chiar şi pe credinciosul cel mai tânăr să Îl cunoască în mod personal

 

(Evrei 8:11). Isus a definit viaţa veşnică ca fiind cunoaşterea personală lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos (Ioan 17:3). Aceasta a fost cea mai mare pasiune din viaţa lui Pavel şi trebuie să fie şi pasiunea noastră cea mai mare (Filipeni 3:10).

Cel care doreşte să-L cunoască îndeaproape pe Dumnezeu, va trebui ca întotdeauna să Îi dea ascultare. Isus a spus că singurul mod prin care omul se poate menţine viu spiritual este prin ascultarea de FIECARE Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4). El a mai spus că a sta la picioarele Lui şi a-L asculta pe El este cel mai important lucru în viaţa creştină (Luca 10:42).

Trebuie neapărat să ne dezvoltăm deprinderea pe care a avut-o Isus, de a Se consulta zilnic cu Tatăl, începând de dimineaţa devreme (Isaia 50:4), şi continuând toată ziua; iar apoi de a fi într-o atitudine de ascultare şi în timpul orelor nopţii, când dormim – astfel încât atunci când ne trezim din somn noaptea să putem spune: „Vorbeşte Doamne, robul Tău ascultă” (1 Samuel 3:10).

Cunoaşterea lui Dumnezeu ne va face biruitori în toate situaţiile, pentru că Dumnezeu are o soluţie pentru fiecare problemă cu care ne confruntăm şi dacă Îi dăm ascultare, El ne va spune de fiecare dată care este soluţia.

12. Noul Legământ este cu mult superior Vechiului Legământ

„Legământul al cărui mijlocitor este El [Isus], este mai bun…” (Evrei 8:6)

Mulţi creştini nu ştiu că este o diferenţă fundamentală între Vechiul Legământ şi Noul Legământ (Evrei 8:8-12). Măsura în care Noul Legământ este superior Vechiului Legământ este dată de măsura în care Isus Îi este superior lui Moise (2 Corinteni 3 şi Evrei 3).

 

În timp ce Vechiul Legământ a putut curăţa (sfinţi) numai viaţa exterioară a unei persoane prin frica de judecată şi prin promisiunea răsplătirii, Noul Legământ ne schimbă din interior, nu prin ameninţări şi promisiuni, ci prin Duhul Sfânt care ne transmite natura lui Hristos – o natură care este complet pură şi iubitoare.

Există o diferenţă enorm de mare între un porc ţinut curat prin reţinerea lanţurilor cu care este legat (frica pedepsei sub Lege) şi o pisică, care se ţine singură curată din cauză că aceasta e natura ei interioară. Acest exemplu ilustrează diferenţa dintre cele două Legăminte.

13. Suntem chemaţi să fim respinşi şi persecutaţi

de oameni

„Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus,

vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12)

Isus le-a spus ucenicilor Săi că în lume vor avea necazuri (Ioan 16:33); iar când S-a rugat Tatălui a spus că nu Îi cere să-i ia pe ucenici din lume (Ioan 17:15). Apostolii i-au învăţat pe credincioşi că pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu numai prin multe necazuri (Fapte 14:23).

Isus a spus că dacă oamenii l-au numit „Beelzebul” pe Stăpânul caseiatunci membrii casei Lui vor fi numiţi cu nume şi mai rele (Matei 10:25). Astfel putem şti că suntem membrii credincioşi ai casei Lui. Unele dintre acele nume care mi-au fost date de alţi „credincioşi”, au fost: „diavol”, „fiul diavolului”, „duh rău”, „Antihrist”,

„înşelător”, „terorist”, „criminal” şi „Diotref”. A fost o mare onoare pentru mine ca prin aceste etichetări să fiu identificat ca un membru al casei lui Isus. Toţi cei care Îl slujesc pe Domnul cu credincioşie vor avea parte de aşa ceva.

Isus a mai spus că un prooroc adevărat nu va fi preţuit „ între rudele lui” (Marcu 6:4). Isus Însuşi nu a

 

fost acceptat de membrii familiei Lui. Fiecare prooroc adevărat al lui Dumnezeu va fi respins şi dispreţuit de propriile lui rudenii, lucru adevărat chiar şi astăzi. În mod similar, un apostol adevărat va fi tratat „ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor” (1 Corinteni 4:13). Celor mai mari slujitori ai lui Dumnezeu le-a fost destinată întotdeauna o soartă a suferinţei şi a respingerii.

Cei mai mulţi credincioşi au acceptat învăţătura foarte larg răspândită, că Biserica va fi răpită înainte de

„necazul cel mare”, deoarece această învăţătură oferă confort firii pământeşti. Dar Isus a spus foarte clar în Matei 24:29-31 că El se va întoarce să-i ia pe aleşii Săi numai DUPĂ necazul cel mare. NU EXISTĂ NICI UN SINGUR VERSET ÎN TOT NOUL TESTAMENT CARE NE ÎNVĂŢĂ CĂ BISERICA VA SCĂPA DE NECAZUL CEL MARE, PRIN FAPTUL CĂ VA FI RĂPITĂ DIN

ACEST NECAZ. Această doctrină a fost inventată de oameni pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, în Anglia.

Acum noi trebuie să pregătim biserica din ţara noastră pentru persecuţie.

14. Trebuie să-i primim pe toţi cei pe care îi primeşte Dumnezeu

„Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El; pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup” (1 Corinteni 12:18,25)

Dumnezeu a ridicat diferiţi oameni în diferite vremuri şi-n diferite zone geografice, pentru a-Şi restabili o mărturie nepătată. Dar de fiecare dată, după ce au murit acei oameni ai lui Dumnezeu, cei care au venit după ei şi-au făcut propriile grupări cultice şi exclusiviste.

Însă Trupul lui Hristos este mai cuprinzător decât orice grupare; nu avem voie să uităm niciodată acest

 

lucru. Astăzi Mireasa lui Hristos se găseşte în foarte multe grupări.

Aşa că trebuie neapărat să căutăm părtăşia cu toţi cei pe care Dumnezeu i-a acceptat, chiar dacă nu putem lucra împreună cu mulţi dintre ei din cauza diferenţelor de interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu.

15. Trebuie să tratăm orice fiinţă umană cu

demnitate

„Cu ea [limba] blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu (…) Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” (Iacov 3:9,10)

Orice cuvânt sau acţiune care înjoseşte o fiinţă umană nu este niciodată de la Dumnezeu. Este întotdeauna de la Satan, care mereu caută să-i înjosească şi să-i degradeze moral pe oameni.

Ni se porunceşte să vorbim tuturor oamenilor „cu blândeţe şi cu respect” (1 Petru 3:15) - fie că este vorba de soţia sau de copiii noştri, fie de tineri, de cerşetori sau de duşmani. Trebuie neapărat ca toţi oamenii să fie trataţi cu demnitate. De exemplu, când slujim cu dărnicie pe un frate mai sărac, trebuie să o facem în aşa fel încât să nu îl privăm de demnitatea lui ca fiinţă umană. Trebuie să fim fratele şi nu binefăcătorul lui.

16. În afară de Dumnezeu să nu destăinuim nimănui nevoile noastre financiare

„Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19)

În legătură cu toate nevoile lor financiare, slujitorii creştini cu normă întreagă trebuie să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi să se destăinuiască numai Lui în legătură cu acele nevoi. Atunci Dumnezeu îi va îndemna copiii Lui

 

să-i susţină. Ei nu trebuie să trăiască aşa cum trăiesc mulţi în zilele noastre care spun că „trăiesc prin credinţă”, dar strecoară aluzii cu privire la nevoile lor.

„Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (1 Corinteni 9:14) . Înseamnă că acelora care Îl slujesc pe Domnul cu normă întreagă le este permis să primească daruri de la alţi credincioşi, dar ei niciodată nu trebuie să primească vreun salariu. Este o foarte mare diferenţă între dărnicie şi un salariu. Dărnicia nu vine pe baza formulării vreunei cereri, în timp ce un salariu poate fi cerut şi renegociat la cerere. Iată motivul pentru care cele mai multe biserici şi instituţii creştine din zilele noastre sunt într-o stare decăzută.

Chiar dacă respectăm acest principiu, încă trebuie să avem mare grijă şi la următorul aspect: niciodată dărnicia provenită de la cineva care este mai sărac decât noi, să nu fie folosită pentru nevoile noastre personale sau pentru cele ale familiei noastre, ci să fie dată cuiva care se află într-o nevoie şi mai mare sau să fie dată pentru lucrarea Domnului.

Iată „Zece Principii” despre bani, de care slujitorii

ar trebui să ţină seama:

1. Niciodată nu destăinui nevoile tale financiare altei

persoane decât lui Dumnezeu (Filipeni 4:19).

2. Niciodată nu accepta bani de la necredincioşi (3 Ioan 7).

3. Niciodată nu te aştepta la vreo dărnicie din partea

cuiva (Psalmi 62:5).

4. Niciodată nu permite cuiva să te controleze sau să-ţi influenţeze slujirea prin faptul că-ţi dă bani.

5. Niciodată să nu accepţi bani de la aceia care nu primesc slujirea ta.


6. Niciodată să nu accepţi bani pentru nevoile tale personale sau pentru cele ale familiei tale de la cineva care este mai sărac decât tine.

7. Niciodată să nu fi dependent de vreun om, din

punct de vedere financiar.

8. Niciodată nu folosi banii lui Dumnezeu într-un mod care ar face pe alţii să te suspecteze de folosirea greşită a acelor bani (2 Corinteni 8:20,21).

9. Niciodată nu fi exaltat când primeşti bani.

10. Niciodată nu fi deprimat când pierzi bani.

Concluzie

Sper ca aceste adevăruri nu numai să vă încurajeze, dar să vă şi elibereze. Dacă luaţi în serios umblarea voastră cu Domnul şi slujirea voastră, ar trebui să luaţi în serios toate aceste adevăruri în viaţa voastră de zi cu zi.

 

Trăind prin Credinţă

scris de :   Zac Poonen

Vor umbla ncoace şi ncolo ca să caute cuvntul Domnului şi tot nu-l vor găsi (Amos 8:11,12)

De-a lungul timpului, numeroşi creştini au căutat n mod sincer sfinţenia şi biruinţa asupra păcatului, lundu-şi crucea şi lepădndu-se de sine. Dar, adesea, ei au descoperit că viaţa creştină este o trudire aspră n loc de viaţa glorioasă pe care o descrie Biblia. Eşecul lor a fost acela că n-au nţeles niciodată viaţa de credinţă sub noul legămnt. Ei au căutat să fie sfinţi pe baza principiilor vechiului legămnt şi astfel au pierdut ceea ce Dumnezeu avea pentru ei.

2 Corinteni 3:6 ne spune că noul legămnt este o slujire a Duhului care dă viaţă, spre deosebire de vechiul legămnt care era o slujire a literei, care aducea moartea! Şi dacă umblăm potrivit literei poruncilor lui Dumnezeu chiar şi n noul legămnt ea ne va aduce tot moartea. Numai dacă trăim prin credinţă şi i permitem Duhului Sfnt să ne conducă, vom intra n viaţa lui Hristos.

Din momentul n care Isus S-a nălţat la cer şi a trimis Duhul Sfnt pe acest pămnt, viaţa noastră poate fi mult mai glorioasă dect a oricărui sfnt din Vechiul Testament. Deci, dacă astăzi ne surprindem trăind sub condmanare, depresie şi ntuneric, trebuie să fie pentru că noi ncă trăim pe baza principiilor vechiului legămnt (2 Corinteni 3:9).

Erau două lucruri pe care Isus le accentua frecvent n lucrarea Sa credinţa n Dumnezeu şi puterea Duhului Sfnt.

Adam a pierdut această viaţă de credinţă prin puterea Duhului Sfnt atunci cnd a ales pomul cunoştinţei binelui şi răului n locul pomului vieţii (Geneza 2:9). El a ales ca n el nsuşi să locuiască cunoaşterea binelui şi răului, n loc să fie dependent de Dumnezeu pentru aceasta.

Pomul vieţii reprezintă viaţa de credinţă sub noul legămnt, n timp ce pomul cunoştinţei binelui şi răului reprezintă o viaţă a efortului propriu (de strădanie proprie) sub vechiul legămnt.

Dacă Adam ar fi ales pomul vieţii, el ar fi trăit prin credinţă – n dependenţă constantă de Dumnezeu. Atunci Duhul Sfnt i-ar fi dat viaţa Divină. n schimb, nsă, el a ales să trăiască n dependenţă de el nsuşi, independent de Dumnezeu. Şi aşa a murit. Toţi necredincioşii trăiesc aşa fără dependenţă constantă de Dumnezeu. Din nefericire, sunt şi mulţi credincioşi care trăiesc tot n acest mod.

Toate religiile i nvaţă pe adepţi să facă binele şi să evite răul. Creştinii care caută sfinţenia fac de asemenea binele şi evită răul. Şi, n căutarea sfinţeniei lor, ei sfrşesc de obicei făcnd distincţii din ce n ce mai fine ntre bine şi rău, pe baza unor reguli şi practici variate!! Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu ajung niciodată la o viaţă sfntă autentică. De ce? Pentru că ei o caută prin fapte şi nu prin credinţă.

Timp de 1500 de ani, Dumnezeu i-a nvăţat pe israeliţi prin intermediul Legii, ce era bine şi ce era rău. Dar ascultarea de faptele bune prouncite de Lege nu a condus nici măcar pe un singur israelit la părtăşia vieţii veşnice. Trăirea pe baza oricărui set de legi şi reguli orict de nalt ar fi standardul – nu va conduce niciodată pe nimeni la evlavia autentică, nici măcar astăzi.

Adevărata sfinţenie este viaţa lui Dumnezeu n sufletul omului şi Dumnezeu are să ne dea această viaţă ca pe un dar. Noi nu putem niciodată ajunge la ea. Trebuie să o primim prin credinţă.

Pavel spunea că, n zilele cnd nu era conştient de cerinţele Legii, se simţea viu. Dar cnd a nţeles cerinţele Legii lui Dumnezeu, a devenit att de conştient de greşelile din viaţa lui, nct se simţea mort (Romani 7:9)!! Aceasta este şi experienţa multora care sunt născuţi din nou. Ei par să fie fericiţi şi vii atta timp ct aud numai de iertarea păcatelor lor. Dar imediat ce aud despre biruinţa asupra păcatului şi ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, se simt condamnaţi şi nenorociţi şi morţi.

Dar Pavel nu s-a oprit la legea vechiului legămnt şi nici noi n-ar trebui să ne oprim. Dumnezeu i-a arătat lui Pavel o altă lege – legea Duhului de viaţă n Hristos Isus. Aceasta a fost legea care l-a eliberat n final din păcat (Romani 8:2).

Mulţi caută să fie sfinţi făcnd binele. Amintiţi-vă că Eva a mncat din copac pentru că arăta bine!! Ea nu căuta să facă ceva rău!! Ea a mncat fructul, nu pentru că dorea să devină ca diavolul, ci pentru că dorea să devină ca Dumnezeu pentru că aceasta a fost ceea ce diavolul i promisese (Geneza 3:5). Oamenii care trăiesc potrivit Legii fac aceeaşi greşeală şi astăzi gndind că ei pot fi ca Dumnezeu prin lucrările bune exterioare.

Mare parte din binele pe care l vedem n vieţile multor creştini vine nu dintr-o sfinţenie autentică, ci dintr-o educaţie bună. Mulţi dintre aceşti creştini sunt onorabili, dar ei nu au o foame pasionată după Dumnezeu. şi petrec viaţa asimilnd cunoştinţe din Biblie, dar fără nicio revelaţie de la Dumnezeu. Drept urmare, viaţa lor nu este cu mult diferită de viaţa unor necredincioşi buni din jurul lor. Tuturor credincioşilor de acest fel le-a scăpat ceva esenţial din ceea ce Dumnezeu doreşte ca ei să aibă – natura Divină.

Dumnezeu nu ncearcă n primul rnd să ne facă să facem bine, ci să ne facă să ne ncredem n El, aşa nct să ne poată da natura Lui. n ochii Lui, neprihăniţi nu sunt cei care fac bine, ci aceia care trăiesc prin credinţă (Vezi Romani 4:5 şi Habacuc 2:4).

n Habacuc 2:4, Dumnezeu pune n contrast două grupuri de oameni cei care cred n Domnul şi cei care sunt mndri. Cei care sunt mndri nu pot trăi prin credinţă. Motivul pentru care mulţi nu acceptă n mod gratuit darurile lui Dumnezeu, prin simpla credinţă, este pentru că ei sunt prea mndri să accepte orice n mod gratuit. Mai degrabă ei şi-ar cştiga iertarea şi sfinţenia făcnd ei nşişi ceva.

Satan le spune creştinilor chiar şi astăzi (aşa cum i-a spus Evei) că nu e nevoie ca ei să depindă de Dumnezeu ca să cunoască diferenţa dintre bine şi rău. El le spune că ei pot cunoaşte diferenţa prin conştiinţa lor, sau citind Biblia. Dar mulţi necredincioşi trăiesc de asemenea pe baza conştiinţei lor şi au vieţi destul de cuviincioase. Şi un creştin poate trăi aşa dar el nu va fi drept n ochii lui Dumnezeu.

Mulţi credincioşi şi ncep n mod corect viaţa creştină ncrezndu-se doar n Dumnezeu pentru ndreptăţirea lor. Dar apoi, asemenea creştinilor galateni, ei caută să devină perfecţi prin propriile lor eforturi (Galateni 3:3). Ei şi evaluează valoarea spirituală prin ct de mult au făcut pentru Dumnezeu sau prin rezultateale pe care le-au văzut n lucrarea lor. Şi se simt satisfăcuţi. Dar cnd oamenii L-au ntrebat pe Isus cum puteau să ndeplinească lucrările lui Dumnezeu, El nu le-a spus să facă fapte bune. Le-a spus să creadă n El (Ioan 6:28,29)! Fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu.

Sunt multe paradoxuri n viaţa creştină şi iată-l pe primul pe care-l ntlnim cnd suntem salvaţi: Ştim că Isus ne ndreptăţeşte att de complet nct noi stăm acum naintea lui Dumnezeu ca şi cnd n-am fi păcătuit niciodată pentru că Dumnezeu ne promite să nu-şi mai aducă aminte niciodată de păcatele noastre trecute mpotriva noastră (Evrei 8:12). n acelaşi timp, ni se spune, de asemenea, să nu uităm niciodată păcatele noastre trecute, ca nu cumva să ajungem orbi şi neprevăzători (2 Petru 1:9)!!

Deci, pe de o parte, vedem că Dumnezeu nu-Şi mai aduce aminte de păcatele noastre trecute iar, pe de altă parte, nouă ni se spune să nu le uităm niciodată!! Cum să trăim cu această contradicţie aparentă?

Numai fiind DIN CE N CE MAI conştienţi de faptul că sngele lui Isus ne-a curăţit păcatele noastre trecute, suntem conştienţi de acele păcate n ele nsele.

Citeşte această ultimă propoziţie ncă o dată, pentru că acesta este unul dintre cele mai importante principii ale vieţii creştine. Dacă l crezi, acest adevăr te poate elibera.

Nu e nicio smerenie n a ne simţi vinovaţi de păcatele noastre trecute. Este necredinţă, nu smerenie, şi este o insultă la adresa sngelui lui Hristos. O astfel de necredinţă nu-L glorifică n niciun fel pe Dumnezeu.

Pavel şi spunea cel dinti păcătos după 30 de ani n care fusese creştin (1 Timotei 1:15). Totuşi, mai spunea n acelaşi timp că: Nu sunt conştient de nimic mpotriva mea (1 Corinteni 4:4). Ambele afirmaţii sunt adevărate.

Această asigurare este ceea ce ne dă nouă mare ncredere naintea lui Dumnezeu şi mare ndrăzneală mpotriva acuzaţiilor lui Satan şi mpotriva fricilor cu care Satan ncearcă să ne nspăimnte.

n zilele noastre, cele mai populare cărţi din librăriile creştine sunt acelea care tratează credinţa şi Duhul Sfnt. Dar majoritatea acestor cărţi i conduc pe creştini ntr-o credinţă falsă şi n experienţe false. Credinţa pe care aceste cărţi o nvaţă este credinţa de a deveni prosper şi sănătos şi nu de a deveni sfnt şi spiritual. Creştinilor li se spune că pot obţine orice doresc de la Dumnezeu, doar dacă ei cred suficient de mult. O astfel de nvăţătură este n mod fundamental opusă nvăţăturii şi practicii primilor apostoli şi celei a misionarilor evlavioşi (din secolul al 19-lea şi nceputul secolului 20), care şi-au sacrificat viaţa pentru naintarea mpărăţiei lui Dumnezeu.

Credinţa autentică este aceea care te ajută să biruieşti lumea (1 Ioan 5:4) lumea fiind pofta ochilor, pofta cărnii şi mndria vieţii (1 Ioan 2:16). După cum Isus a biruit această lume, şi noi putem s-o biruim (Vezi Ioan 16:33 şi Apocalipsa 3:21). Cnd biruim lumea, nu vom mai fi nşelaţi niciun moment de Satan care ne spune că plăcerile care vin prin sănătate şi prosperitate sunt superioare plăcerii care vine din părtăşia cu Dumnezeu.

Dumnezeu doreşte ca noi să gustăm desfătarea pură a părtăşiei cu El. Numai aceasta ne va alunga dorinţa pentru alte plăceri (Psalmul 16:11). Dar numai atunci cnd gustăm părtăşia cu Dumenzeu putem fi eliberaţi cu adevărat.

Credinţa n Dumnezeu şi puterea Duhului Sfnt te poate elibera din orice robie pe care Satan a pus-o vreodată peste tine.

Te vezi nedoritor să renunţi la vreo anume plăcere lumească ce te atrage? Strigă atunci la Domnul, cum a făcut Petru cnd se scufunda n mare, spunnd Doamne, salvează-mă. Vei vedea că Dumnezeu ţi dă nu numai dorinţa să te eliberezi de păcat, dar de asemenea o ură pentru el!! n noul legămnt, Dumnezeu este Acela care lucrează n noi att să dorim ct şi să facem voia Lui (Filipeni 2:13). Ce evanghelie minunată este noul legămnt!!

Viaţa lui Isus nu este ceva ce noi putem imita. Trebuie să ne mpărtăşim din ea prin Duhul Sfnt. Majoritatea creştinilor nu experimentează aceasta pentru că ei nu sunt săraci n duh. Aceasta nseamnă că ei nu-şi trăiesc viaţa cu o conştiinţă constantă a nevoii lor de Dumnezeu. Ei sunt ncrezători n ei nşişi şi independenţi.

Isus i-a invitat numai pe cei nsetaţi să vină la El să bea. Ca să mergem prin credinţă, noi trebuie să fim mereu nsetaţi (săraci n duh), ntotdeauna conştienţi de nevoia noastră de puterea Duhului Sfnt. Trebuie să fie un strigăt constant n inimile noastre (chiar dacă nespus) ca să fim umpluţi cu Duhul şi să experimentăm puterea Lui. Aceia care vin la Isus şi beau, vor găsi ruri de apă vie curgndu-le din adncul fiinţei lor (o viaţă n plinătatea Duhului Sfnt Ioan 7:37,38).

Astfel, cel mai slab credincios poate experimenta gloria acestei vieţi de credinţă n noul legămnt şi poate deveni la fel de tare ca cel mai tare.

Cine are urechi de auzit, să audă.

TREBUIE SĂ AUZIM VOCEA LUI în FIECARE ZI

scris de :   Zac Poonen

Există o mică expresie care se găseşte în Evanghelia după Marcu, capitolul 16. Ea vorbeşte despre primii ucenici, după ce Domnul s-a urcat la cer. Versetul 20 spune: „ Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Şi Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele care-i însoţea”.

Este o expresie în mijlocul acestui verset, „Domnul lucra împreună cu ei şi întărea (adeverea, atesta) Cuvântul, consolida autoritatea Cuvântului.”

În acele vremuri, Dumnezeu confirma Cuvântul prin minuni, dar să lăsăm în mâna Domnului cum confirma El Cuvântul. Deseori mulţi creştini vor să-I dicteze lui Dumnezeu cum ar trebui El să-şi confirme Cuvântul – eu voi lăsa aceasta în mâna Lui. Dar e foarte important ca Domnul să confirme Cuvântul pe care îl vestim dacă vrem să zidim o biserică.

Sunt mulţi oameni pe care i-am cunoscut, care au venit la conferinţele din Bangalore şi au spus : „Păi, noi am vrea să zidim biserica care este simbolul trupului lui Hristos unde suntem noi. Vreţi să veniţi să ne sprijiniţi, să ne ajutaţi?”

Eu le răspundeam: „Vedeţi voi, eu nu cred că pot să zidesc o biserică. Isus a spus „Eu voi zidi biserica Mea”, asta înseamnă că El e singurul care poate zidi o biserică”.

El foloseşte instrumente umane, El mă poate folosi pe mine, poate folosi pe oricine, a folosit simpli pescari în zilele de la început, dar e important că El o construieşte. Deci ceea ce le spun acestor oameni este: „dacă Dumnezeu îţi vede inima, şi vede că tu eşti drept faţă de El, că Îl onorezi, El va confirma cuvântul pe care tu îl predici, El îţi va aproba (îţi va sprijini, îţi va susţine) munca. Şi dacă tu Îl vei onora pe El, El te va onora pe tine.

Dumnezeu este mult mai interesat în a construi o biserică care este expresia locala a trupului lui Hristos, decât oricare dintre noi.

Nu este doar ideea inteligentă a unui om.

Omul a luat-o razna, prin crearea multor regate, regate umane, care nu sunt biserica lui Isus Hristos.

Deci, eu privesc lucrul acesta aşa: dacă Dumnezeu găseşte pe cineva, undeva, oriunde pe planeta aceasta, care îi spune „Doamne, eu chiar vreau o mărturie pură în localitatea mea, care să fie o expresie vie a trupului lui Hristos, unde fraţi şi surori funcţionează împreună în dragoste unii pentru alţii şi dragoste pentru Tine, şi Îţi împlinesc dorinţa inimii Tale, care este aceea de a exista pe pământ un grup de oameni care sunt una, aşa cum Tatăl şi Fiul sunt una, care se iubesc unii pe alţii, aşa cum i-a iubit Isus şi sunt expresia Trupului lui Hristos.”

Vă puteţi oare imagina că Dumnezeu nu este interesat în aşa ceva?!? Ar fi mai interesat de lucrul acesta decât de orice alt lucru de pe suprafaţa pământului !!!!! Mult mai interesat. Pentru că pentru asta şi-a trimis Fiul, pentru asta a murit Isus, ca să-şi construiască Biserica.

Dar e important ca Domnul să confirme acest Cuvânt.

Deci vă zic: dacă Dumnezeu va aproba, eu voi fi foarte fericit să vin să susţin ce Domnul aprobă, dar nu voi merge înaintea lui Dumnezeu încercând să fac ceva. Nu am făcut niciodată asta în India, şi nu vreau s-o fac nici oriunde altundeva. Pentru că ştiu că eu nu pot face nimic, Domnul este cel care Îşi construieşte biserica.

Am văzut mulţi oameni care vor să zidească biserica lor şi nu se întâmplă nimic. Ei construiesc o adunare, ei construiesc o împărăţie a unui om – sau ceva de genul acesta.

Unii oameni au încercat să construiască, dar totul se dărâmă.

 

Şi eu spun: „Bine, Domnul ştie ce e în inima lor, eu nu am ştiut, eu am crezut că tipul acela era sincer, dar e clar ca Domnul nu a fost de acord.”

Şi apoi o altă persoană, la care eu nu m-am gândit prea mult, Domnul o foloseşte. Domnul alege cei mai neobişnuiţi oameni să lucreze pentru El. Şi vă pot spune asta fără nici o ezitare, pentru oricine de aici: dacă Dumnezeu vede că tu ai înţeles această revelare a dorinţei lui Dumnezeu, de a avea o expresie locală a trupului lui Hristos în oraşul sau locul unde locuieşti, şi eşti gata să plăteşti orice preţ pentru asta, El îţi va aproba (îţi va sprijini, îţi va susţine) munca ta. Dar va trebui să plăteşti un preţ pentru asta, cu siguranţă.

Este un cuvânt care îmi vine adesea în inimă: în Efeseni 5:25 spune că

HRISTOS A IUBIT BISERICA ŞI S-A DAT PE SINE PENTRU EA”. „Hristos a iubit

biserica”, scrie în mijlocul versetului‚ „şi S-a dat pe sine pentru ea”.

Şi ştiţi, aceasta e întrebarea care mi-a pus-o Dumnezeu: „ Iubeşti tu biserica atât de mult, încât ai fi în stare să te dai pe tine însuţi pentru ea? Să părăseşti (să sacrifici) ambiţiile tale, dorinţele tale, timpul tău, banii tăi, energia ta, totul – totul pentru biserică?”

Aceia erau tipul de oameni pe care Domnul îi folosea în primul secol, întotdeauna gata să treacă prin orice ca să construiască biserica. Ei nu au mers doar ca să „câştige suflete”.

Aceasta expresie, „a câştiga suflete”, nu e găsită nicăieri în Noul Testament. Sunt câteodată uimit când privesc numărul de expresii pe care creştinii le folosesc şi care nu sunt găsite nici măcar o dată în Noul Testament. Dar totuşi ele devin populare, şi creştinii le folosesc fără să gândească: „Asta urmăreşte Domnul? Domnul vrea să „câştige suflete?” El nu spune nicăieri în Biblie că Isus a venit ca să

„câştige suflete”.

Citesc o mulţime de lucruri în Biblie despre Isus: că Isus a venit să salveze oamenii din păcat, că Isus iubeşte biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea – toate acestea sunt lucruri pe care eu văd că Isus a venit să le facă. Sau spune în Ioan 6:38‚ „ căci M-am pogorât din cer să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”. Dar aceste expresii sunt foarte rar auzite printre creştini. În locul lor, auzim tot felul de expresii nescripturale cum ar fi: „a câştiga suflete”, „a-i atinge pe necredincioşi (cu Evanghelia)” şi altele asemănătoare.

Când Isus a văzut câmpurile gata de cules, El a spus: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş” (Ioan 4:35). S-a uitat în jur şi a văzut oi fără păstor, în Matei 9:36-38. Şi el nu le-a spus niciodată discipolilor să se ducă.

Astăzi oameni zic: „Du-te, du-te, fă ceva!”

Isus a spus: „Rugaţi-vă!” Roagă-te ca Tatăl să aducă lucrători la cules . Este dreptul suveran al Domnului să îşi aleagă muncitori pentru secerişul Lui. DUMNEZEU ESTE CEL CARE HOTĂRĂŞTE PE CINE ALEGE SĂ FOLOSEASCĂ CA UN INSTRUMENT PENTRU A CONSTRUI BISERICA.

Dar vă spun ceva ce am descoperit pe parcursul anilor, când spune aici că

Hristos a iubit biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Dragostea Lui pentru Biserică e manifestată prin faptul că S-a dat PE SINE ÎNSUŞI.

Astăzi oamenii sunt încurajaţi să îşi dea banii sau lucruri de acest gen sau un anumit tip de serviciu – El s-a dat pe SINE ÎNSUŞI să fie frânt. Şi acesta este preţul care trebuie plătit dacă vrei să construieşti Biserica în localitatea ta: FRÂNGEREA.

Ce citim în Isaia 53 este o mică imagine a crucii, a drumului pe care Isus a mers. Sunt părţi din acest capitol care se referă doar la Hristos, unde a fost rănit pentru păcatele noastre şi a fost lovit pentru nelegiuirile noastre, a trecut prin chin şi durere. Dar sunt multe alte pasaje aici care se aplică de asemenea oricui care se decide să se jertfească (să se sacrifice) de dragul construirii unei Biserici. Şi vă spun

 

din ceva ani de experienţă că dacă vrei să construieşti biserica în localitatea ta, trebuie să mergi pe drumul pe care Isus a mers în Isaia 53.

NU poţi construi o biserică dacă acesta nu este scopul tău principal în viaţă. Dacă scopul tău este să avansezi în profesia ta, Dumnezeu să te binecuvânteze frate, mergi mai departe, dar nu îţi pierde timpul încercând să zideşti o biserică, n-o vei construi. Pentru că Domnul nu vrea oameni pentru lucrul Lui, oameni a căror ambiţie e undeva în această lume.

Biblia vorbeşte despre un singur scop. Pavel a spus „fac un singur lucru”. Aceştia sunt tipul de oameni pe care Dumnezeu îi cheamă. Sunt mulţi oameni care vor să iasă în lume ca să construiască o biserică, dar nu le merge niciodată. Niciodată nu am văzut asta întâmplându-se oriunde în viaţa mea, şi dacă încercaţi să faceţi asta, vă spun de pe acum, vă pierdeţi timpul. Vă sugerez să vă concentraţi pe afacerile voastre, să prosperaţi – nu vă pierdeţi timpul încercând să prostiţi oamenii în a crede că veţi zidi o biserică, nu veţi reuşi. Este doar un singur mod în care puteţi construi o biserică: „Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea”. El nu a venit pe pământ să fie un tâmplar bun în Nazaret, El nu a venit să devină cel mai bogat sau cel mai bun tâmplar din Nazaret, El a venit să zidească Biserica – restul lucrurilor erau doar calea prin care El a înfăptuit acest lucru.

Pavel era făcător de corturi, întreţinându-se din această muncă, dar dacă l-aţi fi întrebat: „- Pavel, ce eşti tu?”, el v-ar fi răspuns: „- Eu sunt un apostol” „- Ooo, eu am crezut că eşti făcător de corturi” „- Făcător de corturi? Ha, asta e doar să am din ce trăi. Eu sunt aici să zidesc biserica.”

Ştiaţi că asta e ceea ce ar trebui să zică fiecare creştin dedicat?

„- Eu sunt apostol, şi sunt aici să construiesc biserica lui Isus Hristos.”

„- Ooo, eu am crezut că faci munca ta obişnuită.”

„- A, asta e doar ca să am din ce trăi.”

Îţi vezi tu profesia pământească doar ca ceva ca să ai din ce trăi, să ai grijă de familia ta, pentru că asta este o responsabilitate? Să hrăneşti, să îţi îmbraci copiii, să le dai mâncare, haine şi un adăpost, să îi pregăteşti să fie martori ai Domnului în următoarea generaţie? Dar dacă scopul tău nu este 100% să zideşti biserica, şi nu eşti gata să te dai pe tine însuţi (să te jertfeşti) pentru ea, posibilitatea de a o zidi e foarte mică. Poţi construi o mică adunare, un mic grup de studiu biblic unde să studiezi Romani şi Efeseni şi alte cărţi ale Bibliei şi să aveţi un timp minunat împreună, să vă rugaţi împreună – este o mică expresie a trupului lui Hristos. Dar mai devreme sau mai târziu ceva se va întâmpla şi se va dezintegra, oamenii vor fi supăraţi pe tine şi nu vor mai vrea să fie prietenii tăi. Dumnezeu nu a aprobat asta, pentru că nu este ambiţia ta, dorinţa ta puternică, lucrul la care râvneşti cel mai mult. Nu ai doar o singur scop în viaţă, nu eşti gata să faci „un singur lucru”, nu eşti gata să sacrifici totul de dragul construirii unei biserici, aşa cum Isus S-a dat pe Sine Însuşi.

La ce s-a referit Isus când a spus „Luaţi jugul Meu şi învăţaţi de la Mine” (Matei 11:29)?

Cei care au crescut în India, ştiu ce e acela un jug, pentru că vedem mulţi boi la jug. În satele mai sărace, ţăranii ară câmpurile în felul acesta. Un jug pentru doi boi, foarte rar trage doar un singur bou, dacă fermierul nu-şi permite un al doilea. Dacă un bou moare, ţăranul cumpără altul tânăr, care nu ştie nimic, îl pun la jug cu cel mai bătrân şi cel tânăr învaţă de la acesta, şi învaţă să are în linie dreaptă – şi aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus, pentru că aşa arau oamenii câmpurile din Israel la acea vreme. Şi iată-l pe boul cel bătrân spunându-i celui tânăr – „Ia jugul meu asupra ta şi învaţă să mergi exact cum merg eu – asta îl învăţa boul cel bătrân pe cel tânăr. „Vrei să ari în linie dreaptă? Vrei să înveţi să ari o linie dreaptă? Mergi cu mine şi ţine acelaşi pas, să nu mergi mai repede şi să nu rămâi în urmă.” Asta înseamnă „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine.”

 

Deci, când mă uit la Isaia 53, sunt unele lucruri acolo care ni se aplică şi nouă. Văd că dacă vreau să construiesc o biserică trebuie să trec printr-o parte din lucrurile menţionate în Isaia 53. Vedeţi voi, Isus, ca lider al bisericii, exercita autoritate – avem nevoie de autoritate spirituală să zidim o biserică, nu avem nevoie de o grămadă de cunoştinţe biblice. Cred că mulţi creştini au mai multă cunoştinţă biblică în ei decât Pavel şi Petru, dar nu sunt capabili să facă lucrul pe care Pavel şi Petru l-au făcut. Ştim atât de multe lucruri, ştim să conectăm versetul acesta cu alt verset şi cu alt verset, şi ştim înţelesurile de la rădăcină şi o grămadă de alte lucruri, dar nu putem face 10% din ce au făcut Pavel şi Petru. Ei au avut autoritate spirituală.

Şi Dumnezeu nu dă niciodată autoritate spirituală unui om care nu a fost frânt. A FI FRÂNT. … Vedeţi, acestea sunt unele lucruri care lipsesc din creştinătate: pocăinţa, supunerea faţă de legile lui Dumnezeu, a fi frânt – acestea sunt lucruri de care cu greu se mai vorbeşte în creştinătate. E atât de important – Isus a demonstrat asta discipolilor prin hrănirea celor 5000. Este o imagine frumoasă acolo: cea a unui băieţel mic.

Isus avea obiceiul de a folosi cei mai neaşteptaţi oameni să binecuvânteze pe alţii. Niciunul dintre ucenici era acolo când El a folosit o femeie să aducă trezire în Samaria – nu e acesta un lucru uimitor? O femei dispreţuită de cei din jur, pe care eu aş fi considerat-o ca ultima persoană din acel oraş care ar fi putut aduce trezire. Domnul foloseşte cei mai neaşteptaţi oameni – cei 12 ucenici care au fost cu El, care au auzit atâtea lucruri şi au văzut atâtea miracole, şi nu a putut folosi nici măcar unul din ei ca să aducă trezirea în Samaria. El foloseşte o femeie care a fost divorţată de 5 ori. V-aţi fi gândit voi să folosiţi o femeie care a fost divorţată de 5 ori ca să facă lucrul lui Dumnezeu?

Adică, toţi suntem oameni sfinţi, şi nu am fi folosit nicidecum o femeie care, nu numai că a fost divorţată de 5 ori, dar care trăieşte chiar acum în păcat cu cineva care nici măcar nu e soţul ei. Şi totuşi, Dumnezeu a folosit-o să aducă trezire.

Nu spun că Dumnezeu a admis tot ce a făcut, tot ce a făcut a fost greşit. Tot ce a făcut tâlharul de pe cruce a fost greşit. Femeia prinsă în adulter (preacurvie), Dumnezeu a iertat-o, dar i-a şi spus să nu mai facă niciodată, pentru că tot ce a făcut, a fost greşit. Nu spun că Dumnezeu a fost de acord cu ce a făcut, dar ne iartă lucrurile prosteşti pe care le-am făcut în trecut. Noi suntem cei care avem o părere proastă despre noi. Spunem: „Doamne, eu nu sunt o persoană grozavă încât să mă foloseşti pe mine.”

Mulţi oameni cred că sunt buni şi că Dumnezeu alege să-i folosească pe ei în generaţia aceasta: „Eu voi fi acela”, de aceea Dumnezeu nu te poate folosi să îşi construiască biserica, el te foloseşte să construiască doar o adunare – pentru că tu crezi că dacă Dumnezeu va alege să folosească pe cineva în jurul tău, tu vei fi acela, bineînţeles.

Nu, domnule, nu tu!!!!!! Va fi o persoană pe care tu nu o consideri foarte importantă, şi spune aici în Isaia 53‚ „Dispreţuit şi respins (părăsit) de oameni” - în versetul 3.

Aceasta era calea: Tatăl L-a frânt pe Isus. Gândiţi-vă la acea expresie în versetul 10‚ „Domnul a găsit cu cale (a vrut, a dorit) să-L zdrobească prin suferinţă”.

Când a vrut să-i hrănească pe cei 5000, El nu şi-a putut folosi apostolii să le dea mâncare. A fost un mic băieţel, un mic băieţel care a plecat după Isus ca fie în preajma Lui şi să-L audă – probabil a fost ceva foame în inima lui, să meargă atâta timp, ascultându-L pe Isus – îmi doresc să mai fie aşa băieţei şi astăzi, care au o foame să Îl asculte pe Isus, să stea în jurul lui cu zilele doar ascultându-L. Şi Isus îi spune„Dă-mi tot ce ai”, şi băieţelul i-a dat tot ce a avut, şi Isus a luat. Era o lecţie prin care îi învăţa pe ucenicii Săi: Eu mai întâi cer „Dă-mi tot ce ai”, apoi voi frânge şi voi hrăni mulţimile.

 

Acea frângere e atât de importantă.

Şi eu chiar cred, că din cauză că nu mulţi oameni se lasă frânţi de Dumnezeu, El nu îi poate folosi, nu le poate aproba lucrarea lor. Spune aici în versetul 2, din Isaia 53 „El a crescut în faţa Lui”. În versetul 1 vorbeşte despre descoperirea braţului Domnului, măreaţa putere a lui Dumnezeu descoperită ca să-I împlinească Cuvântul. Şi prin cine îşi descoperă El braţul? Cineva care, în primul rând, se decide să crească înaintea (în faţa, în prezenţa) lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru, trebuie să ne descotorosim de această tendinţă de a creşte în faţa credincioşilor. Nu sunt aici să primesc aprobarea fraţilor mei credincioşi, în oricare domeniu al vieţii mele.

Ştiţi, poate nu realizaţi asta, dar adânc în voi, în subconştient, aveţi dorinţa ca alţii să creadă că sunteţi un frate umil – şi uitaţi de zidirea bisericii, şi vă petreceţi viaţa construindu-vă o reputaţie de frate umil, sau de frate milos, de frate blând care nu ofensează pe nimeni, sau de frate generos care e întotdeauna acolo să îi ajute pe alţii, un frate săritor – uitaţi despre acestea!

Creşteţi în faţa Lui, altfel veţi fi unii care caută să placă oamenilor. Odată ce ai reputaţia de om umil, îţi vei petrece toată viaţa încercând să îţi aperi acea reputaţie de a fi umil. Sau dacă ai auzit pe cineva spunând că tu eşti un frate blând şi bun, îţi vei petrece tot timpul apărând acea reputaţie.

Da, se întâmplă! Uitaţi asta!

Creşteţi înaintea Lui!

Fii hotărât (ferm): „Tată, vreau să cresc înaintea Ta. Nu-mi pasă de ce zic oamenii despre mine, fie că spun lucruri bune, fie că spun lucruri rele, nu fac nici o diferenţă, eu nu cresc înaintea lor. Nu le vreau aprobarea lor, nu le vreau consimţământul lor, vreau să cresc înaintea Ta.”

„El a crescut înaintea Lui” - şi nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne atragă; El era dispreţuit şi respins de oameni 1.

Nu ştiu de ce se întâmplă asta, dar se pare că fiecare om pe care Dumnezeu îl foloseşte într-un fel minunat, trebuie să fie dispreţuit şi respins (părăsit) de alţii. Tot felul de poveşti ciudate vor fi răspândite în legătură cu el. NU vorbesc despre viaţa lui morală, pentru că nimeni niciodată nu ar putea spune ceva despre viaţa morală a lui Isus.

El era drept, dar ei îl dispreţuiau şi spuneau „Cine se crede El? El e un nimeni! El nu este un cunoscător de primă clasă al Bibliei, e doar un tâmplar neştiutor. Este un eretic, El nu ştie ce spunea Moise?”

El era dispreţuit şi respins, dar chiar şi Isus a trebuit să meargă pe acea cale.

„I-a plăcut Tatălui să-L zdrobească” , acestea sunt nişte cuvinte extraordinare, Isaia 53:10. „I-a plăcut Tatălui să-L zdrobească”, şi aceasta este ceea ce Pavel numeşte

„împărtăşirea suferinţelor lui Isus.”

Eu acum sunt foarte serios în ce priveşte dorinţa lui Dumnezeu de a te folosi ca să zidească o biserică care este trupul lui Cristos în localitatea ta, şi nu vorbesc doar de oameni care sunt interesaţi de predicare sau vor doar să aibă o părtăşie plăcută şi confortabilă, unde ne putem întâlni cu oameni care gândesc la fel. Nu … Vorbesc despre aceia care sunt foarte serioşi în a construi o biserică care să fie expresia trupului lui Cristos, care va fi o ameninţare faţă de Satan. O frăţie în localitatea dumneavoastră, de care Satan se teme – asta e ceea ce vreau eu să fac.

Nu vreau să-mi pierd timpul construind mici adunări de care Satan nici nu se teme, nu vreau să construiesc mici adunări care să fie apreciate de oameni. Nu. E o

1 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. (Isaia 53:2)

 

pierdere de timp. Pentru ce să fac asta? Sunt o grămadă în jurul meu, de ce să mai adaug la numărul lor?

Vrei să construieşti mici adunări, nu contează că sunt mici la număr, dar care sunt o ameninţare pentru diavol? – asta vrea Isus.

Isus l-a învins pe Satan pe cruce, şi acea victorie trebuie recunoscută în diferite localităţi de pe pământ unde Satan domneşte (stăpâneşte). Şi Isus îşi plantează trupul acolo, şi poate vrea să te folosească pe tine să planteze acel trup, dar trebuie să te pregătească.

Şi dacă chiar te predai Lui pe tine însuţi, El te va păzi cu o grijă extrem de geloasă, mai mult decât pe alţii din frăţietatea ta. Va fi foarte strict în atitudinea Sa faţă de tine – pentru că Domnul se poartă foarte strict cu servitorii Lui, pentru că ei trebuie să păstreze un standard foarte înalt.

Ei trebuie să trăiască înaintea Lui (în faţa Lui, în prezenţa Lui), nu este de ajuns ca ei să aibă o reputaţie în faţa oamenilor. Bineînţeles, trebuie să aibă o mărturie bună faţă de oameni, nu trebuie să aibă nimic scandalos în vieţile lor, dar asta nu e de ajuns. Ei trebuie să crească în faţa Lui, şi când creştem în faţa Lui, e aproape sigur ca vom fi dispreţuiţi de oameni.

Dacă suntem dispreţuiţi de oameni din cauza neroziei noastre şi a prostiei noastre, din cauza unui lucru prost pe care l-am făcut, nu avem nimic prin care să Îi aducem glorie Lui.

Sunt oameni care au o reputaţie proastă în faţa oamenilor din cauză că au făcut unele lucruri proaste, dar eu nu ma refer la asta. Isus nu a făcut lucruri proaste ca să aibă o reputaţie proastă, doar din cauza ca a lucrat pentru intregul consiliu Dumnezeiesc şi oamenii îl numeau un fanatic sau cine mai stie ce. Când a inceput să predice ascultarea, ei spuneau ca predica o evanghelie a faptelor. Aduceti-va aminte ca Luther s-a luptat pentru o salvare prin credinta, şi ei se sperie şi zic „hei, hei, nu vreau ca cineva să ma auda predicand o evanghelie a salvarii prin fapte, aşa ca voi incepe să vorbesc despre justificarea prin credinta”, de ce?

Nu pentru ca Dumnezeu ti-a spus asta, dar pentru ca ti-e frica să nu îţi peirzi reputatia.

Dumnezeu îţi spune „Las-o balta. Tu nu vrei să zidesti o biserica, tu nu vrei să plantezi corpul, tu nu eşti servitorul meu, tu servesti oamenii.”

Noi trebuie să traim în fata Lui Dumnezeu, şi să spunem „ Doamne, mie nu- mi pasa de ce spun oamenii din jur.

Nu-mi pasa dacă sunt urat.

Acela de care oamenii si-au ascunt fata, a fost urat şi oamenii nu l-au apreciat.”

Motivul este pentru ca lumea nu vrea să îl cunoasca pe Dumnezeu, majoritatea crestinilor nu sunt seriosi în privinta uceniciei radicale, am descoperit asta. Oamenilor le place să auda tot felul de mesaje cutremuratoare, dar ucenicia radicala cu ascultare totala de Dumnezeu unde imi predau vointa complet şi nu vreau să fac nimic care ma implineste pe mine, vreau doar să fac ce îl multumeste pe Tatal, când nu sunt interesat să multumesc o singura persoana pe fata pamantului, nu vreau să fiu onorat de oameni, nu vreau onoarea lor, nu vreau nimic, decat să îl multumesc pe Dumnezeu. dacă Dumnezeu va gasi oameni asa, va spun eu, ar putea face lucruri extraordinare. Eu cred ca El cauta oameni ca acestia, ochii Domnului se misca incoace si-ncolo chiar şi astazi, şi ii cauta pe cei a caror inima este perfecta în ochii Lui. El este puternic din partea acelor carora inima le este total dedata Lui, peste a caror inimi El are control complet.

Acum mulţi ani când aveam 25-26 de ani, poate chiar mai tanar, am citit o mica poezie care mi-a rasunat în inima, pe care mi-o repetam des : acestea sunt cuvinte ca şi când Dumnezeu ar fi vrobit din ceruri şi mi-ar fi zis „Il caut pe unul (pe un om)care va astepta şi va cauta mana mea chematoare şi ochiul meu. Care va lucra în maniera mea, lucrul pe care eu îl dau, şi lucrul pe care eu nu îl dau sa, fie

 

lasat să treaca. şi toata bucuria care imi va fi adusa, când voi gasi un om ca acesta, un om care imi va impli vointa, care e determinat să studieze mintea Stapanului Lui.”

Imi repetam asta de multe ori. Dumnezeu cauta pe cineva care asteapta şi cauta mana lui care cheama şi ochiul lui, care va lucra în maniera Lui, lucrul pe care El îl da, iar lucrul pe care nu-l da, oricat de atractiv şi oricat de mulţi oameni ii spun să îl faca, să îl lase să treaca pe langa. şi toata bucuria care ii e adusa inimii Lui când va gasi o aşa persoana, unul care ii va implini toata vointa, care e determinsat să studieze mintea stapanului lui.

Dragi frati şi surori, ma rog de voi, fiti asa. Domnul cauta oameni ca aceia.

Cand Domnul gaseste o persoana asa, e uimitor ce poate face cu o singura persoana umana.

NU exista limita.

E din cauza ca el gaseste atat de mulţi oameni cu inima impartita, care fac atat de multe lucruri, incat Domnul e limitat.

Imi aduc aminte ca am citit despre una din cele mai mari sfinte ale lui Dumnezeu, nu avea mare intelegere despre zidirea unei biserici, dar a avut o influenta extraordinara pentru mulţi mulţi oameni care au zidit biserica în secolul

20. Era o femeie mica, singuratica care traia intr-o biserica catolica din Franta, în secolul 16

- Madam Jeanne Guyon, acesta era numele ei.

Nimeni nu ar fi stiut de ea, dar incercarile prin care a trecut ea i-au dat o aşa revelatie despre Dumnezeu şi despre drumul crucii incat a inspirat mulţi oameni pentu multe secole.

M-am simtit atat de binecuvantat doar prin citirea biografiei ei. şi când Dumnezeu a vazut ca putea face un aşa lucru fantasic printr-o mica femeie necunoscuta din mijlocul Frantei, El s-a asigurat ca în acele zile când oamenii abia scriau carti, ca biografia ei va fi prezervata pentru oameni să citeasca în secolele 19 şi 20.

Este minunat!

Nu am timp să descriu cum a prezervat Dumnezeu biografia ei, este minunat.

Oricand, oriunde în lume printr-o persoana necunoscuta, Dumnezeu vede ca poate face un lucru aşa de patrunzator, incat prezerveaza acel lucru pentru a putea folosi marturia acelei persoane să ii binecuvinteze şi pe alţii.

Stiati?

Ea a fost cea care a inspirat un numar de oameni în secolul 20 cum ar fi Watchman Nee sau alţii, i-a inspirat ca acesta e drumul crucii. Dar ea obisnuia să zica lucruri ca: „ Imi era mai tare frica de o mica intepatura a constiintei mele decat critica tuturor fiintelor umane.” – o persoana care era, cu adevarat, atat de sensibila la vocea lui Dumnezeu.

Si vad ca Dumnezeu poate ridica pe cineva ca ea, şi prin secole, El a facut asta, a ridicat niste oameni necunoscuti care chiar vroiau să îl urmeze pe Dumnezeu. Ea chiar vroia să mearga drumul crucii în fiecare zi a vietii ei. A avut o casatorie extrem de dificila, cu un om extrem de neintelegator, destul de bogat care avea o servitoare să lucreze pt el, şi servitoare şi sotul s-au unit impotriva acestei sarace neveste, Jeanne Guyon, şi totusi ea i-a iubit şi i-a iertat. Va puteti imagina sotul dumneaoastra şi un servitor să se uneasca impotriva dumneavoastra? şi dumneavoastra totusi să ii iubiti şi să ii iertati zicand „Asta e ceea ce Dumnezeu a pregatit pentru mine.” Ea a ajuns la unele din cele mai fantastice revelatii Dumnezeiesti pe care le-am citit vreodata ! Uimitor!

A ajuns să îl cunoasca pe Dumnezeu intr-un mod foarte adanc, prin frangere. Acestia sunt oamenii pe care Dumnezeu ii foloseste: cei franti. şi eu cred ca aceasta este una din cele mai importante cereri dacă vrei să zidesti biserica. Ea a fost urata

 

în propria-i casa, şi ea era aşa de grijulie să îl asculte pe Domnul şi în lucrurile micute, lucruri carora probabil nu le-ai da prea multa atentie.

Am auzit ca o data, regina Frantei mergea intr-o procesiune. Oamenii traiau în aceste apartamente inalte în Franta şi trecand tocmai prin fata ferestrei ei, Jeanne era foarte tentata să se uite pe fereastra să vada regina, dar ea a spus: „Acest lucru nu are nici o valoare spirituala. Numai pe Isus as vrea să îl vad trecand, eu nu vreau să o vad pe regina.”

 

De John Piper Despre Mila lui Dumnezeu

Exodul 34:1-10

Domnul a zis lui Moise: ˶Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat.Fii gata dis-de-dimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. Nimeni să nu se suie cu tine şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lângă muntele acesta.˝ Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră.Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: ˶Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!˝ Îndată, Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat. El a zis: ˶Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre şi ia-ne în stăpânirea Ta!˝ Domnul a răspuns: ˶Iată, Eu fac un legământ. Voi face, în faţa întregului popor, minuni care n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate.˝

Exodul 34 este dovada harului lui Dumnezeu

Faptul că Exodul 34 există este o dovadă că Dumnezeu este un Dumnezeu al milei. Aceasta este a doua oară când Dumnezeu l-a întâlnit pe Moise pe munte pentru a încheia un legământ cu poporul Israel. Când Moise a coborât de pe munte prima oară, oamenii s-au îndrăgostit de lucrările propriilor lor mâini. Se închinau unui vițel de aur.

Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul pe munte, a început prima oară astfel: ˶Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.˝ (Exodul 19:5-6). Dar, în loc să se odihnească în valoarea lui Dumnezeu, poporul a devenit neliniștit și a dorit valoarea lucrării lui. Astfel au schimbat slava Dumnezeului nevăzut pentru imaginea gloriei lor – un vițel de aur.

Aceștia au fost necredincioși la Marea Roșie. Ei au murmurat împotriva lui Dumnezeu în pustie. Așa că această rebeliune cu vițelul de aur ar fi trebuit să pună capăt răbdării lui Dumnezeu. Destul cu oamenii ăștia cu gât înțepenit! Dar aici suntem din nou pe munte, așteptând revelația lui Dumnezeu. Oamenii nu au fost nimiciți. Adevărul faptic al acestei întâlniri este dovada că Dumnezeu este milostiv.

Dumnezeu își proclamă numele lui Moise

Dar există ceva chiar mai uimitor decât simplul fapt că Dumnezeu este dispus să-l întâlnească din nou pe Moise și să reînnoiască legământul: și anume conținutul a ceea ce el dezvăluie. Exodul 34:5 spune: ˶Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului.˝

În versetul 6 Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: ˶Domnul, Dumnezeu˝. Apoi a explicat sensul acelui nume în cuvintele a căror dulceață nu a fost niciodată depășită, nici măcar în Noul Testament: ˶Un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.˝

Două probleme în auto-descrierea lui Dumnezeu

Dumnezeu este YAHWEH – Dumnezeul care există, Dumnezeul care este liber, Dumnezeul cel Atotputernic și Dumnezeul milostiv. Există o legătură între existența lui absolută și libertatea Sa suverană și omnipotența și mila lui. Dar, înainte de a ne atinge de acest aspect, există două probleme în acest text:

1. Pe cine iartă Dumnezeu și pe cine nu iartă

În primul rând, după ce a declarat că Dumnezeu ˶iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul˝ (v.7), textul continuă să spună: ˶Dar nu va îndreptăți vinovatul˝. Deci, problema este: Cum poate să ierte vinovatul și totuși să nu îl socotească drept nevinovat? Sau: cine este vinovatul pe care îl iartă și cine este vinovatul pe care refuză să îl ierte? Cea mai rodnică cale pe care am găsit-o pentru a răspunde la aceasta este de a vedea cum ceilalți scriitori din Vechiul Testament au folosit acest pasaj. Vom lua exemplul lui Ioel si Iona.

Utilizarea lui Ioel a acestui pasaj

În Ioel 2: 12-13, Dumnezeu spune poporului răzvrătit: ˶Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!˝ Ioel continuă să-i încurajeze pe popor: ˶Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite.˝

Cu alte cuvinte, Ioel folosește Exodul 34:6 pentru a-i încuraja pe oameni să se întoarcă la Domnul, iar El se va abate de la răul pe care urmează să-l aducă asupra lor. Deci presupunerea este că oamenii cărora Domnul nu le va ierta păcatul fac parte din poporul răzvrătit care nu se întorc la Dumnezeu cu toată inima lor. Acesta este modul în care Ioel a înțeles Exodul 34:5-7. Iertarea este pentru pocăință. Refuzul de iertare este pentru cei nepocăiți.

Utilizarea lui Iona a acestui pasaj

Iona vede lucrurile la fel. După ce le predică ninivenilor, ei se pocăiesc, Dumnezeu îi scutește și Iona se supără pe Dumnezeu pentru că a fost atât de milostiv. În Iona 3:10-4:2 se spune:

˶Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat. S-a rugat Domnului şi a zis: ˶Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!˝ </dd>

Aici Iona citează Exodul 34:6 pentru a explica de ce Dumnezeu și-a îndepărtat mânia de la un popor păcătos care s-a pocăit din calea lor rea. Aceasta este natura lui Dumnezeu. Este Numele Lui. Dar observați că Iona este de acord cu Ioel că dacă Dumnezeu iartă ninivenii sau nu, depinde de niniveni dacă se pocăiesc și se întorc de la căile lor rele.

Dumnezeu iartă pe cei vinovați care sunt pocăiți

Acum să ne întoarcem la cuvintele lui Dumnezeu pe Muntele Sinai în Exodul 34: 6-7. Pe de o parte, Domnul spune că ˶iartă nelegiuirea, răzvrătirea și păcatul.˝ Pe de altă parte, el spune că nu va ˶socoti nevinovat pe cel vinovat.˝ Cu toate acestea, toți păcătoșii sunt vinovați. Deci, pe care dintre cei vinovați îi va ierta? Și pe care vinovați nu îi va ierta?

Răspunsul lui Ioel și al lui Iona este că îi va ierta pe cei vinovați care se întorc de la păcatele lor și se vor întoarce la Dumnezeu cu toată inima lor. Și vinovatul care-și respinge oferta de milă nu va fi în nici un fel îndreptățit. Aceasta este prima problemă și soluția lui Iona și a lui Ioel.

2. Păcatele Tatălui și păcatele copiilor

A doua problemă din acest text vine de la următoarele cuvinte din versetul 7. Se spune că Dumnezeu ˶şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!˝ Ezechiel 18:20 spune: ˶Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!˝ Cum am putea păstra aceste două texte făra a se contrazice reciproc?

Ceea ce are Ezechiel în vedere

Cel mai important lucru de observat este că Ezechiel are în vedere un fiu care nu urmează pașii păcătoși ai tatălui său, dar Exodul are în vedere copiii care continuă să umble în pașii păcătoși ai părinților.

Ezechiel 18:19 spune: ˶Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit!˝ Cu alte cuvinte, el nu va muri pentru păcatele tatălui său, pentru că nu urmează pașii tatălui său.

Ce are Exodul în vedere

Dar paralela textului din Exodul 34:7 în Exodul 20:5 spune că ˶Dumnezeu pedepsește nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.˝ Cu alte cuvinte, copiii împărtășesc pedeapsa tatălui pentru că aceștia împărtășesc păcatele tatălui.

Deci, Ezechiel învață că orice copil care se întoarce de la căile păcătoase ale tatălui său și îl ascultă pe Dumnezeu nu va fi pedepsit pentru păcatele tatălui său. Exodul învață că orice copil care continuă să păcătuiască ca și tatăl său va împărți pedeapsa tatălui.

Când Dumnezeu inspectează păcatele părinților asupra copiilor, el nu pedepsește copiii fără păcat pentru păcatele părinților lor. Pur și simplu permite ca efectele păcatelor părinților să-și urmeze cursul natural, infectând și corupând inimile copiilor. Pentru părinții care își iubesc copiii, acesta este unul dintre textele cele mai sobre din toată Biblia.

Cu cât lăsăm mai mult păcatul să ne acapareze viața noastră, cu atât mai mult vor suferi copiii noștri. Păcatul este ca o boală contagioasă. Copiii mei nu suferă pentru că o am eu. Ei o iau de la mine și apoi suferă pentru că o au.

Speranță pentru cei asupriți în auto-descrierea lui Dumnezeu

Acum, cu cele două probleme abordate, sper că putem auzi mesajul milei lui Dumnezeu cu o apreciere proaspătă. Să ne întoarcem la versetul 6 și să proclamăm Numele lui Dumnezeu. Domnul se pogoară și își proclamă numele: ˶Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.˝

Există două tipuri de oameni care sunt greu de ajutat în consilierea pastorală. Unul crede că este prea departe pentru a fi iertat. Celălalt crede că iertarea este un moment. Unul se crede total descalificat pentru împărăție. Celălalt crede că este potrivit ca o mănușă. Unul crede că Dumnezeu este de neînduplecat în mânia Lui. Celălalt crede că Dumnezeu este ceva sigur. Unul este orb pentru măreția milei lui Dumnezeu. Celălalt este orb la magnitudinea propriei ticăloșenii.

Știu aceasta pentru că mă confrunt cu oameni din ambele categorii în fiecare duminică dimineață. Iar provocarea predicării este cum să îi vorbesc primei persoane, fără a da lovituri celei de-a doua. Atunci când i te adresezi unei congregații vaste și variate, trebuie să existe mânie și milă, amenințare și promisiune, avertisment și confort. Și atunci trebuie să existe rugăciune și lucrarea Duhului Sfânt pentru a determina Cuvântul să fie auzit în aplicarea corectă a nevoii fiecărei persoane.

Dar vreau să vă fie clar faptul că ceea ce spun acum este pentru cei asupriți, cei smeriți, cei frânți, cei fără speranță, cei descurajați – cei care ar putea simți că sunt departe de iertarea lui Dumnezeu.

Cinci expresii ale naturii lui Dumnezeu

Dacă voiam să le explic copiilor mei că mi-am dorit să fiu tatăl lor și să-i îngrijesc și să-i tratez cu milă, aș putea să folosesc două sau trei expresii diferite și poate voi fi nevoit să mă repet ca să subliniez adevărul a ceea ce spuneam. Deci, Dumnezeu se coboară la nivelul nostru să folosească dispozitivele noastre și să ne facă să înțelegem mila Lui în mod clar. El așează frază pe frază pentru a-și deschide inima plină de iubire.

Ele se încadrează în cinci expresii:

  1. un Dumnezeu milostiv și plin de har
  2. încet la mânie,
  3. plin de îndurare și credincioșie,
  4. își ține dragostea până la mii de neamuri,
  5. iertând nelegiuirea, răzvrătirea și păcatul.

Cu cât mă gândesc mai mult la modul în care aceste cinci descrieri ale lui Dumnezeu se aseamănă cu atât se întrepătrund una cu cealaltă.

Triunghiul milostivirii lui Dumnezeu

Dar permiteți-mi să descriu o modalitate de a vedea relațiile dintre ele.

Imaginați-vă un triunghi: în fiecare parte a bazei sunt primele și ultimele afirmații despre Dumnezeu, și anume că El este milostiv și plin de har (pe partea stângă a bazei) și că iartă iertarea și răzvrătirea și păcatul (pe partea dreaptă a bazei).

Apoi, la jumătatea drumului de-a lungul laturilor triunghiului de pe ambele părți, imaginați-vă a doua și a patra afirmație despre Dumnezeu, și anume că el este încet la mânie (pe partea stângă) și că ține dragostea până în mii de neamuri (pe partea dreaptă a triunghiului).

În cele din urmă, imaginați-vă în partea de sus a triunghiului, în mijlocul celei de-a treia afirmații despre Dumnezeu, și anume că el abundă în iubire și credincioșie statornică.

Acum, scopul acestei imagini este acela de a sugera că primele și ultimele declarații merg împreună, iar al doilea și al patrulea merg împreună, iar cel de-al treilea este unul central pentru toate cele cinci. Să începem cu centrul și vârful triunghiului.

Abundă în dragoste statornică și credincioșie

Dumnezeu abundă în iubire și credincioșie statornică. Două imagini îmi vin în minte. Inima lui Dumnezeu este ca un izvor de apă inepuizabil, care dă pe dinafară dragoste și credincioșie din vârful muntelui. Sau inima lui Dumnezeu este ca un vulcan care arde atât de fierbinte cu dragoste, încât scoate vârful de pe munte și curge an dupa an cu lava iubirii și credincioșiei.

Când Dumnezeu folosește cuvântul ˶abundă˝, el dorește să înțelegem că resursele iubirii lui nu sunt limitate. Într-un fel, el este ca și guvernul federal: Ori de câte ori este nevoie, el poate imprima mai mulți bani pentru a-l acoperi. Dar diferența este că Dumnezeu are o trezorerie infinită de iubire de aur pentru a acoperi toată moneda pe care o imprimă. Guvernul S.U.A. se află într-o lume a viselor. Dumnezeu pune la dispoziție în mod foarte realist resursele infinite ale divinității sale.

Am spus mai devreme că există o legătură între primele trei predici din această serie și aceasta. Dumnezeu este cine Esteiar Dumnezeu este LiberDumnezeu este Atotputernic, iar acum Dumnezeu este Milostiv. Legătura este că existența absolută, libertatea suverană și omnipotența lui Dumnezeu sunt plinătatea vulcanică care explodează într-un exces de iubire.

Maiestatea absolută a lui Dumnezeu înseamnă că nu are nevoie de noi pentru a umple deficiențele sale. În schimb, infinita Sa atotsuficiență se revarsă în dragoste pentru noi, cei care avem nevoie de el. Ne putem bizui pe iubirea sa, tocmai pentru că noi credem în absolutul existenței sale, în suveranitatea libertății sale și în caracterul nelimitat al puterii sale.

Astfel, în partea de sus a triunghiului se află abundența infinită a dragostei lui Dumnezeu, care se varsă de-a lungul fiecărei părți pentru binele poporului său pocăit.

Încet la mânie, păstrarea dragostei statornice

În mijlocul fiecărei părți există a doua și a patra afirmație despre Dumnezeu în Exodul 34:6-7. El este încet la mânie și își păstrează iubirea constantă pentru mii de oameni. Când Dumnezeu spune că păstrează o iubire statornică, accentul se pune pe durabilitatea iubirii Sale. Durează. Perseverează. Continuă să curgă.

Și văd o legătură între acea perseverență a dragostei lui Dumnezeu și afirmația că Dumnezeu este încet la mânie. Dragostea nu poate dura în cazul în care declanșarea mâniei atârnă de un fir de păr. Dacă mânia lui Dumnezeu ar avea un declanșator, dragostea lui nu ar dura o zi în viața mea. Dacă rachete de mânie ar ieși din ochii lui Dumnezeu de fiecare dată când am păcătuit, aș fi fost aruncat în aer înainte de a mă trezi dimineața.

Dar el strigă pe Muntele Sinai: ˶Sunt încet la mânie!˝ Își ține în frâu mânia prin frâiele dragostei Sale. El este îndelung răbdător. El este extraordinar de răbdător. Și astfel păstrează o iubire statornică. O păzește și o păstrează prin caracterul Său de a fi încet la mânie.

Milostiv și iertător

Aceasta ne conduce la perechea finală de afirmații despre Dumnezeu de la baza triunghiului. Dacă Dumnezeu este încet la mânie, deși îi dăm un motiv amplu să se mânie din cauza păcatului nostru, atunci trebuie să fie foarte milostiv și iertător – ˶milostiv și plin de har – iartă fărădelegea și răzvrătirea și păcatul.˝ Motivul pentru care Dumnezeu este încet la mânie nu este că nu observă păcatul nostru, ci pentru că îl iartă.

Și nu doar niște feluri de păcat. Pentru aceia dintre voi care simt că există o categorie de păcat care este dincolo de iertarea lui Dumnezeu, vă rog să confruntați propria părere și sentiment cu, Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a folosit toate cele trei cuvinte evreiești despre păcat aici este să arate că toate categoriile de păcate și pot fi iertate. El iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul. El le pune una peste alta pentru a clarifica ceea ce vrea să spună. Nu există categorii de păcate de neiertat. Singurul păcat care este de neiertat este păcatul nemărturisit. Dacă te poți pocăi și te poți întoarce de la păcatul tău, poți fi iertat.

Isus Hristos confirmă natura milostivă a lui Dumnezeu

Închid cu acest memento și invitație. Isus Hristos a venit în lume pentru a confirma că Dumnezeu este cel care a spus că este pe Muntele Sinai – ˶Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.“ Întoarceți-vă de la păcatul vostru în această dimineață, încredeți-vă în Isus Hristos ca Mântuitor și Domn, și veți găsi o imensitate în mila lui Dumnezeu, cum ar fi imensitatea mării.

Dacă cineva vă cere ceva (sau poate vă cereți vouă înșivă): De unde știți că Dumnezeu este așa? puteți răspunde, pentru că Isus Hristos a trăit în felul acesta și a pecetluit cu sângele său.

Am văzut gloria Lui, plin de har și adevăr!

Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

De John Piper Despre Isus Hristos
Parte a seriei The Gospel of John

Traducere de Adela Maria

Ioan 1:14-18

Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat: “Acesta era cel despre care v-am spus: Cel care vine după mine a ajuns înaintea mea pentru că era mai înainte de mine”. 16 Într-adevăr, noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul, care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Să începem cu versetul 14 pentru a înțelege ideea principală a acestui paragraf. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Reveniți la versetul 1 pentru a vă reaminti la cine se referă Cuvântul. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”, (Ioan 1:1). Deci Cuvântul se referă la Dumnezeu, Fiul.

Spun „Fiu” pentru că așa reiese și din versetul 14: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Deci Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu, „singurul născut”.

Un singur Dumnezeu, trei persoane

Musulmanii se poticnesc la acest cuvânt, Fiul, la fel ca mulți alții. Unii dintre aceștia cred că Dumnezeu a avut o relație sexuală cu Maria și astfel a apărut un fiu. Dar nu asta e ceea ce ne spune Biblia. În Ioan 1:1 găsim: „La început era Cuvântul”. Acela este Fiul lui Dumnezeu. Iar el nu a avut un început. El era acolo la început. El era acolo de la începutul începutului până în eternitate. Și versetul 3 ne spune: „Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există”. Asta înseamnă că el nu a fost făcut. Nu este parte din creație în niciun fel. Deci iată ce știm despre Fiul lui Dumnezeu: 1) El este Dumnezeu. 2) Tatăl este, de asemenea, Fiul. 3) Fiul nu este Tatăl; el se afla cu Tatăl. 4) El este necreat și veșnic.

Mai sunt atât de multe de spus despre doctrina Trinității – învățătura conform căreia Dumnezeu există ca un singur Dumnezeu în trei persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dar deocamdată țineți minte acestea și păstrați-le în inima voastră. Fiul și Tatăl sunt un singur Dumnezeu, dar două Persoane. Au o singură natură divină. Sunt un singur Dumnezeu cu două centre de conștiință.

Dumnezeu a devenit Om – fără a înceta să fie Dumnezeu

Acum, conform versetului 14 – și acesta este unul din cele mai importante evenimente din istorie – Cuvântul, Fiul a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Iată, deci, ce vom cerceta în următoarele două săptămâni: cum știm că este așa și ce înseamnă acest lucru pentru noi personal?

„Şi Cuvântul s-a făcut trup.” Aceasta înseamnă că dumnezeiescul Cuvânt, Fiul cel divin al lui Dumnezeu, a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Cum știm aceasta? Și ce înseamnă pentru noi? Astăzi ne vom petrece timpul căutând răspunsuri în versetul 14.

Cuvântul a locuit între noi

Primul motiv pentru care Cuvântul divin nu a încetat să fie Cuvântul divin când a căpătat formă umană este afirmația din versetul 14 conform căreia Cuvântul „a locuit între noi”. Subiectul verbului „a locuit” este „cuvântul”. Și Cuvântul este Dumnezeu. Deci modul cel mai firesc de a înțelege aceasta este că Dumnezeu, Cuvântul, a locuit printre noi. De aceea îngerul a spus în Matei 1:23: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emmanuel, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi”. Cuvântul, Fiul, nu a încetat să fie Dumnezeu când a devenit om.

Glorie ca a unicului născut din Tatăl

Al doilea motiv pentru care credem aceasta este următoarea propziție cuprinsă în versetul 14: „iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl”. A cui glorie? Gloria Cuvântului – cuvântul care este Dumnezeu. Și ce fel de glorie este aceasta? Este: „glorie ca a unicului născut din Tatăl”.

Când Ioan spune că gloria Cuvântului întrupat este „glorie ca a unicului născut din Tatăl” înseamnă aceasta o imitare a gloriei? Nu este aceasta adevărata glorie a Fiului, ci doar una asemănătoare cu a Fiului, ca a Fiului? Nu cred asta. Dacă spun, de exemplu, „Am o carte de dat și aș vrea să ți-o dau ție ca prima mea alegere”, nu veți răspunde „Nu sunt cu adevărat prima ta alegere, ci doar ca prima ta alegere”. Nu. Nu asta înseamnă „ca” atunci când spun: „ți-o dau ție ca prima mea alegere”. Înseamnă: ți-o dau ție pentru ca fiind cu adevărat prima mea alegere. Când Ioan spune: „am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl” aceasta înseamnă „am văzut gloria lui, glorie așa cum este ea cu adevărat – gloria unicului născut din Tatăl”.

Știm asta deoarece, din nou, în prima parte a versetului 14 Ioan spune simplu și direct: „noi am văzut gloria lui” – fără alte calificative. A cui glorie? Gloria Cuvântului veșnic, a Fiului. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui.” Deci minunea întrupării nu este cu nimic diminuată. Cuvântul a devenit trup și a făcut aceasta fără a înceta să fie Dumnezeu. El revelează gloria lui Dumnezeu.

Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Versetele 15-18 ne dau și mai multe motive de a crede în Cuvântul care a devenit trup fără a înceta să fie Dumnezeu. Vom ajunge acolo săptămâna viitoare, toate cu voia Domnului. Deocamdată, să cercetăm versetul 14 pentru a afla ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup, ce înseamnă că Fiul lui Dumnezeu devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. De ce pun această întrebare? Mai întâi, pentru că textul ne dă răspunsul. Dar mai este un motiv.

Cultivarea unei culturi relaționale

Vă amintiți că acum două luni am ținut câteva predici în care îl imploram pe Domnul să se folosească de acele mesaje pentru creșterea a ceea ce am numit cultura relațională a bisericii noastre? Am explicat aceasta referindu-mă la Filipeni 2:3-4: „Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci şi ale altora”. Cu alte cuvinte, să creștem ca biserică prin felul în care ne deschidem și îi servim pe ceilalți și ne gândim la interesele altora.

Și vă amintiți pe ce se baza această mentalitate relațională de servitor? Versetele următoare explică: „Să aveţi în voi acea atitudine e care este în Cristos Isus El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om”, (Filipeni 2:5-7). Altfel spus, baza unei iubiri umile, destinată a servi – și cultura relațională reînnoită la Betleem era: Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi – și a murit pentru noi.

Întrupare și aplicare

Motivul pentru care vă atrag din nou atenția este pentru ca să nu spunem: „Bun, am făcut micul nostru exercițiu relațional astă-vară și acum am ajuns la teologie.” Nu. Singura teologie care are vreo importanță este de felul celei din Filipeni 2, care este exact la fel cu cea din Evanghelia după Ioan. Ea ne ajută să-l cunoaștem pe Cristos și să fim transformați de Cristos în numele iubirii (13:34; 15:12) – ceea ce înseamnă că transformă biserica noastră din punct de vedere relațional. Ne face mai iubitori, mai serviabili, mai asemănători servitorilor, mai puțin mândri, mai puțin egoiști, mai puțin închiși în noi, mai grijulii.

Deci când spun: „Haideți să nu ne îndepărtăm de versetul 14 până nu ne întrebăm ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup” puteți simți emoția din spatele acestei întrebări. Sunt întotdeauna atent la diferența pe care această formidabilă teologie o produce în viețile noastre personale și relaționale.

În Isus vedem gloria lui Dumnezeu

Deci, ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup? Versetul 14 spune: „am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Înseamnă că în Isus Cristos putem vedea gloria lui Dumnezeu. Și mai înseamnă că, gloria lui Dumnezeu revelată în Isus Cristos nu ne consumă în păcatul nostru. Din contră, gloria vine de la un Isus „plin de har și adevăr”. Asta înseamnă că gloria lui Dumnezeu în Cristos este propria lui dispoziție grațioasă îndreptată către noi fără a-și compromite veridicitatea și fidelitatea față de sine. Iar această dispoziție grațioasă este foarte, foarte mare. De aceea folosește termenul „plin” – acesta fiind un calificativ al unicului născut, cel care ne revelează gloria. Gloria vine de la Fiul lui Dumnezeu care este plin de îndurare față de noi, păcătoșii, fără a compromite adevărul lui Dumnezeu.

Plin de har…

Iată cu adevărat o veste bună. Dumnezeu ar fi putut alege să devină trup în calitate de judecător și călău. Și cu toții am fi fost găsiți vinovați înaintea lui și am fi fost condamnați la peadeapsa veșnică. Dar el nu a devenit trup în acest fel. Cuvântul, Fiul, același cu Dumnezeu, a devenit trup pentru a ne arăta gloria divină care, asemenea lui, este plină de har și adevăr. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit trup pentru a ne da din harul lui. Cuvântul a devenit trup pentru ca această îndurare față de noi să fie pe aceeași treaptă cu veridicitatea lui Dumnezeu. Iar aceasta nu va fi o milă pur sentimentală, fadă sau lipsită de onestitate.

Va fi o milă dreaptă, venită de la Dumnezeu și costisitoare. Va duce drept la moartea lui Isus pe cruce. De fapt, de aceea a și devenit el trup. Trebuia să aibă un trup pentru a muri. Trebuia să fie uman pentru a muri ca un Dumnezeu-om în locul nostru (Evrei 2:14-15). Cuvântul a devenit trup pentru ca moartea lui Isus Cristos să fie posibilă. Pe cruce plinătatea harului a strălucit cel mai puternic. Pe cruce a avut loc și acolo s-a plătit prețul.

… și adevăr

Și motivul pentru care s-a întâmplat prin moarte este deoarece Fiul lui Dumnezeu este plin de har și adevăr. Dumnezeu este îndurător față de noi și adevărat față de el însuși. De aceea, când Fiul lui vine, el este plin de har și adevăr. Iar când Isus a murit, Dumnezeu nu s-a dezis de sine, pentru că păcatul a fost pedepsit. Când Isus a murit, Dumnezeu a fost îndurător cu noi, deoarece Cristos a suferit pedeapsa, nu noi.

„cuvântul a devenit trup” înseamnă pentru noi că gloria lui Dumnezeu ne-a fost revelată ca niciodată înainte, și anume în plinătatea harului și plinătatea adevărului care a strălucit cel mai puternic în moartea lui Isus pentru păcatele noastre.

A vedea frumusețea spirituală

Aveți grijă să nu spuneți „Ei bine, eu nu am fost acolo să-l văd și astfel, nici gloria nu mi se arată mie. Voi, oamenii religioși, puteți să vorbiți cât vreți despre gloria Fiului lui Dumnezeu dar el nu este aici pentru a fi văzut”. Aveți grijă. Nu vă gândiți la gloria din versetul 14 ca la o simplă strălucire sau frumusețe. Isus nu a fost strălucitor sau frumos la trup. „Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag” (Isaia 53:2).

Și nu vă gândiți la gloria din versetul 14 ca la o simplă demonstrație de miracole. Au fost oameni care au văzut miracolele, oameni care știau că au avut loc, dar nu au văzut nimic frumos sau glorios. Oameni care vroiau să-l ucidă (Ioan 11:45-48).

Nu, gloria revelată a Fiului, gloria cuvântului, gloria lui Isus Cristos la prima lui întrupare, este mai ales o glorie spirituală, o frumusețe spirituală. Nu este ceva ce putem vedea cu ochii fizici, ci cu ochii inimii (Efeseni 1:18). Ne uităm la felul în care vorbește, se poartă, iubește și moare și, prin har, vedem o frumusețe sau o glorie divină adeverită prin sine.

Un amestec de har și adevăr fără seamăn

Sf. Paul a exprimat aceasta în 2 Corinteni 4:4: „pentru cei necredincioşi, cărora dumnezeul veacului acestuia le-a întunecat minţile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu”. „Gloria lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu” este ceea ce Ioan 1:14 numește „glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Și amintiți-vă, Sf. Paul se adresează unor oameni care nu l-au văzut niciodată pe Isus cel omenesc, iar Ioan și-a scris evanghelia pentru oameni care nu l-au văzut niciodată pe Isus cel omenesc – oameni ca noi. Gloria din Ioan 1:14 și gloria din 2 Corinteni 4:4 este aceea pe care o vedeți spiritual când auziți povestea lui Isus.

Nu trebuie să-l vedeți fizic. Isus a spus în Ioan 20:29: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”. Îl întâlniți pe Isus în Evanghelia după Ioan și în celelalte scrieri ale Bibliei. Și când îl întâlniți, prin istorisirile inspirate ale cuvintelor și faptelor lui, gloria sa strălucește prin acea frumusețe autonomă a amestecului unic de har și adevăr.

Născuți din nou prin Evanghelie

Nu întâmplător versetele 12-13 descriu faptul de a fi născut din nou, iar versetul 14 descrie contemplarea gloriei Fiului lui Dumnezeu. Ioan 1, 12-14:

Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

Amintiți-vă versetul 4: „În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor”. Când o nouă viață spirituală este dăruită, o nouă lumină apare. Lumina nu este o lumina fizică. Este strălucirea spirituală a gloriei Fiului lui Dumnezeu la care face referire versetul 14. În acest fel ajungem să vedem!

Și cum are loc această viață spirituală nouă? Versetul 13 spune că se întâplă când suntem născuți nu din om, ci din Dumnezeu. Se întâmplă când ne naștem din nou. În felul acesta ajungem la credință, îl primim pe Cristos și devenim copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12).

Prin evanghelie – ascultând povestea povețelor și faptelor salvatoare ale lui Isus – Dumnezeu creează în noi viața spirituală. Suntem născuți din Dumnezeu prin evanghelie (1 Petru 1:23-25). Și această viață spirituală nouă vede lumina gloriei lui Cristos (Ioan 1:4). Iar lucrul acesta est eimediat. De aceea Ioan o numește „lumina vieții” (Ioan 8:12). Când vă este dată viața spirituală, atunci vedeți gloria spirituală.

A vedea gloria

Sau altfel spus, conform versetului 12, această nouă viață și viziune crede în lumină și primește lumină în forma adevărului și gloriei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar în această viață și lumină și credință și acceptare spune versetul 12 că obținem dreptul de a fi numiți copiii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că noi suntem copiii lui Dumnezeu pentru că această viață și lumină și credință primite reprezintă dreptul nostru de a fi copiii domnului.

Deci, vi-l aduc înainte pe Fiul lui Dumnezeu întrupat: Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi fără a înceta să fie Dumnezeu. Vedeți gloria lui, glorie ca a singurului Fiu din Dumnezeu, plin de har și de adevăr. Vedeți-l, pentru gloria pe care o întrupează, și trăiți. Amin.

Asaltul diavolilor , Satanismul în literatură , Satanismul în muzică

de Laurenţiu Ionescu

„Diavolul l-a urcat pe Iisus pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Dacă te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.” Drept răspuns Iisus i-a zis: „Piei, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai lui să-i slujeşti.” Luca, cap.4, versetele 5-8

Biblia şi celelalte cărţi sfinte ale omenirii susţin existenţa unui singur Creator şi Conducător al întregului Univers: Dumnezeu Tatăl. Dorinţa unei persoane sau a unui grup de a se substitui Lui pentru a domina lumea, se bazează exclusiv pe adorarea lui Lucifer.
Satana, Lucifer (cum mai este numit) este o entitate pomenită atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament din Biblie. Mai întâi a fost un heruvim care, aflându-se la un moment dat deasupra Muntelui Sfânt al lui Dumnezeu, s-a răzvrătit dorindu-şi accesul direct în centrul Puterii Cereşti – jilţul lui Dumnezeu. Acesta l-a pedepsit alungându-l din cer, azvârlindu-l la pământ şi preschimbându-i numele în Satana, deoarece a pângărit înţelepciunea, în virtutea propriei străluciri. A mai fost numit fiul dimineţii, datorită asemănării sale cu Luceafărul de dimineaţă care doreşte parcă să concureze Soarele la răsărit. Se spune despre el că poate face „minuni mincinoase”, deci poate înşela; el este de fapt doar un înger decăzut.
Dumnezeu i-a îngăduit pe mai departe existenţa, încredinţându-i chiar o misiune importantă: aceea de a încerca credinţa celor aflaţi pe o cale spirituală prin tentaţii lumeşti aşa cum s-a petrecut şi cu Iisus Hristos în episodul citat mai sus. Au existat însă şi fiinţe care nu l-au respins, s-au lăsat pradă tentaţiilor şi au fost pedepsiţi pentru asta, aşa cum relatează apostolul Petru despre îngerii care au păcătuit implicându-se în revolta lui Lucifer; Dumnezeu nu i-a cruţat, aruncându-i şi pe ei în iad.
Celui necurat i se închină cu bună ştiinţă masonii, „iluminiştii”, curentele pseudoreligioase.

Satanismul în literatură
În timpurile moderne, satanismul a fost propagat şi popularizat prin literatură şi artă, tipărindu-se chiar şi liturghii ale cultului satanic. J.K. Huysman – poet convertit la satanism – dezvăluie „Bucuria oprită de a transfera Satanei omagiile şi rugăciunile lui Dumnezeu…; comiterea, pentru a-l insulta mai grav pe Hristos, a păcatelor pe care el le-a condamnat în mod deosebit; pervertirea cultului şi orgia carnală.”
Iluminismul – curent filozofic şi literar de origine masonică – îl preamăreşte în literatură pe Satana ca simbol-model al revoltei împotriva lui Dumnezeu, al negării legilor morale, al „eliberării” de orice constrângere şi de orice legătură cu Dumnezeu; model pentru omul care se vrea titan, care vrea să-l răstoarne pe Dumnezeu de pe tronul său, pentru a-i lua locul.

G. Byron (Manfredi şi Cain) este iniţiatorul exaltării depline a Satanei, urmat de Shelley, Lenau (Faust) şi M. Lermontov (Demonul).
Baudelaire îl numeşte „cel mai frumos şi cel mai mare dintre îngeri”, victimă a geloziei divine.
V.Hugo, în „La fin de Satan” îşi exprimă credinţa că Dumnezeu şi Satana vor deveni egali, prin intermediul îngerului născut din amândoi numit Libertate.
G. Carducci, în „Imnul către Satana” îl glorifică, văzând în el forţa vitală şi progresul modern.
A.Gide, J.P.Sartre, A.Camus şi A.France sunt existenţialişti şi atei ai zilelor noastre; ei merg pe aceeaşi linie.
Împotriva satanismului modern s-au ridicat numeroşi scriitori, printre care N.Gogol, Dostoievski, L.Bloy, G.Bernanos, G.Papini.

Satanismul în muzică

Curentul satanist este promovat foarte mult şi prin intermediul muzicii. Nu avem aici nimic împotriva vreunui stil muzical. Şi desigur că vor fi mulţi fani ai acestor stiluri şi curente muzicale care nu sunt de acord că această muzică- rock, pop, heavy-metal- etc., ar fi satanistă sau malefică.
Dar, în continuare, nu putem decât să analizăm, în mod obiectiv, ceea ce exprimă prin versuri şi prin faptele fanilor săi aceste formaţii de muzică rock.
Încă de acum câteva decenii, s-a atras atenţia asupra mesajului satanic pe care îl transmite muzica rock. Astfel, în 1984, jurnalul „Liberation” profetiza despre „întoarcerea lui Satan”, făcând aluzie la concertele rock. În timpul unui colocviu intitulat „Istoria artelor de vrăjitorie” organizat la abaţia Fontevrault în octombrie 1984, preşedintele asociaţiei Franceze a Exorciştilor, abatele Chenesseau, acuza anumite grupuri rock, cum ar fi AC/DC (Anti Christ, Death to Christ) că difuzează muzică pe care erau suprapuse mesaje subliminale satanice.
Cântăreţii de muzică rock dau glas fanteziei depravate a unui public „format”. Unele dintre versurile melodiilor sunt imposibil de publicat. Promotorii heavy-metal-ului glorifică atitudini excentrice cu privire la sex, violenţă şi ură. Muzica rap se concentrează asupra răzvrătirii de orice natură. Multe piese conţin obscenităţi şi descrieri vulgare ale actului sexual.
Aceste genuri muzicale pot servi, din păcate, drept catalizatori negativi, care îi încurajează pe tinerii vulnerabili să facă lucruri la care altminteri nici nu s-a fi gândit măcar.
Ozzy Osbourne, cel care a creat curentul heavy-metal, a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să compun această muzică. Sper ca puterea aceasta să nu fie a Diavolului.” Cu toate acestea, majoritatea cântecelor compuse de el sunt dedicate diavolului, având chiar un album intitulat „Speak With The Devil” (Vorbind cu Diavolul), iar în timpul concertelor sale are manifestări diabolice care scot foarte clar în evidenţă puterea supranaturală care îl „utilizează”: în entuziasmul delirant al spectatorilor, a smuls cu dinţii, pe scenă, capul unui liliac viu.
Celebrul cântăreţ Alice Cooper a declarat: „Cu puţini ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-i las corpul meu să-l stăpânească.” Şi l-a lăsat, fiind deplin devotat lui Satan, dedicându-i albumul „House of Fire” (Casa de foc). Un alt exemplu care te îngrozeşte este cel al formaţiei W.A.S.P. În timpul spectacolelor, membrii ei beau sânge dintr-un craniu, taie carne cu toporul şi aruncă bucăţile crude fanilor isterizaţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultând cântecul „I wanna be somebody” îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…” Formaţia Kiss, în cântecul „The God of Thunder”, spune „Am fost crescut de către un demon/ Pregătit să guvernez lumea/ Sunt stăpânitorul pustiului/ Un om de fier al zilelelor noastre/ Adun întunericul pentru plăcerea mea!”

Membrii formaţiei Led Zeppelin au cumpărat vila din Londra a lui Aleister Crowley, un celebru ocultist care a deviat către orientări satanice, unde au locuit o bună perioadă de timp. Ei au introdus în piesele muzicale versuri satanice inserate sub formă de mesaje subliminale, neanunţate pe coperta discului – o metodă de inducere în mod insidios în conştiinţa unui ascultător a unor mesaje fără ca el să-şi poată da seama, şi care îl pot determina ulterior să le ducă la îndeplinire. Ele sunt suprapuse pe fondul muzical prin tehnici speciale, astfel că ascultătorul percepe conştient numai muzica, nedându-şi seama de existenţa mesajelor. Au fost intentate procese formaţiilor Led Zeppelin, Metallica şi Judas Priest pentru introducerea de mesaje subliminale sataniste în piesele lor muzicale.
În cele prezentate mai sus se evidenţiază foarte clar modul în care entităţile universurilor paralele infernale îi „posedă” pe aceşti cântăreţi. Cu formaţiile care folosesc astfel de texte se petrece acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Entităţile infernale îi folosesc ca medium pentru a-şi transmite  mesajele lor malefice, ducându-i, în cele din urmă, la suferinţă, alienări sau sinucidere.
Dar, ne vom pune întrebarea: cine sunt cei care au interesul ca această muzică, care s-a dovedit a fi nocivă, să fie promovată şi susţinută? John Todd care, conform propriilor declaraţii, a fost iniţiat în puternicul cerc ocult al „Iluminaţilor” (Sfatul celor 13) era directorul unei mari corporaţii producătoare de discuri şi societăţi de înregistrare a concertelor şi anume Zodiaco Production. Din relatarea sa a reieşit cu claritate şi certitudine faptul că fiecare matriţă a oricărui disc – clasic, country, rock, de revistă, meditativă, disco etc. – deci orice fel de muzică (nu numai rock sau heavy -metal) este prelucrată de 13 persoane, prin ritualuri de magie neagră satanică!
În spatele acestor practici se află unii dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, care sunt totodată şi membrii importanţi ai Francmasoneriei. De aceea, ei nu fac acest lucru din motive financiare, ci pentru a controla minţile şi conştiinţa oamenilor, ascultătorul fiind influenţat de „frecvenţele” pe care urechea umană nu le percepe, însă subconştientul le înregistrează şi le asimilează. Aceste practici au un impact puternic, în special asupra tineretului, deoarece, după cum ştia şi Hitler, „Cine are tineretul, are viitorul.”

SATANISMUL DIN MUZICA ROCK

K. G. PAPADIMITRAKOPOL

1. Cuvânt înainte
Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei “noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste: creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei.
„Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât si pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, să nu mai ascultăm muzică rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică.
Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-l lăsa pradă ignoranţei! Ajută-l! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…

2. Mişcarea New Age (Noua Eră)
În străinătate s-a organizat o mişcare cu numele New Age (Noua Eră)! Mişcarea aceasta creşte continuu, câştigând milioane de adepţi. În America numărul adepţilor creşte, luând proporţiile unui curent dinamic. Revistele şi ziarele se referă continuu la acest eveniment. Mişcarea aceasta nu este decât o nouă concepţie despre lume, cu un mod nou de viaţă, noi obiceiuri, noi practici un nou cadru de concepţii despre economie, politică, tehnologie, religie etc.
Desigur, omenirea se confruntă cu probleme serioase, ca problema păcii, economiei, sănătăţii, foametei, criminalităţii. Mişcarea New Age a înfierat neîncetat aceste probleme, fie prin televiziune, fie prin articole propagandistice speciale în ziare şi reviste, fie prin filme cinematografice etc., creând ceva foarte impresionant; anume că se poate aştepta ceva nou, mai just, mai corect, un Mântuitor Nou în final, care va scoate omenirea din impasul şi criza actuală. Paralel, ea îndreaptă interesul fiecăruia pentru zidirea unei lumi noi, fără război, a unei lumi cu pace şi progres. Merită să accentuăm că aceste mari probleme ale omenirii nu se vor rezolva oricum, ci se face, in special, cu puterile satanice. Spre exemplu, absurditatea înarmărilor care creează mari probleme păcii, dar totodată este un obstacol pentru rezolvarea problemei foametei în lumea a treia. Cu aceste procese se pregăteşte această căutare a Mântuitorului cel Nou, şi pe de altă parte pregătesc şi acceptarea lui de către omenire, pe motivul că el va rezolva totul.
Cele trei obiective ale Mişcării Noii Ere (New Age) sunt:
* o clasă universală;
* un guvern mondial;
* o religie universală.
Declară vădit că scopul ei principal este de a „distruge statele separate, pentru interesul păcii!” În acest unic guvern, guvernator va fi Noul Mântuitor. Da, aţi înţeles bine! Mişcarea aceasta este clar anticreştină şi antihristă. Ea nu poate accepta cu nimic că singurul mântuitor al omenirii este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi ei pregătesc terenul pentru un nou mântuitor, pe care îl consideră ca cel real. Vorbim în sfârşit despre Antihrist!
De aceea, mişcarea aceasta nu este decât o lucrare diabolică. Da! “Este o sinteză de religiii orientale şi învăţături vechi şi misterioase” scrie ziaristul Kostos Tsaruhas în ziarul „MEΣHMBPINH” din 5-6.02.1990. El continua zicând: „De asemenea este o sinteza a spiritismului si gnosticismului, bazat pe învăţături esoterice şi mistice, transformate de entităţi demonice. În mişcarea aceasta sunt incluse diferite feluri de ocultism, ca astrologia, hipnotismul, agnosticismul, credinţa extratereştri, practica yoga, mitologia, panteismul, credinţa în reîncarnare, antroposofia, parapsihologia, vrăjitoria”. Într-un articol despre Noua Eră (New Age), revista ΠΛAYBOY noiembrie 1989 arată următoarea schiţă. O fată tânără merge spre New Age cu bicicleta ei, având ca conducător, în coşul bicicletei pe Satana!!!
„New Age” ca să-şi impună scopurile sale va promova printre altele:
* un sistem de cărţi de credit universal;
* un sistem universal de distribuire al alimentelor, care va controla depozitele de alimente din toată lumea ;
* o taxă universala şi instalarea unui nou sistem econom economic;
* înlăturarea prin lege a religiilor existente si a simbolurilor religioase si iniţierea mulţimii in cultul Satanei. De altfel, adorarea lui va fi scopul religiei universale, pe care vor s-o instaureze;
* exterminarea celor care nu sunt de acord cu scopurile satanice ale mişcării.
David Spangler, un lider proeminent al mişcării New Age, a afirmat in una din cărţile sale: „Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate. Îndreptându-ne spre o nou eră, era împlinirii omului, fiecare din noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui…!!” În direcţia aceasta, adică a satanismului, ei folosesc orice mod posibil ca să influenţeze şi in continuare, sa conducă copii şi tinerii. Iată unele mijloace: desene animate sau reviste comice pline de draci, vampiri, vrăjitori, vrăjitoare cu puteri supranaturale, care conduc universul, sau eroi cu faţă de diavol, ca Batman. Mai există filme cinematografice, videocasete şi cărţi. Cel mai important mijloc fiind muzica. După Alice Bailey, care este una dintre întemeietoarele mişcării, muzica este unul dintre cele mai puternice mijloace de influenţă a mulţimii şi constituie o parte a încercării de a propaga ideile „Noii Ere” în rândul tinerilor.

3. Stăpânirea universală a muzicii rock
Pentru atingerea acestor scopuri s-a lucrat insistent şi satanic. Ca să se instaureze un guvern mondial este indispensabil să nu existe state. Popoarele lumii să trebuie devină una. Şi acest scop poate realiza decât prin nivelare. Ziarul EΞQNOΣ (21.04.85) scrie: „O lume întreagă de birocraţi, manageri, politicieni, impun modul de viaţă. Prince este modelul cântăreţului. Madonna este modelul femeii. Toate fetele trebuie să se îmbrace ca ea. Mulţimea ascultă cu entuziasm, având impresia că alegerea o fac ei. Aşa, fără intervenţie, sistemul reuşeşte o similaritate care este indispensabilă pentru acapararea controlului…” Da, este teribil! Există un întreg sistem de specialişti care caută nivelarea şi similaritatea omenirii. Deoarece numai aşa puterea va putea intra în mâinile unui singur conducător mondial. Şi el, la rândul lui, va reuşi să conducă mulţimile după dorinţele lui. Tehnologia contemporana şi progresul ştiinţei îl favorizează si ii acordă mijloacele. Atunci, de ce muzica să fie o excepţie? Ei doresc să influenţeze mulţimile şi sa-i iniţieze pe oameni în scopurile „Noii Ere” şi în satanism. Acest lucru ar fi imposibil dacă fiecare popor păstrează moştenirea muzicală, folclorul propriu. Ce ar putea face ei dacă fiecare popor îşi păstrează muzica sa populară? Într-adevăr imposibil. Deci cum s-a rezolvat problema? Prin impunerea internaţională a muzicii rock, prin predominarea unui singur fel de muzică. Discurile care se produc de aceste companii impun muzica rock, folosind toate mijloacele posibile. Radio, televiziune, marketing, videoclipuri, sistemul topurilor, star-system-ul, discoteci, presa etc. Ziarul PIZOΣΠAΣTHΣ (15.01.85) scrie: „Companiile discografice stabilesc înainte de noi, pentru noi, formând gusturile a mii şi milioane de oameni din toată lumea. Aceasta este o constatare amară.”
În final ce vedem? Că interesul fiecăruia dintre noi pentru muzică este transformat, de către ei, în interes pentru muzica rock.

Şi am ajuns să spunem că atunci când ascultăm muzică „străină”, ne referim la muzica rock. Şi muzica se vinde în milioane de exemplare. Iată nişte exemple cum le citim în presă des:
* americanul Michael Jackson a continuat şi în acest an mari vânzări ale albumului său, care a apărut acum doi ani. În acest răstimp a vândut peste 45 de milioane de discuri (ziarul Bημα);
* vânzările totale ale discurilor formaţiei BEATLES, care au cutreierat lumea, depăşesc un miliard de exemplare!!!” (revista ”Σoυπερ Κατερινα”);
* în cartea recordurilor „Guiness Book”, Mac Courtney se referă la cântăreţul cu cel mai mare succes, ale cărui discuri au depăşit de trei ori numărul de 100 de milioane de exemplare (revista „EIKONEΣ”).
Mick Jagger din formaţia Rolling Stones a făcut următoarea declaraţie zguduitoare: „Lucrăm totdeauna ca să îndreptăm mintea şi voinţa oamenilor”. Majoritatea celorlalte formaţii fac tot aşa!!

4. De ce au ales muzica rock?
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Pentru că rădăcinile ei se găsesc în satanism. Exagerăm!? Nu. Trebuie să spunem că muzica aceasta nu este atât de nouă pe cât credem noi.
A apărut după al doilea război mondial, dar originea ei este în Africa, America de Sud şi India unde există ceremonii de adorare a Satanei.
Să nu uităm că în 1619 când vânzătorii de sclavi au adus în America primii robi nu au adus numai „oameni de vânzare”, cum am putea crede, ci şi obiceiurile lor, şi mai ales muzica lor. O muzică care n-a fost altceva decât fragmente din repertoriul local cu superstiţiile, convingerile şi obiceiurile popoarelor necivilizate. O muzică ceremonială a popoarelor africane primitive. Prin ea „magii”, adică preoţii idolilor chemau spiritele necurate, adică pe demoni. Nu este întâmplător că într-un interviu John Lennon, membru al formaţiei Beatles a spus: „Cel mai bun rock’n’roll este primitiv. Sunetul lui a venit din junglă”!! (revista „Rolling Stone” 07.01.1971).
Muzicologul Robert Lady scrie că „structura muzicii rock se întâlneşte în ritmurile de dans ale triburilor primitive”. Şi de unde vin aceste ritmuri? Din ceremonii voodoo! Merită să vorbim puţin despre voodoo. Revista “РОМАΝΤΣΟ” (11.07.1989) scrie: „Cei mai mulţi dintre noi am cunoscut voodoo-ul în sălile de cinematograf prin filmele de groază. Cuvântul voodoo exprimă magia neagră în forma ei cea mai rea. În multe filme de groază vedem faze de voodoo, cu sacrificii de oameni, ceremonii în cimitire, la miezul nopţii şi orgii sexuale. Astăzi când magia şi ocultismul sunt iarăşi în actualitate este interesant să vedem analitic tema.
Cu două sute de ani înainte, mii de negri din Africa de Vest au fost aduşi în Haiti, ca sclavi, ca să lucreze în plantaţiile imense ale insulei. În noua lor patrie au început să practice religia strămoşilor, voodoo-ul. Cuvântul voodoo provine din cuvântul „vaundoun” care înseamnă spirite. Practicantul voodoo-ului cheamă spiritele sa-l ajute în orice vrea. Dar trebuie să facă şi un sacrificiu. Cel mai important este să ştii ce trebuie să fie sacrificat, pentru că spiritele au plăcerile lor. Se spune ca exista spirite care cer sacrificii de oameni.
Ceremonia începe cu sunetele africane ale tobelor, la început încet încet şi apoi din ce în ce mai repede. Totodată credincioşii dansează fără oprire, cu pasiune. Când intensitatea ajunge la culme, credincioşii credincioşii cad în extaz şi după aceea sunt “posedaţi” de spirite. Cei „ocupaţi” de spiritul focului umblă pe cărbuni aprinşi sau pun foc în gura lor fără să păţească nimic. Alţii sunt ocupaţi de alte spirite. Există ocazii în care preotul, ca să ajute posedarea de către spirit a trupului, dă credincioşilor alcool, droguri şi piper roşu. De obicei aceste ceremonii se termină cu jertfe omeneşti, unde se bea sânge şi se mănâncă carnea celor jertfiţi. Şi astăzi există ţărani în Haiti care au afirmat că au luat parte la aceste ceremonii”. Acum înţelegem de ce muzica rock este potrivită pentru planurile lor.

5. Laturile necunoscute ale rock-ului. Conţinutul concret al rock-ului. Bob Larson, chitarist şi scriitor al cărţii „The day music died” (Ziua în care muzica a murit), împarte cântecele rock în patru categorii. Acestea sunt:
1. religioase;
2. imoralitate sexuală;
3. droguri;
4. idei politice şi filosofice.
Din prima categorie fac parte cântece ca: „Simpatie pentru Satan”, „Robinson”, „Focul”, care sunt profanatoare şi pline de blasfemii, în care creştinismul este înfruntat cu dispreţ. Unele cântece din această categorie sunt numite: „Satan Rock”. Iată cum descrie această situaţie revista „Pop and Rock” (pe anii ’84-’85): “Vrăjitori, lumi pierdute, demoni, vampiri, magie neagră şi albă, spirite se găsesc în versurile muzicii rock… 90% dintre formaţiile rock s-au referit cel puţin odată la aceste teme”. Ziarul Weekly World News din Los Angeles, într-un articol scrie între altele: “Satan – Satan – Satan. El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! Acesta este unul din mesajele ascunse în versurile cântecelor pe care copiii voştri le ascultă”! În revista „Heavy Metal” (feb. ’86) scrie între altele: „Şi astăzi motivul cel mai important al existenţei muzicii heavy metal este intensitatea sunetului. Dar, de asemenea, un rol important joacă chipul demonic al fiecărui star al muzicii Heavy Metal. Tinerii vor ca idolii lor să aibă o dimensiune supranaturală. Aşteaptă din partea lor să trăiască după marile imaginaţii ale muzicii rock. Aceste imaginaţii sunt de obicei sex, adorare a diavolului şi o valiză plină de bani pregătiţi să fie cheltuiţi fără rost…” Şi mai departe: „Sub aspect satanic începutul s-a făcut cu Black Sabbath, o formaţie britanică, care a recurs la magia neagră ca să atragă lumea. Membrii acestei formaţii afirmă că nu ştiu nimic de ocultism, dar ei s-au făcut foarte populari. De aici tinerii n-au încetat să facă cu degetele lor semnul diavolului”.
Dar merită să luăm lucrurile pe rând şi să vedem prima categorie de teme rock, care este şi cea mai cunoscută şi cea mai periculoasă.

6. Rock şi voodoo
În afară de originea, ritmurile şi elementele care derivă din voodoo, muzica rock a mers şi mai departe. Cântăreţii şi formaţiile cu asemănare la înfăţişare şi îmbrăcăminte se referă direct la voodoo, îi fac reclamă şi-l laudă. „Primul în istoria rock-ului care s-a ocupat cu magia şi mai precis cu voodoo-ul a fost Screaming Jay Hawkins. El a fost primul care a scris un asemenea cântec. „I put a spell on you” (Ţi-am făcut magie), este prelucrat de mai multe formaţii până astăzi, adică de: Animals, Allan Price, Arthur Brown, Demon Fuzz, etc… Howkins însuşi a creat nişte zvonuri în legătură cu personalitatea sa. Toţi ştiau că se ocupă cu voodoo-ul. În concerte avea faţa acoperită cu un machiaj monstruos, ţinea un baston cu un craniu în vârf, se îmbrăca cu haine ciudate, iar în jurul lui dansau negri. După un răstimp mic, muzicanţii dansatori şi publicul erau cuprinşi de extaz şi isterie. Adică cum se întâmplă şi în ceremoniile reale ale voodoo-ului. Toate cântecele lui Screaming Jay Hawkins se referă la teme din voodoo. De exemplu „I hear voices” (Aud voci), „Aligator wine” (Vin de aligator), „Frenzy” (Frenezie) etc. Cei influenţaţi de el sunt foarte mulţi. Lord Sutch, Arthur Brown şi Alice Cooper aveau show-uri care se bazau pe ideile lui. Să vorbim puţin despre ei. Lord Sutch este figura cea mai paranoică din istoria rockului. Câteva din cântecele lui sunt: „Jack the Ripper”, „She’s Fallen in love with a Monster Man” (Ea e îndrăgostită de un monstru), ”Dracula’s Daughter” (Fiica lui Dracula). Pentru toate acestea a fost numit regele rockului macabru (Horror rock)”. Cel de-al doilea, Arthur Brown, avea întotdeauna în repertoriul lui cântecul „I put spell on you” a lui Hawkins. „Tânărul atunci student al religiilor orientale a format un grup cu numele Crazy World of Arthur Brown, care în timpul concertelor se vopseau cu „freak”, se îmbrăcau cu haine ciudate şi pe cap îşi puneau o cască cu coarne de unde ieşeau flăcări. Şi una din caracteristicile diavolului sunt coarnele (ca la ţap), şi focul care iese din cap. Cel mai mare succes a lui Arthur Brown cântecul “Fire” o parte a trilogiei „Prelude/Nightmare Fanfare/Fire Poem – Fire”. Nu este altceva decât descrierea ultimelor încercări ale victimei de a intra în iad şi să ia locul amantei lui. La sfârşit pierde. Nimeni nu poate înfrunta „dumnezeul focului din iad” (I am god of hell fire…). Schizofrenia lui s-a continuat cu o altă formaţie, Kingdom Come şi caută să găsească sfârşitul în spaţiul imens. Astăzi este dictator de religii orientale”!!! Cel de-al treilea, influenţat atât de Hawkins cât şi de câtre Brown, a fost Alice Cooper. Şarlatan, a încercat să creeze originalităţi, dar n-a avut noroc din motivul că toate ideile erau utilizate de ceilalţi. El tăia pe scenă cocoşi, care în ceremoniile de magie neagră ţin răul departe şi descântă demonii şi îşi punea un şarpe în jurul gâtului. Şarpele este prin excelenţă simbolul răului… În afară de ei mai sunt şi alţii care laudă voodoo-ul. Ne referim la tatăl spiritual al heavy metal-ului care cântă „Voodoo Chile” sau “Black Sabbath” care cântă „Voodoo”.

7. Rock şi magie
Dar muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi neagră -, dar mai ales la cea neagră. După cântecul „I put a spell on you” a lui Screaming Jay Hawkins, înregistrat în anul 1956, adică anul care se consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu: „Don’t Burn the Witch” (Veron), „Season of the witch” a lui Donovan, „Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”, care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut). „Live at the Witch Trials” (Fall), „Curse of the Witches” (Stawberry Alarm Clock), „Magician’s hat” (Bo Hanson), „Magician” (Andy Leigh), „Magic Peole” (Raupers), „Witch Queen of New Orleans” (Redbone) şi multe altele.
Conen era numele unei formaţii americane care a înregistrat două albume la începutul anilor ’70 şi care se refereau la magia neagră. Pe coperta discului „Blood on the Sun” în tabloul lui L. Boilly „Devil’s Trill” prezintă pe compozitorul Tantini dormind, iar diavolul cântă din vioară aşezat pe picioarele lui. Se spune că Tantini a compus sonata „Devil’s Trill” după ce a ascultat melodia în somn! (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85). Formaţia Purple Gang avea drept cântăreţ un mag adevărat. „Tematica muzicii heavy metal atinge teme excluse din celelalte feluri de muzică.
Vampiri, magie neagră, magi sunt nişte teme cu care se ocupă artiştii muzicii heavy metal” (revista „Eνα” 22.11.1984). Cu exaltarea muzicii rock în ultimii ani, am atins punctul culminant. Din totdeauna formaţiile au arătat o plăcere pentru aceste teme. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „Black” sau „Satanic Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul principal al versurilor. Teme nu prea distractive şi prea periculoase pentru cei care nu sunt iniţiaţi. Dar şi pentru cei iniţiaţi rezultatele nu sunt prea încurajatoare” (revista „Pop and Rock”, anul ’84-’85).

8. Rockul şi misticismul oriental
Voodoo-ul, magia şi misticismul oriental sunt etapele anterioare ale adorării satanice. Şi cum s-ar putea să fie exclus ultimul. De altfel este şi el un element al „Noii ere” (New Age), cum am văzut la început. Într-adevăr sunt mulţi guru, care au avut legături strânse şi pe lângă care cântăreţii s-au instruit. Cel mai cunoscut este Maharishi Makesh Yogi care s-a făcut cunoscut când s-au instruit lângă el, cine credeţi? Beatles! Ei au rămas cu el atât timp cât a trebuit să se înregistreze discul istoric „Sgt. Pepper’s…!” Unul dintre ei, George Harrison, a rămas pentru totdeauna adept al lui.
„Aproape, împreună cu fiecare grup al anilor ’60 din America, exista şi un guru” scrie revista „Pop and Rock”, nr. 130 aprilie 1989. Unii au botezat grupul lor „Gurus”, iar William Peny Fyve, au scris cântecul „Swami” dedicat lor! Sky Saxon al formaţiei Seeds a petrecut 2-3 ani alături de un guru. După desfiinţarea grupului său, s-a unit cu formaţia YA-HOWA 13. Conducătorul este un guru cunoscut, care pe copertele discurilor se află foarte des cu o maşină albă Rolls Royce sau îmbrăţişând fete goale! Prin cântece răzbat clar teoriile lor. Chitaristul Martin Stone al formaţiei ACTIONS a studiat religiile orientale. De altfel numele lui înseamnă în sanscrită o asceză la care se supune cineva voluntar, ca să aibă o legătură cu spiritul. În anii ’70–’80 s-au înregistrat sute de discuri, referitoare la religiile orientale, ca Beathboy, Peter Town Shed, al formaţiei WHO, Elvis Prisley, Carlos Santana. Cel mai caracteristic este John McLaughtin de la formaţia Mahavishnu. Pe copertele discurilor lui există texte-predici în favoarea hinduismului.

9. Rockul şi adorarea satanică
Şi acum să revenim la ce-i mai important. După cele spuse până acum muzica rock n-a putut să ajungă decât în punctul cel mai oribil. De a lăuda şi recomanda adorarea lui Satan! Da… Oricât de teribil pare, totuşi acesta este adevărul. Şi vom vedea acest lucru prin dovezi şi documente nenumărate. Marele capitol al adorării demonilor în muzica rock începe chiar cu regele lui, Elvis Presley, cu cântecul You’re the Devil in Disguise (Eşti diavolul…). Urmează Beatles cu binecunoscutele albume „Sgt’s Pepper’s Lonely Heart Band”, „Demon in her heart” (Diavolul în inima ei) şi „Devil’s White Album” adică „Albumul alb al diavolului”, mai cunoscut şi ca „White Album”. De atunci aproape toate formaţiile s-au referit mai mult sau mai puţin la satanism, precum şi la magie, spiritism, antihrist etc. Dar merită să le luăm pe toate la rând.

9.1. Denumirea formaţiilor.
Formaţiile şi cântăreţii au ajuns să aibă numele lor „inspirat” de satanism! Cum avem noi nume creştine, muzica rock are o mulţime de denumiri diabolice. Iată unele exemple:
* Literele iniţiale ale formaţiei australiene AC DC înseamnă „Anti Christ/Death to Christ” adică „Antihrist / moarte lui Hristos”!!! Trebuie să luăm în consideraţie că formaţia aceasta a vândut din 1974 până acum peste 25 de milioane de discuri.
* Literele iniţiale ale binecunoscutei formaţii KISS înseamnă: „Kings In Satan’s Service”. Adică „regi în slujba lui Satan”!!! Cuvântul „rege” în limba sataniştilor înseamnă slujitor al adorării lui Satan!
* Există trei formaţii cu numele „Lucifer” şi „Electric Lucifer” şi „Lucifer’s friend”. Ştiţi ce înseamnă Lucifer? „Domn al demonilor şi al întunericului”!
* Formaţiile heavy metal „Satan”, „Satan Jouers”, „Demon flight”, „Demon eyes”, „Demon Thor” etc., poarta numele lui Satan!
* Formaţia suedeză ABBA care înseamnă „Tată al cerului”, pe coperta discului nu scrie aşa, ci cu litera B scrisă invers, care înseamnă opusul, adică „Tată al întunericului”!!!
* Ceremoniile mistice ale magiei negre se numesc Sabbath sau Sabbat. De acolo vine numele formaţiei „Black Sabbath”!!!
* Patru formaţii au numele derivând din rădăcina: „Oz”. Formaţia „Ozz”, „Oz II”, „Oz”, „Ozo”. Mai există şi cântăreţul Ozzy, conducătorul formaţiei „Black Sabbath”. Cuvântul “Oz” are interpretare sexuală şi satanică.
* Binecunoscutul cântăreţ Alice Cooper este dedicat deplin lui Satan. Numele lui real este Vincent Fournier. Cum de are acum alt nume? Să vedem ce a declarat el: „Cu puţini ani înainte m-am dus la o adunare de spiritism unde Norman Backley a rugat „spiritul” să vorbească. Spiritul mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru care mi l-a cerut în schimb era să-i las corpul meu ca să fie stăpânit de acest spirit. Identitatea mea nouă era declarată în adunare. M-am recunoscut universal” (Cirus, 19.12.1978).

9.2. Simbolul EΣ.
Simbolul acesta este utilizat de multe formaţii şi derivă din simbolurile oculte. Fac mărturisiri despre zeul Thor, care este Satan. Aceste formaţii sunt:
* ACDC
* ELECTRIC
*WAPS
* LIGHT ORCHESTRA
* BLACK SABBATH
* KISS ETC.

9.3. Formaţiile care îl laudă pe diavol.
Formaţiile sau cântăreţii care se referă la diavol sau sunt satanişti, sunt:
* Pink Floyd
* Black Sabbath
* Venom
* Alice Cooper
* Electric Lucifer
* Kiss
* Ronnie James Dio
* Fleetwood Mac
* Black Window
* Coven
* Leviathan
* King Diamond/ Merciful Fate
* Motley Crue
* Ozzy Osbourne
* Meat Loaf
* Led Zeppelin
* Jethor Tull
* Bee Gees
* Jefferson Starship
* Elton John
* Possessed
* Rolling Stone
* Elo
* Iron Maiden
* AC/DC
* Lucifers Friends
* Lucifer
* Queen
* Santana
* The Eagles
* Valhalla
* Belfegore
* Polter-geist
* Slayer
* Megadeth
* Drewer and Shipley
* Crossfire
* Black Oak Arkansas
* Electric Light Orchestra
* Dr John
* Beatles
* Sex Pistols
* The Kings
* The Greatful Dead
* Boston.

9.4. Declaraţiile lor concrete.
* Peter Griss din formaţia KISS a declarat în revista IBID, martie 1976, p.20: „Cred în diavol ca în Dumnezeu”!
* Bill Word din formaţia Black Sabbath acceptă că „Satan s-ar putea să fie dumnezeu” (Revista „Circus”).
* Greeper din aceeaşi formaţie afirmă că-l poate vedea pe diavol (Revista „Rolling Stone”).
* Ronnie James Dio are o mare tradiţie în misticismul muzicii rock. Era singurul care-l putea înlocui pe Ozzy Osbourne în formaţia Black Sabbath, şi a reuşit. După o carieră solo reuşită s-a întors în formaţia Black Sabbath. Pe copertele discurilor lor putem vedea figura lui Satan (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85).
* În 1982, Led Zeppelin au fost aduşi în faţa tribunalului în California, pentru album „Stairway to Heaven”, unde cântau mesaje ca: „Eu trebuie să trăiesc pentru diavol”, „Nu fii prost cu diavolul nu ai nici o teamă”, „Vreau ca Hristos să fie îngenunchiat de Satana”!!!
* Paul Mc Cartney a declarat: „Nimeni dintre noi nu crede în Dumnezeu”.
* Ringo Star a spus: „fie-l credeţi, fie nu, nu suntem noi antihristul, ci vrăjmaşi ai creştinismului şi ai antihristului”.
* Kiss într-un disc au spus: „Diavolul este dumnezeul tău”!!! Si în altă parte: „God Rock’n Roll will steal your virgin soul”. Adică „Dumnezeul rock-ului va fura sufletul tău curat”!!!
* Black Sabbath într-un disc au scris: „Iisus, tu eşti urâtul”!!! Pe coperta discului apare un fulger diavolesc, care încununează numărul 666 al lui Antihrist!
* AC / DC cântă: „Slava în clopotele iadului”(!!!), în cântecul lor „Hell’s Bells”; iar cântecul „Highway to hell” înseamnă „Autostrada către iad”. Formaţia are multe cântece de acest gen, care îndeamnă tinerii să urmeze răul şi să aibă speranţa în iad (!!!), unde Satan va asigura fericirea!!!
* Heavy Pettin strigă că: „Iadul este frumos”.
* Benie Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndrăgostit, de un vampir, în cântecul “Bady Loves A Vampire”.
* Civith Hungoi cântă despre „regele morţii” în „King of the Death”!
* Motley Crue îl strigă pe diavol (Shout to the devil)!
* Despre iad vorbeşte Hell Preachers în cântecul „Bat Out of Hell” şi Venom în cântecul “Lead Me in Hell” (condu-mă în iad).
* “Şi iadul are un farmec” cum cântă spaniolii Baron Rojo în cântecul „Los Roclerso Van Al Inferno” (periodicul „Pop and Rock” nr.2 februarie 86).
* Ozzy Osbourne a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta să nu fie a diavolului…” („Hit Parader” februarie 1975). În afară de mulţimea cântecelor are şi un album întreg care se numeşte „Speak of the Devil”, adică „Vorbind cu diavolul”, de mulţi inspirat de el!
* Rolling Stones cântă „Sympathy for the devil” („Simpatie pentru diavol”) care este imnul sataniştilor. Conducătorul formaţiei Mick Jagger este vândut diavolului fiind iniţiat de către două vrăjitoare Marianne Faithfull şi Anita Palleubeng, iar foarte des este numit “demonul rock-ului”. Alte cântece asemănătoare sunt: „Their Satanic Majesties”, „Inro cations of My Demon Brother”, „Dancing with Mr.D.” („D” = diavol, adică „dansând cu diavolul”) şi albumul „To Their Satanic Majesties”.

9.5. Mesajele care trec neobservate.
Ce spun formaţiile şi cântăreţii pe discurile lor?
* „Satana, mişcă-te în vocile noastre”
* „Satana, Satana, Satana, este dumnezeu, este dumnezeu”
* „Trăiesc pentru Satana. Nu-mi place Dumnezeu. Nu pot să-l evit. Satan este puternic. Îţi va da semnul 666”.
* „Raiul moare, luptaţi împreună cu Satan. Diavolul este stăpânitorul…” Şi ne referim la nişte cântece care sunt cântate în faţa publicului lor extaziat.
* Şi să începem cu cel al lui John Lennon (Beatles) care spune: „Creştinismul se va pierde, va dispare. Nu discut pentru că am dreptate. Suntem mai populari decât Iisus Hristos. Nu ştiu cine se va pierde primul, Rock’n’Roll sau Creştinismul”.
* Black Window zic în cântecul „Come To The Sabbath”: „Ajutaţi-mă în cercetarea gnozei. Trebuie să aflu Arta Mistică. Cine îndrăzneşte să mă ajute să înviez pe acela a cărui nume îmi linişteşte inima. Aruncaţi-vă hainele, veniţi descălţaţi. Corpurile voastre să fie unse cu ulei mistic. Plantele medicinale vor vindeca rănile voastre. Veniţi cu mine în cercetarea Puterii. Ne vom uni în ora aceea. Să înceapă Sabbat-ul. Hai, vino la Sabbat. Vino la Sabbat, Satan este aici”!
* Kiss în cântecul „The God of Thunder” zic: „Am fost crescut de către un demon. Pregătit să guverneze lumea. Sunt stăpânitorul pustiului. Un om de fier al zilelor noastre. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Îţi poruncesc să îngenunchezi în faţa zeului fulgerului, Dumnezeul rock-ului”.
* Possessed zice: „Ajută-mă şi o să-ţi spun lucruri care îi îmbolnăvesc mintea … beau sângele animalului şi ţin cheile uşii morţii… Am poruncă de la domnul meu, Satan, să distrug cele ce oamenii muritori iubesc mai mult. Satan este domnul meu întrupat, daţi-i slavă lui”. Şi continuăm cu cântecul la care m-am referit deja, „Hell’s Bells”, „Muşc fulgerul meu, arunc o ploaie torenţială. Vin ca o vijelie; fulgerul îmi luminează cerul! Eşti tânăr, dar vei muri! Numi va fi milă de nici o viaţă. Nimeni nu-mi va opune rezistenţă. Am clopotele mele, şi o să te iau în iad. O să te iau! Satan o să te ia! Clopotele iadului. Da! Clopotele iadului”!
Pot fi aceste cuvinte ale formaţiei? Cu siguranţă că nu! Sunt ale diavolului. Se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Satan îi foloseşte ca medium. Cuvintele sunt ale diavolului care pune stăpânire pe trupurile celor posedaţi. Într-adevăr este teribil!…

9.6. Coperţile discurilor şi nu numai…
Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, „după roadele lor îi vei cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. De aceea după roadele lor îi vei cunoaşte”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ce vrem să spunem? Că sunt de prisos toate aceste analize pentru că din felul cum se îmbracă şi din felul cum sunt realizate coperţile discurilor putem înţelege, cine sunt ei. Şi să începem cu coperţile discurilor. În afară de scene de dragoste şi altele mai vedem:
* Simboluri satanice, cum sunt triunghiuri răsturnate (în antiteză cu triunghiul care simbolizează Sfânta Treime), piramide (sunt pentru ei modul ideal de contact cu lumea supranaturală a spiritelor), pentagrame (folosite în magie) şi o mulţime de asemenea simboluri. Nu lipsesc nici cele cunoscute, cum este numărul 666, care este semnul lui Antihrist. Semn care începe să apară tot mai des, sub diferite forme camuflate, pe produse şi pe unele sigle.
* Scene de sacrificii omeneşti, liturghii negre (Black Mass), sau figuri satanice (de pildă, pe coperta discurilor lui Ronnie James Dio se află figura diavolului). Pe discul „The Number of the Beast” al formaţiei Iron Maiden, este prezentat un vampir care joacă teatru de păpuşi deasupra unui demon!  Mai este şi înfăţişarea lor. Felul în care cântă muzica lor. Uşor le distinge cineva în concerte, în video-clipuri în fotografiile lor.
Ce legătură pot avea toate acestea cu lumea luminoasă, paşnică a lui Dumnezeu? Şi vom da două exemple caracteristice:
* Ozzy Osbourne al formaţiei Black Sabbath este primul. Recent în timpul unui turneu în SUA programele de televiziune şi radio locale avertizau publicul, spunând: „Încuiaţi-vă fiicele, fiii, băuturile alcoolice şi animalele, pentru că Ozzy Osbourne vine în oraşul nostru”!!! „Da, Ozzy Osbourne, rege al absurdului, omul care cu Black Sabbath a creat muzica heavy metal, muzician cu cei mai fanatici fani în toată lumea. Cei care au trăit lângă el au zis că era ca o bombă care nu ştiai când va exploda… „A tăiat cu dinţii pe scenă capul unui liliac viu, acelaşi lucru a, făcut şi cu un porumbel… …ferocele Ozzy al concertelor este declarat non grata în şase oraşe americane ca „unealta a demonului …” (revista „Ikones”)
* Formaţia W.A.P.S. este al doilea exemplu. Ce fac ei? Beau sânge real dintr-un craniu pe scenă (!!!), taie carne cu toporul şi aruncă publicului! Video-clipurile lor „Love Machine” şi „I Wanna Be Somebody” a înfiorat atât de mult publicul american încât le-a cerut să se manifeste cu mai puţină violenţă.
Citiţi într-o revistă de specialitate următoarele afirmaţii şocante, pe care numai diavolul le poate inspira: „Este o formaţie foarte feroce pe scenă, cântăreţul vorbeşte despre lucruri extrem de vulgare şi nu ezită să arunce publicului bucăţi de carne sau sânge de animale!!! Nu-ţi trebuie mult timp ca să înţelegi că este vorba despre W.A.P.S. Ascultând cântecul „I Wanna Be Somebody” umpli capul tău cu energie sau te simţi predispus spre sinucidere. Cu cântecul „The Flame” pătrunzi în atmosfera grea a grupului. Singura piesă uşoară a discului este „Sleeping” (In the Fire), toate celelalte scot foc. Merită să subliniem că sufletul formaţiei este Blackie Lawless, care a înfiinţat formaţia „New York Dolls”. Numai aceasta spune multe. Dacă îi vedeţi pe W.A.P.S., pe viu sau în video, o să rămâneţi cu gura căscată.
Ce conchidem la sfârşit? Când de pe copertele discurilor, din înfăţişarea şi maniera lor emană atâta impertinenţă, haos şi groază, atunci nimeni nu poate avea îndoieli despre conţinutul şi calitatea muzicii rock, că este inspirată de diavol. Este atât de simplu!

9.7. Companii de discuri în slujba diavolului
În America există astăzi un plan mondial de unificare cu numele: WICCA, care înseamnă: Uniunea magilor şi exorciştilor. Trei întreprinderi de discuri se ocupă de acest control. Scopul discurilor puse în circulaţie este acela de a distruge tot ce-i creştinesc în sufletul tineretului şi, în plus, să distrugă din interior lumea, şi să supună tineretul stăpânirii Satanei.

9.8. Şi încă …
Din discografia rock nu lipseşte nici numele Antihristului (666). Formaţia Aphrodite’s Chield a înregistrat un disc cu titlul: „666”! Iron Maiden a înregistrat discul „Number of the Beast”. Foarte des în discografia rock apare cuvântul „Armagheddon”. Merger a înregistrat cântecul „Armageddon Time”, Prism a înregistrat cântecul “Armageddon” iar cântăreţul formaţiei Yardbirds Renaissance, Keith Relf, „Armageddon” a numit o formaţie a lui personală (revista „Pop and Rock” anul ’84-’85). În sfârşit să adăugăm şi acest lucru teribil. În ceremoniile muzicale de magie neagră, care, cum am spus, se numesc Sabbath sau Sabbat, vrăjitori sau vrăjitoare cheamă toate spiritele răului, pe Satan şi pe demonii lui. Procesul acesta ia chipul unei liturghii negre (Black Mass), care este ceva ca o parodie a Liturghiei creştine, şi unde prezenţa diavolului este absolut simţită. Cei din formaţia Mercyini Pate au înregistrat cântecul cu titlul „Black Masses”, iar cântăreţul King Diamond utilizează microfonul aşezat pe o cruce din două oase omeneşti! De asemenea, formaţia britanică Jason Great, au un cântec de coşmar cu titlul: „Black Mass”!!!
Ce să mai adăugăm despre decăderea şi… inspiraţia aceasta a rock-ului?

9.9. Sistemul de “redare inversă”
Desigur, sunt mulţi care vor spune: ei bine, aceste discuri care au pe copertele lor aceste lucruri satanice şi discurile cu asemenea cântece şi toate discurile formaţiilor şi cântecele lor la care ne-am referit nu o să le cumpărăm. Şi aşa nu vom participa la adorarea satanică. Dar din păcate problema nu se rezolvă, pentru că nu e nevoie să cumpere cineva aceste, discuri ca să se ferească. Dacă ascultă muzică, o ascultă şi de la radio şi de la televiziune şi din video-clipuri. Şi dacă se poate controla şi acest lucru, de pildă, să asculte discurile pe care le-a ales singur, iarăşi există un pericol. E vorba de mesajele subconştiente care există pe multe discuri de acest gen. Dar merită să vedem mai în amănunt. Există discuri cu redare inversă. Redarea inversă este o tehnică prin care mesajul înregistrat pe disc se poate asculta numai când discul se roteşte în sens invers. Când discul se roteşte normal, cu toate că mesajele nu se aud au calitatea de a fi înscrise în subconştient. Mesajele acestea sunt bineînţeles foarte suspecte şi periculoase; o mulţime din acestea referindu-se la satanism. Faptul acesta l-a obligat pe senatorul republican Robert Dorman să ceară o lege de înscriere obligatorie pe discuri a frazei „redare inversă”, în cazul în care aceasta există. Mesajul se trimite auditoriului fără ca acesta să-l perceapă cu simţurile şi pătrunde în subconştient. În felul acesta cunoaşterea şi voinţa lui nu pot distinge şi nu pot să respingă mesajul şi se înscrie ca la un computer în adâncul subconştientului. Cercetarea a arătat că mesajul acesta poate fi descifrat din Eu-l omului cu ajutorul memoriei, chiar dacă este exprimat într-o limbă străină. Ca să reuşească, înregistrarea mesajelor subconştiente utilizează multe metode. La imprimarea inversă pe discuri a mesajelor, când discul se roteşte normal, ascultătorul percepe numai cântecul care este înregistrat pe disc; mesajul se aude foarte clar când discul se roteşte invers într-un aparat special. Cercetările au arătat că cuvintele care se aud invers se înscriu în subconştient şi se decodifică mai târziu. Şi aşa auditoriul poate fi îndrumat în faptele, în activităţile care sunt exprimate în mesaj, fără să ştie de ce activează aşa şi cum activează. Graţie cercetărilor neurologului american William Varoll prezentate la Applied Potentials Institute, precum şi cele din Universităţile Stanford şi U.C.L.A. din California, putem înţelege cum funcţionează mecanismele creierului care acceptă informaţiile acceptabile sau neacceptabile pe care creierul vrea să le primească sau să le respingă. Să luăm un exemplu. Dacă cineva propune că „Satana este Dumnezeu, adoraţil!”, este în mod sigur respins de conştient. Dar dacă informaţia este oferită invers prin rostirea inversă a mesajului va împiedica mecanismul de apărare care asigură alegerea şi se va înscrie în subconştient, de unde va fi utilizată fără cenzura conştientului. Creierul primeşte mesajul acoperit fără suspiciune şi îl aduce în subconştient şi după aceea în memorie, fără să fie respins. Această informaţie schimbă atitudinea, gusturile şi obiceiurile fără ca persoana să ştie.

Psihologia industrială utilizează diferite elemente ale sugestiei subconştiente pentru demonstraţie, reclamă şi controlul furturilor din magazine. Au avut succes 80% doar în domeniul controlului furturilor din magazine. Criminalistul şi specialistul în psihiatrie penală Jean-Paul Regimbal scrie despre aceasta în cartea sa „Forţarea subconştientului cu mesaje subconştiente” (editura Saint Raphael Sherbrooke, Quebec).  Numai două exemple: în albumul Killers al formaţiei Queen în timp ce se aude cântecul „another one bits the dust” („încă unul muşcă praful”) mesajul ce se aude la redarea inversă a discului este „start to smoke marijuana” („începe să fumezi marijuana”). In cântecul „When electricity came to Arkansas” („Când electricitatea a venit în Arkansas”) al formaţiei Black Oak Arkansas, în cântec se aud cuvinte neînţelese şi urlete. Când se roteşte invers această parte a discului se aude mesajul „Satan… Satan… el este dumnezeu, el este dumnezeu.”!!! şi mesajul se termină cu un hohot de râs. (Exemplele sunt din Forunner vol. II nr.7, noiembrie 1982 în cartea Rock’n’ Roll a lui Jean-Paul Regimbal).
Dar în afară de mesajele subconştiente avem şi pe acelea care se dau prin versurile cântecelor despre care deja am vorbit. (Vezi periodicul „Lumea grecească” tomul 366/ feb.1990.)

10. Oare sunt toţi cântăreţii iniţiaţi?
Nu. Nu putem spune că toate formaţiile sau cântăreţii care se referă la magie, la ocultism, la satanism sunt iniţiaţi. Dar rezultatul nu este prea deosebit. Pentru că toţi au manageri care le scriu versurile cântecelor sau îi ţin în fruntea sistemului de star-uri, şi care au sute de mijloace pe care le folosesc. Oare de cine sunt ei îndrumaţi în necunoscut?
În fine aceşti cântăreţi şi grupurile lor nu sunt decât nişte, marionete; care sunt mişcate fără voia lor în schimbul banilor, gloriei şi succesului mondial. Şi aceasta este bineînţeles cel mai rău.
Un exemplu caracteristic este formaţia Iron Maiden. Ei se referă de multe ori la satanism şi la diavol. Iată ce spun ei într-un interviu: „Nu ştim despre ocultism pentru că trebuie să clarificăm că noi nu ne ocupăm cu ocultismul în modul în care celelalte formaţii folosesc ocultismul. Toate acestea, ocultismul, satanismul şi magia ne atrag, dar nu vrem să intrăm mai adânc, pentru că credem că acolo sunt lucruri pe care nu le înţelegem. Credem că toate acestea sunt foarte periculoase. E ceva necunoscut care se exploatează de diferiţi oameni. Şi iau rock-ul cel fără de imaginaţie, îl îmbracă în costume satanice şi pline de sânge şi le aruncă copiilor cărora le este sete de oroare”.
Şi aici e cea mai mare problemă şi întrebare zguduitoare. Care sunt aceia care la setea tinerilor răspund cu lumea satanică care utilizează în această direcţie formaţiile, cântăreţii, radioul, televiziunea, video-clipurile şi catalogul fără sfârşit? Într-adevăr, este foarte important să mergem mai departe cu cercetarea noastră în ritmul decibelilor asurzitori…

11. Care este sfârşitul celor care au proslăvit pe diavol?
Dumnezeu este iubire absolută, nemărginită şi orice face pentru om face numai din iubire. Este indiferent dacă vedem acest lucru în viaţa noastră, mai târziu sau mai devreme sau deloc. Ne iubeşte atât de mult încât Fiul Său Cel Unul-Născut S-a făcut om, şi nu numai atât, ci s-a răstignit şi a suferit pentru noi, pentru mântuirea noastră. Acum să vedem ce este diavolul? Este exprimarea urii pentru toate. Pentru fiecare făptură a lui Dumnezeu, dar mai mult pe om. Scopul lui etern este distrugerea şi mâhnirea omului, atât în această viaţă, cât şi în viaţa cealaltă. Desigur el aşteaptă condamnarea veşnică. Şi ce face în acest sens? Încearcă să aducă cu el, în sute de feluri, pe cât mai mulţi. Din această ură împotriva omului ei nu exclud nici pe adepţii lui. Le distruge mai întâi viaţa de aici, apoi şi pe cealaltă. Nici unul din adepţii lui nu a scăpat de această distrugere. Si este logic pentru că de bună voie au părăsit harul lui Dumnezeu şi s-au predat Satanei.
În Rock’n’Roll exemplele sunt multe. Scrie foarte caracteristic revista „Pop and Rock” (anul ’84-’85).

„ATENTIE: Prietene cititorule după ce citeşti cele scrise gândeşte-te înainte de a imita pe idolii tăi şi gândeşte-te că nimeni n-a câştigat din aceasta. Să fii sigur că 99% din cei care se ocupat cu magia neagră exprimată prin cântece n-au nici o idee despre aceste pericole. Ei o fac pur şi simplu pentru bani. Dacă ştiau ce-i aşteaptă n-ar fi ascultat niciodată muzica aceasta în toată viaţa lor”. Şi mai departe se referă la nişte cazuri caracteristice, cum ar fi:
* Alice Cooper căruia diavolul i-a promis, cum am vorbit deja în alt capitol, bogăţie şi glorie. Şi astăzi Cooper este un nebun care merge de la o clinică la alta, încercând să fie eliberat de coşmarurile permanente.
* După câteva luni de la apariţia cântecului „I Put Spell On You” un tânăr de 20 de ani, cu numele Gene Vincent, a scris un cântec cu titlul „Race With The Devil” (Lupta cu Diavolul). Din această luptă singurul pierdut era Vincent, care a murit intr-o seara în 1971 de sincopă a inimii. Multe formaţii au împrumutat titlul acestui cântec; de pildă Black Oak Arkansas au înregistrat, un LP cu titlul „Race With The Devil”, dar mai cunoscută a rămas formaţia Gun cu „Race With The Devil”.
* Peter Walker utiliza numele Lucifer, aduna cărţi de magie neagră şi-l interesa orice avea legătură cu supranaturalul. Şi îşi avea faţa acoperită cu o mască ca să fie, cum spunea el, protejat de bine. Când grupul a terminat înregistrarea unicului album Walker a dispărut şi nimeni n-a mai aflat nimic despre el. În cinstea lui grupul a scris cântecul The Wizard.
* Despre Led Zeppelin se spun multe, dar s-au întâmplat şi mai multe. Responsabil se vede că este chitaristul Jimmy Page, care s-a ocupat serios cu magia. El locuia la o casă care este a lui Aleister Crowley şi se consideră moştenitorul obiectelor personale ale magului. După un timp au început nenorociri pentru grup. Cântăreţul Robert Plant s-a accidentat foarte serios în Rodos. Page si-a zdrobit degetele în uşa unui tren şi şi-a amânat un turneu. Şi în fine, a murit John Bonham, după ce băuse o cantitate mare de votcă cu o seară înainte în casa lui Jimmy Page. După moartea lui Bonham, Led Zeppelin a încetat să mai existe. Bineînţeles că nimeni n a crezut că Page făcea magie împotriva prietenilor săi. Dar există şi alte păreri că grupul sau Page au semnat un contract negru, care foarte posibil nu a fost respectat, şi pedepsirea lor era exemplară.
* Jazz al formaţiei Killing Joke a dispărut pentru mult timp şi nimeni nu ştia unde este şi dacă mai trăieşte. El citea numai cărţi de magie neagră şi lua parte la ceremonii mistice. Plecarea lui a însemnat distrugerea grupului. Şi el căuta să găsească sensul vieţii. Oare ce poate să ne salveze de răutatea diavolului? Numai credinţa noastră în Dumnezeu şi viaţa noastră în Hristos.

12. Există oare urmări din ascultarea acestei muzici?
Muzica care îl conduce pe om spre înălţare duhovnicească, care îi copleşeşte personalitatea şi îi cizelează caracterul provine bineînţeles dintr-o lume spirituală superioară. Este un produs al eticii superioare, un produs al sufletului cultivat, al spiritualităţii. Ea este născută din inspiraţii cereşti, cu orientări mai înalte de natură dumnezeiască. Da, o astfel de muzică derivă direct de la Dumnezeu. Este inspirată de slava Lui. Aceasta este muzica bisericească de inspiraţie dumnezeiască. Dar muzica pe care o cercetăm, oare ce legătură poate avea cu Dumnezeu? În mod contrar celei dintâi, această muzică este adusă de acolo de unde nu există valori şi de unde idealul lipseşte. Derivă din minciună, din mizerie. Cântă cele mai josnice lucruri: desfrâul, drogurile, violenţa şi pe diavolul însuşi.
Şi de unde poate fi inspirată şi îndreptată decât din lumea lui urâtă. Şi dacă ne vorbeşte uneori despre pace, şi se fac concerte pentru limitarea foametei din lumea a treia, şi dacă se cântă pentru suprimarea înarmării, lucrurile nu se schimbă cu nimic. Ei încearcă să apară oamenilor şi tinerilor ca ceva mai caritabil, mai social. Vor să arate că au valoare şi ei. Şi aşa încearcă să promoveze pe toate celelalte. Este ca şi la organizarea concursurilor de frumuseţe unde femeile sunt prezentate ca produse. Arta rea este mijlocul cel mai sigur prin care cineva poate fi îndepărtat de Dumnezeu, iar arta bună este mijlocul cel mai sigur de a fi unit cu El şi cu lumea Lui. Şi rock-ul nu este îndreptat spre Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis: „Învaţă să cânţi şi o să înveţi plăcerea Duhului”. Pentru că cei care cântă sunt plini de Duh Sfânt, precum cei care cântă cântece satanice sunt plini de duh necurat.
Şi acum să enumerăm urmările care vin din ascultarea acestei muzici:
1. Intrarea sub acţiunea duhurilor necurate a cântăreţului şi a ascultătorilor. Precum cineva când pleacă din biserică şi de la Sfânta Liturghie este senin şi bucuros, aşa şi după participarea la un concert sau după ascultarea de asemenea discuri cu muzica rock este stăpânit de un haos, de o melancolie, şi de înclinarea spre violenţă şi sinucidere. Se enervează foarte uşor, strigă, sparge şi este revoltat. Şi uneori exprimă plăcerea pentru sânge, şi gravează pe corpul lui, pe obiectele lui personale sau pe pereţi simbolurile satanice. Şi are o manie fără explicare şi o pasiune pentru muzica rock. Vrea să fie identificat cu cântăreţii; ceva invizibil îl atrage foarte puternic.
Revista „Heavy Metal” (feb. 1986) scrie: „Baali sunt preoţii procesiunii metalice, sunt apocaliptici. Costumaţia lor metalică ne distruge…” Şi mai departe: „Ozzy Osbourne, cântăreţ protagonist într-un show îngrozitor, o figură care aduce iadul spre noi”. Şi în altă parte: „Când un fanatic „heavy metal” poartă geaca lui de piele cu culorile grupului şi îşi pune pe cap titlul „Possessed” a găsit o nouă identitate: este Venom, este rău şi caută ceartă…” În final ce vedem? Că în primul fel de muzică – muzica clasică şi în mod special muzica bisericească – , avem coborârea harului divin şi acţiunea Sfântului Duh. Şi pentru aceasta există acea bucurie interioară. În opoziţie se află al doilea fel de muzică, în care avem venirea puterilor demonice şi acţiunea duhurilor necurate. Aşa cum am văzut invocarea diavolului se face la fel cum se făcea în adorarea idolilor în religiile africane primitive.

2. Obişnuinţa cu lumea satanică şi cu simbolurile satanice. O lume urâtă şi respingătoare. Ascultarea continuă a acestei muzici şi preocuparea pentru ea te familiarizează cu ea. Şi în sfârşit nu numai că te obişnuieşti, dar o primeşti şi o apreciezi.

3. Abaterea de la calea cea dreaptă ca un rezultat al faptului că ascultătorul se face adept al ei. O dezorientare care duce la distrugere şi aduce nihilismul în viaţă. Bineînţeles atunci apar tendinţele nereligioase. Credinţa în Dumnezeu este urâtă. Nu-L primesc pe Dumnezeu şi-L resping. Acum le este un vrăjmaş!

4. Iniţierea în satanism este scopul final. De unde rezultă că un adept al rock-ului devine şi un adept al Satanei. Ne este cunoscut cum se reuşeşte aceasta. Şi vrei sa-ţi spunem şi altceva în afară de aceasta? De ce să ascultăm o muzică a cărei cuvinte nu le înţelegem şi care proslăveşte pe Satana? Este absurd să vadă şi să trăiască cineva în creaţia aceasta perfecta şi-i îndrepte gândul său spre cel care a creato. Atunci când priveşti un tablou gândul ţi se îndreaptă spre pictor, aşa precum când priveşti lumea gândul trebuie să ti se îndrepte spre Creatorul ei, Dumnezeu. Şi în cazul în care unii ajung să-l proslăvească pe Satan atunci vorbim de o nebunie cum nu există alta mai rea. Ei preferă să-l adore pe Satan. De ce?! Ar fi fost bine să ne răspundă. Nu. Noi nu ne vom face victimele lor. Nu-i vom urma niciodată. Să meargă ei singuri pe drumul distrugerii, pe care l-au ales cântând. Noi vom urma calea care ne duce la Creatorul nostru cel de sus. Deci unde ajungem? Nu trebuie să credem că muzica aceasta, cu lozincile ei şi cu adorarea Satanei, s-a făcut pentru distracţia noastră. Ei nu se ocupă de cultivarea şi sensibilizarea noastră muzicală. Ei vor să stăpânească planeta, cu subjugarea noastră Satanei. Deci contactul cu ea este foarte periculos. „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă”. Adică nu te feri a avertiza pe oameni de pericolul acestui fel de muzică. Şi: „Nici nu daţi loc diavolului”.

13. Concluzii.
Aceasta este, prieteni, muzica contemporană pe care o ascultăm şi când nu vrem, care încearcă să ne facă s-o ascultăm de dimineaţa până seara când ne culcăm. Şi vor să ne facă s-o acceptăm.
Weber a spus că „dacă cineva vrea să mă cunoască poate să mă găsească în muzica mea”. Şi noi, din toate aceste elemente, din latura cea mai cunoscută a rock-ului şi toată analiza pe care am făcut-o la ce concluzie am ajuns? Figura urâtă şi respingătoare a diavolului. Şi diavolul nu poate fi salvare pentru nimeni şi nimic. El este distrugerea, distrugerea totală. Dar să nu ne fie teamă, este biruit, pierdut. Este biruit de Mântuitorul nostru Hristos. O încercare ca aceasta arată disperarea lui. Nimic nu-i poate reuşi dacă noi nu-i dăm voie să intervină în viaţa noastră. Să ne aflăm totdeauna sub acoperământul lui Dumnezeu.
„Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Stai împotriva diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4, 7). Şi rezistă ispitelor de care am vorbit; ştim care ne sunt prietenii

Despre părintele Ioan de la Vladimirești am auzit pentru prima dată în închisoarea Jilava. Toți vorbeau foarte frumos despre dânsul și trăirea sa spirituală. Era considerat ca un ascet și martir al credinței noastre creștine. Aici, în salonul cel mare de TBC-iști din închisoarea Aiud, am avut ocazia să-l cunosc personal și să mă încredințez că, într-adevăr, era un preot-călugăr plin de har și un mare trăitor în Domnul.

Dânsul a intrat în această secție ca un real bolnav de plămâni, având chiar și o cavernă pulmonară. Dar, cu toată seriozitatea bolii de care suferea, a refuzat tratamentul. Avea tratamentul său: rugăciunea. Tot timpul cât am stat împreună, caverna pe care o avea nici nu a progresat, nici nu s-a închis.

 

Era fiu de preot din Oradea și, în afară de viața sa duhovnicească, tot ce se întâmpla în jurul său îl interesa mai puțin…

Dimineața se ruga, după-amiaza se ruga, la miezul nopții se ruga. Despre acest lucru nu mi-a spus nimeni deoarece l-am văzut eu personal. După părintele Sofian [Boghiu], a fost al doilea preot căruia m-am spovedit în închisoare și am făcut bine, căci m-am simțit foarte ușurat.

În timp ce administrația închisorii Aiud începuse să pregătească reeducarea noastră prin citirea cu voce tare din ”Călăuza comunismului”, părintele Ioan venea în fiecare seară, chiar sub patul meu și ne povestea câte ceva din minunile petrecute la Vladimirești.

El însuși feciorelnic, a fost duhovnicul maicilor fecioare de la această mănăstire, unde a ajuns tot printr-o minune a Maicii Domnului, căci măicuțele, după ce au fost părăsite de primii doi duhovnici – părintele Visarion și părintele Clement, primul bătrân s-a mutat la cer, iar celălalt s-a mutat din proprie voință la altă mănăstire, tot de maici, au făcut rugăciuni fierbinți și au ajunat tot soborul (post negru), trei vineri, la rând, să le trimită Maica Domnului un duhovnic bun, blând și iubitor de Dumnezeu. Aceste rugăciuni ale măicuțelor fecioare au coincis, după trei săptămâni de cereri, cu dorința tânărului absolvent în teologie, Silviu Ioan din Oradea. Acesta se hotărâse în inima și cugetul său să-și închine fără de prihană viața sa, Domnului.

(Nicu Popescu Vorkuta – Crez și adevăr, București, 2009, pp. 295-297)

Harul este viață

Trăirea creștinuluiHarul este viață

Natura lui Dumnezeu radiază har. Ne putem baza pe acest adevăr pentru că putem vedea faptele lui Dumnezeu care demonstrează har, atât în viețile noastre cât și în Scriptură. De la început și până la sfârșit, Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă harul Lui pentru cei care au urechi să audă și ochi ca să vadă. Încă din primul capitol al Bibliei, vedem că Dumnezeu își arată harul prin crearea lumii, prin crearea plantelor, animalelor și, în cele din urmă, prin crearea umanității.

Darul lui Dumnezeu al creației, nemeritat și subapreciat de către oameni, asociază harul Lui și cu darul vieții. Acest lucru pare să fie subliniat, de asemenea, în prima menționare explicită a harului pe care Biblia o face, atunci când Noe a găsit trecere, adesea tradus ca și „favoare”, înaintea Domnului (Genesa 6:8) Această mențiune a harului vine imediat după momentul în care Dumnezeu și-a declarat intenția de a nimici rasa umană (6:7), făcând din darul harului, un dar al vieții pentru Noe și familia sa.

În mod similar, așa cum Dumnezeu i-a eliberat pe Istraeliți din sclavia Egiptului, din mânile asupritorilor în timpul judecătorilor, sau când i-a adus lui Iona un pește în mijlocul rebeliunii sale, putem vedea în Vechiul Testament că harul lui Dumnezeu oferea oamenilor în mod regulat, șansa la viață, fără a fi împiedicați de vreo obligație internă sau externă.

Noul Testament continuă cu tema harului. Isus, pe care Ioan Îl descrie ca fiind „plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14), a venit pentru ca noi să avem viață, și s-o avem din belșug. (Ioan 10:10) Apostolul Pavel a repetat ceva similar și în Romani: „Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani 5:17)

Așa cum Pavel a arătat, harul are atât implicații pentru prezent, cât și pentru viitor. La fel cum harul lui Dumnezeu a impactat oamenii de-a lungul istoriei, Dumnezeu, prin același har, va continua să aducă viață în viitor: atunci când Hristos va reveni, copiii lui Dumnezeu vor primi viața veșnică alături de El.

În nenumărate rânduri, Biblia ne învață că harul duce la viața, nu la vreo existență imaterială. Într-adevăr, vedem în har, împlinită promisiunea vieții trăită cum a fost gândit să fie trăită, și anume în libertate față de sclavia păcatului, liberă pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pe alții.

Copyright © 2014 by Insight for Living, Inc.  All rights reserved worldwide

Dreptul de autor © rezervat in 2014 by Insight for Living, Inc.  Toate drepturile rezervate in toata lumea.

Romanian language translation copyright © 2015 by Charles R. Swindoll, Inc. All rights reserved worldwide.

Drepturile de autor pentru traducerea in limba română sunt rezervate © 2015 de Charles R. Swindoll, Inc. Toate drepturile rezervate în toată lumea.

Satanistii din România isi recruteaza discipolii pe Internet

 

Biblia Satanista, scrisa in 1969, descrie filozofia acestuia despre satanism. Principiile satanismului sunt expuse antitetic fata de cele crestine, LaVey folosindu-se de prilej atât pentru a promova noua religie, cât si pentru a o demonta pe cea invechita. El sustine ca nu exista nici un zeu superior noua insine, si deci trebuie sa ne inchinam corespunzator. Totodata, el afirma ca scopul vietii este progresul si satisfacerea placerilor, ignorând limitele morale impuse de crestinism, schimbând scopul de la a duce o viata sub dogma stricta, pentru recompensa dupa viata, la recompensarea sinelui in timpul acestei vieti. Biblia Satanista sta la baza aparitiei satanismului modern.

T otusi, biblia nu reprezinta pentru satanisti altceva decât o simpla carte, scrisa de un simplu muritor, fiind folosita doar in scop informativ.

”D iavolul a fost atacat de oamenii lui Dumnezeu neindurator si fara a se abtine. Niciodata nu a fost o oportunitate, fara fictiune, pentru Printul Intunericului sa vorbeasca la fel ca si purtatorii de cuvânt al Lordului Binelui” – Anton Szandor LaVey, Biblia Satanista – Cartea Satanei

Pentru unii, satanismul este o religie, pentru altii este o filosofie simpla, iar altii considera satanismul drept o boala mintala. In România, terbilismul juvenil, alienarea, proliferarea sectelor, precum si dezinteresul Bisericii fata de nevoile spirituale ale credinciosilor au dus la dezvoltarea grupurilor sataniste imediat dupa Revolutie.

Indiferent ca a fost vorba de grupurile “Allzdam” si “Fratii Stapânului” (Gara de Nord, Bucuresti), de  “Ingerii Negri” din Ploiesti, “Fiii lui Lucifer” din Cluj-Napoca, “Satanic Wermacht” din Deva sau “Cavalerii Iadului” din Galati,  satanismul mioritic a avut manifestari sporadice, fara a oferi certitudinea ca este vorba de ceva important.

In viata reala nu sunt foarte vizibili, insa pe internet, tineri teribilisti, in cautarea propriei identitati, si-au facut conturi pe site-ul oficial al Bisericii Sataniste din România. Pe acest site, zeci de adolescenti hunedoreni, dar si adulti intârziati se dau in spectacol, intr-o incercare disperata de a iesi in evidenta, insa reprezentantii acestui site nu indeamna pe nimeni la macelarirea animalelor, profanarea mormintelor si a crucilor din cimitire, dupa cum nu indeamna nici la sacrificii umane, dupa cum rezulta din cele 11 Reguli Sataniste.

Acestea au fost preluate din Biblia Satanista scrisa de Anton Szandro LaVey si suna cam asa:

1. Nu-ti da opiniile sau sfatul decât daca esti rugat.

2. Nu-ti povesti necazurile

altora decât daca esti sigur ca acestia vor sa le auda.

3. Când te afli in lacasul altuia arata-i respect, altfel nu te duce acolo.

4. Daca un invitat in lacasul tau te enerveaza, trateaza-l cu cruzime si fara mila.

5. Nu face avansuri sexuale decât daca ai primit semnalul de imperechere.

6. Nu lua ceea ce nu-ti apartine decât daca este o povara pentru cealalta persoana si aceasta cere sa fie eliberata de povara.

7. Recunoaste puterea magiei daca ai folosit-o cu succes pentru ati indeplini dorintele.

Daca negi puterea magiei dupa ce ai chemat-o cu succes, vei pierde tot ce ai obtinut.

8. Nu te plânge de nimic din ceea ce nu esti implicat direct.

9. Nu face rau copiilor mici.

10. Nu ucide animale neumane decât daca esti atacat sau pentru mâncarea ta.

11. Când mergi pe teritoriu deschis, nu deranja pe nimeni. Daca cineva te deranjeaza, roaga-l sa se opreasca. Daca nu se opreste, distruge-l.

Dincolo de teribilismul specific adolescentilor care imbratiseaza cu drag o astfel de religie, satanistii care au aderat la aceasta forma de religie sustin ca trebuie sa te comporti normal. Cât despre initiere, nu ai nevoie nici de vreun ritual cu gâini taiate in miez de noapte prin cimitir si nici de preoti care sa traga de coada vreo pisica pe la trei dimineata la rascruce de drumuri.

”Religia tine de tine, de ceea ce simti tu, de ceea ce esti. Oamenii sunt diversificati, fiecare reactioneaza in felul lui. Unii trec la imbracaminte de culoare inchisa, altii la accesorii gen pentagrame inversate, inele si alte bijuterii, unii isi lasa parul lung si asa mai departe. Dar sunt si categoria care ramân exact la fel, cel putin in interior. Nu se poate pune sub nicio forma eticheta de satanist. In general, satanistii români tind sa-si dezvolte un apetit pentru ocult si supranatural. Un singur efect al satanismului asupra individului este clar in majoritatea cazurilor si acela ca devine mai rece, mai dur. Satanist devii cu ajutorul propriei minti si vointe. Pentru initierea in satanism nu este nevoie nici de vreun ritual specific, nici de vreun ”preot” satanist. Nu este nevoie decât de cel mai de pret sucru din satanism: de tine. Devii satanist pentru ca asa hotarasti tu, si nici o organizatie oficiala sau mai putin oficiala nu este mai presus de tine. Satanismul este prin excelenta o religie a individului”, spune administratorul site-ului Biserica Satanista.

Tot el spune ca satanistii moderni nu cred in ideea vietii de dupa moarte, cum fac alte religii: ”Ideea de viata dupa moarte, existenta in numeroase religii, nu este sustinuta si de satanisti. Avem doar o viata, de aceea nu

trebuie sa o irosim, ci sa ne implinim in timpul ei. Astfel nu ne ordonam viata doar de frica a ceea ce va urma, ci in functie de cum vrem sa traim. Existenta unei vieti ”dupa”, intrucât nu a fost demonstrata, nu este deci altceva decât o posibila iluzie, iar unul dintre principiile sataniste este: ”Satana reprezinta existenta vitala, in loc de promisiuni spirituale irealiste!” Satanistii sunt constienti de inevitabilitatea mortii, dar o accepta si o folosesc pozitiv ca pe un motiv in plus de a trai acum”.

Termenul de ”satanism” a fost adus in prim plan de Anton Szander LaVey, odata cu infiintarea Church of Satan si publicarea Bibliei Sataniste. LaVey si-a numit astfel filozofia, intrucât exprima opozitia principiilor sataniste fata de cele crestine (insusi termenul ”satana” inseamna ”adversar”). Membrii Bisericii Sataniste spun ca ei functioneaza dupa principii de genul iubeste doar pe cine merita, nu-ti irosi dragostea pe totu sau cauta-ti singur adevarul, nu-l crede pe al altora.

Tot ei sunt de parere ca ”satanismul indeamna la progres, la fericire, la slavirea sinelui, in contradictie cu ideile crestinismului, unde cunoasterea si placerea sunt pacate. Satana nu reprezinta pentru noi decât un simbol al realitatii, opus iluziilor spirituale, o metafora a tuturor lucrurilor necesare in viata, fie ca aduc supravietuire, placere sau intelepciune”.

Anamaria NEDELCOFF

SATANISM IN ROMANIA! CINE SUNT SATANIŞTII ASCUNŞI PE INTERNET ŞI CE VOR?

 

Actual Site-urile satanice sunt locurile în care se întâlnesc internauţii adepţi ai lui Satan. Comunităţile satanice online numără mii de utilizatori, tineri şi mai puţin tineri, care cred în Biblia satanică şi se salută cu „Hail Satan“. ”Biserica Satanistă”, ”Bucuria lui Satan” sau ”Flacăra Neagră” sunt doar câteva din site-urile unde s-au adunat sataniştii români în mediul online. După numărul utilizatorilor şi al membrilor înregistraţi pe forumurile în care subiectul principal de discuţie este curentul satanist şi adularea lui Satan, comunitatea internaţilor români care împărtăşesc această credinţă depăşeşte 14.000. Satanistii formeaza in online o comunitate nevazuta in care oameni de varste diferite, fara chipuri si nume reale au un singur crez: Satan. In comunitatile online in care Satan este venerat s-au adunat satanisti „traditionali”, ,,moderni” si ,,rebeli” mai toti avand drept carte de capatai in ideologie „Biblia Satanica”, cartea lui Anton Szandor LaVey, fondatorul Bisericii Sataniste”. „Satanismul este o religie a vietii, a pretuirii si implinirii acesteia. Nu exista nimic mai presus pentru noi decat a duce o viata fericita, lipsita de griji si restrictii imaginare create artificial. Satanistii sunt iluminati. Ei s-au trezit din minciunile si iluziile religiilor false, ipocrite, care nu fac altceva decat sa impiedice progresul real, atat al individului, cat si al umanitatii toate” este prezentarea facuta comunitatii pe site-ul bisericasatanista.org. Satanismul este considerat de adeptii lui „o religie a individului”, iar despre Satan adeptii cred este unul dintre „Cei Patru Printi Incoronati ai Iadului”, considerat a fi cel mai puternic. IN CE CRED SATANISTII In bisericile online inchinate printului Iadului, satanistii isi predica credinta cu cartea lui Anton Szandor LaVey in mana. Membrii comunitatilor cred in Satan ca forta superioara divina si resping ideea vietii de apoi. „Avem doar o viata, de aceea nu trebuie sa o irosim, ci sa ne implinim in timpul ei. Astfel nu ne ordonam viata doar de frica a ceea ce va urma, ci in functie de cum vrem sa traim.Existenta unei vieti ,,dupa”, intrucat nu a fost demonstrata, nu este deci altceva decat o posibila iluzie, iar unul din principiile sataniste este: ,,Satana reprezinta existenta vitala, in loc de promisiuni spirituale irealiste!”, spun satanistii din online. In comunitatile online sunt promovate cele noua pacate sataniste, preluate din Biblia Satanista, scrisa de Anton Szandor LaVey. Prostia, infatuarea, autoamagirea, solipsismul, conformismul, lipsa de perspectiva, orgoliul neproductiv, lipsa de estetica,uitarea trecutului ortodoxiei sunt considerate pacate capitale de catre adeptii satanismului. Prostia e pacatul principal. ,,Mijloacele de informare promoveaza o prostie cultivata ca atitudine, care nu este doar acceptata, ci si laudata. Satanistii nu-si pot permite sa fie atinsi de prostie” este una dintre credintele celor care se inchina lui Satan. CINE SUNT SATANISTII DIN ONLINE. Site-urile de profil au formuri in care satanistii par dispusi sa invete pe oricine, indiferent de varsta, care sunt principiile fundamentale ale bisericilor online dedicate lui Satan. Pe formuri se discuta orice: de la dezbateri legate de principiile sataniste, pana la retete de vraji si ritualuri de magie neagra. La sectiunile speciale dedicate experientelor personale, satanistii explica singuri cum au ajuns sa imbratiseze aceasta credinta. „Eu la inceput eram un crestin fanatic (poate am mai mentionat asta altundeva nu mai stiu) dar ii a 10-a am avut acea „cadere” si mi s-a „intunecat” vederea. Intr-un cuvantat m-am desteptat si am inceput sa caut.. am avut anumite revelatii, si intr-un final am gasit Biblia Satanica lui LaVey, care m-a ajutat sa aflu anumite chestii despre satanism, regasindu-ma in conceptia asta… Cand am gasit site-ul asta am gasit i Satanismul Modern si fiind de acord cu Satanismul Modern, momentan(insemnand ca daca gasesc ceva mai bun ma voi schimba) fiind Satanist Modern” este spovedania unui utilizator. „Eu ma trag din parinti crestini . Cel putin tatal meu este crestin convins . Asa ca am unele motive din copilarie pentru a alege partea traditionala a crestinismului si satanismului ortodox .De mic copil am crezut in existenta lui Dumnezeu , insa , niciodata nu am fost de partea Sa . Am fost de o gramada de ori la manastire si la biserica cat am fost mic . Si ce am vazut acolo m-a socat pur si simplu . O gramada de oameni care se rugau DISPERATI cu D mare la Dumnezeu si degeaba . Se duc la altar , pupa un crucifix cu un om torturat si schingiuit , care pe langa asta mai este aproape gol pusca . Isi lasa balele pe cruce apoi vine altul si pune gura pe balele celuilalt. Este scarbos si revoltator . Am fost nevoit sa inghit religia crestina timp de 10-11 ani . A trebuit sa le accept cacaturile de porunci , reguli etc ca daca nu beleam pula . Copii sunt de mici obligati sa fie crestini . Sunt speriati , nu convinsi ca Dumnezeu este bun si Satan e rau sau nu stiu cum…Dar incet incet , m-am schimbat . Anticrestin pana in gat am ales exact inversarea Crestinatatii . Apoi am plecat la drum . Spre cunoastere. Spre teorii . Spre o alta religie , anume Satanismul . Traditional bineinteles „, spune o alta utilizatoare, membra a comunitatii online a bisericii satanice. RITUALURI SI MAGIE. Ritualuri magice, ocultism, cavouri, magie neagra sunt termeni des intalniti in comunitatile satanice online. Satanistii din online cred in spirite, in forte superioare si in invocarea lor. Pentru incepatori, site-urile pun la dispozitie sectiuni de biblioteca cu carti de profil . „Experimentatii” in ale satanismului dau sfaturi si povestesc ritualuri. „Ritualuri puternice se practica in cavouri special amenajate departe de ochii celor slabi,intradevar alcoolul este folosit ,drept combustibil pentru pentagrama de foc care este intezisa femeilor si copiilor.De la frica se poate trece foarte usor la o tragedie”, explica un uilizator. Potrivit statistici unui site dedicat satanistilor peste 14.900 de adepti socializeaza online. Cum nu exista restrictie de varsta, comunitatilor sunt deschise si adolescentilor teribilisti care nu au implinit 18 ani. La 16 ani, un astfel de tanar, satanist de doi ani isi impartaseste experienta : „Am 16 ani,sunt un satanist de aproape 2 ani(imi place sa citesc Demonologia si sa fac anumite ritualuri mai ales cele dedicate pentru Ball si Lucifer),am intrat pe aceasta comunitate deoarece vreau sa aflu mai multe ritualuri, daca este cineva dispus sa ma ajute cu anumite ritualuri sa imi dea un PM”. Sursa: adevarul.ro

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Satanism in Romania! Cine sunt sataniştii ascunşi pe internet şi ce vor? https://www.aparatorul.md/satanism-in-romania-cine-sunt-satanistii-ascunsi-pe-internet-si-ce-vor/

“Pentru că Dumnezeu l-a alungat pe Diavol din Rai, acesta şi-a făcut discipoli printre oameni”

Satan ep 1Au trecut câțiva ani de când am scris acest material. M-a ajutat în documentare un prieten de la IGP care mi-a pus la dispoziție mai multe de documente. S-ar putea ca în anii ce au trecut să se fi schimbat lucrurile. Din rău în mai rău. Pe net sunt o grămadă de situri sataniste. Pe peretii clădirilor din București și nu numai, apar din ce în ce mai multe „semne”. Unii știu despre ce e vorba, alții o fac din teribilism.

Religiile creează fanatici indiferent de dogmă sau orientare. Manipularea prin metode făţişe sau subliminale, îi aduce în stare de fanatism pe cei mai slabi. Oamenii cred în cei ce le oferă răspunsurile pe care le aşteaptă. Cu cât răspunsurile se pliază mai mult pe realitatea indivizilor în cauză, cu atât ele devin mai credibile. Sărăcia, neîmplinirile, lipsa de cultură, nevoia de recunoaştere, câteodată abundenţa, provoacă dereglări greu de remediat în conştiinţa umană. Apoi este de ajuns a scânteie, o promisiune bine formulată ca individul în cauză să devină fanatic. Formele pe care le poate lua fanatismul religios sunt multe şi variate, de la autoflagelări aberante până la crime odioase, dar… fiecare este liber să creadă în ce vrea, cum vrea şi în cine vrea.

Însă atunci când fanatismul provoacă victime, trebuie combătut cu toate mijloacele, indiferent ce religie, mişcare sau credinţă l-a generat. Şi asta acum. Nu ajută nimănui că Papa şi-a cerut iertare pentru conchistadori. Nu ajută nimănui că Germania a cerut iertare evreilor sau Gorbaciov rușilor pentru crimele lui Stalin. Au fost ucişi oameni în numele unei idei. Milioane. Niciodată nu e prea târziu pentru procese de conştiinţă. Dar niciodată nu este prea devreme pentru a stârpi fanatismul. Oricare ar fi el.

În săptămâna ce urmează mă voi ocupa pe larg de un fenomen ce a luat amploare şi la noi: SATANISMUL. Nu fac altceva decât să trag un semnal de alarmă. Restul îl veţi face dumneavoastră după cum vă dictează conştiinţa.

Epidemia satanistă

„Am impresia că se strecoară prin vreo crăpătură a acestei Biserici a lui Dumnezeu fumul din infernul lui Satan. Necuratul, să ştiţi, există, e o fiinţă palpabilă, inteligentă, înfricoşătoare şi misterioasă… Această afirmaţie aparţine Papei Paul al VI-lea şi a fost reprodusă de Paris Match în 1978. În acelaşi articol scria …”văzând ce se petrece azi, ai impresia că eşti martorul unei epidemii sataniste”. Tot pe la acea dată, buletinul editurii engleze The Sorcere’s Apprentice (Ucenicul vrăjitor) estima că în lume există peste 400.000 de satanişti şi discipoli de-ai lor, în 66 de ţări. De atunci însă, a mai trecut ceva timp, iar de la un an la altul statisticile despre mişcarea satanistă sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. În ultimii ani, sectele sataniste ca Ordo Templi Orientis şi Wicca au început să facă recrutări masive de membri, nu numai în Statele Unite ci şi în lume, iar „Biserica lui Satan” condusă până în 1997 de fostul „Mare Preot” Anton Le Vey, a desfăşurat o intensă activitate. În Germania, 85% dintre elevii de liceu au avut cel puţin un contact cu satanismul iar „Biserica Mondială Satanistă numără în prezent câteva milioane de adepţi – 300.000 numai în Franţa” – spunea mulţumit acelaşi La Vey.

Ritualurile primitive, sacrificiile de animale şi, mai grav, de copii, sinuciderile – uneori în masă – profanările de morminte, isteria în grup cu manifestări violente, consumul de alcool şi droguri, orgiile sexuale sunt numai câteva dintre piesele pe care le conţine acest puzzle întunecat, aflat în continuă extindere.

Nici România nu avea cum să scape de satanism. În unele oraşe sataniştii şi-au făcut simţită prezenţa prin săvârşirea unor fapte grave, de la profanarea de morminte până la sacrificii de animale şi oameni.

Puţină istorie neagră

Practica diabolică ce cuprinde cultul satanic s-a manifestat încă din primele secole ale creştinismului ca reacţie împotriva misionarismului violent al unor prelaţi creştini. Anticristul (Satan – Şeful demonilor) nu era doar urât de oameni ci şi venerat, din prudenţă, ca o modalitate de a se sustrage puterii lui malefice. „Liturghiile negre” prezente în Europa până la sfârşitul secolului XVIII erau o parodie violentă a liturghiilor creştine.

Mişcările satanice stau sub semnul universalităţii. Denumirile cele mai des întâlnite ale forţelor malefice sunt: „Diavol” (a arunca, a despărţi); „Satan” (duşmănie, opoziţie); „Asmodeni” (duh al morţii); „Vasiliscul” (micul rege cu cap de cocoş şi coadă de şarpe); „Belicar-Velicar” (căpetenia demonilor); „Azazel” (cel venit din pustiu, căruia i se trimitea ofrandă un ţap); „Belzebuth (sau Belzebub, zeul muştelor, patron al magiei negre, cel ce se hrăneşte cu leşuri); „Levithan” (dragonul cosmic); „Behemet” (sau Baphometh (monstrul hipopotam); „Raheb” (şarpele mării); „Lilith” (prima soţie a lui Adam); „Mefistofel” (sau Mephistofelis – minciună) şi „Lucifer” (purtătorul de lumină).

Literatura satanistă apare în Evul Mediu şi are menirea de a-l instrui pe cititor în tehnicile secrete ale comunicării cu Satan. Tot atunci apar şi primele informaţii despre „messa neagră” şi „sinagoga satanică”. La aceste „messe negre” Dumnezeu era renegat iar lui Satan i se aduceau jertfe şi închinăciuni, „primind” de la el promisiunea protecţiei.

Satanismul modern are la bază atât practicile evului mediu cât şi literatura iluministă a Revoluţiei franceze. Primii mentori ai mişcării au fost:

Eliaps Levi, fost preot catolic, pe numele său adevărat Alphons Lovis Constant. A excelat în speculaţii cu privire la diavol, semnul lui (pentagrama) şi jocul de Tarot. A pus în circulaţie chipul  “precis” al diavolului cu cap de ţap, piept de femeie şi mitră cu coarne.

Eugene Vintras, un magician ce se considera „încarnarea lui Ilie”.

Henry James Prince s-a considerat un „ucenic al Diavolului” cu orientare „de stânga” (erotică).

Aleister Crowley a pus bazele unei organizaţii pur sataniste. El l-a proclamat pe Satan drept singurul Dumnezeu autentic, considerându-se în acelaşi timp „încarnarea lui Satan”. Pregătirea pentru „misiune” şi-a făcut-o într-o lojă francmasonică (SRIA) unde a studiat misterele talismanelor, călătoriilor extracorporale, Kabala. După iniţierea în vechile religii egiptene a început să susţină că a deschis pentru omenire o nouă eră, cunoscută sub denumirea de „New Age”. Crowley a funcţionat la început în organizaţia „Ordo Templi Orients” pe care mai apoi a condus-o. Această organizaţie secretă de inspiraţie francmasonică, l-a avut ca membru şi pe Lafayete Ron Hubbard fondatorul „Bisericii scientologice” cu cele zece grade de iniţiere, cărora Crowley le-a adăugat pe al unsprezecelea: homosexualitatea.

Anton Szandor La Vey (1930-1997) un american de origine maghiară, fost îmblânzitor de lei, înfiinţează în 1969 la San Francisco „The Church of Satan” (Biserica lui Satan) şi se autointitulează „Papa Cel Negru Al Satanismului”. Ideologia promovată de „The Church of Satan” se dezvoltă pe trei direcţii principale: cultul morţii, anarhia şi necreozismul. Mişcarea urmăreşte instaurarea unui cult universal macabru, a unui guvern mondial şi restructurarea umanităţii în noi clase sociale. Tot în 1969, Szandor La Vey a scris renumita „Biblie satanică” de numai 272 de pagini, care a devenit în foarte scurt timp best seller, fiind vândută în lumea occidentală mult mai repede decât Biblia creştină. La Vey a preluat câteva dintre perceptele biblice şi le-a inversat diametral sensul. Cartea conţine ritualuri satanice şi ceremonia închinării Diavolului. (O variantă – prost tradusă – a Bibliei satanice circulă şi în România)

Cele mai grele păcate considerate de biserica creştină sunt sinuciderea şi apostazia (lepădarea de Dumnezeu). Prin pactul pe care-l încheie sataniştii cu biserica (sau organizaţia lor) sunt obligaţi să le comită pe amândouă. În Noul Testament Satanist Aleister Crowley autointitulat „apostolul demonilor” îi îndemnă pe tineri să se drogheze, să săvârşească obscenităţi, să sacrifice animale şi să le bea sângele ori să le mănânce măruntaiele. (În cadrul ritualurilor discipolii se droghează pentru a rezista în faţa făptuirii jertfelor şi a orgiilor sexuale. Şefii cultelor nu se droghează, însă recomandă drogul discipolilor pentru a avea o mai mare stăpânire asupra conştiinţei lor.) În Republica Sud Africană poliţia a descoperit zeci de sugari cu capul tăiat, sacrificaţi în cadrul ritualurilor sataniste. La câţiva ani de la înfiinţarea bisericii sale Anton Szandor La Vey declara că oficial că are „10.000 de adepţi, dar numărul real al acestora este mult mai mare”.

În 1972 a apărut lucrarea „Ritualurile sataniste”. Ideile celor amintiţi mai sus au fost preluate şi sintetizate constituind un izvor pentru literatura satanistă. De atunci se înregistrează o avalanşă de cărţi cu caracter ocult de inspiraţie satanistă, dintre care amintesc: „Cheile lui Solomon”, „Cărţile sângelui”, „Ritualuri sataniste”, „Vieţile îngerilor negri” (o parodie satanistă după „Vieţile sfinţilor”) şi multe altele care prezintă tehnici „salvatoare”, modalităţi erotice pervertite, contribuind la dezaxarea conştientului – colectiv şi individual – al tinerilor, înclinând balanţa spre ocultul macabru, erotismul exacerbat şi satanism. O parte dintre conceptele sataniste au fost transmise şi prin muzica trupelor „Orcin Raper”, „Iron Maiden”, „King Diamond”, „Metallica”, „AC/DC”, „Sepultura”, „Nirvana” şi „Sex Pistols”.

Calendarul ritualurilor sataniste

Vorbeam mai sus despre proliferarea unui cult considerat de majoritatea oamenilor un fenomen antisocial. După părerea mea, este o caracterizare mult prea radicală, deoarece libertatea de conştiinţă este garantată nu numai de Constituţie ci şi de Carta Drepturilor Omului pe care România a acceptat-o ca document. Aşa cum spuneam, fiecare îşi poate alege cultul sau religia fără nici un fel de oprelişti. Doar atunci când adepţii unei religii sau ai unui cult devin fanatici şi comit fapte antisociale, este nevoie de intervenţia instituţiilor menite să ocrotească individul şi Legea. Comunitate căreia îi aparţin cei ce au comis asemenea fapte are şi ea un rol important, pentru că recunoaşterea şi aprecierea făptuitorilor duce la înmulţirea lor.

Data-1

Data-2

Semnele lui Satan

În fiecare zi întâlnim pe garduri, pe pereţi şi pe calcanele caselor desene care de care mai frumos colorate. Câteodată cei care le fac au şi talent, dar de cele mai multe ori se rezumă la simboluri. Vă vom prezenta câteva simboluri tipice sataniştilor, pe care membrii mişcării sau fanii lor le desenează de câte ori au ocazia:

  1. Simbolul „Bisericii lui Satan”. Însoţeşte cele trei porunci satanice din Biblia Satanică. Poate fi întâlnit pictat pe pereţi, ca tatuaj, amuletă sau desenat pe obiecte personale.
  2. Luna în creştere şi Steaua – „Diana şi Lucifer”. Simbol al zeiţei Lunii, Diana şi a Luceafărului „Lucifer”. Acest simbol se întâlneşte atât în magie cât şi în ritualul satanic.
  3. AC/DC sigla grupului cu acelaşi nume. Este prescurtarea Anti – Crist / Devil’s Children (Anti-Crist/Copiii Diavolului) împreună cu simbolul fulgerului. Arată că în locul unde sunt desenaţi va avea (sau a avut) loc un ritual. În centrul altarului (încăpere sau masă mare) se află încrustată (sau desenată) într-un cerc pentagrama în colţuri aflându-se diverse obiecte ce slujesc la ritual. Reprezintă abolirea legii. Mitul a fost adoptat de curentul punk, apoi de cel heavy metal şi în cele din urmă de hip-hop. Reprezintă sacrificarea unui animal sau om şi poate fi găsit inscripţionat pe stânci, copaci, pe corpul animalelor sau persoanelor ucise.
  4. Crucea Asanta sau Anch, simbolul egiptean al vieţii. A fost preluat de adepţii culturilor sataniste. Parte inferioară reprezintă bărbatul iar cea superioară femeia. I se atribuie puteri magice.
  5. Podul Atakarana. Simbolizează puntea de legătură între om şi Satan. Numele dat Diavolului al cărui simbol poate fi confundat uşor cu pentagrama. Diferenţa constă în faptul că cele două vârfuri superioare reprezintă coarnele şi ochii lui Baphomet. Simbol folosit în messa neagră.
  6. „Crucea îndoielii”. Simbol format dintr-o cruce şi un semn de întrebare întors semnificând îndoiala asupra existenţei lui Christos şi implicit a creştinismului.
  7. Crucea întoarsă a justiţiei satanice. A fost găsită în câteva cazuri (nu în ţara noastră) înfiptă în pieptul victimelor ritualurilor satanice. În aceste cazuri, victima era un trădător al cultului.
  8. Crucea lui Nero/ Simbolul păcii. Este o cruce răsturnată cu braţele frânte semn al înfrângerii creştine. Până în anii ’60 acest semn era greşit folosit ca simbol al păcii. În grupurile black metal ca şi în cercurile oculte, el îşi reia însă semnificaţia iniţială.
  9. Antijustiţia. Cele două securi. Este folosit în timpul ritualurilor.
  10. Simbol al Bisericii lui Satan. Este cel mai cunoscut simbol al satanismului şi reprezintă stăpânirea lui Satan peste întreaga lume. Cele patru vârfuri colaterale reprezintă cele patru elemente naturale din filozofia clasică: pământ, apă, aer, foc, iar vârful inferior spiritul satanic ce stăpâneşte toată creaţia.
  11. Hexagrama ruptă. Este simbolul ordinului creat de Aleister Crowley sub numele de „Steaua de Argint” (Astrum Argentum=AA)
  12. Amuleta sau Talismanul. Orice obiect care are înscris pe el imaginea Forţei
  13. Cercul dublu – semn al protecţiei forţelor contrare.
  14. Cercul magic, este folosi în evocarea ritualică a demonilor, a duhurilor celor morţi, precum şi a altor practici magice. Cercul are diferite sensuri. Cel mai cunoscut este cel al eternităţii.
  15. Piramida şi ochiul diavolului. Simbolizează ochiul lui Lucifer veghind asupra banilor. Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale spiritismului şi divinaţiei.
  16. Mâna cu coarneTreimea Diavolului. Este salutul satanist, este semnul de recunoaştere, de apartenenţă la cult. Se foloseşte mâna stângă.
  17. Crucea întoarsă. Este semnul Victoriei lui Satan asupra creştinismului. De multe ori apare cu braţele frânte. Este folosită la ritualuri de sacrificare, victima – animal sau om este răstignită cu capul în jos.
  18. ZOSO – cel trei capete ale Cerberului care protejează poarta iadului.

 

Va urma: SATANISMUL IN ROMÂNIA

De ce a făcut Dumnezeu pe diavol?

Știm din Sfintele Scripturi că omul a căzut în păcat, ispită și știm prin cine , Satana ,care a fost deghizat într-un șarpe, episod devenit o tragedie , tragedie care continuă și astăzi. Să vedem însă de ce? De ce a creat Dumnezeu diavolul – care este rău prin definiție – (devenind ‘adversarul’ lui Dumnezeu), ca apoi acesta să distrugă creația perfecta a lui Dumnezeu?

Lucifer – Unul Strălucitor

În Biblie se vorbește despre faptul că Dumnezeu a creat un înger de lumină, puternic, inteligent și frumos (cel mai mare dintre toți îngeri) și căruia i s-a dat numele Lucifer (adică ‘Unul Strălucitor’) – și care a fost foarte bun, fiu al zorilor . Dar Lucifer a vrut să fie liber și să aleagă. Într-un pasaj din Isaia, capitolul 14, se spune următoarele:

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:12-14)

Lucifer, ca și Adam, a ales singuri. El, Lucifer, putea să admită că Dumnezeu este Dumnezeu, dar s-a gândit să fie separat, adică să fie el dumnezeu. De mai multe ori a repetat ‘Mă voi’, ‘îmi voi’, ‘voi ședea’ și ‘voi fi’ și a ales să fie împotriva lui Dumnezeu, declarând că este ‘Cel Preaînalt’. Într-un pasaj din Ezechiel, se prezintă o paralelă clară dintre Lucifer și căderea lui în păcat:

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.  Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraților. (Ezechiel 28:13-18)

Frumusețea lui Lucifer, strălucirea, inteligența și puterea lui au fost – tot ce a creat Dumnezeu mai bun pentru el – care s-au transformat  apoi în trufie. Trufia lui făcut să devină rebel și să cadă, dar fără să piardă nimic din puterea ce o avea. El încercă o revoltă cosmică împotriva lui Dumnezeu, în așa fel încât să devină el Dumnezeu. Mai mult, el vrea foarte mult să se alieze cu oamenii împotriva lui Dumnezeu, spunând că omul trebuie să fie independent și liber să aleagă, sugerând omului, să se împotrivească lui Dumnezeu. Aceasta este chestiunea esențială, anume faptul că Adam a vrut să fie așa, foarte asemănător cu Lucifer. Amândoi au ales să fie ‘dumnezeu’ și a fost (și este) marea lor ‘iluzie că au devenit , sunt dumnezei’.

Satan lucrează prin oameni

In pasajul din Isaia se vorbește direct despre ‘Regele Babilonului’ iar în Ezechiel se vorbește despre ‘Regele Tirului’. Pe de altă parte din descrierile lăsate se înțelege că nu este adresat oamenilor ca de exemplu în Isaia, cel care spune ‘îmi voi ridica deasupra’ și de aceia a fost pedepsit să rămână pe pământ și să nu gândească să fie el mai presus de Dumnezeu. În pasajul din Ezechiel se vorbește despre ‘îngerul de pază’ care era în Paradis și aproape de ‘muntele’ lui Dumnezeu. Această tendință a lui Satan (sau Lucifer) este să se poziționeze în umbră sau prin alții ca să obțină un avantaj, o victorie. În Geneza se vorbește despre căderea omului înfăptuită prin faptul că șarpele a șoptit că nu este adevărat că omul va muri. În Isaia se vorbește despre împărăția Regelui din Babilon, în Ezechiel se vorbește despre Regele din Tir.

De ce revolta lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu?

De ce totuși a încercat Lucifer să conteste faptul că Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor? O parte importantă în deslușire a fi ‘deștept’ este să ști dacă poți sau nu să câștigi împotriva oponentului. Lucifer ar fi fost (și mai este) puternic, dar, este totuși limitat în comparție cu Creatorul, care este atotputernic. Atunci de ce să riște știind că pierde? Or ce înger ‘deștept’ știe că Dumnezeu este mai mare de cât toți și nu luptă împotrivă. De ce a fost făcut în cele din urmă? Această întrebare m-a frământat de mulți ani de zile.

Mai târziu mi-am dat seama că Lucifer vedea lucrurile cum erau de fapt , prin încredințarea că Dumnezeu este omnipotent și Creator, așa cum și noi credem cand Il credem pe cuvânt . O să încerc să explic acest lucru. În Biblie se vorbește despre îngeri cum ca ei au fost făcuți în prima săptămână a creației. Observăm acest lucru în Isaia, în capitolul 14 și de fapt în Biblie în general. Iată de exemplu în pasajul din Iov:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? (Iov 38:1-7)

Vedem descrierea lui Lucifer și cum a fost el creat în prima săptămână, și cum a fost conștient de acest lucru, și asta undeva în univers. Mai mult, el a înțeleș că el există și că este conștient de acest lucru, ba mai mult că exista Persoana care l-a creat atât pe el cât și întreg Universul. Dar oare Lucifer a crezut cu adevărat acest lucru? Poate pentru că cosmosul a creat prima data pe Dumnezeu iar pe Lucifer ceva mai târziu. Sa fie este posibil  ca ‘creatorul’ să fii ajuns ceva mai devreme în scenă și (poate) să fie mai puternic și (poate) mai știutor față de Lucifer – s-au poate nu! Poate că și el și așa numitul creator să fie fost de fapt creat deodată. Lucifer putea să accepte prin cuvânt că Dumnezeu a creat totul și că El este etern și infinit. Dar Lucifer a ales să fie mândru și să spună că este doar o fantezie, că Domnul și Lucifer au fost creați unul după altul (din cosmos).

Lui Lucifer i-a plăcut această poveste și a decis că este adevărată, că el și Dumnezeu și alți îngeri au fost creați din haos. Aceasta este bineînțeles și teoria modernă privind cosmologia. Se vorbește aici despre faptul că dintr-o fluctuație din nimic s-a născut universul, esența cosmologiei ateiste și care bineînțeles, este speculativă, nu experimentală. Fundamental însă, fie că este Lucifer sau Richard Dawkins & Stephen Hawkings, ei și tu, numai prin credință putem să alegem dacă universul este auto-suficient sau dacă un Creator a creat totul.

Ceia ce este interesant este faptul că văzând nu înseamnă și crezut. Lucifer a văzut și a vorbit cu Dumnezeu dar totuși numa ‘prin credință’ putea să accepte că Dumnezeu a creat totul. Mulți oameni cu care am vorbit spun că dacă Dumnezeu a apărut deodată, ei ar accepta să creadă. Dar, prin Biblie, mulți oameni au văzut și au auzit despre Dumnezeu – și niciodată nu a fost o problema. Punctul crucial al problemei este acceptarea că Cuvântul lui Dumnezeu este chiar Dumnezeu Însuși. Pentru Adam și Eva, Cain și Abel, Noe și apoi prin egiptenii la primul Paște, felul în care israeliții au traversat Marea Roșie și până la miracolele lui Isus, a vedea nu înseamnă neapărat să și crezi. Lucifer a căzut tocmai din cauza aceasta.

Ce face diavolul astăzi?

 Vedem clar că Dumnezeu nu a făcut un ‘demon rău’ ci o creatură puternică, un înger inteligent care însă a devenit mândru și a început să se revolte împotriva lui Dumnezeu și în felul acela a corupt (deși reținând puterea), nemaifiind însă splendoarea originală. Tu și eu și întreaga umanitate se luptă în continuare cu Dumnezeu și ‘adversarul’ (adică diavolul). Strategia diavolului nu este pusă în aplicare sub forma robelor negre și sinistre precum în Frăția Inelului și ‘Călăreții Negrii’ din Lord of the Rings,  ca să ne blesteme. Mult mai simplu, prin splendoarea lui el caută pur și simplu să ne înșele prin răscumpărarea pe care Dumnezeu ne-a promis-o de la începutul timpului, de la Avraam, prin Moise, și apoi prin moartea și învierea lui Isus.  În Biblie se spune:

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.  Nu este mare lucru, dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)

Pentru că Satan și slujitorii lui sunt mascați ca de o  ‘lumină’, este mai simplu să fim înșelați. De aceia este vital să înțelegem Evanghelia și să fim vigileți.

 

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului

Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri

Rockefeller a făcut aceste afirmaţii în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo,
pe care a încercat să-l recruteze în această elită

 

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei  mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.
Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Reducerea populaţiei la jumătate

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un  moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

 

Ce m-a făcut să devin satanist

De fapt, sunt un vrăjitor luciferic, dar nu poți să-i explici asta unui creștin.

De Jason Bunch; ilustrat de Paul Moreno; translated by Oana Maria Zaharia

Când aveam șase ani, m-am trezit cu un lup mare și negru lângă pat. Lupul se uita direct la mine. Mi-a făcut semn din cap să mă ridic din pat. În mod ciudat, nu mi-a fost frică să merg după el afară din dormitor și până în sufragerie, pe canapea. Lupul a vorbit cu un ton calm, dar autoritar și mi-a explicat că fac parte din tribul lui: „Ești de-al nostru”. Apoi m-a dus înapoi la fereastra din dormitor, sub care era o fântână veche din piatră. Când m-am uitat pe geam, alți trei lupi înconjurau fântâna. Toți se uitau la mine. Deasupra fântânii era cadavrul unei căprioare. „Uite cine ești”, mi-a zis lupul mare și negru. Apoi a dispărut.

Un necunoscut poate crede că viziunea mea e doar o amintire falsă sau o invenție a minții mele de copil de șase ani. Dar e cea mai vie amintire pe care o am din copilărie. Și nici nu contează dacă mă crede cineva – cel mai important e că a contribuit la formarea mea ca persoană. Astăzi, la vârsta de 48 de ani, mă descriu drept un vrăjitor luciferic tradițional. Dar pentru neștiutori sau pentru creștini, sunt satanist.

Deși am fost crescut după valorile creștine, prin bisericile metodiste din Indiana, ocultul a făcut mereu parte din mine. Familia tatălui meu a participat la migrația nord-europeană din anii 1700, clanurile care l-au urmat pe Daniel Boone în munții Apalași și s-au stabilit prin partea locului ca fermieri și vânători. Au dus cu ei magia populară și superstițiile lumii vechi. Înainte ca tatăl meu să moară, l-am rugat să-mi vorbească despre comunitatea din Kentucky în sânul căreia crescuse. Erau creștini, dar cu credințe foarte păgâne. Biblia lor era Almanahul Fermierului și făceau orice activitate în funcție de alinierea stelelor și a plantelor. „Doctrina creștină se adapta la munca pământului, și nu invers.”

Deși industrializarea Americii rurale în anii 1950 mi-a obligat familia să-și abandoneze pământurile, tradițiile au fost menținute și date mai departe. În copilărie, am învățat să pescuiesc, să vânez, să citesc în stele, să caut apă și să mă ghidez cu ajutorul pendulelor. Iar asta a fost nimic față de familia din partea mamei.

Prima ei rudă care a pus piciorul în America a venit din Hampshire, Anglia, în 1600, până în Massachusetts. Se spune că a fost o mare vrăjitoare. Stră-străbunica mea, Cora, care juca bărbații pe degete, obișnuia să stea pe prispă cu o tăbliță Ouija de spiritism în poală. Acest obicei mi-a fost transmis și mie de către mama, care își folosea tăblița Ouija în educația copiilor, așa cum folosesc creștinii Biblia.

Mie mi-a făcut două citiri importante cu Ouija, unele care mi-au arătat calea. Prima a fost când eu, mama și sora mea am întrebat tăblița ce o să fiu când mă fac mare. Tăblița mi-a zis că voi fi avocat, ceva ce nu mi-am dorit să fiu, dar am devenit. Cealaltă dată s-a întâmplat când sora mea a îndrăznit să întrebe cine vorbea cu noi. Tăblița a scris foarte atent literele S-A-T-A-N. Ne-am speriat, ca orice copii, și am pus jos tăblița. Dar ceva din mine voia să mai continue conversația.

1523983083524-IMG_2432

În 1980, panica satanistă invadase toate casele și la știri se vorbea mereu despre satanism și muzică metal, în asociere cu droguri, crime și abuzuri asupra copiilor. Eu eram în școala generală când o congregație conservatoare de lângă casa bunicii mele a adus panica satanistă în orașul meu. În fiecare seară de miercuri, un grup de studiu se concentra pe influența diavolului în rock’n’roll, o chestie de care eu și prietenul meu cel mai bun eram obsedați. Bineînțeles că avertismentele lor au avut rezultatul opus. În loc să mă sperie de diavol, am devenit și mai fascinat de artele întunecate. Toată adolescența am condus pe drumurile de țară din afara orașului, în căutarea unor locuri izolate unde să pot face sex, să fumez jointuri cu prietenii și să ascultăm The Cure, The Dead Kennedys și Metallica. De cele mai multe ori, locurile cele mai bune aveau câte o poveste supranaturală, fie că era vorba de o pădure izolată sau de un cimitir. Bineînțeles, pe mine mă încântau maxim aceste povești.

Când am ajuns la facultatea Indiana din Bloomington, deja aveam ca preocupări principale păgânismul și cultura Wicca. Îmi amintesc că am făcut foarte devreme o legătură între Lucifer și Zeul Încornorat din Wicca. Dacă aș fi rămas pe calea asta, lucrurile ar fi fost ok. Eram fericit, chiar dacă părea că nu am niciun scop. Singurele mele griji erau ce spun cărțile de tarot și natura.

O iubită de-ale mele din vremea aceea mi-a zis că sunt ca o floare sălbatică, una care crește în voia ei. Doar că, undeva pe drum, am obosit și am cedat: am făcut ceea ce se așteptau ceilalți de la mine. De grija banilor și din anxietate, m-am convins că e cazul să las deoparte copilăriile și să devin un membru normal și funcțional al societății. Am lăsat în urmă clopotul, cărțile și lumânările și am ales viața obișnuită. N-am realizat pe atunci că această decizie va declanșa o parte rebelă foarte întunecată din mine care se va manifesta prin autodistrugere, după ani de reprimare și neglijare.

Am ales să ignor orice avertisment al subconștientului și, la treizeci de ani, m-am căsătorit, am făcut doi copii și m-am apucat să studiez Dreptul. Am făcut tot ce mi-a cerut societatea. Și totuși, în interior simțeam că mor, că se stinge o lumină în mine. Cum am studiat filosofia în școală și în liceu, eram obișnuit cu libertatea în gândire și dezbateri spirituale. Am crezut că asta mă va ajuta la Drept, dar am aflat destul de repede că Dreptul nu are nicio legătură cu libertatea în gândire, ci cu încadrarea unor argumente în niște sertărașe legale arbitrare, conform unor standarde legale învechite. Pe măsură ce îmi cenzuram și editam gândurile astfel încât să fie potrivite pentru tribunal, intram tot mai mult într-un rol pentru care nu fusesem născut. Nu mi-a luat mult să-mi dau seama că făcusem o mare greșeală, dar aveam facturi de plătit și părea stupid să renunț acum înainte să-mi iau măcar diploma. La finalul acestei misiuni îngrozitoare, m-am ales cu un divorț, datorii de plătit pentru facultate și o criză de identitate. Normalitatea mă adusese într-o stare spirituală jalnică.

Pe la patruzeci de ani, am intrat în „noaptea neagră a sufletului”. Ajunsesem acolo pentru că am vrut să schimb magia din mine cu raționalismul și ateismul extrem. Am recurs la diverse excese ca să uit de vidul spiritual. Când m-am trezit în sfârșit, relațiile mele erau zdrențe, jobul de avocat era în pericol și aveam dosar pentru conducerea mașinii în stare de ebrietate. Aveam nevoie de un reset spiritual. Trebuia s-o iau de la zero, dar nu aveam idee cum să fac asta.

După doi ani de alcoolism și alte dependențe, creierul mi s-a resetat, în sfârșit. Neștiind încotro să mă îndrept, m-am internat într-un centru de reabilitare și chiar a funcționat. Dar, după ce am ieșit de acolo, deși nu mai eram dependent de nimic, simțeam că îmi lipsește ceva.

Participarea la întâlnirile anonime cu alți foști dependenți mi-a înrăutățit starea. M-am trezit înconjurat de oameni triști care schimbaseră o dependență cu alta. A fost un semnal de alarmă pentru mine. Am înțeles că dacă voiam să supraviețuiesc trebuia să schimb ceva.

Așa am ajuns la Calea Stângă. De-a lungul istoriei, Satana sau Lucifer a fost invocat de proscriși ai societății, de romantici și de anarhiști ca patron al eliberării umane, șarpele care ispitește cu fructul interzis. El e cel care a eliberat omenirea de servilitatea față de Dumnezeu și a adus-o în lumea materiei. Dacă ți se pare că natura e malefică, atunci află că această cădere a fost rezultatul ei. Dar pentru un suflet păgân ca mine, zdrobit de valorile normative iudeo-creștine și de capitalism, natura era singurul lucru demn de a fi idolatrizat. „Natura e biserica lui Satana”, spune personajul lui Charlotte Gainsbourg în filmul Antichristul – și acolo merg eu să mă rog.

În natură nu există păcat, ci doar acțiuni de care poți beneficia sau nu. Spre deosebire de Iisus de pe cruce sau de Alcoolicii Anonimi, natura nu te obligă să te autoflagelezi pentru greșelile trecutului ca să te mântuiești. Nu trebuia decât să îmi asum responsabilitatea pentru comportamentul meu. Am început să-mi văd greșelile ca pe o dovadă că am în mine un demon și mi-am dorit să îmbrățișez, în sfârșit, această parte. Era clar că reprimarea ei nu-mi adusese nimic bun. Urma să îl integrez pe Diavol în spiritualitatea mea.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi șterg de praf biblioteca. Din cauză că avusesem contact cu ocultismul în trecut, aveam deja numeroase cărți pe subiect. Le luam cu mine peste tot, la tribunal, la sala de sport. Am început să studiez în fiecare seară lucrările istoricului Jeffrey Burton Russell.

Am alunecat tot mai adânc în spirala ocultismului, citind povești despre diavol, interpretări ale adversarului de-a lungul istoriei și analize asupra rolului rebelului împotriva autorității injuste. Deși oamenii se gândesc la orgii și sânge când aud de satanism, eu am făcut primii pași pe calea diabolică prin ascetism scolastic. Am găsit resurse prețioase în The Devil’s Party, editată de Per Faxneld și Jesper Aa.Petersen și în Satanism și Vrăjitorie a lui Jules Michelet. Totuși, acest mit pornește din Biblie și punctul lui culminant e în lucrările lui John Milton și William Blake, în care Satana e privit cu compasiune, în contrast cu un Dumnezeu autoritar, violent și critic. Din acest arhetip al rebelului s-a născut și arhetipul mai ocult, cel luciferic/prometean, cel care îi încurajează pe oamenii să fie propriii lor stăpâni.

În cărți, am găsit puterea să rămân lucid, viu, iar lumina luciferică mi-a arătat drumul. Eram hotărât să devin un om nou și să ard trecutul. M-am concentrat pe interior și am găsit o esență capabilă atât de distrugere, cât și de creație. Un zeu rebel al focului, anarhiei și eliberării. Satan era arhetipul care mă aștepta.

1523983125471-IMG_2439

Scufundat în scrierile lui Anton LaVey și ale lui Michael W. Ford, m-am alăturat Templului Satanic, cât și Bisericii lui Lucifer. Am efectuat ritualuri blasfematoare precum renunțarea la Sfânta Treime, unele dintre ele recomandate de LaVey, altele din lumea vrăjitoriei tradiționale. Am făcut și ritualul de renunțare la societate, un fel de inversare a botezului.

Dar acesta a fost doar începutul. Mi-am dat seama rapid că nicio organizație satanică n-ar putea să mă ajute mai mult în calea mea. Urma să merg pe drumul păgânismului și al vrăjitoriei, iar satanismul nu era pasionat de gândirea magică. Deși cred că lucrările lui LaVey conțin o explicație excelentă a animalului uman și multe dintre valorile mele sociale și politice sunt similare cu cele ale Templului Satanic, după ani de ateism, mă îndreptam din nou către teism, sau credința care acceptă realitatea transcedentală și existența zeilor.

În acest punct, probabil ar trebui să clarific ce vreau să spun când spun „satanist”, pentru că, în lumea satanismului, există multe dezbateri pe tema asta. Din punct de vedere creștin, orice nu e creștin e satanic, pentru că i se opune lui Iisus. Nu ai cum să-i explici unui evanghelist diferența dintre un satanist și un păgân.

Dar pentru mine, termenul „satanist” nu e decât o descriere neinformată și scandaloasă pentru un om care a ales Calea Stângă, un concept mult mai complex. Acesta se referă la orice cale a găsirii sinelui prin mijloace alternative, în opoziție cu țelurile spirituale sau obișnuite tradiționale. Pentru majoritatea, asta înseamnă găsirea unei practici care să se opună oricărei căi de mântuire clasice. Pe mine mă doare în cur dacă lumea îmi spune satanist. Spre deosebire de religiile organizate cu cărți sfinte și ritualuri, Calea Stângă te obligă să gândești și să acționezi singur. E o cale foarte personalizată și nicio practică nu ar trebui să semene cu a altuia. Practica mea e centrată în jurul vrăjitoriei luciferice și incorporează mult păgânism norvegian.

Singurul scop în luciferianism e cel amoral al gnozei, la care eu ajung prin studiul teoriilor oculte, meditație ritualică, vis și intuiție. Gnoza înseamnă știință, mai exact știința misterelor spirituale ascunse, inclusiv cel al divinității din fiecare om. E la fel ca iluminarea, nu ți-o poate preda nimeni. E o căutare nesfârșită și, imediat ce înțeleg și asimilez un mister, apare un altul.

Pe lângă faptul că forțează sinele să pătrundă în zone de dincolo de practicile religioase acceptate de societate prin consumul de substanțe care alterează mintea, ritualuri sexuale și magie, acest proces cere o autoexaminare foarte riguroasă. Trebuie să mă cunosc atât de bine încât să disting realitatea de efectele predispozițiilor psihologice, ale traumelor din trecut sau ale fanteziilor. Trebuie să-mi fiu atât profesor, cât și elev. Evident că există multe religii pentru cei slabi de înger, dar Calea Stângă sigur nu e pentru ei.

Astăzi, sunt propriul meu maestru spiritual și pot spune cu mâna pe inimă că mi-am umplut vidul sufletesc, mi-am aprins din nou lumina din suflet și am ieșit din bezna nopții. Mi-am găsit locul prevestit de lupul din copilărie. Am găsit pacea urmând calea Diavolului și a multiplelor lui forme. Demonii mei sunt îngerii mei, iar energia arzătoare din mine are un înțeles și un scop. E un scop doar al meu, dar e de ajuns. Satana te eliberează, Iisus te face sclav, iar eu îmi datorez viața luminii dintre coarne.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Am vorbit cu tipul care a inventat o religie globală pe bază de Star Wars

Jediismul dorește ca oamenii să dorească să dea tot ce-i mai bun, cu o atitudine pozitivă.

De Kyle MacNeill

Într-o perioadă îndepărtată (2011), într-o galaxie la ani lumină depărtare (Anglia și Țara Galilor), 176 de mii de persoane au declarat jediismul ca religie la recensământul național. Știu că pare ca o glumă de pensionari care a prins amploare națională, dar s-a înrădăcinat destul de bine și pare că nu e doar ceva la caterincă.

Biserica Jediismului, fondată în 2008 de Daniel Jones, are peste două sute de mii de membri înregistrați și o comunitate activă online. E impresionant faptul că au mai mulți adepți decât rastafarianismul, păgânismul, umanismul și scientologia la un loc, iar la anul, editura Watkins Media va publica biblia oficială, scrisă de Jones.

Deci ce mai exact implică religia asta? E un experiment conceptual care pune la îndoială toată ideologia religioasă sau o credință validă? L-am sunat pe jedi-ul fondator, ca să aflu mai multe.

MEMBRI AI BISERICII JEDIISMULUI, INCLUSIV ACTORUL WARWICK DAVIS ȘI FAMILIA SA.

VICE: Cum o să arate cartea?
Daniel Jones: O să fie percepută ca o carte de scripturi, dar este și o auto-biografie. Cartea va pune bazele procesului prin care am ajuns la concluzia să fac asta. Ideea generală este de a înțelege spiritualitatea modernă, o religie pentru noua generație.

Ce părere are George Lucas și Disney despre cartea ta?
Cei de la Disney sunt niște oameni destul de dubioși. Ei au spus ceva de genul: „Poți să scrii o carte despre ce vrei tu, atât timp cât nu încalci drepturile de autor.” Deci există o limită legală, dar nu sunt deranjați de asta, atât timp cât nu o să se vândă în o sută de milioane de exemplare.

Poți să-mi explici dogma centrală a jediismului?
Ideea cărții e să-i facă conștienți pe oamenii care trăiesc în bule și să-i scoată din norma socială în care au fost forțați. E vorba de lepădarea ideologiei că tot ce se întâmplă e cu un scop anume. E vorba de trezirea societății, pentru a înțelege potențialul adevărat.

Din ce alte religii te-ai inspirat?
Am fost puternic influențat de budism și teoriile neo-moderniste. Toate religiile pornesc dintr-o singură sămânță, gen o zeitate sau o entitate supranaturală. Jediismul se concentrează pe ideea de a trăi viața din plin, decât să aștepți să mori.

Probabil unii critici ar spune că jediismul nu e decât un experiment conceptual, cum e și pastafarianismul, pentru a testa limitele toleranței.
Deși pastafarianismul este o glumă super bună și un protest împotriva religiilor moderne, noi nu suntem așa. Nu suntem o religie protestantă și luăm în serios învățăturile noastre. Un mod de a explica relativitatea credinței noastre e ideea că există atât de multe învățături care au fost dezvoltate deja, dar nimeni nu le-a băgat în seamă. Cartea prezintă oamenilor aceste învățături și le aplică. Așa fac și luptătorii jedi din universul Star Wars. Ăsta e frontul comun cu filmul. Pastafarianismul a fost fondat doar ca să enerveze lumea, dar nu ăsta e scopul nostru. Noi vrem să ne detașăm de oamenii care cred că asta e doar o joacă și că ne folosim de replici din film. Asemănarea este o paralelă dintre morala filmului și învățăturile noastre și filmul are rolul de a conecta oamenii, printr-un punct comun.

Presa a exagerat cu reportaje de genul: „Uite-l și pe tipul ăsta care crede că poate să zboare!” și astfel de aberații. Presa poate să scrie ce vrea, dar la sfârșitul zilei, ajungem în atenția publicului și oamenii înțeleg despre ce e vorba. În momentul în care lumea o să citească cartea, o să înțeleagă perfect religia noastră. E foarte accesibilă. În momentul de față îmi dau licența în Științe și Chimie și aș fi putut să elaborez mai mult conceptul. Dar am vrut să-l fac într-un format în care oricine să înțeleagă. Vrem să fie pe înțelesul tuturor, nu doar al unui segment anume.

Citește și: Interviu cu nepoata liderului bisericii scientologice

În termeni de accesibilitate, evident că îți dorești să se alăture cât mai mulți oameni, dar mulți dintre oameni s-ar putea să afle de jediism doar prin media și să creadă că e doar la caterincă. Încurajezi oamenii să treacă religia jediism pe buletinul de recensământ? Sau asta deviază de la învățăturile pe care vrei să le transmiți mai departe?
Eu nu descurajez asta. Mi se pare tare că oamenii fac lucruri pentru că în asta cred. Eu am trecut „jedi”, din cauza tabu-ului din jurul religiilor. Oamenii fac lucruri de genul pentru că se simt pierduți și confuzi. Nu mi se pare nimic greșit, deși am trimis câteva mailuri ca să ajut la formarea fenomenului. Dar cum ai spus și tu, doar pentru că oamenii se înscriu pe buletin, asta nu înseamnă că sunt membri ai Bisericii. Chiar avem o bază de date pe website-ul nostru, dar poți să te duci și să cumperi cartea de la Waterstones și să practici acasă.

Ce părere ai despre noul film Star Wars?
Mi-a plăcut la nebunie. Pentru mine a fost perfect. Nu m-a bucurat faptul că Hans Solo a murit, dar trebuia să fie epic și să se întâmple ceva extraordinar. Multă lume a fost dezamăgită, dar pentru mine a fost super bun și autentic Star Wars.

Jediismul se concentrează mult pe optimism. De ce ar trebui să fim optimiști?
Trebuie să ai o atitudine optimistă în orice faci. Optimismul este foarte important, deoarece noi creăm universul înconjurător, iar dacă ești negativ cu toate lucrurile din viața ta, o să-ți creezi o lume negativă. Dacă ai un zâmbet pe față și ești drăguț cu lumea, asta va fi spre binele tuturor. Jediismul dorește ca oamenii să dorească să dea tot ce-i mai bun, cu o atitudine pozitivă. Dacă totul se întâmplă pentru un motiv, măcar să ne simțim bine. Cum a spus și Vivian Green: „Viața înseamnă să înveți să dansezi în ploaie.”

Merci, Daniel.

@kylemmusic

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre religii alternative:
Am stat un weekend cu un pastafarian
I-am luat interviu fondatorului Yeezusianismului, prima religie bazată pe Kanye West
Santeria e noua religie favorită a cubanezilor

Am vorbit cu românul care conduce un cult satanist și a fost și-n Consiliul Județean al Elevilor

L-au acuzat că întoarce cruci, prin cimitire, și că vrea să distrugă societatea. De fapt, Cosmin e un puști de 16 ani care și-a găsit libertatea prin cultul ăsta religios.

De Teodora Munteanu
25 Ianuarie 2017, 12:55pm

În urmă cu mai puțin de un an, puștiul ăsta a prins un loc de cinste în site-urile cu știri mizerabile. Se pare că Satana și-a băgat coada în Consiliul Național al Elevilor (CNE), în urma deciziei de excludere din Consiliul Județean al Elevilor (CJE) a vicepreședintelui de Bacău, Cosmin Olteanu (16 ani), autointitulat înalt preot al cultului satanist (Princeps Sacerdotum actual în viață, ca să fiu mai specifică).

Motivul oficial invocat de CNE, pentru eliberarea din funcție a lui Cosmin Olteanu, a fost că „a ales să asocieze imaginea CNE cu diverse acțiuni religioase, fără a avea permisiunea explicită a Biroului Executiv al CNE”. Mai direct fie zis, Cosmin a fost acuzat că s-a folosit de CJE ca să se apropie de viitori adepți și să îi racoleze.

Spiritele s-au înfierbântat atât de mult, încât s-a pornit o luptă cu replici acide pe Facebook și acuzații de discriminare. Am vrut să aflu care e treaba cu ocultismul și cu ce te ajută în afară de a da replici bune pe Tinder, așa că am vorbit cu ambele tabere implicate în scandalul ăsta.

Marius Apostol, președintele Asociației Tinerilor din Bacău, a fost cel care a înaintat solicitarea de a-l exclude pe Cosmin din CJE, „după ce mi s-a adus la cunoștință că se întâmpla frecvent în ședințe, să racoleze tineri. M-am documentat și am formulat o recomandare”, mi-a explicat Apostol.

FOTOGRAFIE CU MARIUS APOSTOL

Tânărul susține că a existat o întreagă dezbatere pe această temă și „Consiliul Național a luat decizia de a-l exclude, pe motiv de prejudiciere a imaginii CNE, cât și a elevilor și tinerilor din Bacău”.

VICE: Pentru ce spuneți că racola tineri?
Marius Apostol: Pentru a adera la o asociație religioasă care nu există, nu este înființată. O asociație neobișnuită și ilegală. Pentru că atunci când nu ești avizat de Ministerul Cultelor, nu exiști ca organizație religioasă, deci nu poți lua decizii sau reprezenta ceva ce nu există.

Am înțeles că acest tânăr a fost, inclusiv, chemat la Poliție pentru a fi întrebat în legătură cu activitatea sa. S-a ajuns aici prin voi sau au fost și alții care au sesizat același lucru?
Nu am avut niciun amestec, dar am auzit varianta originală a poveştii. S-ar fi întâlnit o așa-zisă adunare a cultului satanic ASASC într-un cimitir din Onești, noaptea, iar paznicul a sesizat poliția.

Scandalul nu s-a oprit la simpla excludere din conducerea CJE. Am văzut o postare în care sunteți amenințat că veți fi reclamat la Consiliul Național de Combatere a Discriminării.
Am spus clar că nu mă interesează ce face, în mediul privat, acest tânăr, dar atât timp cât reprezintă elevii, nu poate avea orice comportament. I s-a reproșat că și-a permis să folosească sigla CNE fără aprobare, pe proiecte religioase. E dreptul său să facă sesizări unde vrea, dar din punctul meu de vedere nu există probe, iar decizia a fost luată la nivel național.

Citește și: Un tip a găsit o imagine cu Satana în friptura sa

Nu-ți face, totuși, griji pentru tinerii din Bacău, Cosmin Olteanu, de la ASASC România, nu este Antichristul lui Lars von Trier și nici nu profanează mormintele băcăuanilor. Am stat, însă, de vorbă cu el, să înțeleg ce se ascunde în mintea acestui licean.

Discuția pe care am avut-o cu elevul de 16 ani, din Onești, s-a desfășurat cu acordul asistentului DGASPC care îl are în grijă. Cosmin mi-a explicat despre Adunarea Sectantă a Satanismului Cosmiranian, excluderea din CJE și mi-a împărtășit și varianta lui despre valori și libertate.

FOTOGRAFIE CU MICUȚUL SATANIST

VICE: De ce crezi că ai fost exclus din Consiliul Județean al Elevilor?
Cosmin Olteanu: Conform deciziei CNE, dată în 10 ianuarie 2017, am fost exclus pe motiv de folosire a însemnelor Consiliului Județean și implicarea lor într-o instituție religioasă. Această excludere nu are bazele într-un fundament legal. Au spus că e o situație în premieră, că nu există cadrul legal și se bazau pe principii etice. Însemnele CJE le-am folosit pe pagina mea personală de Facebook, respectiv pe o altă pagină pe care am șters-o. Dar ei au confundat cu alte pagini și s-a ajuns la tot scandalul ăsta.

Îți dorești să te întorci în consiliu?
Nu îmi doresc să reintru acolo, pentru că eu susțin anumite valori pe care și ei ar trebui să le susțină, dar nu o fac, precum democrația. Au anumite comportamente de tip Stalinist. Cred că n-aș putea trece peste toată discriminarea care a fost la mijloc și pe care eu, sincer, o urăsc cel mai mult. Am să văd dacă pot să-i iert sau să acționez legal. Când o persoană se află într-o dispută, reacționează pe moment, are instinctul de a riposta, dacă stai puțin și meditezi, să vezi obiectiv situația – cum și Dumnezeu o vede – poți acționa la rece.

Ce îmi poți zice despre ASASC?
ASASC România a apărut pe 24 iunie 2016. Este o instituție cu caracter religios, un fel de asociație religioasă. Nu are neapărat o înființare legală, dar pe viitor s-ar putea să aibă. Suntem mulți oameni care avem aceleași convingeri. Am fost citat și de Poliție să vadă despre ce e vorba şi au văzut că totul e perfect legal.

Cum a fost episodul de la Poliţie?
Poliţia Municipiului Oneşti a primit o sesizare de la un părinte, deşi în mod normal, la o convingere religioasă, poţi să aderi fără permisiunea părinţilor, dacă ai deja 16 ani. Doamna pedagogă mi-a înmânat citaţia. Cei de la Poliţie voiau doar să ştie cu ce ne ocupăm și le-am spus.

Citește și: Ce am înțeles despre satanism din comentariile românilor despre DIAVOLUL din Parcul Tei

Majoritatea românilor se tem când aud de cineva că îşi revendică apartenenţa la un cult satanist. Care este mai exact credinţa în care spui că te regăseşti, împreună cu mai mulţi tineri?
Eu înţeleg că oamenii nu văd cu ochi buni această credinţă, din cauza educației religioase pe care au avut-o. Ei privesc printr-o perspectivă creştină subiectivă. Pe principiul „judecăm după copertă”, așa că nu au cum să vadă altă imagine. Eu am studiat diferite culte şi am văzut că nu au nişte principii neapărat imorale. Însă unii oamenii au impresia că suntem acești adolescenţi sataniști care se rezumă la droguri, la răsturnarea de cruci sau alte tertipuri.

Și nu este așa?
Nu, acest cult trece de astfel de chestii şi semnifică ascensiunea omului şi libertatea fizică. Este oarecum o libertate care îţi permite ascensiunea la Dumnezeu şi elevarea spirituală. Poţi să ai anumite cunoştinţe şi să faci diferenţa dintre bine şi rău. Credem că orice persoană plăteşte fapta ei pe lumea asta, credem în reîncarnare, în anumiţi zei.

Este un fel de neopăgânism.

FOTOGRAFIE DIN ARHIVA PERSONALĂ

O altă atribuire care se face celor care spun că sunt satanişti este încălcarea libertăţilor oamenilor sau ne acuză de acţiuni misterioase şi ilegale.

Unii percep satanismul ca o inversare a creştinismului, însă nu este acelaşi lucru. Se spune că orice religie este o relevaţie a unui Dumnezeu, dar definită de om şi pe care o poţi spune altora. Nu contează ce nume îi dăm unei divinităţi.

Dar, concret, în ce divinități credeți voi?
Un pantheon întreg din culturile precreștine, cum au fost în Babilonia, Sumeria. Încercăm să ne întoarcem la originile religioase. Mai exact, credem în Zeus, Zamolxis, Horus… mai mulți zei.

Am văzut pe site-ul asociaţiei că organizaţi diferite evenimente precum nunţi ritualice satanice, înmormântări după model viking, ritualuri de mulţumire şi blasfemie, şi servicii de botez al membrilor.
Pe site-ul respectiv am scris așa ceva pentru că noi vorbim pe o perioadă lungă de 10-20 de ani. Dar sunt ritualuri care trebuie să se întâmple, mai ales fiindcă orice cult are așa ceva.

Citește și: Avocatul Diavolului: Lupta Templului Satanic pentru protejarea avortului

Ce înseamnă mai exact nunţi satanice?
Este un concept şi un ritual în care două persoane care se iubesc primesc binecuvântarea zeilor sau a demonilor, pentru a se cununa. Este asemănător creştinismului, însă ritualul ăsta simbolic transcende şi în plan spiritual, pentru că persoanele acelea capătă protecţie.

Dar tu faci aceste ritualuri?
Nu, eu nu fac, dar momentan noi doar încercăm să construim o comunitate în România, deși este destul de greu.

Titlul de preot, Princips Sacertodum, cum l-ai obţinut?
În urma unui atestat dat pe 20 septembrie 2016, de la Universal Life Church. Am depus o aplicaţie, am fost selectat, mi s-au pus multe întrebări din domeniul ocultismului, chiar şi întrebări legate de ASASC. E un atestat, o hârtie nu poate semnifica tot ce cunoaşte un om, dar poate întări. Eu cred că preot este un om care călăuzește spiritual, iar eu călăuzesc mai mulți tineri, atât din comunitatea mea locală din Onești, cât și din mediul online.

Câți adepți are acest cult în România?
Adepții noștri sunt în număr de 60, pe documente, la Onești am un grup de vreo zece persoane, dar pe internet sunt cam nouă mii. Din păcate, sunt unii care vor să ne facă un renume prost. Nu suntem susținuți de Statul român, dar avem sprijin din afară, de Universal Life Church.

Citește și: Exorcistul care vrea să vindece de satanism un criminal din Africa de Sud

Care e cea mai gravă acuzaţie care ţi s-a adus din cauza practicilor tale?
În primul rând, cea de prozelitism religios, iar asta e destul de gravă. Mie mi s-a părut incorectă. Am mai auzit că sunt un om rău, că aş avea scopuri ascunse sau că aş vrea să distrug societatea.

Ai vorbit vreodată cu preoţi despre orientarea ta religioasă?
Da, am vorbit cu oameni care au zis „e treaba ta dacă aşa crezi, nu accept chestia asta, dar mergi înainte, cum doreşti.” Alţii mi-au spus că sunt păcătos. Părerile lumii sunt împărţite şi ale preoţilor la fel.

Am auzit că ai câştigat un premiu recent. Ce problemă a intervenit?
Da, am depus o aplicaţie online la Ruhr Games 2017 (festival european de tineret, care va avea loc în perioada 11-18 iunie 2017, la care vor participa peste o mie de tineri), am fost selectat, însă, a apărut o problemă pentru că domnul primar al municipiului Bacău (Cosmin Necula) a primit sesizări de la nişte oameni de „bună credinţă”. Aştept să văd dacă îmi retrag premiul.

Care crezi că e viitorul tău?
În primul rând, vreau să-mi termin studiile, aș vrea să fac Facultatea de Filologie sau Psihologie. După asta, aș vrea să înființez și legal acest cult, să formăm o comunitate legală.

Citește și alte materiale despre religie:
Cum renaște cea mai tare sectă anti-religie din istorie prin haos și LSD 

Am vorbit cu tipul care a inventat o religie globală pe bază de Star Wars 

Doi tipi s-au folosit de Biblie ca să înceapă un val de crime religioase în regiunile arctice

 

 

Content Header

Satanismul spiritual

Satanismul spiritual se diferențiază de satanismul laveyan. Noi suntem conștienți de existența lui Satan/Lucifer ca ființă reală. Noi nu suntem atei. În ciuda discrepanțelor majore, Biserica lui Satan, fondata în 1966 de către Anton Szandor LaVey, în prezent adoptă o atitudine ateistă în ceea ce privește zeitățile externe, iar pe Satan îl văd doar ca pe un „arhetip.”

În lumina noilor cunoștințe care au fost dobândite în urma a sute de ore de studiu profund, am descoperit următoarele:

  1. Satan este adevăratul Zeu Creator.
  2. „YHVH” de asemenea cunoscut ca „Iehova” de către cei înșelați, este o entitate fictivă. „YHVH” reprezintă cele patru elemente și de asemenea cele patru direcții, în sistemul popular evreiesc de magie, care este disponibil publicului larg.
  3. Personajul „Isus Hristos” este fictiv și a fost creat prin adaptarea a mai mult de 18 legende păgâne despre Zei care au fost spânzurați de copaci – la fel ca Odin – și care mai apoi au înviat; în legendele originale, aceasta descrie operația alchimică a transformării sufletului prin moarte și apoi înviere.
  4. Nazarineanul este, și niciodată nu a fost altceva, decât o unealtă folosită cu scopul de a îndepărta toate cunoștințele spirituale originale și adevărate și, prin urmare, de a dezarma publicul larg de puterile lor spirituale. Omenirea a plătit cu miliarde și miliarde de dolari, cu boală, sărăcie și suferință, datorită îndepărtării acestor cunoștințe. Învățăturile și cunoștințele spirituale au fost îndepărtate în mod sistematic, sucite și corupte, cu scopul de A NE ÎNROBI PE TOȚI, ATÂT SPIRITUAL CÂT ȘI FINANCIAR. Populația a fost forțată să creadă că Nazarineanul este o entitate reală, prin asta cei din frunte au menținut controlul și au cules nespusa avuție și putere.
  5. Satanismul adevărat a precedat creștinismul cu sute și mii de ani și are ca fundament transformarea totală a sufletului. Creștinii sunt amăgiți în a-l „accepta pe Isus Hristos” și de a se bucura de „salvare,” ceea ce este în totalitate greșit. Totul în religia creștină este fals, iar noi dovedim asta cu dovezi care spulberă orice îndoială. Păcăleala creștină a „salvării” își are originile în învățăturile alchimice, furate și corupte, în care, în adevăr, fiecare individ în parte lucrează activ la transformarea sa spirituală, cu scopul de a atinge dumnezeirea.

Mulți sataniști spirituali Îl venerează și I se închină lui Satan/Lucifer. Alții Îl recunosc ca și prieten și nu I se închină. Noi respectăm individualismul și alegerea personală. Relația cu Satan/Lucifer ține de individ, dat fiind faptul că satanismul valorifică gândirea liberă și individualismul.

Satan este acela care aduce cunoașterea. Scopul satanismului spiritual este de a-i învăța pe adepți cum sa aplice această cunoaștere în vederea transformării sufletelor lor și atingerea dumnezeirii, precum a fost intenția originală a Zeului nostru Creator, Satan.

Spre deosebire de cele mai multe religii, satanismul spiritual încurajează individul în a pune întrebări cu privire la orice. A fi cel mai bun și a-ți depăși limitele sunt părți esențiale ale satanismului spiritual, iar acestea încep odată cu utilizarea creierului din ce în ce mai mult, până se ajunge la utilizarea acestuia la potențialul său maxim.

Satanismul spiritual nu intră în conflict cu știința în nici un fel. Noi încurajăm cu tărie știința și susținem toate cunoștințele științifice și cercetările de orice natură. Suntem cu toții conștienți că omenirea este cu mult în urmă, din punct de vedere al înțelegerii și cunoștințelor științifice, datorită secolelor de oprimare din partea creștinismului. Credem că toate fenomenele spirituale și paranormale pot fi explicate științific, în mod rațional; știința nu a progresat îndeajuns de mult pentru a înțelege și explica multe din așa numitul „supranatural.”

În satanismul spiritual nu sunt mediatori. Noi îi încurajăm pe ai noștri să interacționeze ei înșiși cu Satan. Ministerul este aici doar pentru îndrumare și suport, iar relația ta cu Satan este strict între tine și El. Adoptăm motto-ul „responsabilitatea pentru responsabil.” Nu avem stabilite nici un fel de limitări în ceea ce privește cunoașterea sau puterea personală, ci din contră, facem tot ce ne stă în putință pentru a pune la dispoziția TUTUROR întreaga cunoștință și învățătură disponibilă; nu păstrăm nimic pentru „câțiva aleși” sau pentru o „elită auto-numită,” cum se întâmplă în cazul altor religii. Satan încurajează studiul individual, cercetarea și experimentarea directă.

Cei mai mulți sataniști spirituali se dedică personal și își iau un angajament înaintea lui Satan. Acest lucru este foarte important deoarece Satan ne protejează pe măsură ce noi lucrăm pentru a ne avansa puterile. Aceia care intră în ocultism de unii singuri, fără nici un fel de protecție spirituală, adesea întâmpină dezastrul. Odată ce dedicarea/angajamentul este făcut, Demonii ne ghidează adesea și lucrează cu noi pentru a ne ajuta să avansăm. Spre deosebire de religiile de dreapta, satanismul spiritual încurajează acțiunea. Satan vrea ca oamenii săi să își trăiască viețile la maxim și să evolueze.

Satan este întotdeauna acolo pentru noi, însă, pe măsură ce evoluăm, El se așteaptă ca noi să ne luăm viața în propriile mâini, folosindu-ne de propriile noastre puteri. Creștinismul în mod voit îi face pe oameni, nimic altceva decât schilozi. Creștinii mereu se laudă cu Iisus care a vindecat oameni. Acești oameni rămân însă, precum sclavii, deoarece niciodată nu li se cere și nici măcar nu sunt învățați cum să se vindece pe ei înșiși sau pe ceilalți. Arhetipul nazarinean susține și încurajează atitudinea de sclav, de servitor și a individului care îndură abuzuri fără sfârșit, cu scopul de a programa umanitatea în a fi niște sclavi perfecți într-o nouă ordine mondială. Nazarineanul pune un accent deosebit pe „viața de apoi,” cu scopul de a crea mentalitatea că viața pe care noi o trăim acum nu contează și nu este importantă în nici un fel. Această dispoziție sufletească este esențială, deoarece îi face pe adepți să îndure tot felul de abuzuri, spre beneficiul câtorva.

„Ne-a servit formidabil, acest mit al lui Hristos” – Papa Leo al-X-lea (1475 – 1521)

Cât despre așa numitele „miracole” asociate cu creștinismul, precum și vindecările care au avut loc, acestea nu au fost nici prea multe și nici prea frecvente. Orice ființă umană cu cunoaștere spirituală și putere, poate efectua aceleași fapte atribuite nazarineanului în biblie și chiar mai multe. Cei mai mulți dintre creștini nu sunt conștienți că ei, în adevăr, interacționează cu extratereștri abjecți (vrășmași Nordici, de asemenea cunoscuți sub numele de „îngeri,” cenușii și reptilieni), care, din când în când, oferă câte o demonstrație pentru a da credibilitate minciunii creștinismului. Cât despre adepții New Age, mulți dintre ei cer sprijin din partea îngerilor, însă ei nu sunt învățați să facă nimic de ei înșiși. Satan/Lucifer este adevăratul Zeu Creator, dar și Eliberator al omenirii. El nu încearcă să îi sperie pe oameni, și prin asta să îi țină departe de puterea și cunoștințele spirituale, deoarece el este cinstit, neavând nimic de ascuns.

Satan împarte cu noi cunoștința prin care putem deveni independenți și liberi. Ne direcționează înspre a fi maeștrii/stăpânii propriilor noastre vieți și destine. Satan și Demonii Săi sunt mereu prezenți pentru a ne ajuta atunci când întâmpinăm situații pe care nu le putem încă mânui.
Satan își ține promisiunile; el este consecvent și iubitor cu ai lui. Satan susține libertatea, tăria, puterea și dreptatea. Satan ne învață că NU este în regulă să comitem abuzuri. Ne învață că noi merităm să avem parte de plăceri, de fericire și de o viață mai bună. El ne-a creat prin inginerie genetică, în același fel în care oamenii noștri de știință creează clone folosindu-se de genetică, doar că la un nivel mult mai avansat.

Mulți oameni disprețuiesc așa numitele puteri „oculte,” nu le iau în considerare sau sunt complet ignoranți cu privire la ele. Adevărul este că aceste puteri oculte au fost în mâinile câtorva timp de secole, în timp ce creștinismul a fost o unealtă formidabilă de îndepărtare a acestei cunoștințe din rândul populației.

Ceea ce a urmat după îndepărtarea acestei cunoștințe, a fost inventarea unui trecut fictiv, pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască adevărul. Oamenii care nu înțeleg sau care nu sunt familiarizați cu aceste îndeletniciri, sunt la mila acelora care le dețin și care sunt adepți în utilizarea lor. Cu mii de ani în urmă, în Egiptul Antic, această putere a fost bine cunoscută și cea mai mare parte din populația acestei țări a știut cum să o folosească. Odată cu intrarea în scenă a iudeo-creștinismului și a islamului, cunoștința a fost îndepărtată și distrusă în mod sistematic, de orișiunde aceasta a fost găsită.

Orașe, biblioteci, precum și orice altă sursă de învățătură ocultă au fost distruse, în încercarea de a anihila toate cunoștințele Zeilor originali (și Zeii noștri sunt extratereștrii) și despre puterile sufletului. Zeii care au interacționat, împrietenit sau amestecat (prin legături de sânge) cu oamenii, au fost blestemați și exilați.

Omenirea a fost izolată de adevăratul ei Zeu Creator Satan și a decăzut de atunci din toate punctele de vedere. Abuzul asupra copiilor, al animalelor, ușurința și nepăsarea cu care mediul înconjurător, pământul și alte ființe au fost distruse, sunt doar câteva dintre efectele degenerării spirituale. Cu mii de ani în urmă, cu mult înainte de apariția iudeo-creștinismului, oamenii trăiau împreună cu Zeii, în era cunoscută ca „Era de Aur.”

Satan este Zeul sumerian cunoscut sub numele de „Ea” sau „Enki.” El este un Zeu și nu un înger! El a fost denigrat și calomniat de-a lungul secolelor cu falsități și minciuni. Cei mai mulți dintre oameni nu îl cunosc pe Satan. Ei cred tot ceea ce li se spune despre el, fără murmur și fără să pună întrebări. Frica este o unealtă puternică, folosită timp de secole pentru a ține omenirea departe de Satan.

Satan este cel mai strălucitor și cel mai puternic dintre Zei. Este simbolizat de Vărsător, al 11-lea semn al Zodiacului. Vărsătorul este un semn al civilizației, tehnologiei și genialității. Unul dintre numerele lui Satan este 11.

Enki a instituit Ordinul Șarpelui din Egiptul Antic, de asemenea cunoscut sub numele de „Fraternitatea Șarpelui.” De-a lungul mileniilor, aceste învățături au fost corupte ajungând să nu se mai asemene cu doctrinele originale. Acest ordin avea menirea de a aduce omenirii învățături divine și putere, pentru a desăvârși Marea Lucrare de transformare a sufletelor noastre. Aceste învățături au fost ținute în mâinile câtorva și abuzate, în defavoarea noastră a tuturor, sub conducerea zeilor vrășmași. Oamenilor li se spune că, dacă această putere ar fi împărțită cu toată lumea, fiecare în parte ar abuza de ea. Aceasta nu este decât o altă minciună creată și răspândită de cei care se folosesc de aceste puteri la nesfârșit și în mod deliberat, sub direcțiile primite de la aceia dintre extratereștrii care ne sunt vrășmași și care se maschează sub numele de „Iehova.” A dezvălui aceste bine ținute secrete omului de rând, ar însemna în mod sigur, pierderea puterii celor de sus.

Zeii sunt o rasă de humanoizi extratereștrii. În biblia creștină aceștia sunt întâlniți sub numele de „nefilimi.” Aceste ființe sunt foarte evoluate, extrem de avansate și cu o cunoștință și o putere imensă. Ei și-au modificat ADN-ul, astfel încât ei nu îmbătrânesc.

În versiunea lui Simon a Necronomiconului (această carte își are rădăcinile în mitologia mesopotamiană/sumeriană), fraza: „Când marele urs apare în josul cerului” se refera la constelația Ursa Mare. Când planetele se alienează într-o anumită ordine, se deschide o cale pentru călătoriile în spațiu. Oamenii privesc mereu spre cer, când Zeii se vor întoarce.

Satan este incredibil de puternic; genial și puternic. A refuzat să accepte înfrângerea. Pierduse o luptă, însă nu a pierdut războiul. SATAN/LUCIFER ESTE UN SUSȚINĂTOR AL ELIBERĂRII DE SUB TIRANIE.

 

EXISTĂ SATAN CU ADEVĂRAT?

Da. El interacționează cu discipolii și cu adepții săi. Mulți dintre noi l-au văzut, am fost martorii așa zisului supranatural și, de asemenea, am primit abilități cu mult superioare omului obișnuit. Când cerem, primim răspuns. Spre deosebire de alte religii în care adepții trebuie să își caute zeii, însuși Satan/Lucifer vine la noi și ne lasă să îi simțim și să îi cunoaștem prezența.

Demonii, în contradicție cu minciunile creștinismului, sunt prieteni ai omenirii. Demonii, care sunt Zeii originali ai omenirii, ne acordă multă atenție și protecție individuală, odată ce o relație de încredere este stabilită. Când îi suntem apropiați și sub protecția lui, Satan ne trimite Demoni care lucrează personal cu noi. Sigiliile lor conțin desene ale unor simboluri importante din alchimie, relaționate cu iluminarea/deschiderea sufletului.

Satan nu este „diabolic” și nici nu este responsabil de multitudinea de boli, afecțiuni sau orice alt lucru de care omenirea este afectată. Aceste necazuri sunt rezultatele distrugerii și înlocuirii cunoștințelor antice cu programele creștinismului.

Satan stă de partea echilibrului dintre spiritualitate și tehnologie. Fără acest echilibru, orice civilizație, în cele din urmă se prăbușește.

„Iadul” nu este o gheenă arzătoare. Iadul nu este situat în mijlocul pământului, așa cum afirmă unii creștini nătângi, ca să înfricoșeze oamenii. Conceptul creștin cu privire la iad este foarte ridicol de altfel. Unii dintre noi, care îi suntem apropiați lui Satan, au văzut „Iadul.” Din câte se pare, fiecare dintre noi, căruia Iadul i-a fost arătat, am avut parte de aceeași experiență. Unele locuri din Iad sunt natural mai întunecate, ele fiind iluminate de o lumină albastră, pe când alte locuri, beneficiază de lumina zilei, lumină naturală. Una dintre culorile lui Lucifer este albastrul, iar Demonii adesea apar înconjurați de o lumină albastră. Albastrul este o culoare foarte spirituală. Acesta este locul în care Satan îi ține pe ai săi, până când fiecare dintre ei poate fi reîncarnat pentru a evolua și a atinge dumnezeirea. Aceste persoane fiind deja decedate, sunt bineînțeles în spirit. Unii dintre ei vizitează pământul pentru a ajuta alți oameni care se află pe calea mâinii stângi.

„Iadul” și „pământul” (sau lumea inferioară) sunt de asemenea alegorii pentru cele trei chakre inferioare; „Iadul” reprezentând chakra bazei. Motivul acestei asocieri este șarpele Kundalini înflăcărat care șade încolăcit sub chakra bazei și care poate fi dogoritor de fierbinte atunci când este deșteptat.

În opoziție cu afirmațiile isterice ale creștinilor, satanismul nu este sub nici o formă o religie care promovează sacrificiile de sânge. Toate felurile de ritualuri și de jertfe de sânge pot fi observate pretutindeni în biblia iudeo-creștina.

Șarpele, care îl simbolizează pe Satan, reprezintă șarpele Kundalini aflat la baza coloanei vertebrale și de asemenea, ADN-ul. Șarpele reprezintă viața. Atunci când această forță este activată, suntem vindecați și iluminați.

Satanism – adevăr și dezinformare

Satanism-adevar-si-dezinformareCa urmare a tragediei din Clubul Colectiv din București, din noaptea de 30 Octombrie, Satanismul a devenit din nou un subiect fierbinte.
Mulți vorbesc despre Satanism, au opinii ferme și și le afirmă cu vehemență, însă foarte puțini chiar știu despre ce vorbesc.
Am studiat Satanismul timp de mai mulți ani și cred că pot să spun că am o idee formată și documentată vis-a-vis de acest subiect.
În primul rând, sunt două tipuri de Satanism: unul activ care implică credință; și unul formal care ține mai mult de modă și de manifestare exterioară, caracteristic mai ales unui anume gen muzical, rock-ul, respectiv black metal-ul.
Asocierea Satanismului cu rockerii s-a făcut probabil și deoarece în general și unii și alții sunt indivizi deosebiți, cu personalitate puternică. Asta însă nu înseamnă că toți Sataniștii și toți rockerii au personalitate puternică și sunt indivizi deosebiți, precum nu înseamnă nici că toți rockerii sunt Sataniști, respectiv toți Sataniștii rockeri.
Satanismul conectat la muzica black metal s-a dezvoltat în Norvegia de la mijlocul anilor 80 și a luat proporții în anii 90. Pe lângă scena muzicală s-a manifestat și prin incendierea unor biserici Creștine. Se estimează că au fost arse cel puțin 50 de biserici numai în Norvegia, multe din ele fiind nu doar simple lăcașe de cult, dar și adevărate vestigii istorice cu vechime de sute de ani.
Mișcarea black metal din Norvegia și-a avut epicentrul la Oslo în magazinul „Helvete” („Iad”). Magazinul l-a avut co-proprietar pe Øystein Aarseth, mai cunoscut sub pseudonimul său Euronymous și care a fost chitaristul și fondatorul formației Mayhem. Pe lângă amintitul magazin, mișcarea s-a dezvoltat în jurul casei de discuri Deathlike Silence Productions. Gurile rele spun că n-a fost vorba doar de muzică și o formă de Satanism extrem de violentă, în opoziție directă și ireconciliabilă cu Creștinismul, dar și de o adevărată mafie subterană cu implicații nu doar în scena muzicală, dar și în traficul cu droguri și armament.
Incendierile de biserici au fost urmate și de crime. Bateristul formației Emperor, Bård Guldvik Eithun, cu numele de scenă „Faust”, în luna August a anului 1992 a ucis prin înjunghiere un bărbat homosexual.
Euronymous a fost asasinat în vara lui 1993 de un alt muzician, Varg Vikernes, fondatorul și unic membru al proiectului Burzum. Pe lângă crimă, Vikernes a fost acuzat și de incendierea mai multor biserici, printre care și o biserică din secolul 12, Fantoft Stave.
După moartea lui Euronymous s-a acutizat și conflictul dintre scena Norvegiană și cea Suedeză de black metal, urmată de un conflict și între muzicienii din Norvegia și cei din Finlanda.
Dacă fondatorii mișcării Nordice și în special a celei Norvegiene au fost Sataniști convinși, nu toți muzicienii de black metal și cu atât mai puțin publicul, împărtășește aceleași convingeri. Foarte mulți au preluat doar partea formală, exteriorizată a Satanismului și chiar dacă unii se declară formal Sataniști, nu sunt credincioși în adevăratul sens al cuvântului și nu sunt practicanți ai vreunei forme de religie.
În ceea ce privește muzica rock, trebuie menționat că venerarea Satanei are rădăcini ceva mai adânci. Unul din primele albume a fost semnat de formația Americană Coven, se intitulează „Witchcraft Destroys Minds And Reaps Souls” și a fost lansat în anul 1969. Au urmat Black Sabbath care au stabilit, cel puțin la nivel formal și ca imagine, un standard absolut al heavy metal-ului combiant cu ocultism și asociat Satanismului. Mai trebuie amintiți și Merciful Fate cu solistul lor King Diamond care în 1984 au importat în Europa ideologia Satanistă promovată în America de către Anton LaVey, fondatorul Bisericii Sataniste (Church of Satan). Acest tip de Satanism, cum vom vedea, este o manifestare ateistă și pune accentul pe individualism. Probabil din acest motiv a și devenit popular în rândul rockerilor.
Satanismul European este predominant o întoarcere la tradițiile păgâne precreștine și de cele mai multe ori o formă de revoltă împotriva Creștinismului. Acestea uneori se împletesc și cu ideologia Nazistă datorită conexiunilor acesteia cu ocultismul.
Satanismul activ este și el de două feluri: Satanism teist și Satanism ateist. Aici cred că este cel mai potrivit să amintesc două nume des aduse în discuție legat de Satanism, deși nici unul din ei nu a fost Satanist în adevăratul sens al cuvântului: Aleister Crowley și Friedrich Nietzsche. Crowley reprezintă ramura teistă, Nietzsche cea ateistă – „Gott ist tot!” (Dumnezeu este mort – citat din lucrarea „Așa grăit-a Zarathustra”).
În ceea ce-l privește pe Crowley, mulți îl citează în mod eronat ca autor al „Litaniilor Satanei” (sau Satanice), însă aceasta este doar traducerea poemului „Les Litanies de Satan” al lui Charles Baudelaire, poem parte al culegerii „Les Fleurs du mal” (Florile răului). O altă sursă a ideii conform căreia Crowley este părintele ideologic al Satanismului modern nu neapărat prin prisma lucrărilor sale, ci mai degrabă datorită comportamentului său excentric, atitudinii sale nonconformiste și nu în ultimul rând al poreclei sale „Marea Bestie 666”. Porecla are o poveste chiar drăgălașă, mama lui Crowley obișnuia să-și alinte copilul „you little beast” – „un fel de bestie mică ce ești!”, pe de altă parte Crowley din dorința sa de a șoca și de a atrage atenția, a adăugat după bestie și infamul 666. A reușit impecabil.
Mai puțin cunoscută este opera lui Crowley. Acesta a lăsat în urmă o vastă operă literară, atât poeme și proză, cât și foarte multe lucrări ezoterice. Crowley are o contribuție majoră în ceea ce privește interpretara și asocierea cărților de Tarot cu Astrologia și Kabbala, a experimentat și scris subtanțial legat de așa numita Magie Ceremonială și comunicarea cu Demonii, dar și despre Yoga, Tantra și Magia Sexuală. Important, Crowley a fost și fondatorul unei noi religii, Thelema, o religie a dragostei la propriu, dar și profund filozofică explorând adevărata natură a voinței și a liberului arbitru, respectiv al auto-determinării conștiente. Crowley a combinat filozofia Kabbalistică cu practicile Yoga. Thelema, susținea el, își are rădăcinile în Egiptul antic și divinitatea centrală este Nut, Zeița Cerului, dar important, trebuie precizat că este o religie politeistă, și nu monoteistă. Spre dezamăgirea multora, Thelema nu este o religie Satanistă. Frazele cheie ale credinței propuse de Crowley sunt: „Fă ceea ce voiești va fi întreaga Lege. Iubirea este Legea, dragostea supusă voinței.” („Do what thou wilt shall be the whole of the Law. Love is the law, love under will.”) Voința în acest context face referință directă la „facă-se voia sa”, adică „voia lui Dumnezeu”, chiar dacă acel Dumnezeu este altul decât cel al religiilor monoteiste avrahamice.
Nietzsche nu este „doar” un ateu, ci un nihilist. Filozofia sa pune sub semnul întrebării totul și propune distrugerea non-valorilor ca pe ruinele lor să putem ridica o lume nouă, bazată pe valori reale. Cel puțin asta este percepția mea despre Nietzsche. Există și o punte între Crowley și Nietzsche, și cel din urmă vorbește despe voință și voința de putere în sens metafizic: „esența cea mai intimă a existenței este voința de putere”. Cu toate acestea Nietzsche a devenit favoritul și punctul de referință atât al Sataniștilor, cât și al naziștilor. Naziștii au răstălmăcit conceptul de Übermensch (Supra-Om, Superman,Ultra-Om, Om Superior, Dincolo de Om), în timp ce Satanșitii s-au agățat de amintitul „Dumnezeu este mort” și de alte idei scoase din context din „Anticristul” și „Amurgul idolilor”.
Satanismul ca religie (organizată) n-a existat înainte de anul 1966. Sigur, unii susțin și în ziua de azi ideea că Templierii au recunoscut în 1307 că l-ar fi venerat pe Bafomet (cunoscut și ca Baphometh, Baffometi, Occitan Bafometz), dar să nu uităm că Jacques de Molay a admis acest lucru sub tortura Incviziției.
BafometBafomet se spune că ar fi intrat în ritualul și credința secretă a Templierilor încă de pe vremea Primei Cruciade (1096–1099), încheiată cu recucerirea Ierusalimului. Cel mai probabil această ipoteză este una falsă. Ea pleacă de la ipoteză ca Templierii s-ar fi convertit în secret la Islam iar Bafomet ar fi de fapt Mahomed. În mod eronat, în acele vremuri se credea că Musulmanii se roagă la idoli, în special la Bafomet, întruchiparea lui Mahomed despre care credeau că era considerat Dumnezeu, și nu profet. Adevărul – ca de cele mai multe ori în istoria omenirii – este exact invers: Mahomed a interzis ca imaginea lui să fie reprezentată în vreun fel tocmai să evite idolatrizarea și confuzia. Însă adevărul n-a contat deloc atunci când regele Fraței Filip al IV-lea cel Frumos a decis arestarea lui Jacques de Molay și în cârdășie cu Papalitatea dizolvarea Ordinului.
Numele Bafomet revine în centrul atenției în anul 1818 odată cu lansarea cărții cu titlul pompos „Mysterium Baphometis revelatum, seu Fratres Militiæ Templi, qua Gnostici et quidem Ophiani, Apostasiæ, Idoloduliæ et Impuritatis convicti, per ipsa eorum Monumenta” al Austriacului Joseph Freiherr von Hammer-Purgstall. Titlul cărții se traduce aproximativ „Descoperirea Tainelor lui Bafomet, prin care Cavalerii Templieri, cum ar fi Gnosticii și Ophiții, sunt condamnați de apostazie, de idolatrie și de necurăție morală, prin propriile lor Monumente” și susține teoria conform căreia Templierii și Gnosticii erau „Sataniști” chiar dacă termenii folosiți în acele timpuri erau alții. Ophiții (nu știu dacă traducerea mea e cea corectă) au fost tot o sectă Creștină timpurie (170–235) din Roma, catalogată ulterior ca fiind tot Gnostică.
Bafomet devine realmente faimos abia în 1854, odată cu publicarea lucrării „Dogme et Rituel de la Haute Magie” (tradusă în Engleză de A.E. Waite ca: „Magia Transcedentală – Doctrină și Ritual”) al lui Eliphas Lévi. Lévi îl identifică pe Bafomet cu Diavolul, iar odată trecut și prin filtrul lui MacGregor Mathers, la Waite imaginea este asociată pentru totdeauna cărții de Tarot Diavolul.
Crowley îl adoptă și pe Bafomet de la Lévi însă nu ca simbol sau ca personificare a Diavolului, ci ca un simbol al Iluminării și o deitate androgină. Crowley subliniază ideea că Diavolul nu există și această ființă este simbolul perfecțiunii și prietenul omului, prieten care îi aduce în dar lumina, adică cunoașterea. Crowley face paralela dintre Diavol și Prometeu, susținând ideea că ambii au furat focul (lumina/înțelepciunea) de la Dumnezeu ca să-l dea oamenilor. Idee interesantă și vast speculată ulterior. Fac totuși o mică precizare, focul simbolizează creația, și nu inteligența. Însă asta este deja un alt subiect pentru o altă dată!
BaphometȘi ajungem la Noaptea Valpurgiei (în germană Walpurgisnacht) a anului 1966 în San Francisco, California și la infamul Anton Szandor LaVey. Valpurgia este o săbătoare de origine germană mai puțin cunoscută la noi, dar cu o tradiție lungă în Germania, Olanda, Cehia, Suedia, Estonia, Letonia, Finlanda, dar și America. Este o sărbătoare care se ține în noaptea de 30 Aprilie/1 Mai a fiecarui an. Denumirea a căpătat-o de la sfânta Walburga, a cărei zi se celebrează în data de 1 Mai. După credința populară din Germania, în această noapte vrăjitoarele și demonii se dezlănțuie pentru câteva ore, vestind sosirea primăverii. Într-o astfel de noapte se spune că Faust a fost martor la o ceremonie neagră (Black Mass – ritual de Magie Neagră, slujbă Satanistă) celebrată de vrăjitoare și diavoli (demoni). Seamănă și nu prea cu Noaptea Ielelor de la noi, cu toate că Ielele sărbătoresc sosirea verii, și nu a primăverii.
Atunci, pe 30 Aprilie 1966, Anton Szandor LaVey a fondat mult hulitul Church of Satan (Biserica lui Satan), prima biserică Satanistă oficială.
Anton Szandor LaVey (născut Howard Stanton Levey; 11 Aprilie, 1930 – 29 Octombrie, 1997) este un personaj interesant și pe seama cui s-au făcut multe speculații, multe, cel mai probabil generate de însuși LaVey. S-a spus că ar fi fost țigan cu origini din Transilvania, dar adevărul este că tatăl său era cel mai probabil năcut în America, iar mama sa avea origini Ruso-Ucrainiene. S-a spus că a fost circar, chiar dresor de tigrii și a colindat cu un ansamblu de circ. LaVey povestește totodată că a cântat la orgă și în spectacole burlesc (Spectacole de dans erotic și striptease acompaniate cu muzică live cântată la pian sau orgă). Tot el a afirmat că a lucrat ca fotograf criminalist în departamentul de Poliție al orașului San Francisco, dar nimic din toate acestea n-au putut fi dovedite.
Ce știm este că LaVey era un personaj destul de popular în cercul artiștilor din San Francisco mai ales pentru discuțiile pe teme oculte, paranormale și legate de Magie. Locuința sa din San Francisco, strada California nr.6114, a devenit un loc de pelerinaj pentru cei interesați de Magie și misticism și în fiecare seară de Vineri LaVey ținea lecturi pe marginea acestor subiecte. Acest cerc interesat de ocultism a constituit baza grupului numit Ordinul Trapezoid, Ordin ce s-a transformat în noaptea Valpurgiei din 1966 în Biserica lui Satan (sau Biserica Satanică).
Anul 1966 a fost declarat anul întâi al Erei Satanei. Inspirat de Friedrich Nietzsche și împrumutând practicile Magiei așa zis Enochiene al lui John Dee, LaVey scrie și publică o serie de cărți: „Biblia Satanică” (1969), „Ritualurile Satanice” (1972), „Vrăjitoarea Satanică” (1989), „Însemnările Diavolului” (1992) și „Vorbește Satana!” (1998). Adițional, funcționarea noii biserici și filozofia Satanistă a fost sintetizată și în 3 declarații: „Cele 9 Declarații Satanice”, „Cele Nouă Păcate Satanice” și „Cele Unsprezece Legi Satanice pe Pământ”.
În ciuda unei campanii ample de defăimare și a unor acuzații nefondate de practici sexuale „imorale”, sacrificii de animale sau chiar de oameni (în special nou-născuți), respectiv abuz asupra minorilor, filozofia și reglementările Satanismului propus de LaVey sunt foarte stricte și chiar îndrăznesc să spun, de bun simț. De la poruci aproape similare cu cele Creștine cum ar fi „nu lua nimic ce nu este al tău” sau „nu omorî oameni sau animale (cu excepția cazului în care ești atacat sau trebuie să te hrănești)”, până la „comportă-te cuviincios când te afli în casă străină”, filozofia și teozofia Satanistă a lui LaVey este una egocentrică și ateistă. LaVey preia ideea lui Nietzsche că „Dumnezeu e mort” și îl înlocuiește cu omul, mai exact cu sinele.
Sigla noii Biserici este capul lui Bafomet desenată într-o pentagramă cu vârful în jos. O eroare evidentă pe care am discutat-o într-un alt articol: Câte colțuri are Dracul?
În anii 80 Statele Uite s-au confruntat cu așa numia „Panică Sataistă” alimentată în mare măsură de predicatori Creștini care „demascau” crime și abuzuri Sataniste comise în cadrul ritualurilor. În realitate, ancheta FBI n-a putut confirma nici măcar un singur caz de abuz sau crimă comisă de membrii Bisericii Sataniste.
LaVey însă s-a retras de la conducerea Bisericii și fiica sa, Zeena a preluat conducerea oficială a Bisericii. În 1997, după moartea lui LaVey, Karla LaVey, fiica cea mare a lui LaVey și cea de-a doua soție a acestuia, Blanche Barton au preluat conducerea comună Bisericii. Coabitarea a fost de scurtă durată, Karla LaVey s-a separat și a fondat o Biserică separată, numită Prima Biserică Satanistă. În 2001, Blanche Barton a cedat funcția către Peter H. Gilmore și soția acestuia Peggy Nadramia, ocazie cu care și sediul central al Bisericii a fost mutat de la San Francisco la New York.
Secesiunea din sânul Biserici însă nu a început cu plecarea lui Karla, ci cu mult timp în urmă. Un individ misterios, Michael A. Aquino s-a infiltrat în cel mai intim cerc al lui LaVey încă de la înființarea Bisericii și a ajuns foarte repede la cel mai înalt grad (Mare Preot). Aquino se spune că ar fi avut o contribuție sustanțială la formarea ideologiei de bază a Bisercii și chiar ar fi contribuit la scrierea primelor două cărți: „Biblia Satanică” și „Ritualurile Satanice”. Aquino însă în anul 1975 a intrat în conflict cu LaVey și a părăsit Biserica optând pentru înființarea propriei sale biserici: Templul lui Set. În fapt a fost o tentativă eșuată de preluare a controlului.
Și despre Aquino circulă o serie de zvonuri, însă nu este nimic cert și dovedibil. Știm că Michael Aquino are gradul de Locotenent Colonel al Armatei Statelor Unite. Acesta a afirmat că a lucrat în cadrul PSYOP, adică Unitatea Psychological Operations (Operațiuni Psihologice), Unitate asociată cu proiecte controversate de control mental și război psihologic, cunoscute mai ales sub titulatura MK Ultra. Aquino a încercat să preia conducerea Bisericii Sataniste de la LaVey, când n-a reușit, a decis înființarea propriei sale Biserici. Părerea mea este că Aquino a fost (și este) agent sub acoperire al Guvernului American și a acționat ca să zic așa „pe față”. Pe de o parte Guvernul a fost interesat de ce reprezintă această nouă mișcare, dar și potențialul și gradul de periculozitate al acesteia, totodată a vrut să o aibă sub observație directă și chiar să o controleze. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că Guvernul American și în special Armata a preluat un grup consistent de cercetători Naziști (peste 1.500) la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial (Operațiunea Paperclip) și aceștia au format structura de bază a dezvoltării noilor tehnologii, în special în ceea ce privește rachetele, dar și baza cercetării și dezvoltării spațiale (NASA). Mai puțin cunoscut este faptul că Naziștii și-au concentrat o mare parte a cercetărilor către zona ocultă și ezoterică. În fapt, Nazismul a fost cel mai mare experiment de „Magie Neagră” din istoria omenirii, cu toate că v-am avertizat, Magia nu are culoare.
Dacă Biserica Satanică este una ateistă și centrată pe om, Templul lui Set este una teistă și Set reprezintă zeul Egiptean Seth. Seth este încă un mister nedeslușit al Egiptului antic, zeu al forțelor haotice și în general, numle său este legat de violențe și de ghinioane. Unele legende speculează teoria conform căreia Seth l-ar fi asasinat pe Osiris și ar fi fost adversarul direct a lui Horus.
De ce Seth? Alegerea unei divinități pre-creștine a fost o mutare inteligentă. Aquino a preîntâmpinat orice posibilă acuzație de a fi anti-creștină și mai mult, s-a legitimizat ca fiind continuatorul unui cult cu o vechime de peste 5000 de ani.
Temple o SetFilozofia setiană este una asemănătoare cu cea a iluminării: scopul este „aducerea la viață”, trezirea conștiinței și existența, trăirea conștientă conform voinței (conștiente). Deși subiectul este foarte interesant, nu o să intru în prea multe detalii, vă spun doar că ideile sunt oarecum înrudite cu cele ale lui Gurdjieff care susținea că omenirea se află într-o stare de somn (indusă și controlată) și este necesar să se trezească pentru a trăi conform conștiinței și voinței sale. Satanismul Setian are la bază „afirmarea sinelui”, ceea ce semifică trezirea conștiinței de sine și expresia propriei voințe, idei similare cu cele ale lui Gurdjieff. „Trezirea” vine în general ca urmare a unui șoc, un aspect inițiatic deosebit de interesant. Dacă scopul este similar, mijloacele propuse diferă. Esența filozofiei este exprimată prin cuvântul „Xeper” care provine din hieroglifa „kheper” și semnifică „devenie”, respectiv „a deveni”.
Temple of Set se sprijină într-o mare măsură pe „Magia Neagră”, făcând și o diferențiere interesantă între cele două căi cunoscute, consacrate și tradițional acceptate. Ei afirmă că Magia Albă pleacă de la premisa „facă-se voia Ta”, cea Neagră „facă-se voia Mea”.
Afilierea se face într-un sistem de așa numite „piloane” (Pylons). Unele sunt pe bază regională, altele în funcție de interese specifice. Unul din cele mai vechi Filoane Gates of Hell dedicat membrilor care preferă dezvoltarea individuală, studiul solitar și include membrii atât din zone geografice dispersate, cât și cu interese divergente. „Pylons” este denumirea porților Templelor Egiptene, de aici alegerea.
Atât Biserica lui LaVey cât și cea a lui Aquino sunt organizate după model ierarhic Masonic (inspirată de structura organizatorie a Golden Dawn) și au câte șase grade de inițere. Mai interesantă este organizarea pe diferite ordine al organizației lui Aquino. Spun organizație fiindcă pare mai degrabă o organizare militărească decât una religioasă. Templul lui Set are mai multe Ordine, unele publice, cunoscute, altele secrete. Odată trecând primul prag, de la aspirant (Setian, gradul I) la Adept (Adept, graul II). Majoritatea rămân la acest grad II, însă o dată atins acest grad, individul trebuie să aleagă un Ordin la care să se alăture și în cadrul căreia să-și continue devzoltarea (și inițierea).
Unul din primele Ordine a fost Ordinul Leviatan (The Order of Leviathan). Leviatan este un monstru biblic marin care apare în Vechiul Testament (Cartea lui Iov, capitolul 41) și a devenit sinonim cu monstru marin uriaș. Dacă simbolul Templului lui Set este tot pentagrama cu vârful în jos, Ordinul Leviatan are ca simbol distinct o heptagramă, adică o stea în 7 colțuri.
Fondat în 1982 de către James Lewis, anul în care Marele Preot Ronald K. Barrett, conducătorul de la acea vreme a Templului lui Set, a decis că prin organizarea în Ordine, inițierea și cercetarea poate fi mult mai eficientă, Ordinul Leviatan își are ca obiectiv studiul nemuririi, respectiv al „existenței eterne”. Leviatanul (Dragonul) în opinia lor reprezintă „Principiul Continuității și al Existenței Eterne” exprimată de Michael Aquino în una din primele sale lucrări, „The Diabolicon” (1960).
Ordinul Ezoteric a lui Belzebuth (The Esoteric Order of Beelzebub) este rezervat artiștilor și inventatorilor, persoanelor creative care doresc să-și lărgească orizonturile – și conștiința. Cred că numele Ordinului nu este întâmplător și are legătură directă cu titlul primului volum din trilogia lui Gurdjieff „Povestirile lui Belzebuth către nepotul său”.
Ordinul Setne Khamuast se ocupă primodial cu centralizarea datelor și este biblioteca centrală a bisericii (organizației). Setne Khamuast a fost al 4-lea fiu al lui Ramses al II-lea. Membrii acestui Ordin caută, conservă și studiază documente antice pentru a le prezinta celorlalți ca mai apoi cu ajutorul acestora dezvoltarea individuală și colectivă să poată continua.
Ordinul Vampirilor (Order of the Vampyre) nu se ocupă cu colectarea sângelui de la victime inocente, ci are o abordare mult mai subtilă în ceea ce privește modalitățile de transfer energetic și informativ de la individ la individ. Chiar dacă cele mai multe informații legate de aceste Ordine și activitatea lor nu sunt publice, Ordinul Vampirilor are ca obiect studiul și dezvoltarea calităților paranormale ale individului.
Ordinul Trapezoid (Order of the Trapezoid) are ca obiectiv primordial păstrarea și protejarea „Flăcării Negre” (The Black Flame). Flacăra Neagră este esenţa divină din fiecare din noi și este considerat „spiritul pre-cosmic” preexistent creației. Dacă Flacăra Neagră este sursa, căutarea Graal-ului este preocuparea. Graal-ul în viziunea Setiană semnifică cunoașterea. Graal-ul sau Piatra Filozofală a Alchimiştilor. Ordinul Trapezoid este unitatea de elită a Templului lui Set. Ordinul este organizat pe Case și Loje. Casele nu au caracter geografic în timp ce Lojele sunt organizațiile locale.
Chiar dacă în nici un document public nu se face nicio referință la Gurdjieff, Templul lui Set nu diferă în esență de așa numitul Institut de Dezvoltare Armonioasă a Omului. O să-mi spuneți că Gurdjieff a fost Creștin iar Aquino este Satanist, dar uitați că acestea sunt doar definiții, cuvintele în sine nu înseamnă nimic și „binele” și „răul” reprezintă vibrații la polul opus al aceluiași lucru.
Satanismul European nu se rezumă exclusiv la țările Nordice. Amestecul de misticism păgân și doctrină Nazistă se regăsește și în filozofia și practicile Ordinului Celor Nouă Unghiuri (Order of Nine Angles) din Marea Britanie.
În plan filozofic, cei mai mulți tind să distingă între așa zisa „Cale a mâinii drepte” și „Cale a mâinii stângi”, idei de sorginte Orientală, mai exact din Tantra. Astfel, în Magia Occidentală, cei care se consideră Creștini sunt identificați cu „Calea mâinii drepte” iar cei care sunt Sataniști, cu „Calea mâinii stângi”. Cred cu fermitate că Magia nu are două mâini distincte, ci o singuă cale, mai mult, dualitatea este una din cele mai perverse capcane întinse omenirii și pentru a exista echilibru este nevoie de trei forțe distincte. O lume cu „bine” și „rău”, cu „zero” și „unu” este o lume săracă și ușor de manipulat. Fiindcă în spatele fiecărui zero și unu se află o forță ascunsă (ocultă), necunoscută. Dar despre asta, cu o altă ocazie!
În ceea ce privește România, nu există în mod oficial nicio organizație Satanistă, însă există grupuri izolate cu circuit închis de dialog sau de practicanți ai Magiei. Un astfel de grup auto-definit Satanist are un site în limba Română unde puteți găsi destul de multe informații interesante (prezentate din perspectivă Satanistă):

Flacăra Neagra

Cele 9 declarații de deschidere ale Bibliei satanice

Biblia Satanică, publicată de Anton LaVey în 1969, este documentul principal care subliniază credințele și principiile Bisericii Sataneze. Este considerat textul autoritar pentru sataniști, dar nu este considerat Scriptura sacră în același mod în care Biblia este pentru creștin

Biblia Satanică nu este controversată, datorată în mare parte contradicției ei vehemente și deliberate a principiilor tradiționale creștine / iudaice. Dar o indicație a importanței și popularității sale continue se constată în faptul că Biblia satanică a fost reprodusă de 30 de ori și a vândut peste un milion de exemplare în întreaga lume.

Următoarele nouă afirmații provin din secțiunea de deschidere a Bibliei Satanice și rezumă principiile de bază ale satanismului, așa cum le-a practicat ramura LeVeyan a mișcării. Acestea sunt tipărite aici aproape exact așa cum apar în Biblia Satanică, deși ușor corectate pentru gramatică și claritate.

01 din 09

Indulgență, nu abstinență

Statuia lui Anton Szandor Lavey în Muzeul de Ceară, Pescuitul pescarilor, San Francisco. Fernando de Sousa / Wikimedia Commons

Nimic nu trebuie câștigat prin neagărea plăcerii. Apelurile religioase pentru abstinență provin cel mai adesea din credințe care văd lumea fizică și plăcerile ei ca periculoase din punct de vedere spiritual. Satanismul este o religie care afirmă lumea și nu se leagă de lume. Cu toate acestea, încurajarea îngăduinței nu echivalează cu submersia fără minte în plăceri. Uneori, reținerea conduce la o mai mare bucurie mai târziu – caz în care răbdarea și disciplina sunt încurajate.

În cele din urmă, indulgența necesită să fie mereu în control. Dacă satisfacerea unei dorințe devine o constrângere (cum ar fi o dependență), atunci controlul a fost predat obiectului dorinței și acest lucru nu este niciodată încurajat.

02 din 09

Existența vitală, nu iluzia spirituală

Realitatea și existența sunt sacre, iar adevărul acelei existențe este de a fi onorat și căutat mereu – și nu a fost niciodată sacrificat pentru o minciună mângâietoare sau pentru o pretenție necondiționată care nu se poate deranja să investigheze.

03 din 09

Intelepciunea nedefinita, nu intimidarea de sine

Adevărata cunoaștere are nevoie de muncă și de putere. Este ceva ce se găsește, mai degrabă decât ceva ce ți-a fost dat. Întrebați-vă totul și evitați dogma. Adevărul descrie modul în care lumea este cu adevărat, cum ne-ar plăcea să fie. Aveți grijă de dorințele emoționale superficiale; prea des sunt satisfăcuți numai în detrimentul adevărului.

04 din 09

Bunătate față de cei care merită, nu iubește pe Ingrates

În satanism nu există nimic care să încurajeze cruzimea sau nelegiuirea. Nu este nimic productiv în acest lucru – dar este, de asemenea, neproductiv să vă pierdeți energia asupra oamenilor care nu vă vor aprecia sau nu vă vor plăti bunătatea. Tratați-i pe ceilalți, pe măsură ce vă tratează, veți forma legături semnificative și productive, dar lăsați paraziți să știe că nu veți pierde timpul cu ei.

05 din 09

Răzbunare, nu întoarcerea celuilalt obraz

Lăsând greșelile nepedepsite îi încurajează pe greșitorii să continue să-i pângărească pe alții. Cei care nu se ridică pentru ei înșiși sfârșesc să fie călcați în picioare.

Aceasta nu este, totuși, o încurajare a comportamentului necorespunzător. A deveni un bătăuș în numele răzbunării nu este numai necinstit, ci îi invită și pe alții să vă aducă retribuție. Același lucru este valabil și pentru efectuarea unor acțiuni ilegale de reprimare: încălcați legea și voi înșivă deveniți încrezător că legea trebuie să coboare rapid și aspru.

06 din 09

Acordați responsabilitate responsabilului

Satan pledează pentru extinderea responsabilității față de responsabilul, mai degrabă decât să se abțină de la vampirii psihici . Liderii adevărați sunt identificați prin acțiunile și realizările lor, nu prin titlurile lor.

Puterea reală și responsabilitatea trebuie acordate celor care o pot folosi, nu celor care o cer.

07 din 09

Omul este doar un alt animal

Satan vede omul ca pe un alt animal – uneori mai bun, dar mai des mai rău decât cei care merg pe toate-patru. Este un animal care, din cauza “dezvoltării spirituale și intelectuale divine”, a devenit animalul cel mai vicios din toate.

Ridicarea speciei umane într-o poziție cumva înnăscută față de alte animale este o înșelăciune de auto-înșelăciune. Omenirea este condusă de aceleași provocări naturale pe care alte experiențe le experimentează. În timp ce intelectul nostru ne-a permis să realizăm lucruri cu adevărat minunate (care ar trebui apreciate), el poate fi, de asemenea, creditat cu acte de cruzime incredibile și proaste din istorie.

08 din 09

Sărbătind păcatele așa-numite

Satan promovează așa-numitele păcate, deoarece ele toate conduc la satisfacție fizică, mentală sau emoțională. În general, conceptul de “păcat” este ceva care încalcă o lege morală sau religioasă, iar Satanismul este strict împotriva unei astfel de urmări a dogmei. Când un satanist evită o acțiune, este din cauza raționamentului concret, nu doar pentru că dogma îl dictează sau cineva a considerat-o “rea”.

În plus, atunci când un satanist își dă seama că a comis o greșeală reală, răspunsul corect este să-l accepți, să înveți din ea și să eviți să o faci din nou – să nu te bați mintal pentru el sau să ceri iertare.

09 din 09

Cel mai bun prieten pe care Biserica la avut vreodată

Satan a fost cel mai bun prieten pe care Biserica la avut vreodată, așa cum la păstrat în afaceri toți acești ani.

Această ultimă declarație este în mare măsură o declarație împotriva religiei dogmatice și bazate pe frică. Dacă nu ar exista tentații – dacă nu aveam natura pe care o facem, dacă nu era nimic de temut – atunci puțini oameni s-ar supune regulilor și abuzurilor care s-au dezvoltat în alte religii (în special creștinismul ) de-a lungul secolelor.

(Fata de in-justitiarii din Romania) …Crimele comunismului din nou în faţa Justiţiei în Peru

Deşi comunismul este reponsabil pentru mult mai multe crime decât nazismul, condamnarea crimelor săvârşite în numele său lipseşte aproape cu desăvârşire – ca să nu mai vorbim de condamnarea ideologiei în sine, care s-a dovedit periculoasă şi generatoare de moarte. Cu toate acestea în Peru măcar crimele punctuale comise de călăii comunişti au fost condamnate.
Abimael Guzman, călăul maoist peruvian, care a fondat grupul Cărarea Luminoasă, responsabil pentru măcelurile din Peru în anii '90
Abimael Guzman, călăul maoist peruvian, care a fondat grupul Cărarea Luminoasă, responsabil pentru măcelurile din Peru în anii ’90 (noticierouniversal.com)
Procurorii peruvieni au cerut marţi unui judecător federal o a doua pedeapsă cu închisoarea pe viaţă pentru fondatorul infamului grup rebel comunist Cărarea Luminoasă – de data aceasta pentru crimele comise în timpul unui atac cu bombă în Lima în 1992.

Abimael Guzman, liderul maoist al grupului criminal, a fost deja condamnat pe viaţă pentru organizarea unui puci militar împotriva preşedintelui peruvian Alberto Fujimori.

În 1992, un atac cu bombă, efectuat cu ajutorul unei maşini capcană, a aruncat în aer o parte a străzii Tarata, din cartierul Miraflores. Atacul a fost organizat de rebelii comunişti care încercau să ia sub control capitala peruviană.

Atentatul a avut un efect invers, coagulând sprijinul populaţiei pentru o campanie împotriva rebelilor comunişti sub conducerea preşedintelui Alberto Fujimori.

La începutul şedinţei de marţi, Guzman, acum în vârstă de 82 de ani, a vorbit numai pentru a cere îngrijiri medicale – spre deosebire de primul său proces desfăşurat cu zece ani în urmă, când fostul lider maoist îşi susţinea credinţa în idealurile comuniste.

Avocatul lui Guzman a susţinut că în cazul atacului cu bombă din strada Tarata nu este implicat clientul său, ci numai lideri mai minori ai grupului terorist.

Atentatul a fost cel mai sângeros al grupului. După atacul din strata Tarata, Cărarea Luminoasă s-a lansat în numeroase măceluri ale populaţiei indigene din Anzi ai Amazon, care se opuneau terorii instaurate de comuniştii peruvieni.

Procurorii au cerut pedepse pe viaţă, atât pentru Guzman, cât şi pentru liderii inferiori ai grupului, care se află cu toţii în închisoare.

Fostul preşedinte Alberto Fujimori se află şi el în puşcărie, condamnat pentru corupţie şi crime împotriva umanităţii comise în încercările de distrugere a grupului maoist.

Se estimează că peste 60 de mii de persoane au murit în atacurile comise de Cărarea Luminoasă, una dintre cele mai violente bande comuniste din America Latină.

Regimurile comuniste din întreaga lume au fost caracterizate de folosirea pe scară largă a terorii asupra propriilor popoare, pe care le-au înrobit sub idealul creării unor societăţi perfecte.

Rezultatul a fost însă exact opusul. Experimentul a generat zeci de milioane de victime şi a fost însoţit de ruinarea morală şi economică a ţărilor în care a fost implementat.

Fostul lider rus Gorbaciov despre puciul din 1991

La 25 de ani de la puciul care a încheiat brusc perestroika lui Gorbaciov, fostul lider sovietic se lansează într-o critică a modului îngust în care Occidentul impune norme sociale, dar uită să vorbească despre crimele regimului comunist care au distrus fibra morală a naţiunilor care au trecut prin experimentul comunist
Ultimul preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov.
Ultimul preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov. (ANDREY SMIRNOV / AFP / Getty Images)

Ideea prezentă pe întregul parcurs al interviului pare să fie o critică vehementă la adresa intervenţionismului occidental.

Se pare că atunci când prăbuşirea Uniunii Sovietice părea iminentă, Gorbaciov a atras atenţia unor urechi surde:

“Le-am spus americanilor: încercaţi să impuneţi democraţia naţiunilor diferitelor ţări, distribuind-o precum cafeaua în pungi, dar noi trebuie să dăm oamenilor o şansă de a-şi face propria alegere.”

“Soluţiile proaste”, impuse de administraţiile americane altor naţiuni, a adăugat Gorbaciov, sunt inevitabile şi dincolo de puterea preşedintelui. “Chiar şi preşedintele Obama ales în mod democratic şi care se bucură în acest sens de o autoritate semnificativă în SUA, a eşuat să schimbe acest curs”, a notat fostul preşedinte sovietic.

Nemulţumirea lui pare să fie înrădăcinată în modul în care a reacţionat SUA la prăbuşirea Uniunii Sovietice, menţionând că “SUA nu a vrut ca Uniunea Sovietică să devină un stat democratic puternic.”

Potrivit lui Gorbaciov, care pare convins că URSS ar fi putut redeveni un stat normal după teroarea regimului comunist, susţine că reformele şi schimbările erau deja în curs de desfăşurare, iar descentralizarea Uniunii Sovietice era doar o chestiune de timp. La acea vreme, oficialii americani s-au temut că politicile unilaterale … [sau] politica de dominaţie a SUA în afacerile globale” nu ar mai fi funcţionat, a adăugat Gorbaciov, fapt care i-a determinat pe oficialii americani să facă presiuni pentru a genera un colaps total al Rusiei, în loc să lase cadavrul URSS să ia un curs normal.

El a continuat:

“Şi apoi, când au pariat pe Boris Elţîn, scopul lor a fost acelaşi – de a preveni ca Rusia să devină un stat democratic puternic. Amintiţi-vă, atunci când Uniunea [Sovietică] s-a prăbuşit, care a fost reacţia Occidentului la acest eveniment tragic? Au spus: “este un dar de la Dumnezeu.” Iar când Rusia era la pământ, preşedintele american a aplaudat în mod deschis conducerea rusă a timpului”, a mai precizat ultimul ţar comunist al Rusiei, care a evitat să vorbească despre marile crime împotriva umanităţii comise de Kremlinul comunist.

În timpul interviului, potrivit RT, Gorbaciov a admis că căderea Uniunii nu s-a datorat în principal intervenţiei străine. În schimb, el a declarat că “autorităţile, şi chiar el însuşi, au întârziat cu reformele care au fost imperios necesare.” Reformele includeau înlocuirea “planificării centralizate a guvernului, care era un semn distinctiv al sistemului sovietic, cu o mai mare încredere în forţele pieţei”.

Linia pe care o schiţează Gorbaciov ca posibilă, este foarte asemănătoare cu cea adoptată de regimul comunist de la Beijing, care a aruncat la coş ideologia comunistă, păstrând doar teroarea care a asigurat existenţa regimurilor comuniste oriunde în lume.

Unii analişti sunt de părere că dezintegrarea Rusiei a fost produsă de eşecul economiei de tip comunist, care nu a funcţionat nicăieri în lume. Alţii sunt de părere că războiul împotriva comunismului a fost câştigat de Occident cu ajutorul tehnologiei şi Marii Finanţe, iar o a treia categorie de observatori suspectează că, de fapt, dizolvarea URSS, urmată extrem de rapid de reunirea Germaniei, nu ar fi fost decât un plan al liderilor comunişti de a încerca să controleze Occidentul cu o versiune de Comunism 2.0 – celebrul marxism cultural – aşa cum a fost el definit de şcoala de la Frankfurt.

În recentul interviu Gorbaciov omite să arate că o liberalizare economică la acel moment era imposibilă fără o creştere a transparenţei şi îmbunătăţire a situaţiei drepturilor omului şi a libertăţii de expresie, iar acestea erau imposibile dată fiind construirea imperiului comunist pe crime în masă.

Renunţarea la sistemul economiei centralizate, de tip socialist, a fost implementată peste tot în fostele ţări comuniste din Europa de Est, Rusia şi chiar China comunistă de astăzi, cu toate acestea – în mod uimitor – crimele comunismului şi caracterul disctructiv al ideologiei marxiste nu au fost niciodată condamnate sistematic şi oficial, eventual printr-un tribunal de tip Nuremberg.

Referitor la momentul 1991, Gorbaciov susţine teoria “duşmanilor din afară”, spunând că, odată ce ţara se pregătea “să lanseze [reforme], remodelarea întregului sistem de gestionare a Uniunii [Sovietice] … oponenţii noştri ştiau de asemenea că lucrurile trebuiau implememntate imediat”.

După părerea lui Gorbaciov, Occidentul ar fi ştiut “că existau contradicţii, că forma veche a Uniunii nu mai “îndeplinea necesităţile ţării, şi că URSS “trebuia reformat, descentralizat, dar nu distrus” – lucruri care par toate eufemisme pentru crimele în serie şi regimul de teroare instaurat de Lenin şi continuat de Stalin şi ceilalţi lideri ruşi.

Gorbaciov a încheiat arătând că, în timpul programului său de liberalizare, odată ce a permis încrederii să devină aroganţă, lucrurile au scăpat de sub control.

“Animalelor, mi-e scârbă de voi” – Vicepreşedinte ALDE “face spume” la protestatarii din Piaţa Universităţii

Vicepreşedinte al partidului care, alături de PSD, semnează practic ordonanţa graţierii şi cea a mutilării Codului Penal, Cătălin Beciu i-a numit pe românii ieşiţi în stradă să apere justiţia şi statul de drept, animale şi cretini.
Cătălin Beciu
Cătălin Beciu (deprahova.ro)

”Dl. Beciu a avorbit pe persoană fizică. Dânsul s-a şi autosuspendat din funcţia de vicepreşedinte ALDE. A vorbit în calitate de cetăţean. Eu nu îmi asum declaraţiile făcute de domnul Beciu şi consider că, poate, a avut un moment de nelinişte”, a declarat vineri, pentru Mediafax, vicepreşedintele ALDE Gaţiela Gavrilescu.

***

Într-un discurs ce aminteşte de vremurile când Iliescu i se adresa unui jurnalist cu “Măi, animalule!” şi îi cataloga pe protestatarii anti-comunism din Piaţa Universităţii “elemente fasciste, drogaţi, cu un fanatism feroce”, vicepreşedintele ALDE, Cătălin Beciu, i-a caracterizat pe cei ieşiţi miercuri în stradă să protesteze contra ordonanţei graţierii drept “nişte cretini” şi “animale”, de care lui îi este “scârbă.”

Cât despre protestul celor care au ieşit pe ger pentru a sancţiona tentativele PSD şi ALDE de a mina Justiţia, aceasta a fost, în viziunea lui Beciu, “prima manifestaţie nazistă, din ultimii şaptezeci de ani, în România”, relatează republica.ro.

Beciu a revenit ulterior cu o altă postare la finalul căreia spune că ”înainte să îmi analizaţi limbajul folosit în postare, la adresa manifestanţilor, vă atrag atenţia că m-au făcut mizerabil, prin scandări, la maximă audienţă, pe toate televiziunile”.

Redăm postarea iniţială a vicepreşedintelui ALDE, Cătălin Beciu, publicată de republica.ro:

Ieri a avut loc prima manifestaţie nazistă, din ultimii şaptezeci de ani, în România.

Au ieşit nişte cretini care vor tortură în locul privării de libertate şi lagăre de exterminare în locul închisorii.

Mai vor şi încălcarea Constituţiei, care garantează dreptul la demnitate şi la tratament uman.

Animalelor, mi-e scârbă de voi. De toţi ăia care aţi fost pe stradă, aseară. Atât de scârbă încât aş ieşi împotriva voastră, tot acolo, în stradă.

Doar că vreau să fiu sigur că pot să respect Constituţia, care vă garantează dreptul la viaţă…

Astăzi, nu sunt sigur.

Fac spume când văd nazişti.

Multe spume.

Jos Kovesi, Iohannis, Mungiu Micţiunedi şi, în general, jos cretinii şi naziştii!

Editez:

A, ştiu că limbajul nu-i politic.

Şi?

Sunt om de afaceri.”

Finalmente, Beciu şi-a şters postarea, venind şi cu un mesaj explicativ.

“Am şters postarea care a făcut carieră pe facebook. Nu pe şest, ci pe faţă. De ce? Simplu: ca să nu mai fie invadate listele prietenilor“, a scris Beciu.

Ulterior, cum protestele au continuat la Timişoara, Beciu nu s-a putut abţine să vină cu noi comentarii”

Exact ca ieri…
De data asta, însă, nu mai comentez, ci întreb.
De ce să merg la puşcarie, cum strigă cetătenii din imagini? N-am furat nimic.
Păi, atunci de ce spun oamenii ăstia că fur, şi eu, la grămadă?
De ce îl ameninţă pe liderul unui partid?
De ce au doar ei dreptul de a jigni?
Şi, în general, de ce?
Renunţ la raspunsuri.
Şi la subiect…

 

Andrei Pleşu despre Ne-trebnici, Ne-vrednici, Ne-toţi

E plină lumea de inşi fără de folos, fără de merit, neghiobi, tonţi, tîmpi. Grav este însă cînd indivizi din această categorie ajung să constituie „elita” ţării, de care depinde soartă fiecăruia dintre noi, remarcă Andrei Pleşu
Andrei Pleşu
Andrei Pleşu (Florin Chirilă)

Ajunşi la vîrf fără merit, fără competenţe, fără strădanie proprie, ei ne dau zilnic spectacolul tragi-comic al unei ţări la îndemîna oricui. Iar cînd cineva le cere socoteală, se dau victime ale unor comploturi politice, sau ale unor conspiraţii internaţionale care vor să ne căsăpească (ca şi cum am fi, pentru toată străinătatea, un fel de Eldorado, minune a planetei, numai bună de prăduit).Dincolo de pejoraţia radicală a termenilor din titlu, există şi sensuri ale lor nu neapărat mai blînde, dar mai neutru descriptive: la fel de întristătoare, dar mizericordios clinice. Mai ales dacă folosim cratima intre prefixul negaţiei şi restul cuvîntului, descoperim ceea ce, în toate cele trei cazuri, stimulează mila. DE ACELASI AUTOR Noi victime ale persecuţiei politice Ce se (mai) poate face? Vinovăţia ca drept al omului Ne-trebnicul e, pur şi simplu, incapabil să ducă o treabă pînă la capăt, inapt să „producă”, inutil, neînsemnat, anonim în cronica sa inerţie. Ne-vrednicul pendulează între ne-vrednicie, ne-învrednicire, ne-onorabilitate şi dispreţ. Cît despre ne-tot, ce să mai vorbim: e aproape un năpăstuit al sorţii: ne-întreg, mărginit, tont, nătărău, prostănac. Aproape că nici nu te poţi supăra pe el. Nu mai spun că, cinstit vorbind, cu toţii avem momentele noastre de ne-trebnicie şi ne-vrednicie. Cu toţii sîntem, din cînd în cînd, netoţi. E plină lumea de inşi fără de folos, fără de merit, neghiobi, tonţi, tîmpi. Grav este cînd indivizi din această categorie ajung să constituie „elita” ţării, „vedetele” ei, „oligarhia” de care depinde soarta fiecăruia dintre noi. Să ne uităm în jur: cutare mare politician chefuieşte şi îşi face concediul cu oameni de afaceri care ajung suspecţi într-o cercetare cu iz penal. După care declară că nu-i cunoaşte. Forurile judecătoreşti îl acuză de minciună. Eu aş fi mai blînd: omul e ne-tot, neghiob, caraghios. Cum să spui că nu-i cunoşti pe unii cu care ai benchetuit la vedere? Şi, mai ales, cum să pretinzi, după incriminare, că, de fapt, eşti persecutat politic? Cutare alt mare politician îşi adjudecă, prin furt, un titlu academic. Furtul e evident, grosolan, jenant. Ei bine, insul cu pricina are nervii să-i numească pe descoperitorii furtului „politruci”, securişti, duşmani ai naţiunii, invidioşi pe isprăvile sale de partid şi de stat. Aici ne-trebnicia e şi lipsă de hărnicie, suspensie a efortului propriu, nepunerea „osului la treabă”, neonestitate morală şi intelectuală, dar e şi lipsă de demnitate personală, adică ne-vrednicie, iar, în ultimă instanţă, încăpăţînare prostească, mărginire sufletească, neghiobie: în loc să-ţi ceri scuze, blestemi mapamondul pentru că te-a prins furînd. Netoţi sînt însă şi cei care spun că prea se face caz de chestia cu „plagiatul”. Altele sînt problemele ţării! Păi atunci să le dăm pe mîna oricărui borfaş ţanţoş, a oricărui impostor fudul şi băşcălios. Ca şi cum plagiatul n-ar fi o dovadă de necinste, de înşelăciune, oricînd „expandabile” la nivel guvernamental. Şi ca şi cînd titlul de doctor e un fel de broşă nesemnificativă, pe care, „la ocazii”, ţi-o pui, mîndru, la butonieră (şterpelind-o, eventual, de la mall). Dar peisajul netrebniciei, nevredniciei şi tonţeniei autohtone e infinit. Sînt pline partidele şi parlamentul de prostănaci care „se află în treabă”, de întreţinuţi fără nicio învrednicire, de nătărăi volubili, de „demnitari” fără demnitate. Ajunşi la vîrf fără merit, fără competenţe, fără strădanie proprie, ei ne dau zilnic spectacolul tragi-comic al unei ţări la îndemîna oricui. Iar cînd cineva le cere socoteală, se dau victime ale unor comploturi politice, sau ale unor conspiraţii internaţionale care vor să ne căsăpească (ca şi cum am fi, pentru toată străinătatea, un fel de Eldorado, minune a planetei, numai bună de prăduit).  Într-un fel, cam aşa e: în ce ţară din lume ajunge viceprimar al capitalei un exhibiţionist al „amorului propriu”, celebru pentru „inflamaţia” sa erotică faţă de o demi-mondenă nerecunoscătoare? În ce ţară din lume tot soiul de condeieri care n-au reuşit să-şi facă un nume pe cont propriu, se străduiesc să-şi facă unul sărind, furioşi, la beregata altora care, de bine de rău, au ce pune pe masă? În ce ţară din lume evenimentele politice de înalt nivel (şi importante pentru statul român) se reflectă în presă prin nesfîrşite comentarii privind rochia, genţile şi sutienele „primei doamne”? În ce ţară din lume cuvîntul „tehnocrat” e folosit ca înjurătură? În ce ţară din lume un jurnalist care se demască singur, patetic, drept ”ofiţer acoperit”, revine în scenă, după cîteva luni, ca foarte onorabil candidat la primăria Bucureştilor? În ce ţară din lume foştii preşedinţi continuă, după terminarea mandatului, să se agite, viril sau solemn, pe scena publică, ca şi cum fără ei nu se poate (cînd, de fapt, ei nu pot fără un rol pe scena publică)? În ce ţară din lume (vorbesc, evident, de ţările ”civilizate”, cu care ne aflăm în concurenţă…) parlamentarii îşi dau cu mir pe frunte ca să scape de un vot primejdios al colegilor? În fine, e obositor să inventariezi toate stuporile pe care comunitatea noastră le stîrneşte clipă de clipă. Şi, oricum, nu poţi spera să obţii vreun efect rectificator. Ba din contra, esti înfierat ca duşman al patriei, vîndut, vînzător, agent de influenţă, minoritar, burtos şi, mai nou „sorosist”. Pe forum-uri, domni şi doamne care scriu „m-am” într-un cuvînt şi „spuneţi” în două („spune-ţi”) şi care sînt gata să-şi jertfească restul zilelor pe altarul luptei antibăsiste te iau la mişto şi la trei păzeşte ca pe prostul satului, ori de cîte ori le vine la îndemînă. Una peste alta, simt tot mai des că măruntele mele comentarii sînt, cum ar fi spus Constantin Noica, o „non-treabă”, adică o activitate care pare „trebuincioasă”, dar e perfect nefolositoare. Faptul că nu mă opresc e felul meu de a fi netot, de a nu mă învrednici să-mi văd de treaba mea, atîta cîta mai e

Citeste mai mult: adev.ro/pbfwrm

Neo-comunismul la putere

Ce se intampla acum in Statele Unite si in Europa este un atentat direct la democratia de tip occidental, singura care a si functionat de-a lungul vremii. Un atentat de tip bolsevic, o tentativa de a rescrie istoria sub false auspicii, aceeasi metoda folosita si de bolsevici acolo unde au pus piciorul.

Iar aceasta noua tentativa de a distruge fundamentele civilizatiei occidentale, asa cum o stim noi, se adauga altora mai vechi. Stiu ca sunt in contra actualului curent politico-social, nu sunt corect din punct de vedere politic, dar asta este opinia mea si cu ea defilez.

In ultimii 20-30 de ani, minoritatile au mai multe drepturi decat majoritatea (minoritati etnice, sexuale, confesionale etc). Daca in Germania injuri un imigrant, faci puscarie, daca negi Holocaustul poti pati la fel, in schimb germanii nu pot riposta sub sanctiunea codului penal. Daca nu esti de acord cu homosexualitatea poti avea necazuri, daca nu suporti tot felul de secte si sectanti, poti fi dat in judecata, insa daca un membru al unei minoritati isi bate joc de credinta ta, de convingerile tale politice si sociale, nimeni nu te apara. Daca homosexualii fac circ pe strada si se imbraca la modul scarbos, este dreptul lor, daca tu nu esti de acord cu aceste marsuri poti sa-ti iei amenda…

Daca iese unul in chiloti in fata blocului este expunere indecenta, dar daca mai multi homo fac acelasi lucru in plin bulevard este de bine, societatea arata ca este toleranta. Hai sa muriti voi!?

Deja nu mai putem discuta liber despre o gramada de lucruri, nu mai putem pune la indoiala istoria (pozitia) oficiala pentru ca riscam diferite sanctiuni, iar libertatea de exprimare se opreste acolo unde spun minoritatile. Mai nou, aflam ca daca nu suntem de acord cu migratia din Orientul Mijlociu/Africa sau Asia a milioane de oameni – de care Europa efectiv n-are nevoie – nu respectam drepturile omului, poate suntem chiar fascisti. Ei pot intra cu japca in tarile noastre, noi nu-i putem opri la granite. Iar cand violurile au inceput in Germania sau Suedia, guvernele au pus batista pe tambal, fara a-si proteja cetatenii.

Ei bine, acum lucrurile degenereaza spre mult mai rau, situatia din Statele Unite are reverberatii neo-comuniste nu doar pe pamant american ci si la prostii Europei (sau poate nu sunt deloc atat de prosti).

Statui distruse ale unor oameni care au detinut sau comercializat sclavi, in Marea Britanie exista chiar o lista cu 78 de astfel de monumente propuse pentru distrugere, in America exista acelasi tip de curent politic, iar in Belgia statuia lui Leopold II a fost demolata.

Statuia lui Leopold II demontata in Antwerp

Cu alte cuvinte, hai sa rescriem istoria conform cu cei care oricum sustin toate imbecilitatile, hai sa o rescriem mincinos, asa cum se doreste astazi. Oamenii aia, buni sau rai, au creat istorie, au avut un impact major asupra natiunii lor. Cam toti parintii fondatori ai SUA au fost proprietari de sclavi (unii aveau sute), pai peste 10 ani sa daramam si statuile lui Washington, Adams etc si sa rescriem istoria.

Pana una alta un film clasic, “Pe aripile Vantului” a fost scos din grila HBO MAX, statuile lui Columb au fost distruse si ma intreb cu ce sunt acesti protestatari mai buni decat nazistii care ardeau carti in piata publica?! Fiecare incerca sa-si impuna propria ideologie distrugand istoria adevarata, asa cum este ea, si distrugand si cultura, acolo unde se poate.

Respectivii cetateni au facut ce trebuiau sa faca in epoca lor, cu bune, cu rele, sunt stramosii nostri, nu ne judecam bunicii. In epoca in care au trait existau alte legi, alte cutume sociale, ei n-au gresit cu nimic fata de mentalitatea din anii respectivi.

Sa-i judeci astazi dupa niste standarde cu totul straine lor, si uneori cu totul false, este o neghiobie dincolo de orice limita a bunului simt.

Pana una alta, Marea Britanie era o gasca de saraci pana cand au ajuns imperiu (cum au ajuns si ce-au facut atunci este deja istorie), Americile au fost colonizate de europeni. Buni sau rai ce-a fost a fost, asta-i istoria.

Cei care sustin aceste lucruri sunt neo-comunistii moderni, oameni care promoveaza un stil de viata care va duce pana intr-un final la implozia civilizatiei vestice pentru ca oriunde ne uitam, Vestul este pus la zid, uitandu-se faptul ca lumea moderna de astazi este rezultanta culturii europene si mai putin a celei asiatice sau arabe. Si bineinteles a capitalismului, mai salbatic sau mai putin salbatic alta discutie, nu comunismul si neo-socialismul ne-au creat lumea bogata in care traim astazi.

Stai si te uiti cum se cere desfiintarea politiei, cum se sustine inlocuirea istoriei reale cu una contrafacuta, cum ni se spune ca Vestul a distrus civilizatii intregi (mai ales in America de Sud), dar se uita ca incasii sau aztecii nu inventasera nici macar roata, nu cunosteau fierul, aveau un limbaj scris groaznic de nepractic, ca erau societati razboinice si sclavagiste, iar Spania, cu toti conchistadorii ei, era o gradinita de copii fata de atrocitatiile comise in Imperiul Aztec sau de catre mayasi, asadar despre ce vorbim?!?

In privinta “primelor natiuni” – indienii nord-americani – alte minciuni: aia nu formau natiuni ci poate niscai uniuni de triburi, erau salbatici, primitivi in epoca de piatra, se razboiau tot timpul intre ei. Au avut timp berechet sa formeze un continent de natiuni adevarate, nu i-a dus capul, bafta lor. Meritau omorati? Categoric nu, dar dacii meritau, dar galii? Poate meritau moartea zecile de milioane de rusi ucisi de Stalin? In istorie astfel de lucruri se intampla, cine poate il omoara pe celalalt. Cum credeti ca s-ar fi comportat aztecii daca ei ar fi avut superioritatea tehnologica si ar fi invadat Europa? Cate milioane de europeni ar fi murit cu inima smulsa pe treptele piramidelor aztece sau mayase?!

Meritau spaniolii sa fie invadati de arabi, dar cartaginezii de romani? Asta-i viata, astea-s regulile pe aceasta planeta, evoluezi sau dispari, ce s-a intamplat in Americi in vremea colonizarii europene s-a intamplat si pe alte meleaguri. Comertul cu sclavi africani nu l-a creat europenii, acestia doar au invatat meserie de la arabi. Pe de alta parte, triburile africane duceau adevarate razboaie intre ele tocmai pentru a alimenta acest comert inuman dar care face parte din istoria noastra. Nu doar europenii sunt vinovati in problema sclavagismului pe continentul negru, dar europenii au fost primii care au interzis acest comert, iar americanii au murit cu sutele de mii in Razboiul de Secesiune tocmai pentru libertatea negrilor. Nu sute de mii de negrii au murit ci sute de mii de albi. Libertatea individuala si drepturile omului s-au nascut in Europa nu in Arabia sau China…

Europenii nu sunt mai sangerosi decat asiaticii sau indienii din Americi, pur si simplu au avut norocul sa le fie superiori celorlalti dpdv tehnologic si al mentalitatii. Daca lucrurile ar fi stat invers acum eram noi pe cale de disparitie.

Pe de alta parte, ce-i opreste astazi pe urmasii indienilor sa traiasca din roadele pamantului, precum strabunii lor? In schimb si-au facut cazinouri in rezervatii, pe motiv ca nu platesc taxe si apoi se plang ca “omul alb” le-a furat pamantul si le-a distrus nus’ ce traditii.

Si albii au fost sclavi, iobagi etc, a fost si s-a dus, acum cat o sa mai pedalam pe acest aspect? Prosti tunisienii ca nu-i dau in judecata pe italieni pentru incendierea Cartaginei, poate ar face un ban frumos.

Ca au murit?! Dumnezeu sa-i ierte, legea naturii, si europenii ar fi fost rasi de pe suprafata pamantului de catre mongoli daca nu reuseau sa se apere. Sa nu uitam ca migratorii asiaticii au lovit foarte dur Europa de-a lungul a secole intregi, inca mai suntem aici pentru ca intr-un fel sau altul le-am facut fata. Daca mongolii atingeau tarmul Atlanticului atunci Renasterea n-ar mai avut loc iar noi traiam cu totii intr-un Ev Mediu perpetuu. Mongolii, otomanii, hunii, arabii, tatarii etc, toti acesti asiatici au dat navala spre Europa, dar intr-un final au fost respinsi. Si asiaticii luau robi dintre stramosii actualilor europeni, asa si?!?

Dar asa cum scriam la inceput, asaltul asupra valorilor clasice umane (familia ca structura de baza a societatii, dreptul de a pune la indoiala orice pozitie oficiala, dreptul a de a spune liber ca “x” nu-ti place pentru ca este diferit de tine) a inceput si este din ce in ce mai viguros.

Copiii invata deja o istorie alterata de politica si de aceste noi curente socio-politice, adevarul este din ce in ce mai rar si ne putem trezi cu o intreaga ideologie de tip neo-marxist (apropos, Marx a fost un imbecil dar a care a creat doctrina comunista pentru simplul motiv ca nimeni nu s-a gandit sa-i curme suferinta) care sa arunce societatea de tip european intr-un haos.

Si cunoastem si rezultatul, atunci cand Imperiul Roman de Apus s-a prabusit, intunericul s-a pogorat asupra Europei pentru 1000 de ani. In mai putin de 100 de ani, nu se mai stia carte, nu mai stiam sa construim drumuri, Europa s-a fragmentat in state mici si instabile, au disparut cunostintele de igiena personala de baza, n-am mai stiut sa obtinem ciment si sticla, am degenerat intr-o specie de animale salbatice si sclavi. Fara Renasterea italiana acolo eram si-acum…

Iar astazi ne indreptam fix spre acelasi rezultat: familia este atacata din toate partile, libertinismul sexual are reclama la televizor, acolo unde vezi intreaga zi tot felul de prostituate pe post de dive si tot felul de ratati care-si dau cu parerea. Copiii invata ca este normal sa te botuxezi, sa-ti faci tot felul de operatii estetice (si la barbati si la femei), fetele sunt invatate ca cu cat sunt mai usuratice cu atat vor avea succes mai mare in viata, li se mai arata ca homosexualitatea este o banala chestie de alegere, mai vad ca violatorii, borfasii, pedofilii, crima organizata nu se prea pedepsesc si ca de fapt sunt chiar rentabile…

Acum mergem mai departe intru crearea unei istorii chiar mai diforme decat o avem acum, desi istoria este cum este tocmai ca sa poti invata din ea.

N-am nimic cu ce face omul la el in casa si la el in pat, sunt intru totul pentru libertatea sexuala, confesionala si de exprimare, dar nu pot fi de acord cu exacerbarea acestei boli in public, nu pot sa nu remarc cum in filme, seriale etc, apar din ce in ce mai multi homosexuali, minoritari de toate etniile, cum ni se baga pe gat o nou structura sociala si o noua istorie. Nu pot sa nu remarc ca termenul corect si chiar arhaic de “tigan” este aproape ilegal, iar cel fals de rom este promovat.

Si revenind la inceput, ce se intampla acum in America poate reprezenta inceputul caderii acestei natiuni (si Europa dupa ea) din pozitia de forta economica si militara dominanta. America a pierdut deja milioane de slujbe in favoarea Chinei si a Asiei in general, mananca mancare chinezeasca, mancarea americana plina de hormoni.

Americanii au pierdut avantul din anii ’50 si de atunci se scufunda din ce in ce mai mult intr-o politica de globalizare cu totul natanga, iar UE (desi mai sanatoasa) merge si ea in aceeasi directie.

Este cu totul strigator la cer ca in Statele Unite cetatenii sa nu aiba pensiile garantate de stat, sa nu aiba asigurare medicala obligatorie pe model european, este cu totul inadmisibil sa munceasca 60-70 de ore pe saptamana. Orase mari americane au cartiere intregi in ruina, Apple isi vinde marfa in America dar muncitorii ii are in China, profiturile in paradisurile fiscale.

Iar Washingtonul nu ia nicio masura in numele profiturilor marilor companii. Adica a Marii Coruptii Morale.

In UE lucrurile stau mult mai bine, aici – de bine de rau – asigurarea medicala este obligatorie pentru angajator, toti cetatenii au acces la sistemul sanitar, pensiile sunt garantate de stat (nu patesti necazuri de tip Enron), iar invatamantul ester gratuit de jos si pana sus.

Daca actualul curent politic din State se va agrava, este foarte posibil ca statalitatea americana sa fie in pericol pentru ca este absurd sa credem ca americanii de rand, oamenii aia seriosi care muncesc pe bani din ce in ce mai putini, nu vor riposta intr-un final si nu vor incepe vanatoarea celor care astazi vor sa le mai ia o parte din drepturile de baza ale oricarei fiinte umane.

Vor riposta si prosti ar fi daca n-ar face-o si s-ar lasa in continuare orbiti, prostiti si jefuiti de o mass-media cu totul si cu totul corupta moral, acolo unde Oprah si Dr. Phill le explica cum e cum principiile de viata sanatoase. Prosti ar fi….

Situatia creata prin crima oribila a politiei din Minneapolis are o rezolvare simpla: judecarea vinovatilor. Lucrurile puteau fi rezolvate prin marsuri pasnice, alegerea unui alt primar si sef al politiei, in schimb am vazut cum biata victima a fost invesmantata intr-un cosciug aurit (de un prost gust uimitor), cum l-au plimbat si i-au facut doua slujbe, cum au tipat si dantuit prin biserici, am vazut pastori isterici si teatrali, politisti ingenunchind in fata multimii (alt gest scarbos)  si… cu asta basta.

Circ de joasa speta…

Dar este rasismul un lucru rau? Ganditi-va bine inainte de a raspunde pentru ca, cu totii suntem rasisti, dar dintr-o alta perspectiva decat cea care vi se baga pe gat in mod oficial.

Majoritatea credeti ca poate cunoasteti raspunsul, dar hai sa vedem care este definitia rasismului: “Rasism constitue orice acțiune, practică sau convingere care reflectă o viziune despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui definește convingerea că oamenii sunt împărțiți în entități biologice separate și exclusive numite „rase”, și că există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora.” Sursa Wiki.

Acum, este corecta definitia? Dpdv politic, poate si social poate fi corecta, dar aici putem observa efectul si nu cauza. Oamenii nu sunt rasisti datorita lucrarilor lui Jules Soury, Joseph Arthur de Gobineau și Charles Maurras. Nu! Acestia n-au facut decat sa sintetizeze niste instincte naturale care exista la cvasi-majoritatea speciilor de animale de pe aceasta planeta. Cu alte cuvinte doar au constatat realitatea si au mistificat-o dpdv politic.

Reproducere: orice specie este programata genetic sa se reproduca cu parteneri din cadrul aceleiasi specii. Nu vom vedea o antilopa impala facand sex cu o antilopa kudu, o leoaica cu un leopard etc pentru ca daca acest lucru s-ar produce, speciile asa cum le cunoastem noi s-ar duce pe apa sambetei. Suntem conditionati genetic sa nu ne placa ce-i diferit de noi. Cei care sunt diferiti nu numai ca nu ne plac dar ne si cauzeaza un sentiment de neliniste. De asemenea suntem conditionati tot genetic sa nu procreem cu membrii aceleiasi specii dar care prezinta diformitati sau semne de boala, sau care pur si simplu sunt prea diferiti fata de specia in sine (albinosi, de exemplu). Asta nu-i rasism este autoprotectie…

De asemenea, tot “rasism” poate fi numit si instinctul de teritorialitate, instinct pe care foarte multe specii il au. Pur si simplu ataca strainii din cadrul aceleiasi specii protejandu-si teritoriul si odata cu el si rezervele de hrana, apa, adapost, sansa de a se imperechea. Leii, tigrii, lupii lupta pana la moarte pentru a-si proteja teritoriul in fata strainilor. Asadar, nici aici nu putem discuta despre rasism, ci despre supravietuire. Daca lupii n-ar fi “rasisti” pe haita vecina atunci ar muri de foame. Iar oamenii au exact acelasi instinct care functioneaza bine-mersi si astazi.

La baza conceptului modern al separarii raselor (in sine, ideea de rasa in randul Homo Sapiens este cu totul imbecila) stau insa instincte naturale, stravechi, cum sunt cel al puritatii genetice a speciei, al apararii teritoriului. Suntem in mod natural nu foarte amicali cu strainii, iar daca respectivii straini mai sunt si diferiti dpdv fizic atunci lucrurile devin si mai profunde datorita faptului ca suntem tot genetic programati sa nu acceptam semeni diferiti, motivatia fiind ca “diferit” poate insemna un semen cu defecte genetice si atunci legile naturii tind sa-l elimine din ciclul reproductiv.

Pentru omul alb, omul negru reprezinta ceva foarte diferit si oricat am incerca noi, prin educatie sau legiferare, sa ne armonizam unii cu altii, instinctul de milioane de ani care ne opreste sa ne placa cei diferiti de noi, functioneaza si astazi. Solutia tine, evident, de educatie si necesita timp. N-are legatura explicatia de mai sus cu crimele rasiale, acestea din urma nu au absolut nici o justificare si sunt doar crime.

Este asadar rasismul un lucru rau? Ca orice chestie naturala nu este nici rau, nici bun, pur si simplu exista si va exista atat timp cat Homo Sapiens va mai pasi pe Terra.

P.S. Pe de alta parte, in cea mai mare parte a istoriei umanitatii, sclavia (sub diferite forme) a fost mereu prezenta. In Rusia exista inca iobagia la inceputul secolului XX, astfel incat cam toti avem in familie o astfel de istorie, cu totii am fost candva invadati, luati ca sclavi, fortati sa muncim.

P.P.S. Sunt eu rasist? Categoric, nu! Nu cred ca oamenii sunt diferiti in functie de culoarea pielei dar cred, in acelasi timp, exista mari diferente intre culturile planetei si aici nu sunt de acord ca toate sunt egale, aici sunt diferente. Unele sunt, in mod clar, superioare, unele au creat ceva mai mult decat altele.

 

 

Originile comuniste ale grupului extremist Antifa

Grupul Antifa a promovat dictatura comunistă în Germania în numele Uniunii Sovietice şi a etichetat toate ideologiile în afară de comunism drept “fascism”.
Membrii  organizaţiei extremiste Antifa salută cu pumnul strâns pe 1 septembrie 1928. Intenţia iniţială a grupului a fost să  aducă o dictatură comunistă în Germania
Membrii organizaţiei extremiste Antifa salută cu pumnul strâns pe 1 septembrie 1928. Intenţia iniţială a grupului a fost să aducă o dictatură comunistă în Germania (Photos / Getty Images)

Organizaţia a făcut iniţial parte din frontul operaţiunilor Uniunii Sovietice care avea drept scop implementarea dictaturii comuniste în Germania şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a eticheta toate partidele rivale ca “fasciste”.

Organizaţia poate fi regăsită în “frontul unic” al Internaţionalei Comuniste din Uniunea Sovietică (Comintern) în timpul celui de-al Treilea Congres Mondial din Moscova, în iunie şi iulie 1921, potrivit broşurii germane “80 de ani de acţiune antifascistă” de Bernd Langer, publicată de Asociaţia pentru Promovarea Culturii Anti-Fasciste. Langer a fost membru al organizaţiei Autonome Antifa, care a fost una dintre cele mai mari organizaţii Antifa din Germania, şi care a dispărut în 2004.

Uniunea Sovietică a fost una dintre cele mai violente dictaturi ale lumii, ucigând aproximativ 20 de milioane de oameni, potrivit “Cărţii Negre a Comunismului”. Din acest punct de vedere regimul sovietic se situează pe cel de-al doilea loc, după Partidul Comunist Chinez, care, sub Mao Zedong, a ucis aproximativ 65 de milioane de oameni.

Ideea strategiei unite a fost aceea de a reuni organizaţiile de stânga pentru a incita la revoluţia comunistă. Sovieticii credeau că, după revoluţia din Rusia din 1917, comunismul se va răspândi apoi în Germania, din moment ce Germania avea cel de-al doilea partid comunist ca mărime, KPD (Partidul Comunist din Germania).

La cel de-al patrulea Congres Mondial al Cominternului, în 1922, planul a luat amploare. Moscova a creat sloganul “Pentru mase” pentru strategia sa unită şi a încercat să unească diferitele partide comuniste şi muncitoreşti din Germania sub un singur banner ideologic pe care l-a controlat.

“Prin urmare, ‘frontul unificat’ nu reprezenta o cooperare egală între diferite organizaţii, ci dominarea mişcării muncitoreşti de către comunişti”, scrie Langer.

Benito Mussolini, un marxist şi socialist care a fost expulzat din rândurile Partidului Socialist din Italia în 1914 pentru sprijinul său acordat Primului Război Mondial, a fondat ulterior mişcarea fascistă ca propriul său partid politic. El a preluat puterea prin “Marşul asupra Romei”, în octombrie 1922.

În Germania, Adolf Hitler a devenit şeful Partidului Naţional al Muncitorilor din Germania (Partidul nazist) în 1921 şi a încercat o acţiune similară cu cea a lui Mussolini printr-o încercare de lovitură de stat în 1923.

KPD a decis să folosească banner-ul anti-fascismului pentru a forma o mişcare. Langer notează totuşi că, pentru KPD, ideile “fascismului” şi “anti-fascismului” erau “nediferenţiate”, iar termenul “fascism” a servit doar ca o retorică menită să le susţină opoziţia agresivă.

Atât sistemele comuniste, cât şi cele fasciste, s-au bazat pe colectivism şi pe economia planificată de stat. Ambele au propus sisteme în care individul a fost puternic controlat de un stat puternic, ele fiind responsabile pentru atrocităţi pe scară largă şi genocid.

Raportul anual din 2016 al Serviciului intern de informaţii al Germaniei, Biroul Federal pentru Protecţia Constituţiei (BfV), menţionează acelaşi aspect: Din punctul de vedere al “extremistului stâng”, eticheta “fascismului” aşa cum a fost agresiv promovată de Antifa, adesea nu se referă la fascismul real, ci este doar o etichetă atribuită “capitalismului”.

Cu toate că extremiştii de stânga pretind că luptă împotriva “fascismului” în timp ce lansează atacuri împotriva altor grupuri, raportul afirmă că termenul “fascism” are un dublu înţeles sub ideologia de extremă stânga, indicând “lupta împotriva sistemului capitalist”.

Acest lucru era valabil de la început, potrivit lui Langer. Pentru comuniştii din Germania, “anti-fascismul” înseamnă doar “anti-capitalism”. El observă că etichetele au servit ca şi “concepte de luptă” ale “vocabularului politic”.

Un membru al  grupului extremist Antifa vandalizează un magazin din Nantes, Franţa, pe  14 februarie 2014

Un membru al grupului extremist Antifa vandalizează un magazin din Nantes, Franţa, pe 14 februarie 2014 (FRANK PERRY / AFP / Getty Images)

O descriere a Antifa de pe site-ul BfV arată că organizaţia deţine încă aceeaşi definiţie de bază a capitalismului ca fiind “fascism”.

“Ei susţin că statul capitalist produce fascismul sau cel puţin îl tolerează. Prin urmare, antifascismul este îndreptat nu numai împotriva extremiştilor de dreapta sau presupuşi, ci şi întotdeauna împotriva statului şi a reprezentanţilor săi, în special a membrilor autorităţilor de securitate”, afirmă acesta.

Langer observă că, istoric, prin etichetarea intereselor anti-capitaliste ale mişcării comuniste ca “anti-fascism”, KPD a reuşit să folosească această retorică pentru a eticheta toate celelalte partide politice ca fiind fasciste. Langer afirmă: “Potrivit acestora, celelalte partide care s-au opus KPD au fost fasciste, în special PSD [Partidul Social Democrat din Germania]”.

Langer: “Anti-fascismul este mai degrabă o strategie decât o ideologie”

Astfel, în ceea ce ar fi considerat ironic astăzi, grupul pe care “antifasciştii” comunişti l-a vizat cel mai mult sub noua sa etichetă de “fascism” a fost cel al social-democraţilor.

Pe 23 august 1923, Comitetul Central al Partidului Comunist din Rusia a avut o întâlnire secretă şi, potrivit lui Langer, “toţi oficialii importanţi au vorbit despre o insurecţie armată în Germania”.

KPD a fost liderul acestei solicitări, lansând o mişcare sub steagul United Front Action şi marcând aripa sa armată “anti-fascistă” sub numele de Antifaschistische Aktion (“Acţiunea antifascistă”), pe care Antifa încă o poartă în Germania şi în care sunt înrădăcinate organizaţiile Antifa din alte ţări.

Congresul Unităţii de la Antifa a avut loc la Filarmonica din Berlin la 10 iulie 1932 şi a fost organizat de Partidul Comunist din Germania pentru a învinge Partidul Social Democrat şi Partidul Nazist. Antifa a etichetat ambele partide ca fiind “fasciste”, o catalogare politică pe care o foloseau pentru toate partidele concurente.

În acel moment, Hitler şi partidul său nazist începuseră să apară pe scena mondială, iar Partidul nazist a avut un grup pentru violenţă politică şi intimidare similar cu Antifaschistische Aktion, numit “Cămăşile Brune”.

Antifaschistische Aktion, în acelaşi timp, a început să atragă unii membri care s-au opus sosirii fascismului real în Germania şi care nu voiau să facă parte din ea sau nu erau conştienţi de legăturile organizaţiei cu Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, violenţa declanşată de Antifaschistische Aktion a avut în mare parte un efect contrar. Tactica permanentă a violenţei şi a intimidării tuturor sistemelor rivale ale mişcării Antifa, împreună cu ideologia sa violentă, au condus mulţi oameni spre fascism.

“Retorica violentă revoluţionară a comuniştilor, promiţând distrugerea capitalismului şi crearea unei Germanii Sovietice, a îngrozit clasa de mijloc a ţării, care ştia prea bine ce s-a întâmplat cu omologii lor din Rusia după 1918″, notează Richard J. Evans în “Cel de-al Treilea Reich la putere“.

“Dezgustaţi de eşecul guvernului de a rezolva criza şi înspăimântaţi din cauza creşterii puterii comuniştilor”, afirmă el, “ei au început să părăsească fracţiunile mici politice de dreapta şi să se îndrepte spre nazişti”.

Langer observă că, de la început, KPD era membru al Cominternului şi “în câţiva ani a devenit parte a partidului stalinist”, atât ideologic, cât şi logistic. El afirmă că a devenit chiar “financiar dependent de centrul de la Moscova”.

Liderii KPD, avînd în spate mişcarea Antifa pentru violenţă şi intimidare a partidelor politice rivale, au ajuns sub comanda aparatului sovietic, mulţi dintre ei devenind mai târziu lideri ai Republicii Democrate Germane comuniste, inclusiv cei ai infamului Minister pentru Securitatea Statului, Stasi.

Langer nota că “Anti-fascismul este mai degrabă o strategie decât o ideologie”.

“A fost introdusă în joc în Germania în anii 1920 de KPD”, nu ca o mişcare legitimă împotriva fascismului care va apărea mai târziu în Germania, ci “ca un concept anti-capitalist al luptei”, scrie el.

La articol a contribuit şi Christian Watjen.

Se estimează că acest comunism a ucis cel puţin 100 de milioane de persoane, însă crimele sale nu au fost compilate pe deplin şi ideologia persistă. Epoch Times încearcă să expună istoria şi convingerile acestei mişcări, care a izvorât din tiranie şi distrugere de la apariţia ei. Citiţi întreaga serie la ept.ms/TheDeadEndCom

 

Faţa găunoasă a sistemului, rânjeşte din nou. Adrian Alui Gheorghe sau despre epurările din post-comunism

Alte măşti, aceeaşi piesă – urâtă şi rea, ca acum 30, 50, 70 de ani. Reluată la infinit de fantomele trecutului care a transformat oamenii în umbre. Fantome ale vechiului sistem resuscitat în „democraţie originală”.
Adrian Alui Gheorghe a fost „executat politic” din funcţia de director al Bibliotecii Piatra Neamţ
Adrian Alui Gheorghe a fost „executat politic” din funcţia de director al Bibliotecii Piatra Neamţ (Adrian Alui Gheorghe ( Facebook)
Sistemul, după cum am văzut în Istorie, n-are nevoie de oameni. Are slugi de care se descotoroseşte la un moment dat şi de ele. Sistemul urăşte elitele. Vorbim de un sistem concret, nu unul generic, de cel instalat atunci la 6 martie 1945, căci tot sub semnul lui suntem şi astăzi în 2017. Iar demiterea lui Adrian Alui Gheorghe (şi a altor oameni valoroşi ca el), nu face decât să confirme faptul că trăim într-un comunism expirat, nu mai puţin nociv şi degenerat ca şi matricea din care face parte.

Om de cultură, scriitor, poet, eseist, cu premii şi recunoaşteri în ţară şi peste graniţă, fondator de reviste, cenacluri şi festivaluri literare, Adrian Alui Gheorghe a servit cultura, oamenii şi oraşul cu tot ce avea mai bun. Nu a bifat activităţi menite să umple procesele verbale ale şedinţelor de lucru, aşa cum se obişnuieşte în prea multe locuri, ci a creat efervescenţă culturală, lucru mai rar întâlnit într-o lume a spectacolului îndoielnic, cum e la noi. Lucru şi mai rar – a adus tinerii spre lectură. Procentul de aproape 12% faţă de media pe ţară de 8% de tineri cititori grăieşte de la sine.

Cu toate acestea directorul bibliotecii din Piatra Neamţ, cu peste 30 de volume publicate, cetăţean de onoare al oraşului, a deranjat. Politic. Nu poţi să iei din senin nota 6, 89 (7 fiind nota minimă), la evaluări la care ani de-a rândul ai luat 10, decât dacă eşti “săpat”.

„O execuţie? O execuţie. Politică? Femeia de la secretariat care mi-a înmînat adresa a început să plîngă. Îi era jenă. Cred că asta spune totul despre Provincia noastră. Provincia provinciei. România de azi nu mai vrea să fie o ţară, vrea să fie o boală pentru Europa. Din păcate …!”, a scris Adrian Alui Gheorghe pe pagina sa de Facebook.

„Războaiele pe lumea asta, de cînd e ea lume, s-au dat în jurul şi împotriva Bibliotecii” (N.Iorga)

Pe 22 decembrie 1989, la 31 de ani, vorbea din Balconul Judeţenei de Partid despre „cea mai lungă noapte” care a ţinut mai bine de patru decenii. Apoi a scris editorialul pentru primul ziar liber din Neamţ, în „Ceahlăul” din 23 decembrie 1989, cu titlul ”După cea mai lungă noapte”. Dar a refuzat, apoi, jenantul titlu de revoluţionar.

„Din 1989 încoace trag şi eu, alături de alţi cîţiva, puţini, comunitatea artistică nemţeană după mine. Colocvii, concursuri, reviste, conferinţe, cărţi, premii, recuperări, memorie etc. L-am pus pe Eminescu pe soclu, în 2013. L-am pregătit pe Caragiale pentru 2017. Am inventat strada Aurel Dumitraşcu în Piatra Neamţ. Am trasat „meridianul Ozana” la Tîrgu Neamţ. Am deschis Galeria „Lascăr Vorel”. Am fost un „agitat” cultural. Mă uit în traistă: Meritul Cultural în grad de Cavaler, în grad de Ofiţer mai apoi; apoi cetăţean de onoare al Municipiului Piatra Neamţ. Un doctorat, ca să nu îmi pierd antrenamentul intelectual. Am scris, între timp, vreo treizeci de cărţi; m-am odihnit de poezie scriind proză, apoi m-am odihnit de proză scriind eseu, am luat interviuri ca să îmi ocup timpul. În total: cîteva zeci de mii de pagini scrise. Mă uit din nou în traista artistică: două premii ale Uniunii Scriitorilor din România, luate la vîrf, nu dintre cele care se dau pe sub tejghea; unul pentru poezie, în 2001, altul pentru roman, în 2015. Apoi un premiu al poeţilor din Balcani şi încă vreo treizeci de premii naţionale, luate cu toată încărcătura lor morală. Că în cultură răsplata morală înlocuieşte orice zornăit al banilor. Un fost ministru al culturii, azi europarlamentar, chiar întreba: „Bă, dar cum de staţi voi în cultură, pe salariile astea, înseamnă că sunteţi vicioşi deja …!? Iar viciul se plăteşte!!”

„Am considerat, dintotdeauna, că Biblioteca e cel mai autentic templu. De asta am tresărit cînd am citit între aforismele lui Nicolae Iorga: „Războaiele pe lumea asta, de cînd e ea lume, s-au dat în jurul şi împotriva Bibliotecii”. Ce am făcut eu în Biblioteca din Piatra Neamţ? I-am dat viaţă …! Mă uit din nou în traista cu trofee: umilinţă.

Am primit oferte să plec la Bucureşti, de cîteva ori, de fiecare dată „la sigur”, cu avantaje materiale. Dar cum să plec? Pe mîna cui să las „spaţiul nemţean”? Am primit o treabă aici, am rămas”, explică scriitorul, pe pagina sa electronică.

Cel mai simplu în România e să fii desfiinţat în momentul în care te ridici deasupra marei mase mediocre, prin meritele tale, iar altora li se pare că le-ai luat lor ceva ce le aparţine.

Cei care s-au înhămat măcar o dată la o acţiune culturală, ştiu cât de greu este când dai nas în nas cu birocraţia, inepţia şi maşinaţiile sistemului.

Mai ales când te declari duşmanul „veleitarismului, al prostiei şi al îngălării provinciale”. Mai ales când ai luptat de cînd te ştii „împotriva mediocrităţii, a nonvalorii, a prostiei, a făcăturii, a imposturii.”

”În Capitală prostia se „disipează”, e spaţiu larg, sunt canale de risipire”, scrie directorul bibliotecii nemţene. „În provincie bălteşte pînă devine puturoasă, agresivă.

Am primit mesaje nenumărate de la tineri, în aceste zile. Mulţi dintre ei au descoperit decisiv Biblioteca în anii aceştia. Să fie animaţi în tot ce fac de credinţa că şi viitorul şi patria, dar şi adevărul, le aparţin, îşi încheie Adrian Alui Gheorghe mesajul pe Facebook.

Cazul scriitorului din frumosul oraş moldovenesc e unul dintre sutele, miile de cazuri similare. Lor li se alătură alte mii de profesionişti care nu pot ocupa poziţiile pentru care sunt pregătiţi şi eu expertiza necesară pentru că sunt eliminaţi, în acelaşi mod, la concursurile de ocupare a posturilor scoase la concurs: respinşi cu câteva sutimi sub nota limită. Cine sunt reuşiţii?

Cunosc bine câteva cazuri. Menţionez unul, în trecere, pentru că e vorba tot de o bibliotecă. Importantă pentru tot ce a însemnat exilul românesc şi rezistenţa prin cultură în faţa comunismului. Independentă de statul român şi realizată cu fonduri proprii ale directorului ei, dar urmărită de securitate şi infiltrată cu tot felul de „cercetători” care raportau lui Ceauşescu cine intra, cine ieşea, ce corespondenţă primea directorul bibliotecii, etc. Astăzi, abia dacă mai auzim de ea şi de directorul ei de acum, care mai vorbeşte rareori la România Cultural. Statul român ar putea s-o integreze astăzi în patrimoniul naţional, ar putea s-o salveze să nu se piardă, pentru că abia mai poate rezista singură, întreţinută doar de directorul-bibliotecar. Siteul bibliotecii nu te ajută nici el prea mult. Pare fagocitat de ICR. Persoana de contact (cineva din România, culmea), nu ştie nici măcar câte cărţi sunt în bibilotecă…Pare o persoană a sistemului, menită să ţină lucrurile în loc, pe loc şi locul cuiva competent.

Un alt caz recent îmi stăruie în minte. O poziţie de marketing sociologic dintr-un departament ministerial în care fişa postului cerea să ai expertiza să convingi specialiştii români din străinătate să se întoarcă în ţară şi să lucrezi cu ei în proiecte importante de dezvoltare. Biografia concursului, în engleză, stufoasă, înţesată cu concepte şi termeni de specialitate, trebuia corelată cu argumente şi aplicată în cazuri concrete.

Examenul părea destul de sever. Au fost doar doi concurenţi, care s-au descurcat foarte bine la toate etapele examenului, expunând pe larg subiectele, cu argumente şi strategii de lucru. Restul concurenţilor, trei doamne din minister, care deja ocupau poziţiile respective. Nu cunoşteau engleza, nu-şi aruncaseră un ochi pe bibliografie şi se „lăudau” pe hol cum nu reuşiseră cu niciun chip să convingă măcar un singur cercetător român să se întoarcă în ţară. Cine a luat examenul cu note maxime? Bineînţeles, doamnele în cauză. La un simplu search pe google afli imediat cine sunt- persoane cu vile prin ţară, fraude de mii de euro şi dosare penale la DNA.

Sistemul urăşte elitele. Le-a băgat în puşcării, acum 70 de ani şi au adus puşcăriaşii în locul elitelor.

Maşinăria lui urâtă şi rea operează tot cu „execuţii” politice de sorginte bolşevică. Exact ca acum 50-60 de ani, când, dacă erai bănuit că eşti „duşman al poporului”, erai scos în afara societăţii, trimis în producţie sau direct în lagăr, fără explicaţii şi fără drept de apel.

Acum eşti trimis acasă. În locul tău vine cineva, nepotul cuiva de la partid, de la securitate, cineva căruia nici nu-i pasă că nu ştie câte cărţi sunt în bibliotecă, căci, ce contează e că va organiza, din bani publici, festivaluri cu mici şi bere, din care organizatorii îşi vor mai face vreo vilă pe undeva printr-un sit protejat sau vreun Parc Natural. Viaţa pare că merge înainte. De fapt se mută, cu fiecare destin distrus, tot mai aproape de hăul nemilos al Istoriei.

*****

Poziţia Uniunii Scriitorilor din România în legătură cu cazul demiterii lui Adrian Alui Gheorghe, poate fi citită aici:

Iar petiţa on-line iniţiată de Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, secţia română a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni (cu sediul la Bruxelles)- AZIR – poate fi semnată aici:

Liiceanu, despre impostură: “În patru decenii de comunism, noi am trăit cu diavolul în braţe, iar clasa politică continuă să-l ţină în braţe”

Tupeul infinit este să acuzi în gura mare pe cel care îţi cere socoteală pentru mârşăviile tale, scrie Gabriel Liiceanu, reacţionând faţă de acuzaţiile de impostură aduse de Victor Ponta noului Ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru.
Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu (Epoch Times România)

„Sub acest acoperiş al imoralităţii generalizate a început acapararea puterii. Au apărut rapid ziare şi posturi de televiziune specializate în linşarea publică a celor ce contraziceau intrarea într-o lume care se pregătea pentru un jaf la scara naţiunii”, expune Liiceanu marea strategie a impunităţii adoptată de nou-veniţii la putere în ’89, care, arată filozoful în articol, au adoptat calomnia drept preş sub care să-şi ascundă mizeria proprie……

Doamnele închisorilor comuniste – modele de viaţă care lipsesc din manualele şcolare

Arlette Coposu
Arlette Coposu (Memorial Sighet)
„Aş vrea să-mi cresc fetiţa într-un alt spirit decât cel al Elsei din „Frozen”, sau a tot felul de prinţese care au nu ştiu ce maşini… Aş vrea altfel de modele pentru copiii noştri. Aş vrea ca ei să trăiască în confruntarea cu o altă imagine a femeii”, spunea, pe 8 martie, Radu Preda, preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), la o dezbatere despre femeile din comunism.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a trei invitate deosebite – Nina Moică (fostă deţinută politic), cu a sa evocare a unor momente din viaţa de coşmar a temniţei comuniste, arestată pe când era o liceană de 15 ani; scriitoarea Ioana Pârvulescu cu o proză scurtă pe motivul „ultimului tren” al plecării spre Franţa a Monicăi Lovinescu şi Clara Mareş (istoric IICCMER) cu o remarcabilă rememorare a Elizabetei Sârbu, sprijinul şi alinarea scriitorului I.D. Sârbu, încarcerat şi apoi hărţuit mereu de securitate. Pe lângă portretele principale au mai fost amintite şi alte figuri ale gulagului românesc feminin, strălucitoare prin nobleţea caracterului lor, în contrast cu vremurile cel mai puţin nobile – anii întunecaţi ai comunismului.

Cine sunt aceste femei care au suportat ani întregi, nu doar torturile şi chinurile instrumentate de diabolicele minţi ale experimentului comunist, ci şi povara gândului la suferinţele celor pe care i-au lăsat fie acasă, fie în alte închisori – copii, soţi, părinţi, de lângă care au fost smulse în toiul nopţii?

Cine erau doamnele închisorilor de care se temea regimul?

„Când am fost adusă de la Târgu Mureş la Jilava, când am intrat în celulă cu celelalte femei, am avut cel mai mare şoc: am văzut nişte figuri vineţii, slabe, îmbrăcate cu fel şi fel de cârpe, toate înfricoşate”, îşi aminteşte Nina Moică, care fusese condamnată la 20 de ani de temniţă, după ce fusese arestată în 1959, odată cu mai mulţi elevi, „la grămadă, pe motiv că am pus bazele unei „organizaţii subversive”, pe care o intitulaserăm “Uniunea Tineretului Liber din România” ”.

„Cine erau „duşmancele poporului” de care se temea sistemul?”, se întreba tânăra deţinută. „Femei chinuite, fiecare cu drama, cu tragedia ei, soţii de miniştri, femei simple care n-au acceptat să intre în colectiv, studente condamnate, soţii ale celor care luptaseră în munţi”, amintea doamna Moică, enumerând chiar nume de femei din lotul Arnăuţoiu, femei arestate din anii ’50, cu 10, 14 ani de închisoare, mame care şi-au lăsat copii mici acasă.

Moica Niculina

Moica Niculina (Memoria Rezistentei)

Fiind o copilă de nici 16 ani, Nina Moică spune că, practic, a crescut acolo, în închisoare. Deşi traumatizată de cei 5 ani de puşcărie grea pe care i-a executat, a avut privilegiul să întâlnească o „pleiadă de femei deosebite, de mare caracter” de la care a avut ce învăţa.

Cel mai bine şi-o aminteşte pe Aspazia Oţel Petrescu, cea care a preferat să stea legată în cătuşe, incapabilă să se apere de şobolani, decât să toarne la securitate: „era încă tânără, înaltă şi căruntă. Celelalte fete o iubeau mult. Deşi toate făcuseră deja câte 14 ani de închisoare, se ajutau între ele cu devotament şi se comportau de o manieră deosebită; erau foarte unite şi nu lăsau loc să fie jignite”. Aspazia Oţel Petrescu a plecat dintre noi la 95 de ani, pe 23 ianuarie, anul acesta. A fost o adevărată Sfântă a închisorilor comuniste, cum, de altfel, o recunoaşte chiar Biserica.

„Am cunoscut-o pe Iuliana Preduţ, din lotul Arnăuţoiu, pe care noi o alintam “Lilica”. Ea a născut în penitenciar- era în luna a şaptea când au arestat-o – iar bestiile de torţionari i-au luat copilul şi i l-au aruncat într-un cămin uitat de lume, fără ştirea tatălui…”. Mai târziu, tatăl a găsit fetiţa, care a fost crescută câţiva ani de o mătuşă, până când Lilica a ieşit din închisoare. Povestea emoţionantă este evocată şi de una dintre surorile Coposu, povestită lor chiar de soţia Seniorului, Arlette, care a îndurat şi ea, 14 ani de temniţă grea, doar pentru că era soţia lui Corneliu Coposu.În afară de Arlette Coposu, (care a mai trăit doar 2 ani după cei 14 ani de închisoare, în timp ce distinsul său soţ se afla încă întemniţat) Nina Moică le-a mai întâlnit pe Simina Caracaş-Mezincescu, Laura Săulescu, Nuţi Macarie, Valerica Moldovan, Adelina Busuiocescu-Călin, Mariana Mureşan, Maia Georgescu, Elizabeta Teleki (fiica contelui Teleki), Tita Costiniu, Lia Lazăr, şi multe altele. Erau şi câteva deţinute din lotul părintelui Todea, din a cărui parohie a făcut parte şi Nina Moică.Acolo, în temniţa cea mai cumplită, printre şobolani, livide de foame şi de frig, dar demne, cu credinţa intactă, au rezistat. Şi unele dintre aceste femei extraordinare aveau să trăiască încă mulţi ani după ieşirea din închisoare pentru a aduce mărturie despre oroarea comunistă care n-a reuşit să le anihileze idealurile şi frumuseţea sufletească.
O felie de pâine şi supă de intestine. Frigul şi foamea erau modul de viaţăArpacaşul, un fel de fasole mică şi neagră, cartofi deshidrataţi şi o amărâtă de varză acră au fost cele 4 feluri de mâncare pe care tânăra deţinută le-a cunoscut în cei 5 ani de închisoare. Supa era, de fapt, un polonic de zeamă chioară, care, împreună cu „feliuţa străvezie de 100-120 de grame de pâine, nu-ţi putea potoli crampele din stomac”. Uneori le aduceau supă din resturi care se aruncau de la abator, de exemplu, intestine de vită, „care miroseau îngrozitor pentru că le puneau aşa, fără să le spele”. Foamea era continuă, povesteşte doamna Moică, au fost 5 ani de foame cumplită, zi de zi. Şi de frig.Torturile fizice, carcera, erau tratamente obişnuite, mai ales la Miercurea-Ciuc.„Deşi pe mine nu m-au lovit, numeroase femei au fost bătute fără milă în timpul detenţiei. Erau puse în cătuşe, bruscate, lovite şi băgate la izolator – o cameră strâmtă şi întunecată care era o închisoare în închisoare. Gardienii îţi luau patul şi salteaua, iar deţinuta trebuia să stea în picioare întrega zi, până la ora stingerii. Deşi era un frig îngrozitor, îţi era interzis să dormi cu mâinile sub pătură. Dacă intrai în regim de izolare, primeai o dată la trei zile o gamelă cu mâncare şi, în rest, doar o cană cu apă. Puteai sta acolo şi câte şase-şapte zile; au fost nenumărate cazuri. Nu le păsa că mori cu zile…”.

Dar cel mai mult o chinuia gândul arestării tatălui ei (la eliberare aflase că mama făcuse şi ea închisoare), lucru pentru care încă se învinovăţeşte. N-au avut capete de acuzare pentru tatăl ei, decât că „asculta Vocea Americii”. L-au trimis la Gherla, la Văcăreşti, unde a fost bolnav, şi în lagărul de muncă de la Dunăre, unde deţinuţii munceau din greu la tăiat stuf, iar de foame mâncau şerpi, frunze şi rădăcini de plante.O bună parte a frontului anti-comunist a fost dus de femei. Este vorba de peste 4000, precizează Radu Preda, aşa cum va rezulta dintr-un Dicţionar de nume al femeilor din detenţia comunistă, la care lucrează acum cercetătorii IICCMER.Cele mai multe sunt ţărănci care s-au opus colectivizării, căci ele „nu puteau să-şi imagineze cum pământurile pe care le aveau de la părinţii lor, să le fie luate”. De asemenea, sunt şi femeile care asigurau alimentarea cu arme şi provizii a celor din munţi, a mai spus Preda, menţionând longevitatea rezistenţei armate anti-comuniste în România, pe care nu o cunoaştem în toate articulaţiile ei şi care atinge vârsta record de 2 decenii.Şeful IICCMER a arătat şi o hartă a gulagului Românesc. O hartă a celor mai importante centre de detenţie, nu a tuturor, pentru că, dacă ar fi puse toate pe hartă, n-ar mai încăpea denumirile acestora. Securitatea, a precizat Preda, avea un număr impresionant de centre de detenţie, pe lângă miliţiile orăşeneşti, aveau case conspirative în care se exercitau torturi şi asupra cărora n-am reuşit nici până acum să obţinem de la SRI o listă exactă a acestora, măcar a celor abandonate.

Mislea, Miercurea-Ciuc, secţia de femei de la Jilava sunt doar câteva locuri înspăimântătoare care dau o oarecare măsură a ceea ce înseamnă comunismul pentru miile de femei ţărănci sau soţiile, mamele ori fiicele demnitarilor ofiţerilor, intelectualilor prigoniţi de regim.

Toate aceste doamne impun o altă faţetă a feminităţii. Oricum, feminitatea este tot mai ocultată în epoca post-adevărului. Modelul „femeii puternice” nu e întruchipat de însuşirile nobile şi caracterul ales, pe care îl găseam la neînfricatele noastre predecesoare anti-comuniste ci, mai degrabă de luptă „de clasă” cu bărbatul, pentru poziţii de aşa-zisă egalitate în sfera publică.

Din păcate pentru toată lumea – femei, bărbaţi, copii – conceptul de „femeie puternică” a zilelor noastre, s-a născut tot în laboratoarele ideologiei marxist-leniniste, odată cu originile deja banalizatul feminism.

În timp ce Alexandra Kollontai, Clara Zetkin şi Rosa Luxemburg propagau idei despre promiscuitate de masă şi egalitatea femeii, cu rolul clar de a lovi în însuşi nucleul societăţii (familia), celebra imagine cu femeia „we can do it!”, în cămaşă roşie, cu mâneca suflecată, arătându-şi muşchii, răsturna deja ordinea firească a lumii.

Pe solul pregătit de metoda „divide et impera”, răspândind „lupte de clasă” peste tot, comunismul (secondat fie de feminism, fie de alte doctrine neo-marxiste) şi-a însuşit trei sferturi din oamenii planetei, distrugând metodic omul tradiţional, în cei 100 de ani de când a apărut.

Radu Preda avea dreptate dorindu-şi alte modele pentru fetiţa sa decât modernistele prinţese cinematografice, fără identitate şi substanţă. Într-o lume în care toate feministele posibile sacrifică feminitatea însăşi, iar corectitudinea politică impietează însăşi ideea de corectitudine, re-întoarcerea la valorile sacre ale umanităţii trebuie să fie un imperativ al educaţiei.

Ştiri cu tâlc. Vladimir Putin: comunismul este asemănător cu creştinismul iar Lenin ar fi un sfânt

Coborarea in infern a lui VI Lenin in Bucuresti, Romania, 5 martie 1990
Coborarea in infern a lui VI Lenin in Bucuresti, Romania, 5 martie 1990 (ANDRE DURAND / AFP / Getty Images)

Comentariile au apărut într-un interviu pentru un film documentar numit “Valaam”, din care a fost difuzat un clip pe canalul de televiziune Russia 1.

Alocuţiunea lui Putin survine într-un context care poate părea ciudat: societatea rusă este divizată din cauza unei iniţiative renăscute de a-l îngropa pe unul dintre călăii de frunte ai Rusiei – Vladimir Lenin.

Deşi fenomenul este greu observabil de către un ochi neiniţiat, asupra liderilor marilor puteri începe să fie exercitată o imensă presiune, pentru a-i face să se îndepărteze de comunism.

Asemenea evoluţii sunt evidente în Rusia – unde, din senin, autorităţile au început să vânture îngroparea lui Vladimir Lenin – dar ele sunt prezente inclusiv în cazul Chinei – în ciuda faptului că aceasta se află sub controlul strict al celui mai numeros şi puternic Partid Comunist al planetei.

Dezlipirea de traiectoria globalistă şi comunistoidă se poate observa chiar şi în SUA, care, deşi ar fi trebuit să rămână bastionul luptei împotriva comunismului – a eşuat să joace acest rol până la sfârşit, sub influenţa corozivă a corupţiei şi a agenţilor şcolii de la Frankfurt. În cazul Statelor Unite, un punct marcant al noii traiectorii a fost victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din noiembrie 2016, care, după cum era de aşteptat, a declanşat tensiuni enorme în cadrul establishmentului politic american.

Religie malefică şi organizaţie criminală

Putin a mers chiar mai departe, susţinând că ideologia comunistă are toate caracteristicile unei religii deoarece ar avea la bază egalitatea, frăţia şi propria sa “scriptură sfânta”.

Vladimir Putin a subliniat, în cadrul interviului, că: “au existat ani foarte duri de ateism militant în timpul perioadei sovietice, când preoţi au fost ucişi, biserici au fost distruse. Dar, în acelaşi timp, a fost creată o nouă religie – ideologia comunistă, care este foarte similară cu creştinismul, de fapt”.

Liderul de la Kremlin continuă, citând, poate nu întâmplător, lozinci ale Revoluţiei Franceze – pe care, eronat, le atribuie Bibliei:

„Libertatea, egalitatea, frăţia, justiţia – toate acestea sunt prezente în Sfânta Scriptură, sunt toate acolo. Cum stă treaba cu codexul fondatorilor comunismului? Este doar o sublimare, o extragere primitivă a unor lucruri din Biblie, nu a fost inventat nimic”.

Deşi poate să pară şocant, Vladimir Putin este, până la un punct, corect. Precursorii Revoluţiei bolşevice au fost iniţiatorii Revoluţiei Franceze, iar Manifestul Comunist, considerat rezumat al doctrinei comuniste, scris de Karl Marx, a fost asemănat în mai mult rânduri cu o Cartă a comunismului. Manifestul prevestea teroarea, distrugerea pe scară largă, în numele transformării sociale pe baza unor experimente menite să aducă “paradisul pe pământ” şi să transforme omul în ceva complet diferit.

Lenin, cunoscut pentru depravarea sa, viaţa de lux şi crimele pe care le-a încurajat în perioada în care a condus destinele Rusiei bolşevice, a murit în 1924, ros de sifilis.

La moartea sa, discipolii bolşevici l-au înhumat pe Lenin într-un mausoleu în Piaţa Roşie, aparent pentru a-i păstra vie memoria.

La vremea respectivă gestul a dat apă la moară celor care considerau că noul regim bolşevic semăna izbitor cu o religie politică, o teocraţie a terorii, care avea nevoie de sânge şi cerea loialitate absolută din partea subiecţilor săi.

Astfel că paralela făcută de Vladimir Putin între comunism şi religie este cu atât mai interesantă.

Deşi fenomenul este greu observabil de către un ochi neiniţiat, asupra liderilor marilor puteri începe să fie exercitată o imensă presiune, pentru a-i face să se îndepărteze de comunism.

Comunismul a făcut, conform Cărţii negre a comunismului – scrisă de un grup de istorici europeni – peste 100 de milioane de victime directe. Un număr însemnat de crime au fost făcute sub conducerea lui Vladimir Lenin – creator al infamei poliţii politice CEKA (precursoare a NKVD-ului şi KGB-ului), condusă de Felix Djerjinski.

Deşi istoria oficială susţine că Revoluţia Bolşevică a apărut ca urmare a tensiunilor prezente în societatea rusă a începutului de secol, Lenin, cunoscut pentru legăturile sale cu forţe obscure, a capturat revoluţia burgheză care a izbucnit la sfârşitul primului Război Mondial, generând o a doua revoluţie – bolşevică. Conform mai multor lucrări ale celebrului istoric Anthony Sutton, comunismul rus a fost implementat cu ajutor financiar şi logistic masiv al unor cercuri financiare din New York, iar legăturile dintre cele două structuri au continuat şi după succesul loviturii de stat din Rusia.

Rusia confuză

Cu toate amănuntele sordide ale vieţii şi personalităţii lui Lenin, Vladimir Putin îl compară pe liderul Partidului Bolşevic, Vladimir Ilici Lenin – cu sfinţii creştini: „Uitaţi, Lenin a fost plasat într-un mausoleu. Ce deosebire este faţă de moaştele sfinţilor ortodocşi şi cele ale creştinilor?”

“Se afirmă că nu există o asemenea tradiţie în creştinism, dar duceţi-vă la Atos şi uitaţi-vă, există o mulţime de moaşte acolo, moaşte sfinte, relicve ale sfinţilor”.

Preşedintele adjunct al Dumei, Ivan Melnikov s-a grăbit să adauge: “Cred că aceste vorbe ale preşedintelui vor aplana direct şi efectiv dezbaterile în problema mausoleului”.

Un studiu recent efectuat de centrul Levada arată că Rusia este împărţită în două tabere egale în ceea ce priveşte iniţiativa de a-l scoate pe Lenin din mausoleu.

Conform sondajului, 41% dintre ruşi aprobă îngroparea lui Lenin, iar 41% se opun. Procentul de 18% sunt nehotărâţi.

Preşedintele Partidului Comunist Rus, Ghenadii Ziuganov, a afirmat că Vladimir Putin ar fi promis că rămăşiţele lui Lenin vor rămâne în mausoleu. Comunistul şef al Rusiei spune că Putin ar fi afirmat că „atâta timp cât eu rămân aici, nu va exista barbarie în Piaţa Roşie”.

Conform lui Ziuganov, la vremea respectivă, Putin a repudiat orice argument conform căruia Lenin nu ar fi fost înmormântat conform tradiţiilor creştine. Putin ar fi afirmat că „în ceea ce priveşte forma înhumării, au folosit un procedeu uzitat în creştinismul ortodox – el este situat la un metru şi jumătate sub nivelul solului. Procedeul de înhumare în grote sub pământ este cunoscut de mult timp”.

Argumentul este ridicol – Vladimir Lenin este unul dintre marii casapi ai secolului XX, un duşman al creştinismului şi un ateu declarat – astfel că orice respectare a tradiţiei creştine în cazul său devine fără sens.

Interesantă rămâne doar încercarea liderului de la Kremlin de a potoli demonii pe care îi stârneşte Lenin inclusiv după moartea sa oficială.

Întrebarea cu adevărat importantă, pentru a înţelege sensul în care curg timpurile, ar fi de ce simte Kremlinul nevoia să vânture acum, din nou, ideea îngropării lui Lenin. Şi în contextul în care Levada arată sciziunea ruşilor – deci numărul încă mare de suporteri ai lui Lenin în rândul maselor – de ce simte Putin că este necesară o apariţie în public şi acest hocus pocus de logică, pentru a sprijini îndepărtarea lui Lenin din mausoleu – şi implicit abolirea lui ca simbol al comunismului? Iar, mai important: de ce acum?

 

Comunismul: o stradă fără ieşire

Un proprietar de pamant este executat de un soldat comunist in Fukang, China.
Un proprietar de pamant este executat de un soldat comunist in Fukang, China. (Library of Congress)
În mod natural oamenii caută o cale pe care să o urmeze în viaţă. Atât în vremurile străvechi, cât şi în cele moderne, fiinţele umane au căutat o cale de urmat pentru a deveni mai sănătoase, mai fericite şi mai bune.

Multe sunt căutările, iar în confuzia morală, ideologică şi informaţională prezentă, găsirea unei soluţii pare chiar mai dificilă. În special corupţia elitelor prezentului dă apă la moară ideii că principiile capitalismului ar fi depăşite şi că una dintre soluţiile care ar asigura viitorul este comunismul.

Dar comunismul nu este o cale care oferă un drum credibil. O cale poate fi judecată după fructele sale şi după caracterul persoanelor care conduc oamenii pe acel drum.

Comunismul a fost încercat de mai bine de 100 de ani de sute de milioane de oameni, iar rezultatele sunt întotdeauna aceleaşi: fructele sale sunt moartea, distrugerea şi deznădejdea.

Cât despre cei care au avut rol de conducere în comunism – este chiar mai şocant. Au fost cinici şi vicleni, roşi de o abia-mascată ură faţă de societate şi de un dispreţ pentru viaţă umană – lucruri pe care le acopereau prin limbaj de lemn, prin lozinci goale şi cuvinte înşelătoare. După orice standard uman real, erau deosebit de întunecaţi şi siniştri.

O ideologie a distrugerii

Într-un moment de răscruce a istoriei, când industrializarea începuse deja să schimbe faţa societăţii şi când monarhiile erau distruse una după alta, omenirii i-a fost oferit un târg faustian: dacă se învoia să-şi abandoneze tradiţiile şi morala, putea intra într-o nouă era, pe care apostolii comunismului o promiteau mai bună.

Promisiunea a fost “Raiul pe pământ” – iar preţul era ca omenirea să ia parte într-o mişcare de distrugere a principiilor morale şi a credinţei – şi de a eradica pe oricine se împotrivea acestui nou viitor.

Ideile despre comunism cât şi diversele şcoli de gândire aflate la bazele acestuia se infiltraseră deja adânc în societăţile Europei, mult înaintea Revoluţiei din octombrie 1917 din Rusia. Agenţii care răspândeau ideile comunismului la vremea respectivă l-au prezentat oamenilor ca pe o cale de a scăpa de suferinţa acestei lumi – apelând la poveşti pline de vise frumoase, în care sărăcia dispărea şi viitorul era lapte şi miere.

Copii din perioada Holodomorului - o foamete creată artificial de Stalin, care a omorât peste 7 milioane de vieţi între 1932 şi 1933

Copii din perioada Holodomorului – o foamete creată artificial de Stalin, care a omorât peste 7 milioane de vieţi între 1932 şi 1933 (Public Domain)

Cu toate acestea, în spatele ofertei se aflau alte intenţii, acest lucru devenind evident la o simplă privire asupra istoriei personale a lui Karl Marx şi a celorlalţi apostoli care au pus bazele comunismului.

În poezia sa timpurie “Invocarea celui disperat”, Marx scria despre dorinţa sa de a crea un nou sistem, dar nu numai.

Astfel un zeu mi-a răpit totul
În blestemul şi chinul Destinului.
Toate lumile sale sunt distruse dincolo de amintire!
Doar răzbunare a mai rămas din mine!

Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului,
Rece, înspăimântător înaltul său va fi.
Bastionul său – groaza superstiţioasă,
Mareşalul său – cea mai întunecată agonie.

Cel ce-l va privi cu un ochi sănătos,
Se va preschimba, lovit de moarte, palid şi mut;
Îmbrăţişat de oarba şi recea Moarte
Fie ca fericirea sa să-i aştearnă mormântul.

Marx a avut multe scrieri similare, foarte multe sugerând că obiectivul său de a folosi comunismul nu a fost niciodată acela de a ajuta omenirea, ci mai degrabă de a realiza un fel de răzbunare împotriva Cerului.

În piesa sa “Oulanem”, din 1839, despre care se crede a fi o pronunţare inversă a numelui “Emmanuel”, Marx începe cu “Ruinat! Ruinat! Timpul meu s-a scurs de tot! Ceasul s-a oprit, casa pigmeului s-a fărâmat. În curând voi strânge eternitatea la pieptul meu şi curând voi urla blesteme uriaşe către omenire. … Dacă există Ceva ce devorează, mă voi arunca înăuntrul său, cu toate că voi aduce lumea în ruină – lumea care se umflă între mine şi abis, o voi strivi în bucăţi prin trainicile-mi blesteme”.

În “Crearea Economiei Moderne”, Mark Skousen scrie că pactul cu Diavolul este tema centrală în “Oulanem” iar piesa “dezvăluie un număr de caractere violente şi excentrice”. Skousen notează că “fixaţia lui Marx pentru un comportament auto-distructiv a fost predominantă în mare parte a vieţii lui”.

Precum personajul său Oulanem, Marx prezintă în scrierile sale o dorinţă nu doar de autodistrugere, ci şi una de distrugere a omenii în acelaşi timp.

În poezia sa “Cântăreţul” din 1841 (tradusă de asemenea ca “Lăutarul”), Marx scrie, “Priveşte acum, spada mea sângerie va înjunghia/ Fără greş sufletul tău. / Dumnezeu nu ştie nici nu onorează arta. / Aburul diabolic se ridică şi cuprinde creierul/ Până când înnebunesc şi inima îmi e complet schimbată”. Continuă “Vezi această spadă – Prinţul Întunericului mi-a vândut-o” şi “tot mai cutezător cânt dansul morţii”.

O analiză a poeziei de mai sus făcută de Robert Payne, în cartea sa din 1968 intitulată “Marx”, constata, “Marx sărbătoreşte aici o iniţiere satanică, deoarece cântăreţul este cu certitudine Lucifer sau Mefistofel, iar ceea ce cântă el cu atâta frenezie este muzica ce acompaniază sfârşitul lumii”.

El continuă “Marx gustă cu siguranţă ororile pe care le înfăţişa şi îl vom găsi desfătându-se la fel de mult de distrugerea tuturor claselor sociale în ‘Manifestul Comunist’. A fost un om cu o bizară plăcere de a savura dezastrul”.

Payne nota “îndoiala că acele poveşti interminabile ar fi fost autobiografice este foarte mică. Avea o viziune diavolescă asupra lumii şi o răutate pe măsură. Câteodată părea să ştie că îndeplineşte operele răului”.

Oricât de bizare ar fi scrierile timpurii ale lui Marx, pretenţiile şi obiectivele sale declarate nu erau departe de realitatea creaţiei sale: un sistem care într-un singur secol a luat un număr incredibil de vieţi. Estimările variază, dar conform cercetărilor combinate ale unor experţi, printre care Aleksandr Soljenitin, Jung Chang şi Jon Halliday şi celor care au scris “Cartea Neagră a Comunismului”, publicată de Harvard University Press, numărul se apropie de 150 de milioane de victime

Campanii ale suferinţei

Ceea ce propuneau Karl Marx şi Friedrich Engels în “Manifestul Comunist”, publicat în 1848, era o ideologie bazată pe luptă, care, conform propriilor lor cuvinte, “desfiinţează toate religiile şi toată moralitatea”. Aveau senzaţia că aceste credinţe ale lor sunt absolute – şi că reprezentau apogeul progresului uman – aşa că au propus ca toate celelalte credinţe să fie distruse prin revoluţie violentă.

Şi-au fundamentat versiunea de comunism pe conceptul “materialismului dialectic”: ideea absolută conform căreia orice evoluţie se face prin luptă şi că viaţa nu e nimic mai mult decât materie. Un efect al acestei credinţe a fost o desconsiderare a vieţii umane, uşor de observat la toţi liderii comunişti.

În 1906, Vladimir Lenin scria în revista Proletar că interesul său era lupta armată, care avea ca scop “asasinarea persoanelor fizice, şefilor şi subalternilor din armată şi poliţie” şi controlul fondurilor guvernamentale şi al economiilor persoanelor private.

După ce a preluat puterea în 1917, Lenin s-a ţinut de promisiune. Zeci de mii de persoane au fost arestate pentru că s-au opus noului regim – iar mulţi dintre ei au fost torturaţi şi executaţi.

Lenin şi adepţii lui “au decis să elimine, prin mijloace legale şi fizice, orice provocare sau rezistenţă, chiar dacă pasivă, pentru puterea lor absolută”, conform “Cărţii negre a comunismului”, apărută în 1999.

“Această strategie era aplicată nu doar grupurilor cu păreri politice opuse, ci şi grupurilor sociale precum nobilimea, clasă mijlocie, intelectualitatea şi clericii şi de asemenea grupurilor profesionale precum ofiţerii de armată şi poliţie”, se susţine în lucrare.

Lenin a interzis de asemenea proprietatea privată, iar ţăranilor din întreaga Rusie li s-au confiscat alimentele. Lenin a stabilit cote stricte pentru cât de mult trebuia să fie confiscat, iar când a văzut că aceste cote nu erau îndeplinite, a dat ordin să fie confiscate până şi seminţele pentru recoltele viitoare.

Cu ţărani aflaţi în imposibilitatea de a planta noi culturi şi fără un surplus de hrană pentru iarnă, Rusia a fost cuprinsă de o foamete între anii 1921 şi 1922. Conform Institutului Hoover fenomenul a omorât între 5 şi 10 milioane de oameni.

Cu toate acestea Lenin era încântat la culme. Conform “Cărţii negre a comunismului”, unul dintre prietenii săi îşi amintea mai târziu că Lenin “a avut curajul să se afişeze şi să declare în mod deschis că foametea va avea numeroase rezultate pozitive”, din moment ce pretindea că “va aduce noua etapă mult mai repede şi va grăbi apariţia socialismului, etapă care în mod necesar ar fi urmat capitalismului”.

Ţărani fotografiaţi în faţa unor rămăşiţe umane. Canibalismul era răspândit în perioada foametei din Rusia - 1921 şi 1922

Ţărani fotografiaţi în faţa unor rămăşiţe umane. Canibalismul era răspândit în perioada foametei din Rusia – 1921 şi 1922 (Creative Commons/Wikimedia)

“Foametea va distruge credinţa nu doar în ţar”, adăuga apostolul comunist, “ci şi în Dumnezeu”.

Richard Pipes, istoric specializat în perioada interbelică rusă, a scris în cartea sa “Lenin cel necunoscut” că Lenin a declanşat foametea în mod intenţionat. Acesta afirma “pentru omenire în mare, Lenin nu avea decât dispreţ”.

El susţinea că Lenin nu avea “aproape niciun interes” pentru vieţile vreunei persoane în parte şi “trata clasa muncitoare precum tratează un fierar minereul de fier”.

Iar tragedia nu a fost un accident – ci s-a repetat sub Josef Stalin. Ca urmare a morţii lui Lenin pe 21 ianuarie 1924, Stalin a ajuns la putere, unde a rămas timp de 29 de ani, fiind cunoscut pentru setea lui de putere şi obiceiul de a-şi executa rivalii, dar şi subordonaţii pe care îi suspecta de lipsă de loialitate absolută.

În 1929, Stalin lansa un program sub faţeta “colectivismului”, nu doar pentru a lua bunurile fermierilor, dar de asemenea pentru a le sechestra pământul şi a le distruge abilitatea de a vinde produse. A trimis Armata Roşie pentru a le confisca bunurile, inclusiv uneltele pentru agricultură.

Ţara a fost din nou cuprinsă de foamete. În Ucraina, între 7 milioane şi 10 milioane de persoane au fost omorâte, conform unei estimări a Naţiunilor Unite, publicată în noiembrie 2003 (episodul cunoscut sub numele de Holdomor, despre care s-au scris numeroase cărţi).

În Kazahstan, un număr estimat la 1,5 milioane de oameni au murit de foame, conform Wilson Center. Între timp, fermierii care s-au opus programului de colectivizare al lui Stalin au fost etichetaţi drept “chiaburi” (termenul era de kulak), iar zeci de mii au fost arestaţi şi executaţi.

În acelaşi timp, Stalin s-a folosit de această oportunitate pentru a ataca duşmanii Revoluţiei, printre care se numărau preoţii şi credincioşii.

După modelul lui Lenin, Stalin a declarat mai târziu că programul a avut succes.

Soljenitin, renumitul romancier şi istoric, a estimat că Stalin a omorât între 60 şi 66 de milioane de oameni – aproape la fel de mult cât distrugerile de vieţi omeneşti cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial.

Moştenirea sângeroasă a lui Stalin a fost depăşită doar de cea a lui Mao Zedong, conducătorul Partidului Comunist Chinez.

Sub un program de colectivizare asemănător, Mao şi-a început programul numit Marele Salt Înainte în 1958 şi, prin mijloace asemănătoare, a reuşit să declanşeze o foamete care în 4 ani, conform cărţii “Marea Foamete a lui Mao” a istoricului stabilit în Hong Kong, Frank Dikotter, a omorât cel puţin 45 de milioane de persoane.

În această perioadă situaţia devenise atât de drastică încât oamenii au recurs la canibalism. Materiale descoperite de intelectuali chinezi şi vestici şi publicate de Washington Post în 1994, oferă o viziune sumbră asupra a întâmplărilor: “În comuna Damioa, Chen Zhangying şi soţul ei, Zhao Xizhen, şi-au omorât şi l-au fiert pe fiul lor în vârstă de 8 ani, Xiao Qing, şi l-au mâncat”; şi “În Wudian, Wang Lanying nu doar că aduna oameni morţi pentru a-i mânca, dar de asemenea a vândut doi jin [1 kilogram] din corpul acestora ca fiind carne de porc”.

Asemenea lui Stalin şi Lenin, Mao a justificat aceste morţi, conform cercetărilor autorului şi istoricului religios Harun Yahya. Mao şi partizanii săi au considerat foametea o pedeapsă pentru sătenii insuficient de supuşi Partidului Comunist Chinez.

La scurt timp după mişcările din 1956 din Ungaria, Mao a devenit conştient că oamenii nu iubeau Partidul Comunist. Pentru a „demasca” trădătorii, liderul comunist a venit în 1957 cu o stratagemă – campania celor “O sută de flori” – titlul fiind o glumă sinistră faţă de ceea ce a urmat. Liderul comunist s-a prefăcut că relaxează politica anti-opoziţie, învitând intelectualii să expună păreri critice la adresa Partidului – chipurile pentru a-l reforma. Ce s-a întâmplat, însă, a fost că sugestiile date de intelectualitate – atâta cătă mai rămăsese după anii de epurări politice – au fost folosite pentru a-i închide pe „trădători” şi a „curăţa Partidul” de „şerpii ieşiţi afară din găurile lor”.

În cadrul acestei epurări, numărul de intelectuali victimizaţi este estimat la peste 500 de mii. Ei au fost închişi, torturaţi şi mulţi dintre ei omorâţi.

În cartea “Mao: povestea neştiută” autorii şi istoricii Chang şi Hallidy consideră că numărul morţilor cauzate de Mao se ridică la cel puţin 70 de milioane.

Motive ascunse

Sub regimurile comuniste şi sub influenţa ideologiei comuniste care se închina luptei de orice fel, oamenii au fost asmuţiţi unii împotriva celorlalţi. Copii erau încurajaţi să îşi raporteze părinţii, studenţii – să bată şi să îşi tortureze profesorii, tinerii se întorceau împotriva bătrânilor, iar vecinii – împotriva vecinilor.

Unul dintre partenerii lui Marx în Prima Internaţională, Mihail Bakunin, scria “Cel Rău este reprezentat de revolta satanică împotriva autorităţii divine, revoltă în care vedem embrionul fecundat al tuturor emancipărilor umane – Revoluţia. Socialiştii se recunosc între ei prin cuvintele ‘În numele celui căruia i s-a făcut un mare rău’”, conform cărţii “Marx şi Satan” scrisă de pastorul Richard Wurmbrand, care a făcut un stagiu prin temniţele comuniste din România.

“Prin această Revoluţie va trebui să trezim Diavolul din oameni, să agităm patimile cele mai josnice”, scria Bakunin. “Misiunea noastră este de a distruge, nu de a edifica”.

Acest concept a fost observat clar examinând rezultatele comunismului, care a încercat mai întâi să distrugă spiritul oamenilor prin foamete, zombificându-i cu ajutorul execuţiilor publice şi hărţuirilor – toate acestea contribuind la îndepărtarea oamenilor de morală şi credinţă.

Unul dintre rezultatele acestor programe a fost canibalismul, întâlnit deseori în perioadele de foamete artificial impusă de liderii comunişti.

În timpul foametei sub Stalin, au existat cazuri de oameni care mâncau cadavre umane şi de răpiri de copii, care erau devoraţi pentru supravieţuire. O fotografie cunoscută a acestei perioade prezintă un cuplu stând lângă corpurile copiilor pe care îi mâncaseră parţial.

Acte similare de canibalism au fost înregistrate şi în timpul Marelui Salt Înainte, când Mao a avansat în arta de a-i învrăjbi pe oameni prin mişcări sociale adiţionale. În timpul Revoluţiei Culturale a lui Mao din 1960, copii îşi băteau propriii părinţii, studenţii (înrolaţi în Gărzile Roşii, dar nu numai) opreau şi chestionau oamenii pe stradă despre învăţăturile lui Mao – după care îi băteau pentru răspunsuri incorecte – iar profesorii, proprietarii şi intelectualii erau vânaţi şi batjocoriţi în public.

Michael Walsh, autorul cărţii “Palatul Plăcerilor Diavolului”, sublinia într-un interviu telefonic că operele lui Marx sunt asemănătoare cu povestea lui Lucifer din “Paradisul Pierdut” de John Milton, în care, realizând că nu îl poate învinge pe Dumnezeu, Lucifer vine cu un plan alternativ pentru răzbunare, distrugând creaţiile lui Dumnezeu.

“Este acea promisiune de transcendenţă pe care comunismul o face, dar pe care nu o poate împlini vreodată. Vrea moarte şi creează moarte. Moartea este sfârşitul fiecărui sistem comunist şi este scopul lui Satan”, afirmă Walsh.

“Ce este comunismul? este o răzbunare a perdanţilor. Se foloseşte de suferinţa oamenilor şi de dorinţa lor de răzbunare”, afirmă acesta. “Marx este cel mai mare perdant care a existat vreodată. A fost un trântor care şi-a chinuit prietenii. Era un nebun. Întreaga poveste este un cult al nebuniei, al suferinţei şi răzbunării”.

Walsh este de părere că valorile aflate la baza tuturor religiilor sunt lucruri comune aproape tuturor societăţilor de-a lungul istoriei – în timp ce comunismul a mizat mereu pe unele fundamente înnăscute pentru a manipula omenirea. “Fiecare vrea să fie eroul propriei sale poveşti”, afirmă acesta.

“Comunismul foloseşte caracteristici mai puţin admirabile ale oamenilor, precum invidia, pentru a te antrena în Revoluţie – fiecare persoană tânără doreşte să fie un revoluţionar împotriva ordinii instaurate – pentru a obţine ceea ce doreşte”, afirmă Walsh. “Dacă propovăduieşte principii ca ‘de la fiecare conform aptitudinii fiecăruia, pentru fiecare conform nevoilor fiecăruia’, brusc nimeni nu mai are abilităţi, iar toată lumea are o mulţime de nevoi. Acesta este defectul principiului”.

Comunismul a profitat de nevoia umanităţii de a avea un scop mai înalt şi a făcut acest lucru prin distrugerea religiei şi poziţionându-se la conducere.

Conform cărţii “Nopţi albe” de Dr. Boris Sokolov, în octombrie 1919, Lenin l-a vizitat pe savantul Ivan Pavlov, cunoscut pentru experimentele legate de reflexele condiţionate ale animalelor – de la care Lenin a împrumutat metodele de antrenament al acestor animale pentru a forma oamenii în acelaşi mod – sub sistemul educaţional sovietic.

Sokolov scria că se credea că “prin condiţionarea reflexelor, omul poate fi standardizat, poate fi făcut să gândească şi să se comporte după un tipar”. Lenin dorea să abolească individualismul – “Vreau ca masele din Rusia să urmeze un tipar de gândire şi reacţie comunist”.

Un capăt de drum

De fiecare dată când au fost adoptate ideile comunismului, religiile tradiţionale au fost printre primele ţinte ale distrugerii.

Acest lucru a avut loc şi în Uniunea Sovietică, care a suprimat Biserica Ortodoxă Rusă şi pe cea Catolică, la fel cum se întâmplă astăzi sub domnia Partidului Comunist Chinez, care suprimă religiile vestice, dar şi budismul şi taoismul.

“Cartea neagră a comunismului” oferă estimări neoficiale despre numărul victimelor regimului comunist în alte ţări – 1 milion în Vietnam, 2 milioane în Cambodgia, 1,7 milioane în Africa, 1,5 milioane în Afganistan, 1 milion în Europa de Est şi 150.000 în America Latină.

Estimează că mişcările şi partidele comuniste internaţionale care nu se aflau la putere au fost responsabile pentru aproximativ 10.000 de morţi.

În cartea “Marx şi Satan”, Wurmbrand propunea o întrebare, ridicată de mulţi alţii: După ce religia şi cultura vor fi distruse, ce mai rămâne? Simplul răspuns este că ceea ce rămâne e un popor deposedat de abilitatea sa de auto-control, iar cu aceasta, de abilitatea de auto-guvernare.

Comunismul creează oameni care nu caută o putere mai înaltă decât cea a liderilor de guvern şi care nu văd idealuri mai înalte decât cele ale statului. Oamenii devin, în acel moment, complet şi iremediabil, dependenţi de stat.

Această abandonare a principiilor morale s-a aflat de asemenea la baza brutalităţii liderilor comunişti şi a adepţilor lor devotaţi – lipsiţi de credinţa într-un spirit, de concepţiile tradiţionale despre bine şi rău sau despre rai şi iad, singura lor ambiţie devine însuşirea ambiţiilor partidului, iar ideile despre bine şi rău devin limitate la sprijinirea sau respingerea Revoluţiei. Fără o credinţă că binele şi răul au consecinţe, liderii şi apologeţii comunismului au săvârşit atrocităţi peste atrocităţi.

Târziu în viaţa sa, se crede că Lenin a susţinut, după cum notează Wurmbrand, “Statul nu funcţionează după cum ne-am dorit noi. Cum funcţionează? Maşina nu se supune. Un om este la volan şi pare că o conduce, dar maşina nu merge în direcţia dorită. Se mişcă după cum doreşte o altă forţă”.

Lenin a înnebunit mai târziu, probabil din cauza sifilisului care l-a răpus, dar a avut un moment de claritate pe patul de moarte, conform lui Wurmbrand, când i-a spus soţiei sale “Am comis o mare greşeală. Coşmarul meu este de a avea sentimentul că sunt pierdut într-un ocean format din sângele nenumăratelor victime. Este prea târziu să mă întorc. Pentru a salva ţara noastră, Rusia, am fi avut nevoie de oameni precum Francisc din Assisi. Cu 10 oameni ca el am fi putut salva Rusia”.

Marea decepţie

Există o glumă macabră printre cititorii ziarului Uniunii Sovietice controlat de Partid – Pravda –“Adevărul” – care dezvăluie o temă clasică : “Singurul lucru care este adevărat în ziarul de azi este data”.

Comunismul s-a dovedit o mare decepţie, o înşelăciune în istoria omenirii.

Teoria este plină de erori, iar orice implementare a teoriei a fost distrugătoare pentru viaţă şi moralitate, începând cu Comuna din Paris, luând avânt cu Uniunea Sovietică şi continuând azi în China şi Coreea de Nord.

După mai mult de 140 de ani de comunism implementat, putem judeca cu certitudine comunismul din prisma fructelor sale, nu prin ceea ce promitea că va face.

Nicio fiinţă umană raţională nu ar urma o astfel de cale.

Umanitatea va putea respira liber când “spectrul” malefic al comunismului despre care vorbea Marx va părăsi planeta.

Evaluarea numărului de victime ale comunismului este de cel puţin 100 de milioane, cu toate acestea crimele sale nu au fost cercetate centralizat, iar ideologia sa încă persistă.

Epoch Times caută să expună istoria şi credinţele acestei mişcări, care a fost o sursă a tiraniei şi distrugerii încă de la apariţie.

 

 

”Legile din Romania apara infractorii!” – Reactia magistratilor (nu doar) la teribilul caz din Mehedinti

Magistrații din România acuză că legile apără infractorii. Iar judecătorii nu sunt primii care o spun. E marea problemă de care se lovesc și polițiștii care prind hoți sau descind la mafia organizată pentru ca mai apoi să vadă infractorii eliberați. Legea penală română pune accent mai mult pe infractor, iar acest lucru se răsfrânge negativ asupra victimei, cum este și în cazul de la Mehedinți, atrage atenția Asociația VeDem Just.

Asociația a reacționat marți la „cazul Mehedinți”, în care un bărbat condamnat la închisoare pe viață, dar eliberat condiționat, a recidivat și a dat foc unei tinere, conform Mediafax.

„Asociația VeDem Just atrage atenția asupra gravității faptului că legea penală română pune accent mai mult pe infractor, iar acest lucru se răsfrânge negativ asupra victimei, cum este și în cazul de la Mehedinți. Dispozițiile din Codul Penal fac ca liberarea condiționată, care la origini era considerată o vocație și ceva excepțional, să devină un drept pentru condamnat și o regulă pentru instanță. Mai mult, legea recursului compensatoriu, abrogată de abia în decembrie 2019, a generat valuri de infracționalitate recidivantă”, susține asociația.

Potrivit acesteia, în lumina cazurilor din ultimii doi ani, dar și a statisticilor conform cărora peste 50 la sută dintre cei eliberați din penitenciar recidivează, este nevoie urgență de modificarea legislației: liberarea condiționată să fie cu adevărat o excepție, să privească antecedentele penale ale condamnatului, să fie refuzată începând cu a treia condamnare pentru fapte intenționate, iar competența de soluționare a procedurii să revină însăși instanței care a pronunțat condamnarea.

„Modificarea și completarea legislației nu este suficientă. Ea trebuie să meargă împreună cu sprijinirea serviciului de probațiune, o mai bună pregătire a magistraților, dar și a polițiștilor pentru a elimina acele situații în care victima se prezintă în fața acestora și nu primește sprijinul de care are atâta nevoie și împreună cu o educație juridică masivă a populației”, conchide VeDem Just.

(Pentru cucerirea si ingalbenirea lumii)- Propaganda Partidului Comunist Chinez plăteşte milioane de dolari către Washington Post şi Wall Street Journal

O inserţie plătită de China Daily înăuntrul ediţiei print a Wall Street Journal, transmitea atacuri ale regimului comunist împotriva companiei americane de dansuri tradiţionale chineze, Shen Yun  Performing Arts
O inserţie plătită de China Daily înăuntrul ediţiei print a Wall Street Journal, transmitea atacuri ale regimului comunist împotriva companiei americane de dansuri tradiţionale chineze, Shen Yun Performing Arts (The Epoch Times New York)

Noi documente depuse la Departamentul de Justiţie din SUA arată că publicaţia China Daily a plătit peste 4,6 milioane USD către WaPo şi aproape 6 milioane USD către WSJ, din noiembrie 2016, dată când a venit la putere Donald Trump.

Publicaţia în limba engleză China Daily este controlată de Departamentul de publicitate al Partidului Comunist Chinez, agenţie responsabilă de diseminarea propagandei.

În ultimii ani, China Daily a cheltuit milioane de dolari pe inserturi – numite „China Watch” – care conţin propagandă deghizată în ştiri, în ziarele importante din SUA, inclusiv WSJ, New York Times şi WaPo.

Analiştii care cercetează activităţile de influenţă chineză din Statele Unite au declarat într-un raport din 2018 (pdf) că „este greu să afirmi că materialele publicaţiei China Watch sunt reclamă”.

China Daily a transmis informaţii financiare în temeiul legii privind înregistrarea agenţilor străini (FARA), dar noua înregistrare (pdf) este prima care include o defalcare a sumelor plătite de publicaţie către organizaţiile media americane.

Întrebările trimise către WaPo şi WSJ nu au primit răspuns.

Potrivit înregistrării FARA, China Daily a plătit pentru a insera propagandă în The New York Times, Foreign Policy, Des Moines Register şi CQ Roll Call.

China Daily a cheltuit în total peste 11 milioane USD pentru publicitate în ziarele din Statele Unite.

Publicaţia este înregistrată ca agent străin în cadrul FARA în 1983. Legea impune agenţilor străini înregistraţi să furnizeze către Departamentul de Justiţie al SUA copii ale tuturor materialelor de propagandă „circulate între două sau mai multe persoane”. De asemenea, solicită agenţilor să prezinte departamentului, de două ori pe an, un raport detaliat al cheltuielilor în Statele Unite.

China Daily este parte a programului de propagandă globală elaborat de regimul chinez, o campanie în care Partidul cheltuie 6,6 miliarde USD din 2009, potrivit unei scrisori trimise de zeci de parlamentari americani Departamentului de Justiţie la începutul acestui an.

Conform înregistrărilor FARA, regimul a cheltuit 35 de milioane USD doar pentru China Daily din 2017.

Articolele care apar în publicaţiile americane „servesc drept muşamalizare a atrocităţilor comise de China, inclusiv crimele sale împotriva umanităţii din regiunea Xinjiang şi sprijinul pentru represiunea din Hong Kong”, au scris parlamentarii.

La începutul acestui an, Departamentul de Stat a desemnat China Daily, împreună cu alte patru publicaţii chineze care operează în Statele Unite, drept misiuni străine, pentru rolul lor de organe de propagandă a Partidului Comunist Chinez. De asemenea, a redus numărul personalului chinez care are permisiunea să lucreze în birourile publicaţiilor din S.U.A.

Eroii Romaniei -enigme, Katyn-ul romanesc

 

        Poate la acest articol, titlul cel mai potrivit ar fi fost “DRAMELE ROMANILOR”. Poate ar fi fost mai bine ca articolul sa vina ca o continuare la “De ce nu putem iubi, Rusia!” Dar se afla aici, fiindca inca nu se stie TOTUL despre aceasta drama. De ce? Deocamdata, enigma…

Despre Katyn, locul unde au fost asasinati de catre NKVD-ul sovietic, ofiteri si soldati polonezi, in jur de 14000 de oameni, se stie si s-au aflat multe. Polonezii, popor mandru, au avut grija ca opinia publica mondiala sa cunoasca una dintre cele mai mari drame ale trecutului lor, cinstindu-si eroii si ridicandu-le un monument la fata locului, spre aducere aminte si pomenirea sufletelor celor a caror vina a fost ca si-au servit cu cinste si demnitate PATRIA, atunci cand aceasta a avut nevoie de ei, chiar si cand sortii le erau potrivnici.

Vrand, nevrand, Rusia a fost nevoita sa-si recunoasca trecutul sumbru, mascat conform propagandei in “civilizare” si “eliberare”; ceea ce nu-i putin lucru pentru un stat cu valente imperialiste, care se considera una dintre marile puteri ale lumii. Au fost nevoiti a-si cere SCUZE in mod oficial, pentru drama poporului polonez. Mandria ce caracterizeaza poporul polonez –ce noua din pacate ne lipseste- si atentia acordata trecutului si inaintasilor, si-au spus cuvantul. Bravo lor!

Din pacate, noi ROMANII si mai ales Autoritatile noastre, nu au si nu vor sa aiba, DEMNITATEA de a actiona in spiritul polonezilor (cel putin nu in mod OFICIAL), mai ales in ceea ce priveste pomenirea si reparatia unor evenimente istorice grave, pe care TARA si POPORUL ei au avut nesansa sa le traiasca –instaurarea comunismului si holocaustul, fiindca si noi am trecut prin asa ceva, adus de Armata Rosie si Stalin.

Armata Romana a avut si ea Katyn-ul ei, despre care din pacate nu se vorbeste deloc, din motive “diplomatice”.

   Acesta s-a numit Balti si a avut loc in anul 1944, cand Basarabia –teritoriu atat de drag noua- a fost reocupata de trupele sovietice, care au aratat prin pogromul declansat la adresa Romanilor si Romanismului, in toate formele sale, adevarata fata “civilizatoare” a comunismului.  

Despre acest Katyn romanesc nu s-a vorbit aproape deloc dupa 1989, desi a fost un masacru identic cu cel polonez, dar cu un numar mult mai mare de victime, 50000 de oameni…Da stimati cititori, ati citit bine, 50000 de militari, dintre care 80% erau romani, peste 5000 germani, 2000 unguri, inclusiv cehi si polonezi! Cutremurator nu?

Despre acest masacru au inceput sa vorbeasca putinii supravietuitori evadati din acest cumplit lagar; supravietuitori care din pacate n-au avut parte de nicio reparatie morala, materiala sau financiara, a dramei traite fara voia lor. Acestia sunt eroii despre care nu vorbeste nimeni!

Pentru mine, cei asasinati la Balti, sunt eroii si mortii nostrii, care au aparatTarasi Neamul. Acestia au avut “vina” de a fi SOLDATI ROMANI ce si-au facut datoria, asasinati miseleste de sovietici, numiti multi ani la rand “eliberatori”…

Cel mai cutremurator document cu privire la drama Armatei Romane din Basarabia, este o scrisoare, pe care in continuare o voi reda in totalitate; scrisoare cutremuratoare trimisa de Ierodiaconul Nicodim Schiopu din Balti, pe cai ocolite, calugarilor romani de la Sfantul Munte Athos. Marturia sa nu are nevoie de niciun comentariu, insa intrebarile puse de acesta atunci, sunt perfect valabile si acum. Acestea sunt inca intrebari fara raspuns!

   “In anul 1944, la navala hoardelor rusesti care au ocupat Basarabia, Armata Rosie a facut prizonieri zeci de mii de militari. In orasul Balti, au fost concentrati circa 50000 de militari ai Armatei Romane, care tinusera piept hoardelor dezlantuite. Dintre acestia, 80% erau romani, iar ceilalti erau peste 5000 de germani, 2000 de unguri, iar restul cehi si polonezi. In nord-estul orasului, unde curge raul Raut si se formeaza mlastini, KGB-ul a gasit locul cel mai nimerit sa amplaseze lagarul, inconjurat de garduri inalte cu sarma ghimpata. Chinurile acestor prizonieri erau de neanchipuit: foamea era flagelul numarul unu, insotita de lipsa de igiena; bolile, frigul si umezeala produceau decese fara numar. Din acest lagar, unii mai curajosi au incercat sa evadeze, dar au fost mitraliati. Totusi, au mai fost si fugari scapati, pe care nu i-a gasit nimeni, decat atunci cand s-au facut singuri cunoscuti, dupa destramarea Uniunii Sovietice. Din declaratiile celor evadati, s-au stabilit crimele KGB-ului savarsite la Balti: toti cei 50000 de prizonieri au fost impuscati in ceafa de militarii KGB-ului si aruncati in santuri mocirloase, pe care tot ei le-au sapat. Indata ce au fost date in vileag cele petrecute, s-au facut cercetari in mlastini, in anii 1991-1992. Rezultatele au fost cutremuratoare: nici harletele, nici lopetile nu au putut fi utilizate din cauza multimii de oseminte raspandite in aceste mocirle! Inimile indurate ale bunilor romani, ale evlaviosilor crestini, i-au impins pe acestia sa faca o piramida de oase si cranii, care au fost stranse pe un loc uscat; peste care s-a asternut o mare cantitate de pamant batatorit si s-a ridicat, in felul acesta, un delusor mai inalt, o movila in forma de trepte, tot din tarana, iar pe partea ei de sus s-a asezat o troita. Troita de lemn, sculptata, a fost darul credinciosilor din raionul Rascani, din apropierea Baltilor. Pe data de 7 mai 1992, aceasta troita a fost sfintita de catre Preafericitul Petru de Balti, cu sobor de preoti si monahi, la care sfintire au participat mii de credinciosi si autoritatile orasenesti. Atunci, prin cuvantul solemn rostit de Ierodiaconul Nicodim Schiopu, s-a lansat apelul ca, pe acel loc, sa se construiasca o Biserica sau Manastire a Oaselor, pentru ca, zi si noapte, prea-cuviosii monahi si cucernici preoti sa pomeneasca sufletele celor 50000 de militari, ucisi miseleste, cu un glonte in ceafa, de catre militarii sovietici. Dupa aceea, lucrurile au luat o intorsatura tragica: Preasfintitul Petru a fost agresat, cu arme si bate, chiar in sediul Palatului Episcopal, de catre un grup de calugari si preoti, agenti ai arhiepiscopului Vladimir, care tine de Patriarhia Moscovei. Din lipsa de fonduri, Biserica Oaselor a ramas numai un proiect, un plan facut de arhitecti inimosi. Oare de ce nu se vorbeste nimic despre acest genocid impotriva Poporului Roman? De ce nu se stabileste adevarul in privinta masacrelor facute impotriva Neamului nostru?

Caci si aceste crime monstruoase nu sunt nimic altceva decat un holocaust, trecut sub tacere. Oare, nici chiar mortii nu sunt egali in fata Domnului?”   Aici se incheie scrisoarea. Cutremurator acest strigat de disperare si frustrare, a unui om ce nu si-a uitat niciodata stramosii, originea si chemarea! Cutremuratoare drama a zecilor de mii de OSTENI, neagra uitarea si lipsa de respect si consideratie din partea celor ce-ar trebui sa vegheze ca sufletele lor sa se odihneasca, in sfarsit, IN PACE! Poate acolo sunt bunicii, unchii si chiar tatii nostrii –printre miile de disparuti a caror soarta nu mai intereseaza pe nimeni…Ne alina gandul ca oasele lor, odihnesc in tarana patriei pe care au iubit-o si pentru care s-au jertfit!

Eroii, chiar si necunoscuti, odihnesc ACASA, fiindca BASARABIA ESTE SI VA RAMANE INTOTDEAUNA, PAMANT ROMANESC! Dumnezeu sa-i odihneasca! 

ADEVARUL TREBUIE SPUS!

 

Istoria comunismului (satanismului)

Închisoarea Râmnicu Sărat, celular, camere de detenţie.
Închisoarea Râmnicu Sărat, celular, camere de detenţie. (Epoch Times România)

De ce comunismul şi nu alte epoci din istoria umanităţii, de ce mulţi dintre noi nu pot uita coşmarul prin care am trecut până acum douăzeci de ani? De atunci, unii se prefac că au uitat, alţii chiar au uitat, şi destul de mulţi, aşa-zişii ”nostalgici”, îl regretă!

Cum pot fi uitate toate crimele şi teroarea, procesele şi execuţiile, închisorile şi lagărele de muncă, deportările, frigul şi foamea, toate umilinţele, cum pot fi uitate prostia, incultura, răutatea şi aroganţa torţionarilor şi activiştilor de partid?

Am scris acest serial atât pentru cei care au cunoscut comunismul din interior, cât şi, mai ales, pentru cei care nu l-au cunoscut, în speranţa că, aflându-i odioasa istorie, nu-i vor mai permite să mai apară vreodată de unde a fost izgonit şi, totodată, îl vor izgoni din locurile din care încă nu a fost stârpit.

Un astfel de serial, nici pe departe exhaustiv, ar putea fi şi o formă de catharsis pentru cei care vor să se lepede de mentalităţile comuniste şi încă nu reuşesc, căci molima aceasta, comunismul, este extrem de primejdioasă, chiar mortală. Când oare va fi creat miraculosul vaccin împotriva ei?

Măcar de n-am uita! În acest sens, poeta Ana Blandiana, preşedinta Academiei Civice, a rostit cândva această memorabilă frază: ”Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria poate fi o formă de justiţie”.

1. Spre Marea de Sânge

Nimeni nu ştie cum şi când a început comunismul, când au început râurile să se înroşească şi să se verse în aceeaşi Mare de Sânge. Unii cercetători sunt de părere că idei comuniste apar încă din ”Utopia” lui Thomas Morus, în engleză Thomas More (1478 – 1535), avocat, scriitor şi om de stat.

Acest englez era un tip luminat; printre altele, lucru neobişnuit în epoca lui, a depus la fel de mult efort în educarea fiicelor sale precum în educarea fiului său, declarând că femeile sunt la fel de inteligente ca şi bărbaţii….

2. Autorizarea crimelor

Teoretic, principalii responsabili pentru teroarea şi crimele ce vor urma în secolul XX sunt Karl Marx şi Friedrich Engels, coautori ai sinistrului ”Manifest al Partidului Comunist” şi autori ai altor lucrări de acelaşi tip.

Karl Heinrich Marx (1818 – 1883) s-a născut în Germania, fiind fiul unui burghez evreu, convertit la protestantism şi adept al ”Epocii Luminilor”. Culmea e că, din punct de vedere religios, Marx a început ca un creştin fidel, iar idealul comunist l-a îmbrăţişat tot în calitate de creştin, devenind membru al Ligii celor Drepţi, o organizaţie comunist-creştină. Mai târziu, el a devenit ateu şi i-a făcut pe cei din această ligă să se lepede de creştinism, rebotezând-o Liga Comuniştilor! Ca să vezi!…

3. Teroriştii, la putere

Rusia de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea era grav bolnavă. Ţarul Nikolai al II-lea era un om slab, speriat de reforme şi, prost sfătuit, violent cu disidenţii şi cu manifestanţii împotriva regimului său. Colac peste pupăză, în ultimii ani ai Imperiului Ţarist, la curte se aciuise şi celebrul şi ciudatul Rasputin, urât atât de aristocraţi şi de intelectuali cât şi de poporul simplu.

Rusia nu se bucurase niciodată de democraţie. Fusese ultima ţară europeană care abolise iobăgia. Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia adoptase ideile marxiste, dar în rândurile sale existau mai multe curente, cele mai cunoscute fiind ale menşevicilor şi bolşevicilor….

4. Paranoia, ca formă de guvernământ

Spre deosebire de Marx, Engels şi Lenin, idolii săi, Stalin provenea dintr-o familie umilă, tatăl său fiind un biet cizmar, care-şi îneca amarul în beţii de cursă lungă.

Viitorul călău, Iosif Visarionovici Djugaşvili, s-a născut în 1879, la Gori, în Georgia, care pe atunci era o provincie rusească. Georgienii fiind deosebit de religioşi, mama lui l-a înscris la Seminarul Ortodox Georgian din Tiflis (Tbilisi), spre a deveni preot. A intrat încă de pe atunci în legătură cu mişcarea georgiană de rezistenţă care lupta împotriva controlului ţarist…

5. Şleahtă de psihopaţi

Printre călăii subordonaţi lui Lenin şi Stalin s-a numărat şi Felix Edmundovici Dzerjinski. El s-a născut în anul 1877 într-o familie de şleahtici polonezi bogaţi, în Belarus, pe atunci în componenţa Imperiului Ţarist. Însă firea nu i-a fost niciodată nobilă. A fost exmatriculat din şcoala din Vilnius pentru ”activităţi revoluţionare”.

Dzerjinski a intrat în Partidul Social-Democrat Lituanian în 1895 şi a fost fondatorul Social-Democraţiei Regatului Poloniei şi Lituaniei. Şi-a petrecut cea mai mare parte a tinereţii în închisorile ţariste. A evadat de mai multe ori…

6. Zdrobirea elitelor

”Rusia scăldată în sânge” este titlul sugestiv al unui roman celebru, scris de Artiom Vesiolîi, despre Revoluţia Bolşevică din 1917 şi războiul civil care i-a urmat. Grăitor titlu pentru acel răstimp! Cum se ştie, Rusia a dat lumii mari scriitori, dar, ciudat, indiferent de opiniile lor politice, prea puţini au emigrat în vremurile acelea de restrişte.

Unii, printre care şi Aleksei Tolstoi, nu au rezistat în Occident şi, de dorul patriei lor înfuntând orice risc, s-au întors în Uniunea Sovietică. Alţii, dintre cei rămaşi, ca Maxim Gorki şi Vladimir Maiakovski, aşteptaseră Revoluţia, punându-se imediat în slujba comunismului…

7. România populară şi socialistă

Cu o autoironie sinucigaşă sau din prostie fudulă, unii conaţionali, inclusiv intelectuali (?), îşi persiflează propriul popor, atribuindu-i toate metehnele din lume, printre care laşitatea şi trădarea, prima fiind deja fixată în celebra formulă ”mămăliga nu explodează”, iar a doua trimiţând deseori la întoarcerea armelor împotriva nemţilor, la 23 august 1944.

Că ”mămăliga chiar explodează” s-a văzut de multe ori în istoria noastră, ultima dată în Decembrie 1989. Cât despre aşa-zisa ”trădare” din 1944, se spun baliverne, fiindcă, la fel ca în primul război mondial, tot aşa şi în al doilea, România avea de recuperat teritorii şi de la Răsărit şi de la Apus şi pe primul loc trebuia pus interesul naţional, mai presus de aliaţii vremelnici, care-şi aveau propriile lor interese…

8. Dincolo de saluturile tovărăşeşti

La prima vedere, relaţiile dintre U.R.S.S. şi ţările ”frăţeşti”, ca şi între acestea din urmă, păreau ideale. În anii ’50, în România erau plasate peste tot lozinci pe care scria: ”Trăiască lagărul de nezdruncinat al socialismului”. În realitate, fiecare dintre ţările căzute în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice avea problemele ei, nu doar ideologice.

Astfel, Stalin smulsese teritorii din România, Polonia şi Cehoslovacia, luase ţările baltice cu totul, proclamase zona ocupată din Germania Republică Democrată şi impusese tuturor vecinilor vestici ai Rusiei comunismul, cu excepţia Finlandei, din care însă smulsese Karelia. În acest sens, Republica Populară Română avea şi ea propriile ei probleme de rezolvat…

9. Deocamdată, tot în Europa de Est

Ce s-o fi distrat Stalin, în nebunia lui, în timpul procesului de la Nürnberg, când căpeteniile naziste învinse erau acuzate de masacre, judecate şi executate! El era în tabăra învingătorilor! Ce proces i-ar fi trebuit şi lui, la Varşovia sau la Bucureşti! Dar, pe vremea aceea, masacrul de la Katyn le fusese atribuit tot nemţilor.

Satul Katyn este situat la 20 km Vest de oraşul Smolensk din Rusia. Acolo au fost executaţi aproximativ 22.500 de cetăţeni polonezi, în primăvara anului 1940. Cei mai mulţi dintre cei asasinaţi erau ofiţeri, dar şi civili, capturaţi ca prizonieri în timpul războiului polonez de apărare din 1939…

10. Educaţia, cultura şi ştiinţa

Imediat după instaurarea comunismului în Europa de Est, educaţia, cultura, arta şi ştiinţa au suferit o grea lovitură, toate fiind adaptate după sistemul sovietic. S-a ales praful de toată înflorirea culturală şi ştiinţifică a României interbelice.

Academia Română a fost distrusă prin eliminarea a 20 de membri titulari şi a 50 de membrii corespondenţi. Liceele s-au transformat în ”şcoli medii”, examenul de bacalaureat a devenit ”de maturitate”, nota maximă era 5, după sistemul sovietic…

11.”O bombă atomică spirituală”

Viitorul monstru comunist, Mao Zedong, s-a născut la 26 decembrie 1893, într-o familie de ţărani chinezi. Devenind învăţător, a îmbrăţişat de tânăr ideile marxist-leniniste. Între anii 1927-1937 şi 1945-1949, a condus forţele comuniste în lupta dusă împotriva forţelor naţionaliste, străbătând întreaga Chină pentru a-şi recruta armata, acţiune numită ulterior de ideologia oficială ”Marşul cel Lung”.

În acel răstimp, Mao s-a debarasat de tovarăşii din Partidul Comunist Chinez şi Armata Roşie pe care îi suspecta că îi ameninţă poziţia de lider, acuzându-i de oportunism şi că sunt chiaburi; a pornit o serie de suspendări sistematice printre aceştia, aplicându-le şi înfiorătoare torturi…

12. Molima roşie

Cercetătorii încă nu au explicat convingător cum a reuşit comunismul să molipsească atâţia indivizi, dintre care unii au ajuns la conducerea ţărilor lor, toţi cu apucături de călăi. Cert e că pe nicăieri nu a fost vreun ”comunism cu faţă umană”, această nebunie lăsând în urmă milioane şi milioane de morţi, deţinuţi cu viaţa sfărâmată, ură, corupţie şi sărăcie.

A doua ţară după Uniunea Sovietică peste care s-a abătut ”molima roşie” a fost Republica Populară Mongolă, proclamată astfel în anul 1924. Chiar din acel an, comuniştii ajunşi la putere s-au aliat fără rezerve cu URSS şi, adoptând pe dată metodele lui Stalin, au trecut la înlăturarea şi execuţia sumară a oamenilor politici care nu erau convinşi că alianţa cu marele vecin de la Nord este cea mai potrivită pentru ţara lor…

13. Aşteptând sfârşitul

Cu simţul de observaţie pe care l-a avut întotdeauna, folclorul nostru a surprins exact ce s-a întâmplat în România după evenimentele din Decembrie 1989:

Comunismu’ n-o muritu,

Doar o ţâr’ s-o hodinitu.

Ceea ce este foarte adevărat, căci, după cum se ştie, eşalonul doi al activiştilor de partid a preluat puterea în România, precum şi în alte ţări ex-comuniste. Totuşi, privind retrospectiv, cine s-ar fi aşteptat, la începutul anilor ’80, că, măcar oficial, comunismul se va prăbuşi în Europa de Est, cine ar fi crezut că se va spulbera Uniunea Sovietică?…

Deţinuţi şi deportaţi

Vă propunem în continuare o incursiune în infernul concentraţionar din România comunistă:

1. Memorialul de la Sighet

La Sighetu Marmaţiei a fost una dintre cele mai cumplite închisori comuniste, unde au fost ucişi sau au murit din pricina condiţiilor ori pur şi simplu de inimă rea unii dintre cei mai iluştri exponenţi ai României interbelice. Printre aceştia s-au aflat Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, care au fost aruncaţi în Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului.

Încă se mai încearcă identificarea osemintelor celor doi şi ale altora, dar deocamdată rezultatele sunt incerte. Oricum, acest cimitir este de mult un loc de reculegere pentru cei ce trec pe acolo, unii dintre ei fiind foarte tineri…

2. Viaţa şi moartea la Râmnicu Sărat

Aici nu va fi vorba de farmecul unui târg de provincie, de vechile şi pitoreştile lui case care s-au mai păstrat, de parcurile şi de locurile lui de distracţie. În veacul trecut, oraşul Râmnicu Sărat nu a fost nicidecum ”locul unde nu se întâmplă nimic”. Dimpotrivă, aici au avut loc nişte tragedii îngrozitoare, au fost frânte vieţi nevinovate, unele sfârşind în noian de sânge.

Totul a fost posibil din cauza cumplitei temniţe ce fusese construită, ca închisoare judeţeană, în timpul domniei regelui Carol I, pentru deţinuţii de drept comun. Primii care i-au îndurat ororile au fost nefericiţii răsculaţi din anul 1907. Apoi, constatându-se că nu este prea încăpătoare, a fost destinată doar deţinuţilor politici consideraţi cei mai periculoşi…

3. Un ultim sat al deportaţilor: Fundata

În pofida renumelui de „Grânar al Ţării”, Bărăganul nu este un ţinut prea ospitalier, având cea mai mare diferenţă dintre temperaturile de iarnă şi de vară din România; de aceea, are şi cea mai mică densitate a populaţiei dintre toate zonele ţării. Cu toate acestea, nimeni nu l-a numit, până în anul 1951, „Siberia României”. Acest tragic renume i-a fost adăugat nu doar din pricina climei aspre, ci şi pentru că a devenit pentru câţiva ani tărâm al deportaţilor sau, în graiul local, al surghiuniţilor.

„Siberiada românească” a fost pusă la cale de Securitate, care, în anul 1950, a finalizat planul de deportare din regiunea de graniţă cu Iugoslavia „a elementelor care prezintă un pericol prin prezenţa lor în zonă”. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, în anul 1948, urmând modelul sovietic, Ministerul de Interne al Republicii Populare Române a dat, la 15 martie 1951, următorul decret: „Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în aceste centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările lor faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Celor în cauză li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localitate”…

4. Trei generaţii de deportaţi

În 14 aprilie, când dormeam foarte bine, m-am trezit în nişte bubuituri groaznice. Nu ştiam ce este. Mi-am pus plăpumioara pe cap, când am auzit. Dormeam totdeauna cu uşa întredeschisă, fiindu-mi teamă de întuneric. Am văzut prin deschizătura uşii cum nişte umbre, aşa, mai mult nişte haine negre sau de piele… Nu mai reţin cum erau, dar mi-am dat seama că sunt nişte oameni răi cei care veniseră. Cotrobăiau prin cameră după nu ştiu ce. După aceea, mi-am dat seama că umblă după o armă; acesta era pretextul, când veneau să aresteze…”

5. Canalul blestemat

Canalul Dunăre–Marea Neagră a fost una dintre cele mai mari tragedii care au marcat comunismul, şi unde au pierit ori s-au îmbolnăvit pe viaţă mii de deţinuţi politici. E de regretat că nu a fost construit mai înainte de venirea la putere a comuniştilor, deşi nu le-ar fi fost greu să găsească şi alte variante de tortură, fiindcă planuri de a construi canalul respectiv au existat încă de pe vremea când Dobrogea mai făcea parte din Imperiul Otoman.

Se pare că această idee le-a venit mai întâi englezilor. Apoi, după Unirea Dobrogei cu România, în 1878, a început a fi dezvoltată ideea unui al patrulea braţ al Dunării, de data aceasta artificial, care să scurteze drumul spre Marea Neagră. Însă condiţiile tehnice ale epocii respective făceau ca o astfel de lucrare să fie extrem de grea şi de costisitoare, astfel că regele Carol I, realist, nu a dorit să se implice în acest proiect…

6. Iadul, experimentat la Piteşti

După cum e prezentat în mai vechi şi mai noi credinţe, iadul nu poate fi mai rău decât a fost la penitenciarul Piteşti, în intervalul 1949-1951, unde minţi criminale au avut în vedere în principal studenţii. A fost cel mai crunt experiment din România comunistă, şi se estimează că peste o mie de tineri au fost maltrataţi, umiliţi şi schingiuiţi.

După cum se exprimă unii dintre puţinii supravieţuitori de astăzi, ”experimentul Piteşti a constituit unul dintre cele mai grele tributuri plătite de poporul român împotriva bolşevizării ţării”….

Va urma…http://epochtimes-romania.com/news/istoria-comunismului—192542

 

Fost director MI6: Virusul Wuhan a apărut în laboratoarele chineze

Sir Richard Dearlove, fost şef la MI6
Sir Richard Dearlove, fost şef la MI6 (Captură video, SkyNews)

Conform noului raport citat de Sir Richard Dearlove, în vârstă de 75 de ani, s-au descoperit indicii în secvenţa genetică a virusului care ar sugera că elementele cheie au fost create de om şi „inserate”.

“Cred că acest lucru a început ca un accident … dar se ridică problema, presupunând că Beijing-ul ar admite vreodată responsabilitatea pentru asta…, va plăti reparaţii? Cred că acest lucru va îndemna fiecare ţară din lume să îşi regândească relaţia cu China şi să schimbe comportamentul comunităţii internaţionale faţă de conducerea chineză”, a declarat, pentru The Telegraph, Sir Richard Dearlove, şeful MI6 între 1999 şi 2004.

Sugerând că este posibil ca oamenii de ştiinţă chinezi să fi efectuat experimente ascunse privitoare la splicing (editare, inserare) de gene asupra unui coronavirus de liliac în momentul în care virusul a scăpat din cauza unor probleme de securitate biologică în laboratoarele chineze, Dearlove a spus:

“Este o afacere riscantă dacă greşeşti. Uitaţi-vă la poveştile … despre încercările conducerii de a bloca orice dezbatere despre originile pandemiei şi modul în care oamenii au fost arestaţi sau reduşi la tăcere. N-ar trebui să mai avem vreo îndoială cu privire la lucrurile cu care avem de a face”.

Deşi Dearlove nu a acuzat direct China de eliberarea intenţionată a virusului, în interviu şeful MI6 acuză Beijingul de minimizarea ulterioară a dimensiunii epidemiei.

“Desigur, chinezii probabil că au socotit: ei bine, dacă lumea trebuie să treacă printr-o pandemie, poate că nu ar trebui să ne străduim prea mult să împiedicăm, ca să zicem aşa, concurenţii să treacă prin aceleaşi probleme pe care le avem noi”, a menţionat fostul şef al MI6.

Amprente genetice

Teoria oficială a originii virusului este că acesta ar fi sărit bariera speciilor trecând de la liliac – printr-o specie de tranziţie – la om. Problema cu această abordare este, însă, faptul că lipsesc verigile procesului – nu există nicio tulpină a virusului Wuhan care să fi infectat animale, altele decât oamenii, încât să poată deveni o epidemie. Conform unui studiu australian, China nu a reuşit să producă aceste dovezi şi nici macar nu caută asemenea tulpini ale virusului care să ateste un proces de trecere la altă specie.

În lipsa acestor dovezi, o altă teorie este cea a generării în laborator. Este cunoscut faptul că în Institutul de Virologie Wuhan aveau loc studii de coronaviruşi de liliac ce încercau să obţină transmisibilitate la oameni, încă din 2015, sub conducerea dr. Shi Zhenli, şi chiar finanţate de administraţia Obama (deşi SUA nu avea niciun mijloc de verificare a studiilor şi în ciuda a numeroşi oameni de ştiinţă care atrăgeau atenţia că cercetările sunt foarte primejdioase).

Luc Montagnier, laureat Nobel pentru descoperirea virusului HIV, a ieşit public pe un post francez, atrăgând atenţia că virusul Wuhan este o creaţie de laborator chinez. La începutul epidemiei o echipă de cercetători indieni a anunţat că a găsit urme de HIV în proteinele spike ale virusului Wuhan, sugerând manipularea în laborator. Lucrarea a fost retrasă la presiune mediatică.

Potrivit unui nou studiu, citat de Sir Richard Dearlove, revizuit de colegi, intitulat „O reconstrucţie istorică a etiologiei SARS-CoV-2 Spike”, condus de profesorul Angus Dalgleish de la Spitalul St. George al Universităţii din Londra şi virologul norvegian Birger Sorensen, echipa de cercetători susţine că a identificat „secţiuni inserate plasate pe suprafaţa antenelor virusului SARS-CoV-2” care aruncă lumină asupra modului în care virusul invadează celulele umane, scrie The Telegraph.

Raportul este citat ca avertisment că antenele virusului SARS-CoV-2 diferă foarte mult de orice antene ale altor virusuri SARS studiate anterior şi, în consecinţă, nu este cert faptul că eforturile de a dezvolta un vaccin vor avea succes.

Cercetătorii sugerează că adevărata etiologie a virusului a fost „înţeleasă greşit”, ceea ce i-a stimulat să încerce să obţină un vaccin, produs de Immunor AS, o companie farmaceutică norvegiană condusă de Sorensen.

Analiza oferită de profesorul Dalgleish şi colegii săi, care va fi publicată zilele următoare, susţine că virusul posedă „amprente unice”, „care indică manipulare intenţionată”, aruncând astfel în aer teoria că virusul a evoluat în mod natural.

Cercetarea sugerează că virusul Wuhan este un „virus remarcabil de bine adaptat pentru coexistenţa umană” şi a fost probabil conceput printr-un experiment de laborator din Wuhan pentru a dezvolta „viruşi himerici cu capacităţi sporite”.

„De acum înainte, cei care vor susţine că pandemia Covid-19 a apărut în urma transferului zoonotic trebuie să explice cu exactitate de ce acest raport simplu este greşit, înainte de a afirma că dovezile lor sunt atrăgătoare, mai ales când, aşa cum arătăm şi noi, există erori şocante în dovezile care sprijină acea teorie”, concluzionează raportul citat de publicaţie.

Raportul actual, spune presa, a fost respins anterior de mai multe reviste, inclusiv Nature şi Virology Journal, care au considerat că cercetarea este „improprie pentru publicare”.

Raportul a fost rescris de câteva ori pentru a înlătura acuzaţiile dure la adresa Chinei, înainte de a fi publicat în revista Quarterly Review of Biophysics Discover, prezidată de oamenii de ştiinţă ai Universităţii Stanford şi Universităţii din Dundee.

O versiune anterioară, citată de The Telegraph, sugera ca virusul să fie numit din nou „virusul Wuhan”, susţinând că există dovezi „dincolo de orice îndoială rezonabilă că virusul COVID-19 este conceput” în Wuhan.

„Suntem conştienţi că aceste descoperiri ar putea avea o semnificaţie politică şi pot ridica întrebări tulburătoare”, au scris iniţial autorii, potrivit articolului.

John Fredrik Moxnes, consilier ştiinţific principal al armatei norvegiene, care era iniţial coautor, a cerut să-i fie şters numele din raport.

Potrivit publicaţiei, oamenii de ştiinţă de la Francis Crick Institute şi Imperial College London au respins anterior concluziile raportului.

Cu toate acestea, salutând noul studiu drept „o contribuţie foarte importantă la o dezbatere care începe în acest moment, despre modul în care a evoluat virusul şi cum a apărut şi a generat pandemia”, Richard Dearlove spune:

„Cred că acest studiu special este foarte important şi cred că va schimba dezbaterea … Pe măsură ce această dezbatere despre virus se dezvoltă, cred că acest material va fi publicat şi cred că va supăra un număr de oameni.”

Originea virusului Wuhan

China a fost supusă presiunii internaţionale pentru a dezvălui modul în care noul virus a apărut prima dată în oraşul Wuhan la sfârşitul anului 2019.

Citeşte şi Agenţiile franceze de informaţii au avertizat despre posibile “scurgeri catastrofale” la Institutul Wuhan

Luna trecută, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a susţinut că există „dovezi enorme” că focarul de coronavirus îşi are originea într-un laborator chinez, preşedintele american Donald Trump acuzând în mod repetat China de pandemie şi afirmând că SARS-CoV-2 este un „virus chinezesc”.

Guvernul chinez a respins vehement toate speculaţiile cu privire la originile COVID-19, susţinând că focarul a început într-o piaţă de animale vii – Huanan – din oraşul Wuhan la sfârşitul anului trecut.

Pe de altă parte, la sfârşitul lunii mai, Gao Fu, şeful agenţiei de sănătate publică a Chinei, a declarat într-o şedinţă că nu mai susţine afirmaţia conform căreia virusul ar fi avut originile în piaţa Huanan. Gao Fu este primul oficial de nivel înalt care a afirmat acest lucru, astfel încât varianta a fost preluată de presa internaţională.

Documente obţinute de The Epoch Times arată că regimul comunist chinez iniţiase o investigaţie despre originea virusului în piaţă chiar la începutul epidemiei. Multe dintre rezultatele anchetei nu au fost publicate, indicând probabilitatea ca piaţa să nu fie originea pandemiei, iar autorităţile din domeniul medical din China ştiau acest lucru.

 

Institutul de Virologie din Wuhan cerceta coronaviruşi de liliac cu finanţare din partea administraţiei (komuniste) Obama

Lilieci.
Lilieci. 
Documente obţinute de Daily Mail confirmă că regimul comunist de la Beijing a recoltat, cultivat şi testat coronaviruşi pe mamifere folosind fonduri acordate de administraţia Barack Obama.

De mai multe luni, Beijing-ul susţine că virusul Wuhan, cunoscut sub numele de SARS-COV2 ar fi provenit de pe o piaţă de animale vii din Wuhan.

În ciuda acestei variante oficiale, publicaţia The Lancet a atras atenţia că 30% dintre pacienţii iniţiali ai focarului nu aveau nicio legătură cu piaţa de animale vii din Wuhan, lucru care a lansat incertitudini semnificative cu privire la explicaţia Chinei.

Documentele obţinute de Mail on Sunday arată că Institutul de virologie din Wuhan a întreprins experimente de coronavirus pe mamifere, de asemenea, lilieci, beneficiind de susţinerea financiară a Institutul Naţional de Sănătate (SUA) pe vremea Administraţiei Obama.

La începutul apariţiei focarului din Wuhan, Danny Shoham, un expert israelian în război biologic, a făcut public faptul că regimul comunist de la Beijing are două laboratoare de virologie în Wuhan, dintre care, unul de nivel 4 (maxim), unde se derulau programe de cercetare militare şi civile.

Rezultatele programului de cercetare finanţat de INS au fost publicate într-un studiu în 2017 numit Descoperirea unui bazin bogat de gene de coronavirusuri asociate cu SARS de lilieci, aduce noi date despre originea coronavirusului SARS.

„Lilieci într-o peşteră din Yunnan, China, au fost capturaţi şi li s-au prelevat eşantioane de SARS pentru experimente de laborator”, afirmă lucrarea.

„Toate procedurile de eşantionare au fost efectuate de veterinari cu aprobarea Comitetului de etică animală la Institutul de Virologie din Wuhan”.

„Probele de lilieci s-au efectuat de zece ori, din aprilie 2011 până în octombrie 2015, în anumite anotimpuri în habitatul lor natural, într-o singură locaţie (peşteră) din Kunming, provincia Yunnan, China. Liliecii au fost prinşi şi s-au recoltat probe prin tampon fecal“.

„Raportăm identificarea unui grup divers de coronaviruşi tip SARS – SARSr-cov- de lilieci într-o singură peşteră din Yunnan, China. Important, toate blocurile genomului SARS-cov, incluzând gena S extrem de variabilă, ORF8 şi ORF3, ar putea fi găsite în genomurile diferitelor tulpini SARSr-cov din această locaţie”.

Imediat după izbucnirea focarului din China, cercetători indieni au scanat noul genom de virus Wuhan şi au susţinut că au găsit o proteină-plic de HIV în vârfurile virusului Wuhan – porţiunea care permite lipirea de membrana celulară – şi care ar sugera fabricarea virusului în laborator. Echipa indiană şi-a retras lucrarea înainte de revizuire de către colegi, după presiunile enorme făcute de China.

Un articol din 2015 în publicaţia The Scientist sublinia preocupări ale oamenilor de ştiinţă occidentali în legătură cu proiectele de îmbunatăţire a capacităţilor coronaviruşilor, sau de creare a unui coronavirus în laborator, mulţi cerând un moratoriu în privinţa cercetării de coronavirusuri cu funcţii îmbunătăţite în S.U.A.

“Singurul motiv al acestor lucrări este crearea, într-un laborator, a unui risc suplimentar, ne-natural”, a declarat Richard Ebright, expert în biologie şi biosecuritate.

Acest lucru poate explica de ce, în 2015, Administraţia Obama şi Institutul Naţional pentru Sănătate, la vremea aceea sub conducerea Dr. Anthony Fauci, au impus moratoriul dar au externalizat proiectul către laboratorul de virologie din Wuhan, acordând 3,7 milioane USD în subvenţii cercetării ştiinţifice pentru un proiect care studia posibilitatea “câştigului de funcţie” – cu alte cuvinte posibilitatea obţinerii unui virus mai performant – pentru coronavirusuri de lilieci.

Dr. Anthony Fauci este acum unul dintre principalii membri ai grupului de lucru pentru lupta împotriva virusului Wuhan din partea Administraţiei Trump.

Dr. Fauci şi-a câştigat o bună parte din renume făcând cercetări asupra modului în care virusul HIV distruge sistemul imunitar.

Dr. Fauci a avertizat în 2017 că Donald Trump se va confrunta probabil cu un „focar surpriză”, mortal, în timpul preşedinţiei sale.

Congressman-ul Matt Gaetz şi-a exprimat „dezgustul” după ce a aflat de rolul Administraţiei SUA în finanţarea proiectului de cercetare a coronavirusurilor din China.

O anchetă a unui proeminent ONG american – Government Accountability Institute – sugera că în 2008, preşedintele Barack Obama ar fi fost sprijinit de numeroase donaţii venite din partea unor oameni având strânse legături cu regimul comunist chinez, în special printr-un om de afaceri pe nume Robert Roche, conectat cu lumea finanţelor din Shanghai.

 

Ofiţer de intelligence israelian: Oraşul Wuhan ar avea două laboratoare care sunt implicate în dezvoltarea de arme biologice

Conform unor rapoarte de intelligence, în Wuhan ar exista nu unul ci două laboratoare implicate în programe biologice militare
.
Potrivit unui expert israelian în război biologic, epidemia mortală de virus răspândit la nivel mondial ar putea avea originile într-un laborator din Wuhan legat de programul de arme biologice al Chinei arată publicaţia Washington Times.

În această săptămână, Radio Free Asia a redifuzat un raport al unui post local de televiziune din Wuhan transmis iniţial în 2015, care vorbea despre cel mai avansat laborator de cercetare de virologie din China, cunoscut sub numele de Institutul de Virologie Wuhan.

Laboratorul este singura unitate declarată de China acreditată să lucreze cu viruşi letali.

Dany Shoham, fost ofiţer de informaţii militare israeliene care a studiat războiul biologic chinez, a declarat că institutul este legat de programul de arme biologice secret al Beijing-ului.

“Anumite laboratoare din institut au fost probabil angajate, din punct de vedere al cercetării şi dezvoltării, în dezvoltarea de [arme biologice] chineze, cel puţin colateral, dar nu ca centru al războiului biologic propriu zis”, a declarat domnul Shoham pentru The Washington Times.

Operaţiunile cu armele biologice ale Chinei sunt parte dintr-un program dual civil-militar şi sunt „cu siguranţă secrete”, a spus el într-un e-mail.

Shoham are doctoratul în microbiologie medicală. Din 1970 până în 1991 a fost analist senior de informaţii militare israeliene pentru război biologic şi chimic în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume, deţinând gradul de locotenent colonel.

China a negat în trecut că deţine arme biologice ofensive. Departamentul de Stat, într-un raport de anul trecut, a declarat că suspectează angajarea regimului comunist chinez în programe secrete de război biologic, conform Washington Post.

Până în prezent, autorităţile chineze au spus că originea coronavirusului care a ucis şi a infectat mii de persoane (conform datelor oficiale) în provincia centrală Hubei nu este cunoscută.

Gao Fu, directorul Centrului chinez pentru controlul şi prevenirea bolilor, a declarat joi, că semnele iniţiale au indicat că virusul provine de la animale sălbatice vândute pe o piaţă de fructe de mare din Wuhan.

Un semn sigur că regimul chinez începe o operaţiune de dezinformare este că, cu câteva săptămâni în urmă, au început să circule pe Internetul chinez zvonuri care susţineau că virusul face parte dintr-o conspiraţie a SUA pentru a răspândi armele biologice. Asemenea campanii de zvonuri sunt – ca de altfel întregul sistem de media socială – sub controlul total al regimului chinez.

Campania de dezinformare ar putea indica faptul că Beijingul pregăteşte un război informaţional pentru a contracara acuzaţii ulterioare că noul virus a scăpat din unul dintre laboratoarele de cercetare civile sau militare din Wuhan.

Institutul Wuhan a studiat coronavirusurile în trecut, inclusiv tulpina care cauzează sindromul respirator sever acut sau SARS, virusul gripal H5N1, encefalita japoneză şi febra dengue. Cercetătorii de la institut au studiat, de asemenea, germenul care provoacă antrax – un agent biologic dezvoltat pe vremuri de Rusia.

„Coronavirusurile (în special SARS) au fost studiate în institut şi se află probabil acolo”, a spus el. „SARS este inclus în programul chinez de război biologic, în general, şi este ţinut în mai multe laboratoare din China”.

Nu se ştie dacă gama de coronavirusuri a institutului este inclusă în programul de arme biologice, dar este posibil, a spus colonelul.

Întrebat dacă este posibil ca virusul Wuhan să se fi scurs, Shoham a spus: „În principiu, infiltrarea externă a virusului ar putea avea loc fie ca scurgere, fie ca o infecţie interioară neobservată a unei persoane care ieşea în mod normal din unitatea respectivă. Acesta ar fi putut fi cazul Institutului de Virologie Wuhan, dar până în prezent nu există dovezi sau indicaţii pentru un astfel de incident.”

După găsirea amprentei genetice a noului coronavirus, ar putea fi posibilă determinarea sau sugerarea originii sau sursei sale.

Shoham, care în prezent lucrează la Centrul de Studii Strategice Begin-Sadat de la Universitatea Bar Ilan din Israel, a declarat că institutul de virologie este singurul sit declarat în China de nivel 4, un statut care indică cele mai stricte standarde de siguranţă pentru a împiedica răspândirea celor mai periculoşi şi exotici germeni patogeni.

Fostul medic israelian cu activitate în intelligence-ul militar a declarat că au existat suspiciuni cu privire la Institutul de Virologie din Wuhan, când un grup de virologi chinezi care lucrau în Canada au trimis în mod necorespunzător probe în China despre unele dintre cele mai mortale virusuri de pe pământ, inclusiv virusul Ebola.

Într-un articol din iulie în jurnalul Institutul pentru Studii şi Analize ale Apărării, Shoham a spus că institutul Wuhan este unul dintre cele patru laboratoare chineze angajate în unele aspecte ale dezvoltării armelor biologice.

El a identificat laboratorul securizat de biosecuritate Wuhan din cadrul institutului ca angajat în cercetări asupra virusurilor cu febra hemoragică Ebola, Nipah şi Crimeea-Congo.

Institutul de virologie Wuhan se află sub egida Academiei Chineze de Ştiinţe. Dar anumite laboratoare din cadrul acestuia „au legătură cu armata sau structuri legate de războiul biologic din cadrul armatei”, a afirmat el.

În 1993, China a declarat o a doua instalaţie, Institutul de Produse Biologice Wuhan, ca una dintre cele opt laboratoare de cercetare în domeniul războiului biologic acoperite de Convenţia asupra armelor biologice (BWC), la care China s-a alăturat în 1985.

Institutul Wuhan de Produse Biologice este un laborator “civil”, dar este legat de armată şi a fost considerat implicat în programul chinez de război biologic, conform declaraţiilor colonelului Shoham.

Vaccinul Chinei împotriva SARS este probabil produs acolo, conform declaraţiilor colonelului israelian. „Aceasta înseamnă că virusul SARS este păstrat acolo, dar nu este un nou coronavirus, cu excepţia cazului în care tulpina iniţială a fost modificată, ceea ce nu este clar că s-a întâmplat şi nu poate fi speculat în acest moment”, a spus el.

Raportul anual al Departamentului de Stat privind respectarea tratatelor militare afirma anul trecut că regimul comunist chinez s-a angajat în activităţi care ar putea susţine războiul biologic.

„Informaţiile indică faptul că Republica Populară Chineză s-a angajat în perioada de raportare în activităţi biologice cu aplicaţii potenţiale cu dublă utilizare, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la respectarea de către aceasta a convenţiilor privind războiul biologic, a spus raportul, adăugând că Statele Unite suspectează că Beijingul nu a eliminat programul de război biologic, conform cerinţelor tratatului.

Laboratorul de biosecuritate este situat la aproximativ 30 de km de piaţa de fructe din Hunan despre care unele rapoarte locale susţin că ar fi focarul epidemiei actuale.

Medicul microbiolog Dr. Richard Ebright, de la Universitatea Rutgers, a declarat pentru Daily Mail din Londra că „în acest moment nu există niciun motiv de suspiciune”, că laboratorul din Wuhan ar fi legat de focarul virusului.

Cel mai întunecat secret al Chinei

Umbra lui Mao Zedong
Umbra lui Mao Zedong (Stephen Shaver / AFP / Getty Images)
O femeie însărcinată în luna a 7-a a fost atârnată de o grindă. Ambele mâini i-au fost legate cu o frânghie aspră care a fost trecută peste un scripete ataşat de grindă. Taburetul pe care stătea a fost îndepărtat, aşa că femeia a rămas suspendată în aer. Grinda se afla la 3-4 metri înălţime. Un capăt al frânghiei era ţinut de gardieni. Când trăgeau de frânghie, femeia era suspendată în aer; îndată ce dădeau drumul frânghiei, victima cădea. Această femeie însărcinată a fost torturată în felul aceasta până când a avortat. Şi mai crud e faptul că soţul ei a fost forţat să o privească agonizând, în timp ce copilul lor nenăscut îşi găsea sfâşitul sub ochii săi.”

Povestea de mai sus nu e desprinsă dintr-un film de groază, s-a întâmplat în zilele noastre, în lagărul de muncă forţată Wanjia din China şi nu este vorba despre un caz singular. Asemenea doamnei care şi-a pierdut copilul şi a văzut moartea cu ochii, începând din 1999, milioane de oameni nevinovaţi au căzut victime unei campanii de o brutalitate care sfidează orice raţiune omenească, doar pentru că practicau Falun Dafa.

Crimele împotriva acestui grup masiv de oameni buni – căci practica Falun Dafa, pe lângă exerciţii fizice, îi îndrumă pe cei care o urmează să respecte în viaţa de zi cu zi un set de învăţături morale şi să încerce să fie mai buni, mai altruişti – au ieşit la iveală începând cu anul 2001 graţie unui jurnalist îndrăzneţ pe nume Ian Johnson, care a adus în atenţia mass-mediei internaţionale unul dintre cele mai şocante evenimente înregistrate de istoria recentă.

Pentru raportarea sa privind uciderea şi torturarea practicanţilor Falun Dafa, jurnalistului i-a fost decernat în mai 2001 premiul Pulitzer.

Deşi s-au scurs mulţi ani de atunci, lumea ştie în continuare prea puţin despre ceea ce se întâmplă în spatele scenei în China pentru că regimul comunist a avut grija să-si ţină bine ascunse de ochii lumii atrocităţile. Motivul? Expunerea lor ar lovi devastator în însăşi legitimitatea şi existenţa Partidului care domenşte de ceva vreme, cu o mână de fier, peste o ţară a cărei civilizaţie şi cultură au înflorit de-a lungul a 5.000 de ani.

Vom încerca să intrăm în “culisele” acestor crime împotriva umanităţii şi să expunem factorii care le-au declanşat.

Falun Dafa

În anii ’90, parcurile celei mai populate ţări din lume erau pline de oameni care practicau un tip de exerciţii line, adânc înrădăcinate în cultura tradiţională chinezească. Dintre toate practicile şi şcolile de acest gen ale vremii, una a ieşit în evidenţă. Si nu doar că a ieşit în evidenţă, ci a şi produs schimbări profunde în societatea chineză: Falun Dafa, denumită şi Falun Gong.

Spre deosebire de alte practici care vizau doar ameliorarea condiţiei fizice, Falun Dafa punea un mare accent pe îmbunătăţirea constantă a caracterului moral al individului, prin respectarea unui set de învăţături care avea la bază trei principii fundamentale: Adevăr, Compasiune şi Toleranţă. Astfel, pe lângă cele cinci exerciţii ale Falun Dafa, practicanţii încercau să-şi alinieze gândurile şi faptele din viaţa de zi cu zi la aceste valori universale printr-o formă de autodisciplină interioară denumită “cultivare” în cultura antică chineză.

Prezentată public în mai 1992, Falun Dafa a cunoscut – graţie beneficiilor sale – o evoluţie fără precedent în societate: în doar câţiva ani, unul din 13 chinezi practicau aceste exerciţii.

De altfel, beneficiile aduse societăţii au fost recunoscute la vremea respectivă inclusiv de Guvernul chinez. Nu e de mirare, căci din primul sondaj medical de amploare realizat în Beijing la vremea respectivă reieşea că Falun Dafa a ajutat statul să economisească anual 3.270 de yuani de persoană, bani reprezentând cheltuieli medicale ce nu au mai fost necesare.

Economiile aduse bugetului nu erau singurul motiv pentru care şcoala merita toată aprecierea statului. Pe lângă faptul că îşi ameliorau starea de sănătate, chinezii care practicau Falun Dafa îşi îmbunătăţeau constant caracterul moral, devenind astfel mai harnici şi mai disciplinaţi în muncă.

Aşadar, Falun Dafa a devenit în scurt timp cea mai răspândită practică de acest gen din istoria Chinei, contribuind semnificativ la stabilizarea uneia dintre cele mai complicate societăţi din lume. În 1998, numărul practicanţilor era cuprins, potrivit estimarilor oficiale, undeva între 70 – 100 de milioane şi înregistra o continuă creştere. Se depăşise practic numărul membrilor Partidului Comunist Chinez (PCC). Şi atunci s-a întâmplat ceva ce avea să cutremure China.

O decizie care a şocat lumea

Deşi Falun Dafa, prin însăşi natura sa, era total apolitică, paşnică şi aducea importante beneficii ţării, conducătorul PCC Jiang Zemin a decis eradicarea ei completă.

Liderul PCC era, potrivit mai multor analişti, extrem de nemulţumit de popularitatea practicii, care avea acum mai mulţi aderenţi decât însuşi Partidul şi, ca orice dictator, era speriat de un număr atât de mare de oameni care gândesc liber, dincolo de propaganda oficială. Mai mult, principiile Falun Dafa erau văzute în opoziţie directă cu filozofia violenţei şi a luptei de clasă promovate de Partid.

Astfel, pe 20 iulie 1999, Jiang Zemin a dezlănţuit teroarea împotriva propriului popor. A urmat o campanie brutală de eliminare a Falun Dafa ce amintea de Marea Revoluţie Culturală a lui Mao. Dorinţa şefului PCC era ca în trei luni să şteargă de pe faţa pămânului Falun Dafa.

S-a început printr-o ofensivă masivă în presă pentru a distruge excelenta reputaţie a practicii, până atunci premiatăşi lăudată inclusiv de Guvernul chinez. Aderenţii au fost demonizaţi, prezentaţi drept persoane periculoase, unele suicidare, ba chiar s-a recurs la înscenări mincinoase, precum aşa-zisa auto-incendiere din Piaţa Tiananmen. În acelaşi timp, aparatul de cenzură a internetului a blocat oamenii să afle adevărul despre ceea ce se întâmpla cu adevărat.

Şi, în timp ce presa de stat îi zugrăvea pe practicanţi în cele mai negre culori, aparatul de represiune s-a pus în mişcare cu toată greutatea. Mulţi dintre practicanţi s-au trezit luaţi cu forţa din casele lor şi aruncaţi, fără vreun proces, sau alţii după simulacre de procese, în închisori, lagăre de muncă forţată şi centre de spălare a creierului.

Mai mult, PCC a creat un organism specializat în persecutarea practicanţilor Falun Dafa – “Biroul 610″ – o agenţie extrajudiciară care îşi desfăşura activitatea fără constrângeri la nivel naţional, amintind de vestitul Gestapo al naziştilor.

Sute de mii de oameni din toate categoriile sociale au fost aruncaţi practic în spatele gratiilor – alături de infractori de drept comun – pentru o aşa-zisă “reeducare” deşi nu greşiseră cu nimic.

În doar câţiva ani de la declanşarea campaniei de exterminare, ONU documentase deja zeci de mii de cazuri grave de tortură.

“Rapoartele descriu scene oribile, în care deţinuţii, dintre care mulţi sunt adepţi ai mişcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijirilor medicale neadecvate. Cruzimea şi brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere”, declara, în decembrie 2003, Asma Jahangir, Raportor Special al ONU pentru Drepturile Omului.

“Genocidul medical”

În scurt timp de la declanşarea persecuţiei, Partidul Comunist Chinez s-a trezit cu închisorile pline până la refuz de aderenţi Falun Dafa, care, în marea lor majoritate, nu aveau de gând să renunţe la practica ce le schimbase viaţa în bine. Problema suprapopulării devenea aşadar tot mai stringentăşi genera costuri consistente. Partidul a găsit însă rapid soluţia “salvatoare”: “valorificarea” practicanţilor Falun Dafa şi altfel decât punându-i la muncă forţată. Şi anume, prin vânzarea lor. Nu ca sclavi, nu în viaţă, ci pe “bucăţi”. Aşa au fost puse bazele unei industrii macabre de o amplore care nu cunoaşte asemănare în istoria omenirii: recoltarea forţată de organe pe scară largă, coordonată de stat. A urmat un adevărat “genocid medical”, unul care continuă şi în prezent şi care generează profituri fabuloase, piaţa transplanturilor din China cunoscând o evoluţie ce a îngrijorat întreaga comunitate internaţională.

Cum funcţionează maşinăria ucigaşă? Imediat după “internarea” în închisori şi lagăre, practicanţii Falun Dafa sunt supuşi unor analize medicale minuţioase, iar informaţiile rezultate sunt introduse într-o bază de date. Practic, PCC şi-a creat, aşa cum au remarcat experţii, o adevărată “bancă vie de organe”. Când apare cumpărătorul, “donatorii” compatibili ajung forţat pe masa de operaţie unde îşi găsesc sfârşitul. Cu alte cuvinte, s-au pus bazele unui sistem de stat care îşi omoară la comandă cetăţenii, pentru profit.

“Securitatea statului a lansat în 1999 campania de eliminare a Falun Gong. Până în 2001, peste 1 milion de aderenţi Falun Gong încarceraţi în sistemul Laogai [sistemul de lagăre de reeducare prin muncă forţată – n.r.] au fost supuşi testelor medicale specifice, iar spitalele militare şi civile chineze au început să-şi extindă facilităţile de transplant”, remarca jurnalistul Ethan Gutmann, autor al unor investigaţii de anvergură pe această temă.

Iar cererea este masivă, din moment ce timpii de aşteptare pentru un organ compatibil au ajuns de ordinul săptămânilor, asta în timp ce în ţările civilizate ale lumii bolnavii pot sta pe liste şi vreme de câţiva ani.

Cum închisorile erau acum pline de “marfă umană”, această industria macabră a cunoscut o amploare fără precedent, centrele de transplant fiind înfiinţate unul după altul pe tot teritoriul Chinei.

Mulţi dintre “clienţi” vin de peste hotare, devenind astfel, cu sau fără voia lor, complici la crime. A luat practic naştere un fenomen nemaiauzit în lume – “turismul în scop de transplant”, având ca destinaţie China, ţara care are organe disponibile la comandă pentru toţi cei ce îşi permit să plătească preţul cerut.

Dacă aveţi de gând să mergeţi în China pentru a obţine un transplant de ficat, în timpul celor trei săptămâni cât veţi sta acolo, înseamnă că cineva va trebui să programeze o execuţie. Va trebui să se găsească un prizonier sănătos, cu tipul de sânge şi de ţesut potrivit şi cu mărimea potrivită a ficatului, iar prizonierul trebuie să fie gata pentru ‘extragere’ înainte ca turistul care a venit pentru transplant să plece.” (sursa: cartea “Organele statului. Abuzul transplanturilor în China”)

Deşi insuficient mediatizat din varii interese (politice, economice etc.), subiectul recoltării forţate de organe de la “prizonierii de conştiinţă” din China a produs reverberaţii la nivel internaţional. Inclusiv Parlamentul European a adoptat rezoluţii care îl condamnă şi prin care cere regimului comunist de la Beijing să pună capăt acestei industrii macabre.

Iar în unele ţări, precum Israel, Taiwan, Spania, Australia şi Italia, acţiunile regimului comunist au produs schimbări ale legislaţiei fiind interzis inclusiv aşa-numitul “turism pentru transplant”.

Un raport independent publicat pe această temă în iunie 2016 releva o realitate înfiorătoare: spitalele specializate chineze au transplantat între 60.000 şi 100.000 de organe anual, începând cu anul 2000. Dacă luăm în calcul că persecuţia ţine deja de 20 de ani, cifrele care rezultă sunt realmente şocante.

“Regimul chinez s-a angajat în uciderea în masă a unor oameni nevinovaţi”, a declarat unul dintre autorii investigaţiei, David Matas, un renumit avocat de drepturile omului, care a catalogat “genocidul medical” desfăşurat de PCC drept “o formă a răului fără precedent pe această planetă”.

Vă invităm să urmăriţi documentarul Genocidul Medical: Crime în masă ascunse în industria transplantului de organe din China.

Rezistenţă paşnică

Au trecut aproape două decenii de când Jiang Zemin a demarat campania de exterminare a aderenţilor Falun Dafa. Şi, în ciuda faptului că fostul dictator se aştepta ca practica să fie eradicată în trei luni de zile, în realitate s-a întâmplat exact contrariul. Falun Dafa nu numai că nu a dispărut, ci s-a extins în afara graniţelor, în peste 110 ţări. De-a lungul vremii, a primit mii de premii şi onoruri, iar fondatorul său a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia adusă omenirii prin principiile şi beneficiile practicii.

La rândul lor, practicanţii Falun Dafa au dat, întregii lumi, un exemplu de curaj şi demnitate prin rezistenţa lor paşnică, dar hotărâtă, în faţa brutalităţii regimului comunist. Mulţi dintre ei, asumându-şi riscuri personale, au lucrat neobosit pentru a expune şi a opri atrocităţile.

Distribuirea de materiale informative pentru a cotracara propaganda de stat, expunerea oficialilor şi “călăilor” implicaţi în persecuţie în cadrul comunităţilor locale sau la nivel internaţional, acţiuni în justiţie, proteste paşnice în faţa ambasadelor şi consulatelor chineze din întreaga lume, petiţii către ONU semnate de milioane de oameni etc. – acestea sunt doar câteva dintre numeroasele abordări folosite de aderenţii Falun Dafa pentru a combate campania de exterminare.

Ca urmare a acestor eforturi neîncetate, mulţi chinezi au reuşit să vadă dincolo de minciunile şi propaganda defăimătoare a PCC şi nu de puţine ori au luat atitudine în mod concret pentru susţinerea practicanţilor Falun Gong. Mai mult, unii dintre cei care îi persecutau pe aderenţii Falun Dafa şi-au schimbat radical atitudinea: Freedom House şi alte surse au arătat că membri ai forţelor de ordine şi funcţionari din anumite localităţi protejează în mod activ rezidenţii Falun Dafa şi refuză să-i aresteze pentru activităţile lor de informare a publicului.

Expunerea atrocităţilor a declanşat în interiorul Chinei un val imens şi constant de demisii din Partidul Comunist Chinez şi din organizaţiile sale afiliate, fapt ce a cutremurat din temelii regimul roşu.

La nivel internaţional se pot remarca, de asemenea, nenumărate luări de poziţie ferme şi deschise împotriva persecuţiei.

Cu toate acestea, crimele sunt încă în plină desfăşurare.

Când se va termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime vor simţi la fel de multă indignare precum cei care sunt“, spunea Solon, conducător atenian din secolul 7

Un citat la care merită să reflectăm.

COCA-COLA DAUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII

– In multe state ale Statelor Unite ale Americii politistii cara doua galoane de Coca-Cola intr-un camion ca sa curete sangele de pe drumuri in urma accidentelor.

– Daca puneti o friptura (o bucata de carne) intr-un bol cu Coca-Cola va disparea dupa doua zile.

– Ca sa curatati o toaleta turnati in scoica WC-ului o Coca-Cola si lasati cunoscutul gust sa stea pentru o ora dupa care trageti apa. Se va fi curatat in mod impecabil si va straluci de curatenie. Acidul citric al Coca-Colei face sa dispara toatele petele colorante de pe suprafetele sticloase si de pe portelanuri.

– Ca sa scoateti rugina de pe aparatoarele cromate ale autovehiculelor frecati cu o bucata de folie de aluminiu mototolita si inmuiata in Coca-Cola.

– Ca sa curatati contactele (polii) unei baterii auto de coroziuni varsati peste acestea o Coca-Cola.

– Ca sa slabiti un surub ruginit (cu piulita) puneti deasupra lui o carpa inmuiata cu Coca-Cola pentru cateva minute. Petele de rugina, in general, se inlatura dintr-o singura miscare daca puneti peste acestea o carpa inmuiata cu Coca-Cola.

– Ca sa scoateti petele de grasime de pe haine adaugati o Coca-Cola in masina de spalat impreuna cu detergentul si demarati programul normal de spalare. Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor. Sau la spalatul cu mana, varsati Coca-Cola peste pata impreuna cu detergentul si apoi frecati in mod ciclic.

– De asemenea, Coca-Cola ajuta la eliminarea petelor si neclaritatilor de pe parbriz.

– Coca-Cola are acid fosforic cu pH 2,8 (3,4 dupa altii !) Poate sa dizolve un cui in timp de patru zile. (PH-ul are valori cuprinse intre 1 pentru acizi si 14 pentru baze. Un pH de 7 se considera neutru.)

– Ca sa se transporte principala solutie concentrata de Coca-Cola ar trebuie ca si camionul-transportor (cisterna) sa utilizeze semnul Hazardous Material, care inseamna Produs de mare pericol.

– Firmele care dispun de Coca-Cola o folosesc ca sa curete motoarele camioanelor lor de mai bine de douazeci de ani !

INFORMATIV

– Valoarea medie pentru aciditatea racoritoarelor gazoase este de 3,4. Aceasta cantitate de acid este suficient de puternica ca sa dizolve dinti si oase ! Corpul nostru inceteaza sa mai construiasca oasele aproximativ la varsta de 30 de ani. Dupa aceasta varsta oasele incep sa se dizolve in fiecare an prin intermediul urinei noastre, depinzand insa intotdeauna de aciditatea mancarii pe care o ingeram. Calciul diluat ajunge in artere, in vasele sanguine, in piele, in tesuturi si in diverse organe (in rinichi rezultatul este formarea pietrelor renale).

– Racoritoarele nu au deloc elemente naturale (in comparatie cu vitaminele si apa naturala). Contin mult zahar, au o mare aciditate si coloranti. Multi oameni prefera sa bea bauturi gazoase dupa fiecare masa. Va imaginati care este consecinta ?

CONSECINTA

– Corpul nostru are o temperatura indicativa de 37 grade Celsius pentru procesul digestiei enzimelor. Temperatura racoritoarelor gazoase este cu mult mai scazuta de 37, de mult ori apropiata de zero grade. Aceasta diferenta de temperatura are ca rezultat influentarea procesului de prelucrare a enzimelor si generarea stresului in sistemul nostru digestiv determinand ca acesta sa digere mai putina mancare. in realitate mancarea fermenteaza. Mancarea fermentata genereaza mirosuri urate, gaze, putreziciune si toxine, care sunt absorbite de catre intestine si astfel intra in sange de unde se distribuie in intregul organism.

Aceasta raspandire a toxinelor contribuie la generarea diferitelor boli.

EXEMPLE

– Acum cateva luni a avut loc un concurs la Universitatea din Delhi : Cine va bea mai multa Coca-Cola ? Castigatorul a baut 8 sticle si a murit pe loc din cauza supra-dozei de bioxid colorant (cernelat) in singe si a lipsei oxigenarii. De atunci, decanul a interzis categoric racoritoarele gazoase la bufetul universitatii.

– Cineva a pus un dinte spart intr-o sticla cu Pepsi-Cola ; in timp de zece zile acesta s-a dizolvat ! Dintii si oasele sunt singurele parti umane care raman intacte destul de mult timp dupa moartea noastra. Va imaginati ce poate face aceasta racoritoare sensibilelor noastre intestine si in ce hal poate ajunge interiorul stomacului nastru?

 

Turnul Babel și Parlamentul European

„In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. Apoi au zis unul catre altul: „Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!” Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. Si au zis iarasi: „Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!”

Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Si a zis Domnul: „Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.

Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului.” (Facere 11, 1-9)

Turnul Babel

Turnul Babel este amintin, pentru prima data, in Vechiul Testament, in fragmentul citat mai sus. O povestire asemanatoare, sumeriana insa, se pastreaza in opera „Enmerkar si Domnul Arattei”. Cuvantul „babel” provine de la akkadianul „bab-ilim”, care inseamna „poarta spre Dumnezeu”. De asemenea, „babel” ar putea sa mai insemne si „confuzie”, „amestecare”.

De la acest eveniment biblic a luat nastere expresia „ca la turnul Babel”, care semnifica o amestecatura de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortita esecului, o reuniune haotica, unde toti vorbesc fara sa se poata intelege.

Descendentii lui Noe, lepadand si uitand de inchinarea la singurul si adevaratul Dumnezeu, au ajuns sa inalte acest turn, pentru a ajunge la cer si pentru a dobandi faima. Turnul Babel se vroia a fi o capodopera umana a orasului Babel – Babilon. Babel era un oras unde erau adunati, la acea vreme, toti oamenii de pe pamant, cu totii vorbind o singura limba.

Conducatorul orasului era regele Nimrod, orasul sau fiind primul oras construit dupa Potop. „Nimrod a fost cel dintai viteaz pe pamant.” (Facere 10, 8) In cartea Facere nu ni se spune ca regele Nimrod, al carui oras era Babilonul, ar fi ordonat construirea turnului Babel, insa aceasta este marturisita de alte surse, cu sau fara temei.

Hotararea de a ridica un turn care „sa ajunga pana la cer” a fost motivata de mandria si setea de faima a oamenilor. Incetand de a mai sluji lui Dumnezeu, oamenii au inceput a sluji lor insisi. Dumnezeu le-a pedepsit insa mandria, facand ca fiecare sa vorbeasca o alta limba si, din cauza multimii limbilor vorbite de constructori, oamenii sa nu se mai poata intelege intre ei, si deci sa nu poata termina constructia. Nemaintelegandu-se intre ei, oamenii se vor imprastia pe toata fata pamantului.

Turnul Babel

Turnul Babel a fost identificat, in repetate randuri, cu ziguratul lui Marduk, numit Etemenanki. Aceasta teorie nu este acceptata de toti cercetatorii subiectului.Cei care o sustin pornesc insa de la o inscriptie de pe vremea lui Nabopolassar, care spune: ” In acea vreme, Marduk mi-a poruncit sa implant adanc in maruntaiele pamantului temeliile turnului Babel, care se cutremurase inaintea domniei mele, gata sa se prabuseasca, si sa-i ridic varful pana la cer.” Fiul lui Nabopolassar, Nabucodonosor II (605-562 i.Hr) spune si el: „Am pus cununa peste Etemenanki, ca varful lui sa se ia la intrecere cu cerul.”

Turnul Babel apare desenat inca din epoca romana, in picturile murale din Saint-Savin, in mozaicurile Catedralei din Monreale, in Sicilia, in sculptura, la Palatul Dogilor din Venetia, in lucrarea semnata de Bruegel cel Batran si Rafael, in ansamblul decorativ al unei incaperi din Vatican, care cuprinde scene din Vechiul Testament, cat si in lucrarile altor pictori.

Initial, s-a crezut ca Turnul Babel se afla la Borsippa (Birs Nimrud) sau la Aquarquf, la 30 de kilometri de Bagdad, unde au ramas vestigii impresionante ale ziguratelor. Incertitudinea localizarii turnului este fireasca, tinand cont ca acesta a fost daramat pana la pamant. Ruinele orasului din Babilon au fost descoperite de catre arheologi aproape de Hillah, Babil Governorate, Irak.storicul grec Herodot, mare calator si narator fidel, a vizitat Babilonul pe la mijlocul secolului al V-lea i.Hr.. Acesta a vazut numai niste uriase ruine, turnul din Babilon fiind distrus de Xerxes, odata cu cucerirea locului.

O tablita de argila, pastrata astazi in Muzeul Luvru, avand dimensiunile de 20 X 10 cm, a fost descoperita intr-o colectie particulara de parintele Vincent Scheil. Tablita vorbeste despre dimensiunile turnului. Astfel, baza acestuia era patrata, avand fiecare laterala lunga de 90 de metri.

Dupa infrangerea lui Darius, in anul 33 i.Hr, regele Alexandru cel Mare a dorit refacerea orasului Babilon, el vazand in acest loc un potential economic semnificativ. Astfel, el a inceput mai intai cu indepartarea ruinelor vechiului turn, lucrare care a necesitat un efort urias. Pana la inceperea lucrarilor de ridicare a turnului, regele macedonean a murit, planul fiind si el abandonat.

Cladirea Parlamentului din Strasbourg – Uniunea Europeana

In ce priveste arhitectura, cladirea Parlamentului din Strasbourg, Franta, intruchipeaza ideea Turnului Babel. Cladirea actuala reprezinta primul sediu al Uniunii Europene. Cladirea aceasta este numita „Louise Weiss”, ea infatisand un turn aparent neterminat. Arhitectura acesteia a fost inspirata de un tablou al lui Brueghel cel Batran, din anul 1563, infatisand Turnul Babel.

Uniunea Europeana a creat un afis, spre a puncta misiunea acesteia in lume. Cele 12 stele ale UE sunt asezate deasupra Turnului Babel, avand drept motto: „Multe limbi, o singura voce.” Stelele folosite in afis sunt intoarse, voit sau nu, acestea fiind simboluri satanice recunoscute.

 

 

 

Socialism și barbarie. Teze despre Marx, Lenin si Stalin

“Echivoc si inepuizabil”, astfel a descris Raymond Aron proiectul intelectual marxist. Sociologie a crizei, nascuta din criza si pretinzand ca rezolva criza morala, politica, sociala si economica a umanitații, marxismul are drept nerv vital imperativul unei revoluții cataclismice. Un marxism non-revoluționar este o contradicție in termeni. S-a dorit anti-utopic si emancipator, a sfarsit intr-o utopie esuata si in experimente liberticide. Cine a fost, asadar, Karl Marx (1818-1883)? In consens cu Leszek Kolakowski, sa spunem ca a fost un filosof, sociolog, economist și combatant revoluționar german. Indragostit de totalitate, a fost parintele unei doctrine care a culminat in totalitarism. In egala masura,tocmai pentru ca teoria lui Marx nu este un monolit, exista o distincție care nu trebuie neglijata, din perspectiva filosofiei politice, intre marxismul sovietic si cel occidental (tanarul Lukacs, Karl Korsch, Ernst Bloch, Antonio Gramsci, Scoala de la Frankfurt, Castoriadis, Lefort, tanarul Lyoyard, Habermas din “Theorie und Praxis”). Revizionismul marxist al anilor 60 si 70, vehement denunțat de politrucii leninisti, s-a inspirat din aceasta traditie a “celuilalt marxism”.

1. Karl Marx a început ca tânăr hegelian și a adoptat metoda dialectică pentru a explica realitatea. Ca tânăr filosof, Marx a pus accentul pe alienare ca principală racilă a societății birocratice moderne: omul este deposedat de principalele sale atribute, incluzând aici creativitatea și libertatea. Influențat de Ludwig Feuerbach, Marx s-a angajat, alături de alți tineri hegelieni, într-o critică acerbă la adresa alienării religioase. Această critică a iluziilor transcendente l-a apropiat în mod irezistibil de critica a ceea ce percepea a fi condițiile injuste universale. Marxismul a fost o formă de istoricism determinist (convingerea că istoria are un sens, un scop (telos), și că este guvernată de legi pe care ființele umane le pot cunoaște și, pe cale de consecință, influența). Omul se află în centrul filosofiei marxiste, nu ca abstracțiune, ci ca subiectivitate palpabilă, determinat de societate dar, în același timp, creator de societate. Marxismul nu este un fatalism politic, nu propăvăduiește resemnarea în fața ordinii existente, ci mai degrabă este o filosofie a acțiunii colective (sociale) și un radicalism universalist. Este ideea care tinde către universalizare.

 

Karl Marx in tinerete

2. Scrierile filosofice timpurii indică un Marx interesat cu precădere de libertatea umană, alienare (înstrăinare), negativitate, revoltă, efortul de a transcende un status quo scandalos din punct de vedere moral. Descoperirea socialismului utopic, filosofia materialistă și contactele sale cu alți radicali de stânga l-au făcut să adopte o perspectivă revoluționară asupra lumii. Ordinea burgheză, bazată pe proprietate privată și drepturi de inspirație liberală, îi apăreau ca demodate, ipocrite și lipsite de echitate. S-a identificat din ce în ce mai mult cu un program politic care a privit clasa muncitoare industrială drept subiectul revoluționar privilegiat, “clasa mesianică” a istoriei, principalul vehicul al unui divorț apocaliptic cu trecutul. În faza sa incipientă, gândirea lui Marx a reprezentat o declarată escatologie seculară, o narațiune redemptivă a fericirii originare, a declinului și redresării esențiale, regenerării și renașterii…

3. Marx a adoptat socialismul, dar a pretins să transforme această doctrină în știință. Pentru a atinge acest scop, s-a angajat într-o critică generală a economiei politice, arătând că sistemul capitalist se va prăbuși în primul rând ca urmare a contradicțiilor sale interne. Intervenția umană, în orice caz, era esențială pentru a face ca acest antagonism bazal să irumpă în forma unei revoluții sociale.

4. Manifestul Partidului Comunist: un document sociologic și politic, un text fundamental al modernității politice. Tinerii Karl Marx si Friedrich Engels propun o viziune asupra lumii (Weltanschauung) care opune în mod antagonist proletariatul și burghezia. Dialectica Stapan-Sclav din “Fenomenologia” hegeliana este tradusa in conflictul ireductibil dintre clasele opuse. Este textul în care Marx si Engels postulează lupta de clasă drept principala variabilă explicativă în înțelegerea istoriei umanității. Manifestul prezintă globalizarea comerțului și industriei drept principala realizare a capitalismului și așează în contrast noua știință a revoluției cu proiectele utopice anterioare…

5. Proletariatul (clasa muncitoare industrială) în societățile dezvoltate economic reprezintă principalul subiect (agent) revoluționar. Este o “clasă aleasă” în sensul în care întrupează tragedia tuturor grupurilor anterior subjugate (sclavi, șerbi). Prin eliberarea sa, argumenta Marx, proletariatul urma a emancipa întreaga umanitate. Relațiile capitaliste organizează confiscarea rezultatelor producției proletariatului – pentru Marx, proprietatea privată este sursa tuturor injustițiilor și trebuie prin urmare abolită prin intermediul revoluției proletare (practica revoluționară). Pentru Engels, proletariatul german era mostenitorul filosofiei clasice germane. Pentru tanarul Marx, arma criticii era lipsita de valoare in absenta criticii armelor.

6. În viziunea lui Marx, revoluția trebuie să fie totală, globală, permanentă, până când umanitatea reușește saltul din tărâmul necesității (sărăcie, inechitate, injustiție) în cel al libertății. O asemenea revoluție mitologizată nu a avut nicicând loc. De dragul ei, în orice caz, milioane de oameni s-au înrolat în mișcări mesianice, purificatoare, revoluționare, învestite cu o aură carismatică. Filosofia politică a lui Marx proclamă sfârșitul politicii prin salvare revoluționară. În această perspectivă, salvarea revoluției constituie premisa salvării umane. Marxismul a fost o formă de radicalism politic inspirat de o fantasmă mitologică a salvării umane. Salus revolutionis, suprema lex. Doctrina lui Marx subordona eticul politicului. In polemicile cu Karl Kautsky, Lenin si Troțki au respins existența unor valori etice eterne, Binele si Raul erau definite strict instrumental, pragamatic, in functie de interesele partidului de avangarda. Acest partid era, spre a-l cita pe Troțki, instrumentul perfect al indeplinrii planurilor Rațiunii in Istorie. Teroarea devenea astfel acceptabila si chiar necesara in numele unui umanism providențialist. Violența are sanctificata drept remediu purificator la corupția generalizata. Spasmul revolutiei finale este si cel care incheie pre-istoria umanitatii. Nu e sfarsitul Istoriei, ci debutul uneia nestiuta pana atunci.

7. Marx a pretins că transcende utopismul, dar a rămas el însuși prizonierul unor idei utopice: “Proletarii nu au o patrie”. Marx a romantizat și idealizat proletariatul existent. A construit doctrina internaționalismului proletar (opus naționalismului burghez) și a subestimat rezistența la schimbare a devotamentelor, credințelor și loialităților. Apariția URSS a dus la o noua viziune a internaționalismului: piatra de incercare, spunea Stalin, este atitudinea fata de Uniunea Sovietica.Oricine se indoia de justețea absoluta a liniei staliniste devenea un tradator, un inamic obiectiv (ori chiar subiectiv) al revoluției. Stalin nu a facut decat sa exacerbeze viziunea lui Lenin asa cum a fost aceasta codificata in condițiile de aderare la Internaționala a Treia (Comintern). Centrul sacru al revoluției mondiale era localizat la Moscova.

 

Lenin si Troțki 

8. Marx a dezvoltat o viziune excesiv optimistă asupra progresului: a insistat că Istoria are un sens, un înțeles, o logică, toate guvernate de legi cvasi-raționale – aceasta este lovitura determinismului său istoric care a devenit baza unei religii politice. El a pretins a fi descoperit acele legi și a insistat asupra primatului relațiilor economice în vreme ce admitea o relativă autonomie de conștiință și alte elemente ale “suprastructurii”. Pentru el, instituțiile umane și cultura sunt rezultatul interacțiunilor (practicii) economice și sociale. Istoria avansează către stația finală, ceea ce reprezintă totodată sfârșitul “pre-istoriei umane” – comunismul. Acesta este sensul în care Engels s-a referit la Marx ca la un “Darwin al științei sociale”.

9. Marxismul și moralitatea: Marx considera că toate acțiunile umane colective sunt determinate de factori sociali, economici și politici. Contradicțiile din interiorul structurilor existente explică progresul istoric, cu vechi forme pe cale de dispariție și altele noi emergente. Revoluția (comunistă) proletară este justificată din punct de vedere moral: este rebeliunea oprimaților împotriva opresorului. Nobilul țel suprem justifică, odată cu Marx, recursul la mijloace murdare și deranjante (violență, dictatură, teroare de tip iacobin). Marx nu a fost un profet amoral, dar moralității sale i-a lipsit un criteriu clar de distingere a binelui de rău. Acesta a fost terenul fertil pe care au înflorit leninismul, stalinismul, maoismul, castro-guevarismul, socialismul lui Dej si Ceausescu. Toate aceste dictaturi au fost intemeiate pe ideologie si pe hybrisul pedagogic al plasmuirii Omului Nou.

KOMAR & MELAMID (RUSSIAN B1943 AND B1945)
Girl and Stalin

10. Topografia revoluționară, epicentrul seismic: Când și unde va izbucni revoluția? Marx considera că anumite condiții erau necesare: un proletariat matur, un partid politic care să-i promoveze doleanțele, sindicate. Așadar, pentru Marx, începutul revoluției mondiale trebuie să se petreacă în Occidentul dezvoltat.

11. Marxismul ca religie politică, “opiul intelectualilor” (Raymond Aron): Pentru Marx, revoluția este un act apocaliptic al eliberării, o întoarcere la o demult uitată condiție a unității speciei umane. Dar revenirea (v. imaginea spectrului in “Manifest”, impresionant examinata de Jacques Derrida), nu inseamna repetare, ci resurecție pe un plan superior al spiralei Istoriei, deci negare a negației.  Marxismul este o escatologie (o doctrină despre moarte și viața de apoi): o doctrină a redescoperirii supreme a identității umane și libertății. Este totodată parousia, milenarism, chiliasm – o credință în era utopică ce va să vie, sosirea timpului mesianic (Walter Benjamin) creat prin revoluție. Astfel se explica actuala turnura teologica a post-marxismului (v.
“From Marxism to Post-Marxism”, de Goran Therborn, Verso, 2008) si tentativele de a-l apropia pe Marx de Sf. Pavel (v. Jacob Taubes, dar si Agamben, Alain Badiou)

Biroul lui Stalin la Kremlin

12. O filosofie a acțiunii: Marx a respins simpla speculație filosofică și contemplarea. A considerat ideile drept mijloace de transformare a lumii. Teza 11 despre Feuerbach exprimă foarte pregnant această convingere: “Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea. Problema este de a o schimba.” În acest sens, leninismul (bolșevismul) a fost urmașul loial al doctrinei inițiale a lui Marx. Acesta a împlinit principalele trei postulate ale doctrinei originare: postulatul revoluției; postulatul universalismului; și postulatul unei mutații antropologice.   Prețul a fost abjurarea promisiunilor umaniste inițiale si instaurarea unei “dictaturi asupra trebuințelor umane” (un concept introdus de Agnes Heller, Ferenc Feher si Gyorgy Markus). Alternativa proclamata de Rosa Luxemburg, socialism sau barbarie, s-a tradus in sinteza catastrofica dintre socialism și barbarie. Secolul al XX-lea a fost unul al cataclismelor, cum demonstreaza istoricul Dan Diner si cum am incercat sa demonstrez in cartea mea “Diavolul in istorie”. Doctrina lui Marx, adaptata de Lenin la conditiile unei Rusii abia in curs de reala industrializare, cu toate superstitiile si mentalitatile anti sau non-democratice, simplificata si bastardizata de Stalin, a devenit o ideologie extact in sensul pe care tanarul Marx l-a demascat si l-a demistificat: o apologie a unui status quo intepenit, a unui Moloch asfixiant, dominator si fundamental lipsit de autenticitate.

(Note pentru seminarul “Marxism and Post-Marxism” pe care il tin la University of Maryland in semestrul de primavara, 2014. Traducere din engleza de  Marius Stan)

Recomandari:

http://www.nybooks.com/articles/archives/2013/may/09/real-karl-marx/

http://www.contributors.ro/cultura/diavolul-din-detalii-demonism-iluminari-si-metapolitica/

http://www.contributors.ro/global-europa/agnes-heller-ganduri-despre-totalitarism-modernitate-%c8%99i-apostazie/

http://www.the-tls.co.uk/tls/public/article1186584.ece

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1784

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-%C3%AEn-istorie

http://www.contributors.ro/cultura/bufonul-dialectic-zizek-lenin-si-fratii-marx/

http://www.contributors.ro/cultura/despre-lucien-goldmann-un-marxist-occidental-originar-din-romania/

 

Talibanii, ca si komunistii-isi fac de cap…Trump îl consideră pe Biden vinovat pentru victoriile talibanilor în Afganistan

Fostul preşedinte republican american Donald Trump l-a făcut joi responsabil pe succesorul său democrat Joe Biden pentru avansul militar al talibanilor în Afganistan, relatează AFP.

”Dacă aş fi fost acum preşedinte, lumea ar fi ştiut că retragerea noastră din Afganistan ar fi fost supusă unor condiţii”, a scris Trump într-un comunicat. ”Ar fi fost o retragerea mult diferită şi mult mai reuşită şi talibanii ştiau asta mai bine ca oricine”, a susţinut el.

”Am avut personal discuţii cu liderii talibani, care ar fi înţeles că ceea ce ei fac astăzi nu ar fi fost tolerat”, a asigurat fostul preşedinte.

Talibanii au cucerit joi oraşul strategic Ghazni, la circa 150 de kilometri sud-vest de Kabul, şi se apropie periculos de capitală după ce au cucerit în numai câteva zile cea mai mare parte a jumătăţii de nord a ţării.

 

Mai bine scormoniti in hazna ,ca sa aveti ce manca toata viata… Nu trecutul omului Adam este solutia,ci pocainta! Condamnarea lui Florin Cîțu în SUA rămâne în cazierul din statul Iowa

Acum 21 ani de ani, într-o rubrică a unui ziar local din orașul Ames, statul Iowa, se nota:

„În timpul unui control de rutină, şoferul a fost găsit sub influenţa băuturilor alcoolice. Florin Cîţu, 28 de ani, a fost pus sub arest şi acuzat de condus în stare de ebrietate”.

După un an, sentința venea cu o condamnare de două zile la închisoare și o amendă. Premierul a vorbit însă de o contravenție.

Premierul Florin Cîțu nu a dorit astăzi să dea ochii cu presa și nici să transmită vreo informație nouă după ce ieri și-a recunoscut fapta comisă în America în urmă cu 20 de ani. Asta, deși sunt mai multe aspecte care trebuie clarificate, însă cel mai important este cel legat de încadrarea faptei sale.

Potrivit legislației statului Iowa, Florin Cîțu a fost acuzat și judecat pentru un delict în cazul căruia pedepsele sunt de minimum 48 de ore și maximum un an de închisoare, plus plata unei amenzi de până la 1.250 de dolari, potrivit TVR.

Aflat la prima abatere, Cîțu a primit două zile după gratii și o amendă de o mie de dolari. Dar are cazier permanent în statul Iowa, ce poate fi șters doar printr-o procedură specială.

 

Privati-hotia,adica fesenia TARII – facuta de talibanii komunismului multilateral de globalist isi arata koltii!Curtea de Conturi: Salvarea CFR Marfă depinde de demersurile Guvernului la Bruxelles. Polonia, dată exemplu. Conflict de interese al administratorului judiciar CITR

Curtea de Conturi a României (CCR) a prezentat miercurir concluziile unui control făcut la CFR Marfă, aferent unei perioade de nu mai mică de șapte ani, imediat următoare privatizării eșuate din 2013. Documentul, conținând 80 de pagini, este o analiză largă a cauzelor care au dus la cvasi-falimentul companiei, atât generale, privind politica statului de favorizare a sectorului rutier, cât și specifice ce țin de managementul companiei.

doru.cireasa@clubferoviar.ro

Nici vândute, nici puse la treabă. Au costuri cu mentenanța de zeci de milioane de lei

Acțiunea de audit a avut loc în perioada 2 septembrie 2019 – 18 decembrie 2020 la Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. la Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A., precum și la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și a vizat perioada ianuarie 2014 – 30 iunie 2020.

Spargerea căilor ferate

Unul dintre aspectele analizate privește oportunitatea spargerii vechii SNCFR în 1998. Deși nu spune explicit, inspectorii CCR par a lăuda modelul polonez de funcționare integrată a căii ferate.

„În Polonia reformarea sistemului feroviar a urmărit restructurarea și integrarea companiilor feroviare într-un grup, sub supravegherea și coordonarea unei singure companii, deținută în totalitate de statul polonez. Acest sistem s-a dovedit a fi soluția optimă care a avantajat acționarul, statul polonez, prin protejarea intereselor și acțiunilor sale, în beneficiul călătorilor și al agenților economici care utilizează transportul pe calea ferată. Totodată, acest model de organizare a asigurat rentabilizarea companiilor din grup, PKP Cargo S.A. (operatorul de transport feroviar de marfă) devenind o companie viabilă, profitabilă, asupra căreia guvernul polonez deține în continuare controlul. În acest context și având în vedere similitudinile sociopolitice și economice dintre România și Polonia, analiza aplicabilității modelului polonez poate fi relevantă pentru o potențială strategie de restructurare și eficientizare a sectorului feroviar public din România.”, spune CCR

E Bruxelles-ul de vină? Nu, Bucureștiul. Locomotive PKP Cargo Vectron

Comparația cu Polonia și sfatul de a lua țara menționată exemplu continuă . „Pe o cale ferată electrificată, consumul de energie și poluarea sunt mai reduse. Cu circa 38% din linii electrificate, deşi înaintea unor ţări precum Marea Britanie, Danemarca, Grecia şi Cehia, România se situează sub media europeană de 55%41. România are în prezent o reţea de cale ferată de 10.628 km, însă doar 37,92% din aceasta este electrificată, faţă de Polonia unde procentul se ridică la 60%42. PKP Polskie Linie Kolejowe S.A., compania de infrastructură feroviară din Polonia, administrează o reţea de 18.679 km, gestionând traficul trenurilor de pasageri şi marfă. În medie, peste 7.500 de trenuri de călători și mărfuri circulă zilnic pe calea ferată poloneză. În acest context, evoluția reformei căii ferate poloneze poate fi semnificativă pentru o potențială strategie de restructurare și eficientizare a sectorului feroviar public din România”

Grupul PKP a închis anul 2018 cu un profit brut de 532 de milioane de zloți (487 milioane de lei, aproape 100 milioane euro), în creștere cu 128,2 de milioane de zloți (119,47 milioane de lei) față de profitul realizat în anul anterior.

Guvernele au sprijinit rutierul, nu feroviarul

În pofida faptului că trransportul feroviar e cel mai economic, în România cel rutier deține pondere maximă. Nimic de mirare, căci km de autostradă aduc voturi și politica actualului ministru al Transporturilor, Cătălin Drulă, nu diferă. Câte comunicate de presă ale acestuia au privit stadiul șantierelor de autostrăzi și câte cele de căi ferate sau achiziții de material rulant? „În mod paradoxal, în UE și mai ales în România transportul rutier deține ponderea cea mai mare în cadrul transporturilor terestre. În perioada 2014-2018, ponderea transportului feroviar de marfă în totalul transportului terestru de marfă din România a scăzut de la 20,4 % în anul 2014 la 15,4% în anul 2018, deși transportul de marfă a crescut cu 1,1 % pe an în aceeași perioadă. Astfel, cota de piață deținută de transportul feroviar de marfă în România a scăzut în perioada 2014-2018, stabilizându-se în jurul valorii de 15%, ceea ce a reprezentat cel mai scăzut nivel din 1990 și până în prezent. Această tendință nefavorabilă pentru transportul feroviar de mărfuri indică existența în România a unui cadru mai favorabil dezvoltării transportului rutier, în detrimentul celui feroviar.

Starea infrastructurii reprezintă principalul factor defavorizant al transportului feroviar de marfă în România, comparativ cu transportul rutier. Performanța transportului feroviar de marfă este afectată semnificativ de starea deteriorată a rețelei feroviare. Situația este agravată de finanţarea insuficientă a infrastructurii feroviare de la bugetul statului, dar și ca urmare a gradului redus de absorbție a fondurilor externe nerambursabile, generat de eficacitatea scăzută a demersurilor CN CFR.

Finanțarea infrastructurii feroviare s-a situat mult sub nivelul necesităţilor, ceea ce a determinat degradarea progresivă a acesteia şi apariţia unor limitări a vitezei de circulaţie a trenurilor pentru asigurarea condiţiilor minime de siguranţă. Scăderea considerabilă a vitezei comerciale de deplasare în cazul transportului feroviar și creșterea masivă a întârzierilor trenurilor au limitat drastic posibilitatea de valorificare a performanțelor proiectate ale infrastructurii feroviare. Totodată, au dus la scăderea semnificativă a atractivităţii transportului feroviar comparativ cu cel rutier, cu consecințe negative asupra obiectivelor privind echilibrarea modală a sistemului național de transport.

Privatizarea CFR Marfă

„În perioada 2014-2018 au existat numeroase angajamente asumate de către autoritățile române în încercarea de elaborare a unor strategii pentru restructurarea și privatizarea CFR Marfă. Insuficienta implicare a conducerii Ministerului Transporturilor și a conducerii CFR Marfă au dus însă la nepunerea acestora în practică și a creat premisele declanșării investigației Comisiei Europene privind măsurile de ajutor de stat acordate CFR Marfă, cu consecința repunerii datoriilor pe rolul companiei și afectării semnificative a capacității de plată a societății auditate”, spune CCR.

CCR face o întreagă analiză a eșecului, însă din cauza spațiului limitat nu o vom prezenta. Recomandăm însă parcurgerea documentului atașat acestui articol de presă.

Concluzia CCR este: „În acest context, în perioada următoare, continuitatea activității CFR Marfă va depinde semnificativ de eficacitatea demersurilor pe care autoritățile române le vor întreprinde pentru obținerea acordului Comisiei asupra măsurilor privind recuperarea ajutorului de stat. Având în vedere pierderile acumulate de societate și faptul că acțiunile aducătoare de dividende sunt în general preferate de investitori, în opinia echipei de audit, în situația actuală, o eventuală decizie privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de stat la societate nu ar produce efectul scontat, respectiv de maximizare a veniturilor bugetare.

Cauzele pierderilor CFR Marfă

Deteriorarea rezultatelor din exploatare realizate de CFR Marfă în perioada 2014-2019 a fost generată atât de factori externi (evoluția industriei, reorientarea clienților către transportul auto având în vedere starea infrastructurii feroviare care a condus la scăderea constantă a vitezei comerciale comparativ cu transportul rutier, scăderea comenzilor clienților din industria lemnului, întreruperea temporară a activității unor clienți etc.), cât și de factori interni, respectiv:

✓ exploatarea ineficientă a patrimoniului, în cadrul entității fiind menținute active neproductive, generatoare de cheltuieli neeconomicoase;

✓ nevalorificarea la un nivel maxim a activelor scoase din exploatare și casate, cu impact negativ asupra veniturilor societății;

✓ nivelul ridicat al costurilor înregistrate de societate, care a redus competitivitatea prețurilor oferite și a diminuat veniturile, ca urmare a pierderii de clienți în favoarea altor operatori de transport feroviar de marfă;

✓ nerespectarea disciplinei financiare și a strategiei Guvernului în domeniul politicii salariale – nerespectarea restricțiilor bugetare privind nivelul cheltuielilor totale și al cheltuielilor de natură salarială, nerespectarea corelației dintre gradul de execuție a cheltuielilor comparativ cu gradul de execuție a veniturilor, neîncadrarea în numărul de personal prognozat la finele anului și în câștigul mediu lunar pe salariat aprobat prin buget, precum și nerealizarea indicatorilor de eficiență aprobați.

Propunere interesantă: CFR Marfă, compensată pentru țepele luate de la alte companii ale statului

Practic Guvernele României sunt un fel de copii care fără controlul părinților nu fac nimic din ceea ce trebuie. După plecarea din România a misiunilor FMI, atenția asupra companiilor de stat a dispărut. Câți dintre noi am mai auzit, după plecarea FMI, vorbindu-se de odionioară despre faimoasele arierate? Ca urmare, companiile falite, aflate încă in viață, au trăit pe spatele CFR Marfă, companie care le-a transportat bunurile, dar care a rămas neplătită.

„Unul dintre factorii principali care au determinat starea de dificultate financiară a CFR Marfă a fost înregistrarea creanțelor restante de la societăți cu capital de stat, aflate în insolvență sau faliment. Valoarea acestora a reprezentat peste 60% din totalul creanțelor, influențând semnificativ capacitatea de plată a societății și posibilitatea de a-și onora obligațiile către bugetul statului. În opinia echipei de audit, este necesară clarificarea măsurii în care serviciile de transport feroviar prestate de CFR Marfă pentru astfel de societăți pot intra sub incidența compensațiilor pentru obligația de serviciu public, așa cum este definită de normele Uniunii Europene.

Patrimoniu exploatat neperformant

În perioada auditată, patrimoniul CFR Marfă nu a fost exploatat în mod performant, având în vedere în principal:

✓ existența unor active neutilizate, constând în material rulant neproductiv (locomotive și vagoane), dar și în clădiri, terenuri și nave ferryboat neexploatate, care au generat societății cheltuieli neeconomicoase, cu impact negativ asupra bugetului societății;

✓ în medie, doar 44% din locomotivele deținute de către CFR Marfă au fost folosite în activitatea de exploatare și numai o treime din vagoanele de marfă au fost utilizate, ca urmare a stării tehnice a vagoanelor și a scăderii volumului prestațiilor, cu consecința diminuării veniturilor din exploatare;

✓ resursele umane nu au fost exploatate eficient, din cauza nerespectării corelației dintre creșterea cheltuielilor de personal și creșterea productivității muncii. Productivitatea muncii, calculată în funcție de cifra de afaceri realizată, s-a situat sub nivelul realizat de principalii competitori de pe piața transportului feroviar de marfă din România. La CFR Marfă a existat un proces accentuat de îmbătrânire a personalului, îndeosebi a personalului implicat în activitatea de exploatare, generând un risc major privind asigurarea continuității activității și diminuând totodată capacitatea operatorului feroviar de a face față concurenței. Disfuncțiile în planificarea forței de muncă au fost generate și de inexistența unei strategii coerente în domeniul resurselor umane. Costurile cu întreținerea ferryboat-urilor, fără a fi utilizate, s-au ridicat la 11 milioane lei.

CA și AGA sau politrucii miniștrilor

Reprezentanții autorității publice tutelare în AGA a CFR Marfă, precum și membrii CA și directorul general al CFR Marfă nu au acționat în toate cazurile pentru apărarea intereselor societății și nu s-au implicat suficient în urmărirea modului de implementare a deciziilor:

✓ controlul exercitat de AGA a CFR Marfă asupra activității membrilor consiliului de administrație nu a fost în toate cazurile eficient, nereușind să elimine riscul acordării către directorul general și către membrii CA a unor drepturi nejustificate în raport cu îndatoririle specifice și cu situația economică a societății;

✓ au existat cazuri în care reprezentanții statului în AGA a CFR Marfă nu au întreprins demersurile necesare și adecvate pentru recuperarea daunelor cauzate societății de către membrii CA;

✓ consiliul de administrație nu a implementat un sistem riguros de urmărire a modului de implementare a deciziilor sale de către conducerea executivă, menținându-se astfel efectele nefavorabile ale unor investiții din perioadele anterioare asupra performanței societății;

✓ conducerea executivă a CFR Marfă din perioada 2014-2018 nu s-a implicat suficient pentru asigurarea numirii reprezentanților societății în consiliile de administrație ale entităților la care aceasta deține acțiuni, în scopul reprezentării intereselor CFR Marfă și al maximizării beneficiilor obținute din astfel de participații.

Cu privire la activitatea organelor de administrare și conducere ale CFR Marfă, precum și la implementarea principiilor de guvernanță corporativă la nivelul Societății, auditul reține o serie de puncte slabe generatoare de riscuri și vulnerabilități în realizarea obiectivelor acesteia, după cum urmează:

▪ În perioada 2014 – 2019, conducerea CFR Marfă a fost asigurată preponderent de administratori și directori generali numiți provizoriu, durata mandatelor acestora variind de la o lună, la mai puțin de un an. În opinia echipei de audit, instabilitatea de la nivelul managementului a reprezentat un factor perturbator în elaborarea și implementarea unei strategii coerente, pe termen mediu și lung, care să ducă la atingerea obiectivelor de performanță. Una dintre cauzele schimbărilor frecvente în conducerea societății a fost neinițierea/nefinalizarea procedurilor de selecție, în concordanță cu dispozițiile OUG 109/2011. Deși Ordonanța prevedea posibilitatea numirii unor administratori provizorii pentru un mandat de 4 luni, cu posibilitatea prelungirii, pentru motive temeinic justificate, până la maximum 6 luni, demersurile întreprinse de CFR Marfă și de autoritatea publică tutelară nu au fost eficace pentru respectarea termenelor privind declanșarea și finalizarea procedurii de selecție a membrilor consiliilor de administrație și a directorilor generali ai societății. Nerespectarea termenelor de finalizare a procedurilor de evaluare și selecție a membrilor CA și a directorului general al CFR Marfă a fost generată atât de cauze interne, constând în nedeclanșarea procedurilor de selecție, cât și de cauze externe, constând în implicarea insuficientă, luarea unor decizii contradictorii privind achiziția serviciilor expertului independent necesar pentru selecția membrilor CA și a directorului general, precum și neaplicarea dispozițiilor legale de către autoritatea publică tutelară. Începând cu anul 2016, numirea organelor de conducere și administrare ale CFR Marfă nu a avut la bază realizarea unor „performanțe așteptate” de la acestea, ci numai asigurarea continuității conducerii administrative, autoritatea tutelară (Ministerul Transporturilor) nedefinind obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung ale întreprinderii publice”.

Menționăm că nici în perioada analizată și nici până la data finalizării auditului, autoritatea publică tutelară nu a întocmit și publicat scrisoarea de așteptări necesară în cadrul procedurii de selecție, cuprinzând performanţele aşteptate de la organele de administrare şi conducere şi politica acţionariatului privind administrarea şi conducerea CFR Marfă”.

Instalat acum câteva luni la cârma ministerului, ministrul Cătălin Drulă nu face nici el nimic în acest sens. Cine e nebun să lase din mâini controlul în numele unor obiective corecte economic, dar care nu îi aduc foloase politice imediate?

Volume de marfă transportate în minus

Comparativ cu anul 2014, volumul mărfurilor transportate a scăzut constant, în anul 2019 acesta reprezentând numai 67,23% din nivelul realizat la începutul perioadei auditate. Situația s-a agravat și mai mult în anul 2020, ca urmare a efectelor pandemiei. Astfel, în primele 6 luni ale anului, volumul mărfurilor transportate a reprezentat doar 34,73% din nivelul realizat în anul anterior, cuantumul pierderilor înregistrate în această perioadă situându-se la 154 milioane de lei (64,8% din pierderea anului precedent).

Evoluțiile negative nu se regăsesc în toate țările UE.

Germania joacă un rol esențial în transportul feroviar de marfă, realizând 21% (354 milioane de tone) din total;

• Polonia este cea de-a doua mare piață europeană a transportului feroviar de marfă, cu 14% (242 milioane de tone);

• România se situează pe poziția 13 (din 32 de state), cu 3,2% (55 milioane de tone) din piața europeană a transportului feroviar de marfă.

Cât privește traficul intermodal, în pofida strategiilor guvernelor, acesta a scăzut în loc să crească. Relevant, nu? „Strategia de Transport Intermodal în România 2011-2020” aprobată prin OMT nr. 457/20.06.2011. Pentru eficientizarea modului de utilizare a infrastructurii existente pentru transportul de marfă, aceasta vizează atragerea fluxurilor de mărfuri dinspre sectorul rutier spre sectoarele feroviar și naval. Prin documentul menționat s-a stabilit drept obiectiv ca ponderea transportului intermodal de mărfuri în/prin România să reprezinte, până în anul 2020, 40% din volumul total al mărfurilor transportate în unități de transport intermodal (UTI). Prin documentul menționat s-a stabilit ca obiectiv ca ponderea transportului intermodal de mărfuri în/prin România să reprezinte, până în anul 2020, 40% din volumul total al mărfurilor transportate în unități de transport intermodal (UTI).

Graficul indică faptul că obiectivul strategic nu a fost realizat, în perioada 2016 – 2018 în România utilizarea unor soluții multimodale în cazul transportului de marfă înregistrând o reducere cu 33,30%, situându-se pe un trend descendent, de la 1,06 miliarde tone-km în anul 2016, la 707 milioane tone-km transportate în anul 2018 de către operatorii de transport feroviar. Trendul descendent în utilizarea unor soluții multimodale în cazul transportului de marfă a fost generat de nepunerea în practică a componentelor strategiei cu privire la atragerea fluxurilor de mărfuri dinspre sectorul rutier spre sectorul feroviar, deși au trecut 9 ani de la data aprobării documentului strategic.

Auditul reține că în perioada 2014-2018, ponderea transportului feroviar de marfă din totalul transportului terestru de marfă a scăzut de la 20,4% în anul 2014, la 15,4% în anul 2018, deși transportul de marfă a crescut cu 1,1% pe an în perioada analizată. Astfel, cota de piață deținută de transportul feroviar de marfă în România a scăzut în perioada 2014-2018, stabilizându-se în jurul valorii de 15% în anul 2018, ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel din anul 1990 și până în prezent.

Vă întrebați ce au făcut Guvernele României să echilibreze situația? Ce politici publice au adoptat? Niciuna.

CFR Marfă companie strategică. Pe banii săi, desigur

Unul dintre aspectele abordate privește susținerile Guvernului la Bruxelles că CFR Marfă e companie strategică și că de aceea nu poate fi lichidată. Însă guvernele nu au fost în stare să susțină convingător cu argumente această afirmație. Mai mult, CFR Marfă a trebuit să suporte din propriile resurse calitatea sa de companie strategică.

„Poziția autorităților române față de decizia CE de deschidere a investigației a fost aceea că măsurile de conversie a datoriilor CFR Marfă și deciziile adoptate de către CN CFR (ale cărei resurse sunt asimilate statului) nu reprezintă ajutor de stat și au fost justificate prin caracterul strategic al CFR Marfă și prin faptul că acestea se circumscriu unei funcții esențiale a statului, respectiv aceea a asigurării securității naționale. Pe parcursul derulării investigației, forul european a transmis autorităților române solicitări de informații suplimentare cu privire la calitatea de companie strategică a CFR Marfă, obligațiile CFR Marfă în domeniul securității naționale, al apărării și al ordinii publice. În răspunsurile către CE, MT a susținut faptul că CFR Marfă are obligația de a asigura servicii de transport care țin de siguranța națională, pe cheltuiala CFR Marfă și fără plata unei compensații. Conform actului constitutiv, în vederea satisfacerii nevoilor de apărare a ţării, CFR Marfă are obligația să participe, împreună cu ceilalţi factori responsabili, la întocmirea şi la punerea în aplicare a planului de mobilizare. Printre obligațiile CFR Marfă în domeniul apărării naționale se numără păstrarea în rezervă a unei anumite cantități de material rulant (locomotive și vagoane), cu personalul necesar aferent. Legislația națională nu impune utilizarea respectivelor resurse în interesul exclusiv al apărării naționale, securității naționale și ordinii publice. Ele pot fi folosite în baze comerciale în relația cu diferiți agenți economici, cu condiția punerii la dispoziție, atunci când este nevoie, pentru transporturi în interesul apărării naționale, securității naționale și ordinii publice. Cu toate acestea, în cazul în care nu mai sunt necesare în scopuri comerciale, ca urmare a dispariției cererii de transport, ele nu pot fi înstrăinate și trebuie menținute în stare de funcționare pe cheltuiala CFR Marfă și fără plata unei compensații.

Valoarea estimată a cheltuielilor realizate în perioada 2008-2018 pentru menţinerea capacităţilor de apărare şi de păstrare a rezervelor de mobilizare, aflate în obligația de serviciu a CFR Marfă, a fost de 1,56 miliarde de lei.”

Decizia Comisiei C(2020) 1115/24.02.2020, conform căreia CFR Marfă trebuie să restituie ajutorul de stat nelegal în termen de 6 luni de la notificarea deciziei (25.08.2020), astfel: ▪ suma de 1,001 miliarde de lei, la care se va adăuga dobânda de recuperare aferentă, furnizorului MFP, prin ANAF; ▪ suma de 1,61 miliarde de lei, la care se va adăuga dobânda de recuperare aferentă, furnizorului CN CFR.

În perioada următoare, continuitatea activității CFR Marfă va depinde semnificativ de eficacitatea demersurilor autorităților române pentru obținerea acordului Comisiei privind măsurile de recuperare a ajutorului de stat, precum și pentru executarea obligației de recuperare a ajutorului de stat în termenul de recuperare stabilit de Comisie.

Alocări infrastructură. Doar o treime din banii necesari

Din datele prezentate, auditul reține faptul că gradul de execuție a fondurilor destinate întreținerii, reabilitării, dezvoltării și modernizării infrastructurii feroviare în perioada 2014-2018 a fost destul de ridicat, respectiv de 95,32% din fondurile alocate. Cu toate acestea, fondurile publice alocate au fost foarte reduse în raport cu necesitățile de finanțare, gradul de alocare fiind în medie de 35,72% față de necesarul de finanțare, astfel:

✓ pentru întreținerea infrastructurii feroviare fondurile publice alocate au acoperit doar 69,71% din necesitățile de finanțare. Dintre acestea, doar 16,91% au fost utilizate pentru execuția reparațiilor curente și pentru stoparea degradării tehnice a infrastructurii, restul de 83,09% fiind utilizate pentru achitarea obligațiilor către bugetul de stat și alte obligații, conform prevederilor legale în vigoare;

✓ pentru reabilitarea și consolidarea infrastructurii feroviare, fondurile publice alocate au acoperit doar 10,76% din necesarul de finanțare, fondurile fiind extrem de reduse pentru îndeplinirea obiectivelor privind funcționarea eficientă și asigurarea siguranței circulației în transportul feroviar;

✓ pentru modernizarea infrastructurii feroviare, fondurile publice alocate au acoperit doar 30,18% din necesarul de finanțare, influențând nefavorabil competitivitatea transportului feroviar în raport cu celelalte moduri de transport. Fondurile publice alocate pentru modernizarea infrastructurii feroviare s-au limitat la investițiile susținute financiar din derularea proiectelor eligibile finanțate din fonduri externe nerambursabile.

În cadrul Programului Operațional Sectorial „Transport” (POS-T) 2007-2013, gradul de realizare a proiectelor aprobate a fost ridicat, respectiv de 94,62%, dar gradul de absorbție a fondurilor contractate până la 31 decembrie 2015 a fost de numai 66,16%.

Din analiza alocărilor financiare pe domeniile majore de intervenție prevăzute în cadrul POST 2007-2013, auditul reține faptul că, pentru anumite domenii majore de intervenție la care CN CFR SA era unul dintre beneficiarii eligibili, gradul de atragere a fondurilor europene a fost destul de redus; – în cadrul domeniului major de intervenție.

  • 1.2 Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii feroviare de-a lungul rețelei centrale TEN-T și dezvoltarea transportului feroviar de călători, inclusiv via rețeaua de transport cu metroul în orașul București, gradul de atragere a fondurilor nerambursabile a fost de 41,19%; – în cadrul domeniului major de intervenție
  • 2.2 Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii feroviare naționale și a serviciilor pentru călători și dezvoltarea transportului cu metroul, gradul atragere a fondurilor nerambursabile a fost de 27,28%; – în cadrul domeniului major de intervenție
  • 3.2 Îmbunătățirea siguranței traficului pe toate modurile de transport, gradul de atragere a fondurilor a fost de 5,43%; – pentru domeniul major de intervenție
  • 3.1 Pentru promovarea transportului intermodal nu au fost accesate fondurile disponibile, întrucât beneficiarul eligibil CN CFR nu a depus proiecte pentru atragerea de fonduri din alocarea financiară inițială orientativă de 34 de milioane de euro.

În cadrul Programului Operațional Infrastructura Mare (POIM) 2014-2020, gradul de contractare a fondurilor nerambursabile a fost de 49,75%.

Acest program este în derulare, CN CFR având în pregătire o serie de proiecte noi și cereri de finanțare, prin care se dorește acoperirea, cu prioritate, a obiectivelor stabilite prin MPGT.

Auditul reține subfinanțarea continuă a investițiilor pentru modernizarea infrastructurii feroviare, atât din fonduri externe nerambursabile, cât și din fonduri naționale. În opinia echipei de audit, pentru eficientizarea unor domenii de activitate relevante ale activității de administrare a infrastructurii, pe lângă creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, este necesară și alocarea corespunzătoare a fondurilor naționale, potrivit necesităților de finanțare.

Vechime lucrări artă. TUI redus la CFR Marfă

Un alt aspect deosebit îl constituie problema vechimii lucrărilor de artă (poduri, podețe, tuneluri) existente în rețeaua căilor ferate române. Din numărul total de poduri și podețe existente în rețeaua infrastructurii feroviare, 28,1% au o vechime mai mare de 100 de ani, iar 41,6% au o vechime cuprinsă între 50 și 100 de ani. Durata normală de funcționare a podurilor și podețelor feroviare a fost stabilită la 40 de ani.

În opinia echipei de audit, în contextul omologării Planului de concordat preventiv la CFR Marfă și negocierii condițiilor acestuia cu principalul creditor (CN CFR), încheierea unei convenții Pag. 47 privind acordarea către CFR Marfă a facilităților de reducere a TUI cu 33%, pentru traficul de tranzit și intermodal, ar putea avea un impact favorabil asupra ambelor societăți, contribuind la creșterea competitivității CFR Marfă, la creșterea veniturilor acesteia și la realizarea creanțelor deținute de CN CFR și incluse în Planul de concordat preventiv.

CITR in conflict de interese

Același document indică și existența unor posibile conflicte de interese. Un exemplu este relația CITR – ROCA Investments – CFR Marfă. Raportul face și analiza critică a asocierii Rolling Stock.

„CFR Marfă nu a solicitat, iar practicianul în insolvență (CITR) nu a depus, o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu se află în situația de incompatibilitate sau conflict de interese cu debitorul la care urma să fie numit. Menționăm că, la momentul desemnării de către judecătorul-sindic a CITR în calitate de administrator concordatar provizoriu, acesta nu a comunicat instanței existența vreunui conflict de interese și nu a solicitat înlocuirea sa. Conform site-ului https://www.citr.ro/ și chiar al antetului documentelor oficiale întocmite de CITR Filiala Ilfov SPRL, compania CITR România face parte din Impetum Grup, iar la un capitol separat de pe acest site, numit „Despre grupul nostru”, sunt menționate ca fiind companii din grup: Impetum Grup, CITR Cyprus, Roca Investments, Roca X. Din informațiile prezentate pe site-ul https://rocainvestments.ro, compania Roca Investments deține în portofoliu societatea Romcargo Maritim S.R.L., societate care derulează relații comerciale cu CFR Marfă, începând cu anul 2017. În acest context, având în vedere importanța derulării cu succes a procedurii de concordat preventiv pentru restabilirea echilibrului financiar al CFR Marfă, în opinia echipei de audit se impune o analiză judicioasă la nivelul conducerii societății auditate asupra posibilității existenței unui conflict de interese care să afecteze obiectivitatea administratorului concordatar și dispunerea cu celeritate a măsurilor legale adecvate, corespunzător rezultatelor acestei analize.

 

https://clubferoviar.ro/curtea-de-conturi-salvarea-cfr-marfa-depinde-de-demersurile-guvernului-la-bruxelles-polonia-data-exemplu-conflict-de-interese-al-administratorului-judiciar-citr/

 

Cum s-a ajuns la negarea religiei în comunism şi de ce

stalin mos craciun
Stalin, transformat în Moş Crăciun

Încă de la luarea puterii în Rusia, bolşevicii lui Lenin au folosit intens propaganda, în special imaginea: afişe, teatru, film. Artişti de stânga, oameni cu o bună educaţie lucrau la aceste montaje, cu speranţa că iau parte crearea omului nou, neîngrădit de obligaţii familiale sau religie. Montajele pe stradă, în fabrici sau pe front ilustrau lupta de clasă şi erau o foarte eficientă formă de impunere a ateismului. În România, comunismul a debutat în anii ’40 cu izolarea clericilor de societate şi batjocorirea creştinilor practicanţi. Creştinismul era tolerat doar ca o relicvă a trecutului, menită dispariţiei.

Ateismul militant lovește milioane de oameni

Odată cu luarea puterii, regimul comunist a impus ateismul în masă. Într-o societate în care etica şi tăria sufletească erau legate profund de religie – creştin-ortodoxă, mozaică sau islamică – prigoana declanşată de regimul bolşevic a golit conştiinţele de orice ierarhie valorică firească. Atacul a fost declanşat după ce patriarhul Moscovei, Tihon, a emis la 1 februarie 1918 o pastorală prin care cerea creştinilor să nu ia parte la acţiunile „monştrilor neamului omenesc” care „în locul iubirii creştineşti, semănau răutatea, ura şi vrajba dintre fraţi”.

În replică, un decret semnat de Lenin cu privire la separarea bisericii de stat confisca toate averile bisericii neconfiscate deja şi le tăia preoţilor orice sursă de venit. Alte decrete au desfiinţat şcolile confesionale şi interziceau preoţilor să colaboreze pentru activităţi comunitare. Biserica era astfel azvârlită la marginea societăţii, fără posibilitatea de a-şi promova credinţa sau de a se implica în viaţa curentă a credincioşilor. Opoziţia era tratată ca activitate contrarevoluţionară şi pedepsită des cu un glonţ în cap.

Comunismul lovește în toate manifestările religiei. Atacul major contra Bisericii

Mai mulți mari duhovnici ortodocşi care au ajuns în închisori au afirmat ca poate cea mai diabolică dorința a regimului vizavi de biserică a fost de a scoate credința din sufletele credincioşilor”, spune preotul Mihail Săsăujan de la Arhiepiscopia Bucureștiului.

În ciuda tuturor presiunilor, în 1922, Lenin constata cu furie că Biserica Ortodoxă scăpa controlului statului. Diversiunea creată pentru eliminarea ultimelor rezistenţe a fost ideea lui Troţki. Folosindu-se de foametea din 1921 de care erau ei înşişi vinovaţi, bolşevicii au acuzat preoţimea că este indiferentă la suferinţele oamenilor şi au ordonat confiscarea vaselor de cult şi a ultimelor odoare sfinte din biserici. Credincioşii erau şocaţi.

Sacrilegiul a fost sancţionat ca atare de patriarhul Tihon; a fost plasat în arest la domiciliu. Populaţia şi-a apărat bisericile chiar şi împotriva soldaţilor înarmaţi cu mitraliere, dar nu a putut rezista mult timp în faţa asaltului statului.

Atac anticlerical violent prin propaganda bolșevică

În paralel, filmul, teatrul, afişele vulgarizau şi ironizau credinţa. Crăciunul, Paştele au devenit sărbători interzise. Comsomolul, organizaţia de tineret a partidului comunist, a devenit rapid expertă în parade de stradă în care tinerii batjocoreau ceremoniile religioase şi strigau: „N-avem nevoie de rabini, nu ne trebuie preoţi/ Loviţi burghezii, sugrumaţi culacii”.

Supuse intensiv unor astfel de tratamente şi victime a cel puţin două perioade de foamete cumplită, naţiunile din Uniunea Sovietică s-au văzut lipsite în nici 20 de ani de tradiţiile religioase milenare. Dar mecanismele psihologice naturale, nevoia de ordine a lumii şi de ierarhie, nevoia de apartenenţă, s-au dovedit mai profunde decât au crezut Marx şi Lenin laolaltă.

Stalin, absolvent de seminar teologic. Forme de expresie religioasă sunt puse în slujba comunismului

Din moment ce icoanele şi transcendul erau interzise, imaginarul colectiv a făcut loc unor chipuri noi, dar în vechile tipare. Cultul lui Lenin a fost inaugurat de Stalin printr-un jurământ rupt parcă dintr-o carte de rugăciuni. Stalin era absolvent de seminar teologic.

Închinarea la moaştele sfinţilor şi-a găsit corespondent în vizitele la Mausoleul de lângă Zidul Kremlinului unde se afla şi astăzi trupul îmbălsămat al lui Vladimir Ilici Lenin. Treptat însă, pe măsură ce decizia politică migra spre vârful ierarhiei sovietice, cultul părintelui Revoluţiei a fost înlocuit cu cel al liderului în funcţie.

Se ajunge la cultul personalității. Idolatria face imposibilă orice opoziție

Contrar a ceea ce a afirmat Hruşciov, cultul personalităţii nu era numai urmarea megalomaniei şi dorinţei de putere absolută. Cultul personalităţii era şi o măsură de siguranţă. Autoritatea zeului suprem este, psihologic, foarte greu de contestat. În public, imposibil.

De fapt, cultul personalităţii în cazul lui Stalin sau a stalinistului Ceauşescu nu era dominaţia unui individ asupra societăţii, ci dominaţia lui Stalin sau a lui Ceauşescu asupra fiecărui individ în parte. Presiunea asupra prezumtivului opozant este imensă. Din cauza propagandei intensive şi a vieţii duble pe care o duc toţi cei din jur, fiecare om îm parte era complet singur.

Nu este o coincidenţă că apogeul puterii şi al abuzurilor lui Stalin, adică perioada marilor epurări, a avut loc după ce cultul personalităţii era pe deplin instituit.

Cultul zeilor comunişti din URSS s-a extins după cel de-al Doilea Război Mondial în toate ţările din Europa de Est ocupate de Armata Roşie. În paralel cu distrugerea sau interzicerea oricăror figuri ori simboluri naţionale, populaţia era menţinută într-o permanentă stare de exaltare propagandistică prin manifestaţii, şedinţe, exerciţii fizice, reprezentaţii teatrale. Inclusiv preoţii erau îndoctrinaţi politic.

Am găsit în arhiva episcopiei Aradului documentele care arată programele analitice care trebuiau expuse preoților la aceste cursuri de îndrumare misionară anuale. Viața lui Stalin, Lenin, erau toate teme politice cumplite pe care profesorii trebuiau sa le pună în aplicare preoţilor”, povestește preotul Mihail Săsăujan.

Stalin – Dumnezeu, Moș Crăciun și… călău

Propaganda era atât de eficientă, încât Stalin a permis reluarea unor obiceiuri tradiţionale, de exemplu împodobirea bradului de Crăciun. Redenumit „pom de iarnă”, bradul era însoţit în imaginile de propagandă chiar de Iosif Visarionovici Stalin în postura de Moş Crăciun. Oficialul comunist care i-a propus liderului sovietic „reabilitarea” bradului, Pavel Postişev, a fost executat mai târziu, după un proces-mascaradă.

stalin fetita
Tatăl acestei fetiţe a fost ucis la ordinul lui Stalin Foto: captură TV

Similar, statuia lui Stalin ţinând în braţe o fetiţă, statuie aflată din staţia de metrou moscovită Stalinskaia, a fost făcută după o fotografie care a circulat mult timp ca afiş de propagandă. Fetiţa – Jelia Markizov, fiica unui diplomat sovietic – a devenit orfană de tată chiar la ordinul lui Stalin, liderul comunist care, potrivit propagandei, iubea atât de mult copiii.

În acelaşi fel, Nicolae Ceauşescu apărea imediat pe 1 ianuarie la intrarea în Comitetul Central, ca să fie sorcovit de colindători. Între ei, se afla mereu un băieţel de 5-6 ani, îmbrăcat în alb, cu cifrele Noului An pe o fundă tricoloră.

Arta în slujba bolşevismului

În anii ’20, propaganda comunistă folosea frecvent aşa-numitul teatrul agit-prop. Personajele erau creionate în tuşe groase: Binele absolut contra Răului absolut.

Duşmanul de clasă” era răul în stare pură. Personaje de acest fel defilau în locuri publice, iar spectatorii erau invitaţi să-şi exprime sentimentele. Această ciocnire primitivă între Bine şi Rău a simplificat imaginea lumii pentru poporul de rând. Terenul pentru conflictul magistral din anii ’30 – Stalin contra „duşmanului de clasă” – era pregătit.

Campania de alfabetizare din anii ’30 a ajutat masele să citească – în 1936, ’37 sau ’38 şi nu numai – cum cele mai cunoscute nume din ierarhia de partid şi din Armata Roşie au devenit peste noapte duşmani furibunzi ai Uniunii Sovietice. Articolele de înfierare nu erau un exerciţiu stilistic. Îndeplineau una din funcţiile de bază ale propagandei: alimentau frica. Vehemenţa era un avertisment pentru orice potenţial opozant.

În acest fel, ura de clasă a câştigat teren nu numai din cauza simplificării primitive a conflictelor inerente în orice societate.

 

Victor Gotișan: Comunismul avea misiunea să distrugă tot ce este religios și să construiască un „om nou”


Paradă de Ziua muncii, la Moscova, 1 mai 2012

Paradă de Ziua muncii, la Moscova, 1 mai 2012

În cadrul proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor”, Lina Grâu a discutat cu politologul Victor Gotișan despre rolul pe care l-a avut religia în perioada comunistă – a fost o formă de rezistență sau de colaboraționism?

Europa Liberă: Domnule Victor Gotișan, în ce măsură putem spune că religia a fost, în perioada comunistă, o formă de rezistență? În ce măsură este corectă afirmația?

Victor Gotișan: „Putem să spunem și da, și nu. Pentru că, până la urmă, vorbim în doi termeni aici. Este vorba despre rezistență, dar și de partea de colaboraționism, dacă a colaborat sau nu cu partidul sau cu securitatea.

Părerea mea e că, în cazul nostru, al Republicii Moldova, partea aceasta de rezistență a fost mult mai puțin vizibilă și a fost mai mult o chestie de colaborare, pentru că biserica era foarte apropiată partidului. La un moment dat, îmi pare că Steinhardt spunea că nu puteai crește sau avansa în anumite grade în Biserica Ortodoxă, de exemplu să ajungi episcop sau patriarh, dacă nu aveai oarecum conexiuni cu securitatea sau cu partidul însuși.

Probabil este o chestie ce ține de religie sau care vine din interiorul religiei – și vorbim aici despre ortodoxie. Pentru că, până la urmă, ortodoxia are elementul acesta de supunere, de supunere față de anumite autorități. Și de aici venea lipsa rezistenței față de sistem. Aceasta, de exemplu, în comparație cu același catolicism, care a avut o misiune foarte importantă în unele țări și mai ales în Polonia, care a fost una dintre cele mai importante mișcări rezistență, alături de Solidaritatea, de Mișcarea Solidarității.”

Victor Gotișan: „Aceasta era misiunea comunismului – să distrugă tot ce este religios și să construiască omul nou”

Europa Liberă: Spuneți-mi, de ce regimul comunist, autoritățile comuniste de atunci aveau nevoie de acest element al supunerii, inclusiv în aspectele foarte intime care țin de religie? De ce se încerca eliminarea oricărui fel de Dumnezeu, să spune așa? Pentru că represiuni au fost nu doar împotriva ortodocșilor, ci și a iehoviștilor, a baptiștilor, a catolicilor și așa mai departe. De ce această nevoie de eradicare a tot ce ține de credință, de religie din mintea omului de rând?

Victor Gotișan: „Dacă vorbim în general, comunismul însuși este o religie. Și, de fapt, el aceasta venea să facă – să construiască un om nou care să fie în afara oricăror valori, cu atât mai mult a celor legate de religie. Nu degeaba Marx sau Engels spunea că creștinismul sau, în general, religia este un fel de opiu pentru popor. Deci, comunismului îi trebuia un fel de „om tabula rasa” pe care el să-l construiască și, respectiv, să-l aibă de partea sa.

Mă întorc la faptul că însuși comunismul era o religie, de fapt, pentru că, până la urmă, el era o religie și era constituit în baza unei religii: el avea un cult, el avea un secretar de partid, el avea, la urma urmei, moaștele, exact cum există într-o religie. Era un fel de concurență interconfesională, dacă putem să-i spunem așa, pentru că comunismul, după cum spuneam, era însuși o religie și, respectiv, este bine știut că religiile nu se tolerează între ele. Și aceasta avea ca misiune comunismul – să distrugă tot ce este religios și să construiască un om nou, după conceptele și după viziunea lui, ca ideologie politică și inclusiv religioasă.”

Europa Liberă: Și atunci putem să aruncăm o privire și asupra părții celeilalte – asupra omului de rând, care, în pofida riscurilor și a presiunilor care existau în acea perioadă, și el știa că va fi pedepsit dacă sărbătorește Paștele sau dacă apare cu un coș de ouă roșii, sau dacă face Crăciun sau, Doamne ferește, dacă are o icoană… Și, în pofida asta, oamenii își asumau aceste riscuri. De ce ține asta – de tradiție, de dorința de a avea acces la propria identitate?

Missa pentru beatificarea a trei preoți în Varșovia

### VEZI ȘI… ###

Piotr H. Kosicki: „Biserica Catolică a devenit atât de puternică, încât comuniștii au fost nevoiți să țină cont de ea…”

Victor Gotișan: „Da, oarecum, pentru că, până la urmă, religia creează o anumită identitate și, respectiv, fiecare avea nevoie să-și construiască o identitate. Religia, vrem sau nu vrem, cultivă o oarecare comunitate și, până la urmă, comunitatea care este construită de o religie este benevolă. Pe de altă parte, venea comunismul sau Partidul Comunist care încerca să impună ideea unei comunități, dar care era forțată. Și, bineînțeles, omul este om – întotdeauna ce-o să încerci să-i impui cu de-a sila el niciodată nu o să accepte.

Revenind la creștinism, da, el crea niște valori care erau oarecum comune pentru toți și comunitatea adera la aceste valori și, respectiv, se simțea parte a ei. Anume din considerentul acesta cred că creștinismul a venit și a mobilizat lumea și a construit una dintre religiile cele mai importante sau cele mai numeroase. De exemplu, aici vorbim de catolicism – aceasta a făcut el în primul rând, pentru că a existat dimensiunea socială și misionară, adică misiunea de comunitate.”

Europa Liberă: De ce după perioada căderii comunismului, cel puțin în Republica Moldova, dar putem să vedem și în regiune că se întâmplă aceasta, Biserica majoritară întotdeauna a fost afiliată puterii? Oricare ar fi fost puterea, Biserica imediat se plia pe solicitările și pe personalitățile partidului respectiv.

Victor Gotișan: „La noi întotdeauna a fost partea a aceasta de Biserica și Partidul sau Biserica e cu puterea. Aceasta vine din tradiția bizantină, până la urmă. Noi am moștenit-o oarecum, chiar dacă perioada comunistă a tăiat sau a subțiat relația dintre aceste două tabere. Dar până la urmă a fost o colaborare, trebuie să recunoaștem, pentru că vorbim despre ierarhia sau clerul de sus al Bisericii și Partidul în general, dacă vorbim de perioada sovietică.

Este unul din elementele prin care Biserica are de pierdut, pentru că se asociază cu politicul, iar tinerii sunt mai rebeli și ei nu acceptă astfel de tandemuri…

Dacă vorbim de perioada post 1990, Biserica întotdeauna a cochetat cu statul, pentru că până la urmă a fost un fel de relație de genul o mână spală pe alta. În momentul în care eu îți prestez niște servicii – și sunt cazuri clasice deja, numere guvernamentale pentru mașini, avem pașapoarte diplomatice pentru diferite religii, de obicei cele dominante -, în cazul respectiv tu trebuie să oferi ceva în schimb. Aceasta face de fapt religia, când susține un anumit partid, chiar dacă indirect, uneori mai direct, și, respectiv, trebuie să întoarcă serviciul și din cauza aceasta se aliază.

Al doilea element este că, chiar dacă statul bisericii dominante spune că biserica este separată de stat, sau chiar dacă Republica Moldova, prin însăși Constituție, este garantată libertatea de religie, credință și inclusiv separarea bisericii de stat, aceasta niciodată nu s-a respectat. Pentru că fiecare a încercat să beneficieze unul de pe urma altuia. Și cred că aceasta o să continue, pentru că există o religie dominantă la noi în Republica Moldova și există câteva culte care sunt mai puțin dominante. Adică, noi nu avem câteva religii foarte importante, avem una și e foarte importantă și, respectiv, tu pe aceasta poți s-o folosești, dacă vorbim de putere, după cum crezi tu că este mai comod.

Dacă facem, de exemplu, o analogie și ne întrebăm de ce nu funcționează în unele țări tandemul acesta dintre Biserică și religie, este pentru că în unele țări există câteva biserici dominante, aceeași Germanie, de exemplu, unde există catolicismul cu 30-40 de procente, și protestantismul, cu exact cam același procent.”

Europa Liberă: Ce trebuie să înțeleagă sau ce înțeleg tinerii când văd această simbioză dintre Biserică și stat? Cum ar trebui să se raporteze ei la Biserică, la credință? Vedem tot mai mulți atei printre tineri.

Victor Gotișan: „Aceasta dăunează oarecum Bisericii, pentru că tânărul sau tinerii, în general, sunt firi libertine și liber gânditoare. Deci, pe dânsul nu poți să-l subjugi sau să-i impui anumite credințe, ceea ce fac de obicei politicienii în tandem cu Biserica. Probabil ăsta e unul din elementele prin care Biserica are de pierdut, pentru că ei se asociază cu politicul, tinerii, de exemplu, sunt mai rebeli și ei nu acceptă astfel de tandemuri. Și, din cauza asta, ei părăsesc Biserica sau nu mai acceptă ceea ce face Biserica.

Pe de altă parte, cred că o parte de vină o poartă și Biserica anume prin factorul acesta social, pentru că nu se concentrează pe tineri, să fie sinceri. Și nu Biserica în general, cât religia creștin-ortodoxă. Adică aici tinerii sunt lăsați în spate, clericii nu se adaptează, nu vin cu niște mesaje clare pentru tineri. Totul este ceva „de viitor”, pentru oamenii în vârstă și e foarte greu de ascultat.

Inclusiv după mesă noi puteam să mergem cu preotul catolic și să bem o bere, ceea ce în creștinismul ortodox nu cred că este acceptat…

Eu îmi amintesc, de exemplu, când eram în Polonia, erau slujbe, sau mese cum le numesc ei pe filiera catolicismului, care erau fragmentate sau direcționate pentru anumite grupuri sociale. De exemplu, mie îmi plăcea foarte mult să ascult sau să asist la o mesă la care predica un preot în termeni mai mult filosofici, de exemplu, el folosea diferite citate filosofice, includea diferite situații din astea intelectuale, de gândire.

Exista și o altfel de mesă pentru oamenii în vârstă, care vorbea pe limba lor, adică pentru a-i ține oarecum. Era grupul aceasta care putea să asculte niște chestii mult mai practice sau din zilele noastre. Și, practic, astfel Biserica venea în întâmpinarea diferitor grupuri sociale.

Inclusiv, de exemplu, după mesă noi puteam să mergem cu preotul catolic și să bem o bere, ceea ce în creștinismul ortodox nu cred că este acceptat și chiar este condamnat.

Adică pentru biserica ortodoxă, cred că distanța dintre cler, care sunt reprezentanții unei biserici sau religii, este foarte mare față de credincioși în general și față de tineri în special. Pentru că există doar cazuri pe care le poți număra pe degete de preoții sau reprezentanți ai clerului care se orientează spre tineri și vin cu mesaje pentru tineri și încearcă să-i aducă în Biserică și să-i facă interesați. Eu nu vreau să dau cazuri, dar cred că unul dintre ei este Ghidighiciul, adică părintele Maxim Melinte – el chiar merge pe partea aceasta targetată și prin asta el câștigă oameni, câștigă tineri, în primul rând.”

În cazul cu preotul Maxim Melinti s-a văzut cum nu este permisă schimbarea în Biserică…

Europa Liberă: Dar câștigă și oprobiul și condamnarea Bisericii, pentru că a fost la un moment dat pus la respect…

Victor Gotișan: „În cazul dat s-a văzut cum nu este permisă schimbarea în Biserică, în momentul în care el a făcut ceva mai mult decât trebuia. Și părerea mea e că el n-a fost condamnat pentru că a făcut mai mult. Părerea mea că el a fost condamnat pentru că a existat o presiune mare din partea întregului cler în adresa mitropoliților și sinodului bisericesc pentru că ei se simțeau oarecum vizați, toți ceilalți, pentru că ei erau puși în situația că o să trebuiască și ei să iasă spre misiune. Ceea ce pentru ei nu este comod, pentru că, în momentul dat, ei ce fac? Intră, fac câteva slujbe, iau bănuțul și au plecat.

Aici revin la idea că creștinismul ortodox nu pune accentul pe partea aceasta socială și misionară. Pentru că în momentul în care ei o neglijează și dacă ei o să continue să o neglijeze mai departe, tare mi-e frică că ea o să moară. Pentru că acesta și este viitorul credinței, al creștinismului ortodox – să pui accent pe partea socială și misionară, nu doar pe cea de cult, slujbe interminabile, cununii, liturghii și chestii de genul acesta.”

  Blestemul pamantului  a lovit in…Comunismul ca religie eşuată 

Ca să ofer doar cîteva ilustrări, Zilber descrie la un moment dat condiția membrului de partid din formațiunea scoasă în afara legii în România interbelică. Potrivit lui, este de cele mai multe ori cazul unui frustrat a cărui existență a căpătat sens abia prin adeziune. Frustratul „înceta să mai fie altceva decît un membru al marelui mister. Se dăruia Domnului. Nu mai avea nici familie, nici prieteni. Începea o viață fără dragoste, fără milă, fără recunoștință“. În altă parte, Zilber face o paralelă savuroasă între păcatele pe care le puteai comite dacă erai comunist versus cele care puteau fi făcute dacă erai creștin. Iată o parte dintre cele din primul set, aparent benigne, dar de fapt precise şi grele, pe baza cărora s-au pronunţat şi executat inclusiv sentințe capitale: „deviaționism de dreapta, deviaționism de stînga, troțkism, alunecarea pe pantă, calomnierea conducătorilor, cosmopolitism, economism, spionaj, neîncredere în partid, lipsă de principialitate, sectarism, calomnierea Uniunii Sovietice, kautzkism, naționalism, lichidatorism, ploconire în fața Occidentului, viață imorală și altele și altele“. Nu este acum momentul unei sinteze a acestei viziuni a lui Zilber asupra comunismului ca experiență de tip religios, dar e de precizat că el a vorbit de comunism ca de un „monism“ în rînd cu iudaismul, creștinismul și mahomedanismul. „Cînd începuse să se usuce, Marx i-a redat (patimii moniste) o viață înspăimîntătoare. (…) Marx a creat un sistem monist care satisface gîndirea și deschide ușile unui nou paradis. Credincioșii și biserica trebuiau să apară“ – Belu Zilber, Actor în procesul Pătrășcanu, Humanitas, 1997.

Pornind de la acest gen de paralelisme, din unele puncte de vedere, comunismul pare cea mai recentă tentativă de amploare de revigorare a concepției de inspirație religioasă asupra lumii. O viziune de tip religios asupra lumii implică credința într-o lume de apoi, spre deosebire de viziunea de tip laic care, în prezent, e în plină expansiune și care presupune că accesul la unica lume existentă este disponibil deja, chiar dacă e deocamdată neexecutabil în întregime. În fața expansiunii curentului laic, comunismul a făcut o concesie majoră; pe filiație hegeliană, el plasează lumea de apoi tot în istorie, spre deosebire de religiile mari de pînă la el, dar într-un moment al istoriei suspendat în viitor, care în acest fel se raportează la prezent exact în modul în care transcendentul divin se raportează la lumea creată. Din acest motiv, comunismul rămîne în esență o religie, chiar dacă aparențele sale l-au făcut tentant și printre unii atei ai momentului. În cele ce urmează, voi încerca să menționez cîteva teme care ar putea fi dezvoltate pornind de la această prezumție teoretică a comunismului ca experiență mimetic sau chiar autentic religioasă.

Mai întîi, se pune întrebarea: de ce în cazul comunismului nu ar fi suficiente celelalte cadre explicative pînă la cel de tip religios? Examinări mai atente ar putea releva că totuși mișcarea a fost prea amplă pentru a fi doar un experiment social. Nu a fost capriciul vreunui despot grec ajuns să conducă o cetate. Nu a fost nici o frustă cucerire de teritorii, cum ar fi, să spunem, în cazul imperiului macedonean sau mongol, pentru că are în spate o doctrină completă, care a făcut adepți chiar și înainte de venirea soldaților-sacerdoți. Nu e nici expresia imperialismului slav, pentru că face apel la un alt set de valori, care s-a dovedit exportabil și în alte arii culturale. Nu a fost nici măcar o revoluție spirituală locală care ar fi reașezat și reinterpretat anumite idei dintr-o religie preexistentă. Comunismul a năzuit la mai mult, precum orice religie majoră care țintește la o reformă de amploare. Și nici nu e opusul sau alternativa la o altă orînduire, anume cea capitalistă, cum s-a prezentat pe sine cîteva decenii bune; printre alții, Alain Besançon a demontat în mod convingător această pretenție.

Avînd în vedere corespondențele morfologice dintre cele două totalitarisme ale secolului XX, comunismul și hitlerismul, se poate pune apoi și întrebarea firească de ce hitlerismul nu ar putea fi tratat la fel, și anume drept o mișcare în esență religioasă. Sînt mai multe elemente care împiedică o astfel de abordare. În primul rînd, hitlerismul a avut o fundamentare militaristă puternică. Ideologic, el era mai degrabă distructiv decît constructiv. Or, o mișcare religioasă încearcă să aducă un plus existenței, nu să contribuie la sărăcirea ei. O religie majoră încearcă să se adreseze cît mai multor oameni, și nu doar unora dintre ei, pe restul urmînd a i ucide. Apoi, pariul militar pierdut de hitlerism l-a privat pe acesta de posibilitatea oricărei consolidări. Vocația sa religioasă, dacă a existat, nu a avut timp să se manifeste, ea avînd totuși nevoie de mediul static al perioadelor de pace pentru a se afirma, în locul celui fluid, de război, care a dominat regimul. În al treilea rînd, hitlerismul este foarte zgîrcit în materie de promisiuni eshatologice. Lumea finală după Hitler este reorganizată concentric, cu rasa privilegiată în centru, rasele tolerate spre periferie, în vreme ce evreii și, eventual, slavii ar fi urmat să fie eliminați. Nici un salt calitativ decisiv, nici o transfigurare a lumii; e vorba mai degrabă de o inginerie socială rece, planificată rațional și executată militar. Cu aceste amendamente rasiale, viața ar fi urmat apoi să se desfășoare în parametri oarecum recognoscibili în „Reich-ul de 1000 de ani“ – care nici măcar nu e proclamat ca fiind etern, ca în orice eshatologie serioasă. La extrem, hitlerismul este mai degrabă corolarul concepției laice asupra lumii. La sfîrșitul istoriei, el nu face saltul peste vreun prag al mîntuirii, nici măcar în metaistorie, cum face comunismul, ci rămîne suspendat, într un stadiu indecis care n-a mai apucat a fi clarificat ideologic.

Cu toate acestea, încadrarea comunismului în rîndul religiilor majore este o idee care, chiar dacă este enunțată sporadic, nu a prins teren ferm în cercetări dedicate și sistematice. Aici avem de-a face cu două motivații. Pentru marea majoritate a celor interesați de fenomen, experiența comunistă a fost prea directă și prea personală ca să fie tradusă în termeni explicit religioși. E adevărat că unii s-au referit în termeni religioși la experiența de membru de partid, dar pînă la extrapolarea mișcării la un statut de fenomen social-religios, calea a rămas lungă și în general neparcursă. Avatarurile vieții de partid sau, din contra, confruntarea dură cu aparatul represiv comunist au obnubilat esența religioasă a experienței comuniste. Oamenii au văzut în ea în primul rînd trăirea personală care le-a afectat în mod direct traiul, comportamentul și relațiile familiale și sociale. Altfel spus, comunismul este prea aproape de noi în timp pentru a i fi percepută valența principală, și anume cea religioasă. Abia o distanțare temporală, precum cea de peste un sfert de secol de la căderea sa în Estul Europei, poate crea un spațiu de percepție adecvat. În al doilea rînd, se ridică întrebarea pertinentă legată de ambițiile politice ale comunismului. De ce comuniștii au vrut puterea și nu și-au făcut doar o biserică? Aici e de observat natura mesianismului comunist, faptul că primii pași pînă la raiul istoric se fac, pentru el, încă de aici și de acum, adică prin mijloacele istorice existente, cum ar fi puterea politică. Deci cucerirea puterii politice nu este deloc incompatibilă cu doctrina comunistă, chiar dacă nu e direct și canonic religioasă. Nu e de uitat, pe de altă parte, și că la începuturi metoda de propagare a crezului comunist nu presupunea neapărat acapararea scenei politice. Calea viza ridicarea conștiinței de clasă a muncitorimii, căreia i se împărtășeau tainele doctrinei în mici biserici proletare originare, pre-politice.

Se știe: lumea de apoi a religiei comuniste este a proletariatului, care în prealabil a înghițit toate celelalte clase. Ca și în eshatologia creștină, în raiul proletar nu mai sînt diferențe între oameni. Doar că generațiile raiului proletar sînt vii, sînt urmașii biologici direcți ai generațiilor de azi, spre deosebire de locatarii raiului creștin (și nu numai), care provin din trierea tuturor generațiilor de pînă acum și care ar trebui să fie în general morți, dacă nu cumva au apucat Apocalipsa. Diferența dintre vii și morți nu mai contează însă în fața măreției ideii de rai, la care și comunismul aderă, așa încît el e primit pînă la urmă fără rezerve în rîndul religiilor. Forța supremă în comunism este această direcție inexorabilă a istoriei, care nu se înfăptuiește însă de la sine, ci prin unii mesageri inspirați, de mare cuprindere și viziune, care vor fi fost învățătorii maselor. În panteonul comunist, în rol de profet și evanghelist prin excelență este Marx, Lenin este trimisul special care a întemeiat ordinul (Teologul și Moralistul, după cum îi spunea Zilber), iar Stalin este Sfîntul Împărat care a extins imperiul. Și de aici, comunismul începe să se desfășoare după modelul clasic al religiei consacrate. Ca să folosesc terminologia credinței creștine, mai aproape de uzanțele culturii noastre, de ale cărei structuri comunismul est-european s-a apropiat vrînd-nevrînd, el are întemeietori, doctrină, apostoli, martiri, sinaxar, ritualuri, eretici, inchiziție, planuri și războaie de prozelitism. Similitudinile sînt nenumărate. Chiar și fervoarea primilor credincioși comuniști este una de tip religios. Descrierile adeziunilor la mișcare sînt pline de metafore religioase. Trăirile sînt de ordin religios, dacă nu chiar mistic. Stadiul apofatic al credinței e atins incredibil de repede, partidul devenind în scurt timp și infailibil, și de nepătruns. Asupra lui planează majoritatea atributelor divine.

Una dintre trăsăturile frapante ale comunismului ca religie majoră este intoleranța absolută. Necredincioșii sînt dușmani ai comunismului. Comunismul nu poate fi refuzat; dacă îl refuzi, ești condamnat. Comuniștii nu au nici un punct comun cu necomuniștii, ei nu pot arunca nici o punte către alți oameni. Lumea necomunistă este de rang inferior și urmează a fi cucerită. Clasele celelalte, denumirea comunistă pentru necredincioși, urmează a fi convertite. Comunismul e o religie expansivă, a sabiei, aflată în conflict exterior permanent, pînă la victoria finală. Lupta se dă însă și în interiorul conștiințelor. Ezitarea și îndoiala credincioșilor nu sînt tolerate. Autocritica e echivalentul spovedaniei, dar e o scrutare internă făcută în public și nu absolvă subiectul. Pedeapsa pentru cea mai mică deviere e totală și e urmată foarte rar și aproape mereu tardiv de o reabilitare. Comunistul nu poate fi decît perfect.

După cîteva secole de încercări de separare a statului de Biserică, comunismul reprezintă în Europa o ultimă zvîcnire a modelului de contopire a sacerdotului cu bazileul. În comunism se reface simfonia dintre laic și religios; statul profan e resorbit de partidul divin, care reintroduce în lumea septică a administrației criteriile alogene ale unei lumi prezentate ca ideale. Partidul are criterii, partidul are norme, partidul are chiar și o morală care, în ultimă instanță, se subscriu vechiului impuls al exercitării binelui cu forța.

Disputa comunismului cu religiile existente nu era de natură atee, ci direct religioasă, ca între adversari. A funcționat și aici gelozia credinței, mai ales din partea comuniștilor; nici o religie nu vrea, în definitiv, credincioși cu doi dumnezei. Dar ceea ce a fost realmente spectaculos a fost înfrîngerea categorică a religiilor consacrate de către noua credință comunistă. Răspîndirea comunismului a fost extrem de rapidă dacă e să o comparăm cu cea creștină sau musulmană în primele decenii de după apariție. Sau, după cum scria Zilber, „nici o altă formă a monismului n-a cunoscut o victorie de asemenea amploare, într-un timp atît de scurt“. Poate că ulterior s-a ajuns la un echilibru sau armistițiu, dar ocuparea de către comuniști a unor teritorii vaste într-un răstimp scurt e evidentă. Dincolo de aspectele tehnologice, logistice sau de comunicare, indiscutabil mai bune în secolul XX decît în orice alt secol precedent, fără postularea unei rezistențe modeste a religiilor existente nu poate fi satisfăcător explicată masiva expansiune a comunismului. Greșeala religiilor existente a fost că nu au tratat comunismul drept o religie, un adversar frontal; l-au combătut cu diferite arme, de la rezistența tacită la demonizarea doctrinară, dar nu l-au considerat un adversar de același nivel, capabil să le provoace teologic.

Dar dacă nu religiile existente, atunci cine a doborît totuși religia comunistă? În primul rînd, doborît e poate un cuvînt pretențios în actualul context. Comunismul e religie dominantă în continuare în China și, sub o formă deghizată și probabil marginală în raport cu naționalismul pravoslavnic, el supraviețuiește în unele state foste sovietice, și în principal în Rusia. Comunismul s-a prăbușit doar în țările est-europene, cauza fiind tocmai laicizarea lui accelerată. Mediul laicizat predominant din aceste țări, devenit deja tradițional, a dus la veștejirea patosului religios comunist și, în cele din urmă, la eșuarea noii religii. Începutul căderii a fost dat chiar de preoții noii credințe, a căror încredere în eshatologia comunistă a fost din ce în ce mai zdruncinată. În estul Europei, comunismul nu a putut dura mai mult de două generații din aceeași cauză din care religiile existente nu au avut puterea să i se opună: declinul viziunii de tip religios la nivel larg social.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

 

România analfabeților funcțional

Fiind redactor-șef al revistei Dilema veche de aproape 6 ani, am recepționat mii de reacții ale cititorilor la textele publicate de noi. Multe, orale. Mă întîlnesc cu foarte mulți oameni care îmi spun ce cred despre un articol sau altul din revista noastră. Altele, în scris. Reacții și comentarii de tot felul ne vin pe email, prin poștă (da, e minunat, avem încă cititori care ne scriu scrisori sau cărți poștale!), pe site-ul revistei și, vai!, cele mai multe, prin rețelele zise „de socializare”. Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților. Cam jumătate dintre reacțiile pe care articolele Dilemei vechi le stîrnesc dovedesc limpede că cititorul care le formulează nu a putut înțelege textul la care se referă. E un festival deconcertant, deopotrivă comic și înspăimîntător, de „unde dai și unde crapă”! Cam jumătate dintre reacții, fie ele critice sau laudative, o dau în bară stupefiant. Ba chiar, nu de puține ori, cititorul înțelege taman de dos, că autorul spune exact inversul lucrurilor pe care, de fapt, le spune foarte deslușit. Iar impresia mea este că asemenea lecturi ratate devin tot mai numeroase pe parcursul anilor.

Cum e firesc să presupunem că cei care citesc Dilema veche au o experiență a lecturii ceva mai dezvoltată decît marea masă a consumatorilor de telefon, dați-mi voie să declar cu îngrijorare că, precum elevii, așa îmi pare că sînt adulții care, cel mai probabil, le sînt părinți: cam 44% analfabeți funcțional. Elevii analfabeți funcțional de azi vor împrospăta regimentele de analfabeți funcțional adulți care există. Și ei, la rîndul lor, vor crește copii, cel mai probabil, asemenea.

E foarte bine că încercăm cumva, prin școală, să luptăm cu analfabetismul funcțional. Dar șansele sînt dramatic reduse cînd copiii trăiesc în mediul adulților analfabeți funcțional, într-o lume ce pare croită să fie raiul analfabeților funcțional. Oameni buni, trăim într-o societate astfel organizată încît analfabeții funcțional nu doar că prosperă, dar devin chiar „influenceri”. Nu școala, ci lumea noastră, așa cum e ea acum, este o uriașă uzină de produs analfabeți funcțional pe bandă rulantă. Analfabetismul funcțional nu îmi pare neapărat o eroare a sistemului de învățămînt; e un simptom al vremurilor noastre. Eu mă bucur să aud că cineva – președintele însuși, dacă înțeleg bine – cere sistemului nostru școlar să crească imunitatea copiilor la spiritul vremii, dar nu-mi fac iluzii. Dimpotrivă, presiunea socială asupra școlii este aceea de a trimite în lume tineri cît mai adaptați spiritului timpului. Care este un spirit tot mai analfabet funcțional…

Și, dacă îmi permiteți o scurtă părere asupra cauzelor, nu le căutați în școală. Tipul de lectură impus de telefon și de ritmul alert-fragmentat, non-literal și tot mai pictural al rețelelor de socializare, dar și al presei care le imită tot mai mult, împing natural creierul spre genul de lectură împrăștiată, în puzzle și-n salturi, în secvențe scurte, fără conexiuni între o propoziție și următoarea. Adică, spre o lectură care ratează sensul unui text nu neapărat mai lung, mai elaborat, mai stilizat, mai bogat retoric, ci pur și simplu al unui text! Astfel, din puzderia de materiale scrise cu care ochiul recent se întîlnește continuu (de la sms-uri la texte de Facebook și mesaje publicitare), cele mai multe sînt făcute anume pentru o lectură de tip „analfabet funcțional”. Așa că cercul se închide: scrisul și cititul merg mînă în mînă. Se scrie tot mai mult pentru cititori analfabeți funcțional, deci vom avea tot mai mulți analfabeți funcțional.

 Scursaturile lui Ceausescu,reesapate de uscaturile lui Iliescu au furat patrimoniul tuturor tinerilor prin…PeSeDizarea votalailor specializati in privati-hotie/fesenie… Patrimoniul fostului UTC a fost devalizat de angajați ai MTS

Federaţia Tinerilor din Constanţa depune plângere penală împotriva secretarului de stat pe tineret, Kacsa-Doboly Izabella şi a ministrului Tineretului şi Sportului, Carol-Eduard Novak. Aceştia încalcă legea de aproximativ 2 luni, refuzând să trimită spre avizare regulamentul de aplicare a Legii nr. 146/2002. Mai exact, din cauza acţiunilor secretarului de stat şi a predecesorilor, fostul patrimoniu al Uniunii Tineretului Comunist a fost devalizat de către reprezentanţii fundaţiilor de tineret, în lipsa unei reglementări corespunzătoare a acestora.

În România există mai multe judeţe unde patrimoniul UTC a fost închiriat sau folosit în scopul îmbogăţirii persoanelor aflat la conducerea fundaţiilor şi în niciun fel pentru tineri. Printre acestea se numără Constanţa, Vâlcea, Alba, Olt, Municipiul Bucureşti şi altele care, fie au fost desfiinţate, fie nu au nicio activitate. Deşi în 2002 s-a încercat stoparea acestui fenomen prin adoptarea Legii nr. 146/2002, Ministerul Tineretului şi Sportului a refuzat timp de aproape 20 de ani să trimită spre avizare regulamentul de aplicare a legii.

De-a lungul timpului, modul defectuos în care a fost administrat patrimoniul UTC a fost constatat şi de organele de urmărire penală, existând dosare penale împotriva fostului preşedinte al Fundaţiei pentru Tineret a Municipiului Bucureşti, Ticu Plăcintă, precum şi împotriva fostei preşedinte a Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Constanţa, Carmen Drăghici, pentru delapidare.

Anul trecut, Federaţia Tinerilor din Constanţa a depus o sesizare penală împotriva fostului ministru al Tineretului şi Sportului şi a secretarului de stat pe tineret, Andra Costache pentru abuz în serviciu. Federaţia Tinerilor din Constanţa se luptă de 5 ani pentru întoarcerea patrimoniului UTC din judeţul Constanţa către tineri. Ancheta penală este în curs, fiind deja audiate mai multe persoane.

Astăzi, 12 august, este Ziua Internaţională a Tinerilor, motiv pentru care ne dorim să accentuăm faptul ca tinerii au nevoie de spaţii în care să socializeze şi să îşi petreacă timpul liber, locuri în care să se întâlnească în afara orelor de curs, să se dezvolte şi să contribuie la dezvoltarea oraşului. Clădirile aflate în administrarea fundaţiilor pentru tineret sunt locuri perfecte pentru înfiinţarea unor centre de tineret, dar ele trebuie întâi curăţate de corupţia generalizată.

Federaţia Tinerilor din Constanţa atrage atenţia asupra acţiunilor preşedintelui Comisiei pentru Tineret şi Sport din cadrul Camerei Deputaţilor, Tudor Pop, care în cadrul unei întâlniri organizate de Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Timiş a afirmat că devalizarea patrimoniului tinerilor este „un narativ care trebuie combătut”, negând astfel ceea ce tinerii din mai multe judeţe din ţară pot observa cu ochiul liber şi alăturându-se grupului de interese din spatele fundaţiilor de tineret. Acesta blochează de câteva luni proiectul legislativ privind dizolvarea fundaţiilor de tineret într-un mod netransparent şi părtinitor.

Solicităm secretarului de stat pe tineret să trimită spre avizare de urgenţă regulamentul de aplicare a Legii nr. 146/2002 şi să oprească devalizarea patrimoniului UTC. Totodată, solicităm preşedintelui Comisiei pentru tineret şi sport să se sustragă din grupul de interese care a furat clădirile tinerilor şi să pună pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a comisiei proiectul de lege privind dizolvarea fundaţiilor de tineret.

„De prea multă vreme vorbim despre patrimoniul UTC, pierdut în negura timpului, închiriat pe bucăţi, toate pentru îmbogăţirea unor persoane obscure. Există o lege care poate să stopeze acest fenomen, dar conducerea Ministerului Tineretului refuză să o pună în aplicare, fiind complice la furtul generalizat. Nu vom mai tolera amânarea demersurilor serioase din partea autorităţilor şi vom lua toate acţiunile legale pentru ca cei ce au fost complici la acest fenomen să fie traşi la răspundere. Ne dorim ca tinerii din Constanţa şi din restul ţării să aibă spaţii ale lor, iar acest lucru nu e posibil fără eliminarea acestor himere numite fundaţii pentru tineret.” – Andrei-Mihai Tănase, preşedinte FTC.

Fundaţiile pentru tineret au fost înfiinţate prin Decretul-lege nr. 150/1990 pentru a acţiona drept moştenitoarele Uniunii Tineretului Comunist. Acestea au primit în administrare patrimoniul fostei organizaţii comuniste cu scopul de a-l folosi în beneficiul tinerilor. De-a lungul timpului, clădirile au sfârşit drept săli de nunţi, hoteluri, spaţii de închiriat, iar terenurile au devenit prada rechinilor imobiliari.

Federaţia Tinerilor din Constanţa (FTC) este o organizaţie înfiinţată în 2016, de către Asociaţie Elevilor din Constanţa şi Asociaţia Studenţilor din Constanţa cu scopul de a apăra drepturile tinerilor şi a contribui la politicile de tineret judeţene şi naţionale.

https://www.curentul.info/actualitate/patrimoniul-fostului-utc-a-fost-devalizat-de-angajatii-mts/

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*