Lumea va fi terminata de dictatura NOULUI “imperiu” financiar; 2-ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

 ppDupa ce  lumea a fost ingenuncheata de crizele artificiale,datorate masonilor  care conduc finantele globale,urmeaza sa fie zdrobita de   o  dictatura   mai feroce.

 

Cum arata noul bloc estic condus de Rusia si China?

Rusia si China au consolidat noul pol de putere reprezentat de umbrela Shanghai Coopertion Organization (SCO), recentul summit de la Ufa, din extremul orient rus, atragand ca membri India si Pakistanul, pe langa Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan si Kirghizstan.

 



Practic, jumatate din populatia globului este incorporata acum in ceea ce analistii politici vad un nou bloc estic menit sa conteste influenta Occidentului in rasaritul Europei si Asia, arata revista Newsweek.

Turcii ar vrea si ei

SCO a fost infiintat inca din 1996, dar abia in ultimii ani a inceput sa se afirme ca un bloc politico-economico-militar capabil sa respinga influenta Occidentului.
Pentru unii lideri, SCO este un club atat de select incat apartenenta la acesta te poate face sa lasi deoparte orice cooperare cu Europa. Cel putin, aceasta a fost reactia presedintelui turc Recep Erdogan in 2013.

“Daca ne integram in SCO putem uita de UE. SCO este mai bun, mai puternic. India vrea sa se alature, Pakistanul la fel. Daca suntem acceptati, toti o sa intram in SCO”, a declarat Erdogan in urma cu doi ani, in timpul unei vizite in Rusia.

In ciuda admiratiei nemarginite, Ankara nu a fost invitata pana acum sa se alature noului pol de putere politico-militara, in parte si datorita insecuritatii aparute la granita dintre Turcia si Siria, dar si a statutului de membru NATO al tarii.

In schimb, India si Pakistanul, desi rivale, au intrat in acelasi timp in sfera de influenta ruso-chineza.

Control asupra Asiei Centrale

La infiintarea organizatiei, grupul cuprindea doar 5 tari membre, fara Uzbekistan (tara inclusa in 2001), avand menirea de a rezolva disputele teritoriale de pe cuprinsul Asiei Centrale.

In urma cu un deceniu, Beijingul a modificat in parte rolul noii organizatii, indreptand-o spre misiuni de contracarare a terorismului, separatismului si extremismului.

Bineinteles, China a gasit imediat si tapii ispasitori care sa faca obiectul activitatii de supraveghere a noului serviciu de informatii din cadrul SCO, populatia uigura din provincia Xinjiang.

Noua agenda a liderilor SCO prevede insa si sustinerea ambitiilor economice ale Chinei in Asia Centrala, determinarea Rusiei de a-si pastra influenta politico-militara in aceeasi regiune, sustinerea Moscovei in procesul de instrainare fata de Occident si o eventuala detensionare a situatie din Afganistan, dupa retragerea trupelor NATO.

Parteneri tensionati

Fiecare din aceste puncte este in masura sa atraga atentia analistilor occidentali asupra dezvoltarii SCO, dar, in acelasi timp, marcheaza o noua etapa din eternul joc al neincrederii si suspiciunilor care se desfasoara intre Beijing si Moscova, putand sa paralizeze in cele din urma organizatia de la Shanghai.

“Primul lucru care il observi la SCO este ca sunt neintelegeri fundamentale intre China si Rusia in ceea ce priveste scopul organizatiei”, sustine Alexander Cooley, profesor de stiinte politice la Barnard College, New York.

“Rusii, in principiu, vad in SCO un instrument prin care isi pot impune o politica revizionista asupra influentei Occidentului si a Statelor Unite, in special”, mai spune profesorul newyorkez.

Pentru chinezi, SCO ramane o avangarda cu rol in asigurarea securitatii in Asia Centrala, cu scopul de a netezi calea proiectelor economice pe care Beijingul vrea sa le propulseze in regiune, printre acestea numarandu-se si ambitiosul traseu al Noului Drum al Matasii.

Viziunea Beijingului nu este insa impartasita si de Moscova, rusii preferand sa-si faca jocurile pe teme teme de securitate prin CSTO, o organizatie de securitate infiintata in 2002, alaturi de alti aliati ai Rusiei din zona Asiei Centrale, explica si Alexander Gabuev, presedinte din partea Rusiei al Programului Asia-Pacific derulat de Carnegie Moscova.

Piedicile puse intre cei doi parteneri sunt usor sesizabile, opozitia Rusiei la exercitarea influentei economice a Beijingului prin SCO fortandu-i in cele din urma pe chinezi sa lanseze Banca de Investitii in Infrastructura a Asiei.

“Fiecare propunere economica venita de la Beijing a fost amanata si, in cele din urma, respinsa de Rusia.

Rusii sunt deranjati de dominatia economica crescanda a Beijingului in regiune, de aceea si-au lansat si propria versiune de bloc economic, Uniunea Economica Eurasiatica”, considera profesorul Cooley.

Inclusiv propunerea Chinei de a dezvolta o zona de liber schimb in cadrul SCO a primit un raspuns negativ, dar aceasta situatie ar putea fi remediata de Beijing prin initierea traseului comercial Noul Drum al Matasii.

“China a dorit cu siguranta o zona de liber schimb in SCO. Rusia si alte tari se tem insa de o invazie de bunuri chinezesti ieftine si au creat Uniunea Eurasiatica, in care China nu a fost invitata.

Este posibil ca Drumul Matasii sa includa o componenta de liber schimb, dar deocamdata nimeni nu stie cum va fi implementat proiectul, asa ca stam si asteptam”, spune si Gabuev.

Rusia, fara alternative

Accentul pus in ultima perioada de Moscova pe importanta SCO in regiunea eurasiatica este generat de lipsa de optiuni a Kremlinului in acest moment.

Tensiunile inregistrate intre Moscova si Occident l-au fortat pe Vladimir Putin sa se reorienteze spre Asia, pentru a demonstra ca are si alte optiuni de colaborare internationala in afara relatilor cu SUA si UE.

“In viitorul apropiat nu se intrevede o revenire la situatia de dinainte de criza din Ucraina. De fapt, cand pivotezi spre Asia, te intorci direct spre China”, considera Gabuev.

SCO pare sa fi ramas singura optiune pentru presedintele rus de a dezvolta relatii internationale intr-o organizatie neafectata inca de influenta Occidentului.

In 2005, o aplicatie depusa de SUA pentru a deveni observator in cadrul organizatiei a fost respinsa de cele sase state membre.

In schimb, noua introducere in familia SCO a Indiei si Pakistanului reflecta ca atat Beijingul, cat si Moscova au tinut sa-si impuna punctul de vedere.

In martie, presedintele Xi Jinping tocmai a incheiat un parteneriat de 45 de miliarde de euro cu Pakistanul pentru derularea unor investitii de infrastructura care sa deschida drum Chinei catre Oceanul Indian.

In acelasi timp, India este unul dintre partenerii constanti ai Rusiei inca de acum 45 de ani, chiar daca in acest moment relatiile comerciale dintre cele doua tari nu evolueaza la un nivel ridicat.

Insa, o eventuala intrare a Pakistanului in noul bloc estic de putere ar fi fost greu digerabila pentru India, din cauza rivalitatilor dintre New Delhi si Islamabad, ca si intre India si China.

Cu doua tabere completate de puteri antagoniste din Eurasia, analistii asteapta sa vada in ce masura SCO va reusi sa faca fata provocarii de a fi un bloc politico-economico-militar functional.

“Atat in cercurile academice, cat si in afara acestora, exista o curiozitate mare despre cum ar putea sa arate o organizatie internationala neoccidentala puternica si daca va reusi sa fie eficienta in atingerea scopurilor”, spune profesorul Cooley.

2-ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată. Din cauza orgoliului de “cuceritori” ai planetei Pământ, omenirea refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt este vorba de o alternare a civilizațiilor  tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ – și pe alte planete din Univers – presupune acumulări progresive de cunoștințe științifice și tehnice, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul, că  produsele tehnologice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același; invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe “hard disk-ul” cerebral al omului. Oamenii de știință  se referă numai la un ciclu al civilizațiilor ce s-au succedat pe Pământ – și la modul superficial -, de la era “primitivă” până la apogeul tehnologic din zilele noastre, fără să se întrebe cum a ajuns omenirea în era “primitivă”. Restul dovezilor istorice existente le ignoră cu desăvârșire, trecându-le la capitolulciudățeniilor. De pildă, elicoptere, avioane, nave maritime comparabile cu cele existente în zilele noastre  incizate în temple din vechime, sunt persiflate de către arheologi pentru că, după opinia lor “așa ceva nu putea să exista la vremea respectivă”. (A se consulta în cest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Enigme ale preistoriei. Relicve aeronautice și astronautice.) Frapantă este similitudinea dintre elicopterul figurat pe pereții templelor lui Seti I din Abydos și lui Amon Ra din Karnak (Egipt), cu elicopterele din zilele noastre, utilizate la ridicarea şi transportarea unor obiecte grele (foto 1).
Foto 1

Pe același perete din templul lui Seti I, la înălțimea de 10 m, există și alte vehicule tehnice redate deasupra unor hieroglife indescifrabile (foto 2).

Foto 2
Foto 3

Cât despre ipoteza lansată de arheologi, cum că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa „albină” datorită hărniciei sale, iată cum arăta o albină ce există pe același perete (foto 3) . Arheologii nu își pun nici întrebarea, cum de au lucrat vechii egipteni în interiorul piramidelor, făurind în piatră texte și imagini, fără să lase nici o urmă de fum din “făcliile” folosite pentru iluminarea încăperilor. În privința vechimii omului pe Pământ, lucrurile sunt și mai încurcate. Savanții au stabilit, în baza teoriei evoluțiilor speciilor elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că vechimea omului pe Terra este de aproximativ 200.000 de ani. Drept care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu această ipoteză sunt, ca să folosim un eufemism, ignorate. În realitate sunt distruse sau în cel mai fericit caz sunt ascunse de ochii celorlalți semeni, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca (Peru), de importanță majoră pentru istoria omenirii.

Foto 4. Savantul peruan Javier Cabrera, care a ascuns artefactele de la Inca.

În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană ce prezenta un înalt nivel de cultură, cu  vechimea estimată la peste 65.000.000 de ani! Cele aproximativ 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog renumit din Peru, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere ascunsă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, “Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”. Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului,“obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale”. Să vedem despre ce este vorba. Cele peste  10.000  de pietre de diferite dimensiuni descoperite la Inca au suprafața neagră și fină, pe care sunt gravate diferite imagini. Pietrele au greutate mai mare decât rocile actuale, având același volum. Pe suprafața pietrei din foto 5 este incizat globul pământesc, probabil așa cum era cu aproximativ 65.000.000 de ani în urmă. De reținut că între cele două Americi și continentul Africa, oceanul Atlantic a fost redat sub forma unei fășii înguste (geologic vorbind), reprezentând perioada geologică când începuse deriva continentelor. Pe rocă este înfățișat conturul continentului Africa, desprins din America de Sud. În interiorul continentelor, printre meridiane și paralele, se văd imagini ce reprezintă figuri umane, locuințe și edificii publice, dinozauri și  alte animale de epocă. Foto 5. Globul pământesc, așa cum arăta cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă.  Foto 6. Figuri umane: unele sunt îmbrăcate cu decență, altele sunt îmbrăcate sumar, la fel ca în zilele noastre pe diferite meridiane ale globului.  Foto 7.  Dinozaurii, animale dispărute cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă, incizate pe suprafața pietrelor de la Inca. Foto 8. Canguri de acum 65 milioane de ani, figurați pe pietrele de la Inca, identici cu cei vii din zilele noastre. Foto 9, 10. Lupta oamenilor cu dinozauri. Foto 11. Ființă umană călare pe un  dinozaur erbivor (domesticit?). Foto 12. Intervenții medicale umane. Foto 13. Intervenții medicale umane. Foto 14. Simbolul medicinii, cu șarpele încolăcit pe piciorul cupei cu venin, incizat pe rocile de la Inca. Veninul de șarpe se folosește și în zilele noastre în tratamente medicale. Foto 15. Astronom studiind bolta cerului, incizat pe pietrele de la Inca. Foto 16. Viața spirituală a omului de acum circa 65 milioane de ani. Incizie pe rocile din Inca. Figuri similare existente pe petroglifele de la Inca și geoglifele  din deșertul Nazca, din Peru.Unele dintre petroglife (desene incizate pe roci) de la Inca prezintă similitudini cu geoglife (figurile uriașe trasate pe sol, vizibile îndeobște din aer) descoperite în deșertul Nazca (Peru). Ceea ce ar permite o estimare a vechimii desenelor de la Nazca la circa 65 milioane de ani. În continuare, prezentăm câteva exemple în acest sens. Maimuțele, păsările colibri, tarantulele figurate pe solul de la Nazca, sunt similare cu petroglifele de la Inca; și sunt identice cu cele ce trăiesc în zilele noastre. Foto 17. Figuri de animale și siluete umane, incizate pe petroglifele de la Inca. Foto 18. Maimuță incizată pe pietrele descoperite la Inca. Foto 19. Aceeași figură de maimuță existentă în deșertul Nazca. Foto 20. Pasărea colibri incizată pe pietrele de la Inca. Foto 21. Aceeași pasăre colibri realizată în deșertul Nazca. Foto 22. Pietrele din Inca. În stânga imaginii și în colțurile de jos, în dreapta și stânga, se văd incizate tarantule. Foto 23. Tarantulă similară, realizată în deșertul Nazca. Foto 24. Zid preincaș din pietre, fără mortar, în rosturile căruia nu se poate strecura nici o lamă de cuțit. Este practic indestructibil. Prin ce mijloace tehnice a fost realizat? Istoria speciei umane așa cum a fost concepută după teoria darwinistă, reprezintă un fals monumental. La ora actuală, darwinismul fost redus la o simplă ipoteză; și ca toate prezumțiile, nu mai este obligatoriu a se preda în școli. Printr-un nefericit concurs de împrejurări, Darwin a stabilit filiația omului din maimuță. Cu teoria darwinistă și-au luat doctorate zeci de mii de oameni de știință, care i-au ținut isonul “părintelui” teoriei evoluționiste. De pildă, omul de știință român, prof. univ. dr. Marcian David Bleahu, declara în cartea sa căpătâi, întitulatăOmul și peștera, apărută în anul 1978, că dânsul este mândru că se trage din maimuță (!) Ce fac oamenii de știință nu este întotdeauna știință. Toată viața lor se canonesc să-și apere titlurile științifice, luate nu rareori pe ipoteze care se dovedesc ulterior a fi false. La rândul lor, ei conduc doctorate cu teze care au ca obiect aceleași teorii fără acoperire științifică, școlind discipoli care să le ducă pe mai departe “învățăturile”, în pofida progresului științific. De exemplu, cu teoria evoluției speciilor elaborată de Charles Darwin, savanții au ținut în loc omenirea peste un secol; și nu au de gând să renunțe. Reputația și remunerația lor fiind în funcție de cât vor reuși să-i păcălească pe semeni. La care se adaugă curente religioase, ce mențin de secole omenirea în cel mai crunt obscurantism medieval. Gestul făcut de dr. Javier Cabrera cu cele peste 10.000 de artefacte de importanță excepțională pentru omenire, se încadrează în procedeele nefaste pe care le fac uneori oamenii de știință, pentru a își păstra intactă reputația. Probabil și titlul de doctor în științe pe care a avut Javier Cabrera, s-a bazat tot pe o teză darwinistă. Dar inciziile de pe pietrele din Inca, prin animale pe care le au figurate – căprioare, canguri, girafe, păsări colibri, etc., contrazic teoria evoluționistă a lui Darwin. La care se adaugă implacabil albine, libelule, țânțari, pești, ornitorinci, crocodili, rechini, crabi-potcoavă, etc., găsiți fosilizați de sute de milioane de ani și care mai trăiesc, bine-mersi, și în zilele noastre. La finalul acestui articol, merită reținută concluzia academicianului român, Radu Vulpe, exprimată la încheierea unei discuții cu autorul acestor rânduri: “Este greu pentru un om de știință când își dă seama, la sfârșitul carierei sale științifice, că a mers pe un drum greșit. Însă un om de știință adevărat, ar trebui să recunoască greșeala pe care a făcut. Dar câți au puterea să o facă?” – s-a întrebat, meditativ, octogenarul istoric. Prin urmare, ce este de făcut într-o atare situație? Să defilăm în continuare în sens giratoriu – via Papua Nova Guinee –, sau să apucăm taurul de coarne și să trezim pe săpătorii istoriei omenirii din letargia suficienței?

 

Revoluţia Română: De ce-l considera Ceauşescu trădător pe generalul Stănculescu? Partea a II-a

Revoluţia Română: De ce-l considera Ceauşescu trădător pe generalul Stănculescu? Partea a II-a

În 25 decembrie 1989, la Târgovişte, în timpul procesului cuplului Ceauşescu a fost rostită o propoziţie plină de adevăr: „Vezi, totdeauna trădătorul este lângă tine”. Cel vizat era Victor Atanasie Stănculescu, responsabil de ducerea la îndeplinire a operaţiunii de suprimare a cuplului Ceauşescu.

http://youtu.be/eqDKGQlIhio

Un agent al serviciilor străine, plasat într-o poziţie cheie în statul ţintă, valorează cât o întreagă armată. Stănculescu a fost racolat cel mai probabil în 1986 de un agent MI6 (Serviciul Secret de Informaţii Externe al Marii Britanii). Agentul se numea George Pop, cetăţean britanic de origine română, care lucra din 1984 în România, ca reprezentant al firmei Rolls-Royce divizia motoare de avioane şi echipament militar. El superviza asamblarea motoarelor pe avionul Rombac (BAC-1/11 construit în licenţă în România).

http://data5.blog.de/media/862/2724862_d999fa9444_m.jpg

Ulterior, MI6 l-a predat informativ pe Stănculescu colegilor de la AVO maghiar, care au inventat o combinaţie operativă având ca subiect un posibil import de tehnică militară din România, care implica negocieri cu omologul său ungar de la Direcţia de Înzestrare şi cu Ferenc Karpati, şeful Marelui Stat Major ungar. Sub acest pretext a ajuns Stănculescu în august 1989 să petreacă o vacanţă de instruire, ţinută de AVO într-o vilă de pe malul lacului Balaton. Ocazie cu care a primit şi rolul hotărâtor, acela de a da Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989 prin care Ceauşescu era înlăturat definitiv de la putere. Surprinzător sau nu, o parte din discuţiile lui Victor Stănculescu la Balaton şi legătura ulterioară cu ataşatul militar maghiar în România, Şandor Aradi, au fost cunoscute de contraspionajul român. Securitatea a înregistrat pe 11 septembrie 1989 apelurile pe care Aradi le primea de la Budapesta, în care i se cerea „coşul cu fructe”, pe care Stănculescu i l-a oferit ataşatului militar ungur, peste câtva timp chiar în biroul său de la MApN.

http://scinteia.files.wordpress.com/2011/04/tabstanculescu.jpg

Ce misiune a avut de îndeplinit Stănculescu împreună cu Guşă la Timişoara se poate deduce din prăpădul făcut de armată acolo sub conducerea lor. Cum rolul său la Timişoara se închisese deja, pe 20 decembrie la orele 05:00, Stănculescu aflat în aşteptarea rezultatului scontat al mitingului din faţa sediului CC, s-a prezentat la spitalul militar din Timişoara pierzându-şi o zi cu simularea unei crize de vezică biliară şi i-a transmis generalului Milea, telefonic, că trebuie să se întoarcă la Bucureşti. Lucru pe care l-a şi făcut în seara zilei următoare de 21 decembrie 1989, cu un avion militar. În dimineaţa de 22 decembrie la orele 06:00, Stăculescu s-a dus la spitalul militar Central, de data asta pentru a-şi pune piciorul în ghips, după care a ajuns la sediul CC. Această manevră făcea parte din planul răsturnării regimului Ceauşescu, întrucât urma ca la orele 09:00 să fie sinucis generalul Vasile Milea şi Stănculescu trebuia să prevină cu orice preţ anularea Loviturii de Palat, care depindea de numirea sa ca ministru al Apărării. Căci Nicolae Ceauşescu care repeta într-una TRĂDARE LA ARMATĂ, ar fi putut să-l numească ministru al Apărării pe fratele său, generalul locotenent Ilie Ceauşescu, care era şi el unul din cei trei adjuncţii lui Milea.

http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2012/01/04_ceausescu_2_e36ab9dc29_thumb_630_380.jpg

După decolarea cuplului Ceauşescu de pe sediul CC, la orele 13:30, Stănculescu a chemat un anumit medic militar la sediul MApN, unde se deplasase între timp, ca să-i dea jos ghipsul. Era acelaşi medic de la spitalul militar Central care i-l pusese: colonelul dr. Niculescu, şeful secţiei Traumatologie. Guşă a plecat şi el de la Timişoara pe 22 decembrie orele 12: 45, la 5 minute după ce Stănculescu îi comunicase că îi reuşise Lovitura de Palat, aşa cum fusese ea planificată, urmând ca pe 25 decembrie Stănculescu să lase treaba neterminată, ocupându-se personal de suprimarea soţilor Ceauşescu. Până atunci, mai avea de predat, de formă, puterea în mâinile lui Ion Iliescu şi să aplice, tot împreună cu Guşă, un alt scenariu, cel cu teroriştii, care n-au existat nici ei în realitate şi cu toate acestea au rezultat alţi 942 de români morţi. Tot la ordin, ca şi la Timişoara! Şi tot ca şi la Timişoara, ordinul nu a fost dat de Ceauşescu.

http://www.timisoaraexpress.ro/data_files/administrare-articole/11159/large_image_11159.jpg

Referindu-se la Stănculescu şi la armata de generali români din decembrie 1989, Miklos Nemeth, fost prim-ministru al Ungariei, îi confirma Susanei Branstatter, realizatoarea documentarului dedicat revoluţiei române din Decembrie 1989 intitulat „Şah-Mat – strategia unei revoluţii” că Ungaria a reuşit să recruteze foarte multe persoane cu funcţii cheie în regimul Ceauşescu. El a definit criteriile de recrutare prin sintagma că aceste persoane erau în poziţia de a ajuta victimele regimului. Cinic pentru familiile celor 1.104 români ucişi de armată în evenimentele din decembrie 1989, dar cât se poate de realist din punctul de vedere al interesului naţional al Ungariei care vizează dintotdeauna „eliberarea” României, cu precădere a Transilvaniei de români.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_12_12/Revolutia-Romana-De-ce-l-considera-CeauSescu-tradator-pe-generalul-Stanculescu-Partea-a-II-a-2614/

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*