1-Cum putem primi alocație EUROPEANĂ pentru copil, daca muncim in strainatate 2- CUM PUTEM OBŢINE PENSIE COMUNITARĂ PENTRU PERIOADELE LUCRATE ÎN ALTE STATE EUROPENE? 3- Iata CUM SUNTEM FURAŢI LA FACTURA DE CURENT. RUBRICILE DIN FACTURĂ, EXPLICATE PE ÎNŢELESUL TUTUROR!

11665565_805149456273306_2917250138053679043_n1- Copiii ai căror părinţi lucrează legal în străinătate, într-o ţară din UE, pot primi alocaţiile care se dau în acea ţară, în locul celor din România, care sunt, în general, mult mai mici.Copiii au dreptul la această alocaţie indiferent dacă locuiesc în România sau în ţara în care muncesc părinţii lor.

CUANTUMUL  ALOCAŢIEI  EUROPENE

Alocaţiile “europene” reprezintă o formă de prestaţii familiale care au ca scop asigurarea securităţii sociale pentru salariaţii şi lucrătorii independenţi, şi membrii familiilor acestora, care au reşedinţa într-un stat membru al Uniunii Europene şi desfăşoară o activitate salarială sau independentă într-unul dintre aceste state. Aceste “alocaţii” se acordă pentru copiii avuţi în îngrijire, ca şi alocaţiile care se acordă în România. Diferenţa constă în faptul că, urmare a desfăşurării unei activităţi salariale sau independente pe teritoriul unui alt stat membru UE, această alocaţie poate avea un cuantumul mai mare (în majoritatea cazurilor), acest cuantum depinzând de legislaţia statului respectiv. De aceste alocaţii pot beneficia copiii ai căror părinţi lucrează legal pe teritoriul Uniunii Europene. Astfel, părinţii care au dreptul de a primi această alocaţie ca urmare a activităţii desfăşurate în afara României, pe teritoriul Uniunii Europene, pot beneficia de alocaţie pentru copiii lor, în cuantumul stabilit de legislaţia ţării în care lucrează, indiferent dacă aceştia au sau nu copiii împreună cu ei.

CE ACTE SUNT NECESARE

Pentru obţinerea “alocaţiei europene” trebuie să vă adresaţi instituţiei competente cu plata prestaţiilor familiale din România (AJPS) şi din statul în care lucrătorul migrant îşi desfăşoară activitatea. Aceste instituţii sunt organizate diferit de la un stat la altul. În Italia, de exemplu, trebuie să mergeţi la Institutului Naţional de Protecţie Socială (INPS).
În Romania, instituţia responsabilă cu plata prestaţiilor familiale  este Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, care la nivel local este reprezentată de Agenţiile Judeţene pentru Prestaţii Sociale.  Procedura se demareaza prin depunerea formularului E411 completat în partea A la instituţiile abilitate cu plata prestatiilor familiale din România sau din ţara în care lucrătorul migrant îşi desfăşoară activitatea. Plata “alocatiei europene” va fi efectuata dupa completarea integrala a formularului E411 si depunerea acestuia la institutia responsabila din statul UE competent cu plata “alocatiei”. Perioada de timp scursa intre data depuneriiformularului E411 la institutia responsabila cu plata“alocatiei europene” si plata propriu-zisa a alocatiei depinde de factori precum: corectitudinea datelor completate in formular (nume, adrese, coduri numerice personale etc.) si perioada necesara obtinerii de informatii de la alte institutii abilitate.

Procedura consta in completarea formularului E411, in dublu exemplar, reprezentand cererea de informatii privind dreptul la prestatii familiale in statul de resedinta al membrilor familiei si depunerea acestuia la institutia abilitata (vezi pagina Unde trebuie sa ma adresez?).
Urmatorul pas este stabilirea statului competent care va acorda alocatia, in functie de natura activitatii desfasurate de catre parinti pe teritoriul Romaniei si/sau al statului respectiv. Indiferent care este statul competent, procedura de obtinere a „alocatiei” este aceeasi: completarea formularului E411.
Formularul E411 are doua parti: A si B, care se vor completa dupa cum urmeaza:
• Partea A din formular se completeaza de catre lucratorul migrant care se adreseaza institutiei competente cu plata prestatiilor familiale din statul unde isi desfasoara activitatea. In aceasta parte a formularului trebuie completate toate datele privind identitatea persoanelor mentionate si este indicat ca solicitantul sa trimita institutiei abilitate din Romania fotocopii dupa actele de stare civila a membrilor familiei, hotarare de divort ori de incredintare a copilului/copiilor, dupa caz.
• La primirea formularului, Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale (AJPS) trebuie sa completeze partea B a formularului pentru care va solicita informatii, dupa caz, de la:
a) Inspectoratul Teritorial de Munca;
b) Casa Judeteana de Pensii;
c) Directia Generala a Finantelor Publice;
d) Inspectoratul Scolar Judetean (in cazul in care copiii avuti in intretinere urmeaza cursurile invatamantului preuniversitar);
e) Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

DOCUMENTE UTILE 

Ghid practic pentru parinti pentru accesarea „alocatiilor europene”

 2-  CUM PUTEM  OBŢINE  PENSIE COMUNITARĂ PENTRU PERIOADELE LUCRATE ÎN ALTE STATE EUROPENE?

    Pensia comunitară pentru perioadele lucrate în alte state europene • Condiţii necesare pentru obţinerea pensiei comunitare • Documente necesare pentru calculul pensiei comunitare

 

Românii care muncesc atât în România, cât şi în alte state din Uniunea Europeană beneficiază, în anumite condiţii, de pensie pentru toate perioadele respective. Persoanele care, pe lângă perioada lucrată în România, au lucrat şi în alte state ale Uniunii Europene (UE) sau ale Spaţiului Economic European (SEE) se pot adresa, cu cererea pentru obţinerea pensiei, unei singure instituţii.

În vederea stabilirii dreptului de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate şi de urmaş persoana îndreptăţită se adresează casei teritoriale de pensii – în cazul celor care locuiesc în România. Aceştia depun cererea şi actele doveditoare, iar unitatea se va ocupa de stabilirea drepturilor la pensie pentru toate perioadele lucrate în statele din UE şi/sau SEE. Cererea poate fi depusă doar după ce persoana în cauză îndeplineşte condiţiile legale de pensionare, orice solicitare făcută în avans fiind respinsă de autorităţi.

 

Avantajul adus de perioadele lucrate în alte state din UE şi/sau SEE este că acestea ajută la întregirea stagiilor de cotizare necesare la obţinerea pensiei. Aceste intervale nu majorează cuantumul pensiilor, ci doar durata stagiului de cotizare. Solicitanţii pot cere pensie şi într-un alt stat european în care au muncit, adresându-se instituţiei competente. Vârstele de pensionare diferă de la un stat la altul, aşa că persoana în cauză trebuie să se asigure că îndeplineşte condiţiile impuse de statul în care depune solicitarea.

Condiţii necesare pentru obţinerea pensiei

Fiecare stat din UE şi SEE stabileşte pensia la data la care persoanele îndreptăţite îndeplinesc condiţiile legale de pensionare, în funcţie de perioadele de asigurare realizate. Totodată, drepturile de pensie se acordă proporţional cu perioadele de asigurare realizate în fiecare stat. Pentru a fi luaţi în considerare anii lucraţi în alte ţări, solicitanţii trebuie să fi muncit în fiecare stat cel puţin un an calendaristic, potrivit regulamentelor europene. În cazul solicitanţilor care locuiesc în România trebuie avute în vedere prevederile Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care stabilesc condiţii diferite în funcţie de tipul de pensie.

 

În prezent, Legea pensiilor prevede că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 63 de ani pentru femei, în timp ce stagiul minim şi cel complet de cotizare este de 15, respectiv 35 de ani. Vârsta standard şi stagiul sunt stabilite în funcţie de data naşterii, iar legea prevede o creştere graduală a acestora până la limitele amintite. Spre exemplu, în cazul femeilor născute în februarie 1955, dacă au lucrat cel puţin 15 ani, îndeplinesc condiţiile de ieşire la pensie pentru limită de vârstă în februarie 2015, la 60 de ani. Totodată, stagiul complet de cotizare pentru aceste femei este de 30 de ani. În cazul pensiei anticipate, cererea se poate depune cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dar condiţia de bază este ca persoana în cauză să fi depăşit cu cel puţin 8 ani stagiul complet de cotizare. Totodată, pentru pensia anticipată parţială, solicitantul trebuie să aibă realizat cel puţin stagiul complet de cotizare. Ea poate fi solicitată cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare dacă cel în cauză a realizat stagiul complet de cotizare sau l-a depăşit cu până la 8 ani

 

3- Iata CUM SUNTEM FURAŢI LA FACTURA DE CURENT. RUBRICILE DIN FACTURĂ, EXPLICATE PE ÎNŢELESUL TUTUROR! 

 

     Cu toţii primim acasă lunar factura de energie electrică. Prea puţini ştiu însă ce înseamnă concret toate acele rubrici cu multe cifre. Problema nu e doar că acele cifre sunt greu de înţeles ci mai ales că sunt umflate artificial, pe buzunarul omului simplu.

Vom explica toate acestea… pe româneşte, cu factura în faţă (vezi foto), insistând pe componentele din factură despre care s-a scris mai puţin. Pentru asta o să utilizăm, în cea mai mare parte a articolului, declaraţiile făcute de expertul energetic Tudor Popescu, fost director al Agenţiei Municipale de Eficienţă şi Reglementare în Energie (AMERE), în cadrul unei conferinţe organizată de Institutul de Studii Populare şi Fundaţia Hanns Seidel.

Precizăm că termenul de “furt” din titlul articolului e folosit în sensul că preţurile care ni se percep nu au nicio legătură cu piaţa liberă ci sunt dictate de instituţiile statului, la presiunea unor jucători din sectorul energetic. Rezultatul e ca ni se iau bani din buzunar fara o justificare realistă. Dacă lăsăm insă la o parte cazul semnalat de DNA, în general toate aceste costuri din factură sunt însă acoperite cu grijă, sub protecţia… legii.

Rezervarea

La prima rubrică scrie rezervare. Rezervarea a fost introdusă în factură în ideea că undeva, un producător, ştiind că energia se consumă doar în momentul când se produce şi că nu se poate consuma de pe stoc, ţine în rezervă un utilaj cu care să producă energia de care avem nevoie exact când, spre exemplu, pornim boilerul electric din casă, aspiratorul sau orice aparatură electrocasnică. Cu alte cuvinte, vorbim despre o producţie de rezervă, care să stea în fiecare secundă “la pândă” când cineva apasă pe butonul aspiratorului. Asta în principiu.

Pornirea aspiratorului înseamnă că automat cineva ne dă energia care ne trebuie. Aceasta nu se acumulează nicăieri deci trebuie produsă în acel moment. Aşa s-a ajuns la rezervare. Cât costă însă? Pe factură scrie energie rezervare 17 bani pe zi.

Dar ştim că 17 bani este tocmai preţul unui kwh pe OPCOM, pe PZU (piaţa zilei următoare), care pe factură reprezintă circa 10% din consumul zilnic. Deci un kwh zace undeva pregătit ca producţie de rezervă ca să alimenteze consumatorul dacă pune un aparat oarecare în priză. Adică 10% din puterea pe care o absoarbe zilnic. Or, acei 6-7 milioane de consumatori casnici sunt de fapt un consumator statistic, deci când cineva scoate aspiratorul din priză, altcineva îl pune în priză, şi asta studiat statistic deci. Cu alte cuvinte, nu există foarte mari surprize procentuale, totul se nivelează. Mai clar, cei de la Transelectrica ştiu să aprecieze pentru mâine, pe intervale orare precise, consumul la precizia de, atenţie, 1%. Şi atunci de ce ni se ia la rezervare 10%, adică de zece ori mai mult? “Simplu: pentru că ne fură”, susţine tranşant expertul energetic Tudor Popescu.

Un alt aspect, tot la acest capitol. Preţul care se reglează la sistemul energetic în, spre exemplu, în PZU), îl alegem pe acesta pentru că e cel mai uşor accesibil pentru demonstraţii, se face pe preţ marginal, adică ultimul cumpărător care intră în piaţă spune preţul.  Piaţa îl cumpără pentru că are nevoie de el şi acel preţ se generalizează la toată lumea. Ce este însă acest preţ? Acest preţ este de fapt cel al termocentralei, care are  cea mai scumpă energie produsă în ţară.

Problema este că din 17 bani cu care CE Oltenia scoate energie pe piaţă şi o oferă pentru ziua următoare la licitaţie, 60% este de fapt combustibilul, care atunci când stă, fiind rezervare, nu se consumă. Dar în factură ANRE-ul aprobă totuşi de trei ori mai mult în factură.

Pe de altă parte, populaţia consumă cam 20% din total consum la nivel naţional, adică din maxim 8.000 MW. Deci, 2.000 de MWh ai populaţiei sunt acoperiţi cu o rezervare de 10% cum se vede în factură, adică de o capacitate în stand-by de 200 MWh. Tradus, asta ar însemna o capacitate a unui bloc energetic întreg precum cel de la Turceni. La modul cel mai realist vorbind, nu e nevoie nici pe departe de o asemenea mare capacitate în stand by doar pe rezervare. Revenind la capacitatea dovedită a Transelectrica de a estima precis variaţia orară a consumului, rezervarea ar trebui să fie pe undeva la 1% şi nicidecum la 10%.

Pe de altă parte analizele ICEMENERG indică o majorare nejustificată a tarifului KWh cu circa zece bani. Să vedem însă, doar ca o curiozitate, ce înseamnă în factură 10 bani, mai precis, să traducem câştigurile care se obţin artificial din 10 bani. 10 bani în plus la 1 kw, având în vedere că în prezent, în România se traversează 8.000 de MW, deci 10 bani la 1 kW înseamnă 100 de lei pe MW, iar 8.000 MW sunt 800.000 de lei. Anul are circa 8.760 de ore (24 ori 365) şi astfel am ajuns la 1,7 miliarde de euro de la “doar” 10 bani luaţi în plus în factură. Nu e deloc o sumă mică, cu atât mai mult dacă ne gândim că e obţinută artificial doar din 10 bani umflaţi de pe factura de energie electrică.

Rezervare 2

Urmează apoi rubrica rezervare 2, la preţ de 12 bani, de la 1 iulie. întrebarea este aici pe ce motiv s-a acceptat reducerea de la 17 bani la 12 bani? Doar rezervarea înseamnă până la urmă siguranţă naţională, aşa se invocă mereu, pentru că trebuie să se producă energie ca să nu se dezechilibreze sistemul. “Punem sistemul în pericol sau se fura înainte mai mult şi nu ştiu în ce mod să dea banii înapoi?”, se întreabă retoric  Tudor Popescu.

Energia activă

Aici este plata pentru consumul real de curent. Asta în teorie. La energia activă apare o decontare de 35 de bani până la 1 iulie şi de 36 de bani jumate pentru luna următoare, adică mai apare un ban în plus luna următoare. “Asta este taxa pe stâlp. Deci unde este taxa plătită pe stâlp? A intrat în factură. Deci noi plătim banii cu care cresc pensiile şi salariile, nu altcineva”, precizează Popescu.

O altă observaţie. Revenim la cei 36 de bani ca preţ total. Dacă producătorul de energie ia 18 bani, la aceştia se adaugă ce ia Transelectrica, adică transportatorul, care ia 6%, furnizorul, care citeşte contoarul ia 3-4%, deci mai adăugăm circa 10% la cei 18 bani şi ajungem la 20 de bani. Problema e că de la 20 de bani până la 36 de bani mai e foarte mult, aproape dublu.

Acest procentaj enorm ajunge la distribuitor. Dar ce face distribuitorul pentru a ni se lua din buzunar aşa de mulţi bani? Are nişte transformatoare cu care preia de la Transelectrica energia, o face din 220.000 V în 20.000 V şi apoi 220 V şi ne-o aduce nouă la priză. Pentru asta dispune de echipamente, nişte staţii cu care comandă aceste echipamente şi nişte angajaţi care stau acolo. 18 bani pe kW toate astea. Adică mai mult decât producătorii care mai au cheltuieli de 70 – 80% din totalul costurilor lor cu combustibilul.

Ce fac însă an de an distribuitorii? Vin şi cer la ANRE să li se aprobe tariful pentru că au pierderi foarte mari. Dar de ce au pierderi? Mai ales pentru că nu şi-au făcut programul de investiţii, n-au adus ehipamente mai bune, care să n-aibă pierderi.

Exemplu concret… de la ţară. În cuvinte simple, transformatorul care se poate vedea într-o comună, pe stâlp, alimentează respectiva comună. Acel transformator avea circa 600 kW dar de o perioadă au plecat oamenii prin Italia şi Spania şi au adus de acolo tot felul de aspiratoare, frigidere şi multe alte tipuri de  consumatori iar transformatorul a ajuns atât de supradimensionat încât frige. Or pierderea transformatorului (acestea pierd foarte multă caldură în bobinajele suprasolicitate) trebuia rezolvată de distribuitori precum Enel, E. On şi de toţi distribuitorii, prin înlocuire cu echipamente moderne, care să nu piardă aşa de mult, având puteri mărite. Dar distribuitorii n-au prea făcut înlocuirile aşa cum au promis la început. Asta în condiţiile în care preţurile cu care au cumpărat străinii companiile energetice au fost stabilite cu condiţia acestor investiţii în modernizare. Acum însă, ce se întâmplă? “Vine câte unul în control la distribuitor, cu creionul la ureche şi zice: ia să vedem, ce-ai pus? Păi transformatorul ăsta. Şi cât costă? Un milion de euro. E în regulă deci, ai făcut program de investiţii. După o lună, dacă te duci acolo nu mai există acel transformator. Unde e? L-au trimis la reparat, nu oriunde, ci la General Electric, că sunt oameni serioşi (tradus, cheltuieli de justificat, care apoi apar în factură). Astfel că în locul transformatorului modern a rămas tot cel rău. Această păcăleală cu distribuitorii nu trebuia introdusă în factura consumatorilor”, susţine fostul director al AMERE.

Energia activă pentru CPC

Energia activă pentru CPC (componentă piaţă concurenţială) este, în mod surprinzător, şi mai scumpă decât energia activă precedentă, după cum se poate vedea clar pe factură. Să nu ne minţim cu termenii. Şi acest element este de fapt tot ceva stabilit prin ordin de ANRE şi nu are nicio legătură cu reun preţ stabilit pe piaţa liberă. De ce creşte preţul aici? Pentru că e oligopol, atrage atenţia expertul citat. Pentru că altfel, în piaţă ar intra producătorii care, să nu uităm, produc 20.000 MW în România la un consum de sub 8.000 MW. Dacă ar fi cu adevărat o componentă de piaţa concurenţială, ar trage preţul în jos.

Expertul citat a mai vorbit foarte pe scurt şi despre componentele de cogenerare şi certificate verzi sau acciza calculată la un curs euro – leu de 4,73 fără nicio legătură cu realitatea, care apar la rândul lor cu procentaje în factură. Nu vom mai insista asupra acestora, pentru că s-a tot vorbit despre aceste aspecte în ultima perioadă. Ne vom limita la a spune doar că nu se ştie nici până în prezent în detaliu ce investiţii s-au făcut în CET-uri cu banii încasaţi din taxa de cogenerare. Sigur e că principalul scop, acela de a avea căldură mai ieftină prin cogenerare de înaltă eficienţă, făcând în acelaşi timp şi economie la gaze naturale, e departe de a fi atins.

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*