Pierderile de producţie cauzate de anumiţi patogeni depinde de factori precum: momentul în care survine infecţia, intensitatea atacului, toleranţa hibrizilor cultivaţi sau tehnologia de cultură aplicată, momentul tratamentului, calitatea acestuia, tipurile de substanţe etc. Tratamentele chimice în perioada de vegetaţie vin în completarea măsurilor de combatere integrată şi nu se substituie acestora. Ele se justifică economic în condiţiile unor ani favorabili proceselor de patogeneză şi dacă se aplică tehnologii de cultură performante.

Principalele boli

• Pătarea brună a tulpinilor este cauzată de patogenul Phomopsis helianthi şi poate conduce la pagube însemnate (10-50%), în funcţie de momentul în care survine infecţia. În urma uscării premature a frunzelor/plantelor şi frângerii acestora, influenţa negativă a patogenului se manifestă şi asupra MMB-ului şi a conţinutului de ulei în seminţe.
• Alternaria spp. şi Septoria helianthi sunt patogeni cu un deosebit potenţial distructiv în condiţiile anilor cu precipitaţii abundente, umiditate ridicată a aerului şi temperaturi medii moderate. Atacul se manifestă prin pătarea şi necrozarea aparatului foliar, începând cu etajele de frunze bazale şi evoluând uneori până la defolierea completă, prematură a plantelor. Aceasta influenţează negativ formarea şi umplerea achenelor.
• Sclerotinia sclerotiorum este un patogen bine cunoscut prin polifagia lui deosebit de mare, dar şi prin multiplele forme de atac asupra plantelor de floarea-soarelui. Se poate instala încă din faza de buton floral până în faza de maturitate a calatidiilor. Apariţia infecţiei este marcată de prezenţa unor pete moi de culoare deschisă, de obicei pe suprafaţa calatidiului, dar uneori şi pe tulpină sau pe butonul floral.
Dacă timpul este umed, la suprafaţa petei se poate vedea miceliul alb-pâslos al ciupercii. Evoluând, infecţia poate cuprinde întreg calatidiul sau o porţiune din acesta. Ciuperca produce scleroţi (de diferite forme şi dimensiuni) atât în interiorul calatidiului, cât şi pe suprafaţa acestuia sub forma unei reţele în jurul seminţelor.
Infecţia calatidiilor cu această ciupercă este cauzată de sporii (ascospori) formaţi în urma germinării de tip carpogenic a scleroţilor aflaţi în sol. Acest tip de germinare a scleroţilor este indus în anumite condiţii de temperatură şi umiditate. Astfel, temperaturi ale aerului de 20-25 °C, ale solului de 15-18 °C, precum şi umiditatea ridicată la nivelul solului sunt parametri optimi pentru germinarea sexuată a ciupercii.
Ulterior, dezvoltarea infecţiilor este din nou condiţionată de temperatură şi de umiditate, astfel că temperaturi sub 25 °C precum şi prezenţa apei pe calatidii asigură condiţii optime pentru germinarea sporilor.

Bolile… ploilor

• Botrytis cinerea produce putregaiul cenuşiu al calatidiilor şi atacă începând cu faza de sfârşit a înfloritului până în faza de maturitate fiziologică. Simptomele constau în apariţia petelor de putregai pe calatidiu, aici ţesuturile căpătând consistenţă moale. Petele se vor acoperi cu un puf cenuşiu (sporii ciupercii), care vor asigura răspândirea infecţiei la plantele sănătoase.
Primele contaminări ale patogenului au loc la nivelul florilor tubuloase, germinarea sporilor fiind favorizată şi de prezenţa polenului. Ulterior infecţia cuprinde şi celelalte ţesuturi ale calatidiului, infectând inclusiv sămânţa.
Putregaiul cenuşiu este boala verilor ploioase, infecţia instalându-se în perioade cu umiditate ridicată şi cu temperaturi scăzute sau moderate. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile vegetale infectate şi prin sămânţă.

Stadiul fenologic optim pentru tratamente

În scopul limitării atacului de Phomopsis helianthi, cercetările au dovedit că foarte importantă este aplicarea preventivă a tratamentelor chimice înainte de apariţia simptomelor pe frunză. Stadiul fenologic al plantei pentru primul tratament este cel de 6-8 perechi de frunze, în această fază fiind posibilă aplicarea terestră cu maşini de stropit purtate de tractor.
În funcţie de evoluţia condiţiilor de mediu şi a proceselor de infecţie de la nivelul culturilor, un al doilea tratament este recomandat în stadiul de început al înfloritului, la apariţia primelor flori ligulate. În această fază, tratamentul se aplică cu mijloace aeriene.
Produsele fitosanitare avizate pentru utilizarea în ţara noastră cuprind o serie de fungicide cu acţiune împotriva patogenilor Phomopsis helianthi şi Alternaria spp. Şi anume: Acanto Plus (0,6 l/ha), Amistar Extra 280 SC (0,75 l/ha), Impact 125 SC (1,5 l/ha), Impact 25 SC (0,75 l/ha), Mirage 45 EC (1,0 l/ha), Pictor (0,5 l/ha), Rovral 500 SC (1,0 l/ha), Sfera 535 SC (0,4 l/ha) Tanos 50 WG (0,4 kg/ha), Topsin 70 PU (1,0 kg/ha), Topsin 70 WG (1,0 kg/ha), Topsin 500 SC (1,4 kg/ha).
Pentru combaterea chimică a putregaiului alb şi cenuşiu, primul tratament se face la începutul înfloritului, iar al doilea la 10-15 zile după sfârşitul înfloritului. În situaţia aplicării numai a unui singur tratament, avertizarea se face când frecvenţa atacului pe capitul este de peste 3%.
Pentru combatere se foloseşte unul din următoarele fungicide: Acanto Plus (0,6 l/ha), Amistar Extra 280 SC (0,75 l/ha), Eyetak 450 (1,0 l/ha), Impact 125 SC (1,5 l/ha), Impact 25 SC (0,75 l/ha), Mirage 45 EC (1,0 l/ha), Pictor (0,5 l/ha), Prosaro 250EC (0,75 l/ha), Rovral 500 SC (1,0 l/ha), Sfera 535 SC (0,4 l/ha), Tanos 50WG (0,4 kg/ha), Topsin 70 PU (1,0 kg/ha), Topsin 70 WG (1,0 kg/ha), Topsin 500 SC (1,4 kg/ha).
Opţiunea pentru aplicarea a 1, 2 sau 3 tratamente în vegetaţie trebuie să ţină cont de favorabilitatea condiţiilor climatice înregistrate sau prognozate pentru evoluţia patogenilor, de stadiul infecţiei la nivelul fiecărei culturi, precum şi de gradul de rezistenţă al hibridului cultivat la aceşti patogeni.