Din Ioel, cap 2,  primiti Putere să strigăm din trâmbită către toţi oamenii de pretutindeni, să ne apărăm ŢARA (si) CANANUL VEŞNICIEI- căci globaliştii vor să ne (ex)termine… “Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului; Este…

Omenirea îşi trăieşte ultimele clipe, susţin cercetătorii…Biserica si Necazul cel Mare – Zac POONEN

Poporul, omul corupt, otrăvit, înrăit, minţit, manipulat, demonizat prin învăţături idolatre, false, comuniste, kapitaliste, feseniste, primite încă de la botezul inconştient, n-are lecuire, decât prin naşterea din Sămânţa Învăţăturii Dumnezeieşti, fără urmă de păcat : „PARTICIPĂ CINE VREA, CÂŞTIGĂ CINE TREBUIE”

Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani… Cum poti fi bogat si cinstit prin privatihotii?! 

Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor albˮ

Omenirea se va schimba la faţă! Mai mulţi teologi creştini cred cu înverşunare că în această vineri lumea va înceta să mai existe aşa cum o cunoaştem noi. În această lună se împlinesc 100 de ani de la ultima apariţie a Sfintei Fecioare la Fatima, iar profeţiile spun că acesta e primul semn al celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos.

Între 5 şi 12 octombrie evreii din întreaga lume celebrează Sărbătoarea Corturilor. Însă la finalul acestei sărbători se va dezlănţui dezastrul. Conform teologilor citaţi de ziarul britanic „Daily Star”, proorocirile legate de 13 octombrie, ziua în care omenirea va înceta să mai existe aşa cum o ştim, sunt menţionate în Biblie. „Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască „Sărbătoarea Corturilor”, spune un verset din Zaharia. La 13 octombrie, necredincioşii vor ajunge în Iar, iar Creştinii vor intra în Împărăţia Cerurilor.

Semnele cereşti anunţă Apocalipsa

În Apocalipsa lui Ioan, cercetătorii au descoperit semne venite din cer: „… a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce de îndată ce va ieşi pe lume”. Ea a născut un fiu, un băiat, care să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu, la tronul Său”. Copilul menţionat în Apocalipsă poate fi Iisus, a cărui venite pe Pământ va aduce cu sine sfârşitul timpurilor. Semnele cereşti par să se deverească având în vedere că vineri 13 octombrie, la doar 6.760 km de Terra va trece un asteroid uriaş.

Mântuitorul a fost răstignit într-o zi blestemată de vineri

Conform poetului teolog Mel Brake, acesta este un semn că Fecioara Maria se va arăta iar lumii, după o pauză de 100 de ani. În această lună se împlinesc exact 100 de ani de la ultima apariţie a Sfintei Fecioare la Fatima (n.r. între mai şi octombrie 1917, Fecioara s-a arătat în faţa a trei tineri ciobani portughezi şi le-a dezvăluit imagini despre Sfârşitul Lumii). Timp de un secol, omenirea a crezut că Apocalipsa va veni din ceruri, după ce un asteroid imens ne va lovi planeta.

Ziua de 13 a fost asociată unei sumedienii de superstiţii de-a lungul istoriei

De ce vineri? Vinerea este ziua blestemată în care a fost răstignit Iisus Hristos.

De ce 13? Numărul 12 a fost considerat de-a lungul istoriei numărul perfecţiunii, integralităţii (n.r. sunt 12 luni în an, 12 ore, 12 apostoli şi 12 semne ale zodiacului). 13 însă în cărţile de Tarot înseamnă Moarte, iar dacă data de 13 pica vinerea, ziua se numea „Ziua Spânzurătorii”, pentru că atunci erau trimişi la execuţie condamnaţii la moarte. Iuda este cel de al 13-lea oaspete al Cinei Celei de Taină. În această dată au loc evenimente care sfidează orice logică şi îi fac pe mulţi să se înfioare. De exemplu, în 2010, băiatul de 13 ani James Paget a fost lovit de fulger într-o vineri 13, la exact ora 13:13. Tot într-o zi de vineri 13, în anul 1972 cursa 571 aparţinând Uruguayan Air s-a prăbuşit în Anzi omorând 29 din cei 40 de pasageri de la bord.

Biserica si Necazul cel Mare – Zac POONEN

În Efeseni 3:10 ni se spune că în Noul Legământ Dumnezeu doreşte să îşi facă cunoscută înţelepciunea Sa înaintea domniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti, prin Biserică. Din Efeseni 6:!2 ştim că aceste domnii şi stăpâniri din locurile cereşti sunt satan şi oştile sale ale răutăţii, care locuiesc în al doilea cer (unde locuiesc de când au fost alungate din al treilea cer – locuinţa lui Dumnezeu – 2 Cor. 12:2).

Ştim că trebuie să fim martori ai lui Hristos pentru toţi oamenii, dar aici ni se spune că trebuie să fim o mărturie şi pentru duhurile rele. Ce mărturie e aceasta? Este mărturia cu privire la înţelepciunea lui Dumnezeu (Ef. 3:10). Este mărturisirea plină de bucurie a duhurilor noastre că Dumnezeu a rânduit totul în viaţa noastră conform înţelepciunii Sale perfecte. Este mărturia vieţilor care sunt părtaşe la înţelepciunea de sus.

În cartea lui Iov citim despre mărturia vieţii sale în faţa lui satan. Când satan a venit în prezenţa lui Dumnezeu după ocolul pământului, Dumnezeu l-a întrebat dacă observase neprihănirea vieţii lui Iov (Iov 1:8). Răspunsul lui satan a fost că Iov se temea de Dumnezeu din cauza celor trei bariere protectoare pe care le pusese în jurul lui. Satan ştia că era o protecţie pusă în jurul persoanei lui Iov, alta în jurul familiei lui şi a treia în jurul posesiunilor lui Iov (v. 10). Mulţi credincioşi nu ştiu despre această întreită protecţie din jurul ucenicilor lui Isus. Cei care împlinesc condiţia întreită a ucenicizării menţionată în Luca 14:26-33 vor descoperi că Dumnezeu pune o barieră protectoare în fiecare domeniu predat Domnului – posesiuni, cei dragi şi propria viaţă.

Însă apoi citim că Dumnezeu a deschis aceste bariere din jurul lui Iov, una câte una, astfel încât satan a putut trece prin ele şi i-a atacat posesiunile, pe cei dragi şi trupul lui. Aceasta s-a întâmplat pentru ca Dumnezeu să poată arăta înaintea lui satan caracterul lui Iov.

Din aceasta învăţăm că satan nu poate atinge un ucenic al lui Isus sau orice are acesta fără să obţină mai întâi permisiunea lui Dumnezeu. Acesta e un adevăr foarte important în care trebuie să fim înrădăcinaţi – şi vom vedea nevoia pentru acest adevăr chiar mai mult în zilele ce vor veni. Biserica adevărată a lui Isus Hristos va fi chemată să sufere în zilele ce vin ca în veacurile timpurii. Înainte ca vremea aceasta să vină peste noi, trebuie să fim mai întâi de toate înrădăcinaţi în adevărul acesta, că este o barieră protectoare întreită în jurul ucenicilor care au toată inima dată lui Isus, de care nimeni nu poate trece, în afară doar dacă Dumnezeu Însuşi deschide acea barieră şi permite lui satan s-o treacă.

Cealaltă lecţie pe care putem s-o învăţăm de la Iov este că cei dragi şi creştinii religioşi ne vor critica şi ne vor condamna. În cazul lui Iov, soţia sa şi trei lideri religioşi (Elifaz, Bildad şi Ţofar) l-au înţeles greşit şi l-au criticat. Şi acest lucru a fost permis de Dumnezeu. Cei dragi vor deveni duşmanii noştri, iar oamenii religioşi nu ne vor înţelege şi ne vor critica, deoarece Dumnezeu a deschis barierele protectoare şi le-a permis să intre.

Iov s-a smerit şi a spus: “gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului” (Iov 1:21). El a fost un ucenic adevărat deoarece el nu considera că posedă nimic. El a recunoscut că orice a avut, i-a aparţinut Domnului pe bună dreptate şi că aşa cum Domnul avea dreptul să le dea, tot aşa avea dreptul să le ia înapoi. Cei care nu sunt ucenici se gândesc la binecuvântări doar în termenii că Dumnezeu le dă lucruri. Aceia care sunt ucenici recunosc că este la fel de multă binecuvântare – poate chiar mai multă – când Dumnezeu le ia înapoi. Astfel putem şti dacă suntem ucenici sau nu.

Lucrul trist a fost că Iov nu a putut să reziste în această mărturisire curajoasă până la capăt. După o vreme s-a pierdut cu firea şi a slăbit sub presiunea continuă a încercării şi a început să se plângă împotriva lui Dumnezeu. De la capitolul 3 la 31 vedem spectacolul trist al lui Iov mergând în sus şi în jos, uneori atingând înălţimi minunate în mărturisirea credinţei sale şi alteori scufundându-se în adâncimile disperării, ale protestului şi justificării de sine. Aceasta e experienţa oamenilor din Vechiul Legământ.

Însă acum Dumnezeu ne-a promis ceva mai bun în Noul Legământ, aşa cum citim în Iov 11:40. Acest lucru e descris în versetele următoare din Evrei 12:1-13 şi anume că putem să-L urmăm pe Isus care a rezistat până la sfârşit în mod triumfător.

Astăzi nu suntem urmaşii lui Iov, ci ai lui Isus şi oricare ar fi încercarea, noi putem să fim biruitori până la capăt prin puterea harului lui Dumnezeu şi să fim martorii Lui înaintea lui satan. Nu-l putem critica pe Iov, căci el a trăit pe timpul când harul nu venise şi Duhul Sfânt nu fusese dat, iar Noul Legământ nu fusese stabilit. Având în vedere limitările timpului în care a trăit, el s-a descurcat foarte bine, atât de bine încât Dumnezeu îl laudă de trei ori (Iov 1:8; 2:3; 42:7).

În orice caz, noi îl putem urma pe Isus – Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre.

Isus a trecut prin universitatea suferinţei şi acolo a obţinut certificatul de supunere perfectă, iar acum a devenit Profesor la aceeaşi universitate ca să predea supunerea tuturor celor ce vor să se înscrie (Evrei 5:8-9). Nu este nici o constrângere aici, aşa cum a fost sub Vechiul Legământ prin “să nu”, ci Duhul şi Mireasa spun “vino, înscrie-te la această universitate”. Nici unul care nu se înscrie la această universitate nu poate fi un ucenic deoarece acesta e singurul loc unde sunt instruiţi ucenicii.

Isus le-a spus ucenicilor Săi foarte clar că în lume vor avea de înfruntat necazuri. Însă ei nu trebuiau să se teamă de asta, pentru că El a biruit lumea şi pe stăpânitorul ei ; de aceea şi ei puteau fi biruitori (Ioan 16 :33).

Isus are mulţi admiratori astăzi, dar puţini urmaşi. El n-a chemat oamenii doar   să-L admire, ci să-L urmeze. Şi dacă-L urmăm, atunci nu vom mai aparţine acestei lumi, iar atunci lumea ne va urî cu siguranţă.

Isus a spus că lumea va iubi numai pe cei care îi aparţin (Ioan 15 :19).

Un semn clar şi de neconfundat al faptului că suntem ucenici ai lui Isus este că lumea ne urăşte. “Dacă M-au prigonit pe Mine”, spune Isus, “şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15 :20).

Al doilea semn clar al ucenicilor lui Isus este că ei iubesc pe cei ce-i urăsc şi-i persecută (Matei 5 :44-48). Prin aceste două semne, toţi cei care au urechi să audă adevărul lui Dumnezeu pot să îşi verifice poziţia lor proprie şi să cunoască adevărul cu privire la ei înşişi.

Dacă eşti popular înaintea oamenilor lumeşti sau înaintea creştinilor religioşi (care nu sunt ucenici cu toată inima), poţi fi absolut sigur că eşti un adept al compromisului. Este chiar posibil să nu fi întors la Dumnezeu.

De ce L-a urât lumea pe Isus ? Nu din cauză că a plătit taxele şi a spălat picioarele oamenilor, nici chiar din cauză că a trăit o viaţă sfântă. Lumea L-a urât pentru că i-a dat în vileag ipocrizia. El a demascat, de asemenea, tradiţiile nescripturale din poporul lui Dumnezeu. Astfel, cei care doreau să păstreze “tradiţiile bătrânilor”, L-au urât şi ei. Aceasta va fi soarta noastră dacă vom vorbi aşa cum a vorbit El. Dacă vom căuta onoarea oamenilor şi a prezbiterilor religioşi, vom păstra tăcerea şi vom rămâne populari. Fiecare din noi poate alege calea pe care-i place să meargă.

În Apocalipsa 12 citim că satan era înfuriat pe anumiţi oameni. Acolo citim despre el prima dată că încerca să-l înghită pe Bărbatul-copil (Isus Hristos), pe care femeia (Israel) Îl adusese pe lume. Satan n-a reuşit şi Bărbatul-copil a crescut, Şi-a încheiat lucrarea şi S-a înălţat la Tronul lui Dumnezeu (Apoc. 12:4-5). Mânia lui satan este acum îndreptată împotriva fraţilor mai tineri ai acestui Bărbat-copil. Aceştia sunt descrişi ca cei “care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apoc. 12:17b). Aceştia sunt ucenicii lui Isus, a căror viaţă este caracterizată de supunere totală faţă de poruncile lui Dumnezeu şi care au păstrat cu curaj mărturia lui Isus. Ei îşi deschid gura, vorbind despre tot ce a depus mărturie Isus Însuşi – pentru că aceasta e “mărturia lui Isus”. Astăzi sunt foarte puţini ca aceştia pe pământ, deoarece sunt foarte puţine biserici în lume acum care predică supunere totală faţă de poruncile lui Dumnezeu.

Apocalipsa 12 face referire la ultimele zile ale acestui veac, când satan va fi alungat din al doilea cer pe pământ pentru ultimii trei ani şi jumătate de dinaintea revenirii lui Isus (v. 9). În acel timp vor fi pe pământ cei care vor ţine poruncile lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus cu îndrăzneală şi îl vor birui pe satan (v. 11). Aceia sunt echipele de comando ale lui Dumnezeu – trupele de elită ale armatei Sale pe pământ.

Va fi un privilegiu extraordinar şi o onoare să fim printre ei – mulţi dintre ei vor trebui să-şi dea viaţa de dragul lui Isus. Apocalipsa 13:7 explică faptul că Dumnezeu îi va permite lui Antihrist să omoare pe ucenicii lui Isus, dar amintiţi-vă că Dumnezeu deschide barierele protectoare. Astfel nimeni nu ne-ar putea atinge. De aceea nu ne temem.

Iov a putut spune “Dumnezeu cunoaşte orice detaliu cu privire la mine” (trad. parafrazată Iov 23 :10). Sub Noul Legământ putem să mergem chiar mai departe şi să spunem : “Dumnezeu planifică orice detaliu cu privire la mine”, deoarece acesta este planul la care se referă Romani 8 :28. De asemenea este adevărat că şi în astfel de vremuri, Dumnezeu fiind credincios nu va îngădui să fim încercaţi peste puterile noastre. Cu fiecare suferinţă, El va scoate la iveală o cale de a birui şi de a scăpa de la a păcătui şi de la a-L tăgădui (1 Cor. 10 :13). Harul Său se va dovedi a fi suficient chiar atunci (2 Cor. 12 :9), altfel nici unul din noi n-ar putea sta în picioare. Nu cei curajoşi din firea lor vor sta în picioare în acea zi, ci aceia care, chiar dacă ar fi temători de felul lor, se încred în Domnul ca să-i întărească.

Acelea vor fi zilele Necazului cel Mare, când Anticrist va domni, dar Isus a spus că Dumnezeu va scurta durata acelei perioade “din pricina celor aleşi” (Matei 24 :21-22). În acea vreme, aleşii lui Dumnezeu (Biserica) vor fi, în mod cert aici pe pământ, depunând mărturie pentru Domnul. “Îndată după acele zile de necaz”, a spus Isus, “vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Matei 24 :29-31). Trâmbiţa, la care s-a referit Isus aici, este cea menţionată în 1 Tesaloniceni 4:16-17 la al cărei sunet morţii în Hristos vor învia şi împreună cu ucenicii lui Isus aflaţi în viaţă vor fi răpiţi ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh.

Isus a spus clar că Biserica (aleşii) va experimenta această răpire doar după Necazul cel Mare. Apoi vom întâmpina pe Domnul în văzduh la a doua Sa venire şi ne vom întoarce cu El pe pământ să domnim cu El 1000 de ani. Cuvântul lui Dumnezeu este precis cu privire la cine va domni cu Hristos 1000 de ani – cei “ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână” (Apoc. 20 :4). Aceasta arată în mod clar că cei ce au biruit (Mireasa lui Hristos) vor fi pe pământ, rămânând credincioşi Domnului în timpul domniei lui Anticrist.

Necazul vine de la oamenii care sunt instigaţi de satan împotriva Bisericii. Trebuie să distingem acest necaz de pedeapsa lui Dumnezeu care e păstrată pentru cei neevlavioşi. Nu vom înfrunta mânia lui Dumnezeu, dar vom înfrunta în mod cert Necazul cel Mare din partea oamenilor. Binecuvântarea oamenilor lui Dumnezeu sub Vechiul Legământ a fost prosperitatea şi confortul. Sub Noul Legământ este contrariul – suferinţa şi necazul.

În Ioan 12:27-28, când Isus a înfruntat moartea, El n-a spus “Tată izbăveşte-Mă din ceasul acesta”, ci “Tată, proslăveşte Numele Tău”. Cântecul curvei este “Tată, izbăveşte-mă din necaz”; cântecul Miresei este “Tată, proslăveşte-Ţi Numele”. “Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre”. “În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Rom. 5:3; Fapte 14:22).

Isus s-a rugat în mod specific Tatălui: nu ca noi să fim luaţi din lume, ci să fim feriţi de păcat (Ioan 17:15). Isus nu a dorit niciodată ca Biserica Sa să fie răpită pentru a scăpa de necaz.

Acum aproximativ 150 de ani, o nouă doctrină a luat naştere în creştinătate (de care nu se auzise în zilele apostolilor) şi anume că Hristos va reveni în secret şi îi va lua pe toţi credincioşii astfel că ei nu vor trebui să înfrunte Necazul cel Mare. Această doctrină a făcut ca persecuţia din partea oamenilor să fie privită ca o pedeapsă a lui Dumnezeu! Nu este surprinzător faptul că această doctrină nu a luat naştere în ţări unde creştinii erau persecutaţi, ci în ţările vestice care nu cunoscuseră persecuţia creştinilor de secole întregi. Scriptura a fost atunci răstălmăcită de mulţi ca să se potrivească acestei doctrine. Astfel, satan a reuşit să liniştească creştinii printr-un fals confort, astfel că ei nu vor fi pregătiţi de necaz când va veni peste ei.

De când rugăciunile celor mai mulţi creştini sunt în esenţă în acest mod: “Doamne, fă-mi viaţa mai confortabilă pe pământ”, nu este deloc surprinzător că au acceptat fericiţi această învăţătură despre scăparea de necaz. Aceia care au fost preocupaţi de învăţătura lui Isus au înţeles, oricum, în mod clar că nu este nici o virtute să scapi de persecuţie sau de necaz. În mod contrar, Isus le-a spus mereu ucenicilor Săi că ei vor înfrunta necaz şi persecuţie în lume.

Există unii care învaţă că Hristos îi va lua pe cei predaţi cu toată inima, lăsându-i pe cei predaţi cu jumătate de inimă să-l înfrunte pe Antihrist. Asta pare să indice că scăparea de persecuţie este o răsplată, pe care Dumnezeu o dă celor credincioşi! Nici un general cu judecată n-ar trimite trupele sale de mâna a doua pe frontul de luptă şi nu ar ţine trupele de primă clasă acasă! Este inimaginabil că Dumnezeu ar lua pe cei mai buni soldaţi ai Săi de pe pământ într-o vreme când El are nevoie cel mai mult de martorii Lui.

Din Scriptură reiese clar că cei care se opun Anticristului sunt aceia “care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apoc. 12:17). Aceia, cu siguranţă, nu sunt predaţi Domnului cu jumătate de inimă. Dimpotrivă, ei sunt biruitorii, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii (Apoc. 13:8; 2:5). Satan nu este înfuriat pe creştinii predaţi doar cu jumătate de inimă, ci pe cei dedicaţi cu toată inima. Astăzi, satan e furios pe cei ce predică supunerea totală faţă de poruncile lui Dumnezeu. Ţinta sa primară sunt cei care ascultă toate poruncile lui Dumnezeu, predică şi învaţă pe alţii o asemenea ascultare. De aceea, Pavel a cerut în mod serios tuturor credincioşilor să se roage pentru el, deoarece ştia că era una din primele ţinte ale lui satan. Şi noi trebuie să ne rugăm astăzi pentru ca cei care predică ascultarea totală de Dumnezeu să fie protejaţi.

În primele trei secole, când persecuţia violentă s-a dezlănţuit împotriva creştinilor, Dumnezeu nu i-a luat din necazurile lor. Ei au fost mâncaţi de lei şi arşi pe rug. Nu a fost nici o răpire secretă în acele arene romane când ucenicii lui Isus erau ucişi. Dumnezeu, care a închis gurile leilor şi a luat puterea cuptorului aprins din zilele lui Daniel, nu a făcut astfel de minuni pentru ucenicii lui Isus predaţi cu toată inima din primele trei veacuri – şi aceasta deoarece ei erau creştini ai Noului Legământ care trebuiau să glorifice pe Dumnezeu în foc. La fel va fi şi pentru ucenicii lui Isus din ultimul veac înainte de a veni Isus. Trupele lui Dumnezeu de primă clasă au rămas credincioşi Lui, în primul veac, până la sfârşit. N-au cerut, nici n-au aşteptat 12 legiuni de îngeri să vină şi să-i răpească. Dumnezeu a privit Mireasa Fiului Său fiind sfâşiată în bucăţi de către lei şi fiind arsă pe rug, iar El a fost glorificat prin mărturia lor, fiindcă ei Îl urmaseră pe Miel oriunde a mers, chiar până la o moarte fizică violentă. Singurul cuvânt pe care li l-a spus Isus a fost “fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii”.

Aceasta ne spune şi nouă acum. Însă, ca să fim credincioşi în zilele lui Antihrist,  care vor veni, trebuie să învăţăm să fim credincioşi în ispitele şi necazurile mici care vin astăzi în calea noastră. De aceea este foarte important să învăţăm credincioşia în viaţa ascunsă, când suntem ispitiţi în locurile secrete ale vieţii noastre, în gândurile, atitudinile, motivaţiile noastre, în chestiunile legate de bani. Acestea sunt probleme mici; dar numai dacă suntem credincioşi în lucrurile mici, într-o bună zi vom fi credincioşi în cele mari. Dacă suntem necredincioşi în lucrurile mici, vom fi necredincioşi Domnului şi în ziua necazului. “Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai?” Dacă nu putem alerga cu oamenii acum, cum vom alerga atunci cu nişte cai? Dacă nu suntem credincioşi în vremuri uşoare, cum vom fi credincioşi în vremuri de necaz (Ieremia 12:5)? Dumnezeu caută să ne antreneze astăzi ca să fim trupa Lui de comando în zilele care vin în curând.

Savuraţi Bunătăţile plămădite din Cuvântul Domnului, dăruit GRATIS, în Ioel, cap 2, pentru a primi Putere să strigăm din trâmbită către toţi oamenii de pretutindeni, să ne apărăm ŢARA (si) CANANUL VEŞNICIEI- căci globaliştii vor să ne (ex)termine… “Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului; Este…

…aproape!”O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lui şi pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scăpa. Parcă sunt nişte cai şi aleargă ca nişte călăreţi. Vin uruind ca nişte care pe munţi şi paraie că o flacără de foc când mistuie miriştea; par o puternică oştire gata de luptă.

 Noi,romanii,dar si toti oamenii pamintului avem nevoie de Scutul  (antisatanic),Cristic,nu  de antirachete sau alte arme de exterminare

Tremura popoarele înaintea lor şi toate fetele îngălbenesc. Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui şi nu se abate din cărarea lui. Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers. Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case şi intră pe ferestre ca un hoţ. Înaintea lor se cutremura pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi Cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?

 “Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite.

Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? Sunaţi cu trâmbita în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la tata! Să iasă mirele din cămară lui şi mireasa din odaia ei! Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar şi să zică: “Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocură popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: “Unde este Dumnezeul lor?” Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui şi S-a îndurat de poporul Său. Domnul a răspuns şi a zis poporului Său: “Iată, vă trimit grâu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă saturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.

Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miazănoapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav

Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi înveseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari! Nu vă temeţi, fiare de pe câmp, căci izlazurile pustiului iarăşi vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi vita îşi vor da rodul lor. Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, că odinioară. Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn, vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazăm, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. Veţi mânca şi vă veţi sătura,

şi veţi lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară! Şi veţi şti că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară

Puțini știu ‘secretul': ce înseamnă cu adevărat numele lui Iisus Hristos

Iisus Hristos (în aramaică Ieșu, în ebraică Ieșua, arhaic Iehoșua, grecizat Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n., conform Bibliei la Betleemul Iudeei, ca fapt istoric probabil la Nazaret – d. ca. 30 e.n., Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l Fiul lui Dumnezeu sau Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic, ce în timp a devenit al doilea personaj al Trinității creștine. Iată ce spun specialiștii citați de Libertatea:

Conform opiniei majoritar-acceptate în mediile academice, bazată pe un studiu critic al textelor cu privire la persoana sa, Isus a fost un predicator iudeu din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației romane a Israelului, a fost botezat de către Ioan Botezătorul, și a fost crucificat la Ierusalim în cursul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat. Conform tradiției creștine, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre Isus, principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie: Naşterea, Minunile săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii și retoricii discursului său.

Cu numele Isa ibn Maryam (Isus fiul Mariei), Isus este considerat de Islam unul dintre principalii profeți ai lui Allah. De asemenea Coranul menționează și o a doua venire a lui Isus, în strânsă legătură cu sfârșitul lumii sau judecata ei.

Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau presupus istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor.

Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus. Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע”, care înseamnă „YHWH mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων), apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului „משיח” mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă „uns”.

Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.

Grafia Iisus este etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς, care în latină a fost redat ca e (Iesus). Tendința de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu. Transliterarea Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea Iisus i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele Iisus, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Iesus și în latina medievală Jesus, în care j nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci semivocala i [j]) numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de s (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română.

Așadar, în limba greaca, limba in care s-a scris in original Noul Testament, apare (ca pronuntie fonetica) numele “Iesu Hristu”, cu un “u” lung (in Hristu). Numele “Iesu” provine de la ebraicul (ebraica a fost limba originala a Vechiului Testament) “Jehosua”, care inseamna “Jahwe (Dumnezeu) este Mântuitor” (Matei 1.21). In ambele cazuri numele incepe cu “Je”, care in pronuntia curenta devenea un “i” lung. Motivul pentru care ortodocsii considera necesar ca in româneste sa se scrie IISUS in loc de ISUS ar fi pentru pronuntarea numelui cât mai aproape de forma originala.

In vremea lui Isus, numele acesta era foarte obisnuit in Palestina (cum ar fi la noi “Ion”). Teologii ortodocsi au considerat necesar sa foloseasca numele “IISUS” pentru Mântuitorul, pentru a se face distinctie intre IISUS HRISTOS si ceilalti oameni care aveau numele “ISUS”. Deci, pentru a sublinia unicitatea lui Hristos.

Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i inițial (nu Iisus).”Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte.

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei Isus.

Există și părerea conform căreia varianta Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar” și de aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greșită.[39] Credincioșii tradiționali ruși erau la un moment dat de părere că grafia Iisus denotă Antihristul.

Totuși Iisus nu e același lucru cu Iesus, cum este pronunțat în limba greacă, în forma originală a Noului Testament.

 

Fericita noastră nădejde – Răpirea Bisericii

Aurel Gheorghe

Descriere

Este învăţătura despre ridicarea la cer a Bisericii lui Hristos una dintre doctrinele de bază ale Sfintelor Scripturi sau doar o invenţie teologică modernă a ultimelor două secole? Va exista cu adevărat o judecată a lumii timp de şapte ani, urmată de o împărăţie a păcii şi dreptăţii ce va dura o mie de ani? Trebuie să ne pregătim pentru a-l înfrunta pe liderul mondial cunoscut sub numele de anticrist sau va fi o „scăpare” a celor credincioşi înainte de a se manifesta pe deplin „taina fărădelegii”?

Dacă într-adevăr evenimentele finale sunt pe punctul de a se declanşa, care va fi succesiunea lor cronologică? Pentru ce ar trebui să ne pregătim mai întâi: pentru anii de judecată şi de revărsare a mâniei lui Dumnezeu sau pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările actuale pe care şi le pune orice creştin care citeşte Biblia şi care ştie că istoria omenirii se află în mâinile lui Dumnezeu, iar El o dirijează în direcţia împlinirii planurilor Sale. Cartea de faţă este o încercare de a da un răspuns biblic la aceste întrebări şi la altele asemănătoare, aşezând în ordine mulţimea ideilor desprinse din Biblie în urma unui studiu îndelungat şi asiduu.

Mă rog ca autorul Sfintelor Scripturi, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, să dea lumină tuturor celor ce vor parcurge paginile următoare şi să ne pregătească pe toţi să înfruntăm cu credinţă vremurile dificile care ne stau înainte!

CUPRINS

Cuvânt înainte

I. BAZELE BIBLICE ALE RĂPIRII BISERICII

    1. Cuvintele adresate de Domnul Isus ucenicilor Săi în noaptea dinaintea patimilor Sale – Ioan 14:1-3
2. Dezvăluirea tainei intrării Bisericii în slava eternă – 1 Cor. 15:51-53
3. Completarea învățăturii prin adăugarea termenului „harpazo” („răpire”) – 1 Tes. 4:15-17
4. Stabilirea celui mai înalt nivel la care Biserica va fi ridicată – 1 Ioan 3:1-3

II. IMAGINI ALE RĂPIRII BISERICII ÎN VECHIUL TESTAMENT

1. Enoh – primul om ce n-a trecut prin moarte
2. Iosif și frații săi
3. Rut – soția răscumpărată dintre neamuri
4. Ilie – al doilea om ce n-a cunoscut moartea
5. Daniel și cei trei tineri în Babilon

III. EVOLUȚIA DOCTRINEI DESPRE RĂPIREA BISERICII DE-A LUNGUL ISTORIEI

1. Răpirea Bisericii a fost nădejdea creștinilor din vremea scrierii Noului Testament
2. Biserica din primele secole Îl aștepta pe Domnul să vină pentru a o lua în casa Tatălui ceresc
3. Evul Mediu întunecat a aruncat în obscuritate învățăturile de bază ale creștinismului
4. Reforma a dus la redescoperirea doctrinei despre răpirea Bisericii
5. Răspândirea doctrinei răpirii în ultimul secol

IV. CRONOLOGIA EVENIMENTELOR FINALE

1. Primele 69 de săptămâni din Daniel, cap. 9
2. Perioada Bisericii – epoca harului
3. Răpirea Bisericii
4. Intervalul de timp până la ridicarea lui anticrist
5. Necazul lui Iacov (Israel)
6. Venirea Domnului cu slavă pe pământ
7. Împărăția de 1000 de ani

V. „ZIUA DOMNULUI” – TIMPUL NECAZULUI LUMII ÎNTREGI

1. Denumirea
2. Scopul
3. Durata
4. Prima jumătate a necazului
5. Mijlocul „săptămânii” – urâciunea pustiirii în Templul din Ierusalim
6. A doua jumătate – necazul cel mare
7. Sfârșitul necazului

VI. RĂPIREA BISERICII – ÎNAINTE DE VENIREA NECAZULUI

1. Necazul cel mare este un timp ce va avea drept protagonist pe Israel
2. Biserica nu mai apare menționată în capitolele 4-19 ale Apocalipsei
3. Necazul este un timp al revărsării mâniei lui Dumnezeu, care nu a fost destinată Bisericii
4. Dumnezeu n-a judecat niciodată la un loc pe cel păcătos împreună cu cel neprihănit
5. Domnul Isus a spus că va veni pentru ai Săi pe neașteptate – doctrina iminenței
6. Răpirea Bisericii este simbolizată de nunta tradițională iudaică
7. Duhul Sfânt trebuie să fie retras din calea arătării lui anticrist

Proprietăţi

ISBN: 9789730263961
Cod produs: 16702
Număr pagini: 233
Limbă: Română

Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat:

Vremea trezirii

15,00 RON

Prețul tău: 15,00 RON

Războaiele viitorului

15,00 RON

Prețul tău: 15,00 RON

Crucea şi pumnalul

SC:  21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Triumf prin tragedie

SC:  21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Ce se întâmplă când femeile se roagă

SC:  15,00 RON

Prețul tău: 15,00 RON

Isus, prietenul teroriştilor

SC:  7,00 RON

Prețul tău: 7,00 RON

Picioare de căprioară pe înălţimi

SC:  6,50 RON

Prețul tău: 6,50 RON

Biblia format mic, cu index, fermoar, margini argintii cuv. Dl Isus in rosu, roz mov

78,00 RON

Prețul tău: 78,00 RON

Biblia format mic, de lux, fara fermoar, cuv. Dl Isus in roşu, bordeaux

110,00 RON

Prețul tău: 110,00 RON

Ce se întâmplă când ne rugăm pentru familiile noastre

21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Revista Şcolii Biblice de Vacanţă

4,00 RON

Prețul tău: 4,00 RON

Sunaţi din trâmbiţă

SC:  21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Sfinţească-se Numele Tău. Cunoaşte-L pe Dumnezeu cum nu ai făcut-o niciodată până acum

SC:  21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Crucea lui Cristos

10,00 RON

Prețul tău: 10,00 RON

Când cancerul întrerupe viaţa

8,00 RON

Prețul tău: 8,00 RON

O întrebare care cere un răspuns

0,20 RON

Prețul tău: 0,20 RON

Orfanii lui Dumnezeu

21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Simţi că vrei să renunţi: Cum să găseşti speranţă şi vindecare când te simţi descurajat

21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Ce se întâmplă când Dumnezeu răspunde la rugăciune

21,00 RON

Prețul tău: 21,00 RON

Ajutor pentru predicatori. Schiţe de predici

18,00 RON

Prețul tău: 18,00 RON

PreviousNext

Mai multe produse de la aceiași autori

Aurel Gheorghe

Vizitează pagina acestui autor »

Războaiele viitorului15,00 RON

Vremea trezirii15,00 RON

Este Iisus singura cale către Cer?

 

Răspuns: În principiu sunt o persoană bună, deci o să merg în Rai.” “Bine, mai fac şi fapte rele, dar fac mai multe fapte bune, astfel că voi merge în Cer.” “Dumnezeu nu mă va trimite în iad numai pentru că nu trăiesc conform Bibliei. Vremurile s-au cam schimbat!” “Numai persoanele cu adevărat rele precum cei care molestează copiii şi criminalii merg în iad.”

Acestea sunt modalităţi de gândire foarte des întâlnite printre oameni, însă adevărul este că toţi spun minciuni. Satan, stăpânul lumii acesteia, a inoculat aceste gânduri în minţile noastre. Atât el, cât şi toţi cei care îl urmează în căile sale, sunt duşmani ai lui Dumnezeu (1 Petru 5:8). Satan întotdeauna se deghizează într-o persoană bună (2 Corinteni 11:14), însă deţine controlul asupra minţilor celor care nu aparţin lui Dumnezeu. “…a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acesta, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:4).

Este o minciună să crezi că Dumnezeu nu ia în considerare păcatele mici şi că iadul este rezervat “oamenilor răi”. Toate păcatele ne separă de Dumnezeu, chiar şi numai o “mică minciună nevinovată”. Toţi oamenii au păcătuit şi nici unul nu este suficient de bun pentru a ajunge în Rai pe baza meritelor proprii (Romani 3:23). Accesul în rai nu se bazează pe aceea că faptele noastre bune ar depăşi pe cele rele; în acest caz, toţi am fi pierduţi. “Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminterea harul n-ar mai fi har” (Romani 11:6). Nu putem face nimic bun pentru a ne câştiga dreptul de a ajunge în rai (Tit 3:5).

“Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea” (Matei 7:13). Chiar dacă toţi oamenii fac păcate, iar credinţa în Dumnezeu nu mai este populară sau la modă, asta nu înseamnă că Dumnezeu va trece cu vederea aceasta. “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-2).

Când Dumnezeu a creat lumea, totul era perfect. Toate lucrurile erau bune. Apoi El i-a creat pe Adam şi Eva şi le-a oferit liberul arbitru astfel încât ei să aleagă dacă Îl urmează sau nu pe Dumnezeu. Dar Adam şi Eva, chiar primii oameni pe care i-a creat Dumnezeu, au fost ispitiţi de Satan să nu se supună lui Dumnezeu şi au ales să păcătuiască. Aceasta i-a separat pe ei (şi pe oricine s-a născut după ei, inclusiv pe noi) de la o relaţie apropiată cu Dumnezeu. El este perfect şi de aceea nu poate avea de-a face cu păcatul. Ca păcătoşi, noi nu am putea să ne reabilităm prin noi înşine. Dumnezeu însă a creat o cale prin care noi am putea fi uniţi cu El în rai. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Iisus a venit pe pământ pentru a ne arăta calea către cer şi a murit pe cruce pentru ca noi să nu murim. După 3 zile de la moartea Sa, Hristos a înviat din morţi (Romani 4:25), demonstrând astfel că El este biruitor asupra morţii. Astfel, El a refăcut ruptura dintre Dumnezeu şi oameni astfel încât oamenii să poată avea o relaţie personală cu Dumnezeu, iar noi trebuie numai să credem aceasta.

“Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Cei mai mulţi oameni cred în Dumnezeu, chiar Satan crede. Însă pentru a primi mântuirea, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, să dezvoltăm cu El o relaţie personală, să renunţăm la păcatele noastre şi să Îl urmăm. Trebuie să ne încredem în Iisus cu tot ceea ce avem şi în tot ceea ce facem. “…Neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce se încred în El. Nu este nici o deosebire” (Romani 3:22). Biblia ne arată că nu există nici o altă cale către mântuire decât prin Hristos. Chiar Iisus spune în Evanghelia după Ioan 14:6, “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

Iisus este singura cale către mântuire pentru că El este Singurul care poate plăti pentru păcatele noastre (Romani 6:23). Nici o altă religie nu arată gravitatea păcatelor noastre şi a consecinţelor acestora. Nici o altă religie nu oferă plata definitivă a păcatelor pe care numai Iisus Hristos o poate oferi. Nici un al “fondator religios” nu a fost Dumnezeu devenit om (Ioan 1:1,14) – singura cale ca o datorie infinită să poată fi plătită. Iisus trebuia să fie Dumnezeu pentru a putea plăti datoria noastră. Iisus trebuia de asemenea să fie om pentru a putea muri. Mântuirea este disponibilă numai prin credinţa în Iisus Hristos! “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4:12).

 Blestemul Babelului – Statele și Noua Ordine Mondială

Cum să înțelegi dacă nu ți se explică? Cum să fi de acord sau împotrivă dacă nu știi despre ce este vorba?

Vă propun să aruncăm o privire de ansamblu asupra acestui subiect atât de controversat în vremea noastră: Convergența statelor lumii, prin convingere sau constrângere, în procesul de formare a Noii Ordini Mondiale.

Trebuie să spunem de la început că, omenirea a avut, are și va avea întotdeauna doar două alternative: să existe în ordinea stabilită de Dumnezeu sau ,,să-și facă de cap“, implementând propria ei idee de ordine.

Biblia ne spune că oamenii optează de regulă pentru cea de a doua alternativă. Iată cum s-au desfășurat primii pași ai omenirii care n-a învățat nimic din lecția potopului:

,,Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” 

Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: 

„Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” 

Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea, cetatea a fost numită Babel (încurcătură,  șarpe inelat sau poarta cerului), căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului“ (Gen. 11:1-9).

Noua Ordine Mondială este numirea ,,de cod“ pentru instaurarea unei forme mondiale de guvernământ care să înlocuiască aparenta dezordine de azi a națiunilor. Este un vis milenar pe care omenirea l-a moștenit de la cei din valea Șinear și care mărturisește, așa cum spune și John Milton că omenirea este plecată ,,în căutarea Paradisului pierdut“. Drumul ei nu este însă ordinea stabilită de Dumnezeu, ci o mereu iluzorie și eluzivă Nouă Ordine Mondială, instaurată prin strădaniile proprii.

Sediul celor care urmăresc implementarea Noii Ordini Mondiale se găsește la Bruxell și a fost construit în mod intenționat ca o replică a turnului Babel. Mesajul subliminal este următorul: ,,Vom continua astăzi lucrarea începută atunci !“

1.  Când au apărut unitățile statale ?

Statele au apărut după Turnul Babel, când omenirea a fost împărțită după criteriul lingvistic și s-a răspândit petoată fața pământului. Atunci au apărut “neînțelegerile” între oameni.

Înainte de Babel a fost vremea dictatorilor, cel mai mare dintre ei fiind Nimrod. Acest personaj malefic și-a supus prin forță omenirea de după potop. Pentru cei ce vor să studieze mai mult despre acest personaj, iată cele trei referințe spre cele patru locuri în care apare el în textul Bibliei:

• Geneza 10:8-11 Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.  El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.
• 1 Cronici 1:10 Cuş a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pământ. 
• Mica 5:6 Ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de asirian când va veni în ţara noastră şi va pătrunde în ţinutul nostru.

Printr-o simetrie istorică, Noua Ordine Mondială urmărește suprimarea existenței statale, unirea omenirii într-o singură “umanitate” și instaurarea unui dictator mondial. Chiar și limbajul este adaptat acestui plan.

De exemplu, Europa nu se mai ghidează după valorile iudeo-creștine (VT și NT), ci implementează valorile “umanismului”. Într-un răspuns dat premierului maghiar, Viktor Orban , care cere ca țara sa să aibe dreptul la pedeapsa cu moartea și să nu primească o cotă de imigranți africani (Potrivit AP, Janos Lazar, șeful de cabinet al premierului Viktor Orban, a spus că este „în afara discuției” ca Ungaria să primească vreo „cotă” de refugiați și va face tot posibilul să blocheze adoptarea eventualului nou sistem la nivelul UE.) (Partidul Popular European (PPE) i-a dat un ultimatum premierului Ungariei, Viktor Orban, avertizând că partidul său, Fidesz, va fi exclus din acest grup politic dacă dezbaterile privind reintroducerea pedepsei cu moartea vor continua.

Hillary Clinton, în calitate de candidat la președenția USA, confruntată cu incompatibilitatea dintre valorile iudeo-creștine pe care a fost întemeiată America și practica pruncuciderilor (avorturi) a declarat: “Biserica va trebui să-și modifice codul etic pentru a se acomoda noilor valori umaniste.”
(In a speech last week, Hillary Clinton lamented that too many women are supposedly denied abortions. The Democratic presidential candidate came under fire for that pro-abortion comment, but she also is drawing widespread condemnation for another remark in the speech. The comment has Hillary Clinton essentially saying that Christians must be forced to change their religious views to accommodate abortions).

2. Ce sunt statele ?

Statele există pentru protejarea și promovarea unei anumite colectivități lingvistice sau ,,de neam“. Sper să nu supăr pe nimeni când afirm că orice ,,patriotism“ este o formă de egoism generalizat. Deviza ,,Dumnezeu, patria și familia“ poate fi foarte repede transformată practic în ,,eu, familia și patria“. În epoca modernă, statul este structura care asigură protejarea bogaților dintr-o țară de intervențiile nedorite ale bogaților dintr-altă țară, întotdeauna bogații alegând în conducerea statului pe aceia care promit că le vor reprezenta cel mai bine interesele. Dacă cei bogați dintr-un stat se îngrijesc ca majoritatea populației să o ducă satisfăcător de bine, toată lumea este fericită. Avem de-a face cu celebrele ,,stări“ ale societății moderne promovate de exemplul britanic: starea întâi sau upper crust sunt cei bogați care produc și beneficiază direct de progresul economic, starea a doua sau clasa de mijloc, care este forța de muncă din procesul economic și starea a treia, cei neajutorați și cei neputincioși, în imperiul britanic ,,oamenii de casă sau servitorii legați de stăpân“.

În ciuda așanumitului ,,contract social“ care ar trebui să existe între conducători și conduși, în interiorul egoismului de grup al patriotismului există o multitudine de egoisme personale. Anticii au observat bine: ,,Homo homini lupus“ (oamenii se poartă între ei ca lupii). Egoismul personal duce la o inevitabilă lege a junglei, în care ,,peștele cel mare îl înghite pe cel mic“. Și aceasta se întâmplă indiferent de sistemul economico-social care există în interiorul fiecărui stat. Adevărul acesta a fost surprins cel mai bine de celebra butadă de pe vremea bancurilor politice: ,,În capitalism este exploatarea omului de către om, iar în socialism este invers“.

3. Cum sunt numite statele în Biblie?

Biblia împarte omenirea în două categorii: Israelul sau poporul lui Dumnezeu și Neamurile. Este suficient să citim psalmul doi ca să ne dăm seama de lucrul acesta.

„Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” 

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

„Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”
„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” 

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
Daţi cinste* Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El!  (Psalm 2:1-12)

În timp ce stabilitatea poporului lui Dumnezeu este realizată prin teocrație și prin ascultarea de legile împărăției, Neamurile se frământă și se vor frământa cât va ține istoria lumii. Tronurile lumii s-au simțit întotdeauna suspect de ,,încorsetați“ de deciziile Tronului ceresc, și au urmărit, urmăresc și vor urmări mereu să se ,,elibereze“ spre a-și forma un nume, o cale și un destin propriu. Este, la scară mai mică, o imitație moștenită de la cel care le inspiră, apostatul Lucifer, numit de apostolul Pavel și ,,dumnezeul veacului acestuia“:

 ,,Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3-4).

,,Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării“ (Efeseni 2:1-2).

4. Care este metafora biblică pentru relațiile dintre state ?

Profetic, statele lumii în frământările lor sunt asemănate cu întinderea mișcătoare a valurilor mării. Când vorbește de apariția sistemelor imperiale care domină lumea, Biblia le vede ieșind ,,din mare“, adică tocmai din această frământare internațională, din această continuă instabilitate.

,,Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Şi patru fiare mari au ieşit* din mare, deosebite una de alta“ – (Daniel 7:2-3).

,,Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă“ (Apocalipsa 13:1).

5. Care este dușmanul modern al statelor ?

Dușmanul tradițional al statelor au fost imperiile. Oricât de mult au încercat ele să desființeze statele naționale, oricâte strămutări de populație au făcut Nebucadnețar și Stalin, statele și națiunile au supraviețuit atacurilor, iar populațiile deplasate temporar s-au întors cu vremea în ,,matca lor strămoșească“.

S-a încercat într-un timp să se înlăture barierele de limbă, crezând că ,,blestemul Babelului se poate anula“. Au luat structuri lingvistice comune, le-au atașat cuvinte de circulație mondială și altele inventate de ,,specialiști“ și li s-a oferit popoarelor limba ,,esperanto“, tradus prin ,,unul care speră“).

(Esperanto (/ˌɛspəˈraːntoʊ/; [espeˈranto]  listen (help·info)) is a constructed international auxiliary language. It is the most widely spoken constructed language in the world. Its name derives from Doktoro Esperanto (“Esperanto” translates as “one who hopes”), the pseudonym under which physician and linguist L. L. Zamenhof published the first book detailing Esperanto, the Unua Libro, on 26 July 1887. Zamenhof’s goal was to create an easy-to-learn, politically neutral language that would transcend nationality and foster peace and international understanding between people with different languages. – Wikipedia)

Dușmanul de astăzi al statelor este această mult trâmbițată ,,Nouă Ordine Mondială“. În spatele ,,ideologilor ei“ mai mult sau mai puțin ,,independenți (ideologii, care nu produc nimic material au înclinat întotdeauna în favoarea celor ce le pune pâinea pe masă), stau astăzi mamuții corporațiilor multinaționale.

Multinaționalele sune forțele care au schimbat deviza ,,Proletari din toate țările, uniți-vă!“ în ,,Bogătași din toate țările, uniți-vă!“. După cum bogătașii din interiorul unui stat cereau protecția autorităților, multinaționalele au nevoie acum de foruri internaționale care să-și întindă autoritatea peste granițele statelor independente. Prin mecanisme bancare și economice, statele sunt atrase ca muștele în plasa unor iluzorii ,,avantaje reciproce“. Tendința este ca mai toate autoritățile statale să fie transferate unor conglomerate superstatale, o bancă mondială, o curte europeană, o organizație NATO, un mecanism euro-atlantic sau transpacific, un ONU. Lanțul nu se strâge așa de ușor și ,,păpușarii“ care trag sforile au nevoie să spulbere încrederea în capacitățile fiecărui stat independent prin inventarea unor ,,crize mondiale“, cum ar fi amenințarea unui al treilea război mondial sau o încălzire globală. Când propaganda a creat oamenilor obsesia pericolului, vor apare foruri de conducere mondială, clădind pe precedentele politice ale Ligii Națiunilor și ale Organizației Națiunilor Unite.

Inspirați de experimentul „creuzetului” american, promotorii Noii Ordini Mondiale încearcă să-l generalizeze dând astfel naștere la tot felul de uniri transnaționale: Statele Unite ale Europei, Statele Unite ale Confederației Ruse sau chiar ale Eurasiei (!).

Sub deviza ,,E Pluribus Unum”, (din mai mulți, unul singur), America a reușit să facă o națiune unitară din imigranți veniți din state de pe toată fața pământului. Oameni de naționalități diferite au format o națiune nouă, cu o identitate de sine stătătoare. Deviza americană este compusă din treisprezece litere, adică exact cât au fost la număr statele americane care au format inițial uniunea. Expresia, în original din paisprezece litere, ex pluribus unum, a fost preluată din scrierile marelui teolog Augustin, care a folosit-o în Confesiunile lui (cartea IV.) c. 397-398 d.Ch.

Este evident însă un „excepționalism american”. Dumnezeu a păstrat acest popor și acest continent pentru un rol distinct in istorie (despre aceasta s-ar cuveni să vorbim mai mult cu altă ocazie). Orice încercare de a imita însă America în altă zonă geografică a pământului este sortită eșecului. Experimentul ,,multiculturalismului”, printr-un proces forțat de acceptare a imigranților a eșuat în Europa, după cum arată tulburările sociale de acolo.

Cartea profetului Daniel ne spune că orice ,,colos imperial universal“, chiar și cel de sub conducerea lui Antichrist, nu va putea anula diferențele inerente dintre naționalitățile statelor componente. Nu se poate desființa blestemul Babelului! Singurele alianțe posibile vor fi ca cele ,,dintre fier și lut“:

,,Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. Şi, după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. 

Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.“ (Daniel 2:40-43)

6. Vor dispare statele în Noua Ordine Mondială ?

Fiți liniștiți, nu vor dispare. Oricât ar încerca omenirea să înlăture consecințele blestemului de la Babel, ele vor rămâne cu noi până la vremea finalului. Nici imperiile, nici esperanto, nici multinaționalele, nici scurta domnie a lui Atichrist nu va duce omenirea înapoi în starea ei de unitate primordială. Mesajele profetice sunt clare și categorice în această privință. Statele lumii vor fi pe tabla de șah a istoriei în vremea de dinaintea revenirii lui Christos:

,,Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor“ (Mat. 24:6-8).

Statele lumii nu vor dispare pentru că lumea este încă sub blestem. Egoismul de grup al patriotismului și egoismul personal al ,,elitelor“ care conduc din umbră masele populare vor înfrânge orice încercare de pace mondială. Într-una din cele mai categorice verdicte ale Bibliei, care face țăndări orice ,,optimism“ al conducătorilor actuali, profetul Daniel ne comunică existența unui decret divin în această privință:

,,… este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile“ (Daniel 9:26).

Cu adevărat, ,,Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei“.  Providența este ,,mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“, iar programul după care curge ea este deja făcut ,,mai înainte de întemeierea lumii“.

7. Totuși, când vor dispare statele ?

Nu, omenirea nu este condamnată la infinit.  Refacerea unității ei nu se va realiza prin sforțările proprii. Avanpremiera vremii de unitate a omenirii se realizează acum de toți aceia care trec prin experiența Rusaliilor, inversul evenimentului de la Babel. La Rusalii, oamenii veniți să se închine la Ierusalim din foarte multe state i-au auzit pe apostoli vorbind, în mod supranatural, în limbile lor ,,despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu“ (Fapte 2:11). Toți cei ce cred în Christos și primesc oferta Lui răscumpărătoare trăiesc astăzi, indiferent de cetățenia lor pământească, o fenomenală apartenență la poporul lui Dumnezeu din toate timpurile:

,,Așa dar voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2:19-20).

Unitățile statale exista chiar și pe vremea împărăției viitoare. Iată ce găsim scris în cartea profetului Zaharia, un alt text cu pronunțat caracter apocaliptic:

,,Toţi cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele“ (Zaharia 14:7).

Apocalipsa ,,mică“ din Matei 24-25 ne vestește judecata finală a statelor și integrarea omenirii în Împărția lui Dumnezeu:

,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor* fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.  Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii“ (Mat. 25:31-34).

Apocalipsa descrie statele lumii (neamurile) ca mediu din care a ieșit religia apostată:

,,Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” (Apocalipsa 17:1-2).

Scrisă din perspectivă evreiască, Apocalipsa lasă să se întrevadă harul salvării de care se bucură și se vor mai bucura cei din toate neamurile lumii:

,,După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi† în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea* este a Dumnezeului nostru, care** şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” 

Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu şi au zis*: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” 

Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine* albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”
„Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde* peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:9-17).

Apocalipasa ne prezintă oameni din statele lumii părtași parțiali la prerogativele celor din Noul Ierusalim:

,,Cetatea (Noul Ierusalim) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor“ (Apocalipsa 21:23-26).

Mișcarea actuală de omogenizare și unire a omenirii, cunoscută sub numele de ,,Noua Ordine Mondială“ nu-și va ajunge scopul. După ce își va împlini rolul în pregătirea omenirii pentru venirea lui Antichrist, ea va dispare sub teroarea dictaturii acestui ultim ,,Nimrod“ al istoriei. În felul acesta simetria Bibliei va fi completă, iar ceea ce s-a stricat în Geneza se va repara în Apocalipsa.

 

Ce spun Scripturile despre răpirea Bisericii şi despre Ziua Domnului

Anastasia Filat

Un cititor al acestui portal a scris următorul comentariu despre răpirea Bisericii și Ziua Domnului la articolul „Isus Hristos – Dumnezeu întrupat”.

„După înţelegerea mea, creştinismul are rolul celui de al doilea Israel, care trebuie să-L întîlnească pe Mesia la cea de a Doua Venire. Creştinismul trebuie să fie ca o mireasă pregătită pentru întâmpinarea Mirelui. El va veni şi îşi va lua Mireasa. Dar nu va veni ca să izbească privirele (pe nori), mai degrabă va veni ca un hoţ. De aceea, Biblia ne îndeamnă să stăm la veghere tot timpul. Cu părere de rău, mulţi aşteaptă a doua venire într-un mod miracolos, cu trâmbiţe şi mare gălgie care va fi în ceruri şi toţi îşi vor lua zborul în văzduh şi cred foarte orbeşte în aceasta, fără să vrea să înţeleagă că Biblia, în multe locuri este scrisă în simboluri şi pilde… În loc să aşteptăm răpirea la ceruri, haideţi să cugetăm mai mult asupra Adevărului, mai multă rugăciune şi mai mult efort în desăvîrşirea caracterului (Mat 5:48).

Biblia într-adevăr scrie despre Biserică că este Mireasa Domnului Isus şi este Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 21:9-11, Efeseni 5:29-32), fiindcă prin credinţă în Domnul Isus noi devenim sămânţa lui Avraam (despre aceasta puteţi citi în articolul „Care este partea neevreilor în Noul Legământ?” ).

În ce priveşte a doua venire a Domnului Isus, se pare că mulţi confundă două evenimente diferite: mă refer la a doua venire a Domnului Isus şi Ziua Domnului. De fapt, iniţial şi eu credeam că a doua venire a Domnului Isus şi Ziua Domnului sunt unul şi acelaşi eveniment. Dar după un studiu profund şi destul de îndelungat a Scripturilor, am înţeles că acestea sunt două evenimente diferite.Vreau să vă recomand manualul de studiu biblic inductiv „Apocalipsa” în patru părţi. Acest studiu o să vă ajute să înţelegeţi aceste două evenimente şi felul cum se raportează ele unul la altul. Acest studiu face parte din seria „Învăţătură peste învăţătură”, studii care te ajută să descoperi singur adevărurile biblice, oferind direcţii cum să faci o bună observare şi interpretare a textului în contextul întregii Biblii. În aceste manuale nu vei afla părerea autorului asupra unui sau altui subiect: tu singur vei descoperi adevărurile biblice. Şi ceea ce vei descoperi singur, nu vei uita niciodată şi nimeni nu te va putea înşela şi abate de la adevăr.

Dar un lucru si mai interesant (dacă ne întoarcem la comentariul de mai sus) este că răpirea Bisericii şi a doua venire a Domnului Isus, la fel sunt evenimente diferite. Când Domnul Isus va veni să-Şi ia Biserica, înainte ca Dumnezeu să-Şi verse mânia Sa peste pământ, Domnul Isus Îşi va lua Biserica la cer, fără să coboare pe pământ. A doua venire a Domnului Isus pe pământ este descrisă în Apocalipsa capitolele 19-20. El va veni a doua oară pe pământ, după ce Dumnezeu Îşi va vărsa mânia peste locuitorii pământului care nu au ascultat de Evanghelia Domnului Isus. Şi va veni însoţit de Biserică, va birui pe Antihrist şi prorocul mincinos şi va împărăţi, împreună cu Biserica, timp de 1000 de ani aici pe pământ pentru ca să se împlinească Scripturile cu privire la poporul Israel. Dar acesta nu este subiectul nostru. Acum vreau doar să vedem ce scriu Scripturile despre Răpirea Bisericii şi Ziua Domnului ca să putem face diferenţă între aceste două evenimente.

Cum va fi răpită Biserica la cer

Prima epistolă a lui Pavel către Tesalonicenieste unicul text din Scripturi în care figurează cuvântul „răpire”. Se pare că credincioşii din Tesalonic erau îngrijoraţi cu privire la cei care au crezut în Domnul Isus şi totuşi au decedat (au adormit în Hristos). De aceea apostolul Pavel le scrie la 1 Tesaloniceni 4:13-18 ce va fi cu cei adormiţi în Hristos (creştinii decedaţi) pentru ca să-i mângâie pe ei şi pentru ca ei să se mângâie unii pe alţii cu aceste cuvinte (1 Tesaloniceni 4:18). Să vedem ce scrie Pavel despre răpirea Bisericii la cer la 1 Tesaloniceni 4:13-18:

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Aici se vorbeşte despre două grupe de oameni: credincioşii care vor fi în viaţă la venirea Domnului Isus pentru a-Şi lua Biserica la cer şi credincioşii care vor fi adormiţi în Domnul (adică decedaţi). Să vedem cum va fi răpită Biserica la cer pe etape:

I. Răpirea Bisericii va fi anunţată

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer… (1 Tesaloniceni 4:16)

II. întâi vor învia cei adormiţi în Hristos

Biblia scrie că credincioşii, care au Duhului Sfânt, când mor fizic, trupul lor este supus putrezirii, dar duhul lor merge la Domnul. Lucrul acesta îl vedem bine din cele scrise de apostolul Pavel în epistola sa către Filipeni. El scrie că pentru el moartea este un câştig, fiindcă aceasta ar însemna să se mute şi să fie cu Hristos şi aşa ar fi mult mai bine pentru el decât să rămână în trup(Filipeni 1:21-24). La 1 Tesaloniceni 4:14 apostolul Pavel scrie căDumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El (adică duhurile lor). Iar la versetul 16 scrie că atunci când Domnul Isus „Se va pogorî din cer, întâi vor învia cei morţi în Hristos”. Cum va fi această înviere din morţi apostolul Pavel descrie în prima sa epistolă către Corinteni. El scrie Corintenilor că „într-o clipeală de ochi morţii vor învia nesupuşi putrezirii (1 Corinteni 15:52) şi la versetul 54 scrie „…trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire”.

III. Toţi împreună (cei care vor fi vii la acel moment și cei înviați) vom fi răpiţi la cer

După ce cei morţi în Hristos vor învia „… noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh…” (1 Tesaloniceni 4:17). La 1 Corinteni 15:50-54 apostolul Pavel scrie că, în timp ce cei adormiţi în Hristos vor fi îmbrăcaţi în neputrezire, cei care vor fi rămas vii la venirea Domnului Isus, vor fi schimbaţi: „trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire”. Şi „atunci”, scrie apostolul Pavel, „se va împlini cuvântul scris” la Osea 13:14:„Moartea a fost înghiţită de biruinţă”.

IV. Vom fi totdeauna cu Domnul

După ce vom întâmpina pe Domnul în văzduh, apostolul Pavel scrie: „… şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 5:17)

Cum va veni Ziua Domnului

Nu doresc să intrăm în detalii prea multe în ce priveşte Ziua Domnului, doresc doar să ne oprim la felul cum va veni ea, fiindcă, anume despre venirea Zilei Do

mnului este scris că va veni va un hoţ noaptea. Despre aceasta este scris tot în prima epistolă a apostolului Pavel către Tesaloniceni. Din 1 Tesaloniceni 5:1-11 vedem că Ziua Domnului pentru cei necredincioşi va veni diferit decât pentru cei credincioşi.

I. pentru necredincioşi

La versetele doi şi trei din capitolul 5 a primei sale epistole către Tesaloniceni apostolul Pavel scrie:

„Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.”

Se pare că Ziua Domnului va veni ca un mare prăpăd peste locuitorii pământului. La Amos 5:18-19 Domnul Dumnezeu spune aşa despre Ziua Domnului:

,,Vai de cei ce doresc ,ziua Domnului!” Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric şi nu lumină. Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlneşte un urs, şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!”.

De fapt Ziua Domnului începe cu revărsarea mâniei lui Dumnezeu asupra locuitorilor pământului. La Ţefania 1:15 Ziua Domnului este descrisă în felul următor „ Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură…” La Apocalipsa 11:18 scrie: „Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta.” (contextul: după cea de a şaptea trâmbiţă care a sunat după ce cei doi proroci au fost omorâţi de antihrist, iar după trei zile şi jumătate au înviat şi s-au ridicat la cer,). Iar la Apocalipsa 15:1scrie: „Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, cari aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.”

II. pentru credincioşi

Pentru ei ziua aceasta nu va veni ca un hoţ noaptea: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” (1 Tesaloniceni 5:4)

Oare de ce pentru cei credincioşi Ziua Domnului nu va veni ca un hoţ noaptea? Le este lor descoperit timpul când are să vină Ziua Domnului? Se pare că nu, căci după ce sfârşeşte de descris cum va fi răpirea, apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor că

„Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”(1 Tesaloniceni 5:1-2).

Deci, pentru cei credincioşi, ca şi pentru cei necredincioşi, timpul venirii Zilei Domnului este ascuns. De ce totuşi apostolul Pavel scrie că pentru cei credincioşi Ziua Domnului nu va veni ca un hoţ noaptea? Răspunsul îl găsim la 1 Tesaloniceni 5:9-10 unde este scris:

„Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.”

Deci, prin credinţă în Domnul Isus, noi suntem mântuiţi de mânia pe care Dumnezeu o va vărsa peste locuitorii pământului în Ziua Domnului. Cum? Înainte de Ziua Domnului Biserica va fi răpită la cer şi în modul acesta va fi mântuită (sau scăpată) de mânia lui Dumnezeu. De aceea, cu toate că credincioşii nu cunosc timpul venirii Zilei Domnului, Ziua aceasta nu-i va prinde ca un hoţ noaptea.

Să fim oameni înţelepţi şi să ne grăbim să intrăm în Legământ cu Domnul Isus pentru ca Ziua Domnului să nu ne prindă ca un hoţ noaptea. Dacă doriţi să ştiţi cum poate un om să intre în legământ cu Domnul Isus puteţi citi articolul „Ce este pocăinţa?”.

 

Șapte argumente pentru Răpirea Bisericii înainte de necaz

1. Necazul cel mare este echivalent cu a 70-a săptămână a profeției din cartea Daniel, cap. 9, dedicată restaurării poporului Israel, care Îl va primi pe Mesia, Cel pe care L-au străpuns și va deveni ”lumina neamurilor”, ce ”va duce mântuirea până la capătul pământului”.
2. Deși apare de 19 ori în primele trei capitole ale Apocalipsei, termenul ”biserică” nu mai este folosit între capitolele 4 și 19 al cărții care prezintă evenimentele finale.
3. Necazul cel mare este o vreme a mâniei lui Dumnezeu, iar Biserica n-a fost rânduită la mânie, ci ca să capete mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos (1Tes. 1:10; 5:9).
4. Dumnezeu nu judecă niciodată pe cel neprihănit la un loc cu cel păcătos (Gen. 18:25).
5. Domnul Isus a spus că va veni ”ca un hoț”, pe neașteptate, ”în ceasul în care nu vă gândiți” – doctrina iminenței revenirii Sale.
6. Pilda nunții din Israel a fost folosită de Domnul când S-a adresat ucenicilor în noaptea în care a fost arestat (In. 14:1-3).
7. Duhul Sfânt, care Se găsește în Biserică începând din ziua Cincizecimii, trebuie să fie luat din calea înaintării fărădelegii și a arătării lui anticrist (2 Tes. 2:7-8).

Raiul, Iadul, Rapirea Bisericii, Necazul cel Mare=

​

Raiul, Iadul, Rapirea Bisericii, Necazul cel Mare

Cei ramasi  pe Pamant in urma Rapirii Bisericii,

​Semnul Fiarei – 666, Decapitarea Crestinilor Ramasi !!!

​    Ordinea desfasurarii ultimelor evenimente pe Pamant,

 in marturie si in Biblie.

 

​    In ceea ce priveste ordinea evenimentele enuntate mai sus,

parerile sunt impartite. Important​, de clarificat, insa, pentru Biserica

DOMNULUI ISUS HRISTOS, adica a celor salvati care vor

fi in viata cand vor avea loc ultimele evenimente pe Pamant,

e daca Biserica va fi rapita la Cer INAINTE sau DUPA Necazul

cel mare.

    Unii cred ca va fi rapita inainte, iar altii, dupa Necazul

cel mare. Si unii si altii invoca texte Biblice.

     Am zis ca e important de clarificat pentru cei salvati, pentru ca nu-i

totuna sa treci printr-un necaz asa de mare, sau sa nu treci, ci sa te ia

DOMNUL ISUS in Cer!

    Important e pentru cei salvat,  sa se tina de DOMNUL, indiferent de

situatie, sa nu traiasca o viata duplicitara, si cu DUMNEZEU si in pacat

cu lumea !

     Pentru ceilalati, e un semnal de alarma, sa se trezeasca, si sa doreasca

si ei sa se intoarca la DOMNUL, pentru a fi in siguranta!

     La DUMNEZEU e SINGURUL loc unde NU esti in pericol, si acest

loc se poate obtine intorcandu-te la EL si traind o viata curata, dupa

voia LUI!

     Ascultati cu atentie marturia descoperirilor facute de DOMNUL ISUS

HRISTOS lui Choo Thomas, si comparatile cu textele din BIBLIE,

ca sa va puteti clarifica acest subiect.

     Nu vreau sa spun mai multe si sa dau texte Biblice, pentru ca sunt

date in timpul marturiei, si fiecare mai poate consulta si alte texte

din Biblie, referitoare la aceste evenimente.​ ​

Choo Thomas – Rapire Sufleteasca;​

Marturie Extraordinara!!!​                           ​

Tradusa in Limba Romana

​                   Vizionare placuta si edificatoare!​

​https://www.youtube.com/watch?v=ujPfEk7MSwI

Când are loc răpirea Miresei lui Isus Cristos?

 

Detalii

Acest material a fost scris cu scopul, de a arăta clar pe baza Bibliei, când are loc răpirea Miresei lui Cristos, adică a adunării (bisericii) Sale?

Biblia vorbeşte de o răpire a credincioşilor la cer, când spune: „Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1Tesaloniceni 4:15-17). Iată, Biblia învaţă că atât cei înviaţi din morţi, cât şi cei vii, vor fi răpiţi în nori la revenirea Sa, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh, şi să fie astfel totdeauna cu Domnul!

Însă se ridică întrebarea: când are loc răpirea creştinilor?

Biblia răspunde clar: „la venirea Domnului”! Din păcate, mulţi răstălmăcesc adevărul Scripturii, şi în ultima vreme se susţin diferite teorii nebiblice, cum ar fi că: răpirea bisericii are loc înainte de necazul cel mare care în viziunea unora durează 7 ani. După alţii răpirea are loc la mijlocul necazului celui mare, adică cu trei ani şi jumătate înainte de sfârşitul acestei lumi. Învaţă Biblia aşa ceva? Învaţă ea undeva că Domnul Isus Cristos vine mai de două ori? O dată să-şi răpească mireasa, şi mai odată să îi nimicească pe cei răi? Sau învaţă Biblia că revenirea Sa va avea loc înainte de necazul cel mare? Sau la mijlocul necazului celui mare?

Putem spune răspicat că NU!

Biblia învaţă clar că Domnul Isus a venit prima dată pe pământ prin fecioara Maria, şi că va mai veni o dată, atât pentru a-şi răpi adunarea, cât şi pentru nimicirea celor răi. Observaţi afirmaţiile clare ale Bibliei:

Evrei 9:28: „tot aşa, Hristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (vezi şi: Ioan 14:2,Ioan 14:3). Biblia nu vorbeşte de trei veniri ale lui Cristos; ci, doar de două, prima când şi-a dat viaţa ca jertfă de răscumpărare, şi a doua oară când va aduce salvarea (mântuirea) veşnică celor ce-L aşteaptă. Iar tot la această a doua venire, El îi va distruge pe cei răi, observaţi ce spune Domnul în Matei 13:27-30: „Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu” le-a zis el „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” Conform parabolei despre grâu (creştinii) şi neghină (fiii celui rău), cele două plante cresc în paralel până la seceriş, grâul nu este cules mai repede, sau smuls dintre neghină mai înainte, ele trebuie să crească amândouă până la seceriş. Conform cu v.39: „secerişul, este sfârşitul veacului”. Iată, răpirea grâului în hambarul lui Dumnezeu, are loc la sfârşitul epocii (veacului, al lumii), nu înainte, nici cu şapte ani înainte, nici cu trei ani şi jumătate înainte; ci, în ziua când neghina este smulsă şi aruncată în foc, în ziua aceea, grâul este cules şi ajunge în hambarul Tatălui lor (vezi şi Matei 13:36-43)!

În mod asemănător, în parabola cu năvădul (Matei 13:47-50), se scoate în evidenţă acelaşi adevăr, peştii buni (creştinii) nu sunt luaţi din năvod înaintea peştilor răi (fiii celui rău), ca după un timp peştii răi să fie traşi cu năvodul (plasa de pescuit) la mal. Nu! În năvod sunt prinşi ambele tipuri de peşti: buni şi răi, şi năvodul este tras la mal, la sfârşitul epocii, atunci se face judecata şi selecţia, observaţi afirmaţia Domnului Isus, ca concluzie la această pildă: „Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 13:49,Matei 13:50). Iată cei răi sunt împreună cu cei buni până la judecată, când cei răi sunt aruncaţi în cuptorul aprins, nu există o răpire a peştilor buni, înaintea de ziua când cei răi sunt judecaţi şi pedepsiţi.

Acelaşi lucru reiese şi din pilda cu oile şi caprele, descrisă în Matei 25:31-46, la venirea Domnului Isus, toate popoarele vor sta în faţa Sa, El îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, oile, adică fraţii Săi, îi va chema să moştenescă împărăţia lui Dumnezeu, iar caprele (cei răi), îi va trimite în focul cel veşnic. Oile nu sunt răpite înainte de judecata şi pedeapsa celor răi; ci, venirea Domnului ca judecător, va aduce o judecată favorabilă, răsplată bună pentru oi, iar caprele primesc o judecată nevaforabilă şi pedeapsa veşnică.

Biblia ne învaţă acest adevăr nu doar prin parabole; ci, şi prin afirmaţi clare, după cum urmează:

Matei 24:29-31: „Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă!” Iată, după zilele de necaz, nu înainte de necazul cel mare, nici la mijlocul necazului cel mare; ci, după necazul cel mare, sau la sfârşitul necazului celui mare, care durează doar trei ani şi jumătate conform Bibliei (Apocalipsa 12:6,Apocalipsa 12:12-14; 13:5-7), la revenirea Sa, când toate popoarele Îl vor vedea (Marcu 13:26,Marcu 13:27),  „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui”. Aleşii Săi, sunt tocmai TOŢI creştinii (Coloseni 3:12; 1Petru 2:9; Apocalipsa 17:14), nu doar o parte din ei. Domnul Isus nu spune: „aleşi”, nici „restul aleşilor”, NU, El spune: „aleşii” (articulat), referindu-se la TOŢI aleşii, adică la toţi creştini! El nu vine după o parte din trupul Său; ci, după întregul trup al Său (vezi şi Efeseni 5:26,Efeseni 5:27; Romani 11:25,Romani 11:26).

Un alt argument biblic este 2Tesaloniceni 1:6-10: „Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeuşi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră”. Iată în ziua când Domnul Isus va veni, la creştini El le dă odihnă, iar pe cei răi îi pedepseşte într-o flacără de foc.

În Apocalipsa 16:14-16, se arată clar, că războiul numit în Scriptură: Armaghedon, are loc în ziua când Domnul Isus vine pentru răpirea creştinilor, căci ferice va fi de acei creştini care şi-au păzit hainele ca să aibă parte de răpire. Observaţi afirmaţia Bibliei: „Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon”. Iată adunarea lui Cristos, este pe pământ, până în ziua cea mare a Dumnezeului Celui Atotputernic, altfel sfatul Domnului Isus, din v.15, este fără rost, nu degeaba Dumnezeu care a inspirat Scriptura, a pus acest avertisment, de a ne păzi hainele spirituale, în mijlocul relatării despre conflictul de la  Armaghedon, căci noi trebuie să ne păzim hainele până la sfârşit (Apocalipsa 2:25,Apocalipsa 2:26)!

De fapt, Biblia precizează clar când are loc răpirea, noi nu trebuie să speculăm, nici să inventăm o teorie, şi apoi să ne chinuim să o susţinem cu Biblia; ci, tocmai că trebuie să ne golim de noi înşine, şi să permitem Bibliei să ne înveţe, şi ea va face acest lucru, dacă noi va da la o parte preconcepţiile noastre.

Biblia afirmă clar: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi” (1Corinteni 15:51). Iată răpirea are loc la cea din urmă trâmbiţă, care conform cu Apocalipsa 11:15-18, este trâmbiţa a şaptea, când împărăţia acestei lumi devine a lui Cristos. Ori tocmai că nici înainte de necaz, nici la mijlocul necazului, împărăţia lumii nu devine împărăţia lui Cristos unde El domneşte, pentru că în necazul cel mare, domneşte Diavolul prin Anticrist (Apocalipsa 13:5-7,Apocalipsa 13:13-18). Împărăţia lumii devine împărăţia lui Cristos când El va împărăţi în veci vecilor, tocmai când cei răi sunt distruşi, şi atunci are loc răsplata celor sfinţi (vezi Ap. 11:17,18). Astfel este imposibilă conform Scripturii o răpire a creştinilor înainte de necazul cel mare, căci răpirea are loc nu la prima trâmbiţă; ci, la ultima trâmbiţă!

În timpurile noastre, ca şi în primul secol d.C. există tot felul de profeţi falşi, învăţători mincinoşi care tulbură pe credincioşi. Ei învăţă altceva decât ceea ce este scris. Adunarea din oraşul Tesalonic, era tulburată de învăţătura că „Isus” a venit, că răpirea a avut loc, alţii susţineau că învierea a avut loc (2Timotei 2:17,2Timotei 2:18). Însă apostolul Pavel, ca păstor spiritual îi îndrumă şi avertizează, să nu creadă o astfel de teorie, căci în ce „priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării”  (2Tesaloniceni 2:1-3). Iată amăgitori pretinzându-se inspiraţi, care încercau fie verbal, fie prin scris, să susţină că „venirea Domnului” şi răpirea a avut loc, însă Pavel sub inspiraţia divină explică clar că răpirea, adică strângerea noastră laolaltă cu Domnul, nu poate avea loc înainte de a avea loc lepădarea de credinţă şi de a se descoperii omul fărărdelegii, Anticristul! Venirea Domnului Isus şi răpirea credincioşilor are loc o dată cu nimicirea Anticristului (2Tesaloniceni 2:8), nu înainte ca el să apară aşa cum susţin învăţători falşi care propovăduiesc o răpire înainte de necazul cel mare!

Care este pericolul învăţăturii potrivit căreia biserica va fi răpită înainte de necazul cel mare sau la mijlocul necazului celui mare?

O astfel de învăţătură nu numai că este o erezie, o învăţătură nebiblică şi drăcească, căci orice minciună nu este de la Dumezeu; ci, de la Tatăl minciunilor (Ioan 8:44; 1Ioan 2:21), dar mai mult decât atât, mulţi vor accepta semnul fiarei descris în Apocalipsa 13:11-18, tocmai crezând că nu este semnul fiarei, căci răpirea încă nu a avut loc. Această învăţătură drăcească amăgeşte pe mulţi oameni, iar în viitor ea va duce la pierzare pe mulţi, care cred că ei vor scăpa de necazul cel mare şi vor fi răpiţi înainte de domnia Anticristului. Această amăgire, îi va prinde nepregătiţi pentru încercările din necaz, şi nepregătiţi pentru a nu accepta semnul fiarei. Adunarea lui Dumnezeu în Cristos, va fi păzită în necazul cel mare (Apocalipsa 3:10,Apocalipsa 3:11), şi nu răpită înainte de necaz. Avertismentul Domnului Isus este atât de potrivit pentru adunarea Sa: „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit” (Matei 24:13).

 

 Apocalipsa – Necazul cel mare a inceput – LAZAR GOG

Apocalipsa 6:12-17
12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,
13 şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.
14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.
15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.
16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;
17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Iubiti frati si surori, am afirmat in seminarul trecut ca noutatea cu care voi veni in fata dvs.  de data aceasta, in interpretarea cartii Apocalipsa, este aceasta: Necazul cel Mare incepe in capitolul al saselea din Apocalipsa, dar nu incepe cu primul verset, nici cu prima pecete, nici cu a doua, nici cu a cincea. Primele 11 versete din Apocalipsa cap. 6 reprezinta o perioada intermediara intre rapirea bisericii si inceperea Necazului celui Mare. Rapirea bisericii nu insemneaza inceperea Necazului celui Mare. Este o perioada intermediara, poate de minimum 3 1/2 ani, poate de 5 ani, poate chiar mai mare. Dar 3 1/2 ani trebuie sa fie minimum pentru ca tot in timpul acesta intermediar trebuie sa aiba loc razboiul lui Gog. Biblia spune ca dupa ce Domnul va nimici hordele venite impotriva lui Israel, Israel va trebui, timp de 7 ani, sa arda armele cu care s-a venit impotriva lor, sa faca foc cu ele. Ca sa poata sa faca lucrul acesta, Israel are nevoie de pace, are nevoie de liniste. Trei ani si jumatate, inainte de inceperea Necazului celui Mare, sunt o perioada de pace. Israel are o perioada de acalmie pentru ca semneaza tratatul de pace cu Anticrist.

In aceasta perioada de timp poate sa procedeze la arderea acestor arme de razboi, pentru ca in momentul in care Anticrist va rupe legamantul cu Israel, la mijlocul Necazului celui Mare si va intra in Templu, care se va reconstrui, cel de-al treilea Templu, danduse drept Dumnezeu si ridicanduse mai presus de orice se cheama Dumnezeu. Cuvantul Domnului ne spune prin gura Domnului Isus Hristos, ca Israel nu mai are timp atunci sa arda arme si sa faca liniste si sa-si faca foc. Spune: Cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul Sfant,” deci, cand veti vedea pe Anticrist intrand in Templu si danduse drept Dumnezeu, asta inseamna uraciunea pustiirii, VOI SA FUGITI.

Sa fugiti, sa va scapati viata, pentru ca intrarea lui in Templu inseamna un nou holocaust pentru evrei. Cu ura Satanica, pentru ca este inspirat si energizat de Satana, Anticrist va cauta solutia finala pe care a incercat-o Hitler, cand a omorat 6 milioane de evrei. El va incerca din nou solutia finala sa extermine poporul evreu de pe fata pamantului. De ce incearca lucrul acesta? De ce? Nu va intrebati? De ce toata lumea  are sentimente anitsemite? Nu toti oamenii, toata lumea, vorbesc, din toate popoarele, sunt antisemiti. Vorbesc urat de evrei, vorbesc urat de Israel, impotriva poporului lui Israel. V-ati pus odata intrebarea de ce? Well, raspunsul este simplu, frati si surori, sunt doua aspecte legate de Israel:

1. Israel este un popor nascut supranatural. Nu este un popor nascut ca toate popoarele. S-a nascut din Avram si Sara, cand nu putea sa mai nasca fiu sau fiica, la 90, la 100 de ani. De aceea, Israel este un popor minune, un popor supranatural. Fiind un popor supranatural, prin acest popor, Domnul Dumnezeu a hotarat sa aduca in lume pe Mantuitorul, pe Isus Hristos. Si, L-a adus, de aceea, diavolul si oamenii urasc pe Israel pentru ca mantuirea a venit prin Isus Hristos.

2. Dar, mai este un lucru. Este acest senitment antisemit si este inspirat de diavolul. Nu este inspirat de firea pamanteasca, este inspirat de diavolul, pentru urmatorul motiv: Dumnezeu a promis lui Israel ca-i va da o Imparatie. Si Biblia ne spune ca-i va da o Imparatie de o mie de ani. Ca sa aiba imparatie, trebuie sa existe popor pentru aceasta imparatie. Daca Israel este nimicit, atunci, Dumnezeu este mincinos. Dar Dumnezeu este drept si este Atotputernic. El nu este mincinos, asa vrea sa-L faca diavolul. Si de multe ori se foloseste de oameni din biserica si-i face antisemiti, pentru ca daca Israel este nimicit, atunci Domnul a mintit si daca Domnul a mintit pe Israel, minte si biserica. Si atunci, Satana are dreptate.

Insa, Satana este un mincinos, este un talhar, un ucigas, un caine prost la care trebuie sa-i intoarcem spatele ori de cate ori ne ispiteste cu ideile lui si cu gandurile lui murdare. Prin urmare, intre rapirea bisericii si Necazul cel Mare, este o perioada de acalmie, in care acalmia este data la o parte de ascensiunea lui Anticrist. Este calul alb despre care am vorbit, El are nevoie de un timp sa se ridice, sa fie un lider pentru ca lumea sa poata sa-si puna incredere in el. El se ridica si in timp ce el se ridica si devine influent, merge calare pe cal ca sa biruiasca. Ati vazut ca sunt trei razboaie: calul galben, calul rosu, calul negru. Sunt trei razboaie care termina pamantul. Iar, pe fundalul acesta, Anticrist apare ca un salvator. Si de aceea, il vor alege sa fie un lider mondial si el va avea solutie cum sa imparta lumea in zece regate si in felul acesta sa poata sa controleze destinele pamantului.

Lepadarea de credinta 

De aceea, inca odata, primele 5 pecete, din Apocalipsa 6, nu sunt inceperea Necazului Celui Mare, ci sunt o introducere la Necazul Cel Mare care incepe abia cu pecetea a sasea- Apocalipsa  capitolul 6 vers. 12. Ce trebuieste vazut in ceea ce v-am spus? Desi in perioada asta de dinainte de inceperea propriu zisa a Necazului, intre rapirea bisericii si Necazul Cel Mare, sunt atatea razboaie, este foamete, este anarhie pe pamant, desi diavolul are o putere extraordinara, desi acum este perioada in care are loc ceea ce Sfanta Scriptura numeste  ca aratarea lui Anticrist nu se poate face pana nu va fi intai lepadarea de credinta.

Lepadarea de credinta nu are loc acuma. Este o parte de o lepadare de credinta, Lepadarea de credinta va avea loc in acea perioada de timp. Si sa va spun de ce. Mantuitorul Isus Hristos a spus asa, ca venirea Lui va fi aidoma, identica cu evenimentele care s-au petrecut in timpul lui Noe. La ora actuala, in lumea in care noi traim, puneti la inima si in minte ce va spun acuma, la ora actuala, in special, de la Hollywood, mari politicieni, mari bogatasi sunt in grupurile acestea masonice, sunt in grupul acesta pseudoreligios numit New Age, ‘Noua Era’, a carui teologie si filosofie de viata este una demonica.

In cartile lor de teologie spune asa: ca lumea actuala sufera din cauza crestinilor. Si ca sa nu mai sufere lumea, va trebui sa se produca un eveniment pe pamant, ca crestinii acestia sa dispara. Si daca vor dispare crestinii, atunci ‘spirit guides’ – ‘duhuri care calauzesc- [dvs. numitile draci, pentru ca asta este numele lor] vor cobori pe pamant ca niciodata si se vor descoperi oamenilor, ca ei sunt ‘aliens’ extraterestrii, care au adus viata pe pamant, dar oamenii au pervertit aceasta viata si acuma, acesti aliens, acesti extraterestrii, vor invata pe oameni ce insemneaza sa traiesti si sa fi om si ce insemneaza viata.

Mantuitorul Isus Hristos a spus ca venirea Lui, inainte de a veni El, va fi ca in vremurile lui Noe. In vremea lui Noe, acelasi lucru s-a intamplat. O amalgamare intre demoni, intre ingeri cazuti si fetele oamenilor, si rasa umana a fost pervertita. Asa se va intampla si in aceasta perioada de timp. Si dupa ce trec aceste trei razboaie, calul rosu, calul galben si calul negru, o acalmie va fi, minima, pe pamant, si am sa va spun de ce in studiul de astazi. Si oamenii se vor bucura si vor zice: PACE si LINISTE.

Dar cuvantul Domnului zice: cand vor zice pace si liniste, o prapadenie nemaiintalnita. Prapadenie nemaiintalnita este Necazul Cel Mare. Atunci, Anticrist isi incepe activitatea, pentru ca si-a semnat deja contractul cu Israel, tratatul de pace, de prietenie, si incepe Necazul Cel Mare, necazul propriu-zis. Desi, deci, in aceasta perioada de timp, oamenii, intre rapirea bisericiisi Necazul Cel Mare, vor ajunge cum spune ap. Pavel, sa creada minciuna, adica, ca diavolul este adevaratul Dumnezeu. Vor crede o minciuna, asa spune in 2 Tesaloniceni 2:11 desi in aceasta perioada de timp lumea este in deruta, oameni se vor mantui.

Dvs. ati vazut in Apocalipsa 6:9-11 spune: Am vazut sub altar sufletele celor ce fusese omorati din pricina cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturiei pe care o tinusera. Oameni se mantuie si inainte de  rapirea bisericii si inainte de inceperea Necazului, intre rapire  si Necaz, si se mantuie si in timpul Necazului Celui Mare. Aceasta trebuie sa ne spuna, ca desi este ceasul diavolului, ceasul lui Anticrist, puterea diavolului, si in timpul cel mai rau  care va fi pe pamant, diavolul nu are putere absoluta. El este tinut de Domnul Isus Hristos de lesa, de lant, ca un caine din acela prost si murdar, ca sa nu muste in toate partile. Si de aceea, se vor mantui oameni  cu milioanele, incat spune Cuvantul Domnului, nu-i poti numara. Marit sa fie Domnul pentru indurarea Lui.  Cel ce are toata puterea si ultimul cuvant este Dumnezeu, nu este cel rau. Nici in ceasul Lui de autoritate, nu are toata puterea. Seminarul de astazi se va intitula:

1. Necazul cel mare a inceput

Cum am spus, cu vers. 12, incepe propriu zis, Necazul Cel Mare. Pacea si linistea au disparut. Dar inainte sa inceapa acest necaz, vom vedea in cap 7, este un pic de acalmie, timp inc are Dumnezeu alege 144.000 de evrei. Evrei, nu-s rusi, nu-s romani, nu-s americani, sunt evrei. Si inca-i alege din fiecare semintie. Dumnezeu va reconstitui semintiile lui Israel si Israel va stii, fiecare din Israel, din ce semintie face parte, pentru ca Domnul are aceasta putere si aceasta intelepciune sa o dea poporului evreu. De fapt, si la ora actuala, cei mai multi stiu din ce semintie se trag, prin studiile genetice pe care le fac. Sunt oameni care trimit probe, fie in Texas, fie in Israel  si acolo le spune daca sunt evrei si din ce semintie poate sa se traga, fiindca pot face lucrul acesta. Dar, se va cunoaste lucrul acesta mult mai bine.

Primul lucru care trebuie vazut cand Necazul Cel Mare incepe este panica pe pamant. Apocalipsa 6:12-14

12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,
13 şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.
14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

Un cutremur cum n-a mai fost. Sigur ca un astfel de cutremur produce panica. Sunt doua aspecte care trebuiesc vazute in panica aceasta.

1. Primul este cauza panicii. Apocalipsa 612-14. Cauza panicii, ai fricii este perturbarea atmosferica care are loc, cutremurul de pamant, semnele din soare si din luna si schimbarile topografice. Se muta muntii din loc, asa cutremur de pamant. Se muta insulele, cand in Biblie, cuvantul tradus de Cornilescu ‘ostroave’, dvs. trebuie sa intelegeti ‘insule’. Insulele se muta de la loc. Sigur ca aceasta produce o panica nemaiintalnita. Este cauza panicii, miscarile acestea naturale. Daca va uitati cu atentie la cele trei serii de lovituri care vin pe pamant, pecetele, trambitile si potirile, fiecare din aceste serii conclude cu perturbari atmosferice. Urmariti cu atentie, ca am sa va aduc eu aminte, cu ajutorul Domnului. Iata ca aici este concluzia pecetelor, ca intotdeauna, ultima, a saptea este introducerea celorlalte serii  de probleme care vin sau de necazuri care vin. Deci, nu este un necaz propriu-zis, numai o introducere a ce urmaeza sa vina. Dar, pecetele, cand se conclud, trambitele cand se conclud, potirile cand se conclud, sunt perturbari atmosferice. Aceasta este cauza panicii.

2. Apoi, al doilea lucru este dimensiunea panicii, vers. 15-16 15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. 16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” Deci, al doilea lucru este dimensiunea panicii. Este o dimensiune universala, este o panica care cuprinde pe toti oamenii. Nu vor fi oameni bravi in vremea aceea, sa zica: Mie nu-mi este frica, eu nu ma tem, afara de cei ce se mantuie. Si cei ce se mantuie in vremea aceasta, vor fi amenintati cu moartea si cei mai multi vor fi omorati, vor fi decapitati. Anticrist invata de la ISIS, de la teroristii arabi sau teroristii arabi au invatat de la diavolul si Anticrist va prelua lucrul acesta la o scara mondiala si credinciosii, in cea mai mare parte , cei ce nu vor accepta sa se inchine lui Anticrist si sa mearga dupa corectitudinea politica a timpului, acestia vor fi omorati, vor fi decapitati, asa cum spune ‘New Age Movement’ astazi: Crestinii trebuie sa dispara, ca sa poata sa fie pace pe pamant. Si cand va fi rapirea bisericii, ei vor explica ca au disparut datorita rautatii lor si vor veni dracii (extraterestrii) ca sa explice oamenilor  ce s-a intamplat. Si oamenii vor fi dusi in eroare, ca pe vremea lui Noe.

2. Grija lui Dumnezeu pentru Israel 

In al doilea rand, grija lui Dumnezeu pentru Israel. In aceasta panica, Dumnezeu isi arata puterea. Cel rau tulbura omenirea, dar Dumnezeu isi arata puterea. Apocalipsa 7:1-3

¹ După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
² Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,
³ zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”

Dupa ce ‘dupa aceea’? Dupa cele ce s-au intampla dinainte, este consecutiv, vine una dupa alta, legat de ce s-a intamplat dinainte, in capitolul 6. Un mini-calm se produce, dupa cutremurul acesta puternic, un mini calm. O sa se felicite liderii mondiali ale timpului, ca ei sunt autorii ordinii care s-a restabilit buna oara, dar, mini-calmul acesta este introdus de Domnul cu un scop special: sa pecetluiasca cu Duhul Sfant 144.000 de evrei. Ce se va intampla cu ei?

Ingerul acesta despre care vorbeste aici, probabil ca, asistat de alti ingeri,  se va duce la fiecare din acesti 144.000 de evrei, li se va arata, va vorbi cu ei, le va spune ca sunt alesii Domnului, ii va umple cu Duhul Sfant, Il vor primi pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitorsi vor primi autoritate sa predice Cuvantul lui Dumnezeu. Ei vor fi martorii lui Isus Hristos, alaturi de cei doi martori, despre care vom vorbi  in alta lectiune, vor fi martorii lui Isus Hristos pentru predicarea Evangheliei in aceasta perioada de timp. Sunt sigilati de Domnul pentru aceasta lucrare speciala. Si cum am spus, ei vor predica Evanghelia Imparatiei.

Va aduc aminte din nou acest adevar, care de multe ori, in stilul popular de a se predica, este prezentat cum nu trebuie. Cuvantul Domnului spune prin gura Mantuitorului Isus Hristos despre aceasta perioada de timp. Evanghelia aceasta a Imparatiei se va propovadui pana la marginile pamantului, ca sa slujeasca de marturie tuturor oamenilor, apoi va veni sfarsitul.

 

Când va avea loc Răpirea Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare?

Răspuns: Localizarea în timp a Răpirii Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte din creştinismul contemporan. Principalele 3 puncte de vedere în acest sens fac referire la Răpirea înainte de Necazul cel Mare (pre-tribulaţională), la Răpirea la mijlocul Necazului cel Mare (răpirea midtribulaţională), respectiv la Răpirea la finele Necazului cel Mare (răpirea post-tribulaţională). Un al 4-lea punct de vedere face referire la Răpirea înainte de vărsarea mâniei lui Dumnezeu peste pământ, acest punct de vedere fiind unul derivat din conceptul răpirii midtribulaţionale.

În primul rând, este important să vedem care este scopul Necazului cel Mare. Conform cu Daniel 9:27, a mai rămas cea de-a 70-a “săptămână” (7 ani) care trebuie să se împlinească. Întreaga profeţie a lui Daniel legată de cele 70 săptămâni (Daniel 9:20-27) vorbeşte despre poporul Israel. Este vorba despre o perioadă de timp în timpul căreia Dumnezeu Îşi va focaliza atenţia în mod special asupra lui Israel. A 70-a săptămână, Necazul cel Mare, trebuie să fie de asemenea o perioadă de timp în care Dumnezeu va lucra în mod specific cu Israel. Deşi aceasta nu înseamnă în mod necesar că biserica nu ar putea exista la acel moment, se pune iată întrebarea de ce ar mai fi nevoie ca biserica să fie pe pământ în acea perioadă.

Principalul verset din Sfânta Scriptură care face referire la Răpire este 1 Tesaloniceni 4:13-18. Acesta spune că toţi credincioşii în viaţă, împreună cu credincioşii deja morţi, se vor întâlni cu Domnul Iisus în cer şi vor fi cu El pentru totdeauna. Răpirea constă concret în faptul că Dumnezeu Îşi va lua pe ai Săi de pe pământ. La numai câteva versete, respectiv la 5:9, apostolul Pavel spune “Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos.” Apocalipsa, care se ocupă primordial cu perioada Necazului cel Mare, este un mesaj profetic despre cum Îşi va vărsa Dumnezeu mânia asupra pământului în timpul Necazului cel Mare. Ar putea să pară ilogic ca Dumnezeu să promită credincioşilor că nu vor suferi mânia Lui, apoi să îi abandoneze pe pământ în timpul Necazului cel Mare. Faptul că Dumnezeu promite să îi scoată pe credincioşi de sub mânia Lui imediat după ce le-a promis că îi va lua de pe pământ face să pară că cele două evenimente sunt legate.

Un alt pasaj biblic crucial cu privire la momentul Răpirii este dat în Apocalipsa 3:10. Aici, Hristos promite să îi elibereze pe credincioşi de “ceasul încercării” ce se va abate asupra pământului. Aceasta ar putea însemna două lucruri: (1) Hristos îi va elibera pe credincioşi din mijlocul acestor încercări, sau (2) Hristos îi va scuti pe credincioşi de aceste încercări. Ambele versiuni sunt corecte în sensul traducerii expresiei greceşti “din”. Totuşi, este important să recunoaştem că cei credincioşi vor fi feriţi de ceasul încercării. Nu doar de încercare, ci chiar de “ora” încercării. Hristos promite să îi protejeze pe credincioşii care vor experimenta aceste încercări, altfel denumite Necazul cel Mare. Scopul Necazului cel Mare, al Răpirii, înţelesul din 1 Tesaloniceni 5:9, şi interpretarea Apocalipsa 3:10 toate susţin punctul de vedere al răpirii pre-tribulaţionale. Dacă Biblia este interpretată literal şi în context, doctrina răpirii pre-tribulaţionale este cel mai bine argumentat biblic punct de vedere legat de Răpire.

sursa: https://www.gotquestions.org/Romana/rapirea-necazul-mare.html

 

Poporul, omul corupt, otrăvit, înrăit, minţit, manipulat, demonizat prin învăţături idolatre, false, comuniste, kapitaliste, feseniste, primite încă de la botezul inconştient, n-are lecuire, decât prin naşterea din Sămânţa Învăţăturii Dumnezeieşti, fără urmă de păcat : „PARTICIPĂ CINE VREA, CÂŞTIGĂ CINE TREBUIE” 

După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; Soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi pe care-i va chema Domnul.”Fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj judecat pentru uz de fals, Mihai Seplecan a explicat în faţa instanţei cum se implică partidele în numirea pe funcţii la instituţiile publice, fie că vorbim despre directori sau femei de serviciu. Judecătorul i-a permis să vorbească două ore la cuvântul de încheiere şi apoi a decis repunerea pe rol a dosarului. Seplecan explică pentru „Adevărul” cum funcţiona ceea ce el numeşte „statul paralel”. Mihai Seplecan (36 de ani), fost preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Cluj în perioada iunie – decembrie 2015 şi fost membru important al filialei clujene a PNL, a fost, săptămâna trecută, protagonistul unui moment rar în instanţele din România. Judecat fiind pentru uz de fals, deoarece şi-ar fi folosit diploma falsă de absolvire a Facultăţii de Drept  a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, pentru a fi angajat în diferite posturi, lui Seplecan i s-a dat cuvântul de încheiere, după ce judecătorul a declarat închisă faza cercetării judecătoreşti. Fostul preşedinte al CJ Cluj a fost ascultat cu interes aproape două ore şi, după ce a încheiat, instanţa a repus procesul pe rol, cerând emiterea unei adrese prin care se cer universităţii care ar fi emis diploma falsă detalii suplimentare.  Seplecan a fost trimis în judecată în decembrie 2016, iar procesul a început în noiembrie 2018, la Judecătoria Cluj. La începutul săptămânii trecute, pe 14 ianuarie, instanţa urma să intre în pronunţare, dar cuvântul de încheiere al fostului preşedinte i-a făcut pe judecători să se răzgândească.  Seplecan a explicat pentru „Adevărul” de ce crede că i s-a permis să vorbească atât de mult: a prezentat instanţei, sincer, fără ocolişuri, cum se implică partidele în angajările care se fac la diferite instituţii publice, fie că vorbim despre funcţii de directori sau femei de serviciu şi şoferi. „Acesta este de fapt statul paralel”, este de părere fostul preşedinte al CJ. Şofer, director, preşedinte de Consiliu Judeţean El a povestit cum a ajuns, în perioada 2012-2014, director comercial adjunct la Electrica Furnizare filiala Transilvania Nord, director de dezvoltare la Hidroserv, membru al Consiliului de Administraţie al Aeroportului Cluj şi al Regiei de Drumuri Judeţene şi consilier personal pentru 4 primari de comune din judeţ.  Cariera lui a început în 2005 cu postul de şofer al preşedintelui liberal al Consiliului Judeţean Cluj, Marius Nicoară. A urcat, pas cu pas, în ierarhia partidului, până a ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj. Totul s-a făcut la recomandare politică, afirmă Seplecan, şi susţine că are şi dovezi, pe care le-a prezentat în instanţă: o recomandare semnată şi ştampilată de preşedinţii PNL Cluj, Marius Nicoară şi PSD Cluj, Remus Lăpuşan (pe vremea USL-ului), redactată în primăvara lui 2013, în care se scria negru pe alb:

„În urma discuţiilor avute în cadrul USL Cluj, vă recomandăm numirea domnului Seplecan Mihai în funcţia de DIRECTOR COMERCIAL ADJUNCT la ELECTRICA FURNIZARE”.

După circa 6 luni în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Seplecan a fost demis din funcţie şi exclus din PNL. Motivul invocat: „incompetenţă”. Seplecan spune însă că ar fi refuzat să răspundă afirmativ la anumite solicitări ilegale ale partidului. De aici i s-ar trage şi procesul pentru uz de fals, susţine el. După ce a fost demis, Seplecan a stat departe de politică.   Recomandarea cu care Seplecan a fost angajat director la Electrica Furnizare. Marius Nicoară, preşedintele PNL, a susţinut în faţa instanţei că nu-şi aminteşte dacă a semnat un astfel de act. ADEVĂRUL: De ce crezi că te-a lăsat judecătorul să vorbeşti două ore la cuvântul de sfârşit? MIHAI SEPLECAN: Cred că libertatea cu care m-am exprimat. Eu n-am fost omul care să mă întrebi de mere şi să-ţi răspund de pere. Eu sunt un om foarte sincer, deschis. Am umblat mult prin comune cât timp am fost preşedinte de Consiliu Judeţean şi este o expresie, „slobod la gură”, adică am spus lucrurilor pe nume, am spus cum funcţiona sistemul. Spune-ne, pe scurt, ce ai declarat în faţa instanţei? Declaraţiile mele în faţa judecătorilor au constat în explicarea sistemului, care este format din politicieni, poliţişti, judecători, procurori, medici, doctori, profesori, profesori universitari. Nu e o mafie ca în Sicilia, unde sunt câteva familii, în acest sistem sunt oameni din toate instituţiile infiltraţi politic – oameni fără pregătire angajaţi de partide în anumite posturi, să zicem la Direcţia Silvică sau la Direcţia de Sănătate Publică. În momentul când un om politic cu influenţă dorea să-şi rezolve vreo problemă – să-şi taie nişte brazi sau să-şi ia un teren în concesiune – întreba: „Pe cine avem la Direcţia Silvică?” Oameni angajaţi cu 2, 3, 4, 5, 10 ani în urmă acolo de partid, care au rămas datori pentru că au primit o slujbă, şi la Stat e bine, nu lucri în weekend, ai prime de sărbători, termini la 4 după-masa munca, se executau.  Oamenii care îs tehnocraţi, şi nu vorbesc de tehnocraţii lui Cioloş, ci de oameni cu experienţă şi cu vechime de 20 de ani într-o instituţie, aceştia nu se prea băgau. Cei care erau infiltraţi politic trebuiau să facă anumite lucruri, despre care nu pot să spun, neapărat, că erau ilegale, dar nu erau nici legale. De exemplu, o adeverinţă care se elibera între una şi 30 de zile era eliberată în 3 ore. Era forţată un pic legea. Nu pot să spun eu că sunt ilegalităţi, că nu sunt organ de control, dar cel puţin era forţată legea. Atunci, tot timpul la cei care se aflau în conducerea acestor partide veneau alţi colegi de partid, vecini, prieteni, cunoscuţi etc. şi spuneau: „Bă, Marius Nicoară” (Marius Nicoară – ex preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj-nr), „Bă, Daniel Buda” (preşedintele PDL Cluj), „Bă, Seplecan” … „Nu ştii pe cineva la ITM? la AJOFM? DSP? şi aşa mai departe”. Această mizerie, creată bineînţeles de politicieni, începând din anii 90, de la Iliescu, Roman şi ceilalţi, s-a dus în ultimii 29 de ani ca bulgărele de zăpadă şi acum a puşcat, dar asta nu înseamnă că cei care sunt acum la conducere sunt vinovaţi pentru toată mizeria care s-a întâmplat până acum. Acest sistem este, după părerea mea, statul paralel.

„VENEAI CA ÎNCEPĂTOR ÎN DOMENIU, DOAR CĂ NU ERAI ANGAJAT CA ÎNCEPĂTOR, CI CA DIRECTOR”

Tu cum ai fost angajat? Am fost angajat exact ca toţi ceilalţi despre care povesteam mai sus, pe intervenţii politice, pe recomandări ale preşedinţilor de organizaţii. Practic, preşedinţii de organizaţii luau un număr de 10-15 -20 de persoane care erau la conducerea acelui partid şi le răsplăteau cu diferite funcţii, fiecare după şcoala pe care a terminat-o. Am fost puşi, într-adevăr, pe direcţia studiilor noastre. Aveai cât de cât habar în acel domeniu, dar veneai ca începător în domeniu, doar că nu erai angajat ca începător, ci ca director. Asta era toată chestia. În toate instituţiile s-a făcut la fel. Eu din 2005, după ce am plecat din PRM, am fost luat de domnul Marius Nicoară, care era atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, pe post de şofer, pentru că nu exista o altă funcţie la cabinetul dânsului şi toată ziua o petreceam cu el şi aveam nevoie de maşină pentru a-l duce pe teren. Ulterior, domnul Marius Nicoară m-a sprijinit în toate funcţiile pe care le-am avut: am fost de două ori membru în Consiliul de Administraţie la Aeroport şi RADPP Cluj (Regia de Administrare a Domeniului Public şi Privat), am fost o dată vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, o dată am fost preşedinte al Consiliului Judeţean, şi am ocupat două funcţii de director la Electrica Furnizare şi Hidroserv, toate în mandatul în care Marius Nicoară a fost preşedinte al PNL Cluj. Am avut o relaţie foarte bună, chiar de prietenie, timp de 10 ani de zile. Am fost, de asemenea, consilier la patru primării din judeţ, iar primarii au confirmat că posturile au fost create tot pentru mine pe linie politică. Adică nu existau la ora angajării mele, dar, legal, Consiliul local putea înfiinţa un post de consilier personal al primarului. Aceste funcţii erau un fel de recompensă pentru activitatea de la partid? În toate aceste funcţii eu mi-am făcut datoria. De exemplu, la funcţiile de consilier al primarului, eu mergeam, mă implicam. Lucram cât aveam de lucrat la nivel de comună. La fel s-a întâmplat la Electrica Furnizare şi la Hidroserv, nimeni nu poate să spună că nu am muncit. Toţi munceam. Şi cei care erau angajaţi prin sistemul „paralel” îşi făceau datoria. Doar că erau mai privilegiaţi, celorlalţi le era frică de ei pentru că au venit politic şi că au putere. Acest sistem a indus şi frica, şi teroarea în oameni, iar cei foarte vechi, profesioniştii au început să nu mai zică nimic în faţa acestor oameni.

„TU, AJUNGÂND DIRECTOR LA NIVEL LOCAL, ANGAJAI ŞOFER, FEMEIE DE SERVICIU ETC.“

Practic, cum se făceau angajările? Nu e vorba aici doar de cazul meu, pentru că toată lumea aşa făcea, toţi. Se făcea o hârtie semnată şi ştampilată de liderul sau liderii de partid, dacă era coaliţie. Era un fel de recomandare: „PSD şi PNL o recomandă pe persoana X în următoarea funcţie.” (vorbeşte de perioada în care funcţiona USL- coaliţia PNL-PSD-nr). Numirile veneau astfel: partidele politice numeau miniştri, miniştri numeau secretarii de stat, secretarii de stat numeau directorii regionali, aceştia numeau directorii locali. Tu cu această recomandare mergeai la directorul superior funcţiei. Aşa se ajungea, în unele cazuri, chiar până la nivel de secretar de stat sau de ministru. Astfel, erai numit şi ajungeai director. Acest sistem se ducea până la nivel de şofer şi femeie de serviciu. Asta am semnalat eu în faţa instanţei. Nu vreau să se înţeleagă că numai eu făceam asta, aşa mergea sistemul. Tu, ajungând director la nivel local, angajai şofer, femeie de serviciu etc, posturile care trebuiau ocupate conform organigramei, că nu făceai ilegalităţi. Doar că tu aveai decizia. Atunci, atenţie, ce se întâmpla: iar nu veneau oameni cât de cât compatibili cu acele funcţii. Nu se făcea practic o ilegalitate, ci o imoralitate şi, practic, la multe imoralităţi, uite unde a ajuns ţara după 29 de ani. E adevărat că pentru a fi femeie de serviciu nu trebuie să ai postliceală sau pentru a fi şofer era obligatoriu să si carnet categoria B, problema este că se angajau tot oameni din sistem. Ăsta este statul paralel. Eu nu am făcut angajări, pentru că eram director comercial adjunct. Directorul general decidea cum se fac angajările, fie pe baza unei liste de la partide, fie avea el propria listă.

„PROBLEMA ESTE CĂ ANGAJAREA PE ACEL POST NU SE FĂCEA PE CRITERII DE COMPETENŢĂ”

E normal, ca de exemplu, un primar să aleagă să angajeze 2-3-5-10 oameni apropiaţi, oameni pe care se poate baza cum ar fi un economist, şoferul, un jurist, oameni cu care poate să colaboreze, doar că aici s-a ajuns până la cel mai de jos nivel.   Partidul care i-a pus pleca după 2 ani, să zicem, şi acei oameni rămâneau în sistem. Oamenii aceia la un moment-dat acumulând şi experienţă îşi făceau datoria, doar că ei nu au uitau cine i-a angajat. Din cauza fricii şi legilor permisive, care îţi permit să schimbi uşor pe oricine dintr-o instituţie, dacă au fost puşi de un lider PNL, şi urma să vină la putere PSD, să zicem, se mulau pe noul partid pentru că ştiau că pot fi oricând daţi afară.  Astfel statul paralel era preluat de guvernarea următoare. Oamenilor le era frică, aveau rate, aveau familie, e normal. Odată cu guvernarea, de obicei, se schimbau doar poziţiile de top. Unii dintre noii directori aduc la rândul lor oameni noi, dar rămân şi o parte dintre cei din garda veche, care se mulează pe noua conducere.  Angajaţii din instituţiile statului au dreptul să aibă preferinţe politice, problema este că angajarea pe acel post nu se făcea pe criterii de competenţă.

„PARTICIPĂ CINE VREA, CÂŞTIGĂ CINE TREBUIE”

Posturile se ocupă prin concurs sau se trece peste? Erau poziţii pentru care se făceau concursuri, atunci când legea prevedea, dar se mergea pe sistemul „participă cine vrea, câştigă cine trebuie” Asta se întâmplă la toate instituţiile publice? Da, peste tot. La toate instituţiile publice. Dacă mergem acum la orice instituţie găsim această structură. De exemplu, dacă luăm Poliţia Locală (aflată în subordinea Primăriei Cluj-Napoca), vom găsi oameni vechi din perioada lui Funar, găsim foşti membri PNL, noi membri PNL, prieteni sau copii de judecători, de procurori, de medici. Practic, în fiecare instituţie se crea şi un stat paralel, aducându-se astfel de angajaţi: fiul şefei Curţii de conturi, un copil de avocat, un copil de medic, iar părinţii acestora îţi deveneau datori.  De aceea, de exemplu, cad greu aceşti directori de regii autonome, fiindcă acolo sunt copiii, apropiaţii oamenilor cu influenţă din oraş, fie că vorbim de poliţie, procuratură, avocatură, medicină, ce-o fi. Când tu încercai să-l dai afară, corect, cu acte, pe un director, deoarece acesta i-a dat un salariu bun copilului unui judecător, acesta putea interveni şi tu pierdeai în instanţă.  Noi, ca popor ne-am autodistrus prin aceste practici nesănătoase pe care le-am promovat. Noi, tinerii, generaţia mea, suntem ceea ce au crescut cei dinainte. Noi am învăţat politica asta pentru că asta am văzut-o, administraţia asta am văzut-o, stilul ăsta l-am văzut. Şi eu am beneficiat de acest sistem şi acest stat paralel, aşa era. Dar nu merge bine. Directorul Aeroportului Cluj, David Ciceo, a fost cel care i-a făcut plângere penală lui Seplecan pentru uz de fals.

POVESTEA DIPLOMEI FALSE

Cum a început procesul legat de diploma falsă? Eu sunt acuzat că aş fi folosit o diplomă falsă pentru a mă angaja la mai multe instituţii. Totul a pornit de la un denunţ făcut de directorul Aeroportului Internaţional Cluj, David Ciceo, fost subordonat al meu în vremea când eu eram preşedinte al CJ. Acel act, care ar fi stat la baza denunţului, a fost o adresă de la facultatea care a emis diploma – Universitatea Spiru Haret din Bucureşti – în care se arăta că actul este fals. Această adresă a fost solicitată de senatorul Marius Nicoară în vremea când era preşedinte al Comisiei de abuzuri din Senat. Dânsul s-a folosit de funcţia lui şi a făcut o adresă la facultate în care cerea să se precizeze dacă diploma mea este falsă. De unde ştia dânsul că este falsă? În faţa instanţei, a spus că i-a spus cineva, dar a uitat cine. El, în loc să sesizeze Poliţia, i-a dat adresa domnului Ciceo, care a făcut plângerea.  Aici trebuie să clarificăm o chestiune: eu am ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, în vara lui 2015, sprijinit de domnul Nicoară – preşedintele PNL Cluj şi domnul Daniel Bunda, preşedintele PDL Cluj, pentru că PNL era în alianţă cu PDL atunci. La început am avut o foarte bună relaţie şi cu David Ciceo, directorul Aeroportului Cluj. După ce am ajuns preşedintele Consiliului Judeţean, după vreo 3 luni de zile, am început să deranjez. Conform legii, primisem 4 adrese de la 4 ministere diferite în care se arăta că Ordonanţa 109 stabileşte că un director de regie nu poate ocupa şi funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie, situaţie în care era directorul Aeroportului, David Ciceo. I-am spus, atunci, că trebuie să-l schimb din funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, pentru a respecta legea.

A ieşit scandal, certuri în Consiliul Judeţean, el a refuzat să plece. 

A întors tot Consiliul Judeţean împotriva mea şi, mai mult, l-a întors şi pe Marius Nicoară, cu care nu avusesem niciun conflict în 10 ani de zile. După vreo 2-3 luni, dintr-o dată, Marius Nicoară îmi cere demisia cum că eu aş sabota Aeroportul Internaţional Cluj. Nu mi-am dat-o. L-am căutat să avem o discuţie. Nu a vrut să discutăm, îmi spunea că nu fac bine ceea ce fac, dar nu îmi dădea explicaţii. Am continuat. Consilierii judeţeni nu au votat schimbarea lui Ciceo. După o altă lună, au început presiunile, pentru că am deranjat cu proiectul Ic Ponor, proiect pe fonduri europene. Mi-am pus colegii cap, deoarece ei mi-au cerut, politic, la şedinţa de partid, să dau drumul la lucrările pentru proiectul Ic Ponor, dar nu am dat, deoarece DNA m-a rugat să nu dau, ca să poată face ei o expertiză. Au făcut o expertiză din care a rezultat un prejudiciu de 1 milion euro, dar nu s-a întâmplat nimic. Alin Tişe (actual şi fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj-nr) a fost foarte vocal pe acel subiect, cum a fost şi la desfiinţarea Regiei de Drumuri.  Au mai trecut lunile. Eu în acel moment am trimis 3 adrese, întocmite de colegii din aparatul tehnic al CJ cu privire la diferite probleme, în care ceream şefei DNA, Laura Codruţa Koveşi, să ne primească în audienţă pentru a prezenta situaţia de la Cluj. Aceasta nu m-a primit în audienţă, lucru inexplicabil, deoarece în acea perioadă arestase peste 30 de preşedinţi de Consiliu Judeţean din ţară. Iar când un preşedinte de CJ vine de bună voie cu acte, cu dovezi, şi vrea să-ţi dea nişte date despre anumite probleme, tu nu vrei să-i primeşti. E curios. Între timp, mi s-a dat un ultimatum de la partid, în care mi se spunea că voi fi dat şi afară din partid, dacă nu demisionez. Nu mi-am dat demisia. Pe 21 noiembrie 2015, am fost chemat de martor într-un dosar în care era implicat fostul preşedinte al CJ, Horea Uioreanu, care era acuzat că ar fi luat mită legat de un contract de la Aeroport. Am spus că ar fi probleme la pista Aeroportului, că domnul Ciceo nu ne-a lăsa să verificăm cu arhitectul-şef calitatea lucrărilor. În acea după-masă, atât nivel local, cât şi la nivel naţional, au apărut ştiri legate de diploma mea falsă, inclusiv domnul Rareş Bogdan a făcut o emisiune pe această temă. La nivel local, prefectul Clujului a început să dea comunicate, în care cerea Poliţiei să înceapă ancheta. Fostul şef al Poliţiei Cluj-Napoca, Bonţidean, care este acum şef al Poliţiei Locale, a trimis adrese la diverse firme în care cerea de urgenţă informaţii despre angajarea mea. A fost o mobilizare generală şi totală împotriva mea. După demiterea de la Consiliul Judeţean, Mihai Seplecan s-a  ţinut departe de politică. El spune că are grijă de sănătate şi călătoreşte. A devenit vegetarian şi a mers în mai multe pelerinaje la diferite obiective religioase.

„A FOST O, CUM SĂ SPUN, O ROMÂNEASCĂ”

Cum ai obţinut de fapt diploma? Cu diploma a fost la fel a fost: cel care m-a sprijinit şi îndrumat către Universitatea Spiru Haret, eu terminând în altă parte facultatea, a fost o cunoştinţă de-a lui Marius Nicoară. Astfel, am fost îndrumat să-mi dau licenţa, în 2006, la Spiru Haret. A fost o, cum să spun, o românească. Mi s-a spus că acolo se ia mai uşor. E ca atunci când întrebi pe cineva: „zi-mi unde pot să mă operez mai repede”. Dacă doctorul a avut 5 în faţa mea şi m-a băgat pe mine în faţă… Cine comite imoralitatea? Eu aveam facultatea terminată în altă parte şi trebuia să-mi mai dau licenţa. M-am dus la Spiru Haret şi mi-a luat licenţa. Este diploma falsă? Nici astăzi după 3 ani de zile nu se poate spune că e falsă. Instanţa trebuie să decidă. Seria de pe diploma mea era identică cu seria unei absolvente din Constanţa. Există două diplome cu aceeaşi serie. Dacă eu aş fi ştiut că acea diplomă eliberată de „Spiru Haret” este falsă, de ce aş fi cerut, ca preşedinte de Consiliu Judeţean să mi se elibereze certificat ORNISS de către SRI, ştiind că pentru asta trebuie să dau la verificat de la studii, la stagiu militar, prieteni, cazier etc. Ca preşedinte de CJ nu aveam obligaţia să am acest certificat, care îmi permitea accesul la anumite informaţii. Dacă ştiam că diploma e falsă aş fi dat-o eu la SRI să-mi fie verificată?  Apoi, când a venit Poliţia să-mi ceară diploma, am dat originalul fără nicio problemă pentru a se face expertiza. Puteam să zic că am pierdut-o, cum se întâmplă acum cu lucrarea de doctorat a domnului Coldea. Uz de fals este când tu ai folosit cu bună ştiinţă documentul fals, ori eu nu ştiam că ar fi fals.

NU MI-A CERUT NIMENI DIPLOMA. EI SE GRĂBEAU SĂ-MI PUNĂ PREŞUL ŞI SĂ-MI FACĂ CAFELUŢA

Înainte de a fi angajat pe toate aceste posturi, angajat, nu ţi-a cerut nimeni diploma? Am luat diploma în 2006. Nu mi-a cerut-o nimeni în original, pentru că atunci când te angajezi trebuie să duci originalul. Ei se grăbeau să-mi pună preşul şi să-mi facă cafeluţa, nu îndrăzneau să-mi ceară. Ei ştiau că de mâine voi fi director. La toate instituţiile m-au primit astfel: „Domn director, bine aţi venit”. Acesta era sistemul. Dacă trebuiau să pună preşul sau covorul roşu o făceau, dar îi înţeleg, sunt oameni cu credite, cu rate, cu familii, care dacă se puneau prost cu sistemul, zburau.  Toţi martorii, primari, angajaţi Electrica şi de la toate celelalte instituţii au recunoscut că eu am dus o copie şi nu originalul, cu toate că trebuia să mergi cu originalul sau cu o copie conformă cu originalul. Dar aşa este sistemul, nimeni nu a cerut. Dacă ai fi proprietarul unei firme, ai angaja într-un post de conducere pe cineva care a fost director la o instituţie publică?                                                                Toţi aceşti oameni nu sunt oameni proşti, ca să ne înţelegem, doar că în Electrica, dacă mâine numesc un director, ideal ar fi să numesc un director care a fost 20 de ani şef de tură. Nu poţi să-mi spui mie că nu mi-am făcut treaba sau unui director de regie de drumuri că nu şi-a făcut treaba, numai că el nu era drumar de 30 de ani.  Trebuiau să fie numiţi nişte oameni prin care putea sistemul să acţioneze, drumarii adevăraţi nu ar fi făcut o mizerie, electricianul normal n-ar fi făcut o mizerie. Toţi făceau mizerii pentru salariul care li se dădea. Li se dădea un salariu de 2.000 de euro, maşină sub fund, iar pentru asta trebuia să plăteşti. Aşa apare şi corupţia.  Acesta a fost şi rolul tău la Consiliul Judeţean? Bineînţeles. Eu nu eram susţinut, şi mi-au spus ei după aceea, dacă ştiau că le voi face astfel de probleme. Tu cum ai decis să nu asculţi sistemul? Deja era semnătura mea şi trebuia să intru într-o ilegalitate şi într-un lucru imoral faţă de cetăţenii Clujului. Eu m-am opus sistemului. Când a devenit Uioreanu preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, în 2012, a trimis controlul la toate instituţiile pentru a verifica tot ce s-a întâmplat în perioada când preşedinţi au fost Tişe şi Nicoară. Corpul de control a întocmit nişte rapoarte, dar Uioreanu doar le-a citit, nu a luat act de ele oficial. Dacă ar fi luat act de ele trebuia să recupereze prejudiciul. Când Uioreanu a fost arestat, angajaţii din aparatul tehnic al CJ nu au mi suportat abuzurile şi încălcarea legii, şi când am venit eu pe postul de preşedinte, toate rapoartele de control au fost înregistrate pe cabinet. Uioreanu nu i-a lăsat să le înregistreze. După ce a fost arestat, rapoartele au fost înregistrate pe cabinetul preşedintelui, iar eu am fost obligat să dau dispoziţiile legale, pentru că altfel aş fi fost eu acuzat de ilegalităţi.

 Cum poti fi bogat si cinstit prin privatihotii?! 

Două cuvinte care, în România, alăturate ideii de politician, au darul de a sfida orice logică. Cine a mai văzut sau auzit aşa ceva? Un român care să fi ajuns la ciolan şi care să nu se fi înfruptat un pic, măcar aşa, de poftă, din el. Cu toate astea, se poate. Unii oameni de afaceri au trecut de partea cealaltă a baricadei, după ce fuseseră deja consacraţi în business, crezând că know-how-ul lor poate fi benefic ţării.

Unii au demonstrat acest lucru, în timp ce alţii au confirmat că apartenenţa la un partid politic deschide uşi şi dărâmă multe piedici. Din politică, sau cu ajutorul ei, se poate câştiga bine.

Unii oameni de afaceri care sunt şi politicieni vor să fie cât mai vizibili, iar alţii rămân în umbră. Pentru un om de afaceri, a avea statut de politician nu este chiar un avantaj. În special într-o ţară care nu este foarte bogată şi în special într-o perioadă de criză. Astfel, averea, cel puţin teoretic, trebuie să fie la vedere, iar câştigurile e normal să fie cât se poate de transparente.

Modul în care politicienii de la noi şi-au făcut averile diferă însă de la caz la caz. În timp ce, pentru unii, cariera politică se împleteşte cu cea din business, alţii s-au decis să facă pasul spre politică de abia după ce au avut succes în afaceri.

Unii oameni de afaceri susţin că nu vor altceva decât binele ţării, că acesta este singura lor motivaţie pentru care vin şi cer votul oamenilor. Alţii spun că, pentru ei, politica e un hobby, în timp ce câţiva anunţă că intră într-o cursă electorală numai ca să-şi susţină o idee.

Fără îndoială, nu toţi blufează. În plus, de foarte multe ori, argumentele aduse de un om de afaceri care intră în politică chiar au sens: dacă el a fost în stare să-şi strângă o avere de milioane, înseamnă că e manager bun. Bineînţeles, dacă ne uităm la cum s-au făcut averile în România ultimilor 20 de ani, ne dăm seama că nu este deloc o regulă, sursele averii fiind diferite.

Patriciu, cel mai bogat politician

Şi anul acesta, cel mai bogat politician este Dinu Patriciu. Cum şi-a făcut averea, se ştie. Mai puţin cunoscute sunt ambiţiile lui politice. Membru de seamă al PNL şi unul dintre cei mai importanţi finanţatori, Patriciu nu este chiar pe aceeaşi lungime de undă cu actuala conducere a partidului.

Prin urmare, momentan, businessmanul nu prea mai poate influenţa deciziile importante care se iau la vârf. Deşi considerat o persoană foarte influentă în PNL anii trecuţi, Patriciu spune că acum nu mai are nicio influenţă în lumea politicii. “Eu de zece ani nu mai am funcţii în PNL”, a declarat acesta pentru Evenimentul zilei. Averlle care apar în clasament sunt exprimate în milioane de euro.

1. DINU PATRICIU 1.000-1.100

2. RĂZVAN PĂUNESCU 410-435

3. GIGI BECALI 250-300

4. VIOREL CATARAMĂ 120-125

5. CULIŢĂ TĂRÂŢĂ 115-125

6. SILVIU PRIGOANĂ 95-100

7. ATILLA VERESTOY 70-75

8. ADRIEAN VIDEANU 60-70

9. FLORIN ANGHEL 27

10. DAN DIACONESCU 26

Ce cred milionarii despre mediul de business

Ce-a fost mai întâi: politica sau afacerea? Pentru mulţi dintre cei înregistraţi pe listele unui partid din România, businessul a fost rampa de lansare şi în politică. Fie că au vrut să schimbe ceva în felul în care se desfăşoară lucrurile în ţară sau au vrut să li se deschidă uşi închise, mulţi milionari prezenţi în TOP 300 Cei mai bogaţi români au cochetat cu apartenenţa la o formaţiune politică, însă prea puţini dintre ei au ajuns să ocupe funcţii importante la nivel de partid. Am putea concluziona astfel, că tot afacerea-i mai importantă şi că schimbările vin mai degrabă din mediul de business decât din cel politic.

Marile privatizări, marile ţepe date României. Toate legăturile periculoase dintre milionari şi politicieni care au ruinat industria ţării, în ultimii 25 de ani

Citeste mai mult: adev.ro/pbcng5

Nepăsarea autorităţilor şi afacerile păguboase ale unor oameni de afaceri au condus la uciderea industriei româneşti, în ultimul sfert de veac. Marile privatizări s-au dovedit a fi, cu mici excepţii, şi marile ţepe date României. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cum a fost îngropată industria Botoşaniului după 1990. Uriaşele fabric… TÂRGU-JIU. Cum au dispărut marile unităţi economice ale Gorjului Fabrica de sticlă, ferma de porci Suinprod sau fabrica de cărămidă Unirea sunt doar câteva dintre marile unităţi economice ale judeţului Gorj din care nu au mai rămas decât amintirile. Interese personale sau de grup, „tunuri“, privatizări dubioase, trecerea de la economia socialistă la cea capitalistă sau managementul defectuos au fost principalele motive pentru care unele dintre cele mai mari unităţi economice din judeţul Gorj au dispărut. VASLUI. Cum a transformat Omar Hayssam cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova în ruine   Zona industrială a municipiului Vaslui, care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a oraşului a ajuns o ruină, marii coloşi industriali fiind falimentaţi în urma unor privatizări controversate. De notorietate este prăbuşirea celui mai mare combinat de fire şi fibre sintetice, Moldosin SA, după ce a ajuns în mâinile controversatului Omar Hayssam.   Considerat cel mai mare combinat de fibre sintetice din Moldova, SC Moldosin SA Vaslui a ajuns acum să fie vândut bucată cu bucată. Bazele companiei au fost puse în anul 1976, când s-a construit Combinatul de Fire Sintetice (CFS) Vaslui.    ZALĂU. De la privatizări dubioase la problemele aduse de economia de piaţă   Marile fabrici construite la Zalău în perioada comunistă au început să clacheze, rând pe rând, imediat după Revoluţie. Vinovaţii sunt căutaţi şi astăzi.   Având industrii înfiinţate forţat la Zalău de comunişti, fără nicio legătură cu specificul sau potenţialul local (spre exemplu, Fabrica de anvelope, care se baza pe importul de cauciuc adus pe mare, în condiţiile în care Zalău se află la 800 de kilometri de port), era oarecum de aşteptat ca, odată cu economia de piaţă, fabricile să nu mai facă faţă concurenţei.   BUZĂU. Economia a fost măcinată după Revoluţie de privatizări eşuate şi falimentări   Istoria economiei judeţului Buzău abundă de episoade dramatice despre privatizări dubioase şi falimentări ale unor întreprinderi importante.     Dacă industria oraşului Buzău trăieşte în urma câtorva privatizări reuşite, oraşele Râmnicu Sărat şi Nehoiu au rămas fără pilonii economici, care până în 1989 ofereau majoritatea locurilor de muncă pentru comunităţile respective.   ALBA IULIA. Cum au ajuns fier vechi cele mai mari fabrici de pe vremea comunismului   Marile falimente ale judeţului Alba au produs o gaură de sute de milioane de euro, bani care nu vor mai putea fi recuperaţi integral niciodată. Suma reprezintă totalul creanţelor creditorilor la marile firme care au ajuns în insolvenţă sau în faliment. Dintre fostele mari fabrici comuniste, dar câteva au supravieţuit şi au reuşit să se menţină în condiţiile economiei de piaţă.   Cele mai importante procese de insolvenţa şi faliment aflate în derulare la Tribunalul Alba se referă al societăţile GHCL Upsom SA Ocna Mureş, Resial SA Alba Iulia, Metalurgica SA Aiud, Montana SA Câmpeni, Stratusmob SA Blaj şi Ardeleana SA Alba Iulia.    GALAŢI. Ce-a fost şi ce-a ajuns cel mai mare combinat siderurgic din ţară   Mulţi ani declarată gaura neagră a bugetului statului, combinatul din Galaţi a fost privatizat aproape pe gratis şi dăruit indianului Mittal, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. De cinci ani, ArcelorMittal Galaţi merge în pierdere, numărul salariaţilor a ajuns la puţin peste 7.000. În 2013, au fost raportate cele mai mari pierderi.   În 2011, statul român ar fi trebuit să ia 77 de milioane de dolari ar fi trebuit să ia pentru vânzarea celui mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România. Multe voci spun că această sumă ar fi fost de fapt doar 10 la sută din fierul vechi pe care îl ascundea Sidex Galaţi în măruntaiele sale.    PLOIEŞTI. Fostele fabrici şi uzine, amintiri în ruine   Unul dintre cele mai industrializate judeţe din ţară, Prahova avea, înainte de Revoluţie, uzine şi fabrici în care se produceau de la detergenţi, stofe, geamuri, îngrăşăminte chimice şi mobilă până la cele mai performante instalaţii de foraj petrolier din lume. Privatizate, închise sau prădate, au „produs“, în ultimii 25 de ani, câteva sute de mii de şomeri, dar şi dosare penale. Foarte puţine au devenit modele de afaceri de succes capitaliste.     Pe lista fabricilor şi uzinelor din România abandonate sau vândute după Revoluţie, din Prahova figurează peste 50 de întreprinderi, uzine, combinate şi centrale care fie nu mai au deloc activitate, fie merg la capacitate de subzistenţă, fie, extrem de rar, s-au transformat în afaceri de succes.   CLUJ-NAPOCA. Fabrica de încălţăminte Clujana – o poveste cu bani, politicieni şi două morţi suspecte   Fabrica de încălţăminte Clujana, care în perioada comunistă era unul dintre brandurile Clujului, are o istorie de mai bine de 100 de ani. Povestea fabricii de la Revoluţia din 1989 şi până acum, moment în care se află într-o situaţie critică, include milioane de lei devalizaţi şi doi directori, acuzaţi de păgubirea companiei, morţi în condiţii suspecte.   Înfiinţată în 1911, sub numele „Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”, Clujana a devenit, peste ani, una dintre cele mai cunoscute mărci ale Clujului. Trecută în proprietatea statului în anul 1948, fabrica şi-a trăit apogeul la începutul anilor ’80, când avea aproximativ 8.000 de angajaţi, care lucrau tăbăcării, la fabricile de articole din cauciuc, de tălpi şi de încălţăminte.    BISTRIŢA. Cum s-au desfăşurat cele mai dubioase privatizări din Bistriţa-Năsăud – Mopan şi CPL   Pagubele uriaşe pe care le-au generat prin privatizare unele dintre cele mai importante fabrici comuniste încep să atragă atenţia inclusiv a DNA. Printre unităţile de producţie din Bistriţa-Năsăud care ar fi pe lista privatizărilor „dubioase” se află Mopanul, fosta fabrică de pâine a judeţului, dar şi fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului.   Nu mai puţin de 140 de societăţi comerciale din Bistriţa-Năsăud au fost privatizate în urmă cu mai bine de un deceniu. Acestea aveau în total peste 10.000 de angajaţi, care după câţiva ani de la privare, după ce unităţile de producţie au fost băgate în mormânt s-au văzut nevoiţi să-şi caute noi locuri de muncă.   TÂRGOVIŞTE. Ce s-a ales de fabricile cu care Ceauşeşcu avea de gând să transformare Târgoviştea în capitala României   În urmă cu 15-20 de ani, aproape jumătate din populaţia Municipiului Târgovişte lucra în fabricile emblemă ale judeţului Dâmboviţa: COS Târgovişte (fost Mechel), Romlux, UPET SA, SARO sau Termocentrala de la Doiceşti.     Judeţul Dâmboviţa, august 1970. În planurile de dezvoltare trasate de comunişti, judeţul Dâmboviţa trebuia industrializat. Printr-o hotărâre a consiliului de ministri, este infiinţată, ca pilon principal pentru întreaga zonă, “Uzina de Oţeluri Aliate”.   SLOBOZIA. Fabrica de cărămidă din Ţăndărei, furată la bucată de hoţii de fier vechi. Societatea are datorii de peste 8 milioane de lei   Abandonată de administratori din cauza datoriilor de ordinul milioanelor acumulate la bugetul de stat şi a productivităţii scăzute, fabrica de cărămidă din Ţăndărei s-a transformat în ruină. De patru ani, de când fabrica şi-a închis definitiv liniile de producţie, hoţii fură tot ce le stă la îndemână.   Fabrica de cărămidă din Ţăndărei a fost privatizată imediat după 1990. Societatea a fost preluată de către firma bucureşteană SC Soceram SRL, aceeaşi care a preluat şi fabrica cu producţie similară din Urziceni. În anul 2000, SC Soceram SRL închirează platforma industrială, cu tot cu utilaje de producţie, societăţii SC Ceram Material Construct SRL din Ţăndărei, firmă administrată de Constantin Lupu.   FOCŞANI. Marea devalizare a industriei din Vrancea. 20 de întreprinderi puse „pe chituci“ şi tăiate la fier vechi   Până în prezent, nimeni nu a plătit pentru devalizarea industriei din judeţ, care număra înainte de 1989 25 de întreprinderi.   Vrancea pe harta economică a României este aproape invizibilă. Dar Vrancea economică nu a fost aşa întotdeauna. A avut industrie de vârf: mecanică fină, metalurgie, prelucrarea maselor plastice, industrie de mobilă, industrie chimică, întreprinderi de transporturi şi de construcţii extrem de puternice.   Înainte de 1989, Vrancea se situa pe la mijlocul clasamentului pe ţară la majoritatea indicatorilor dezvoltării economico-sociale.   CĂLĂRAŞI. Fosta mândrie a României comuniste, colosul siderurgic din Bărăgan, făcut praf de privatizări   Combinatul siderurgic de pe malul Borcei, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. Privatizările nereuşite au făcut praf colosul din Călăraşi care dădea o pâine, în vremurile bune, la 6.000 de muncitori.   În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia. Şi astăzi acesta produce oţel. La Călăraşi, mastodontul a fost inaugurat în 1979, după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari. Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată. Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi.   IAŞI. Cum au ajuns ruine branduri comuniste Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete   Coloşi industriali ai Iaşiului precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale.     Multe branduri economice au consacrat Iaşiul în perioada comunismului, în condiţiile în care şefii regimului au stabilit strategic să maseze în Capitala Moldovei o mare parte a industriei grele.   VASLUI. Cum a fost vândută FEPA ‘74 unor afacerişti controversaţi   Oraşul Bârlad, judeţul Vaslui, se mândrea la începutul anilor ‘90 cu o industrie înfloritoare, fiind motorul economic al judeţului. În urma privatizărilor, coloşii precum Rulmenţi, FEPA ‘74, dar fabrica de Confecţii au rămas o umbră a ceea ce au reprezentat odată.   Industrializarea Bârladului a început la mijlocul anilor ‘60 şi a ajuns la cea mai înaltă cotă de dezvoltare spre finele anilor ‘80. Fabrica de Rulmenţi, care a şi dat numele oraşului, Bârladul fiind cunoscut în epoca de glorie comunistă drept “oraşul rulmenţilor”, a ajuns să aibă peste 12.000 de angajaţi. Era urmată ca putere economică de FEPA ‘74, fabrica “ochi de om”, cum i se mai spune datorită gamei largi de produse. În urmă cu 25 de ani, FEPA se lăuda cu peste 3.000 de salariaţi, specialişti de primă mână. Fabrica de Confecţii, Vigonia sau Abrazive întregeau tabloul industriei bârlădene.   BRAŞOV. Marile uzine au ajuns ruine. În locul lor răsar Malluri şi proiecte imobiliare   Marile uzine ale Braşovului care aveau înainte de 1990 zeci de mii de angajaţi au fost rase pe faţa pământului. În locul lor apar proiecte de zeci de milioane de euro.   Uzina Hidromecanica a fost ştearsă de pe harta Braşovului. Pe terenul ei, de 40.000 de metri pătraţi, care este chiar în Centrul Civic s-a anunţat construcţia de clădiri de birouri şi un hipermarket Cora. Între timp situaţia s-a schimbat. Cora nu a mai făcut investiţii şi a anunţat că vinde terenul. Până atunci, în plin centrul Braşovului este un teren viran. După demolările din Centru Civic, uzina s-a restrâns într-o hală de la marginea Braşovului, dar la finele anului trecut a intrat în faliment şi au fost concediaţi ultimii angajaţi.   ARAD. Privatizarea celor mai importante fabrici a pus producţia pe butuci   Marile fabrici din judeţul Arad au cunoscut privatizarea imediat după Revoluţie. Odată cu privatizarea a venit şi declinul unora dintre marile intreprinderi, iar din miile de angajaţi au mai rămas sute, iar apoi zeci.   Nici producţia nu mai excela ca pe vremea comunismului, chiar dacă unele utilaje vechi au fost înlocuite. Fabrica de textile – UTA a dispărut cu timpul complet, iar în locul ei a apărut o zonă rezidenţială.   TÂRGU-MUREŞ. Zeci de mii de locuri de muncă şi zeci de întreprinderi desfiinţate   Cei care au lucrat şi înainte de 1989 în Târgu-Mureş, vorbesc cu mândrie de câteva obiective economice pentru care Mureşul era renumit. Este adevărat că economia planificată, centralizată a creat şi coloşi sau mormane de fier. Privatizările şi reformele economice, reuşite sau nu, au dus după anii 1990 la desfiinţarea a peste 21.000 de locuri de muncă numai în Târgu-Mureş.   După anii 1960, industria oraşului era dominată de cea de prelucrarea a lemnului, confecţii, pielărie şi alimentară. După 1977 au apărut ramurile de construcţii de maşini şi chimică. Până în 1990, mai mult de 60 la sută din producţia industrială a oraşului era reprezentată de industria constructoare de maşini şi de cea chimică.   SUCEAVA. S-a ales praful de cel mai mare producător de hârtie din ţară   Combinatul de Celuloză şi Hârtie, astăzi Ambro, s-a deschis Suceava în anul 1962 şi a deţinut ani la rând locul I pe ţară la producţia de hârtie şi locul II pe ţară la producţia de celuloză. În anul 1996, francezii de la Rossmann au cumpărat fabrica de celuloză şi hârtie, întreprinderea la care cândva lucrau 3.000 de oameni iar astăzi mai are doar vreo 400 de angajaţi.   CCH – Combinatul de Celuloză şi Hârtie (astăzi Ambro) s-a deschis Suceava în anul 1962 şi a deţinut locul I pe ţară la producţia de hârtie şi locul II pe ţară la producţia de celuloză. Pe 17 octombrie 1959 s-a aprobat amplasamentul, profilul şi termenul de punere în funcţiune a Combinatului de Celuloză şi Hârtie Suceava, cu o suprafaţă construită de aproape 40.000 mp, pe un teren de 155.600 mp.    SATU MARE. De la mândria economiei locale de altă dată la dezastrul actual   Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine.   Înainte de 1989, SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. După revoluţie fabrica a avut tot mai puţine vânzări intrând în faliment, iar în 2006 fabrica a intrat în lichidare. Toate utilajele au fost vândute în urma diverselor licitaţii, singurele bunuri care au mai rămas fiind tubulaturile din fier.   SLATINA. Alro, „perla României“, vândută la preţ de nimic   Municipiul Slatina a avut, înainte de 1989, una dintre cele mai profitabile platforme industriale din ţară. Nici nu este de mirare de ce: preşedintele Nicolae Ceauşescu, originar din Scorniceşti, judeţul Olt, a ţinut să-şi transforme judeţul natal într-o emblemă de invidiat. Şi a reuşit. Pentru o vreme, cel puţin. După 1990, privatizările făcute doar pe interese obscure au dărâmat industria din Slatina şi pe cea din întreg judeţul.   Exemplul cel mai semnificativ este de departe cel al fostei uzine “16 Decembrie” din Slatina, botezată ulterior Întreprinderea de Aluminiu şi, după 1990 – SC Alro SA Slatina. Cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, exceptând Rusia, şi singurul producător de aluminiu şi aliaje de bază din ţara noastră, firma slătineană “a hrănit”, practic, capitala judeţului Olt, dar nu numai.   TUNRU-SEVERIN. Cum s-a prăbuşit combinatul de celuloză şi hârtie, cea mai mare fabrică de carton ondulat din Oltenia   Una din fabricile etalon ale judeţului Mehedinţi a fost Combinatul de Celuloză şi Hârtie (CCH) din Drobeta Turnu Severin. Înglobată în datorii uriaşe, unitatea şi-a închis porţile în toamna anului 2008, iar 800 de angajaţi au fost trimişi acasă.   Construcţia combinatului a început în anul 1971, iar trei ani mai târziu se tăia panglica inaugurală. Cum la vremea aceea totul se făcea planificat, zeci de tineri au fost trimişi la şcolarizare încă din anii 1967 pentru ca la deschiderea fabricii, angajaţii să fie şcoliţi în ceea ce înseamnă producţia de hârtie.    CRAIOVA. Acum Electroputere, există ca mall, iar Avioane este în picaj   Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane sunt în pragul dezastrului, iar după revoluţie s-au transformat în două fabrici cu datorii uriaşe la stat. În perioada comunistă erau considerate uzine de etalon.   Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane sunt în pragul dezastrului, iar după revoluţie s-au transformat în două fabrici cu datorii uriaşe la stat. În perioada comunistă erau considerate uzine etalon în oraş.   Electroputere Craiova a fost ridicată pe data de 1 septembrie 1949, iar primele transformatoare de forţă au fost  realizate în concepţie proprie începând cu anul 1951.   PITEŞTI. Privatizările din industria Argeşului, cu bune şi cu (multe) rele   Eşecurile şi succesele privatizărilor din Argeş sunt, ca peste tot, strâns legate de intenţiile celor care au preluat fabricile judeţului. Unii le-au făcut praf, alţii le-au transformat în actori importanţi ai economiei româneşti. Un astfel de exemplu pozitiv este Uzina Dacia. Din păcate, cam singurul. La polul opus, exemplele sunt însă multe.     După mai bine de 15 ani de la privatizarea uzinelor Dacia, producătorul auto a devenit cea mai mare companie din România, devansând unul dintre primii coloşi ai ţării, Petrom, şi ajungând cel mai mare exportator autohton. Intrarea sa în grupul Renault a avut loc la  2 iulie 1999 (data semnării contractului de privatizare).   CONSTANŢA. Epoca de Aur, vândută la bucată. Ce a mai rămas de furat din judeţ   Exploatând resursele naturale ale Dobrogei, comunismul a înzestrat judeţul Constanţa cu mari obiective economice, care să confirme ideea triumfului regimului Ceauşescu. Construite unele cu mari jertfe, fostele glorii industriale şi agricole au fost vândute la bucată ajungând marile tunuri ale privatizării dubioase din România.   Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Portul Constanţa, flota maritimă comercială şi de pescuit, platforma de la Petromidia, Oil Terminal, platformele de foraj marin, şantierele navale de la Constanţa, Midia, Mangalia, Hârşova, combinate, trusturi de utilaj, întreprinderi de montaj, fabrici de producţie, cooperative, ferme agricole şi toată industria hotelieră şi de alimentaţie publică de pe litoral funcţionau la capacitate maximă pentru propăşirea societăţii comuniste.   TIMIŞOARA. Fabrica care a scăpat cu bine de război şi de privatizarea erei post-revoluţionare   Intreprinderea Elba de la Timişoara este una dintre rarele cazuri din România în care o fabrică de pe vremea comunismului nu a fost transformată în fier vechi după 1990.   În anul 1884 Timişoara devenea primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric. Pe 12 noimbrie, la lăsarea întunericului, pe străzile “burgului” de pe Bega au fost puse în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric, în lungime totală de 59 de kilometri, dându-se astfel în funcţiune Uzina Electrică.   La acest material au participat Alin Ion, Simona Voicu, Alina Pop, Iulian Bunilă, Dorin Ţimonea, Bogdan Nistor, Dana Mihai, Remus Florescu, Bianca Sara, Ionuţ Dima, Mădălin Sofronie, Borcea Ştefan, Ionela Stănilă, Cezar Pădurariu, Sabina Ghiorghe, Elisabeth Bouleanu, Simona Suciu, Bogdan Iancu, Ana Gajdo, Dănuţ Zuzeac, Nicu Ghişan, Mugurel Manea, Corina Macavei, Andreea Mitrache, Cosmin Zamfirache, Cristina Stancu, Sinziana Ionescu, Ştefan Both.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcng5