A crede în Dumnezeu ( nu in Marx, Lenin, Iliescu etc ) este o oportunitate, nu un moft- fiindcă Sămânţa credinţei Cristice ne naşte din nou şi nu ne mai poate manipula, minţi sau exoloata nimeni! Cum să nu crezi, pe Acela care este cel mai mare, mai darnic şi mai tare din univers, cel mai corect, drept, sfânt şi mai desăvârşit? A refuza iertarea, înfierea Cerească şi alte Daruri este mai grav decât a călca Legea „… cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o…” (Evrei, 2/3) Este o onoare să facem, (prin El), Voia Lui cea plăcută, desăvârşită, plină de roduri bune, prin care – „pomii” răi, certăreţi, curvari, vicleni, egoişti, bolnavi, răzbunători, sunt „altoiţi” în oameni buni, corecţi, responsabili, incoruptibili, îndumnezeiţi… Şi dacă nu vrem, cu plăcere, până la moartea a 2-a vom avea timp să devenim una cu adevărul Lui, cu dreptatea, iubirea, iertarea, pacea, dragostea Dumnezeiască (nemaimuţărească); Vom da socoteală de acest refuz,” Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: “Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” (Rom.14/10 b-12) Să credem că orice ghenunchi se va pleca, cu plăcere, în fata Aceluia care este Atotştiutor şi mai valoros decât noi, toţi- la un loc…” De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Fil.2/9-11)

Pentru neocomuniştii din PSD, proprietatea a fost şi este un moft… România sub ocupaţia baronilor pesedişti… România furată de baronii pesedişti… Cum a furat miliarde securistul Ioan Niculae in guvernarea Adrian Năstase… Sforarul roşu al capitalismului de cumetrie… În România funcţionează o singură lege: legea junglei…….Fesenia,adica hotia,manipularea,precurvia,minciuna  si alte mizerii pesedizde au picioare scurte  – EXCLUSIV Grupul de la Scroviștea: Ce s-a ales de oamenii lui Dragnea; BREAKING -Liviu Dragnea a pierdut si procesul cu Comisia Europeană la Tribunalul UE. El a atacat indirect raportul OLAF care a dus la apariția dosarului Tel Drum ; Ne-a mai parasit inca un pilon al Romaniei  (eclipsat de compromiterea fesenista) ! A murit ultimul coleg de Clasă Palatină al Regelui Mihai / Lascăr Duiliu Zamfirescu avea 98 de ani și era nepot al scriitorului Duiliu Zamfirescu; Se intelege ca nu este doar o exceptie- Polițist prins în flagrant și reținut. Primea bani ca să ajute o persoană într-un dosar; 555Noua Ordine Mondiala va incepe cu primii 8 pasii; CE ESTE MIŞCAREA NEW AGE? Răspândirea mişcării (gândirii) New Age; Cele mai frecvente erori de interpretare a Bibliei; O chemare la discernământ; Biblia este adevărul; Profetii mesianice împlinite în Isus Hristos; Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea în trup; Evanghelia pocăitei- după F.B.Meyer; Un avertisment privitor la biserica Nou-Apostolică; Fanteziile, farsele şi credulitatea creştinilor din zilele noastre; Poate un creştin să fie posedat de demoni? de Brent Grimsley şi Elliot Miller; Confruntarea Creştinului Cu Spiritul Postmodernist Al Veacului- Adaptare şi traducere de Teodor Macavei, după Jim Leffel şi Dennis McCallum; Comparaţi 20 de religii şi secte cu Creştinismul biblic-Creştinism, secte şi religii- O comparaţie între 20 de religii, secte şi Creştinismul biblic...77
CIUPERCILE ALIMENT SI MEDICAMENT- Autor: Dr. ing. Ioana Tudor- www. totuldespreciuperci. blogspot. ro… B) CIUPERCILE DIN FLORA SPONTANA A ROMÂNIEI…C) TEHNICI INOVATIVE PENTRU OBTINEREA DE ALIMENTE CU MARE VALOARE NUTRITIVĂ ( Cultura ciupercilor Pleurotus spp.)…D ) Champignon sau Agaricus bisporus…

io

 

ciu

CIUPERCILE ALIMENT SI MEDICAMENT- Autor: Dr. ing. Ioana Tudor- www. totuldespreciuperci. blogspot. ro… B) CIUPERCILE DIN FLORA SPONTANA A ROMÂNIEI…C) TEHNICI INOVATIVE PENTRU OBTINEREA DE ALIMENTE CU MARE VALOARE NUTRITIVĂ ( Cultura ciupercilor Pleurotus spp.)…D ) Champignon sau Agaricus bisporus…

 

Una dintre personalitatile  de referinta  ale cercetarii agricole din Romania este doamna dr ing TUDOR IOANA, născută în comuna Buturugeni, jud. Giurgiu.După absolvirea Liceului Agricol Dragomireşti Vale   si a  Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, Facultatea de Horticultură,a   parcurs aproape toate treptele specific e afirmarii profesionale,  specifice vremurilor trecute… Acum in calitate de  Cercetător ştiinţific gradul II şi lector -curs de ciupercar,poate fi considerata -“mama ciupercarilor” din Romania . După ce a obţinut titlul ştiinţific –dr.in ştiinţe agronomice, specializarea Legumicultură, 1998, cu teză: “Optimizarea factorilor biologici şi Tehnologici la Pleurotus spp. -in vederea obţinerii unor producţii ridicate cu un consum minim de energie”, şi după activitatea de cercetare în cadrul Institutului de Cercetări pentru Protecţia Plantelor Bucureşti, Institutul de Cercetări pentru Legumicultură Şi Floricultură –Vidra (Ilfov), inginer şi cercetător ştiinţific gradul II; inspector aprobator în certificarea loturilor semincere de Legume, inspector de specialitate gr. ll la Oficiul Judeţean de Consultantă Agricolă Ilfov, s-a concentrat spre “dragostea” dintii – lector al cursului pentru Specializarea în meseria de ciupercar. Fără a mai vorbi despre funcţiile de Director tehnic la…

S.C. Milenium S.R.L. Fierbinţi, jud Ialomiţa, inginer consultant şi lector al cursului pentru Specializarea în meseria de ciupercar la S.C. Carmen’s, S.R.L.din Com. Hotarele, jud. Giurgiu, la S.C. Divers Piteşti S.R.L. jud. Argeş, ori despre activitatea desfăşurată la o sumedenie de Proiecte, Redacţia Revistei Informaţii Agrorurale îi  acorda Diploma de Excelenta si ii rămâne recunoscătoare pentru acest model de OM ,de Cercetator,de Profesionist.De aceea ,vă invităm să adulmecaţi mireasma unei munci responsabile şi durabile  a doamnei dr.ing. Tudor Ioana (Detalii  puteti citi la finalul acestui material-CURRICULUM VITAE0w

( Nelipsite din acest material sunt,printre altele, si :MICELIUL DE CIUPERCI. SUŞE ŞI HIBRIZI -Ghid de producere a miceliului-în sistem intensiv şi clasic…CULTURA CIUPERCILOR PENTRU ÎNCEPATORI…CULTURA CIUPERCILOR  PLEUROTUS SPP.).. TRUFE – Tuber spp, ciuperci  etc…..POEZIE   de Paul Corneliu Bodiu)

jjj

Ciupercile sunt talofite formate din celule nucleate, lipsite de pigmenţi asimilatori şi de plastide, din această cauză având o nutriţie heterotrofă. 

Studii întreprinse de-a lungul timpului menţionează că ciupercile, pe lângă caracteristicile ce ţin de lumea plantelor, au şi unele proprietăţi ce le apropie de regnul animal.

Faraonii considerau  ciupercile hrană de la Dumnezeu sau mâncare pentru zei. Într-un mormânt al faraonului Amenemhet de la anul 1450 î.Hr. s-au găsit şi desene cu ciuperci. Egiptenii considerau că cei ce consumă ciuperci devin nemuritori. Vechii egipteni credeau, în conformitate cu hieroglifele de acum 4600 ani , că ciupercile contribuie la prelungirea vieții și chiar la nemurire. Aroma delicioasă a ciupercilor a intrigat faraoniit atât de mult încât aceștia au decretat că ciupercile aparțin numai regilor şi nici un om de rând nu avea voie să le atingă vreodată.

Legendele ca în orice alt domeniu  au însoţit şi ciupercile. Se credea despre ele că sunt produsul întâlnirii unei raze de soare cu o picătură de rouă. Chinezii sunt deţinătorii cunoştinţelor despre ciuperci încă din  anul 533 î.Hr. Primele consemnări scrise despre ciuperci, ajunse la noi se referă la ciupercile Agaricus spp. şi datează din secolul I î.Hr.

Primele culturi de ciuperci în ţara noastră au fost tot de Agaricus spp. începând cu anul 1950 iar în anul 1962 s-a produs pentru prima dată miceliu, pe suport clasic, renunţându-se la import.

 

Repartitia speciilor de ciuperci pe Terraaq

După datele oferite de FAOSTAT din anul 2009, ţara noastră s-a clasat pe locul 27 în rândul ţărilor producătoare de ciuperci, după producţia totală obţinută.

 

CIUPERCILE în general sunt singurele organisme ce consumă celuloză şi o transformă în hrană umană. Ele au şi un rol vital în menţinerea sănătăţii ecosistemelor. Sunt un fel de fabrici de enzime ce descompun majoritatea tipurilor de deşeuri organice. Alături de bacterii, ciupercile aduc deşeurile la carbon, hidrogen şi azot şi diferite minerale ce intră în circuitul biologic al plantelor, insectelor şi altor organisme. Fiecare specie de ciuperci are setul ei specific de enzime ce pot face o descompunere primară, secundară sau terţiară fiind considerate gunoierii regnului vegetal.

După erupţia vulcanului Sf. Elena în 1980, ciupercile au fost primele organisme care au recolonizat vulcanul.

Ciupercile sunt plante inferioare, fără clorofilă, uni sau pluricelulare, de mărimi şi forme foarte variate, răspândite pe tot globul, în diferite medii de cultură. Ciupercile, pe lângă caracteristicile ce ţin de lumea plantelor, au şi unele proprietăţi ce le apropie de regnul animal. Aceste deosebiri sunt concentrate în următoarele 5 puncte:

  1. Membrana celulelor conţine chitină, caloză, compuşi pectici şi, în rare cazuri – celuloză. Chitina este o substanţă asemănătoare, din punct de vedere chimic cu celuloza, însă caracteristică regnului animal, intrând în alcătuirea unor insecte, a carapacei broaştelor ţestoase, a unor crustacee etc.
    b. Produsele de rezervă din celulă sunt reprezentate prin glicogen şi uleiuri grase, dar niciodată nu se găseşte amidon. Glicogenul este caracteristic de asemenea, celulei animale, fiind prezent în muşchi, ficat etc., constituind rezerva de glucide a organismului. Prezenţa glicogenului în ciuperci, substanţă caracteristică regnului animal, face ca acestea să fie numite ,,carne vegetală”. Ciupercile sunt sărace în grăsimi (1-2,2%), iar acestea sunt numai sub formă nesaturată şi combinată (agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide). Ciupercile conţin puţin sodiu, nu conţin colesterol.
  2. c. Lipsesc pigmenţii clorofilieni, din care cauză ciupercile sunt heterotrofe (saprofite şi parazite). Şi animalele folosesc drept hrană substanţe organice preparate de alte organisme. Plantele superioare sunt autotrofe, adică îşi prepară singure hrana prin cunoscutul proces de fotosinteză.
  3. Ciupercile sunt în general descompunători de materie organică.
  4. Au o creştere nelimitată şi sunt imobile.

Ciupercile au fost apreciate în toată lumea atât ca aliment cât şi ca medicament, timp de mii de ani, dar până nu de curând în Occident ciupercile erau asociate cu otrava.

Dar recentul interes asupra ciupercilor dat de către asiatici  arată că această atitudine poate fi schimbată. Mulţi specialişti în zilele noastre au început să studieze plantele, ierburile şi astfel sursele de suplimente alimentare au fost sporite.

Ciupercile au unele însuşiri ce le recomandă în dietă precum :qw

– conţin puţine calorii , 13 kcal/kj în 100 g ciuperci proaspete ;

– conţinut scăzut de sodiu, grăsimi şi nu conţin colesterol;

– constituie o bună sursă de minerale printre care în special potasiul;

– conţin o bună sursă de vitamine, printre care se remarcă cele din grupa B; vitamina D este un grup de substanţe prezente în organismele animale, iar dintre plante numai în ciuperci – din acest grup, cea mai importantă este vitamina D2 – calciferol, al cărui rol esenţial este resorbţia calciului şi fosforului alimentar.

– Proteinele din ciuperci sunt superioare multor proteine din alte vegetale, având în vedere conţinutul în aminoacizi esenţiali.  Proteinele din ciuperci sunt uşor digerabile. —– Proteinele din ciuperci au o structură asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceiaşi aminoacizi esenţiali precum leucina, isoleucina, treonina, arginina, valina, metionina, fenilalanina, histidina, lizina, triptofanul. De asemenea, proteinele din ciuperci sunt comparabile cu cele din carne şi chiar dacă, din punct de vedere cantitativ, ciupercile conţin mai puţine proteine decât carnea, ele sunt suficiente pentru organismul uman, fapt pentru care pot fi considerate un aliment complet.

Conţinutul în proteină la ciupercile proaspete este de 3-5% în funcţie de specie şi hibrid. – În structura proteinelor complexe sunt prezenţi 18 aminoacizi din care 8 esenţiali.

- Uleiurile eterice sunt substanţe cu aspect uleios, volatile, cu miros pronunţat caracteristic fiecărei specii de plante, inclusiv ciupercilor. Prin conţinutul unor astfel de substanţe, ciupercile împrumută mirosul specific mâncărurilor pregătite din ele, contribuind la ridicarea valorii lor alimentare.

În urma unor analize s–a stabilit că 100-200 g ciuperci uscate consumate de către om într-o zi, pot înlocui consumul de carne şi-i asigură un echilibru azotat normal.

Substanţele minerale (0,5-1,5%) din ciuperci reprezintă acea parte dintr-un organism (viu sau mort) care rezultă după eliminarea apei prin evaporare şi arderea substanţelor organice;

Substanţele minerale determinate în cenuşă sunt: potasiul, fosforul, siliciul şi calciul în cantităţi mai mari, apoi fierul, cuprul, magneziul, sodiul, clorul ş.a. în cantităţi mai reduse. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găseşte în prea multe fructe sau legume. Cu mai mult de 90% conţinut de apă, adăugarea ciupercilor la mesele tale zilnice te poate face să te simţi sătul fără să creşti conţinutul caloric.

Seleniu şi Zn – un alt element ce ajută contra stresului, au fost găsite în 190 de specii de ciuperci din 21 familii şi 56 genuri. În organism, seleniul are rolul de a neutraliza radicalii liberi.

În prezent oamenii trăiesc într-un stres continuu, în condiţii de poluare fără precedent, consumă alimente artificiale cu multe ingrediente chimice, ceea ce duc la slăbirea sistemului imunitar. În aceste  condiţii a scăzut  rezistenţa naturală a organismului şi a crescut  predispoziţia la boli.                                                                                              Alimentaţia tradiţională din ţara noastră bazată pe consum de carne de porc adică proteină animală şi grăsimi saturate face ca numărul afecţiunilor cardiace şi de metabolism să fie în continuă creştere. Dacă luăm în calcul  unele boli ce au apărut în ultima perioadă la animalele domestice, precum boala vacii nebune, gripa aviară, ne face să ne orientăm tot mai mult către proteina vegatală.     Produsele obţinute din ciuperci numite nutraceutical sau nutriceutice au o toxicitate scăzută, şi pot fi administrate ca suplimente alimentare în diferite diete sau chiar ca medicamente.

Ciupercile medicinale au fost folosite pentru anumite afecţiuni, de către chinezi de peste 2000 de ani.

În ultimii cca 100  de ani, s-au făcut multe progrese în medicină prin utilizarea organismelor inferioare cum sunt mucegaiurile, drojdiile şi ciupercile. Primele antibiotice se cunoaşte că au fost extrase din mucegaiurile produse de ciuperci. Penicilina, tetraciclina şi euromicina au provenit din mucegaiuri produse de unele specii de ciuperci.

Mai aproape de zilele noastre, s-a reuşit nerespingerea de organe în cazul transplanturile cu ajutorul medicamentului CYCLOSPORINA, extras dintr-o insectă ce creşte în simbioză cu o specie de ciupercă  Macromyceta.wwq

Din studii recente se poate afirma că ciupercile sunt probiotice, adică ajută organismul să se întărească şi să lupte împotriva bolilor până îşi recapătă rezistenţa naturală. Ciupercile de asemenea mai pot fi folosite ca potenţiatori ai apărării organismului ce stimulează sistemul imunitar să se apere.

Din miceliu se extrag diferite polizaharide ce intră în componenţa diferitelor suplimente fie sub formă uscată, deshidratate sau ca extracte în alcool.  Aceste  produse au o largă utilizare în alte ţări ca : suplimente alimentare, energizante, anticancerigene, de stimulare a proceselor neuronale, imunomodulatoare, antimicrobiene, antivirale şi nu în ultimul rând de diminuare a proceselor de îmbătrânire.

Compuşii extractibili din ciuperci care în prezent constituie obiectul a numeroase cercetări: s-a stabilit că B-glucanii  potenţează însuşirile imunomodulatoare având puternice proprietăţi antitumoarele.

Derivaţii ergosterolilor, sunt  un foarte puternic antioxidant natural cu o capacitate antioxidantă ridicată. Extractele de ciuperci constituie în prezent o bază de obţinere nu numai pentru medicaţia anticancerigenă, dar şi pentru acţiuni antiinflamatoare, antivirale, hipoglicemice şi antitrombotice.

Chitina, polimer al N-acetilaminei cu însuşiri certe de inhibare antitumorală.

Se preconizează ca în prezent să se combine terapia cu polizaharide din ciuperci cu antibiotice ca alternativă la vaccinuri. Polizaharidele din ciuperci sunt lipsite de modificatori ai răspunsului biologic. S-a mai evidenţiat de asemenea că polizaharidele din ciuperci nu atacă direct celulele canceroase, dar produc un efect antitumoral propriu.

Cu extracte din Pl.ostreatus şi Pl. eryngii  s-a produs PROVASTIN  care are proprietăţile  de a preveni infarctul de miocard, previne ateroscleroza, scade colesterolul şi este şi un supliment alimentar. Din altă specie de ciuperci Tremella mesenterica s-a obţinut TREMELLASTIN ce se administrează ca adaptogen pentru o sănătate bună şi vitalitatea organismului.

În anul 2005 un grup de cercetători din S.U.A. statul Pensilvania, au descoperit că ciupercile conţin antioxidantul ergotioneină. S-a constatat că ciupercile Agaricus bisporus şi cele exotice printre care şi Pleurotus conţin acest antioxidant. În Pleurotus există aproximativ 13 mg de antioxidant la 100 g proteină adică de 40 de ori mai mult decât cantitatea  conţinută de germenii de grâu, consideraţi până acum un puternic antioxidant. Şi un alt aspect este acela că prin fierberea ciupercilor, nu scade cantitatea de antioxidant. În diferite ţări, şi ajunse chiar şi în ţara noastră se vând capsule din Fomitopsis officinalis sub denumirea de Agarikon, capsule din Ganoderma lucidum numite reishi, capsule din Grifola frondosa numite maitake, capsule din Hericium erinaceus numite Lion,s mane, capsule din Inonotus obliquus numite Chaga, capsule din Phellinus linteus numite Mesima, capsule din Trametes versicolor numite Turkey Tail, capsule din Cordiceps sinensis cu Ganoderma lucidum numite CordyChi, Capsule obţinute cu ajutorul a 7 specii de ciuperci medicinale obţinute de Stamets, numite Mushroom Blend, capsule obţinute din 17 specii de ciuperci numite My Community. Din unele specii se vinde şi extract sub formă lichidă. Nu au fost neglijate nici animalele, s-au produs şi pentru ele suplimente nutritive numite Muttrooms şi MUSH- Mushroom Blend For Pets.

 

 

 

cc

 

 

  1. Agaricus bisporus-champignon

Champignon sau  Agaricus bisporus, cea mai  cultivată şi consumată specie de ciuperci de pe Terra,   prin conţinutul de aminoacizi din proteine, de săruri minerale, vitamine, fără colesterol, grăsimi, sare şi zaharuri, ciupercile sunt considerate un aliment complet. Proteina vegetală obţinută din ciuperci se află pe locul doi, pe plan mondial după cea din soia.

Cu un consum de 1000 g ciuperci/locuitor în România faţă de media de 2,2 kg în Europa, spune multe despre ponderea acestei culturi în prezent.

Ciupercile au gust şi savoare aparte, ceea ce a făcut să atragă şi diferite aprecieri încă  în  Antichitate, precum cea a lui Aristotel 384 Î.Hr. care le considera mâncarea zeilor iar împăratul roman Claudius spunea că o farfurie de ciuperci valorează mai mult decât orice glorie a unui general. Oare gloria unui general pe acele vremuri de expansiune a Imperiului Roman, valora puţin ?  sau ciupercile erau foarte apreciate ?

Ciupercile comestibile, în general sunt considerate alimente  cu o valoare nutritivă ridicată.

Ciupercile contin Vitamina B 12 necesara vegetarienilor

Un studiu din anul  2012 facut de grupul Watanabe a constatat prezenta vitaminei B12 în următoarele ciuperci (la 100 g de substanță uscată):

2,9-3,9 g- la trompeta neagra ( Craterellus cornucopioides )

1,3-2,1 g – în gălbiori ( Cantharellus cibarius )

1,3 micrograme- buretele şerpesc ( Macrolepiota procera )

3-0,4 micrograme -în hribi ( Boletus sp. )

0,2 micrograme – în bureti sau pastravul de fag ( Pleurotus ostreatus )

0,1 micrograme – în morel negru sau zbârciog ( Morchella conica )

Ciupercile produc vitamina D

Majoritatea oamenilor sunt conştienţi de faptul că organismul uman produce vitamina D la lumina soarelui.  Mai puţin cunoscut este faptul că ciupercile produc vitamina D daca sunt expuse cateva ore la soare sau la UV (ultravioleta).  Cum pot ciupercile sa ajute la salvarea lumii, micologul american Stamets P. a concluzionat in urma cercetarilor ca in cazul  populaţiile în care vitamina D este grav deficitară, ciupercile uscate, expuse la soare pot ajuta la deficitul de Vitamina D.

 

cx

  1. Agaricus brasiliensis (Agaricus blazei

MURILL, CIUPERCA LUI DUMNEZEU SAU CIUPERCA

ZEULUI), ABM SAU MILENA

Denumiri populare: ciuperca Piedade, ciuperca regalã

Aceastã specie, prin continutul sãu ridicat de polisaharide precum alfa si

alfa – D – glucan, beta si beta – D-glucan, de proteoglucani, riboglucani, compusi

anti angiogenici si ergosterol este folositã ca anti tumoral, anti cancer, anti

viral, împotriva arteriosclerozei, în diabet, hepatite, hiperlipidemie, îmbogãţeste

sistemul imunitar si este stimulent pentru întregul organism. Prin conţinutul în proteine, vitamine si sãruri minerale, cu sase tipuri de steroizi cu rol de stopare a cresterii numãrului de celule canceroase, aceastã specie de ciuperci diminueazã efectele secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, determinând o creştere considerabilã a imunitãţii organismului.

Prin urmare, sunt eliminate stãrile de vomã, lipsa poftei de mâncare, oboseala,

lipsa energiei si, ce este mai important, terapiile, sub influenta ciupercii-minune,

devin mai eficiente de 3 pânã la 7 ori.

Ciuperca este consideratã un aliment functional datoritã continutului de

beta-glucani, fuco-manoglucan, fibre, triterpene, vitamine, 9 aminoacizi si sãruri

minerale. Pentru tratament sau supliment nutritiv se foloseste crudã, deshidratatã

sub formã de pudrã, granule, sub formã de ceai, extract lichid etc. Este

consideratã bioregulator, imunomodulator, mentine homeostazia, regleazã

bioritmul, previne cancerul, scade colesterolul, ca agent antitrombotic, agent

antidiabetic, previne hipertensiunea, are efect în probleme de prostatã s.a.

Agaricus blazei- ciuperca lui Dumnezeugg

Agaricus blazei este una dintre cele mai uimitoare specii de ciuperci

medicinale descoperite pânã în prezent. Se presupune sigur cã va revolutiona

lumea medicalã, în urmãtorii câtiva ani. Este la fel de importantã precum

descoperirea penicilinei în anul 1920. Se preconizeazã cã va avea acelasi

impact asupra tratamentului de imuno-deficientã cum ar fi cancerul si SIDA,

precum a avut descoperirea antibioticelor, în infectii.

  1. PLEUROTUS SPP: OSTREATUS, FLORIDA, SAJIR CAJU, CORNUCOPIE ERYNGII S.A.

 

Pleurotus ostreatus -pastravul de fag    descărcare

 

PLEUROTUS CORNUCOPIAE- buretele cornet sau cornul abundentei

PLEUROTUS SAJOR CAJU- buretele brun

PLEUROTUS djamor- buretele feonix

Conţinutul în săruri minerale la două specii de Pleurotus

Elemente minerale mg x kg-1 s.u. Pl.ostreatus Pl.sajor-caju
K-potasiu 29.900-37.930 21.000-25.800
Mg-magneziu 5900 1360-1880
P-fosfor 4956-18.000 5870-16.200
Ca-calciu 80-330 189-400
Na-natriu 300-8370 1580-2560
Cu-cupru 192-219 -
Fe-fier 152-334 50-116
Zn-zinc 37,3 -
Mn-mangan 44,7-55,2 -
Pb-plumb 7,4 -
Cd-cadmiu 3,9 -
Co-cobalt 2,1-3,7 -
Al-aluminiu 44,3 -
Cr-crom 63,0 -
Ni-nichel 31,5 -

Substanţa uscată. În ceea ce priveşte conţinutul în substanţă uscată, ciupercile de cultură ocupă o poziţie medie.

Ciupercile medicinale au fost folosite pentru anumite afecţiuni, de către chinezi de peste 2000 de ani.

În ultimii cca 100  de ani, s-au făcut multe progrese în medicină prin utilizarea organismelor inferioare cum sunt mucegaiurile, drojdiile şi ciupercile. Primele antibiotice se cunoaşte că au fost extrase din mucegaiurile produse de ciuperci. Penicilina, tetraciclina şi euromicina au provenit din mucegaiuri produse de unele specii de ciuperci.

 

CIUPERCI ASIA

 

 

 

 

Mai aproape de zilele noastre, s-a reuşit nerespingerea de organe în cazul transplanturilor cu ajutorul medicamentului CYCLOSPORINA, extras dintr-o insectă ce creşte în simbioză cu o specie de ciupercă  Macromyceta.

Din studii recente se poate afirma că ciupercile sunt probiotice, adică ajută organismul să se întărească şi să lupte împotriva bolilor până îşi recapătă rezistenţa naturală. Ciupercile de asemenea mai pot fi folosite ca potenţiatori ai apărării organismului ce stimulează sistemul imunitar să se apere.

Deoarece 90% din ciclul lor de viaţă ciupercile îl petrec în stadiul de miceliu sau vegetativ, cercetătorii s-au orientat spre a obţine biomasă miceliană pentru ciuperci cultivate aseptic. Din acest miceliu se extrag apoi diferite polizaharide ce intră în componenţa diferitelor suplimente fie sub formă uscată, deshidratate sau ca extracte în alcool.  Aceste  produse au o largă utilizare în alte ţări ca : suplimente alimentare, energizante, anticancerigene, de stimulare a proceselor neuronale, imunomodulatoare, antimicrobiene, antivirale şi nu în ultimul rând de diminuare a proceselor de îmbătrânire.

  • Extractele de ciuperci constituie în prezent o bază de obţinere nu numai pentru medicaţia anticancerigenă, dar şi pentru acţiuni antiinflamatoare, antivirale, hipoglicemice şi antitrombotice.
  • proteoglicanii şi proteinele legate de polizaharide cu o greutate moleculară mică, ca stimulatori specifici ai imunităţii ;

Dintre speciile de ciuperci din care se extrag diferite substanţe active se află şi cele de Pleurotus spp.,  Agaricus bisporus si Lentinula edodes care se cultivă în ţara noastră.

Cu extracte din Pl.ostreatus şi Pl. eryngii  s-a produs PROVASTIN  care are proprietăţile  de a preveni infarctul de miocard, previne ateroscleroza, scade colesterolul şi este şi un supliment alimentar. Din altă specie de ciuperci Tremella mesenterica s-a obţinut TREMELLASTIN ce se administrează ca adaptogen pentru o sănătate bună şi vitalitatea organismului.

Pleurotus eryngii pot conține în mod natural substante active care stimuleaza sistemul imunitar. Aportul alimentar de Pleurotus eryngii poate funcționa natural impotriva  colesterolului. Pleurotus contine  beta-D-glucan, vitamine din grupul B, lectina ce mentine  in limite normale colesterolul si  buna funtionare a colonului.

 

În anul 2005 un grup de cercetători din S.U.A. statul Pensilvania, au descoperit că ciupercile conţin antioxidantul ergotioneină. Cu ajutorul cromatografiei lichide de înaltă performanţă şi alte metode folosite în chimia analitică au constatat că ciupercile Agaricus bisporus şi cele exotice printre care şi Pleurotus conţin acest antioxidant. În Pleurotus există aproximativ 13 mg de antioxidant la 100 g proteină adică de 40 de ori mai mult decât cantitatea  conţinută de germenii de grâu, consideraţi până acum un puternic antioxidant. Şi un alt aspect este acela că prin fierberea ciupercilor, nu scade cantitatea de antioxidant.

 

vv

CULTURA DE PLEUROTUS OSTREATUS- păstrăvul de fag

 

PLEUROTUS ERYNGII IN BORCANE DE POLIPROPILENA- regele Pleurotus

 

  1. SHIITAKE CIUPERCA PARFUMATA SAU LENTINULA EDODESsss

 

Conţinutul de proteine din shiitake uscate este comparabil cu al cărnii de pui, carne de porc şi de vită, dar numărul de unităţi de grăsime este mult mai mic iar numărul de fibre dietetice este considerabil mai mare decât cele din carne. Shiitake conţine aproape toţi aminoacizii esenţiali, ca lizină şi arginină în concentraţii deosebit de mari.

 

 

 

Lentinula edodes- shiitake, ciuperca parfumatagg

 

SHIITAKE ESTE CUNOSCUTA DE 2000 DE ANI IN CHINA.zaz

Ele sunt încadrate în cele mai bune 100 produse după un studiu făcut recent în Germania, apoi între cele mai bune 10 superproduse după un studiu făcut în SUA iar asiaticii le consideră printre cele mai bune 5 produse alături de tofu- brânză sau carne din soia, miso-supă tradiţională, agar sau alge şi konjac – o plantă asiatică cu bulb ce se cultivă ca legumă dar care este interzisă în U.E.

Shiitake pe butuci de lemn

Shiitake sunt printre alimentele SUPER pentru întărirea sistemului cardiovascular, la fel cum ar fi ovăzul şi uleiul de măsline. Iată cum arată caracterizarea acestor ciuperci comparativ cu alte specii de ciuperci şi cu fructe şi legume:

Pentru dietă:

  • au puţine calorii (numai 20 calorii la  5 ciuperci medii);
  • conţinut scăzut în carbohidraţi;
  • conţinut scăzut în grăsimi, fără grăsimi saturate.

Ca nutrient:

  • fără colesterol;
  • excelentă sursă de vatamina B:

– excelentă  sursă de  Riboflavină-vit. B2;

– bună sursă de  Niacin – vit. B3;

– bună sursă de Acid Pantothenic – vit. B5;

  • conţinut scăzut în sodiu;
  • bună sursă de potasiu;
  • bună şi excelentă sursă de cupru;
  • bună sursă de seleniu;
  • conţinut ridicat de minerale.

 

Consumul de shiitake creşte vigoarea şi vitalitatea şi permit organismului de a rezista mai bine agresiunilor externe, de a se apăra împotriva diferitelor boli.  Prin urmare, shiitake în China a avut de secole reputaţia de „elixir al vieţii”. Cunoscutul vindecător din China antică, Wu Rui susţinea că ciupercile cresc „spiritul de energie de viaţă”, satisfac foamea, vindecă răcelile, îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi purifică sângele. Wu Rui de asemenea, credea că ciuperca este utilă impotriva tumorilor şi neutralizează efectul veninului de şarpe.

Constituenţii primari din shiitake sunt: polizaharidele, eritadenina, proteinele, acizii graşi şi vitaminele D, B-2 , B-12 .  Proteinele conţin toţi aminoacizii esenţiali şi cel mai frecvent apar şi aminoacizi neesenţiali şi amide.

Iată mai jos câteva efecte medicinale aduse organismului uman prin consumul de shiitake de către componentele active conţinute:

- Lentinanul din ciuperci are efect anticancerigen la intestine, esofag, ovare etc. Lentinan, este un beta-1,3-glucan legat de polizaharidie cu o greutate moleculară mare. Lentinan este un modulator, acţionează prin stimularea sistemului imunitar, mai degrabă decât prin acţiunea directă asupra tumorii .

Eritadenina este singurul amino-acid ce scade colesterolul şi este întâlnit în shiitake.

Lentionina cu funcţie antibacteriană, care a fost testată in vitro împotriva bacteriilor patogene.

- Ergotioneina, un antioxidant natural este conţinută de aceste ciuperci. Antioxidanţii nu sunt distruşi sau dezactivaţi prin gătit, spre deosebire de cele mai multe alte alimente.

- Interferonul – este produs de aceste ciuperci, cu rol în controlul cancerului cu acţiune antivirală, antiinflamatoare, în tratamentul hepatitelor B şi C.

- Ergosterolul, când organismul este expus la razele ultraviolete ajută corpul pentru a produce vitamina D cu rol în absorbţia Ca şi P, cu efecte pozitive în tratamentul cancerului de colon.

- LEM sau MRL  extract de miceliu, din pudră miceliană de L.  edodes şi din ciuperci recoltate înainte de a creşte piciorul.

Seleniul din shiitake este găsit în concentraţie mai mare decât în orice alte legume şi fructe, cu excepţia usturoiului.  Seleniul este un mineral care funcţionează ca un antioxidant pentru a preveni formarea de radicali liberi din organism, a bolilor de inimă, anumite tipuri de cancer şi boli asociate cu înaintarea în vârstă.

Shiitake conţine mai multe proteine decât majoritatea legumelor.

Shiitake sunt o sursă bună de cupru, care este necesar pentru formarea hemoglobinei şi colagenului (proteina utilizată pentru structura şi repararea ţesuturilor), în organism.  Cuprul şi anumite enzime, contribuie la apărarea organismului împotriva radicalilor liberi.

Anti-rid: prin prezenţa cuprului în formarea hemoglobinei şi colagenului, se intervine pentru hrănirea subcutanată şi prin urmare pentru prevenirea sau reducerea  ridurilor.

Shiitake deshidratate si pudra, Romania

Conţine cantităţi semnificative de:

  • Riboflavina (vitamina B2) – menţine celulele roşii din sânge sănătoase;
  • Niacina (vitamina B3) - protejează pielea şi funcţionarea eficientă a sistemului digestiv şi nervos;
  • Acidul pantotenic (vitamina B5) – ajută producerea de hormoni şi este important pentru funcţionarea sistemului nervos. Shiitake fierte sau uscate sunt surse excelente de acid pantotenic. De asemenea acidul pantotenic este parte a coenzimei cheie care să ne permită să utilizăm în mod adecvat energia din alimentele pe care le consumăm. El participă, de asemenea în mai multe etape în producerea de hormoni steroizi, neurotransmiţători (mesagerii din impulsurile nervoase) şi a hemoglobinei;
  • Biotina - ajută la metabolizarea alimentelor;
  • Sursă minoră de vitamina B6 (ajută la metabolismul aminoacizilor şi a producţiei şi circulaţiei de anticorpi).

Shiitake uscate (expuse la lumina UV în timpul procesului de uscare) au mult mai multă vitamina D decât cele neexpuse. Vitamina D ajută îndeaproape sănătatea oaselor şi a dinţilor prin calciu pus la dispoziţie şi fosforul din sânge aducând un beneficu la  creşterea structurii osoase.  Vitamina D joaca un rol în maturarea celulelor, inclusiv a celor din sistemul imunitar. Extractul de shiitake a fost folosit în locul chimioterapiei  moderne pentru a diminua efectele toxice asupra ţesuturilor sănătoase şi a proteja sistemul imunitar.

  1. REISHI – Ganoderma lucidum- LINGURITA ZANEInnn

 

Cuvantul latin lucidum inseamna strălucitor sau lucitor si se referă la suprafata  lustruita a palariei ciupercii reishii care este portocaliu rosietic spre negru. Reishi care creste in flora spontana se gaseste pe copaci batrani de prun, dar reishi salbatic este rar intalnit. Ganoderma lucidum este cea mai frumoasã ciuperca din lume. Când este tânãrã are o nuantã de rosu chinezesc, galben deschis si alb. Mai târziu dispar nuantele de alb si galben si se transformã în rosu închis spre maro; dar si asa rãmâne la fel de frumoasã si unicã. Ganoderma lucidum apare în 6 culori diferite, dar cea mai rãspânditã este cea rosie. Aceasta este cultivatã în America de Nord, China, Taiwan, Japonia si Coreea. Existã aproximativ 2500 de specii de Ganoderma în lume iar numãrul acestora creste pe mãsurã ce oamenii de stiintã descoperã noi specii. Tãranii care gãseau ciuperci în sãlbãticie le puteau

schimba pentru greutatea lor în aur.

Ganoderma lucidum

UTILIZARI MEDICINALE

Timp de 4000 de ani chinezii si japonezii au apelat la reishii pentru a trata tulburarile de ficat, hipertensiunea, artrita si alte afectiuni. Studii pe om si de laborator au demonstrat efectele antialergice, antiinflamatorii, antibacteriene si antioxidante. Cand la  mai mult de 2000 de pacienti chinezi cu bronsite cornice li s-a administrat sirop de reishi in forma de tablete in timpul anilor 1970, 60 pana la 90% au manifestat o imbunatatire pronuntata a sanatatii cu includerea unui apetit sporit in decurs de doua saptamani. Din 200 de specii de Ganoderma studiate, doar sase au o mare valoare terapeuticã. Ca urmare, din acestea sase este produsã Ganoderma Gano Excel.

Nu întâmplãtor, cele sase specii superioare (în formã de creier, plãmân, inima, ficat, pancreas si rinichi) actioneazã holistic asupra întregului corp, pornind de la sistemul osos, la sânge, inimã, zona muscularã.

 

 

Ele au o acoperire totalã asupra corpului. Ciuperca Ganoderma lucidum contine hidrati de carbon, albumine în proportie redusã, grãsimi, alcaloizi, vitamine si sãruri minerale. De asemenea conţine si un numãr de 17 aminoacizi. Albuminele prezintã o valoare biologicã mult superioarã în raport cu orice alte albumine de origine vegetalã, atingând valorile specifice albuminelor de origine animalã. Ganoderma contine mai mult de 200 de elemente active care pot fi împãrtite în 3 categorii: 30% elemente solubile în apã, 65% elemente solubile organic, 5% elemente volatile.

Polizaharidele si germaniul organic îmbunãtãtesc capacitatea naturalã de

vindecare a organismului si fortificã sistemul imunitar. Ele au proprietãti

antitumorale împiedicând degenerarea organelor interne si întãrind celulele

din tesuturi. Aceste elemente determinã cresterea nivelului de oxigen din sânge si faciliteazã eliminarea celulelor moarte si a toxinelor solubile în apã.

Adenozina împiedicã formarea de cheaguri în sânge, îmbunãtãteste circulatia

sanguinã, scade nivelul de colesterol, reduce grãsimile, îmbunãtãteste functionarea cortexului si a glandelor interne determinând mentinerea echilibrului endocrin, regleazã metabolismul, aduce starea de tinerete si de energie în corp si mentine echilibrul pH-ului din sânge. Adenozina întãreste sistemul digestiv, împiedicã alergiile datorate antigenilor, reduce colesterolul. Triterpenoidele fortificã sistemul digestiv si construieste protectia împotriva alergiilor cauzate de antigene. Reduce colesterolul si continutul de substanţe grase, activeazã nucleele celulelor.

 

Linguriţa zânei românească

 

Esenta ganodermicã întinereste tesuturile organismului, conservã functiile organismului, mentine starea de tinerete, vindecã problemele pielii si înfrumuseîeazã pielea. Este totodatã eficientã pentru uzul extern în tratarea rãnilor, a ulceratiilor mucoasei bucale si pentru oprirea sângerãrii.

 

Plantatie de Ganoderma lucidum

 

Conform cercetãrilor efectuate de medicul japonez Dr. Kazuhiko Asai,

Ganoderma contine 800-2000 ppm de germaniu, ceea ce reprezintã de 4-6 ori mai mult decat continutul de germaniu din Ginseng.

 

ADMINISTRAREA DE REISHI

Reishi poate fi consumată ca sirop, supă, ceaiuri, tincturi, tablete si injectii.

 

  1. MAITAKE – GRIFOLA FRONDOSAnb

MAITAKE inseamna in  japoneza“ ciuperca dansatoare”, regele ciupercilor.  In timpuri stravechi despre oamenii care gaseau aceasta ciuperca se spunea ca dansau de bucurie deoarece ea putea fi schimbata pe echivalentul greutatii sale in argint.

Grifola frondosa-maitake

In mod alternativ numele poate deriva din felul in care corpii de fructificare mici in forma de evantai se suprapun partial, amintind de fluturi in dans salbatic. In SUA ele sunt cunoscute ca “ cloşca de padure” din cauza masei de ciuperci asemanatoare penelor cu puful in sus. Piciorusele ciupercii sunt adesea cotropite, masate la baza bustenilor sau pe radacini. Ele sunt comune in rasaritul Americii de N, Europa si Asia. Culegatorii de maitake intotdeauna umbla singuri si niciodata nu divulga locul comorii lor chiar pentru familia lor. In Japonia culegatorii in mod traditional isi inseamnau terenul de vanatoare cu insemne scrijelite pe copacii care marginesc “comoara “ si indepartau pe alti culegatori din zona lor de vanatoare. Pana in anul 1979 cand au fost imaginate tehnicile de cultura, maitake a fost recoltata din flora spontana. In 1990, cultivatorii din Japonia au produs aproape 8000 tone de maitake iar productia se aşteaptă să crească prin extinderea exporturilor spre Occident.

UTILIZARI MEDICINALE

Studiile de laborator au aratat ca extractul de maitake poate inhiba cresterea tumorilor si stimula sistemul imunitar al soarecilor bolnavi de cancer. Studiile clinice pe pacientii cu cancer de san sau colorectal sunt in desfasurare in Statele Unite. Institutul de Urologie potrivit unui studiu a utilizat pe scară largă extraxtr de maitake în combinaţie cu interferon-alfa, si a obtinut o blocare a cresterii celulelor canceroase cu 75%.

Aceasta ciuperca poate fi gasita in restaurantele experte in arta culinara sau impachetata sau uscata in magazinele de delicatese dar in mod curent in produse preparate in SUA, Asia si Europa. Ca un supliment pentru sanatatea generala se recomanda a se lua 3 pana la 7 grame pe zi sub forma de ceai, supe sau alte feluri de preparate.

Tratament anti-cancer
Multe studii sugereaza ca ciupercile maitake pot proteja impotriva diferitelor tipuri de cancer, gratie unui compus special. Cunoscuta sub numele de D-Fraction, aceasta polizaharida are capacitatea de a imbunatati anumite celule ale sistemului imunitar, cum ar fi macrofagele, celulele T helper si celule T citotoxice, care lucreaza impreuna pentru a ataca celulele tumorale.

Prevenirea diabetului
Maitake previn diabetul prin controlul nivelului de zahar din sange. Potrivit unui studiu, o polizaharida din Maitake numita MT-alfa-glucan a scazut nivelul zaharului din sange, al insulinei si al glicogenului. De asemenea, a crescut capacitatea insulinei de a se lega la celulele hepatice si a imbunatatit functionarea pancreasului. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca Maitake pot fi utile pentru prevenirea si controlul diabetului zaharat, prin scaderea rezistentei la insulina.

Stimularea imunitatii

 

Un studiu publicat in Journal of Medicinal Food in 2004 a constatat ca D-fraction activeaza celulele ale sistemului imunitar si ar putea ajuta la lupta impotriva infectiilor.

 

Cultura de Grifola frondosa-maitake

  1. TRUFELE, Tuber spp.mmm

Un mare micolog francez spunea : “această vieţuitoare secretoasă, recoltă domnească sau cadou Dumnezeiesc, un organism nedefinit între animal şi plantă, fiica razelor lunii şi al sevei pământului “.

Plante mitice, trufele se credea că au luat naştere din combinarea apei cu căldura şi lumina din fulger.

Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante. Există şi o Bursă a trufelor în Italia, ca şi un muzeu. Se organizează Congrese, Simpozioane, mese rotunde, cursuri şi excursii tematice pentru căutarea de trufe în sezonul optim de recoltare, s-au organizat sindicate ş.a.
O trufa alba de 750 de g fost vânduta in cadrul unei licitatii  din nordul Italiei (Grinzane Cavour).
Trufa, cea mai mare cu o valoare totala de 250.000 euro, a a fost achiziţionată de un amator bogat din Hong Kong. Acesta a urmarit licitatia prin satelit.

Ştiaţi că o trufă albă se poate vinde cu un preţ între 3000-6500 euro/kg ?

In Europa se recoltateaza 50% din cantitatea mondiala de trufe.

Tuber magnatum sau trufa albă, conţine feromoni care atrage femelele de porci, pentru împerechere. Deci se crede că este afrodisiacă. De aici s-a tras concluzia că nu numai că este afrodisiacă, dar cu certitudine ea face femeile mai afectuoase, iar pe bărbaţi mai amabili. Trufele pot fi adorate şi venerate dar nu şi idolatrizate, dacă nu ai suficient credit.

  1. Coriolus versicolor (Trametes versicolor) coadă de curcan” Yun Zhids

Aceasta este una dintre cele mai cercetate  ciuperci medicinale din lume.Este un modulator al răspunsului biologic.Coada de curcan a fost folosită in medicina chineza ca tonic, de secole.Studiile arata ca aceasta imbunatateste durata de viată si actioneaza ca un modulator si anti-tumoral.Unele studii arată că se poate îmbunătăți efectele chimioterapie cancerului chimioterapie și poate reduce efectele secundare ale radioterapiei.

Trametes versicolor

  1. Cordyceps sinensis în chineză Caterpillar ciuperca Dong Chong Xia Cao, vara plantă, iarna insectă.

Cordyceps actioneaza ca un stimulator imunitar prin stoparea  cancerului si prelungeste durata de viata a celulelor albe din sange, imbunatateste rezistenta la infecții.Ea a demonstrat proprietăți anti-tumorale si protejeaza, de asemenea, rinichii de efectele secundare ale chimioterapiei.Este una dintre cele mai utilizate ciuperci in formulele tonice anti-cancer în medicina chineză.

Cordyceps sinensis

  1. Inonotus Obliquus – ciuperca neagra de copac, Chagavv

A  fost folosită ca o ciupercă medicinală în medicina tradițională rusă și în Europa de Est. Chaga a fost studiată ca un potențial agent anti-cancer. Chaga conține betulină, un precursor al acidului betulinic, care s-a dovedit a inhiba cancerul prin enzima topoizomeraza.Acidul betulinic poate fi activ pe piele, creier, ovarian și cancerul capului si gatului prin promovarea apoptozei, sau progresia naturală de moartea celulelor programate.  Adat bune rezultate in gastrite, TBC si psoriazis.Astăzi, betulina și acidul betulinic nu sunt doar studiate pentru a ajuta la lupta impotriva cancerului, dar și ca agenți în lupta împotriva HIV.Ciuperca este de culoare neagră, deoarece are un nivel ridicat de melanina, pigmentul de culoare închisă.

 

Chaga

Si lista poate continua si cu alte specii precum : Poria cocos, Hericium erinaceum, Flammulina velutipes, Tremella fuciformis Stropharia rubra rugosa etc.

 


Dr. Ing. Ioana Tudor

 

 

  • CURRICULUM VITAE
    Numele şi prenumele: TUDOR IOANA
    Locul şi data naşterii : com. Buturugeni, jud. Giurgiu, 1950
    Starea civilă : căsatorită.
    Adresa domiciliu: Bucureşti, Sect.3, tel. 0745 420 536 e-mail:
    tudorioana2007@gmail.com, site :
    http://www.totuldespreciuperci.blogspot.ro
    tudor.ioana.735@facebook.com
    Studii medii : Liceul Agricl Dragomiresti Vale, sectia
    Horticultura, 1966-1971.
    Studii universitare : absolventă a Universităţii de Ştiinţe
    Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, Facultatea de
    Horticultură, 1981.
    Profesia si ocupaţia actuală : cercetător ştiinţific gradul II, lector
    curs de ciupercar incepand cu anul 2000.
    Titluri ştiinţifice : dr.în ştiinţe agronomice, specializarea
    Legumicultură,1998, cu teza: “Optimizarea factorilor biologici şi
    tehnologici la Pleurotus spp. în vederea obţinerii unor producţii
    ridicate cu consum minim de energie”.
    Activitate profesională : activitate în cercetare în cadrul
    Institutului de Cercetări pentru Protecţia Plantelor Bucureşti ,
    laborant, 1971-1982 ; Institutul de Cercetări pentru Legumicultură
    şi Floricultură –Vidra (Ilfov), inginer şi cercetător ştiinţific gradul
    II; inspector aprobator în certificarea loturilor semincere de
    legume,1982-1999; inspector de specialitate gr.II la Oficiul
    Judeţean de Consultantă Agricolă Ilfov şi lector al cursului pentru
    specializarea în meseria de ciupercar,1999-2000; inginer consultant
    şi Director tehnic la S.C. Milenium S.R.L. Fierbinţi, jud Ialomiţa,
    2000-2001; inginer consultant şi lector al cursului pentru
    specializarea în meseria de ciupercar la S.C. Carmen’s, S.R.L.din
    com. Hotarele, jud. Giurgiu, 2001-2002; inginer consultant la S.C.
    Divers Piteşti S.R.L. jud. Argeş, 2002-2003;
    Am lucrat la urmatoarece Proiecte :
  • LEGRAFORTE, CEEX 36/2005 MEC, 1.10.2005- 13.09.2008, Cercetator
    stiintific, Angajator I.C.A Bucuresti, Calea Plevnei nr.45;
    ENERGOFORT, CEEX 69/2006 MEC, 2006-2008, Cercetator stiintific,
    Angajator I.C.A Bucuresti, Calea Plevnei nr.45
    Proiect START-up, 2.05.-2012- 2.05.2013, Cercetator stiintific, Angajator
    S.C. Beta Mark Actual SRL, Bucuresti, B-dul Timisoara nr. 149.
    In prezent – pensionara, colaborez din anul 2011cu SSM Protect
    Training SRL din Bucuresti si predau cursul de ciupercar, singurul
    curs acreditat din tara. Pe un proiect POSDRU social in anul 2015
    am predat programa pentru cursul de ciupercar.
    Din noiembrie 2015 sunt Director tehnic la East Champion Union
    C.A. din loc. Axintele, jud. Ialomita, singura fabrica de compost
    pentru champignon din tara noastra.
    Activitate ştiinţifică -domenii de cercetare: obţinerea plantelor
    libere de virusuri prin termoterapie şi culturi de meristeme ;
    tehnologii de producerea a miceliului si a unor specii de ciuperci
    comestibile, identificarea şi introducerea în cultură de noi specii de
    ciuperci comestibile precum : Pleurotus sajor-caju, Pleurotus
    cornucopiae, Lentinus edodes şi hibrizi între Pleurotus ostreatus şi
    Pleurotus florida care nu mai necesită şoc termic negativ
    obligatoriu ; obţinere de noi reţete de substraturi ligno-celulozice
    pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp ., combaterea bolilor şi
    dăunătorilor specifici ciupercilor prin metode chimice şi ecologice,
    coautor la 5 brevete.
    Am predat cursul de scurtă durată pentru calificare în meseria de
    ciupercar în cadrul Agentiei Naţionale de Consultanţă Agricolă la
    O.J.C.A.Ilfov, Constanţa şi Dâmboviţa şi în cadrul Agenţiei
    Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă-Bucureşti şi
    Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă –Giurgiu.
    Carti publicate :
    1. Sfaturi practice pentru cultivatorii de ciuperci, 1996, Ed. Ştiinţă şi
    Tehnică, Bucureşti, 152 pag.
    2. Ciuperci şi preparate culinare cu ciuperci, 1996, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti,
    230 pag.
  • 3. 475 Reţete culinare cu ciuperci, 1996, Ed.Tehnică, Bucureşti , 188 pag.
    4. Preparate şi conserve vegetariene din ciuperci, Ediţia I-a, 1999, Ediţia
    a-II-a, 2001, Ed.Tehnică, 158 pag. şi respectiv 208 pag.
    5. Cultura ciupercilor comestibile şi producerea miceliului, 2000, Ed.Ex
    Ponto Constanţa, 280 pag.
    6. Cultura şi protecţia ciupercilor comestibile, 2001, Ed.Ştiinţelor
    Agricole, Bucureşti, 320 pag.
    7. Ciuperci comestibile – agaricus şi pleurotus, 2001,
    Ed. Alex- Alex, Bucureşti, 126 pag.
    8. Cultura ciupercilor în gospodăriile populaţiei, 2001, Ed. Ceres,
    Bucureşti, 156 pag.
    9. Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Ediţia I-a 2002,
    Editia a-II-a 2006, Ed.Lucman, Bucureşti, 233 şi respectiv 246 pag.
    10.Ciuperci şi miceliu, 2004, 2006, Ed.Lucman, Bucureşti, 266 pag.
    11.Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, 2005, Ed.Lucman, Bucureşti,
    208 pag.
    12.Preparate din ciuperci, 2005, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti,
    92 pag.
    13. Ciuperci comestibile şi medicinale, 2007, Editura Lucman,
    Bucureşti, 270 pag.
    14. Tehnici inovative pentru obţinerea de alimente cu mare valoare
    nutritivă, 2007, Editura CHIMINFORM DATA, Bucureşti, 150 pag.
    15. Champignon, 2010, Editura Lucman, Bucuresti, 285 pag.
    16. Trufele- o afacere profitabilă pe termen lung, 2010, Editura Nomina
    Lex, Bucureşti , 166 pag.
    17. Cultura ciupercilor Pleurotus, 2010, Editura Nomina Lex,
    Bucureşti, 226 pag.
    18. Cultura ciupercilor pentru începători, 2010, Editura Nomina Lex,
    Bucureşti, 254 pag.
    19. Sănătatea la îndemâna oricui, 194 Remedii fitoterapeutice, 2010,
    Editura Lucman, Bucureşti , 378 pag.
    20. Ciupercile din flora spontană a Romaniei, Microenciclopedie Ilustrată,
    2010, Editura Gramen, Bucureşti, 279 pag.
    21. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, 2010, Editura Nominal Lex,
    Bucureşti, 243 pag .
    22. Miceliu de ciuperci, Suşe şi hibrizi, 2012, Editura Gramen,Bucuresti,
    218 pag.
    23. Preparate vegetariene si conserve din ciuperci, 2013, Editura
    Universitara, Bucuresti, 158 pag.
  • 24. Ghid de cultura ciupercilor, în gospodăriile individuale, Vol. I, 2013
    Editura Universitară, Bucureşti, 248 pag.
    25. Cultura shiitake – Lentinus edodes, ciuperca longevităţii, Ghid practic
    pentru începători şi avansaţi, 2014, Editura Gramen, Bucureşti, 194 pag.
    26. Ghid de cultura pentru champignon, în sistem intensiv, Vol. II, 2014,
    Editura Universitară, Bucureşti, 216 pag.
    27. Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Editia a III-a Revazuta
    si adaugita, Editura BLASSCO, Bucuresti 251 pag.
    28. Ciuperca de paie, ciuperca cu văl, Specie nouă de ciuperci comestibile,
    Editura Universitară, Bucuresti 2015, 122 pag.
    29. Sub tipar: Cultura ciupercilor cu costuri minime.
    La dorinta unor Edituri am publicat carti si din alte domenii precum :
    1. Melci- Totul despre înmulţirea, creşterea, recoltarea, valorificarea
    intensivă, 2006, Ed. Lucman, Bucureşti, 189 pag.
    2. Sănătatea la îndemâna oricui, 194 Remedii fitoterapeutice, 2010,
    Editura Lucman, Bucureşti , 378 pag.
    3. Rase de câini – morfologie, anatomie, alimentaţie, îngrijire, sănătate,
    reproducere, 2010, Editura Lucman, Bucureşti, 348 pag.
    4. Albinele si albinaritul pentru incepatori, 2011, Editura Gramen, Bucu-
    resti, 296 pag.
    5. Mierea, alimentul complet, 2013, Editura Gramen, Bucureşti, 127 pag.
    Am publicat peste 200 articole ştiinţifice şi de popularizare în
    reviste de specialitate din ţară şi din Republica Moldova precum si
    pentru diferite site-uri de specialitate pe Internet şi am participat la
    numeroase manifestari ştiinţifice naţionale.
    Brevete:
    1. Tulpina de ciuperci de cultură (Agaricus campestris
    L.var.bisporus Lange (Moller et Schhaeffer) – Bulgăre de zăpadă
    5, nr. Brevet RO 120208 OSIM, 1986
    2. Metodă de cultură a ciupercilor ( bureţilor )Pleurotus
    sp. Nr. Brevet RO 100787 OSIM 1991
    3. Substrat de cultură pentru Pleurotus, nr. Brevet RO
    107076 C l OSIM, 1996
    4. Instalaţie şi procedeu pentru dezinfecţia unui substrat de
    cultură ‘’ , Brevet de inventie Nr. 123395, OSIM 2012.
  • 5. Instalatie si procedeu pentru producere de miceliu de ciuperci
    cu ajutorul microundelor, 2012.
    Distincţii:
    1.In 1997 – Diploma de merit, cu ocazia Aniversării a 30 de ani de
    activitate a Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şi
    Floricultură – Vidra
    2.In anul 1998- Diploma Societăţii Române a Horticultorilor, cu
    prilejul a 85 de ani de la fondare.
    3. In anul 2000- Diploma- Dicţionarul Specialiştilor în Ştiinţa şi
    Tehnica Românească si a aniversarii a 50 ani de existenta a Editurii
    Tehnice.
    4.2002- Diploma de onoare- Festivalul Munţilor, Viitor in Carpati
    pentru rezultatele deosebite obtinute in activitatea de cercetare in
    domeniul cultivarii si valorificarii superioare a ciupercilor
    comestibile, oferita de catre AGENTIA NATIONALA A ZONEI
    MONTANE-MAAP.
    5. 2003- Diploma de excelenţă – Salonul Casa ECO, Editia I,
    World Trade Center, 26-27 mai.
    6. 2005- Certificate of Aprreciation – Federaţia Naţională De
    agricultură Ecologică – România, a 10-a ediţie INDAGRA.
    7. 2006- Certificate of Award- Enciclopedia Personalitaţilor din
    România.
    8. 2006/ Diploma de merit pentru CEL MAI SOCIABIL
    CERCETATOR STIINTIFIC, acordata de echipa www.ele.ro.
    9. 2007- Diploma de merit, cu ocazia Aniversării a 40 de ani de
    activitate a Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şi
    Floricultură – Vidra
    10. În anul 2012 pentru cartea apărută “Ciupercile din flora
    spontană a României” am primit Premiul Ion Popescu –Zeletin.
    11. Premiul “Ion Popescu-Zeletin”/2010 pentru Ştiinţe Agricole
    acordat de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, pentru
    cartea “Ciupercile din flora spontana a Romaniei” Editura Gramen,
    Bucuresti.
  • 12. 2013 – DIPLOMA de excelenta , “Parintele ciupercariilor din
    Romania” pentru rezultate deosebite si pentru contributia adusa in
    slujba comunitatii si a semenilor acordata de Revista Nationala de
    Documentare si Publicitate “Informatii Agrorurale”.
    13. 2015- Diploma pentru merite deosebite in dezvoltarea stiintei si
    cercetarii in domeniul horticol, acordata de Cercul stiintific
    HORTUS MAGICUS al Univertitatii de Stiinte Agronomice si
    Medicina Veterinara Bucuresti, Facultatea de Horticultura .
    Societăţi şi asociaţii ştiinţifice din care face parte:
    Medicina Veterinara Bucuresti, Facultatea de Horticultura .
    Enciclopedii si dicţionare în care a fost menţionată :
    1.Dicţionarul Specialiştilor în Ştiinţa şi Tehnica Românească,
    Ed.Tehnică, 2000 ;
    2. Who is who ? Enciclopedia Personalităţilor din România, prima
    Ediţie, 2006 si a doua Editie 2007.
    CITARI IN ALTE LUCRARI
    1. Arsenie Horgos, Cultura ciupercilor de consum, 1999,
    Ed.Mirton Timisoara, 5 citari
    Mateescu ,N., Ioana Tudor, 1983, Aspecte privind
    producerea inoculului si a miceliului de ciuperci, Revista
    Horticultura nr.5
    Mateescu ,N., Tudor Ioana, l987,Rezultate privind
    cultura ciupercilor in saci de polietilena, Revista
    Horticultura nr.10
    - Asociaţia Naţională a Cultivatorilor de Ciuperci din România-
    membru în comitetul director şi membru fondator, 2002,
    -AsociaţiaGenerală de Sprijin pentru Dezvoltare Rurală-membru,
    2000,
    - Societatea Română a Horticultorilor-membru, 1998.
  • Tudor Ioana, 1996, Ciuperci si preparate culinare, Ed.
    Stiintifica, Bucuresti
    Tudor Ioana, 1995, 475 Retete culinare cu ciuperci, Ed.
    Tehnica, Bucuresti
    Tudor Ioana, 1996, Sfaturi practice pentru cultivatorii de
    ciuperci, Ed. Stiinta si Tehnica, Bucuresti
    2. Tatiana Sesan, Catalin Tanase, Ghid de recunoastere a
    ciupercilor comestibile si toxice, 2004, GEEA, Bucuresti
    – o citare
    Tudor Ioana, 1996, Ciuperci si preparate culinare cu
    ciuperci, Ed. Stiintifica, Buc, pag. 78-125
    3. Daniela Iosefina Milosescu, Ciupercile otravitoare si
    cele cu risc din flora spontana a Romaniei, 2004, Editura
    Carol Davila – o citare
    Tudor Ioana, 1996, Ciuperci si preparate culinare cu
    ciuperci, Ed. Stiintifica, Buc.
    4. Ruxandra Ciofu si col., Tratat de Legumicultura, 2003,
    Editura CERES, – 7 citari
    Mateescu N., Tudor Ioana, Aspecte privind producerea
    inoculului si a miceliului de ciuperci, Rev. Horticultura,
    Buc., 1986
    Mateescu N., Tudor Ioana, Rezultate privind cultura
    ciupercilor in saci de polietilena, Rev. Horticultura,
    nr.10, 1987
    Tudor Ioana, Ciupercile Pleurotus- substratul de
    cultura, Rev. Fermierul, nr. 3/25, iulie, 1994
    Tudor Ioana, Ciuperci si preparate culinare, Ed.
    Stiintifica, Buc. 1996.
    Tudor Ioana, Sfaturi practice pentru cultivatorii de
    ciuperci, Ed. Stiinta si Tehnica, Buc., 1996
    Tudor Ioana- Cercetari privind utilizarea unor noi
    substraturi pentru cultura ciupercilor Pleurotus sp.,
    Analele I.C.L.F. Vidra, vol. XV, Buc., 1998
  • Tudor Ioana, Producerea miceliului de ciuperci pe
    diferiti inlocuitori ai cerealelor, Analele I.C.L.F. Vidra,
    vol. XIV, Buc. 1998
    5. Nistor T. STAN, Neculai C. MUNTEANU Prof. univ. dr.
    Prof. univ. dr. (coordonator) Teodor N.STAN Şef. lucr. drd.
    LEGUMICULTURĂ Volumul III Editura “Ion Ionescu de la Brad”
    IASI – 2003, o citare, Ed. Ceres, Bucureşti.
    6. Curs Ciupercarie, Scribd., Razvan Constantin Pascal, o
    citare
    Tudor Ioana, Ciuperci si miceliu, Editura Lucman Buc, 2007
    7. Ciuperci, Gonta Vasile, ro.scribd.com, o citare
    Tudor Ioana, Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotas, Ghid
    practic pentru incepatori si avansati, Editura ALEX-ALEX, 2001.
    8. Cresterea ciupercilor, de Florin Voicila sau Cultura
    ciupercilor de balegar sau de strat, o citare
    Tudor Ioana, Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotus, Ghid
    practic pentru incepatori si avansati, Editura ALEX-ALEX, 2001.
    9. http://www.gombaforum.hu/wp-
    content/uploads/2010/09/cresterea_ciupercilor, o citare
    Tudor Ioana, Ciuperci comestibile, agaricus si pleurotas, Ghid
    practic pentru incepatori si avansati, Editura ALEX-ALEX, 2001.
    10. Teza de doctorat- Cercetari privind optimizarea energetica a
    lucrarilor in sistemele intensive de crestere a ciupercilor, Ing.
    Schiau Gh. Horia, Brasov, 2014, o citare.
    Tudor Ioana, Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile Ed.
    Lucman 2009, ISBN : 978-973-8372-32-1.
    Limbi străine : lb.franceză şi lb. engleză, ambele nivel mediu.
    Hobbyuri: colecţionarea de timbre şi reproduceri de artă,
    literatură, călătorii.
  • Lista de carti la vanzare, de la autori

    Ciuperca de paie, ciuperci cu văl, 15 lei
    Albinele si albinaritul pt. incepatori – 43 lei
    Cultura ciupercilor pentru incepatori 25 ron
    Ghid de cultura ciupercilor, Vol. 1 -30 lei,
    Ghid de cultura champignon, in sistem intensiv, Vol. 2, 30 lei,
    SHIITAKE – ciuperca longevitatii, 40 lei
    Bolile si daunatorii legumelor solanacee-55 lei,
    Mierea aliment complet 23 ron
    Producerea miceliului- 39 ron
    Crescatoria de prepelite, 27 ron
    Cresterea curcanilor, 29 lei,
    Cultura trandafirilor, 37 ron
    Cafeaua, enciclopedie 49 ron
    Ghidul culegatorului de ciuperci, 30 ron- unele ca si aceasta nu sunt scrise de mine
    Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Editia a III-a revazuta si adaugita – 23 lei
    Ciuperci comestibile si medicinale- 17 lei
    Crescatoria de crap, 31 lei
    Preparate vegetariene si conserve cu ciuperci, 20 lei
    Organizam curs de CIUPERCAR, acreditat, la Bucuresti si in 2016, taxa 700 ron.
    www.totuldespreciuperci. blogspot.ro, tel. 0745 420 536

     e.mail:tudorioana2007@gmail.com

                                          tudor.ioana.735@facebook.com

                                          tel. 0745420536

     

     

    B)    CIUPERCILE DIN FLORA SPONTANA A  ROMÂNIEI  

     

    CUVÂNT INTRODUCTIV

        Această lucrare se doreşte a veni în sprijinul celor ce recoltează ciuperci din flora spontană pentru a putea evita greşelile şi confuziile inerente. Nu este o lucrare pentru micologii specializaţi, nu abordează detaliile ce ţin de expunerea la microscopul optic, electronic sau cu baleaj a unor părţi componente ale ciupercilor. Se face referire la părţile componente ce se pot observa cu ochiul liber, formă, culoare, gust, consistenţă, miros, reacţie la atingere, rupere sau tăiere etc.

    În librării au aparut lucrări cu prezentarea de specii de ciuperci, însă acestea nu erau specii ce cresc în ţara noastră, deci erau lucrări traduse iar  prezenta carte se doreşte a veni în sprijinul culegătorului şi consumatorului autohton. De aceea am încercat să prezint cele mai importante specii de ciuperci comestibile, toxice şi  fără valoare alimentară din ţara noastră şi cu marea diversitate de denumiri populare în funcţie de zona geografică.

       Scriu despre ciuperci de aproape 30 de ani şi întotdeauna am crezut că n-am să prezint ciuperci din flora spontană deoarece este mai sigur să recomanzi consumul ciupercilor de cultură.  Este foarte adevărată şi acum această convingere, dar în toţi aceşti ani m-am confruntat şi cu dorinţa oamenilor de a învăţa să recunoască şi să recolteze ciuperci din mediul natural. Pădurile de la munte sau câmpiile, Delta, că doar ţara noastră are toate formele de relief, sunt un nesecat şi diversificat izvor şi de ciuperci. În Europa, aceste bogăţii au fost epuizate. În prezent specialiştii lor vin la noi şi recoltează ciuperci cu tot cu pământul pe care cresc şi le duc în pădurile lor.

       Am sperat şi urmărit în toţi aceşti ani că va apare şi la noi un albun, un ghid al ciupercilor din România sau chiar a unei părţi din acestea. Au apărut însă traduceri iar lucrările autohtone au prezentat numai câte un sfert sau mai puţin, din numărul speciilor prezentate în actuala lucrare.

       Desigur nici în prezenta lucrare nu sunt cuprinse decât o parte din bogăţia de specii din ţara noastră, adică cele mai importante, 310 din cele peste 400 macromicete. Şi sunt convinsă că acest lucru s-a întâmplat din cauza resurselor băneşti pentru a susţine o asemenea lucrare.

       Ţin să mulţumesc colectivului de la Editura Nomina Lex pentru publicarea acestei lucrări în condiţii grafice deosebite. Şi sper că datorită cititorilor mei această lucrare să se menţină cât mai mult timp în actualitate.

                                                                                          Autoarea

     

    Dr. Ing. Ioana Tudor

    C) TEHNICI INOVATIVE PENTRU OBTINEREA DE ALIMENTE CU MARE VALOARE  NUTRITIVĂ ( Cultura ciupercilor Pleurotus spp.)

      PREFAŢĂ

          Structurată pe 7 capitole prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. în  ţara noastră, cu actualizare la zi, ce va răspunde problemelor cultivatorilor cu suprafeţe restrânse, în sistem clasic sau celor cu ciupercării intensive.

       După o caracterizare generală morfo-fiziologică din Cap.1, este descrisă cultura clasică a acestor ciuperci ce cuprinde amenajarea spaţiului de cultură, pregătirea şi dezvoltarea substratului precum şi însămânţarea, incubarea miceliului şi condiţiile de microclimat, recoltarea, ambalarea şi evacuarea substratului uzat.  Tot în sistem clasic este descrisă cultura pe butuci din diferite esenţe lignicole şi pe substrat de rumeguş.

        În Cap.4 sunt aduse elemente noi de tehnologie privind  cultura intensiv-industrială, în spaţii cu condiţii de microclimat controlate de computer, cu producţie garantată de 270-300 kg ciuperci/tona de substrat într-o perioadă de 35-40 zile.

       Deşi ciupercile Pleurotus spp. sunt rezistente la boli şi dăunători, aşa denumite “rustice”, cu mai puţine pretenţii faţă de ciupercileAgaricus bisporus, în Cap.5 sunt descrise principalele boli şi dăunători ce pot apare precum şi  prevenirea sau combaterea acestora.

        Cultura ciupercilor Pleurotus spp. poate fi uşor transformată în cultură ecologică dacă celelalte condiţii privind substratul lignocelulozic, miceliul şi folosirea produselor biologice de dezinfecţie şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor sunt îndeplinite. Prin păstrarea igienei stricte în ciupercărie, prin utilizarea unui substrat de cultură dezinfectat optim pe bază de abur sau apă fierbinte, se pot obţine ciuperci fără tratamente cu pesticide.

        Cap.7 aduce un plus de noutate pentru ţara noastră prin abordarea pentru prima dată a tehnologiei de cultură pentru 7 noi specii de Pleurotus. Unele din aceste specii cresc în zone tropicale şi subtropicale şi se pretează foarte bine pentru a fi introduse în cultură pe perioada verilor toride din ţara noastră.

        Ciupercile Pleurotus spp. au reale şi dovedite virtuţi medicinale având rol antioxidant, antibacterian, antiviral, antiinflamator, scad tensiunea arterială, protejează sistemul cardiovascular, reduc colesterolul rău din sânge, întăresc sistemul imunitar al organismului precum şi pe cel nervos. Pot înlocui cu succes carnea animală, fiind bogate în proteină, carbihidraţi, minerale şi vitamine, fără conţinut de colesterol, sare şi zahăr. Şi dacă toate cele menţionate nu v-au convins,  atunci ca afacere pot fi foarte rentabile obţinându-se un kg de ciuperci dintr-un kg de paie.

        Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, telefoane pentru procurare miceliu autoarea poate fi contactată la tel. 0745420536 

    Dr. Ing. Ioana Tudor

           D ) Champignon sau  Agaricus bisporus, cea mai  cultivată şi consumată specie de ciuperci de pe Terra, face subiectul acestei lucrări, când pentru prima dată este prezentată ca o afacere sigură şi rentabilă.

        Prin conţinutul de aminoacizi din proteine, de săruri minerale, vitamine, fără colesterol, grăsimi, sare şi zaharuri, ciupercile sunt considerate un aliment complet. Proteina vegetală obţinută din ciuperci se află pe locul doi, pe plan mondial după cea din soia.

        Cu un consum de 1 kg ciuperci/locuitor în România faţă de media de 2,2 kg în Europa, spune multe despre ponderea acestei culturi în prezent.

       Lucrarea va veni în sprijinul începătorilor şi avansaţilor în această cultură, studenţilor şi doctoranzilor precum şi tuturor celor ce ar dori sa înceapă o afacere şi sunt nehotărâţi. De la cultura în sistem clasic, la cea intensiv industrială sunt prezentate aspecte de producere a compostului, cultura ecologică, boli şi dăunători, pesticide, calitatea ciupercilor şi valorificarea lor precum şi tehnologia de cultură a speciei Agaricus bitorquis alături de Agaricus bisporus.

        Fondurile structurale europene îi vor ajuta pe cei din mediul rural să-şi doteze, modernizeze şi extindă ciupercăriile actuale iar pe alţii să se orienteze către o afacere profitabilă şi sigură. Afirm aceste lucruri deoarece au apărut şi la noi furnizori de echipamente, miceliu de calitate, compost însămânţat, adus din afară şi care asigură producţii ridicate şi rentabile.

    Desigur poate se putea şi mai bine, şi mai complet dar sper să pot să o fac an de an, atâta timp cât dvs. veţi avea nevoie de aceste informaţii. Sper să vin mereu cu noutăţi şi să vă pot sprijini cu noi informaţii la zi în acest domeniu. Scrieţi-mi despre problemele întâmpinate de dvs., greutăţi, eşecuri, succese, cu fotografii reprezentative, la adresa de e-mail: tudorvioana14@yahoo.co.uk  sau sunati la nr. 0745 420 536.  Vă pot oferi informaţii despre solarii cu termoizolaţie şi microclimat automatizat şi pus pe computer, miceliu de calitate, compost însămânţat adus din import, proiecte pentru a obţine fonduri sau curs de calificare în meseria de ciupercar.

                                                                                                     Autoarea

    MICELIUL DE CIUPERCI. SUŞE ŞI HIBRIZI

    Ghid de producere a miceliului-în sistem intensiv şi clasic

    Prefaţă

     

    Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine în condiţii sterile de laborator şi care, plasat într-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit: specia, tulpina sau hibridul respectiv.

    Încă din anul 1588 ne-au rămas referinţe scrise despre specialişti ce şi-au pus întrebări asupra ciupercilor şi mai ales a modului lor de înmulţire. În anul 1925 în Olanda, Haarten este specialistul ce a introdus noţiunea de miceliu.

    În ţara noastră primul miceliu s-a produs în sistem clasic pe gunoi de cabaline sau pe compost, în cilindri de sticlă de unde, după incubare, era scos sub formă de role, ambalat şi expediat în vederea însămânţării. Pentru a fi însămânţat se mărunţea şi se amesteca cu compostul.  După anul 1977 s-a trecut şi în ţara noastră la producerea industrială a miceliului pe seminţe de cereale (orz, grâu) sau aşa-zisul miceliu granulat.

    Această carte este prima lucrare integrală de acest fel din ţara noastră, cu referire directă la producerea miceliului comercial de ciuperci comestibile şi medicinale dar şi cu descrierea şi a celorlalte etape intermediare până la obţinerea acestuia: prelevare de ţesut, recoltare de spori, factorii care influenţează creşterea miceliului, preparare de medii de cultură sau de laborator,inocularea şi transferul miceliului pe mediul de cultură, obţinere de culturi pure, de inocul ş.a. In cadrul tehnologiei de producere a miceliului exista doua faze distincte de lucru, una nesterila si alta sterila.   În ultimii 80 ani tehnologia de producere a miceliului s-a perfecţionat continuu, trecând de la utilizarea cerealelor, la suport lignicol, artificial şi până la miceliu lichid.

    Miceliul se obţine într-un laborator, unde se lucrează în condiţii foarte stricte de igienă şi de aici a decurs şi înlocuirea lucrărilor manuale cu automatizare şi intervenţie umană minimă. Sunt prezentate şi consecinţele unei igiene precare, adică apariţia unor ciuperci facultativ parazite şi saprofite cele mai răspândite pe suportul de creştere al miceliului comercial, ce produc mucegaiuri de diverse culori: verde, roşu, galben, negru, alb, carmin, orange, precum şi prevenirea şi combaterea acestora.

    Alături de tehnologia de obţinere a miceliului în sistem intensiv este abordată pentru prima dată şi metoda obţinerii miceliului în sistem gospodăresc sau casnic, pentru amatorii şi iubitorii de ciuperci.

    Prezenta lucrare se doreşte a trage şi un semnal de alarmă ce s-ar putea să ajungă la cunoştinţa investitorilor, precum că în ţara noastră nu există o Staţie de produs miceliu comercial cu tehnologie de ultimă generaţie.

    Lucrarea cuprinde 7 capitole, ultimul fiind dedicat descrierii şi prezentării principalelor tulpini şi hibrizi de ciuperci cultivate ca specii comestibile şi/sau medicinale. S-au prezentat hibrizi din 5 specii de Agaricus, din 10 specii de Pleurotus, alături deLentinus edodes sau shiitake  şi din alte aproape 20 de specii de ciuperci, cu provenienţă din diferite ţări europene, asiatice sau americane.

    Pentru consultanţă privind înfiinţarea de ciupercării, staţii de miceliu, cursuri de ciupercar acreditat sau procurare de cărţi privind tenhologia de cultură a ciupercilor, autoarea poate fi contactată la tel. 0745.420.536 sau prin e-mail de pe pagina blog  www.totuldespreciuperci.blogspot.ro.

     

    CULTURA CIUPERCILOR PENTRU ÎNCEPATORI

     

       Pentru a nu vă expune la unele riscuri, chiar  ireversibile, vă recomand să cultivaţi dvs. în propria gospodărie, în spaţii dezafectate, nefolosite, asigurând minime condiţii de microclimat, fără consumuri energetice, utilizând materii prime ce sunt considerate în gospodării, auxiliare, deşeuri, gunoaie agricole, rezidii etc.

        Desigur acest lucru este mult mai uşor de pus în practică în mediu rural dar atunci când se doreşte, materialele pot fi procurate din mediul rural, pregătit acolo compostul sau substratul de cultură, repartizat în saci şi transportat la oraş. Şi la oraş există spaţii goale, diferite beciuri, subsoluri, magazii, debarale, locuinţe neutilizate, anexe, care de două ori pe an sau chiar mai mult  pot fi ocupate cu saci însămânţaţi cu ciuperci.

       Ciupercăria poate fi o afacere mai mică sau mai extinsă în funcţie de ceea ce se doreşte. În prezenta lucrare voi veni cu soluţii pentru cultivatorii mici, pentru cei ce vor să cultive în sistem clasic-gospodăresc cu investiţii minime. Diferenţa dintre ciupercariile clasice şi cele intensive fiind reprezentată de suma fondurilor  investile  şi care determină amploarea şi tehnologizarea.  

       Înainte de a porni o asemenea  cultură, mai întâi trebuie să vă documentaţi, dar nu de pe Net din lucrări postate acolo şi care sunt vechi chiar şi de 30 ani. Citiţi o lucrare actuală, deoarece tehnologiile suferă noi îmbunătăţiri şi adaptări. Nu pot eu să public, să ţin pasul cu noutăţile care apar.

      Nu cumpăraţi miceliu decât de la o Staţie de produs miceliu, acredidată, cu factură şi un certificat de calitate sau de garanţie.Păstraţi aceste documente deoarece pe baza lor veţi obţine şi un certificat de calitate cu ajutorul căruia să puteţi dovedi că ciupercile sunt comestibile şi veţi avea  voie să le comercializaţi. Certificatul de calitate se obţine de la un laborator Fitosanitar din zona dvs.

       Suprafaţa ciupercăriei va fi decisă de dvs. în funcţie de spaţiul pe care îl aveţi deja construit, de suma ce doriţi s-o investiţi, de modul de încălzire al ciupercăriei, dar vă recomand să aveţi peste 50 mp de cultură efectiv, sau şi mai bine 100 mp.

    - Cultura practicată în pivniţe, în funcţie de înălţimea acestora poate fi pe jos, pe 2 sau maximum 3 nivele. Şi pivniţele ca spaţii de cultură pot da rezultate foarte bune dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii. În Franţa cultura în pivniţe este foarte răspândită iar la Budapesta în subterane.

    -  Vă puteţi construi singuri un solar bine izolat termic şi cu instalaţii de microclimat de mâna a 2-a, puteţi avea o ciupercărie modernă. Dar mai întâi cereţi relaţii despre suprafaţa solarului.

    - Amplasaţi ciupercărie unde să aveţi toate utilităţile adică drum de acces practicabil tot anul, apă- deşi se poate fora un puţ propriu, curent electric, canalizare – sau se va construi o fosă septică. Cultura ciupercilor nu este interzisă de anumite norme de mediu, deoarece nu poluează, nu produce deşeuri în cantitate mare. Compostul uzat va fi transportat pe câmp şi utilizat ca îngrăşământ natural la alte culturi agricole. Aplicând tehnologia chiar şi pe un compost produs şi însămânţat de dvs. puteti obţine  20-25 kg ciuperci/mp/ciclu de cultură şi înmulţiţi cel puţin cu 2 cicluri/an , ce spuneţi ? nu merită ?   Şi nu uitaţi că ciupercile prin conţinutul în proteine sunt denumite şi carne vegetală.                                                                                


    Dr. Ing. Ioana Tudor

    Dr. ing. Ioana Tudor

     

    CULTURA CIUPERCILOR  PLEUROTUS SPP.)

      PREFAŢĂ

          Structurată pe 7 capitole prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. în  ţara noastră, cu actualizare la zi, ce va răspunde problemelor cultivatorilor cu suprafeţe restrânse, în sistem clasic sau celor cu ciupercării intensive.

       După o caracterizare generală morfo-fiziologică din Cap.1, este descrisă cultura clasică a acestor ciuperci ce cuprinde amenajarea spaţiului de cultură, pregătirea şi dezvoltarea substratului precum şi însămânţarea, incubarea miceliului şi condiţiile de microclimat, recoltarea, ambalarea şi evacuarea substratului uzat.  Tot în sistem clasic este descrisă cultura pe butuci din diferite esenţe lignicole şi pe substrat de rumeguş.

        În Cap.4 sunt aduse elemente noi de tehnologie privind  cultura intensiv-industrială, în spaţii cu condiţii de microclimat controlate de computer, cu producţie garantată de 270-300 kg ciuperci/tona de substrat într-o perioadă de 35-40 zile.

       Deşi ciupercile Pleurotus spp. sunt rezistente la boli şi dăunători, aşa denumite “rustice”, cu mai puţine pretenţii faţă de ciupercileAgaricus bisporus, în Cap.5 sunt descrise principalele boli şi dăunători ce pot apare precum şi  prevenirea sau combaterea acestora.

        Cultura ciupercilor Pleurotus spp. poate fi uşor transformată în cultură ecologică dacă celelalte condiţii privind substratul lignocelulozic, miceliul şi folosirea produselor biologice de dezinfecţie şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor sunt îndeplinite. Prin păstrarea igienei stricte în ciupercărie, prin utilizarea unui substrat de cultură dezinfectat optim pe bază de abur sau apă fierbinte, se pot obţine ciuperci fără tratamente cu pesticide.

        Cap.7 aduce un plus de noutate pentru ţara noastră prin abordarea pentru prima dată a tehnologiei de cultură pentru 7 noi specii de Pleurotus. Unele din aceste specii cresc în zone tropicale şi subtropicale şi se pretează foarte bine pentru a fi introduse în cultură pe perioada verilor toride din ţara noastră.

        Ciupercile Pleurotus spp. au reale şi dovedite virtuţi medicinale având rol antioxidant, antibacterian, antiviral, antiinflamator, scad tensiunea arterială, protejează sistemul cardiovascular, reduc colesterolul rău din sânge, întăresc sistemul imunitar al organismului precum şi pe cel nervos. Pot înlocui cu succes carnea animală, fiind bogate în proteină, carbihidraţi, minerale şi vitamine, fără conţinut de colesterol, sare şi zahăr. Şi dacă toate cele menţionate nu v-au convins,  atunci ca afacere pot fi foarte rentabile obţinându-se un kg de ciuperci dintr-un kg de paie.

        Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, telefoane pentru procurare miceliu autoarea poate fi contactată la tel. 0745420536 

    Dr. Ing. Ioana Tudor

                                                           TRUFE – Tuber spp, ciuperci

     

        Numite şi diamantele negre ale pământului sau diamantele gastronomiei, perle rare, delicatese de neegalat acestea sunt Ciupercicare cresc în pământ, la adâncime de 10-40 cm, unele chiar la suprafaţă sau mai în profunzime.

    Începeţi prin a face o comparaţie: dacă dintre produsele alimentare de origine animală, icrele negre se plasează pe primul loc – de bună seamă şi cu îndreptăţită motivaţie, printre produsele de origine vegetală, folosite în alimentaţie, trufele pot ocupa cu cinste, acelaşi loc.

    Trufele ( Tuber spp.) sunt ciuperci comestibile cu un gust şi o aromă excepţionale, bogate în substanţe nutritive, minerale, vitamine şi cu steroizi care sunt feromoni sexuali. 

    Dacă un restaurant nu are în meniu mâncăruri cu trufe, nu este select. O porţie de trufe cu paste, la restaurantul unui hotel din Bucureşti, costă 30 de euro.

    Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante.

       În carte se face descrierea a 15 specii, se menţionează  locaţiile în păduri de unde pot fi recoltate precum şi tehnologia de cultură, ce poate fi o afacere pe 50 ani.

    Ştiaţi că trufele se recoltează cu câni dresaţi?

    Ştiaţi că o trufă albă se poate vinde cu un preţ între 3000-6500 euro/kg ?

    În Europa se recoltează 50% din cantitatea mondială de trufe.

    În România, trufe de calitate se recoltează în Ardeal. La noi se întâlnesc trei specii de trufe: trufe de vară, trufe de iarna şi trufe comune. Preţul unui kilogram de trufe româneşti variază între 50 şi 150 de euro.

    În trecut, se foloseau porcii, sau se observau anumite specii de muşte, pentru găsirea trufelor. Astăzi se folosesc câini special dresaţi şi în curând va fi folosită aparatură electronică, un fel de GPS pentru trufe.

    Trufele sunt ciuperci micorizante (gr.mykes – ciupercă şi rhiza-rădăcină).

    Termenul desemnează plantele ale căror rădăcini trăiesc în simbioză cu hifele unor ciuperci.

    În lume, cererea de trufe e din ce în ce mai mare, şi cantităţile culese din ce în ce mai mici, iar din culesul spontan cantităţile sunt variabile, influenţate 80% de vreme (în special de precipitaţii), iar în aceste condiţii unele trufe sunt chiar în curs de dispariţie (trufa franceză) şi de aceea, unele state au intervenit prin înfiinţarea de culturi. (Franţa – 200 ha, parteneriat public + privat, Spania – 500 ha, Italia – 400 ha).

    Dr. Ing. Ioana Tudor

     e.mail:tudorioana2007@gmail.com/  tudor.ioana.735@facebook.com/ tel. 0745420536 

    POEZIE 

        de Paul Corneliu Bodiu   

     

    Nori de ploaie se adună
    Dinspre Cluj spre Odorhei.
    Unii vor să ne impună
    Să jucăm cum cântă ei.
    Minţile au  luat-o razna;
    Umblă zvonul deşănţat
    Că-n Harghita şi Covasna
    Vor  să facă “stat” în Stat !
    S-a  udat de lacrimi pragul;
    În Cristuru e  prăpăd!
    Imnul românesc şi steagul
    Nu se-aud şi nu se văd     !
    Crişul, Mureşul, Târnava
    Poartă  jalea în aval.
    Nesfârşită e gâlceava;
    Nu e  linişte-n Ardeal.
    Munţii stau să  răbufnească;
    Fierbe galbenul  podiş!
    Vatra sfântă strămoşească
    E tăiată-n  curmeziş.
    Se anunţă o furtună
    Cu efect devastator:
    Impostorii vor să pună

    Pe  cultură sigla lor.
    Atmosfera prevesteşte
    Un  pericol  iminent!
    Tot ce sună româneşte
    Capătă un alt  accent.
    Graiul nostru  plâns pe vetre,
    Legănat de cărărui,
    E lovit mereu cu pietre
    Ca un  pom al nimănui…
    Nu  lăsaţi ca vorbitorii
    Altor limbi pe-acest pământ,
    Să ne  umble prin istorii
    Şi să muşte din  cuvânt!

     Neamul Românesc  nu piere;
     Dacii încă mai  trăiesc!
     Scoateţi steagul la vedere
     Şi-n Ţinutul Secuiesc!
     De pe  stâncile străbune
     Decebal ne dă curaj!
     Faceţi imnul să răsune
     Peste  Mureş, pân-la Blaj!
     Nu  permitem celor care
     Se pretind aici  stăpâni,
     Să ne calce în picioare
     Demnitatea de romani.
          

     

    Ne-a mai parasit inca un pilon al Romaniei  (eclipsat de compromiterea fesenista) ! A murit ultimul coleg de Clasă Palatină al Regelui Mihai / Lascăr Duiliu Zamfirescu avea 98 de ani și era nepot al scriitorului Duiliu Zamfirescu

    Custodele Coroanei Române, Majestatea Sa Margareta, anunță, pe pagina de Facebook, că regretă moartea ultimului coleg de Clasă Palatină al Regelui Mihai I şi afirmă că prin dispariţia acestuia „România pierde un tezaur viu al istoriei contemporane”.

    „Majestatea Sa Custodele Coroanei a aflat cu mare tristeţe de trecerea la cele veşnice a ultimului coleg de Clasă Palatină al Regelui Mihai I, domnul Lascăr Duiliu Zamfirescu. Prin trecerea sa la cele veşnice, România pierde un tezaur viu al istoriei contemporane şi ultimul prieten din tinereţe care l-a cunoscut pe Regele Mihai în anii formării sale educaţionale”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a Familiei Regale, citată de Agerpres.

    Potrivit sursei citate, fiu al diplomatului Alexandru Zamfirescu şi nepot al scriitorului Duiliu Zamfirescu, Lascăr Zamfirescu s-a născut la Berlin, în 23 mai 1922.

    A început şcoala în Olanda, într-o instituţie religioasă, continuându-şi copilăria în capitalele mai multor ţări (Brazilia, Portugalia), unde tatăl său era trimis ca reprezentant al României.

    Ajuns în ţară la vârsta de 14 ani, în 1936, el s-a alăturat Clasei Palatine, din anul al V-lea, până în clasa a VII-a (1939). În această perioadă, a devenit foarte apropiat Principelui Moştenitor Mihai, cei doi formând o prietenie care a rezistat peste decenii.

    În vacanţele de vară, Lascăr Zamfirescu era la Roma, alături de tatăl său, fiind deseori invitat la Florenţa de Regina-Mamă Elena.

    După absolvirea studiilor, la Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, a devenit inginer în electromecanică, lucrând 11 ani în uzinele Malaxa, continuând pasiunea pentru inginerie de-a lungul vieţii.

    În anul 1945, s-a căsătorit cu Elena Rosetti.

    Lascăr Zamfirescu este cunoscut şi pentru că a fost fratele disidentei exilate Sanda Stolojan, pe care a apărat-o în faţa organelor de securitate.

    După întoarcerea Regelui Mihai, cei doi au reluat legăturile, Lascăr Zamfirescu fiind devotat regelui şi prietenului său până la capăt, mai informează Familia Regală a României.

    Lascăr Zamfirescu, In Memoriam

    Majestatea Sa Custodele Coroanei a aflat cu mare tristeţe de trecerea la cele veşnice a ultimului coleg de Clasă Palatină al Regelui Mihai I, domnul Lascăr Duiliu Zamfirescu.

    Fiu al diplomatului Alexandru Zamfirescu şi nepot al scriitorului Duiliu Zamfirescu, Lascăr Zamfirescu s-a născut la Berlin, în 23 mai 1922. A început şcoala în Olanda, într-o instituţie religioasă, continuându-şi copilăria în capitalele mai multor ţări (Brazilia, Portugalia), unde tatăl său era trimis ca reprezentant al României.

    Ajuns în ţară la vârsta de 14 ani, în 1936 el s-a alăturat Clasei Palatine, din anul al V-lea, până în clasa a VII-a (1939). În această perioadă, a devenit foarte apropiat Principelui Moştenitor Mihai, cei doi formând o prietenie care a rezistat peste decenii. În vacanţele de vară, Lascăr Zamfirescu era la Roma, alături de tatăl său, fiind deseori invitat la Florenţa de Regina-Mamă Elena.

    După absolvirea studiilor, la Colegiul Naţional “Sfântul Sava”, a devenit inginer în electromecanică, lucrând 11 ani în uzinele Malaxa, continuând pasiunea pentru inginerie de-a lungul vieţii. În anul 1945, s-a căsătorit cu Elena Rosetti. Este cunoscut şi pentru că a fost fratele disidentei exilate Sanda Stolojan, pe care a apărat-o în faţa organelor de securitate.

    După întoarcerea Regelui Mihai, cei doi au reluat legăturile, Lascăr Zamfirescu fiind devotat regelui şi prietenului său până la capăt. Prin trecerea sa la cele veşnice, România pierde un tezaur viu al istoriei contemporane şi ultimul prieten din tinereţe care l-a cunoscut pe Regele Mihai în anii formării sale educaţionale.

    Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

    Fesenia,adica hotia,manipularea,precurvia,minciuna  si alte mizerii pesedizde au picioare scurte  – EXCLUSIV Grupul de la Scroviștea: Ce s-a ales de oamenii lui Dragnea

    Ultima noapte de libertate și-a petrecut-o acasă la Codrin Ștefănescu, numărând voturi împreună cu Marian Oprișan, Marian Vanghelie, Ionel Arsene și alți baroni locali. Când a început să fie clar pentru toată lumea că PSD a înregistrat un mic dezastru la europarlamentare, Ștefănescu își amintește că Liviu Dragnea a avut, spre miezul nopții, o revelație.

    ”Pe la 11 – 12 noaptea am tras concluzia că trebuie să fim mult mai expliciți în comunicare, pe tot ce am făcut bine. Liviu, destul de rece, ne-a spus că o să facem lucrurile astea fără el. <<De ce>>, l-am întrebat. <<Am senzația tot mai certă că mâine mă vor executa politic pentru o aberație>>”, a declarat pentru G4Media.ro Codrin Ștefanescu, unul dintre puținii apropiați ai fostului lider care i-a rămas până azi fidel.

    A doua zi, pe 27 mai 2019, Liviu Dragnea avea să fie condamnat, puțin înainte de ora 14:00, la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, dar nu pentru o aberație, ci din cauza angajărilor fictive de la Protecția Copilului Teleorman. Acuzat de instigare la abuz în serviciu și instigare la fals intelectual, Dragnea a fost singurul inculpat din dosar condamnat cu executare.

    Ce a urmat a fost un lung șir de trădări. Când era pe culmile puterii, Dragnea își făcuse un obicei să se vadă duminica la Scroviștea cu un grup restrâns de lideri și de apropiați. Acolo se luau deciziile importante.

    Potrivit mai multor mărturii din partid, grupul de la Scroviștea era format din Viorica Dăncilă, pe atunci premier, Olguța Vasilescu, Claudiu Manda, Ionel Arsene, Darius Vâlcov, Marian Neacșu, Marcel Ciolacu și, din afara partidului, Doru Bușcu, unul dintre prietenii foarte apropiați de fostul lider PSD.

    Printre primii care s-au dezis, după condamnare, de Dragnea au fost Viorica Dăncilă, Olguța Vasilescu și Claudiu Manda. Dăncilă ajunsese, dintr-un europarlamentar anonim la Bruxelles, prim-ministru. Ultimii doi aveau atât de mare trecere pe lângă fostul lider, încât, în campania pentru europarlamentare, Dragnea i-a rugat public să le fie nași la nuntă. N-a mai fost să fie.

    După ce a pierdut alegerile prezidențiale din noiembrie 2019, Viorica Dăncilă a fost mazilită rapid de Marcel Ciolacu, pe care îl găsim nu doar în grupul de la Scroviștea, ci și în barca în care s-au plimbat Liviu Dragnea și fostul premier, Sorin Grindeanu, pe lacul Belina în primăvara anului 2017. Unii spun chiar că actualul președinte interimar al PSD trăgea la vâsle.

    Despre Viorica Dăncilă nu se mai știe aproape nimic azi. Nu mai trece pe la partid și nu știe nimeni cu ce se ocupă. La începutul lunii mai, după scandalul adoptării tacite a legii privind autonomia Ținutului Secuiesc, Dăncilă a găsit că e un bun prilej să se răzbune pentru pierderea partidului.

    ”În cele câteva luni de zile de când conduce interimar PSD, Marcel Ciolacu s-a dovedit un președinte comod pentru liberali și un lider supus Palatului Cotroceni, lucruri care au nemulțumit deja mulți colegi”, scria Dăncilă pe Facebook la sfârșitul lunii aprilie.

    ”Pentru Marcel Ciolacu s-a pornit un tăvălug care va crește”, a mai profețit fostul premier acum o lună, după care iarăși a dispărut în neant.

    Tăvălugul a crescut, dar nu chiar atât de mult pe cât și-ar fi dorit Dăncilă. Ciolacu nu are practic rival la șefia PSD, oricât de mult s-au străduit baronii din Moldova, în frunte cu Ionel Arsene, să-l convingă pe fostul premier, Sorin Grindeanu, să candideze la Congres.

    Grindeanu a postat pe Facebook chiar ieri un mesaj care nu prea lasă loc de interpretări: ”Nu este momentul unor noi frământări interne, unor lupte inutile în PSD (…) e momentul unității, să lăsăm dorințele personale și să ne întoarcem fața catre oameni”.

    Apropiații lui Marcel Ciolacu au explicat însă pentru G4Media.ro că ”tăvălugul” pornit împotriva liderului interimar are în spate niște facturi neplătite la propriu, nu doar dorința de răzbunare a Vioricăi Dăncilă.

    Ciolacu ar fi refuzat să plătească un contract de consultanță în valoare de 6 milioane de euro încheiat de fostul consilier al Vioricăi Dăncilă, Anton Pisaroglu, în ciuda numeroaselor adrese, amenințări și notificări oficiale. Sumele revendicate de la PSD de diverși alți consultanți s-ar ridica la 10 milioane de euro.

    În schimb, toate datoriile către oamenii din presă abonați la banii de subvenție ai PSD ar fi fost plătiți.

    Un alt motiv pentru care apropiații lui Ciolacu cred că actualul lider interimar este atacat în interior este avizarea negativă a tuturor legilor din Parlament referitoare la justiție. ”Creierul din spatele acestor atacuri este fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir, prieten cu Ionel Arsene. Ei au tot insistat cu modificările la legi, dar Ciolacu le-a omorât în Parlament”, a declarat pentru G4Media.ro un lider PSD apropiat actualei conduceri.

    Daniel Dragomir și Ionel Arsene au fost văzuți relativ recent călătorind împreună într-un avion cu destinația Londra. Unul dintre procesele lui Dragomir, în care a fost condamnat deja pentru fals în înscrisuri în primă instanță, se apropie de final.

    Curtea de Apel urma să judece marți ultimul termen în dosarul lui Dragomir, însă avocații fostului ofițer SRI au contestat introducerea celui de-al treilea judecător în completul de divergență și au cerut ca martorii să fie audiați din nou. Următorul termen a fost fixat pentru data de 4 iunie (detalii aici).

    Ionel Arsene, președintele CJ Neamț, unul dintre baronii cei mai apropiați de Liviu Dragnea, este azi unul dintre liderii opoziției interne din PSD. În plan politic, ar fi susținut puternic ideea introducerii unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Orban, cu dublu scop: să-și creeze un instrument de negociere cu premierul Orban și să-l vulnerabilizeze pe Ciolacu, moțiunea urmând să pice în urma negocierilor cu PNL.

    Nici Marcel Ciolacu nu i-a rămas însă dator liderului CJ Neamț. La sfârșitul lunii aprilie, liderul interimar al PSD i-a taxat public lui Arsene derapajele de limbaj. Ciolacu a mai declarat atunci că instituțiile statului ar trebui să se autosesizeze în legătură cu un contract în valoare de 85 de milioane de euro câștigat de o firmă apropiată de președintele CJ Neamț chiar de la instituția pe care o conduce (detalii aici).

    Nici Ionel Arsene, nici fostul secretar general al PSD Codrin Ștefănescu nu mai calcă azi pe la sediul central din Kiseleff, fiind decuplați de la butoane. ”Cine pronunță numele nostru este considerat dușman al sistemului. Eu nu mă duc la partid câtă vreme este Ciolacu și aceastsă echipă la conducere, însă mulți de la partid vin la mine”, a declarat Ștefănescu pentru G4Media.ro.

    Chiar dacă n-a făcut parte direct din grupul de la Scroviștea, Ștefănescu a avut mereu relații apropiate cu fostul lider PSD. Fostul secretar general susține că vorbește des cu Dragnea, care îl sună din penitenciarul Rahova de câte ori îi permite regulamentul intern. Fostul secretar general susține că l-a vizitat la penitenciar și că, în anul scurs de la condamnare, cel puțin 45 de parlamentari l-ar fi vizitat pe Liviu Dragnea la Rahova.

    ”Au fost în grupuri de câte doi-trei. Au fost trei importanți pe care nu i-a primit, le-a refuzat vizita”, a mai spus Ștefănescu.

    Cum vede, însă, fostul lider PSD actuala conducere?

    ”Dragnea spune că partidul s-a distanțat în mod îngrijorător de la mesajul pe care l-a promovat întotdeauna pentru români și în interesul românilor. Altceva nu pot să spun”, susține Ștefănescu.

    Decuplați sunt și foștii oameni ai lui Dragnea din Parlament. O tentativă a vechii grupări de a-l impune pe Șerban Nicolae președinte al Senatului a eșuat, în cele din urmă fiind numit Robert Cazanciuc, dar cu titlu interimar. Comisia pentru legile justiției, condusă de fostul ministru al justiției, Florin Iordache, a fost desființată încă din septembrie 2019. Promotorul OUG 13 este azi o voce marginală în Parlament.

    Nicolae și Iordache au fost vârfurile de lance ale lui Dragnea în lupta cu justiția. Cei doi au inițiat zeci de proiecte legislative menite să îi scape de pușcărie pe marii penali – unele dintre ele intrate în vigoare, altele oprite pe parcurs. Șerban Nicolae a avut o tentativă eșuată de a prelua șefia PSD, o competiție pierdută în fața Vioricăi Dăncilă, iar acum continuă în Parlament să depună proiecte care șubrezesc instituții-cheie, dar fără mare sprijin din partea partidului.

    Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea

    Fost ofițer SPP, șofer și bodyguard al lui Liviu Dragnea, Adrian Mladinoiu este un personaj mai important decât pare la prima vedere. După condamnarea lui Dragnea și instalarea guvernului Orban, a pierdut funcția de secretar de stat în cadrul SGG, dar a fost recuperat anul trecut, la Cluj, de către fostul jurnalist Liviu Alexa, fost lider al filialei PSD Cluj pentru o scurtă perioadă. Alexa figurase pe lista jurnaliștilor plătiți de PSD, cât activa încă în presă.

    Alexa l-a numit pe Mlădinoiu în funcția de președinte executiv al PSD Cluj. În luna februarie, Comitetul Executiv Național al PSD a decis dizolvarea conducerii organizației clujene. Alexa a intrat în conflict cu Marcel Ciolacu.

    Surse din partid au declarat pentru G4Media.ro că Mlădinoiu a încercat să revină în organizația centrală de partid, bazându-se pe relațiile de amiciție avute cu grupul din jurul cuplului Olguța Vasilescu/Claudiu Manda.

    Mlădinoiu nu a reușit să obțină nicio funcție la centru. După Paști, Mlădinoiu a părăsit și principalele două grupuri de comunicare ale partidului de pe aplicația Whatsapp, pe care se regăsesc principalii lideri ai PSD. În plan privat, mai spun surse din partid, Mlădinoiu era și mai este în strânsâ legătură cu fiul lui Liviu Dragnea, fiind implicat direct în câteva afaceri pe care acesta le controlează.

    Darius Vâlcov a fost arhitectul planului economic aberant menit să închidă gura populației cu cheltuieli masive din împrumuturi pentru ca Dragnea să își treacă în liniște măsurile de distrugere a justiției. Vâlcov a fost printre primii apropiați ai lui Dragnea care au sărit în altă barcă, imediat după condamnarea liderului PSD.

    La puțin timp după ce a demisionat din funcția de consilier de stat al premierului – mișcare văzută drept o epurare -, a devenit consilier informal al Vioricăi Dăncilă când aceasta a preluat și funcția de președinte al partidului.

    Prin interpuși, Vâlcov a controlat, până la căderea guvernului PSD, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului, instituții care gestionează bugete și piețe de miliarde de euro.

    Acum, Vâlcov este plecat din țară, potrivit surselor G4Media.ro, și trăiește în Italia. A scăpat de dosarul început de DIICOT pentru că a publicat pe contul de Facebook protocolul clasificat SRI-Parchet, procurorii anunțând în 3 mai renunțarea la anchetă.

    În aprilie 2020, o comisie tehnică din CNATDCU a decis că 23% din teza de doctorat a lui Darius Vâlcov reprezintă plagiat și a propus retragerea titlului de doctor. În ceea ce privește dosarul de corupție în care a fost condamnat la 8 ani de închisoare în primă instanță, judecarea apelului e suspendată până la pronunțarea unei decizii a Curții Europene de Justiție.

    Fostul șef al Comisiei Naționale de Prognoză, Ion Ghizdeanu, care primise puteri sporite și dubla practic activitatea guvernului Dăncilă în anumite programe cu finanțare publică, s-a remarcat prin servilismul total față de dorințele cuplului Dragnea – Vâlcov.

    El este și singurul care s-a ales cu dosar penal în urma deciziilor luate pentru a-i face pe plac lui Dragnea. Astfel, Ghizdeanu a fost inculpat pe 13 februarie de Parchetul de pe lângă Judecătoria Secotrului 1 pentru că ar fi falsificat lista de proiecte finanțate de stat prin Fondul de Dezvoltare și Investiții, ”pușculița pentru baroni” inventată de Dragnea și Vâlcov.

    Procurorii arată că în perioada 17 septembrie 2019 – 24 octombrie 2019 Ghizdeanu ar fi falsificat mai multe procese-verbale în care a menționat ”în mod mincinos” că membrii Comisiei de analiză și evaluare a proiectelor (din Fondul de Dezvoltare și Investiții – n.red.) s-au întrunit, au analizat și au propus pentru aprobare 1.080 de proiecte. În realitate, spun procurorii, membrii comisiei nu s-au întrunit niciodată și nu au făcut nicio analiză, lista cu proiectele propuse spre aprobare fiind stabilită arbitrar de Ghizdeanu.

    Fosta șefă de Comunicare la guvern, Anca Alexandrescu, a fost omul prin care Liviu Dragnea controla strict agenda și ieșirile publice ale Vioricăi Dăncilă. Acum, se ocupă de un proiect la Realitatea TV, alături de patronul condamnat, Maricel Păcuraru, și de Miron Mitrea, fost lider PSD, coleg de penitenciar cu Păcuraru.

    Fostul ziarist Doru Bușcu, consilier al mai multor lideri PSD, era unul dintre partenerii de discuții preferați ai lui Liviu Dragnea, cei doi fiind prieteni de familie. A fost și beneficiar al fondurilor pentru consultanță. După condamnarea liderului PSD, Bușcu a rămas cu contractul de la TVR, unde este invitat permanent.

    Acum toate taberele din partid așteaptă congresul, care ar urma să aleagă o conducere cu mandat plin. Congresul ar putea să aibă loc în iunie sau în iulie, iar tabăra anti-Ciolacu speră ca măcar Eugen Teodorovici va candida, dat fiind că Gabriela Firea și Sorin Grindeanu au dat toate semnalele că stau pe tușă.

    Dilema unora este dacă evoluția epidemiei de coronavirus le va permite să se strângă fizic la București sau vor vota online. Fidelii lui Dragnea calculează numărul lunilor pe care fostul lider PSD le mai are de petrecut la Rahova. După socoteleile lor, cel târziu în februarie anul viitorul ar trebui să iasă.

    Sursa Foto imagine deschidere: Inquam Photos/ Autor: Liviu Florin Albei

    BREAKING -Liviu Dragnea a pierdut si procesul cu Comisia Europeană la Tribunalul UE. El a atacat indirect raportul OLAF care a dus la apariția dosarului Tel Drum

    Liviu Dragnea a pierdut procesul de la Tribunalul UE, potrivit ordonanței de inadmisibilitate. Tribunalul a respins acțiunea lui Dragnea împotriva Comisiei Europene pe motiv de inadmisibilitate. În 2018, el atacase în justiție răspunsul Comisiei Europene la o plângere a sa împotriva modalității în care a fost realizat raportul OLAF care a dus la apariția dosarului de corupție Tel Drum.

    Liviu Dragnea nu mai putea ataca direct raportul OLAF, pentru că la acel moment trecuse termenul legal pentru această plângere, astfel că a ales o cale indirectă. El a acuzat faptul că OLAF nu i-ar fi respectat dreptul de a fi audiat și prezumția de nevinovăție.

    Reamintim că în 2018 DNA l-a pus pe Liviu Dragnea sub urmărire penală pentru constituirea unui grup infracțional organizat în dosarul Tel Drum, dosar bazat pe raportul OLAF. Dosarul DNA nu a fost finalizat nici până acum cu o trimitere în judecată.

    Liviu Dragnea a cerut Tribunalului UE:

    • anularea Deciziei OCM(2018)20575 a Comisiei, comunicată reprezentantului legal al reclamantului prin scrisoarea din data de 1 octombrie 2018
    • obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

    Cum și-a argumentat Dragnea poziția:

    • Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul OLAF (1), precum și a dreptului la apărare al reclamantului în cadrul investigațiilor, inclusiv dreptul de a fi ascultat și respectarea prezumției de nevinovăție.
    • Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări în ceea ce privește investigațiile, precum și pe refuzul de a deschide o investigație referitoare la desfășurarea investigației OLAF.
    • Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la documentele privind investigația OLAF.

    Context. Cazul Tel Drum este unul emblematic pentru fraudarea banilor europeni, în opinia OLAF. Potrivit raportului, România a făcut obiectul a 11 investigații din partea OLAF, cele mai multe din întreaga Uniune Europeană.

    Biroul antifraudă subliniază și cele mai frecvente cauze și metode de subtilizare a banilor europeni: corupția, conflictul de interese și manipularea licitațiilor de acordare a lucrărilor.

    Foto: Liviu Dragnea (InquamPhotos / Octav Ganea)

     Votantii fesenistilor ,uceniciti in scoala pesedista   baga groaza in europeni – 10 vile și 355 de mașini de lux, averea unui clan din Țăndărei specializat în furturi de obiecte de lux în Spania. Cum acționau hoții

    români furturi

    42 de români au fost arestați în urma unei acțiuni mamut a Poliției Naționale din Spania, banda fiind suspectată de furturi de peste un milion de euro. Anchetatorii spun că românii erau foarte bine organizați, cei mai în vârstă instruind copiii și femeile să acționeze.

    Banda viza în general persoane în vârstă, de peste 80 de ani, turiști străini care aveau la vedere ceasuri scumpe și bijuterii, aflați în vacanță, relatează El Pais.

    Românii aveau cartierul general în Getafe, Madrid, unde erau foarte discreți și nu au atras atenția nimănui. De aici, însă, se deplasau în zone turistice, frecventate de oameni cu bani, din Marbella, Estepona, Levante și Catalonia.

    Potrivit Poliției Naționale Spaniole, românii aparțin unui clan din Țăndărei. Capii clanului – bărbați în vârstă – aveau rolul de a-i învăța pe copii și nepoți să fure. Femeile erau, de asemenea, instruite în acest sens, însă ele aplicau alte metode: își abordau victimele mimând probleme de vedere sau auz sau fiind prietenoase și oferindu-se să ajute.

    17 dintre persoanele reținute sunt femei.

    Comisarul Tomás González de la Oliva, ofițerul care a coordonat operațiunea, spune că românii erau atrași în special de ceasurile Rolex, dar se pricepeau de minune să identifice de la distanță și alte obiecte de lux. „Aveau un ochi infailibil pentru a-i detecta pe cei bogați”, spune ofițerul.

    Românii acționau în același timp, într-o anumită zonă. Toate bunurile erau colectate într-o mașină. Ulterior, bunurile erau trimise în România, unde erau vândute.

    Anchetatorii apreciază că banda a furat bunuri de peste un milion de euro.

    Polițiștii implicați în acest caz spun că banda românilor era foarte bine organizată, foarte mobilă, cu sarcini clare stabilite pentru fiecare membru. În ciuda aparențelor de oameni pașnici, membrii deveneau extrem de violenți. Una dintre victime și-a pierdut un deget după ce hoții au lovit-o cu ușa, iar o femeie din clan i-a scos un ochi uneia din victime.

    În cele 12 percheziții făcute în Spania și în România, agenții au găsit 66 de ceasuri de lux, 264 de bijuterii, 41.000 de euro, 92 de telefoane mobile, arme de foc și nu mai puțin de 355 mașini de lux.

    Ancheta, denumită Velator, a început în noiembrie 2018, la Malaga, când poliția a început să înregistreze cazuri de așa-numite „furturi cu îmbrățișare”. Primele investigații au arătat că membrii bandei erau în Spania de mai bine de trei ani. Niciunul nu a avut un loc de muncă și nivelul lor de trai era unul ostentativ, mai ales în Țandărei, unde și-au construit zece vile, conduceau mașini de lux și organizau petreceri fastuoase.

    Hoții au fost prinși greu pentru că își schimbau mereu zona.

    Anchetatorii spun că valoarea medie a obiectelor furate este de aproximativ 10.000 de euro/ bucată, însă au subtilizat și ceasuri de 45.000 de euro.

    Românii sunt suspectați că au comis sute de fapte. Doar în provincia Malaga membrii bandei sunt acuzați de comiterea a 100 de furturi în 2019.

    Se intelege ca nu este doar o exceptie- Polițist prins în flagrant și reținut. Primea bani ca să ajute o persoană într-un dosar

    politia romana ecuson

    Un polițist din județul Ilfov a fost reținut când primea 1.000 de lei de la o persoană căreia i-a dat de înțeles că poate interveni pentru o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetată. Polițistul de la Serviciul Rutier a fost prins în flagrant de către cei de la Direcția Generală Anticorupție.

    Agentul primea de la un martor suma de 1.000 de lei, pretinsă pentru a-și folosi influența în vederea obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care martorul era cercetat.

    În schimbul sumei menționate, polițistul a promis că va interveni în dosarul de abuz în serviciu și fals intelectual în care este cercetat martorul, potrivit Mediafax.

    Polițistul a fost reținut pentru trafic de influență și va fi prezentat instanței.

    Editor web: Liviu Cojan

    Noua Ordine Mondiala va incepe cu primii 8 pasii

    Am
    observat că există unii oameni care nu sunt deloc conştienţi de
    pericolul pe care-l reprezintă francmasoneria ocultă, aşa zisa “Ocultă
    Mondială” de care am vorbit de atâtea ori în cadrul acestui site.
    “Bilderberg”, “Comitetul celor 300″, “Illuminati”, “CFR” sunt câteva din
    organizaţiile secrete ce fac parte din aşa-zisa Ocultă Mondială. Ele
    s-au instalat în poziţii-cheie din guvernele lumii, precum şi din marile
    corporaţii mondiale, astfel încât doar o mică parte din elita actuală a
    lumii putem spune că nu face parte din Oculta Mondială.

    Care este scopul acestor organizaţii oculte şi malefice şi de ce sunt
    ele periculoase pentru omul obşinuit? În acest articol am încercat să
    fac o sinteză a scopurilor urmărite de marea majoritate a organizaţiilor
    oculte. Cu ocazia aceasta, poate veţi înţelege mai bine pericolul
    Ocultei Mondiale.

    1) Stabilirea unui unic guvern mondial şi a unei noi ordini mondiale.
    E vorba de o uniune atât politică, cât şi financiară a tuturor ţărilor
    lumii. De ce este important pentru Oculta Mondială aşa ceva? Întrucât,
    având un organism unic la nivel mondial, ar putea mai uşor controla
    toate deciziile care s-ar lua. Cum în prezent în lume există 196 de
    state, e extrem de greu ca o decizie care să fie în interesul Ocultei
    Mondiale să fie luată în toate cele 196 de ţări. O guvernare mondială
    unică ar uşura această problemă. Mondializarea se va face atât la nivel
    politic, cât şi la nivel financiar. Primii paşi spre mondializare au
    fost deja făcuţi (vezi organizaţii ca ONU, Uniunea Europeană sau Liga
    Arabă); din punct de vedere financiar, Oculta Mondială îşi doreşte o
    singură monedă mondială, emisă de o singură bancă de emisiune mondială.
    De ce? Pentru că cine va controla emisiunea de bancnote, va controla şi
    finanţele lumii.

    2) Distrugerea identităţii naţionale a naţiunilor lumii.
    Acest scop merge mână în mână cu primul scop, acela al stabilirii unui
    unic guvern mondial. Dacă prin educaţia din şcoli, mândria şi orgoliul
    naţional vor dispărea, atunci cetăţenilor unui anumit stat o să le fie
    indiferent dacă o să aibă parte de un guvern naţional sau de unul
    mondial.

    3) Distrugerea religiilor lumii (în special a creştinismului) şi crearea unei unice religii.
    Religiile autentice ale lumii promovează pace, toleranţă, iubire şi
    libertate. Toate aceste principii sunt incompatibile cu principiile
    Ocultei Mondiale, care-şi doreşte un om care să nu se închine lui
    Dumnezeu, ci noii ordini pe care ea vrea s-o creeze. Pentru aceasta, în
    ultimul secol au apărut o mulţime de secte şi “noi religii” (gen New
    Age), dar şi puternice mişcări (ca mişcarea ateistă) ce luptă împotriva
    religiilor tradiţionale. Creştinismul e cea mai periculoasă religie
    pentru Oculta Mondială, de aceea el trebuie discreditat şi distrus din toate părţiile

    4) Controlul total omului şi transformarea sa în robot.
    Omul este o fiinţă liberă în gândire, iar acest lucru este foarte
    periculos pentru Oculta Mondială. Omul nu trebuie să gândească sau, cel mult, să gândească ceea ce i se oferă. Astfel, au apărut o mulţime de tehnici de manipulare subtilă, folosindu-se de industria muzicală sau de jocuri video. Credeţi că întâmplător au apărut formaţii sau
    interpreţi ca Rihanna, Lady Gaga şi alţii, ce promovează existenţa unui
    om sclav şi robot? De asemenea, oamenii vor fi urmăriţi în fiecare
    mişcare pe care o vor face, cu diverse dispozitive electronice instalate în propriile maşini
    sau…de ce nu, chiar în ei!

    5) Depopularea masivă a întregii lumi. 7 miliarde de
    oameni sunt cam greu de manipulat şi de aceea, Oculta Mondială doreşte
    rapid o depopulare masivă a Pământului sub mai puţin de 1 miliard de
    oameni, ce ar fi mult mai simplu de manipulat. Pretextul folosit adesea
    că “7 miliarde de oameni” sunt imposibil de întreţinut este unul
    ridicol, atât timp cât Pământul nostru are resurse naturale suficiente
    pentru a întreţine şi mai mulţi oameni decât 7 miliarde. Depopularea se
    va face prin mijloace specifice: războaie mondiale, înfometarea
    intenţionată a populaţiei sărace, controlul fertilităţii etc.
    6) Promovarea depravării oamenilor. Pentru ca
    oamenii să nu mai gândească raţional (aşa cum am precizat în punctul 4
    din acest articol) trebuie să li se satisfacă poftele “animalice”, dar
    şi să li se întunece minţile. Pentru aceasta, sexul şi pornografia vor
    fi ridicate la rangul de “religie”, iar legalizarea drogurilor va deveni
    nu peste mult timp un fapt real. Cu oameni drogaţi şi implicaţi în sex,
    controlul se va putea face mult mai uşor.

    7) Distrugerea societăţii actuale şi a instrumentului ei fundamental, familia.
    Orice societate se bazează pe familie; dacă aceasta nu ar mai exista,
    Oculta Mondială ar împuşca mai mulţi iepuri deodată: oamenii nu şi-ar
    mai dori a face copii (şi astfel populaţia ar scădea – vezi punctul 5);
    oamenii ar fi implicaţi mai mult în relaţii sexuale pasagere (vezi
    punctul 6); ar descuraja religia (vezi punctul 3); copiii nu ar mai avea
    un “tată” şi o “mamă”, fiind crescuţi în centre sociale uriaşe, unde
    vor putea fi manipulaţi şi învăţaţi încă de mici în ideile noii ordini
    mondiale. Pentru realizarea acestui deziderat, Oculta Mondială va
    promova aberaţii sexuale (gen homosexualism sau swinging – schimb între
    parteneri), dar şi mişcări sociale puternice (ca feminismul, ce vrea ca
    femeia să nu-şi mai dorească familie

    8 ) Distrugerea libertăţii de exprimare şi, astfel, a libertăţii presei.
    Deşi în marile democraţii occidentale se tot vorbeşte de existenţa
    libertăţii presei, aceasta este o minciună, întrucât marile mijloace
    mass-media se află sub controlul şi influenţa unor proprietari ce au
    legătură cu Oculta Mondială. Odată cu apariţia Internetului, s-au scos
    la iveală o mulţime de informaţii despre Oculta Mondială, dar şi despre
    manipulările sale. Acest lucru e perceput ca o ameninţare de către
    Oculta Mondială, căci astfel nu şi-ar mai putea realiza punctul 4, adică
    controlul total al omului. De aceea, în întreaga lume se pregăteşte o
    îngrădire din ce în ce mai mare a Internetului

    Toate aceste punct care le-am prezentat mai sus nu sunt nişte
    fantezii. Unele din ele se află în plin proces de îndeplinire, doar că
    noi nu suntem conştienţi de acest lucru.

    CE ESTE MIŞCAREA NEW AGE?

    Ştim că ea nu apare sub forma unui grup compact, de sine stătător, ce poate identificat ca atare. Lucrul acesta reprezintă o problemă pentru cei ce vor să o evite sau să-i descopere prezenţa fie în Biserică, fie în alte segmente ale societăţii. Trăsătura fundamentală ce o face cu atât mai greu de identificat este starea de organizare difuză în care se găseşte datorată în mare parte crezurilor ei de bază (sincretismului, panteismului, universalismului, etc.) pe care le voi descrie mai jos.

    Mişcarea New Age este o reţea, neînchegată ca structură, de indivizi şi organizaţii ce susţin o viziune comună a unei noi ere a iluminării (cunoaşterii; n.a.) şi armoniei (Epoca lui Aquarius), şi care împărtăşesc aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă. Aceasta se întemeiază pe monism (totul este una), panteism (totul este Dumnezeu), şi misticism (experienţa contopirii cu divinitatea1). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie neapărat să devii oficial membrul unui grup, sau să mărturiseşti nişte crezuri particulare. Mişcarea este extrem de diversificată şi cuprinde o mare mulţime de organizaţii cu interese diferite şi crezuri asemenea. Din acest motiv, mişcarea nu poate fi categorisită cultică şi nici nu se poate defini prin denumirea sociologică de sectă. Un editor de carte New Age a spus: “Nimeni nu poate vorbi în numele întregii comunităţi New Age”2.

    În timpul anilor 50 şi până la mijlocul anilor 60, mişcarea New Age era asemenea unui aisberg gigantic cu peste 90% din masa lui aflată încă sub apă3. Încetul cu încetul acesta a ieşit tot mai mult la suprafaţă încât am ajuns în zilele noastre ca mişcarea să fie reprezentată masiv în literatură, în artă şi muzică, în cultura cinematografică, în biserică, sau în învăţământ. Din păcate, ca şi în faţa altor provocări, biserica în ansamblul ei nu a răspuns adecvat noului curent de gândire şi nu a oferit argumente temeinice pentru care oamenii să se opună ei şi să-i condamne învăţăturile. În plus, foamea după spiritualitate din ţări ca a noastră neîmplinită de biserica tradiţională şi recunoscută de stat, i-a aruncat pe mulţi în braţele extrem de primitoare ale acestei plăgi spirituale ce s-a abătut asupra societăţii noastre.

    CINE SUNT, SAU POT FI, MEMBRII EI?
    Comunitatea New Age poate cuprinde persoane ce provin din diverse domenii de activitate, cum ar fi, medicină holistică, ecologie, activism politic, învăţământ, yoga, astrologie, şi multe, multe altele. Adepţi ai spiritismului, ocultismului, religiilor orientale, ai diverselor şcoli de filozofie, pot foarte uşor să se găsească sub umbrela generoasă a mişcării New Age şi în ciuda deosebirilor de convingeri să creadă că doar unită omenirea va putea să se atingă noi cote ale cunoaşterii şi împreună să evolueze la o conştiinţă cosmică.

    Deşi nu fiecare susţinător al Noii Ere subscrie la aceste crezuri, majoritatea pot fi identificaţi după următoarele aspecte:

    a) Se inspiră din mai multe surse ale “adevărului”. Pentru ei acesta nu poate fi unic, personal şi abstract, ci relativ şi subiectiv.

    b) Se simt confortabili atât în prezenţa Sfintei Biblii cât şi a “Evangheliei Acvariene a lui Isus Hristos” de Levi Dowling, a revelaţiilor “profetului somnambul”, Edgar Cayce, sau a sfaturilor entităţii spirituale pe nume Ramtha, un războinic lemurian în vârstă de 35.000 de ani canalizat în transă de J.Z.Knight. Filme şi cărţi s-au obţinut în urma contactului făcut de unii dintre adepţii New Age, cum ar fi celebra Shirley MacLaine, cu astfel de entităţii spirituale şi prin metoda “channeling-ului” (canalizării sau, scrierii ghidate) se propun diferite scenarii, fie ale sfârşitului lumii, fie ale cuceririi şi uniformizării ei forţate de către conspiraţii şi organizaţii secrete ce ţintesc nu mai puţin decât la guvernarea mondială!

    FACTORI CARE AU CONDUS LA APARIŢIA MIŞCĂRII NEW AGE

    Unul dintre primii şi cei mai importanţi a fost transcedentalismul secolului al XIX-lea. Exponentul cel mai vizibil al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson şi transcedentaliştii au fost cei ce au pus bazele apariţiei şi formării mişcării New Age. Emerson a pretins că intuiţia este mai presus decât simţurile în descoperirea “adevărului” şi că Dumnezeu se poate revela omului prin intuiţia lui. El a susţinut că scopul religiei era o unire conştientă a umanităţii cu Dumnezeu. Şi el a crezut că Dumnezeu a oferit revelaţie tuturor religiilor lumii4.

    Despre ei, Russell Chandler indică cum transcedentaliştii “au împrumutat din belşug din scrierile sacre ale religiilor orientale şi le croiesc în aşa fel încât să se potrivească spiritului american de autonomie şi autodeterminare, pregătind scena iluminaţiilor New Age-ului ce se vor afla în centrul atenţiei cu 130 de ani mai târziu”5.

    Teozofia
    Un al doilea important factor ce a condus la apariţia New Age a fost o reînviere a ocultului. La aceasta şi-a adus o majoră contribuţie Societatea Teozofică, organizaţie fondată de Helena P. Blavatsky în anul 1875. Termenul “teozofie” luat literal înseamnă “înţelepciune divină”. Următoarele idei distincte ale New Age-ului au fost susţinute la început de Teozofie6:

    • Nişte “maeştri înălţaţi” vor ghida evoluţia spirituală a omenirii. Aceştia sunt persoane istorice care în trecut şi-au încheiat evoluţiile lor pământeşti prin reîncarnare, iar acum îşi continuă evoluţia pe un plan superior al existenţei lor.
    • În timp ce aceşti “maeştri înălţaţi” îşi continuă propria lor evoluţie spre dumnezeire, ei ajută astăzi voluntar fiinţe umane mai puţin luminate să ajungă la nivelul actual al “maeştrilor. De asemenea, ei oferă revelaţii acelor fiinţe umane ce sunt “acordate” spiritual.
    • Adevărul religios a fost comunicat de către mulţi alţi oameni sfinţi pe lângă Isus. Buda, Hermes, Zoroastru, sau Orfeu.
    • Isus a fost doar o fiinţă umană ce a întruchipat spiritul Hristosului. Blavatsky a crezut că revelaţiile ei primite de la Maeştrii Înălţaţi sunt cele ce au marcat începutul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).

    Antropozofia
    O altă contribuţie majoră la reînvierea ocultismului a avut-o Antropozofia. De fapt, ramură a Teozofiei, ea a fost înfiinţată în 1912 de către misticul german pe nume Rudolf Steiner. Termenul “antropozofie” luat literal înseamnă “înţelepciunea omului” şi a fost popularizat pentru a le aminti oamenilor că posedă adevărul în sinea lor.

    Steiner a susţinut că acest adevăr lăuntric se poate descoperi folosind “ştiinţele sale oculte” care îl pot face pe om să cunoască o “percepţie hipersensibilă faţă de lumile spirituale7“. Printre aderenţii moderni ai New Age-ului care se inspiră masiv din Antropozofie se numără David Spangler şi George Trevelyan.

    Şcoala Arcană
    Şcoala Arcană (Arcane School), o altă ramură a Teozofiei a fost fondată în 1923 de către Alice şi Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei şcoli de gândire sunt similare celor ale Teozofiei, incluzându-le şi pe cele privitoare la “maeştrii înălţaţi8“.

    Alice Bailey a crezut că ea este “purtătoarea de cuvânt” a maestrului cunoscut sub numele de “Tibetanul”. În acest rol ea a produs 19 cărţi ale acestui maestru. Două dintre cele mai semnificative cărţi ale ei şi care sunt deosebit de apreciate printre adepţii New Age-ului, sunt The Externalisation of the Hierarchy (Exteriorizarea Ierarhiei) şi The Reappearance of Christ (Reapariţia lui Hristos).

    Benjamin Creme este exponentul modern al New Age-ului ce se inspiră enorm din Şcoala Arcană.

    Mişcarea “I Am” (Eu sunt)
    Mişcarea “Eu sunt” tot o ramură a Teozofiei a fost fondată prin ani 30 de către Guy şi Edna Ballard. Asemenea Teozofiei, şi “Eu sunt” adoptă crezul într-un şir de revelaţii progresive provenite de la “maeştri înălţaţi”. Scopul acestor revelaţii este de a pregăti omenirea în vederea impunerii Epocii lui Acvarius şi a atingerii la scară planetară a “conştiinţei Hristosului9“. Cei doi Ballard au susţinut prezenţa lui “Eu Sunt” în fiecare persoană afirmând că aceasta reprezintă punctul de contact cu realitatea divină.

    O exponentă modernă a New Age-ului care se inspiră considerabil din mişcarea “Eu Sunt” (“I Am Movement”) este Elizabeth Claire Prophet, conducătoarea absolută a aşa numitei Biserici Universale şi Triumfante, o grupare cultică din S.U.A.

    Spiritismul
    Spiritismul se poate defini ca fiind “practica de încercare a stabilirii comunicării cu fiinţe umane plecate din această viaţă, sau cu inteligenţe neumane (de regulă imateriale), prin intermediul unui medium omenesc cu scopul de a obţine informaţii supranaturale, sau de a avea experienţe directe ale realităţilor metafizice10“.

    Mişcarea spiritualistă (care include şi spiritismul) s-a născut în casa fermierului american John Fox, din Hydesville, New York11. Din partea spiritualistei Helena Petrova Blavatsky spiritualismului a primit o lovitură puternică în anul 1875. Totuşi spiritismul a continuat să fie promovat prin Şcoala Arcană din 1923 şi prin mişcarea “Eu Sunt” din anii ’30. În mişcarea New Age spiritismul este acum redenumit “channeling” (canalizare, ghidare).

    TRĂSĂTURI ALE MIŞCĂRII NEW AGE

    Sincretismul religios
    Mişcarea New Age este sincretistă, adică combină şi sintetizează învăţături şi principii religioase uneori complet contradictorii. Culege din învăţăturile tuturor religiilor lumii şi le redefineşte sub forma acestei concepţii mistice despre lume şi viaţă: “Noi onorăm adevărul şi frumuseţea tuturor religiilor lumii, şi credem că fiecare din ele conţine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevărului care să ne unească pe toţi.12

    Adepţii New Age nu oferă un devotament exclusiv unui învăţător sau unei învăţături anume. Dimpotrivă, ei cred că Dumnezeu s-a revelat pe Sine în Isus, dar nu numai ci s-a revelat şi în Buda, în Krishna şi o mulţime de alţi avatari. Ca prin urmare, spun ei, Biblia nu poate face nici o pretenţie de a fi singura revelaţie a lui Dumnezeu făcută omenirii.

    Divinizarea umanităţii
    Afirmaţia fundamentală a mişcării New Age este îndumnezeirea omului. Crezul în divinitatea omului urmează celui în monism şi panteism pentru că dacă totul este una (monism) şi totul este Dumnezeu (panteism), atunci şi noi oamenii suntem Dumnezeu.

    Beverly Galyean afirmă că, “odată ce noi începem să vedem că toţi suntem Dumnezeu, că avem atributele sale, cred că întreg scopul vieţii devine reasumarea dumnezeirii din noi, a iubirii, a înţelepciunii, a înţelegerii şi a inteligenţei perfecte.13

    “Transformaţionismul”14
    Două aspecte ale transformării se remarcă în platforma New Age. Transformarea personală şi transformarea planetară.

    Transformarea personală reprezintă corespondentul New Age al naşterii din nou din Creştinism, bazându-se pe recunoaşterea personală a contopirii cu Dumnezeirea, cu umanitatea şi cu universul. Această recunoaştere este descrisă în moduri variate, fie ca “iluminare”, “armonizare”, “acordare” (vezi, engl., “attunement”), “realizarea sinelui”, “realizarea lui Dumnezeu”, sau “actualizarea de sine”. Se susţine că avem nevoie de o asemenea iluminare deoarece noi, oamenii, am “acceptat minciuna” (sau, cedat iluziei) limitării omeneşti şi mărginirii omului. Pentru că ne-am uitat adevărata noastră identitate divină15. Doar printr-o transformare a conştiinţei noastre noi putem scăpa de această minciună şi putem realiza (descoperi) adevăratul nostru potenţial.

    Transfomarea planetară se presupune să se realizeze prin acumularea unei “mase critice” de indivizi ce au fost ei înşişi personal transformaţi şi care îşi asumă răspundere socio-politică pentru întreaga umanitate.

    “Networking” (punerea în legătură)
    Aceasta este o trăsătură comună a mişcării New Age: punerea în legătură a diverselor organizaţii şi indivizi ce împărtăşesc crezurile pestriţe ale New Age-ului. Este singura modalitate de a asigura o coordonare a eforturilor de pretutindeni ale susţinătorilor New Age. Repet încă odată că deşi adepţii New Age susţin o varietate de crezuri diferite, dovedesc interese diferite (sănătatea, psihologia, politica, ştiinţa, şi educaţia) totuşi ei se unesc pentru a duce la îndeplinire ţelurile care le sunt comune. “Networking”-ul este modul în care se pun în legătură unii cu alţii fără a aprofunda neapărat relaţii şi prietenii ce-i pot face să se cunoască personal.

    Un binecunoscut canal şi mijloc de punere a lor în legătură o constituie mass-media şi mijloacele de comunicare. Marilyn Fergusson spune că “punerea în legătură” are loc prin “conferinţe, convorbiri telefonice, călătorii, cărţi, organizaţii fantomă, articole din presă, răspândirea de broşuri, lecturi, seminarii, partide politice, reţele, cursuri, coaliţii ecologice, casete, anunţuri, scrisori de ştiri.16” Telecomunicaţiile moderne şi Internet-ul reprezintă de asemenea o cale a “networking”-ului.

    Unitatea guvernării
    Agenda politică a mişcării New Age este periculoasă în sine deoarece ea este bazată pe încrederea falsă avută în potenţialul uman şi nu în dependenţa de călăuzirea divină unui Dumnezeu personal. Atot-prezentul “Hristos cosmic” este cel ce-l umple pe om cu acest potenţial, se spune.

    Mulţi membrii ai mişcării cred că Hristosul cosmic a operat în erele trecute în vieţile diferitelor personalităţi religioase şi că prin intermediul lor a produs schimbări în lumea noastră. În acelaşi fel Hristosul cosmic poate lucra şi astăzi, prin toţi oamenii în viaţă. Matthew Fox (un preot catolic) scrie:

    Se exclude faptul că deşi Hristosul s-a încarnat în Isus, el se poate încarna şi în alţii ca, Lau-tzu, Buda, Moise sau Sara, în Adevărul Călător, sau în Gandhi, în mine sau în tine? Adevărul este tocmai opusul. De fapt, în epistola sa către Galateni Pavel a vorbit despre Hristosul încarnat în el spunând: “Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal.2:20). Pavel îi îndemna pe primitorii epistolei sale să-l “vadă pe Hristos luând chip în ei” (literar, “să-l vadă făurit în ei”) (Gal.4:20) şi ca ei să fie “fiii şi fiicele lui Dumnezeu” (Gal.3:27)17.

    Agenda politică a mişcării New Age mai este periculoasă deoarece nu recunoaşte valorile morale absolute întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Toate valorile ei morale sunt determinate cu subiectivitate. Totul este relativ. Relativitatea tuturor valorilor morale este de asemenea învăţată în şcoli prin intermediul unor programe de “clarificare a valorilor”, în realitate de modificare a lor.

    Iată ce recomandă guvernelor lumii organizaţia “The World Health Organization”, prescurtată WHO prin reţea ei de oficii naţionale şi prin programul “Nations for Mental Health” ce doreşte să-l implementeze în fiecare ţară membră a O.N.U.:

    Guvernele vor fi asistate să-şi formuleze, să implementeze, să monitorizeze şi să evalueze anumite politici de sănătate mintală… Politicile de sănătate mintală ar trebui să promoveze dezvoltarea optimă a sănătăţii mintale a populaţiei.

    O mostră de “gândire nesănătoasă” pe care un asemene program doreşte că o ajusteze la o nouă gândire ar fi următoarea:

    Masele trebuie să înveţe să nu se mai vadă ca indivizi, ci ca parte a unui întreg mai mare, a unui grup, a unei comunităţi, a planetei.

    Câteva dintre “clarificările” ce se promovează chiar acum în şcolile americane sună în felul următor:

    • homosexualitatea n-a fost niciodată condamnată în Biblie.
    • unii creştinii suferă de obsesia spiritului anti-homosexual şi descriu în termeni negativi stilul de viaţă homosexual, dar el nu este decât un alt stil de viaţă, o altă preferinţă sexuală.
    • elevii din şcoli trebuie învăţaţi să privească pozitiv homosexualitatea cât mai din timp posibil în procesul propriei lor explorării sexuale.
    • oricine obiectează împotriva homosexualităţii este bigot, ignorant şi un potenţial criminal (se face vinovat de “hate crime” un delict de ură), etc.

    Unele din expresiile şi sloganurile popularizate se pot descifra după cum urmează:

    • “separaţia dintre Biserică şi stat” = “…învăţăturile lui Isus Hristos mă stânjenesc nespus de mult. Păgâna Mamă Terra, pe mine mă mulţumeşte! Eu nu sunt un ipocrit!”
    • “eu cred în toleranţă pentru toată lumea” = “…Pentru toată lumea, în afară de creştini! Din partea mea, să fie toţi aruncaţi la puşcărie!”
    • “eu cred că noi ar trebui să celebrăm diversitatea” = “…vreau să fac tot ce vreau eu, indiferent pe cine jigneşte. Iar prietenul meu? Îmi place, dar nu într-atâta încât să ne certăm. Şi el poate face ce vrea.” Etc18.

    Agenda politică a mişcării New Age în ce priveşte guvernul unic mondial este periculoasă deoarece ea este întemeiată pe dorinţa omului de a obţine absolutul în acţiunea liberă a omului ca şi unică sursă de autoritate. Agenda politică New Age nu recunoaşte autoritatea unui Dumnezeu suveran şi omnipotent. Douglas Groothuis, un cercetător al mişcării, face următoarea observaţie:

    Conform agendei adepţilor New Age, trebuie pusă cărămida unui nou Babel care să proclame o (nouă) ordine a cărei unitate şi direcţie finală să fie opusă Creatorului (vezi, Geneza 11:1-9). Străvechii entuziaşti ai ordinii mondiale, găsiţi în Geneza, au încercat să forţeze “teza apostată a unităţii şi egalităţii întregii umanităţi” pentru a construi o “ordine mondială unică şi a inaugura un paradis fără Dumnezeu” (Rushdoony, 1979). Asta este ceea ce susţinătorii New Age încearcă să realizeze în zilele noastre, iar tentativa lor este deopotrivă zadarnică. Toate turnurile Babel sunt ridicate în van, dacă este exclusă piatra unghiulară care este Isus Hristos19.

    Guvernul global ce reprezintă o parte a agendei politice New Age susţine nevoia unei forţe planetare de poliţie pentru asigurarea securităţii. Doar aceia ce se înscriu în concepţia monistă şi panteistă despre lume şi viaţă vor fi îngăduiţi să controleze această forţă poliţienească.

    Organizaţia “Planetary Citizens” (Cetăţeni Planetari) sponsorizează în prezent “Comisia Independentă asupra Alternativelor Mondiale de Securitate” care cuprinde numeroşi experţi în pace, dezarmare, şi sisteme de securitate ce vor crea “un sistem global de securitate, prietenos, credibil şi operabil20“.

    Sursa acestei unităţi este relativ clară. Mulţi dintre cei ce sunt implicaţi în politica New Age se bizuiesc în mod evident pentru deciziile şi acţiunile lor pe revelaţii ocultice. Spre exemplu, mulţi aderă la scrierile lui Alice Bailey (o binecunoscută spiritistă şi adeptă a Teosofiei). Ea, vorbeşte adesea despre “Planul” şi despre “Stăpânii/Maeştrii Ierarhiei”. “Maeştrii Înălţaţi” sunt cei ce se presupune să fi atins cel mai superior nivel al conştiinţei devenind călăuzele evoluţiei spirituale a omenirii. Aceşti “maeştri” se crede că se ocupă de ducerea la îndeplinire a “Planului” pentru Pământul nostru.

    “World Goodwill” (“Bunăvoinţa Mondială”) este grupul de lobby al cărui ţel este de a desfăşura “Planul” trasat de numeroasele cărţi ale lui Alice Bailey. Aceasta nu este decât una dintre organizaţiile aflate sub influenţa lui Bailey, ce sunt sponsorizate de Trustul Lucis (vezi, glosarul de termeni New Age).

    Globalismul care este de asemenea o parte a agendei politice a mişcării New Age, reprezintă aproape echivalentul unei forme de idolatrie. El înalţă planeta şi umanitatea la rangul de stăpânire (dominare) suverană. Comentariul lui Groothuis este foarte adecvat:

    Internaţionalismul idolatru trebuie respins de către creştini. Hristos este Domnul. Nici naţiunile şi nici planeta, nu sunt suverane. Guvernul global, sau ceea ce se mai poate numi, “starea cosmică”, trebuie să fie respinsă ca idolatrie, devreme ce umanismul cosmic îl întronează pe om în locul lui Dumnezeu21.

    AVERTISMENT!
    Acum, există pericolul ca gândirea New Age să-i facă pe unii creştini să fie paranoici cu privire la orice pare să fie asociat cu mişcarea, îndeosebi în legătură cu teoriile conspirative. Dar aşa cum ne spune vechea glumă, “doar fiindcă eşti paranoic, nu înseamnă că nu vor să pună mâna pe tine!”

    Agenda politică a mişcării New Age este periculoasă deoarece ea este întemeiată pe concepţia monistă şi panteistă despre lume. În consecinţă agenda politică a mişcării New Age este antiteistă (deci, împotriva lui Dumnezeu) şi anticreştină.

    Mark Satin, autorul lucrării, “New Age Politics” spune:

    Conştiinţa planetară recunoaşte unitatea noastră cu întreaga umanitate, şi de fapt cu tot ceea ce are viaţă pretutindeni şi cu toată planeta în general22.
    Destinul omenirii, după lunga ei perioadă de pregătire şi diferenţiere, este cel puţin de a deveni unită…Această unitate se află pe punctul de a fi exprimată politic printr-un guvern mondial care să unească naţiunile şi regiunile în acţiuni ce depăşesc capacitatea lor individuală23.

    Profetul New Age pe nume, David Spangler scrie:

    Neîndoielnic că politica sinergiei va reinterpreta relaţia omenirii cu natura în folosirea de către aceasta a resurselor naturale, va reinterpreta relaţia ei cu animalele şi plantele, şi cu tot ceea ce alcătuieşte mediul ambiant…
    Atât într-un grup separat cât şi într-o grupare de grupuri mai mici în care conştiinţa separării este alungată fiind înlocuită cu o conştiinţă a unităţii, a cooperării dinamice şi a bunăvoinţei, întreg spectrul de politică naţională şi internaţională aşa cum o cunoaştem va trebui să dispară şi să fie transformată în ceva de nerecunoscut după standardele de astăzi24.

    Monismul şi panteismul reprezintă, aşa cum am văzut, baza metafizică pe care se întemeiază mişcarea New Age. Fiecare transformare culturală majoră se întemeiază pe o schimbare de concepţie despre lume şi viaţă. Lewis Mumford observă importanţa acestei noi ideologii spunând că, “fiecare transformare a omului, cu excepţia poate a celei ce a produs cultura neoliticului, s-a întemeiat pe o nouă bază ideologică şi metafizică, sau altfel spus, pe sentimente profunde şi intuiţii a căror expresie raţionalizată să ia forma unei noi imagini a cosmosului şi a naturii omului.25

    Spre exemplu, să spunem că vizitezi un trib african chiar în timpul ritualului circumciziei unei femei şi priveşti cum unei tinere femei i se face o clitorectomie. Când te plângi ghizilor tăi şi ceri intervenţia unor autorităţi ale ţării respective, aceştia îţi reproşează faptul că valorile tale eurocentrice şi religia ta străină te împiedică să vezi “utilitatea” unui asemenea act. În plus, nu ai dreptul să intervii în cultura unei ţări şi să pretinzi o schimbare a tradiţiilor. Globalismul şi integrarea tuturor culturilor nu-ţi permite exprimarea unor opinii valabile doar în contextul unei anume culturii (a ta), dar irelevante pentru o alta! Cam la astfel de experienţe pot conduce ideologiile şi modificările de concepţie despre lume şi viaţă şi valori morale pe care mişcarea New Age le promovează. Ele sunt prezent şi întâlnite în lumea noastră contemporană. Creştinii au încă sacra datorie de a avertiza asupra consecinţelor întronării eu-ului şi a omului ca autoritate morală finală şi spirituală. Omul este păcătos.

    Unitatea religiilor
    Noua bază ideologică a agendei politice a mişcării New Age este unitatea tuturor religiilor. În aceasta, deşi este permisă existenţa religiilor variate, fiecare religie este privită ca învăţând acelaşi adevăr central: divinitatea umanităţii. În lumina acestei ideologii Creştinismul este reinterpretat şi fiind redefinit de adepţii mişcării drept un “Creştinism ezoteric”. Unitatea religiilor este absolut necesară dacă se vrea ca “unitatea omenirii” să devină o realitate, se susţine.

    Robert Muller, fostul adjunct al Secretarului General al Naţiunilor Unite, a comentat următoarele cu privire la unitatea religiilor:

    Pentru prima dată în istorie am descoperit că planeta pe care locuim este una singură. Acum nu ne mai rămâne decât să descoperim că suntem de asemenea o singură familie umană şi că trebuie să transcedem toate diferenţele naţionale, lingvistice, culturale, rasiale şi religioase ce reprezintă istoria noastră. Avem şansa de a scrie o istorie complet nouă26.

    Legate de cele spuse de Muller este şi conceptul ce aparţine lui Matthew Fox (preot catolic ecumenic) de ecumenism profund. Astfel, el a scris:

    Ecumenismul profund este mişcarea care va valorifica înţelepciunea tuturor religiilor lumii: a hinduismului, a budismului, a islamismului şi a iudaismului, a taoismului şi a şintoismului, a creştinismului în toate formele sale, a religiilor native şi a zeilor religiilor din întreaga lume. În valorificarea acestei înţelepciuni constă ultima speranţă de supravieţuire a planetei pe care o numim casa noastră27.

    Această înţelepciune ce este culeasă de la toate religiile este văzută ca orbitând în jurul unui adevăr central şi universal: divinitatea omului. Privitor la acest adevăr central, David Spangler a scris:

    Ceea ce încearcă acum să se ridice este grupul de oameni ce alimentează, şi reprezintă destul de literar, cei pe care Isus i-a numit “sarea pământului”, în mod conştient şi spiritual numiţi aşa, ei fiind cei ce-şi recunosc divinitatea, dar fără a fi îngâmfaţi de ea şi acţionează în sfera lor de influenţă pentru a inspira aceeaşi divinitate şi altora… Ei sunt cei ce dau viaţă (“dătătorii vieţii”; n.a.), şi formează baza guvernului viitorului28.

    După toate cele observate mai sus trebuie spus că până acum nu s-a putut evidenţia concret nici o conspiraţie autentică care să fi afectat istoria sau cursul unor naţiunii. Sau, cine ştie, poate schimbarea de direcţie a “blocului răsăritean” al ţărilor comuniste a fost de inspiraţie New Age? Vom rămâne să aflăm la momentul potrivit. Nu este ceea ce contează într-adevăr pentru nişte creştin. Tragedia pentru aceşti oameni este inconştienţa lor faţă de o conspiraţie la nivel spiritual ce este adevărată şi ce s-a concretizat în istoria omenirii. Este cea a puterilor demonice şi a diavolului ce de la început a “plănuit” o detronare a lui Dumnezeu în umanitate şi o ridicare a omului la nivelul de conştienţă divină ce i-a fost refuzată de “răul Dumnezeu creator” al omului.

    Această “conspiraţie” este dezvăluită încă de pe primele pagini ale Bibliei şi reprezintă iluzia spirituală fundamentală de care suferă mişcarea New Age: oferirea statutului de dumnezeu omului. Iată cum a sunat prima dată “planul” ei: “…sigur nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Geneza 3:4-5). Din păcate “conspiraţia”, iniţial îndreptată împotriva lui Dumnezeu, a avut efect doar asupra omului, ducându-l la căderea în păcat, stare în care se găseşte imediat după crearea lui şi până astăzi, aşa cum amplu ne dovedeşte istoria umanităţii. Promovarea omului la “conştienţa divină” nu a reuşit atunci şi nu va reuşi nici acum în vremea mişcării “new age”, dimpotrivă. Decăderea omului pare să se accentueze tot mai mult şi nevoia lui de credinţă în adevăratul Răscumpărător al umanităţii Domnul Isus Hristos, nu în sine, să devină tot mai acută.

    1 Această definiţie se bazează pe carte lui Elliot Miller, A Crash Course on the New Age Movement (Grand Rapids: Baker, 1989), pag.15
    2 Jeremy P. Tarcher, “New Age as Perennial Philosophy”, Los Angeles Times Book Review (7 Februarie, 1988), pag.15
    3 “The New Age Cult”, de dr. Walter Martin (Bethany House Publishers), pag.8
    4 Mulţi au observat similarităţi între anticul gnosticism şi moderna mişcare New Age. În cartea The Counterfeit Christ of the New Age Movement a lui Ron Rhodes, cel de la care am preluat aceste paragrafe, se prezintă legătura care există între acestea. (Grand Rapids: Baker, 1990), pag.118
    5 Russell Chandler, Understanding the New Age (Dallas: Word, 1991), pag.33
    6 Rhodes, pag.119-121.
    7 Rudolf Steiner, Knowledge of the Higher Worlds and Its Attainment (Spring Valley, N.Y.: Anthroposophic Press, 1984), pag.1-34.
    8 Vezi, Alice Bailey, The Externalisation of the Hierarchy (New York: Lucis, 1957).
    9 Mrs. G.W. and Donald Ballard, Purpose of the Ascended Masters “I Am” Activity (Chicago: Saint German Press, 1942), pag.24, 35, 110.
    10 Miller, pag.141.
    11 Pentru o istorie concisă a spiritismului vezi, Jon Klimo, Channeling (Los Angeles: J.P.Tarcher, 1987), capitolul 2.
    12 Julia Spangler, “Compass Points”, Lorian Journal 1:2, pag.3
    13 Interviu cu Beverly Galyean preluat din articolul lui Frances Adeney, “Educators Look East”, din SPC Journal (iarna lui 1981), pag.29.
    14 sunt practic obligat să consacru acest termen datorită acestei trăsături specifice a New Age-ului; n.a.
    15 Shirley MacLaine, Dancing in the Light (New York: Bantam, 1985), pag.133; comparaţi cu cele spuse în cartea lui Douglas Groothuis, Unmasking the New Age (Downers Grove, Illinois: InterVarsity Press, 1986), pag.22.
    16 Marilyn Fergusson, The Aquarian Conspiracy (Los Angeles: J.P. Tarcher, 1980), pag.62-63
    17 Matthew Fox, The Coming of the Cosmic Christ (New York: Harper & Row, 1988), pag.235
    18 Din broşura trimestrială Mission America, numărul din primăvara lui 1999, articolul intitulat “The UN Plan For Your Mental Health” de Berit Kjos.
    19 Douglas Groothuis, “Politics: Building an International Platform”, The New Age Rage, editată de Karen Hoyt şi J.Isamu Yamamoto (Old Tappan, N.J.: Revell, 1987), pag.104
    20 Donald Keys, “Security Alternatives”, (AHP Perspective, decembrie 1985), pag.18
    21 Douglas Groothuis, The New Age Rage, pag.105
    22 Mark Satin, New Age Politics (New York: Dell, 1979), pag.148
    23 idem, pag.142
    24 David Spangler, Explorations: The Emerging Aspects of a New Culture (Forres, Scotland: Findhorn Publications, 1981), pag.85
    25 Lewis Mumford, The Transformation of Man (New York: Harper and Row, 1972), pag.179
    26 The Movement Newspaper, “U.N.’s Robert Muller to speak at Universal, Peace Conference” (februarie 1983), pag.21
    27 Matthew Fox, The Coming of the Cosmic Christ (New York: Harper & Row, 1988), pag.288
    28 David Spangler, Explorations, pag.72

     

    Răspunsuri biblice la cele mai întâlnite întrebări ale contemporanilor noştri

    Index al întrebărilor

    În funcţie de întrebare, puteţi “merge” direct la răspuns

    1) A afirmat într-adevăr Isus că omul poate deveni Dumnezeu?

    2) Este sufletul inconştient de la moarte şi până la înviere? (somnul sufletului?)

    3) Cum poate universul să aibe un “început” când ştiinţa modernă afirmă că energia este eternă?

    4) De se închină creştinii Duminica şi nu Sâmbăta?

    5) Pot creştinii să consume vin sau băuturi alcoolice?

    6) Există un purgatoriu? Mai au şanse de mântuire (de intrare în Ceruri), cei morţi?

    7) Şi-a ieşit Isus din fire? A păcătuit Isus?

    8) Este Creştinismul exclusivist fiindcă susţine mântuire doar prin Isus Hristos?

    9) Poate diavolul face miracole?

    10) A rămas Maria, mama lui Isus, “fecioară pe veci”?

    11) Susţine Biblia reîncarnarea? Mulţi adepţi ai religiilor orientale afirmă că, da.

    12) A fost Ioan Botezătorul reîncarnarea lui Ilie?

    13) Susţine şi încuviinţează Biblia, astrologia?

    14) Interzice Biblia transfuziile de sânge confirmând astfel practica Martorilor lui Iehova?

    15) Pot preoţii ierta păcatele?

    16) Este relatarea “roţilor” lui Ezechiel un indiciu al existenţei O.Z.N.-urilor, sau a unor inteligenţe extraterestre?

    Sursele Folosite

    Index al pasajelor biblice

    În funcţie de pasajul biblic atacat, puteţi “merge” direct la discutarea lui. Întâi, aveţi referinţa, apoi, numărul răspunsului unde pasajul, versetul, este repus în context.

    REFERINŢELE BIBLICE NUMĂRUL ÎNTREBĂRII
    Ioan 10:34 nr.1
    1 Tes.4:13 nr.2
    Gen.1:1 nr.3
    Exodul 20:8-11 nr.4
    1 Tim.5:23 nr.5
    1Cor.3:13-15 nr.6
    Matei 21:18-20 nr.7
    Fapte 4:12 nr.8
    Apocalipsa 16:14 nr.9
    Matei 12:46-50 nr.10
    Ioan 3:3 nr.11
    Matei:11:14 nr.12
    Matei 2:2 nr.13
    Fapte 15:28 nr.14
    Ioan 20:22-23 nr.15
    Ezechiel 1:1-28 nr.16

    Cele mai frecvente erori de interpretare a Bibliei

    O scurtă definire a 20 de erori de interpretare


    Urmărind metodologia deformării Scripturii putem distinge nişte erori de interpretare a Bibliei care se repetă de la o mişcare religioasă la alta şi care demonstrează încălcarea, ignorarea sau săraca cunoaştere a principiilor hermeneuticii. Aceasta este o ştiinţă exactă care odată angajată cu onestitate în procesul de interpretare a Bibliei face dreptate textului ei şi ne face cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea să ne comunice prin Cuvântul Său şi nu ceea ce subiectivitatea umană s-ar strădui să intuiască. Acum, bineînţeles şi aceasta ştiinţă poate fi abuzată sau exagerată!
    Această listă de 20 de erori de interpretare am preluat-o şi am adaptat-o după excelentul material care se găseşte în mai cuprinzătoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulată “SCRIPTURE TWISTING – 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE” (“Deformarea/Răstălmăcirea Scripturii – 20 de moduri în care cultele abuzează Biblia”). Motivul rezumării acestora este pentru a oferi accesibilitate mai multor creştini şi pentru simplificarea sarcinii noastre ca şi creştini de a “nu lua deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândindu-le” (Efes.5:11), de a ne proteja de falsuri spirituale şi de a le demasca public. De asemenea, ca şi creştini suntem însărcinaţi să “luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 3), care înseamnă că este de datoria noastră să o apărăm de deformări şi falsuri.
    În zarva care s-a creat în jurul “dreptului fiecăruia de a interpreta Biblia cum vrea”, evidenţierea acestor abuzuri ale unor oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvânt al lui Dumnezeu este absolut necesară, având în vedere că Biblia pronunţă în mod expres ca “nimeni să nu adauge sau să scoată din ea” (Apoc.22:l8-19), “să nu treacă peste ce este scris” (1 Cor.4:6), “să nu răstălmăcească/deformeze” (2 Petru 3:16) şi să nu scoată texte din contextul lor (2 Petru 2:20-21). Cineva a spus foarte abil că, “UN TEXT SCOS DIN CONTEXT ESTE UN PRETEXT”. De fapt, aceste deformări şi răstălmăciri ale textelor biblice sunt PRETEXTELE întemeierii atâtor religii false şi a popularizării atâtor de multe falsuri şi alternative spirituale care li se oferă astăzi oamenilor. Dar, cu privire la mântuirea sufletelor nu există cu adevărat nici o alternativă, căci Isus a zis, “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Isus a dovedit aceasta înviind din morţi. El e înviat şi Adevărul va învia întotdeauna. Minciuna deşi poate pretinde asta, nu a înviat şi nu va învia niciodată, dovedindu-se astfel minciună!
    Vă atrag atenţia asupra denumirilor fiecărei erori de interpretare ilustrată mai jos: Reţineţi-le, ştiţi cât de greu vă este câteodată să le definiţi şi nu puteţi!

    1) CITARE INEXACTĂ – În acest caz se face referirea la un text din Biblie însă acesta ori nu este citat aşa cum apare în vreo traducere standard ori este atribuit greşit.
    Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditaţiei Transcedentale, care a venit din India la Londra pentru a deveni gurul Beatles-ilor, a declarat: “Hristos spune: “Stai nemişcat şi află că Eu sunt Dumnezeu”. Textul este folosit de Maharishi pentru a învăţa că eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmaţie des întâlnită la aceşti guru orientali. Însă, aici Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce spune că este Dumnezeu şi nu “eu-l” lui Maharishi! Pe deasupra, textul se găseşte doar în Psalmi. Este o citare inexactă! Nu Hristos a spus-o, ci Tatăl Său. Textul este atribuit greşit.

    2 ) TRADUCERE DEFORMATĂ – Textul biblic este retradus însă în neconformitate cu o sănătoasă exegeză a limbii originale a textului (greacă, ebraică), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute şi preformulate a unui cult.
    Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1:1 în felul următor: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu” (?!). Este un fapt binecunoscut că gramatica limbii greceşti nu permite introducerea acestui articol nehotărât “un” înaintea ultimului “Dumnezeu” din text. Dacă se face acest lucru în Ioan 1:1 atunci respectiva regulă gramaticală ar trebui aplicată cu uniformitate mai multor texte ca, Mat.5:9; 6:24, Luca 1:35, 78; 2:40, Ioan 1:6,12,13,18; 3:2,21; 9:6,33; Rom.1:7,17,18; 1Cor.1:30; 15:10; Filip.2:11,13; Tit 1:1….şi atunci în Creştinism am avea cel puţin doi dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic şi încă “un” dumnezeu. Dar această retraducere tendenţioasă s-a făcut fiindcă Martorii neagă că Isus este Dumnezeu şi au dorit să potrivească Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor.

    3) PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICĂ) – Un text al Scripturii este citat cu intenţia mascată de a atrage/captiva atenţia cititorilor sau a ascultătorilor, citare care apoi este urmată de o învăţătură atât de nebiblică încât le-ar părea celor mai mulţi extrem de dubioasă dacă nu ar fi fost precedată de o referire din Scriptură! Din păcate, realitatea ne demonstrează că există oameni care sunt înclinaţi să accepte astfel de doctrine stranii doar fiindcă sunt înveştmântate în versete biblice. Neîndoielnic, trăim vremurile despre care Pavel vorbeşte în 2 Timotei 4:3-4!
    Exemplu:
     Misionarii mormoni citează Iacov 1:5 care promite înţelepciunea lui Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer şi continuă explicând că atunci când Joseph Smith, iniţiatorul Mormonismului a făcut lucrul acesta, lui i-a fost făcută o revelaţie din care el a dedus că Dumnezeu Tatăl are un trup?! La aceaşi experienţă îi îndeamnă misionarii mormoni pe toţi cei dispuşi să-i asculte, spunând-le că dacă simt “fierbinţeală” sau “căldură” în piept, Dumnezeu le vorbeşte. Textul din Iacov este doar “momeala” cu care îi conving să încerce experienţa aceasta!

    4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT – Se citează un text din Scriptură dar acesta este îndepărtat şi izolat de versetele care-l înconjoară şi care formează contextul lui imediat pe baza căruia să i se poată deduce adevăratul sens.
    Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea “Beyond Theology” (“Dincolo de Teologie”), atacă autoritatea lui Isus şi a Cuvântului Său citând prima jumătate a versetului din Ioan 5:39 (“Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică…”), pretinzând că Isus contestă accentul prea mare pus de ascultătorii Săi pe Vechiul Testament, dar restul contextului imediat spune, “dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” (vers.39-40), care demonstrează că de fapt Isus recunoaşte valoarea, inspiraţia şi autoritatea Vechiului Testament ca fiind o mărturie privitoare la El. Trebuie menţionat că aceasta este una dintre cele mai întâlnite erori de interpretare nu doar la cultişti, ci din păcate la creştini care frecventeză biserici biblice!

    5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE – Două sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacă au o legătură aceasta este foarte greu de depistat, sunt asociate ca şi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt.
    Exemplu:
     Mormonii asociază Ieremia 1:5 cu Ioan 1:2,14 sugerând astfel că ambele versete vorbesc despre existenţa de dinainte de naşterea în lumea aceasta, a tuturor fiinţelor omeneşti. Cu toate acestea Ieremia 1:5 se referă la precunoaşterea (cunoaşterea mai dinainte) de către Dumnezeu a lui Ieremia şi nu la existenţa lui (Ieremia) de dinainte de naştere, iar Ioan 1:2 se referă într-adevăr la pre-existenţa lui Dumnezeu Fiul, dar sub nici o formă la aceea a fiinţelor omeneşti.

    6) EXAGERARE – Din textul biblic este trasă o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decât ne-o îngăduie textul.
    Exemplu:
     Manualul mormon de misiune citează pilda fecioarelor (Mat.25:1-13) pentru a argumenta ideea că “viaţa aceasta de muritor este perioada provizorie în care ne pregătim să-l întâlnim pe Dumnezeu”. Dar pilda fecioarelor înseamnă fără îndoială ceva mai puţin exact, spre exemplu, faptul că oamenii ar trebui să fie pregătiţi oricând pentru a-l întâlni pe Dumnezeu sau de a vedea cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos. Evident, aceasta este o formă destul de subtilă de exagerare, dar ce ziceţi de o celebră pretenţie a unei respectabile biserici: Petru, a fost primul papă catolic!?

    7) JOC DE CUVINTE – Un cuvânt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinată şi interpretată ca şi cum revelaţia s-a făcut în respectiva limbă în care este făcută traducerea.
    Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea cultului Ştiinţei Creştine (Christian Science) afirmă că numele Adam este alcătuit din doua cuvinte “A” ( în engleză, “un” ) şi “Dam” ( în engleză, “baraj”, “dig”, “piedică”) şi îl interpretează ca însemnând “obstacolul pe care şarpele şi păcatul îl va pune între om şi Dumnezeu, creatorul lui”. Dar limba originală a revelaţiei este ebraica şi aramaica şi nu engleza, iar în această limbă Adam nu înseamnă şi nici nu simbolizează un dig!

    8) FALSUL FIGURATIVULUI – Care poate însemna, (1) a confunda exprimarea literală cu cea simbolică/figurativă, sau (2) a confunda exprimarea simbolică cu cea literală.
    Exemplul (1):
     Marry Baker Eddy, întemeietoarea cultului Ştiinţei Creştine interpretează “seara” ca însemnând “înceţoşarea gândirii morale; slăbiciunea minţii muritoare; vederi obscure; pace şi tihnă” (?!).
    Exemplul (2): Teologul mormon Tames Talmage interpretează profeţia “vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi” (Isaia 29:4), ca însemnând faptul că Dumnezeu le va vorbi oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperită în pământul înălţimii Cumorah, din statul New York, la sfârşitul secolului trecut?!

    9) INTERPRETĂRI SPECULATIVE ALE PROFETIEI PREDICTIVE – O profeţie predictivă (adică, care priveşte viitorul) este explicată cu prea mare uşurinţă de evenimente istorice deosebite în ciuda faptului că devotaţi cercetatori biblici consideră interpretarea extrem de dubioasă/îndoielnică.
    Exemplu:
     Toiagul lui Iuda şi toiagul lui Iosif din Ezechiel 37:15-23 sunt interpretate de către mormoni ca însemnând Biblia şi Cartea lui Mormon.
    Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul război mondial) ca însemnând revenirea în secret şi invizibilă a Domnului Isus Hristos. Revenire, care bineînţeles le-a fost revelată doar Martorilor!

    10) A SPUNE DAR A NU CITA – Un autor afirmă că Biblia spune cutare şi cutare lucru dar nu citează textul exact la care face referire (fapt care indică că s-ar putea să nu existe nici un text care să spună acel lucru!).
    Exemplu:
     Se vehiculează în lume că Biblia spune că, “Dumnezeu îi ajută pe aceia care se ajută singuri”. Pe lângă că nu există nici un text care să autorizeze o astfel de concepţie, Isus a venit ca să-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta singuri.
    Exemplu: Erich Von Daniken, autorul celebrei cărţi “Amintiri despre viitor” afirmă că, “fără să consult Exodul, par să-mi amintesc că Arca Legămîntului era adesea înconjurată de scântei”. No comments!

    11) CITARE PREFERENTIALĂ – Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un număr limitat (selectat) de texte, pe când învăţătura completă a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferită de cea a autorului erorii.
    Exemplu:
     Martorii lui Iehova critică conceptul tradiţional creştin al Trinităţii fără a lua în considerare toate textele cu care cercetătorii biblici documentează incontestabil prezenţa unui astfel de concept în Biblie. Astfel citează Ioan 14:28, “Tatăl este mai mare decât Mine”, dar ignoră sau răstălmăcesc Ioan 10:30 unde se spune, “Eu şi Tatăl, una suntem”, precum şi multe altele care afirmă trinitatea.

    12) DOVADĂ INADECVATĂ – O generalizare pripită este dedusă dintr-o dovadă prea săracă.
    Exemplu:
     Martorii lui Iehova învaţă că transfuzia de sânge este nebiblică şi este interzisă de Dumnezeu, dar argumentul biblic pe care-l citează nu se adresează direct subiectului sau nu sprijină deloc aceasta interdicţie a transfuziilor de sânge. Mâncarea sângelui animalelor sacrificate idolilor are o cu totul altă semnificaţie decât transfuzia de sânge uman făcută în contextul salvării vieţii omeneşti (Fapte 15:29). Acest pasaj vorbeşte despre interdicţia Vechiului Testament împotriva mâncatului sau băutului de sânge de la animale sacrificate idolilor (vezi, Gen.9:3-4). Cu toate acestea, o transfuzie de sânge nu este totuna cu a “mânca” sau a “bea” sânge. Lucrul acesta se poate demonstra după cum urmează. Întâi, chiar dacă un doctor administrează unui pacient hrană intravenos şi numeşte lucrul acesta “mâncare” sau “hrănire intravenoasă”, a-i administra sânge pe aceaşi cale, deci intravenos, înseamnă cu totul altceva fiindcă sângele nu este primit de corp ca “hrană” sau “mâncare”! A spune că hrănirea intravenoasă şi transfuzia de sânge sunt unul şi acelaşi lucru, doar fiindcă se administrează aparent în acelaşi fel, dovedeşte ignoranţă faţă de rolul medical pe care acestea îl au pentru corpul omenesc.

    13) DEFINIRE CONFUZĂ – Un termen biblic este atât de greşit înţeles sau interpretat încât o esenţială doctrină biblică este deformată sau negată în întregime.
    Exemplu:
     Unul dintre urmaşii lui Edgar Cayce, un profet fals al sec.XX cu însuşiri de medium, confundă doctrina biblică a naşterii din nou cu doctrina orientală a reîncarnării! De fapt, această definire confuză a conceptului biblic de naştere din nou se întâlneşte la majoritatea susţinătorilor ideii de reîncarnare. Dar, prin naşterea din nou Isus nu a învăţat reîncarnarea ci regenerarea!

    14) IGNORAREA EXPLICATIILOR ALTERNATIVE – O anumită interpretare este oferită unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine să fie interpretate, şi adesea sunt, într-o cu totul altă manieră, dar aceste alternative nu sunt luate în considerare.
    Exemplu: Acelaşi Erich Von Daniken se întreabă de ce în Geneza1:26 Dumnezeu foloseşte pluralul (“noastră, noi”) şi sugerează drept răspuns faptul că este o aluzie la o conversaţie dintre mai mulţi astronauţi (!?). Astfel, el dezavuează explicaţiile alternative (care sunt şi cele reale!) care indică că Dumnezeu vorbea fie ca “un împărat înconjurat de oştirile Sale cereşti”, fie că pluralul folosit aici prefigurează doctrina Trinităţii mai clar descrisă în Noul Testament.

    15) FALSUL EVIDENT – Se utilizează cuvinte ca, “în mod evident”, “neîndoielnic”, “fără îndoială” sau “toţi oamenii raţionali susţin acest lucru” şi altele de acest fel, care sunt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau raţiuni logice aduse în favoarea ideei afirmate.
    Exemplu:
     Din nou acelaşi Erich Von Daniken spune: “Fără îndoială (sublinierea îmi aparţine) că Arca Legământului era încărcată cu electricitate! ” (?!)
    Cu nici un chip, (?!) astfel de expresii nu pot nici valida şi nici infirma o interpretare autoritară a Scripturii. Aceasta nu se obţine apelând la falsuri evidente ca aceste expresii menite să manipuleze/influenţeze gândirea oamenilor în lipsa unor dovezi convingătoare.

    16) FALSUL SĂVÂRSIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII – Care înseamnă următoarele lucruri:

    a) Un autor de literatură cultică sau un întemeietor al unui cult religios asociază învăţăturile lui cu cele ale unor figuri recunoscute ca autorităţi în lumea creştină.
    b) Scrierile cultului sunt asemănate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei.
    c) Literatura cultului imită forma scrierilor Bibliei pentru ca să sune ca şi Biblia!

    Exemplu pentru cazul [a]: Mary Baker Eddy, fondatoarea Ştiinţei Creştine, afirmă că ea a dobândit capacitatea de a ajunge la “concluzii absolute prin revelaţie, raţiune şi demonstraţie…” Atunci când o nouă idee spirituală se naşte pe pământ, versetul profetic al lui Isaia “Căci un Copil ni s-a născut,… Îl vor numi Minunat”, se împlineşte din nou”, spune ea. Astfel cu fiecare “idee” care-i vine ea îşi însuşeşte împlinirea profeţiei lui Isaia (Isaia 9:6) şi însăşi autoritatea lui Isus Hristos. După aceea, citează cuvintele lui Isus sugerând că şi ea asemenea lui Isus, învaţă numai ceea ce i-a dat Dumnezeu Tatăl: “Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 7:16). Ei bine, întâi, trebuia să stabilească fără tăgadă că Tatăl a trimis-o şi pe ea! Ceea ce nu mai este cazul acum după ce îi cunoaştem doctrinele anticristice!

    Exemplu pentru cazul [b]: Juan Mascaro în introducerea sa la Upanishads (scrieri sacre indiene) citează Noul Testament, Evangheliile, Ecleziastul şi Psalmii din care el selectează pasaje care chipurile sunt paralele cu Upanishad-ele. Mormonii se subscriu şi ei unei asemenea practici.

    Exemplu pentru cazul [c]: Una din cărţile de bază ale Mormonismului, “Doctrina şi Legămintele – 93″ amestecă propoziţii din Evanghelia lui Ioan şi menţine o asemenea similaritate cu Evanghelia încât să se obţină impresia că această scriere este biblică.

    17) INTERPRETAREA ESOTERICĂ – Se face presupunerea că Biblia conţine un înţeles ascuns şi esoteric (esoteric, însemnând că cel ce-l descoperă este mântuit!) care este făcut cunoscut doar acelora care sunt iniţiaţi în secretele lui, iar interpretul acelui tăinuit înţeles declară semnificaţia pasajului biblic fară a oferi vreo explicaţie pentru interpretarea la care a ajuns.
    Exemplu:
     Din nou, Mary Baker Eddy! Ea oferă înţelesul primei expresii din rugăciunea “Tatăl Nostru”, “Tatăl nostru care eşti în ceruri”, ca însemnând, “Tatăl Nostru – Mama Noastră, Dumnezeu, pe deplin armonios” (?!). Interpretarea este populară în noul curent cunoscut sub numele de teologie feministă. Mântuirea depinde de descoperirea de către adepţi a sensului tainic al Dumnezeirii feminine!?

    18) SUPLIMENTAREA AUTORITĂTII BIBLICE (ADĂUGAREA LA REVELATIA BIBLICĂ) – Noi revelaţii de la pretinşi profeţi din perioada post-biblică înlocuiesc Scripturile sau sunt adăugate lor şi se consideră autoritare.
    Exemplu: Mormonii suplimentează Biblia cu “Doctrina şi Legămintele” şi cu “Perla de Mare Preţ”. Adepţii pretinsului profet William Branham adaugă Scripturilor cartea “Descoperirea Celor Şapte Peceţi” (o pretinsă revelaţie a celor şapte peceţi de care vorbeşte cartea Apocalipsei). Martorii lui Iehova interpretează Scripturile prin intermediul multitudinii de publicaţii lansate de Turnul de Veghere, “Turnul de Veghere”, “Treziţi-vă!”, “Studii din Scripturi” (ale lui Charles T.Russell – fondatorul). Etc.

    19) RESPINGEREA AUTORITĂTII BIBLICE – Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci când sunt discutate sunt respinse fiindcă nu se potrivesc cu alte pretinse autorităţi spirituale printre care pot fi şi raţiunea sau noile revelaţii ce nu armonizează cu unele texte biblice.
    Exemplu:
     Archie Matson susţine că Biblia conţine “Cuvântul lui Dumnezeu” dar în acelaşi timp afirmă că ea conţine şi contradicţii şi că însuşi Isus a respins autoritatea Vechiului Testament atunci când şi-a contrastat vederile Sale cu Vechiul Testament în Predica de pe Munte acolo unde a zis: “Aţi auzit că s-a zis în vechime…dar Eu vă zic”.

    20) CONFUZIA CONCEPTIEI DESPRE LUME – Confuzia concepţiei despre lume intervine atunci când un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpretează în cadrul cultural şi intelectual al ei şi o scoate din acest context plasând-o într-un alt cadru de referinţă, străin Bibliei. De obicei se manifestă sub forma distorsionării înţelesului original şi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte important principiu de interpretare sănătoasă este încălcat. Noi ar trebui ca intotdeauna să o citim/interpretăm/înţelegem în spiritul autorului, să acordăm atenţie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural şi intelectual propriu textului, adică în lumina cadrului ei istoric şi literar original.
    Exemplu:
     Cartea “Principiul Divin” expresia primară de gândire a Bisericii Unificării din Coreea de Sud şi a liderului ei, Sun Myung Moon (membrii acesteia fiind cunoscuţi în Occident sub numele de “moonies”), este considerată “adevărul prezent care depăşeşte teologia creştină”. Introducerea cărţii afirmă că, “Scriptura poate fi asemuită cu o candelă care iluminează adevărul. Misiunea ei este de a răspândi lumina adevărului. Când, “o lumină mai puternică apare, misiunea celei mai vechi încetează”. Astfel, învăţătura nouă a lui Moon înlocuieşte Biblia! Dar aceste noi învăţături nu încep tocmai de la zero. Folosind parţial istoria Vechiului Testament, prezentând relatări ale creaţiei, ale căderii omului în păcat, Moon ajunge la Prima Venire a lui Isus pe care o consideră un eşec postulând necesitatea unei a Doua Veniri care spune că a şi avut loc în Coreea!? La această poziţie el a ajuns inspirându-se iniţial din Biblie dar apoi părăseşte contextul ei pentru a favoriza noua interpretare specifică cultului. În schimb, teologia tradiţională creştină începe cu Biblia şi face exegeza textului, îngăduind contextului Bibliei să modeleze şi să formeze interpretarea textului în discuţie. Sun Myung Moon şi biserica acestuia foloseşte Biblia ori de câte ori pare să-i confirme ideile dar o respinge sau o deformează atunci când nu armonizează vizibil cu sistemul lor teologic.

    Cu toate bunele intenţii pe care le putem arăta în interpretarea Bibliei, nu vom putea deveni buni interpreţi ai ei dacă ignorăm unele principii sănătoase de interpretare. În cazurile expuse mai sus am văzut cum încălcări ale acestor principii au rezultat în doctrine excentrice şi bizare care au oferit oamenilor noţiuni greşite despre Dumnezeu, periclitându-le mântuirea şi făcându-i să practice lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne întrebăm care este şi opusul acestor erori şi cum putem evita aceste erori de interpretare?
    Deşi subiectul principiilor de interpretare este demn de o mai vastă tratare, doresc acum să vă ofer o listă condensată a câtorva principii de interpretare pe baza cărora să vă puteţi angaja cu încredere în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea sunt intitulate “CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI”. Iată-le!

    “CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETĂRII BIBLIEI”

    1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului.
    2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnând a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luând în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
    3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.
    4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.
    5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.
    6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sunt confirmate de textul propriu-zis.
    7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei.
    8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
    9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.
    10. Interpretează realităţiile spirituale descrise de Biblie, având înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decât finita noastră pricepere.

    “Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greşeli în ea, ci fiindcă ea găseşte greşeli la ei”
    John Blanchard

    “Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să le înţeleagă”
    J.C.Ryle
    “Omul care o citeşte superficial va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului”
    John Blanchard

    Teodor Macavei, Decembrie 1995.

     

    Paradisul amânat, şi iarăşi, amânat…

    De ce au Martorii Lui Iehova un ridicat coeficient de probleme psihice


    REZUMAT
    O trecere în revistă a literaturii ştiinţifice dezvăluie că rata de boli psihice a celor ce fac parte din cultul Martorilor lui Iehova, se situează cu mult deasupra mediei. Informaţiile statistice variază deoarece grupurile examinate au fost alese în perioade de timp diferite. Mai mulţi factori cauzatori explică tulburările psihice (mintale) tipice Martorilor lui Iehova. Realitatea demonstrează nu doar că persoanele cu probleme emoţionale au tendinţa de a se alătura grupării, dar şi că învăţăturile Turnului de Veghere şi subcultura produsă de acesta tind să afecteze şi să agraveze starea psihică a celor implicaţi în organizaţie.

    Turnul de Veghere al Martorilor lui Iehova a cultivat, cu grijă o imagine publică a unui popor devotat, temător de Dumnezeu, determinat să scoată la lumină adevărul lui Dumnezeu din Scripturi şi să-şi trăiască vieţile într-o conformitate perfectă cu acesta. Însă în spatele acestei viziuni optimiste se găseşte un coşmar care a rezultat într-o explozie de boli mintale şi probleme sociale, cu mult mai mare decât cele ce se pot găsi în practic toate celelalte religii americane (Martorii lui Iehova, sunt prin excelenţă, o religie “americană” – n.tr.). Peste 10 milioane de oameni sunt în prezent, fie implicaţi activ ca şi Martori membrii, fie studiază să devină Martori ai lui Iehova. Coşmarul pe care ajung să-l cunoască aceste milioane de oameni putea însă fi evitat dacă ar fi fost conştienţi de amăgirea spirituală şi mlaştina doctrinară a Turnului de Veghere. Motivele acestei tragedii tipice Turnului de Veghere sunt complexe şi pot fi explorate doar pe scurt în articolul de faţă.

    CERCETĂRILE ŞTIINŢIFICE

    Începând îndeosebi cu anul 1975, când nu s-a împlinit profeţia venirii Regatului lui Dumnezeu pe Pământ, prezisă de Turnul de Veghere, numeroasele probleme din congregaţiile Martorilor lui Iehova au trecut în atenţia oamenilor de ştiinţă şi a jurnaliştilor de pretutindeni.
    Mai multe studii academice au explorat problema bolilor mintale (psihice) răspândite printre Martori. Voi revizui câteva dintre acestea, în funcţie de an, începând cu cele mai vechi.

    STUDIUL LUI RYLANDER

    În anul 1946, Gosta Rylander a investigat un grup de persoane din închisorile din Suedia, ce au refuzat serviciul militar. Dintre cele 135 de cazuri alese la întâmplare, 126 erau Martori ai lui Iehova. Dintre aceştia 126, Rylander a diagnosticat 51 dintre ei ca fiind neurotici, 42 psihotici, 32 înapoiaţi mintal şi 5, deranjaţi mintal (“brain-damaged”) (alte câteva cazuri se includeau în alte două sau mai multe categorii). Diagnosticarea s-a făcut cu stricteţe pe baza comportamentului care era evident patologic, după manifestări paranoice iraţionale sau deprimări nervoase grave şi de lungă durată.
    Rylander a mai dedus din fişele medicale şi din interviurile pacienţilor săi că aceste stări patologice au fost de regulă evidente înainte de convertire (la gruparea Martorilor – n.tr.) şi că influenţa Turnului de Veghere a fost şi mai dăunătoare sănătăţii mintale a acestora, ducând la agravarea uneori severă acestor stări.
    Aproximativ 4 procente din populaţia suedeză activă a fost declarată “nepotrivită” psihologic pentru serviciul militar iar cifra corespunzătoare Martorilor lui Iehova a fost de 21 de procente, sau de cinci ori mai mare. Acest procentaj este apropiat de rata definită mai târziu de către John Spencer, al cărui diagnostic de “psihotici” (deci, suferind de psihoze – n.tr.) sau “neurotici”, s-a determinat pe baza fişelor de internare în spitalele de boli nervoase. Doar câteva dintre cazurile studiului lui Rylander îi reprezentau pe nişte Martori marginali, iar cele mai multe îi reprezentau pe cei activ angajaţi în răspândirea învăţăturilor sectei.
    De asemenea, studiul lui Rylander a mai concluzionat că unii Martori individuali au tendinţa de a fi împovăraţi de o varietate de probleme serioase şi că de multe ori aceştia s-au alăturat sectei din dorinţa de a şi le rezolva. Deşi rezultatele acestui studiu nu sunt complet aplicabile la situaţia zilelor noastre, totuşi multe din concluziile studiului sunt încă relevante. O mare diferenţă constă în faptul că Martorii se găsesc mai mult acum în clasa socială de mijloc şi că sunt mai puţin respinşi pe plan social. Dar mulţi Martori, îndeosebi dintre aceia care se află în ţările în curs de dezvoltare, se confruntă încă cu multe din problemele raportate de Rylander.

    PRIMUL STUDIU AMERICAN

    În anul 1949, s-a efectuat primul studiu al sănătăţii mintale a Martorilor americani, în care M.J.Pescor a stabilit diagnosticul de “psihotici” pentru mai mult de 7 procente din segmentul de 177 de tineri Martori întemniţaţi datorită ascultării de prohibiţia emisă de Turnul de Veghere împotriva venirii la arme. Sondajul s-a efectuat intervievând pe toţi cei ce au refuzat serviciul militar internaţi în Centrul Medical al Închisorii Federale din Springfield, Missouri. Nivelul psihozei Martorilor aparţinând acestui grup a fost de aproape 17 ori mai mare decât al populaţiei civile. Un uimitor procent de 7% au fost diagnosticaţi “psihotici” (psihopaţi), 4% sufereau de alte tulburări mintale şi un sfert dintre aceştia au fost declaraţi neintegrabili social. Din sondajul lui Pescor, a reieşit că 16% beneficiau de internări în spitale şi posedau fişe, iar 44% dintre aceştia au fost diagnosticaţi psihotici (având diverse psihoze).

    MONTAGUE ŞI ALŢI CERCETĂTORI

    Terapistul certificat, Havor Montague, s-a ocupat de monitorizarea internărilor în spitale psihiatrice de stat şi private şi în clinicile de sănătate mintale ale statului Ohio, din 1972 până în 1976. Din acest studiu, a 102 cazuri, el a estimat că, “rata tulburărilor mintale a Martorilor lui Iehova este de aproximativ 10 sau 16 ori mai ridicată decât rata populaţiei nemembră la grupul Martorilor lui Iehova…în jur de 10% dintre “pionierii” Regatului (membri deplini) ce aparţin unei congregaţii obişnuite au nevoie serioasă de asistenţă profesională…(în ciuda faptului) că ei pot ascunde acest fapt destul de bine, mai ales faţă de outsideri”
    În urma interviurilor intensive ale pacienţilor Martori, cât şi ale altora, Montague a concluzionat că persoane ce aveau probleme emoţionale au fost atrase la gruparea Martorilor, însă implicarea acestora în grupare le-a cauzat şi mai multe din problemele emoţionale de care sufereau. Lucrul acesta este evident şi din faptul că mulţi dintre cei suferinzi au fost mult mai fericiţi după ce au părăsit secta.
    Un alt studiu s-a făcut în anul 1985, de către Robert Potter, ca teză de doctorat privitoare la religie şi sănătate psihică. El a concluzionat că, există “o puternică corelare pozitivă între apartenenţa la grupul Martorilor şi schizofrenia clinică”. În acelaşi an, Ursula Sack a evaluat efectul religiei asupra sănătăţii psihice a unor pacienţi pe care i-a selectat pentru disertaţia ei de doctorat. Pacienţii ei i-au furnizat un enorm volum de informaţie asupra proceselor patologice ale Turnului de Veghere, informaţii ce au suplinit rezultatele obţinute prin studiile precedente.
    Ca adăugire, în anul 1985, un studiu german efectuat de Elmer Koppl a ajuns la concluzii similare, la fel ca şi studiul psihologului norvegian, Kjell Totland. Folosind înregistrările tribunalului districtului Oakland, Michigan, din anii 1965 până în 1973, autorul acestui material a descoperit nu doar că rata tulburărilor psihice este mai ridicată decât media, dar şi rata sinuciderilor şi a crimelor, îndeosebi a agresiunilor săvârşite împotriva persoanelor fizice, este ridicată.

    DE CE SUNT TULBURĂRILE PSIHICE ATÂT DE FRECVENTE?

    Există multe motive care explică problemele mintale ale Martorilor lui Iehova, însă cercetările au dus la descoperirea următoarelor, considerate foarte importante.

    SCHIMBĂRILE DOCTRINARE

    Turnul de Veghere se află într-o permanentă stare de fluctuaţie doctrinară, adeseori efectuând întoarceri de 180%, uneori de trei sau patru ori asupra unui singur subiect. În nici un domeniu aceste schimbări nu au fost atât de tragice ca şi în cazul învăţăturilor Turnului de Veghere privitoare la chestiunile medicale. În anii ’30 şi ’40 Turnul de Veghere a învăţat că vaccinurile nu sunt doar ineficiente ci şi constituie o “încălcare directă” a legii lui Dumnezeu. După aceea, în anii ’50, vaccinurile au fost lăsate pe seama conştiinţei personale a fiecărui Martor. În prezent, însă, Turnul de Veghere publică articole în care laudă virtuţile vaccinărilor ce duc la salvarea multor vieţi!
    O altă chestiune de ordin medical asupra căreia Turnul de Veghere al Martorilor s-a exprimat este transplantul de organe. În anii ’60, acesta a fost conştient declarat acceptabil, dar în anul 1967 transplantul de organe a fost interzis. Chiar şi transplanturile de cornee sau de rinichi au fost pronunţate eronate, fiind considerate canibalism. După aceea, în 1980, transplanturile de organe au fost declarate o chestiune de conştiinţă, cu excepţia transplanturilor de măduvă osoasă (fiindcă măduva este producătoare de sânge). Cu toate acestea, în 1984, au fost aprobate chiar şi transplanturile de măduvă osoasă.
    În anul 1909 Turnul de Veghere a afirmat cu claritate că interdicţia evreiască împotriva mâncării sângelui nu este considerată o lege valabilă şi pentru creştini, dar în anul 1961 organizaţia a declarat că a primi sânge prin transfuzie este un temei pe care Martorul poate fi dezasociat (excomunicat din adunare – n.tr).
    Însă în prezent Turnul de Veghere învaţă că, “chiar dacă un judecător autorizează transfuzia…(martorul trebuie) să depună eforturi serioase pentru a evita o violare a legii lui Dumnezeu asupra sângelui, iar dacă autorităţile îl consideră un călcător de lege sau îl aduc în faţa instanţei, creştinul poate privi aceasta ca o persecuţie din pricina neprihănirii”.
    Învăţătura actuală a Turnului de Veghere este limpede: Martorii trebuie mai degrabă să moară decât să se supună unei transfuzii, şi dacă este nevoie, să-şi lase proprii copii să moară. Totuşi, chiar şi în ce priveşte aceste subiect, Societatea Turnului de Veghere s-a schimbat. La un moment dat, utilizarea oricăror produse de sânge, în orice scop, era condamnată. Acum, însă, Martorii pot primi albumină, globulină, factorul VIII şi IX, sau chiar sânge de circulaţie. În plus, interdicţia împotriva fracţiunilor sângelui necesare hemofililor, a fost anulată în anul 1978. Serurile sanguine sunt acum aprobate, deoarece, se explică, cele necesare hepatitelor virale, tetanusului, difteriei, şi altor boli, conţin doar “o cantitate infimă” de sânge. Şi deşi Turnul de Veghere susţine că Martorii trebuie să fie credincioşi “în lucrurile mici”, mulţi privesc aceste excepţii ca fiind dovezi de ipocrizie.

    Carlson Walker, redactorul pe probleme religioase, al publicaţiei Argus Leader, din Sioux Falls, povesteşte cum “cu 25 de ani în urmă, Gary Busselman, şi-a privit soţia, Delores, murind de leucemie. Ca şi Martori ai lui Iehova, cuplul nu a crezut în transfuziile de sânge sau în transplanturile de măduvă osoasă…Astăzi, însă, Busselman crede că refuzul acelor proceduri medicale a fost greşit şi vrea să-i ajute pe cei ce au cunoscut tragedii similare”. El a mai adăugat că, “ea a murit în 1971, iar din 1980, ei (Martorii – n.tr.) şi-au schimbat regulile şi de atunci membrii pot avea transplanturi”.
    Vinovăţia şi furia sunt consecinţele frecvente ale morţii unui copil sau membru al familiei doar fiindcă s-a urmat o doctrină care ulterior a fost recunoscută de biserică ca fiind eronată.

    TEOCRAŢIA TURNULUI DE VEGHERE

    O altă cauză majoră a dezamăgirii şi deziluzionării Martorilor lui Iehova se găseşte în afirmarea de către Turnul de Veghere a teocraţiei, aceştia fiind învăţaţi că organizaţia lor este condusă direct de către Dumnezeu – o teocraţie. Doar cei dinăuntrul organizaţiei Turnului de Veghere sunt singurii slujitori adevăraţi ai lui Dumnezeu, iar toţi cei dinafara ei sunt oamenii răi ce în curând vor fi distruşi la Armaghedon.
    Totuşi mulţi sunt conştienţi de numeroasele cazuri în care Martorii au săvârşit fapte îngrozitoare. Un exemplu recent este acela a doi foşti devotaţi tineri, Martori ai lui Iehova, fraţii Freeman care, “se înţelegeau bine cu părinţii lor…şi (erau băieţi buni)”, dar care şi-au ucis mama lor, Brenda, de 48 de ani, pe tatăl lor, Dennis, de 54 de ani, şi pe fratele lor, Eric, de 11 ani. Amândoi băieţii, Brian de 17 ani şi David, de 16 ani, şi-au recunoscut vina primind o pedeapsă micşorată de închisoare pe viaţă. Această crimă oribilă s-a aflat în atenţia presei internaţionale şi fără îndoială că le-a reamintit multor Martori de celelalte crime infame, săvârşite de membri ai sectei.

    EŞECUL PROFETIC

    Mulţi Martori suferă de o teamă profundă, alimentată de o îndelungată istorie a schimbărilor doctrinare şi eşecurilor profetice, demonstrând că Turnul de Veghere este o organizaţie religioasă falsă. Din moment ce această idee are implicaţii cutremurătoare pentru urmaşii respectivei organizaţii, aceştia refuză să-şi exploreze temerile, preferând să le raţionalizeze sau să le înăbuşe, refuzând recunoaşterea şi tratarea lor.

    Cea mai recentă schimbare drastică s-a făcut cu privire la mai vechea învăţătură a Turnului de Veghere a timpului rămas până la Armaghedon ce a început din anul 1914, Primul Război Mondial constituind principalul semn al revenirii foarte apropiate a lui Hristos pe pământ pentru a-şi întemeia mileniul de împărăţie pământească. De asemenea, organizaţia a mai învăţat că generaţia care a văzut (se afla în viaţă în) anul 1914 va apuca Armaghedonul şi Lumea Nouă. Dar într-un comunicat din noiembrie 1995, reluat de Kenneth Woodward de la Newsweek, se anunţa că, “toate aşteptările mileniului s-au năruit…liderii sectei recunoscând în tăcere că Isus a avut dreptate din capul locului, spunând că, nimeni nu ştie ziua sau ceasul acela“. De aceea, Turnul de Veghere a greşit aproape în fiecare profeţie singulară pe care a lansat-o vreodată, iar această descoperire este deosebit de traumatică pentru persoana care mizează pe ceea ce a sacrificat pentru a deveni Martor al lui Iehova.
    La un moment dat, Turnul de Veghere descuraja căsătoriile şi întemeierea familiilor, declarând că, Armaghedonul este prea aproape pentru a risca să ai copii. În anul 1941, Turnul de Veghere a publicat o carte numită “Copiii” (“Children”), arătându-le oamenilor cum pot “să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu” dobândind “cunoştinţele potrivite”. Scopul principal al cărţii era de a-l convinge pe cititor ca doar Turnul de Veghere este organizaţia lui Dumnezeu şi doar ascultând-o, se poate căpăta viaţa veşnică.
    Legată de acest mesaj este povestea lui John şi Eunice, care au decis să nu se căsătorească şi în schimb să slujească integral Turnului de Veghere. Au decis să aibe copii într-o zi, dar asta doar după Armaghedon. “Armaghedonul este fără îndoială aproape”, a spus atunci, John. “Putem, liniştiţi, să ne amânăm căsătoria până ce pacea veşnică se va aşeza pe Pământ. Acum, însă nu putem să mai adăugăm nimic poverilor noastre, ci să fim liberi şi pregătiţi de a-i sluji Domnului…Eunice, decizia mea este luată”.
    Eunice şi John sunt acum în jurul vârstei de 70 de ani, aşteptând încă Armaghedonul, care a fost profeţit în 1941 că va avea loc foarte curând. Martorii care dau peste aceste publicaţii mai vechi pot deveni foarte tulburaţi şi surprinşi aflând că Turnul de Veghere şi-a înşelat şi trădat urmaşii săi mai vârstnici, iar aceia care au trăit pe vremea când s-au afirmat aceste lucruri, devin adesea foarte înverşunaţi fiindcă s-au sacrificat pentru o speranţă ce s-a dovedit a fi falsă.
    Cei ce nu aparţin Turnului de Veghere, adesea nu înţeleg semnificaţia critică pe care o are în vieţile Martorilor profeţia neîmplinită şi învăţătura eronată. Publicaţiile Turnului de Veghere nu sunt promovate ca nişte simple cărţi scrise de oameni în încercarea de a explica Scriptura, ci sunt considerate de acesta, cvasi-inspirate (deci posedând o oarecare măsură de inspiraţie divină; uneori o măsură deplină – n.tr.). Martorii sunt învăţaţi că nimeni, cu excepţia liderilor supremi, nu poate să discearnă voia lui Dumnezeu, nici chiar în urma unui studiu biblic serios. Omul de rând poate fi mântuit doar dacă devine membru al organizaţiei lui Dumnezeu, Turnul de Veghere, care, susţin ei, este “arca mântuirii”. La fel cum la potop, au fost nimiciţi toţi cei ce nu se găseau în arca lui Noe, la fel Armaghedonul îi va distruge pe cei ce nu se găsesc în arca Turnului de Veghere!
    Secretul mântuirii nu se găseşte în a fi mântuit, într-un sens creştin, şi nici măcar în a fi un om bun, ci în a aparţine organizaţiei Turnului de Veghere – deşi se învaţă că nici măcar acest fapt nu garantează mântuirea. Martorii cred cu fermitate, sau cel puţin trebuie să dea glas credinţei lor ferme, că Turnul de Veghere este singura organizaţie a lui Dumnezeu şi că este călăuzită de Acesta. Din această cauză, numeroasele învăţături schimbate (şi există sute de astfel de exemple), nu pot fi ignorate deloc. Profeţia neîmplinită, deci falsă, îi spune fără echivoc Martorului lui Iehova că şi-a devotat viaţa unei organizaţii religioase false. A înfrunta această realitate se poate dovedi extrem de traumatic, şi vor fi nevoie de ani de zile pentru ca acesta să se ajusteze situaţiei, faptul acesta rezultând în simptome atât psihologice cât şi somatice. Cei ce s-au aflat în organizaţie doar pentru scurt timp, de regulă nu-şi dau seama de trecutul Turnului de Veghere, dar în timp îndoieli supărătoare vor apărea şi se vor amplifica, precipitând o criză de conştiinţă care-i forţează pe mulţi să-l părăsească în cele din urmă. (Este utilă aici recomandarea unei cărţi numite chiar aşa, “Criza de conştiinţă”, scrisă de nimeni altul decât de nepotul penultimului preşedinte – Frederick Franz – al Turnului de Veghere, Raymond Franz, în care acesta detailează motivele pentru care el a părăsit Turnul de Veghere şi dezvăluie multe din trucurile interpretaţionale şi mijloacele propagandistice ale organizaţiei. Raymond Franz a fost membru al “Corpului de Guvernare” al Turnului de Veghere, cel mai înalt for de conducere al organizaţiei Martorilor, iar mărturiile sale privitoare la metodele angajate sunt deosebit de revelatoare vizavi de călăuzirea “divină” a acestui gigant cultic – n.tr.).

    Cu toate acestea, părăsirea organizaţiei nu este deloc o chestiune simplă. Când se fac Martori, oamenii sunt îndoctrinaţi lent cu un sistem de crezuri care să-i oblige să-şi abandoneze prietenii, uneori chiar şi familiile, şi să adopte o nouă familie – cea a Turnului de Veghere. După ce au fost Martori un număr de ani, aproape toţi ajung să aibe prieteni doar pe alţi Martori. Pentru mulţi, îndeosebi pentru aceia care s-au născut în Turnul de Veghere, întreaga lor familie cât şi numeroasele rude, sunt cu toţii Martori ai lui Iehova. Părăsirea organizaţiei înseamnă adesea dezasocierea (care este termenul specific folosit de ei pentru a descrie excomunicarea – n.tr.), ce rezultă în retezarea dramatică a oricărei relaţii cu practic toţi prietenii, şi membrii familiei. În consecinţă mulţi găsesc părăsirea extrem de traumatică, chiar şi după ce s-au convins pe deplin că Turnul de Veghere este eronat. Din această cauză mulţi aleg să rămână, târându-se cu silă la adunările Turnului de Veghere, ascultând şi afirmând lucruri pe care ei înşişi nu le mai cred. În cele din urmă, conflictul interior poate deveni atât de pronunţat, încât să trebuiască să plece, abandonând familia, prietenii şi toată viaţa de mai înainte.

    INTERDICŢIILE TURNULUI DE VEGHERE

    Interdicţiile Turnului de Veghere s-au extins practic aproape asupra fiecărui domeniu al vieţii şi conţin detalii care duc în extreme. Aceste interdicţii condamnă toate sărbătorile şi celebrările cu excepţia celei intitulate “comemorarea”, iar timp de mai multe generaţii au descurajat educaţia superioară şi succesul în cariera profesională (deşi în ultima vreme această regulă s-a mai destins puţin). A lipsi de la una dintre cele cinci întruniri obligatorii din timpul săptămânii (activităţile Turnului de Veghere pot consuma între 20 şi 30 de ore pe săptămână, dacă Martorul este conştiincios), petrecerea timpului cu cei ne-Martori în alte scopuri decât prozelitismul, este de asemenea condamnată. Ca şi rezultat este foarte greu pentru un copil ce a crescut ca şi Martor să se dezvolte într-un adult normal, integrabil social şi eficient. Ei sunt învăţaţi că cei din lume sunt răi, şi chiar dacă oamenii lumeşti pot părea să fie buni, aceasta este de fapt tactica Satanei de a-i depărta de organizaţia lui Dumnezeu.
    Fiindu-le interzis să se amestece în relaţii sociale normale şi în majoritatea activităţilor şcolare, Martorii au o copilărie singuratică. Deşi devierile printre aceştia sunt comune, acestea încă produc vinovăţie şi ambivalenţă. Pe lângă acestea poziţia lor faţă de multe subiecte, în special refuzul lor de a saluta drapelul naţional sau de a ţine sărbătorile, le atrage adesea o batjocură din partea colegilor, care de regulă le îngreuiază progresul social normal. Turnul de Veghere îi învaţă pe Martori să “nu aibă nimic de a face” cu criticii şi să “nu fie curioşi faţă de ce aceştia au de spus”. Totuşi în repetate rânduri ei se pun în poziţii antagoniste atunci când merg din uşă-n uşă, din această experienţă rezultând adesea paranoia de care suferă. De fapt, schizofrenia paranoică este foarte răspândită printre aceştia.

    CÂTEVA PRINCIPII DE VIAŢĂ

    Un motiv major pentru care atât de mulţi Martori suferă de tulburări psihice este emiterea de către Turnul de Veghere a unor principii eficiente care să-i ajute în viaţă pe membrii lui. Scopul principal al acestora este de a sluji Turnului de Veghere. Ca prin urmare, Martorii se simt obligaţi să participe la cinci întruniri pe săptămână şi să se angajeze într-o campanie nerăsplătită de prozelitism din uşă-n uşă. Multe uşi li se trântesc în nas, de obicei, şi deşi multe gazde sunt politicoase, dar nu interesate, unele sunt chiar foarte dure. Unui Martor i se poate întâmpla să irosească ani de slujire fără să găsească măcar o persoană care să aibe un interes autentic în doctrina Turnului de Veghere!
    Descurajaţi de la multe din metodele normale de realizare în viaţă, Martorii îşi devotează cu servilitate timpul şi toată energia în slujirea unei organizaţii căreia nu-i pasă de ei ca şi indivizi. Fiindu-le oferite puţine sfaturi realiste şi practice în înfruntarea problemelor vieţii, descurajaţi de la ocuparea unui loc de muncă bine plătit şi satisfăcător, mulţi cred că sunt prinşi într-o situaţie din care orice ieşire este practică neplăcută. De aceea, mulţi se sacrifică sperând că Armaghedonul le va veni curând în ajutor, salvându-i din neplăcuta lor situaţie. Între timp, deznădejdea şi deprimarea lor nuanţează aproape tot ceea ce fac, în ciuda intenţiei lor sincere de părea “fericiţi în slujirea lui Iehova”.
    Atracţiile care iniţial îi aduc pe oameni la Turnul de Veghere nu supravieţuiesc prea mult după botez. Prietenii lor Martori, care odată le ofereau atât de mult sprijin şi se arătau toleranţi cu lipsa lor de conformitate doctrinară, insistă acum să înveţe şi să creadă cu stricteţe doar doctrina Turnului de Veghere. A celebra sărbătorile de naştere, nu mai depinde deloc “de individ”; în prezent constituie una dintre ofensele ce duce la excomunicare.
    Aceşti Martori sunt consideraţi acum maturi şi trebuie să urmeze cu rigiditate fiecare capriciu al Turnului de Veghere. Odată ce sunt atraşi, sunt supuşi presiuni de a face lucruri la care s-au opus înainte, uneori cu tărie. Speranţa unei “Lumi Noi” iminente, se amână tot mai mult în viitor încât apare îndoiala dacă această mult promisă himeră se va împlini vreodată.
    Descurajarea este o temă întâlnită, atât în literatura Turnului de Veghere cât şi în discuţiile purtate cu Martori ai lui Iehova. Ei sunt astfel îndemnaţi să-şi păstreze moralul şi să se concentreze în slujirea Turnului de Veghere, pornind de la presupunerea că devotând cu servitudine cam 30 de ore, sau mai mult, pe săptămână, în predicarea mesajului “Regatului lui Iehova”, li se va rezolva de la sine fiecare problemă. Dar când acest lucru nu se întâmplă, se instaurează sentimentul de vinovăţie, făcându-l pe Martor să creadă că este rău şi că nu va supravieţui Armaghedonului. Deprimarea şi deznădejdea au condus la un număr disproporţionat de sinucideri şi omucideri printre Martori.

    CALEA DE IEŞIRE

    Unii îşi găsesc scăparea dintr-o astfel de situaţie. Însă, mulţi devin agnostici sau ateişti, urându-l pe Dumnezeu şi refuzând orice tentativă de a-l înţelege sau de a-l cunoaşte. Cu toate acestea mai sunt şi unii binecuvântaţi să aibe parte de o revenire/recuperare completă. În urma unor studii biblice foarte intensive, aceştia reuşesc să înţeleagă că Turnul de Veghere se bazează pe o înţelegere falsă a Bibliei. Aceste persoane mai înţeleg că credinţa cuiva nu se poate baza pe nisipurile mişcătoare ale unei organizaţii omeneşti dezinformată în privinţa Scripturii, Creştinismului istoric şi cercetărilor biblice moderne. Aceşti oameni se bizuie pe experienţa pe care au trăit-o în Turnul de Veghere, crezând că aceasta îi poate ajuta şi pe alţii să scape din capcana lui. Mulţi dintre ei se implică în variatele instituţii anti-cultice, folosindu-şi cunoştinţele lor din perioada când erau membrii ai Turnului de Veghere pentru a-i ajuta şi pe alţii să-şi găsească mântuirea în El, care singurul, este, calea, adevărul şi viaţa.

    Dr.Jerry Bergman, este profesor universitar la Northwest State Collge din localitatea Archbold, statul Ohio. A publicat peste 400 de articole în jurnale profesionale şi laice, în opt limbi. Materialul de faţă a fost preluat din, CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, nr.1, vol.19, din vara lui 1996, publicaţie a lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, P.O.Box 7000, Rancho Santa Margarita, California 92688-7000, USA.

    Traducerea şi adaptarea articolului este realizată de, Teodor Macavei. Motivul alegerii acestui articol din cantitatea impresionantă de informaţii existente şi disponibile, îndeosebi în lumea occidentală, despre organizaţia Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, este experienţa frustrantă a subsemnatului, şi cred că a oricui a încercat să abordeze Martorii pe teme biblice, în încercarea înfiripării unui dialog normal în care să se facă un schimb echitabil de argumente biblice. Aceştia par să fie stăpâniţi de o psihoză ce-i privează de o judecată liberă individuală, inhibându-i automat faţă de orice tentative de contestare a autorităţii organizaţiei lor, a publicaţiilor pe care le răspândeşte şi a doctrinelor pe care aceştia le susţin activ. Comportamentul acesta necesită luarea în considerare a unor presupuneri psihologice: mintea încuiată, instalarea psihozei, etc. Cred că articolul indică un număr de îngrijorări pe care lumea creştină ar trebui să le împărtăşească cu privire la membrii adunărilor Martorilor lui Iehova. Aceştia suferă de o orbire spirituală ce are implicaţii asupra psihicului şi care duce la multe din problemele evidenţiate. Intenţia mea în editarea acestui articol nu este de a-i condamna, sau judeca. Martorii s-au condamnat deja singuri, acceptând o doctrină ce nu este creştină şi nu este insuflată de spiritul lui Hristos! Intenţia mea este ca cei ce sunt creştini şi cred în puterea Evangheliei de a le elibera minţile, să se angajeze în predicarea acesteia Martorilor lui Iehova! Dedic traducerea materialului de faţă, uneia dintre cunoştinţele mele cele mai vechi, Martor al lui Iehova din Petroşani, care după propria-i mărturisire, a suferit tulburări psihice ce au dus chiar la tratament şi internare. Fie ca Adevărul să-l elibereze şi să-l vindece!

    TEODOR MACAVEI

    Profetii mesianice împlinite în Isus Hristos


    Ca un supliment la studiile pe care le facem în cap.5, vers.39-40 din Ev.după Ioan, doresc să vă ofer această listă de mărturii distincte ale Vechiului Testament, care şi-au găsit împlinirea în Isus Hristos. Pentru a vedea despre ce este vorba va trebui să deschideţi Biblia la pasajele indicate!

    DESCRIEREA MĂRTURIEI PROFETIA DIN V.T. ÎMPLINIREA DIN N.T.
    Sămânţa femeii care va zdrobi capul şarpelui Geneza 3:15 Gal.4:4; Evrei 2:14-15; Col.1:13; Apoc.20:10
    Urmaşul lui Avraam: sămânţa în care toate neamurile vor fi binecuvântate Geneza 12:3;22:18;26:4 Matei 1:1
    Urmaşul lui Isaac Geneza 17:19 Luca 3:34
    Urmaşul lui Iacov Numeri 24:17 Matei 1:2
    Vine din tribul lui Iuda Geneza 49:10 Luca 3:33
    Urmaşul pe tronul lui David Isaia 9:7 Luca 1:32, 33
    Uns şi Veşnic Psalm 45:6,7;102:25-27 Evrei 1:8-12
    Născut în Betleem Mica 5:2 Luca 2:4,5,7
    Vremea naşterii Lui Daniel 9:25 Luca 2:1,2
    Născut din fecioară Isaia 7:14 Luca 1:26,27,30,31
    Uciderea copiilor Ieremia 31:15 Matei 2:16-18
    Fuga în Egipt Osea 11:1 Matei 2:14,15
    I s-a pregătit calea Isaia 40:3-5 Luca 3:3-6
    Precedat de un Înaintaş Maleahi 3:1 Luca 7:24,27
    Precedat de Ilie Maleahi 4:5,6 Matei 11:13,14
    Numit Fiul lui Dumnezeu Psalm 2:7 Matei 3:17
    Slujeşte în Galilea Isaia 9:1,2 Matei 4:13-16
    Zel/rîvnă pentru casa lui Dumnezeu Psalm 69:9 Ioan 2:17
    Vorbeşte în pilde Psalm 78:2-4 Matei 13:34,35
    Va tămădui inimile zdrobite Isaia 61:1,2 Luca 4:18,19
    Respins de ai Săi, de evrei Isaia 53:3 Ioan 1:11; Luca 23:18
    Va fi Profetul Deut.18:15 Ioan 6:14; 7:40; Luca 24:19; Fapte 3:20,22
    Preot după rânduiala lui Melhisedec Psalm 110:4 Evrei 5:5,6
    Intrarea triumfală în Ierusalim Zaharia 9:9 Marcu 11:7,9,11
    Lăudat de copii Psalm 8:2 Matei 21:15,16
    Nu este crezut Isaia 53:1 Ioan 12:37,38
    Trădat de un prieten Psalm 41:9 Luca 22:47,48
    Vândut pe treizeci de arginţi Zaharia 11:12 Matei 26:14,15
    Acuzat de martori mincinoşi Psalm 35:11 Marcu 14:57,58
    Tăcut în faţa acuzaţiilor Isaia 53:7 Marcu 15:4,5
    Scuipat şi bătut Isaia 50:6 Matei 26:67
    Urât fără temei Psalm 35:19 Ioan 15:24,25
    Moare în locul…pedepsit în locul… Isaia 53:5 Rom.5:6,8
    Răstignit împreună cu răufăcători Isaia 53:12 Marcu 15:27,28
    Străpunse mâinile şi picioarele Zaharia 12:10; Psalm 22:1,7,8,16,18 Ioan 20:27
    Dispreţuit/hulit şi batjocorit Psalm 22:7,8 Luca 23:35
    Este chinuit de sete Psalm 22:15 Ioan 19:28
    Îi este dat vin/oţet să bea Psalm 69:21 Matei 27:34,48
    Ocărât Psalm 69:9 Rom.15:3
    Se roagă pentru duşmani Psalm 109:4 Luca 23:34
    Soldaţii au tras la sorţi pentru cămaşa Lui Psalm 22:17,18 Matei 27:35,36
    Părăsit de Dumnezeu Psalm 22:1 Matei 27:46
    Nu va avea nici un os sfărâmat/zdrobit Psalm 34:20 Ioan 19:32,33,36
    Străpuns în coastă Zaharia 12:10 Ioan 19:34
    Înmormântat în mormântul unor bogaţi Isaia 53:9 Matei 27:57-60
    Înviază dintre morţi Psalm 16:10; 49:15 Marcu 16:6,7; Fapte 2:27,31
    Se va înălţa la dreapta lui Dumnezeu Psalm 68:18 Marcu 16:19; 1Cor.15:4; Efes.4:8

    Atunci Isus le-a zis: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa? Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24:25-27)

    Biblia este adevărul

    Biblia nu se poate asemui cu nici o carte care a fost scrisă vreodată. Afirmaţiile Bibliei sunt deosebite de ale oricărei alte cărţi şi de fapt, ea nu este o carte omenească! Dumnezeu a spus despre Cuvântul Său că este viu. De aceea, până ce nu vă veţi lua un angajament neclintit faţă de adevăr, Biblia nu vă va schimba viaţa, iar cuvintele ei vor rămâne înecate într-o mare de alte cuvinte, a altor cărţi ce le-aţi citit!

    Ştim că multe forme ale gândirii orientale folosesc şi ele Scriptura. Dar o folosesc pentru a pune stăpânire pe sufletele oamenilor şi de aceea puterea Bibliei, nu o puteţi ignora. Dumnezeu a pus viaţă în Cuvântul Său, viaţă care este astăzi exploatată de toate cultele şi religiile lumii, furând bucăţele din ea şi folosindu-le în interesul lor. Acestea se folosesc de adevărul conţinut în ele pentru a încerca să justifice minciunile pe care le spun. Simplul fapt că porţiuni scoase din contextul lor sunt îndeajuns de puternice ca să atragă inimile oamenilor, ar trebui să vă dea de gândit ce ar putea face întregul Cuvânt folosit sub inspiraţia Duhului Sfânt!

    Câteva din creditele ei

    Vă oferim aici câteva dovezi care vor fi preţioase pentru cel dispus să fie sincer. Dar vă dezamăgim pe aceia care credeaţi că pentru a accepta aceste dovezi va trebui să renunţaţi la intelectul d-voastră. Oricum, dacă nu vreţi să le cântăriţi folosindu-vă mintea, atunci nimic nu vă va convinge. Mark Twain a spus că, “nu lucrurile din Biblie pe care nu le înţeleg mă deranjează, ci acelea pe care le înţeleg şi nu le fac!” Aceasta deducţie precisă dezvăluie adevăratul motiv pentru care mulţi oameni se tem să studieze Scripturile. Se tem că s-ar putea întâlni cu Autorul lor, Aceasta să le ceară ceva, şi ştiu că nu sunt pregătiţi să o facă…

    Deci, care sunt creditele acestei cărţi? Eu v-aş propune următoarea ilustraţie. Să zicem că, “tocmai am scris o carte care este Cuvântul lui Dumnezeu. O carte extraordinară…mi-a trebuit un an întreg ca să o scriu!”. În cazul acesta d-voastră aţi avea tot dreptul să-mi spuneţi, “Dovedeşte-o!!

    În diversele religii ale lumii există alte 30 sau 40 de cărţi, fiecare din acestea pretinzând a fi o revelaţie superioară. Isus însă a spus că, “cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” [Mat.24:35].

    Biblia nu încearcă să-şi apere inspiraţia ei. Şi nici nu are nevoie s-o facă. Nu veţi găsi nici un verset care să spună, “într-adevăr, cartea aceasta este adevărată, aşa că aţi face bine să o credeţi!!” În schimb, în cazul Bibliei notăm un fapt interesant: cartea Genezei începe cu cuvintele, “Dumnezeu a zis”, cuvinte care apar de nouă ori numai în primul capitol. Afirmaţia, “Aşa vorbeşte Domnul”, apare de 23 de ori în cartea Vechiului Testament, Maleahi. Astfel aveţi, “Dumnezeu zice (vorbeşte)” de la Geneza la Maleahi. “Domnul a vorbit”, apare de 560 de ori în primele cinci cărţi ale Bibliei şi de cel puţin 3800 de ori în întreg Vechiul Testament!

    Isaia afirmă de cel puţin 40 de ori că mesajul său a venit direct de la Domnul. Ezechiel, face acest lucru de 60 de ori, iar Ieremia de 100 de ori! Pe deasupra, Domnul Isus Hristos a citat de cel puţin de 24 de ori diferite cărţi ale Vechiului Testament şi, doar a citat.

    Pe la mijlocul secolului al 18-lea, Voltaire, unul dintre cei mai influenţi scriitori ai vremii sale a luat în mână o copie a Bibliei şi a afirmat că la o sută (100) de ani după el, Creştinismul va dispărea complet şi va deveni istorie. Ceea ce este amuzant cu privire la afirmaţia lui este faptul că la numai 50 de ani după moartea sa Societatea Biblică Geneva a folosit casa şi presa lui tipografică pentru a tipări şi distribui teancuri de Biblii! Ba mai mult, şi-au mutat birourile Societăţii în casa lui particulară! Dumnezeu are un incredibil simţ al umorului!

    Puteati dumneavoastră scrie biblia?

    Închipuieste-ti că trebuie să scrii o carte şi iată modul în care trebuie să o faci: pentru început, găseşte 40 de scriitori diferiţi, complet diferiţi. Caută printre ei câţiva cu o înaltă educaţie, chiar nişte doctori şi după aceea, alege-ţi şi nişte fermieri. Mergi şi racolează un tip de la vreo fermă din împrejurimi şi spune-i, “Hei, vreau să mă ajuţi la scrierea unei cărţi!!” După aceea, caută şi nişte pescari. Mergi la un doc al San Francisco-ului şi adresează-le celor de acolo, aceeaşi invitaţie: “Hei! Ascultă-mă! Ajută-mă să scriu o carte!”. Ei îţi vor răspunde, “desigur, nici o problemă… te vom ajuta!”. După ce i-ai găsit pe toţi aceşti oameni diferiţi, pune-i să scrie despre următoarele subiecte: religie, poezie, norme etice, ştiinţă, filozofie, şi despre creaţia universului şi destinul lui, iar după aceea cere-le să mai adauge câteva lucruri care cred ei, vor clarifica totul.

    În continuare, va trebui să strângeţi toate aceste informaţii, dar apropo…am uitat să vă spun că trebuie să-i despărţiţi pe toţi aceşti oameni astfel încât ei să nu poată comunica prin telefon sau alt mijloc de comunicare şi dacă este nevoie, numai prin cuvânt vorbit transmis (de la om la om) de-a lungul anilor. Desigur, ei trebuie să înfrunte veşnica problemă… timpul. Colectaţi acest material în decursul a peste o mie cinci sute de ani [1.500], apoi strângeţi tot ce aveţi sub forma unei singure cărţi. Cu ce v-aţi alege? Daţi-mi voie să vă spun eu! Vă veţi alege cu cel mai pestriţ amestec de literatură pe care l-aţi văzut vreodată în viaţă, demonstrând din plin contradicţiile existente între nişte oameni! V-aş sugera doar să luaţi un manual de biologie de acum 60 de ani şi să-l comparaţi cu unul folosit astăzi. Vedeţi ce diferenţă pe o perioadă de numai 60 de ani?

    Citind însă şi studiind Biblia veţi descoperi că în privinţa ei lucrurile nu stau deloc aşa. Cu cât citiţi mai mult această carte cu atât mai mult veţi vedea incredibila ei unitate, fiindcă cu cât pătrundeţi mai în profunzimea ei cu atât mai detailată şi mai exactă veţi vedea că ea este, descoperind cu surprindere, că nu 40 de oameni au scris-o ci, 0 Singură Persoană. Unitatea ei şi bogăţia ei de detalii în loc să vă indice 40 de scriitori diferiţi, vă va indica doar o singură Persoană ca fiind Autorul ei.

    Biblia: Manualul d-voastră de stiintă

    Biblia este de asemenea o carte exactă şi din punct de vedere ştiinţific. De ce se poate spune acest lucru? Fiindcă Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul care a creat întreg universul. Ştiinţa adevărată şi cu Scriptura vor fi întotdeauna de acord, amândouă având acelaşi Autor! Nici o afirmaţie a Bibliei nu este incorectă din punct de vedere ştiinţific. Ştiinţa acestui secol poate doar să constate fenomenele petrecute şi poate oferi răspunsul la “cum” (s-au petrecut), să sondeze “de ce-urile”, dar nu ne poate răspunde la “de unde venim” şi nici nu ne dezvăluie motivul pentru care universul există. Nu poate, de asemenea, spune cine sunteţi şi de ce vă aflaţi aici. Poate totuşi să ne spună ce anume suntem capabili să facem dar nu şi ceea ce se cuvine să facem.

    Pe vremea când a fost scrisă Biblia, oamenii credeau că pământul era plat şi că era purtat de trei elefanţi mari. Dacă cineva ar fi întrebat, “pe ce stă această lume?”, i s-ar ar fi răspuns, “pe trei elefanţi!”. Atunci dacă cineva se aventura să întrebe mai mult, “şi pe ce stau elefanţii ăştia??”, i s-ar fi răspuns, “pe o broască ţestoasă mare!?”. Aceasta era mai demult ştiinţa!

    Acum, ascultaţi ceea ce Dumnezeu a spus. Vă atrag atenţia că cele ce urmează nu au fost scrise în ultima sută de ani, nici măcar în ultima mie de ani, ci aceste afirmaţii provin de acum mai mult de 2.500 de ani:

    “Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? El sade deasupra cercului pământului…” [Isaia 40:21-22].

    Cuvântul de aici, “cerc” este în ebraică cuvântul “sferă”. Pe vremea când ştiinţa era mai mult o superstiţie, o carte veche acum de aproximativ 2.500 de ani, sulul profetului Isaia, ne demonstrează că se putea cunoaşte că pământul era rotund! Dar nu au crezut că Biblia este adevărul şi mai târziu au ars pe rug pe cei ce au crezut că Pământul este rotund! Tot în Biblie găsiţi că, “El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură pământul pe nimic” sau, “El întinde nordul deasupra spaţiului gol (neantului) şi suspendă pământul pe nimic” (tradus după versiunea engleză) [Iov 26:7], afirmaţie surprinzător de exactă pentru vechimea ei. Deci, prin revelaţie Biblia ne spune odată că pământul este rotund apoi că este suspendat în spaţiu. Ei bine, se pare că e cam mult de lucru pentru bieţii elefanţi!

    În Scriptură mai există multe alte uluitoare dovezi ştiinţifice care au fost făcut cunoscute omului cu multe secole înainte ca ele să devină parte a “cunoaşterii” umane. Lucrurile stau aşa pentru că nu au crezut că Biblia este adevărul.

    Argumentul care se va topi

    “Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi cu mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde” [vers. Cornilescu] [2 Petru 3:10]. Cu aproape un secol în urmă acest verset era folosit pentru a dovedi că Biblia nu putea să fie inspirată de Dumnezeu fiindcă, se spunea, “cum se poate să fie un foc atât de mare încât să ardă întreaga lume? Ce pescar prostuţ! Cum a putut să spună aşa ceva?” Dar au trebuit să treacă alte două generaţii pentru ca ştiinţa să descopere şi să ajungă din urmă ceea ce Dumnezeu a vorbit prin Petru, şi anume că, o reacţie atomică poate efectiv să topească şi să dezintegreze elementele care stau la baza materiei Universului. Dumnezeu, profeţea cum lumea va sfârşi. Cu două versete mai încolo găsim următoarele cuvinte: “…cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului” sau, “cerurile vor fi distruse prin ardere, iar elementele se vor topi de o mare căldură”! [v.12] Ştiţi ce înseamnă cuvântul “distruse” sau “pieri” [după versiunea Cornilescu]? El este un cuvânt grecesc care înseamnă literar, a desface. Aceasta este o lege a fizicii atomice afirmată de un pescar!! Petru sugera fuziunea nucleară.

    Atunci, atât acest exemplu cât şi multe altele ne demonstrează cum Domnul Dumnezeu a ascuns în Cuvântul Său, o nemăsurată şi neasemuită cunoştinţă şi înţelepciune. Dar oamenii nu cred că Biblia este adevărul şi nu au putut să cunoască adevărata ştiinţă. “Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Prov.1:7)

    O multime de coincidente?

    Dacă este un singur lucru pe care Biblia îndrăzneşte să-l facă, aşa cum nici o altă carte din lume nu o face, acela este de a prezice cu exactitate viitorul. Dumnezeu poate aranja situaţiile şi împrejurările istorice pentru a-şi pune în aplicare planuri avute înainte de întemeierea lumii. Conturul multora dintre aceste planuri este revelat în Biblie.

    Există în Scriptură aproximativ 3.856 de versete care în mod direct sau indirect se referă la profeţie. Aproape unul din şase vorbeşte de evenimente viitoare! Invitaţia pe care Dumnezeu o adresează lumii este, “dovediţi-Mă acum – Eu sunt Domnul… căci Eu Domnul voi vorbi ; ce voi spune se va împlini” (vedeţi, Ieremia 28:9; Ezechiel 12:25, 24:14). Budiştii, confucianiştii şi musulmanii, au şi ei propriile lor scrieri sacre, însă din acestea elementul profetic lipseşte evident. Distrugerea Tirului, invazia Ierusalimului, căderea Babilonului şi căderea Romei au fost fiecare prezise cu exactitate de Biblie şi s-au împlinit până în cele mai mici detalii.

    Numai în scurta viaţă a lui Isus vedem peste 300 de profeţii împlinite. Şansele ca toate aceste profeţii să coincidă din întâmplare într-o singură persoana sunt ridicole. Considerând calculul probabilităţii, şansele latente ca măcar 48 dintre aceste profeţii să fie împlinite de către un singur om, sunt de una din 10 la puterea 157 (adică, unu urmat de 158 de zerouri!!!). Daţi-mi voie să vă sugerez cât de mare este acest număr.

    Să luăm un obiect foarte mic, să zicem, un electron. Electronii sunt atât de mici încât dacă i-aţi alinia v-ar trebui 2 cvadrilioane şi jumătate (adică 10 la puterea a 15-a sau un număr format din 4 grupe de 3 zerouri după cifra de 1.000!), de electroni pentru a avea un singur inch, echivalentul a 2,540 cm. Acum, haideţi să revenim la cifra noastră de 10 la puterea 157. Dacă aţi încerca să strângeţi aceşti atât de mulţi electroni într-o grămadă, ea va fi de 10.000.000.000 de ori mai mare decât universul cunoscut şi pe care oamenii de ştiinţă l-au calculat a fi de 6.000.000.000 de ani lumină (un an lumină este distanţa pe care lumina o parcurge într-un an, deplasându-se cu viteza de 186.000 de mile pe secundă, adică de 299.274 de km pe secundă).

    În continuare, luaţi un singur electron şi coloraţi-l în roşu. Amestecaţi-l în această grămadă împreună cu ceilalţi timp de o sută de mii de ani! După aceea, legaţi la ochi pe un om şi puneţi-l să-l găsească, din prima! Imposibil? Ei bine, acestea ar fi şansele ca un om să trăiască şi să moară în conformitate cu cele numai 48 de profeţii privitoare la Mesia, şanse întrunite din întâmplare, dintr-un accident. Astfel, Scripturile prezic cu exactitate evenimente şi întâmplări care au avut loc în trecut şi care vor avea loc în viitor. Faptul că Isus Hristos din Nazaret a împlinit toate profeţiile privitoare la Mesia, dovedeşte acurateţea ştiinţifică a Bibliei.

    În loc de concluzie

    Pe această carte o puteţi supune la orice test doriţi. Veridicitatea şi autoritatea ei va ieşi întotdeauna la iveală, fiindcă Biblia nu este doar o carte ci este chiar ceea ce Dumnezeu a vorbit şi a făcut de-a lungul istoriei şi este motivul pentru care El spune despre Cuvântul Său că este, “viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri”! (Evrei 4:12). Doar cele 66 de cărţi ale Scripturilor poartă această pecete divină. Nici o altă operă scrisă în vreo limbă pământească nu se aseamănă acesteia, alcătuirii şi structurii complexe a Bibliei. Realitatea este că, doar o minte infinită ar fi putut crea această Carte a Cărţilor!

    Biblia este o carte care are un mesaj universal către toţi oamenii. Este singura scriere în care atât copilul cât şi savantul îşi pot găsi desfătarea. Principiile ei simple şi practicile ei de viaţă pot fi valabile în orice ţară, pot depăşi orice bariere culturale şi rasiale şi pot aduce pace, dragoste, bucurie şi iertare. Numai Biblia poate transforma omul rău în unul bun pe dinăuntru şi pe de-a întregul, schimbând rebelul în sfânt.

    Cea mai minunată dovadă a Bibliei este schimbarea pe care mesajul ei o poate produce în viaţa unui om. Dacă această schimbare nu s-a petrecut încă în viaţa d-voastră, de ce nu i-aţi cere lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, să vă dezvăluie sufletului dumneavoastră adevărul puterii Sale, folosind paginile ei? Dar rugaţi-vă cu sinceritate: “Doamne, nu ştiu dacă acesta este sau nu, Cuvântul Tău, dar dacă este şi Tu poţi să mă ajuţi, atunci te rog să mi Te descoperi în timp ce voi citi Biblia”, şi veţi vedea cum Dumnezeu vă va răspunde cu o vie demonstraţie a realităţii Sale.

    (Material tradus şi adaptat după Winkie Pratney autorul broşurii “HOLY BIBLE, WHOLLY TRUE”, publicată de Last Days Ministries, Texas, USA – Teodor Macavei

    O chemare la discernământ


    Câteva exemple (întâmplări) din ultima vreme m-au convins de nevoia unui astfel de studiu: experienţa lui Artur, Gene from CBN…s-a aciuiat pe aici!!

    Partea I-a : Care sunt cauzele lipsei de discernământ?

    Partea II-a : Cum putem deveni nişte creştini cu discernământ?

    Creştinii aşa cum se cunosc astăzi pot fi numiţi oricum, numai analitici, nu!! În adunările creştine ale zilelor noastre se crede că se poate afirma orice sau aproape orice, fără să fii contrazis de nimeni. A ajuns să fie mai uşor să se susţină orice, decât să se analizeze orice. Contrar impresiei populare, creştinul descris de Biblie nu este persoana credulă, naivă, care umblă pe nori şi are capul în nori, mai tot timpul…Dimpotrivă, ceea ce Biblia vrea, este să ne facă pe toţi nişte critici …!! Da, aţi auzit bine!! De ce? Pentru că nouă ne-a fost încredinţată evanghelia şi se presupune să o păstrăm şi s-o apărăm de atacuri. Nu este de mirare că lumea nedusă la biserică este confuză! Este aşa fiindcă cei cărora le-au fost încredinţate adevărurile lui Dumnezeu au eşuat în apărarea şi prezentarea lor cu competenţă semenilor lor.

    Cauzele lipsei de discernământ la creştinii de astăzi sunt variate şi complexe, dar cu toate acestea se pot sublinia câteva foarte evidente:

    – relativismul doctrinar, moral şi analfabetismul biblic.

    LA CE NE TREBUIE DISCERNĂMÂNTUL?

    – a deosebi doctrinele false – a-i deosebi pe lideri spirituali falşi – fenomenele sau evenimentele neobişnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul OZN! ) – pentru a lua deciziile corecte în viaţă!

    Discernământul este vital pentru a fi plăcuţi Domnului.

    Elton Trueblood: “Nu este posibil a se avea o reală viaţă creştină până ce nu sunt formate şi deprinse cel puţin trei aspecte ale ei: 1. o viaţă interioară de devoţiune 2. o viaţă exterioară de slujire 3. o viaţă intelectuală de gândire”

    VEZI, “DESPRE DOCTRINA BIBLICĂ”!!

    Erezia este lepra minţii

    Fotbal fără minge

    O minte leneşă, atelierul de creaţie (lucru) al diavolului.

    IMAGINEA PERFECTĂ A TEOLOGIEI UNORA

    Teologia pestriţă – “a cuverturii” – “un ghiveci” – “îi lăsăm pe studenţi să aleagă!” (Seminarul Centrului Creştin Bucureşti)

    – o “largă gamă variată” de crezuri, ideii şi păreri – un “sortiment variat de produse”??

    – de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocăit este o combinaţie de petece de diferite culori şi forme, ce provin de la sisteme teologice diametral opuse, cusute cu aţă albă pe veştmântul Creştinismului! “Haina pestriţă” a teologiei unor biserici. Exemple…

    John MacArthur:

    “Citiţi materiale foarte variate. Toate reprezintă crezuri diferite. Acceptaţi vreunul din ele?”

    “Caut ce-i bine în toate. Toate spun ceva bine. Citesc totul şi păstrez ce-i bun.” (o pervertire a lui 2 Tes.5:21-22!!)

    Acesta este o reprezentare greşită a adevărului lui Dumnezeu, a Cuvântului Său şi a credibilităţii Sale. Adevărul nu este confuz, greu de desluşit, obscur, şi tainic. Adevărul trebuie să fie limpede, clar şi răspicat. Aşa ne este prezentat de Scriptură şi aşa trebuie păstrat.

    BOMBARDAMENTUL CU INFORMAŢIE, POTOPUL DE LITERATURĂ

    Concurenţa noţiunilor străine Bibliei este aprigă. Un ocean de informaţii. Generaţia noastră este expusă unui bombardament cu idei religioase fără precedent. Există televiziune creştină, cărţi creştine, ziare creştine, muzică creştină, …etc., toate pline de învăţături bune, dar şi deviante şi aberante care bineînţeles, sunt şi ele considerate adevărate, sau biblice. Cum va deosebi cineva ce este adevărat de ce este fals? Poate s-o facă? Cum?

    Nu este de mirare că lumea de afară este confuză, că nu poate să recunoască adevărul şi să identifice minciuna!! Handicapul ei este aprofundat de campania de “înceţoşare” a oricăror precepte biblice exacte care s-au păstrat în tradiţia vreunei biserici. Se renunţă la lucrurile clare şi absolute ale Cuvântului lui Dumnezeu, în favoarea relativismului doctrinar care să producă o unitate superificială.

    În biserică se găsesc din aceia care citesc tot ce le cade în mână (sau le este pus în mână, de unii!), fiindcă, odată nu prea au de unde alege, literatura creştină românească fiind foarte săracă, există din aceia care urmăresc emisiunile tv sau radio cu subiecte spirituale maniulate după bunul plac al celor ce au organizat emisiunile, şi nu au nici o capacitate de discerne, de a diferenţia, de a face deosebiri între ce se spune.

    Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni cărora le lipseşte abilitatea de a discerne între adevăr şi jumătate de adevăr dar, lucru şi mai grav, de a discerne eroarea evidentă de adevăr. În permanenţă poţi să dai peste credincioşi care sunt incapabili să replice deformărilor celor mai evidente ale credinţei creştine, de către cultişti, iar în faţa unor mai profunde erori, se află complet dezarmaţi.

    Sper că va este cunoscută maxima emisă de Walter Martin: “The average Christian is turned into a “Doctrinal Pretzel”(!!), in five minutes”.

    FAPTUL ACESTA ESTE INESCUZABIL. Scriptura ne-a avertizat de potopul (iureşul) de doctrine false ce se vor revărsa în biserică, învăţături ale demonilor, al ereziilor nimicitoare, al miturilor băbeşti, basmelor frumos meşteşugite, minciunilor, filozofiilor deşarte, poruncilor ale oamenilor, speculaţiilor (izvodirilor minţii), miturilor lumeşti, înţelepciunii lumeşti, datinilor şi tradiţiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor înşelătoare, de cei ce strică şi răstălmăcesc Cuvântul lui Dumnezeu, etc.

    – “lupi în haine de oi” (Mat.7:15) – Isus

    – Pavel : “lupi răpitori care nu vor cruţa turma, se vor vârâ între voi”, (Fapte 20:29) şi “din mijlocul vostru (a subliniat el) se vor scula oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor” (vers.30).

    Tot Pavel i-a scris lui Timotei şi i-a spus că: “oameni răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (2Tim.3:13).

    Iar, “Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor…” (1 Tim.4:1)

    ŞI TOTUŞI BISERICA CONTEMPORANĂ PARE NEPUTINCIOASĂ să facă faţă acestor fenomene…Inepuizabilă credulitate a oamenilor care o alcătuiesc, i-a distrus capacitatea de a discerne. Invazia de învăţături cultice şi aberante i-a surprins pe cei mai mulţi, nepregătiţi în învăţăturile elementare ale Creştinismului, multe din bisericile consacrate, devenind pepinierele cultelor eretice.

    Scandalurile din lumea religioasă, în loc să-i facă pe oameni mai precauţi, pare să-i facă mai creduli, mai naivi. Credeţi că scandalul stârnit de preotul Georgescu îi va pune pe oameni în gardă cu privire la impostorii/şarlatanii religioşi? Ce era şocant în reportajul de la “Cu ochi-n patru”, era credulitatea oamenilor, majoritatea femei!

    Să ne îndreptăm ochii înspre Scriptură unde ni se oferă sfatul lui Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea şi întreţinerea discernământului doctrinar şi spiritual. Unul din primele locuri unde ni se porunceşte să devenim nişte creştini analitici este,

    2 Tesaloniceni 5:21, 22

    “Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău”

    Încă, odată, care este porunca?

    “Cercetaţi” – bine observa Horia când spunea că Biblia nu spune nicăieri “crede şi nu cerceta”! Dimpotrivă, ea ne spune ca înainte de a crede ceva, să cercetăm neapărat. Ea ne spune să cercetăm înainte de a veni la Domnul, dacă are dreptate să ne pretindă supunere faţă de El (Isaia 1:18-20), să cercetăm tot ceea ce oamenii şi spiritele spun (1 Ioan 4:1-3), să cercetăm tot (2 Tes.5:21-22).

    (La urma urmei, este normal având în vedere cine este STĂPÂNITORUL ACESTEI LUMII! – Tatăl minciunii ) – sunt bombardaţi de minciună, din toate părţile.

    BIBLIA NU PROMOVEAZĂ CREDULITATEA, NAIVITATEA, CREDINŢA OARBĂ, SALTUL ÎN GOL, ÎN NECUNOSCUT, etc. Credinţa creştină este o credinţă raţională, cea mai raţională, pentru că oferă răspunsurile esenţiale la dilemele fundamentale ale vieţii. Dimpotrivă, Biblia promovează o gândire critică, o atitudine de diferenţiere între adevăr şi minciună. Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la formarea, dezvoltarea şi exercitarea discernământului.

    DEFINIŢIA DISCERNĂMÂNTULUI: înseamnă capacitatea sau calitatea de a deosebi între adevăr şi minciună şi mai ales între adevăr şi “jumătate de adevăr”.

    Descrierea biblică a unui credincios este foarte contrară imaginii populare a unui credincios: un credincios este cel ce “cercetează toate lucrurile şi se fereşte de orice pare rău”!

    El nu poate fi un amalgam de adevăr şi de eroare (minciună), ce este localizat în mintea lui şi care se manifestă în viaţă printr-un comportament bizar. Un astfel de creştin este o parodie a adevărului, o jalnică reprezentare a lui.

    “Jumătate de adevăr” – este o afirmaţie care este adevărată doar în parte, o afirmaţie care amestecă adevăr şi fals cu intenţia voită de a înşela, a amăgi.

    Pe ce bază determină cineva ce este bine şi ce este rău? Care este etalonul, standardul după care comparăm toate celelalte măsuri de credinţă care ni se oferă? Care este criteriul după care examinăm toate lucrurile şi care ne este exterior nouă, pentru ca examinarea noastră să nu fie subiectivă?

    CRITERIUL PE CARE-L AVEM …

    Pentru ca “cercetarea” noastră să nu fie subiectivă, să nu fie afectată de pasiunile şi preferinţele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu ne-a lăsat în voia diverselor curente de opinie teologică, a vânturilor de doctrine care bat prin biserică, ci ne-a oferit ancora solidă a Cuvântului Său, numit “tare, neschimbător, neclintit, veşnic”, dar mai ales insuflat!! El este criteriul final. Curtea înaintea căruia trebuie aduse toate pretenţiile…

    Definiţia criteriului: Element hotărâtor sau principiu pe baza căruia se poate face o apreciere, o clasificare, etc. “Criteriul adevărului” – mijloc de stabilire, de verificare a veridicităţii cunoştiinţelor, de discernere a adevărului de eroare.

    Ce face Cuvântul să fie un criteriu obiectiv? Ioan 10:35, Mat.5:18, Luca 16:17, 2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32

    Pasajul ne spune că Dumnezeu doreşte ca creştinul să dezvolte o formă de gândire critică, analitică, cu care să sorteze ce-i bun de ce-i rău, în crezuri, practici, în fiecare aspect al vieţii sale.

    Dumnezeu nu vrea să fim creduli, vulnerabili la atacurile asupra adevărului în care credem, ci planul Lui inconfundabil este să devenim nişte creştini “critici”, cu o gândire formată să analizeze orice.

    ATENŢIE : Un creştin critic, analitic nu este tot una cu unul suspicios, bănuitor!

    ADEVĂRATUL CRITIC – CRITICUL CEL MAI COMPETENT – este Cuvântul lui Dumnezeu, nu un om. De aceea, orice examinare, cercetare, evaluare, cântărire, a unor crezuri, a unor mişcări, a unor fapte, a unor persoane, făcută pe baza Scripturii, poate fi obiectivă, fără patimi şi fără subiectivismul intereselor partizane. De ce? Pentru că în Evrei 4:12 Cuvântul este numit “kritikos”. Ce se spune despre El?

    “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecăsimţirile şi gândurile inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”

    CARE SUNT CÂTEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNĂMÂNT?

    SLĂBIREA CLARITĂŢII DOCTRINARE. O boală mai veche:

    MAI BUNI METEOROLOGI DECÂT TEOLOGI!

    (azi: mai buni oameni de afaceri…etc., decât teologi! Ştiau să determine mai bine starea vremii decât starea timpurilor!!)

    Matei 16:1-4

    Cum putem explica nerecunoaşterea de către farisei şi saduchei a semnelor vremurilor? A incapacităţii lor de a discerne vremurile pe care le trăiau şi revelaţiile care li se făceau? Cum au putut să nu-l recunoască pe Mesia? Să fie atât de orbi, atât de lipsiţi de tact spiritual?

    Aceşti oameni promovau un fel de credinţă a cărui obiect nu era Cuvântul ci tradiţia creată de ei. Ei nu-i învăţau pe oameni să gândească “biblic”, să cerceteze cu seriozitate Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!), să testeze orice cu Biblia, să discearnă între adevăr şi minciună. În loc, au formulat reguli şi ritualuri, şi le pretindeau oamenilor să trăiască după ele. Ei înlocuiau dragostea pentru adevăr şi preocuparea faţă de el, cu activitatea religioasă. Le impuneau oamenilor împlinirea ceremoniilor şi ritualurilor, în loc de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau invenţiile lor pe care le-au adăugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legaliştilor conducătorii Iudeilor erau caracterizaţi de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au fost extrem de dure:

    “Vai de voi, învăţători ai Legii” a spus Isus. “Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele” (Luca 11:46)

    “Puneţi pe spinarea oamenilor” – imaginea catârilor încărcaţi!! În timp animalul era încărcat peste măsură împleticindu-se sub greutatea poverii, omul umbla alături de el, cu mâinile goale. Dacă poverile se deplasau pe spinarea animalului, nici măcar nu se deranjau să le îndrepte cu un deget!! Imagine vie!!

    “Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştiinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre” (Luca 11:52)

    Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare moştenită de mulţi în zilele noastre, este că devenind atât de absorbiţi de ritualurile şi tradiţiile lor, au ignorat şi neglijat adevărul Cuvântului scris. Au mers până acolo încât de dragul respectării noilor lor dogme, au desfiinţat şi redus la zero – nulificat – învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu:

    “Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: “Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti”. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea”. El le-a mai zis: “Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.” (Marcu 7:6-9)

    RELATIVISMUL DOCTRINAR – prea mulţi creştini sunt mulţumiţi să privească cu nonşalanţă doar la suprafaţa adevărului biblic, al doctrinelor fundamentale – doar să-l survoleze – fără să plonjeze dincolo de suprafaţă. Teologia şi doctrinele sunt preocuparea pastorilor, a liderilor de biserici, nu a membrilor de rând!

    ANALFABETISMUL (IGNORANŢA) BIBLIC … “creşterea spectaculoasă a cultelor se face în proporţie directă cu scăderea cunoştiinţelor biblice la membrii bisericilor creştine”

    DRAGOSTEA DE ADEVĂR : ÎNGUSTIME LA MINTE?

    Astăzi este la modă să se afirme că o preocupare faţă de doctrine exacte este un dezechilibru şi duce la dezbinare. Pentru unitatea creştinilor, ar trebui să sacrificăm din convingerile noastre puternice. Chiar faptul de a sugera că există o diferenţă între adevăr şi minciuni este privită de unii ca fiind o periculoasă dovadă de intoleranţă. Există o noţiune răspândită ce spune că orice dispută asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru ortodoxie este considerată ca fiind incompatibilă cu unitatea creştină. Doctrina în sine, este etichetată divizivă (adică, provocând dezbinarea), iar aceia care fac din doctrină o problemă sunt numiţi urâcioşi, altfel spus, lipsiţi de iubire creştină. Nimănui nu-i mai este permis să critice crezurile altuia, indiferent cât de nebiblice par să fie acele crezuri. Dacă ai o dragoste faţă de adevăr rişti să fi etichetat …şi criticat pentru

    – “despicarea firului în patru”

    – “că cauţi nod în papură”

    – nesociabil,

    iar dacă ideile sunt împărtăşite şi de conducători şi oameni politici, vei fi criticat pentru

    – atitudine antisocială

    – antinaţională

    – anticreştină?!

    – vei fi numit, trădător, eretic, rătăcit, pierdut …

    DE CE CREDEŢI CĂ I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGII ATÂT DE COMPLEXE ŞI DETAILATE DE ÎNCHINARE ŞI VIAŢĂ? Pentru a-i forma şi dezvolta un simţ critic; a-i învăţa să deosebească!

    Acestă poziţie sabotează rolul sacru al Bisericii din două puncte de vedere biblice:

    1) (1Tim.3:15) Fiindcă, Biserica a fost rânduită de Dumnezeu să fie, CASA, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI!

    2) Fiindcă, în Ioan 17:17-21 se spune:

    “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul…Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”

    Deci, e pe tocmai dos! Adevărata unitate este înrădăcinată în adevăr. Unitatea spirituală fără adevăr biblic este compromiţătoare! Unitatea pentru care Isus s-a rugat este precedată şi urmată de sfinţirea în adevăr. Părtăşia celor ce ignoră, neglijează sau trece cu vederea doctrinele esenţiale ale Creştinismului nu este o adevărată unitate spirituală, ci un compromis diavolesc.

    AVERTISMENT! În ultima vreme mi-a fost dat să aud cum în urma unor mari crize economice, creştinii vor ajunge la unitate. Văzându-şi situaţia disperată, ei vor încuviinţa să abandoneze unele convingeri care i-au separat şi se vor uni. Aceasta va fi lucrarea Domnului dinaintea sfârşitului, în urma căreia toată lumea va vedea ridicarea în forţă a creştinilor şi o mare recoltă de suflete va avea loc!!?? Unul dintre exponenţii acestor ideii este d-l Gene din Pennsylvania care afirmă că a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson şi locuieşte la o familie penticostală din Petrila. Ceea ce el afirmă este cu desăvârşire nebiblic, pentru că aşa cum am văzut în Ioan 17, reţeta biblică a unităţii creştinilor include, nu exclude, ingredientul esenţial al adevărului! Chiar afirmă că în lipsa lui, acestă unitate este imposibilă!!

    De fapt aşa cum a spus filozoful creştin, Gordon Clark, “Din moment ce adevărul este Dumnezeu, dispreţul faţă de adevăr este un dispreţ faţă de Dumnezeu”.

    ADEVĂRUL ESTE DIVIZIV ŞI EXCLUSIVIST!

    Isus este Calea, şi alta nu este! Numele dat sub cer oamenilor în care să fie mântuiţi, este Isus, nu altul! Dacă noi susţinem că Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi este adevărat, atunci orice altă afirmaţie este falsă. Iată caracterul exclusivist al Adevărului. Aceasta este natura adevărului.

    EXEMPLU: Fapte 4:12 din Contradicţii

    ÎNTREBARE:

    În cartea Faptele Apostolilor, Petru declară că, “în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. El spune că doar prin Isus, oamenii pot fi mântuiţi. Nu este acesta exclusivism şi obtuzitate? Ce se va întâmpla cu păgânii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca budiştii, hinduşii, etc.? În va trimite Dumnezeu în iad fiindcă cred într-un alt nume?

    RĂSPUNS:

    Pentru un răspuns adecvat la aceste întrebări sunt necesare nişte observaţii.

    Întâi de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevărului. Mulţi oameni au greşit şi încă pot greşi, din sinceritate. Biblia confirmă această observaţie adevărată spunând în Proverbe 14:12 că, “multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”.

    În al doilea rând, adevărul este prin însăşi natura lui, exclusivist. Adevărul că “doi plus trei, fac cinci” este foarte exclusivist. Nu îngăduie o altă concluzie, nu dă un alt rezultat. Acelaşi lucru rămâne adevărat în sistemul de valori sociale. Afirmaţii ca, “rasismul este greşit” sau “oamenii nu ar trebui să fie cruzi”, sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu tolerează alte alternative.

    În al treilea rând, toate afirmaţiile adevărate sunt exclusiviste. De exemplu, dacă umanismul este adevărat, atunci oponenţii lui greşesc. Dacă ateismul este adevărat, atunci toţi cei ce cred în Dumnezeu greşesc. Fiecare afirmaţie adevărată o exclude pe opusul ei. Ca prin urmare, dacă Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai există o alta. Această afirmaţie nu este mai exclusivistă decât alte afirmaţii adevărate. Întrebarea care ar trebui să se pună este dacă afirmaţia e adevărată!

    Argumentul de necontestat al veridicităţii acestei afirmaţii, deci că Isus ar fi singura cale de mântuire este învierea Lui din morţi. Acest eveniment este cel ce autentifică toate celelalte afirmaţii făcute de el, adeverindu-le. După aceea, Noul Testament subliniază în repetate rânduri că Isus este singura cale de mântuire.

    Isus a spus, “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). De asemenea, în Ioan 10:9, Isus a afirmat că El este Uşa, după ce în versetul 1 a insistat că, “cine nu intră pe uşă…este un hoţ şi un tâlhar”. Apostolul Pavel a adăugat în 1Timotei 2:5 că, “este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos“.

    Pe lângă mărturia documentară a Noului Testament care adevereşte pretenţai de exclusivitate a căii de mântuire numai prin Isus, avem şi mărturia istorică a învierii Lui. Acestea sunt probe mai mult decât suficiente pentru a valida o astfel de afirmaţie şi a inspira încredere.

    Nimeni nu spune că dragostea sau unitatea nu este importantă. Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii aşa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie să fim uniţi aşa cum El este una cu Tatăl. Dar toate acestea se dobândesc pornind de la adevărul necompromiţător, absolut al Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar bazându-ne pe adevărul Cuvântului Său.

    Filipeni 1:9 şi Coloseni 1:9

    Cum s-a ajuns să se creadă că în calea unităţii stă tocmai adevărul biblic?

    RĂSPUNS: EXISTENŢIALISMUL EPOCII!

    RELATIVISMUL MORAL

    Aproape întreaga societate respinge revelaţia biblică. Nu mai există în societate nici un standard pentru adevăr şi minciună. Curentul umanist a redus fiecare păcat la nimic mai mult decât o curiozitate, sau la o orientare diferită în viaţă. (Vezi, interpretarea homosexualităţii: “a avea o orientare sexuală diferită; un stil de viaţă alternativ”). O societate în care nu se mai face nici o evaluare morală. În loc de a fi şocată, lumea este plăcut impresionată de forţarea limitelor. Eşecul de discerne al bisericii se reflectă în cultura şi societatea în care noi trăim. Din clipa când şi-a pierdut puterea de a deosebi binele de rău, revărsarea răului în lume, a fost şi mai mare.

    Cineva a spus că, “Prigoana întăreşte Biserica, dar confuzia (doctrinară) o slăbeşte”.

    Priviţi la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultură din Petroşani. Cât de rău se mai poate ajunge? Până unde vom împinge limita bunului-simţ?

    LIPSA DE DISCIPLINĂ PERSONALĂ A MEMBRILOR EI (AI BISERICII)

    Prezenţa celor “trei D” fatali, în viaţa credincioşilor : dezorganizare + dezordine + dezorientare!!

    “Traducerea Lumii Noi” (New World Translation)
    a Martorilor Lui Iehova

    Supusă unei scurte examinări


    Traducerea Lumii Noi (în engleză, New World Translation)* este traducerea oficială a Bibliei Martorilor lui Iehova publicată de Turnul de Veghere şi Societatea Tractatului din Brooklyn, New York, şi care acum este folosită de aproape majoritatea Martorilor din lume. Deşi nu a apărut tradusă în întregime şi în româneşte, ea este citată în publicaţiile organizaţiei din limba română, fiind astfel folosită şi de către Martorii români. Această traducere a fost aspru criticată pentru redările ei părtinitoare a unor texte cruciale care în mod tradiţional afirmă dumnezeirea Domnului Isus Hristos, învierea Lui trupească sau trinitatea. Deşi studiul unor pasaje izolate ale acestei traduceri poate oferi impresia greşită că Traducerea Lumii Noi este cu toate acestea o traducere acceptabilă, având doar o mână de versete contestate, nu aceasta este realitatea. Această scurtă analiză nu doreşte decât să atragă atenţia creştinilor cât şi necreştinilor asupra unei Biblii care pe nedrept se poate numi aşa, să dezvăluie câteva din metodele folosite la falsificarea Cuvântului lui Dumnezeu şi adaptarea Lui la doctrinele prestabilite ale cultului Martorilor lui Iehova.

    Aşa cum am indicat în mica introducere, scopul acestui articol este de a demonstra că Martorii lui Iehova deformează în mod sistematic Biblia pentru a o potrivi pe calapodul crezurilor lor preconcepute*. Voi dovedi cum Traducerea Lumii Noi reflectă această practică de deformare sistematică într-un număr de texte biblice care privesc aproape fiecare aspect al doctrinei creştine tradiţionale.
    Spaţiul nu permite o discuţie privitoare la autorii acestei traduceri, ce pregătire erudită au avut, cât de competenţi au fost aceştia, sau ce opinii au exprimat lingvişti cunoscuţi care nu sunt Martori ai lui Iehova, cu privire la Trad.Lumii Noi. O altă restricţie datorată spaţiului este că această analiză se va limita la Noul Testament sau Scripturile creştine greceşti, cum le numesc Martorii.
    Este de asemenea necesar să clarific de la bun început ce înseamnă să acuzi o traducere a Bibliei de părtinire doctrinară. Deşi toate traducerile Bibliei, care s-au efectuat până acum reflectă într-o oarecare măsură convingerile doctrinare ale traducătorului, unele traduceri sunt prea părtinitoare ajungând până în punctul în care distorsionează grav înţelesul general al Bibliei. Recunoscând acest fapt, că toate traducerile reflectă unele părtiniri şi înclinaţii, acestea sunt în majoritatea lor lipsite de importanţă în comparaţie cu devierile Trad.Lumii Noi!
    Pentru textele care vor fi discutate nu se va recurge la examinări complete ci doar la scurte comentarii pentru a se putea acoperi un număr cât mai mare de pasaje. În cele mai multe cazuri cititorul poate verifica ce s-a spus consultând propria (dacă posedă una!) Traducere Interliniară a Regatului a Scripturilor Greceşti folosită de Martorii lui Iehova. Această traducere interliniară are tipărită pe partea dreaptă a paginii ediţia din 1984 a Traducerii Lumii Noi a Noului Testament. Pe partea stângă se află textul în greceşte din 1881 al lui Westcott-Hort cu propria traducere interliniară cuvânt cu cuvânt din 1969 a Societăţii Turnului de Veghere, care este tipărită dedesubtul cuvintelor greceşti ale lexiconului Westcott-Hort*. Editorii Traducerii Interliniare a Regatului explică scopul acestei lucrări: “Traducerea interliniară cuvânt cu cuvânt şi Traducerea Lumii Noi sunt aşezate paralel în pagină astfel încât să poată fi făcute comparaţii între texte. Doar aşa se poate determina acurateţea oricărei traduceri moderne”* (!?)
    În Traducerea Lumii Noi există mai multe feluri de traduceri greşite. Atenţia ne va fi îndreptată doar asupra celor mai grosolane şi exagerate.
    O primă metodă angajată în deformarea Scripturii este:

    ADĂUGAREA DE CUVINTE

    În Coloseni 1:16-20 cuvântul “celelalte” este adăugat în Trad.Lumii Noi de patru ori pentru a face să pară că Hristos este o parte a creaţiei! Astfel Pavel a fost făcut să spună că “toate [celelalte] lucruri” au fost create/făcute prin şi pentru Hristos ca şi cum Hristos ar fi fost, la rândul Lui, unul din lucrurile create. În ce-i priveşte pe traducători este desigur legitim să adauge cuvântul “celelalte/alte” acolo unde lucrul acesta nu schimbă înţelesul ci doar şlefuieşte limba în care se face traducerea (ex., Luca 11:41-42; 13:2,4). Însă în Coloseni 1:16-20, adăugarea lui “celelalte” schimbă înţelesul în mod considerabil.

    Ceea ce nu este atât de adesea recunoscut este că T.L.N. (deci, “Traducerea Lumii Noi”) face acelaşi lucru în multe alte pasaje (vezi, Fapte 10:36; Rom.8:32; Filip.2:9). În Romani 8:32 (“…nu ne va da el cu bunătate/generozitate, împreună cu el [Isus] toate celelalte lucruri?”), cuvântul “celelalte” nu este pus nici măcar în paranteză, fapt contrar practicii declarate a acestei traduceri. În fiecare caz intenţia vizibilă este de a submina sugestia textului că Isus Hristos este Dumnezeu.

    Există alte câteva texte unde T.L.N. adăugă cuvinte fără a le pune în paranteze, lucru care le schimbă sensul. Unele dintre acestea au o reală semnificaţie doctrinară. În Romani 8:28, expresia “toate lucrurile” este schimbată cu, “toate lucrurile lui”. Lucrul acesta sugerează că Dumnezeu nu lucrează “toate lucrurile” împreună pentru binele acelora care-l iubesc pe Dumnezeu, ci doar acele lucruri pe care El Însuşi le face şi asupra cărora El are controlul. Această retraducere îngăduie ca crezul lor să fie că Dumnezeu nu are control asupra tuturor lucrurilor, ceea ce este o foarte slabă percepţie a atotputerniciei Sale.
    În Filipeni 1:23-24 (din T.L.N.) sunt adăugate fără paranteză mai multe cuvinte care împreună cu încă câteva schimbări, modifică în întregime construcţia versetului şi în consecinţă, înţelesul textul. În T.L.N. pasajul spune (având cuvintele adăugate şi îngroşate), “mă aflu sub presiune din partea acestor două lucruri; însă ceea ce eu doresc este eliberarea şi să fiu cu Hristos, căci aceasta, fără doar şi poate este cu mult mai bine”.

    De asemenea, mai există şi alte erori, însă adăugirile indicate mai sus în, mod limpede schimbă înţelesul. Martorii lui Iehova traduc versetul în felul acesta pentru a evita sugestia textului că la moarte Pavel urma să fie împreună cu Hristos. O asemenea sugestie ar contrazice crezul lor că moartea înseamnă distrugerea (sau, anihilarea) sufletului omenesc. Iar Martorii tocmai prin acest crez s-au remarcat: după moarte, sufletul omului nu mai există, aşadar dispare!

    Unele din adăugirile în paranteză din T.L.N., schimbă înţelesul atât de clar încât este de mirare că alţi Martori ai lui Iehova nu le pun la îndoială. În 1 Corinteni 14:12-16, expresia “dar al” este adăugată în paranteze de cinci ori, schimbând “spirit/duh” cu ” [ dar al ] spiritului”. Rezultatul este înlăturarea contrastului lui Pavel dintre propriul său “duh” şi “mintea” lui, fapt care din nou slujeşte doctrinei Martorilor lui Iehova că, spiritul/duhul nu este o entitate separată care supravieţuieşte morţii. Pentru a confirma că acest contrast lipseşte, cuvântul “al meu, a mea” este de asemenea adăugat de două ori în paranteze, înaintea cuvântului “mintea” din versetul 15. Astfel simplul contrast dintre “duhul” şi “mintea” este schimbat în “[darul] spiritului” şi mintea [mea]”.
    Următoarea metodă angajată de organizaţia Turnului de Veghere a Martorilor lui Iehova în deformarea Scripturii prin retraducerea ei este,

    SCOATEREA SAU OMITEREA DE CUVINTE
    “Traducerea Lumii Noi” în româneşte (T.L.N.) sau “New World Translation”(N.W.T) în engleză, omite sau scoate ori de câte ori este nevoie cuvinte cheie atunci când păstrarea lor în text contrazice învăţătura Martorilor lui Iehova. Cel mai strigător exemplu este Romani 8:1. Iată redarea lor: “De aceea, aceia în uniune cu Hristos Isus nu au nici o condamnare”, exemplu care omite cuvântul “acum”. Această omitere este în mod evident motivată de faptul că Martorii lui Iehova nu cred că cineva poate pretinde să fie scăpat de condamnare (osândire, n.tr.), în prezent.
    Demn de notat este redarea de către T.L.N. a lui Coloseni 1:19: “fiindcă [Dumnezeu] a vrut ca deplina plinătate să locuiască în el”. Ceea ce se omite aici este articolul “a”, “plinătate “-a”. Lucrul acesta este important fiindcă în T.L.N. a traduce “deplina plinătate” este ambiguu, pe când “toată plinătatea” se referă limpede la “plinătatea” propriei fiinţe a lui Dumnezeu care a locuit în Isus, vezi Col.2:9, iar o astfel de sugestie este contrară doctrinei Martorilor în care neagă dumnezeirea Domnului nostru Isus.
    Ar trebui de asemenea menţionat Ioan 14:14. În T.L.N. acesta se citeşte, “Dacă voi cereţi ceva în numele meu, voi face”. Totuşi textul grecesc din K.I.T. (“Kingdom Interliniar Translation”) are “meu” după “cereţi”. De aceea, ar trebui tradus: “Dacă voi îmi cereţi mie ceva, voi face”. Este adevărat că unele manuscrise greceşti de mai târziu au omis acest cuvânt, însă majoritatea celor timpurii l-au inclus, iar cele mai moderne ediţii ale Noului Testament Grecesc, inclusiv cele folosite de Martori în crearea T.L.N., îl includ. Dar, nu în ultimul rând, T.L.N. s-ar fi cuvenit să aibă menţionată această citire într-o notiţă. Următoarea metodă de deformare a Biblie este:

    CUVINTELE SCHIMBATE
    Pe deasupra T.L.N. este vinovată de traducerea greşită sau parafrazarea unor cuvinte într-un asemenea fel încât nu numai că se face un deserviciu textului dar îi şi trădează predominanta lui subliniere doctrinară. Face lucrul acesta chiar folosind cuvinte tot atât de scurte precum prepoziţiile.
    Desigur, este posibil să se facă prea mult caz de această observaţie. Cuvinte ca “în”, “al “, “prin”, şi “cu” nu posedă într-adevăr o semnificaţie doctrinară. Doar atunci când aceste părţi de vorbire sunt ataşate altor cuvinte dobândesc într-adevăr o semnificaţie. Este de asemenea important să recunoaştem că o prepoziţie poate avea înţelesuri/sensuri diferite în contexte diferite. Deşi lucrul acesta este adevărat, totuşi prepoziţiile au sensuri şi funcţiuni identificabile iar ele nu pot fi traduse după bunul plac al cuiva.
    Ca o încălcare a acestui principiu, T.L.N. traduce simpla prepoziţie “în” (greceşte, “en”) cu variaţii inutile care deseori ascund sau modifică sensul pasajului. Lucrul acesta este ilustrat în 1 Ioan 5:20 unde Traducerea Lumii Noi a Martorilor lui Iehova redă după cum urmează: “Iar noi suntem în uniune cu cel adevărat, prin Fiul său, Isus Hristos”. Citind această traducere nimeni nu ar suspecta vreodată că “în uniune cu” şi “prin” traduc aceeaşi simplă prepoziţie în greceşte. Nu există nici un motiv întemeiat pentru această variaţie. “Iar noi suntem în uniune cu cel adevărat, în uniune cu Fiul Său, Isus Hristos” ar fi scos în evidenţă ideea originală a lui Ioan că uniunea cu Hristos înseamnă uniune cu Dumnezeu!
    În continuare, în Coloseni 2:6-12 prepoziţia “în” este tradusă de către T.L.N. folosind inutile modificări. Expresia grecească “en auto”(“în El”) este tradusă “în uniune cu el” (vers. 6b), iar “în El” (din vers.7a şi 9) este tradus “prin el ” (vers.10). “En ho”(“în care” în engl. şi “în El” în rom.) este tradus “prin relaţia cu el” (vers.1 la, 12a ). Aceste variaţii ale lui “în” nu slujesc unui scop util, ci subminează unitatea pasajului şi ascund ideea autorului că viaţa creştină constă într-o legătură supranaturală cu Hristos, prin credinţă.
    Există multe alte pasaje în T.L.N. unde “în” este parafrazat pentru a evita dealtfel sensul clar al textului. Spre exemplu, în Matei 5:19 “în” este tradus “cu privire la” sau “în relaţie cu” (n.tr. – fac precizarea că din lipsa, deocamdată, a unei copii a completei traduceri a Bibliei de către Martorii lui Iehova în limba română întâmpin o dificultate în a presupune cum ei vor găsi de cuviinţă să traducă în româneşte expresii introduse de ei în versiunea engleză a traducerii lor, T.L.N.). Lucrul acesta este făcut pentru a evita învăţătura pasajului că unii care vor nesocoti poruncile Legii şi îi vor învăţa şi pe alţii să facă aşa, vor intra cu toate acestea în “împărăţia cerurilor” (Martorii lui Iehova cred că Regatul va fi limitat la cei 144.000 de credincioşi, în mod special aleşi şi sfinţiţi doar dintre ei!).

    Un alt fel de traducere greşită priveşte cuvântul “a crede”. Una dintre cele mai supărătoare învăţături ale Creştinismului evanghelic Martorilor lui Iehova (supărătoare, şi pentru mulţi alţii! – n.tr.) este că Dumnezeu socoteşte pe păcătos ca fiind neprihănit pe baza unui simplu act de credinţă sau încredere în Hristos. Bineînţeles, atunci când “credinţa” sau “încredinţarea” este redusă doar la o acceptare mintală a unei doctrine, în mod cuvenit aceasta este respinsă. Însă, justificarea/îndreptăţirea biblică este bazată pe credinţa în Hristos şi nu pe credinţa într-o doctrină. Cu toate acestea chiar atunci când această învăţătură este definită în mod adecvat ea este inacceptabilă Martorilor lui Iehova, după cum este evidenţiat de către încercarea lor de a ascunde în Traducerea Lumii Noi (N.W.T.) acest adevăr.
    Foarte notabilă în această privinţă este traducerea cuvântului grecesc “a crede” (pisteuo) sub forma de, “a exercita credinţă” în loc de “a crede”. Aşa cum şi alţii au observat, “a exercita credinţă” sugerează mai mult decât numai a crede. Expresia sugerează a face fapte pe baza crezului cuiva. Aproape întotdeauna T.L.N. traduce, “a exercita credinţă” atunci când versetul priveşte îndreptăţirea şi iertarea fără plată a lui Dumnezeu a acelora care cred în Hristos (ex. Ioan 1:12; 3:16-18; însă observaţi şi vers.15; Rom.4:3; Gal.3:22).
    S-a observat mai devreme ca în 1 Corinteni 14:12-16 expresia “dar al” este adăugată în paranteze de cinci ori, schimbând “spirit” în “[ dar al ] spiritului”. În alte locuri T.L.N. parafrazează frecvent simplul cuvânt “spirit” îndeosebi când el se referă la aspectul imaterial al naturii umane pentru a evita învăţătura bibică clară că un asemenea spirit are o realitate distinctă şi existenţă aparte de cea a trupului. Spre exemplu, în Evrei 12:9, “Tatăl duhurilor” (“spiritelor”- ar spune Martorii!), devine “Tatăl vieţii noastre spirituale”. În Galateni 6:18, “duhul vostru” este parafrazat, “spiritul pe care VOI îl arătaţi”!!!
    Reformulări asemănătoare sunt introduse în pasaje unde traducerea simplă a lui “duh/spirit” sau “Duh” poate indica că Duhul lui Dumnezeu este o persoană, contrar doctrinei Martorilor care afirmă că “spiritul sfânt” este “forţa activă” a lui Dumnezeu. Astfel descrierea lui Iuda a unor anumiţi oameni “care n-au Duhul” devine, “oameni care n-au spiritualitate” (Iuda 19).
    Un exemplu şi mai limpede se găseşte 1 Ioan 4:1-6. Ioan tocmai a afirmat că noi ştim că uniunea noastră cu Dumnezeu este sigură “prin (în engleză chiar, “datorită spiritului”, n.tr.) spiritul pe care ni l-a dat” (1 Ioan 3:24). Următoarea propoziţie (1 Ioan 4:1) din T.L.N. spune: “Prea iubiţilor, nu credeţi fiecare expresie/exprimare inspirată, ci testaţi afirmaţiile/expresiile inspirate pentru a vedea dacă sunt originare de la Dumnezeu…” (4:1a; cu sublinierile proprii). Nimeni nu ar bănui vreodată că această redare “expresie/exprimare inspirată” traduce acelaşi cuvânt grecesc (“pneuma”), care acum este tradus “spirit” în 3:24 (vezi, de asemenea, 4:2, 3, 6). Ideea lui Ioan este că, deşi prezenţa Duhului Sfânt în noi ne oferă asigurarea iubirii lui Dumnezeu, nu se presupune să credem fiecare “spirit” care pretinde să fie de la Dumnezeu ci să testăm spiritele prin învăţăturile pe care profeţii trimişi de acestea, le adoptă fiindcă “în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi” (4:1b). T.L.N. ascunde această afirmaţie a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a evita ideea că prin “Spiritul” Său se vorbeşte mai degrabă de o persoana decât de o forţă (tot aşa cum “spiritele” demonice sunt fiinţe/entităţi personale şi nu forţe impersonale, întocmai cum şi Martorii lui Iehova recunosc).
    Aceeaşi părtinire doctrinară este văzută şi în 1 Tim. 4:1 unde T.L.N. spune: “Dar, exprimarea/rostirea inspirată spune…” Un direct, “Duhul spune”, ar indica prea evident personalitatea “duhului”.

    În cele din urmă, modul în care T.L.N. deformează într-un mod foarte sistematic învăţăturile Scripturii constă în manipularea de către această traducere a numelor şi a titlurilor folosite pentru Dumnezeu. Două cazuri trebuie avute în vedere aici.
    Primul şi cel mai evident caz este apariţia lui “Iehova” de peste 200 de ori în Noul Testament al T.L.N. acolo unde textul grecesc conţine “kurios” (“Domnul”). Mai sunt şi alţi autori care au dezvăluit erorile de erudiţie implicate în această pretinsă traducere a Scripturii*. Nu vom pomeni aici lucrările lor. În schimb doresc să scot în evidenţă două erori care deformează învăţătura Noului Testament.
    Noul Testament urmează practica Septuagintei (traducerea în greceşte a Vechiului Testament, utilizată de iudeii vorbitori de limbă greacă, din primul secol), în redarea numelui divin “Yahweh” (sau, “Iehova”) sub forma cuvântului “Domnul”(şi câteodată, “Dumnezeu”). Făcând aceasta, Noul Testament precizează că folosirea lui “Iehova” nu este necesară pentru creştini, fapt contrar pretenţiilor Martorilor lui Iehova care susţin că numele “Iehova” a fost eliminat din textul original de nişte cărturari evrei superstiţioşi.
    Însă autorii T.L.N. au recurs la această practică de substituire/înlocuire a lui “Domnul” cu “Iehova”, care adesea ascunde sensul unor pasaje referitoare la Domnul Isus Hristos. Un bun exemplu al acestei nelegitime substituiri este Romani 10:9-13, unde Hristos este numit “Domnul” (deci, “kurios”) de trei ori, concluzionând cu versetul 13 (care este un citat din Septuaginta), unde “Domnul” este impropriu înlocuit cu Iehova. Prin a reda în versetul 13 “kurios” ca “Iehova “, însă “Domnul” în versetele 9 şi 12, Traducerea Lumii Noi a Turnului de Veghere a ascuns faptul că în acest pasaj Isus este identificat ca fiind Iehova prin atribuirea Lui a titlului “Domnul”!
    A doua eroare prin care Traducerea Lumii Noi a abuzat în mod sistematic titlurile sau numele divine constă în manipularea textelor în care Isus este numit “Dumnezeu”. Există nouă texte unde se fac afirmaţii directe ale faptului că Isus este Dumnezeu (Isaia 9:6; Ioan 1:1,18; 20:28; Rom.9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2 Petru 1:1; 1 Ioan 5:20; şi Fapte 20:28)*. Dintre acestea, patru sunt traduse de T.L.N. astfel încât Isus nu mai este deloc numit Dumnezeu (vezi, redările T.L.N. din Rom.9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2 Petru 1:1 ). Două sunt redate astfel încât El devine “un dumnezeu” sau “dumnezeu” ( Ioan 1:1,18). Cele trei texte rămase (Isaia 9:6; Ioan 20:28; 1 Ioan 5:20) sunt în aşa fel interpretate încât Isus nu mai este deloc numit Dumnezeu, sau este numit Dumnezeu într-un sens mai restrâns care să permită interpretarea de către Martori a calităţii lui Isus de “dumnezeu”, dar nu “dumnezeu” atotputernic ci “un dumnezeu mai mic”, interpretare în mod justificat contestată de teologii ortodocşi. Pe scurt, ori de câte ori a fost cu putinţă, Traducerea Lumii Noi a tradus texte care la citirea lor firească îl numesc în mod limpede pe Isus Dumnezeu, cu redări care să nu mai permită deloc aceasta identificare.

    În aceste material s-au prezentat doar câteva exemple ale Traducerii Lumii Noi (“New World Translation”) a Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, exemple de traduceri deformate motivate din punct de vedere doctrinar să fie aşa. Am văzut cuvinte adăugate, cuvinte scoase şi cuvinte şi expresii parafrazate impropriu cu scopul transformării Bibliei într-o doctrină tipică Martorilor lui Iehova. Am văzut că aceste traduceri greşite sprijină în mod corespunzător înţelegerea specifică de către Martorii lui Iehova a numelui “Iehova”, sau negarea lor a dumnezeirii lui Hristos, a personalităţii Duhului Sfânt, a separării spiritului omului de trup, a vieţii spirituale a creştinilor după moartea trupului, a controlului absolut al lui Dumnezeu asupra lumii, a unităţii poporului lui Dumnezeu şi a justificării prin credinţă. Toate acestea nu se pot numi nevinovate traduceri părtinitoare care doar ilustrează influenţa teologică a traducătorilor. Pe deasupra, aceste “retraduceri” nu privesc nişte doctrine periferice, neesenţiale ale credinţei creştine ci chiar crezurile fundamentale care separă Creştinismul de orice religie a lumii, îi dă puterea mântuitoare şi îi arată pecetea divină asupra învăţăturilor lui. Dacă ar fi fost să ne lărgim studiul nostru am fi descoperit că fiecare particularitate a credinţei Martorilor lui Iehova a fost în mod strategic insinuată în textul Traducerii Lumii Noi într-un fel în care celor care nu sunt Martori le demonstrează clar, părtinirea doctrinară de care “lucrarea” dă dovadă.
    O posibilă critică a acestei analize ar fi faptul că nu ia în considerare argumentele pe care Martorii lui Iehova le-ar avansa în apărarea vederilor lor controversate afişate în T.L.N.. Ca răspuns, trebuie să scot în evidenţă că a te adresa unor asemenea argumente înseamnă neîndoielnic limitarea exemplelor de traduceri greşite doar la câteva. Însă, în experienţa mea, cât şi a altora, nici un Martor al lui Iehova nu va recunoaşte că există măcar o singură redare, în această T.L.N., părtinitoare din punct de vedere doctrinar, a unui verset! Oricum pentru a apăra o asemenea poziţie ei trebuie să infirme sub o formă cât de cât satisfăcătoare toate exemplele oferite aici. În orice caz, cu cât se tratează mai în profunzime un text anume (şi se face inclusiv evaluarea argumentelor în favoarea lui), cu atât mai multe dovezi se pot strânge care demonstrează că traducerile Martorilor lui Iehova sunt greşite şi părtinitoare din punct de vedere doctrinar, iar din punct de vedere lingvistic, nu se pot numi, “traduceri”.
    Este potrivit să repetăm în acest caz, cumplitul avertisment oferit de Apostolul Ioan la sfârşitul cărţii Apocalipsei şi la sfârşitul canonului biblic, inconfundabil avertisment oferit oricui se încumetă să falsifice Cuvântul scris al lui Dumnezeu, apelând la metode asemenea celor ce tocmai au fost descrise mai sus:

    “Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”(Apoc.22:18,19).

    Dacă nici aceste cuvinte nu pot descuraja pe cineva să “umble” la cuvintele cărţii lui Dumnezeu, atunci nimeni nu-l mai poate scăpa de la judecata binemeritată! Totuşi noi sperăm ca harul şi bunătatea Lui să împiedice pe cei ce perpetuează acest fals spiritual să-şi pericliteze destinul etern!

    Traducere şi adaptare efectuată de, Teodor Macavei, după articolul lui Robert M.Bowman, Jr., publicat în numărul din iarna/primăvara lui 1989 a lui Christian Research Journal, publicaţie trimestrială a celebrului CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, din Rancho Santa Margarita, California.

    SURSELE FOLOSITE SAU INDICATE:
    În ordine…

    * “The New World Translation of the Christian Greek Scriptures” a fost publicată prima oară în 1950, urmată de apariţia completă a Bibliei în 1961. Toate citatele din N.W.T. sunt preluate din The New World Translation of Holy Scriptures: with References (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1984), redate ca N.W.T. (sau, T.L.N.) (1984).

    * “Watchtower Authority and the Bible”, CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL 11 (Toamna lui 1988): pag.19-21.

    * “By Way of Explanation”din The Kingdom Interliniar Translation of the Greek Scriptures, ediţia revizuită (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1985), pag.5.

    * Idem.

    * Vezi, N.W.T. (1984), pag.7.

    * Vezi, Robert H.Countess, “The Jehovah’s Witnesses’ New Testament: A Critical Analysis of The New World Translation of the Christian Greek Scriptures”(Phillipsburg, N): Presbyterian and Reformed Publishing Co., 1982), pag.19-40, şi în special, Dough Mason, “JEHOVAH in the Jehovah’s Witnesses’ New World Translation”(n.p.: Dough Mason, 1987; carte disponibilă de la Bethel Ministries, P.O.Box 258, Manhattan Beach, CA 92667).

    * Cu privire la Ioan 1:1 şi 20:28, vedeţi cartea mea “Jehovah’s Witnesses, Jesus Christ, and the Gospel of John”(Grand Rapids: Baker Book House, 1989). Cu privire la Romani 9:5, vedeţi cartea lui Bruce Metzger, “The Punctuation of Romans 9:5″din, “Christ and Spirit in the New Testament: In Honour of Charles Francis Digby Moule”, ed.Barnabas Lindars and Stephen S.Smalley (Cambridge, England: Cambridge University Press, 1973), pag.95-112.

    O MENŢIUNE DIN PARTEA TRADUCĂTORULUI
    Am fost motivat în traducerea şi adaptarea acestei scurte analize a pretinsei “Traduceri a Lumii Noi”, de faptul că în confuzia religioasă ce există în ţara noastră, nu mai avem nevoie de încă o lucrare religioasă ce o poate spori. Potenţialul dăunător al acesteia este cu atât mai mare cu cât această “traducere” priveşte însăşi Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi recunosc că majoritatea Martorilor lui Iehova sunt caracterizaţi de sinceritate în apartenenţa lor la organizaţia elitistă a Turnului de Veghere care se consideră unic canal de revelaţie al lui Dumnezeu pentru această lume (pretenţie pe care o mai întâlnim şi la alte mişcări cultice), aceştia trebuie confruntaţi pentru susţinerea şi răspândirea unei grave caricaturi în limba română a Cuvântului lui Dumnezeu. Deşi autorul cât şi traducătorul acestui material, sunt neputincioşi în a face să se oprească publicarea în întregime în limba română a acestei traduceri, ceea ce totuşi se poate face de către toţi creştinii responsabili este refuzarea şi demascarea unei atât de brutale pervertiri a Bibliei. Nu este nevoie de această traducere în literatura creştină românească şi nu o putem accepta ca fiind creştină, pentru că nu este! În plus, trebuie spus că atât pe baza Bibliei Ortodoxe cât şi pe baza aşa-numitei “Biblii Protestante”(care de fapt este traducerea preotului ortodox, Dumitru Cornilescu), se poate pune temelia creştine autentice a apostolilor: Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care este Dumnezeu împreună cu Dumnezeu Tatăl, care a murit în trup, a înviat în trup şi s-a înălţat în trup, şi în numele căruia Tatăl a trimis Duhul Sfânt care şi El este Dumnezeu împreună cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul, fără ca aceştia să fie trei dumnezei, ci Unul singur. De neînţelegerea dintre protestanţi şi ortodocşi, profită o grupare complet străină credinţei creştine istorice: Martorii lui Iehova. Profitul pe care aceştia îl dobândesc constă în suflete cărora nu le-a fost prezentată calea scripturală a Creştinismului: Ioan 14:6 “Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Acestora le va fi prezentată o altă “cale”, aceea a unui “Isus”, care nu este Hristosul Scripturilor, ci “Hristosul” Turnului de Veghere şi al fondatorului său, Charles Taze Russell, care este un înger (?!), arhanghelul Mihail!! În virtutea unui astfel de crez şi pentru ca el să aibă greutate, Martorii au pus la cale acest complot împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, care nu se poate numi “traducere” în adevăratul sens al cuvântului, ci o înveşmântare a unei mai vechi erezii, în haine noi: este vorba de doctrina lui Arius din Alexandria care doar la câteva secole după Hristos, a dedus că Isus a avut un început şi a fost creat. Menţionând că această erezie a fost de timpuriu infirmată de Atanasie, lucrul acesta nu l-a oprit pe Russell să preia erezia şi să-i dea o nouă formă, organizând-o la nivel mondial. Pentru că trăim în vremurile în care fărădelegea se înmulţeşte (Mat.24:12), observăm că organizaţia Turnului de Veghere a răspândit rodul eforturilor Martorilor de polemizare a Trinităţii, a Dumnezeirii lui Hristos, a pedepsei veşnice sau a imortalităţii sufletului, sub forma pretinsei “Traducerii a Lumii Noi”, publicată deja în limbile daneză, engleză, franceză, germană, italiană, japoneză, olandeză, portugheză, şi spaniolă (informaţia provine dintr-o publicaţie proprie, “Turnul de Veghere” din 1 martie 1991). Aşa cum aţi aflat, citate din T.L.N. sunt deja folosite de Martorii români, iar traducerea completă în româneşte este încă în curs de apariţie, sau deja complet publicată. Sper ca pe baza acestei analize să fiţi în stare să discerneţi singuri şi de asemenea să avertizaţi pe oricine de acest fals spiritual!

    Teodor Macavei

     

    Poate un creştin să fie posedat de demoni?

    de Brent Grimsley şi Elliot Miller


    În unele cercuri creştine ale bisericilor din România au apărut noi aspecte ale “lucrării” creştine. Printre acestea se numără şi “slujbele de eliberare”, termen care într-adevăr uneori pare folosit şi în alte circumstanţe. Premiza de la care se porneşte în aceasta este aceea a posesiunii demonice a creştinilor pentru care nu există altă alternativă decât supunerea lor rugăciunii carismatice, a punerii mâinii predicatorului pe fruntea subiectului şi “plesnirea” de către acesta cu putere până la dezechilibrarea şi căderea pe spate a “pacientului”. Fenomenul “slujbelor de eliberare/izbăvire nu se manifestă doar în cercurile carismatice, ci mai nou şi în unele biserici ortodoxe unde se pare că există preoţi şi călugări specializaţi în scoaterea dracilor din creştinii ortodocşi. Este într-adevăr posibil ca creştinii să fie posedaţi de demoni? Ce spune Biblia despre această controversă?

    Un credincios (să-i spunem, Carl) participă la o conferinţă asupra războiului spiritual sponsorizată de către biserica lui. În timpul perioadei de rugăciune în care “s-au pus mâinile” asupra lui el a mărturisit că în momentul împărtăşirii credinţei sale cu cei necredincioşi o frică puternică de a nu fi respins pune stăpânire pe el. Aceasta îl neutralizează complet şi-l face incapabil să le vorbească altora despre Hristos. Conducătorul grupului respectiv de rugăciune a sugerat că există un duh rău care este răspunzător pentru comportamentul lui Carl. După ce s-au rugat pentru discernământ şi având permisiunea lui Carl, liderul grupului împreună cu alţii au pus mâinile asupra lui în vederea efectuării exorcismului. Deşi Carl îşi aminteşte cu greu ce a urmat, lui i s-a spus că un spirit numit “frică” a fost obligat să se identifice. După ce a opus o rezistenţă înverşunată, acesta a fost izgonit în numele lui Isus.

    După o vreme Carl şi-a învins frica şi chiar a condus câteva suflete la Hristos. Însă la un moment dat vechiul sentiment de intimidare şi-a croit din nou drum la suprafaţă făcându-l să se întrebe dacă nu va avea nevoie de încă o “şedinţă” de eliberare/izbăvire.

    Puncte de vedere opuse

    În ultima vreme creştinii nord-americani (şi nu numai!) au devenit foarte conştienţi de bătălia împotriva forţelor demonice. Învăţăturile despre războiul spiritual sunt în mare căutare în zilele noastre. La rândul ei, doctrina care susţine că creştinul poate fi locuit de către demoni a devenit populară fiind răspândită de învăţători respectabili ce provin din tabere teologice divergente, de la carismatici la dispensaţionalişti anticarismatici. Astfel au fost fondate lucrări (misiuni) de sine stătătoare având scopul declarat al izbăvirii creştinilor de sub controlul demonic. Ca şi rezultat s-au înmulţit “mărturiile” asemănătoare celei a lui Carl ridicând unora mari semne de întrebare.

    Poate un creştin să aibe drac? Întrebarea nu este doar teoretică. Răspunsul determină tipul de grijă pastorală care trebuie şi se aşteaptă să fie oferită cuiva aflat într-o astfel de situaţie (adică, se va ajunge la un punct în consilierea spirituală în care să fie necesară supunerea creştinului exorcismul?), cât şi schimbă modul în care creştinul percepe lupta lui cu lumea, firea şi Diavolul.

    În acest articol vom examina întâi concepţia actualmente populară care spune că deşi un creştin nu poate fi “posedat de demoni”, totuşi credincioşi pot fi “demonizaţi”. Lucrul acesta înseamnă că odată, demonii pot să se găsească (locuiască) în credincioşi şi să exercite control asupra lor, şi apoi că, metoda potrivită de tratare a acestei probleme este de a izgoni demonul (ţinând o slujbă de izbăvire).

    Cea de-a doua concepţie care va fi luată în considerare (şi apărată în acest articol), afirmă că un credincios nu poate fi locuit, şi în consecinţă stăpânit (controlat) de un spirit demonic din moment ce acesta este locuit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Această concepţie recunoaşte totuşi că creştinii pot fi “oprimaţi” (asupriţi) din exterior de forţe demonice, dar recomandă ca soluţie potrivită rezistenţa (opunerea), nu izbăvirea (eliberarea). Haideţi să privim la raţiunile oferite pentru aceste două vederi opuse.

    DOVADA BIBLICĂ

    Consideraţii etimologice

    Concepţia nr.1 interpretează verbul grecesc daimonizomai şi-l traduce “demonizat” în loc de “posedat/stăpânit de demoni” fiindcă (1) posesiunea sugerează proprietate, iar Satana nu posedă nimic; (2) verbul are timpul pasiv şi-l descrie pe demon controlând o persoană pasivă, şi (3) rădăcina verbului înseamnă “o pasivitate cauzată de un demon”.1

    Este evident atunci că “demonizat” reprezintă o traducere mult mai atrăgătoare decât “posedat de demoni” pentru cei ce cred că un demon poate invada şi locui în trupul unui credincios. Această interpretare evită, de asemenea, conotaţiile emoţionale asociate posesiunii demonice. Ea se poate înţelege şi sub forma unei influenţe demonice din afară. Însă această redare ar fi greşită devreme ce (1) acesta este principalul termen folosit în Noul Testament pentru a descrie intrarea demonilor în oameni (alături de celelalte expresii cum ar fi, “a avea drac”), termen care nu este niciodată folosit să spună altceva, şi (2) cei ce susţin că un credincios poate fi demonizat mai învaţă şi că duhurile rele pot în realitate locui/sălăşlui într-un creştin. Acei demoni trebuind să fie scoşi afară.

    Aşadar, problema nu apare în traducerea verbului ci în poziţia duhurilor rele vizavi de credincios. În a afla care este legătura dintre ele şi creştin. Cu alte cuvinte, trebuie să ne întrebăm: pot demonii să-i stăpânească (controleze) pe creştini din interior, sau doar pot să-i oprime (apese) din afară?

    Concepţia nr.2 interpretează verbul ca însemnând “posesiune/stăpânire demonică” deoarece, (1) lexicoanele greceşti cât şi dicţionarele teologice toate traduc daimonizomai sub forma “a fi posedat de un demon — a fi stăpânit de un drac”2, şi (2) una dintre definiţiile de dicţionar ale cuvântului “a poseda” este, de a “câştiga sau exercita influenţă sau control” asupra cuiva sau a ceva, sau “a domina” (vezi, American Heritage Dictionary, a 3-a ediţie). Astfel posesiunea demonică poate fi înţeleasă ca însemnând “o posesie cu scopul de a controla”. W. E. Vine traduce verbul în felul următor: “a fi posedat de un demon, a acţiona sub stăpânirea unui demon”.3

    A doua concepţie expusă aici se potriveşte mai bine realităţii etimologice (adică, utilizării istorice a cuvântului) fiindcă în primul rând problema nu se poate privi din punctul de vedere al stăpânirii conform mitului popular ce spune că omul îşi poate “vinde sufletul Satanei”, ci a poziţiei (locului; relaţiei) unui demon faţă de un credincios, deoarece doar dacă se află în credincios un demon se află într-adevăr pe poziţia de a-l controla (şi astfel, stăpâni) pe acesta. În al doilea rând, în pilda lui Isus a omului tare (vezi, Mat.12:29; Luca 11:21-22), El compară eliberarea celor deţinuţi de un demon ce a intrat în ei cu legarea (biruirea) mai întâi a omului puternic/tare şi înarmat (care este Satana) şi apoi jefuirea posesiunilor (averilor) sale (cuvântul grec “huparcho” din Luca 11:21). Din moment ce averile din pildă îi reprezintă pe cei pe care Isus îi izbăveşte de demoni, putem înţelege că există un sens biblic în care Satana îi poate stăpâni (poseda) pe unii.

    În al treilea rând, greaca pasivă descrie primirea de către subiect a unei acţiuni, fapt ce se potriveşte perfect termenului posedat de demoni atunci când acesta este bine definit ca însemnând intrarea într-un om a unui demon, conducând astfel la stăpânirea lui.

    Versetele biblice citate în vederea susţinerii invadării creştinilor (intrării demonilor în ei)

    Din cauza spaţiului trebuie să ne limităm la a examina cele mai plauzibile texte folosite în sprijinul ideii. Următoarele două pasaje sunt citate de un număr infinit de ori de către aceia care susţin că un creştin poate fi “demonizat”.

    Cazul împăratului Saul

    Două pasaje ne spun cum un duh rău ieşit de la Dumnezeu a venit asupra lui Saul. În ambele cazuri el a încercat să-l pironească pe David cu suliţa la perete (1Sam.18:10-11; 19:9-10). Prima întrebare care trebuie să se pună este dacă Saul a fost un credincios adevărat. Deşi pe vremea ungerii lui ca rege el părea că este un om al lui Dumnezeu (vezi, 1Sam.10), comportamentul său ulterior nu se potrivea unui om cu adevărat convertit. Faptul că era uns împărat şi că a fost folosit de Dumnezeu nu înseamnă şi că era un adevărat credincios. Dumnezeu a folosit chiar şi împăraţi păgâni ca Cir ca oameni unşi de El pentru a-i duce la îndeplinire planurile (Isaia 45:1).

    Dar chiar dacă am accepta că Saul a fost la un moment dat un credincios adevărat ce mai târziu a ajuns stăpânit (posedat) de un demon, lucrul acesta nu înseamnă că acelaşi lucru li se poate întâmpla şi credincioşilor adevăraţi din zilele noastre. Deşi Scriptura nu explică clar care este natura regenerării (deci, a înnoirii) înainte de moartea ispăşitoare a lui Hristos, totuşi se pare că Duhul Sfânt nu locuia în acelaşi fel în credincioşii din Vechiul Testament cum locuieşte acum în cei din Noul Testament (vezi, de exemplu Psalmul 51:11).

    Thomas Ice şi Robert Dean Jr. mai adaugă un motiv în plus pentru respingerea cazului împăratului Saul ca argument în favoarea demonizării credincioşilor: “textul evreiesc spune că duhul rău fie vine asupra lui Saul, fie pleacă de la el, dar nu spune că acesta ar fi intrat în Saul, aşa cum se întâmplă în cazul posesiunii demonice…”4

    Cazul femeii gârbovite

    În Luca 13:10-17 citim despre o “fiică a lui Avraam” ce avea un “duh de neputinţă” care o ţinea gârbovită fără să-şi poată îndrepta spatele. Satana este identificat acolo ca fiind cel ce a ţinut-o legată timp de 18 ani (vers.16). Astfel nu se poate pune la îndoială că această boală a fost provocată demonic, dar avem oare dovezi suficiente care să ateste că această femeie era o credincioasă adevărată ce a fost posedată de un demon?

    În cartea Posesiunea Demonică şi Creştinul C.Fred Dickason, decanul de teologie al Institutului Biblic Moody afirmă că dovezile indică faptul că ea era o credincioasă adevărată deoarece, odată, ea se închina la sinagogă, în al doilea rând, l-a glorificat pe Dumnezeu pentru vindecarea ei (v.13), şi în al treilea rând, expresia “fiică a lui Avraam” sugerează mântuirea ei dacă comparăm cu pasajul referitor la Zacheu (Luca 19:9).5

    Cu toate acestea expresia “fiică a lui Avraam” nu înseamnă neapărat că ea a fost o credincioasă autentică în Dumnezeu şi în Hristos ci este mai degrabă indiciul faptului că ea era evreică, descendentă după trup a lui Avraam.6 Afirmaţia lui Isus în care a spus că Zacheu este un “fiu al lui Avraam” (Luca 19:9) semnifică faptul că începând din acel moment (datorită pocăinţei lui; n.tr.) el ar trebui privit ca un evreu adevărat şi membru al poporului ales al lui Dumnezeu deşi fusese până atunci un urât colector de taxe ce lucra pentru o putere străină, şi anume Roma.

    De asemenea, faptul că acea femeie frecventa sinagoga şi că l-a lăudat pe Dumnezeu pentru vindecarea ei nu au nici o legătură. Un om poate merge la sinagogă fără să fie un închinător adevărat al lui Dumnezeu, gândiţi-vă doar la farisei şi cărturari! În plus, nu se face nici o menţiune a faptului că ea ar fi ajuns să creadă în Isus. Dacă ar fi făcut-o, lucrul acesta se poate privi ca fiind mai degrabă un rezultat al izbăvirii ei decât un fapt precedent ei.

    Pe lângă toate acestea, nu este deloc clar că femeia gârbovită ar fi fost posedată de un demon. Traducerile moderne redau expresia literară grecească “un duh de neputinţă” sub forma, “boală cauzată de un spirit” (New American Standard Bible), “paralizată de un spirit” (New International Version Bible), etc. Acesta pare sensul expresiei în cauză mai ales observând faptul că Isus nu a exorcizat demonul aşa cum a făcut-o de obicei în toate cazurile clare de posesiune demonică, ci pur şi simplu a pronunţat vindecarea ei.

    Aşa cum şi Dickason recunoaşte, “noi nu putem spune în mod sigur că Biblia oferă dovezi care să arate că credincioşii pot fi demonizaţi”..7 Pasajele cele mai des folosite în sprijinul acestei concepţii sunt neconvingătoare. De asemenea, devreme ce Biserica nu a susţinut de-a lungul istoriei ei că creştinii pot fi posedaţi de demoni8, care înseamnă că un demon poate coabita în noi alături de Duhul Sfânt, idee în mod natural respingătoare, responsabilitatea să producă dovada le revine celor ce susţin că un credincios adevărat poate fi locuit şi stăpânit de un demon. Tot ce pot spune erudiţi ca Dickason este faptul că Biblia nu ne oferă argumente clare că credincioşii nu pot fi demonizaţi. Aceasta înseamnă a căuta argumente unde nu se găsesc tocmai atunci când argumentele vorbesc contrariul.

    Scripturile contra invaziei creştinilor

    Este Biblia într-adevăr neutră asupra subiectului posesiunii demonice a creştinilor? Deşi ea nu citează problema aceasta în mod direct, noi susţinem totuşi că Biblia afirmă unele adevăruri şi stabileşte principii ce militează împotriva unei asemenea idei. De fapt, un studiu cuprinzător în Noul Testament al acestui subiect ar trebui să conducă la o singură concluzie: cetăţenia în împărăţia lui Hristos şi posesiunea demonică sunt două concepte ce se exclud reciproc, deoarece posesiunea demonică înseamnă participarea în împărăţia Satanei.

    Jefuirea posesiunilor Satanei

    Aşa cum am observat mai sus cei locuiţi de demoni sunt consideraţi “posesiunile (averilor — vezi, textul biblic; n.tr) Satanei” pe care Isus a venit să le jefuiască/prădeze prin instaurarea împărăţiei Sale. Prin credinţă toţi creştinii sunt izbăviţi din împărăţia întunericului şi transferaţi în “împărăţia Fiului dragostei Lui” (Col.1:13; Fapte 29:18). De aceea, nu este nici o coincidenţă faptul că orice apariţie în Noul Testament a cuvântului daimonizomai şi a termenilor asociaţi lui, cât şi fiecare exorcism (alungare/scoatere de demoni) relatat îi implică pe necreştini şi se petrece în contextul evanghelizării. Realitatea “apropierii împărăţiei lui Dumnezeu” este demonstrată prin faptul că Satana, stăpânitorul lumii acesteia nu mai poate să-şi păstreze prinşii lui (Luca 10:17-20).

    Ideea ce străbate Scriptura este că omul poate să îl aibe ori pe Dumnezeu locuind în el, ori pe Satana, dar niciodată pe amândoi. De exemplul apostolul Ioan îi asigură pe cititorii creştini ai epistolei sale: “Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1Ioan 4:4). Ca prin urmare, este rezonabil să deducem că “cel ce este în lume” nu poate fi de asemenea şi “în voi”!

    Temple ale Dumnezeului Viu

    În Creştinism Duhul Sfânt al lui Dumnezeu vine să locuiască în credincios făcându-l pe acesta să devină un templu al Dumnezeului Viu. Astfel, Pavel îi îndeamnă pe credincioşii din Corint să nu se lege de necredincioşii pentru că ei sunt temple ale lui Dumnezeu, şi că armonia dintre lumină şi întuneric, Hristos şi Belial (satana), templul lui Dumnezeu şi idoli (pe care Pavel îi interpretează drept demoni în 1Cor.10:19-20), este imposibilă (vezi, 2Cor.6:14-18). Cum ar putea atunci Dumnezeu, care este mai mare decât Satana, să îngăduie unui demon să locuiască alături de El, în templul Său?

    În pilda omului ce a fost din nou invadat de demoni (Matei 12:43-45) (să-i zicem, “celui ce a devenit de două ori mai rău”; n.tr), duhul necurat se întoarce în “casa” de unde a fost izgonit şi găsind-o neocupată îşi reia şederea acolo alături de şapte duhuri mai rele decât el însuşi. În mod îndreptăţit noi putem concluziona că dacă ar fi găsit “casa” ocupată (locuită de Duhul Sfânt) nu ar mai fi fost în stare să pună din nou stăpânire pe acel om.

    Pecetluiţi şi păziţi de Dumnezeu

    Locuirea Duhului Sfânt în credincioşi mai înseamnă şi că aceştia sunt pecetluiţi de Dumnezeu ca fiind posesiuni ale Sale şi că sunt păstraţi până în ziua mântuirii (vezi, Efes.1:13-14). Deşi credinciosul se găseşte într-un război spiritual şi ca prin urmare poate fi supus încă influenţelor şi atacurilor demonice (Efes.6:10-18), statutul său de copil şi bun al lui Dumnezeu stabileşte limite clare faţă de ceea ce-i pot face puterile întunericului. 1Ioan 5:18 ne spune că “Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el”. Nici nu înger rău nu-l poate despărţi pe credinciosul adevărat de dragostea lui Dumnezeu din Hristos Isus (vezi, Rom.8:38-39)

    Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

    O absenţă evidentă

    În lumina clarelor realităţi biblice faptul că Satana este limitat în ceea ce le poate face credincioşilor ni se pare semnificativ nu doar fiindcă nu găsim creştini posedaţi în Noul Testament, dar nici instrucţiuni practice oferite creştinilor în vederea practicii exorcismului în biserică. Este clar că nici epistolelor nu le lipsesc învăţăturile despre războiul spiritual, dar în ciuda faptului că suntem adesea avertizaţi asupra pericolelor atacurilor satanice metoda de înfruntare a diavolului rămâne întotdeauna aceeaşi: “Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă…” (vezi, 1Petru 5:9; Efes.6:10-14; Iacov 4:7). După cum Ice evidenţiază, “niciodată nu li se cere credincioşilor să-i răspundă Satanei, sau demonilor, prin a-i izgoni, care de regulă este soluţia nou-testamentală pentru o persoană posedată. În schimb, porunca pentru credincios este de a se împotrivi sau de a rezista tot timpul, ceea ce reprezintă poziţia lui faţă de o ispită exterioară sugerată de Satana sau de demoni”.9

    Acesta este un argument valabil, deoarece dacă izbăvirea ar fi tot atât de importantă pentru o viaţă creştină biruitoare cum încearcă să ne convingă susţinătorii ei, ne-am aştepta ca Noul Testament să se adreseze ei. Ice şi Dean subliniază cu tărie această idee: “Noi credem că lipsa argumentelor (sau absenţa învăţăturilor nou-testamentale asupra subiectului; n.tr.) este grăitoare…Biblia susţinând limpede că ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia (2Petru 1:3) şi că este în stare să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2Tim.3:16-17)… şi de aceea, cei ce susţin ideea posibilităţii posesiunii demonice a creştinului neagă prin implicaţie suficienţa Scripturilor, trecând peste autoritatea lor şi promovând-o pe a lor. Aceia au uitat avertismentul lui Pavel, “ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ,,ce este scris” … (1Cor.4:6).10

     

    DOVADA EXPERIMENTALĂ

    Pentru noi este important să înţelegem ce gândesc cei pe care Ice şi Dean îi acuză de încălcarea autorităţii biblice. În poate cel mai riguros şi mai convingător exemplu al acestei gândirii, Dickason citează numeroasele cazuri de ale oamenilor care după toate aparenţele treceau drept creştini autentici, manifestând fără prefăcătorie simptoame ale posesiunii demonice. Atât pentru Dickason cât şi pentru toţi ceilalţi susţinători ai acestei doctrine apariţiile repetate ale acestor fenomene sunt cele ce-i conving că creştini pot avea draci.

    Deşi Dickason afirmă clar că creştinii nu ar trebui să pună experienţa (trăirile) mai presus de Scriptură în determinarea unei doctrine, totuşi el încearcă să demonstreze că Scriptura păstrează practic tăcerea asupra acestui subiect. Doar astfel el poate concluziona: “Noi recunoaştem lipsa unei dovezi concludente în Biblie cu privire la această chestiune şi nu vrem să elevăm concluzia noastră (experimentală) la statutul de adevăr (doctrină) biblică. Dar, noi găsim adevărul practic (experimental) al faptului că creştinii pot fi şi au fost demonizaţi”..11

    Noi găsim două probleme în raţionamentul lui Dickason. Întâi, deşi el insistă că nu elevează (deci, ridică; n.tr.) această concluzie la statutul de adevăr biblic, din toate punctele de vedere este totuşi ceea ce el, alături de alţi promotori ai demonizării creştinilor, reuşeşte să facă, deoarece ei învaţă cu solemnitate şi apără ca având importanţă o doctrină (adică, pretinsă formulare a unui adevăr teologic), ce se bazează pe experienţe. Faptul acesta în sine constituie o problemă. Noi credem, ca regulă, că este înţelept ca învăţătorii să nu se exprime acolo unde Scriptura rămâne tăcută asupra unor chestiuni teologice sau spirituale.

    În al doilea rând, vedem că Dickason presupune că dacă Scriptura nu vorbeşte despre o problemă înseamnă că este şi neutră în ce-o priveşte. De aceea, el nu reuşeşte să explice adecvat argumentul dedus din lipsa argumentului, susţinut mai sus, şi anume că o problemă atât de serioasă precum invazia demonică a creştinilor nu este niciodată descrisă cu claritate în Noul Testament şi nici nu este discutată. În plus, aşa cum am văzut Biblia nu este complet tăcută asupra acestei chestiuni, şi deşi nu se referă la ea în mod direct, indirect totuşi ea ne conduce la o concluzie. Dickason şi ceilalţi au greşit îngăduind experienţei să aibe un impact mai puternic asupra gândirii lor decât dovezile biblice direct opuse concepţiei.

    Explicaţii alternative

    Dacă nu acceptăm pretenţiile posibilităţii posesiunii demonice a creştinilor ce ne facem cu numeroasele experienţe dramatice relatate de Dickason, de teologul Merrill Unger, de John Wimber (liderul bisericilor Vineyard) şi de mulţi alţii? Nu punem la îndoială realitatea multor asemenea experienţe dar interpretările pe care le dau aceşti învăţători sunt de cele mai multe ori nedorite.

    Surse (cauze) psihologice

    Multe dintre aceste întâmplări se pot atribui unor cauze psihologice, nu doar unor boli mintale, care fără îndoială reprezintă un factor în unele cazuri, ci şi puterii sugestiei. În îndelunga cercetare efectuată de noi a mişcărilor şi fenomenelor religioase de nenumărate ori am dat peste un fapt curios. Şi anume, oameni dealtfel foarte inteligenţi pot deveni convinşi de crezuri nesigure atunci când manifestări ieşite din comun se petrec în propriul lor suflet, al altora sau apar ca manifestări externe. Aceste crezuri diferă de la elaborate conspiraţii ce implică abuzul ritualului satanic asupra copiilor până la întâlnirile cu OZN-uri, la experienţele dintr-o viaţă anterioară, arătările fecioarei Maria, sau semnele produse de ea pe cer. În multe dintre aceste cazuri cât şi în altele există un numitor comun reprezentat de o anticipare contagioasă (molipsitoare), adesea provocată de liderii respectivei mişcări, că o asemenea manifestare poate avea loc.

    Se poate observa cum un fenomen este citat în sprijinul aproape oricărui crez indiferent de cât de nebiblic este. Rămân încă multe de învăţat cu privire la dinamicile propriilor noastre minţi iar unele dintre aceste puţin înţelese realităţi demonstrează capacitatea lor enormă de a produce oamenilor iluzii psihologice.

    Amăgirea satanică

    Dacă această interpretare (psihologică) pare inadecvată pentru a explica unele dintre fenomenele caracteristice posesiunii demonice există o a doua cauză (sursă) posibilă care uneori s-ar putea să opereze alături de prima. După cum este perfect posibil ca factori psihologici şi demonici să fie implicaţi în pretinsele întâlniri (fenomene) OZN, amintiri din vieţi anterioare, arătării ale fecioarei Maria, etc., la fel pot sta lucrurile şi în cazul creştinilor “demonizaţi” ce sunt izbăviţi. Desigur acesta este exact lucrul pe care susţinătorii lucrărilor de izbăvire/eliberare îl propun. Dar aşa cum amăgirea (înşelăciunea spirituală) poate fi tocmai obiectivul adevărat al Satanei în aceste cazuri, ea poate interveni şi în exorcismul creştinilor. Vă este limpede sperăm, că diavolul ar vrea să credem că are o mai mare putere asupra noastră decât poate în realitate!

    Într-adevăr, pentru a crea iluzia că de fapt creştinul este posedat se pare că demonii sunt în stare să cauzeze anumite fenomene audibile, mintale şi trupeşti creştinului, dar din afara acestuia. Dacă îi pot convinge pe credincioşi că ei au puterea de a-i controla atunci acei creştini deşi perfect stăpâni pe propria lor voinţă vor permite în consecinţă puterilor întunericului o mare influenţă asupra lor. Un creştin care apelează la şedinţele/slujbele de izbăvire pentru a învinge puterile demonice, în loc de a rămâne încredinţat de făgăduinţele şi cuvintele lui Hristos, este deja în mare măsură neutralizat de vrăjmaşul sufletelor.

    Posedaţi, dar nu regeneraţi

    O a treia explicaţie posibilă este faptul că indivizii sunt într-adevăr posedaţi de demoni, dar respectivi nu sunt nişte credincioşi adevăraţi. Cum se poate determina cine este şi cine nu este un creştin adevărat? Doar Dumnezeu cunoaşte în mod sigur identitatea aleşilor Săi cât şi starea reală a sufletului unui om (vezi, 2Tim.2:19; 1Sam.16:7; sau parabola ţarinei în care s-a semănat grâul dar a răsărit şi neghină alături de el din Mat.13:24-30, 36-43). În unele cazuri manifestarea duhurilor rele poate fi doar unul din paşii făcuţi de cineva pe calea unei adevărate reale convertiri la Dumnezeu.

    Noi suntem forţaţi să concluzionăm că este greu să deosebim cine este în mod sigur posedat de demoni şi cine este cu adevărat un creştin devreme ce aceste probleme privesc interiorul omului şi constituie stări inobservabile ale indivizilor. De aceea, ar fi o mare nechibzuinţă ca cineva să-şi bazeze crezurile după stările aparente ale creştinilor posedaţi de demoni când argumentele teologice ale Noului Testament (referitoare la împărăţia lui Hristos şi a Satanei) înclină în direcţie opusă.

    ARGUMENTELE TEOLOGICE

    Ca adăugire la dovezile biblice şi experimentale de mai sus se aduc diverse argumente teologice în favoarea demonizării creştinilor. Vom lua în considerare în continuare cele mai des întâlnite exemple.

    Chinuitori demonici veniţi ca pedeapsă de la Dumnezeu

    Un argument afirmă că Dumnezeu îngăduie demonilor să intre în trupurile credincioşilor ca şi formă de pedepsire a lor dacă continuă să păcătuiască şi să cedeze teren diavolului. Un asemenea păcat este neiertarea (2Cor.2:10-11; Efes.4:26-27; Mat.18:21-35). Dar în Matei 18:35 nu se găseşte nimic care să sugereze că “chinuitorii” (v.24) aceia trebuie luaţi literar. Ei sunt menţionaţi în trecere în aceea pildă (dacă nu, trebuie oare să credem că demonii ne chinuiesc până ce “plătim tot” ce-i datorăm lui Dumnezeu?). De asemenea, nu se vorbeşte nimic în pasajul respectiv despre vreo activitate demonică.

    În a doua epistolă către Corinteni (2:10-11) cât şi Efeseni 4:26-27 se vorbeşte despre a da diavolului un “prilej” sau un “câştig” prin mânie şi neiertare. Dar din punct de vedere contextual este limpede că pasajele se referă la a oferi Satanei posibilitatea de a distruge unitatea şi mărturia bisericii, şi nu a de pune stăpânire pe credincioşi.

    Demoni trimişi ca pedeapsă pentru că s-au dorit daruri sau puteri deosebite

    Un al doilea argument este acela ce spune că Dumnezeu poate permite unui demon să intre într-un credincios dacă acesta caută pentru el daruri sau puteri deosebite. Dar acest avertisment din nou poate fi dus prea departe. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă cu claritate să căutăm daruri spirituale şi să-i cerem lui Dumnezeu Duhul Sfânt (vezi, 1Cor.14:1; Luca 11:13).

    Desigur trebuie să evităm să obţinem puteri ocultice. Biblia avertizează împotriva intrării în legătură cu demonii (1Cor.10:14-22) dar nu spune niciodată că pericolul unei asemenea preocupări este posesiunea demonică.

    Este adevărat că există imitaţii satanice ale puterii divine (vezi, 2Tesaloniceni 2:9), de aceea este nevoie ca noi să testăm cu Biblia duhurile (spiritele) (1Ioan 4:1-3), caracterul moral al celor ce pretind că au daruri spirituale (Matei 7:22-23), cât şi toate învăţăturile din biserică, (1Tim.4:1; 2Tim.3:16-4:5), fără să negăm totuşi manifestările legitime ale puterii şi prezenţei lui Dumnezeu.

    Dumnezeu poate locui alături de rău

    Jack Deere, până mai de curând principalul teolog al mişcării Vineyard (ce s-a remarcat prin potopul de experienţe spirituale dintre cele mai stranii ce s-au abătut vreodată asupra creştinilor; n.tr.), susţine că, “Isus locuieşte alături de păcat ori de câte ori vine în inima unui nou credincios. Dacă poate locui într-o persoană păcătoasă de ce n-ar putea s-o facă şi într-un om demonizat?”12

    Asemănarea aceasta dintre răul demonic şi răul naturii umane corupte este din capul locului eronată. Dumnezeu se poartă altfel cu demonii decât o face cu credincioşii. Relaţia aceasta nu suferă comparaţie. El este judecătorul Satanei şi al demonilor lui, dar este mântuitorul credincioşilor. Demonii sunt duşmanii lui Dumnezeu pe când credincioşii, în ciuda firii lor păcătoase sunt slujitorii şi prietenii Lui. Dumnezeu a spus că va locui împreună cu poporul Lui, dar nu şi cu duşmanii Lui.

    Acest argument greşeşte prin a nu recunoaşte diferenţa esenţială dintre nişte fiinţe ale răului (demonii) şi nişte fiinţe răscumpărate (credincioşii), ce într-adevăr au rău în ele (firea pământească), dar mai au şi o natură nouă (duhul) care le va conduce în cele din urmă la triumful asupra răului (1Ioan 3:9).

    Demonii îşi fac locuinţa în suflet, nu în spiritul omului

    Cu toate acestea, un alt argument susţine că demonii pot locui în sufletul unui credincios, dar nu şi în spiritului acestuia unde locuieşte Duhul Sfânt.13 Din păcate în Scriptură nu există nici o distincţie (deosebire) ontologică şi fundamentală dintre suflet şi spirit (duh). Într-adevăr termenii aceştia se folosesc pe rând şi se schimbă între ei în unele pasaje, de aceea, acest argument nu rezistă scrutinului biblic.14 În plus, problema reală trebuie să se pună dacă într-adevăr Dumnezeu şi Satana pot coabita alături în trupul (şi nu în sufletul, sau spiritul) credinciosului (vezi, 1Cor.6:19), chiar dacă aşa ar sta lucrurile, şi anume ca unul să locuiască în sufletul lui, iar celălalt, în spiritul credinciosului. De aceea, în realitate acest argument îşi ratează ţinta.

    IZBĂVEŞTE-NE DOAMNE, DE “LUCRĂRILE DE IZBĂVIRE”!

    Unele dintre învăţăturile ce se răspândesc astăzi privitoare la războiul spiritual sunt sănătoase din punct de vedere biblic, dar majoritatea lor sunt de o valoare îndoielnică.15 Învăţăturile senzaţionaliste înlocuiesc doctrina tradiţională evanghelică privitoare la lupta creştinului cu Satana. Aceasta sublinia întotdeauna protecţia pe care Hristos o aduce în viaţa unui credincios, înfrângerea diavolului prin predicarea Evangheliei, şi biruinţa credinciosului prin creşterea în sfinţenie. Evanghelicii au învăţat cu consecvenţă faptul că un creştin îl învinge pe Satana supunându-se lui Dumnezeu şi împotrivindu-se ispitei demonice. Războiul spiritual a fost mai degrabă privit ca un război moral, armătura lui Dumnezeu fiind compusă din acele calităţi pe care Duhul Sfânt le produce în viaţa unui credincios. Creştinul era considerat “biruitor” asupra Satanei dacă rămânea credincios lui Dumnezeu în pofida oricărei presiuni demonice sau ispite.

    Există un pericol grav în sindromul care vede un demon în spatele fiecărei probleme din viaţa credinciosului. Această mentalitate camuflează responsabilitatea noastră morală de a umbla în neprihănire şi de “a face să moară faptele trupului” (Rom.8:13) (vezi, “The Devil Made Me Do It!”). Biblia nu identifică deloc păcate ca pofta, mânia, şi mândria ca fiind spirite16, ci mai degrabă ca “fapte ale firii pământeşti” pe care ne învaţă să le lăsăm în urmă, sau “să ne dezbrăcăm de ele” (vezi, Col.2:11), nu să le izgonim afară, şi că dacă “umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (Gal.5:16).

    Fără îndoială că tărâmul demonic găseşte aliat în firea noastră şi serveşte la exacerbarea dorinţelor ei încercând să ne provoace la păcat. Însă aceasta este doar o ispită sau o oprimare demonică, şi nu o posesiune demonică. Reprezintă un asalt din afară împotriva căruia credinciosul este bine echipat pentru a-i rezista şi pentru a-l învinge (Efes.6:10-18).

    Ce se poate spune despre mărturiile acelor creştini ale căror vieţi au devenit biruitoare printr-o slujbă de izbăvire? Aşa cum creştinii care cred în eronata “vindecare prin Ispăşire” (citând spre exemplu un 1Petru 2:24 “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”; n.tr.), pot avea totuşi parte de vindecare pentru că s-au încrezut în Isus pentru aceasta, şi nu în doctrina respectivă, la fel creştinii care învaţă să se încreadă în Isus pentru înfrângerea diavolului pot avea parte de biruinţă, în ciuda impresiei lor eronate că ar fi fost “izbăviţi” de demoni. Cu toate acestea noi am observat o asemenea biruinţă ca fiind iluzorie (cum am văzut în povestea de la început al lui Carl), şi conducând la o nesănătoasă dependenţă de lucrările de izbăvire.

    Mai putem spune că învăţătura că creştinii pot fi demonizaţi de îndreaptă atenţia de la Dumnezeu asupra Satanei. Poate să-i inspire frică credinciosului când de fapt ar trebui să cunoască încrederea şi îndrăzneala în Hristos. Cum s-a spus, de multe ori îi face pe credincioşi să depindă de cei ce ţin slujbele de eliberare pentru a-i feri de demoni. Acest lucru dă naştere la o superstiţie spiritualistă care îl împiedică pe credincios atât de la proclamarea veştii bune cât şi de la creşterea lui personală în sfinţenie.

    Dar poate pericolul cel mai mare constă în metodologia determinării adevărului. Aşa cum am văzut mai sus, cei ce susţin că un creştin poate fi locuit/stăpânit de un demon plasează experienţa lor mai presus de învăţătura clară a Scripturii, negându-i astfel suficienţa. Odată ce biserica îngăduie experienţelor subiective să înlocuiască testul obiectiv al Scripturii asupra unei chestiuni se va crea un precedent pentru viitor. O adevărată cutie teologică a Pandorei va fi deschisă cauzând o adevărată epidemie de superstiţii şi doctrine false.

    Astfel, noi am văzut că Scriptura nu învaţă sub nici o formă că un creştin poate fi stăpânit de un demon. Şi nici nu afirmă că ar exista probleme spirituale pentru care un creştin ar trebui să fie supus exorcismului. În consecinţă, noi ar trebui să ne bazăm cu încredere pe victoria pe care Hristos a obţinut-o asupra forţelor demonice şi să ne derivăm puterea noastră de la Dumnezeu în lupta noastră împotriva lumii, a firii şi a diavolului. Fie ca Dumnezeu să ne izbăvească de aceste învăţături iluzorii şi distructive, şi fie ca noi să ne folosim de ceea ce avem în Hristos pentru a putea păstra sănătoasa învăţătură a moştenirii noastre evanghelice.

    Brent Grimsley deţine un doctorat în teologie de la Seminarul din Denver, Colorado, unde a efectuat îndelungi cercetări asupra Noului Testament. În prezent lucrează la o librărie creştină din Denver. Elliot Miller este un asociat al CRI-ului pentru care contribuie cu analize, articole şi critici.

    Sursele citate:

    1 C.Fred Dickason, Demon Possesion and the Christian: A New Perspective (Chicago: Moody Press, 1987), 37-38. Vedeţi şi, Merrill F.Unger, What Demons Can Do To Saints (Chicago: Moody Press, 1977), 86.

    2 Louw and Nida, Greek-English Lexicon of the NT Based on Semantic Domains (New York: United Bible Society, n.d.), 1:147; Bauer, Ardnt, Gingrich, Danker, A Greek-English Lexicon of the New Testament (Chicago: University of Chicago Press, 1979), 169; Gerhard Kittel, ed., Theological Dictionary of New Testament (Grands Rapids: Eerdmans, 1964), 2:19; Colin Brown, ed., New International Dictionary of New Testament Theology (Grand Rapids: Zondervan, 1986), 1:453.

    3 W.E.Vine, An Expository Dictionary of the New Testament Words (Old Tappan, NJ: Fleming H.Revell Company, 1966), 1:291.

    4 Thomas Ice şi Robert Dean, Jr., Overrun by Demons: The Church’s New Preoccupation with the Demonic (fostă, A Holy Rebellion: Strategy for Spiritual Warfare) (Eugene, OR: Harvest House Publishers, 1990), 125

    5 Dickason, 124-125.

    6 Thayer spune în lexiconul său grecesc că expresia înseamnă, “o femeie care se trage (descinde) din Avraam”. (Joseph H.Thayer, Thayer’s Greek-English Lexicon of the New Testament; Grand Rapids: Baker Book House, 1977), 292.

    7 Dickason, 127.

    8 Gordon R.Lewis observă că, “în biserica primară (cea din cartea Faptelor cât şi după aceea) se ţineau slujbe de izbăvire alături convertirea şi botezul păgânilor, dar nu constituiau practici continue printre membrii bisericii”. (“Demons and Christians”, articol nepublicat, 11).

    9 Thomas Ice, “Demon Possesion and the New Clinical Deliverance”, Biblical Perspectives, Mai-Iunie 1992, 4.

    10 Ice şi Dean, 123.

    11 Dickason, 157.

    12 Jack Deere, Healing ’92 Conference: An Advanced Course in Healing with John Wimber, Conference Handbook and Workshop Notes (Anaheim: Anaheim Vineyard, 1991), 3.

    13 Mark Bubeck, The Adversary (Chicago: Moody Press, 1975), 88-89.

    14 Pentru argumente teologice detailate împotriva concepţiei trihotomiste a omului puteţi apela la orice lucrare de teologice sistematică, printre care Gordon R.Lewis and Bruce A.Demarest, Integrative Theology, vol.2 (Grand Rapids: Zondervan, 1990), 167-170.

    15 Vedeţi, Robert Lyle, “Assesing the New Books on Spiritual Warfare”, Christian Research Journal, toamna lui 1991, pag.38.

    16 cartea lui Frank şi Ida Mae Hammond, Pigs in the Parlor (Kirkwood, MO: Impact Books, 1973) este reprezentativă pentru ideea de a scoate (izgoni) demoni din credincioşi. Numele unor grupe întâlnite de demoni include care se enumeră în aceste cazuri sunt: înverşunarea, resentimentul, ura, furia (113). Cu toate acestea Biblia le numeşte, nu demoni, ci fapte ale firii pământeşti (vezi, Gal.5:19-21).


    Răspunderea deplină pentru preluarea, traducerea şi adaptarea materialului de faţă revine lui Teodor Macavei (Contactaţi: CAPELA CREŞTINĂ PETROŞANI, STR.AUREL VLAICU NR.11, PETROŞANI, 2675, HD, ROMÂNIA). Sursă: CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, numărul din vara lui 1993, pag.16. Titlul original este “Can A Christian Be Demonized?”.

    “Jurnalul CRI” ca şi organ al lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, are ca şi obiectiv principal îndeplinirea însărcinării din Epistola lui Iuda, vers.3, şi anume aceea de a “lupta pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”. JURNALUL este devotat continuării proclamării şi apărării evangheliei istorice a Domnului Isus Hristos, şi facilitării creşterii bisericii Sale în doctrina sănătoasă şi formarea discernământului spiritual. Astfel, el slujeşte atât unor scopuri evanghelistice cât şi educaţionale.

    Domeniile de cercetare specializată a CRI-ului includ: 1) religiile necreştine, sectele şi cultele, 2) lumea ocultului (incluzând practicile ei, fenomenele şi mişcările ei); şi 3) preocupările teologice şi apologetice contemporane (prin, analizarea unor învăţături creştine şi practici aberante, a speculaţiilor filozofice şi istorice care contestă credibilitatea Bibliei, cât şi a teoriilor conspirative senzaţionaliste). JURNALUL se străduieşte să menţină o abordare savantă a tuturor acestor teme, făcând-o totuşi sub o formă populară şi uşor de citit, prin oferirea unor analize atât biblice cât şi raţionale.

    Cultura occidentală este profund adâncită într-o criză spirituală. În faţa numeroaselor pretenţii contradictorii şi confuze de dominaţie a omului, dorim ca cei se sunt creştini să poată aduce sănătoase argumente logice şi istorice pentru credinţa în Isus Hristos. Într-o eră a subiectivismului şi a relativismului moral, fie ca cei ce cred să-şi poată baza credinţa lor şi valorile pe care le afirmă, în valoroasa şi obiectiva mărturie demnă de crezare a Sfintelor Scripturi.

    CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL (fost “Forward”) este publicat trimestrial şi are copyright-ul deţinut de către Christian Research Institute International, 17 Hughes, Irvine, CA 92718-1902, U.S.A.

     

    Fanteziile, farsele şi credulitatea creştinilor din zilele noastre


    Imaginaţi-vă călătorind înapoi în timp, la sfârşitul anilor ’70. În timp ce vă aflaţi la biserică pentru serviciul de Duminică dimineaţa pastorul d-voastră anunţă că săptămâna viitoare se va ţine în biserică o conferinţă specială a unui fost satanist care, prin puterea Evangheliei a fost schimbat miraculos de Dumnezeu. Vă vine greu să vă credeţi urechilor. Este exact ceea ce aţi aşteptat atât de mult. Timp de mai mult luni aţi încercat să convingeţi un vecin ce cochetează cu ocultul că satanismul reprezintă un pericol incredibil. Însă până acum eforturile d-voastră s-au dovedit zadarnice. Acum însă, fugind acasă v-aţi dus să-l invitaţi la biserică pentru săptămâna viitoare. Deşi pe d-voastră, vecinul v-a catalogat drept un “fundamentalist naiv”, el nu va putea să spună acelaşi lucru şi despre fostul satanist.

    Iată că următorul weekend a sosit degrabă şi vă aflaţi alături de vecin, la biserică. John Todd este prezentat ca fost satanist, fost curier al consiliului satanic de conducere, Illuminati. Acum, el este un frate în Hristos, eliberat din legăturile oprimării satanice.

    Todd îşi începe mesajul surprinzător. “Puţini oameni”, spune el, “au într-adevăr idee de cât de puternic, răspândit şi periculos este în realitate satanismul”. Filme ca “The Exorcist” şi “Rosemary’s Baby” sunt doar vârful unui aisberg foarte insidios. “Pericolul real”, spune Todd, “se află în foarte bine organizatele carteluri ce-i cuprind pe poliţişti, politicieni şi chiar pastori, ce sunt implicaţi într-o diversiune satanică secretă pentru a-şi atinge scopurile satanice, scopuri care au introdus satanismului atât în lăcaşurile puterii (politice), cât şi în sanctuarele religiei”.

    Todd s-ar cuveni să ştie aceste lucruri pentru că atunci când a fost curier al organizaţiei Illuminati a făcut personal plăţi unei duzini de oameni proeminenţi, printre care se includ şi câţiva cunoscuţi lideri creştini. Aşa cum o spune Todd, “nici o organizaţie, nici chiar Biserica, nu este imună împotriva infiltrărilor”.

    Imagini încep de îndată să-ţi treacă prin minte într-o succesiune rapidă. Te întrebi dacă Todd se referă la un evanghelist pe care tocmai l-ai văzut aseară cerşind bani la televizor. Sau, poate că e vorba de episcopul mormon din localitate care conduce consiliul ecumenic? Dar poate că este vorba de un faimos autor religios cunoscut mai mult pentru “gândirea posibilităţii” (o doctrină aberantă ce este discutată în materialul “The Word of Faith Movement – Mişcarea Cuvântul Credinţei”), decât pentru predicarea evangheliei?

    În ciuda presupunerilor tale, următoarele lui trei cuvinte te readuc brutal în realitate: “Pastorul Chuck Smith”!!! Neîncrezător şi şocat îl auzi pe Todd spunând: “Chuck Smith, întemeietorul mişcării Capelelor Calvarului, este un satanist ascuns”. El a fost plasat strategic de Satana acolo, pentru a-i seduce pe tineri încătuşându-le minţile prin sunetele moderne contemporane ale muzicii, şi prin versurile atrăgătoare, dar amăgitoare ce conţin mesaje satanice subliminale (ce se adresează subconştientului; n.tr.)”.

    Instantaneu refuzi să accepţi aşa ceva. Nu poţi şi nu vei crede că unul dintre cei mai importanţi lideri creştini ai secolului douăzeci este în realitate un pion aflat în mâinile lui Beelzebub. Dar ca şi cum ţi-a anticipat gândurile, Todd aminteşte ascultătorilor săi că Satana foloseşte rar candidaţii cei mai înclinaţi să accepte erorile sale mortale deoarece ştie că aceştia nu vor fi crezuţi. “În schimb”, ne spune el, “el îi foloseşte pe aceia recunoscuţi pentru pioşenia lor şi care au o reputaţiei pentru cinstea lor. Pe lângă acestea”, continuă Todd, “eu o ştiu foarte bine. Am fost de faţă. Ca şi curier al organizaţiei Illuminati, i-am dus personal lui Chuck Smith un total de 8 milioane de dolari. Instrucţiunile pe care i le-am transmis a fost să lanseze Maranatha Music şi s-o folosească pentru a perverti minţile convertiţilor nebănuitori” (creduli; n.tr.) (Maranatha a fost aspru criticată de conservatori din cauza stilului muzical ales, şi evident că nici Todd n-a ratat ocazia de a-i aduce ocară pentru succesul repurtat; n.tr.).

    Încă îţi vine greu să înghiţi aşa ceva! Cum ar putea cineva care cheamă numele lui Isus Hristos aşa cum o face Chuck Smith, să-l trădeze atât de revoltător pe Domnul său? Todd, însă, pare să aibe pregătit un răspuns la orice! “Iuda”, spune el, “l-a trădat pe Domnul doar pentru 30 de arginţi. De ce ar fi greu de crezut că i-ar fi cuiva greu să-l trădeze pentru 8 milioane de dolari?”

    Neliniştit, arunci o privire vecinului de alături. Spre uluirea ta, acesta nu pare deloc sceptic şi neîncrezător. Dimpotrivă, el este complet fermecat de Todd. Parcă doar el şi cu Todd ar fi singurii în biserică. Când Todd începe să-şi facă la invitaţia lui la altar, prietenul tău ţâşneşte din bancă şi iese în faţă unde-şi predă inima Domnului. Oricare ar fi dubiile tale, acestea se evaporează instantaneu. Todd, negreşit are dreptate – iată, doar, ce roadă produce!

    Săriţi acum, împreună cu mine de la sfârşitul anilor ’70, în prezent. Astăzi, John Todd nu mai predică. El şi-a pierdut popularitatea şi platforma sa publică printr-un plonjon de la amvon direct în închisoare, ca şi infractor de drept comun şi înşelător demascat.

    Ce s-a întâmplat cu Chuck Smith, între timp? Vreme de mai mult de un sfert de secol s-a ţinut, în tăcere, de treaba lui, “făcând ucenici din toate neamurile”. Roada trudei sale s-a multiplicat prin vieţile a sute de pastori care asemenea lui, îi echipează creştini pentru a deveni instrumente eficace ale Duhului Sfânt. Hippioţii pletoşi şi desculţi pe care Chuck i-a evanghelizat la început sunt acum maturii lideri creştini al căror păr este într-adevăr în descreştere, dar având un număr de ucenici în creştere, promiţători lideri ai următoarei generaţii.

    Ce s-a întâmplat cu vecinul din biserică? E trist, dar credinţa acestuia a fost de scurtă durată. Nu l-a ţinut mult. Ultima oară când te-ai întâlnit cu el, ţi-a arătat articolul de ziar despre arestarea şi condamnarea lui Todd spunând, “De ce l-aş urma pe Hristosul vostru?” “Voi, creştinii, sunteţi toţi la fel. Dacă adevărul ar fi într-adevăr de partea voastră, nu ar fi nevoie să născociţi poveşti cu care să-i speriaţi pe oameni să creadă!”

    Astfel, în loc de a descoperi că Creştinismul este istoric şi demonstrabil, credinţa acestui om a fost la fel de capricioasă şi schimbătoare ca şi invenţiile pe care s-a bazat. Deşi pentru o clipă, “roada” lucrării lui Todd a părut autentică, la urmă s-a dovedit a fi doar o săracă imitaţie.

    În ciuda faptului că creştinii sunt urmaşii Celui ce s-a proclamat “adevărul”, travestiul descris mai sus al lui John Todd nu reprezintă o anomalie în zilele noastre. Prea de multe ori cei ce rostesc astăzi numele sacru al lui Hristos cu buzele lor, răspândesc istorioare care nu au nici o bază reală. Un exemplu clasic al acestei tendinţe moderne, este ştirea circulată şi preluată în toată lumea de televiziunea “Trinity Broadcasting Network” ce a anunţat că nişte oameni de ştiinţă au descoperit iadul în Siberia(!?). Conform ştirii date publicităţii de celebrul post de televiziune, un grup de oameni de ştiinţă au forat 9 mile (deci, aprox.15 km) în scoarţa terestră, apoi au introdus un microfon în puţul săpat cu care au captat glasurile a mii, poate milioane de suflete chinuite, care strigau în agonia durerii. Cei doi Crouch, Paul şi Jan, fondatorii reţelei, au pretins că ştirea lor este documentată atât de către ziare importante din lume, ce au preluat-o, cât şi de o scrisoare venită din partea unui creştin scandinav.

    Relatarea documentată a ziarelor s-a dovedit însă a fi nimic altceva decât o invenţie şi o poveste senzaţională tipărită într-o ieftină publicaţie creştină carismatică, lipsită de orice sens. Iar scrisoarea? S-a descoperit mai târziu a fi o farsă născocită de către un om pe nume Age Rendalin care a dorit să demonstreze cât de uşor pot fi păcăliţi creştinii, în zilele noastre. Atunci când Rendalin a auzit prima dată la Trinity Broadcasting Network că a fost descoperit iadul în Siberia, el a decis să se distreze puţin pe seama creştinilor creduli de pretutindeni. Atunci, el a scris soţilor Crouch pentru a le spune că, deşi la început a râs de ştirea lor, când s-a întors în Norvegia a găsit ziarele pline de documentaţie privitoare la “puţul iadului”. În scrisoarea lui Rendalin, a mai subliniat că o mare frică a pus stăpânire pe el şi că în urma viselor şi coşmarurilor despre iad, a decis să-şi încredinţeze viaţa lui Hristos. Însoţind scrisoarea, Rendalin le-a trimis celor doi Crouch “traducerea” unui articol dintr-un mare şi reputabil ziar scandinav ce aducea noi dovezi ale extraordinarei descoperiri.

    În respectiva traducere, Rendalin a oferit detalii ce au solicitat serios până şi credulitatea lui Crouch. Spre exemplu, articolul de ziar descria apariţia “unui jet de gaz luminos care a ţâşnit din puţul forat. Atunci în norul de gaz luminos s-a arătat o fiinţă strălucitoare cu aripi de liliac ce a rostit cuvintele, ‘am învins'”.

    Fiind contactat de Rich Buhler, un responsabil redactor al unui talk-show creştin, interesat mai mult de comunicarea adevărului decât de răspândirea basmelor, Rendalin a răspuns: “Nimic din ce-am spus nu este adevărat. Eu am născocit fiecare cuvânt (al poveştii)”. După aceea, într-o scrisoare datată 18 mai 1990 Rendalin a mai continuat dezvăluirile spunând: “Religia nu este deloc o scuză pentru a fi nepăsători (neatenţi) cu adevărul. Un simplu telefon ar fi fost suficient pentru a dezminţi informaţia falsă ce am transmis-o…trebuie să mărturisesc că împărtăşesc pe deplin generalul dezgust public faţă de aceşti tele-predicatori, care sătui demult să mai predice evanghelia creştină, au substituit-o cu stilul de mesaj al “Bârfei Naţionale” (o binecunoscută publicaţie de scandal, din Statele Unite, poate asemănătoare “Academiei Caţavencu”, de la noi! n.tr.), de un senzaţionalism ieftin…”.

    Deşi mustrarea lui Rendalin s-ar putea să fie respinsă de unii ca doar reprezentând retorica unui apostat, este totuşi vremea ca creştinii să se trezească şi să ia seama. Nu cu mult timp în urmă, Phil Donahue i-a avertizat pe acei creştini ce răspândeau zvonuri false despre preşedintele lui Procter & Gamble, spunând că acesta a apărut în emisiunea lui pentru a mărturisi legăturile companiei sale cu satanismul, că aduceau “o mărturie mincinoasă (falsă)”. Când directorii emisiunii postului CBS, 60 Minutes, au aflat că creştinii boicotau firma Procter & Gamble pe baza unor zvonuri similare, au atenţionat spunând că oricine repetă această poveste falsă va “răspunde într-o zi unei puteri mult mai superioare celei a celor 60 de minute“.

    Este într-adevăr tragic că tocmai lumea seculară este cea care a trebuit să-i mustre pe aceia care pretind că sunt urmaşii lui Hristos, însăşi personificarea adevărului. Deşi Crouch şi Todd pot argumenta că născocirile lor au fost justificate pentru că au adus roade, noi ar trebui să recunoaştem că scopul nu scuză mijloacele. În plus, o mai atentă verificare a “roadei” pe care aceştia o pretind adesea dezvăluie multă otravă, dezbinare şi dezamăgire.

    Asemenea lui Todd şi Crouch, John Arnott, lider al binecunoscutei, în cercurile creştine, “Binecuvântări de la Toronto”, se ocupă frecvent de fabricarea de întâmplări, încercând după aceea să-şi justifice atitudinea pe baza “roadelor”. Povestea lui Sarah Lilliman, pe care acesta a răspândit-o, constituie un exemplu elocvent. Dintre toate “vindecările” atribuite actualei “treziri a râsului”, Arnott numeşte vindecarea Sarei, “cea mai bună până în prezent”. Arnott, nu doar că spune ascultătorilor săi încrezători că vindecarea acesteia este “documentată”, dar o şi foloseşte pentru a-i mustra pe aceia care poate nu au credinţa necesară ca astfel de miracole să se petreacă!

    Astfel, Arnott spune că Sarah, “era asemenea unei legume(?!)…complet invalidă, paralizată şi fără vedere”. Atunci prietena ei, “învinsă de putere (la biserica Toronto Airport Vineyard) are această viziune în care Isus i-a spus: ‘Du-te şi roagă-te pentru Sarah, prietena ta, pentru că eu o voi vindeca'”. În aplauzele entuziaste, Arnott continuă: “aceea fată, complet neputincioasă, paralizată şi oarbă, după ce-a fost scăldată două ore şi jumătate în rugăciune, s-a ridicat în picioare văzând”.

    Din păcate, în această clipă Arnott tratează adevărul cu foarte mare lejeritate şi nesăbuinţă. O examinare a contextului real indică cu câtă exagerare Arnott a înfrumuseţat povestea. În primul rând, Sarah nu era “complet invalidă şi neputincioasă, paralizată şi oarbă”, doctorii ei depistând nişte serioase tulburări psihosomatice şi emoţionale ce stăteau de fapt la baza problemelor ei fizice, şi nu Isus a vindecat-o aşa cum se pretinde că El a promis prietenei ei. Atunci când asociatul lui Arnott, care chipurile, se spune că a documentat cazul, a fost intervievat, el a mărturisit că nu a efectuat nici un fel de investigaţii ale cazului!

    Cu două luni mai târziu, în timpul unei vizite la Toronto Airport Vineyard, prietena lui Sarah a pretins din nou că Domnul a avut ceva să-i spună. Însă, de data aceasta, Atotputernicul i-a spus Sarei (prin intermediul prietenei sale) că, “dacă va ieşi în faţa bisericii ca să mărturisească, El îi va vindeca ochii” (vezi, “Catch the Fire”, pag.148). Un asociat al lui Arnott i-a mai promis Sarei că Dumnezeu nu îi va vindeca doar ochii ci şi emoţiile ei.

    Astăzi, în ciuda largii răspândiri a acestei poveşti de către Arnott şi asociaţii ca o dovadă a puterii lui Dumnezeu demonstrate în “Binecuvântarea de la Toronto”, Sarah este la fel ca şi înainte – complet oarbă. Din nefericire, atât ea cât şi familia ei continuă să se confrunte cu gravele ei tulburări fizice şi psihosomatice.

    Farsa lui Todd, ficţiunea pe seama lui Procter & Gamble, născocirea “găurii iadului” şi invenţiile lui Arnott, toate au în comun două lucruri: date false şi roade false. John Arnott împreună cu tovarăşii lui revivalişti îşi presară apariţiile publice cu numeroase astfel de invenţii, fiind aparent inconştienţi de consecinţele dezastruoase pe care acestea le aduc. Urmaşii deziluzionaţi ce la început se înghesuie pe uşile din faţă ale bisericilor adesea le părăsesc pe uşa din dos ce dă direct în împărăţia cultelor. Aceştia nu mai ştiu ce să creadă şi se tem în ascuns că lipsa de credibilitate a celor ce pretind că sunt reprezentanţii lui Dumnezeu poate indica lipsa de credibilitate a lui Însuşi Dumnezeu.

    Fictiva poveste mediatizată de TBN a localizării iadului prin puţul siberian este frecvent citată ca dovadă a uşurinţei cu care creştinii sunt amăgiţi cât şi de dispuşi aceştia sunt să dea drept adevărat ceva care să fie foarte departe de a ajuta cauzei lor. De aceea, de foarte multe ori rezultatul a fost controversă, în loc de convertire. Chiar o sondare la întâmplare a emisiunilor seculare cu invitaţi, celebrele “talk-show”-uri americane, ne demonstrează cu prisosinţă faptul că milioane de oameni cred astăzi că Creştinismul nu este mai mult decât o farsă. Aceasta este concluzia lor pentru că cred că cei ce-şi spun creştini sunt la fel de înclinaţi să accepte miturile de acum 2.000 de ani cum îi văd că le acceptă pe cele ale zilelor noastre!

    Născocirea atribuită lui Procter & Gamble este în acelaşi fel bazată mai mult pe ficţiune decât pe adevăr. Pare incredibil că mii de creştini sunt în stare să-şi devoteze forţele în boicotarea unei mari corporaţii bazându-se doar pe nişte zvonuri neadeverite. Şi totuşi exact aşa s-a făcut, în timp ce foarte puţini s-au gândit să ceară o documentare video a emisiunii lui Donahue în care se spunea că preşedintele lui Procter & Gamble a mărturisit legăturile companiei cu Biserica satanistă. Roada mortală a acestei invenţii nu a fost doar atingerea nedreaptă ce s-a adus lui Procter & Gamble ci mai ales târâirea, încă odată, prin noroi a numelui lui Hristos.

    Am început acest articol cerându-vă să vă imaginaţi călătorind înapoi în timp, în anii ’70. Cu toate acestea, povestea ce a urmat nu a fost deloc imaginară. John Todd s-a aflat în realitate la amvon şi a proclamat în toată America că Chuck Smith este un satanist ascuns ce a primit mită 8 milioane de dolari de la Illuminati. Iar astăzi, deşi Todd este demascat ca farsor, mulţi asemenea lui îşi răspândesc încă otrava periculoasă.

    Doar în anul care a trecut “The Christian Research Institute” a trebuit să se apere împotriva zvonurilor răspândite în mass-media creştină(?!), zvonuri ce variau de la scandaloasa acuzaţie că soţia mea împreună cu văduva fondatorului CRI, Walter Martin, s-au implicat în “jafurile din trenuri”, până la ridicola acuzaţie că eu aş fi păgubit guvernul pretinzând pe nedrept că sunt ordinat.

    O altă scandaloasă bârfă ce încă mai circulă astăzi în cercurile creştine, este că şi eu asemenea lui Chuck Smith am primit pe ascuns mită. Însă în cazul meu mita nu a venit de la Illuminati, ci de la un asociat al reţelei Trinity Broadcasting Network, pe nume Phil Aguilar. În pofida faptului că nu există nici o fărâmă de dovadă pentru a se adeveri această afirmaţie, mass-media creştină a răspândit ştirea la nivel naţional. În mod ironic, (dacă nu deloc ieşit din comun) după ce povestea a ajuns în obiectivul mass-mediei seculare ea a fost temeinic investigată şi găsită fără probe.

    Aşadar în timp ce povestea beneficia de largă răspândire în presa creştină, presa seculară a impus un standard mai înalt ce nu i-a îngăduit perpetuarea mitului. Atunci când standardele creştine aduc mai mult a ziare de scandal decât a teologie Noul Testamentală, a venit vremea să trebuiască să ne examinăm. Dacă profitul şi senzaţionalul devin mult mai preţioase pentru noi decât adevărul, temelia credinţei noastre este compromisă. Ca şi urmaşi ai Celui ce s-a proclamat că este nu doar, “calea şi viaţa”, ci şi “adevărul”, noi ar trebui să fim cei ce-i impunem lumii standardul, şi nu viceversa. Ar fi de folos să ascultăm cuvintele cutremurătoare ale lui Blaise Pascal (din Pensees) pline de ecouri profetice ce au răsunat de-a lungul anilor spunând: “În aceste vremuri adevărul este atât de obscur, iar minciuna atât de prosperă, încât dacă nu-l iubim nu-l putem cunoaşte”.

    Hank Hanegraaff

    Articolul de faţă a fost preluat din “The Christian Research Journal”, numărul din iarna lui 1996, şi a apărut sub titlul original de, “Frauds, Fictions, Fantasies, and Fabrications”. Traducerea şi adaptarea lui revine lui Teodor Macavei – Iunie 1998.

    Un avertisment privitor la biserica Nou-Apostolică


    Biserica Nou-Apostolică a apărut în versiunea ei germană în urma desprinderii unei ramuri din aşa-numita “Comunitate religioasă catolico-apostolică”. Mişcarea Catolico-Apostolică a luat fiinţă în jurul anului 1832 în Scoţia şi Anglia. Mişcarea a fost promovată de cercurile “Trezirii” care îşi făcuseră o preocupare din a vesti iminenţa întoarcerii Domnului nostru Isus Hristos.

    Edward Irving, pastor al Comunităţii scoţiene din Londra a fost părintele însufleţitor al acestei mişcări, o mişcare ce aştepta o nouă “pogorâre a Duhului Sfânt”, care să preceadă cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Pentru că atât de mult imploratele daruri ale Duhului Sfânt (vindecări miraculoase, vorbitul în limbi, etc) se manifestau ocazional, Irving a întrevăzut în aceasta o confirmare a aşteptării sale. Acum avea motivaţia pentru a susţine ideea “sfârşitului bisericii”. Din acest moment s-a considerat necesară afirmarea darurilor Duhului Sfânt şi de asemenea reînnoirea misiunii de apostolat în forma ei evocată de Noul Testament(!). S-a procedat astfel la alegerea a “12 apostoli” care să preia conducerea noii biserici. Cum totuşi aşteptata Reîntoarcere a Domnului Isus continua să nu se producă iar “apostolii” mureau unul după altul, s-a făcut simţită nevoia unei noi modificări, care însă a condus şi la unele tensiuni. De aceea, în anul 1860 doi partizani ai ramurii germane a bisericii, pe nume Geyer şi Schwartz au explicat că numărul celor “12 apostoli” ar trebui reînnoit, apelându-se la alegeri. Din cauza faptului că acţiunea lor le-a atras excluderea din “Comunitatea religioasă catolico-apostolică”, cei doi au pus bazele unei noi mişcări care în anul 1907 a primit numele de “Comunitatea Nou Apostolică”, iar mai târziu aceasta a devenit “Biserica Nou Apostolică”. De îndată numărul “apostolilor” a crescut de la cifra iniţială de 12, la cifra corespunzătoare tuturor parohiilor care s-au format.

    Aceasta “Comunitate Nou-Apostolică” este responsabilă de promovarea acestui concept care a asigurat desfăşurarea în continuare a activităţii ei. Conceptul definea pretinsa “slujba de apostol principal sau apostol patriarh”.
    Primul “apostol principal/patriarh” a fost şeful de gară Krebs, iar după acesta a urmat, începând din 1905, un fermier pe nume Niehaus. Din 1930 această funcţie de “apostol principal/patriarh” a fost preluată de un cizmar, devenit mai târziu sergent iar după aceea negustor de ţigări de foi. El s-a numit J. G. Bischoff. Începând din 1960, W. Schmidt a devenit “apostolul principal” al Bisericii Nou-Apostolice. Conform publicaţiei “Biserica Nouapostolică” editată de Biserica Apostolică Internaţională cu sediul în Zurich, Elveţia, actualul “apostol suprem” este d-l Richard Fehr.
    Punctul central al doctrinei nou-apostolice este învăţătura referitoare la slujba de apostol. Pentru comunitatea creştinilor evanghelici (baptişti, evanghelici, penticostali, etc.-n.tr.) este clar că apostolatul s-a încheiat cu moartea celor aleşi de însuşi Domnul Isus Hristos pentru această slujbă. Slujba de apostol implică condiţia de a fi fost martor ocular la (adică, să fi văzut cu proprii ochi – n.tr.), viaţa, moartea şi învierea Domnului nostru Isus Hristos [Faptele Apostolilor 1:21-22]. Apostolia nu mai poate fi reînodată de nici o succesiune omenească.
    Obiecţiile de natură biblică care se aduc la această pretenţie de reînodare a firului apostoliei, nu împiedică însă Biserica Nou-Apostolică să transmită slujba de apostol în general şi îndeosebi slujba de apostol principal cu împuterniciri ecleziastice nelimitate. Hotărârile şi acţiunile “apostolului principal/patriarh” sunt revelatoare cu privire la supremaţia ecleziastică care i se acordă. În persoana “apostolului principal” se afirmă că se află chiar prezenţa pământească a însuşi Domnului Isus Hristos, iar manifestarea legitimă a lui Hristos nu se poate lăsa obstrucţionată de simple obiecţii biblice(?!). “Apostolii în viaţă reprezintă poarta către Dumnezeu prin care omul trebuie să intre”. “Isus de atunci nu ne mai poate ajuta; sângele Lui s-a scurs pe pământul de la Golgota şi nu ne mai poate folosi”. “O altă împăcare cu Dumnezeu nu mai este posibilă decât prin har şi prin Apostolat”.
    Deşi conform Scripturii, fiecare om separat de Dumnezeu prin păcat, poate prin credinţă să aibe o legătură personală cu Dumnezeu, Biserica Nou-Apostolică introduce abuziv un nou mediator: noul apostol. Pentru noi creştinii evanghelici, declaraţia Scripturii privitoare la relaţia dintre om şi Dumnezeu este fundamentală: “Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim.2:5).
    Ca o continuare a ereziei introduse de ea în Creştinism, Biserica Nou-Apostolică a creat şi un nou sacrament. Pe lângă, Botez şi Cina Domnului, a luat naştere aşa zisul sacrament al ungerii, considerat “cel mai important sacrament”!
    Într-adevăr, Noul Testament evocă ungerea cu Duhul Sfânt, dar niciodată Domnul Isus Hristos nu a stabilit aceasta ca fiind un ritual exterior care trebuie împlinit în vederea mântuirii. Acest sacrament nelegitim practicat în Biserica Nou-Apostolică, demonstrează că noii apostoli se erijează nepermis în mediatori şi se auto-împuternicesc cu administrarea acestui “nou” sacrament al ungerii. Doar printr-un “nou-apostol” poate fi dăruită “ungerea”! În revista “Familia Noastră”, anul IV, numărul 3 din Martie 1994 se merge atât de departe încât să se afirme că apostolul districtual Rosentreter, care a slujit în patru locuri pe Insulele Fidji, “a botezat cu Duhul Sfânt 130 de suflete(!!). Pentru confirmare citiţi publicaţia!
    Prin punerea mâinilor noilor apostoli asupra credinciosului, acesta primeşte ungerea cu Duhul Sfânt şi obţine apartenenţa la cei 144.000 din cartea Apocalipsei, membrii ai adevăratei Biserici Creştine. De asemenea, “ungerea” poate fi transmisă chiar şi acelora care au murit! În astfel de cazuri, cei vii devin locţiitorii celor morţi. De vreme ce pentru credincioşii evanghelici nu există înlocuitor, locţiitor pentru omul care trebuie singur să-şi exercite credinţa, din punctul de vedere al Noului Testament este pur şi simplu inimaginabilă efectuarea de ritualuri în favoarea celor morţi.
    De asemenea, folosirea versetului 29 din capitolul 15 din 1 Corinteni este neîntemeiată deoarece acesta nu tratează problema în cauză. Orice ar însemna, acest verset nu poate să submineze doctrina de bază a Noului Testament şi să contrazică restul Scripturii, iar acest cult al morţilor este cel ce atrage un număr de prozeliţi Bisericii Nou-Apostolice. În aceste vremuri de scepticism, acest aspect nu trebuie să ne mire. Oamenii îşi aleg singuri profeţii care să le gâdile plăcut urechile în timp ce chemarea lui Dumnezeu la pocăinţă este dispreţuită şi nesocotită.
    În rândul adepţilor ei, Biserica Nou-Apostolică se bucură de un prestigiu ridicat, prestigiu ce se sprijină pe autoritatea infailibilă a “apostolului patriarh”. Caracteristice pentru tenacitatea şi puterea acestei biserici sunt evenimentele care s-au petrecut după moartea apostolului “principal” sau “patriarh” Bischoff. Bischoff afirmase cu ocazii slujbei de Crăciun a anului 1951 că el nu va muri şi va trăi apucând întoarcerea Domnului Isus Hristos. Timp de nouă ani această afirmaţie a fost vehiculată constant în cadrul comunităţii nou-apostolice. Totuşi Bischoff a murit în cele din urmă fără ca profeţia lui să se împlinească. S-ar putea crede că o asemenea auto-demascare săvârşită printr-o eroare evidentă a apostolului patriarh ar condus la destrămarea Bisericii Nou-Apostolice. Dar, nici vorbă! Chiar a doua zi după moartea lui Bischoff, noul ales în funcţia de “apostol patriarh”, Schmidt, a declarat că este de neînţeles faptul că Dumnezeu s-a răzgândit. Aşadar schimbarea de intenţie îi aparţine lui Dumnezeu, căci apostolul patriarh nu poate greşi!?
    Datoria noastră este să atragem atenţia asupra celor ce se abat de la Scripturi. Ele rămân singura autoritate autentică pentru viaţă şi credinţă. Amin!

    (Sieben Sekten – Eine Warnung fur Evangelische Christen – “Cele Şapte Secte – Un Avertisment Pentru Creştinii Evanghelici”; Verlag und Schriften mission der Evl.Geselalschaft fur Deutschland, Wuppertal-Elberfeld. Die Neuapostolischen – traducerea Arthur Schweitzer. Editat şi adaptat: Teodor Macavei

    Evanghelia pocăitei

    după F.B.Meyer


    Acesta pasaj a fost subiectul mai multor controverse decât orice altă evanghelie. Este omis de multe manuscrise străvechi. Este respins de mai mulţi părinţi ai Bisericii. Poartă în structura lui urma furtunoaselor dispute prin care a trecut. Şi totuşi nu există nici o altă posibilitate de a-i explica existenţa decât dacă presupunem că întâmplarea a avut loc în realitate. Ea revelează în caracterul Mântuitorului nostru o înţelepciune atât de profundă, o blândeţe atât de delicată faţă de păcătoşi, o ură atât de puternică păcatului, o cunoaştere atât de pătrunzătoare a inimilor oamenilor, încât este imposibil să presupunem că mintea omului a putut născoci, sau mâna omului, să inventeze, o poveste atât de dramatică.
    Domnul nostru care tocmai şi-a petrecut noaptea pe Muntele Măslinilor, trece Chedronul, şi intră în Templu, fiind probabil unul din primii veniţi la închinare. Când s-au strâns destul de mulţi, El s-a retras cu spatele la Peretele trezoreriei Templului şi şezând jos a început să-i înveţe pe oamenii nerăbdători.
    Nici nu a ajuns prea departe în cuvântarea Sa când o bandă de cărturari şi de farisei, împodobiţi cu emblemele obişnuite ale sanctităţii lor, ce aduceau în mijlocul lor o femeie prinsă de ei într-un păcat flagrant, se vede apropiindu-se prin curtea Templului. Croindu-şi drum prin mulţimea adunată, aceştia îşi depun, prizoniera tremurând şi speriată, înaintea Lui şi dau de înţeles că au venit atât de devreme acolo pentru a-i auzi părerea.
    Pe vremea respectivă imoralitatea atinsese o asemenea culme încât legile lui Moise au decăzut din folosinţă, din pricină că era imposibil să se legisleze ceea ce devenise un obicei predominant. Dacă El ar fi confirmat sentinţa mozaică şi ar fi insistat asupra execuţiei ei, ei l-ar fi acuzat înaintea oamenilor de o cenzură necruţătoare şi că dorea să reînvie pedepsele Iudaismului primitiv. Dacă refuza să le confirme, atunci puteau să-l omoare ca şi călcător al Legii lui Dumnezeu. Părea imposibil acum ca El să mai arate mila generoasă pe care a arătat-o păcătoşilor şi care i-a marcat întreaga lui carieră, milă care i-a câştigat un vameş printre prietenii Lui, şi în acelaşi timp să păstreze sfinţenia acestui cod străvechi. Complotul era ruşinos, şi de aceea unii cred că El s-a aplecat la pământ, să scrie pentru a-şi ascunde ruşinea puternică şi indignarea sfântă care I s-a aprins pe faţă.
    Acuzatorii stăteau nepăsători înaintea Lui, ţinând-o pe femeie în mijlocul lor şi aruncând înspre El brutalele lor întrebări. Poate au crezut într-adevăr că tăcerea Lui de acum demonstrează că l-au prins într-o dilemă fără ieşire. Însă triumful lor nu a durat prea mult, căci Mântuitorul ridicându-se în picioare a rostit cuvinte care au căzut între ei asemenea trăznetului pe un cer senin: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Brusc conştiinţele lor au început să funcţioneze şi imediat bărbatul cel mai vârstnic se retrage în mulţime şi dispare, după aceea l-a urmat un altul şi un altul, până ce au plecat toţi. Atunci, Isus a rămas singur cu femeia. Nu singur, în sensul că nu mai era nimeni prezent acolo, ci în sensul că nu mai rămăsese nimeni în afară de ea dintre toţi ce au dat buzna în binecuvântata Lui prezenţă. “Femeie” i-a spus El îndreptându-şi acei ochii pătrunzători dar blânzi, “unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit? ” Ea i-a răspuns: “Nimeni, Doamne”. Atunci Isus îi spune: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti”.
    Există trei feluri de a trata păcatul.

    I. Felul păcătosului de a trata păcatul. Este îngrozitor ca un păcătos să cadă în mâinile altor păcătoşi ca el. Păcatul îi orbeşte faţă de propriile lor greşeli, dar îi face atenţi la descoperirea greşelilor altora. Ei se ascund sub mantiile strălucitoare ale scuzelor lor sincere, dar îi dezbracă nemilos de ele pe nelegiuiţii pe care îi târâie în lumina zilei.
    Ce spectacol oribil avem aici! Printre aceşti bărbaţi nu se află nici unul care să poată pretinde slobozenie din exact acelaşi păcat. În timp ce o scot în faţă pe această femeie, fiecare îşi aminteşte scene din trecut în care el a jucat rolul principal, scene curios de asemănătoare cu aceasta, cu excepţia trecerii lor cu vederea sau nedescoperirii lor. La ei, însă, nu se vede o ruşine arzătoare în timp ce se află în prezenţa păcatului lor, o milă pentru păcătos, o invidie pentru onoarea lui Dumnezeu sau o dorinţă aparentă de a-l recupera pe cel ce-a rătăcit. Întâmplarea nu reprezintă pentru ei decât un caz concludent, sugerând speculaţii curioase şi procurând-le o plasă folositoare pentru prinderea Celui pe care-l urau, aşa cum numai întunericul urăşte lumina. Ei se bucură de o plăcere odioasă în enumerarea tuturor detaliilor spunând că au surprins-o în flagrant, “chiar când săvârşea preacurvia”. Afişează păcătosul spre batjocura publică, “punând-o în mijlocul norodului”. Acolo, o lasă în voia soartei ei.
    Există puţină speranţă pentru un păcătos încăput pe asemenea mâini. Îl pot trimite doar înaintea judecătorului sau a călăului; la galeră sau la şcoala de corecţie. Îi pot transforma cazul în subiectul unei bârfe nevinovate sau al unei lecţii de justiţie, sau să-l ofere drept studiu al unei devieri anatomice. Îşi pot ridica scârbiţi poalele robelor îngrozitei lor virtuţii, în timp ce o lasă acolo singură. Nu fac nici o încercare de a măsura durerea unei inimi străpunse de păcat, sau suferinţa care mistuie inima Mântuitorului. De aceea în clipa de faţă, păcătoasa este abandonată ca specimen curios, ale cărui particularităţi au fost atent studiate şi catalogate. O, cât de mulţi sunt în jurul nostru care niciodată nu şi-ar fi dat seama cum sunt, dacă nu ar fi fost stimulaţi să se descopere prin felul în care i-au tratat oamenii religioşi chiar la prima deviere de la cărarea strictei integrităţi! Primi lor paşi nesiguri au fost urmăriţi cu atenţie, nu pentru a-l readuce degrabă înapoi pe cel rătăcit, ci în scopul bârfei sau a găsirii nodului în papură – a judecăţii lui. Trăsăturile speciale ale păcatului ei i-au fost notate cu exactitate şi discutate, în timp ce orice scuze sunt reprimate cu asprime. Liniştea totală care s-a aşternut, privirile ferite, maniera brutală în care păcatul este socotit drept impardonabil, îi trânteşte uşa-n nas pocăinţei şi aruncă păcătosul într-o nelegiuire tot mai adâncă.
    De-ar fi ca fiecare din noi să zăvorâm povestea păcatului altuia în vreun cotlon ascuns al inimilor noastre până ce vom fi vărsat torente de lacrimi şi înălţat rugăciuni fierbinţi, şi dacă să fie spus vreodată altora să se facă doar pentru a ne asigura cooperarea aceluia în readucerea oii pierdute la păşunile îmbelşugate şi apele vii ale staulului! Lumea este plină de păcătoşi care se scufundă şi mai mult în păcat, deoarece au fost învăţaţi de către semenii lor mai religioşi, că nu este speranţă pentru cei ca ei. Dar ei pot fi salvaţi doar dacă sunt scăpaţi de lumea religioasă şi lăsaţi singuri cu Isus!

    II. Felul legii de a trata păcatul. “Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei… ” Cu legea morală este ca şi cu legile fizicii (naturii) – cele mai mici încălcării ale lor sunt imediat răzbunate crunt. Poate fi prima încălcare, una foarte neînsemnată sau una care după comitere a fost urmată de fluvii de lacrimi şi de agonia remuşcărilor. Cu toate acestea, legea îşi ridică de îndată mâna grea să lovească. Călăul ei este însărcinat să-şi facă treaba şi de aceea cel ce o calcă cade de îndată sub blestemul şi pedeapsa ei.
    Rostul legii este dublu. Întâi să descopere nevoia noastră de mântuire, să ridice înaintea noastră oglinda ca să punem mâna pe săpun. Pentru a ne convinge de boala noastră şi să venim degrabă la doctor. Să ne facă să simţim păcătoşenia celor mai bune strădanii ale noastre până ce suntem închişi pentru Hristos. Apoi, ea trebuie să ne lovească, să ne pedepsească şi să ne flageleze atunci când ne abatem de la poteca îngustă a perfectei bunătăţi. De aceea, stând la poalele muntelui Sinai, păcătosul nu are nici o speranţă. Nu se poate căţăra pe înălţimile acelea. Dimpotrivă, el este izbit şi trântit la pământ de bucăţile tablelor sparte. Şi, cu un singur pumn, ne spune Bunyan, Moise, îi dă lovitura de graţie.

    III. Felul Mântuitorului de a trata păcatul. Prin acel cap plecat şi faţă ascunsă înţelegem puţin cât l-a costat pe El. Păcatul nu-i poate schimba inima de rege, nici stăvili mila Lui, sau să-i îngheţe izvoarele compasiunii. Nu, ci dimpotrivă îl face să fie şi mai grijuliu în a-şi arata dragostea blândă, puternică şi irezistibilă. Nu lui Petru, i-a transmis acel mesaj deosebit din mormântul proaspăt deschis, în dimineaţa învierii? Dar, deşi păcatul nu-l poate schimba, îl face totuşi să sufere îngrozitor şi profund.
    Nu aţi văzut niciodată o femeie care moare cu încetul din pricina purtării nesăbuite a fiului ei? Ea nu protestează, nu-l ocărăşte şi nu-i trâmbiţează lumii păcatul. Tocmai mâna ei este cea care-i deschide uşa când vine beat noapte de noapte. De pe buzele ei, nu aude deloc nici un cuvânt de reproş. Doar Dumnezeu poate ştii cât o costă acele fapte păcătoase ale fiului. Figura îi devine tot mai ştearsă, părul tot mai alb, paşii tot mai lenţi, inima mai slabă. Dacă aşa suferă dragostea unei femei, nu suferă Mântuitorul şi mai mult, dat fiind că dragostea Lui este şi mai mare decât a ei? Ne este uşor să venim la El pentru iertare şi să plecăm ştiind că au fost rostite cuvintele absolvirii noastre de vină, dar ne gândim destul cât L-a costat pe cruce acel păcat, atât de repede confesat de noi şi imediat uitat de El, şi cât îl costă purtându-i acum cicatricea fiindcă, noi îl “răstignim pe El din nou”?
    Biserica primară a fost înclinată să suprime întâmplarea fiindcă s-a temut că poate încuraja păcatul. Nu a înţeles cum acel chip plecat la pământ îi poate face pe oameni să-şi plece, la rândul lor, capul de ruşine şi să se bată cu pumnii în piept; nu doar pentru ei, nu de teama de pedeapsă, ci pentru că i-au deschis Lui rănile şi-i ţes din nou spinii pentru coroana de pe frunte! De la o asemenea făptură, pleci în har, fără să mai păcătuieşti.
    Uneori, pare să aştepte, până rosteşte cuvintele dătătoare de pace. Dar aceasta nu este o întârziere a dragostei. Vrea doar ca sângeroşii acuzatori (pârâşi) să se depărteze, şi sufletul să aibe timp să-şi vadă păcatul în prezenţa-i sfântă. Şi atunci când s-a pierdut orice speranţă, şi a bătut ceasul cel de pe urmă al disperării, când El poate găsi semnele unei adevărate pocăinţe, când sufletul în agonie se întoarce de la păcatul lui, la El, plin de dorinţă, El spune, “nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti”.
    O suflete conştiente de păcat, nu aşteptaţi să fiţi aduse (cu forţa, n.tr.) în prezenţa Lui sfântă! Grăbiţi-vă voi singure într-acolo! Este singurul loc din univers unde veţi fi în siguranţă. Acolo, vocile acuzatoare sunt amuţite, acuzaţiile abandonate! Staţi! El vă va condamna păcatul, dar nu pe voi. Acuzaţia lui va sta mai mult în ceea ce El priveşte, decât în cuvintele Lui. Chiar tu te acuzi de o mie de ori mai mult decât El o face. Dar, în final prin dreptul ispăşirii Lui de pe cruce, te va ierta şi te va trimite la alţii să le spui povestea dragostei care nu dă greş niciodată şi nici nu este descurajată de înfruntarea ei cu păcatul omenesc, ci se pune în locul stăpânirii păcatului, cu domnia harului prin neprihănire la viaţa veşnică!

    Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea în trup

    Sau
    Care este starea celor morti


    Cu privire la acest subiect există numeroase concepţii greşite alimentate atât de ignoranţa biblică cât şi de diversele interpretări date acestui subiect, deloc neînsemnat, de către unele grupări religioase care nu acceptă mărturia simplă a Scripturilor asupra acestei realităţi. Dacă mai luăm în considerare şi infuzia de religii orientale din prezent atunci veţi realiza că acest subiect necesită o abordare imediată şi competentă. Pentru aceasta Scriptura ne va folosi drept bază.

    Iată pe scurt câteva dintre cele mai semnificative doctrine false şi promotorii acestora:

    • anihilaţionismul: Martorii lui Iehova (după moartea în trup sufletul încetează să mai existe – este anihilat).
    • inconştienţa după moarte sau, “somnul sufletului”: Adventismul de Ziua a şaptea (de la moarte şi până la înviere sufletul este adormit şi nu trăieşte nici o experienţă, fie a cerului sau a iadului).
    • purgatoriul: Romano-Catolicismul (de la moartea în trup şi până la înviere sufletele sunt încă purificate).
    • nirvana: Hinduismul (fericirea rezultată din faptul că nu se mai simte nici durerea nici plăcerea).
    • deificarea: Mormonismul (mormonul vrednic atinge după moarte starea de dumnezeu).

    Bizarul acestor crezuri religioase împreunat cu ateismul feroce promovat până mai de curând au sporit confuzia oamenilor cu privire la acest aspect asupra căruia fiecare muritor ar trebui să aibe o noţiune cât se poate mai clară. Pentru ca toate aceste doctrine să fie date la iveală (demascate) trebuie să facem ceea ce Scriptura ne învaţă: “Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina” (Efes.5:13). Astfel vom expune în lumina Bibliei toate aceste crezuri eronate privitoare la ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte şi care este starea celor morţi. Ea este autoritatea în materie, a cărei voci trebuie ascultate, mai presus de oricare alta. Iată, pentru început, câteva din afirmaţiile clare ale Noului Testament care aruncă lumină asupra stării celor morţi.

    În primul rând Biblia ne descrie ALCĂTUIREA OMULUI:

    1. OMUL ESTE ALCATUIT DIN TREI PĂRŢI: DUH, SUFLET ŞI TRUP:

    1 Tesaloniceni 5:23
    “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi: duhul vostrusufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.

    OBSERVAŢIE: Între “suflarea omului” şi “duhul” (sau, spiritul) său există o evidentă diferenţă, negată de Martorii lui Iehova şi confundată de alţii:

    Isaia 42:5
    “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el”.

    2. DESTINAŢIA DUPĂ MOARTE, A CREŞTINULUI

    Filipeni 1:21-24
    “Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să trăiesc în trup face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup”.

    2 Corinteni 5:6-8
    “Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul – pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. – Da suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”.

    3. SUFLETUL ESTE CONŞTIENT DUPĂ MOARTE:

    Apocalipsa 6:9-11
    “Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ‘Până când Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei”.

    Din textul de mai sus este evident că sufletul omului înseamnă mai mult decât propria lui suflare de viaţă (adică, eroarea Martorilor!). Vedem că aceste suflete, din cer, de sub altarul lui Dumnezeu nu sunt nişte “suflări de viaţă” sau, “respiraţii” ce sunt conştiente, înveşmântate şi îi strigă lui Dumnezeu pentru răzbunarea sângelui lor!!!

    Observaţi că acele suflete sunt conştiente după moarte. Ele au fost martirizate iar după moarte erau în ceruri destul de pline de viaţă. Ele pot să-i strige lui Dumnezeu şi să îmbrace veştminte/haine albe. Însuşi Dumnezeu li se adresează spunându-le acestora că mai mulţi din fraţii lor li se vor alătura după ce aceştia sunt ucişi. Această dezvăluire a Apocalipsei alungă toate aceste confuzii: oamenii sunt conştienţi după moarte şi sufletele lor vor desfăşura activităţi. Nu poate fi vorba de nici o anihilare sau de somn al sufletului!

    Aceste suflete le întâlnim din nou şi în Apocalipsa 20:4

    “Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani”.

    4. IATĂ ALTE VERSETE DIN SCRIPTURĂ CARE INDICĂ CONŞTIENŢA DUPĂ MOARTE A SUFLETULUI OMENESC :

    Iov 26:5,6
    “Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitori lor; înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adâncul nu are acoperiş”.

    Matei 22:31,32
    “Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu când zice: -Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?’ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii”.

    Citiţi Luca 16:19-31 – Pilda bogatului şi a săracului (Lazăr) Iată câteva fragmente extrase:
    “săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat…era el în locuinţa morţilor în chinuri…grozav sunt chinuit de văpaia aceasta…el este mângâiat, iar tu eşti chinuit…rogu-te…să nu vină şi ei în acest loc de chin…”

    1 Tesaloniceni 5:10
    “…care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim să trăim împreună cu El” (Noul Testament se referă întotdeauna la moartea fizică ca fiind un somn/adormire)

    Luca 20:38
    “Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii

    2 Corinteni 5:8 (deja citat)
    “…ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul”

    Filipeni 1:23 (deja citat)
    “…să fiu împreună cu Hristos…” (CITIŢI ŞI CONTEXTELE ÎNVECINATE!)

    5. CĂ SUFLETUL ESTE CONŞTIENT DUPĂ MOARTE NE MĂRTURISEŞTE CHIAR ŞI VECHIUL TESTAMENT:

    Isaia 14:9-11; 15-17
    “Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi”
    14:15-17
    “Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?'”

    6. SUFLETUL ŞI DUHUL SE DESPART LA MOARTE DE TRUP:

    Luca 8:54,55
    “Dar El după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: ‘Fetiţo, scoală-te!’ şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce

    Matei 10:28
    “Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă (iad)”

    Iacov 2:26
    “După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă”

    1 Împăraţi 17:21,22
    “Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: ‘Doamne, Dumnezeule, Te rog fă să se întoarcă sufletul copilului în el!’ Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat“.

    7. CONTRAR MARTORILOR LUI IEHOVA, SAU A ALTOR MIŞCĂRI RELIGIOASE CARE NEAGĂ EXISTENŢA SUFLETULUI DUPĂ MOARTE, BIBLIA SPUNE CĂ SUFLETUL ŞI DUHUL OMULUI SUNT MAI MULT DECÂT SUFLARE.
    Este binecunoscut faptul că Martorii consideră sufletul omului ca fiind suflarea lui de viaţă. Ei au mers atât de departe în confundarea celor două noţiuni încât în traducerea Bibliei pe care curând o vor publica în întregime şi în româneşte, au modificat textul din Luca 23:46 în felul următor. În loc de: “Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!”, au spus, “Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez suflarea!” Acest efort scolastic este depus numai şi numai pentru a nega existenţa de după moarte a sufletului şi a duhului omului. Un lucru este cert. Domnul Isus nu i-a încredinţat Tatălui, dioxid de carbon!! Şi nici Universul nu a fost lipsit de un Stăpân când Isus murea pe cruce!! Ci, împreună cu Tatăl, fiind primit la El, amândoi au continuat să-l guverneze!

    8. BIBLIA AFIRMĂ CĂ DUHUL ŞI SUFLETUL OMULUI SUNT MAI MULT DECÂT SUFLARE:

    1 Samuel 18:1
    “David sfârşise de vorbit cu Saul. şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el”

    (Numai în cazul în care posezi mai multe cunoştinţe de chimie decât de teologie poţi explica cum două suflete s-au alipit şi cum iubind pe cineva ca pe propria ta suflare este o dovadă de strânsă prietenie şi nu de insultă. Mai bine să fii certat cu chimiştii decât cu Dumnezeu!)

    2 Samuel 5:8
    “David zisese în ziua aceea: ‘Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia care sunt urâţi de sufletul lui David‘” (trad. revizuită)

    Marcu 14:34
    “El le-a zis: ‘Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!'”

    Psalmul 107:26
    “Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei”

    Luca 2:35
    “Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi”

    9. O PRIMĂ CONCLUZIE FOARTE IMPORTANTĂ! REŢINEŢI!!

    DUPĂ MOARTEA ÎN TRUP SUFLETULUI OMENESC ÎI RĂMÂN DOAR DOUĂ LOCURI UNDE VA MERGE ÎN VEŞNICIE. DOUĂ DESTINAŢII FINALE :

    ÎNTR-UN “LOC DE CHIN”, SAU

    ÎNTR-UN “LOC DE MÂNGÂIERE”
    (LUCA 16:19-31)

    ÎN PRIMUL SE MERGE PRIN A NU PRIMI JERTFA LUI ISUS
    ŞI PRIN A TE BAZA PE FAPTELE ŞI BUNĂTATEA TA

    ÎN AL DOILEA SE MERGE PRIN A PRIMI JERTFA LUI ISUS ŞI
    PRIN A TE BAZA PE FAPTA SA ŞI BUNĂTATEA SA!


    OMUL CARE MOARE ÎN TRUP, CUNOSCÂNDU-L ÎNCĂ DE CÂND ERA ÎN TRUP PE DOMNUL ISUS VA MERGE “ACASĂ” (2 COR.5:6-8; FILIP.1:21-24).

    Conform publicaţiei Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, “Cercetaţi toate lucrurile”, moartea este definită ca fiind “o pierdere a vieţii, o încetare a existenţei sau o completă încetare a conştienţei intelectuale sau a activităţii fizice celeste, umane sau de oricare alt fel” (pagina 86, a respectivei publicaţii). Rămânând consecvenţi obişnuitei lor practici de scoatere din context şi de redefinire de termeni (mai biblic spus, de răstălmăcire de termeni – vezi 2 Petru 3:16), Martorii lui Iehova culeg o mână de texte din Vechiul şi din Noul Testament care se referă la moarte ca fiind “un somn”. Din aceste texte scoase afară din contextul lor Martorii încearcă să dovedească că la moartea trupului fizic, omul, asemenea animalelor încetează să mai existe. Cel puţin până la înviere.
    Trebuie amintit că Martorii lui Iehova nu cred că sufletul sau duhul omului sunt separate şi deosebite de trupul fizic al omului. În schimb, ei cred că omul este o combinaţie de trup şi de “suflare de viaţă” care împreună alcătuiesc “un suflet viu”. În acest caz sper că recunoaşteţi terminologia Genezei pe care au preluat-o pentru recrearea omului în imaginea teologică a Turnului de Veghere! Astfel, în concepţia despre moarte a Martorilor, atunci când un om moare nu mai există nici suflet şi nici duh/spirit care să-i părăsească trupul fizic şi care să-i păstreze conştienţa. Acest fapt este deosebit de atrăgător fiindcă omul nu mai poate atunci fi tras la răspundere de Dumnezeu pentru felul în care el ca şi “suflet viu” s-a comportat atunci când era în viaţă. Prin negarea existenţei după moarte a sufletului omului Martorii au reuşit ceea ce nici diavolul n-a putut: şi anume, să se sustragă de la răspunderea pe care o poartă pentru felul în care a trăit!! De ce să te mai temi de judecată, de iad, de consecinţele păcatului, dacă nu vei mai exista după moarte? De altfel, pentru a-şi lua măsuri de precauţie suplimentare ei au avut grijă să desfiinţeze şi doctrina unui iad veşnic unde sufletul poate cunoaşte o veşnică şi neîncheiată ispăşire pentru propriile-i păcate!
    Această părere îndoielnică este limpede contrazisă de o mulţime de pasaje dintre care: Geneza 35:18, 1 Samuel 28:18-19, Ecleziastul 3:21, Fapte 7:59, Evrei 4:12, Apocalipsa 6:9-11, etc.
    Ignorând asemenea pasaje şi multe altele, Martorii lui Iehova se folosesc de texte ca Psalmul 13:3, Ecleziastul 9:5-6 şi Daniel 12:2 pentru a demonstra că până la înviere morţii rămân în mormânt inconştienţi şi inactivi. Dar, nu acest lucru ne-au indicat pasajele de mai sus.
    Acum, deşi termenul “somn” este folosit în Scriptură pentru a indica moartea, totuşi el nu este niciodată folosit pentru a descrie moartea naturii imateriale a omului, fie a sufletului sau a duhului. În Scriptură, termenul “somn” este întotdeauna aplicat doar trupului, devreme ce în moarte trupul împrumută înfăţişarea unui om care doarme. Însă termenul de “somn al sufletului” nu se găseşte niciunde în Scriptură şi de asemenea nici presupunerea că sufletul intră la moartea fizicului, într-o stare de inconştienţă.
    Cea mai simplă infirmare a acestei doctrine a Martorilor lui Iehova (şi în unele privinţe, şi a Adventismului de Ziua a şaptea) se găseşte în pasaje ca:

    Ioan 11:26
    “şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată

    sau, Luca 16:19-31, Filipeni 1:21-24, 2 Cor.5:6-8, 1 Tes.5:10, etc.

    Utilizarea termenului “moarte” din asemenea pasaje indică cu claritate o separare a sufletului şi a spiritului de trup, separare/despărţire care rezultă în definitiva inactivitate fizică şi o aparenţă generală de somn.
    În prima epistolă către tesaloniceni, apostolul Pavel vorbeşte de întoarcerea Domnului Isus Hristos folosind termenul “adormire/somn” ca o metaforă a morţii:

    “Nu voim fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va duce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, într-adevăr ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tes.4:13-17)

    Versetul 14 din acest pasaj indică că deşi Pavel folosea metafora “adormirii/somnului” pentru a descrie moartea fizică, el a înţeles limpede că atunci când Isus va veni din nou, El va aduce împreună cu El (pentru “împreună” avem grecescul “sun”), pe aceia ale căror trupuri “dorm”. Pentru a fi mai explicit, sufletele şi duhurile celor ce sunt acum împreună cu Hristos în slavă (2 Cor.5:8; Filip.1:22-23) vor fi reunite cu trupurile lor înviate (1 Cor.15), aceasta însemnând că ele vor fi îmbrăcate în nemurire şi neputrezire, nemaidescompunându-se fizic. Cuvântul grecesc “sun” indică că ei (adică, sufletele şi duhurile lor) se vor afla într-o poziţie “umăr la umăr” cu Hristos, iar trupurile lor fizice care “dorm” acum vor fi în aceea clipă înviate la nemurire/neputrezire şi reunite cu duhurile lor.
    Atunci, pentru creştin, moartea fizică implică doar adormirea sau somnul trupului, el aşteptând învierea la nemurire, când trupurile noastre înviate se vor alătura sufletelor şi duhurilor noastre desăvârşite. Dar dacă va fi să murim înainte ca să vină Domnul, noi avem totuşi asigurarea că la moartea noastră fizică vom fi împreună cu El şi de asemenea că, ne vom întoarce împreună cu El. După cum Pavel a spus, “a fi absent din trup înseamnă a fi acasă_(sau, prezent) împreună cu Domnul” (2 Cor.5:8). Spre deosebire, sufletele celor nemântuiţi merg într-un loc de chin unde aşteaptă judecata finală.

    CONFUZIA NOŢIUNILOR DE ADORMIRE A TRUPULUI ŞI ADORMIRE/SOMN AL SUFLETULUI SE DATOREAZĂ NEÎNŢELEGERII SEMNFICAŢIEI TERMENULUI “MOARTE” (“THANATOS” – ÎN GREACĂ). ASTFEL, “THANATOS” – “MOARTE” NU ÎNSEAMNĂ A FI INEXISTENT SAU INCONŞTIENT, CI MAI DEGRABĂ, A FI SEPARAT/A SE DESPĂRŢI.

    Coloseni 2:13
    “Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre (evident, aici însemnând despărţiţi de Dumnezeu, NU inexistenţi sau inconştienţi!?) şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu va adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile…”

    1 Timotei 5:6
    “Dar cea dedată la plăceri, chiar dacă trăieşte, este moartă” (chiar versetul ne demonstrează că-i vorba de despărţire de Dumnezeu din cauza păcatului nu de moarte fizică sau spirituală)

    Apocalipsa 3:1
    “Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: …ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort

    Efeseni 2:1
    “Voi eraţi morţi în greşelile (e vorba de, încălcările legii lui Dumnezeu) şi în păcatele voastre…”

    Aceste versete, precum şi multe altele afirmă limpede că sufletul şi duhul omului sunt mai mult decât suflarea lui. Sufletul şi spiritul unui om se despart/separă de trup atunci când acesta moare, iar după moarte acestea sunt conştiente suferind sau fiind mângâiate, până la învierea trupului fizic şi primirea pedepsei ori a răsplăţii. Depinde de poziţia pe care omul a avut-o când trăia, faţă de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos.

    JOHN BLANCHARD A SPUS: “SĂ CREZI ÎN PARADIS DAR NU ŞI ÎN IAD, E CA ŞI CUM AI SPUNE CĂ, AU FOST MOMENTE CÂND ISUS SPUNEA ADEVĂRUL ŞI MOMENTE CÂND EL MINŢEA!”

    A crede că Dumnezeu nu va trimite oameni în iad şi că acest loc nu există, este o greşeală care pune la îndoială autenticitatea relaţiei tale cu El. A te baza numai pe caracterul Său iubitor fără a ţine seama şi de caracterul Său drept, este extrem de eronat. Pentru păcat trebuie să se plătească şi El nu va absolvi pe nimeni de această datorie, indiferent că aceştia cred, sau nu, că vor exista după moarte. JUDECATA LUI DUMNEZEU ESTE INEVITABILĂ ŞI IMPLACABILĂ. Bine ar fi ca aceştia să o înfrunte pregătiţi!

    10. VA SALVA DRAGOSTEA ŞI COMPASIUNEA (ÎNDURAREA) LUI DUMNEZEU PE CEI NECREDINCIOŞI, NELEGIUIŢI, ŞI NEMÂNTUIŢI?

    Psalm 7:11,12…
    “Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care se mânie în orice vreme. Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu îşi ascute sabia, îşi încordează arcul şi-l ocheşte, îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!”

    Iov 27:8
    “Ce nădejde îi mai rămâne celui nelegiuit, când îi taie Dumnezeu firul vieţii când îi ia sufletul? Îi ascult_ Dumnezeu strigătele când vine strâmtorarea peste el?”

    Cu toate acestea mulţi îşi spun: “Totuşi mulţi oameni păcătuiesc şi se pare că nu li se întâmplă nimic!” În acest caz, iată o ilustraţie care explică aparenta întârziere: “D-zeu îşi încordează arcul!” şi cu cât îl încordează mai tare, cu atât mai adânc va pătrunde săgeata mâniei Lui atunci când este slobozită! Noi îi mulţumim că întârzie!
    De aceea, tocmai fiindcă este atât de finală, de irevocabilă şi de ireversibilă, judecata lui Dumnezeu întârzie! Săgeata aceasta, odată slobozită, NU SE MAI ÎNTOARCE!

    11. ATUNCI CÂND TOTUŞI EA ESTE SLOBOZITĂ, IATĂ DESCRIERI DIN NOUL TESTAMENT ALE EXPERIENŢEI PEDEPSEI LUI ŞI ALE LOCULUI ÎN CARE ACEASTA ESTE APLICATĂ FĂRĂ RĂGAZ SUFLETULUI OMENESC:

    • - UN LOC UNDE VIERMELE LOR NU MOARE NICIODATĂ ŞI UNDE FOCUL NU SE STINGE : Marcu 9:43-48
    • - ÎNTUNERICUL DE AFARĂ, PLÂNSUL ŞI SCRÂŞNIREA DINŢILOR : Mat.8:12; 22:13…
    • - PEDEAPSA VEŞNICĂ : Mat.25:31-46
    • - BĂTUT CU LOVITURI : Luca 12:41-48
    • - SEPARARE ETERNĂ DE DUMNEZEU : Mat.7:21-23
    • - MOARTEA A DOUA : Apocalipsa 2:11; 20:6
    • - IAZ (LAC) DE FOC : Apoc.20:11-14; 21:8
    • - VOR FI MUNCIŢI ZI ŞI NOAPTE, ÎN VECII VECILOR : Apoc.20:10b
    • - FUMUL CHINULUI LOR SE VA SUI ÎN SUS ÎN VECII VECILOR : Apoc.14:10-11

    Mulţi au crezut în mărturia biblică a existenţei iadului. Iată ce au spus unii dintre aceştia, care nu au fost nişte necunoscuţi ai vremii lor:

    “Toate drumurile care duc în iad sunt drumuri cu sens unic” Anonim

    H.G.Adams: “Iadul este adevărul înţeles prea târziu!”

    Augustin: “Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin”

    Thomas Brooks: “Chiar dacă lacrimile fiecărui păcătos damnat ar fi cât un ocean întreg, totuşi luate împreună toate aceste oceane nu ar putea vreodată să stingă măcar o scânteie a focului cel veşnic”

    T.Brooks: “Cei osândiţi vor sta în iad atâta vreme cât lui Dumnezeu îi este dat să stea în paradis”

    E.G.Robinson: “Moartea a doua este continuarea morţii spirituale într-o altă şi nesfârşită existenţă”

    “În iad, chiar şi Evanghelia este o veste proastă” Anonim

    “Acela va avea iadul ca datorie, care nu are cerurile ca dar”

    “Prea târziu!” stă scris pe porţile Iadului

    Thomas Brooks: “Dumnezeu nu are decât un iad şi este al acelora pentru care păcatul a fost în mod obişnuit, un rai pe acest pământ!”

    Robert G.Lee: “Ieşire” nu este un cuvânt aflat în vocabularul iadului.

    B. North: “Şi tu vei fi un credincios într-o bună (?!) zi. Dacă niciodată nu ai crezut pe pământ, vei crede pentru totdeauna în iad!”

    Thomas Watson: “Iadul poate fi o locuinţă. Dar cu siguranţă că nu va fi un loc de odihnă”

    William Law: “Oamenii nu se află în iad fiindcă Dumnezeu este mâniat pe ei. Ei se află în mânie şi-n întuneric fiindcă ei i-au făcut luminii, care se revarsă fără încetare de la Dumnezeu, ceea ce i-a făcut omul care şi-a scos singur ochii!!”

    Rowland Hill: “Dacă îmi este teamă de păcat, nu trebuie să-mi fie teamă de iad”

    R.B.Kuiper: “Ştiţi ce face Cerul să fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. şi ştiţi ce face Iadul sa fie Iad? Este separarea de Dumnezeu!”

    John Murray: “Cei pierduţi, vor suferi veşnic satisfacerea dreptăţii divine, însă niciodată nu o vor satisface”

    Matthew Henry: “Acelora care sunt pentru Dumnezeu nişte păcătoşi incorigibili (încăpăţânaţi), Dumnezeu le va fi un Judecător implacabil (încăpăţânat)”

    T.Watson: “În iad, păcătosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodată”

    “Iadul va fi răsplată aceluia care nu a primit Cerul în dar!” Anonim

    “Ziua Judecăţii de Apoi este îndepărtată. Ziua Judecăţii tale, este aproape!”

    TU, ALEGE VIAŢA!

    BIBLIOGRAFIE:
    – “STATE OF THE DEAD”, pastor J.Mark Martin, Calvary Community Church, Phoenix, AZ.
    – “JEHOVAH OF THE WATCHTOWER”, Dr.Walter Martin & Norman Klann. Material pus la dispoziţie de CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, 17 Hughes, Irvine, CA 92718.
    – “GATHERED GOLD”, “MORE GATHERED GOLD”, John Blanchard.

    Teodor Macavei

    Un glosar New Age


    În tentativa de a dialoga cu cei se susţin idei New Age ne confruntăm cu o adevărată junglă semantică. Dacă este suficient de greu să detectăm şi să definim noţiunile neclare ale mişcării sau ideile ei ocultice, nu la fel de greu este să şi definim unii dintre termenii vehiculaţi în propagarea lor, iar experienţa ne demonstrează că o corectă înţelegere a lor poate să ne ajute să câştigăm enorm de mult timp în confruntarea acestora cu Evanghelia Domnului Isus Hristos. Iată în continuare câţiva dintre cei mai comuni termeni şi proeminenţi exponenţi ai mişcării pe care o discutăm aici.

    Epoca (era) lui Acvarius – se găsesc unii astrologi care pretind că evoluţia omului parcurge diferite cicluri ce corespund semnelor zodiacului, fiecare ciclu cuprinzând de la 2000 la 2400 de ani. Susţinătorii New Age-ului afirmă că acum omenirea face trecerea de sub semnul Peştilor în cel ce stă sub semnul lui Acvarius. Această epocă al lui Acvarius se presupune să fie caracterizată de o exacerbată spiritualitate şi o aprofundare a conştiinţei noastre cosmice.

    Agent – o persoană ce emite un mesaj telepatic.

    Cronica Akashică – cronici nepieritoare care înregistrează fiecare cuvânt, gând, sau faptă a omului şi care sunt înscrise fie într-un tărâm pământesc fie într-unul spiritual.

    Alpha – corpul fizic.

    Animism – crezul în posesiunea unui suflet sau a unui spirit de către obiecte fără viaţă (cum ar, plantele, sau copacii, etc.). Susţinătorii New Age consideră animismul calea prin care pământul va fi din nou sacralizat.

    Antropozofie – un cult ezoteric întemeiat de către misticul german pe nume Rudolf Steiner. Luat literal termenul înseamnă “înţelepciunea omului”. Ea (antropozofia) ne învaţă că omul posedă adevărul în sinea lui. Sistemul de gândire al antropozofiei este ocultic şi spiritst.

    Maeştri Înălţaţi – termenul se referă la acei ghizi spirituali ce au atins cel mai înalt nivel de conştiinţă spirituală, prin revelaţiile lor conducând întreaga omenire la o evoluţie spirituală.

    Ascensiunea (înălţarea) lui Hristos – aceasta este reinterpretată într-o formă mistică afirmându-se că se referă la apariţia “conştiinţei hristice” în omenire. Implică realizarea faptului că omul este divin.

    Corp astral – un corp spiritual capabil de proiecţie în afara trupului fizic. Corpul astral, supravieţuieşte morţii.

    Zbor astral – călătorie a sufletului care se petrece îndeosebi în timpul somnului sau a unei profunde meditaţii.

    Acordarea (“attunement”, engl.) – corespondentul New Age al rugăciunii creştine. Se mai referă la expresia ce are sens doar în engleză, “at-one-ment” (“meniţi să fie una”; n.a.) şi care descrie contopirea desăvârşită cu Dumnezeu ce poate fi cunoscută de fiinţele omeneşti.

    Aura – un cerc radiant sau un halo ce îi înconjoară pe oamenii aflaţi în viaţă.

    Scriere automată – scriere ce este produsă în stare de inconştienţă de către o persoană în transă, sau, un mesaj scris ce este transmis de către un ghid spiritual şi dictat unui om cu un creion sau o maşină de scris.

    Avatar – o persoană ce “descinde” în formă umană din manifestările superioare ale divinităţii şi revelează oamenilor adevărul divin. Chipurile, acesta a progresat fără să mai fie reîncarnat într-un alt trup (ca prin urmare nemaifiind nevoie să se treacă printr-o karma rea)

    Bhagavad Gita – scrierile sacre ale hinduşilor.

    Sângele lui Hristos – este înţeles de către unii adepţii ai New Age-ului ca o referire la “energia vitală” a Hristosului Cosmic. Acest “sânge” a curs de pe cruce pătrunzând în tărâmurile eterice (sau spirituale) ale pământului. De pe aceste tărâmuri, Hristos caută să călăuzească evoluţia spirituală a umanităţii.

    Bodhisattva – o fiinţă care chipurile a dobândit dreptul de a pătrunde în Nirvana sau în iluminare, dar în loc să accepte această “promovare”, refuză cu scopul de a ajuta omenirea să atingă acelaşi ţel. Despre Hristos se spune în New Age că a fost un “bodhisattva”.

    Buda – “cel luminat”. Un avatar sau mesager.

    “Canalizare” (“channeling”, engl.) – o formă New Age de mediumism sau spiritism. “Canalizatorul” îşi cedează controlul capacităţilor lui senzoriale şi cognitive unei entităţi spirituale cu scopul de a recepţiona informaţii paranormale.

    Chinook Learning Community – o comunitate educaţională New Age situată în Pacific Northwest. Acest grup New Age sponsorizează programe educative pe termen scurt şi pe termen lung ce privesc transformarea personală şi socială, spiritualitatea de tip New Age, şi un stil de viaţă axat pe considerente ecologice.

    Clarauzire – capacitatea de a auzi cu mintea fără utilizarea urechilor.

    Clarviziune – capacitatea de a vedea mintal fără utilizarea ochilor, depăşind graniţele obişnuite ale timpului şi spaţiului; mai este numită “vedere secundară” (“second sight”, engl.).

    Revoluţia conştiinţei – susţinătorii New Age cheamă la o “revoluţie a conştiinţei”, la un mod nou de a privi lucrurile şi de a trăi viaţa. Ţinta principală a unei noi conştiinţe este contopirea cu Dumnezeu, cu toată omenirea, cu pământul şi cu tot universul.

    Controlul – spiritul care trimite mesaje printr-un mediu în transă.

    Hristosul cosmic – în şcolile de gândire ezoterice Hristos este considerat a fi un spirit universal sau o forţă cosmică. Scopul principal al acestui spirit sau forţe impersonale este de a călăuzi evoluţia spirituală a omenirii.

    Conştiinţă cosmică – o percepţie spirituală sau mistică care susţine că întreg universul este “una”. Pentru a dobândi conştiinţa cosmică universul trebuie privit ca fiind Dumnezeu iar Dumnezeu ca fiind tot universul.

    Umanismul cosmic – în contrast cu umanismul binecunoscut care îl consideră pe om ca fiind măsura tuturor lucrurilor, umanismul cosmic îl consideră pe om posesorul practic al unui potenţial nelimitat datorită Dumnezeirii (divinităţii) sale lăuntrice.

    Cristalele – susţinătorii New Age cred că cristalele conţin incredibile puteri şi energii vindecătoare. Adeseori cristalele se poartă de către aceştia sub formă de medalioane, etc., sub pretenţia că ele sunt în stare să refacă “unda de energie” din corpul omenesc.

    Deja vu – sentimentul de a fi mai trăit un anume eveniment sau trecut printr-un loc.

    Descarnare – sufletul sau personalitatea unei creaturi vii care a murit.

    “Dowser” – un medium care foloseşte un băţ de lemn bifurcat ce indică prezenţa în sol a unui izvor ascuns de apă, a ţiţeiului, a banilor îngropaţi, a unor obiecte ascunse, sau cadavre.

    Logosul pământului – unii susţinători ai New Age-ului cred că “logosul pământului” este o mare fiinţă spirituală care însufleţeşte viaţa planetei Pământ. Pământul este considerat o manifestare fizică, deci o întrupare, a acestei inteligenţe spirituale.

    Ectoplasmă – o substanţă albă peliculară care se scurge prin diferite părţi din corpul unui medium şi care, chipurile, indică prezenţa în acel lor a unui spirit descarnat.

    Institutul Esalen – un “centru de dezvoltare” ce oferă o largă gamă de cursuri asupra minţii, trupului şi spiritului. Se găseşte în statul California, localitatea Big Sur.

    Ezoteric – cuvânt folosit pentru a descrie o cunoaştere avută sau înţeleasă doar de unii.

    Creştinismul ezoteric – o formă mistică a Creştinismului care consideră “adevărul ei de bază” ca fiind identic cu “adevărul de bază” al oricărei alte religii. Uneori acest “adevăr” este crezul că omul este divin. Această formă a Creştinismului se împacă de minune (!?) cu “filozofia perenă” (vezi, articolul despre “filozofia perenă”) a lui Aldous Huxley.

    Percepţie extrasenzorială – percepţie de depăşeşte capacitatea simţurilor trupeşti ale omului şi implică capacităţi paranormale cum ar fi, telepatia, precunoaşterea, şi clarviziunea.

    Creştinismul exoteric – o formă a Creştinismului care se identifică cu Creştinismul ortodox pe care adepţii New Age o descriu ca fiind lipsită de orice autenticitate spirituală.

    Căderea omului – referă la decăderea conştienţei umane. O conştienţă decăzută este cea care recunoaşte doar existenţa tărâmului spiritual al acestei lumi. Despre Hristos se crede că l-a “răscumpărat” pe om în sensul că l-a făcut în stare pe acesta să perceapă lumea spirituală din spatele lumii materiale.

    Comunitatea Findhorn – o legendară comunitate New Age situată în nordul Scoţiei. Acest grup oferă un program educaţional complet bazat pe principiile spiritualităţii de tip New Age.

    Gaia – numele grecesc al zeiţei pământului. Se mai referă şi la ipoteza ştiinţifică formulată de către James Lovelock prin care toate fiinţele vii de pe Pământ se crede că formează un singur organism viu. În această structură, umanitatea este considerată a fi sistemul nervos al pământului viu.

    Globalismul – un termen modern al zilelor noastre care se referă la nevoia unei transformări a diviziunilor prezente sub formă de state naţionale într-o singură comunitate mondială unică.

    Gnosticismul – o tradiţie care-şi trage rădăcinile din cel de-al doilea secol şi care susţine că mântuirea se obţine printr-o “cunoaştere” intuitivă a presupusei divinităţi a eu-lui.

    Dumnezeu – o fiinţă cu multe “feţe”. El (sau, ea) este considerat o radicală fiinţă imanentă numită adesea “conştiinţa universală”, “viaţa universală”, sau “energia universală”. Dumnezeul New Age-ului este mai mult sau mai puţin o forţă impersonală ce se contopeşte cu universul.

    Grafologie – analiză a caracterului şi prezicere ce se bazează pe scrisul de mână al cuiva.

    Marea Invocare – o rugăciune New Age care a fost tradusă în peste 80 de limbi ale Pământului. Scopul acestei rugăciuni este de a invoca prezenţa Hristosului cosmic pe Pământ, fapt ce aduce unirea şi înfrăţirea întregii umanităţi.

    Grup guru – un jargon New Age care se susţine ideea că Hristosul cosmic se găseşte încarnat în toată omenirea. Atunci toată omenirea este văzută ca un singur “guru”.

    Guru – învăţător sau maestru spiritual.

    Convergenţă armonică – exprimă adunarea unui grup de meditatori New Age în acelaşi moment astrologic, dar aflaţi în diferite locuri pe Pământ pentru a aduce pacea pe pământ şi un unic guvern mondial.

    Holism – teoria care afirmă că întreaga realitate este din punct de vedere organic una. Totul în univers este considerat interdependent şi interconectat.

    Sănătate (medicină) holistică – priveşte trupul ca fiind un organism interdependent de tot universul. Scopul ei este de a trata întreg omul (trup, suflet şi spirit) şi nu doar o boală anume.

    Hologramă – o proiecţie tridimensională rezultată din interacţiunea razelor de laser. Savanţii au descoperit că imaginea unei întregi holograme poate fi reprodusă din oricare dintre numeroasele părţi componente. Adepţii New Age folosesc ideea hologramei pentru a ilustra unitatea întregii realităţii.

    Mişcarea Potenţialului Uman – o mişcare care îşi are rădăcinile în psihologia umanistă obişnuită să sublinieze bunătatea esenţială a omului şi potenţialul său nelimitat.

    Iniţiere – acest termen ocultic este folosit în general pentru transformarea sau extinderea conştiinţei unei persoane. Un “iniţiat” este cel al cărui conştiinţă a fost transformată în asemenea fel încât acum percepe realităţile interioare. Există mai multe “niveluri” de iniţiere, sau “iniţiaţi de primul grad”, de “gradul al doilea”, etc.

    Eu Interior, Sinele Suprem – termen ce se referă la natura divină interioară posedată de către toate fiinţele umane. Deşi, nu toate, se spune, sunt conştiente de posesiunea acestui “sine suprem” ce este divin.

    Interdependenţă, interconectabilitate – aceste cuvinte sunt folosite de către adepţi New Age pentru a descrie contopirea şi unitatea esenţială a întregului univers. Întreaga realitate este privită ca fiind interdependentă şi interconectată.

    Isus – un avatar care a obţinut un înalt nivel de armonizare cu Hristosul cosmic. Lucrul acesta l-a făcut în stare să devină vehiculul trupesc al Hristosului timp de trei ani de zile. (vezi, “avatar”)

    Kabala – un manual de înţelepciune a misterelor evreieşti care se bazează pe o interpretare mistică a Bibliei. Conţine practici magice şi ocultice ce provin în general din Evul Mediu.

    Karma – se referă la “datoria” acumulată de către un suflet ca şi rezultat al faptelor bune sau rele săvârşite în timpul vieţii (sau, vieţilor!) cuiva. Dacă cineva acumulează o karma bună se presupune că va fi reîncarnat într-o stare mai merituoasă. Dar dacă cineva acumulează o karma rea, va fi reîncarnat într-o stare mai nefericită.

    Fotografia kirliană – un proces de fotografiere ce măsoară aurele corpurilor vii.

    Kundalini – o energie primară a corpului omenesc care asemenea şarpelui se găseşte rezidentă încolăcită la baza şirei spinării.

    Levitaţie – ridicarea de la sol a obiectelor sau a unor persoane în viaţă fără utilizarea forţei fizice.

    Trustul Lucis – iniţial legalizat ca corporaţie a “Lucifer Publishing Company”, Trustul Lucis supervizează Lucis Publishing Company, World Goodwill, şi Arcane School (Şcoala Arcană). Trustul Lucis deţine toate drepturile asupra cărţilor lui Alice Bailey.

    Cercul magic – cerc trasat de ocultişti pentru a-i proteja de spiritele şi demonii pe care-i cheamă prin incantaţii şi ritualuri.

    Maitreya – numele îşi are originile într-o legendară figură a lui Buddha. Unii adepţi New Age cred că “a doua venire a lui Hristos” a survenit în 1977 în persoana lui Maitreya.

    Mandala – un desen de regulă concentric ca formă ce duce la concentrarea atenţiei asupra unui singur punct.

    Mantra – un cuvânt sau o frază care se presupune să fie invocată în mod repetat într-un efort de a se goli mintea şi de a atinge “conştiinţa cosmică” (adică, contopirea cu Dumnezeu sau cu universul).

    Încarnarea în masă – o încarnare a Hristosului în întreaga umanitate. Adepţii New Age afirmă că încarnarea are loc în prezent la o scară planetară fără să fie deloc diferită de încarnarea Hristosului cosmic în corpul lui Isus acum 2000 de ani.

    Medium – un spiritist al cărui trup este folosit ca vehicul pentru comunicarea cu duhurile.

    Metafizica – ştiinţa supranaturalului.

    Monism – o teorie metafizică care consideră toată realitatea ca fiind un tot unificat. Tot ce există în univers este privit ca fiind făcut din aceeaşi materie.

    Reţea (Network, engl.) – o organizaţie neoficială şi descentralizată creată de indivizi ce gândesc la fel şi care sunt interesaţi în rezolvarea unor probleme sau în oferirea de soluţii posibile. Toate acestea se petrec în afara instituţiilor neconvenţionale.

    Mişcarea New Age – o asociere nedefinită de persoane, multe dintre ele “yuppi”, care cred că lumea a intrat în Era lui Acvarius când se vor întrona pe pământ pacea şi guvernul unic mondial. Se cred mult mai avansaţi în conştienţă, resping valorile iudeo-creştine şi Biblia în favoarea filozofiilor şi religiilor orientale. Printre aceştia se pot număra ecologişti, militanţi împotriva energiei atomice, idealişti utopici marxisti, adepţi ai controlului minţii şi implicit ale ştiinţelor minţii, spiritişti, mediumi, practicanţi ai magiei, vrăjitoriei, şi altor ritualuri oculte.

    Nirvana – eliberarea de lucrurile pământeşti; paradisul oriental.

    Numerologie – analiza sensului profetic sau ascuns la numerelor.

    Ocultism – crezul în forţe şi fiinţe supranaturale cu care se intră într-un contact condamnat de Biblie.

    Om – un cuvânt ce simbolizează pe Brahma, Dumnezeul creator, conform hinduismului. Adesea este invocat în prelungi şi repetate faze ale meditaţiei orientale.

    O nouă lume, o nouă ordine mondială – este fraza îndrăgită a celor ce susţin abolirea naţiunilor şi a statelor naţionale în favoarea unui unic guvern mondial, asemănător ca structură actualei organizaţii a Naţiunilor Unite. Unii dintre aceştia sunt militanţi activi în atingerea acestui scop şi au ocupat, sau ocupă în prezent, înalte funcţii oficiale.

    “Ouiji Board” (sau, “Quija”) – un joc de tablă (planşetă) care conţine toate literele alfabetului plus numere de la 0 şi 9 cu opţiuni de “da” sau “nu”. Un indicator glisant formează cuvinte ca răspuns la întrebări puse de jucători.

    Experienţe afară din trup (engl., “out-of-body experience”) – părăsirea corpului fizic în timp ce se doarme, în pragul morţii, sau în moartea clinică. Uneori se obţin astfel de experienţe în ritualuri ocultice sau şedinţe de spiritism (n.a.).

    Panteism – doctrina care-l identifică pe Dumnezeu cu întreg universul, cu fiecare particulă a lui, cu un pom, animal, obiect, sau persoană, toate lucrurile considerându-se că fac parte din el.

    Schimbare de paradigmă – din nou o frază îndrăgită de adepţi New Age sau simpatizanţi cu ideile mişcării, frază ce indică o modificare a concepţiilor despre lume şi viaţă. Aşa numita “nouă paradigmă” (nou model, sau formă) este panteistă (adică, totul este Dumnezeu) şi monistă (totul este un întreg, una).

    Paranormal – dincolo sau mai presus de simţurile şi puterile omeneşti.

    Parapsihologie – studiul fenomenelor psihice ce foloseşte metode ştiinţifice.

    Pendulum – un obiect greu atârnat de o aţă, folosit pentru descoperirea de izvoare ascunse de apă, de comori, etc., sau pentru ghicit (vezi, “dowser”).

    Pentagrama – o stea în cinci colţuri folosită în ceremonii oculte. Un popular simbol satanic.

    Percipient – persoană care recepţionează mesaje telepatice.

    Filozofie perenă – un termen popularizat de către Aldous Huxley care consideră toate religiile şi experienţele religioase unul şi acelaşi lucru. Această teorie susţine că deşi părţile exterioare ale diverselor religii diferă, esenţa sau adevărul de bază, este acelaşi în fiecare din ele.

    Planul (engl. “The Plan”) – o expresie care apare des în scrierile lui Alice Bailey. Se referă la pregătiri specifice pentru aducerea unei Noi Ere (deci, “New Age”) şi a unui Hristos al ei (“New Age Christ”). Aceste pregătiri sunt efectuate de către “maeştrii ierarhiei”, un grup de fiinţe glorificate care conduc, chipurile, evoluţia spirituală a oamenilor de pe Pământ. Învăţătura acestui “plan” există în realitate, dar din păcate unii autori creştini au senzaţionalizat termenul crezând în existenţa în culise a unor conspiraţii în care adepţii New Age s-au unificat pentru manipularea evenimentelor mondiale în aşa fel încât să producă cucerirea ei în folosul adevăratului ei dumnezeu, Lucifer.

    Cetăţeni planetari – un grup de activişti New Age care sunt angajaţi în zămislirea unei noi “conştiinţe planetare” atât printre adepţi New Age cât printre publicul larg, în general.

    “Planetization” (sau, planetizarea) – adepţii New Age pretind că numeroasele ameninţări cu care se confruntă rasa umană necesită o soluţionare globală. Soluţia propusă este “planetizarea”. Cuvântul se referă la unificarea întregii lumi sub o singură înfrăţire comună.

    “Poltergeist” – cuvântul german pentru un gălăgios, distrugător şi rău spirit (demon).

    Precunoaştere – o cunoaştere în avans a unor evenimente viitoare.

    Naştere psihică – o trezire, sau reînviere, a conştiinţei şi a puterii cosmice. Această nouă conştiinţă este cea care recunoaşte uniunea cu Dumnezeu cât şi cu întreg universul. Naşterea psihică este corespondentul ocult la naşterii din nou creştine.

    Energie psihică – energie extrasenzorială care îi capacitează pe oameni să săvârşească miracole.

    Vindecător psihic – o persoană ce vindecă boli mintale sau psihice prin intermediul energiei cosmice ce emanează din mâinile acestuia.

    Psihanaliză – identificarea bolilor fizice şi mintale cu experienţele dureroase ale copilăriei. O pseudo-ştiinţă a zilelor noastre bazată pe cercetarea şi teorie lui Sigmund Freud.

    Psihometria – analiza informaţiei unui obiect implicat într-un eveniment pentru a afla lucruri despre persoana căreia îi aparţine. Se face de obicei prin palparea cu mâinile.

    Psihotehnologie – se referă la diverse metode sau sisteme orientate spre modificarea deliberată de conştiinţă, sau conştienţă a omului.

    Reîncarnare – se referă la evoluţiile ciclice ale sufletului unui om care în moarte trece de la un corp la altul. Acest proces continuă până ce sufletul respectiv atinge o stare de perfecţiune.

    Retrocunoaştere – cunoaşterea unor evenimente din trecut ce este obţinută pe cale paranormală (supranaturală?!).

    Învăţarea cu creierul drept (engl., “right brain learning”) – emisfera dreaptă a creierului se crede că este centrul gândirii creative şi intuitive (în opoziţie faţă de natura raţională a emisferei stângi). Adepţii New Age se folosesc de această justificare pentru a introduce “tehnici de învăţare cu creierul drept” în învăţământ. Aceste tehnici cuprind meditaţia transcedentală, yoga, sau vizualizarea.

    Şedinţă de spiritism – o adunare a celor ce caută să intre în legătură cu cei decedaţi, dragi lor, sau cu celebre figuri istorice prin intermediul unui medium.

    A doua venire a lui Hristos – este interpretată ca pătrunderea Hristosului Cosmic în toată omenirea, idee asociată cu conceptul New Age menţionat mai sus şi denumit “încarnarea în masă”. Cea de-a doua venire se spune că are loc acum în inimile şi minţile oamenilor de pe întreg pământul. Alţii o leagă de apariţia lui Maitreya ca avatar al acestei ere.

    Realizarea sinelui (engl., “self-realization”) – este folosit ca sinonim pentru descoperirea lui Dumnezeu. Se referă la recunoaşterea personală a divinităţii umane.

    “Sensitive” (o fi bioterapeutul nostru?) – o persoană ce în mod frecvent dă dovadă de capacităţi extrasenzoriale ca, clarviziunea, telepatia, sau premoniţia.

    Şaman – vraci sau vrăjitor vindecător.

    Logosul solar – este considerat de unii ca fiind o puternică fiinţă spirituală care însufleţeşte viaţa sistemului solar. Sistemul solar material este doar o manifestare fizică (sau, trupească) a acestei inteligenţe vii.

    Controlul spiritului – un spirit fără trup ce transmite mesaje de la morţi celor vii prin intermediul unui medium aflat în transă.

    Spirit ghid – o entitate spirituală care oferă informaţii ce “ghidează”, uneori prin intermediul unui medium sau canal uman. Spiritul oferă călăuzire doar după ce mijlocul uman şi-a lăsat în voia acestuia puterile sale cognitive sau perceptive.

    Ierarhia spirituală a maeştrilor – adepţii New Age cred că aceşti “maeştri” spirituali sunt nişte oameni extrem de evoluaţi care după ce au atins ei înşişi perfecţiunea, călăuzesc acum restul umanităţii spre atingerea aceluiaşi obiectiv.

    Spiritualist, sau spiritist – persoana ce crede în puterea de a contacta sufletele dispărute printr-un medium.

    Subiect – persoană folosită pentru experimente extrasenzoriale.

    Sufism – religie mistică persană bazată pe Islamism.

    Sincretism – tentativa de a combina sau unifica diferitele sisteme religioase. Diferiţi guru New Age pretind adesea că toate religiile lumii au la bază acelaşi adevăr care este faptul că toţi oamenii posedă o divinitate interioară.

    Sinergie – principiul care afirmă că întregul este mai mare decât suma părţilor lui.

    Taoism – o religie şi filozofie de provenienţă chineză care priveşte întreg universul ca fiind angajat într-o necontenită mişcare şi activitate. Totul se consideră a fi într-o stare permanentă de flux, de schimbare. Universul este intrisec dinamic. Acest continuu proces cosmic este numit pe chineză “tao”. Procesul în sine este descris în termenii “yin” şi “yang”. (vezi, “yin/yang”)

    Cărţile de Tarot – un rând de 78 de cărţi de joc care se spune că revelează secretele omului şi ale universului.

    Telekineza – capacitatea de a mişca obiectele fizice prin forţa voinţei, sau a minţii. Mai este denumită, “psihokineză”.

    Telepatia – comunicarea care chipurile se realizează între minţile oamenilor prin mijloace extrasenzoriale.

    Tetragrama – o diagramă magică de forma unei stele cu patru colţuri.

    Teozofia – o şcoală de gândire întemeiată de Helena P. Blavatsky. Luat literal, termenul înseamnă “înţelepciunea divină”. Scopurile teozofiei sunt de a produce o înfrăţire universală a tuturor oamenilor, a face un studiu comparativ al tuturor religiilor lumii, al ştiinţei, şi filozofiei, şi de a investiga puterile psihice şi spirituale latente în om. Despre teozofie se poate spune că este o adevărată înaintaşă a gândirii New Age.

    Cel de-al Treilea ochi – un imaginar ochi aflat în frunte care se crede că este centrul viziunii psihice.

    Transă – o stare mintală (psihică) care se aseamănă somnului în timpul căreia mintea conştientă se odihneşte iar entitatea spirituală preia controlul asupra corpului mediumului.

    Transformare – adepţii New Age promovează atât o transformare individuală cât şi planetară. Transformarea personală implică schimbări produse în viaţa individului printr-o accentuată “realizare a sinelui”. Cu cât mai mulţi indivizi sunt transformaţi cu atât mai mult se va realiza o înfrăţire globală a planetei.

    “Unity-in-Diversity Council” (Consiliul Unităţii în Diversitate) – o super-reţea New Age ce cuprinde peste 100 de reţele şi grupuri ce militează pentru cooperare şi interdependenţă globală.

    Veda – cele mai străvechi scrieri sacre hinduse.

    Vizualizare – formă cunoscută şi sub numele de “imaginaţie ghidată/stimulată”, vizualizarea subliniază în principal superioritatea minţii asupra materiei. Ea sugerează posibilitatea provocării de schimbări pe tărâmul material prin intermediul puterilor minţii.

    World Goodwill (“Bunăvoinţă Mondială”) – un grup New Age ce face lobby politic în încercarea de a duce la îndeplinirea “Planului” trasat de scrierile lui Alice Bailey.

    Ying/Yang – numele chinezeşti ce se referă la principiile active şi pasive ale universului. Yin se referă la forţa negativă feminină (sau, inactivă), yang la forţa bărbătească (sau activă). Aceste două forţe polarizate interacţionează în permanenţă una cu cealaltă. Cuvintele sunt folosite pentru a descrie unda constantă de mişcare şi schimbare din univers. (vezi, “tao”).

    Yoga – o metodă de a te uni cu fiinţa supremă, sau cu sufletul universal.

    Yogi – un practicant de yoga.

    Confruntarea Creştinului Cu Spiritul Postmodernist Al Veacului

    Adaptare şi traducere de Teodor Macavei, după Jim Leffel şi Dennis McCallum


    Trăim vremuri ciudate…

    Până nu demult Creştinismul era criticat în universităţi şi mediile ştiinţifice fiindcă se credea că este neştiinţific şi ca prin urmare, neadevărat. Astăzi însă, Creştinismului este respins pentru simplul fapt că susţine că este adevărat. Se poate observa cum în zilele noastre, atât mediile ştiinţifice cât şi mas-media îl condamnă ca fiind intolerant şi arogant pe cel ce susţine că ar cunoaşte un adevăr obiectiv sau un adevăr universal.

    Noul consens spiritual al veacului

    Care este explicaţia acestui bizar consens dominant al zilelor noastre? În primul rând acesta este spiritul postmodernist al vremii. Conform observaţiilor unor gânditori extrem de influenţi, astăzi adevărul este esenţialmente politic. Afirmaţiile adevărate sunt create de către “comunităţile de crezuri” şi nu se descoperă de raţiune, prin observaţie, sau prin revelaţie. Lynne Cheney, fostă preşedintă al Fundaţiei Naţionale pentru studii umaniste a informat recent Congresul american că grupurile academice înregistrează o majoră schimbare ideologică de orientare postmodernistă.1
    Postmodernismul reprezintă totuşi mai mult decât o mişcare a intelectualilor. El afectează profund întreaga noastră cultură.2 De fapt, postmodernismul intelectual este cel ce a dus la activarea şi evidenţierea relativismului latent al culturii americane a anilor ’60 şi i-a acordat respectabilitatea socială pe care n-a avut-o niciodată. În acest fel noua perspectivă postmodernistă a devenit populară şi este acum susţinută de mase. George Barna ne arată că astăzi peste 80% dintre americani sunt practic relativişti şi că nici biserica evanghelică nu este cu mult în urma lor.3 Între timp, vedem că biserica din America de Nord nu răspunde cum se cuvine postmodernismului şi că pierde teren cu o atât de mare repeziciune încât mulţi lideri creştini se alătură de fapt puternicului curent postmodernist.
    Dacă dorim să comunicăm eficient culturii noastre trebuie să înţelegem modul de gândire aflat în spatele acestui consens dominant al vremii. Trebuie de asemenea să-l înţelegem pentru a ne proteja familiile şi bisericile împotriva infiltrării lui. De aceea, în acest articol vom explica ce este postmodernismul şi în ce fel influenţează vederile religioase ale oamenilor. După aceea, vom oferi o strategie de evanghelizare a gânditorilor postmodernişti sau celor ce sunt într-un fel sau altul influenţaţi în gândirea lor de postmodernism.

    Aroganţa şi adevărul religios

    Nu demult în emisiunea “Dear Abby”4 s-a comentat asupra dezacordurilor în chestiuni religioase. Astfel, s-a tipărit o scrisoare provenită de la unul din criticii ei în care se spunea:

    “Răspunsul pe care l-ai dat femeii care se plângea de rudele ei ce se certau în permanenţă asupra religiei, este ridicol! Ai sfătuit-o să declare subiectul interzis! Sugerezi cumva ca oamenii să discute numai despre subiecte triviale, banale şi fără sens ca să evite o potenţială controversă? … Este arogant să le spui oamenilor că există subiecte pe care nu le pot menţiona înaintea ta. Poate puteai să-i sugerezi acelei femei să se informeze asupra sectei la care sunt membri rudele ei pentru a putea să demonstreze erorile învăţăturilor pe care le susţin!”

    La această scrisoare “Dear Abby” a răspuns, “În opinia mea, culmea aroganţei este să încerci să le arăţi altora “erorile” religiei pentru care au optat!”5
    Răspunsul postmodernist al lui “Abby” întruchipează gândirea populară a vremurilor în care trăim asupra toleranţei religioase şi a opţiunilor de credinţă. Observaţi care sunt două dintre ideile cheie dezvăluite în comentariul lui “Abby”. Prima este cea care consideră drept “arogantă” afirmaţia (judecata) adevărată a cuiva asupra religiei. A doua este cea care sugerează că opţiunea personală asupra religiei legitimează orice religie.
    De ce în zilele noastre se consideră de către un aşa de mare număr de oameni că este arogant să afirmi că crezurile religioase ale cuiva pot fi greşite? În plus, mulţi prin “aroganţă” înţeleg de fapt “intoleranţă”, un alt termen care în anii din urmă a ajuns să posede o cu totul altă semnificaţie. În trecut, intoleranţa se referea în mod normal la bigotism şi la prejudecată, adică la atacul personal la adresa altora pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce cred. În acel sens intoleranţa era într-adevăr, jignitoare. Acum însă, intoleranţa a ajuns să însemne adesea simplul fapt de a afirma că unele crezuri religioase sunt adevărate, iar altele, false.
    Într-un film recent intitulat, “La joacă pe pajiştile Domnului” (“At Play in the Fields of the Lord”) această atitudine este limpede demonstrată într-o conversaţie ce are loc între un indian amazonian şi un misionar creştin. Astfel indianul îi atrage atenţia creştinului că, “Domnul i-a făcut pe indieni aşa cum sunt, cine sunteţi voi să-i schimbaţi?”. Acesta este într-adevăr unul dintre cele mai definitorii sentimente ale epocii noastre. A încerca să-i converteşti pe alţii este socotit inacceptabil (deci, intolerant) pentru că înseamnă a emite o judecată asupra “adevărului” susţinut de celălalt.

    Poate fi adevărul obiectiv?

    Miezul problemei constă în a determina dacă există, sau nu, un adevăr obiectiv. Adevăr obiectiv înseamnă adevărul care este independent de crezuri individuale sau de contexte culturale. Când ceva este adevărat în mod obiectiv (cum ar fi de pildă, existenţa lunii), acel lucru este adevărat pentru oricine indiferent că se recunoaşte acest fapt, sau nu. Obiectivitatea presupune că toţi trăim în aceeaşi realitate, chiar dacă o percepem (o trăim, o simţim) în mod diferit, sau susţinem crezuri diferite asupra ei. Aceia dintre noi care credem într-un adevăr obiectiv, ştim că avem o bază comună pe care să purtăm orice discuţii despre ce-i adevărat şi ce nu, fiindcă cu toţii trăim în aceeaşi lume reală.
    Postmoderniştii neagă această realitate comună. În schimb, ei susţin că grupurile care provin din culturi/societăţi diferite trăiesc în realităţi diferite. Pentru ei realitatea unui grup de oameni este reprezentată de percepţia sau de interpretarea de către acesta a lumii externe, şi nu a lumii propriu-zise. Postmoderniştii susţin că de fapt noi creăm adevărul atunci când îl interpretăm şi nu descoperim adevărul. După postmodernişti, ceva este adevărat fiindcă noi îl credem, şi nu îl credem fiindcă este adevărat!6
    Ca şi creştini noi acceptăm atât realitatea adevărului subiectiv cât şi a celui obiectiv şi credem că le putem descoperi pe amândouă printr-o utilizare combinată a revelaţiei şi a propriei noastre raţiuni. Biblia afirmă că noi putem ajunge să cunoaştem o dragoste care întrece orice pricepere omenească (vezi, Efeseni 3:19) şi că relaţia noastră cu Dumnezeu întrece simpla afirmare a unor adevăruri care-l privesc pe El. Acesta este adevărul subiectiv, sau experimental. Însă sub nici o formă realitatea adevărului subiectiv sau experimental nu elimină realitatea adevărului obiectiv. De partea cealaltă, postmoderniştii susţin că tot adevărul este subiectiv. Cu aşa ceva noi nu putem fi de acord.
    Accentul pus de Biblie asupra revelaţiei istorice (1Corinteni 15:13-15), propoziţiile ei doctrinare (Romani 10:9) şi revelaţia naturală (Romani 1:18-20) presupun că adevărul obiectiv există. Faptul acesta îl pune pe creştin în directă opoziţie cu mentalitatea postmodernistă.

    Postmodernismul înseamnă moartea oricărui adevăr

    În zilele noastre educaţia superioară promovează în mod deschis cinismul asupra adevărului şi a raţiunii umane.7 Pedagogii afirmă că de fiecare dată când cineva susţine că se află în posesia adevărului, îndeosebi a unuia religios, acel om va ajunge în mod inevitabil să reprime sau să oprime pe cei ce nu sunt de acord cu el.
    De aceea, în zilele noastre este “la modă” să nu se facă nici un fel de afirmaţii adevărate. Cum a putut oare o astfel de idee să devină atât de influentă în istoria celei mai avansate civilizaţii omeneşti? (autorii se referă aici, probabil, la Statele Unite ale Americii; n.tr.) Pentru a înţelege cum, avem nevoie să descoperim în ce fel concep postmoderniştii ultimii trei sute de ani de istorie apuseană.

    În primul rînd, postmodernismul abandonează modernismul care a fost filozofia umanistă a Iluminismului european. Iluminismul a apărut odată cu ideea lui Rene Descartes a omului autonom (independent), adică a celui care începe de la propriile sale gânduri (celebra maximă “gândesc, deci exist”), şi începând de la el însuşi exclude orice necesitate a lui Dumnezeu sau a revelaţiei, omul iluminat construindu-şi sistematic o concepţie despre lume şi viaţă bazându-se exclusiv pe raţiune.
    Moderniştii au presupus că mintea reprezintă o “oglindă a naturii” care înseamnă că percepţiile noastre asupra realităţii corespund de fapt lumii aşa cum este. Din această presupunere moderniştii şi-au format propria lor viziune despre progres ridicând în slăvi descoperirile tehnologice şi controlul omului asupra naturii. Dezvoltarea capitalistă, democraţia liberală, şi comunismul care împreună reprezintă roadele gândirii moderniste, au încercat să subjuge Pământul acestei perspective eurocentriste.
    În acelaşi timp, modernismul a semănat şi seminţele propriei nimiciri. Aşa cum moderniştii au cucerit globul pământesc în numele progresului, aceia pe care i-au oprimat şi marginalizat au început să întrebe tot mai insistent “progres spre ce?” Postmoderniştii afirmă că raţionalismul modern şi proliferarea tehnologică ne-au adus în pragul dezastrului global. Mitul “progresului modern” se sfârşeşte într-un coşmar de violenţă atât pentru cei pe care îi marginalizează cât şi pentru întreg Pământul. De aceea, vedem cum în zilele noastre sunt mulţi care arată un interes deosebit faţă de culturile primitive şi faţă de acele concepţii despre lume şi viaţă care promovează unitatea dintre umanitate şi natură, şi care renunţă să mai considere umanitatea mai presus ca natura.
    Postmoderniştii administrează totuşi nişte critici bune umanismului, progresului şi gândirii autonome. În plus, raţionaliştii modernişti nu au demonstrat niciodată că raţiunea umană poate descoperi adevăruri finale fără ajutorul revelaţiei divine. Ca şi creştini noi nu am acceptat niciodată pretenţia modernismului că dezvoltarea tehnologică şi raţiunea umană vor rezolva vreodată toate problemele sociale.
    Autorii atei existenţialişti ca Nietzsche şi Sartre sunt cei ce au pregătit apariţia postmodernismului contemporan. Ei au înţeles că respingerea de către modernism a transcendentului reprezintă o mentalitate prea costisitoare deoarece anihilează orice standarde de obiectivitate în moralitate, în valorile umane, şi în adevăr.8 Privit în felul acesta, postmodernismul reprezintă consecinţa firească a gândirii moderniste pentru că dezvăluie lipsa de finalitate a gândirii omeneşti autonome.
    În timp ce creştinii ar trebui să se bucure pentru multe din criticile administrate modernismului de către postmodernism, se poate totuşi observa că acestea sunt fundamentate pe nişte presupuneri la fel de dubioase şi că duc la nişte concluzii dezastruoase. Puterea retorică a unor termeni ca, “toleranţă”, “deschidere”, şi “integrare”, maschează eficace un obiectiv mai insidios, şi anume, distrugerea oricărui adevăr absolut.
    Deschiderea faţă de spiritualitate a postmodernismului ar putea părea că este o îndepărtare sănătoasă de naturalismul modernist, însă acest tip de spiritualitate este inerent anti-creştin deoarece consideră mesajul creştin (precum şi alte concepţii despre lume şi viaţă) ca fiind “adevărat” doar pentru aceia care şi-l însuşesc ca atare.9

    Antiumanismul postmodernist

    În loc de a-i privi pe oameni ca indivizi raţionali, fapt mărturisit de modernişti, postmoderniştii îi privesc pe oameni ca fiind produse ale culturii lor. În felul acesta se neagă complet individualitatea. Psihologul şi criticul social Kenneth Gergen spune: “Odată cu răspândirea conştiinţei postmoderniste putem observa decesul definiţiei personale, a raţiunii şi a autorităţii… Se pierd din vedere toate proprietăţile înnăscute ale fiinţei umane împreună cu însuşirea sa morală şi opţiunea personală.”10
    Antropologia modernă este întemeiată pe ideea că oamenii sunt “produse sociale”, sau fiinţe a căror identitate este determinată social. Perspectivele noastre asupra vieţii şi percepţiile noastre sunt, toate, rezultatul culturalizării noastre. Peter Berger explică ceea ce se numeşte sociologia cunoaşterii, concepţia pe baza căreia se susţine că tot ceea ce ştim este produsul culturii şi limbii noastre:

    “Un gând, de orice fel ar fi, este fundamentat în societate… De aceea, individul îşi derivă din societatea care-l înconjoară concepţia sa despre lume într-un chip foarte asemănător celui în care îşi derivă rolurile şi identitatea sa. Cu alte cuvinte, sentimentele sale, interpretarea sa de sine, şi faptele lui, îi sunt definite în prealabil de către societatea în care se află, şi îi dictează modul de abordare cognitiv al universului care-l înconjoară.”11

    În loc de a concepe mintea ca o oglindă a naturii, postmoderniştii susţin că noi deformăm realitatea prin lentila culturilor şi limbilor noastre.12 Această concluzie îi face să respingă posibilitatea descoperirii adevărului obiectiv devreme ce, spun ei, fiecare cultură abordează diferit realitatea, în funcţie de limba ei, de nevoile ei specifice, şi de condiţiile ei istorice. Pentru a cunoaşte obiectiv ceva, ar fi nevoie să se traverseze această prăpastie, să se ajusteze această lentilă culturală, iar conform postmodernismului, lucrul acesta este imposibil.
    În locul adevărului obiectiv şi a ceea ce postmoderniştii numesc “metanaraţiuni” (adică, nişte concepţii despre lume şi viaţă cuprinzătoare) ei propun “naraţiunile locale”, sau “descrierile”, “istorisirile” realităţii care se potrivesc respectivelor comunităţi, dar care nu au nici un sens în afara lor. Într-adevăr, postmoderniştii resping orice termeni descriptivi pentru adevăr şi realitate în favoarea unor expresii literare ca naraţiune sau relatare.13 Pretinsa lor realitate este numai o interpretare, nu adevărul.14
    Postmoderniştii susţin că atunci când un modernist sau un credincios exprimă un adevăr obiectiv el arată îngustime de opinii pentru că exclude toate celelalte voci şi califică ca fiind nefundamentate restul de opinii despre lume şi viaţă. Astfel, se crede că ideile despre adevăr şi realitate îi marginalizează pe cei vulnerabili prin “a-i lăsa în afara relatării”, iar afirmaţiile adevărate, se spune că nu sunt decât unelte de legitimizare a puterii. Michael Focault scria că, “nu putem să exercităm putere decât prin producerea (afirmarea) adevărului”.15 Pentru postmodernişti afirmaţiile adevărate nu sunt în realitate decât propagandă menită să elimine celelalte idei prin a le numi superstiţii, sau nonsens.
    De aceea, în cultura postmodernistă, persoana de care ar trebui să ne temem este acela care crede că posedă, sau cunoaşte nişte adevăruri fundamentale. Acela este dogmaticul, totalitaristul, sau absolutistul care în postmodernism este considerat atât naiv cât şi periculos, fără să mai menţionăm, arogant!
    În loc de a-i domina pe alţii cu “versiunea noastră asupra realităţii”, postmoderniştii ne solicită să recunoaştem că toate ideile şi crezurile sunt deopotrivă egale şi valabile. În loc de a afirma existenţa unui singur adevăr, ar trebui să recunoaştem că există “multe adevăruri”. Deschiderea fără restricţiile raţiunii care ar trebui arătată împreună cu toleranţa, dar fără o evaluare morală, reprezintă caii de bătaie ai postmodernismului.

    Crezurile personale (individului) definesc adevărul

    În cultura postmodernistă este imposibil de separat ceea ce oamenii cred de ceea ce ei sunt, fiindcă se spune că a crede ceva face respectivul lucru să fie adevărat (pentru cei ce-l cred). Ca prin urmare, a respinge conţinutul unui crez este interpretat ca reprezentând respingerea persoanei care şi-a definit respectivul “adevăr”. Astfel, s-a ajuns acum ca adevărul să însemne doar o preferinţă personală şi o convingere personală. Aşa s-a ajuns să fie la fel de nepotrivit să se pună la îndoială valabilitatea crezurilor unei persoane (sau, a unei culturi) cum este să critici opţiunea la restaurant a articolelor alese din meniu de comesenii tăi. (aţi auzit sloganul postmodernist, “gusturile nu se discută!”? Dar, adevărul nu este pe gustul tuturor! Şi a-l afla nu este o chestiune de “gust”! ) (n.tr.)
    Un efort comun de a dezbate şi de a pune în discuţie ceva pentru a se afla adevărul este ceva complet repudiat în zilele noastre. Luaţi de pildă, marile religii ale lumii. Puţini sunt cei ce înţeleg ceva din ele. Cu toate acestea, majoritatea susţine că acestea învaţă aproximativ acelaşi lucru. Preocuparea majoră a devenit a găsi spiritualitatea care se “potriveşte” fiecăruia. Sondajele lui George Barna ne arată că “aproape patru din zece adulţi au căzut de acord că atunci când un creştin, un iudeu şi un budist, se roagă la dumnezeul lui, toţi se roagă de fapt aceluiaşi dumnezeu, şi doar folosesc denumiri diferite pentru acesta. Doar unul din şase adulţi chestionaţi, nu au fost de acord sub nici o formă cu această părere”.16
    America zilelor noastre reprezintă un adevărat evantai religios. Singura întrebare care contează azi este, “ce ţi-ai dori să crezi?”, iar gustul a devenit mai important decât conţinutul. De aceea, oamenii rămân în general nepăsători atunci când le evidenţiem că unele credinţe, sau religii, sunt absolut contradictorii, sau complet iraţionale.
    Majoritatea oamenilor se întâmplă să “adopte” această perspectivă postmodernistă în loc de a fi ajuns singuri la concluzia că este credibilă. Un număr impresionant de americani (evident, nu doar ei, devreme ce am văzut necesară traducerea în româneşte a articolului de faţă!) cred că adevărul este relativ.17 Cu toate acestea, puţini ştiu de ce cred asta. Şi mai puţini au vreo idee în ce fel propriile crezuri le influenţează vieţile într-un mod concret. În general, oamenii sunt mai mult confuzi ideologic decât convinşi de propriile lor crezuri. De aceea, când auzim retorica deschiderii şi a toleranţei faţă de orice şi oricine, găsim foarte puţini care într-adevăr înţeleg ce înseamnă acestea. Relativismul nu este decât atitudinea socială potrivită a momentului. Cumva, ideologii postmodernişti au reuşit să facă ideea lor să devină curentul popular de gândire al vremii.
    Este foarte ironic că într-o epocă a antidogmatismului această radicală subiectivitate produce o concluzie periculos de arogantă, aceea că omul nu poate greşi niciodată în crezurile sale personale. Dacă am fi liberi de orice constrângeri ale raţiunii, atunci nimic nu ne-ar mai putea feri de amăgirea de sine, nu ne-ar mai putea împiedica să ne înşelăm singuri. Într-adevăr, cuvintele lui Gergen sunt în aceeaşi măsură sincere şi înspăimântătoare: “O evaluare poate avea loc doar în cadrul unei perspective asupra vieţii… Dacă în concepţia mea, “adevăr obiectiv” este un termen fals, răuvoitor, îmi este cu neputinţă să condamn o idee pentru că este obiectiv falsă”.18

    Epoca anti-dogmatismului ajunge să devină şi epoca antiintelectualismului. Mai ales în rândul a numeroşi intelectuali observăm că adevărul a fost înlocuit de către naraţiunea justificabilă din punct de vedere politic.19 Acest tip de gândire a devenit baza istoriei revizioniste20, a metodei critice a feminismului21 şi a numeroaselor concepte populare ale multiculturalismului.22
    În climatul postmodernist de deschidere şi de toleranţă, crezurile personale devin adevărate bariere împotriva unui dialog autentic asupra adevărului spiritual şi moral. De exemplu, partizani ai corectitudinii politice (aşa se mai numeşte principiul după care se refuză judecarea credinţelor şi criticarea concepţiilor diferite despre viaţă; n.tr.) ca Stanley Fish au afirmat că devreme ce orice discurs public nu este decât un joc al puterii politice, ideile trebuiesc moderate şi monitorizate şi nu utilizate raţional şi constructiv.23 Aceste criterii de control îi fac chiar pe unii intelectuali liberali ca Alan Dershowitz de la Harvard să declare public că un nou tip de McCarthyism24 se răspândeşte în viaţa intelectuală de astăzi a Americii.25
    Istoria ne oferă un avertisment serios arătându-ne că un asemenea tip de dogmatism antiraţional poate să coste enorm de scump. Într-adevăr, există o şocantă conexiune filozofică şi istorică între “constructivismul” postmodernist şi fascismul deceniilor trecute. Ambele refuză adevărul obiectiv. Ambele afirmă că nu există o natură umană esenţială, sau nişte drepturi înnăscute ale omului. Ambele celebrează înlocuirea adevărului cu puterea. Un fapt deosebit de interesant de notat în acest moment este că unii dintre principalii intelectuali care au contribuit la apariţia ideologiei postmoderniste, Martin Heidegger şi Paul de Mann, au fost nişte fascişti convinşi.26
    Subiectivismul postmodernist produce în acelaşi timp şi o inhibare a convingerilor personale ale omului. Din moment ce se crede că credinţa este determinată de chestiunea personală a gusturilor şi a experienţelor, majoritatea tinde să îmbrăţişeze şi să abandoneze credinţa în funcţie de cerinţele momentului. Când la urma urmei, adevărul este o “creaţie” personală în loc de a fi stimat ca fiind ceva independent de noi înşine, putem trece la un “alt adevăr” ori de cîte ori ni se pare potrivit, sau este de folos. Cât de tragic este atunci când unii prieteni ne spun, “am încercat Creştinismul pentru o vreme, dar pur şi simplu, la mine nu a mers!”

    Comunicarea dintre culturi

    În zilele noastre creştinii evanghelici se găsesc la o distanţă mai mare de lumea cu care comunicau în urmă, să zicem, cu 20 de ani. Pe vremea aceea, chiar şi cei ce respingeau Creştinismul erau pregătiţi să discute dacă dovezile în favoarea adevărului creştin erau convingătoare sau nu. Astăzi, lucrurile nu mai stau deloc aşa. Înainte de a putea să deschidem discuţia cu un contemporan şi să întrebăm dacă Evanghelia este adevărată sau nu, trebuie mai întâi să determinăm dacă acesta crede că există ceva adevărat. (într-adevăr, se mai găsesc excepţii printre unii care nu au fost afectaţi de “noul fascism”! n.tr.)
    Pentru a întinde o punte de comunicare între noi şi victimele postmodernismului trebuie să apelăm la nişte mijloace suplimentare în procesul de comunicare a Evangheliei. Cu toate acestea dorim să precizăm că dialogul cu cultura postmodernistă nu este imposibil, ci doar mai dificil. (mă bucur că autorii arată aici convingerea că, “evanghelia este puterea lui Dumnezeu…” – Romani 1:16 – şi recunosc implicit că noi nu predicăm înţelepciunea acestui veac, ci nebunia crucii! Vezi, 1 Cor.1:17-24)
    Să presupunem că un băştinaş dintr-o altă ţară începe să discute cu tine despre metodele de apărare ce trebuiesc luate împotriva viermilor-demon care găuresc dinţii oamenilor în timp ce dorm. (sper că bănuiţi în contextul culturii d-voastră că este vorba de banalele carii dentare?!) Nu-l veţi întrerupe oare imediat pe interlocutorul d-voastră spunându-i, “scuză-mă, dar…avem o problemă aici! Nu-ţi împărtăşesc vederile cu privire la protecţia împotriva viermilor-demon ce vin din pădure, deoarece eu nu cred că… există!”
    Prăpastia dintre punctul de plecare al interlocutorului şi punctul tău de plecare a oricărei discuţii pe tema cariilor dentare este prea mare pentru a putea ajunge vreodată la discutarea contramăsurilor care trebuiesc luate împotriva viermilor-demon (pur şi simplu, veţi îngheţa în bloc-starturi!)! De aceea, succesul în evanghelizarea altor culturi necesită puţin mai multă răbdare şi grijă în abordarea fiecărei discuţii. Misionarii către alte culturi pot petrece ani întregi doar învăţând limba şi cultura celor pe care au plecat să-i evanghelizeze. În aceeaşi măsură, o evanghelizare fără a lua în calcul aceste date, are foarte rar parte de succes în contextul unor culturi străine, ameninţă lucrarea altor creştini şi îi jigneşte grosolan pe localnici în numele lui Hristos!
    În mod similar, dacă este să avem parte de succes în comunicarea Evangheliei culturii postmoderniste a veacului nostru, care poate i-a înghiţit deja pe proprii noştri copii şi prietenii lor(!), avem nevoie să deosebim (pricepem) această perspectivă postmodernistă.

    Reacţia antiraţională

    Noi nu suntem de acord cu acei lideri evanghelici care sugerează că o evanghelizare bazată pe adevăr (să-i zicem, frontală sau, directă) şi raţională în această epocă postmodernistă, nu va avea succes. Credem că totuşi are. Dacă susţinem că o evanghelizare adevărată nu are succes înaintea contemporanilor noştri, afirmăm de fapt că nu are succes deloc. Oricare ar fi “evanghelia” comunicată contemporanilor noştri, dacă nu conţine adevărul obiectiv al Scripturilor, nu reprezintă mesajul creştin! Mesajul nostru este unic nu doar fiindcă conduce la cea mai deosebită experienţă spirituală de care omul poate avea parte, ci fiindcă este adevărat. Apostolul Pavel a răspândit Evanghelia lui Hristos într-o cultură comparativ iraţională, dar vedem că nu a ezitat deloc să-i “înduplece” pe contemporanii săi (vezi, 2Corinteni 5:11, sau Fapte 17:2-4). De aceea, să nu ne grăbim să ne alăturăm curentului veacului în abandonarea raţiunii şi a aşa-numitelor argumente “left-brain”.27 În ziua când vom renunţa la raţiune va fi şi ziua cînd vom pierde adevărul din vedere. La urma urmei, dacă o afirmaţie poate fi adevărată, iar opusul ei este la fel, ce este minciună? Adevărul lui Dumnezeu nu depinde de gândirea noastră. El este adevărat indiferent de ceea ce credem, gândim, noi. Însă, acest adevăr, adevărul obiectiv, nu se poate recunoaşte fără utilizarea unor termeni raţionali, sau definiţii raţionale.
    Desigur, nu vrem să lăsăm să se înţeleagă că creştinii sunt obligaţi să prezinte doar adevăruri obiective în timp ce-şi evanghelizează semenii. Credem că relaţia este mai importantă ca oricând în această lume postmodernistă. A demonstra dragostea lui Hristos, a avea o viaţă creştină de calitate şi a cunoaşte puterea lui Dumnezeu sunt aspecte foarte importante în zilele noastre, însă ele ar trebui doar să suplimenteze şi să ilustreze adevărul Evangheliei, şi nu să-l înlocuiască!

    Cum se “topeşte” dogmatismului postmodernist – o strategie de combatere şi înfrângere a lui

    Misiunea noastră ce poartă denumirea “Xenos Fellowship” se ocupă serios de bariera întâmpinată în dialogul cu cultura/societatea postmodernistă de azi. Am înregistrat unele succese şi de aceea dorim să sugerăm aici nişte direcţii pe care creştinii le pot explora în efortul lor de a comunica Evanghelia acestui veac.
    Întâi de toate, noi găsim că pre-evanghelizarea bazată pe dialog este deosebit de utilă în subminarea unor idei care paralizează minţile oamenilor şi-i împiedică să înţeleagă adevărul lui Dumnezeu. Observăm că dialogul purtat prin ridicarea unor întrebări este într-adevăr mai digerabil pentru ascultătorii noştri postmodernişti, decât declaraţiile autoritare. Mai încolo când sunt ceva mai capabili să audă ce spunem şi să se gândească singuri la aceste lucruri, putem să-i îndemnăm să ia cu chibzuinţă în considerare standardul moral al lui Dumnezeu şi să-şi schimbe mentalitatea. Dar din nou, trebuie să luăm în calcul necesitatea unor paşi suplimentari înaintea atingerii acelui stadiu al discuţiei.
    Apoi, avem nevoie de o strategie menită să-i ducă pe postmodernişti în punctul în care pledoariile şi argumentele tradiţionale (ale Evangheliei) să aibă în cele din urmă efect. Astfel, în primă instanţă, punem acele întrebări menite a descoperi şi a înţelege prejudecăţile şi presupoziţiile oamenilor, şi apoi ajutăm la clarificarea acestora în minţile lor. În al doilea rând, încercăm cu grijă să-i facem pe interlocutorii noştri să realizeze tensiunea creată de inerentele contradicţii ale gândirii postmoderniste. Un al treilea pas, constă în a-i ajuta să-şi dea seama de problemele pe care le au vederile lor, pregătind astfel o nouă receptivitate. După care vine clipa când se poate oferi alternativa sigură a Creştinismului!

    Dezvăluirea presupoziţiilor şi a prejudecăţilor

    Când stăm de vorbă cu membrii culturii postmoderniste putem observa că doar puţini dintre aceştia înţeleg pe deplin fundamentul ideilor lor. De aceea, ţinta noastră devine să-i ajutăm să-şi înţeleagă propriile idei pe care le avansează, plus, să evidenţiem unele din contradicţiile inerente pe care le conţin.
    Uneori ne place să invităm grupuri de creştini care să se întâlnească cu prietenii lor necreştini pe “terenul” nostru, în contextul intim al unui eveniment culinar botezat, “Conversation and Cuisine event” (petrecere cu discuţii şi mâncare). Din timp, îi asigurăm pe invitaţii noştri că este binevenită exprimarea oricăror vederi şi că nu se găsesc în cadrul unei slujbe la biserică unde ar trebui să se răspundă cum se “cade”. După cină, se deschide subiectul unei discuţii care se poate intitula “să judecăm sau să nu judecăm?”. Cineva care conduce discuţia poate prezenta nişte situaţii care atrag anumite judecăţi, iar grupul este invitat să discute dacă găseşte potrivite judecăţile respective, sau nu. Permiteţi-ne mai jos, să prezentăm câteva scenarii de discuţie:

    Primul scenariu
    Colegul tău de muncă care este un alb îl ajută pe un altul, un afro-american (deci, probabil un negru sau mulatru) să înlăture o problemă din baza de date a calculatorului de la birou. Atunci se întâmplă să-l auzi pe colegul tău alb că-i spune foarte frustrat negrului că este, un negru ….! Vezi, apoi cum respectivul îşi ridică privirile profund jignit. Tu îl condamni pe colegul tău alb pentru prejudecăţile lui rasiale grave şi pentru că l-a jignit pe omul de culoare.

    Scenariul al doilea
    Un alt coleg al tău de muncă, de data aceasta o doamnă, te informează că va divorţa. Ea susţine că s-a îndrăgostit de un alt bărbat şi chiar dacă are doi copii, ea i-a mărturisit soţului ei că, citez, “nu mai poate trăi o minciună”. Atât soţul cât şi copii sunt complet devastaţi, dar ea susţine că trebuie să fie sinceră cu sine şi de aceea acţionează ca atare. Atunci, tu o condamni aspru pentru egoism, lipsă de fidelitate, cruzime faţă de sentimentele altora, îndeosebi ale copiilor şi soţului ei.

    Se observă cum majoritatea gânditorilor postmodernişti, sau a celor ce sunt influenţaţi de relativismul lui moral, se dovedesc mult mai înclinaţi să fie de acord cu condamnarea abuzului din primul scenariu, decât a tragediei din cel de-al doilea. De ce oare? În ambele cazuri sunt grav rănite sentimentele altora. În timp ce unii pot ridica anumite întrebări pertinente asupra celui de-al doilea scenariu, cum ar fi faptul că nu avem o descriere a caracterului soţului doamnei, principalul efect al alăturării situaţiilor respective este de a crea confuzie.
    În acest moment cel ce conduce discuţia pune o întrebare interesantă: “Cum s-ar fi răspuns acestor situaţii în urmă cu 30 de ani?” Majoritatea celor prezenţi sunt de acord că în urmă cu două, trei decade, publicul larg ar fi judecat fără ezitare şi cu asprime fapta femeii din al doilea scenariu. În acelaşi timp vor fi de acord că deşi s-ar fi indignat la auzul epitetului rasial din primul scenariu chiar şi în urmă cu 20, 30 de ani, totuşi ar fi fost posibil să arate şi o atitudine ca cea inspirată de maxima următoare: “bâtele şi pietrele îmi pot sfărâma oasele, dar injuriile nu mă ating”?! Cu toate acestea, marea majoritate a necredincioşilor de azi (şi nu doar!!) cred că crima din primul scenariu este mult mai gravă din punct de vedere moral decât cea din scenariul al doilea, dacă într-adevăr, se poate spune că aceasta reprezintă ceva greşit la urma urmei(!?), ceea ce este exact opusul pentru ce ar fi decis în urmă cu 30 de ani.
    De unde această diferenţă de opinii între prezent şi în urmă cu 30 de ani? Intelectualii postmodernişti răspund invariabil că în lume s-au produs schimbări de concepţii fiindcă moralitatea nu este obiectivă, ci ea este doar un produs al contextelor culturale. Atunci trebuie să punem o întrebare foarte importantă: “sugerăm noi prin asta că în urmă cu 30 de ani nu era greşit să se folosească respectivul cuvânt insultător la adresa unui negru? Sau, era greşit, dar credeam că nu-i greşit?”
    Această întrebare are darul să inspire confuzie intelectualului postmodernist. Dacă spune că odată nu era greşit să se adreseze cuiva această injurie, atunci încuviinţează rasismul trecutului (şi puteţi să i-o spuneţi delicat; n.tr.). Dar dacă spune că pe atunci oamenii s-a întâmplat să creadă că era voie să se exprime aşa, atunci recunosc că există de fapt un standard universal de bine şi rău. Oricare dintre aceste poziţii contrazice presupunerile şi concepţiile postmoderniste de bază.
    În conflictul intern produs de aceste contradicţii, deşi aflat într-un mediu prietenos, omul influenţat de postmodernism îşi dă seama că este gata să judece, însă propriile reguli nescrise care-i guvernează judecata îl fac să ezite. Cu aceleaşi probleme se confruntă şi moderniştii, sau agnosticii şi ateiştii, care pun mare bază pe raţiune, pentru că nu posedă un criteriu mai solid de judecată decât postmoderniştii şi de aceea nici nu pot explica de ce totuşi susţin, sau au susţinut în trecut unele concepţii morale. La baza acestor probleme se găseşte lipsa evidentă de autoritate morală în viaţa lor.

    Cum să-i punem în încurcătură pe cei ce susţin relativismul postmodernist

    Desigur că nu vrem să-i lăsăm încurcaţi pe interlocutorii noştri. Confuzia creată nu are decât scopul de a nărui dogmatismul gândirii postmoderniste. Când nu putem răspunde întrebărilor puse pentru convingerile noastre, sper că ne este clar că formulele noastre pregătite mai dinainte sunt ineficiente şi că mai este nevoie de ceva. În faţa aceluiaşi grup se prezintă un alt scenariu:

    Scenariul al treilea
    Vă aflaţi în vizită într-un trib african tocmai în mijlocul unei ceremonii de circumcizie care se face la femei şi priviţi cum o tânără africană este supusă unei operaţii de clitorectomie. Vă plângeţi ghidului turistic din cauza “spectacolului”, dar acesta vă atrage atenţia asupra valorilor d-voastră eurocentrice (occidentale) care spune el că vă împiedică să judecaţi limpede situaţia.

    Acest scenariu provoacă mai multe contradicţii complexe gânditorului postmodernist. Circumcizia femeilor este o manifestare vădită a unui spirit bărbătesc misogin (deci, care discriminează femeia), cât şi a unei dominaţii masculine absolute asupra femeii. Procedura cu pricina o va lipsi pentru totdeauna şi cu desăvârşire pe femeie de posibilitatea orgasmului şi ca prin urmare nu va cunoaşte niciodată plăcerea contactului sexual. Dar, în cuvintele unui apologet african, practica aceasta “le eliberează pe femei din sclavia poftei şi le ajută să-şi descopere adevărata lor identitate de mame”(!?). Evident, tinerele africane nu au absolut nici un cuvânt de spus, nu au nici o opţiune în problema în cauză. Privită obiectiv, această practică este o brutală şi sălbatică încălcare a drepturilor elementare ale femeii şi ar trebui să pară deosebit de repulsivă activistelor din mişcarea feministă.
    Dar iată ce problemă avem! Circumcizia femeilor este în acelaşi timp un vechi şi foarte onorat ritual religios al unei alte culturi, fie şi una oprimată, necreştină şi neoccidentală. Ca prin urmare, este complet interzis postmodernismului să exprime vreo judecată sau evaluare de vreun fel asupra situaţiei date. În culturile/societăţile postmoderniste se pot găsi foarte multe persoane care sunt de acord cu ghidul nostru turistic! Aceştia cred că nu au absolut nici un drept de a judeca situaţia dată, pentru că în contextul în care se găsesc cred că nu pot avea un punct de vedere obiectiv asupra “realităţii” culturale a altora.
    Între timp, această dilemă produce confuzie altor intelectuali postmodernişti. A încuviinţa mutilarea genitală a femeilor poate produce nervozitate şi nelinişte în rândul femeilor din grupul invitat. Dar, asta nu-i totul! Să presupunem că ne gândim la Noua Guinee unde timp de mai multe secole membrii unui trib i-au vânat pe membrii altuia tăindu-le capetele şi purtându-le ca fetişuri. În zilele noastre, ca urmare a influenţei coloniale de provenienţă occidentală, guvernul Noii Guinee a interzis vânătoarea de capete. Sunt de acord cei din grupul de invitaţi cu această decizie, sau nu? Este de aşteptat în acest moment să se nască şi mai multă confuzie!
    Postmoderniştii militanţi vor rămâne totuşi inflexibili pe poziţii. Adică, vor susţine că s-a greşit din capul locului de către guvernul supus influenţelor străine şi ar putea spune, “cum putem noi judeca o practică care s-a respectat timp de sute şi sute de ani şi de ce să interzicem o practică religioasă a poporului băştinaş din Noua Guinee?” sau, “cine credem că suntem noi să judecăm această cultură (societate), când noi avem în propriile noastre societăţi rele ca…? (fiecare să contextualizeze aici ce crede; n.tr.)
    Astfel, ideea lor pare credibilă chiar dacă tolerează uciderea. În felul acesta omul postmodernist repetă un adevăr pe care Francis Schaeffer (un ilustru gânditor creştin) l-a observat şi afirmat în urmă cu 20 de ani : “dacă nu există nici un fel de absoluturi după care să judecăm statul (în cazul de aici, culturile, sau diversele societăţi umane), atunci statul (cultura/societatea) devine absolutul”.28 Trebuie să recunoaştem că a judeca aspecte ale altor culturi/societăţi umane ne-ar fi cu totul imposibil dacă nu ar exista nişte absoluturi morale care să fie valabile pentru toate, fie că le cunosc, sau nu le recunosc. Dar, când facem o asemenea afirmaţie, de regulă omul postmodernist, fie se împietreşte, fie se dezintegrează.29
    Atunci când partizanii postmodernismului apără uciderea în cazul expus mai sus, putem observa cum ceilalţi invitaţi la discuţie încep să protesteze tăcut. Poate că nu vom reuşi să-l cucerim pe cel mai militant postmodernist al grupului, dar ţineţi minte că majoritatea societăţii noastre urmează îndemnurile postmodernismului tot aşa cum urmează şi capriciile modei. Marea majoritate a oamenilor nu este pe deplin convinsă de mentalitatea postmodernistă şi dacă vede cum în unele situaţii (ca cea de faţă) presupunerile ei relativiste sunt spulberate, se va simţi încurajată să-şi reconsidere poziţia.

    Realizarea unei comunicări eficiente (a Evangheliei)

    Într-adevăr, Evanghelia nu ajunge să fie împărtăşită la toate aceste discuţii. Petrecerile cu “discuţii şi mâncare” sunt doar premergătoare evanghelizării propriu-zise. Dacă însă invitaţii noştri la o asemenea petrecere pleacă acasă revizuindu-şi gândirea şi poziţia, noi considerăm că sarcina noastră pre-evanghelistică este îndeplinită şi victorioasă pentru moment. Am reuşit să-i facem să treacă dincolo de binecunoscutele formule cinice, “ce bine pentru tine!” (de pildă, că te-ai întors la Dumnezeu în pocăinţă!? n.tr.) şi care i-au ţinut deoparte de participarea la o discuţie directă.
    Sperăm în acelaşi timp să ne fi format o relaţie cu aceşti oameni pe care să o putem întări şi să adăugăm alte discuţii la prima avută. Odată ce minţile lor sunt mai puţin îngrădite şi în plus, dăm greutate mesajului nostru prin mărturia personală subiectivă a unei prietenii sincere şi dezinteresate, sperăm în cele din urmă să reuşim şi comunicarea Evangheliei ca adevăr obiectiv.

    Ocazii postmoderniste de evanghelizare

    Dacă aflăm care sunt regulile nescrise ale societăţii de azi vom putea descoperi mai multe prilejuri în care să aducem o mărturie eficientă ce lipseşte culturii moderniste precedente. (cred că asta-i cel puţin situaţia societăţii româneşti de după comunism; n.tr.). La urma urmei, biserica Noului Testament s-a născut într-o lume ce avea o mentalitate foarte asemănătoare cu cea din zilele noastre. De aceea, unele dintre cele mai viguroase mădulare ale trupului lui Hristos (a se citi, biserici) de azi, provin din Asia, Africa, şi America Latină. Este greu ca azi Creştinismul să mai primească caracterizarea de “occidental” şi să se spună că este o cultură apuseană. Şi mai important, nihilismul30 şi singurătatea societăţii postmoderniste par să implore dragostea lui Dumnezeu absentă din atâtea suflete pustii. Dacă avem dragoste pentru oameni, ne bizuim pe puterea Lui, şi rămânem fideli adevărului Său, vom putea să-i vedem pe mulţi dintre aceştia ajungând să-l cunoască pe El.

    1 Vezi, Lynne V. Cheney, “Telling the Truth: A Report on the State of the Humanities in Higher Education” (Washington, DC: National Endowment for the Humanities, September 1992).
    2 Pentru o demonstrare a efectului pe care postmodernismul îl are asupra fiecărei faţete a societăţii contemporane, vezi recenta noastră carte, “Moartea adevărului” (Minneapolis: Bethany House Publishers, 1996), de Jim Leffel and Dennis McCallum.
    3 Sondajele lui George Barna demonstrează cum gândirea postmodernistă din cultura seculară prosperă şi în biserica evanghelică. Vezi, George Barna, “Ce cred americanii – un sondaj anual al valorilor şi vederilor religioase din Statele Unite ale Americii” (Ventura, California: Regal Books, 1991).
    4 Este vorba de o celebră emisiune de televiziune din S.U.A care oferă răspunsuri la cele mai diverse şi delicate întrebări ale publicului larg, se pare de către un cler pretins creştin.
    5 “Întrebarea dacă să se discute despre religie dă naştere la dezbateri”, din aceeaşi emisiune “Dear Abby”, din 19 septembrie, 1989.
    6 Pentru o explicaţie clară a acestei concepţii, vezi, cartea lui Richard Rorty, intitulată, “Contingency, Irony, and Solidarity” (publicată în Cambridge: Cambridge University Press, 1989), xiii-10.
    7 Cheney, pag.7.
    8 Friedrich Nietzsche, “The Gay Science,” în cartea lui Walter Kaufmann, “The Portable Nietzsche” (publicată în New York, de editura Viking Press în 1954), pag. 93-102; Jean-Paul Sartre, Essays în cartea sa, “Existentialism” (publicată în Secaucus, New Jersey, la editura, “The Citadel Press”, 1965), pag. 31-62.
    9 Ne exprimăm îngrijorarea faţă de numărul crescând al teologilor evanghelici care sunt atraşi de postmodernism şi care nu au răspuns cum se cuvine acestei tendinţe. Un exemplu al acestei neglijenţe se găseşte în cartea lui J. Richard Middleton şi Brian Walsh, cu titlul “Reality Isn’t What It Used to Be” (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1994), pag. 88-71.
    10 vezi, cartea lui Kenneth Gergen, “The Saturated Self” (New York: Basic Books, 1991), pag. 228-29.
    11 vezi, Peter Berger, “Invitation to Sociology” (Garden City, NJ: Doubleday & Co., 1963), pag. 117. Berger nu se autointitulează un postmodernist, dar ideile sale au devenit extrem de influente în cercurile postmoderniste.
    12 O lucrare remarcabilă care detailează această poziţie este cea a lui Frederick Jameson, “The Prison House of Language” (Princeton: Princeton University Press, 1972).
    13 Vezi, cartea lui Jacques Derrida, “Structure, Sign and Play in the Discourse of the Human Sciences”, capitolul intitulat, “Writing and Difference”, în traducerea lui Alan Bass (Chicago: University of Chicago Press, 1978), pag. 278-93.
    14 Pentru o discuţie excelentă a acestei poziţii, vezi cartea lui Roger Lundin, “Culture of Interpretation” (Grand Rapids: Eerdmans, 1993).
    15 Vezi, cartea lui Michel Foucault, “Power/Knowledge” (New York: Pantheon Books, 1980), pag. 132.
    16 Barna, pag. 275.
    17 Idem, pag. 83-85
    18 Gergen, pag. 229.
    19 Vezi de pildă, cartea lui Paula S. Rothenber, “Racism and Sexism: An Integrated Study” (New York: St. Martin’s Press, 1988), pag. 6-7 şi pag. 350.
    20 Vezi de pildă, cartea lui Ellen Somekawa and Elizabeth A. Smith, “Theorizing the Writing of History” sau, “I Can’t Think Why It Should Be So Dull, For a Great Deal of It Must Be Invention,” din Journal of Social History, publicat în toamna lui 1988, pag. 154.
    21 Vezi de pildă, cartea lui Margaret A. Farley, “Feminist Consciousness and the Interpretation of Scripture,” citată în editorialul lui Letty M. Russell, “Feminist Interpretation of the Bible” (Philadelphia: The Westminster Press, 1985).
    22 Vezi, cartea lui Christine E. Sleeter intitulată, “Empowerment through Multicultural Education” (Albany: State of New York Press, 199 1).
    23 Din articolul lui Stanley Fish, “There’s No Such Thing as Free Speech and It’s a Good Thing Too,” apărut în Boston Review, publicat în februarie 1992, pag. 3.
    24 Un curent politic de prin anii 60 care în SUA a vizat îndeosebi vânătoarea de comunişti (sau, simpatizanţi ai lui) într-un stil ce aducea a adevărată vânătoare de vrăjitoare, şi care a ajuns să fie definit după numele celui l-a promovat prima dată, J. McCarthy, senator între anii 1946-1957, care s-a remarcat prin utilizarea unor metode inchizitoriale, a acuzaţiilor nefondate şi a senzaţionalismului pentru suprimarea acelor oponenţi politici consideraţi subversivi.
    25 Vezi, articolul lui AIan M. Dershowitz, cu titlul “Harvard Witch Hunt Burns the Incorrect at the Stake,” din ziarul “Los Angeles Times”, Washington ed., apărut în 22 aprilie 1992, A 11.
    26 Pentru o excelentă introducere la aceste afirmaţii vezi cartea lui Gene Edward Veith, “Modern Fascism” (St. Louis: Concordia Publishing House, 1993).
    27 “left brain thinking” – reprezintă emisfera stângă a creierului unde se susţine că se petrec procesele de gândire logică, au loc calculele numerice şi are loc asimilarea limbilor, în mod popular ajungând să fie identificat la om ca fiind centrul gândirii raţionale.
    28 Francis Schaeffer, “How Shall We Then Live?” (seriale filmate), episodul nr. 10.
    29 Pentru mai multe astfel de exemple de întrebări şi discuţii, cât pentru alte articole despre postmodernism vizitaţi site-ul www.crossrds.org, al lucrării “Crossroads Project”.
    30 Nihilism – 1) negarea existenţei vreunei baze de cunoaştere a adevărului; 2) tendinţa de respingere a convingerilor morale şi religioase tradiţionale; 3) crezul că nu există nici un sens sau scop al existenţei. (din Webster’s Dictionary, Š1995 Zane Publishing, Inc. Š1994, 1991, 1988 Simon & Schuster, Inc.)

    Jim Leffel este directorul departamentului de educare al “Xenos Christian Fellowship” (care tradus ar însemna, “Părtăşia creştină a ospitalităţii faţă de străin” – în limba greacă cuvântul “xenos” semnifică exact acest lucru; n.tr.), cât şi serveşte în acelaşi timp ca director al lucrării “Crossroads Project”, organizaţie apologetică din Columbus, statul Ohio.

    Dennis McCallum este pastorul principal al “Xenos Christian Fellowship”. Locuieşte de asemenea în Columbus, Ohio, şi este autor a numeroase cărţi. Împreună, cei doi conlucrează la o nouă carte intitulată, “Moartea Adevărului” (în grija editurii Bethany House) în care evaluează efectul gândirii postmoderniste asupra societăţii zilelor noastre. Pentru mai multe informaţii despre postmodernism, vizitaţi pe Internet site-ul: www.crossrds.org

    Articolul de faţă a fost preluat din “Christian Research Journal” ediţia din toamna lui 1996. “Jurnalul CRI” ca şi organ al lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, are ca obiectiv principal îndeplinirea însărcinării din Epistola lui Iuda, vers.3, şi anume aceea de a “lupta pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”. JURNALUL este devotat continuării proclamării şi apărării evangheliei istorice a Domnului Isus Hristos, şi facilitării creşterii bisericii Sale în doctrina sănătoasă şi în formarea discernământului spiritual. Astfel, el slujeşte atât unor scopuri evanghelistice cât şi educaţionale.

    Răspândirea mişcării (gândirii) New Age


    1. Medicina holistică
    Marily Fergusson comentează spunând că, “atât medicii cât şi pacienţii caută deopotrivă să vadă dincolo de simptome, contextul bolii: stresul, societatea, familia, dieta, sezonul, sentimentele.1” Acesta a fost începutul medicinei holistice.

    Cuvântul “holistic” atunci când este aplicat sănătăţii se referă la metoda de tratament care “respectă interacţiunea minţii, corpului şi a mediului înconjurător.” Într-adevăr medicina holistică se concentrează asupra întregii persoane şi asupra mediului ce o înconjoară.2

    În general, adepţii New Age critică medicina tradiţională ca fiind reducţionistă de fel. Aşa cum ne spune Fritjof Capra ea se face vinovată de “a se concentra pe părţile şi fragmentele mai mici ale corpului omenesc, de aceea medicina modernă pierde din vedere faptul că pacientul este o fiinţă omenească, reducând medicina la funcţii mecanice, astfel nemaifiind în stare să se ocupe de fenomenul vindecării.3

    Medicina reducţionistă este privită în New Age ca fiind concentrată pe boală, nu pe persoana umană, tratând doar părţile corpului ce suferă. În schimb, se susţine că medicina holistică este un “fenomen multidimensional ce implică aspecte fizice, fiziologice şi sociale interdependente.4” Metoda holistică caută să trateze tot omul trup, minte şi spirit şi ia în considerare aspectele sociale ale vieţii pacientului ca fiind un factor ce poate conduce la sănătate.

    Totul sună foarte frumos, dar din păcate modelul de medicină holistică se bazează în principal pe conceptul New Age al energiei. Editorii The New Age Journal declară: “Toate sistemele de sănătate ce se pot numi holistice împărtăşesc crezul comun al câmpului unificat de energie al universului care produce toate formele şi substanţele… Această forţă vitală, ce sprijină şi susţine viaţa, a purtat multe nume. Chinezii o numesc chi’i, hinduşii o numesc prana, evreii îi spun ruach, iar indienii americani o denumesc Marele Spirit.5” “Această energie nu este vizibilă, măsurabilă sau explicabilă ştiinţific, ci este o energie “cosmică” sau “universală” bazată pe o concepţie despre lume şi viaţă panteistă (Dumnezeu este totul) şi monistă (totul este una).6

    Pentru a face să sporească prezenţa în corp a “energiei tămăduitoare” ne este spus că trebuie să “intrăm în armonie” cu universul şi să realizăm unitatea noastră cu toate lucrurile. Multe din terapiile mediciniste New Age se bazează pe această premisă.

    2. Exemple ale unor populare terapii New Age
    Acupunctura şi acupresura caută să deblocheze şi să redirecţioneze unda de energie din corp producând vindecarea. Chiropractica caută să corecteze tulburări ale coloanei readucând sănătatea. Unii chiropracticieni sunt susţinători ai Noii Ere şi de regulă declară că în tratamentul diverselor tulburări combină ajustările spinale cu o “echilibrare a balanţei energiei”7. Cu toate acestea nu toţi chiropracticienii afirmă Noua Eră şi folosesc pur şi simplu chiropractica ca o terapie pentru tulburările neuromusculoscheletale, cum ar fi durerile de spate. De fapt, există chiropracticieni creştini care în mod explicit dezavuează ideea oricărei “echilibrări a balanţei de energie” a corpului.8

    Iridiologia caută să diagnosticheze bolile trupului prin a deosebi iregularităţile irisului.

    Kinesiologia aplicată testează muşchii căutând să diagnosticheze bolile corpului şi să depisteze problemele undei de energie. Ea porneşte de la presupunerea că există o legătură directă între muşchi şi organele interne, dacă un muşchi fiind slăbit aceasta indicând suferinţa unui organ intern.

    “Rolfing”-ul, după numele medicului american Ida Rolf este o formă de masaj dureros menită să declanşeze tensiunile emoţionale prin relaxarea şi repoziţionarea muşchilor.9

    Atingerea terapeutică este aceea atingere prin care terapeutul “canalizează” pentru pacient unda universală de energie a vieţii şi apoi îl ajută pe acesta să asimileze această energie.

    Biofeedback-ul este o tehnică prin care undele creierului sunt monitorizate pentru a se reuşi controlarea voluntară şi conştientă a funcţiilor în mod normal inconştiente şi involuntare ale corpului. Biofeedback-ul îl poate aduce pe pacient în stări modificate de conştienţă şi să-i stimuleze experienţe mistice. Tehnica respectivă este un popular instrument de “iluminare” printre susţinătorii New Age. Cu toate acestea, nici biofeedback-ul nu este neapărat o tehnică New Age. Un om cu discernământ poate participa la tratamentul cu biofeedback pentru scopuri strict medicale, cum ar fi de pildă controlul hipertensiunii, fără să sufere nici un fel de efecte spirituale adverse.10

    3. Valabilitatea ştiinţifică a terapiilor New Age
    În timp ce unele din aceste terapii, cum ar fi biofeedback-ul, au o anumită bază ştiinţifică, multe altele nu posedă aşa ceva şi au fost adesea condamnate de comunitatea medicală.11 Cercetării ştiinţifice îi rămâne încă să demonstreze că, de pildă, acupunctura este un tratament medical eficient din punct de vedere medical. O analiză publicată în The Clinical Journal of Pain (iunie 1991) a concluzionat că acupunctura este cel mult un puternic stimulent.12

    Pe de altă parte, tehnici ca iridiologia au fost complet discreditate în publicaţii ca Journal of the American Medical Association (28 sept., 1979), Australian Journal of Optometry (iulie 1982), şi Journal of American Optometric Association (octombrie1984).

    Doctorul Paul C. Reisser evidenţiază faptul că “un bine documentat studiu efectuat la Universitatea Californiei din San Diego a demonstrat că iridiologia este mai puţin capabilă să identifice pacienţii cu avansate blocaje renale decât ghicitul la întâmplare.13

    În consecinţă, bolnavii trebuie să fie conştienţi de numeroasele noi tratamente care tind să înlocuiască practicile medicale tradiţionale şi cărora le lipsesc o adevărată bază ştiinţifică.

    Impactul mişcării New Age asupra psihologiei

    Preocuparea exagerată faţă de potenţialul uman
    Mişcarea potenţialului uman este rezultanta naturală a concepţiei New Age, îndeosebi aceea a ideii că totul este una, şi că Dumnezeu este totul, sau că întreaga omenire este divină. Seminariile potenţialului uman îi învaţă pe cei ce le frecventează că, “tu eşti propriul tău dumnezeu” şi că, “îţi poţi crea propria ta realitate”. O asemenea învăţătură este răspândită prin seminarii care Lifespring, est sau The Forum. Asemenea seminarii suferă de o profundă influenţă orientală, promiţând luminare sau descoperire a adevăratului potenţial uman. De regulă, prin aceste cursuri se încearcă fărâmiţarea concepţiilor despre lume şi viaţă a celor ce le frecventează şi înlocuirea lor cu concepţii orientale mistice despre lume şi viaţă. Uneori aceste seminarii caută să inducă o stare de inconştienţă, sau transă stimulând subiecţii lor să pună la îndoială percepţia lor obişnuită a realităţii. Aceste experienţe mistice îi fac pe consumatorii lor să caute să-şi formeze o nouă înţelegere a realităţii (dobândirea unei concepţii New Age), care le poate explica experienţa.

    Puterile minţii şi potenţialul uman
    David Gershon şi Gail Straub spun că “împuternicirea” este secretul care le oferă oamenilor capacitatea de a-şi crea propria lor realitate prin intermediul puterilor minţii.14 Gershon şi Straub spun că împuternicirea se poate atinge prin utilizarea efectivă a afirmaţiilor (deci, nu a negaţiilor), a formării unei exprimării strict pozitive şi vizualizare (formarea mintală a imaginilor lucrurile pe care doreşti să le creezi).

    Impactul mişcării New Age asupra moralei

    1. Privitor la deosebirile dintre bine şi rău.
    Pentru că “totul este una” nu există nici o deosebire între bine şi rău.15 Nu există nici un fel de absoluturi morale. Totul este relativ. Exponentul New Age David Spangler afirmă că morala mişcării New Age “nu este bazată pe un concept dualist de bine şi de rău”. Apoi, Shirley MacLaine spune că, “până ce umanitatea nu înţelege că în adevăr nu există nici un bine, sau nici un rău, nu va fi pace.16

    2. Implicaţiile morale ale crezului că omul este divin.
    Fiindcă fiinţele omeneşti sunt Dumnezeu ele îşi creează propria lor realitate. Lucrul acesta înseamnă că oamenii trăiesc într-o lume făurite de ei înşişi, o lume care include tot ceea ce-şi fac singuri cât şi ceea ce li se face lor de către alţii. Dacă oamenii divinizaţi îşi creează propria lor realitate, atunci ei nu pot să-i condamne pe cei ce le fac rău altora.

    Spre exemplu, cineva poate susţine că milioanele de evrei ce au fost exterminaţi sub regimul lui Hitler şi-au creat propria lor realitate. Ca prin urmare, faptele lui Hitler nu pot fi condamnate ca fiind greşite din punct de vedere moral devreme ce el a fost doar o parte a realităţii pe care ei înşişi au creat-o. Sau, nimeni nu poate să-i condamne pe teroriştii care aruncă în aer avioanele de pasageri pentru că oamenii din acele avioane şi-au creat propria lor realitate. Când profesoara de actorie a fiicei celebrei Shirley MacLaine a suferit arsuri grave într-o coliziune de automobil, MacLaine a exclamat, “de ce oare a ales să moară în felul acesta?17” Şoferul celeilalte maşini nu era vinovat din punct de vedere moral în acest accident din moment ce se spune că ambii conducători auto şi-au ales propriile lor realităţi.

    3. Privitor la reîncarcare şi karma.
    Mulţi adepţi ai New Age-ului îşi înrădăcinează conceptele lor morale în reîncarnare şi karma. Reîncarnarea reprezintă procesul de naşteri continue până ce sufletul atinge o stare de perfecţiune şi se contopeşte din nou cu sursa lui (Dumnezeu, sau Sufletul Universal).

    Karma se referă la datoria acumulată de un suflet datorită faptelor bune sau rele comise în timpul vieţii actuale a omului, sau a vieţilor trecute. O karma bună va conduce la reîncarnarea într-o stare mult mai fericită, iar o karma rea va conduce la reîncarnarea într-o stare mult mai nefericită. Astfel, mulţi dintre adepţii mişcării New Age explică şi înfruntă existenţa răului din lume strict în lumina karmei. Gary Zukav spune că nu ar trebui să îndrăznim să emitem o judecată atunci când oamenii suferă îngrozitor deoarece, “noi nu ştim ce anume se vindecă (prin karma) în aceste suferinţe”18. Ceea ce Zukav numeşte “justiţie/dreptate nejudecătoare” ne scuteşte să ne impunem ca judecători şi juraţi ai răului vizibil din lume. Legea karmei va impune dreptatea în cele din urmă.

    Odată nişte tineri hippie aduşi în tribunal pentru vandalism au sfidat judecătorul curţii districtuale spunându-i că “nu are dreptul să condamne deoarece ceea ce el consideră dreptate pentru ei nu este valabilă pentru că dreptatea şi ordinea sunt în realitate relative”. Judecătorul care se pare că a mai avut de-a face cu nesupunerea civică a unor astfel de tineri, a spus: “Poate că nu sunt Curtea Supremă de Justiţie, dar am autoritatea să mă ocup de voi…30 de zile de închisoare!”

    Impactul mişcării New Age asupra educaţiei

    Susţinătorii New Age recunosc că dacă urmează să aibe succes în instaurarea unei “noi ere de iluminare şi armonie” trebuie să penetreze instituţiile educaţionale ale lumii.

    1. Programa şcolară şi manualele.
    Din manualele şcolare ale şcolilor publice s-au înlăturat toate referinţele privitoare la Creştinism şi s-au înlocuit cu idei New Age. În cartea lui Paul Vitz, “Censorship: Evidence of Bias in Our Children’s Textbooks”, se documentează cum Creştinismul şi valorile lui au fost şterse din manualele şcolare pentru copii. Cu toate acestea, se pot găsi referinţe privitoare la budism, hinduism, meditaţie orientală, magie, spiritualitate indiană, şi yoga.19

    Marilyn Ferguson afirmă că în programa educaţională a New Age-ului se pune accentul pe stările modificate de conştiinţă, pe meditaţie, relaxare, yoga şi biofeedback.20

    Programa educaţională a New Age-ului pune de asemenea un accent deosebit asupra autonomiei personale a individului. De exemplu, copii sunt învăţaţi să se răzvrătească “într-un mod cuvenit/limitat” împotriva principiilor mărginite ale părinţilor. Ferguson explică: “aceasta se bazează pe principiul libertăţii copiilor noştri care dacă este să se aplice înseamnă că ei trebuie să fie liberi şi faţă de noi, faţă de crezurile noastre mărginite, gusturile şi obiceiurile pe care le-am dobândit. Uneori lucrul acesta înseamnă a îndemna la o rebeliune sănătoasă, potrivită şi nu la conformitate.21

    2. Educaţia transpersonală (sau, educaţia holistică).
    Educaţia transpersonală se concentrează pe ceea ce este dincolo de tărâmul realităţii obiective, fiind subiectivă şi mistică în natură. Ea include, dar nu se limitează la învăţarea cu partea dreaptă a creierului, meditaţia, centering-ul, sugestia, educaţia confluentă şi modificările de valori.

    Despre învăţarea cu partea dreaptă a creierului se spune de către educatorii New Age că guvernează capacităţile umane creative şi intuitive. Deosebirea care se face între partea dreaptă şi partea stângă a creierului nu este neapărat un concept specific mişcării New Age, însă adepţii acesteia au exploatat această distincţie pentru a justifica introducerea în educaţie a “tehnicilor învăţării cu partea dreaptă a creierului”.

    Printre aceste tehnici ale învăţării cu partea dreaptă a creierului se numără yoga, meditaţia, invocările şi vizualizarea. Prin aceste practici, copii din clase sunt stimulaţi să aibe experienţe mistice. Prin includerea acestor tehnici ale învăţări cu partea dreaptă a creierului în programele şcolare adepţii New Age speră să se ajungă la învăţarea “integrală a creierului” spre deosebire de învăţarea strictă (şi obiectivă) cu partea stângă a creierului.

    Meditaţia este învăţată în clase copiilor în unele din şcolile Americii. Când cartea lui Deborah Rozeman, “Meditating with Children” a pătruns în sistemul şcolar al Californiei o metodă de vizualizare recomandată următoarele: “meditaţi şi pătrundeţi în Sursa din interior, şi în aceea Sursă Unică să simţiţi că sunteţi Una cu Lumina, Inteligenţa, Dragostea şi Puterea fiecăruia… repetaţi încet ‘om’ pentru a completa cercul şi a umple încăperea cu experienţa ta a Sursei din lăuntru.22

    Centering-ul implică anumite exerciţii de relaxare a corpului (cum ar fi, imaginaţia sugestivă şi respiraţia profundă). Tehnica poate părea nevinovată dar în realitate este o formă de meditaţie orientală.23

    Imaginaţia stimulată (engl., “guided imagery”), ce mai este numită şi vizualizare este adesea recomandată pentru a se descoperi “un ajutor interior”, “un ghid spiritual”, sau “eu suprem”.24

    Educaţia confluentă, teorie înrădăcinată în concepţia panteistă despre lume caută să-i facă pe copii în stare să-şi recunoască divinitatea lăuntrică şi să acţioneze conform ei. Sistemul de educaţie confluentă ce a fost pus la punct de Beverly Galyean apelează din belşug la imaginaţia stimulată şi la meditaţie. Galyean spune că un aspect cheie al meditaţiei “reprezintă capacitatea sporită de a contacta şi de a învăţa de la sursa înţelepciunii, dragostei şi inteligenţei din noi, adesea numită ‘sinele suprem’, Dumnezeu, înţelepciune sau spirit universal, sau conştiinţă.25” Metoda aceasta s-a folosit în unele şcoli californiene.

    Clarificarea valorilor caută să-i ajute pe studenţi/elevi să-şi descopere propriile lor valori. Ideea de plecare presupune că valorile nu pot fi impuse din afară (cum ar fi, din Scriptură, sau de părinţi), ci trebuie descoperite interior. Temeiul unei asemenea concepţii se găseşte în convingerea că nu există nici un fel de adevăruri sau valori absolute.26

    Educaţia globală constă în educarea tinerilor să gândească şi să acţioneze ca “cetăţeni planetari”, lucru potrivit cu agenda politică a New Age-ului. Educaţia globală răspândeşte noţiuni ca frăţia omului, sincretismul religios, şi guvernul unic mondial.27 Educaţia globală reprezintă un aspect important al învăţământului de tip New Age.

    Impactul mişcării New Age asupra mediului de afaceri

    Afacerile şi mişcarea potenţialului uman – mişcarea potenţialului uman a înflorit prin ani ’70.28 De atunci şi până în zilele noastre un număr crescând de companii s-au folosit de serviciile diferitelor seminarii New Age asupra potenţialului uman.

    Într-un articol din Wall Street Journal din 1989 s-a preciza că “firmă după firmă îşi trece managerii prin ‘seminarii New Age’… toate acestea promiţând o ‘evoluare a conştiinţei’ şi o convertire nereligioasă ce produce o ‘persoană schimbată’.29” O duzină de companii americane importante printre care se include, Ford Motor Co., Procter and Gamble Co., TRW Inc., Polaroid Corp., şi Pacific Telesis Group Inc. cheltuiesc milioane de dolari pe aşa-numitele cursuri New Age.30

    Un motiv pentru care atât de multe companii Fortune 500 au fost dornice să folosească seminarii New Age este speranţa că le vor spori productivitatea, vor îmbunătăţi relaţiile dintre angajaţi, vor stimula creativitatea muncitorilor şi toate acestea se vor materializa prin mai multe vânzări!

    Cursurile New Age de business au fost uneori terenul cel mai fertil pe care s-au făcut convertiţi ai mişcării New Age.

    Seminarii sau cursuri New Age devenite populare
    Printre acestea se pot aminti, est, The Forum şi Lifespring. Acestea precum şi o duzină de altele noi îi învaţă pe cei ce le frecventează că

    • tu eşti propriul tău dumnezeu
    • tu poţi să-ţi creezi propria ta realitate
    • tu ai un potenţial nelimitat

    Uneori aceste seminarii le induc celor ce le frecventează stări modificate de conştienţă, transă şi meditaţie. Nu sunt rare cazurile când conducătorii lor trec întâi la demontarea sau distrugerea concepţiilor despre lume şi viaţă a celor ce le frecventează, mai înainte ca să le ofere principii New Age. Se induc stări alterate de conştienţă care se declanşează cu speranţa producerii unor experienţe mistice atât de puternice încât să-i facă pe seminarişti să pună la îndoială sau să abandoneze complet concepţiile anterioare despre lume şi viaţă. În cazul intervenţiei unor astfel de experienţe mistice se oferă explicaţii tip New Age de felul, “eşti propriul tău Dumnezeu”, sau, “îţi poţi crea propria ta realitate”.

    1. Fergusson, pag.242
    2. idem, pag.246
    3. Capra, pag.123
    4. idem, pag.322
    5. Rick Fields et al., eds, Chop Wood, Carry Water (Los Angeels: J.P. Tarcher, 1984), pag.186.
    6. Miller, pag.187
    7. John Thie, Touch for Health (Marina del Rey, Calif.: DeVorss, 1973).
    8. Vezi, “Policy Statement on New Age Healing” a Christian Chiropractors Association (CCA, 3200 S.Lemay Ave., Fort Collins, CO 80525-3605).
    9. Š1995 Zane Publishing, Inc. Š1994, 1991, 1988 Simon & Schuster, Inc.
    10. vezi, Groothuis, Confronting the New Age, pag.187-190.
    11. Luarii de pozitii asupra practicilor medicale în context New Age se pot obtine de la National Council Against Health Fraud, Box 1276, Loma Linda, CA 92354.
    12. Vezi si, Journal of Clinical Epidemiology, vol.43 (1990), pag.1191-1199.
    13. Paul C. Reisser, “Holistic Health: Marcus Welby Enters the New Age”, din The New Age Rage, ed. Karen Hoyt (Old Tappan, N.J.: Revell, 1987), pag.65.
    14. David Gershon si Gail Straub, Empowerment: The Art of Creating Your Life as You Want It (New York: Dell, 1989).
    15. David Spangler, Revelation: The Birth of a New Age (Middleton, Wisc.: Lorian Press, 1976), pag.13
    16. MacLaine, pag.357, într-un citat al entitatii numite Higher Self (Eu-l Suprem) pe care ea a “canalizat-o”.
    17. Shirley MacLaine, It’s All in the Playing (New York: Bantam Books, 1987); pentru o critica a cartii acesteia, vedeti “A Summary Critique” de Douglas Groothuis, din Christian Research Journal (toamna lui 1987), pag.28.
    18. Gary Zukav, The Seat of the Soul (New York: Simon and Schuster, 1989), pag.45.
    19. Berit Kjos, Your Child and the New Age (Wheaton, Ill.: Victor Books, 1990), pag.26
    20. Marilyn Ferguson, pag.315.
    21. Marilyn Ferguson, pag.316.
    22. Deborah Rozeman, “Meditating with Children” (Boulder Creek, Calif.: Univ. of the Tree Press, 1975), pag.42.
    23. Jack Canfield si Paula Klimek, “Education in the New Age”, New Age (februarie, 1978), pag.36.
    24. Shirley Correll, “Quieting Reflex and Guided Imagery: Education for the New Age”, Pro-Family Forum Alert (septembrie 1985), pag.5.
    25. Beverly Galyean, “Meditating with Children: Some Things We Learned”, AHP Newsletter (august/septembrie 1980), pag.16.
    26. vezi, Berit Kjos, pag.39.
    27. Vander Velde si Hyung-Chan, Global Mandate, pag.3, 17, 25, 26; citat în “Terminal Vision”, de Erich Buehner în Education Newsline (februarie-martie 1987), pag.1-3.
    28. Printre sursele ce vorbesc de miscarea potentialului uman se enumera, Werner Erhard and Associates, The Forum (1986), George Leonard, The Transformation – A Guide to the Inevitable Changes in Humankind (New York: Delacorte Press, 1972), si Michael Ray si Rochelle Myers, Creativity in Business (Garden City, N.Y.: Doubleday, 1986).
    29. Peter Drucker, Wall Street Journal, 9 februarie 1989, citat în SCP Journal, 9:1, pag.8.
    30. Peter Waldeman, “Motivate or Alienate? Firms Hire Gurus to Change Their ‘Cultures’ “, Wall Street Journal, 24 iulie, 1987, sectiunea a II-a.

    Comparaţi 20 de religii şi secte cu Creştinismul biblic-Creştinism, secte şi religii- O comparaţie între 20 de religii, secte şi Creştinismul biblic.

    Un rezumat concis al crezurilor de bază.
    O ediţie nouă de pliant împăturit.
    Cercetări actualizate şi date noi.


    Cine este Dumnezeu?
    Cine este Isus?
    Cine este Duhul Sfânt?
    Cum este omul mântuit?
    Ce se întâmplă după moarte?
    Fondatori, data, locul?
    Scrierile de bază.
    Alte date relevante.

    Veţi afla ce propuneri la întrebările de mai sus avansează:

    Mormonismul
    Martorii lui Iehova
    Biserica Unificării
    Ştiinţa Creştină
    Spiritismul
    Scientologia
    New Age-ul
    Hinduismul
    Hare Krishna
    Meditaţia Transcedentală
    Islamul
    Bahaismul şi altele…

    şi ce răspunsuri are Creştinismul biblic?

    Creştinismul biblic

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Isus Hristos. Întemeiat în jurul anilor 30-33 din primul secol în provincia evreiască a Palestinei (Israelul de azi) aflată în ocupaţia Imperiului Roman. Urmaşii lui Isus Hristos au rămas cunoscuţi sub numele de “creştini”.
    Scrieri de bază Biblia, scrisă iniţial în ebraică şi aramaică (Vechiul Testament) şi în greacă (Noul Testament).
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeul adevărat este trinitar (un singur Dumnezeu descoperit în trei Persoane, dar nu trei dumnezei): Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai des titlul “Dumnezeu” desemnează prima Persoană a Trinităţii, Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu este o fiinţă spirituală neavînd un corp fizic. El este personal, lucrând cu omul. A creat universul din nimic, este etern, neschimbător, sfânt, iubitor şi perfect.
    Cine este Isus? Isus este Dumnezeu, a doua Persoană a Trinităţii. Ca Dumnezeu Fiul El a existat din totdeauna şi nu este creat. El este cu desăvârşire Dumnezeu şi cu desăvârşire om (cele două naturi fiind unite, nu amestecate). Fiind a doua Persoană a Trinităţii, El este deopotrivă egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Când s-a făcut om, El a fost conceput prin Duhul Sfânt şi s-a născut din fecioara Maria. Isus este singura cale la Tatăl, la mântuire şi la viaţă veşnică. El a murit pe cruce, potrivit cu planul lui Dumnezeu, devenind jertfa perfectă şi ispăşitoare a păcatelor noastre. A înviat dintre morţi a treia zi, este nemuritor spiritual şi fizic. În următoarele 40 de zile, a fost văzut de mai mult de 500 de martori oculari. Rănile i-au fost atinse de om şi a mâncat mâncare alături de ucenici. S-a înălţat trupeşte la ceruri. Isus se va întoarce din nou vizibil şi trupeşte pentru a instaura Împărăţia lui Dumnezeu la sfârşitul lumii şi pentru a face judecata lumii.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia Persoană a Trinităţii. Duhul Sfânt este o persoană, nu o forţă sau un câmp de energie. El mângâie, se întristează, mustră, convinge, învaţă, vorbeşte şi îi umple pe creştini. El nu este Tatăl, nici Fiul, Isus Hristos. Este o Persoană distinctă.
    Cum eşti mântuit? Mântuirea se obţine prin harul lui Dumnezeu şi nu prin faptele bune făcute de om. Mântuirea trebuie primită prin credinţă. Omul trebuie să creadă din inimă că Isus a murit pentru păcatele lui şi că a înviat trupeşte din morţi, fapt care reprezintă atât asigurarea iertării cât şi a învierii trupului. Acesta a fost planul atent al lui Dumnezeu prin care a procurat iertarea păcătoşilor.
    Ce se întâmplă după moarte? Credincioşii merg la Domnul. Se alătură lui Isus. După moarte, toţi aşteaptă judecata finală. Atât cei mântuiţi cât şi cei pierduţi vor învia. Cei mântuiţi vor locui împreună cu Isus în ceruri. Cei pierduţi vor suferi chinul separării eterne de Dumnezeu (în iad). Învierea trupească a lui Isus din morţi garantează credincioşilor că şi ei vor fi înviaţi şi că vor primi trupuri noi nemuritoare.
    Alte date, crezuri şi practici Închinarea se aduce în grup, de regulă în biserici. Nu există ritualuri secrete. Botezul şi Comuniunea (Cina Domnului) sunt publice. Se depun eforturi misionare voluntare. Ajutor celor în nevoie, săracilor, orfanilor, văduvelor şi celor suferinzi. Creştinii cred că Isus este Mesia Israelului făgăduit iudeilor în Vechiul Testament. Isus a spus că urmaşii Lui vor fi cunoscuţi după dragostea lor unul pentru celălalt.

    Martorii lui Iehova

    (Societatea Turnului de Veghere şi a Tractatului)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Charles Taze Russell (1852-1916) şi Joseph F. Rutherford (1869-1942). Mişcarea a început în anul 1879 în Pennsylvania, S.U.A.. Sediile de azi ale organizaţiei se află în Brooklyn, New York.
    Scrieri de bază Toate publicaţiile actuale, incluzând Biblia (doar pretinsa “Traducere a Lumii Noi”, o adaptare făcută propriilor crezuri), “Să înţelegem Scripturile”“Tu poţi să trăieşti veşnic în paradisul de pe Pământ”, cunoscutele reviste “Turnul de Veghere” şi “Treziţi-vă!”.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este o singură persoană numită “Iehova” al cărei nume martorii l-au redescoperit (sic!). Trinitatea este respinsă. Isus a fost întâia creatură făcută de Iehova.
    Cine este Isus? Isus nu este Dumnezeu ca Tatăl, ci unul mai mic. Înainte de a trăi pe Pământ, el era arhanghelul Mihail. Prin el Iehova a creat universul. A fost un om care a trăit o viaţă perfectă pe Pământ. După ce a murit pe un stâlp (nu pe o cruce!), el a fost înviat ca şi creatură spirituală, iar trupul i-a fost distrus. Isus nu va veni a doua oară, el a “revenit” invizibil în anul 1914, în spirit. Foarte curând, împreună cu îngerii îi va nimici pe toţi cei ce nu sunt “martori ai lui Iehova”.
    Cine este Duhul Sfânt? Impersonalul “spirit sfânt” nu este Dumnezeu, ci mai degrabă invizibila şi activa forţă a lui Iehova Dumnezeu.
    Cum eşti mântuit? Dacă te botezi ca şi “martor al lui Iehova”. Marea majoritate a membrilor trebuie să dobândească viaţa veşnică prin lucrarea “din uşă-n uşă”. Mântuirea în ceruri se limitează doar la cei 144.000 de “unşi”. Numărul a fost deja atins.
    Ce se întâmplă după moarte? Cei 144 de mii trăiesc ca spirite în ceruri. Restul celor drepţi, “marea gloată” vor trăi pe pământ şi vor trebui să-l asculte cu desăvârşire pe Iehova timp de 1.000 de ani, altfel vor fi anihilaţi.
    Alte date, crezuri şi practici Sunt cunoscuţi sub numele de Biblia Turnului de Veghere şi Societatea Tractatului. Se strâng în “Sălile Regatului” în loc de biserici. Membrii activi sunt îndemnaţi să distribuie literatura organizaţiei din uşă în uşă. Odată pe an se ţine serviciul de “Comemorare” (Cina Domnului) la care doar cei “unşi” pot lua parte. Nu ţin sărbătorile, zilele de naştere. Le este interzis să voteze, să salute drapelul ţării, să servească în armată, sau să primească transfuzii de sânge.

    Mormonismul

    (Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Joseph Smith Jr. (1805-1844) este cel ce în anul 1830 a întemeiat Biserica lui Isus Cristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în New York. Sediile actuale se găsesc în Salt Lake City, statul american Utah.
    Scrieri de bază Cartea lui Mormon, Doctrina şi Legămintele, Perla de Mare Preţ, Biblia (doar versiunea King James, sau propria “Versiune Inspirată” a lui Smith), învăţăturile autoritare ale profeţilor mormoni sau ale altor “autorităţi generale” ale grupării.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu Tatăl a fost odată un om, însă a “progresat” atingând dumnezeirea. El are un corp fizic asemenea nevestei lui (Maica Cerească). Nu există trinitate. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei dumnezei deosebiţi. Oamenii vrednici vor putea într-o zi să devină ei înşişi dumnezei.
    Cine este Isus? Isus este un dumnezeu diferit de Tatăl (Elohim). El este copilul de spirit al Tatălui şi Mamei din Ceruri şi este “fratele mai vârstnic” al tuturor oamenilor şi al fiinţelor spirituale. Trupul său a fost creat din unirea sexuală dintre Elohim şi Maria. Isus a rămas necăsătorit. Moartea sa de pe cruce nu oferă ispăşire completă pentru toate păcatele, dar oferă tuturora şansa învierii.
    Cine este Duhul Sfânt? “Spiritul sfânt” este diferit de “Sfântul Duh”. “Spiritul sfânt” nu este Dumnezeu, ci este o influenţă sau emanaţie asemenea electricităţii ieşită de la Dumnezeu (sau o “lumină” a lui Hristos).
    Cum eşti mântuit? Învierea vine prin har, însă mântuirea (care constă din înălţarea la dumnezeire) se obţine prin faptele bune, inclusiv prin ascultare faţă de liderii bisericii, de botezul mormon, de zeciuială, de ordinare, de căsătorie şi de ritualuri secrete din templul mormon. Viaţa veşnică nu este posibilă fără apartenenţa la grupare.
    Ce se întâmplă după moarte? În cele din urmă aproape toată lumea ajunge într-unul dintre cele trei “regate cereşti” diferite, unii dobândind dumnezeirea. Apostaţii şi ucigaşii merg totuşi în “întunericul de afară”.
    Alte date, crezuri şi practici Alcoolul, tutunul, cafeaua sau ceaiul sunt interzise. Se săvârşeşte un botez pentru cei morţi. Un angajament misionar de 2 ani este încurajat. Prozelitism făcut din uşă în uşă. Ritualurile secrete din templu sunt accesibile doar membrilor cu bună reputaţie. O reţea socială extinsă. Persoanelor de origine africană nu le-a fost permis accesul liber la preoţia mormonă şi privilegiile ei decât începând din anul 1978.

    Biserica Unificării

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Sun Myung Moon (născut în 1920). În anul 1954 acesta a întemeiat “Asociaţia Spiritului Sfânt pentru Unificarea Creştinismului Mondial” (Holy Spirit Association for the Unification of World Christianity), în Coreea de Sud. Sediile actuale se află în oraşul New York.
    Scrieri de bază Principiul Divin de Sun Myung Moon considerat “Testamentul completat”. Rezumatul Principiului, Nivelul 4 şi Biblia. (“Biblia însă nu este ea însăşi adevărul, ci doar un manual care învaţă adevărul”.)
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este atât pozitiv cât şi negativ. Dumnezeu a creat universul din el însuşi, universul fiind “trupul” lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cunoaşte viitorul, suferă şi îi este necesar omul (Sun Myung Moon) care să-l facă fericit. Nu există trinitate.
    Cine este Isus? Isus a fost un om desăvârşit, dar nu era Dumnezeu. Este fiul lui Zaharia, nu a fost născut din fecioară. Misiunea lui era de a-i strânge pe iudei în jurul Lui însuşi, să-şi găsească o mireasă perfectă şi să pună bazele unei familii perfecte. Misiunea însă, a eşuat. Isus nu a înviat fizic din morţi. A doua venire a lui Hristos este împlinită în persoana lui Sun Myung Moon, care îi este superior lui Isus şi va duce la îndeplinire misiunea acestuia.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este un spirit feminin care lucrează împreună cu Isus în lumea spirituală călăuzindu-i pe oameni la Sun Myung Moon.
    Cum eşti mântuit? Ascultarea şi recunoaşterea Adevăraţilor Părinţi (Moon şi nevasta lui) va elimina păcatul şi va conduce la desăvârşire. Cei ce sunt cununaţi de Moon şi nevasta lui beau un vin sfânt special care conţine 21 de ingrediente (inclusiv sânge de la Părinţii Adevăraţi).
    Ce se întâmplă după moarte? După moarte omul ajunge în lumea spiritelor. Nu există înviere. Membrii avansează convingându-i şi pe alţii să-l urmeze pe Sun Myung Moon. Toată lumea va fi mântuită, inclusiv Satana.
    Alte date, crezuri şi practici Cunoscuţi şi sub numele de “Federaţia Familială pentru Pacea Lumii şi Unificare” (Family Federation for World Peace and Unification). Cununii în masă între diferite etnii care sunt aranjate şi oficiate de Moon. Membrii cred că Isus se pleacă înaintea lui Sun Myung Moon şi că acesta este Împăratul împăraţilor, Domnul domnilor şi Mielul lui Dumnezeu. Este încuviinţat contactul cu spiritele morţilor.

    Ştiinţa Creştină

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Mary Baker Eddy (1821-1910). Fondată în Massachusetts, S.U.A., în anul 1875. Sediile actuale în Boston, statul Massachusetts.
    Scrieri de bază Ştiinţă şi Sănătate, cu Trimiteri la ScripturiScrieri DiverseManualul Bisericii Mamă şi altele scrise de d-na Eddy. Biblia (nu prea creditată). Jurnalul Ştiinţei Creştine, Santinela Ştiinţei Creştine şi alte publicaţii periodice oficiale.
    Cine este Dumnezeu? Conform d-nei Eddy, Dumnezeu este un principiu impersonal al vieţii, adevărului, dragostei, inteligenţei şi spiritului. Dumnezeu este tot ce există cu adevărat, materia este o iluzie.
    Cine este Isus? Isus nu era Hristosul, ci un om care a manifestat ideea hristică (Hristos însemnând perfecţiune, nu o persoană). Isus nu era Dumnezeu iar Dumnezeu nu putea niciodată să devină om sau trup. El nu a suferit şi nu putea să pătimească pentru păcate. Nu a murit pe cruce. Nu a înviat trupeşte din morţi. Nu se va întoarce literal înapoi.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este definit ca fiind învăţătura Ştiinţei Creştine. O putere impersonală.
    Cum eşti mântuit? Umanitatea este deja mântuită etern. Păcatul, răul, boala şi moartea, nu sunt reale.
    Ce se întâmplă după moarte? Moartea nu este reală. Cerurile şi Iadul nu sunt decât nişte stări ale minţii. Modalitatea prin care se poate ajunge în ceruri este să se intre în armonie (să fii una cu Dumnezeu).
    Alte date, crezuri şi practici Membrii apelează la “profesionişti” (engl., practitioners) de Ştiinţă Creştină (vindecători profesionişti autorizaţi care “tratează” presupuse boli contra unei taxe), în loc de medici. Vindecarea intervine în urma conştientizării faptului că nu poţi fi într-adevăr bolnav, sau rănit şi că trupul nu se poate îmbolnăvi, nu poate să simtă durerea sau nu poate să moară (materia este o iluzie). Atragerea de noi membri se face prin invocarea unor vindecări miraculoase. Publică ziarul Christian Science Monitor.

    Şcoala Unităţii Creştinismului

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Soţii Charles (1854-1948) şi Myrtle (1845-1931) Fillmore. Fondată în 1889 în Kansas City, Missouri. Sediul în Unity Village, Missouri.
    Scrieri de bază Revista “Unitatea”. Cărţile Lecţii din adevărDicţionarul biblic metafizic şi Biblia (dar nu foarte creditată şi supusă intepretărilor cu sensuri “ascunse”).
    Cine este Dumnezeu? O putere impersonală invizibilă. Lui “Dumnezeu” i se mai spune “principiul”, “legea”, “fiinţa”, “mintea”, “spiritul”. Dumnezeu se găseşte în tot la fel cum sufletul se află în corpul omului. Nu există trinitate. Spiritul este realitate, materia nu.
    Cine este Isus? Isus a fost un om, dar nu Hristosul. A fost totuşi un om care poseda “conştiinţă hristică”. “Hristos” înseamnă o stare de perfecţiune regăsită în fiecare om. Isus a trăit de mai multe ori înainte căutându-şi propria lui mântuire. Isus nu a murit ca jertfă pentru păcatele nimănui. Nu a înviat trupeşte din morţi şi nu se va întoarce niciodată pe Pământ în trup.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este legea lui Dumnezeu în acţiune, “puterea executivă atât a Tatălui cât şi a Fiului”. Un gând “distinct” din mintea omului.
    Cum eşti mântuit? Recunoscând că fiecare om este la fel de mult Fiul lui Dumnezeu cum Isus a fost. Nu există rău, nici diavol, păcat, sărăcie, sau bătrâneţe. Omul suferă mai multe reîncarnări până ce învaţă aceste adevăruri şi devine “perfect”.
    Ce se întâmplă după moarte? Moartea este rezultatul unei gândiri greşite. Omul migrează într-un alt corp (reîncarnare) până atinge iluminarea. Nu există un iad sau rai literal.
    Alte date, crezuri şi practici Servicii de închinare ţinute în bisericile Unităţii. Se oferă consiliere şi rugăciuni prin corespondenţă şi la telefon (“Silent Unity”). Se crede că Unitatea primeşte anual milioane de cereri de rugăciune. Calendare devoţionale ale Unităţii precum Cuvântul de zi cu zi, sunt folosite de membrii altor religii şi biserici. În fiecare an milioane de publicaţii ale grupării văd lumina tiparului.

    Scientologia

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Fondată în anul 1954 de L. Ron Hubbard (1911-1986), în California. Sediile actuale în Los Angeles, California.
    Scrieri de bază Dianetica, Ştiinţa modernă a sănătăţii mintale, alături de alte cărţi scrise de Hubbard. Calea spre fericire.
    Cine este Dumnezeu? Nu-l defineşte pe Dumnezeu sau Fiinţa Supremă şi respinge descrierile biblice ale lui Dumnezeu. Fiecare este un “tetan”, adică un spirit nemuritor care posedă puteri nelimitate asupra propriului univers, dar nu toţi sunt conştienţi de acest lucru.
    Cine este Isus? Isus este rareori menţionat în Scientologie. Isus nu este Creatorul, nici nu a fost un “tetan activ/operativ” (deţinând puteri supranaturale şi beneficiind de ştergerea defectelor mintale). Isus nu a murit pentru păcatele oamenilor.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este menţionat în această credinţă.
    Cum eşti mântuit? Nu există păcat, nici necesitatea pocăinţei. Mântuirea înseamnă scăparea de reîncarnări. Se aşteaptă ca fiecare să lucreze cu un “auditor” la “engramele” (complexe) sale pentru a atinge condiţia de “curat”, apoi să progreseze urcând pe “puntea ce duce la eliberarea completă”.
    Ce se întâmplă după moarte? Iadul este un mit. Oamenii care reuşesc să-şi şteargă engramele devin tetani operativi.
    Alte date, crezuri şi practici Membrii celebrează naşterea lui Hubbard şi aniversarea publicării Dianeticii. În întreaga lume pluteşte controversa în jurul grupului. Revistele Time şi Reader’s Digest au publicat demascări zdrobitoare la adresa grupului. Printre organizaţiile asociate Scientologiei se numără Narconon, Criminon, Way to Hapiness Foundation, WISE, Hubbard College of Administration, Applied Scholastics. Organizaţia are în rândurile ei câteva nume de actori celebri.

    Spiritismul

    (sau, spiritualismul)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Un crez străvechi popularizat de surorile Kate şi Margaret Fox în jurul anului 1848, în Hydesville, New York. Există mai multe grupuri mici, fără un sediu oficial.
    Scrieri de bază Manualul SpiritistuluiEvanghelia Aqvariană a lui Isus HristosulOahspe, Biblia (pasaje la alegere), şi altele.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este o inteligenţă infinită. Puterea impersonală care controlează universul.
    Cine este Isus? Isus a fost un om, nu Dumnezeu. Când a fost pe Pământ, el era profet sau medium avansat (cel despre care se crede că intră în legătură cu lumea spiritelor). Acum Isus este un spirit prin care omul poate comunica cu lumea spiritelor.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este cuprins în această credinţă. Cu toate acestea, unii folosesc termenul când se referă la spiritul unui om sfânt care nu mai trăieşte.
    Cum eşti mântuit? Cunoaşterea şi faptele bune îmbunătăţesc statutul omului în viaţa de apoi.
    Ce se întâmplă după moarte? După încheierea vieţii pe acest plan pământesc, viaţa continuă pe tărâmul spiritelor unde duhul omului poate progresa de la un nivel la altul. Raiul şi iadul sunt stări ale minţii. Unii cred în reîncarnare.
    Alte date, crezuri şi practici Se ţin şedinţe pentru contactarea morţilor. Se fac demonstraţii spiritiste. Servicii asemănătoare celor din biserică în care se cântă, se transmit mesaje spirituale din partea celor morţi şi se fac profeţii. Uneori se utilizează plăcile de Quija. Cei care au suferit pierderea cuiva drag sunt adeseori atraşi de perspectiva contactului cu cei decedaţi.

    New Age

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Rădăcinile mişcării se găsesc în misticismul oriental, în hinduism şi în păgânism. Prin anii ’80 şi ’90 ideile New Age au fost popularizate de actriţa Shirley MacLaine (născută 1934). Crezurile variază substanţial.
    Scrieri de bază Nu există o carte sfântă. Se folosesc pasaje biblice pe sărite. I Ching-ul, scrierile hinduismului, budismului şi taoismului, la care se adaugă superstiţii ale indienilor americani. Cărţile publicate despre astrologie, misticism şi magie.
    Cine este Dumnezeu? Totul şi fiecare este Dumnezeu. Dumnezeu este o forţă impersonală sau un principiu, nu o persoană. Omul posedă o nelimitată putere interioară pe care are nevoie să o descopere.
    Cine este Isus? Isus nu este singurul Dumnezeu adevărat. El nu este un mântuitor, ci un model spiritual, un guru şi este acum unul dintre “maeştrii înălţaţi”. El era un adept al New Age-ului care s-a conectat la puterea divină aşa cum o poate face fiecare. Mulţi cred că Isus a ajuns în Orient, în India sau Tibet, pentru a descoperi adevăruri mistice. Nu a înviat trupeşte din morţi, ci s-a “ridicat” la un nivel spiritual superior.
    Cine este Duhul Sfânt? Uneori este perceput drept o forţă spirituală. Omul este divin şi poate trăi fenomenul spiritist prin contactarea unor fiinţe nepământeşti.
    Cum eşti mântuit? Este nevoie de compensarea karmei rele cu o bună karma. Omul poate primi putere supranaturală prin meditaţie, prin conştientizarea eu-ului (descoperirea sinelui) şi prin intermediul unor “spirite ghid”. Se utilizează termeni ca “renăscut” pentru descrierea descoperirii de sine (a intrării în contact cu propriul sine).
    Ce se întâmplă după moarte? Reîncarnarea omului are loc până se atinge dumnezeirea sau identificarea cu Dumnezeu. Nu se crede într-o viaţă veşnică după înviere. Nici într-un iad şi rai literal.
    Alte date, crezuri şi practici Yoga, meditaţia, vizualizarea, astrologia, mediumismul, hipnotismul, transele şi interpretarea cărţilor de Tarot, pot fi incluse în New Age. Utilizarea de cristale pentru armonizarea cu Dumnezeu (care trece drept o energie), pentru vindecări spiritiste, contactarea spiritelor, şi pentru expansiunea conştiinţei, sau a altor puteri spirituale. Se militează fervent pentru pacea mondială şi unitate. Se accentuează vindecarea holistică.

    Islamul

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Mahomed (570-632) este “pecetea” finală a mai multor profeţi trimişi de către Allah (Dumnezeu). Calendarul islamic a debutat în anul 622 d.H. când Mahomed a fugit din Mecca. Principalele secte ale islamului: Shia şi Sunni.
    Scrieri de bază Coranul (Qur’an) i-a fost revelat lui Mahomed de către îngerul Gabriel. Legea lui Moise din Biblie, Psalmii lui David şi Evanghelia lui Isus (Injil-ul) sunt acceptate în Coran, însă cărturarii musulmani susţin că creştinii şi evreii au denaturat respectivele revelaţii originale.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu (Allah) este Unul. Cel mai mare păcat în Islam este shirk care înseamnă asocierea cu ceva a lui Dumnezeu. Mulţi musulmani cred că creştinii cred în trei dumnezei şi ca prin urmare se fac vinovaţi de păcatul shirk-ului. Atributele umane de felul “Dumnezeu Tatăl” nu sunt permise.
    Cine este Isus? Isus (Isa în arabă) este unul dintre cei mai respectaţi peste 124.000 de profeţi trimişi de Allah. Isus a fost fără de păcat, născut din fecioară şi un mare vindecător miraculos, dar nu este fiul lui Dumnezeu. Naşterea sa din fecioară este asemănată cu crearea lui Adam. Isus nu este Dumnezeu iar Dumnezeu nu este Isus. El nu a fost crucificat ci a fost înălţat înainte de moarte de către Allah scăpându-l ca pe Avraam sau Moise. Isus, nu Mahomed se va întoarce pentru a juca un rol special înaintea zilei judecăţii, poate pentru a-i converti pe creştini la Islam.
    Cine este Duhul Sfânt? Allah are un spirit sau este el însuşi un spirit. Musulmanii resping noţiunea biblică a trinităţii.
    Cum eşti mântuit? Oamenii sunt de fel buni, dar greşesc şi au nevoie de călăuzire. Echilibrul dintre faptele bune şi cele rele determină dacă destinul etern al omului va fi iadul sau paradisul. Mila lui Allah poate înclina balanţa în favoarea paradisului, devreme ce voia lui este supremă.
    Ce se întâmplă după moarte? Învierea trupurilor. Teama de chinul veşnic reprezintă o temă predominantă în Coran. Paradisul include o grădină populată de houris, nişte fecioare rânduite de Allah să ofere plăceri sexuale bărbaţilor neprihăniţi.
    Alte date, crezuri şi practici Urmaşii sunt numiţi musulmani. Frecventează moscheea în vederea rugăciunilor, pentru predică, şi sfătuire. Se fac eforturi sfinte şi se dă toată silinţa pentru răspândirea Islamului (jihad-ul). Islamul constă din 5 stâlpi: mărturisirea că Allah este singurul Dumnezeu adevărat şi că Mahomed este profetul său, rugăciunea de cinci ori pe zi îndreptat cu faţa către Mecca, facerea de milostenii (în bani), postul din timpul lunii Ramadanului, pelerinajul la Mecca (odată în viaţă).

    Naţiunea Islamului

    (o sectă “americană”)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Fondată în anul 1930 de Wallace D. Fard (1891-?) în Detroit, dar ulterior a fost condusă de Elijah (Ilie) Muhammad (1897-1975) începând cu anul 1934. Conducătorul actual este Louis Farrakhan (născut 1933). Sediul se află în Chicago, Illinois, S.U.A.
    Scrieri de bază În public, Sfântul Coran reprezintă autoritatea, Biblia este de asemenea citată frecvent, dar Mesaj către negrul din AmericaSalvatorul nostru a sosit şi alte cărţi ale lui Elijah Muhammad alimentează crezurile aparte ale mişcării. Învăţăturile din prezent se regăsesc în ziarul The Final Call şi în discursurile Predicatorului Farrakhan.
    Cine este Dumnezeu? Oficial, există doar un singur Dumnezeu, Allah aşa cum este descris în Coran. Dar şi învăţăturile lui Elijah Muhammad sunt adevărate: Dumnezeu este un om de culoare, milioane de Allahi au trăit şi au murit de la creaţie încoace, luată în mod colectiv rasa neagră este Dumnezeu iar Stăpânul Fard este Allah-ul Suprem şi Mântuitorul.
    Cine este Isus? Oficial, Isus este un profet fără păcat al lui Allah. În particular, Isus s-a născut din adulterul Mariei cu Iosif care era deja căsătorit cu o altă femeie. Isus nu a fost crucificat, ci înjunghiat în inimă de către un ofiţer de poliţie. Se află încă îngropat în Ierusalim. Profeţiile despre a doua venire a lui Isus se referă la Stăpânul Fard (Master Fard), la Elijah Muhammad sau la Louis Farrakhan.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este important în credinţa Naţiunii Islamului, ci este în general considerat a fi puterea lui Dumnezeu sau ca îngerul Gabriel atunci când i-a vorbit profetului Mahomed.
    Cum eşti mântuit? Oamenii păcătuiesc, dar nu sunt născuţi păcătoşi. Mântuirea se primeşte prin supunere lui Allah şi pentru faptele bune. Alte crezuri mai vechi reapar: Fard este Salvatorul (mântuitorul), mântuirea rezultă în urma cunoaşterii de sine şi a realiza că albii sunt diavolii a căror rasă a disclocat-o pe cea a negrilor.
    Ce se întâmplă după moarte? Nu există conştienţă sau vreo altă existenţă spirituală după moarte. Cerul şi Iadul sunt simboluri. Afirmaţiile făcute despre înviere se referă la trezirea persoanelor “moarte mintal” prin prezentarea învăţăturilor adevărate.
    Alte date, crezuri şi practici Mesajele publice ale lui Farrakhan coexistă cu învăţăturile esoterice mai timpurii. Vederile mai vechi ale lui Elijah Muhammad (cum sunt politeismul, Dumnezeu este rasa neagră, Stăpânul Fard este Allah încarnat, albii sunt diavolii care se înmulţesc pentru a face rău) sunt încă distribuite, dar discursul public din prezent se axează pe teme islamice (un singur Dumnezeu etern, diversitate rasială), cu referiri repetate la Biblie.

    Credinţa Baha’i

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Siyyid ‘Ali-Muhammad (1819-1850), supranumit “Bab” (poarta) şi Mirza Husayn-‘Ali, “Baha’u’llah” (1817-1892). Fondată în 1844 în Iran. Sediul în Haifa, Israel.
    Scrieri de bază Scrierile lui Baha’u’llah şi cele ale lui Abdu-l’Baha, singurul interpret autorizat al credinţei, printre care se numără Kitab-i-Aqdas (“Cartea cea mai sfântă”) şi Kitab-i-Iqan (“Cartea certitudinii”), cât şi Biblia interpretată spiritual încât să se conformeze teologiei Bahai.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este o fiinţă divină de neînţeles şi care s-a descoperit pe sine prin intermediul a nouă “manifestări” (lideri religioşi), inclusiv prin Adam, Moise, Krishna, Buda, Isus, Mahomed şi Baha’u’llah. Trinitatea este respinsă.
    Cine este Isus? Isus este una dintre cele nouă manifestări ale lui Dumnezeu. Fiecare manifestare o depăşeşte pe cea precedentă, aducând învăţăminte noi despre Dumnezeu. Isus care l-a înlocuit pe Moise, a fost la rândul lui înlocuit de Mahomed, depăşiţi şi înlocuiţi ulterior de cea mai mare şi mai importantă dintre toate manifestările, cea a lui Baha’u’llah (“Gloria” sau “splendoarea lui Allah”). Isus nu este Dumnezeu şi nu a înviat din morţi. El nu este singura cale la Dumnezeu. Isus s-a întors pe Pământ în chipul lui Baha’u’llah.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este energie divină provenită de la Dumnezeu şi care a dat putere fiecărei manifestări. “Spiritul Adevărului” se referă la persoana lui Baha’u’llah.
    Cum eşti mântuit? Prin credinţa în manifestarea lui Dumnezeu (care este Baha’u’llah). Prin a cunoaşte şi a trăi principiile şi învăţăturile lui Baha’u’llah.
    Ce se întâmplă după moarte? Nemurirea fiecăruia este asigurată de faptele bune făcute, iar celor credincioşi li se acordă răsplăţi. Cerul şi iadul sunt nişte stări, nu locuri.
    Alte date, crezuri şi practici Credinţa Baha’i este la origine o sectă islamică aspru persecutată în Iran. Credinţa Baha’i învaţă că toate religiile au aceeaşi sursă, aceleaşi principii şi urmăresc acelaşi lucru. Un accent deosebit se pune pe integrare şi unitate mondială. Se ţin cu regularitate adunări locale denumite “sărbători” şi întâlniri administrative numite “adunări spirituale”. “Casa Universală a Dreptăţii” din Haifa, Israel, este totodată un mausoleu, dar şi principala structură de conducere a grupării.

    Iudaismul (credinţa mozaică)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Biblicii Avraam şi Moise, cu aproape 2.000 de ani înainte de Hristos, în Orientul Mijlociu. Există trei mari ramuri principale ale iudaismului. Iudaismul ortodox, iudaismul conservator şi iudaismul reformist, fiecare având crezuri proprii.
    Scrieri de bază Tanakh (Vechiul Testament) şi îndeosebi Tora (primele cinci cărţi ale Bibliei). Talmudul (un comentariu al Vechiului Testament). Învăţături ale fiecărei ramuri. Scrierile înţelepţilor, precum Maimonide.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este duh. Pentru iudeii ortodocşi Dumnezeu este personal, atotputernic, etern şi milos. Pentru alţi iudei, Dumnezeu este impersonal, de nepătruns, fiind definit în mai multe feluri. Nu există trinitate.
    Cine este Isus? Isus este privit fie ca un mesia fals extremist, fie ca un bun rabin (învăţător) evreu care a fost martirizat. Mulţi iudei nu-l recunosc deloc pe Isus. Iudeii (cu excepţia celor “mesianici” şi a evreilor creştini) nu cred că el era Mesia, Fiul lui Dumnezeu sau că ar fi înviat din morţi. Evreii ortodocşi cred că Mesia va restaura împărăţia iudaică şi că în cele din urmă aceasta va stăpâni Pământul.
    Cine este Duhul Sfânt? Unii cred că Duhul Sfânt este un alt nume pentru activitatea lui Dumnezeu pe Pământ. Alţii susţin că este puterea sau dragostea lui Dumnezeu.
    Cum eşti mântuit? Unii evrei cred că rugăciunea, pocăinţa şi respectarea Legii sunt necesare mântuirii. Alţii cred că mântuirea înseamnă progresul societăţii.
    Ce se întâmplă după moarte? Va avea loc o înviere fizică. Cei ascultători vor trăi pe veci împreună cu Dumnezeu iar cei nedrepţi vor suferi. Unii iudei nu cred într-o existenţă conştientă după moarte.
    Alte date, crezuri şi practici Adunări la sinagogă de ziua sabatului (care începe de vineri seara şi durează până sâmbătă seara). Ritul tăierii împrejur (circumciziei) băieţilor. Se ţin mai multe zile sfinte şi sărbători precum, Paştele (evreiesc), Şucotul, Hanukah, Rosh Hashanah, Yom Kippur (Ziua Işpăşirii), Purimul. Ierusalimul este considerat oraşul sfânt.

    Hinduismul

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Nu are un fondator. Există mai multe secte. A început cu 1.800-1.000 de ani înainte de Hristos în India.
    Scrieri de bază Mai multe scrieri sacre printre care se includ, Veda (cele mai vechi, circa 1.000 de ani înainte de Hristos), Upanishad-ele şi Bhagavad-Gita.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este “Absolutul”, un spirit universal. Fiecare face parte din Dumnezeu (Brahman) asemenea contopirii picăturilor de apă în mare, dar majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de asta. Închinătorii venerează manifestării fizice ale Brahman-ului (zei şi zeiţe).
    Cine este Isus? Isus Hristos este un învăţător, un guru, sau un avatar (o încarnare a lui Vishnu). El este un fiu al lui Dumnezeu asemenea altora. Moartea lui nu ispăşeşte păcatele şi nu a înviat din morţi.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este recunoscut în această credinţă.
    Cum eşti mântuit? Eliberarea din ciclul de reîncarnări. Se realizează prin yoga şi meditaţie. Poate necesita mai multe vieţi. Mântuirea finală constă din absorbirea sau integrarea în Brahman.
    Ce se întâmplă după moarte? Reîncarnarea într-o viaţă mai bună (o karma pozitivă) are loc dacă omul s-a purtat cumsecade. Dacă însă nu a făcut-o, acesta se poate renaşte urmând să plătească pentru păcatele din trecut (o karma negativă) prin suferinţă.
    Alte date, crezuri şi practici Unii discipoli port robe portocalii şi au capetele rase. Mulţi hinduşi se închină idolilor de piatră şi lemn aflaţi în temple. Unii guru (ghizi spirituali) pretind supunere absolută. Discipolii meditează asupra unui cuvânt, a unei fraze, sau asupra unei imagini. Yoga implică meditaţia, incantaţiile, poziţiile, exerciţiile de respiraţie. Hinduismul reprezintă o temelie a mişcării New Age şi a Meditaţiei Transcedentale.

    Hare Krishna

    (I.S.K.C.O.N.)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul The International Society for Krishna Consciousness (vezi, iniţialele din titlu) (Societatea Internaţională pentru Conştiinţa Krishna) a fost fondată în anul 1965 de către A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada (1896-1977), în New York şi se întemeiază pe învăţături hinduse provenite din sec.al XVI-lea în.de H.
    Scrieri de bază Revista Back to Godhead (Revenirea la dumnezeire). Traducerile şi comentariile scrierilor sacre hinduse de către Prabhupada, îndeosebi cele ale Bhagavad-Gita, As It Is.
    Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Domnul (Lord) Krishna. Krishna este un creator personal. Sufletele tuturor fiinţelor vii fac parte din el. Societatea Internaţională pentru Conştiinţa Krishna învaţă că ceea ce Krishna face după bunul său plac şi pentru propria-i plăcere (beţii, relaţii sexuale) este interzis discipolilor săi.
    Cine este Isus? Pentru această grupare Isus nu contează. Este conceput de regulă ca fiind un învăţător vegetarian iluminat care a predat meditaţia. El nu este o încarnare a lui Dumnezeu. Unii discipoli Krishna îl consideră pe Isus ca fiind Krishna. Alţii, susţin că este un mare avatar (învăţător).
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este recunoscut în această credinţă.
    Cum eşti mântuit? Doar prin invocarea constantă a numelui lui Krishna, a devotamentului absolut faţă de acesta, venerarea imaginilor şi respectarea regulilor Societăţii în timpul mai multor vieţii reîncarnate, îl scapă pe om de karma negativă.
    Ce se întâmplă după moarte? Cei care nu sunt iluminaţi continuă ciclul neîntrerupt de reîncarnări (constând din renaşteri repetate pe Pământ) din cauza faptelor păcătoase săvârşite de om într-o viaţă anterioară.
    Alte date, crezuri şi practici Incantarea publică a mantrei Krishna, practica yoga, jertfele de mâncare, solicitarea de donaţii. Dieta vegetariană. Respingerea tuturor băuturi alcoolice, a jocurilor de noroc. Relaţiile sexuale limitate doar pentru procreare. Gruparea îşi atrage noi membri prin intermediul unor zile festive şi iniţierea de programe culturale indiene. Discipolilor le sunt date nume noi, de multe ori aceştia abandonează orice legături cu familiile lor.

    Meditaţia transcedentală

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Maharishi Mahesh Yogi (născut 1917). Fondată între 1955 şi 1958 în India gruparea ce poartă numele de Meditaţia transcedentală se bazează pe învăţăturile hinduismului şi ale karmei yoga. Sediul se află în Olanda. Se mai numeşte şi World Plan Executive Council.
    Scrieri de bază Scrierile sacre hindu, incluzând Bhagavad-Gita. Meditaţiile lui Maharishi Mahesh Yogi, Ştiinţa Fiinţei şi Arta de a trăi, alături de alte scrieri ale fondatorului.
    Cine este Dumnezeu? Fiecare parte a creaţiei îl alcătuieşte pe “Dumnezeu” (Brahman-ul). Fiinţa Supremă nu are personalitate. Întreaga creaţie este divină, “totul este una”.
    Cine este Isus? Isus nu este singurul Dumnezeu. Asemenea fiecărei persoane, Isus a posedat esenţa divină. Spre deosebire de majoritatea, el a descoperit-o. Hristos nu a suferit şi nu putea să sufere pentru păcatele oamenilor.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este recunoscut în această credinţă.
    Cum eşti mântuit? Oamenii şi-au uitat dumnezeirea lor lăuntrică. Mântuirea constă din a face bine într-o măsură care să depăşească răul săvârşit pentru ca astfel omul să evolueze la cea mai superioară condiţie (contopirea finală a sinelui în Brahman), prin reîncarnare.
    Ce se întâmplă după moarte? Reîncarnare bazată pe karma (care înseamnă a suferi consecinţele faptelor făcute) până la integrarea sinelui prin unirea cu Brahman. Nu există rai sau iad.
    Alte date, crezuri şi practici Repetarea în gând a mantrei (un cuvânt asociat unui zeu hindus). Meditaţia de două ori pe zi în vederea relaxării şi a realizării unirii cu Brahman. Universitatea Maharishi din statul american Iowa oferă programe avansate de meditaţie transcedentală specializate în “levitaţie” şi “invizibilitate”. Practicile mai includ yoga, astrologie hindusă, folosirea de cristale şi venerarea idolilor (închinarea de ofrande din flori, fructe şi ţesături maestrului mort al lui Maharishi, Guru Dev).

    Budismul

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Gautama Siddhartha (563-483 în.de H.) cunoscut şi sub numele de “Buddha” (Luminatul). Fondat în Nepalul modern şi în India ca reformă a hinduismului.
    Scrieri de bază Mahavastu (“Marea Poveste”, o colecţie haotică care descrie povestea vieţii lui Buda), Basmele Jataka (550 de povestiri ale vieţilor anterioare ale lui Buda), Tripitaka (“Trei coşuri”) şi Tantrele (în versiunea tibetană a budismului).
    Cine este Dumnezeu? Buda nu a crezut personal în existenţa lui Dumnezeu. Alţii îl consideră pe Buda ca fiind o conştiinţă universală iluminată sau un dumnezeu.
    Cine este Isus? Isus Hristos nu este inclus în concepţia istorică despre lume şi viaţă a budismului. Budiştii de azi din Occident îl consideră în general pe Isus ca fiind un învăţător înţelept (iluminat) în timp ce budiştii din Asia cred că Isus este un avatar sau un Bodhisattva (dar nu un dumnezeu).
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este recunoscut în această credinţă. Budiştii cred totuşi în spirite, unii practicând yoga divină şi invitând posesiunea de către spirite.
    Cum eşti mântuit? Ţelul vieţii este nirvana, eliminarea tuturor dorinţelor sau poftelor, sperându-se ca în felul acesta să se scape de suferinţă. Calea celor 8 paşi (“The Eightfold Path”) se doreşte să-i elibereze pe budişti de orice dorinţă.
    Ce se întâmplă după moarte? Moartea înseamnă reîncarnare. Omul nu are propriul său suflet sau spirit, ci poate moşteni dorinţele şi sentimentele altcuiva în urma reîncarnării.
    Alte date, crezuri şi practici Calea celor 8 paşi recomandă cunoaşterea corectă, intenţiile bune, vorbirea sănătoasă, conduita bună, hrănirea corectă, eforturile cuvenite, înţelepciunea şi meditaţia. Unele grupuri budiste fac referire la un “Buda etern” (o forţă a vieţii). Prin intermediul “doctrinei asimilării” credinţele altor religii pot fi aduse într-un cadru de referinţă budist propriu.

    Budismul Nichiren Shoshu

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Nichiren Daishonin (1222-1282). Secta Nichiren Shoshu a fost fondată în anul 1253 în Japonia. Soka Gakkai a fost fondat în 1930 de către Tsunesaburo Makiguchi (1871-1944).
    Scrieri de bază Lotus Sutra (o “sutra” este un discurs al lui Buda istorisit de către ucenicii acestuia). Principalele scrieri ale lui Nichiren Daishonin, plus scrierile lui Daisaku Ikeda.
    Cine este Dumnezeu? Nu există Dumnezeu în versiunea Nichiren Shoshu a budismului. Adepţii aderă la o concepţie monistă despre lume şi viaţă, crezând că nu există nici o separare între Creator şi creatură şi că ei sunt ocrotiţi de către zeii budişti, hinduşi şi shintoişti pe care-i consideră forţe spirituale.
    Cine este Isus? Isus Hristos nu este recunoscut în această credinţă.
    Cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu este recunoscut în această credinţă.
    Cum eşti mântuit? Iluminarea, prosperitatea şi vindecarea rezultă în urma invocării mantrei nam-myoho-renge-kyo, o frază ce exprimă devotamentul faţă de legea karmei. Satisfacerea dorinţelor lumeşti aduce iluminarea (sau, înţelepciunea) care poate fi dobândită în timpul vieţii de om.
    Ce se întâmplă după moarte? Reîncarnări repetate au loc până ce omul îşi descoperă natura Buda din el, apoi intră în nirvana (evadând din cercul de renaşteri). Raiul şi iadul sunt două dintre cele zece stări ale existenţei. După moarte, omul ajunge într-o stare de suspensie numită Ku.
    Alte date, crezuri şi practici Se venerează un sul intitulat Gohonzon prin incantarea mantrei nam-myoho-renge-kyo (tradusă aproximativ, “slavă legii mistice a cauzei şi efectului”). Shakubuku (literal, “sfâşierea şi zdrobirea altor credinţe”), reprezintă forma de prozelitism adoptată de discipoli prin care cred că pot fi ajutaţi să-şi modifice karma personală. Universitatea Soka este principala instituţie de educaţie de gen din Statele Unite ale Americii.

    Secularism

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Nu există un fondator anume. Populaţiile ateiste se regăsesc îndeosebi în ţările cu regimuri foste şi actuale comuniste. Prin definiţie, un ateist este cel ce susţine că există suficiente dovezi pentru a nu crede în existenţa unui Dumnezeu.
    Scrieri de bază Cărţile filozofilor umanişti renascentişti şi iluminişti…lucrările lui Darwin, etc.
    Cine este Dumnezeu? Materia, sub o formă sau alta, este tot ceea ce există din eternitate. Ea este realitatea finală, singura. Filozofic vorbind, materia este dumnezeul secular. Un crez fundamental al secularismului este reprezentat de negarea existenţei supranaturalului. Materia este singura realitate. Credinţa în Dumnezeu nu este nimic altceva decât o proiecţie a gândurilor şi năzuinţelor omului. Nu Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, ci omul l-a făcut pe Dumnezeu după asemănarea sa!
    Cine este Isus? Cel mult, un om bun şi un învăţător moral. Dar fiindcă scriitorii biblici au înfrumuseţat detaliile vieţii lui Isus, putem fi siguri de foarte puţine date istorice din viaţa Lui.
    Cine este Duhul Sfânt? În general, nu este luat în considerare.
    Cum eşti mântuit? Prin aplicarea cercetării ştiinţifice în fiecare domeniu al vieţii omului. Prin eliberarea omului de orice fel de prejudecăţi, inclusiv cele religioase. Dacă este ca omenirea să-şi găsească soluţii pentru problemele ei, oamenii trebuie să se încreadă în ei înşişi şi în puterile lor, nu în Dumnezeu.
    Ce se întâmplă după moarte? Nu există nici un fel de supravieţuire a conştiinţei omului după moarte. La moarte omul încetează să mai existe în vreo formă, coerentă sau conştientă. Semnatarii “Celui de-al II-lea manifest umanist” au declarat că “nu există nici o dovadă credibilă că viaţa continuă după moartea trupului”.
    Alte date, crezuri şi practici Seculariştii îi refuză umanităţii existenţa absoluturilor morale, mai ales a celor derivate din existenţa unui Dumnezeu sfânt. Ei susţin că umanităţii nu-i trebuie un standard moral absolut din afara ei ca motivaţie pentru un comportament moral. Din fire (natură) omul este bun şi tot ceea ce-i lipseşte este educaţia şi nu transformarea religioasă. Religia este considerată drept o prejudecată şi o formă de evadare din realitate. Religia nu face nimic altceva decât să aline temerile ignoranţilor.

    Marxism-Leninismul (comunism)

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Karl Marx (1818-1883) and Friedrich Engels (1820-1895) sunt principalii teoreticieni ai mişcării. Cei doi filozofi germani, primul un economist sărac, celălalt, fiu de industriaş bogat, s-au stabilit la Londra după 1850 unde şi-au elaborat tezele. Practicanţi, Lenin, Stalin şi mulţi din dictatorii secolului XX.
    Scrieri de bază Ideologia marxistă se inspiră din scrierile lui Marx şi Engels. Cele mai cunoscute sunt Capitalul, de Karl Marx şi Manifestul Comunist al lui Friedrich Engels.
    Cine este Dumnezeu? Fiind strict materialist, marxismul neagă categoric existenţa lui Dumnezeu. În schimb, afirmând că materia este realitatea finală, a creat altă structură de autoritate, una mult mai nemiloasă şi într-adevăr crudă.
    Cine este Isus? După unii Isus a fost “primul comunist”?! În concepţia multora, Isus a fost primul care a propus şi a militat pentru o societate bazată pe egalitate. Însă nu i se recunoaşte originea divină şi jertfa ispăşitoare de pe cruce. Credinţa în Isus şi ascultarea de toate preceptele Lui nu sunt necesare mântuirii. Natura umană păcătoasă este complet ignorată.
    Cine este Duhul Sfânt? Nu este luat în considerare.
    Cum eşti mântuit? Omul se trage din animale. Comportamentul omului este influenţat de factori economici. Ca prin urmare, redistribuirea bunurilor astfel încât fiecare să aibă, va elimina nedreptatea şi relele care decurg din aceasta. Speranţa umanităţii stă în revoluţia politică. “Omul nou” este creat prin mijloace economice şi politice.
    Ce se întâmplă după moarte? Omul îşi încetează existenţa după moarte. Viaţa aceasta este totul.
    Alte date, crezuri şi practici Nici un mijloc nu este greşit pentru a instaura comunismul. Nu există absoluturi morale transcedente. Istoricii ne spun că Stalin este vinovat de moartea mai multor oameni chiar decât Hitler. Proprietatea privată este un obstacol în calea comunismului şi trebuie eliminată. Înlăturarea oricăror temeiuri pentru moralitate prin negarea lui Dumnezeu în societăţile unde s-a încercat “experimentul comunist”, a produs orori greu de imaginat. Mărturie stau gulagurile sovietice, închisorile comuniste, etc. Omul de rând a fost deprins să-şi urmărească cu egoism păstrarea şi câştigarea existenţei în dauna şi chiar cu preţul vieţii altora.

    Confucianism

    Personajul cheie sau fondatorul, data şi locul Confucius, numele latin al lui K’ung Fu-tzu (551-479 în. de H.), un filozof şi învăţat chinez. Supranumit şi “înţeleptul”. Confucianismul nu este o religie oficială în sensul convenţional. Este un sistem de crezuri religioase care determină valorile majorităţii popoarelor asiatice, ale unei bune părţi dintre chinezi, japonezi, coreeni şi vietnamezi. Prin confucianism s-a urmărit reînvierea culturii muzicii rituale presupusă să aducă armonie.
    Scrieri de bază Canonul confucian cuprinde Cele Cinci Clasice: I-Ching (Cartea schimbărilor), Shi, (Cartea poeziei şi cântecului), Shu (Cartea documentelor), Li (Cartea ritualurilor) şi Chun-Chi (Cartea primăverii şi toamnei, sau Cronica istoriei). Fiindcă Cartea ritualurilor şi Cartea primăverii şi toamnei conţin fiecare trei cărţi de comentarii, scrierile de bază se ridică la nouă. Adăugând încă patru cărţi, Analects (o colecţie de zicale ale lui Confucius), Meng-Zi (Cartea lui Mencius), Erha-Ya (Cartea cuvintelor străvechi) şi Hsiao-Ching (Cartea pietăţii filiale) se pot număra 13 lucrări clasice care constituie canonul confucianist. Neo-confucianiştii de mai târziu, au considerat Meng-Zi, Chung-Yung şi Da-Hsueh interpretări ortodoxe ale ideilor lui Confucius. Ulterior aranjate sub denumirea de Cele Patru Cărţi, ele au devenit în China standardul oficial de educaţie după sec. al XIV-lea până la perioada Republicii Chineze (1911) şi a comunismului maoist (1949).
    Cine este Dumnezeu? Înaintea lui Confucius se spunea despre Dumnezeu că este o fiinţă personală numită Ti sau Shang-ti. Dar, Confucius a vorbit de o realitate finală numită Tien care nu posedă trăsături personale.
    Cine este Isus? Nu este recunoscut în această credinţă.
    Cine este Duhul Sfânt? Nu este recunoscut în această credinţă.
    Cum eşti mântuit? În firea lucrurilor stă o ordine morală. Dacă se doreşte armonie între oameni, aceştia trebuie să se străduiască să trăiască după această ordine. Umanitatea posedă o bunătate înnăscută (inerentă) pe care trebuie să o “actualizeze”. Răul intervine doar atunci când suntem forţaţi să facem răul, sau când îngăduim minţii să se gândească la rău. “Actualizarea” bunătăţii umane se poate obţine prin educaţie, reflecţie de sine, cultivarea sinelui, şi printr-un comportament potrivit cu normele recunoscute de societate.
    Ce se întâmplă după moarte? Veşnicia nu este definită ca fiind o continuare a existenţei după moarte într-o viaţă transcendentă în prezenţa lui Dumnezeu, ci a influenţei etice a omului asupra ideilor şi valorilor urmaşilor după dispariţia sa. Dobândirea vieţii veşnice nu intră în preocupările confucianiste, cerul fiind doar un temei în care creativitatea se manifestă în lume. Cerul este uneori considerat personal, alteori o putere morală, sau un principiu impersonal.
    Alte date, crezuri şi practici Lumea este considerată locul unde scopul omului este să practice binele, să-şi iubească aproapele, să fie harnic în munca lui de susţinere a lumii. Cel care-şi “actualizează” propria bunătate devine un “partener de lucrare” al cerului. Acesta devine creativ în felul în care transmite bunătate altor oameni sau lucrurilor. Un asemenea om dobândeşte armonia care se presupune să existe între umanitate şi natură.

    În loc de încheiere…

    Cum poţi să devii un creştin: Biblia ne spune că Dumnezeu a iubit atât de mult această lume încât l-a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (vezi, Ev.Ioan 3:16). Astfel că Dumnezeu te iubeşte şi pe tine şi-ţi oferă posibilitatea împăcării personale cu El şi a începerii unei legături de suflet cu El. Iată care sunt afirmaţiile Sale în această privinţă:

    A. Toţi oamenii au păcătuit şi au părăsit gloria lui Dumnezeu (o parafrazare a lui Romani 3:23; mai vezi şi Romani 6:23, 1Ioan 1:10)
    B. Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit din păcat (Fapte 16:31, Ioan 1:12).
    C. Dacă-l mărturiseşti pe Domnul Isus cu gura ta şi crezi din inimă că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit (Romani 10:9, Efeseni 2:8,9).

    Dacă ai ajuns să crezi sincer în Domnul Isus şi să-ţi vezi nevoia personală de iertare şi mântuire în urma citirii acestui pliant ar fi bine să cauţi o biserică creştină bună. Iată nişte criterii ajutătoare după care se poate găsi:

    1. Acordă Cuvântului scris locul cuvenit? Este acesta etalonul de credinţă şi standardul după care se compară altă scriere, interpretare, tradiţie, experienţă spirituală, sau regulă de credinţă?
    2. Este Domnul Isus Hristos respectat prin felul de viaţă al membrilor şi al liderilor bisericii?
    3. Se îndeamnă la o aplicare a celor ştiute şi aflate din Scripturi şi nu se face doar cultură intelectuală?
    4. Se susţin doctrine ce vin în contradicţie cu Biblia, sau se respectă doctrinele ortodoxe ale Trinităţii, dumnezeirii lui Hristos, învierii Sale trupeşti din morţi, ale mântuirii prin har şi prin credinţă, nu prin fapte şi lege, ale personalităţii şi naturii Duhului Sfânt? Dacă undeva se redefinesc aceste crezuri şi par ambigue, evitaţi locul acela. Aveţi de-a face cu o mişcare religioasă falsă, cu un cult eretic.
    5. Se caracterizează această biserică, adunare, creştină prin dragoste, toleranţă, sau prin judecată, legalism, şi fanatism? Isus a spus că cei ce sunt ai Lui vor fi caracterizaţi de dragoste, nu de religiozitate. De dragoste, nici măcar de cunoştinţă!
    6. Sunt liderii ei nişte slujitori ai adunării, sau nişte conducători autoritari şi tiranici ce nu acceptă nici o abatere de la “linia teologică”, respectiv, tradiţia bisericii?
    7. Sunt predicile nişte studii biblice sau discursuri demagogice, manipulări psihologice şi tehnici de stimulare a emoţiilor ascultătorilor?
    8. Ce loc deţine Domnul şi Mântuitorul Isus Hristos în liturghia, închinarea, practica, crezurile şi faptele respectivei biserici? Dacă El nu este persoana cea mai glorificată, cea mai pomenită, probabil că acea biserică nu este a Lui chiar dacă îi poartă numele!

    Alte afirmaţii făcute cu privire la Isus şi răspândite de grupuri religioase aberante, şi replica biblică cuvenită:

    • Isus nu era Dumnezeu – vezi versetele de la literele D, I, U, Y
    • Isus a fost creat de către Dumnezeu – vezi versetele de la literele J, M, U
    • Există trei dumnezei separaţi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi nu un singur Dumnezeu din trei persoane – vezi versetele de la literele A, B, J, Z
    • Isus nu este necesar deoarece nu există păcat – vezi versetele de la literele F, O, P, R
    • Isus nu a înviat trupeşte din morţi – vezi versetele de la literele C, R, S
    • Isus a fost un mare profet, dar nu şi Dumnezeu – vezi versetele de la literele H, J, V
    • Există multe căi care duc la Dumnezeu, nu doar una singură – vezi versetele de la literele F, K, X
    • Isus nu este necesar fiindcă omul trebuie să plătească el însuşi pentru propriile păcate – vezi versetele de la literele P, Q, T
    • Isus a murit într-adevăr pentru păcate, dar omul nu poate fi mântuit dacă nu respectă toate învăţăturile bisericii – vezi versetele de la literele K, Q, T
    • Isus este Dumnezeu, dar mai mic decât Dumnezeu Tatăl – vezi versetele de la literele H, K, V
    • Isus a fost doar un om – vezi versetele de la literele J, E
    • Isus nu este singurul Fiu al lui Dumnezeu – vezi versetele de la literele F, G, Z
    • Isus nu se va întoarce niciodată – vezi versetele de la literele N, W
    A. Deuteronomul 6:4, Isaia 43:10, 44:6-8 B. Matei 28:18-19; 1Petru 1:2 C. Luca 24:36-53
    D. Ioan 1:1-5, 1:6-18 E. Ioan 2:18-22 F. Ioan 3:14-17
    G. Ioan 3:36 H. Ioan 5:17-18; Ioan 5:23 I. Ioan 8:56-56
    J. Ioan 10:30-38; Isaia 7:14; Matei 1:18 K. Ioan 14:6-7 L. Ioan 17:2, 3
    M. Ioan 17:5 N. Fapte 1:11 O. Romani 3:23-30; 1Ioan 1:8-10
    P. Romani 6:23 R. Romani 10:3-10 S. 1 Corinteni 15:12-23
    T. Efeseni 2:8.9 U. Coloseni 1:15-20 V. Coloseni 2:9-10
    W. 1Tesaloniceni 4:13-18 X. 1Timotei 2:5,6 Y. 1Timotei 3:16
    Z. Evrei 1:1-14

    Multe mulţumiri celor care ne-au pus la dispoziţie cercetările lor originale, au făcut revizuiri şi au oferit clarificări: dr. James Bjornstad, Rob Bowman Jr., Paul Carden, dr. H. Wayne House, Eric Pement, Brad Sparks, Viola Larson.

    Este ilegal să se fotocopieze, să se afişeze pe Internet sau să se reproducă sub orice formă acest material. Pliantul este disponibil şi sub formă de prezentare media Powerpoint pe calculator.

    Toate drepturile rezervate.

    © 1996, 2000 Rose Publishing, Inc., 4455 Torrance Blvd., #259, Torrance, CA 90503-4398, U.S.A., www.rose-publishing.com.

     

    Pentru neocomuniştii din PSD, proprietatea a fost şi este un moft…

     

    PSD, ciuma rosieParveniţii capitalismului de cumetrie, adică pesediştii, au avut, şi au, o ură viscerală faţă de respectarea legii, faţă de respectarea drepturilor omului, în general. Aşa se face că, de-a lungul celor douăzeci de ani de capitalism bananier, neocomuniştii au încercat mereu să legifereze furtul proprietăţilor de către bolşevici, veniţi în România pe tancurile sovietice. În cel mai pur dispreţ faţă de valorile lumii civilizate, urmaşii clanului Ceauşescu, cu sprijinul securiştilor din PRM şi a altor rătăciţi în tranziţie, 10 ani au ţinut foştii proprietari la uşa tribunalelor, fie că aceştia solicitau o amarâtă de casă, din care au fost izgoniţi de bolşevici, fie proprietăţi mai importante. De abia după anul 2000, atunci când foştii comunişti s-au gândit că nu-i aşa rău să fie la braţ cu americanii în NATO sau cu britanicii în UE, au început să apară primele semne de respect al proprietăţii.

    De exemplu, tovarăşii pesedişti ţipau din gură de şarpe, în 1999, că torţionarul sârb Miloşevici este bombardat de americani, durându-i undeva de masacrul de la Srebrenica, unde, în iulie 1995, au fost ucişi aproape 8.000 de bosniaci, mai ales bărbaţi cu vârste între 12 şi 77 de ani, al căror cadavre au fost aruncate în gropi comune. Acesta a fost, tovarăşi pesedişti, cel pe care-l apăraţi în 1999, prin Parlament şi pe la tembelizor. Din cauza acestei politici de aservire a României spaţiului slav, fără atacurile teroriste 11.09.2001, România nu era admisă prea curând în NATO. Revenind la problema proprietăţii, iată şi câteva legi introduse de tovarăşii lui Ilici Iliescu, prin care dreptul de proprietate devenea un moft. Legea 112/1995 punea piedică retrocedărilor, iar legea 10/2001 dădea la cap proprietarilor de imobile naţionalizate. România a plătit ani de zile, din bani publici, adică ai noştri, toate despăgubirile acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în perioada cât pesediştii se jucau de-a democraţia în România. Pentru binele României, acest partid bolşevico-mafioto-securist nu trebuie să mai guverneze niciodată în această ţară, care nu este numai a lui Vanghelie, Năstase sau Voiculescu.

    Citeste si articolele:

    România sub ocupaţia baronilor pesedişti…

     

    Marian OprişanEste ciudat că o parte a populaţiei României crede în continuare că în această ţară se poate trăi bine fără să se muncească eficient, cu o corupţie cvasiprezentă, cu o selecţie a valorilor îndoielnică, cu televiziuni care promovează tot ce este mai urât într-o societate (certuri, scandaluri, ţigăneli etc) precum OTV-ul. Recent, într-un scenariu (?) la o emisiune pe “Prima TV” (“Părinţi versus copii” pe numele ei, cred) un elev, absolvent al clasei a VIII-a, este întrebat ce note a luat la Evaluarea naţională. “La mate am luat 6, deoarece am avut colegi de la care să copii (sîc!)” a afirmat cel promovat de o televiziune cu pretenţii, dintr-o ţară cu un imn naţional intonat multă vreme, poate şi astăzi, într-un cor de fluierături şi scandări de genul “Ţiganii! Ţiganii!” pe stadioanele lumii civilizate. Ce se înţelege din scenariul prezentat de “Prima TV”? La Evaluarea naţională se poate copia. Ciudat este că toată lumea ştie şi nimeni nu face nimic. Doar legile sunt pentru fraieri în această ţară, băieţii deştepţi se antrenează de pe băncile şcolii (nu aşa cum îşi imaginează ‘ziariştii’ mogulilor Vîntu şi Voiculescu că apar, aşa, din senin).

    Dar să revenim. Se numeşte Marian Oprişan, baron pesedist din provincia europeană Vrancea. A absolvit Liceul nr.5 (industrial) Focşani, ulterior încercând să-şi continue studiile la particulara ‘Petre Andrei’, instituţie de învăţământ implicată într-un imens scandal al diplomelor false. În declaraţia de avere, postată pe site-ul CJ Vrancea, datată 15.06.2009 (oare declaraţiile de avere nu trebuie reactualizate? chiar în ţara aceasta nu te întreabă nimeni nimic?), Marian Oprişan pare cel mai sărac politician. Deşi trăieşte într-un lux descris pe larg de presa locală, declaraţia de avere este cu rubrici goale. În afara câtorva bunuri, Oprişan, nefiind fraier, nu şi-a trecut altceva în declaraţia de avere. La un moment dat, presa a semnalat că a fost turnător la Securitatea comunistă.

    Dar ce făcea acest baron roşu în 2009? “Academia Caţavencu” (nr.8/2009) ne informează ce preocupări ‘nobile’ avea acest fost ‘sculer-matriţer’. Astfel, odată cu intrarea pesediştilor la guvernare, Oprişan trage sfori în partid pentru ca soţii judecătoarelor din Vrancea să primească funcţii înalte. Într-o Românie cu politicieni de rahat şi o justiţie de cacao, Oprişan aducea combinaţia mortală pentru România, în judeţul în care este tătuc. Iulian Matache, soţul preşedintei Judecătoriei Focşani, Daniela Matache, este numit secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale; Vasile Pintilie, soţul judecătoarei Dorina Pintilie (secţia civilă a Judecătoriei Focşani) este numit director la Apele Române; Gică Duţă, soţul judecătoarei Silvia Duţă (secţia contencios a Tribunalului Focşani) este numit subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii etc. Şi acum să ne imaginăm că Marian Oprişan comite vreo ilegalitate în regiunea europeană Vrancea. Firesc, dosarele ajung la doamnele judecătoare, iar fraierii de cetăţeni obişnuiţi vor aştepta în zadar aplicarea acelui articol din Constituţia României cu ‘toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii’. Numai că Oprişan a fost, este şi va fi (?) mai egal decât egalii României.

    Citeste si articolele:

    România furată de baronii pesedişti…

     

    Liviu DragneaÎn ‘buna’ tradiţie a înaintaşilor din PCR (Partidul Comunist Român), neocomuniştii din PSD îşi iubesc ţara furând-o bucată cu bucată sau milion de euro după milion de euro. Iar dacă bolşevicii dinainte de 1989 au aservit ţara ruşilor, cei de azi doar o fură.

    De exemplu, Liviu Dragnea este prezent în fiecare seară pe la televiziunile lui Vîntu, pentru a explica ‘prostimii’ cum va face PSD-ul râuri de lapte şi miere în România. Ce nu spune acest politruc roşu este cum a făcut milioanele de euro pe care le posedă, sub diferite forme.

    Informaţii în acest sens găsim în “Academia Caţavencu” (nr.6/2009). Astfel, Liviu Dragnea este mare baron local pesedist al judeţului Teleorman. În acest judeţ, a prins două mandate de preşedinte de Consiliu Judeţean, calitate din care a obţinut, prin mijloace pur bolşevice, controlul firmei Tel-Drum, cea care se ocupă de asfaltarea drumurilor în judeţul Teleorman. Adică, firma Tel-Drum a fost privatizată pe nimic, deşi avea beneficii în calitate de firmă publică locală.

    Tovarăşul Dragnea însă nu s-a mulţumit doar cu furturile din România, ci a poftit şi la bani europeni. În 2003, drumul comunal care leagă comunele Viişoara de Vînători, cu o lungime de trei kilometri, a fost asfaltat printr-un program SAPARD, pe baza unei licitaţii publice, câştigată, evident, de firma lui Dragnea, Tel-Drum. În caietul de sarcini, în studiul de fezabilitate, dar mai ales în legislaţia în vigoare se specifică clar că în cazul unui astfel de drum “lăţimea platformei va avea 7 (şapte) metri”. Câţi metri credeţi că avea lăţimea drumului la recepţia lucrării, făcută cu mult fast de reprezentanţii Consiliului Judeţean Teleorman, unde naş era tovarăşul Dragnea?

    Ei bine, dragi tovarăşi şi ‘preteni’, cei care mai credeţi în cinstea şi corectitudinea pesediştilor, drumul avea lăţimea de 5 (cinci) metri şi ceva. Adică, mai mult de 1,5 metri au fost furaţi de firma lui Dragnea, cea care a executat lucrarea. Păi, nu merită aceşti ‘cinstiţi’ tovarăşi să guverneze România?

    Citeste si articolele:

    Cum a furat miliarde securistul Ioan Niculae in guvernarea Adrian Năstase…

     

    PSD, grup infractional organizatAscunzându-se în spatele (sau în faţa) unui Parlament roşu-infracţional, Năstase Adrian a avut şi are un dispreţ profund faţă de Justiţia română. Cât de vinovat, oare, trebuie să fii pentru a-ţi fi frică de o justiţie obedientă faţă de infractori şi suspect de politizată. Cu 0,001% corupţi băgaţi după gratii, justiţia română este, totuşi, o sperietoare pentru penalul Bombonel. Dar iată un alt tun dat de foştii securişti bolşevici în guvernarea Adrian Năstase. Datele sunt preluate dintr-un articol publicat de “Academia Caţavencu” (nr.13/2009).

    „În 2003, ministrul Agriculturii era Ilie Sârbu. În acel an, Guvernul a dat subvenţii pentru îngrăşăminte la tot ţăranul agricultor. Fabricile care le produceau au obţinut profit din plin din acele subvenţii. Este şi cazul combinatului de la Turnu Măgurele, care atunci era de stat. Cu 200 de miliarde de lei primiţi pe filiera subvenţiilor din mâinile agricultorilor care au luat de aici îngrăşăminte, combinatul de la Turnu s-a retehnologizat. Şi ce se face la noi cu un combinat de stat modernizat pe banii statului? Intră brusc în faliment. Moment în care a venit firma de lichidare Sierra Quadrant din Bacău, oraşul lui Hrebenciuc, şi l-a subevaluat la maxim. Combinatul a fost vândut securistului Ioan Niculae pentru 177 de miliarde de lei, deşi, cum spuneam, numai retehnologizarea recentă făcuse 200 de miliarde de lei. În plus, combinatul deţinea active bune de dat la fier vechi în valoare de peste 10 milioane de dolari, deci alte 300 de miliarde de lei. Trăgând linie, securistul Niculae a luat cu 177 de miliarde de lei un combinat ce cu siguranţă valora peste 500 de miliarde. Surse oficiale ne-au declarat, şi o vor face şi în faţa DNA, că acea afacere a fost instrumentată din biroul fostului ofiţer de Securitate Ristea Priboi şi a fost girată de prea civilul Adrian Năstase şi de prea popitul Ilie Sârbu.

    Dar ce aflăm despre securistul Ion Nicolae în 2010 (12 martie):

    Omul de afaceri Ion Niculae este noul roman intrat in topul miliardarilor lumii realizat de revista Forbes.

    Nou intrat în clasament, omul de afaceri Ioan Niculae figurează, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari, pe locul 880, sursa veniturilor fiind agricultura.

    În vârstă de 55 de ani, a lucrat în industria chimică întreaga sa viaţă, mai întâi pentru o companie deţinută de stat, ulterior pe cont propriu, scrie Forbes. În prezent este acţionarul majoritar în cinci mari uzine chimice din România. Deţine InterAgro, cel mai mare producător intern din domeniul agriculturii. Anul trecut a achiziţionat teren la preţuri mici. A investit peste 100 de milioane de dolari într-o uzină de bioetanol în Zimnicea, în septembrie 2009. Are un portofoliu divers de afaceri, care include acţiuni în rafinării, hoteluri de patru stele, firme de consultanţă, restaurante, abatoare, echipe de fotbal şi imobiliare. Spune că, de departe, preferă România altor destinaţii îndepărtate şi că preferă Dunărea litoralului, scrie Forbes despre Ioan Niculae.”

    Şi tovarăşul preferă România, după cum se vede mai sus. Normal, doar în România poţi să dai tunuri financiare de proporţii cosmice şi să nu te întrebe nimeni de sănătate. Aceasta deoarece dosarul de care se amintea în articolul din ‘Caţavencu’ zace printr-un sertar prăfuit al justiţie române de cacao.

    Citeste si articolele:

     

    În România funcţionează o singură lege: legea junglei

    Romania 2050România este ţara unde nu se mai moare de foame, ci se moare din cauza lipsei aplicării legii, în cele mai variate cazuri. Credeţi cumva că poliţiştii din Argeş, care eliberau permise auto unor ţigani analfabeţi contra unei şpăgi, au făcut aceasta doar în 2008, atunci când au fost descoperiţi? Evident, nu. O făceau din 1990 încoace.

    Credeţi că prin comuna europeană Havîrna (o comună de pe aici) hoţii păţesc ceva dacă sunt prinşi? (Majoritatea nici măcar nu ajung să aibă dosar penal.) Evident, nu. Procuratura “europeană” nu-i consideră un pericol social, doar, nu-i aşa, n-au omorât pe nimeni. Credeţi că cei amendaţi de poliţie, de la ţiganul prins la furat până la cei fără muşchi la creier care au o plăcere sadică în a colecţiona amenzi, plătesc vreo amendă în România? Răspunsul este, evident, nu.

    Doar fiscul din România nu-i “aberant” ca cel din Germania, unde toţi cei care ocolesc legea au mari probleme. Până la urmă în ţara aceasta tot cel care munceşte şi are o firmă este ştrangulat cu tot soiul de impozite, iar contravenienţii şi infractorii sunt păsuiţi, doar sunt de-ai noştri, dintre noi. Pentru cei care fac legi în această ţară, muncă în folosul comunităţii nu există, pentru cei care n-au bani să-şi plătească amenda. Iar tu sau eu, român onest şi corect, dacă am greşit mergem repede să plătim. Până la urmă cei harnici şi cinstiţi îi ţin în spate pe asistaţii sociali, dar până când? Despre ce fel de egalitate în faţa legii poate fi vorba, atunci când între cel care respectă legea şi cel care o încalcă nu-i nici o deosebire? Sau aşa-i în România veşnicilor cercetaţi penal (şi nicioodată condamnaţi) Năstase Adrian şi Becali George?

    Citeste si articolele:

    Sforarul roşu al capitalismului de cumetrie…

    Viorel HrebenciucViorel Hrebenciuc, alias ‘Guzganul rozaliu’, a intrat în atenţia unei ţări ieşite din întunericul dictaturii comuniste prin 1992, odată cu instalarea celui mai incompetent guvern de după 1989, guvern susţinut de formaţiuni securisto-comuniste (PRM, PSM, PUNR, PDSR) şi cu un premier pe care-l interesau doar stelele de pe sticlele de tărie, nu intrarea în lumea bună a Europei. Şi de atunci acest neica nimeni, venit din ‘oraşul european’ Bacău, a devenit un personaj de ‘legendă’ pentru filmul de groază ce rulează, uneori, în România.

    Este parlamentar din 1996, adică la al patrulea mandat, iar din declaraţia de avere rezultă că tovarăşul Hrebenciuc este unul din cei mai săraci parlamentari. Are trecut acolo nişte mizilicuri: un teren forestier de 500 m2 (valoare 25.000 RON), o locuinţă de 100 m2 (valoare 100.000 RON, dacă am înţeles bine scrisul tovarăşului), plus alte venituri de câteva mii de euro din active financiare. Mi-a atras atenţia ceasul de 6.000 de euro (marca ‘Vacherot’), cu care probabil îi dă gata pe asistaţii social ce votează cu PSD=PCR, şi faptul că are un credit de doar 10.000 de euro, probabil pentru bani de buzunar.

    Cum doar fraierii îşi trec toate veniturile în declaraţia de avere, Hrebenciuc Viorel are cu siguranţă multe alte bunuri şi bani trecuţi pe numele rudelor sau în conturi din străinătate. În 2008, atunci când a fost ales parlamentar, a beneficiat de sprijinul nemijlocit al înalţilor prelaţi ortodocşi din zonă, cei care, în schimbul unor arginţi, au început să-l lingă pe Hrebenciuc (vezi “Academia Caţavencu”, nr.48/2008). Ce contează că în judeţul Bacău bătrânii sunt ucişi de indivizi care la ultimul recensământ s-au declarat creştini (?) ortodocşi, din moment ce, prin judeţul Bacău, Biserica Ortodoxă are preocupări mult mai ‘importante’, cum ar fi propaganda electorală pentru partidul celor mai iubitori de arginţi politicieni din România, PSD-ul Bunicuţei. Mulţumim tovarăşe Viorel Hrebenciuc pentru cei 20 de ani în care ne-ai luat banii şi te-ai îmbogăţit pe seama statului roman, iar nouă (de fapt lor) ne-ai dat ajutorul social, adică atât cât să nu murim de foame, pentru a avea cine să te voteze odată la patru ani.

    P.S. În comuna ‘europeană’ Havîrna (sau Havârna), acolo unde a fura, a arunca gunoaiele oriunde, inclusiv pe drumurile publice, a circula fără permis, a avea drumri ca în Africa, a nu respecta nici o lege, a avea directori de şcoli numiţi pe criterii politice, a avea primari semianalfabeţi, aleşi doar după cantitatea de vodcă sau după gradul de rudenie reprezinta normalitatea, ei bine, dragii mei, PSD-ul a obţinut întotdeauna, pe aici, în ultimii 20 de ani, cele mai multe voturi. Şi ca să citez un ‘clasic’ în viaţă de pe aici, care a spus “Aşa merită cei care l-au votat pe Băsescu!” (adică nu merită salarii la timp în învăţământ), cei care au votat tot timpul PSD-ul merită democraţia de cacao inventată de tovarăşul Ilici Iliescu. Victimele colaterale sunt doar românii inventivi, inteligenţi, muncitori, harnici, cei care-i ţin în spate pe politicienii corupţi din PSD+PNL=PCR, pe electoratul asistat social al PSD-ului, pe pensionarii înşelaţi de măririle pensiilor fără suport economic ale guvernului Tăriceanu, pe toţi cei care, fără să facă nimic în România, trăiesc din miliardele furate în timpul capitalismului de cumetrie. În China erau executaţi de mult, dar aici, cu ‘dictatura Băsescu’, ne dau lecţii de moralitate la televizor. Iar ca ei sunt milioane, doar că aceştia, ‘micii Becali şi Voiculeşti’, au furat mai puţin, neavând de unde. Nu putem noi cerceta, cât au putut ei fura.

    Citeste si articolele:

     

     

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*