Bun este îndemnul deşteptării, dar nu este suficient. Avem nevoie să umblăm dezmeticiţi, senini, împăciuitori, plini de râvnă pentru bine, pentru Adevăr, pentru ajutorarea semenilor. Nu este suficient să ne trezim, să ieşim din “noapte”, ci trebuie să golim inima plina de întunecimi… Ca să fim deşteptaţi şi înnoiţi, avem mare nevoie de “trezirea duhovnicească”, pentru a nu rătăci spre Cananul Ceresc.

Poporul care-şi fardează păcatul, nu-l leapădă pe tatăl minciunii, diavolul (Ioan 8:44)-rătăceşte condus de un orb

Cum putem scăpa de boli şi de sursa tuturor suferinţelor şi lipsurilor, dacă noi nu ne recunoaştem căderile, dacă nu divorţăm de sursa tuturor relelor,întunecimilor, durerilor – care este diavolul?Ca să vedem ce face tata diavol din noi,iată doar un exemplu!”Health at a Glance”, unul dintre cele mai prestigioase rapoarte medicale din Europa elaborate de OECD şi Comisia Europeană, constată o involuţie a stării de bunăstare, de culturalizare, de sănătate a românilor. Suntem şi în prezent ţara din UE în care mor cei mai mulţi copii sub un an; femeile trăiesc cel mai puţin şi avem cele mai puţine aparate medicale avansate. Cheltuielile cele mai puţine pe cap de locuitor pentru sănătate aparţin tot românilor Toate bolile trupeşti sunt dependente de vindecarea sufletului. Cine urăşte, fumează, bârfeşte, cleveteşte,… îmbolnăveşte şi trupul. Numai golirea de microbii răutăţii, de viruşii urii şi răzbunării, de setea avariei, vindecă prin Medicul Isus şi mintea şi inima şi tot trupul.Să nu uităm adevărul spus de Isus că „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş… şi tatăl minciunii” (Evanghelia după Ioan 8:44) “. Orice om scoate din el ceea ce are în el. Să nu uităm că Isus ne-a spus că toată lumea zace în cel rău, daca nu ne inoim.

Degeaba ne trezim, dacă nu ne împotrivim prin Biruitorul Isus diavolului, ca să fugă de la noi acest somnambul Feroce (Iacov 4:7)

Dacă… nu ne trezim să ieşim din sinele întunecat de veninul satanei, zacem în păcat! Diavolul, duşmanul de moarte, deci păcatul care ne adoarme vigilenţa, (dar el nu doarme nici o clipă), umblă şi răcneşte ca un leu, căutând să înghită pe somnoroşii neveghetori.
Satana ne are la mână cu păcatul, dar Dumnezeu ne are în inimă, căci viaţa noastră este apărată, ascunsă cu Isus în inima lui Dumnezeu. Să ne aprindem mucul stins al inimii de la Focul Mistuitor al Rugului aprins prin intermediul lui Isus care este Lumina Lumii – nu este doar o lumanare
Să nu ne mai aprindem credinţa de la lumânări, să nu ne mai aprindem focul inimii de la pomeni, datini şi tradiţii care aduc iad peste contribuabili şi bani în visteriile slujbaşilor
Tatăl Nostru ne-a creat, ne-a adus la viaţă şi ne-a dăruit Dumnezeiasca lui putere şi moştenire, deci ne-a dat tot ce ne trebuie, nu pentru a fi cerşetori sau bolnavi, păcătoşi, certăreţi, răzbunători, pungaşi, senzuali, muritori, nepăsători sau nefericiţi.

Glasul Sângelui lui Isus se roagă de fiecare, strigă şi mijloceşte cu suspine respinse de noi

El ne-a oferit fiecăruia Darul cel mai de preţ din univers, adică pe cel ne ne-a salvat deja, dar noi ne tot agităm prin negura întunericului păcătos ca nişte somnambuli în păcătuire. De când sunt, nu am văzut cozi de oameni aşteptând la casa parohială sau la vila pastorului să fie ajutaţi. Ce fel de frăţietate este asta?
De ce nu vrem să îi semănăm Lui, să dobândim trăsăturile Dumnezeieşti? De ce nu înţelegem că noi suntem rodul lacrimilor şi suferinţelor Cristice? El ne-a dăruit şi Constituţia Cerului cu toate Legile, Reţetele Fericirii, pentru ca de pe buzele fiecăruia să zboare frumoasa urare de Paşte Fericit. Cheia cu ajutorul căreia se deschide uşa fericirilor ne este dăruită în Ev după Matei. Începând de la Cap 5, de la cei săraci în duh, goliţi de sinele infectat de gândurile şarpelui, nearoganti, ne îngâmfaţi, nepoluaţi de fel şi fel de pofte bolnăvicioase, şi terminând cu vindecarea unui lepros din Cap 8, ne învaţă cum lepra păcatului se lipeşte şi se ţine –scai de om prin proastele obiceiuri, tradiţii, şi formalisme religioase, dându-ne totuşi reţeta vindecării.

Câţi primari, fermieri, sau amărăşteni sunt ajutaţi de “Slujbaşii Domnului”!?

Fericiţi nu vom fi până nu ne lepădăm, nu ne golim de “locatarul” nepoftit, pentru a fi umpluţi de El care este Plinătatea Dumnezeirii, în care sunt întrupate şi Comorile Fericirii. Dacă nu ne golim sinele plin de tot felul de răutăţi şi urâţenii, de pofte şi întunecimi, nu putem scăpa de boli, de lipsuri, de nevoi. Isus care este Viaţa şi învierea a călcat în picioare moartea pre moarte, dar noi, din păcate, păstrăm în sine păcatul aducător de moarte. Iată de ce este strigător la Cer, ce ne spune Duhul Sfânt în Isaia, Cap 1, v 3-4:” Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar… omul, încă nu are timp şi nici plăcere să îşi aprecieze propriul Creator, căci…” nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…

Morţii din mormânturi cred în El şi l-au primit cu toţii, dar noi de mii de ani ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu <fratele> de sânge

Zilnic ne spălăm pe mâini, pe dinţi, pe tot trupul.Ne costă bani, timp, dar se merită. Zilnic ne coafăm şi ne ascundem realitatea apelând la fel şi fel de fardări. Dar nimeni nu poate dosi defecte, păcate, şi nici nu poate spăla mizeriile interioare. Unuia singur nu îi este greaţă de sursa tuturor microbilor şi răutăţilor omeneşti. Singurul Purificator care spală murdării de nedescris este Prietenul Păcătoşilor, Fratele Isus. Acesta este doar un motiv pentru care trebuie să îl primim şi să credem în cel de mai încredere Prieten din Univers. El a spălat picioarele ucenicilor şi tot El ne spală inimile, subconştientul şi creierul.
Botezul în apă nu este nimic, dacă nu are loc şi botezul făcut de Duhul Sfânt, botezul pocăinţei. Lacrimile pocăinţei curată, dar Isus PURIFICĂ.
Apostolul Petru îi încurajează pe cei născuţi din nou astfel: „Aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi,…” (1 Petru 1:23). Iacov în 1:18 spune: „El ne-a născut din nou, prin Cuvântul lui Dumnezeu”, odată cu învierea Lui. Numai dacă nu vrem nu ne putem naşte din nou prin credinţă în Isus Hristos.1 Ioan 5:1 spune „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu.” Dacă ne împotrivim chemării, vindecării lui, rămânem pământeşti, morţi şi bolnavi în păcat. Iată o reţetă din Romani, Cap 8, v 8-23:” Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi…
Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi… Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.