Fostul Papă Benedict al XVI-lea a propus în-locuirea icoanelor cu Isus în centrul vieţii. Actu-alul  Papă,  Francisc,  cere  măsuri  decisive împotriva abuzurilor sexuale făcute de preoţi. Patriarhul Ortodoxiei Române, Daniel, a hotărât ca  să  nu  mai  ia  pielea  de  pe  morţii  săraci deocamdată! Parlamentarul Grec T. Kurakis cere printre altele, ca şi cununia şi botezul (făcut numai la o vârstă matură), să nu se facă pe bani. Dar cine dezamorsează explozia infracţionalităţii şi a păcătoşeniilor prezise în Galateni, cap 5/19 -21…”  preacurvia,…  vrăjitoria,  vrajbele, certurile,…, beţiile şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Fardarea, retuşarea, îmbunătăţirea NU AJUTĂ LA NIMIC BUN ci, iată soluţia:

Slujbasi, de ce nu ne invatati sa ne nastem din nou, cum scrie in Biblie!

Iată doar câteva motive pentru a ne naşte din nou.” Biblia ne învaţă să ne dezbrăcăm de chipul minciunii şi ruşinii, de caracterul înveninat, falit şi rău, de omul vechi, pe care îl fardăm, îl acoperim cu frunze şi scuze, întrucât, “Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Psalmul 51, 5. Pentru că „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.

… Nu este nici unul care să facă binele, Nici unul măcar.’ (Rom.3:10-12). Pentru că „sunt bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi”. (Rom. 1:30) Pentru că omul este pierdut şi nu poate găsi calea (2 Cor. 4:3, 4). Soluţia este la Salvatorul Isus, care “a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut (Luca 19:10). Cand “slujbasul” orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi in sant.

Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, dacă nu se înnoieşte, dacă nu are Duhul lui Dumnezeu

“O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? (Romani, 7/24), este întrebarea pe care orice om trebuie să şi-o pună! Dacă Patriarhul Iov, care era mai mare şi mai tare de o mie de ori decât Patriarhul Daniel, când l-a văzut pe Isus a strigat: O, nenorocitul de mine,”de aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc în sac şi cenuşă”(Iov 42/6).De ce n-aş îngenunchea şi eu , sa scap de rautatea din mine? “Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, furtisagurile, marturiile mincinoase”(Matei 15/ 19) Cine sărbătoreşte Paştele, iese din plinătatea goliciunii sinelui, nu mai trece prin Marea Sângerândă căci ne-a traversat Isus pentru intalnirea cu Tata, nu cu mâinile goale. Învăţăm din 2 Corinteni, 5/17 Căci, numai cine intră în Corabia Vie, Isus, devine ca El, bun, milos, iertător, iubitor.” Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” El nu retuşează, nu fardează, nu cârpeşte, ci naşte din nou.

Cine vrea să rămână nenăscut, “necredincios, scârbos, ucigaş, curvar, vrăjitor, închinător la idoli mincinos, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (vezi totul în Ap 21)

Dar pentru a ne înnoi, trebuie să ne pocăim. Şi pentru a ne pocăi, trebuie să ne fie greaţă de propriile “roade” ale “credinţei.” Cu riscul de a-mi face duşmani, eu trebuie să spun că ne naştem cu o zestre plină de rele, care ne însoţeşte, şi care, în funcţie de împrejurări iradiază fel şi fel de nervozităţi şi urâţenii. Oricât le-am farda, nu scăpăm de ele, decât dacă ne naştem din Sămânţa Sfântă în care sunt trasaturi, caractere dumnezeieşti. Dacă nu vrem să –i semănăm azi lui Isus, până la urmă vom deveni ca El-toti. Si, nu vom arata ca acum, caci “Nu ce intra pe gura spurca pe om, ci ce iese din gura, aceea spurca pe om”
( Matei 15/11)

În fiecare om a inseminat cel rău cate un “incornorat”, de care scăpăm, numai prin moartea eului biruit de Isus la Golgota-doar dacă îl primim şi credem în El

Dacă unui om îi place tot ceea ce face, dacă se admiră pe sine, înseamnă că nu simte nevoia,” altoirii”, transformării. Astfel de oameni care au păreri bune despre sine, nu se raportează la Isus, care este oglindirea Tatălui, semănând leit Lui. Numai cine se oglindeşte în El vede cum arată şi ce făptuieşte şi poate spune ca „Sfântul Pavel:”… nimic bun nu locuieşte în mine”…, de unde nevoia de a ţine sub stăpânire trupul, caci tot “ce iese din gura vine din inima si aceea spurca pe om”(Matei 15/18)
Iată de ce trebuie să ne naştem din nou prin El, singurul în care locuieşte Tatăl şi Sămânţa Lui Cerească!

Dacă vrem să ştim cine suntem, să ne oglindim în cel fără cusur, care ne sfătuieşte că…” Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel…”

Invierea duhului mort (omorât de păcat) dintr-o persoană, moartă în greşeli “se numeşte, naştere din nou “. Este o lucrare atribuită Duhului Sfânt. Nu poate coexista mirosul de păcătos mort cu mireasma de la viaţă la viaţă. Nu poate conlocui ura, minciuna cu Adevărul, Bunătatea; nu se împacă răutatea, cearta, cu Iubirea şi Pacea. Nu poate convieţui curvia omenească şi fidelitatea cristică… Să dăm dreptate Domnului, care în Matei, cap 9, v.16- 17 ne învaţă:” Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”

NAȘTEREA DIN NOU este o condiţie nu numai pentru a vedea,ci şi pentru a intra în Împărăţia Cerurilor (Ioan 3: 1-16)

Cine a primit pe Duhul Sfânt, are naşterea “are moştenirea Cerească şi accesul în Împărăţie. Prin, Naşterea din nou ne facem părtași firii dumnezeiești, “intri în marea familie a lui Dumnezeu, dacă nu, rămâi “spectator” pe margine, pentru că eşti mort spiritual, deşi fizic eşti viu (Ef. 2:1, 5 “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre”, “cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi”) Deci, să ne înnoim.
Prin nașterea din nou dăruită la învierea lui Isus, dobândim o natură nouă, o biruința asupra lumii cu poftele ei (1Ioan 5: 3-4), protecţia faţă de Satan (1Ioan 5:14, 1Ioan 4:4) și nu în ultimul rând, primim roadele Duhului (Gal. 5:22). Devenim moștenitori împreună cu Dumnezeu, pe baza “înrudirii” noastre cu Dumnezeu, pe baza înfierii noastre prin răscumpărarea făcută în jertfa Domnului Isus. Cine nu este născut din nou, nu e copil a lui Dumnezeu și nu are nici dreptul la viața veșnică (Ioan 3:3, Romani 8/17. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Înnoirea noastră se face prin întruparea Cuvântului ( Ioan 3:1-21), a fi tăiat împrejur cu inima (Rom. 2:29), prin dezbrăcarea de costumul păcatului şi îmbrăcarea cu omul cel nou-Isus (Efes. 4:24)

Cum știm că suntem născuți din nou? Am scăpat de orbirea dată de păcat şi avem pace, devenind şi împăciuitori
– Avem o gândire o vorbire, o simţire şi o făptuire dumnezeiască
– Obiceiurile, reflexele, poftele rele nu ne mai aparțin
– Vorbele urâte și batjocoritoare nu mai sunt pe buzele şi minţile noastre
– Facem binele și ne ferim de rău
– Așteptăm venirea Domnului să ne ia în slava Lui ca mireasă aleasă si ne recunoastem pacatosenia.

”Să nu uităm că toate faptele noastre bune sunt că o haina mânjită  (Isaia 64/6), dacă nu ne naştem din nou

Când Duhului lui Dumnezeu i se deschide uşa să-şi redobândească Proprietatea sa, inima – El transformă “gazda”. Şi astfel, gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi certurilor. Bucuria vine în locul întristării, iar faţa oglindeşte lumina cerească dinăuntrul omului înnoit. Pocăinţa este o adâncă părere de rău pentru păcatele săvârşite. Lacrimile pocăinţei sfărâmă inima împietrita de şarpe şi o ajută să nu mai greşească. Este o schimbare radicală de atitudine faţă de păcat şi faţă de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că vrea ca fiecare să vină la pocăinţă. Omului i se dă şansa să-şi recunoască păcatul (cu mintea): Luca 5,8; să mărturisească păcatul (cu gura): 1 Ioan 1,9 şi să se consacre (cu întreaga fiinţă) Lui: Romani 12,1Din punctul lui Dumnezeu de vedere, omul nu poate fi nici “educat”, nici “reformat”. Singura posibilitate de recuperare este regenerarea lui prin Duhul Sfânt. Col. 3:10), lumânarea ochilor inimii (Efes. 1:18), spălarea prin Duhul (1 Cor. 6:11), spălarea naşterii din nou (Tit 3:5), lumânarea inimii (2 Cor. 4:6), preschimbarea într-o făptură (creaţie) nouă (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15), inima stropită şi curăţită de un cuget rău (Evrei 10:22), înviere împreună cu Hristos (Rom. 6:4; Col. 2:12; 3:1), sunt câteva “medicamente”.

Dumnezeu va aşeza o “inimă nouă” în fiecare din noi-apti pentru un Cer Nou şi un Pământ nou- căci păcătoşii rămân fără obiectul muncii, (păcătuirii)

Până la urmă şi cel mai necredincios, mai criminal şi pungaş om, tot se va pocăi. Dacă nu prin moartea întâi, la a doua moarte, căci tot universul va fi sfinţit de El.Ni se garantează că păcătoşii vor soma, prin falimentul păcatului şi sursei păcătuirii din Ap. Cap20, v.2-5:” Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani, Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până…” La 1 Petru 3:21, ne învaţă despre importanţa botezului lăuntric, prin care este spălat omul de păcate. Botezul prunciei, nu ne poate curăţi de mizerii interioare. Oricine se spală doar pe afară nu poate ajunge în ceruri. Spălarea cu apa acestui pământ nu are nici o valoare pentru Cer.