Dacă ne spălăm pe dinafară de orice virus, microb, sau jeg, cu atât mai mult să chemăm pe Iertătorul Purificator să curate munţi de murdarii, toxine, răutăţi, spurcăciuni interioare, căci numai “ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om(ul nenăscut din nou). Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar…” (Matei 15) şi care ne fac numai rău ; “Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine” (Rom 12/9), până …

tee…deveniţi una cu Domnul, mai ales că ştiţi să vă “uniţi” într-un singur trup…fecundativ! (Geneza 2/24) ; …”Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.”(Matei 23/26) Oricare om poate învinge mizeria păcatului, dacă îi este greaţă de roadele celui rău, şi dacă leapădă Uraciunea Pustiirii, pentru a se umple cu Plinătatea Dumnezeirii. Omul umplut cu Isus, care ascultă şi rămâne în El, luptă împreună, dar întâietatea îi aparţine Lui, căci El i-a zdrobit capul la Golgota şi…” voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” (Evrei 12/4) Oricât am farda murdăriile interioare, până la urmă (ele) ne dau de gol, căci dincolo nu ne putem întoarce ASTFEL prin Usa-Isus.

…deveniţi una cu Domnul, mai ales că ştiţi să vă “uniţi” într-un singur trup…fecundativ! (Geneza 2/24) ; …”Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.”(Matei 23/26)

Pentru că Isus este Templul lui Dumnezeu, în El nu este nici urmă de păcat şi cine este în Isus nu păcătuieşte şi nu poate păstra nici o urmă de păcat ascuns! Cine s-a săturat de răutate, de minciună, de haos, curvie, cârtire, hoţie şi de alte “dejecţii” şi infracţiuni descrise în Gal.5/20; Cine a dat de gustul Blândeţii, Adevărului, Milei, Dragostei, Împăcării, Iertării, Bucuriei şi a celorlalte Poame Duhovniceşti, refuza fructele otravite ale  plăcerilor de o clipă ale păcatului-spoleit cu surogatele celui rău. Un astfel de om dezgustat de mizeriile oricărei greşeli, nu mai rămâne sclavul păcatului nici o secundă şi nu-l va mai da pe Isus pe nici o momeală luciferică! Pentru că toată lumea are ca tată pe gunoierul diavol (Ioan 8/44), putem divorţa şi evada de sub tirania lui, prin naşterea din sămânţa Dumnezeiască, prin pocăinţa (Ioan cap 3) învăţată de la Fiul risipitor. Lumea zace în cel rău, pentru că nu se priveşte în Oglindirea Dumnezeiască, adică în Isus, şi nu cunoaşte pe cel Bun, plăcut, desăvârşit, care este Părintele tuturor Luminilor, de la care ne vin (fără bani şi fără plată) toate bunătăţile cosmice.

 

 

Omul căruia îi este greaţă de stricăciunea lumii, căruia îi este milă de cel căzut; Pe cine îl doare chinul celor schingiuiţi, decapitaţi, care aşteaptă sub altarul Tronului Ceresc Judecata…” sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Ap.6/9-10)

 

 

Deci, oricine crede în purificarea omului şi a întregului univers; Cine s-a săturat de falsitate, nedreptate, idolatrie, caldiceala celor care spun că trăiesc dar sunt morţi; Deci, “fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: “Sunt bogat, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,” (Ap.3/16-) Şi pentru multe alte dureri, în lupta cu păcatul, să privim ţintă la Căpetenia Desăvârşirii, să ne încredem în Biruinţa făgăduită la Golgota, incredintat că “ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” (Ap 12/11). Să pornim la lupta cu păcatul, nu cu toiagul lui Moise, ci să ne luăm Crucea, pentru a învăţa din comportamentul şi din suferinţa lui Isus; Să nu ne coborâm de pe cruce, indiferent de vicleniile, momelile şi minciunile propuse de satan. “Sa ne deconectam de la minciunile raului si sa ne prizam la Sursa Luminilor ,pentru ca Transfuzia Sangelui sa decurga Dumnezeieste …”In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!”(Gal.6/14) Să învăţăm de la Isus limbajul tăcerii, ascultării şi blândeţii, căci vorba dulce mult aduce şi tăcerea este de aur. Să ne hrănim şi să ne înarmăm în lupta cu păcatul-din tăria lui Isus, din perseverenţa, umilinţa, smerenia, iubirea, pacea, calmul, îndelunga răbdare şi suferinţa Cristică, ca să nu cădem de oboseală  în capcanele şi “soluţiile” propuse de satan, pentru a ne “scapă” de suferinţe…

 

” Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.”El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” (1 Petru 2/20…)… Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea

 

“Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limbă de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”… Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!. (1 Petri 3/9 – 17)…” Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau că făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1Petru 4/15-).În lupta contra păcatului, cu Isus întronat la comanda inimii înnoite,” Smeriti-vă, dar, sub mână tare a lui Dumnezeu, pentru că, la vremea Lui, El să vă înalţe.Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5/6-10)

 

Aşadar, pe cine îl doare minţirea, păcătuirea, manipularea, nepăsarea oamenilor; Cine preţuieşte eliberarea din casa robiei, şi dacă vă este scarabă de păcatul îngropat de Isus, să nu mai dezgropăm mortăciunea întrupată din cel rău, să nu mai resuscităm uraciunea pustiirii, pentru a ne întoarce iar în sclavia păcatului!” Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă

 

 

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Rom 6)

 

“Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5/4); Deci pentru lupta contra păcatului, să ne deslipim de orice urmă de păcat, care atrage ca un magnet pe satan, şi să credem, să ne unim cu Isus; CĂCI El face un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu,

Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului. (Ap.21/1-27).

 

Oameni buni de pretutindeni, nu va mai lăsaţi robiţi, “hrăniţi” de păcate, căci până la urmă, satan, moartea, locuinţa morţii, fiara, prorocul mincinos- vor cădea în propriul adânc al iazukui cu foc vesnic, pregătit din veşnicie;”Moartea a fost înghiţită de biruinţă… prin Domnul nostru Isus Hristos! (1 Cor 15/54 b-57) Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.” (Ap.20/14)” Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3/9)

 

Oşteni de pretutindeni, dacă iubiţi Adevărul, nu minciuna; Dacă apreciaţi Dreptatea, nu strâmbătăţile demonice; Dacă vă este milă de miile de mii şi miliarde de suflete minţite şi batjocorite; DECI, din Dragoste faţă de măreţia şi sfinţenia celui care a creat Dumnezeieşte tot ce este Bun; Din solidaritate cu sângerarea lui Isus, acum, suntem chemaţi la ARME.Să ne înarmăm cu scutul blândeţii, răbdării şi suferinţei. Să luăm platoşa credinţei, pocăinţei, slujirii, iubirii şi bunătăţii, ca să răspundem şi noi la rău cu bine şi la blesteme cu binecuvântări, precum Isus, Ştefan şi ceilalţi ostaşi hrăniţi cu suferinţe. Să ne dezbrăcăm de armele întunericului şi să ne înarmăm cu armura luminii descrisă în Efeseni 6/11-21” Isus, prin răstignire şi sângerare, ne-a dăruit moartea sfântă, prin care ne ajută să ne botezăm în moartea sfântă, pentru a scăpa de orice urmă de păcat. Noi doar să primim răstignirea Lui din  care –prin noi, iradiază Miresmele Vieţii “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţă în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Gal 2/20-21) Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Rom.7/6) “Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2/14-15)

 

CITATE CELEBRE

Valoarea unui om rezida in ce da el, nu in ceea ce este capabil sa primeasca ! ALBERT EINSTEIN

Nu uita Cine Esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti ! 

Trãieşte total, trãieşte cu pasiune… În felul acesta fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţã se transformã într-o înşiruire de clipe aurite… O astfel de fiinţã nu moare niciodatã!

Astazi, un individ poate fi adus intr-o asemenea stare incat pierzandu-si personalitatea sa constienta, devine sclavul tuturor activitatilor sale inconstiente pe care hipnotizatorul le dirijeaza dupa bunul sau plac… Aceasta este, cu aproximatie, starea individului care face parte dintr-o multime!  Gustave le Bon

“A studia si a nu gandi este o risipa. A gandi si a nu studia este periculos. “ Confucius

“Iar ceea ce fãceam odinioarã din dragoste pentru Dumnezeu, facem acum din iubire pentru bani, adicã din iubire pentru ceea ce ne dã sentimentul celei mai înalte puteri si a unei constiinte curate.” „Aurora”, Nietzsche

“Lumea este condusa de cu totul alte personaje decat cele pe care le vad neinitiatii” Benjamin Disraeli

“Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona” A. Einstein

“Omul care se stie inzestrat si care isi da cat de cat seama de ce i poate mintea , e dator sa nazuiasca a cunoaste cat mai multe cu putinta.”

“Inteligenta nu este vorbire si rationament de logica, este patrundere si convingere “ Thomas Carlyle

“Dacă dorim să continuăm să trăim pe această planetă este necesară o schimbare de atitudine.” Albert Einstein

Orice este are o ratiune de a fi ! Mihai Eminescu 

Bilderberg: Agenda pentru sistemul de control centralizat la nivel global este publică şi expusă la vedere

Nota editorului Global Research :

Julian Assange de la Wikileaks este, de asemenea, protejat al The Economist!

“Ne-am referit în repetate rânduri la presiunile pentru crearea unui sistem centralizat de control al guvernului mondial ca la o “conspiraţie pe faţă”. Grupurile precum Bilderberg, Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe sunt elementele centrale ale acesteiagende, modelând politicile oamenilor de stat şi ale power brokerilor pe care i-au cumpărat efectiv.

Un articol destul de bizar dinThe Economist abordează astăzi această structură de putere şi departe de a exclude o teorie a conspiraţiei, reafirmă pur şi simplu faptul că “elita cosmopolită” se adună într-adevăr la astfel de adunări şi cluburi evazive, pentru a modela lumea în care “superclasa” doreşte să locuiască. Desigur, The Economist este un mijloc perfect pentru etalarea conspiraţiei pe faţă, dat fiind faptul că editorul său este un participant obişnuit la conferinţa anuală Bilderberg, lucru pe care articolul îl recunoaşte cu mândrie în fragmentele de deschidere.

Foarte ironic, articolul descrie Bilderberg ca “o conspiraţie malefică care urmăreşte dominaţia mondială”, şi apoi continuă să afirme că de fapt, da, grupul are într-adevăr stăpânire asupra evenimentelor din lume. El a fost responsabil pentru moneda unică europeană, este gazda celor mai influenţi aristocraţi şi oameni de afaceri din lume, precum şi a unui mic cadru de ziarişti, reprezentând cele mai mari agenţii de presă, care au jurat să respecte regulile Chatham House, ceea ce înseamnă că nu pot divulga niciuna din “marile idei” care au fost urzite în cadrul Bilderberg.

“Lumea este un loc complicat, cu oceane de informaţii noi apărând în jur”, continuă articolul, “Pentru a conduce o organizaţie multinaţională, este folositor să ai o idee aproximativă despre ceea ce se întâmplă. De asemenea, ajută să fii în relaţii strânse cu alţi birocraţi globali. Deci, elita cosmopolită – finanţatori internaţionali, birocraţi, lideri caritabili şi gânditori – se întâlneşte şi discută în mod constant. Se adună la întâlnirile elitei … Formează cluburi.”

Potrivit articolului, cele mai influente astfel de cluburi sunt Bilderberg, Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Fondul de Înzestrare Carnegie pentru Pacea Internaţională şi Grupul celor treizeci. Acum îşi arată natura secretă şi se dezvăluie lumii.“Încep zaiafeturile globocratice”, susţine articolul. Articolul mai prezintă câteva exemple de evenimente internaţionale majore care au fost schiţate de-a lungul anilor în cadrul adunărilor elitei, inclusiv acordurile diplomatice şi chiar deciziile privind principalele războaie.

“Astfel de întâlniri sunt o parte importantă din istoria superclasei”, The Economist citează din omul de ştiinţă Kissinger şi elitistul internaţional David Rothkopf, autorul cărţii Elita globală a puterii şi lumea sa. “Ele oferă accesul la unii din cei mai retraşi şi evazivi lideri ai lumii”.Ca atare, reprezintă unul dintre “mecanismele neoficiale ale puterii [globale]”, adaugă Rothkopf.

Totuşi, nu daţi vina pe elita internaţională “globocrată” pentru criza financiară, îndeamnă articolul, susţinând că superclasa a fost “luată prin surprindere”. Şi în timp ce articolul admite că unii bancheri internaţionali sunt responsabili pentru prădarea totală a sistemului, acesta încearcă să convingă cititorii că în ultimă instanţă, prezenţa unei elite internaţionale inter-conectate a salvat de fapt lumea de la colaps financiar complet – astfel încât să puteţi dormi liniştiţi noaptea.

Desigur, oricine urmăreşte îndeaproape activitatea unor astfel de grupuri de elită poate spune că nu au fost chiar prinse cu garda jos şi au fost pe deplin conştiente de faptul că criza a fost favorizată cu grijă de prin 2006. Rapoartele de la reuniunile Bilderberg din Canada, în 2006 şi Turcia, în 2007 au prezis prăbuşirea sectorului imobiliar din întreaga lume, estimând astfel un colaps financiar prelungit. De atunci, grupul dezbate exact modul în care trebuie să procedeze pentru a modela situaţia economică, cu scopul de a-şi spori influenţa sa şi pe cea a (sincer, nu suntem deloc răi) “superclasei”, la nivel mondial.

În urmă cu un deceniu, oricine vorbea chiar numai de existenţa grupului Bilderberg, cu atât mai mult sugera că este principalul manipulator al evenimentelor din lume, era categorisit direct drept un trăsnit cu coif din staniol. Astăzi, exact acelaşi afirmaţii alcătuiesc materialul editorialelor din presa din întreaga lume”.

*


Un raport special privind liderii globali ai lumii. Unde se întâlnesc şi discută oamenii influenţi

The Economist

“Nu poţi face nimic împotriva unei teorii a conspiraţiei”, oftează Etienne Davignon. El şade într-un birou impunător, cu o vedere formidabilă asupra Bruxelles-ului, pufăindu-şi pipa. Davignon este un aristocrat, fost vice-preşedinte al Comisiei Europene şi un om care a făcut parte din mai multe consilii de administraţie; din acest motiv unii îl considera prea puternic. El prezidează grupul Bilderberg, o conspiraţie malefică care urmăreşte dominaţia mondială. Cel puţin, aşa susţin numeroase site-uri web; pe lângă faptul că are legături cu al-Qaeda, ţine secret leacul pentru cancer şi doreşte să unească Mexicul cu SUA.

În realitate, Bilderberg este o conferinţă anuală pentru câteva zeci din cei mai influenţi oameni ai lumii. Anul trecut, Bill Gates şi Larry Summers s-au împrietenit la cataramă cu preşedintele Deutsche Bank, directorul Shell, şeful Programului Alimentar Mondial şi primul ministru al Spaniei. În fiecare an sunt invitaţi unul sau doi ziarişti, cu condiţia să nu scrie nimic despre întâlnire. (Transparenţă totală: redactorul ziarului The Economist mai participă uneori.)

Deoarece întâlnirile sunt neoficiale, ele atrag atenţia teoreticienilor conspiraţiei. Dar atracţia pentru participanţi este evidentă. Pot vorbi sincer, spune dl. Davignon, fără să-şi facă griji pentru cum li se vor interpreta cuvintele în titlurile de a doua zi. Aşadar, află ce gândesc cu adevărat alte persoane influente. Ideile mari sunt dezbătute în mod deschis. Potrivit domnului Davignon, întâlnirile ajută la punerea bazelor pentru crearea monedei euro. El îşi aminteşte dezacordurile puternice asupra Irakului: unii participanţi susţineau invazia din 2003, alţii se opuneau, iar alţii doreau să se procedeze altfel. Anul trecut dezbaterea privea problemele fiscale ale Europei şi supravieţuirea monedei euro.

Lumea este un loc complicat, cu oceane de noi informaţii apărând în jur. Pentru a conduce o organizaţie multinaţională, este folositor să ai o idee aproximativă despre ceea ce se întâmplă. De asemenea, ajută să fii în relaţii strânse cu alţi birocraţi globali. Deci, elita cosmopolită – finanţatori internaţionali, birocraţi, lideri caritabili şi gânditori – se întâlneşte şi discută în mod constant. Ei se adună la întâlnirile elitei, cum ar fi Forumul Economic Mondial de la Davos, Comisia Trilaterală şi reuniunea de la Boao, China. Formează cluburi.Antreprenorii etnici indieni din întreaga lume se înscriu în TiE (The Indus Enterprise). Instigatori şi agitatori din New York şi Washington devin membri ai Consiliului pentru Relaţii Externe unde, într-o săptămână îl pot asculta pe preşedintele Turciei, iar în următoarea pe directorul executiv al Intel. Cel mai bogat om din lume, Carlos Slim, magnatul mexican al telecomunicaţiilor, găzduieşte o reuniune anuală a miliardarilor din America Latină care se susţin reciproc, discutând de ochii lumii despre sărăcia locală.

Davos este, probabil, cea mai ostentativă din adunările globocratice. Sute de roţi mari coboară în fiecare an pe staţiunea de schi din Elveţia. Cuvântările sunt interesante, dar marea atracţie este şansa de a vorbi pe coridoare cu alte persoane puternice. Uneori, astfel de discuţii aduc roade. În 1988, prim-miniştrii din Turcia şi Grecia s-au întâlnit la Davos şi au semnat o declaraţie prin care au evitat un posibil război. În 1994 Shimon Peres, atunci ministrul de externe al Israelului, şi Yasser Arafat au ajuns la o înţelegere asupra Gaza şi Ierihon. În 2003 Jack Straw, ministrul de externe al Marii Britanii, a avut o reuniune neoficială în apartamentul său de hotel cu preşedintele Iranului, ţară cu care Marea Britanie nu a avut legături diplomatice. Dar Davos nu este deloc o instituţie secretă: fiind plină de ziarişti. Încep şi celelalte zaiafeturi globocratice. Chiar Bilderberg a început recent publicarea listelor de participanţi pe site-ul său.

Unele organizaţii americane, cum ar fi grupurile de analiză pentru politica externă, sunt şi ele bine plasate pentru a exercita o influenţă la nivel mondial. De exemplu, Fondul de Înzestrare Carnegie pentru Pacea Internaţională s-a impus ca unul dintre cele mai de încredere locuri de discuţii, cu birouri în Beijing, Beirut, Bruxelles şi Moscova, precum şi Washington – deşi îi mai rămâne să îndeplinească viziunea fondatorului său, Andrew Carnegie, care a dorit încetarea războaielor. Cheia pentru a exercita o influenţă, spune Jessica Mathews, preşedinte al Carnegie, este “foarte simplă. Îi angajezi pe cei mai buni oameni.”

În ţările în care grupurile de analiză sunt subordonate statului, cum ar fi China şi Rusia, sistemele străine, cum ar fi Carnegie, se bucură de reputaţia de independenţă. Dacă pot susţine acest lucru prin cunoştinţe utile, ele pot influenţa politica. De exemplu, oamenii de ştiinţă ai Carnegie i-au povăţuit pe autorii constituţiei post-sovietice a Rusiei. Iar atunci când relaţiile dintre America şi Rusia au îngheţat sub preşedintele George W. Bush, biroul Carnegie din Moscova a înlesnit păstrarea unei linii de comunicare deschise între cele două guverne.

Astfel de întâlniri sunt “o parte importantă din istoria superclasei”, spune dl. Rothkopf, autorul cărţii eponime. Ele oferă accesul la “unii din cei mai retraşi şi evazivi lideri ai lumii”. Ca atare, reprezintă unul dintre “mecanismele neoficiale ale puterii [globale]”.

Unii birocraţi globali cred că se supraevaluează importanţa întrunirilor precum cea de la Davos. Howard Stringer, directorul Sony, este genul de persoană la care v-aţi aştepta să savureze astfel de adunări. Galez din naştere, de cetăţenie americană, a preluat în 2005 cea mai admirată companie din Japonia, atunci când se afla la ananghie, transformând-o în ciuda obstacolelor culturale imense. El declară că vizitele la Davos i-au făcut plăcere în trecut, dar că în acest an nu va mai participa. În plus, poate afla mai multe lucruri ascultându-i pe cei 167,000 de angajaţi ai săi.

La suprafaţă, sunt multe de spus despre instigatorii şi agitatorii lumii care se întâlnesc şi discută frecvent. Cu toate acestea, cu tot schimbul lor neobosit de informaţii, birocraţii globali au fost luaţi prin surprindere de criza financiară. Reţelele lor de contacte au dat unele avertismente, dar nu suficiente pentru a îndemna la o acţiune oportună.

Limitele taifasurilor

Jim Chanos, managerul unui fond de acoperire, care şi-a făcut prima avere pariind pe supraevaluarea de la Enron, i-a avertizat în aprilie 2007 pe miniştrii de finanţe din cadrul G8, că băncile şi societăţile de asigurare vor avea probleme. A mai făcut o avere atunci când acţiunile băncii s-au prăbuşit, cu toate acestea, este furios că avertismentele i-au fost ignorate politicos. El consideră un ultraj faptul că multe organisme de reglementare la nivel înalt din acea perioadă sunt încă în poziţii de putere. Şi îi acuză pe unii bancheri de “prădarea totală a sistemului”, prin plata unor prime în baza a ceea ce trebuie să fi ştiut că sunt profituri fantomă. După părerea lui, trebuie să se întreprindă o anchetă.

Birocraţii globali nu au reuşit să evite criza, dar şi-au adunat forţele în momentul în care a lovit. Guvernele ţărilor bogate au acţionat în mod concertat pentru a sprijini băncile cu banii contribuabililor. În America, replica a fost condusă de un trio bine conectat: Hank Paulson, secretar al Trezoreriei în administraţia lui George Bush jr. şi fostul director al Goldman Sachs; Tim Geithner, secretar al Trezoreriei în administraţia lui Barack Obama şi fostul director al New York Federal Reserve, precum şi un veteran al FMI, Consiliul pentru Relaţii Externe şi Kissinger Associates; şi Ben Bernanke, de la Harvard, MIT, Stanford,

Princeton şi Bush White House, care este acum preşedinte al Federal Reserve. Pomparea banilor publici in companii private nu s-a bucurat nicăieri de simpatie, dar e posibil să fi împiedicat colapsul sistemului bancar mondial.

Acum guvernele încearcă să facă reguli pentru a preveni orice recurenţă. Mulţi oameni şi-au oferit sfaturile. Printre contribuţiile mai importante a fost un raport al Grupului celor treizeci (G30), un repertoriu neoficial al guvernatorilor din trecut şi din prezent ai băncilor centrale. Raportul Volcker, care promovează un mecanism central de compensare pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare derivate şi restricţiilor asupra tranzacţionării pe cont propriu de către bănci, a ajutat la crearea proiectului de lege american Dodd-Frank pentru reforma financiară. G30 este influent deoarece este format din oameni cu experienţă în punerea în practică a politicilor, declară Stuart Mackintosh, directorul său. Deci, atunci când face recomandări, acestea pot fi puse în acţiune, mai adaugă el.

Sursa : razbointrucuvant.robucovinaprofunda.wordpress.com

Citeste :

VIDEO Cercetatorul Andrew Marshall despre Grupul Bilderberg: Soarta lumii n-ar trebui sa fie decisa de albi batrani si bogati care se aduna in secret

Grupul Bilderberg si Noua Ordine Mondiala

Comisia Trilaterală controlează din umbră economia mondială

Vezi :

Lista cu participanţii la întrunirea Grupului Bilderberg 2010

Interviul INTEGRAL luat de Alex Jones lui Aaron Russo (subtitrare in limba romana)

Semnatura electronica – Lagar electronic pentru toti oamenii

Semnatura electronica reprezinta informatii in format electronic care sunt atasate sau logic asociate unor documente in forma electronica. Semnatura electronica serveste ca metoda de identificare a semnatarului si este inmagazinata pe suport magnetic securizat.

Tulburarile cumplite de ordin material, sufletesc si duhovnicesc, provocate de actuala criza economica si financiara, concretizata in curbe de sacrificiu succesive asupra populatiei Romaniei, toate convertite in suferinte, necazuri, manie si violente, au, dupa gandul nostru, un dublu scop: 1. lichidarea ultimelor competente si resurse de autoritate ale statului national si, ca urmare, chemarea la guvernare, de catre poporul deznadajduit, a fortelor supranationale ale UE (asa cum scrie de mult in „Protocoalele inteleptilor Sionului”); 2. mascarea, prin distragerea completa a atentiei multimilor, a unor lucrari care vizeaza incatusarea electronica a populatiei si transformarea ei intr-o masa de sclavi aflati sub control total. Ambele scopuri sunt subordonate aceluiasi obiectiv: grabirea instalarii unui guvern global care sa instituie Noua Ordine Mondiala. Neindeplinirea cu repeziciune a scopurilor mentionate ar determina izbucnirea imediata a unui razboi devastator. Realizarea lor, prin razmerita si conflicte civile, ar presupune amanarea pentru moment a viitoarei conflagratii mondiale. Oricum va avea loc, pentru ca e proorocita in Sfanta Scriptura si in prezicerile Sfintilor Parinti. Altfel spus, focul a fost aprins, acum depinde cat ragaz ne mai da Dumnezeu pana se va extinde la nivelul intregii planete. Se mai poate sustrage cineva din cazanul care da in clocot?

Ceea ce am creionat mai inainte nu mai reprezinta o inchipuire a mintii, ci o descriere sumara dar veridica a realitatii pe care o traim. Practic, acum popoarele Europei si nu numai au devenit actori ai unui scenariu global al groazei, regizat de elitele Satanei, pentru a precipita lumea catre imparatia finala a lui Antihrist. Prin criza actuala, am intrat deja in scenele in care fiecare neam isi face rau cu propriile maini. Conducerea Poloniei a incercat sa se sustraga de sub tavalug si a pierit aproape toata intr-un asa zis accident de avion. La noi incaierarea e in crestere si va degenera probabil in conflicte cu totul regretabile. Astea sunt la vedere. Dar ce se ascunde in spatele lor, chiar si daca s-ar schimba guvernele la doua saptamani, sau nu ar mai exista guvern deloc? Organele statului din linia a doua ar lucra imperturbabile la indeplinirea ordinelor stabilite deja, fara ca populatia sa-si dea seama ce i se pregateste. La jumatatea lunii aprilie 2010, necunoscutul pentru public Minister al Comunicarii a luat decizia sa arunce instantaneu Romania in valtoarea mult mediatizatei societati informationale. Suna frumos, chiar ademenitor, in cartile corifeilor Noii Ordini Mondiale: societatea informationala! Oamenii nu se intreaba ce-o fi aceea, ci mai degraba se lasa ispititi de gandul ca e perfectiunea intruchipata, binele desavarsit, lumea brazdata de rauri pline de lapte si miere. Eroare capitala! Pe masura ce ne acapareaza viata, aflam ca societatea informationala urmata de societatea comunicarii constituie un lagar electronic pentru toti oamenii. Cei care vor informa si vor comunica despre ei insisi sunt cetatenii de rand, toti, fara exceptie, iar aceia care vor sti totul despre fiecare persoana din societate sunt organele statului global, pe sapte nivele de organizare (pot avea mai multe sau mai putine nivele de control, rezultatul este acelasi!). Insa despre ei, populatia nu va cunoaste absolut nimic, decat balivernele pe care vor voi sa ni le livreze prin televizoare. Ce a facut guvernul, printr-un ministru care poate maine va fi scos de acolo? A decis sa conduca electronic Romania, alocand pentru asta 520 milioane de Euro, la care se adauga pe parcurs importante contributii de la populatie, precum si alte investitii guvernamentale. Scurt: de la 1 septembrie 2010, toate societatile comerciale romanesti vor face platile cu semnatura electronica, iar de la 1 ianuarie 2011 toti, retineti, toti cetatenii Romaniei, vor fi obligati sa efectueze platile catre stat prin semnatura electronica. Apoi, toate cumparaturile si platile romanilor se vor supune aceleiasi reguli: prin semnatura electronica. Dupa cum se vede, suntem prima tara din lume in care se generalizeaza de urgenta e-guvernarea. E de bine? Pe cati i-am intrebat, oameni de afaceri si intelectuali, au spus ca e normal, un pas inainte, se supun fara cracnire. Pe oamenii simpli nu i-am intrebat, fiindca ei nu stiu nimic despre povestea asta. Deci lucrarea se va finaliza cu usurinta in cativa ani, intemeiata fie pe voia noastra, fie pe ignoranta noastra.

In fapt, ce este semnatura electronica? Despre ea vorbeste pe larg o lege, nr. 455 din 18 iulie 2001. Ea zice asa: „Semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare”, art. 4, alin. 3. in cei 10 ani de cand e in vigoare legea, ea a generat in Romania cu putin peste 50.000 de posesori ai semnaturii electronice. Prin Hotararea de Guvern din aprilie 2010, insa, toata populatia tarii va fi obligata sa treaca la efectuarea platilor prin semnatura electronica. Unii numesc aceasta semnatura „certificat”. Mai pe inteles, semnatura electronica este un card cu microcip in care functioneaza doua coduri formate din cifre: unul de identificare a persoanei iar celalalt cod este de control al primului. In prima faza, detinatorul semnaturii electronice nu va mai plati cu bani pesin, la ghiseu, taxele catre stat, ci folosind e- semnatura, plata se face automat din contul bancar. Ulterior, orice act de vanzare sau cumparare se efectueaza prin acest instrument. Asta presupune ca orice incasare trebuie sa intre direct in cont (generand comisionul de rigoare!). Practic, nu vom mai purta bani in buzunar, ci tot ce cumparam sau vindem depinde de acest card (semnatura electronica). Ministrul Comunicatiilor, Gabriel Sandu, a declarat ca, pana la sfarsitul anului 2011, „toti cetatenii vor fi obligati sa isi obtina si sa isi utilizeze semnaturile electronice” (ziarul „Gandul” din 14 aprilie 2010). Conform aceleiasi surse, el afirma urmatoarele: „Planificarea si executia bugetara online nu se va mai putea face decat daca ai numar, o semnatura electronica si daca esti in Sistemul Electronic National, daca esti in eRomania. Nu le ai, nu ti se deschide creditul bugetar, nu faci executie. […] E un control foarte bun al cheltuielilor si al incasarilor pentru ca online eu stiu foarte clar unde sunt banii: daca azi am primit 10 lei odata ce ei s-au platit apar imediat online si Ministerul de Finante ii vede. Deci totul se face foarte clar.” Sa recapitulam: identitatea noastra, numele nostru se preschimba intr-un numar (n-ai numar, se blocheaza „creditul bugetar”, care, de fapt, e contul tau bancar, ca doar nu iei bani de la stat ca sa-ti faci platile!), banii se vor elimina treptat din circuit, controlul statului va deveni absolut, fiindca totul intra prin banca si iese prin semnatura electronica, citita in clar de sistemul de finante. In final, tot ce faci, ce mananci, ce bei, ce haine iti cumperi, ce lucruri sau alte cheltuieli executi se inregistreaza automat pe ore, pe zile pe saptamani, intr-o baza centrala de date, administrata intr-un supercomputer, comandat deja la IBM. E suficient sa-ti gaseasca „organul” statului vreo chichita sau sa-ti inventeze una, pentru a-ti bloca semnatura electronica, deci dreptul la cumparaturi.

Practic, prin generalizarea acestei forme de plata digitizata, „semnul fiarei” (vezi Apocalipsa 13, 16-18) se distribuie la toata populatia, cardul de semnatura electronica

fiind o prefata, o etapa hotaratoare, catre implantarea microcipului pe mana sau pe frunte. Acum, in aceasta faza, gata sa se petreaca la noi, este legat definitiv orice om la sistemul financiar si de supraveghere electronica. Cand am citit cartea Parintelui Hristodul Aghioritul „La apusul libertatii” credeam ca mai este vreme pana se vor constitui banci centrale de date, pana va incepe sa functioneze cate un computer gigant in fiecare tara. Acum e pe cale sa fie pusa in functiune „fiara de la Bucuresti” iar Romania sa devina o statie pilot, un laborator de experimentare a lagarului electronic pentru toata populatia. Iata ce scrie Parintele Hristodul in lucrarea citata mai sus: “Unii nu au inteles cum vor fi culese si inregistrate datele lor personale si cred ca vor exista anumiti oameni care-i vor urmari prin vechiul sistem traditional; de aceea vom spune doua cuvinte si despre noul sistem economic mondial care incet, incet se impune si creeaza societatea tara bani. Scopul celor care il promoveaza este acela de a inlocui banii lichizi cu un numar codificat. Vor sa dea fiecarui om un numar de cod unitar, unic in lume, pe care sa nu-l mai aiba un al doilea om de pe pamant. Acest numar de cod se va da in primul stadiu pe un card sau pe o carte de identitate electronica si treptat se va transfera pe mana sau pe frunte. La scurta vreme se va interzice circulatia banilor sub forma de numerar si cel care va arata si folosi bani lichizi va fi pedepsit, si acest lucru cu pretextul ca vor dori sa controleze operatiunile ilegale, in acelasi timp, insa, vor controla orice ranzactie. Asadar, sistemul va functiona dupa cum urmeaza: orice tranzactie economica pe care o va face cineva se va face pe baza numarului unitar codificat al cartii sale de identitate sau al microcipului de pe mana sau de pe frunte si numai electronic”.

Ce e rau in toata povestea asta? Primul rau dracesc: siluirea. Ne obliga, prin lege, fara drept de optiune, sa ne supunem in mod absolut unui stapan tiranic, inventat din nimic: statul, devenit fiara, un fel de zeu, mai bine zis un drac atotputernic („Si ea ii sileste pe toti […] ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte”, Apoc. 13, 16, acum semnul se instaleaza pe cardul semnatura electronica, insa sistemul de siluire intra deja in functiune). Al doilea: pierderea libertatii daruite de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, controlul total asupra persoanei umane facandu-se posibil si probandu-se prin tehnologia electronica si prin Internet. De aici inainte, dai numai Cezarului si taxa si slava, lui Dumnezeu este interzis sa-i mai dai ceva! Al treilea: numele fiecaruia, primit la botez, se preschimba intr-un numar, consfintind pierderea identitatii. Vom deveni purtatori ai „numarului numelui fiarei”. Culmea este ca fiecare dintre noi va avea un numar al numelui, lipsindu-ne numele. Cand va veni Pastorul cel Bun „oile sale le cheama pe nume” (loan 10, 3), fiindca oile, alese de capre, au „numele scrise in ceruri” (Luca 10,20). Hristos nu ne va striga pe numere sau pe numarul numelui, ci pe numele de botez si in cartea vietii sunt scrise nume, nu coduri numerice. Oare ce decurge de aici? Nu faptul ca acceptarea de buna voie a numarului in loc de nume inseamna iesirea din cartea vietii si ratarea sansei de a fi chemati de Hristos la dreapta Sa? Al patrulea rau satanicesc si definitiv: pecetluirea cu semnul fiarei, semnatura electronica definindu-se drept antecamera pecetluirii sau arvuna ei. Pericolul pecetluirii nu mai trebuie demonstrat, el a fost exprimat explicit: „Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mana lui va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu […] si se va chinui in foc si pucioasa” (Apoc. 14, 9- 10). Prin urmare, Romania a devenit, cu voia guvernatilor si cu pasivitatea noastra, un laborator imens in care Satana isi experimenteaza faradelegea.

Parintele Dionisie Ignat ne indemna inca de acum 7 ani asa: „Sa fim totdeauna pregatiti, ca vedeti, s-a apropiat imparatia lui Antihrist, cu mare rautate s-a pornit stapanitorul lumii acesteia sa puna pecetea lui Antihrist pe fiecare dintre crestini. Pecetea 666 inseamna ca esti contra lui Hristos, de aceea i se zice Antrihrist. De aceea nu poti sa te indreptezi, sa spui zic ei asa, dar eu cred in Hristos. Daca crezi in Hristos, sa nu primesti pecetea sa ti-o puna pe frunte si pe mana. Dar mai intai o sa ti-o puna pe buletin si dupa aceea merg inainte, ca asa o devenit timpurile” (Lumea in vremurile de pe urma, voi II, Prodromos, 2010, p. 53-54).

Criza actuala este o realitate greu de suportat, dar constituie totodata o forma de netezire si o mare diversiune pentru a masca faradelegea pecetluirii. Avem o singura optiune: sa primim semnul lui Hristos, Crucea!

Sursa apologeticum.wordpress.com

Culisele Razboiului Mondial Economic

 

La forumul economic de la Davos a aparut pentru prima data ideea ca omenirea se afla in pragul unui razboi economic, declansat de criza financiara. Daca la inceput era vorba doar despre o criza, iar statele putenice se preocupau sa ajute statele aflate in impas cu imprumuturi pentru a se redresa situatia financiara mondiala, acum – spun expertii economici de la forum – s-a intrat intr-o noua faza, aceea a unui razboi economic, in care statele puternice vor subjuga si inghiti economiiile celor sarace, iar lumea financiara va fi cotropita de cei care au cei mai multi bani.

Statele sarace vor saraci din ce in ce mai mult, urmand sa se formeze, intr-o prima faza – patru poli de putere., structurate dupa puterea financiara, rase si religii. Unul este cel reprezentata de SUA, Marea Britanie, Germania, Canada si Franta, reprezentand vechile mari imperii colonialiste, din care au fost scoase Spania, Portugalia si Olanda, car au fost inghitite deja de aceste economii si odata cu ele si cele pe care le reprezentau coloniile acestora: Mexic, Brazilia, Argentina, Columbia etc. Precum si Australia si Noua Zeelanda, care vor adera la acest pol de putere.

Al doilea pol va fi reprezentat de China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Japonia, India, Pakistan. Aici o parte din analisti au amendamentul ca Japonia si Coreea de Sud ar putea fi intr-o prima faza entitati separate care vor intra intr-o prima alianta economica cu cartelul SUA. Dupa altii, tocmai concurenta si situatia financiara mondiala va face sa se formeze acest pol asiatic. In acest pol vor intra si Indonesia, Tailanda, Indochina etc., restul Polineziei.

Al treilea pol de forta va fi reprezentata de lumea araba, de musulmani, in general, care va incerca sa recucereasca teritoriile pierdute: Iran, Afganistan, Turcia, Palestina. In jurul acestu pol se vor strange toate tarile din lumea araba, cele deja amintite, in plus Maroc, Egipt etc.

Al patrulea pol este reprezentat de Rusia si de tarile care formau Uniunea Sovietica, mai putin cele ce au aderat la Uniunea Europeana.

In acest moment, bataliile financiare se duc pentru Africa, de la Egipt si Maroc in jos, pana la Africa de Sud. Partile beligerante sunt SUA, China si tarile arabe bogate. Si rusii intentioneaza sa puna piciorul in Africa, dar deocamdata fara mare succes.

Analistii economici cred ca din acesti patru poli de putere, pana la urma vor ramane doar doi, bazati pe criterii rasiale. Rasa alba va fi impotriva tuturor celorlalte rase. Expertii geostrategici cred ca aceasta repozitionare se va face cu o mare repeziciune, iar dupa aceasta ar putea porni un Al Treilea razboi Mondial, ce va fi unul devastator, in care rasa alba va lupta cu cea galbena, cu hindusii, cu arabii, cu negrii, rasa rosie fiind de mult eliminata din joc. Lupta va fi pentru suprematie si pentru formarea Guvernului Mondial, ce nu va fi structurat pe cale pasnica.

Dimpotriva, exista si pareri ca aceasta dominatie se va petrece pasnic, sub egida ONU, care impreuna cu Banca Mondiala si cu FMI vor acapara economiile, iar impunerea Guvernului Planetar va sosi de la sine, ca o solutie ce va fi evidenta pentru redresarea mondiala. Este ceea ce-si propun si liderii plaetari, sau reprezentantii acestora, prezenti la Davos, care pe langa razboiul planetar mai au inca de a face si cu ample tulburari sociale in tarile pe care le domina economic.

Dar pana sa vedem ce se va intampla din cele expuse de futurologii geostrategici consultati de BBC si CNN (de unde au fost extrase scenariile de mai sus) sa vedem ce spun ‘de fatada” cei ce conduc statele lumii. Se deduce ca razboiul economic va avea mai multe fatete. Nu numai interstate, dar si cu populatia civila, din ce in ce mai nemultumita.

Liderii mondiali avertizeaza ca o crestere a pretului mancarii ar duce la ample miscari sociale. Presedintele indonezian spune ca, odata cu cresterea populatiei, „cursa pentru resurse” poate sa duca la conflicte. Presedintele Susilo Bambang Yudhoyono a declarat ca populatia mondiala va creste de la sapte miliarde, la mai bine de noua miliarde in 2045.

„Imaginati-va cata presiune asupra mancarii, energiei, apei si resurselor. Urmatorul razboi economic sau conflict va fi pentru resursele pe cale de disparitie, daca nu reusim sa il rezolvam impreuna”, e declaratia acestuia. Si presedintele francez Nicolas Sarkozy a pledat pentru o normalizare, tocmai pentru ca exista aceste speculatii despre volatilitatea preturilor. Sarkozy este si presedintele forumului economic global G20, dar si al celui al principalelor economii, G8. „Sa ii lasam pe cei care cumpara mari cantitati din aceste marfuri sa isi ia angajamentul ca vor face si depozite pentru finantarea acestora”, e parerea lui Sarkozy.

Comisarul EU Michael Barnier a criticat si el speculatiile legate de acest subiect, catalogandu-le drept „scadaloase”.China vrea sa isi dubleze importurile in cinci ani, a declarat ministrul comertului Chen Deming, la Forumul Economic Anual de la Davos. Acesta prevede ca exporturile din America spre China vor ajunge la 200 de miliarde de dolari in aceeasi perioada. Ministrul a subliniat ca Beijingul va continua „liberalizarea” monedei, potrivit nevoilor pietei. „Suntem obligati sa ne investim banii in America. China vrea insa sa schimbe situatia. Ar trebui sa importam pentru a avea un echilibru al pietei si a creste investitiile straine”, e parerea dierctorului Bancii Industriale si Comerciale din China. Beijingul a permis yuan-ului sa creasca de 3 ori peste valoarea dolarului de la mijlocul lui iunie, dupa aproape doi ani in care economia a fost aproape devastata de criza financiara.

Americanii spun insa ca yuanul este pastrat la nivel scazut tocmai pentru ca exportatorii sa aiba avantajul de a-si vinde produsele in intreaga lume.Unde si care sunt urmatoarele bule economice? Cat de repede va creste China? Unde si cand va lovi criza datoriilor suverane? Cat de mari vor trebui sa fie stimulii economici? Sunt intrebari la care se cauta raspuns la Forumul de la Davos, Elvetia. Forumul Economic Mondial de la Davos este axat pe predictii. Statele se vad silite, poate pentru prima data in istoria lor, sa-si faca forecast-uri pe trei decenii de acum inainte.

Asa cum corporatiile isi calculeaza cu grija fiecare mutare, investitie sau strategie de marketing, asa si statele vor fi nevoite sa puna pe hartie, intr-un mod cat mai transparent, asteptarile si actiunile pentru urmatorii 10, 20, 30 de ani, sustin unii dintre liderii influenti prezenti la Davos.

Dezbaterile vin intr-un moment in care statele lumii nu au “digerat” inca pe deplin efectele crizei economice si trebuie sa evite cu orice cost ca aceasta sa se transforme intr-o criza sociala. Vor incerca sa inteleaga asta, pana duminica, peste 2.500 dintre liderii politici si economici ai lumii.

Sursa : agentia.org

Ce se ascunde în spatele crizei planetare

Dan Zamfirescu

Coincidenţă sau nu, mai toate organismele financiare mondiale sunt conduse de evrei. Dorinţa evreilor de a conduce finanţele lumii se poate regăsi în ambiţia de a conduce finanţele fiecărui popor în parte, ale fiecărei naţiuni sau ale fiecărui stat, astfel încât să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale, dolarul american, este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra sau Paris.

Să fie oare atât de capabili aceşti fii ai lui Israel ca să îşi aroge rolul de conducători mondiali? Până acum se pare că da, pentru că în lipsa unei riposte ferme din partea celor care s-au aflat vremelnic la conducerea unor ţări puternice din punct de vedere economic, precum SUA, Germania sau Franţa, aceştia au reuşit, prin politici bine ticluite, să-şi strecoare oamenii, astfel încât să ajungă ei la putere. Pentru acest lucru, serviciile lor specializate în jocuri operative merg pe cel puţin două linii, astfel încât, la final, să aibă câştig de cauză cu una din ele. Iată numai un exemplu de acest gen, pe care îl oferă chiar Franţa la alegerile prezidenţiale din anul 2007. În ianuarie, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) îl desemnează pe Nicolas Sarkozy, pe numele său adevărat Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsa, evreu după mamă, drept candidat oficial la alegerile prezidenţiale. Mama sa este Andrée Sárközy, născută Mallah, fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic. În Partidul Socialist, în schimb, au loc lupte grele între franţuzoaica Ségolène Royal şi Dominique Strauss-Kahn. Acesta din urmă s-a născut pe 25 aprilie 1949 din părinţi evrei – Gilbert Strauss-Kahn şi Jacqueline Fellus – în Neuilly-sur-Seine, o suburbie bogată a Parisului. Aici, francezii din Partidul Socialist au fost foarte bine orientaţi şi au dejucat un plan care se configura în perspectiva alegerii noului şef al statului între doi evrei, numai că în final efortul acestora s-a dovedit neeficient. Este foarte posibil ca victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa să fi fost substanţial influenţată de evreii stabiliţi aici, pentru că aceştia, după cum se cunoaşte, răspund apelului serviciilor lor de informaţii oriunde s-ar afla pe mapamond. În acest fel se explică şi de ce, la puţin timp după confirmarea sa ca preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy l-a propus chiar pe rivalul său politic Dominique Stauss-Kahn să preia conducerea uneia din cele mai importante instituţii ale Noii Ordini Mondiale, şi anume Fondul Monetar Internaţional, începând cu 1 noiembrie 2007. Şi astfel este numit în funcţia de director un militant al Noii Ordini Mondiale, un propagandist al teoriilor Grupului Bilderberg de reformare a lumii financiare mondiale după regulile stabilite de ei. Se completează astfel, după caz, activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller, implicate în tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), precum şi în The Round Table.

România, din păcate, din cauza politicilor antinaţionale duse de actuala putere, în frunte cu Traian Băsescu, a căzut şi ea în capcana acestei oligarhii mondiale evreieşti, pierzându-şi astfel independenţa. De pe vremea lui Cuza nu s-a mai întâmplat ca finanţele ţării să fie controlate aşa cum sunt controlate în prezent de oamenii marii finanţe mondiale. În cazul Ţărilor Române, crearea unei bănci centrale sub controlul „fiilor lui Israel” a reprezentat o preocupare permanentă a organizaţiilor evreieşti. Începând cu anul 1866, la Bucureşti, în urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat de către evreii englezi şi francezi Banca României. Concesiunea era valabilă până în 1903, dar, din raţiuni de Stat, după cucerirea Independenţei, la 1877, românii au avut curajul să creeze o alternativă, prin înfiinţarea unei bănci naţionale centrale, care să sprijine efectiv dezvoltarea economică a ţării. Banca României, creată la 1866, conform concesiunii acordate de Cuza, avea în componenţa sa, ca principali acţionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Générale. Aceştia ţineau sub control şi Banque Impériale Ottomane din Istanbul, motiv pentru care Banca României apărea ca afiliată (sau „filială”) a băncii de la Istanbul. Obţinerea Independenţei României la 1877 şi ieşirea de sub tutela Imperiului Otoman, constituirea sa ca stat modern s-au lovit de o acerbă opoziţie a Alianţei Israelite, organizaţie evreiască mondială cu sediul în Franţa. Alianţa Israelită invoca la toate Marile Puteri abuzurile la care ar fi supuşi evreii de către români. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, deţinea banca centrală a României, instituţie ce avea atribuţii de bancă de emisiune şi de scont, iar Independenţa României îl putea face să piardă privilegiul emiterii de monedă românească, ceea ce s-a şi întâmplat, până la urmă, românii văzând cât de puţin le-au vrut binele evreii. Chiar după câştigarea, cu jertfe grele, a Independenţei de către români, evreii şi-au folosit toată influenţa pentru a impune politicienilor noştri ideea că banca naţională, având prerogativa de emitent al bancnotei, trebuie să fie creată de instituţii financiare străine, iar capitalul său să rămână preponderent sau total străin. „Un punct de vedere total opus, care a triumfat, aparţine oamenilor politici patrioţi şi constă în folosirea exclusivă a capitalului autohton, pentru evitarea controlului străin asupra pivotului întregii activităţi băneşti din ţară”, scrie Radu Negrea („Banul şi Puterea”, Bucureşti 1990, Ed. Humanitas). Astfel, Parlamentul Român a votat, la 17 aprilie 1880, Legea privind „instituirea unei bănci de scont şi circulaţiune, sub denumirea de Banca Naţională a României, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător”. Aceasta a fost o lovitură puternică dată israeliţilor lui Morgan. Banca Naţională a României, deţinută de Stat (33%) şi de fruntaşii liberali (67%), a însemnat pasul emancipării financiare a ţării, al obţinerii de credite neîmpovărătoare pentru români. Ea mai există şi astăzi, având (încă!) un capital integral de Stat, şi ar trebui să mai fie (încă!) un simbol al suveranităţii naţionale. După 1989, însă, guvernator al Băncii Naţionale a României a fost, aproape fără întrerupere, Mugur Isărescu, un agent al mondialismului sionist.Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se afla la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale ca politică monetară şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul momentului, Theodor Stolojan, impus, de fapt, de oculta financiară, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991, Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Faptul că el este singurul român membru al Comisiei Trilaterale, dar şi cea mai „longevivă” personalitate într-o funcţie importantă din România dovedeşte multe în acest sens. De altfel, el s-a şi pronunţat la sesiunea organizată de Academia Română, în 2009, despre actuala criză cu care se confuntă SUA, în sensul celor susţinute de stăpînii săi din America: „Există ceva ce va schimba definitiv lumea în această criză.”
Da, aşa este, ELITELE au creat, de mai bine de 200 de ani, crize majore de fiecare dată când doreau, pentru ca mai apoi să vină cu „soluţii” salvatoare. Şi de fiecare dată astfel de soluţii s-au dovedit a fi etape în crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Acum asistăm la faza finală a planului lor şi, prin urmare, şi megacriza de curând declanşată va fi cea mai mare din istoria omenirii, reprezentând un cumul de crize: economică, foamete, ample mişcări de stradă, războaie cumplite. Dacă se urmăreşte cu atenţie evoluţia economiei mondiale se va constata că are o singură direcţie, spre dezastru, iar soluţia oferită este GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.
Nivelul datoriei mondiale urmează să atingă 49.500 de miliarde de dolari până la sfârşitul acestui an, în creştere cu 45% faţă de anul 2007, fapt ce a marcat începutul crizei, estimează agenţia de evaluare financiară Moody’s Investors Service, citată de „Les Echos”. Potrivit Moody’s, creşterea înregistrată de datoria mondială în acest an, de 15.300 de miliarde de dolari, este de 100 de ori mai mare decât planul Marshall, ajustat la inflaţie. Creşterea datoriei mondiale se explică prin planurile masive de relansare aplicate de guvernele din întreaga lume, pentru a depăşi criza financiară. „Fără nicio surpriză, ţările din cadrul G7 au contribuit cu 78% la această creştere, bugetele lor fiind atinse cel mai grav de criza financiară”, a precizat Jaime Reusche, analist în cadrul Moody’s. Datoria mondială va reprezenta 80% din Produsul Intern Brut (PIB) mondial în 2010, faţă de 63% în 2008. SUA sunt ţara cu cea mai mare datorie externă, de 13.454 miliarde de dolari, adică 94,3% din PIB. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată la Produsul Intern Brut este, la ora actuală, Irlanda, cu o datorie de peste 12 ori mai mare decît PIB-ul, adică 2.386 de miliarde de dolari. După ce au creat-o, au început să lanseze semnale de alarmă. Astfel, directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a avertizat la Davos, pe 30 ianuarie 2009, că datoria publică va fi„una dintre cele mai mari probleme, poate cea mai mare din anii următori”. Acesta a reafirmat pe 23 martie 2009, la Geneva, că “dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare, criza va duce milioane de oameni în sărăcie, riscînd tulburări sociale şi chiar război.”
Într-un interviu acordat ziarului „Financial Times”, un alt evreu, Lawrence Henry („Larry”) Summers, şeful National Economic Council al preşedintelui Barack Obama, a sugerat liderilor Planetei să pompeze mult mai mulţi bani publici în economie, în ceea ce zice el că ar fi un efort coordonat de ieşire din recesiune. Acesta este economist şi a fost Secretarul Trezoreriei şi economist şef la Banca Mondială între 1991-1993. Este membru al Council on Foreign Relations şi participant la întruniri ale Bilderberg Group.
Gaşca este întregită de Paul Volcker, evreu, numit de preşedintele Barack Obama în fruntea Economic Recovery Advisory Board, după ce acesta i-a fost consilier economic în campania electorală. El a afirmat că economia globală s-ar putea deterioara chiar mai rapid decât în cazul Marii Depresiuni din anii ‘30. Volcker a remarcat că producţia industrială la nivel mondial se află într-o scădere mai accelerată decât în SUA, care are, oricum, probleme grave. „Nu ţin minte nicio perioadă, poate nici măcar în timpul Marii Crize, în care economia scade într-un ritm atît de alert şi atît de uniform în lume”, a declarat Volcker.
Născut în 1927, Paul Adolph Volcker a fost Chairman of the Federal Reserve sub Jimmy Carter şi Ronald Reagan. A mai fost Director of Financial al U.S., Department Treasury, unde a jucat un rol determinant pentru decizia de suspendare a gold convertibility în 1971, vicepreşedinte şi Director of Planning la Chase Manhattan Bank, preşedinte al Băncii de Investiţii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James D.Wolfensohn va deveni mai târziu preşedinte al World Bank), Chairman of the Board of Trustees, al Group of Thirty. L-a ajutat pe David Rockefeller la crearea în 1973 a Trilateral Commission, având o lungă asociere cu familia Rockefeller, inclusiv în calitate de membru al Trust Comitte al Rockefeller Group Inc.
Un alt evreu component de frunte al finanţei mondiale este Robert Zoellick, membru al Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove, numit pe 1 iulie 2007 de către George W. Bush preşedinte al Băncii Mondiale, unde l-a înlocuit pe un alt evreu, Paul Wolfowitz. Într-un interviu acordat „Daily Mail”, fiind în concordanţă cu cei menţionaţi anterior, estimează că economia globală va suferi o contracţie de la 1% la 2% în acest an, nivel nemaiîntâlnit din 1930, adăugând că schimburile comerciale internaţionale vor înregistra la rândul lor o scădere dramatică. Acest pronostic vine în completarea declaraţiei preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, are susţinea că economia globală va înregistra prima sa contracţie după 60 de ani. „Prin urmare, acestea sunt timpuri grave şi periculoase”, a spus la final preşedintele Băncii Mondiale.
Participant la Bilderberg Group, Robert Zoellick a fost Deputy (Adjunct) Secretary of State, Senior International Advisor Goldman Sachs. Provenind dintr-o familie de evrei din Germania, a fost membru Phi Beta Kappa, reprezentantul personal al lui Bush-senior la G7 (1991, 1992), fost şef al Center for Strategic and International Studies, fost membru al German Marshall Fund, World Wildlife Fund, membru în Comisia Trilaterală. A semnat în 1998, alături de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Pearl, Elliot Abrams, Zalmay Khalilzad, John R. Bolton, Richard Armitage şi Bill Kristol, documentul Project for the New American Century pentru înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.
Lista este continuată de Ben Shalom Bernanke, născut în 1953, evreu, preşedintele consiliului guvernatorilor, Federal Reserve, funcţie în care l-a succedat pe Alan Greenspan. În cadrul unei Conferinţe de Presă ţinută la Council on Foreign Relations, fiind în concordanţă cu colegii săi, a afirmat referitor la Marea Depresiune următoarele: „Aveţi dreptate, noi am făcut-o”, adăugând că în prea multe ţări există prea multe reguli şi pentru a putea rezolva criza şi a evita o alta viitoare este nevoie de un set de reguli unitare. Personajul figurează a fi un specialist în crize, scriind inclusiv despre Great Depression.
Potrivit specialiştilor, cel mai tare dintre toţi este însă la ora actuală evreul George Sörös. În vârstă de 80 de ani, se afirmă că este principalul păpuşar al preşedintelui Barack Obama. Potrivit „Wall Street Journal” (WSJ), acesta este unul dintre marii opozanţi ai monedei unice europene, împotriva acestuia mobilizându-se de câteva săptămâni întreaga Uniune Europeană, ambiţia sa şi a celorlalte fonduri care mizează pe căderea euro fiind să aducă paritatea euro-dolar la 1:1, faţă de 1:1,36, cât este în prezent. Decizia de a ataca moneda unică europeană s-ar fi luat în cadrul unei cine de afaceri la sediul unei instituţii financiare din Manhattan. Tot potrivit aceloraşi ziarişti, după „lovitura” dată monedei euro de criza din Grecia, atacurile speculative adaugă presiuni suplimentare asupra monedei unice, care trebuie să facă faţă celei mai mari crize din istoria sa. Atacul asupra euro nu vine oricând, ci vine, ca din întâmplare, la scurt timp după ce miliardarul american şi-a făcut publice opiniile sale cu privire la criza prin care trece spaţiul european, începînd cu Grecia. Sörös merge pe aceeaşi idee cu cei menţionaţi mai sus, din care rezultă că zona euro are o serie de lipsuri fundamentale: absenţa unor politici economice şi bugetare comune şi a unor mecanisme instituţionale de răspuns la criză. Iată, de exemplu, ce a afirmat şi directorul FMI cu ocazia vizitei de acum câteve zile în România: liderii UE nu fac eforturi suficiente pentru introducerea unor măsuri de management şi rezolvare a viitoarelor crize financiare, fiind necesară o autoritate europeană de intervenţie pentru bănci.„UE face eforturi în domeniul reglementărilor trans-frontaliere şi de supraveghere, dar nu în aceeaşi măsură şi în cazul managementului crizelor şi al rezolvării acestora”, a declarat Strauss-Kahn. „Soluţiile actuale s-au dovedit nepotrivite, iar UE ar trebui să analizeze crearea unei autorităţi care să rezolve problema falimentului unei bănci, care poate avea impact asupra mai multor ţări”, a mai spus şeful FMI. Obiectivul unui astfel de sistem trebuie să fie eficienţa costului, minimizarea contagiunii, a daunelor colaterale asupra economiei, a pierderilor deponenţilor şi a costurilor bugetare, a arătat el.„Pentru a fi solid, un astfel de sistem are nevoie de acces la finanţare şi de un mecanism de susţinere de la buget”, a adăugat Strauss-Kahn. Potrivit acestuia, liderii UE trebuie să ajungă la timp la un compromis referitor la propunerile de îmbunătăţire a reglementării şi supravegherii, astfel încât să prevină declanşarea unor crize. De altfel, Sörös este cunoscut pentru propunerile sale de „reformare” în economia mondială. Similar celor pentru spaţiul european, propunerile sale merg spre întărirea rolului FMI, cît mai multă reglementare şi cât mai strictă supraveghere centrală şi chiar „stabilizarea fluctuaţiilor de preţ ale mărfurilor”. Sunt de menţionat aici afirmaţiile de un cinism absolut, cu care a şocat opinia publică în 2009: „Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de o viaţă” şi Am parte de o criză foarte bună (excelentă)”, recunoscînd că a cîştigat 2,9 miliarde de dolari de la declanşarea recesiunii.Este finalul unei ere. Cei care se aşteaptă să îşi reia afacerile ca până acum este clar că nu înţeleg ce se întâmplă”.
În februarie 2009 declara pentru Reuters: „Suntem martorii colapsului sistemului financiar şi nu e nici un semn că s-ar vedea capătul acestei crize”. Aşadar, observăm un model comun al acestor lovituri. Ele nu sunt luate într-un context de „junglă” a pieţei, unde animalul mai şiret şi mai puternic îl doboară pe cel mai slab. Ele sunt luate după „pândirea” acelor decizii pe care vârfurile sistemului globalist financiar le iau, anticipându-se consecinţele induse în pieţe de aceste decizii. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obţine în condiţii de libertate, adică certitudine şi predictibilitate a acţiunii umane, putem obţine în condiţii de coerciţie, deoarece este evident că în condiţii de libertate nu putem avea certitudinea viitorului, acesta depinzând în totalitate de acţiunile persoanelor, greu de prevăzut în mod normal. Tocmai această imposibilitate a certitudinii, tocmai această imprevizibilitate – relativă – a acţiunii umane este pusă în discuţie de Sörös şi de susţinătorii structurilor globale de guvernare. Mai trebuie amintit şi că tot el este cel care, încă de la Forumul Economic de la Davos din ianuarie 1995, spunea: „Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume”. Sörös a făcut parte din boardul director al Council on Foreign Relations şi este afiliat în continuare acestei structuri de maximă influenţă asupra direcţiilor politicilor internaţionale.
Analizând aceste date şi informaţii, este incredibil cât tupeu au cei ce au băgat Planeta în criză şi nu se lasă pînă nu o afundă cu totul, cu un sigur scop: să aducă omenirea în pragul disperării, pentru ca mai apoi să vină cu soluţia salvatoare”: Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale.

Sursa : yogaesoteric.net

Comisia Trilaterală controlează din umbră economia mondială

Scopul urmărit este accelerarea globalizării prin introducerea unui nou sistem economic
 
de George Preda
Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreagă ramură „Asia-Pacific”.
Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.
„Ideologul” acestei grupări, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicată în 1971 (Între două epoci: Era tehnocraţiei):
“Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii umane, a încetat să mai fie principala forţă creatoare în societate. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, preşedintele Băncii Chase Manhattan, membru al societăţii secrete Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare, extrem de activ în direcţia globalizării. Cei doi au făcut echipă pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale şi, după cum se spune, “restul e istorie” – deşi nu apare în manualele clasice de istorie.
Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – David Rockefeller
Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski (foto), care a fost şi primul preşedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea ocultă malefică a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptaţi numai pe bază de invitaţie, dintre conducătorii marilor firme, corporaţii industriale, antreprenori, magnaţi media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat iniţial un simplu “forum de discuţii” (think-tank în limba engleză), ca şi alte grupări elitiste de acest gen, dar influenţa sa este vizibilă, ca şi puterea sa decizională, pe scena economică şi politică mondială. Iniţial s-a afirmat că scopul dezbaterilor era găsirea unor soluţii pentru salvarea democraţiei într-o societate frământată din cauza războiului din Vietnam, a mişcărilor studenţeşti şi a conflictelor sindicale.
Membrii Comisiei nu au reuşit niciodată să dea un răspuns satisfăcător privind relaţia acesteia cu Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE, CFR în limba engleză). Membrii CRE sunt cei care pun în practică strategiile elaborate de Comisia Trilaterală, cel puţin la nivelul politicii şi economiei americane.
Comisia Trilaterală afirmă că nu are nici influenţă, nici implicare politică, mai ales că reuneşte adepţi ai diferitelor partide şi curente politice din diferite ţări. În mod ostentativ se afirmă că nu se admite participarea politicienilor activi. Însă chiar de la constituire Comisia Trilaterală a urmărit preluarea controlului la nivel prezidenţial în SUA.
Preşedinţii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale
Fostul preşedinte american Jimmy Carter (foto dreapta) a fost invitat să facă parte din grup cu un an înainte de a fi ales preşedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat în acest sens. Este binecunoscut faptul că, în ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de om simplu şi sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidenţială a fost finanţată de Comisia Trilaterală. Acest preşedinte a cărui deviză era „nu o să vă mint niciodată!” a intrat în cursa prezidenţială la sugestia Comisiei Trilaterale şi a fost chiar de la început o marionetă a acestor forţe oculte. Prin susţinerea financiară, mediatică şi politică de care a beneficiat în acest mod, a devenit posibil ca un obscur guvernator din Georgia să ajungă preşedintele SUA în 1977.
Ascensiunea lui Jimmy Carter a însemnat preluarea puterii de către Comisia Trilaterală în SUA: nu mai puţin de 18 oficiali cheie ai administraţiei Carter erau membrii ai acesteia (acest număr este cu atât mai impresionant având în vedere că iniţial erau în total numai 54 de membri  americani). Dintre preşedinţii SUA care au urmat, toţi sunt membri ai Comisiei sau au legături declarate cu aceasta, cu excepţia lui Ronald Reagan – însă chiar şi în timpul mandatului său, vicepreşedinte era un membru al Trilateralei, George Bush (ulterior preşedinte SUA). Bill Clinton este un alt membru al Comisiei care a fost preşedinte SUA.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterală
Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducători de corporaţii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisă a unei colaborări între economie, politică, mediul academic şi presă. Obiectivele intermediare urmărite în procesul globalizării sunt stabilite de marile corporaţii. Oamenii de ştiinţă din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care oferă studii şi aşa-zise lucrări ştiinţifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezintă publicului aceste idei şi eventual introduc legi noi care să permită îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propagandă în acest sens pentru a obţine consensul popular şi susţinerea (sau măcar acceptarea) publică a măsurilor cerute de liderii corporaţiilor.
În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implică înainte de toate controlul asupra preşedinţiei şi guvernului. În prezent, printre membrii marcanţi din SUA se numără:
George Bush senior, fost preşedinte SUA, tatăl actualului preşedinte,
Dick Cheney, vicepreşedintele SUA implicat în scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se referă la faptul că SUA a vândut tehnologie nucleară Iraqului şi Iranului),
Henry Kissinger, consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat în administraţia Nixon, secretar de stat în administraţia Ford, implicat în războiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administraţia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controlează economia SUA printr-un lanţ de bănci importante,
Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost preşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar al apărarii SUA, fost preşedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul şi deţinătorul  Fundaţiei internaţionale Open Society
“Maturizarea” procesului de globalizare
Analiza comparativă a componenţei Comisiei Trilaterale – în prezent şi la origine – reflectă schimbarea etapei şi priorităţilor, sau altfel spus “maturizarea” procesului de globalizare. Mai ales la început era foarte necesar aportul “ideologic” şi legal, de aceea au fost cooptaţi mulţi membrii din mediul universitar şi avocaţi. În prezent, remarcăm cooptarea semnificativă ca membri invitaţi a unor personalităţii din domeniul mass-media: nu doar proprietarii corporaţiilor media (aceiaşi cu magnaţii economici), dar şi editorialişti, formatori de opinie, şi într-adevăr eforturile propagandistice în sensul acceptării globalizării s-au accentuat. Remarcăm de asemenea atragerea unor nume importante din Serviciile Secrete.Preponderenţa, evidentă şi în 1973, dar şi acum, revine reprezentanţilor cartelurilor bancare: preşedinţi ai Băncii Mondiale, directorii Fondului Monetar Internaţional, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente bănci (şi aceasta fără a socoti şi băncile comerciale sau de investiţii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea măsură într-o grupare globalistă nu este întâmplătoare, deoarece banii reprezintă principalul instrument al globalizării. Prin membrii săi, Comisia Trilaterală controlează resursele financiare ale întregii planete, în  fiecare ţară.
Desigur, directorii executivi ai marilor corporaţii sunt incluşi în Comisie. Menţionăm printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.
În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentuează alarmant este condus şi controlat de un grup restrâns de francmasoni care râvnesc la dominarea globală a umanităţii şi a planetei. Nu toţi aceştia se regăsesc printre membrii Comisiei Trilaterale, preferând să se menţină în umbră. Ceea ce îi motivează este foamea de bani şi putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societăţii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconştient, să le slujească interesele. Dacă oamenii ar deveni conştienţi, fiind înainte de toate informaţi, de amploarea manipulării şi înşelăciunii, ar putea să se opună globalizării, înainte de a fi prea târziu.
ANEXĂ
Componenţa Comisiei Trilaterale în 1973 – membrii americani
Pentru o imagine de ansamblu a acestei structuri concepute pentru elaborarea unor strategii de accelerarea a globalizării, am organizat aceste nume după domeniile de activitate.
* indică membrii Comitetului Executiv ai Comisiei Trilaterale în 1973
Domeniul bancar
Ernest C. Arbuckle – Chairman, Wells Fargo Bank
George W. Ball – Senior Partner, Lehman Brothers
Alden W. Clausen – Preşedinte, Bank of America
Archibald K. Davis – Chairman, Wachovia Bank and Trust Company
*Peter G. Peterson – Chairman, Lehman Brothers
*David Rockefeller – Chairman, Chase Manhattan Bank
Robert V. Roosa – Partener, Brown Brothers Harriman & Company
Bruce K. MacLaury – Preşedinte, Federal Reserve Bank of Minneapolis
John H. Perkins – Preşedinte, Continental Illinois National Bank and Trust Company
Mass Media
Doris Anderson – Editor, Chantelaine Magazine
Emmett Dedmon – Vicepreşedinte şi director editorial, Field Enterprises, Inc.
Hedley Donovan – Redactor şef, Time, Inc.
Carl T. Rowan – editorialist
Arthur R. Taylor – Preşedinte, Columbia Broadcasting System, Inc. (CBS)
Sindicate (membrii cooptaţi după stabilirea lui Carter ca viitor candidat la preşedenţie, în scopul obţinerii votului muncitorilor)
*I. W. Abel – Preşedinte United Steelworkers of America
Leonard Woodcock – Preşedinte United Automobile Workers
Lane Kirkland – Secretar-trezorier, AFL-CIO
Senatul/Congresul SUA
John B. Anderson – Camera reprezentanţilor
Lawton Chiles – Senatul SUA
Barber B. Conable, Jr. – Camera reprezentanţilor
John C. Culver – Senatul SUA
Wilbur D. Mills – Camera reprezentanţilor
Walter F. Mondale – Senatul SUA
William V. Roth, Jr. – Senatul SUA
Robert Taft Jr. – Senatul SUA
Alţi politicieni
James E. Carter, Jr. – Guvernatorul Georgiei
Daniel J. Evans – Guvernatorul statului Washington
*William W. Scranton – Fost Guvernator al statului Pennsylvania
Corporaţii
J. Paul Austin – Chairman, The Coca-Cola Company
W. Michael Blumenthal – Chairman, Bendix Corporation
*Patrick E. Haggerty – Chairman, Texas Instruments
William A. Hewitt – Chairman, Deere and Company
Edgar F. Kaiser – Chairman, Kaiser Industries Corporation
Lee L. Morgan – Preşedinte, Caterpillar Tractor Company
David Packard – Chairman, Hewlett-Packard Company
Charles W. Robinson – Preşedinte, Marcona Corporation
Arthur M. Wood – Chairman, Sears, Roebuck & Company
William M. Roth – Roth Properties
Mediul academic
David M. Abshire – Chairman, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Universitatea Georgetown
Graham Allison – Profesor de Ştiinţe Politice, Universitatea Harvard
Robert R. Bowie Clarence Dillon – Profesor de Relaţii Internaţionale, Universitatea Harvard
*Harold Brown – Preşedinte, California Institute of Technology
Richard N. Cooper Provost – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Frank Altschul – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Paul W. McCracken – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Edmund Ezra Day – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Marina von N. Whitman – distins pentru servicii publice, Profesor de Economie, Universitatea Pittsburgh
Carroll L. Wilson – Profesor de Management, Şcoala de Management Alfred P. Sloan School din cadrul MIT
Edwin O. Reischauer – Profesor la Universitatea Harvard; fost Ambasador SUA în Japonia
Firme de avocatură
Warren Christopher – Partener la O’Melveny and Myers
William T. Coleman, Jr. – Senior Partner la Dilworth, Paxson, Kalish, Levy & Coleman
Lloyd N. Cutler – Partener la Wilmer, Cutler, and Pickering
*Gerard C. Smith – Consilier la Wilmer, Cutler & Pickering
Cyrus R. Vance – Partener la Simpson, Thacher and Bartlett
*Paul C. Warnke – Partener la Clifford, Warnke, Glass, McIlwain & Finney
Alte asociaţii
Lucy Wilson Benson President, Liga femeilor cu drept de vot din SUA
Kenneth D. Naden – Vicepreşedinte executiv, Consiliul Naţional al Cooperativelor şi fermierilor
Think-Tank-uri
Thomas L. Hughes – Preşedinte, Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională
Henry D. Owen – Director, Programul de Studii de Politică Externă, The Brookings Institution

Augustin Buzura: Eurolichele și europroști

Nu am publicat de mult. Pur si simplu nu am putut. Un sentiment amestecat, de inutilitate, greata si umilinta, îmi îndeparta degetele de tastele computerului. Nu m-am mai întrebat ca altadata „la ce bun?“, caci, de la o anumita vârsta, vorba înteleptului rabin, avem mai multe raspunsuri decât întrebari. Si o experienta care, pe mine cel putin, m-a convins ca, azi si aici, în acest spatiu geografic si spiritual, oricât as scrie si cu oricîta forta si talent, nu voi izbuti sa clintesc nici macar un fir de par de pe crestetul lichelelor româno-europene care stapânesc absolut totul cu o nerusinare paralizanta.M-am vindecat cu multa greutate de iluziile prerevolutionare: sunt constient ca scriu numai si numai pentru a ma salva pe mine însumi. Uneori, mai ales în momentele de oboseala sau de deruta, privesc în urma, la anii de început, când eram convins ca lumea poate fi schimbata si ca scrisul poate contribui substantial la trezirea constiintelor si la întretinerea sperantei. Mai mult, în zilele acelea nesfârsite din decembrie ’89, fata în fata cu armata, când soarta Revolutiei era departe de a se fi decis, ma iluzionasem ca în îndârjirea cu care oamenii, disperatii istoriei, îsi strigau nevoia de libertate, era si ceva din dârzenia cu care noi, câtiva, nici comunisti, nici anticomunisti, ci simpli scriitori, ne-am batut pentru fiecare cuvânt, pentru ca literatura sa nu coboare, sa ramâna cu adevarat literatura.Omul nou, conceput în creuzetele comuniste de odinioara, a aparut abia dupa Revolutie: primitiv, agresiv, incult, plin de ura. Din cauza lui, stacheta a coborât mai jos ca oricând în istorie. De multe ori, am sentimentul ca, într-un fel, ne-am întors în epoca invaziilor barbare. Atunci, de frica, refugiindu-se în munti cu putinul pe care-l aveau, oamenii pârjoleau totul în urma lor, otraveau fântânile si asteptau ca vremurile sa se mai linisteasca. Prima biserica din satul meu, de exemplu, era, cum spune memoria locului, una pe roti pentru ca în timpul numeroaselor invazii tatare sa o poata duce satenii cu ei, în munti, unde se stiau în siguranta, deoarece prin padurile de fag nu se putea trece calare.Azi, omul nou se dovedeste mult mai eficient decât orice hoarda barbara: a distrus orase, a vândut pe nimic tot ce se putea vinde si, treptat, a ajuns ca nimic sa nu-i fie mai strain decât limba, istoria, cultura si traditiile propriului sau popor. Oricum, de el nu mai ai unde sa te ascunzi: îl gasesti peste tot, în vârful muntilor, la mare, în cele mai sofisticate locuri, oriunde sunt fiinte umane carora se simte obligat sa le arate bogatia si manierele sale. Marea lui pasiune: aceea de a sluji. De a fi servitor model. Hanii, pasalele, caimacanii vremii noastre poarta alte nume: Barroso, Gordon, Reding etc. Care sunt tot un fel de vatafi incolori, inodori, insipizi.

Prilej de studii asupra unor noi tendinte în gândirea contemporana: „Suveranitatea limitata: de la Brejnev la Barroso!“, „Justitia europeana de la Visinski la Reding“ sau „Scrisorile Monicai Macovei catre Europa democrata si populara“. În Evul Mediu eram furati fiindca astea erau manierele epocii; azi, cedam totul pentru un zâmbet, o strângere de mâna si, fireste, în numele democratiei si libertatii. Nu cred sa fi trait vremuri mai umilitoare nici chiar în anii de început ai comunismului, când eram o tara ocupata, vânduta pe nimic la Yalta. Nici chiar atunci nu eram doar o lume a lichelelor si a prostilor. În anii aceia îndepartati, cuprins de pasiunea polemicii, Petru Dumitriu, daca nu ma însel, i-a spus preopinentului sau: „Caliban, du-te la scoala!“.

Acum, Calibanii zilelor noastre au limitat enorm accesul copiilor din familiile defavorizate la învâtamânt sau, sub diverse pretexte, au desfiintat deocamdata doua mii de scoli, în timp ce ei s-au acoperit cu diplome pentru care au trudit altii. Azi, Caliban merge la „Brasels“, unde are dreptul la o fotografie cu seful cel mare pentru ca a achizitionat si niste rable zburatoare.

Si pentru ca am început cu scrisul, vreau sa închei cu o marturisire. Probabil ca sunt printre putinii din tara care n-au vazut nici macar o secventa din serialul consacrat Elodiei. Am citit, în schimb, corespondenta ei cu militarul aflat pe terenurile de lupta din Afganistan si, recunosc, nu am avut sentimentul ca as fi pierdut vremea. Am urmarit, pe de alta parte, de la cap la coada, episodul privatizarii Oltchimului, în care toata forta mediei nationale era concentrata pe acest moment. În sinea mea, l-am numit: „DD în tara nimanui“. Caci personajul respectiv mergea unde dorea, intra si iesea dezinvolt din ministere sau, cu o siguranta incredibila, scotea din banci sume pentru care altii ar fi fost arestati doar la pronuntarea cifrelor. Lui nu I se întâmpla nimic, putea sa faca absolut orice. Avea, cum spunea poetul, „neastâmparul vântului si nelinistea valurilor“, o energie paranoida care inhiba totul. Tragea fara sa tinteasca, dar gloantele se îndreptau fara gres în aceeasi directie. Prin nu stiu ce asociatie, am avut sentimentul ca vad chiar liniile de forta care îl apropie pe DD de Monica Macovei. Sa scrii 700 (sapte sute!) de telegrame prin care sa anunti Parlamentul European ca în România a avut loc o lovitura de stat, sa ai apoi sansa ca si „lovitul“ sa-ti confirme ideea este, fara îndoiala, o performanta. Dar adevarata performanta abia acum urmeaza: Europa – de fapt, „democratia însasi“ – a crezut ca tocmai Parlamentul României a fost cel care a dat lovitura de stat. Asa stând lucrurile, ma întreb la ce rabin ar trebui sa apelez pentru a gasi întrebarea potrivita la un asemenea raspuns. O singura certitudine se întrezareste la orizont: ca de când ne straduim sa semanam cu Europa, Europa seamana tot mai mult cu noi. O fi bine? O fi rau?

Autor: Augustin Buzura 

Sursa: Revista Cultura 

 

SPUNE “NU” Regionalizării! Guvernul Cioloș – Soroș vrea să Regionalizeze România ca prim pas pentru o Europă Federală

Atenție, procesul de regionalizare are loc peste tot în UE! Noile Regiuni sunt viitoare gubernii ale unei Europe Federale. Îl avertizăm pe Cioloș că nu poate INVENTA împotriva Constituției României NOI TIPURI DE ENTITĂȚI ADMINISTRATIVE. După ce a încălcat Articolul 3 (4) prin relocările de populașii străine, iată că a cum Cioloș e pe cale să încalce și articolul 3 (3) din Constituția României.

ARTICOLUL 3

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

Atenție procesul de regionalizare are loc peste tot în UE. Noile Regiuni sunt viitoare gubernii ale unei Europe Federale. SCOPUL FINAL AL UE, este desființarea statelor naționale. Desființare pentru care europarlamentarii Mircea Diaconu și Renate Weberr au și semnat deja.

ANUNT SOC AL PREMIERULUI CIOLOS! DISPAR CONSILIILE JUDETENE SI SE UNESC JUDETELE!

Premierul Dacian Ciolos a dat luni primele indicii despre reforma administratiei publice la care lucreaza Guvernul. Ciolos a vorbit despre o posibila „re-gandire” a sistemului de impozite si taxe locale si a dat ca exemplu impozitul pe proprietate, despre care a spus ca „poate analizam trecerea la un sistem de impozitare bazat pe valoarea de piata a imobilelor si nu pe baza amplasarii lor”. Premierul a relansat dezbaterea despre regionalizare: el a vorbit despre ineficienta actualelor judete si a dat ca posibila solutie crearea a opt regiuni, cu eliminarea actualelor consilii judetene.

Intr-un discurs sustinut luni la Adunarea Generala a Asociatiei Comunelor din Romania, Ciolos a vorbit despre cele mai mari trei probleme ale administratiei locale din Romania:

1) fragmentarea administratiei publice locale, in special in mediul rural, dar si la nivel regional

2) probleme serioase de coordonare si integrare a diferitelor programe de dezvoltare, finantate din fonduri nationale sau europene, la toate nivelurile: local, judetean, regional, national.

3) problema resurselor financiare pe care le are la dispozitie administratia publica locala: venituri proprii reduse – multe autoritati locale se bazeaza aproape exclusiv pe diferitele tipuri de transferuri. Printre solutiile enuntate de premier la problema fragmentarii administratiei locale se numara impunerea prin lege a comasarii/fuziunii intre diverse entitati astfel incat sa nu mai existe „entități ce furnizează servicii publice la mai puțin de 3000/5000 de locuitori”.

Cele mai importante declaratii ale lui Dacian Ciolos:

– Intenționăm să revedem Programul Național pentru Dezvoltare Locală pentru a-i asigura mai multa eficiență și adaptabilitate la nevoile reale ale comunităților, precum și mai multă compatibilitate și corelare cu ceea ce putem finanța prin fonduri europene, scrie hotnews.ro.

– Sunt 3 aspecte importante cărora trebuie să începem să le găsim soluții durabile, echitabile și eficiente – ele trebuie abordate deschis, curajos și din timp.

– În primul rând este vorba de problema fragmentării administrației publice locale, în special în mediul rural: avem multe unități administrativ-teritoriale sărace, cu populație foarte redusă, cu cheltuieli de funcționare mari, fără resurse și care nu pot oferi populației decât servicii publice de o calitate scăzută și cu costuri foarte mari.

NU se poate face așa ceva. Se încalcă Constituția

Același fenomen de fragmentare se întâlnește și la nivel regional: consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile și interesele lor teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică dintr-o anumită zonă.

– În al doilea rând, avem probleme serioase de coordonare și integrare a diferitelor programe de dezvoltare. Eforturile și resursele se împart într-o mulțime de proiecte izolate, ne-corelate, al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, datorită calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor. Acest lucru se întâmplă în cazul multor drumuri, sisteme de apă și canalizare sau școli.

– În al treilea rând este problema resurselor financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală: venituri proprii reduse – multe autorități locale se bazează aproape exclusiv pe diferitele tipuri de transferuri. Aceste transferuri sunt alocate de multe ori ne-transparent, după preferințe politice sau alte criterii decât nevoia reală, nivelul de dezvoltare economică sau calitatea proiectelor depuse. De asemenea, există riscul foarte serios ca multe din obiectivele realizate cu bani europeni să se degradeze sau să nu producă serviciile pentru care au fost realizate din lipsa resurselor pentru cheltuielile de operare și întreținere. Aici riscăm nu doar să trebuiască să rambursam UE acele fonduri

În ceea ce privește fragmentarea, soluțiile pot gândite pe termen mai scurt sau pe termen mediu și într-o anumită evoluție.

Putem, în primul rând, să perfecționăm asocierile inter-comunale, pe modelul GAL-urilor de astăzi, prin introducerea unor forme asociative de drept public – care să poată fi instituții publice și ordonatori de credite. Astfel va fi mult ușurat managementul acestor asocieri, furnizarea serviciilor publice va deveni mai eficientă, cadrul instituțional va fi mai stabil și mai clar.

În al doilea rând, s-ar putea face fuziunea voluntară a unităților administrativ teritoriale pe baza unor criterii geografice (distanța față de centrul noii comune), de suprafață, populație, nivel de dezvoltare economică. Aceste fuziuni voluntare pot apoi deveni definitive și pot fi sprijinite prin stimulente financiare: programe de investiții sau alocări de transferuri de la bugetul central.

În ultima fază, pe baza practicii și experienței obținute prin utilizarea primelor alternative, se poate trece la fuziunea normativă. La finalul procesului, ar trebui să nu mai avem entități ce furnizează servicii publice la mai puțin de 3000/5000 de locuitori. Toate aceste alternative trebuie detaliate și fundamentate corespunzător și discutate sincer și constructiv.

De asemenea, considerăm că o continuare a procesului de descentralizare, prin transferul de noi responsabilități și a resurselor necesare către autoritățile locale, se poate face numai după ce problema fragmentării a fost rezolvată în mod durabil.

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !

Sursa: Fluierul.ro

 

AU FOST DESCHISE ARHIVELE DE LA NURENBERG: CINE CREDEŢI CĂ A FOST ÎN SPATELE CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL?

Telford Taylor, Procuror american la Tribunalul de la Nurimberg pentru crimele derăzboi declară împotriva responsabililor cartelului petroliferşifarmaceutic IG Farben următoarele:

Crimele de care sunt acuzaţi aceşti indivizi nu au fost comise de furie saupentru o reacţie neaşteptată. Nuse construieşte oenormă maşină de războiîntr-o răbufnire de pasiune, nici unlagăr ca şi Auschwitz într-ocrampă de brutalitate. Scopul lorera săconstruiască din poporul german o maşinămilitară caresă îşipoată impune propriul domeniu în Europa şi în altenaţiunidincolo de mări. Au fost urzeala mantiei negre a Morţiicare a devastatEuropa.

Această arhivă a fost publicată mulţumită Dr. Rath Health Foundation, o organizaţieno profit.

După 60 de ani de linişte, arhivele istorice ale Tribunalului pentru crime de război care au stabilit cine suntresponsabilii celui de-al DoileaRăzboi Mondial par să fie în sfârşitdisponibile publicului din toatălumea. Actualmente,cărţile de istorieînvaţă că al DoileaRăzboi Mondial a izbucnit din cauza unui dictator nebun, Hitler, şi de urmaşiisăinemiloşi,naziştii.

Cu toate acestea, zeci de mii de documente istorice ale Tribunalului dinNurimberg, publicate recent online, descriu înmod neechivoc, că:

  • Al Doilea Război Mondial, un conflict care a costat viaţa a peste60 de milioane de persoane, a fost planificat şifinanţat de cel maimare cartel chimic şi farmaceutic dinlume. La acea vreme,germana IG Farben era constituitădin Bayer, BASF, Hoechstşialţii.
  • Forţa care a pus în mişcare cel de-al Doilea Război Mondial eraambiţia IG Farbende a obţine controlul asuprapieţelor mondiale ale petrolului şi medicamentelor,eliminând orice concurenţă prinforţă.
  • Companiile din grupul IG Farben au finanţat ridicarea la putere a partidului nazist şi transformareademocraţiei germane într-odictatură.
  • Planul coaliţiei dintre nazişti şi IG Farben pentru dominarea lumii prevedea trei faze: prima era cucerirea continentului euroasiatic; a doua era cucerirea Marii Bitanii şia tuturor coloniilor; a treia era înfrângereamilitară a SUA şi a celorlalteţări din lume.

Aşa cum toată lumea ştie, planul coaliţiei dintre nazişti şi IG Farben pentru dominarea lumii a fost distrus de angajamentul majorităţiiţărilor din lume şi de sacrificiile lor extraordinare.
Cu toată că această victorie a fost importantă pentru toată rasă umană,noua ordine post-belică era deja influenţată de interesele naţiunilorcâştigătoare, în termeni de petrol şimedicamente:

  1. Acţiunile cartelului IG Farben au fost înmânate concurenţilorlor economici dinţările învingătoare.
  2. Directorii cartelului IG Farben, după o simplă „avertizare” laNurimberg, au fostimediat reintegraţi de noii proprietari aiacţiunilor de la IG Farben în Statele Unite şi înRegatul Unit pentru a contribui la consolidarea cartelului petroliferşifarmaceutic lanivel mondial.

Aceste fapte, au fost totuşi ascunse în mod esenţial lumii întregi; toţi au fost păcăliţi săcreadă că, cu primul proces dela Nurimberg, împotrivaresponsabililor militari şi politici, „principalii criminali de război” au fostdeja înmânaţijustiţiei.

Binenţeles că nu era aşa. După acest prim proces, Tribunalul dinNurimberg a condus alte 12 procese. Printreacestea, cel maiimportant era împotriva cartelului petrolifer şifarmaceutic IG Farben. Directorii cartelului, conform Procurorului american Telford Taylor, erau principalii criminali de război, fără de care al Doilea Război Mondial nu arfifost posibil.

E de neconceput şi intolerabil faptul că rasa umană trebuie să continuesă bâjbâie înîntuneric atunci când e vorba deresponsabilii celui de-alDoilea Război Mondial: cea maimare crimă comisă până acum peplaneta pe care trăim.

razboi mondial

Studenţi, profesori, cercetători ştiinţifici, politicieni şi milioane de persoane din toatălumea sunt invitaţi să seinformeze din aceastăarhivă, pentru a avea un punct de plecare înîncercarea de a înţelegemai bine istoria. Acest lucru este important maiales atunci cândnegândim că multinaţionalele continuă şi acum să se folosească de forţamilitarăpentru a-şiîndeplini propriile obiective mondiale.

http://www.efemeride.ro/

 

FMI a alimentat criza din Europa de Est ca să forţeze statele să-i ceară ajutorul, apreciază un oficial ceh

Viceguvernatorul băncii centrale a Cehiei spune că Fondul a accelerat degradarea economiilor estice pentru că avea nevoie de bani.

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a alimentat anul trecut criza economică din Europa emergentă, pentru a crea o situaţie care să determine statele din regiune să ceară ajutorul instituţiei, a declarat viceguvernatorul băncii centrale a Cehiei, Mojmir Hampl.

Fondul a interpretat eronat anumite date, deoarece “căuta de lucru” odată cu schimbarea managementului , a afirmat reprezentantul băncii centrale de la Praga într-un interviu acordat ziarului austriac Der Standard, preluat de Reuters.

” Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza. A fost o încercare clară de a provoca bailout-ul unei întregi regiuni . Înaintea crizei, FMI practic nu avea clienţi. Odată cu criza şi cu noul management condus de Dominique Strauss-Kahn (directorul general al FMI – n.r.), Fondul şi-a găsit de lucru şi a obţinut mai mulţi bani”, a arătat Hampl în materialul publicat vineri.

Acesta a continuat explicând că, asemenea altor observatori, FMI a pus accentul pe date care exagerau expunerea băncilor vest-europene pe pieţele emergente din Europa Centrală şi de Est, însă ignorau realitatea că împrumuturile subsidiarelor grupurilor bancare occidentale erau acoperite în mare parte de depozitele locale.

“Interpretarea greşită de către FMI a fost neplăcută în particular, şi au fost nevoiţi să corecteze acele date odată ce am intervenit”, a spus viceguvernatorul băncii centrale a Cehiei.

România, Ungaria, Letonia şi Ucraina au încheiat, la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009, acorduri stand-by cu FMI. Polonia a contractat anul trecut o linie de credit  de la Fond.

România are un acord stand-by pe doi ani cu FMI, semnat în martie 2009, pentru un împrumut de 12,95 miliarde de euro de la instituţie. La program mai participă UE, BM, BERD şi BEI, valoarea totală a creditului extern angajat de România de la instituţiile financiare internaţionale fiind de 19,95 miliarde euro.

Sursa : realitate.net

 

Culisele Razboiului Mondial Economic

 

La forumul economic de la Davos a aparut pentru prima data ideea ca omenirea se afla in pragul unui razboi economic, declansat de criza financiara. Daca la inceput era vorba doar despre o criza, iar statele putenice se preocupau sa ajute statele aflate in impas cu imprumuturi pentru a se redresa situatia financiara mondiala, acum – spun expertii economici de la forum – s-a intrat intr-o noua faza, aceea a unui razboi economic, in care statele puternice vor subjuga si inghiti economiiile celor sarace, iar lumea financiara va fi cotropita de cei care au cei mai multi bani.

Statele sarace vor saraci din ce in ce mai mult, urmand sa se formeze, intr-o prima faza – patru poli de putere., structurate dupa puterea financiara, rase si religii. Unul este cel reprezentata de SUA, Marea Britanie, Germania, Canada si Franta, reprezentand vechile mari imperii colonialiste, din care au fost scoase Spania, Portugalia si Olanda, car au fost inghitite deja de aceste economii si odata cu ele si cele pe care le reprezentau coloniile acestora: Mexic, Brazilia, Argentina, Columbia etc. Precum si Australia si Noua Zeelanda, care vor adera la acest pol de putere.

Al doilea pol va fi reprezentat de China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Japonia, India, Pakistan. Aici o parte din analisti au amendamentul ca Japonia si Coreea de Sud ar putea fi intr-o prima faza entitati separate care vor intra intr-o prima alianta economica cu cartelul SUA. Dupa altii, tocmai concurenta si situatia financiara mondiala va face sa se formeze acest pol asiatic. In acest pol vor intra si Indonesia, Tailanda, Indochina etc., restul Polineziei.

Al treilea pol de forta va fi reprezentata de lumea araba, de musulmani, in general, care va incerca sa recucereasca teritoriile pierdute: Iran, Afganistan, Turcia, Palestina. In jurul acestu pol se vor strange toate tarile din lumea araba, cele deja amintite, in plus Maroc, Egipt etc.

Al patrulea pol este reprezentat de Rusia si de tarile care formau Uniunea Sovietica, mai putin cele ce au aderat la Uniunea Europeana.

In acest moment, bataliile financiare se duc pentru Africa, de la Egipt si Maroc in jos, pana la Africa de Sud. Partile beligerante sunt SUA, China si tarile arabe bogate. Si rusii intentioneaza sa puna piciorul in Africa, dar deocamdata fara mare succes.

Analistii economici cred ca din acesti patru poli de putere, pana la urma vor ramane doar doi, bazati pe criterii rasiale. Rasa alba va fi impotriva tuturor celorlalte rase. Expertii geostrategici cred ca aceasta repozitionare se va face cu o mare repeziciune, iar dupa aceasta ar putea porni un Al Treilea razboi Mondial, ce va fi unul devastator, in care rasa alba va lupta cu cea galbena, cu hindusii, cu arabii, cu negrii, rasa rosie fiind de mult eliminata din joc. Lupta va fi pentru suprematie si pentru formarea Guvernului Mondial, ce nu va fi structurat pe cale pasnica.

Dimpotriva, exista si pareri ca aceasta dominatie se va petrece pasnic, sub egida ONU, care impreuna cu Banca Mondiala si cu FMI vor acapara economiile, iar impunerea Guvernului Planetar va sosi de la sine, ca o solutie ce va fi evidenta pentru redresarea mondiala. Este ceea ce-si propun si liderii plaetari, sau reprezentantii acestora, prezenti la Davos, care pe langa razboiul planetar mai au inca de a face si cu ample tulburari sociale in tarile pe care le domina economic.

Dar pana sa vedem ce se va intampla din cele expuse de futurologii geostrategici consultati de BBC si CNN (de unde au fost extrase scenariile de mai sus) sa vedem ce spun ‘de fatada” cei ce conduc statele lumii. Se deduce ca razboiul economic va avea mai multe fatete. Nu numai interstate, dar si cu populatia civila, din ce in ce mai nemultumita.

Liderii mondiali avertizeaza ca o crestere a pretului mancarii ar duce la ample miscari sociale. Presedintele indonezian spune ca, odata cu cresterea populatiei, „cursa pentru resurse” poate sa duca la conflicte. Presedintele Susilo Bambang Yudhoyono a declarat ca populatia mondiala va creste de la sapte miliarde, la mai bine de noua miliarde in 2045.

„Imaginati-va cata presiune asupra mancarii, energiei, apei si resurselor. Urmatorul razboi economic sau conflict va fi pentru resursele pe cale de disparitie, daca nu reusim sa il rezolvam impreuna”, e declaratia acestuia. Si presedintele francez Nicolas Sarkozy a pledat pentru o normalizare, tocmai pentru ca exista aceste speculatii despre volatilitatea preturilor. Sarkozy este si presedintele forumului economic global G20, dar si al celui al principalelor economii, G8. „Sa ii lasam pe cei care cumpara mari cantitati din aceste marfuri sa isi ia angajamentul ca vor face si depozite pentru finantarea acestora”, e parerea lui Sarkozy.

Comisarul EU Michael Barnier a criticat si el speculatiile legate de acest subiect, catalogandu-le drept „scadaloase”.China vrea sa isi dubleze importurile in cinci ani, a declarat ministrul comertului Chen Deming, la Forumul Economic Anual de la Davos. Acesta prevede ca exporturile din America spre China vor ajunge la 200 de miliarde de dolari in aceeasi perioada. Ministrul a subliniat ca Beijingul va continua „liberalizarea” monedei, potrivit nevoilor pietei. „Suntem obligati sa ne investim banii in America. China vrea insa sa schimbe situatia. Ar trebui sa importam pentru a avea un echilibru al pietei si a creste investitiile straine”, e parerea dierctorului Bancii Industriale si Comerciale din China. Beijingul a permis yuan-ului sa creasca de 3 ori peste valoarea dolarului de la mijlocul lui iunie, dupa aproape doi ani in care economia a fost aproape devastata de criza financiara.

Americanii spun insa ca yuanul este pastrat la nivel scazut tocmai pentru ca exportatorii sa aiba avantajul de a-si vinde produsele in intreaga lume.Unde si care sunt urmatoarele bule economice? Cat de repede va creste China? Unde si cand va lovi criza datoriilor suverane? Cat de mari vor trebui sa fie stimulii economici? Sunt intrebari la care se cauta raspuns la Forumul de la Davos, Elvetia. Forumul Economic Mondial de la Davos este axat pe predictii. Statele se vad silite, poate pentru prima data in istoria lor, sa-si faca forecast-uri pe trei decenii de acum inainte.

Asa cum corporatiile isi calculeaza cu grija fiecare mutare, investitie sau strategie de marketing, asa si statele vor fi nevoite sa puna pe hartie, intr-un mod cat mai transparent, asteptarile si actiunile pentru urmatorii 10, 20, 30 de ani, sustin unii dintre liderii influenti prezenti la Davos.

Dezbaterile vin intr-un moment in care statele lumii nu au “digerat” inca pe deplin efectele crizei economice si trebuie sa evite cu orice cost ca aceasta sa se transforme intr-o criza sociala. Vor incerca sa inteleaga asta, pana duminica, peste 2.500 dintre liderii politici si economici ai lumii.

Sursa : agentia.org

 

Criza economica, – parte a „Planului Noii Ordini Mondiale”

O noua criza financiara va lovi eurozona in 2011, iar SUA se pregatesc de marea criza, estimeaza  un raport al Centrului de Analize Economice si în Afaceri (CEBR) din Marea Britanie.
Spania si Italia au de refinantat datorii totale de 400 miliarde euro în urmatoarele sase luni, iar înca 400 miliarde trebuie sa se împrumute bancile, dar datoriile totale sunt de ordinul miilor de miliarde, relateaza presa.
Înainte de o noua criza în SUA sau de “marea criza” asteptata pentru momentul în care ritmul de crestere a economiei chineze va scadea, o noua criza financiara va lovi chiar în interiorul Eurozonei. În urmatoarele sase luni, nevoile de refinantare ale celor mai greu îndatorate state euro ar putea atrage haosul pe pietele financiare.
Datoriile guvernelor si ale agentilor economici (mai ales banci) sunt atât de mari, încât va fi nevoie de noi emisiuni de obligatiuni, care vor atinge un volum impresionant, avertizeaza un raport al Centrului de Analize Economice si în Afaceri (CEBR) din Marea Britanie. “O noua criza în Eurozona” este principala previziune a CEBR pentru 2011, relateaza cotidianul The Daily Telegraph.
In primele luni ale acestui an, bancile europene au de refinantat datorii totale de 400 miliarde euro. Alte 400 miliarde euro trebuie sa gaseasca Spania si Italia pentru a-si plati rate scadente. Înca 100 miliarde care trebuie refinantate de guvernele unor state euro ridica datoria guvernamentala scadenta la 500 miliarde euro. “Avem în fata ceva care are potentialul de a deveni o a doua criza financiara. Totusi, de data aceasta va fi mult mai rau decât prima oara”, considera Celestine Amore, fondator al IlliquidiX, firma specializata în tranzactiile cu datorii a caror solvabilitate este greu de stabilit. Amore crede ca deja se vad semne precum cele care au anticipat crah-ul bursier de pe Wall Street, din septembrie 2008.
Înca din vara lui 2007, mari fonduri financiare si alti investitori pe burse au început sa vânda din active, atunci când mai puteau obtine preturi bune, anticipând vremea în care valoarea a ceea ce scoteau la vânzare atunci avea sa scada. Pentru ca, în câteva luni, va fi un surplus de obligatiuni pe piata si nu vor fi destui cumparatori, managerii prevazatori încep deja sa scape de aceste active. Prin “strategii timpurii pentru vre­muri care vor deveni urâte”, un ban­cher citat de The Daily Telegraph arata ca institutiile financiare înteleg deja ca trebuie sa scape cât mai repede de obligatiuni. Prin urmare, “cred ca vom vedea pe toata lumea grabindu-se sa vânda actiuni foarte devreme în ianuarie, pentru ca nimeni nu vrea sa rateze orice finantare ar fi disponibila”, estimeaza sursa citata.
Stiind ca acesta „criza mondiala” face parte din „Planul Illuminati” de control mondial, sa citim si ceea ce urmeaza:
Scopul urmarit este accelerarea globalizarii prin introducerea unui nou sistem economic
Comisia Trilaterala este un grup elitist international fondat în 1973 în scopul accelerarii instaurariiNoii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneste pe conducatorii celor mai puternice corporatii industriale si comerciale din lume, precum si ai celor mai bogate banci, inclusiv Banca Mondiala si Fondul Monetar International, alaturi de personalitati din mediul stiintific universitar, sindicate, presa, drept etc. Toti membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcatuit de SUA, Europa Occidentala si Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreaga ramura „Asia-Pacific”.
Prin comparatie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondiala fondat în 1954) si Consiliul pentru Relatii Externe (Council of Foreign Relations, organizatie semi-secreta fondata în 1921 având numai membri cetateni SUA), Comisia Trilaterala este – cel putin în aparenta – transparenta privind activitatile, membrii si ideile propagate. Aceasta transparenta declarata este totusi contrazisa chiar de secretul pastrat privind discutiile purtate la conferintele anuale ale Comisiei. Scopurile urmarite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizarii accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei si politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.
„Ideologul” acestei grupari, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicata în 1971 (Între doua epoci: Era tehnocratiei):
“Statul national, ca unitate fundamentala de organizare a societatii umane, a încetat sa mai fie principala forta creatoare în societate. Bancile internationale si corporatiile multinationale actioneaza, programeaza si planifica viitorul societatii în termeni care sunt mult mai avansati decât conceptele politice ale statelor nationale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, presedintele Bancii Chase Manhattan, membru al societatii secrete Illuminati si al “Aristocratiei Negre” planetare, extrem de activ în directia globalizarii. Cei doi au facut echipa pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale si, dupa cum se spune, “restul e istorie” – desi nu apare în manualele clasice de istorie.
Comisia Trilaterala si Consiliul pentru Relatii Externe au acelasi finantator – David Rockefeller
Fondatorul si finantatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” gruparii este fostul consilier prezidential american Zbigniew Brzezinski , care a fost si primul presedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea oculta malefica a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptati numai pe baza de invitatie, dintre conducatorii marilor firme, corporatii industriale, antreprenori, magnati media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat initial un simplu “forum de discutii” (think-tank în limba engleza), ca si alte grupari elitiste de acest gen, dar influenta sa este vizibila, ca si puterea sa decizionala, pe scena economica si politica mondiala. Initial s-a afirmat ca scopul dezbaterilor era gasirea unor solutii pentru salvarea democratiei într-o societate framântata din cauza razboiului din Vietnam, a miscarilor studentesti si a conflictelor sindicale.
Membrii Comisiei nu au reusit niciodata sa dea un raspuns satisfacator privind relatia acesteia cu Consiliul pentru Relatii Externe (CRE, CFR în limba engleza). Membrii CRE sunt cei care pun în practica strategiile elaborate de Comisia Trilaterala, cel putin la nivelul politicii si economiei americane.
Comisia Trilaterala afirma ca nu are nici influenta, nici implicare politica, mai ales ca reuneste adepti ai diferitelor partide si curente politice din diferite tari. În mod ostentativ se afirma ca nu se admite participarea politicienilor activi. Însa chiar de la constituire Comisia Trilaterala a urmarit preluarea controlului la nivel prezidential în SUA.
Presedintii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale
Fostul presedinte american Jimmy Carter  a fost invitat sa faca parte din grup cu un an înainte de a fi ales presedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat în acest sens. Este binecunoscut faptul ca, în ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de om simplu si sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidentiala a fost finantata de Comisia Trilaterala. Acest presedinte a carui deviza era „nu o sa va mint niciodata!” a intrat în cursa prezidentiala la sugestia Comisiei Trilaterale si a fost chiar de la început o marioneta a acestor forte oculte. Prin sustinerea financiara, mediatica si politica de care a beneficiat în acest mod, a devenit posibil ca un obscur guvernator din Georgia sa ajunga presedintele SUA în 1977.
Ascensiunea lui Jimmy Carter a însemnat preluarea puterii de catre Comisia Trilaterala în SUA: nu mai putin de 18 oficiali cheie ai administratiei Carter erau membrii ai acesteia (acest numar este cu atât mai impresionant având în vedere ca initial erau în total numai 54 de membri  americani). Dintre presedintii SUA care au urmat, toti sunt membri ai Comisiei sau au legaturi declarate cu aceasta, cu exceptia lui Ronald Reagan – însa chiar si în timpul mandatului sau, vicepresedinte era un membru al Trilateralei, George Bush (ulterior presedinte SUA). Bill Clinton este un alt membru al Comisiei care a fost presedinte SUA.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterala
Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducatori de corporatii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisa a unei colaborari între economie, politica, mediul academic si presa. Obiectivele intermediare urmarite în procesul globalizarii sunt stabilite de marile corporatii. Oamenii de stiinta din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care ofera studii si asa-zise lucrari stiintifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezinta publicului aceste idei si eventual introduc legi noi care sa permita îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propaganda în acest sens pentru a obtine consensul popular si sustinerea (sau macar acceptarea) publica a masurilor cerute de liderii corporatiilor.
În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implica înainte de toate controlul asupra presedintiei si guvernului. În prezent, printre membrii marcanti din SUA se numara:
George Bush senior, fost presedinte SUA, tatal actualului presedinte,
Dick Cheney, vicepresedintele SUA implicat în scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se refera la faptul ca SUA a vândut tehnologie nucleara Iraqului si Iranului),
Henry Kissinger, consilier pe probleme de securitate nationala si secretar de stat în administratia Nixon, secretar de stat în administratia Ford, implicat în razboiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administratia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controleaza economia SUA printr-un lant de banci importante,
Paul Wolfowitz – fostul presedinte al Bancii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost presedinte al Bancii Mondiale, fost secretar al apararii SUA, fost presedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul si detinatorul  Fundatiei internationale Open Society
“Maturizarea” procesului de globalizare
Analiza comparativa a componentei Comisiei Trilaterale – în prezent si la origine – reflecta schimbarea etapei si prioritatilor, sau altfel spus “maturizarea” procesului de globalizare. Mai ales la început era foarte necesar aportul “ideologic” si legal, de aceea au fost cooptati multi membrii din mediul universitar si avocati. În prezent, remarcam cooptarea semnificativa ca membri invitati a unor personalitatii din domeniul mass-media: nu doar proprietarii corporatiilor media (aceiasi cu magnatii economici), dar si editorialisti, formatori de opinie, si într-adevar eforturile propagandistice în sensul acceptarii globalizarii s-au accentuat. Remarcam de asemenea atragerea unor nume importante din Serviciile Secrete. Preponderenta, evidenta si în 1973, dar si acum, revine reprezentantilor cartelurilor bancare: presedinti ai Bancii Mondiale, directorii Fondului Monetar International, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente banci (si aceasta fara a socoti si bancile comerciale sau de investitii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea masura într-o grupare globalista nu este întâmplatoare, deoarece banii reprezinta principalul instrument al globalizarii. Prin membrii sai, Comisia Trilaterala controleaza resursele financiare ale întregii planete, în  fiecare tara.
Desigur, directorii executivi ai marilor corporatii sunt inclusi în Comisie. Mentionam printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.
În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentueaza alarmant este condus si controlat de un grup restrâns de francmasoni care râvnesc la dominarea globala a umanitatii si a planetei. Nu toti acestia se regasesc printre membrii Comisiei Trilaterale, preferând sa se mentina în umbra. Ceea ce îi motiveaza este foamea de bani si putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societatii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconstient, sa le slujeasca interesele. Daca oamenii ar deveni constienti, fiind înainte de toate informati, de amploarea manipularii si înselaciunii, ar putea sa se opuna globalizarii, înainte de a fi prea târziu.
Ce ne pregatesc „Illuminati” pentru perioada imediat urmatoare?
Fondul Monetar International (FMI) este institutia bancara pe care sunt sigur ca multi români o urasc în momentul acesta. Pentru ca se crede ca FMI-ul este cel care ne impune cresterea taxelor si impozitelor sau reducerea salariilor. Si nu e vorba doar de tara noastra; acelasi mecanism financiar FMI-ul îl propune si în alte tari. Dar cine acest FMI cu adevarat si care sunt interesele sale reale?
FMI-ul este o organizatie bancara creata în iulie 1944, initial având 45 de tari membre, dar ajungând pâna în 2009 la 186 de state membre. Scopul sau declarat este acela de a supraveghea sistemul financiar global, dar ofera, de asemenea, si împrumuturi avantajoase tarilor mai sarace. Prin “avantajos” se întelege cele mai mici dobânzi bancare de pe piata si perioada mare de returnare a împrumutului. În schimbul acestor împrumuturi, FMI-ul cere masuri de restructurare economica si echilibrare a balantelor de plati. Cel putin, acestea sunt obiectivele principale anuntate. Dar ce se ascunde în spatele acestei organizatii bancare?
FMI-ul va putea emite o moneda unica mondiala?
Se îndreapta Fondul Monetar International (FMI) spre a deveni un fel de banca nationala globala a lumii? Prin “banca nationala globala” se întelege o banca ce va avea rolul de a emite bani, un fel de moneda mondiala unica, care sa fie adoptata în toate statele care fac parte din FMI. Desi elitele politice si bancare au promovat aceasta idee de multi ani, criza economico-financiara mondiala, declansata în 2008, a creat conditiile pentru urgenta si “legitimitatea” unei asemenea masuri.
FMI devine o gigantica autoritate globala monetara, la propunerea CFR
Pe 31 ianuarie 2009, la Forumul Economic Mondial de la Davos (Elvetia), directorul FMI, John Lipsky, a anuntat ca FMI-ul va intentiona sa dubleze cantitatea de bani disponibila pentru a împrumuta guvernele, de la 250 de miliarde la 500 de miliarde de dolari. De unde sa faca rost de suma de 250 de miliarde de dolari necesara dublarii capitalului? Prin emiterea de obligatiuni, renuntându-se astfel la metoda clasica de atragere a capitalului, adica subscriptiile de capital ale tarilor-membre.  Acest lucru, transforma FMI într-o gigantica autoritate monetara globala.
Ideea aceasta apartine lui Bernard Mallaby, director la…CFR (Council on Foreign Relations = Consiliul pentru Relatii Externe). Aceasta organizatie, ce are doar circa 2.000 de membri, este una fondata special pentru a se crea un guvern mondial, visul de secole al francmasonilor.
Secretarul actual al Trezoreriei SUA (ministrul Finantelor), Timothy Geithner, face parte din structura CFR, înca din anul 2001. Tot în acelasi an, el s-a angajat la FMI, fiind director la Departamentul de politica a dezvoltarii. Din 2003, el a promovat, ajungând directorul sucursalei New York al Federal Reserve (un fel de “Banca Nationala” a SUA, cea care emite dolarii). Pe de alta parte, John Lipsky, director al FMI, face parte si el din acelasi CFR, fiind astfel coleg cu secretarul american al Trezoreriei. Întâmplator sau nu, Lipsky a fost si vice-presedinte la banca JP Morgan, banca care a contribuit în 1913 la crearea lui Federal Reserve. Vedeti astfel toata încrengatura FMI – Ministerul american de Finante – Federal Reserve – CFR?
Pe 5 februarie 2009, într-un editorial din prestigioasa revista “The Economist” se propune nu un capital de lucru de 500 de miliarde de dolari, asa cum a propus Lipsky, ci 1.000 de miliarde de dolari! Si în acest sens, este citat Montek Singh Ahluwalia, un economist din India, care spune ca dublarea rezervelor FMI este insuficienta, si ar fi necesara cel putin triplarea sumelor. Ceea ce uita sa precizeze revista “The Economist” e faptul ca Montek Singh Ahluwalia face parte din elita indiana, lucrând la FMI si facând parte si din “Grupul celor 30?, un grup “elitist” de finantisti ai lumii.
Un alt exemplu dat de “The Economist” este economistul Arvind Subramanian, ce reprezinta tarile emergente, si care afirma ca FMI are nevoie de fonduri de cel putin 1.000 de miliarde de dolari. Dar, Arvind Subramanian este fost economist al FMI, si care face parte în prezent din Institutul Peterson pentru Economie Internationala din Washington. Dar Peter Peterson a fost unul din presedintii…CFR (ati ghicit!), iar institutul care îi poarta numele promoveaza un FMI gigant, o Banca Mondiala giganta si o Organizatie Mondiala a Comertului giganta, toate aceste institutii având rolul de a crea un super-guvern mondial!
Un fost consilier prezidential american confirma faptul ca FMI-ul va prelua controlul asupra finantelor SUA
Summit-ul G20 de la Londra (summit-ul celor mai puternice natiuni ale lumii), ce a avut loc în aprilie 2009 a atras atentia multora, inclusiv lui Dick Morris, consilierul prezidential al lui Bill Clinton, care, într-un interviu acordat lui Fox News, înainte de summit (pe 30 martie 2009), vorbea despre “conspiratia FMI”. Si Dick Morris e o persoana care în mod sigur stie ceva, nefiind doar o persoana de dinafara sistemului care face speculatii….

Andreea Arsene: ”De ce asasinii politici și economici precum Iliescu, Isărescu, Băsescu și Johannis sunt protejați de satanica Ocultă Mondială?”

Trebuie cu insistență amintit și reamintit românilor cine au fost și cine sunt ticăloșii responsabili pentru declinul societății muribunde în care trăim. Ne-am câștigat o reputație nemeritată de popor obedient și ignorant, însă nu trebuie să rămânem la nesfârșit încadrați în acest tipar care-i pe placul dușmanilor noștri de moarte. Acum ori niciodată, cum spune una dintre  strofele  imnului nostru național, trebuie să ne croim o soartă mai bună făcând apel  la  conștiința colectivă care trebuie trezită  și pusă în slujba interesului nostru comun. ’’Iudele neamului românesc fără sânge românesc,,  ne stăpânesc de atâta timp iar noi ne lăsăm în plata lor, ca și când n-am mai avea nicio urmă de demnitate în noi. Strigă sângele martirilor noștri care s-au jertfit să ne lase o țară liberă și bogată, străbunii se răsucesc în mormânt de mâhnire pentru ceea ce am ajuns.Neamule Românesc, trezește-te în ceasul al doisprezecelea măcar !Cum este posibil ca după mai bine de două milenii de istorie zbuciumată în care ne-am ținut intactă gloria și identitatea de neam, să fim dezbinați și controlați ca niște dobitoace în mai puțin de jumătate de veac de către criminalii și detractorii neamului nostru, evreii sioniști, țiganii și maghiarii. De ce un călău precum Ion iliescu (evreul țigan  Ivanovici) se află încă în libertate după atrocitățile comise în timpul guvernării sale? Să ne reamintim rolul   jucat de Ilici în revoluția sau mai bine zis lovitura de stat din 1989.Iliescu a fost omul-marionetă desemnat de Oculta Mondială să joace cărțile destabilizării României în teren. Pregătirea lui s-a făcut cu mult timp în urmă  la Moscova, acolo unde a fost școlit și instruit ca agent KGB. Iliescu și-a format propria camarilă formată din indezirabili regimului Ceaușist care cochetau cu reformele lui Gorbaciov, omul-cheie al Ocultei care a decapitat comunismul. S-a văzut ipocrizenia lui Gorby când la vizita făcută în România în 2010 a declarat într-un interviu că nu are nicio legătură cu înlăturarea de la putere și execuția Ceaușeștilor.

Ca să justifice revoluția, Ilici și asociații lui bolșevici cu aceleași indubitabile origini ovreiești, Silviu Brucan (Saul Bruckner), Petre Roman (Neulander), fiul cominternistului Walter Roman implicat în campaniile de desnaționalizare forțată a românilor  și torționare a opozanților regimului comunist cât și proscrisul Nicolae Militaru,  agent KGB desconspirat la sfarșitul anilor 70,  au trecut la diversiuni mincinoase astfel încât printr-o stare de confuzie creată în rândul populației răzvrătite, să le dea prilejul propice acestora să se ucidă între ei cu arme furnizate de armată pe motivul capăturării de teroriști. Acest scenariu a fost pregătit dinainte  și pus în aplicare după fuga lui Ceaușescu din 22 decembrie. Așa-numiții  teroriști fusereră  trimiși din Iran, în urma unei înțelegeri făcute de dictator cu omologul iranian la ultima lui vizită înterprinsă într-o țară străină, cine să mai creadă acum această bazaconie? Însă atunci în acele împrejurări draconice a fost o bombă cu efect distructiv.

Nu sunt o nostalgică a regimului de tristă amintire, însă când mă gândesc la capetele de acuzare ce le-au fost aduse cuplului Ceaușescu în timpul acelui simulacru de proces, printr-o analiză profund obiectivă, iese la iveală adevărul că de fapt a fost o înscenare falsă și patetică, unde acuzatorii, travestiți din comuniști feroce în revoluționari imaculați erau cei care le slujiseră cu o zi înainte tartorilor acuzați, iar multe dintre capetele de acuzare, așa cum se cere la un proces adevărat, nu au putut fi dovedite.

Dreptul la recurs sau dreptul la un avocat care să-i apere exclusiv nu a existat, a fost prezent doar un avocat desemnat de noua conducere care s-a transformat din apărător în acuzator așa cum era de așteptat. Oare de ce mulți dintre cei care au avut acces la informații relevante în ceea ce privește dedesubturile operațiunii loviturii de stat din 89, au dispărut unul câte unul într-un timp foarte scurt de la eveniment? Ce justificare are Procurorul Dan Voinea care a avut un rol primordial  în  completul de judecată a celor doi inculpați? Firește că dumnealui s-a spălat pe mâini, ca mulți alții, din frică sau lașitate sau pentru anumite privilegii dând dispărute acele dovezi palpabile care ar fi permis  întocmirea unui proces adevărat de condamnare a comunismului și nu doar înlăturarea habotnică a celor mai detestați exponenți ai regimului.

Celălalt procuror care a condus în fapt completul de judecată al procesului Ceaușeștilor, Gică Popa, s-a sinucis sau a fost sinucis în mod misterios la trei luni doar după revoluție, la 1 martie 1990. Se credea că acesta deținea informații inedite privind  mecanismele neortodoxe prin care s-a pregătit procesul. Însă un lucru este foarte sigur, Iliescu merită să fie adus înaintea plutonului de execuție pentru toate relele provocate României,  pentru revoluția confiscată adevăraților revoluționari, pentru implicarea în reprimarea și uciderea  protestatarilor mineriadei din 13 iunie 1990,  care au fost aruncați la gropile comune pe timpul nopții în cimitirul Străulești, pentru distrugerea economiei și industriei românești. Acesta a fost și este omul satanicei oculte mondiale care îl apără datorită îndeplinirii cu succes a multor puncte din agenda lor . Însă așa cum nu m-au înșelat niciodată premonițiile, Ion Iliescu va muri de mâna unui  revoluționar maniac de răzbunare …și el știe că într-o zi, cel căruia și-a vândut sufletul pentru această blestemată  și efemeră putere, va veni să-și ceară răsplata de la el, iar istoria veridică  îl va  consemna doar ca pe unul dintre criminalii umanității.

Un alt evreu deghizat cu nume românesc și  demn de toată  ura, este Mugur Isărescu (Itzac), asasinul economic al României, care în cei 26 de ani de demo(no)crație a destabilizat economia României prin înstrăinarea sistemului finaciar românesc. Nu mai este niciun secret că evreul Itzac care a împrumutat  celebra terminație românească a numelor ,,escu‘’ este membru  de onoare al ,,Grupului Bildeberg”. Toate băncile cu capital tradițional românesc aufost trecute în custodia bancherilor evrei cu acordul implicit a evreului marionetă Itzărescu.

Ne întrebăm de ce acesta a primit atâtea laude și aprecieri de la mai marii lumii, când el n-a adus decât deservicii sistemului bancar românesc prin vandalizarea economiei și scoaterea valutei forte în afara țării.

După revoluție, s-a lansat un zvon de către unii economiști care au lucrat în finanțe înainte de 1989, precum că ar fi existat la bugetul statului câteva zeci de miliarde de dolari curați după lichidarea datoriei externe a României în luna martie 1989, bani care au dispărut fără nicio justificare.

La scurt timp după instaurarea în funcție, guvernatorul risipitor a făcut apel la organismele bancare internaționale pentru împrumuturi bănești costisitoare și înrobitoare, ceea ce a transformat din nou România într-o țară controlată și obedientă Ocultei. Așa și-a început Muguraș cariera strălucitoare de guvernator, îngropând o țară și un popor în datorii, care vor fi plătite de către noi, turma cea dezbinată …și de către urmașii urmașilor noștri în veacul vecilor.

Dacă datoria externă a României este estimată oficial la suma de 80 de miliarde de dolari, cifra reală a datoriei este mult mai mare, în jurul a 200 de miliarde de dolari…te întrebi, românule, care încă mai gândești rațional, ce s-a făcut cu atâția bani când economia, industria și infrastructura comunistă au fost distruse? Ceaușescu cu păcatele sale, prin impunerea unei politici staliniste represive a clădit o țară relativ modernă cu doar 15 miliarde de dolari ….Domnule Tismăneanu, în calitate de politolog și investigator desemnat să condamne comunismul, răspundeți cu justețe și imparțialitate la aceste întrebări pertinente! De ce nu-i condamnați și pe urmașii lui Ceaușescu care au distrus țara?Sau…. pe părinții dvs. Leonti Tisminețki și Hermina Marcusohn pentru implicarea în campaniile represive de exterminare a românilor din Basarabia din timpul instalării comunismului? Dacă suferiți de amnezie, ar fi cazul să vă reamintim că biografia dumnevoastră de fiu al unor comuniști tiranici și nevolnici nu este tocmai imaculată așa cum v-ați dori. Traian Băsescu, o altă slugă a masoneriei mondiale, a găsit de cuviință să-i bage in prim-planul culturii românești pe detractorii ticăloșiți și slugarnici HR Patapievici, Lucian Boia și Vladimir Tismăneanu.

De la zi la zi, acești impostori lansează fel de fel de teorii și conspirații mincinoase la adresa neamului românesc, ca să adâncească prăpastia dezbinării și să ne conducă ei pe mai departe destinele ….ei care se consideră poporul ales al lui Dumnezeu, cum ne învață cartea de căpătâi cea plină de controverse ca și istorisirile iudaice necreștine, special concepute să manipuleze oamenii prin religiozitatea asupritoare și infamă. Absolut toate religiile monoteiste s-au format dintr-un punct comun….același Dumnezeu pentru creștini sau necreștini, Allah pentru musulmani. Un Dumnezeu revendicat, adorat și propagat în scopul intereselor lumești. Vaticanul sau Desfrânata din Babilon cu catolicismul iezuit inființat de…….ați ghicit?! De către aceiași evrei, cică ar deține secretul suprem, de fapt care secret? Doar pentru cei orbiți și asurziți de manipulare mai reprezintă un secret faptul ca evreimea conduce lumea. Revenind la evrei de-,,ai noștri”, despre Băsescu se poate spune că a îndeplinit cu rigurozitate sarcinile impuse de stăpânitorii lumii.

Într-o înregistrare video făcută înainte de aderarea la UE, Băsescu declara că viitoarea aderare va constitui renunțarea la suveranitatea națională și teritorială cu toate resursele. Cea mai des folosită și eficientă stategie a monstruoasei clase politice de a dezbina românii este acea diverisiune creată în jurul taberei de simpatizanți pro-ruși sau pro-americani. Cea mai mare înșelăciune…deoarece atât Rusia cât și SUA au jonglat de-a lungul timpului cu biata noastră țarișoară în funcție de interesele lor meschine. Să nu uităm că americanii și englezii, dragii de ei, pe care părinții și bunicii noștrii naivi îi așteptau să ne scape de comunism, ne-au pasat ca pe niște nimicuri în 1945 la Yalta cu tot tacâmul tătucului Stalin, care ne-a luat sub aripa sa ucigașă și ne-a aruncat în haosul în care ne aflăm și în prezent, pentru că urmașii diabolicilor comuniști alogeni ne conduc destinele și astăzi.

În noiembrie 2014, când au avut loc alegeri prezidențiale, românii și-au pus speranța într-un om care promitea mult…dar și cei din urmă promiseseră și mai mult și s-au dovedit a fi niște demagogi care au slujit doar interesului propriu și al celor care i-au propulsat la putere prin metode nedemocratice. Klaus Johannis, etnicul saș, cu un trecut nu tocmai impecabil după cum susțin unii adversari de-ai dumnealui, a reușit să capete o popularitate de invidiat datorită ,,figurii sale serioase de neamț și discursului tranșant.

În alegerea sa, desigur, a cântărit foarte mult și faptul că în longevivul său mandat de primar al Sibiului a fost un foarte bun administrator, ajutând orașul să devină unul dintre cele mai dezvoltate orașe din punct de vedere economic, cultural și administrativ din România. Odată cu venirea la putere a lui Johannis, pentru care voturile românilor din diaspora a avut un loc hotărâtor în alegerea sa ca președinte, neamul românesc credea a scăpat de blestemul președinților,, ESCU’’ , însă tăcutul și antipaticul etnic saș s-a dovedit a fi tot un fel de ,,escu,,. Johannis s-a străduit să promoveze imaginea unui președinte justițiar care susține vehement lupta împotriva corupției …când el insuși are la activ mai multe dosare penale pentru fapte penale de care se face răspunzător, încă de pe atunci de când se afla în funcția de primar al Sibiului și-a însușit proprietăți într-un mod ilicit și a retrocedat in mod ilegal imobile unor personaje influente. Klaus Johannis este omul masoneriei Germane, așa se explică și faptul că a ajuns la putere. Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marcă din Sibiu, care au capatat poziții importante pe harta puterii, fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. S-a asistat la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe Johannis pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Cine nu crede aceste adevăruri relevante și dovedite, doarme somnul rațiunii care naște monștri. Suntem un popor în curs de exterminare, pentru că ni s-au confiscat până și cele mai elementare drepturi…trăim subjugați ca să murim oprimați de un sistem diabolic și sclavagist, care ne manipulează atât de eficient încât nu mai raționăm nici în parametri logicii celei mai primitive, instinctul de apărare.

 

Porumbul modificat genetic (MONSANTO)este toxic pentru organele interne. El este cultivat si in Romania cu sustinerea Guvernului

Agent Green cere ministrului Mediului, Laszlo Borbely, sa protejeze sanatatea oamenilor si a mediului de riscurile OMG si sa interzica importul si cultivarea porumbului modificat genetic MON810. Agent Green a facut public un nou studiu realizat de Universitatile din Rouen si Caen care arata ca porumbul modificat genetic MON810 cultivat si in Romania prezinta semne de toxicitate pentru organele interne rinichi si ficat, precum si alte efecte asupra inimii, glandelor suprarenale si splinei pe animalele testate. Organziatia isi atribuie anunturile anonime publicate in ziarele nationale de saptamana trecuta prin care a exprimat intentia de a recruta in regim de voluntariat femei insarcinate si care alapteaza pentru a fi supuse testelor de toxicitate a porumbului MON810 produs de corporatia agro-chimica americana Monsanto.

“Cu exceptia angajatilor companiei Monsanto si a simpatizantilor acesteia din Guvernul si din Parlamentul Romaniei nu intentionam sa folosim drept cobai pentru OMG nicio fiinta vie de pe planeta. Vrem sa atragem atentia ministrului mediului ca acest porumb modificat se comercializeaza in Romania si ca este posibil sa fie consumat chiar si de catre femei insarcinate sau care alapteaza”, a spus Oana Suciu, coordonator proiecte Agent Green.

Agent Green a solicitat ministrului Mediului o intrevedere pentru inmanarea studiului si discutarea problematicii OMG, insa acesta a refuzat dialogul si a solicitat o prezentare a organizatiei desi aceasta fusese oferita in cererea de intrevedere, potrivit organizatiei.

Romania se numara printre ultimele state membre ale UE care inca permit cultivarea MON810. Bulgaria a anuntat saptamana trecuta (in 2010-n.r.) introducerea unui moratoriu de 5 ani la cultivarea de OMG. Sase state membre au interzis acest porumb, iar alte 15 state nu il cultiva deloc. Suprafata cultivata in tara noastra cu acest porumb in ultimii trei ani insumeaza 10 572 ha, dar locatiile culturilor sunt tinute in secret de Ministerul Agriculturii. Agent Green a dat in judecata ministerul, iar desecretizarea este in curs de realizare. Se estimeaza ca productia totala de MON810 obtinuta in ultimii 3 ani este de 44.000 tone, dar nu se stie la ce a fost folosita aceasta pentru ca aceste informatii sunt de asemenea secrete, spune Agent Green.

“In vremuri cand a devenit tot mai dificil sa alegem sa consumam altceva decat alimente produse industrial, plantele modificate genetic sunt doar un risc suplimentar atat pentru sanatate, cat si pentru productia ecologica care poate fi contaminata si compromisa total de OMG. Ministrul mediului si cel al agriculturii trebuie sa stie aceste riscuri si sa inteleaga ca cea mai buna optiune pentru Romania este sa continue cu agricultura conventionala si sa sprijine activ agricultura ecologica care ofera alimente sanatoase si deschidere pe piata europeana”, a incheiat Suciu.

1.000 de hectare de porumb modificat genetic au fost cultivate in 2009 in Insula Mare a Brailei de omul de afaceri Culita Tarata. Judetele Braila, Calarasi, Arad, Teleorman si Giurgiu sunt in topul zonelor in care se cultiva organisme modificate genetic (OMG).

Din cele 3.000 de hectare de porumb modificat genetic care au fost cultivate in 2009 in Romania, peste 1.000 apartin omului de afaceri Culita Tarata. „Am 1.000 de hectare cultivate. Totul e inregistrat la UE, de la cultura pana la consum. Sunt culturi acceptate in UE. Am fost in toata lumea si, din intalnirile mele cu agronomii, pot sa va spun ca sunt sigure pentru consum”, a spus omul de afaceri. El a precizat ca recoltele sale au fost exportate in Siria pentru a fi folosite ca furaje pentru animale.

„Cea mai mare parte a porumbului ameliorat genetic este pentru furajarea animalelor. Dar il putem manca si noi fara nicio problema. Nu ne creste nasul de la el. Eu il cultiv si il si mananc”, a spus omul de afaceri.

Un alt mare producator este Catalin Corbea, afacerist, dar si primar in localitatea Prundu, din judetul Giurgiu, acolo unde el cultiva aproape 300 de hectare. In Romania sunt inregistrati peste 50 de cultivatori de OMG, suprafetele cele mai intinse inregistrandu-se in judetele Braila, Calarasi, Arad, Teleorman si Giurgiu. Recolta de anul trecut a fost de 27.000 de tone, cea mai mare parte luand calea exportului, restul fiind folosit pentru furajarea animalelor. In 2008, suprafata cultivata a fost de doua ori mai mare ca anul trecut. Din 2007, Romania nu mai are voie sa produca soia modificata, insa anul trecut a importat peste 23.000 de tone.

„Americanii consuma si nu se vaita”

Cei care au ales sa cultive in Romania porumb modificat genetic in detrimentul celui conventional, au facut-o din mai multe considerente. „In cazul porumbului modificat genetic, productia la hectar este cu pana la patru tone mai mare. El e rezistent la daunatori foarte periculosi. In plus, are nevoie de numai patru kilograme de chimicale la hectar, fata de 25 cat are nevoie porumbul conventional”, spune Tarata. El sustine ca presiunea si lobby-ul care se fac pentru interzicerea porumbului modificat apartin firmelor de chimicale care-si vad afacerile amenintate. „Aici e vorba de bani, de extrem de multi bani”, spune Tarata.

Fostul director din Ministerul Agriculturii, Nicolae Hristea, acum director executiv al Agrobiotechrom, sustine la randul lui extinderea OMG. Asociatia pe care o conduce are printre membrii fondatori si compania Monsanto, producatorul international de seminte de porumb transgenic.

„Sunt atatia chinezi si americani care consuma porumb modificat si nu se mai vaita. Eu nu am auzit sa existe vreun caz in lume de om care a murit dupa ce a consumat porumb MON 810?, declara el.

Unii dintre biologi sustin insa ca sanatatea oamenilor ar putea fi pusa in pericol in urma consumului de OMG-uri. Un studiu recent, facut de Gilles-Eric Seralini, profesor la Institutul de Biologie al Universitatii din Caen, Franta, pe soarecii de laborator, a aratat ca, dupa numai cateva luni de la consum, au aparut boli de ficat si de rinichi din cauza pesticidelor continute.

„Daca studiul este valid la soarecii de laborator, atunci si la oameni ar putea aparea aceleasi efecte daca ar consuma organisme modificate genetic. Este insa o mare controversa in jurul acestor plante transgenice”, a spus Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Potrivit Regulamentelor Parlamentului European si ale Consiliului nr. 1829-2003 si 1830-2003, in cazul produselor neambalate importate (furaje), eticheta trebuie sa contina cuvintele „Acest produs contine organisme modificate genetic”.

Furaje modificate, vandute ciobanilor

Directivele europene prevad ca doar pentru produsele care sunt cultivate ca OMG-uri sa se specifice acest lucru pe eticheta, nu si pentru derivate cum e cazul celor provenite de la animale hranite cu cereale modificate.

„Eu am vandut la ciobanii care au venit la mine si mi-au cerut. Am dat si la Avicola, dar si la alte societati pe care nu mi le mai amintesc acum”, a explicat Lucian Popovici, producator din Calugareni, judetul Arad.

Lantul OMG-urilor se continua in magazine unde ajung ouale, carnea si laptele provenite de la animalele astfel furajate. Intrucat produsele nu sunt etichetate ca atare, consumatorul nu stie ce cumpara. „Este adevarat ca legea nu impune operatorilor economici sa treaca pe eticheta mentiunea ca un anumit produs provine de la animale hranite cu OMG-uri, dar orice om are dreptul sa fie informat cu privire la ceea ce consuma. Trebuie sa-i fie respectat dreptul la alegere”, a explicat Mencinicopschi.

Porumbul mutant contamineaza

Ion Toncea, cercetator stiintific la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Agricola Fundulea, semnaleaza o alta problema legata de cultivarea OMG-urilor. „Porumbul modificat genetic il contamineaza si pe cel conventional, si pe cel ecologic, prin polenul purtat de vant, dar si de albine. Mai ales ca distanta dintre loturi la noi e de doar 200 de metri si nu de cinci kilometri ca in alte tari”, a explicat Toncea. El a adaugat ca, in cazul in care se produce o contaminare foarte mare, pot exista pierderi pentru cultivatorii ecologici, care nu-si mai pot exporta marfa.

Ciolos: „Exista diferente de vederi intre regiuni si intre state

Dacian Ciolos, comisarul european pentru Agricultura, explica intr-un scurt interviu care este pozitia sa fata de cultivarea OMG-urilor.

„Adevarul”: Seful Comisiei Europene a renuntat pentru moment sa impuna o politica europeana in privinta OMG-urilor. Ati sprijini o asemenea politica sau considerati ca fiecare stat european trebuie sa ia propriile decizii in aceasta privinta?

Dacian Ciolos: Pe acest subiect exista diferente de vederi intre regiuni, dar si intre statele membre. Sunt de acord cu pozitia presedintelui Barroso, sa exploram la nivel european posibilitatea de a lasa decizia de a cultiva OMG-uri statelor membre, atata vreme cat aceasta este fundamentata pe rapoarte stiintifice solide care sa demonstreze ca nu exista riscuri pentru mediu sau pentru sanatatea consumatorului si atata vreme cat nu sunt afectate concurenta si piata unica.

Aceasta politica intra si in portofoliul comisarului pentru Sanatate si Protectia Consumatorului, John Dalli. De aceea, permiteti-mi sa nu dezvolt acest raspuns pana cand subiectul nu va fi discutat in Colegiu.

„Adevarul”: Romania cultiva si importa OMG, mai putin soia modificata, existand mari presiuni ale firmelor americane pentru a intra pe aceasta piata. Este inteleapta o permisivitate din partea autoritatilor romane, cata vreme nu s-a demonstrat ce efecte au plantele modificate genetic asupra organismului?

Dacian Ciolos: Nu sunt in pozitia in care sa comentez deciziile autoritatilor romane.

Decizie

Clubul Ecologic Transilvania a obtinut in 2010 in instanta anularea partiala a unor ordine date de Ministerul Agriculturii referitoare la comercializarea semintelor de cereale si plante oleaginoase modificate genetic. Curtea de Apel Cluj a decis ca semintele destinate vanzarii trebuie marcate in cazul prezentei OMG-urilor pentru ca agricultorii sa stie ce cumpara. Hotararea nu este definitiva si va fi atacata de reprezentantii Ministerului Agriculturii.

Sursa : codexalimentarius.info

Cultivatori de porumb modificat genetic in 2009

Nume Judet Hectare

Culita Tarata, Braila 1.150
Petre Pitis, Teleorman 380
Catalin Corbea, Giurgiu 300
Costache Ion, Calarasi 150
Lucian R. Popovici, Arad 83
Ion Cotea, Arad 82
Gheorghe Dume, Calarasi 77
Const. Mocanu, Braila 40

Vezi :

MONSANTO si Marea Afacere A Geneticii

Genocidul planetar incepe in 2010

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*