O să vă iasă pe nas şi pe gură orice PeSeDie, hoţie, preacurvie, (Gal.5/19-21)) manipulare, idolatrie, bârfă, vorbă, faptă, gând întrupat ori nerostit, dacă nu vă pocăiţi, adică, dacă nu-i daţi lui Iisuss orice mizerie, viclenie, răutate, curvie– cu tot cu gunoierul întronat în inima oricărui om nenăscut din nou! O să da ţi socoteală, pentru că „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţă, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, … De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 1/3-11)

Publicat la: Iunie 1, 2021   Nici un comentariu
  Marx, artizanul comunismului si al ateismului stiintific, marturiseste intr-o scrisoare trimisa lui Engels ca a dat oamenilor sa manance „gunoi si rahat“ prin teoriile lui sociale, socialiste, din „Capitalul“, „Critica religiei“, etc.Marsul distrugatorului sau planurile luciferice de a distruge lumea… Cum să ne eliberăm de păcatul pornografiei? De departe, cele mai căutate cuvinte pe internet în zilele noastre sunt legate de pornografie…Despre pacatul malahiei si onaniei…Cine este Anticristul?Ce însemnă a predica doar pe Cristos și acesta răstignit?
34
Liderii globaliști de bază (puteți conta pe cele două mâini) rulează un plan ocult vechi de generații să preia controlul complet asupra întregii lumi…Semnul fiarei…Statele Unite în profeţia biblică…Cum a esuat flota romaneasca in oceanul coruptiei! Cum colcaia PSD-ul de agenti KGB in anii 1990…Ion Iliescu si ai sai- inca trag in noi  si dupa 22?
rrUn plan globalist sinistru pentru a genera haos și distrugere peste întreaga planetă este acum desfășurat de cea mai mare Organizație a Crimei-Cabala…CATEVA PILDE SI PARABOLE ...Ce înseamnă să primești natură dumnezeiască? Ne-a dăruit TOT…2 Petru 1;3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia… 
31Cum să învingem: întristarea, deprimarea, depresia? Soluții la păcatele de imoralitate sexuală ! Iov 42:7-8 – Care a fost nedreptatea cuvintelor prietenilor lui Iov? Harul singurătății! Ce Cred Creştinii:   Pentru că se apropie întronarea Anticristului globalist, să ne grăbim întru întâmpinarea Salvatorului! Gemete desnădăjduite au ajuns la urechea Tatălui, (Exod, capitolele 1-6) dar, să nu uităm, că Iisuss a dus greul TUTURORA, când a luptat până la sânge pentru fiecare om şi fărădelege, ca să ne întoarcem de la întuneric la Lumină şi de sub batjocorirea satanei către Dumnezeu (F.A. cap 26) ca să aducem multă roada (Ioan, cap. 15); El ne-a înrădăcinat în Sine pentru veşnica părtăşie şi înarmare cu Învăţătura Dumnezeiască şi, laolaltă cu toate mădularele de pretutindeni – pietre vii, născute din nou, înzidite în Trupul Bisericii Lui- să pornim biruitori ,ca să biruim, numai prin El, cu El şi pentru El, nu pentru mandria, aroganţa şi lăudarea noastră…(Apocalipsa 6:2)… eeeeDupa incornorarea  pandaliei, China a mai clocit un ou… China anunţă primul caz din lume de infecție cu gripă aviară H10N3 la om …Voiculescu, a sosit clipa sa va intereseze Parerea Lui Dumnezeu despre dv,pentru ca toata vesnicia o sa da ti socoteala si cum ne scrie in 2 Corinteni 5/10… Dan Voiculescu către Mihai Şora. „Cuvintele jignitoare nu pot fi justificate. Retractaţi postarea”… Clotilde: “Am găsit la Primărie 3.000 de angajaţi, care foloseau 5 milioane de coli A4 pe an. E un mare șoc, pare că ne-am întors 50 de ani în timp“… Mogulul încolțit. Se confirmă oficial legătura între Dan Voiculescu și Crescent. Firma poate fi executată în contul prejudiciului de 60 de milioane de euro adus de magnat României

433769

2 Petru 1;3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia…

 

f43bd-picture1bibliacutrandafir

2 Petru 1;3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,

Am citit undeva postat de o persoana acest verset. Si m-am gandit daca Intelege ce Inseamna viata si apoi evlavia. Ca multi altiii, trecem peste un verset sau altul dar fara sa Intelegem ce putem Invata din ele.In primul rand sa vedem ce este viata. Negresit nu e vorba de viata aceasta trecatore, vremelnica, de care omul oricare ar fi o protejaza cum stie mai bine. Dar In final tot plecam.Pentruca vesnicia nu este aici pe pamant.Este vorba de viata vesnica pe care o va trai orce fiinta umana. Cum adica si cei nemantuiti? Da, si cei nemantuiti.Sunt doua locuri unde omul oricare ar fi el is va petrece vesnicia. Cei mantuiti au partea lor in aceasta viata vesnica pe care Scriptura o arata de a fi Impreuna cu Domnul Hristos. Apoi, si cei ne mantuiti is vor petrece aceasta viata vesnica, in chin vesnic. Iata  cum citim In; Matei 25; 41. Apoi va zice celor dela stînga Lui: «Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!Sunt doua destinatii.Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa.

Este vorba de trairea acestei vieti noi pe care o avem cei nascuti din nou in Domnul Hristos. Versetul este adresat celor rascumparati.Lor le-a fost daruit, data, aceasta putere ca sa poata trai aici o viata spre slava lui Dumnezeu.Coloseni 2;10. Voi aveţi totul deplin în El, Dumnezeu s-a Ingrijit sa nu duca lipsa Copiii Lui de nimic.Cu alte cuvinte, nu avem apsolut nici-o scuza sa nu ne putem Impotrivi pacatului, tentatilor orcare ar fi ele,cand avem totul si Inca deplin .care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.Cu alte cuvinte, nu este scuza pentru un Copil al lui Dumnezeu de felul cum traieste viata pe care a primit-o.Sunt cazuri cand se vede printre cei care se numesc crestin lucruri in vietile lor de neoranduiala.Daca lucrurile stau asa, atunci cum se Impaca acestia cu ce citim ca adica;Un credincios are totul deplin în El,Sau potrivit cu versetul de mai sus; ne-a dăruit tot.Adica, nu ducem lipsa de putere asupra pacatului,tentatiei,ispitei.Intrun cuvant,sa traim o viata fara compromis,

Dar si a tuturor poftelor care se gasesc in firea noastra veche.Aici trebuie de a lucra fiecare in viata lui. M-am oprit la viata, ca mijlocul de comuniune cu Dumnezeul nostru prin Domnul Hristos.Sunt unii care spun ei ca se pot adresa lui Dumnezeu. Da, o poti face atunci cand esti un copil al Lui. Si atunci, este o conditie pe care Cuvantul o arata. Anume, prin Domnul Hristos sau potrivit cu cuvintele Domnului Isus ;In numele Lui.Daca suntem adusi la viata de Dumnezeu atunci trebuie sa ne Incadram si in a doua parte pe care o desprindem din acest verset anume;Evlavia.Daca despre viata se spune ca am fost adusi Impreuna cu Domnul Hristos.Coloseni 3;1. Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos…..El, care este Domnul vieti,nu tot asa putem spune de Evlavie.Evlavia este o stare in Viata celui nascut din nou la care trebuie lucrat de noi Insine. Ce vreau sa spun cu asta? Poti fi adus la viata, dar sa nu traiesti o stare de om evlavios. Cred ca pot fi Inteles in ce afirmatie fac.Dumnezeu prin disciplina pe care o aplica,va face pe cel pecare l-a adus la viata sa Invete prin ce trece ce este Evlavia.

Nu stiu daca sunt multi care ar putea sa definitiveze definitia Evalaviei. Psalmistul aduce Evlavia In atentie in vietile celor credinciusi, sau cum Ii numeste el sfintii, care Ii faceau placere.Asa citim in;Psalmul 16:3. Sfinţii, cari sînt în ţară,oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.Am spus cu alta ocazie despre Evlavie ceva mai pe larg.Daca luam seama la ce spune Psalmistul, vom sesiza ceva care se trece cu vederea. Anume, nu toti sfintii sau credinciosi au acesta stare de multumire in vietile lor Evlavia.Dece nu o au? Pentruca nu se Impaca cu voia lui Dumnezeu.Poti fi credincios, dar sa fi unul care nu te Impaci cu voia lui Dumnezeu In viata ta In toate circumstantele.Cu alte cuvinte, poti da dovada de un suflet rebelios, nemultumit inaintea lui Dumnezeu.Ca sa ma explic ce vreau sa spun, este necesar sa cunoastem ce spuneam mai sus;Definitia Evlaviei. Abia atunci vom vedea unde ne gasim in viata noastra de sfintenie. Psalmistul aduce prima data In atentie pe sfinti sau credinciosi. Apoi el aduce pe oamenii evalaviosi.

Personal Inteleg ca sfant daca esti, dar si evalavios, atunci te poti chema un credincios care Implinesti voia lui Dumnezeu.Iata dece spun ca nu toti credinciosi fac dovada In vietile lor ca sunt oameni evlaviosi.Am mai spus cum Inteleg definitia Evlaviei. O mai aduc Inca odata In atentie ca nu strica. Si cu dorinta de a ne vedea daca suntem evlaviosii. Definitia se Incadreaza In aceste cuvinte pe scurt. Primesti fara cartire, fara murmur tot ce Dumnezeu Ingaduie In viata.Dece? Pentruca, Dumnezeu este Tatal celui nascut din nou pe care l-a facut sfant. Si El doreste ca sa fim sfinti in toata purtarea noastra 1 Petru 1;15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.Si Imbracati  cu Evlavia.Starea de om sfant este o stare in care te aseaza, te socoteste Insui Dumnezeu. Evlavia la randul ei,este o stare la care trebuie sfintii Insusi sa lucreze la ea. Cu alte cuvinte, trebuie sa ajungem sa Intelegem ca,Dumnezeu In toate Imprejurarile, ciecumstantele vieti, stie prin ce trecem si ne iubeste pentru-ca suntem  Copii ai Lui.

Versetul continua;prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat. Intelegem ca este vorba de Domnul Hristos.Intr-o Imprejurare Mantuitorul spune aceste cuvinte;Ioan 15;  16. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi;…..Cu alte cuvinte,v-am chemat pentruca v-am ales mai Intai.Este o Intrebare pentru fiecare din noi anume;Cat Il cunoastem noi pe Domnul Isus?Cuvantul spune; slava şi puterea Lui, Iata ca, cei rascumparati nu au fost chemati oricum. Domnul Hristos s-a descoperit ucenicilor si nu numai lor, ci si tuturor rascumparatiolor Lui prin aceste doua calitati le-as numi;slava şi puterea.Slava Lui pe care spunea El Tatalui sa i-o de pe care a avut-o Inainte de a fi lumea. Ioan 17;5.Dumnezeu spune despre Fiul Sau aceste cuvinte;Matei 3;17. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“

Apoi, cand vine vorba despre putere Mantuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu are si aici ceva de spus;Matei 28; 18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Spuneam cu alta ocazie, dece In Cer si nu numai pe pamant?Versetu scoate In evidenta ca, prin aceasta daruire a Domnului Hristos, suntem Inzestrati cu tot ce este necesar sa ducem o viata de biruinta.  Biruinta a supra firi vechi si negresit asupra pacatului. ne-a dăruit tot Ca Copii ai lui Dumnezeu, cand se Intampla o alunecare nu putem Invinui pe Domnul Hristos ca nu ne-a daruit tot. ne-a dăruit tot ceia ce este necesar sa fim biruitori.Sa ne Intoarcem din nou putin la aceste cuvinte; prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat.Aceasta cunoastere a Domnului Hristos ne apropie de El si El ne daruieste ceia ce avem nevoie de a duce asa cum am spus o viata de biruinta nu de Infranti.

Prin puterile noastre ca oameni, orcare am fi noi, suntem extrem de vulnerabili in fata celui rau, a pacatului, a tentatiilor firi pamantesti. Dar prin puterea daruita de El suntem mai mult decat biruitori.Iata ce citim;Romani 8;37. Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit.Care dintre noi cei care spunem ca suntem Copii ai lui Dumnezeu am putea sa aducem”Ïnvinuire¨ Domnului Isus?Atunci,cand cazi victima a pacatului, spunand ca nu ni s-a dat ceia ce era necesar ca sa putem birui.Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, Spuneam cu alta ocazie ca sunt unii care spun ca au venit ei la Domnul Hristos prin puterea lor.Acestia care sustin asa ceva nu se pot bucura de ceia ce a daruit Domnul Hristos.Cei rascumparati, au fost chemati, prin slava şi puterea Lui, Ramane sa traim o viata spre slava lui Dumnezeu prin aceasta slava si putere a Domnului Hristos.

Sa fim atenti la Evlavie. Despre Evlavie citim ca etse folositore nu numai aici in viata aceasta vremelnica, dar ca are nadejde, 1 Timotei 4;8. Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe cînd evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.Am adus In atentie versetul din acest Psalm; 16:3. In care ,personal vad ceva deosebit, anume;am spus ca poti fi sfant(credincios) prin lucrarea Domnului Hristos la Golgota, care inseamna ;pus deoparte pentru Dumnezeu.Dar poti sa fi si unul dintre cei care sunt nemultumiti cu situatiile vieti prin care trec. Cu alte cuvinte nu sunt evlaviosi sa primeasca dela Dumnezeu tot ce El Ingaduie in viata.Domnul sa ne ajute sa fim Sfinti dar si Evlaviosi, care se Impletesc una cu alta si ne fac placuti lui Dumnezeu prin Domnul Hristos.

John Balarie

Los Angeles California!

Ce înseamnă să primești natură dumnezeiască?

Să primesc natură dumnezeiască înseamnă ca toate caracteristicile lui Dumnezeu să devină ale mele – prin puterea Lui de a crea în mine!

Scris de Kathryn Albig
Ce înseamnă să primești natură dumnezeiască?

În 2 Petru 1:4 scrie: „…prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Asta sună incredibil. Noi putem fi părtași firii dumnezeiești? Ce înseamnă de fapt asta? Nu este blasfemie să spui că putem fi divini – ca Dumnezeu?

Ce este natura dumnezeiască?

Să cred că eu personal pot primi natură dumnezeiască nu înseamnă că încerc să fiu mai mare decât Dumnezeu. Nici nu încerc să mă pun la același nivel cu El. Printre alte lucruri în care nu-L pot egala pe Dumnezeu este că El este Atotputernic, Creatorul, Atotștiutor, etc.

Să primesc parte din natură dumnezeiască înseamnă să îmi însușesc caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, printre alte lucruri, natură dumnezeiască înseamnă să fiu:

  • Bun
  • Fin
  • Drept
  • Milos
  • Iertător
  • Îndelung răbdător
  • Răbdător
  • Bucuros
  • Plin de pace
  • Înfrânat
  • Credincios
  • Blând
  • Onest
  • Și, mai presus de toate, plin de dragoste

Niciunul dintre noi nu avem aceste caracteristici în natura noastră umană, fără ca ele să nu fi fost mânjite de păcat la un anume nivel. Caracteristicile „bune” omenești sunt întotdeauna limitate, parțiale și deseori motivate de căutarea folosului propriu. Este o diferență enormă între dreptatea și dragostea omenească și dreptatea și dragostea dumnezeiască, de exemplu.

Natura umană

În Iacov 1:13 scrie despre Dumnezeu că nu poate fi ispitit la rău. Fiecare om, de cealaltă parte, are o fire plină de pofte și dorinți sau înclinații spre păcat, care ne fac să fim ispitiți. Aceasta este natura umană. Dar, dacă sunt credincios și birui când sunt ispitit la păcat, pas cu pas mă pot dezvolta ca păcatul din firea mea să fie omorât. Atunci aceste caracteristici dumnezeiești, care sunt pure și perfecte pot fi create în viața mea de Creator – acesta este procesul de transformare.

Încet, dar sigur, roadele Duhului, care reprezintă un alt nume al naturii divine, încep să înlocuiască păcatul din firea mea. Acest lucru este foarte clar descris în Galateni 5:16-26. Când eu continui să-L urmez pe Isus credincios, pe calea biruinței asupra păcatului, atunci natura mea devine divină, în loc de umană. Pot să urmez exemplul lui Isus datorită Duhului Sfânt din mine, care-mi arată adevărul și îmi dă puterea să birui!

Procesul acesta este unul foarte conștient – nu se întâmplă de la sine, ci eu trebuie să folosesc conștient oportunitățile primite zilnic și să birui lucruri precum mândrie, iritare, gânduri necurate, răutate, invidie, bârfă, lenevie, egoism, etc.

Isus – Unul care poate fi urmat

Este scris că Isus nu a considerat ca un lucru de apucat să fie asemenea lui Dumnezeu (deși avea dreptul acesta), ci S-a smerit și a venit în asemănarea oamenilor, și a fost ascultător până la moarte și de aceea Dumnezeu L-a înălțat mult. (Filipeni 2:5-11). Scrie că plinătatea lui Dumnezeu locuiește în Hristos trupește. (Coloseni 2:9). Acest lucru înseamnă că, încă de când era om, Isus a finalizat total transformarea din natură umană în natură dumnezeiască. Iar acum eu trebuie să-L urmez pe calea pe care El a inaugurat-o pentru mine – calea smereniei și ascultării. Prin credință și răbdare acest lucru este posibil. „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” 2 Petru 1:5-7.

Nu este un lucru pe care-l fac în puterea proprie ci este o creație pe care Dumnezeu o face în mine – o minune! Atunci devine cu adevărat evident că acțiunile, motivele și scopul din viață devin divine – sunt mult peste cele ale oamenilor „normali.” Rezultatul lucrării miraculoase a lui Dumnezeu în mine – prin ascultarea și credința mea și prin puterea Duhului Sfânt este că gândurile lui Dumnezeu, care sunt mult mai înalte decât gândurile mele, așa cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, devin gândurile mele!

Faptul că Dumnezeu poate ajunge la un stadiu atât de minunat în mine, care sunt o ființă normală, umană, îmbibată de tendințe către păcat, este atât de minunat, motiv pentru care eu Îl voi lăuda, cinsti și glorifica toată veșnicia pentru lucrurile din care m-a salvat. Atunci viața mea, noua creație, va aduce cu adevărat cinste și slavă lui Dumnezeu. Aceasta este nădejdea nouă pe care o am, pentru care lupt, pentru care trăiesc și pe care am ochii foarte ferm ațintiți.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” 1 Petru 1:3-5.

Ne-a dăruit TOT

Autor: Maria Nechita 

 

   Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos! Dumnezeiasca LUI putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celuice ne-a chemat prin slava și puterea LUI. .” 2 Petru 1:2-3.

   Ne-a dăruit TOT, dar ce înseamnă TOT? Tot înseamnă TOT și nimic nu mai era să ne dăruiască, nimic nu a lăsat pus de o parte și noi să fim privați de vreun bine din acest TOT al lui Dumnezeu. În acest TOT nu este nimic rău, fiindcă sursa este Dumnezeu, iar El este DRAGOSTE, PACE și BUCURIE. Este ÎMPLINIRE! Toate aceste Dumnezeu le-a așezat în noi, în duhul nostru, la nașterea din nou, ne aparțin, dar de ce atâția ani de zile am fost privați de toate aceste binecuvântări cerești cum zice Pavel în Efeseni 1:3, cu care am fost binecuvântați, în Hristos, în Însuși viața LUI? Pentru că nu ne-au fost revelate, descoperite, fiindcă acestea se primesc prin credință și se trăiesc prin credință, iar Biserica a primit mântuirea prin credință, dar apoi a trăit prin vedere și dacă nu le-a văzut cu ochii a crezut ceace a văzut: păcate, boală, dependențe, legături și tulburare, certuri și dezbinări. Groapa-i destul de adâncă și ca să ieși din ea trebuie să dai năvală. Unii ”fiii” ai lui Dumnezeu sfârșesc prematur viața pentru că au învățat să primească toate aceste ca din voia lui Dumnezeu, deși Dumnezeu nu lucrează, nici nu este coplice cu cel rău, ca să-și lase copiii să-i zdrobească el. Nu, pedeapsa, disciplinarea lui Dumnezeu nu vine prin mâna celui rău. El, Dumnezeu știe cum să ne disciplineze și când El o face este o binecuvântare pentru noi. Pavel zice că toate aceste ne-au fost deja dăruite la cruce și ”fiii” Lui Dumnezeu le-au primit în Hristos, însă poți să fii păgubit de ele prin necunoașterea Cuvântului LUI.   Poți să le primești și să te bucuri de ele până la o anumită limită, după cât din Cuvânt L-ai descoperit pe EL și cât de strânsă este relația Ta cu Dumnezeu, atârnă totul de relația cu Duhul Sfânt care este aici cu noi și este capabil să ni-L descopere pe Tatăl și pe Fiul, ca să putem crește oameni destoinici pentru lucrarea LUI. Petru zice că dumnezeiasca LUI putere ne-a dăruit TOT ce privește VIAȚA și EVLAVIA, prin cunoașterea Domnului, deci TOT și fizic și spiritual avem în Hristos Isus. Acei ”fiii” ai LUI care cred și vor să primească TOT ce El a rezolvat la cruce și ne-a dat nouă celor ce am acceptat lucrarea LUI terminată odată pentru totdeauna, sunt biruitori, sunt împliniți și plini de pasiune pentru Evanghelia care trebuie vestită în jurul nostru, ca oamenii să-L primească pe Hristos în viața lor. Deci cât din Cuvânt ai în tine, atât ÎL cunoști pe EL, iar dacă ai religie și tradiții Îl cunoști cum ea ți-L descopere, cunoști o mântuire ciuntită și deformată și TOT ce El ne-a dăruit nu folosim și nu ne bucurăm de harul și favoarea LUI.

   Duhul Sfânt ni-L descopere pe Dumnezeu din Cuvântul Lui scris. Cuvântul și Duhul lucrează împreună cu noi  și noi putem să primim revelație și descoperire pentru a trăi și a umbla prin Duhul aici și acum. Primim făgăduințele LUI Dumnezeu și ne facem părtași firii dumnezeiești, după ce firea veche este omorâtă și noi ajungem oameni liberi în Hristos. Apoi Petru ne arată câțiva pași de a crește în credință prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos. Aici ne cere silință. Ca să stai pe și în Cuvânt trebuie silință, fiindcă satan ne este împotrivă și luptă din răsputeri să pună piedici, în creșterea și în cunoașterea Cuvântului LUI.

   Doamne Dumnezeule vrem să Te cunoaștem, vrem să ajungem să unim cu credința noastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați și apoi iubirea de toți oamenii. Le vrem din belșug aceste în viața noastră, ca să fim pasionați și roditori pentru Tine și să Te cunoaștem în profunzime, așa cum ești: Mare și Minunat, Domn al domnilor și Rege al regilor. Amin!

Cum să procedeze femeia care rămâne nesatisfăcută în căsătorie şi recurge la masturbare?

Vasile Filat

Sunt căsătorită de aproape un an şi pentru că soţul meu nu ştie să mă aducă la orgasm, apelez din când în când la păcatul malahiei. Îmi doresc din tot sufletul să scap de acest oribil păcat, dar făcând dragoste cu el, mă stârneşte şi ajung iar la păcatul malahiei… Are voie să-mi mângâie cu mâna zonele erogene în timp ce facem dragoste pentru a ajunge la orgasm? Sau este păcat? Dar dacă mă mângâie înainte sau după ce facem dragoste? Scrie în îndreptarul de spovedanie că malahia între bărbat şi femeie este păcat. La ce se referă? Vă rog să-mi răspundeţi, am nevoie de ajutor. Mulţumesc anticipat.

Ce este păcatul malahiei?

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române dă următoarea definiţie a cuvântului.

malahíe (malahíi), s.f. – Onanism, masturbare. Ngr. μαλαϰία (Cihac, II, 672; Tiktin). Sec. XVII. – Der. malahist (var. înv. malahian), s.m. (onanist); malastrop, s.m. (Arg., onanist), formație glumeață, de la malahist și strop; mloc, s.n. (onanism), din rus. moloki (Dragoș, BF, IX,112)

Cuvântul “malah” este menţionat în Biblie în următorul pasaj

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Vă pun mai jos definiţia acestui cuvânt potrivit cu dicţionarul Strong de cuvinte din limba greacă a Noului Testament:

3120 malako,j malakos {mal-ak-os’} Meaning:  1) soft, soft to the touch 2) metaph. in a bad sense 2a) effeminate 2a1) of a catamite 2a2) of a boy kept for homosexual relations with a man 2a3) of a male who submits his body to unnatural lewdness 2a4) of a male prostitute

Potrivit acestei definiţii, malah era termenul aplicat bărbaţilor care se prostituau cu alţi bărbaţi homosexuali. Deci, ceea ce Biblia numeşte malahie este diferit de definiţia dată de DEX şi care este răspândită în poporul nostru. De fapt, întrebarea adresată se referă la practica păcatului masturbării, când un bărbat sau o femeie îşi auto-satisface dorinţa sexuală.

Cei căsătoriţi trebuie să-şi înţeleagă şi îndeplinească datoria de soţ sau soţie

Când l-au întrebat creştinii din Corint pe Apostolul Pavel cum trebuie să fie comportamentul lor sexual în căsătorie, au primit acest răspuns:

Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:1-6)

Conform textului de mai sus, soţul are datoria să împlinească nevoia sexuală a soţiei şi în aceeaşi măsură este datoare şi soţia să-i ofere împlinire sexuală soţului. Dacă soţul nu-şi va îndeplini bine datoria conjugală, soţia va ajunge să fie ispitită de Satana şi acelaşi lucru i se va întâmpla şi soţului dacă soţia lui nu-şi va îndeplini cu responsabilitate datoria de soţie.

Ce să faceţi dacă ești ispitită să te masturbezi?

Să încetaţi a păcătui practicând masturbarea. Trebuie să-i comunicaţi soţului despre problema pe care o aveţi şi nevoia pentru mângâierile lui. Dar, să fiţi foarte atentă în această discuţie ca să nu răniţi sentimentele lui bărbăteşti. Nici unui bărbat nu-i place să afle că soţia lui nu este împlinită sexual. Nu puneţi problema ca şi plângere, sau ca şi mustrare la adresa lui, sau mai ştiu în ce fel negativ poate fi pusă. Spuneţi-i cuvinte de încurajare şi lăsaţi-l să înţeleagă cât de mult preţuiţi intimitatea lui şi câtă nevoie aveţi de mângâierile lui.

Înţeleg că împreună cu soţul sunteţi un cuplu care doriţi să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu în toate. De aceea, vă sfătuiesc să faceţi rost de cursul biblic “Căsătorie fără regrete”, care are un întreg capitol dedicat subiectelor care ţin de unirea fizică şi, astfel, veţi învăţa de la Dumnezeu cum să trăiţi o viaţă plăcută înaintea Lui şi să aveţi împlinire în relaţia conjugală.

 

Despre pacatul malahiei si onaniei

Malahia este pacatul pe care-l face cineva singur, artificial, prin deprinderea patimasa a scurgerii de saminta cu mana, impins fiind de poftele trupesti atitate de o imaginatie neanfranata, excitata de gandurile rele, cultivata cu lecturi din romane pornografice, priviri a unor imagini si filme pornografice si lipsa de educatie. Unii ca acestia pierd memoria, devin nervosi, le tremura corpul, iar in casatorie obtin copii slabanogi si la trup si la suflet

Malahia – zice Sfintul Ioan Scararul – este curvie ce se face fara de alt trup. Tot acesta numeste malahia moarte si pierzanie, care totdeauna se afla la noi si se poarta impreuna cu noi si mai virtos in vremea tineretilor. Pentru aceasta e foarte greu sa se departeze de dinsa si sa se pocaiasca cei care s-au prins odata de dinsa. Este socoteala unor dascali, ca Dumnezeu i-a lasat pe acei mandri filosofi ai elinilor sa se stapineasca de acest pacat, spre pedeapsa inchinarii lor la idoli, caci cunoscind pe Dumnezeu, nu l-au slavit ca pe Dumnezeu! Aceasta se aseamana cu ceea ce zice Sf. Apostol Pavel pentru dansii: „Pentru aceia si Dumnezeu i-a dat pe ei in pofta inimii lor, spre necuratie, ca sa se necinsteasca trupurile lor in sinesi” (Romani 1, 24), unde, prin aceia se zice ,,trupurile lor in sinesi” a aratat pe malahie, in care acelasi trup lucreaza si patimeste singur in sine.

 

Malahia pricinuieste vatamare vesnica sufletului, caci il lipseste de Imparatia Cerurilor si-l osindeste in munca cea vesnica – precum zice Sf. Ap. Pavel: I Corinteni 6,9-10: „Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfrinatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.” Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului in canonul 8 canoniseste astfel pe malahieni: „Cel ce a facut malahie se canoniseste 40 de zile petrecand cu mancare uscata si facand cite 100 de metanii in fiecare zi”. In Pravila bisericeasca a arhimandritului Nicodim Sachelarie sunt date mai multe canonisiri pentru pacatul malahiei: ,,Cine-si face slobozenie cu mina si aceasta este curvie si sa aiba pocanie trei ani si metanii cite 24 pe zi… Este si malahie muiereasca ca ele lucreaza una cu alta si aceasta se cade duhovnicului foarte sa intrebe si sa le dea lor pocainta de un an”.

,,Cel ce se va slobozi cu mana, acela aduce samanta lui ca slujba dracului, drept aceea sa nu se impartaseasca niciodata cu sfinta taina, iar de se va parasi, sa se pocaiasca doi ani sau trei ani, dupa aceea sa se impartaseasca”. ,,Daca nu poti sa te desfaci de deprinderea patimasa a curgerii de saminta din pricina obisnuintei indelungate, cum cutezi nenorocitule sa te apropii de cele pe care nici ingerii nu le ating? Deci sau tremura si stai de departe de aici inainte de slujba dumnezeiasca si asa vei cistiga indurarea lui Dumnezeu sau asteapta sa cazi in urgie, ca un nesimtit si neindreptat, in mainile Dumnezeului celui viu, care nu te va cruta cu iubirea de oameni, ci te va pedepsi fara mila fiindca ai cutezat fara nerusinare sa intri la nunta imparateasca cu sufletul si cu haina intinata, desi nu esti vrednic nici macar de intrare, dar inca de asezare”. (Matei 22,11).

Filoc.IV,p.267,54. ,,Iar de se va face malahie intre mai multi, atunci fiecare sa manince sec 80 de zile, sau sa nu se pricestuiasca doi ani si sa faca in toate zilele metanii cite cincizeci”. Malahia este pacat impotriva firii si pricinuieste si vatamarea trupului, caci precum zic doctorii, malahienii:

1) Ingalbenesc.

2) Le slabeste stomacul.

3) Le slabeste vederea ochilor.

4) Pierd glasul.

5) Pierd istetimea si ascutimea mintii.

6) Pierd tinerea de minte.

7) Pierd somnul cu oarecare visuri tulburate.

8) Tremura trupul lor. 9) Pierd barbatia trupului si a sufletului.

10) Li se intampla dambla.

11) Le urmeaza scurgerea cea prin somn, de multe ori si cind sunt destepti.

12) Imbatranesc curand si mor rau si cu ticalosie. Asadar, pacatul acesta este ca o ciuma si stricaciune a neamului omenesc, si face pe malahieni sa petreaca si aici o viata ticaloasa si in cealalta viata sa se munceasca vesnic in focul muncii… Onania este pacatul pe care-l fac un barbat si o femeie, sau doi soti casatoriti care intrebuinteaza mijloace de a nu face copii: ,,Onan … varsa samanta jos ori de cite ori se culca cu sotia fratelui sau (mort dar acum era a lui prin casatorie de levirat) ca sa nu se nasca copiii fratelui sau din dusmanie. Ce a facut el n-a placut Domnului, deaceea l-a omorit, care era dusman al legilor naturale”(Fac.38,9-10). Acest pacat se canoniseste ca si avortul si malahia pina la vindecare, caci fara indreptare nu exista iertare.

Facerea 1,27-28 ,,Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvintat, zicand: ,,Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamint si peste tot pamintul!”. Facerea 9,1 ,,Si a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: ,,Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti!”. Facerea 38,1-10 ,,In vremea aceea s-a intamplat ca Iuda s-a pogorit de la fratii sai si s-a asezat langa un adulamitean, cu numele Hira. Vazand Iuda acolo pe fata unui canaaneu, care se numea Sua, el a luat-o de sotie si a intrat la ea. Si ea, zamislind, a nascut un baiat, si Iuda i-a pus numele Ir. Zamislind iarasi, a nascut alt baiat si i-a pus numele Onan. Si a mai nascut un baiat si i-a pus numele Sela. Si cand a nascut ea acest fiu, Iuda era la Kezib. Apoi Iuda a luat pentru Ir, intaiul nascut al sau, o femeie, cu numele Tamara. Dar Ir, intaiul nascut al lui Iuda, a fost rau inaintea Domnului si deaceea l-a omorit Domnul. Atunci a zis Iuda catre Onan: “Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!” Stiind insa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, deaceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa saminta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau.

Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorit si pe acesta.” Iar acum sa tratam din punct de vedere medicinal aceste doua vicii, care macina neamul omenesc mai ales in ziua de azi. Trezirea instinctului sexual prin masturbare este o realitate gererala incontestabila. La baieti pofta aceasta inmugureste numai la dificila varsta a pubertatii, intre 10 si 16 ani, dupa ce testiculul devine activ si spontan apar primele polutii. In schimb la fete, mica flacara se aprinde uneori cu 4-5 ani mai repede decat inceputul ciclului menstrual. Primejdia cea mare si necrutatoare din viata unui tanar apare tocmai in perioada de rascruce de la varsta pubertatii cand incepe activitatea glandelor endocrine. Lipsit de supraveghere si sfaturi corecte spre infrinare, copilul cade usor in viciul malahiei. Hormonii produsi de testicul sunt ca roua diminetii care invioreaza dezvoltarea si frumusetea florilor.

Daca raman in corp sunt preluati in sange si hranesc toate organele, dar daca sunt in afara, atunci tanarul se ofileste. Ademenit de clipele placerii produse de eliminarea lichidului spermatic, tanarul incepator repeta tot mai des actul desfrinarii, iar efectele nu intarzie sa apara. Marcat de rusine si timiditate patimasul se retrage dintre prieteni, se ascunde si cauta locuri tainice unde sa-si poata practica viciul. Nu-l mai intereseaza scoala, devine tot mai tacut si mai obosit, ritmul dezvoltarii firesti a trupului este incetinit, mainile incep sa-i tremure, ochii devin incercanati si privirea tulbure, comportamentul general nu mai are voiciune, memoria slabeste, iar bietul tanar devine agitat si parca imbatraneste inainte de vreme. Daca patima desfriului sub orice forma si la orice virsta pune stapanire pe om, glandele genitale devin suprasolicitate sa risipeasca doar in afara, nu mai raman si hormonii cuveniti sangelui. Lipsita de acest stimulent, circulatia sangelui devine anemica, produce dezechilibre trupesti si sufletesti, iar daca tinarul continua desfrinarea, milioane de celule mor si niciodata nu se mai regenereaza. In astfel de cazuri, medicii recomanda relatii sexuale cu femei sau casatoria, sperind la o revenire la normalitate, dar din pacate necazurile continua, caci tinarul obisnuit cu malahia nu mai simte atractia naturala fata de femeie, nici fetele nu se mai simt atrase de trupul lui flescait, anemic, imbatrinit si dezechilibrat.

Ritmul sau biologic si sexual nu se mai potriveste cu ritmul femeii sanatoase, apar certuri si nemultumiri, infidelitati conjugale si apoi divortul. Daca femeia este mai ingaduitoare, nimerindu-se sa nasca si copiii, acestia vor fi bolnaviciosi, slabi de minte sau chiar handicapati. Cauza nu este alta decat distrugerea celulelor nervoase prin stihia desfrinarii parintelui ce l-a chemat la viata. Din aceleasi cauze ale viciului sexual, trupul patimasului se piperniceste, unele organe se atrofiaza, apare sterilitatea, nevrozele, frica de oricine, idei fixe, obsesii si halucinatii, precum si o permanenta mustrare de constiinta. Este cunoscut cazul poetului german Heinrich von Kleist, care a trait in 1777-1811, a carui viata a fost o continua alergare, asemeni unui haituit dornic sa scape de chinurile demonului voluptatii care ii stapinea trupul si cu fiecare placere presimtita il apropia de prapastia sfirsitului.

Tragedia sexuala a lui Kleist a inceput din copilarie cand practica viciul malahiei in chip nemasurat. Slabiciunea vointei l-a ruinat trupeste, iar sufleteste se simtea manjit de voluptatea si urmarile ei covirsitoare. La 21 de ani era ros de rusine si scarba de el insusi, precum si de mania ca nu mai era capabil sa se apere impotriva acestei placeri demonice. Chinuit de singuratate, poetul a cautat timp de 10 ani, dorind cu ardoare sa gaseasca un partener dispus sa-l insoteasca in intampinarea mortii. Pana la urma a convins-o pe Henriete Vogel, o tinara bolnava de cancer. Heinrich von Kleist a fost marele poet tragic al germanilor, insa demonul desfranarii, cuibarit de timpuriu in coapsele sale, l-a stapanit toata viata. A lasat creatii de inalta valoare literara, dar in plina maturitate, la doar 34 de ani, scarbit peste masura, a devenit ucigas, apoi cu al doilea glont si-a curmat singur zilele. Prin stravechea insalaciune, demonul a triumfat, iar omul a cazut. Aceste amanunte se pot citi in cartea lui Stefan Zweig, intitulata: ,,In lupta cu demonul”.

Despre mecanismul functional al omului, putem spune mai intii ca omul are miliarde de neuroni, care apartin sistemul nervos si care au nevoie de hrana si mediu.

1. Oxigenul pe care hematiile din singe il duc la creier.

2. Glicogenul este zaharul special preparat de ficat pentru neuroni.

3. Hormonii, adica produsul glandelor endocrine, care ageresc intreg organismul si cu deosebire sistemul nervos.

4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu, stiindu-se ca omul moare dupa opt zile de nesomn.

5. O conceptie de viata necesara neuronilor, care aduce cu sine infranarea de la orice excese. In organismul nostru avem rasfirate mai multe glande a caror secretie interna sunt hormonii. Acestia sunt un fel de saruri, un fel de substante chimice care au rostul sa starneasca la lucru anumite organe interne, sa agereasca nervii si sa invioreze gandirea, sa ne faca viata placuta si cu interes pentru ea, intr-un cuvant hormonii sunt agentii de stimulare a vietii. Printre aceste glande sunt si cele care rodesc samanta de om, si care ,,spre deosebire de celelalte, au o functie dubla, una interna – producerea hormonilor, si alta externa – producerea celulelor germinative; pe linga alte rosturi mai au si pe acela de a stimula functiunea celorlalte glande si de a da o configuratie specifica, plina de vigoare si precisa, corpului intreg, fie barbat, fie femeie. Stiinta medicinii printre multele ei invataminte o are si pe aceasta: a bagat de seama ca toate tesuturile omului se pot drege, adica se tamaduiesc, numai celula nervoasa atinsa odata, nu se mai drege niciodata; lucru ei se opreste fulgerator.

Celula nervoasa sa o asemanam cu un ghem de la care pleaca fire in mai multe parti cu rost de ,,telefoane”. Creierul ar fi ghemul cel mai mare, sau ,,centrala telefonica”, prin care sufletul primeste vestile si trimite hotararile sale tuturor ,,creierasilor” mai mici, celule nervoase imprastiate (impartite) in tot trupul. Prin sira spinarii duc mii de ,,fire telefonice” la creier. Prin creier lucreaza mintea asupra trupului, care (mintea) este parte a sufletului si nu a trupului. Si dovedeste stiinta ca desfranarea, sau risipirea in orice fel, omoara milioane de celule nervoase.

Iata cum: in tot trupul, dar mai cu deosebire in 7 locuri, izvoraste un fel de putere, foarte – foarte trebuincioasa pentru bunastarea intregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viata. Intre cele 7 izvoare de vlaga, printre cele mai puternice este si izvorul ce inmugureste samanta de om. Cand omul se tine dupa desfranare, robit de spurcata ei placere, izorul nu mai poate dovedi sa verse si inauntru, in singe, partea de vlaga neaparat trebuincioasa, pentru ca tot lucrul izvorului e ,,talharit” in afara. Acum, daca de pe urma naravului desfranarii scade puterea izvorului de a mai varsa in singe felul sau de vlaga, scaderea aceasta de putere aduce moartea a milioane de celule nervoase. Caci toate tesuturile din om pot rabda de foame, sau pot lucra cu schimbul, sau se topesc ca sa se faca mancare celorlalte si, la vreme prielnica, iarasi se inmultesc la loc, numai celula nervoasa, odata omorata de foame, nu mai invie niciodata. Iar mancarea ei este aceasta vlaga a celor 7 izvoare. Acum sintem pe cale de a intelege ce se intampla cu multi care slabesc la minte vazand cu ochii. Scolarii, de unde la inceput invatau bine, acum de cand cu malahia le slabeste mintea si scad la invatatura. Iata pe nume cateva feluri de patimi prin care isi prapadesc oamenii samanta si vlaga, aprinsi de pofte contra firii: • Malahia (masturbarea) • Curvia • Sodomia (homosexualitatea)

• Bestialitatea (curvia cu animalele si cu pasarile) Iar in casatoria legitima:

• Desfrinarea

• Onania (evitarea de a concepe copiii)

• Crima de avort (steriletul si tablete anticonceptionale)

• Preacurvia

• Necuratia

• Nesocotirea vremurilor oprite

• Alte nenumite spurcaciuni Constitutional, natura barbatului are o glanda in plus fata de femeie: prostata. Aceasta sintetizeaza saruri ale acidului glutamic, substante absolut necesare sistemului nervos, atit al barbatului cit si al femeii. Dar nu le prepara decat barbatul! Aici este explicatia, fundamental biologica, in temeiul careia femeia este atarnatoare de barbat. Fara substantele lui endocrine, ea se degenereaza nervos, mintal, etc.

Aici incepe sa se inteleaga de ce au urmari nefaste si abuzul si refuzul. Daca aceste substante extrem de valoroase pentru iconomia vietii in bune conditii a sitemului nervos sunt risipite pe placerea de care nu te mai saturi – atunci incep sa apara urmarile. Abuzul pagubeste pe barbat de necesarul de substante glutamice a sitemului nervos si incep fenomenele de carenta nervoasa, care pot ajunge pana la slabirea totala a functiei mintale. S-au vazut atatea cazuri de timpenie a mintii si a pierderii totale a memoriei, fara sa fie si alte boli in organism. Respectivul era suprasolicitat iar el s-a predat. Urmarile sociale se inteleg. Refuzul pagubeste pe femei. Unul din refuzurile obisnuite este acela ,,intemeiat” pe stavilirea numarului de copii.

Modalitatea aceasta este viciul onaniei cu femeia. Pagubesc amindoi – paguba biologica ce se resimnte in sanatatea ambilor. Iata unde duce blestematia ferelii de zamislire: la imbolnavirea nervilor interni ai sotiei, care raspund ca un capat in sale, incat femeia nu mai poate ridica de jos nici un brat de lemne si nu mai poate merge. Vin durerile de stomac si de rarunchi, si acestea usureaza capatarea diferitelor boli, care greu se mai vindeca, printre care si ,,poala alba”. Iar a treia suparare este ca strica toata randuiala dinauntrul femeii, care ajunge desavarsit neroditoare. Asa se razbuna firea pentru fapta aceasta. Explicatia: Intr-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec sccesiv printr-o faza de congestie intensa si o faza de slabanogire brusca, ce stabileste cursul regulat in circulatia sangelui. Actul conjugal falsificat, neispravit, fara concluzie naturala, lasa sa persiste in vase o stare de inecare, ce cu vremea ia un caracter permanent. Urmeaza o tulburare a nutritiei tesuturilor, pe urma tulburarea lor anatomica.

Multimea firisoarelor nervoase ale plexului hipogastric, firisoare care pleaca de la uter si se unesc cu sistemul cerebro-spinal, indura apasari, iritatii, care la obarsie sunt dureri locale, dar cu tulburari reflexe la distanta, iar cu vremea arunca pe bolnavi in plin domeniu psihiatric. Congestiile acestea cu repetitie produc alterari intense si profunde in sanul tesuturilor, care-si pierd astfel functiunea lor normala. Asa se instaleaza, cu viclesug, sterilitatea definitiva, incurabila, dupa cate o perioada de sterilitate voita. Atunci in zadar mai doresti copii, mugurii vietii, caci firea te pedepseste cu aceasta cruda intoarcere a lucrurilor, iti califica fapta si iti condamna neamul la moarte. O alta constringere de care trebuie sa tina seama femeia e foliculina, hormon toxic si cancerogen. Toxic la nivelul creierului, dand continue dureri de cap si foarte intense; cancerogen la nivelul sanului sau uterului (fibroane uterine). De clestele acestui hormon nu este scapare decit de la 3-4 copii in sus, cu sarcinile in mod natural, cum apar ele normal. Salturile peste sarcini, lepadarile de copii, indiferent cu ce medote si din ce motive, ating sanatatea copiilor ulteriori, daca mai vin. In cazul viciului sau a greselilor de convetuire aparitia cancerului care ucide sotia se rastoarna iarasi in raspunderea sotului. Sotul care nu vrea copii nu trebuie luat, e un criminal camuflat al sotiei sale.

Malahia si onania sunt fiicele desfrinarii. Dar cel care lupta cu pacatul va fi ajutat de Dumnezeu si se va salva, iar cel care se va lasa biruit de patima se va distruge, intrand sub stapanirea demonilor. Scriitorul francez Huysmans, in cartea ,,En Route” spune ca: ,,Pofta devine tot mai flamanda pe masura ce este mai hranita”. Sf.Teodor Studitul scria urmatoarele despre patima desfriului: ,,Mie mi se pare ca aceasta boala se aseamana cu raia. Precum raiosul, cand se scarpina cu unghiile, se pare ca isi gaseste in aceasta o placere, iar in realitate nu dobindeste nici o placere, ci numai rani chinuitoare, cu atit mai multe cu cit se scarpina mai tare, tot asa si cel stapanit de patima desfraului nu dobindeste o placere, ci un chin, nu o satisfacere, ci desertaciune, nu un suflet bun, ci lipsa de suflet. Un astfel de om este vrednic de mila”.

I Corinteni 6,18-19 ,,Fugiti de desfrinare! Orice pacat pe care-l va savirsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfrinarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?”

 

 

 

 

 

De departe, cele mai căutate cuvinte pe internet în zilele noastre sunt legate de pornografie

 

Ce spune Biblia despre pornografie? Este păcat inclusiv privirea la lucruri pornografice?Pornografia este de nestăpânit în zilele noastre. Poate mai mult decât orice altceva, Satan a reuşit să devieze şi să pervertească scopul relaţiilor sexuale. El a luat ceea ce este bun şi drept (relaţiile sexuale în cadrul căsătoriei dintre soţ şi soţie) şi a înlocuit cu pofta trupească, pornografia, adulterul, violul şi homosexualitatea. Pornografia este primul pas pe o cale alunecoasă şi rapidă de creştere a imoralităţii şi ticăloşiei (Romani 6:19). Întocmai cum un utilizator de droguri este condus în dependenţă de doze mai mari şi tot mai mari de droguri tot mai puternice, tot aşa pornografia târăşte oamenii în dependenţă de pofte sexuale, dorinţe păcătoase şi ticăloşii dintre cele mai greu imaginabile.

Cele trei categorii principale de păcate sunt: pofta trupească, pofta ochilor şi mândria sau lăudăroşenia vieţii (1 Ioan 2:16). În mod sigur, pornografia îi determină pe oameni să aibă pofte trupeşti şi fără îndoială pofte ale ochiului. Pornografia cu siguranţă nu poate fi un lucru la care ne putem chiar gândi: “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). Pornografia creează dependenţă şi reprezintă dependenţă (1 Corinteni 6:12; 2 Petru 2:19), este distrugătoare (Proverbe 6:25-28; Ezechiel 20:30; Efeseni 4:19) şi conduce la răutăţi şi păcate în creştere (Romani 6:19). A pofti în mintea noastră către alte persoane (esenţa pornografiei) este un lucru din cale-afară de jignitor şi ofensator la adresa lui Dumnezeu (Matei 5:28). Atunci când o persoană capătă obişnuinţa de a se preocupa de pornografie, aceasta demonstrează că persoana în cauză nu este mântuită (1 Corinteni 6:9).

Dacă a fost un lucru pe care l-aş fi schimbat în viaţa mea înainte să devin creştin, acela ar fi fost implicarea personală în lucruri care ţineau de pornografie. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu – El poate şi El dă biruinţă şi în acest domeniu. Eşti tu implicat în pornografie şi îţi doreşti eliberarea? Iată câţiva paşi către victorie: (1) Mărturiseşte-ţi păcatul înaintea lui Dumnezeu (1 Ioan 1:9). (2) Roagă-L pe Dumnezeu să îţi curăţească, să îţi înnoiască şi să îţi transforme mintea (Romani 12:2). (3) Cere-I lui Dumnezeu să îţi umple mintea şi gândurile cu virtuţile din Filipeni 4:8. (4) Învaţă să îţi păstrezi trupul în sfinţenie (1 Tesaloniceni 4:3-4). (5) Înţelege sensul dat de Dumnezeu relaţiilor sexuale şi implineşte-le numai şi numai cu soţia ta (1 Corinteni 7:1-5). (6) Realizează că dacă umbli plin de Duh Sfânt, nu vei putea ajunge să împlineşti poftele lumeşti (Galateni 5:16). (7) Ia decizii practice de a refuza să te expui pornografiei exprimată prin imagini (de exemplu nu îţi instala programe pe calculator care conţin aspecte pornografice, limitează-te în vizionarea programelor TV şi a materialelor video), găseşte-ţi un creştin cu care să se roage pentru tine şi căruia să îi dai socoteală—dacă eşti căsătorit, soţia ta este acel creştin).

 

   Liderii globaliști de bază (puteți conta pe cele două mâini) rulează un plan ocult vechi de generații să preia controlul complet asupra întregii lumi

Ei folosesc un secret bine disimulat, al ,,Artelor Negre” oculte din vechiul Babilon, bazat pe Agenda de a ataca pe ascuns întreaga lume într-un efort bine organizat de-a o prăbuși în haos și apoi de a o prelua pas cu pas, națiune cu națiune, om cu om. Dacă lumea va conștientiza vreodată cine sunt și Agenda lor secretă de a genera haos mondial și distrugere, de a prelua fiecare națiune a lumii, pas cu pas, aceștia vor fi terminați.

Agenda acestor Globaliști este de a stabili sistemul Noii Ordini Mondiale ca tiranie mondială

Pentru a atinge acest deziderat ei știu că trebuie să distrugă complet Vechea Ordine Mondială, pentru a putea apoi să aducă Noua Ordine Mondială în locul său și acest lucru va fi Noua Ordine Mondială globalistă. Și acești “criminali cei mai răi din istorie” își dau pe deplin seama că, pentru a prelua întreaga lume vor avea nevoie în cele din urmă să își stabilească centralizat propriile forțe militare și puterea poliției secrete masiv.

Cei mai mulți oameni normali ar defini acestea ca crime împotriva umanității precum tirania crudă și psihopatia dincolo de imaginație

Si asta este exact ceea ce sistemul face. Acești Globaliști încearcă să genereze, tiranie mondială și propriul sistem de supraveghere 24/7 coordonat pentru a produce ceea ce este cel mai bine descris ca un bocanc virtual în fața întregii omeniri 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, fără niciun sfârșit vreodată.

Metodele de exploatare ale Globaliștilor se bazează pe eforturile atente, sistematice pentru a crea haos în fiecare națiune și societate existentă, în scopul de a prăbuși vechea ordine naturală

În acest fel, acești Globaliști distrug ordinea naturală existentă a oricărei societăți și națiuni. După această distrugere instalează matricea lor de control prin ,,Magie Neagră Ocultă” în loc și crează un stat-proxy sclavagist pentru noul lor sistem globalist.

Desigur știm acum cu certitudine că recentul aflux masiv de refugiați islamici din Orientul Mijlociu în națiunile europene a fost orchestrată de acești Globaliști ai Cabalei (finanțat în principal de miliardarul evreo-american George Soros prin ONG-urile sale, n.b.)

Soros chiar a recunoscut că a plătit pentru unele dintre cheltuielile de deplasare ale acestor refugiați. Și puteți paria că recent în stil Gladio atacul steag fals de la Paris din 13-11-15 a fost de asemenea proiectat și pus în scenă de către acești lideri globaliști ai NOM ai Cabalei (mai multe amănunte aici:http://300spartans.com.au/index.php?option=com_content&view=article&id=850152%3Abusted-totally-proven-beyond-all-doubt-the-french-government-staged-the-attacks&catid=218%3Aguest&Itemid=5582&lang=en&utm_source=newsletter_3090&utm_medium=email&utm_campaign=busted-totally-proven-beyond-all-doubt-the-french-government-staged-the-attacks).

Care sunt caracteristicile specifice ale acestei incredibile malefice Agende Globaliste utilizate pentru a prelua întreaga lume ?:

  1. A genera războaie și conflicte peste tot în lume pentru a crea haos, moarte în masă și suferință umană inimaginabilă (este exact ceea ce trăiește o mare parte din umanitate în prezent) ca un sacrificiu de sânge continuu către Lucifer (acesta este un derivat al vechiului cult babilonian al zeului Baal). Acest lucru ține masele divizate iar cuceririle oferă putere și bogăție crescută pentru Secreta Cabală globalistă a NOM (Noua Ordine Mondială). Dacă liderii mondiali nu sunt dispuși să genereze fără milă moarte în masă și suferință umană, ei cred că nu vor fi recompensați de Lucifer cu putere sporită, bogăție și stare socială.
  1. Preluarea controlului creării și împrumutării banilor către utilizatori prin camătă nocivă (prin intermediul sistemului bancar actual). Acest lucru va oferi Cabalei puterea să facă ce vrea cu banii, cumpărând orice și mituind pe oricine.
  1. Cumpărarea și mita ia dreptul de proprietate al fiecărui politician ales și numit oficial și-l face fără nici o importanță. Implementând un sistem sofisticat organizat pe nivele, prin capcane de pedofilie, corupție și alte compromisuri umane înseamnă să preia controlul asupra procesului de recrutare pentru noi membri ai Cabalei criminale. Acest lucru le oferă siguranța că toate marionetele (șefi de state, prim-miniștri, lideri ai unor organizații internaționale, etc.) să le fie loiali, pe deplin angajați pentru a face progresele necesare implementării NOM (uitați-vă la conducătorii sau politicienii noștri și vedeți desfășurarea acestui proces pas cu pas).
  1. Configurarea pe un sistem secret multi-nivel al matricei Luciferice, cuprinzător folosit pentru a induce și a promova persoanele selectate care sunt dispuse să facă acte josnice anti-umane în schimbul recompenselor extreme de faimă, bani și putere, în schimbul disponibilității de a renunța la sufletele lor. Acest lucru oferă un cadru de profundă ,,lepădare de sine” în mâna controlorilor de top și care pot fi eliminați mai târziu, când aceste marionete nu mai sunt necesare. Secretul abject al întregului lor sistem odată expus, devine caduc și se fărâmițează.
  1. Preluarea controlului complet al tuturor informațiilor și cunoștințelor care pot fi achiziționate de către omul de rând. Aceasta înseamnă să consolideze și să stabilească controlul asupra sistemelor de învățământ și al mass-mediei Majore. Asta oferă un mijloc de control al minții în masă și de-a le menține sub control pentru a se comporta așa cum se dorește prin distribuirea și difuzarea de Mari Minciuni Guvernamentale, false narațiuni și Propaganda globalistă a NOM.
  1. Preluarea controlului asupra Sănătății și implementarea, de asemenea, conform ideologiei eugeniei(cultul elitelor și exterminarea maselor de oameni considerați ca subrasă, n.b.) de sofisticate metode de a ucide în masă (prin vaccinări și consumul de medicamente de sinteză, crearea de pandemii cu arme biologice prin chemtrails, etc.,n.b.), creând astfel o bază pentru a supradimensiona concernele BIG Pharma pentru a păstra masele cu voință slabă, bolnave, demente și prostite. Acest lucru le face mult mai ușor să fie înrobite, controlate și să profite de ele și de a reduce numărul celor care pot fi rebeli, cei ce pot ,,rupe rândurile”.
  1. Menținerea secretului abject față de public despre liderii oculți de bază ai Cabalei Criminale și Agenda lor globalistă. Acest lucru înseamnă că odată intrat în cercurile de top de putere ale sistemului globalist de secrete Luciferice, individul trebuie să aibă capacitatea de a fi cu două fețe, având abilitatea de a fi incredibil de rău în timp ce pune o față publică nevinovată și grijulie. Cei care vorbesc trebuie să fie amenințați cu asasinarea, deghizată aproape întotdeauna ca sinucidere și exemplele trebuie să se facă periodic.
  1. Instituirea unui sistem juridic pervers care să provoace, “multă mizerie” și care să pedepsească masele. A face drogurile ilegale în același timp cu contrabanda lor pentru a destabiliza și a crea haos și pentru a furniza fonduri uriașe pentru Operațiunile Negre. A face fiscalitatea și alte legi neconstituționale tiranice, ce pot fi folosite pentru a oprima și asemenea, “murdări” populația. În acest fel, masele pot fi aduse într-o mocirlă în care identitatea de grup și respectul de sine pot fi distruse și va ajuta la a preveni orice disonanță organizată sau rebeliune în cifre semnificative.

Acești Globaliști văd omenirea doar ca mâncători inutili, nevrednici de a trăi, iobagii și sclavii lor personali și cred că ei sunt singurii vrednici de viață și putere, deoarece aceștia au fost unși și selectați de către Lucifer să fie aleșii Săi  

Globaliștii au înregistrat acum planul lor pe termen lung în piatră în Ghidul de Piatră din Georgia (a se citi și articolul : http://burebista2012.blogspot.ro/2014/10/ghidul-din-piatra-din-georgia-dovada-ca.html ) care specifică implementarea unor noi Zece Porunci pentru umanitate și o drastică reducere a populației mondiale de 90%.

Unii cercetători au susținut că Ted Turner însuși a fost cel care a condus proiectul Georgia GuideStone și a amenajat pentru construcția și întreținerea acestuia. Orice lucruri diferite ce se întâmplă din punct de vedere politic în lume sunt pleavă.  Adevărata problemă este că acest grup de bază al Globaliștilor care au valorificat controlul asupra tuturor instituțiilor de bază ale Americii și aproape toate celelalte societăți, le folosesc pentru a genera haos masiv, pentru a distruge Ordinea Mondială naturală, astfel încât aceștia să poată împinge sistemul lor globalist al NOM în locul ei.

   Federația Rusă sub conducerea președintelui Putin pare a fi o excepție majoră la această matrice globalistă de control la nivel mondial

Unii se tem că Rusia joacă doar un rol dialectic alocat și nu luptă într-adevăr împotriva sistemului NOM pe care Globaliștii încearcă să-l introducă. Acum este momentul pentru Putin și Federația Rusă să arate în mod clar că este parte a adevărului, dacă este legitim în lupta împotriva globaliștilor și de a face mari dezvăluiri de informații (inclusiv despre prezența extraterestră pe planetă) public. Știm acum sigur că Federația Rusă are toți sateliții și resursa umană concentrate pe informații care arată în mod concludent că Israelul a organizat atacul 9-11-01 asupra Americii, cu ajutorul administrației SUA și cetățenilor americano-israelieni trădători, trădători în JCS, Pentagon, NORAD, și FAA.

Dar rușii au, de asemenea, mult mai multe extrem de condamnabile informații despre inginerii teroriste și războaie puse în scenă de globaliști folosind Pentagonul și CIA ca decupaje majore ale NOM

Acum este momentul de a aduce această importantă “armă fumegândă” a informațiilor mai departe în întreaga lume. Numai acest lucru poate complet dez-împuternici elita globalistă a NOM. Cel mai rapid mod de a arăta culorile sale reale, este pentru Putin și Federația Rusă de a elibera toate informațiile pe care le deține despre 11 sept. 2001 imediat. Să elibereze, de asemenea, toate informațiile lor cu privire la formarea ISIS / Isil / Daesh / Al Qaeda și stilul Gladio de atac steag-fals din Paris din 13-11-15, precum și adevăratele cauze ale recentului aflux de refugiați în masă înspre Europa din Orientul Mijlociu (dealtfel la recentul summit G20 Putin a acuzat cu dovezi din sateliți si bancare că 40 de state, printre care se află si dintre cele G20, finanțează gruparea islamică ISIL).

     Discursul lui Putin la summitul G20

Până când președintele Putin va lansa toate aceste informații în MASS-MEDIA rusă și mass-media alternativă pe Internet, trebuie să ne rezervăm judecata care sunt adevăratele sale motive, în ciuda promisiunilor că acestea vor apărea curând.

Nu există nici o îndoială că Putin și Federația Rusă au dat șah mat complet globaliștilor în Siria. În acest sens s-au expus lumii, de asemenea, decupajele și statele marionetă care au fost responsabile pentru crearea, susținerea, formarea și finanțarea ISIS, Isil, Daesh, Al Nusra și Al Qaeda (AL CIA Duh) și altele asemenea. A fost o mișcare deosebit de inteligentă a lui Putin. Și știm acum cine sunt aceste state marionetă: Israel, SUA, Arabia Saudită, Turcia, Qatar și alți câțiva jucători periferici.

Concluzie

Desigur, este un fapt evident că Federația Rusă, China și multe alte națiuni acum lucrează din greu pentru a construi un zid rigid față de petro-dolarul american și au înființat propriile sisteme de comercializare directă, fără ajutorul petro-dolarului american. Acest lucru ne dă speranța că Putin și Federația Rusă sunt setați pentru desființarea completă a acestor globaliști și a sistemului lor financiar care răspândesc haosul, teroarea, războiul și moartea peste tot în Orientul Mijlociu. Unii ,,din interior” sunt destul de optimiști și cred că lumea acum este la o cotitură majoră împotriva globaliștilor NOM. Un astfel de om este Benjamin Fulford, fostul editor al Forbes în Japonia și un om cu multe conexiuni de informații profunde. Sperăm ca acestea să fie corecte.

Acum este momentul perfect pentru președintele Putin și Federația Rusă să organizeze o masivă dezvăluire de informații și a stabili direcția pentru Federația Rusă o dată pentru totdeauna. După ,,steagul fals” din Paris, Franța formează o coaliție militară cu Rusia împotriva ISIL finanțată până în prezent de SUA și Israel (în principal), ceea ce cam dă peste cap planul sioniștilor de la Washington de a  atrage Europa într-un război mondial cu Asia (Rusia, China, India, etc.). Poate că a sosit timpul ca europenii să se rupă din această alianță nocivă cu SUA, să iasă din NATO și să se ralieze statelor asiatice. Angela Merkel a purtat de multe ori discuții în culise cu Putin. Oare a sosit momentul ruperii Europei de Occident și-n special de SUA și UK? Vom vedea… Oricum cele mai mari afaceri europene se desfășoară în Asia.

In prezent Rusia prin Putin a demonstrat lumii întregi că este singurul lider mondial care a luat atitudine față de crimele în masă făcute de psihopații Statului Islamic în general și împotriva creștinilor din Siria și Irak în special și care s-a opus pe față NOM și sioniștilor care vor să transforme planeta în ,,tarlaua lor de sclavi”. Noi românii și europenii din SE Europei, datorită crimelor sovietice din trecut și neputinței sau reavoinței de a ne detașa de racilele trecutului pentru a privi cu încredere în viitor și a ne asuma propria răspundere pentru acest viitor, vom rămâne până la  pierzanie cu aliatul nostru ,,strategic” SUA, care nu ne sunt prieteni, nu ne suferă, nu ne iubesc, ne vor doar ,,carne de tun” și bogățiile subsolului moștenit prin jertfe cu sânge de milenii. Viitorul lor s-a terminat și noi dacă nu vom ieși din această ,,relație toxică” vom muri de gât împreună…

Dumnezeu să ne ierte…!!!

(Concluzia îmi aparține… M.S.)

Si ca sa vedeti siretenia SUA, care oficial sustine ca lupta impotriva terorismului si din spate sustine teroristii ISIL – Serviciile de informatii ale SUA anunta cu 45 de min. inainte ca convoaiele cu petrol furate din Siria urmeaza sa fie bombardate :

Sursa : Preston James/http://www.vete

 

Momentul de rascruce – Adevarul profund. Viata pe muchie de cutit

                     Gregg Braden, conferinta – Bucuresti, 31 august – 01 septembrie 2013

Tot ceea ce ne-a aratat/argumentat este bazat pe dovezi, culese (de omul de stiinta Gregg Braden) in multi, multi ani de cautari, pe multe meridiane ale lumii (mai putin prin locurile noastre – dar posibil/probabil ca info de la stramosii nostri sa nu fie pentru vremurile trecute/de acum, ci pentru cele viitoare – cred/simt eu). Cartile lui (opt, fundamentale, sunt deja tiparite la noi de catre speciala Editura For You!) sunt pline de ele.

Trecutul Omenirii a functionat bine, ca dovada ca suntem aici, acum.

Acum – am ajuns la extreme in absolut toate aspectele vietii noastre (incepand cu clima).

Suntem intr-o criza de gandire. Gandirea trebuie sa inteleaga ca sunt necesare solutii noi. Acum, chiar in acest moment, avem solutii pentru absolut toate problemele existente (energetice, alimentare, financiare,..)

Dar nu exista, inca, niciun conducator care sa inteleaga aceasta si sa dea prioritate solutiilor noi.

Lumea pe care o stim nu mai exista. Majoritatea oamenilor asteapta ca ea sa se intoarca. Ceea ce nu mai este posibil.

Stramosii nostri, de pe toate meridianele Pamantului, credeau in ciclurile de timp si stiau despre schimbare – climaterica, umana… Ei nu separau Natura, de Om. Toate traditiile transmit info pentru noi, cei de acum, despre incheierea unei epoci in timpul nostru de viata (cu accelerare in perioada 01.08.1990 – 22.08.2012, dupa date stiintifice corelate privind Universul nostru). Asadar, o epoca din istoria Pamantului/Omenirii s-a incheiat. Este o epoca ce, fizic, a durat 5 125 de ani (dupa calendarul mayas, care se coreleaza cu multe alte date din intrega lume) si este consemnata, in mod specific fiecareia, de catre toate civilizatiile de dinaintea noastra.

Este a cincea epoca care se incheie in istoria cunoscuta a Omenirii. Primele patru au fost epoci de colaborare/intelegere intre oameni (ca dovada ca arheologii n-au gasit arme sau schelete macelarite, inainte de acesti apoximativ 5 000 de ani). A cincea, cea care tocmai se incheie, a fost de experimentare a confruntarii/razboiului: a concurentei – pe toate planurile.

Noi, acum, incepem/traim o noua epoca – epoca reintalnirii cu noi insine, cei in armonie cu Natura si cu noi insine.

Cum putem alege ce ne este necesar? (eu: fac din nou precizarea: a fi necesar = ceea ce este pentru binele nostru cel mai inalt, al celor implicati, al Universului – cu totii una suntem!; a trebui = o impunere, fie chiar si din partea noastra. Asa ca, atentie, prieteni: evitati sa ganditi in termeni de ‘trebuie’ si introduceti in constienta ‘necesar’. Este esential – sa intelegem si sa aplicam!!!)

Unica intrebare care ne aduce orice raspuns: Cine sunt eu?

Cand lumea se schimba, si noi este necesar sa ne schimbam odata cu ea.

Presupunerile gresite ne-au adus aici (gresite in sensul ca, aparent, au lucrat contra noastra; de fapt, ne-au ajutat sa ne cunoastem si sa putem sa facem alegerile pentru binele nostru cel mai inalt, al celor implicati, al Universului).

Dovezile stiintifice nu confirma presupunerile despre evolutia Omenirii.

Natura se bazeaza pe cooperare (ajutor reciproc), nu pe concurenta.

Concurenta are, de fapt, doua aspecte:

  • benefic: cineva devine foarte bun in ceva si ceilalti il urmeaza
  • distructiv: aduce un beneficiu cuiva in defavoarea altcuiva; genereaza violenta.

Acum, stiinta (aparuta, in modul in care o percepem noi, acum aproximativ 300 de ani, dupa inceputul revolutiei industriale) incepe sa aduca dovezi ca suntem interconectati (ex.- holografic, deja stim ca: aici = acolo; acum = atunci).

Exista ceva pe care l-am numit Matrice Divina/Camp/Holograma cuantica.

Comunicam cu Matricea Divina/Camp/Holograma cuantica prin emotia umana. Ca dovada, s-a inregistrat stiintific ca, in prezenta emotiilor negative, ADN-ul nostru este ‘strans’ si apare ‘relaxat’ cand traim emotii pozitive. (Filmul lui Bruce Lipton ,, Noua Biologie “explica absolut minunat!) .

Asadar, vechile modele de 5 000 de ani nu ne mai servesc. Revenim la originile noastre, la a gandi cu inima (s-a dovedit stiintific recent ca in inima exista o zona distincta, considerata ‘creierul inimii’). Stim ca exista o permanenta conversatie inima-creier, iar calitatea acesteia este esentiala si a primit denumirea de ‘coerenta’ (ideal: sa fim la fecventa de 0,10 Hz). Cea mai lunga calatorie este cea dintre minte si inima. Sentimentul este rugaciune.

– ,,Atributul oricarui adevar profund este ca opusul lui este tot un adevar profund”                                                                                                                                                                                                                                                       Niels Bohr.

– Raspunsul se afla in intrebare/problema.

Acestea doua ne ajuta sa intelegem calea noastra actuala/viitoare – cooperarea. Putem depasi conceptele vechi, bazate pe competitie/conflict.

False (dovedit stiintific) presupuneri ale stiintei Gandirea noua
Evolutia (intamplarea) explica viata umana (Darwin) Viata umana nu e intamplatoare (a aparut brusc, acum aproximativ 200 000 de ani si nu a evoluat semnificativ)
Civilizatia a inceput acum 5 000 de ani (religia) Sunt nenumarate dovezi arheologice mult mai vechi (peste 15 000 de ani, inclusiv pe clasicul Platou Giza, dar si foarte recent descoperite – in Turcia, de exemplu)
Constienta e separata de lumea fizica (stiinta ultimilor 300 de ani) Suntem una: corp si sentiment (ADN)
Spatiul dintre lucruri este gol (mecanica clasica) Totul este interconectat (energie) si inima vorbeste acestei retele (mecanica cuantica).In gandirea tibetana: plasa de interconectare a tesut-o Paianjenul divin si a plasat oamenii in nodurile sale. Actual, cu telescoapele performante s-a fotografiat Universul in profunzime si s-a gasit o retea de legatura peste tot, cu galaxiile in nodurile sale.Imaginile se aseamana pana la identitate.
Natura se bazeaza pe supravietuirea celui mai puternic Civilizatia este ciclica. Toate populatiile stravechi au transmis aceste info (indigenii din America Centrala si de Sud: patru cicluri trecute, bazate pe conlucrare, si cel pe care-l incheiem noi, bazat pe competitie)

Asadar, puterea emotiei ne conecteaza cu lumea.

Indienii Hopi au o profetie (pe care au facut-o cunoscuta si la ONU, direct printr-unul dintre inteleptii lor), inscrisa pe Piatra Profetiei, care are peste 3 000 de ani si cuprinde o Harta Hopi a Vietii, lasata de cei din ciclul de dinainte. Este o poveste ilustrata a ciclului nostru de timp. Ni se spune ca exista doua cai de evolutie si este doar alegerea noastra pe care dintre ele mergem:

  • a Fricii – in care lucreaza profitul, conflictul si lacomia. Oamenii sunt reprezentati in bazorelief, printr-un corp neatasat de cap (absolut genial!!!), deoarece nu se cunosc pe ei si merg spre o cale termica (supraincalzire), din lipsa/epuizare de tot/orice, in fiecare domeniu.
  • a Iubirii – in care lucreaza conlucrarea si echilibrul. Oamenii se cunosc pe ei insisi si traiesc in abundenta (inclusiv de mancare, pentru ca se consuma cat/ce e necesar organismului, ceea ce duce si la abundenta de… sanatate!).

Exista si o a treia cale, care le leaga pe cele doua la un moment dat, cand e posibil sa inceapa sa apara extremele.

Pe cea de a doua cale, a Iubirii, exista trei obstacole: cele doua razboaie mondiale si un al treilea, pe carenu il stiu Hopi (implicit noi). Va avea loc dupa punctul de turnura/alegere (1998). Noi, acum, alegem.(ex. – cartile rezista la fluctuatiile magnetice ce pot exista din cauze exterioare noua – activitatea Soarelui, in timp ce PC-urile, nu)

Cum facem alegerea – la nivel de Omenire si individual?

Raspunsul il putem afla tot ascultand vocile stramosilor, prin persoane in viata (de peste 120-130 de ani, in Tibet si-n alte parti ale lumii), care ne spun sa traim din inima, fara resentimente, cu compasiune(intelegere + iubire), facand si miscare fizica si avand grija si la ce/cat mancam.

Cheia longevitatii este emotia din inima. Coerenta este cea care ne-o asigura. Fiecare organ al nostru este capabil sa se regenereze, dar e necesar ca noi sa-i cream conditii: campuri electric/magnetic/emotional favorabile (filmul explica genial, ascet lucru!).

In Occident, la persoanele peste 65 de ani, principala boala este de inima: emotiile negative sunt o rana/durere nerezolvata, care se traduce fizic ,prin aceasta boala.

Toti suferim acum, pentru ca lumea pe are o stiam nu mai exista. Putem supravietui, daca traim in inima.

Suntem in inima, daca/cand reusim sa lasam experientele sa existe, fara sa ne atasam de ele.Abilitatea noastra de a raspunde la experientele vietii, intr-un mod sanatos a fost numita rezilienta. Prin urmarirea/coordonarea conversatiei permanente creier-inima (de fapt, corect cantitativ: inima-creier) putem sa eliberam stresul/tensiunea: trauma e diferita de apreciere, asadar creierul primeste semnale diferite de la inima si elibereaza substante diferite in organism. Prin sentimente de apreciere/recunostinta/atentie ajungem la o coerenta maxima, ce aduce dupa ea rezilienta maxima.

Concret – cum? Avem trei etape foarte clare de urmat:

  1. atingem fizic (cu palma, cu degetele – cum simtim fiecare) centrul inimii (atentia merge acolo)
  2. cream unul dintre cele trei sentimente – apreciere/recunostinta/atentie. (eu: Evident, la inceput poate fi mai greu de facut asta, dar fiecare dintre noi a trait astfel de momente in viata si tot ce avem de facut este sa ne reamintim cum ne-am simtit atunci. Da, atat e de simplu!!)
  3. respiram ca si cum o facem din acel sentiment ( si asta e mai complicat de descris decat de facut!). (Atletii stiu foarte bine asta: chiar si in plin efort maxim pot avea coerenta maxima in inima.)

Metoda este valabila pentru ORICE punct al corpului nostru, asa ca il putem linisti/vindeca. Practic, se declanseaza procesul de vindecare (stare de echilibru) in corpul nostru.

De aceea este necesar sa ne cunoastem pe noi, ca sa stim cand este vorba despre noi si cand despre altii (situatiile altora).

E necesar ca, la inceput/sfarsit de zi, sa ne cream sentimentul de coerenta.

Cand intrebi inima, afli exact raspunsul. El poate veni inclusiv ca sentiment.

Totul se reduce la coerenta (maxima – la 0,10 Hz).

Prin coerenta ii putem vorbi matricii de energie care umple spatiul. Toti participam, adica suntem parte a procesului, a tot ceea ce exista.

S-a dovedit stiintific, ca observatorul schimba ceea ce observa. Cu cat ne uitam (= observam) mai mult, cu atat mai mult influentam (= schimbam = CREAM).

Mecanica cuantica ne ajuta sa intelegem ca realitatea este stabilitate (pulseaza), in timp cepotentialul/posibilitatea este aleatorie – vine si pleaca.

Constiinta preia posibilitatea si o fixeaza, facand-o realitate.

Altfel spus, ideea devine realitate, cand constiinta noastra se concentreaza pe ea si o aduce astfel in concret.

Campul/Matricea este:

  • recipientul care contine tot ceea ce exista = toate posibilitatile
  • oglinda a ceea ce credem si cream in inima noastra.

Lumea noastra fizica, cea din jurul nostru, reflecta ceea ce se intampla in interiorul nostru. De aceea, cand te rogi pentru ceva, recunosti ca iti lipseste si-i consolidezi aceasta pozitie de lipsa. E necesar sa simti (sa crezi) ceea ce doresti. Nu ceri: simti ceea ce doresti, cu toate simturile.

Inima este cel mai puternic camp electromagnetic din corp. De aceea, cand ai o afectiune in corp, simte ca deja afectiunea ta s-a vindecat, simte echilibrul existent acolo.

Oglinzile iti vorbesc asa:

  1. Oamenii iti pot arata cum esti in acel moment.
  2. Oamenii iti pot arata cum judeci in acel moment.
  3. Oamenii iti pot arata pierderile din acel moment. (Fiecare dintre noi, pentru a trece prin viata, e necesar, uneori, sa renuntam la ceva/cineva important pentru noi.)

Intotdeauna cautam sa fim intregi si putem sa gasim ceea ce ne lipseste la altii, asa ca e necesar sa stim/intelegem de ce suntem atrasi. Pentru asta, intrebam inima: Ce ma atrage la el/ea? Cand intrebi inima, afli raspunsul exact. (Inima nu minte.)

Viata poate fi considerata un mare ecran, alb stralucitor, dintr-o sala de cinema.

Viata noastra este filmul = ceea ce noi, fiecare dintre noi, proiectam pe ecran.

Ciclurile timpului aduc schimbari globale, care aduc schimbari umane. Stim foarte bine (adica e dovedit stiintific!), ca activitatea solara influenteaza activitatea umana. Asadar, exista corelatie.

Natura se bazeaza pe cooperare.

Coerenta sustine cooperarea.

Ce putem face cu extremele? Chiar le putem influenta!!!!!

HeartMath (Institutul Inimii), pe langa multe, multe minunate lucruri pe care le realizeaza, a initiat unproiect (ICG – Initiativa Coerentei Globale). Scopul: Modificarea constiintei globale de la haos si instabilitate, la coerenta si cooperare. Masurarea se face prin senzori proprii, amplasati pe toata suprafata Pamantului. Acum sunt functionali cinci, iar in final vor fi 12. ICG este functional in 86 de tari (si in Romania) si oricine poate intra pe www.glcoherence.org , pentru a contribui la campul cooperarii.

La baza sta constatarea (facut prin masuratori nenumarate, de catre satelitii de pe orbita – se stie deja foarte bine ce mare a fost impactul in campul Pamantului, in ziua de 11.09.2001) ca inima noastra, prin coerenta sa, poate influenta campul geomagnetic al Pamantului. Asta inseamna ca putem crea coerenta la nivel planetar. Se formeaza un cerc absolut minunat: coerenta individuala duce la cea sociala, care duce la cea globala, care se resimte in cea individuala….

Punctele de rascruce sunt puncte de intoarcere, de inflexiune: Natura ne da posibilitatea sa facem alegerile corecte, inainte de a ajunge la varful crizei.

Acum traim un moment de rascruce.

Acum noi avem de facut o alegere. Alegem noi noile descoperiri/cunostinte sau nu?

Cheia este rezilienta, adica abilitatea de a te intoarce la o situatie sanatoasa/normala de a trai, dupa o situatie stresanta.

Acum, in aceste momente din viata noastra/a Pamantului, putem gandi si trai fiecare intr-un mod nou, fara a mai fi necesar sa ne intoarcem la ceva asemanator din trecut.

Acum suntem intr-un timp al extremelor, in care e necesar sa ne asteptam (sa fim pregatiti) la orice. De aceea ne este necesara gandirea rezilienta.

Cheile ei sunt:

  • autocunoasterea
  • simtul sperantei: avem toate instrumentele (interioare, in primul rand) ca sa facem fatza schimbarii
  • inima noastra
  • relatiile personale puternice
  • semnificatia personala a lumii.

Unealta fundamentala este sa schimbam intrebarea:

  • modul vechi: Ce pot sa obtin de la lume?
  • modul nou: Ce pot sa impartasesc cu aceasta lume care se naste acum? Cum pot contribui? Ce pot oferi?

Schimba-ti intrebarea, in orice moment de cumpana!!

Rezilienta personala inseamna ca adevarata schimbare este sa creezi un mod nou de a face lucrurile si lumea le va schimba.

Nu schimbi, luptand impotriva a ceea ce nu-ti place. Lupta amplifica haosul. Campul/Matricea poate fi orice alegem noi sa fie: haos (lupta) sau coerenta (modul nou, care arata ca cel vechi e depasit).

Abordarea lumii care apare presupune:

  • adaptare la schimbarea climaterica
  • adaptare la distrugerea vechilor locuri de munca
  • adaptare la o noua economie.

Rezilienta o putem realiza prin localizarea (identificarea) vietii – economie, resurse, servicii, finante.

O perioada extrema este catalizatorul schimbarii (ex. – colaborare individuala/globala).

Asadar: ce alegem?

Distrugere sau Transformare?

Adica:

Frica sau Iubire? Pace sau razboi?

DE NOI DEPINDE.

Multumim, Gregg Braden!

Mariana Gusita / Editura Four You

 

Gregg Braden interviu video cu subtitrare in lb.romana :

 

 

Drumul spre iad e pavat cu momeli (ne) bune

Balul Trilateralei de la Bucuresti a “sfintit “tara…

trilateral commission logo

Pe 30 septembrie 2010, în cadrul unui seminar organizat de BNR, Guvernatorul Mugur Isărescu spunea, referindu-se la erorile actualei conduceri a statului român, preşedinte şi guvern, că „drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”. Altfel spus, populismul şi promisiunile de tip electoral, nesustenabile economico-financiar fac mult rău!
Căutând pe internet am găsit acest citat “Drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune” ca fiind atribuit fondatorului socialismului, Karl Marx (1818 – 1883) sau literatului Samuel Johnson (1709-1784) sau abatelui Bernard of Clairvaux (1090 – 1153)!
Eu consider că sensul clar al acestei expresii este acela că „binele cu forţa te poate duce-n Iad”

Trilaterala este parte al acestui „bine cu forţa” numit Globalizare şi Noua Ordine Mondială! Dar Mugur Isărescu nu mai foloseşte acum citatul! Balul de la Ateneul Român şi de la Banca Naţională a României a fost programat demult şi are un scop media bine conturat, arătându-ne printre altele că „Şi noi suntem acolo!”. Adică la masa bogaţilor! Aşa au procedat şi cu ţările Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia şi Cehia) organizând Conferinţe ale Grupului European al Trilateralei în capitalele lor. Cu pantalonii rupţi în fund şi cărând tăvile altora dar cu pretenţii de supermani! Poate e bine că suntem acolo şi nu în afara jocului.

Ce este şi ce vrea Trilaterala?

david rockfeller

Infiinţată în 1972 de către David Rockefeller, Trilaterala sau Comisia Trilaterală, împreună cu Clubul Bilderberg şi CFR ( Council of Foreign Relations – Consiliul Relaţiilor Externe), face parte din ceea ce se numeşte Guvernul Mondial în segmentul numit Politici Globale! Ei sunt membri vizibili ai acestui guvern, cei ce analizează şi eventual propun dar nu cei ce decid. Decizia aparţine altor forţe, cele care stabilesc printre altele şi echilibrul nuclear!

Detaliile privind componenţa Trilateralei găsiţi pe site-ul lor http://www.trilateral.org . Cei 170 membri din Grupul European al Trilateralei provin din Austria, Belgia/Luxembourg, Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Olanda, Marea Britanie, proportional cu populatia. Astfel Germania are 20 membri, Franţa, Italia şi Marea Britanie câte 18, Spania are 12. Restul au o reprezentare intre 6 şi 1.
Grupul nord-american (NAFTA) are 120 de membri: 87 din SUA, 20 din Canada si 13 din Mexic.
Grupul Asiatic are 100 de membri din Japonia, Coreea, Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Malaezia şi invitaţi din India, China şi Taiwan!

Scopul declarat este „binele cu forţa” sau altfel spus „controlul politicii mondiale”! În prologul lucrării „Manifest – Va fi revoluţie!” în 2008, am scris:

„Ca să stăpâneşti omenirea trebuie să-i condiţionezi existenţa sau să-i distrugi identitatea.
Existenţa înseamnă resursele necesare vieţii (aer, apă, energie, hrană, casă, altele) şi accesul la ele. Calea pentru acest control o formează banii prin sistemul financiar-bancar. Controlezi banii, controlezi existenţa.
Identitatea este dată de atributele fundamentale ale omului, amprenta sa umană, codul propriu şi reprezintă capacitatea de adaptare, cultura şi creaţia. Neamurile (naţiile) sunt formate din indivizi cu valori comune culturale, de limbă, de tradiţii. Distrugerea identităţii, înseamnă depersonalizare, robotizare, pierderea valorii culturale intrinseci. Calea pentru distrugerea identităţii e dată de politicile locale şi globale prin sistemul politic. Iar cine controlează sistemul politic, poate distruge identitatea.
Nişte minţi diabolice au unit cele două sisteme şi au format o decizie unică pe plan mondial, pusă in aplicare prin sistemul politico-financiar.
Pentru că ei vor să stăpânească lumea!
Prin bani şi politică!
Reacţia societăţii va naşte proteste, revoltă, revoluţie! Un conflict major!
Pentru că societatea de mâine trebuie să fie liberă iar viitorul să aparţină permanent generaţiilor ce vor urma. Dacă renunţăm la bani şi înlocuim sistemul politic, înseamnă că vom reuşi!”

În structura Guvernului Mondial, membri Trilateralei, Clubul Bilderberg şi CFR trasează, pe baza unor întâlniri particulare şi a unor comunicări bine protejate, direcţiile politicii mondiale! Iar prin Conferinţe cum este Balul BNR de la Bucureşti din aceste zile, comunică publicului grija lor faţă de problemele lumii!

grupul European al Trilateralei

Stăpânul tot stăpân rămâne! Controlând banii lumii şi politica mondială în scopul declarat al menţinerii păcii în lume şi al dezvoltării economice, ei reprezintă interesul unui grup de privilegiaţi ai lumii! Suntem la masa lor graţie frăţiilor din lumea finanţelor! Dar mâine poimâine s-ar putea să nu mai fim!
Politica declarată a Guvernului Mondial se numeşte „grija pentru menţinerea păcii în lume şi pentru dezvoltarea economică”!
Politica aplicată de Guvernul Mondial se numeşte  Globalizare!
Ţinta este Noua Ordine Mondială cu decizia unică a Globaliştilor!
Vocile subţiri transmit că scopul conferinţei de la Bucureşti este transmiterea unui semnal către public privind o Horă a Înfrăţirii în jurul Mării Negre! Iar asta înseamnă curtoazie expresă şi drepturi suplimentare pentru Rusia şi bineînţeles foarte-foarte mulţi bani! Pe acest fond se pare că Ukraina va deveni docilă iar Basarabia (a se citi Republica Moldova), în câţiva paşi, va reveni acolo unde îi e locul! Toate acestea dacă nu cumva se răstoarnă lumea peste ceea ce au provocat ei!
România are doi reprezentanţi, Mugur Isărescu şi mai nou, graţie lui, şi Mihai Tănăsescu (reprezentantul la FMI). Cheia prin care Trilaterala este legată de România o găsiţi în articolele publicate acum căteva zile:
România, tara cu patru guverne! Din 12 octombrie
Fax Romania: Cine a rezolvat criza de la finante? Din 15 octombrie

„Drumul spre Iad e pavat cu bune intentii” sau altfel spus „Binele cu forţa poate fi drumul spre Iad”!
Nicio vorbă despre Noul Sistem Financiar al lumii, despre criza mondială şi schimbarea lumii în viziunea globaliştilor! Nici despre Comunionismul globalist construit de ei prin conceptul de Noua Ordine Mondială!
Despre ONU numai de bine!

 

Marsul distrugatorului sau planurile luciferice de a distruge lumea

 

Preluare dupa Saccsiv
In loc de introducere
Problemele lumii de astazi sunt de o gravitate extrema, nemaiintalnita; niciodata nu s-au ivit astfel de dificultati. Cauza lor este una: lucrarea antihristica a duhurilor necurate aliate solidar cu oameni fara Hristos, acum – la sfarsitul mileniului doi si inceputul mileniului trei. Cel mai slab punct este acela ca omenirea nu mai lupta, iar cei cativa despre care se stie ca totusi mai lupta (in miscarea antiglobalismului) nu stiu de fapt cu cine lupta, pentru ca, dupa cum se va vedea, dusmanul este stapanul minciunii si al diversiunii. Oameni cu sufletul vandut demonilor s-au urcat cu ajutorul lui Lucifer la carma omenirii si sunt la un pas de a o supune desavarsit, nevazut si in secret.

†    †    †
Vedenia ce urmeaza a avut loc in 1905, in Rusia, si in ea sunt prezentate foarte convingator toate cursele dracesti care impresoara lumea „civilizata“ a ultimelor doua secole. Cu ochii nostri putem vedea astazi cat de inalte culmi ale minciunii si manipularii au atins aceste uneltiri demonice; cumplita relativizare, regresul moralei, noncon-formismul, libera-cugetare si „modernismul“ credintelor, ideologiilor si al „convingerilor stiintifice“ sunt cele mai periculoase.
De observat, ca diavolul a ajuns la o asa mare dominatie asupra omenirii pentru ca si-a folosit cu multa insistenta si viclenie periculoasa sa insusire de a sugestiona. Puterea de sugestie asupra liberei vointe a omului lipsit de vigilenta este arma lui cea mai tare. In fata acestor primejdioase sugestii mincinoase care actioneaza asupra psihicului, omul cu discernamant are ca arme ADEVARUL, CREDINTA, NADEJDEA, DRAGOSTEA, RUGACIUNEA SI CELE 7 SFINTE TAINE ale BISERICII ORTODOXE.
Iisus Hristos este calea, adevarul si viata!
SEMNELE VREMII
TAINA FARADELEGII
(vedenii si descoperiri dumnezeiesti
asupra vremurilor din urma)
Nota asupra editiei
(aceasta nota apartine primei editii
publicate in Rusia in anul 1905)
Cu catva timp in urma, unul din editorii acestui text a primit de la parintele sau duhovnicesc o scrisoare din care reproducem cateva pasaje:
Iubite intru Domnul parinte!
Este a patra zi de cand vietuiesc in singuratate, acolo unde doar cerul si pamantul vestesc minunatele lucrari ale Domnului. Aceasta singuratate, insa, nu numai ca nu m-a facut sa dau uitarii tot ce se intampla cu oamenii si in lume; ci uratenia dramei omenesti al carei scenarist a fost si este vrajmasul – luptator impotriva lui Dumnezeu, s-a conturat parca si mai deslusit pe fondul naturii pasnice si ascultatoare vointei lui Dumnezeu.
Iata ca, acum si aici, se impune stringent necesitatea de a publica pentru omenirea orbita si intunecata aceste doua vedenii – revelatii, aparute in Rusia in acelasi timp, si ramase neobservate si neintelese pana in ziua de azi.
Cu toate ca nu mai exista nici o speranta ca in prezent ele vor fi apreciate la justa lor valoare, as dori totusi sa indrept, iarasi si iarasi, asupra lor atentia Rusiei aproape pierdute. Poate macar astazi vor auzi, macar acum, cand intregul program odios a fost deja indeplinit pana la capat. Acesta ar fi singurul lucru care mai poate contribui la mantuirea noastra.
Poate ca aceste vedenii ii vor oferi fiecarui cititor intelegerea a tot ce s-a intamplat si va trasa calea unica catre renastere.
Siliti-va, iubitii mei, nu putem privi linistiti la agonia Rusiei (a lumii intregi, n.ed. 2009).
Cu dragoste intru Hristos…
Aceste publicatii sunt urmatoarele:
– N.P. Riskovski „Marsul distrugatorului“, Zaraisk, 1905;
– N. Kolosov „Povestire pascala“, 1905
Editorii (editiei din 1905)
(in acest text va fi publicat doar „Marsul distrugatorului“ cu adaosuri explicative la subsol si note la sfarsitul descoperirii, care intregesc intelesul prin completarile actuale)
VEDENIA[1]
Ce-a fost nu stiu. Poate ca vis sau o viziune extatica, sau pur si simplu o halucinatie prelungita si complicata… Adevarul e ca mi s-a intamplat in realitate, fara pierderea cunostintei(l). Si simt o putere de neinvins, care ma sileste sa transmit, sa povestesc tot ce-am vazut si auzit(2), sa descriu acele ingrozitoare figuri monstruoase, care mi-au aparut in fata ochilor, in timp ce dormeam, sau nu dormeam, sau poate deliram intr-un anume fel, aievea si constient, fata-n fata cu acel taram sumbru si infricosator, care s-a deschis in fata mea.
In timp ce sedeam la masa de scris, in camera de lucru, pe la orele unu dupa miezul noptii, mi s-a parut deodata ca ma scufund cu repeziciune intr-o prapastie intunecoasa, in interiorul pamantului(3), in iad, undeva la o adancime de 550 de mile. Nu stiu cum, dar cifra aceasta mi s-a intiparit in memorie.
De jur imprejur era intuneric bezna, iar in fundul iadului ardeau focuri ce se inaltau ca niste limbi alungite si se prelingeau in valvatai stacojii de culoarea sangelui, iar intunericul era negru, mai negru decat o noapte ploioasa fara stele; in el licareau flacarui sferice, ce patrundeau peste tot, parca muscand cu limbi de sarpe. Am deslusit intr-un tarziu ca acestea se asemuiau cu niste fiinte desfigurate, de o hidosenie infioratoare, ca si acel intuneric, iar flacaruile sferice intepatoare erau ochii lor.(4)
Auzeam acolo, in bezna, voci stridente, asemanatoare zanganitului unor placi de cupru, la „auzul caruia ti se opreste inima in loc, cade si ingheata, si iti vine greata“.(5) Auzeam sporovaiala necuviincioasa si citeam gandurile acestor fiinte ale beznei, si toate tainele lor s-au descoperit inaintea mea. Si mai era Cineva(6) langa mine si ma sprijinea, ca sa nu mor – si prin El eu eram mai tare decat bezna.(7)
Fie ca toate acestea sa fie interpretate de cititori cum vor gasi de cuviinta, dar eu voi descrie tot ce s-a intamplat si voi comunica ceea ce e scris aici si intitulat de mine: „Marsul distrugatorului“. Voi indeplini acest lucru cu smerenie.
17 aprilie 1905 N.P Riskovski(8)

 

 
MARSUL DISTRUGATORULUI
„- Sunt slabit si invins, dar mai posed inca marea FORTA DE SUGESTIE(9), si voi zdrobi lanturile si catusele, voi trece peste hotarele universului, si ma voi ridica impreuna cu legiunile mele, si-i voi SILI pe oameni SA SE RASCOALE, si voi incepe batalia, ultima BATALIE(10) cu acest Miel bland, ale Carui raze de slava, a Carui blandete, smerenie, rabdare, curatie, nevinovatie si Sfintenie a Sa ma ard cu o flacara insuportabila(11), amenintand cu apropierea prabusirii mele in intunericul cel mai din afara. Stiu ca de acolo nu exista scapare(12), fiindca acela este salasul vesnicului intuneric al nefiintei, unde vremurile sorocite mie sunt pecetluite si terminate, toate mijloacele pierdute definitiv – acolo, in salasul intunericului, in noua si nesfarsita – pentru mine – eternitate“.
Asa gandea Lucifer, incatusat in infern pana la ziua Judecatii de Apoi, si s-a ingrozit de ceea ce-l astepta; isi aminti lacasurile Luminii si bucuriei de-a pururi, frumusetea cerestilor slujitori ai Slavei, cu a lor umilinta, smerenie si devotiune fata de Creator, petrecand in iubire nesfarsita fata de El si in vesnica proslavire a sferelor ceresti…
Isi reaminti de rastimpul venirii pe pamant a Mielului Dumnezeiesc, inaintea smereniei, blandetii si rabdarii Caruia s-a prosternat omenirea care L-a cunoscut. Isi aminti reusita stratagemei tradarii si perfidiei: predarea Dumnezeului-Om la moarte prin crucificare, falsa victorie asupra Lui, momentul groaznic al infrangerii definitive prin invierea aducatoare de lumina a Fiului lui Dumnezeu.
„- Totul s-a sfarsit, lumea a crezut in El, s-a savarsit mantuirea omenirii, fagaduita de la inceputul vremurilor. Toate GENERATIILE VIITOARE, ce se vor naste, VOR FI SALVATE prin aceasta CREDINTA – pana cand pamantul va intra in existenta vesnic-neschimbata, laolalta cu lumile cele mai desavarsite – in veacurile fara de sfarsit, la care nu voi mai avea acces…“
Si lanturile – ferecate si impletite din intunecimea tradarii, perfidiei, trufiei anarhice, infumurarii si minciunii, ce-l incercuiau pe Lucifer, l-au incins si l-au strans si mai vartos din toate partile, intunecandu-i mintea cu o si mai mare rautate si sete de razbunare ascunse, muncindu-l inca mai tare, si mai deznadajduit prin neputinta sa, oprimandu-i constiinta vointei sale nebunesti(13).
„- Sa ma supun – oare? Sa cad in tarana inaintea atotputerniciei Luminii Atotziditoarei Puteri, inaintea acestei nesfarsite iubiri si marinimii a Celui Care-i cheama pe toti la viata vesnica, fericire si desfatare a cunostintei adevaratei intelepciuni? Sa ma supun?… Sa cad si sa ma inchin, dupa ce am rezistat razboindu-ma atatea secole, am incercat atatea mijloace de lupta si m-am perfectionat in CULTURA MEA PROPRIE?“[2](14) - se gandi cu mandrie Lucifer si durerea cruda a nebuniei pricinuita de catusele neputintei ce-l apasau, l-a cuprins peste masura si strasnic. El s-a intunecat si mai tare si mai disperat, iar sarpele gandului sau, rasucindu-si inelele, s-a intins cat era de lung si a intepenit, apoi si-a rasucit indarat inelele, si s-a incolacit in ghemul distrugerii, prapadului si mortii, dandu-i lui Lucifer taria flexibilitatii sale, forta de insinuare a serpestii intelepciuni.
Si Lucifer cazu pe ganduri:
„- Trebuie sa ne pregatim pentru ofensiva din flancul drept(15) – LUPTA CU CREDINTA. De rezultatul acestei lupte va depinde succesul BIRUINTEI noastre asupra MANTUIRII.“(16)
Lucifer ofta ca un vulcan in eruptie, si scoase un urlet ca o bubuitura de tunet subterana, si se auzi un vuiet strasnic, de care s-a cutremurat scoarta pamantului.
Lucifer isi chema legiunile sale si pe toti aliatii sai, care s-au predat intunericului, si ei aparura toti pana la unul in fata stapanului, plecandu-si fizionomiile lor monstruoase si ascultand instructiunile lui.(16.a) Si Lucifer se rasti la ei:
„- Hei, voi, ratacitorilor prin paduri, pustietati, desisuri si mlastini, slabanogiti de puterea Crucii, voi, a caror slava nu s-a mai pastrat decat in povestile doicilor ce-i sperie pe copii! Ascultati si executati: va dau o noua putere si taria sarpelui negru…
Ascultati!
Crucea si credinta in Rastignit au biruit intreaga lume, au cuprins tot universul. Oamenii se afla deja in pragul imparatiei Ceresti, care vine cu o putere de neinvins, pentru a-i conduce pe oameni la desfatarea vesnica, la contemplarea acelei frumuseti, fericiri si plenitudini a cugetului, care ne sfasie prin chinurile iremediabilului.
Oamenii sunt deja constienti in ce consta fericirea si bunatatea vietii. Ei nu mai pot fi inselati prin placeri trupesti, prin dulceata patimilor si viciilor. Sunt necesare noi mijloace, noi procedee: trupul trebuie lasat in pace.(17) Trebuie sa actionam asupra centrului si mai cu seama din flancul drept: SA DISTRUGEM CREDINTA – cea mai insemnata fortareata din primele linii.
Cand acest avanpost va fi CUCERIT SI DISTRUS – noi am biruit. In acest scop trebuie sa organizam o astfel de ambuscada, ca sa nu poata fi descoperita de catre oameni, si din ascunzis(18)sa actionam intensiv si neintrerupt, dar in asa fel incat fiecare atac sa para ca provine din partea opusa(19). Pricepeti voi, oare, actuala tactica militara? Cand dusmanul nu se vede, el nu poate fi descoperit[3] – deci, nu poate fi invins (20).
Va dau o noua putere a sarpelui negru(21) – PUTEREA SUGESTIEI.(22) Sugestionati – acesta e singurul procedeu contra liberei vointe a omului, ca s-o inclinam spre stanga, in directia noastra – sa-l atragem in cursa pe adversar (omul) si sa-l impresuram din toate partile.
Oamenii vor accepta sugestiile mintale ca pe propriile lor ganduri(25), ca pe achizi¬tiile si performantele intelectului lor. Ei vor urma irezistibil aceste sugestii, vor edifica scoli, stiinte si teorii intregi.
Voi sunteti datori sa impletiti din ele PLASA voastra, a sarpelui negru, pana cand rnintea oamenilor se va incalci[4] in ea din toate partile(24).
Ei vor inceta sa se mai inteleaga unul cu celalalt, nu vor mai sti unde se afla si in ce consta adevarul, si nu vor mai fi in stare sa se gandeasca la mantuire si scapare, pierzandu-si capacitatea de a-si mai dori asa ceva(25).
Atunci Lumina din ei se va polariza in intuneric, devenind intunericul nostru, iar ei vor incepe sa-l numeasca lumina.(26)
Lumina li se va parea intuneric si ei se vor inrola in escadroanele si legiunile noastre negre(27). Stanga va deveni la ei dreapta, iar dreapta va fi luata drept stanga(28). Aceasta stanga va fi considerata adevarata dreapta, iar robirea si prizonieratul lor vor fi luate drept libertate autentica, care este samavolnicie. Dupa asta, inca un pas – si vom distruge tot ce exista pe pamant.Impreuna cu noi, oamenii vor incepe sa jinduiasca devastarea si distrugerea stihinica a tot ceea ce exista.“
„- Ura!… Ura!…“ Infernul a rasunat de strigatele frenetice si dementiale(29) ale legiunilor negre, transformandu-se apoi intr-un hohot nebun de ras, intr-un urlet cumplit de fiara, ca un zanganit metalic – gretos, veninos, ce-ti rupea sufletul, coborand in iad, in neagra vesnicie, in prapastia beznei fara iesire – in supliciul nesfarsit si nepieritor…;incepura sa suiere serpii negri ai uneltirilor demonice si, rasucindu-si inelele, s-au intins cat erau de lungi in bezna beznelor, si au intepenit; apoi si-au rasucit indarat inelele si s-au aprins ochii scorpiei – veninosi, dezgustatori, ucigatori, omorand tot ce-i viu… Iar intunericul spori si se inteti, si se umplu de vaietele si plangerile chinului, rautatii, neputintei(30) si setei de prapad – sete disperata, eterna, nesfarsita…
Si, dintr-odata au scanteiat si s-au aprins doi ochi fiorosi, doua pupile intunecate negre ca noaptea, patrunzatoare, deprimante si infricosatoare, strafulgerand iadul cu legiunile monstruoaselor creaturi, si se lasa o tacere mortala, infricosatoare si sinistra.
{PROGRAMUL OFENSIVEI}
(I. Cucerirea SLUJITORILOR BISERICII
si pervertirea lor)
Lucifer dadu legiunilor sale programul ofensivei:
„- Mai intai de toate cuceriti-i pe slujitorii Bisericii Celui Preavesnic. Aratati-le puterea asupra sufletelor celor ce vor sa se mantuiasca, asupra suveranilor si domnitorilor si frumusetii femeiesti, cat si mijloacele de a si le supune cu usurinta. Aratati-le bunurile lumesti, bogatiile si aparenta atractivitate a confortului(31), a fastului, a luxului, cat si a metodelor de acaparare a lor. Transformati Sfanta Bunavestire a inviatului(32) intr-o unealta in mainile lor(33), ascunsa celor ce vor sa se mantuiasca, ca ea sa nu dea in vileag caracterul lor criminal inaintea oamenilor.Pervertiti-i treptat(54) si cu bagare de seama, iar cand SUGESTIILE voastre vor fi CONFUNDATE de catre ei cu propriile lor ganduri, atunci poftele senzualitatii patimase si tainica dorinta de posesiune a sufletelor, viclenia uneltirilor si dominatia asupra sufletelor si comorilor pamantului vor seduce cugetul si inima lor. Ei (slujitorii Bisericii – in istorie asa a facut Inchizitia) vor incepe sa condamne, sa tortureze si sa ucida pe cei fara prihana si nesupusi lor, care se impotrivesc minciunii si fatarniciei lor, si prin teroare isi vor consolida autoritatea – atunci voi v-ati ispravit treaba. CREDINTA OAMENILOR SE VA CLATINA; oamenii vor gandi ca, daca slujitorii si dascalii Bisericii sunt asa, atunci credinta predata de ei nu poate fi mantuitoare, ci pierzatoare, iar ei mint:
- predica si invata smerenia, ei insisi fiind mandri de cucernicia lor criminala si prefacuta;
- predica curatia si neprihanirea, iar ei se scarnavesc in desfrau, vicii, ademenirea femeilor si coruperea celor nevinovati si puri;
- predica iubirea fata de aproapele, iar ei folosesc tortura, ard pe ruguri si nascocesc cazne(35);
- predica abstinenta si saracia, iar ei sunt desfranati, trufasi, hrapareti, iubitori de arginti si avizi de a acapara averi straine.
Tentatia va fi atat de mare, incat putini vor rezista. Credinta si religiozitatea vor deveni sminteala, fiind subminate din radacina (din cauza pacatelor preotilor).(36)
Treaba asta v-o incredintez voua: Legiunii lui Falada si Moloh.“
(II. Pervertirea SAVANTILOR prin sugestii diabolice)
„Iar tie, legiunii sarpelui negru (stapan pe puterea sugestiei) iata ce-ti poruncesc:
- Voi urmariti-i pas cu pas si supravegheati-i neincetat pe savantii inzestrati cu talente si genialitate. Acestia sunt cei alesi si cei mai valorosi dintre oameni – ei cerceteaza natura si miraculoasele ei structuri si forme, straduindu-se sa patrunda in taina vietii intru slava Creatorului si a cunoasterii intelepciunii Sale de neconceput.(37)
Menirea si telul lor este atat de clar si de maret, incat, daca ei vor reusi sa-l realizeze, atunci intreaga viata a oamenilor va fi indreptata intru preamarirea Atotputernicului, si oamenii se vor intoarce iarasi la nemurire si desfatare vesnica. Lor li se va revela toata bucuria si fericirea existentei si credinta lor va fi ca diamantul(38), iar pamantul cu toti locuitorii lui va deveni imparatia inviatului. Atunci toate resursele noastre, mijloacele de lupta si timpul sorocit noua se va sfarsi.“
„- Grabeste-te, legiune a sarpelui negrul! Grabiti-va, slujitorilor, pe taramul acestor alesi, savanti si genii ai slavei crucii. Inspirati-le cu prudenta, inselati-i in ascuns si pe neobservate – ca nu exista nimic in lumea suprasensibila si tainica[5]. Iar in ce priveste caracterul treptat al dezvoltarii naturii in toata diversitatea frumusetii si armoniei formelor ei, SUGERATI-LE cu viclenie ideea AUTOCREATIEI.
SUGERATI-LE, pentru a produce o impresie mai puternica, termenul latinesc – EVOLUTIE; acest cuvant va prinde mult mai repede si va intra in uz, fiindca oamenii sunt pasionati de stiinta si cred cu tarie celor initiati in stiinte.
Pe masura cercetarilor experimentale asupra structurii materiei si a formelor ei, SUGERATI-LE PREVAZATOR, ca si pe parcursul investigatiilor asupra sufletului si duhului pastrate in taina – in puterea atottiitoare a Creatorului – SUGERATI-LE CU MULTA VICLENIE, ca acest SUFLET si acea de viata datatoare, sau cum i-o mai fi zicand – PUTERE, nu exista deloc – ea fiind doar aparenta, aidoma miscarii – o simpla miscare, diferita doar ca viteza, diversificata de catre perceptie, sau o rasfrangere asupra punctelor nervoase sensibile, asupra strunelor nervoase ale organismului – si ca nu exista decat materia, substanta vizibila si palpabila, aflata in procesul miscarii sale, AUTOGENERATOARE.
Aceasta sugestie este atat de reusita, incat oamenii vor trece cu usurinta la NEGAREA existentei sufletului(39), si a lui DUMNEZEU – Creatorul Universului.(40)
Ei vor zeifica materia. Iar suprema reprezentare despre El – Dumnezeirea asta – o vor comasa si o vor vedea in sine, adica in intelectul lor; si SE VOR TRUFI si se vor ridica impotriva credintei in OMUL – CEL VESNIC.“
(III. Pervertirea clericilor si savantilor rodeste in oameni necredinta si trufie)
„- Vazandu-i pe slujitorii Bisericii Lui, asa cum i-ati fabricat voi, (trufasi si patimasi), oamenii se vor sminti de tot in Dumnezeu si vor intra in alianta cu noi (demonii) si vor recunoaste ca PROGRES REAL SI UNIC numai CULTURALISMUL nostru si LIBERTATEA noastra (care sunt demonice), in timp ce POZITIILE NOASTRE INTARITE vor fi complet ascunse si inaccesibile pentru oameni, fiindca AM REUSIT PERFORMANTA ca EXISTENTA NOASTRA SA FIE NEGATA CU DESAVARSIRE.
Iar atacurile noastre VICLENE, sugestiile legiunii noastre, vor fi considerate de oameni ca provenind din directia opusa, fiind luate drept saluturi amicale ale intelectului genialilor sai reprezentanti (savantii).
Si nimanui(41) nu-i vor mai da crezare ca suntem adversari. (vrajmasi), iar oricine ne va depista si-i va avertiza si pe altii, despre existenta noastra reala, va fi luat in ras si socotit nebun.“(42)
(IV. Atentie! Demonii intuneca constiinta, zapacind creierul!!!)
„- Cand totul va fi gata – mergeti inainte cu INDRAZNEALA. Trebuie sa actionam cat mai PERSEVERENT si mai in PRIPA, ca SA ABATEM definitiv gandul omenirii de la acele lacasuri ceresti si de la SPERANTA LOR IN NEMURIRE care-i cheama in imparatia din inaltul cerului.
Fiindca de dragul imparatiei Ceresti oamenii isi pazesc CURATIA SUFLETEASCA si-si sensibilizeaza SACAITORUL GLAS AL CONSTIINTEI care le reaminteste de DUMNEZEU si de sfintenia Sa, noi trebuie sa-i impiedicam sa nu aiunga sa vada CUM STRALUCESTE PURUREA LUMINA NEAPUSA A ADEVARULUI.
Insa acestui GLAS AL CONSTIINTEI, acestor PERSEVERENTE SI VESNICE PORNIRI ALE SUFLETULUI OMENESC(43) ne va fi greu sa le venim de hac… Asa ca – iata cum vom proceda:
- Asculta, legiune a sarpelui negru, (stapan pe puterea sugestiei), si executa!
Cat mai multe IMPRESII oamenilor – din cele mai felurite, captivand atentia printr-o succesiune febrila, in fiecare minut, in fiecare secunda – la nesfarsit, fara preget: IMPRESII tot mai NOI si mai NOI, mai ATRAGATOARE, mai SURPRINZATOARE, fixand atentia(44).
Mai intai de toate – procedeele de transmisie a undelor, gandurilor, dorintelor, a intregii fiinte –sa audieze de la distanta, sa-si comunice gandurile la distanta – ceva nemaipomenit, gigantic, stupefiant…
SA-I APROPIEM pe oameni, SA-I ADUNAM la un loc – inlaturati IZOLAREA!(45)
Spulberati INDIVIDUALITATEA, indepartatii de INTERIORITATEA LOR trezindu-le CURIOZITATEA fata de sclipitoarele inovatii si de cresterea fara precedent a inventivitatii intelectuale… Captati-le toata atentia!
Toata aceasta tehnica nebuna, ne va sluji noua… Dezvoltarea mijloacelor de transport cu ajutorul aburilor, cai ferate si vapoare, vuietul trenurilor, miscarea rapida, cu iuteala fulgerului, pana la zapacirea creierului – zgomot, zdranganeala, fluieraturi, gari uriase, cu galagia si larma lor neincetata, CALEIDOSCOPUL IMAGINILOR SI INTAMPLARILOR PERICULOASE, indraznete pana la insolenta, pana la ameteala, pana la avaria unor garnituri intregi de trenuri, cu tot cu incarcatura lor umana… Telegrafe, telefoane, lifturi, aeronave, fonografe si gramofoane… Motoare electrice, tramvaie electrice, lumina electrica… Toate aflandu-se in mainile omului, in posesia intelectului sau, a omului-imparat, stapanul naturii, pe care si-a supus-o… (trufia anarhica a demonului s-a transmis si omului).
NU MAI EXISTA ARTA INSPIRATA(46), aceasta se afla in stampe, fotografii, oleografii, in reproducerile mecanice, rapide a pozelor nenumarate… Masini de scris, masini de tiparit, masini de cusut, masini de semanat, de treierat, masini de macinat si de copt paine, masini de jocuri, masini de cantat si de vorbit, cinematografe…”
(V. Aiurit de iuresul tehnicii omul decade in idolatrizarea intelectului)
„- Jos munca manuala!… A triumfat INTELECTUL. INTELECTUL e imparat, INTELECTUL e stapan, INTELECTUL e mandria omului. Lui vor incepe sa i se inchine, pe el il vor idolatriza. OMUL isi VA RIDICA cu mandrie CAPUL si va cunoaste LIBERTATEA. La ce-i trebuie lui stapan, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca fortele naturii i s-au supus lui? Omul va cunoaste intelepciunea prezicerii din Eden[6] facuta de noi, (diavolii), femeii ascultatoare: «veti sti totul, veti fi ca niste dumnezei».“(47)
(VI. Razvratirea omului ii amplifica vinovatia si groaza de singuratate)
„- Si OMUL isi va inalta CAPUL si va provoca la lupta CERUL, care l-a chinuit prin incercarea rabdarii si se va RAZVRATI impotriva supunerii si dependentei in fata LEGII, impotriva SMERENIEI si CURATENIEI, si NEPRIHANIRII, batjocorindu-le ca pe niste slabiciuni, sovaieli si servilism[7], si le va inlocui cu LIBERTATEA ANARHICA, iar desfatarea in PLACERI SENZUALE va fi podoaba acestei LIBERTATI…“
„Viata va fi o MISCARE FARA INTRERUPERE, FARA ODIHNA, un caleidoscop nesfarsit al impresiilor – VA NAVALI CA UN PUHOI[8] , antrenand totul, NELASAND TIMP, nelasand nici o clipa pentru aducerea aminte de Dumnezeu si de sfintenia Sa, de viata pasnica, plina de iubire, indreptata spre LUMINA – acolo unde se afla IZVORUL sau si implinirea fagaduintei.
NIMIC SFANT, dumnezeiesc, nu-i va mai SATISFACE si ALINA pe oameni, iar VOCEA CONSTIINTEI in ei se va STINGE si vor FUGI de ea, si SPAIMA lor va fi un CALVAR… Ei vor cauta sa se alature GLOATEI, temandu-se de SINGURATATE, pentru A NU TREZI in ei VOCEA CONSTIINTEI.“(48)
(VII. Cultivarea intelectului, „triumfator” si razvratit, va inlocui cultivarea virtutilor)
„- Si astfel, in locul acelei sfintenii si puritati copilaresti, infantile, pe care ei (oamenii credinciosi) o numesc VIRTUTE si dezvoltare spirituala – asa cum i-a invatat MIELUL, noi (demonii) vom instala CULTURA noastra(49) (diavoleasca), PROGRESUL nostru – al TRIUMFULUI si MANDRIEI INTELECTULUI…
La ce bun aceasta odioasa ordine, aceasta supusenie in fata Legii?(50) La ce bun aceasta putere morala care uneste puterile sufletului si care franeaza astfel impulsul catre pofta nesatioasa de pasiuni? La ce bun aceasta tarie morala sufleteasca care INABUSA insinuanta[9] CHEMARE de a se imbata cu toate frumusetile unei vieti senzuale, nerusinate si captivante?
- INSPIRATI-LE insistent si cu viclenie EGALITATEA in drepturi asupra EXTAZULUI si SATISFACTIEI SUPERFICIALE de o CLIPA, egalitatea in drepturi asupra vietii usuratice, bogate, accesibile oricui, a unei vieti pasionate, a desfatarii pana la capat, pana la FUNDUL PLACERILOR!…
(VIII. indemnati sa lepede viata fireasca pentru o viata artificiala,
oamenii decad in senzualism si autodistrugere)
„- Asculta, LEGIUNE A SARPELUI NEGRU si a MAMONEI!(51) Asculta si executa!…
Cand VIATA FIREASCA a oamenilor SE VA SCHIMBA intr-o VIATA ARTIFICIALA, de productie mecanica – atunci munca manuala va deveni inutila si mainile oamenilor vor fi slobode…(52)
Atunci, DORINTA IREZISTIBILA de a trai – de a trai SPASMODIC, impetuos, cu toti nervii, cu toate fibrele corpului, prin TOATE senzatiile minutului, clipei, si de a sorbi cupa desfatarii pasionate, cu bucuriile si bunatatile CULTURII noastre (demonice), pe de-a-ntregul – VA CRESTE ca un VAL antrenant, acaparant, patimas.
DORINTA NEINFRANATA de a bea CUPA vietii pana la fund va incepe sa creasca si sa se inteteasca pana la EXTAZUL MORTII(53), pana la AGONIA DESFATARILOR – sa guste fiecare, sa incerce si sa se delecteze …; PENTRU CA nu va mai exista CREDINTA, nu va mai exista NADEJDE, nu va mai exista DRAGOSTE – ci doar PLACERI SENZUALE. Chiar OAMENII insisi VOR RADE de aceste SURORI ale naivei fantezii umane – CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA – asa cum radem noi acum – copiii liberi ai iadului: ha-ha-ha!!!(54)
Asa ca, radeti de ei, radeti de nebuni, nebunilor![10] … Razi, legiune a sarpelui negru!… Razi, batrane Moloh!… Priveste si te bucura de nebunia oamenilor!…
(IX. Marele merit al bogatilor in rasturnarea ordinii naturale)
„- Munca, credinta si speranta ii salvau, oferindu-le TIHNA si curata BUCURIE a vietii. Viata lor decurgea in PACE, in CUMPATARE, in JUDICIOSUL CALCUL de la seceris la seceris, de la culesul roadelor pana la noua recolta.
Ori, BOGATII ne-au SLUJIT noua (demonilor) dintotdeauna, indeplinind munca noastra: ghiftuindu-se si batandu-si joc de saracimea rabdatoare, tinand-o in lanturi si inchisori, in munci pentru ei, bogatii, pentru INDESTULAREA lor, pentru podoabele lor, brocarturile si moda lor, pentru fastul si vanitoasa stralucire a trandavelor concubine, pentru DESTRABALAREA si LUXUL exagerat! Ei n-au avut nici CREDINTA, nici NADEJDE, nici DRAGOSTE si compasiune. Meritul lor in toate acestea e mare inaintea noastra…
Deci, atunci cand FABRICILE si UZINELE vor ANIHILA MUNCA MANUALA si masele de saraci infometati nu-si vor mai putea gasi un LOC de MUNCA – tinta noastra va fi atinsa. PROLETARIATUL se va RASCULA si va ERUPE ca o lava grozava, universala…
Legiune a sarpelui negru, si tu, batranule Moloh, INSPIRA-LE libertatea, libertatea civilizata(55) a BUNULUI PLAC!… Acum nu va mai fi greu s-o scoatem la capat: lansati-l pe MARX al nostru si instalati SOCIALISMUL in LOCUL idealurilor crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea(56); in LOCUL acelei marturisitoare Biserici a Mielului, aliata noua, pe care am REUSIT s-o DIVIZAM atat de ABIL cu ajutorul SERVIABILEI ierarhii a clerului ei, s-o DIVIZAM LA NESFARSIT in parti[11]ce-si vor DISPUTA prioritatea si SFINTENIA, in mijlocul URII si VRAJBEI cuviosilor pastori ambitiosi…
- Noi am biruit! URLA, legiune a sarpelui negru si indeamna-i pe oameni: – Traiasca MARXISMUL! Traiasca PROLETARIATUL! – revendicarea generala, fortata(57) si urgenta a fericirii tuturor – a bunastarii, a comoditatilor si desfatarilor CULTURII noastre SCLIPITOARE(58), CAPTIVANTE, LIBERE de toate aceste SUSPINE TULBURATOARE dupa INALTUL si INDEPARTATUL CER… (59).
Intruchiparea, acolo, a idealurilor lor e prea departata; perfectionarea individuala e prea indelungata…
(X. Relativitatea ideilor intuneca mintile oamenilor)
„- Sugerati-le oamenilor FERICIREA momentana: – PLACEREA nu-i decat AICI si numai AICI! Sugerati-le tuturor si fiecaruia in parte forta, energia, fermitatea de dragul fericirii sociale, a fericirii tuturor.
LUATI in RAS notiunea de PACAT! Bateti-va joc de curatia si sfintenia vietii! BATJOCORITI CONSTIINTA![12]…
Luati-i in ras si sugerati-le cu fermitate ca:
- Sa omori, sa versi sangele altora, a multora, a unei clase intregi de dusmani, pentru FERICIREA SOCIALA – este o FAPTA EROICA si o treaba cat se poate de buna!
- Sa nimeresti la inchisoare, in cazemate si la ocna de dragul FERICIRII SOCIALE – este o ISPRAVA de MARTIR[13] si o treaba si mai buna!
- Sa rapesti, sa ataci si sa jefuiesti ori sa furi de dragul unor scopuri sociale – aceasta este o FAPTA VITEJEASCA.
- Sa mori pe esafod, sa fii ghilotinat sau impuscat de DRAGUL fericirii sociale si a CULTURII noastre – a LIBERTATII, EGALITATII si FRATERNITATII(60) – debarasati de aceste fantazari ale credintei, nadejdii si dragostei, impuse oamenilor(61) – aceasta este intr-adevar o FAPTA EROICA.
EROISM nu ca al mucenicilor crestini, din dragoste pentru binefacerile vesniciei, ci eroismul MUCENICILOR nostri, MODERNI, pentru o realitate anume, pentru o fericire obsteasca aici, pe pamant, FERICIREA satisfacerii totale a tuturor comoditatilor si a neinfranatelor porniri patimase de a bea CUPA vietii pana la fund, prin bunurile distribuite tuturor in egala masura si la fiecare.
Acesti BRAVI MUCENICI[14] ai nostri vor exercita o influenta extraordinara asupra societatii, pentru ca vor SUBTILIZA notiunea de fapta eroica si slava umila a mucenicilor Mielului, ca sa le ocupe locul lor si sa umbreasca pomenirea lor, micsorand adevarul cununii lor mucenicesti.
Aceasta TACTICA, asijderea, COSTA nu putine eforturi si truda, deoarece tu, LEGIUNE a sarpelui negru, va trebui sa intretii prin sugestii sporite SISTEMUL DE EXECUTII(62), ce intareste si alimenteaza ENERGIA VOASTRA de impotrivire si distrugere a poruncilor Mielului printre oameni, si care ne sunt necesare pentru ca inaspresc relatiile dintre popor si autoritati, apropiind ISTORIA de FINALUL prielnic noua, de GUVERNAREA noastra asupra lumii!!!(63)
– Intelegeti voi TACTICA asta? – Tu, LEGIUNE a SARPELUI NEGRU, si tu, batrane MOLOH, si tu, vesnic JUCAUSULE, vesnic zambaretule EROT – COPILUL sarpelui negru!! Sugerati-le, deci,oamenilor RELATIVITATEA IDEILOR!(64) INTUNECATI-LE MINTILE!“(65)
Si Lucifer isi intinse madularele, cascand de se cutremurara dedesubturile infernului si scrasni din dinti. De acest scrasnet se clatinara legiunile uracioaselor fapturi ale demonilor. Sarpele negru al gandului luciferic se rasuci si-l cuprinse, incingandu-l cu inelele sale, si intinzandu-se, si iarasi rasucindu-si indarat inelele, in ghemul unui nou gand intunecat al distrugerii si prapadului.
(XI. Oamenii poseda o citadela – cea mai inaccesibila – maternitatea.
Trebuie distrusa!)
Iar Lucifer a continuat:
„- Ascultati cu atentie: si tu, LEGIUNE a sarpelui negru, si tu, batrane MOLOH, si tu, vesnic zambaretule EROT, odrasla sarpelui negru, NASCUT sub POMUL paradisiac al SEDUCTIEI!… Ascultati!
Va asteapta cea mai GREA SARCINA, fara de care nu vom REUSI nimic, iar toate UNELTIRILE noastre nu-si vor avea ROSTUL.
Oamenii poseda o cetate – cea mai inaccesibila. Aceasta este MATERNITATEA: nasterea urmasilor si educarea lor. FEMEIA FECIOARA si FEMEIA MAMA: iata acea FORTAREATA de NECUCERIT a OMENIRII, care trebuie avuta permanent in vedere.(66)
Indreptati cu DIBACIE si PRECAUTIE toate ATACURILE voastre asupra ei. Daca nu veti CUCERI, nu veti SUPUNE aceasta CITADELA – totul va fi in ZADAR, caci nu veti apuca sa-i veniti de HAC unei GENERATII, ca va CRESTE, formandu-se, ALTA ARMATA contra noastra.
Cu ajutorul femeii vom reusi sa punem LABA pe INTREAGA omenire in prezentul si viitorul ei, s-o RAPIM in intregime..“[15]
Si, dintr-odata, ingrozindu-se de acest gand, Lucifer s-a strambat de parca-l dureau dintii. Sarpele negrului gand a lunecat printre maxilarele lui cascate de frica si s-a pierdut inlauntrul lui. Tot iadul s-a infiorat si s-a cutremurat…
… O RAZA de LUMINA FURA, pogorandu-se din INALTIMILE inaccesibile, ca un FULGER, a LOVIT INTUNERICUL, imprastiin-du-l. A fost ca o aducere aminte a turbatei neputinte luciferice si a marinimiei nesfarsite a Creatorului: in ceruri aparu pentru o clipa inaintea lui Lucifer chipul purtator de lumina al Preacuratei Fecioare – Maica Mielului, neobosita si pururea ocrotitoare si aparatoarea fecioriei si maternitatii femeilor.
Si iarasi se inteti intunericul infernului si scanteiara ochii lui Lucifer, iar din maxilarele lui se strecura in afara sarpele negrului gand si un ranjet obraznic si batjocoritor ii schimonosi fizionomia.
„- Cunoastem noi aceste sperietori!“ – continua el cu o voce insolenta, stridenta si scarboasa, aidoma zdranganitului unei placi de arama intre ciocan si nicovala, si se semeti trufas, RIDICAND un PUMN paros si diform cu degetele inclestate, aratandu-si ghearele, ascutite si albe.
(XII. Barbatul corupt – un aliat de nadejde al diavolului)
„- Nu suntem singuri! Avem un ALIAT – «CUNUNA CREATIEI», – cu el nu ne TEMEM[16] de NIMIC!… De PARTEA noastra se afla BARBATUL, sexul MASCULIN, el ne va AJUTA sa aranjam lucrurile!“(67)
„- Asculta, LEGIUNE a sarpelui negru, si tu MAMONA, si tu MOLOH, si mai ales tu, hazliule si jucausule EROT! Sugerati-le BARBATILOR, si mai ales TINERILOR, POFTA SENZUALA EXCESIVA.
SUGERATI-LE ca aceasta CASTITATE si NEVINOVATIE a fetelor, TIMIDITATEA si toata aceasta PURITATE FECIORELNICA si MODESTIA tinerilor – nu sunt decat PREJUDECATI lipsite de continut, ce INGRADESC necesitatile firesti si STINGHERESC placerile vietii.
INDEMNATI-I pe barbati sa practice AMORUL LIBER, FARA CASATORIE, care sa nu INCOMODEZE personalitatea, ADEMENITOR prin sansa diversitatii… INSPIRATI-LE barbatilor AVERSIUNE fata de casatoria ce APASA personalitatea, punandu-i CATUSELE indatoririlor. ARATATI-LE si SUGERATI-LE modul de trai in CONCUBINAJ si al CASATORIILOR CIVILE.
MEDICINA si MARXISTII va vor fi de folos mai cu seama prin PUBLICATIILE lor POPULISTE si INSTRUCTAJELE referitoare la sterilitatea arbitrara prin intermediul DISPOZITIVELOR speciale folosite in timpul actului sexual. in acest caz PRESA, prietena noastra FIDELA, se va dovedi o ARMA redutabila de difuzare RAPIDA a acestor cunostinte absolut folositoare pentru proliferarea CULTULUI EROTIC. Asta pe de-o parte…
Iar cand BARBATII se vor DESTRABALA de tot, gustand din cei mai FRAGEZI ANI dulceata profesarii cultului erotic si vor PREFERA traditionalei casatorii legale CONCUBINAJUL LIBER, cu tot farmecul POLIGAMIEI improspatandu-le simturile…, atunci stimulati-le celor mai VALOROASE femei, celor mai PUTERNICE naturi feciorelnice, ANTAGONISMUL contra barbatilor, RANITI-LE CU ISCUSINTA in amorul propriu si in DEMNITATEA lor, TREZITI-LE constiinta necesitatii de EMANCIPARE, a serviciului INDEPENDENT si a EGALITATII in drepturile civile cu BARBATII, vinovati de soarta lor vitrega, care au PRIVAT-O de caminul familial si au ATENTAT la sublimul ei DAR NATURAL de a fi mama.
Sistemul nervos la femei este altfel TESUT, fiind mai sensibil la sugestii.“
(XIII. Ranita cu iscusinta in demnitatea sa, femeia este impinsa spre emancipare, fiind astfel clintita din rostul ei divin)
„SUGERATI-LE cu indrazneala, dar si cu precautie, deplina EGALITATE cu BARBATUL, acest material GROSOLAN(68), care CEDEAZA mai usor ideilor NEBUNESTI, pe care le imbraca imediat intr-o teorie STIINTIFICA, impreuna cu un sistem de factori doveditori.
GASITI (ceva) anume pentru a justifica ideea, oricat de ABERANTA ar fi aceasta…[17] Tot asa dupa cum am reusit sa-l PACALIM pe batranul savant, INSPIRANDU-L SA VADA in ideea evolutiei formelor universale ale naturii, a legitatii dezvoltarii treptate, in ideea miscarii ei ascendente in procesul realizarii reprezentarilor Conceptului Divin al Desavarsitei Cugetari, ABSENTA LUI DUMNEZEU, iar in evolutia si utilizarea ulterioara a acestei IDEI (nebunesti) – sa EXCLUDA din STIINTA credinta in CREATORUL universului…
O! Aceasta a reprezentat cea mai TARE latura a noastra si TRIUMFUL[18] TOTAL asupra INTELECTULUI uman, cu toate ca e sarbatorita de om, ca fiind EPOCA minunata a ELIBERARII… Ei si, lasati-i sa se DISTREZE!…“
„- Dar fiti ATENTI, ca FEMEIA e mai PREVAZATOARE decat barbatul, mai ELEVATA, mai PURA si DIVINA in frumusetea purtatoare de LUMINA a sufletului sau, in infatisarea sa GRATIOASA, iar INFLUENTA ei este foarte mare.
De aceea, la inceput trebuie SA-I SUGERAM treptat si cu maximum de prudenta NOTIUNI FALSE asupra FEMINITATII, MATERNITATII, CASTITATII, GRATIEI si IUBIRII gingase, asupra acestei IUBIRI IDEALE, ca fiind nascocite de catre oameni (deci relative si inventate).
Apoi, tot mai insistent, crescendo – SUGERATI-I dispretul fata de acele forme sentimentale, ce dau in vileag SLABICIUNEA femelei, cautand atarnare si APARARE din partea JUMATATII mai PUTERNICE.
PERSIFLATI abil si cu pricepere, LOVIND-O in amorul propriu. TOT ceea ce CONSTITUIE in femeie O FORTA SI O LUMINA MAREATA trebuie prezentat in ochii ei, ca fiind o rusinoasa NEPUTINTA si LASITATE.
(XIV. Femeia necredincioasa lui Dumnezeu ajunge sclava fidela a diavolului)
PRINCIPALUL – continuati ATACUL asupra SENTIMENTULUI RELIGIOS, inradacinat cu putere in sensibilul suflet feminin, ca dintr-o data sa-i PERVERTIM PROGENITURA si sa distrugem in ea CREDINTA si RELIGIA- aceste PIEDICI de TEMUT pentru CULTURA NOASTRA(69) (a demonilor).
In acest scop inspirati-le, inspirati-le cu insistenta femeilor DORINTA de a studia stiintele SUPERIOARE, unde PREDOMINA deja sistemul nostru evolutionist de gandire, calea RATIONALA(strambata si mincinoasa) a cunoasterii experimentale, care duce la NEGAREA existentei lui DUMNEZEU, la negarea nemuririi sufletului si la negarea altor momeli ale credintei…
Iar pentru a MASCA definitiv EVIDENTA NEBUNIE, vom da oamenilor LIBERTATEA de GANDIRE, si ei vor NASCOCI in curand o FILOZOFIE POZITIVA.(70)
Atunci FEMEILE se vor GRABI sa IMPARTA cu BARBATII dreptul la STIINTA, se vor inscrie la universitati, vor ocupa catedrele, vor diseca impreuna cu studentii cadavre imbalsamate, cautand in ele SUFLETUL, obarsia vietii, si desigur, nu-l vor gasi; iar pe parcursul permanentei APROPIERI de partea BARBATEASCA si a comunicarii TOVARASESTI CU BARBATII, in auditorii si amfiteatre, in laboratoare si clinici, in adunari si conferinte, pe bancile scolilor mixte si la serviciu, in diverse institutii de stat, PSIHICUL FEMEII se va POLARIZA firesc cu insusirile de acelasi POL cu cel MASCULIN, si astfel toata FORTA FASCINATIEI, TANDRETII, MODESTIEI feminine si acelei ATRACTII DIVINE, care necesita cele mai sublime sentimente de frumusete si perfectiune sufleteasca, aflate in posesia femeilor – vor DISPARE de la sine si noi vom avea in femeie SCLAVA noastra FIDELA cu a sa colosala INFLUENTA asupra GLOATEI – la vederea MARTIRAJULUI ei in inchisori, in exil si pe esafod, in conformitate cu CODUL PENAL al libertatii CIVILE… O! Acesta va fi UN AFRONT REMARCABIL, inca nemaiintalnit in achizitiile noastre culturale, la adresa Celui Preavesnic. Sa mai admire si acum „cununa creatiei Sale!…“
Ha-ha-ha!!… izbucni Lucifer in hohote de ras si fizionomia sa monstruoasa cu buzele fioroaselor maxilare larg rasfrante, dezvelind doua randuri de dinti ascutiti ca otelul, se schimonosi ingrozitor.
Impreuna cu el hohoteau legiunile sarpelui negru laolalta cu toti monstrii infernului si cu sufletele inrobite lor, aliatii lingusitori, aflati sub teroarea infioratoare a nebuniei si a disperarii inconjuratoare. Iadul se clatina si scoarta pamantului se cutremura de acest hohot salbatic si dement.
(XV. Prin spiritism si magie, pas cu pas catre intruchiparea ANTIHRISTULUI, spre Uniunea Social- Democratica, bazata pe anarhia totala)
„- Drepti!… Ascultati!…“ dadu comanda Lucifer si cand se restabili linistea completa, continua:
„- Exista inca o imprejurare extrem de importanta, care nu trebuie nicidecum scapata din vedere. Asa ca, executati cu precizie instructiunile:
– O parte a Bisericii fidela Mielului se va tine cu tarie de poruncile Lui, luandu-se la intrecere in credinta cu apostolii nostri SAVANTI, stapanind majoritatea mintilor(71). Aicea tu, LEGIUNE a sarpelui negru, nu vei putea face fata asa de usor, deci va trebui sa-i INROLAM si pe PRIZONIERII nostri din cealalta LUME… Iata cum vom proceda:
– De indata ce veti remarca printre cei credinciosi Mielului dorinta de a DEMONSTRA savantilor nostri existenta VIETII de dincolo de MORMANT si a sferelor ei superioare, SUGERATI-LE (acelor credinciosi ai Mielului) sa-si insuseasca procedeele TAINICE de comunicare MAGICA cu noi (demonii)de la YOGHINII fideli filozofiei noastre si de la discipolii tinuturilor Edenului devastat.(72)Dezvaluiti-le prudent unele din RITUALURILE lojilor masonice(73) devotate noua: SEDINTELE de SPIRITISM[19] si metodele de invocare a spiritelor, la care imediat ocupati totdeauna si peste tot locul primele pozitii, sub acoperirea unor SPIRITE RATACITOARE, vasali de-ai nostri, cat si a SERVITORILOR nostri, care vor aparea in sedinte de la prima CHEMARE.
Aici va trebui sa dam dovada de o VIGILENTA EXTREMA, ca nu cumva cei ce se afla in asteptare[20] sa aiba in MINTE si in CONSTIINTA numele Celui Unuia Sfant sau al Mielului Sau. De aceea, puneti-le tot felul de PIEDICI, STANJENINDU-I cu ajutorul sugestiilor ascunse de la STAREA de spirit RELIGIOASA constienta.
Dar in prezenta SAVANTILOR, a celor MORTI spiritualiceste si a necredinciosilor nu produceti nici un FEL de fenomene, ca sa nu urmeze o reactie inversa. Deja aceste asteptari in fata MASUTELOR si metodele RITUALE creeaza o atmosfera propice NOUA si potrivnica Luminatului Miel si BISERICII Sale, care ne SACAIE prin PURITATEA si SFINTENIA SLUJBELOR sale spre LAUDA Ziditorului.“
„Asadar, sa stiti ca adunarile MISTICE, sub denumirea de SEDINTE SPIRITISTE reprezinta CAMPUL vostru de activitate, iar voi trebuie sa fiti in PRIMELE randuri. Retragerea este permisa numai in situatii extreme, cum ar fi interventia LUMINATILOR STRATEGI, ingeri sau Sfinti Cuviosi RAPOSATI – servii Mielului si PAZITORII sufletelor credinciosilor… In astfel de cazuri dati-va cu repeziciune indarat, dar nu va intimidati de esecuri minore; daca unu sau doi vor parasi sedintele, nu-i nici o paguba, oricum ii veti avea pe ceilalti.
Esentialul e sa va SILITI din rasputeri sa INTRATI in relatii amicale cu participantii SEDINTELOR, aparand in grupuri, ispitindu-i, trezindu-le INTERESUL si CURIOZITATEA. Atingeti mainile si trupurile mediumilor si celorlalti participanti, amestecand treptat materia subtila a invelisului vostru intunecat cu fibrele lor nervoase si astfel, ceea ce nu veti REUSI prin SUGESTIE, veti REUSI prin POLARIZARE, prin transferul inclinatiilor voastre volitive… Asa ca ei nu vor mai cauta FERICIRE si LINISTE SUFLETEASCA in reuniunea cu Dumnezeu. in rugaciuni si credinta, ci in contactul cu noi, in receptarea meselor SCRISE si MIRACOLELOR NOASTRE, primindu-le ca pe niste revelatii SUPERIOARE si afland in ele satisfacerea SETEI de a patrunde in TAINELE EZOTERICE. Atunci cand sedintele de spiritism vor inlocui Biserica Mielului, inseamna ca ne-am atins TELUL!(74)
Pe parcursul sedintelor surprindeti si derutati asistenta prin diverse ciudatenii: miscati scaunele si alte obiecte, produceti ciocanituri, cantati la instrumente si sunati, dictati mesaje, ridicati obiecte in vazduh, pana cand veti ACUMULA de la mediumi si ceilalti participanti ENERGIA si SUBSTANTA necesara INVELISULUI vostru, si atunci, MATERIALIZATI-VA si aratati-va intr-un corp vizibil, prezentandu-va sub numele unor persoane decedate si ASCUNZANDU-VA sub INFATISAREA lor.
Prin intermediul acestor materializari temporare, in care spiritele nu pot ramanea mult timp, riscand de a-l ucide pe medium, vom pregati prin AMESTECUL cu oamenii intruchiparea si nasterea din femeie a odraslei noastre, numit ANTIHRIST de catre Apostolii Mielului. El va concentra in sine intreaga stiinta umana, abil rasturnata cu fundu-n sus de catre noi, cunoasterea tuturor miracolelor atotputernicei noastre magii si procedeele invierii mortilor[21]. Si, intrucat SAVANTII NOSTRI vor raspandi catre acea VREME „noua invatatura“, cum ca Dumnezeu nu exista, fiind doar o reprezentare a omului despre sine insusi, oamenii il vor primi pe FIUL nostru(ANTIHRIST), din cauza puterniciei si fortei miracolelor sale, ca pe Fiul lui Dumnezeu, fiindca el ii va indemna pe oameni prin discursuri, declaratii si prin puterea sugestiei la DISTRIBUIREA pamantului, averilor si comorilor, ca TOTI sa fie INDESTULATI.
Si atunci societatea umana nu se va mai numi Biserica a lui Hristos, ci UNIUNE SOCIAL-DEMOCRATICA, bazata pe ANARHIA totala, si supusa nevazut si in secret noua.
Astfel, de partea noastra vor trece si cei alesi, iar daca va ramane acolo o mica turma de credinciosi, IMPRASTIATA pe fata pamantului, aceasta nu mai are pentru noi nici o importanta. Asa, in ALIANTA cu oamenii, vom porni la ultima si decisiva BATALIE impotriva Mielului – Fiului Celui Preavesnic, si vom INSTALA pe pamant IMPERIUL nostru…
Chiar daca aceasta ULTIMA OFENSIVA nu ne va aduce IZBANDA, in cel mai rau caz ne raman ALIATII nostri, pe care ii vom retine pentru noi dupa retragerea in intunericul cel mai din afara,ca sa nu ramanem acolo fara ocupatie si autoritate asupra celor care, fara indoiala, datorita insusirii naturii umane, vor incepe sa se chinuie si se lamenteze jalnic dupa trecutul fara putinta de intoarcere…“
„- Auzi tu, legiune a sarpelui negru?! Auziti voi, slujitorii si sclavii mei fideli?! Acesta este ultimul meu cuvant! Inteles-ati voi totul?“ – racni Lucifer cu o voce salbatica si turbata.
Si iadul a rasunat de strigatele frenetice si stridente: „Ura!! Ura!!“ Iar Lucifer, lungindu-se intr-o poza dizgratioasa, un monstru hidos si diform, intrecand orice inchipuire, isi ridica sus pumnul sau muschiulos si paros, ranjindu-si dintii de otel si amenintand spatiul. in aceeasi clipa, cu iuteala fulgerului, se pravali impreuna cu legiunile sale, in sfera sa – in prapastia valvaitoare, in fundul iadului.
Pentru ca soarele rasarea pe pamant ca si mai inainte, florile isi inaltau catre ceruri rugile inmiresmate Creatorului si ingerii plangeau in jurul Tronului Sau asupra sortii omenirii apostate a ultimelor zile.
SFARSIT
†         †         †
Note adaugate in textul viziunii „Marsului distrugatorului“
(1) Ca la orice vedenie, se pune problema veridicitatii ei. Din felul descrierii celor petrecute se intelege ca a fost reala: lumea duhurilor este diferita de cea trupeasca, este mai reala, neobisnuita oamenilor; desi mintea se afla in stare de veghe, totul pare a fi un vis, o desprindere de realitate (cea obisnuita, materiala, a simturilor). Toate acestea nu pot fi intuite si masluite cu o asemenea usurinta fara a fi traite, pentru ca nu-s din lumea aceasta, sunt de neajuns si de neimaginat. Vedenia de fata prezinta aceste caracteristici. Desigur, trebuie sa tinem seama ca se prezinta lucruri ale intunericului si nu trebuie sa asteptam prea multe de la ea.
(2) Nu orgoliul si trufia au dus la descrierea celor vazute, ci imboldul pasnic si puternic al Acelei Puteri Care i-a descoperit totul, care a biruit dorinta sa de a ramane in umbra, necunoscut.
(3) Se stie ca iadul se afla in interiorul pamantului. O dovedire a acestui lucru se gaseste pe larg la Sfantul Ignatie Briancianinov, Cuvant despre moarte. Ne limitam aici doar la o dovada scripturistica, anume pogorarea la iad a Mantuitorului timp de trei zile, despre care spune: „precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti“ (Matei 12;40).
(4) Acestea sunt realitati duhovnicesti, desi ale intunericului, descrise in cuvinte, dupa felul de a gandi al nostru. Trebuie remarcat ca noi nu suntem obisnuiti cu realitatea duhovniceasca, nevazuta, dar ea este cea mai pregnanta. Chiar daca ni se pare noua ca nu exista, realitatea duhovniceasca nu lipseste din lumea noastra, ba chiar este foarte clara, trebuie doar sa ai ochii deschisi sa o vezi. Viata trupeasca, senzoriala, vazuta, nu e lipsita de aspectul nevazut. Acolo unde lipseste dragostea, linistea, pacea, blandetea – sustinute de Dumnezeu si ingerii Lui, este prezenta impietrirea inimii, fantezia intunecata a mintii, care se manifesta prin ura, dispret, invidie, desfranare, glume proaste, dezgust, deznadejde… Iar in spatele acestora din urma sunt demonii, cu toata rautatea si perfidia lor.
(5) Rautatea si marsavia nu doar fac rau, dar si macina fiinta celui ce le poarta in suflet si pe a celor cu care intra in contact, provocand dureri de cap si o stare de ameteala si de indispozitie grozava. S-a auzit de unii (oameni duhovnicesti sau nu) care au descris ce au simtit cand au vazut aratari dracesti: groaza fara margini, pielea se face ca de gaina, un strigat de spaima izbucneste din piept de parca s-ar face gura pana la urechi.
Pentru a intelege mai bine acestea se poate face o analogie intre oamenii rai si demoni, „ingerul este o fiinta spirituala, vesnic miscatoare, libera, necorporala. (…) Se spune ca este netrupesc si imaterial in raport cu noi. (…) Demonii, cu toate ca erau de aceeasi natura cu ingerii, totusi au devenit rai. Ei se schimba si iau forma pe care o vor dupa fantezia lor“ (Sf. Ioan Damaschin). Fiind duhuri, sunt circumscrisi, asemenea sufletului omenesc, doar ca umbla in sfera nevazuta a lumii, a realitatii inconjuratoare. Daca despre oameni Sf. Siluan Athonitul spune: „Cine poarta in sine pacea Duhului Sfant, acela revarsa aceasta pace asupra celorlalti si cine poarta in el duhul raului, acela revarsa acest rau si asupra celorlalti“, cu cat mai mult revarsa raul demonii, care actioneaza in chip nevazut si au o rautate nemasurata, coplesitoare si bine directionata. Trebuie precizat ca fiecare om are vointa libera sa primeasca duhul bun sau rau dupa cum vrea, sau sa-l respinga dupa cum simte scarba de unul sau de altul, conform cu dispozitia sa launtrica.
(6) Dumnezeu este nevazut, Putere necreata atotputernica, ocrotitoare, de viata datatoare. Cei ce dobandesc o partasie trainica cu Dumnezeu pot face astfel de afirmatii: „Sufletul care s-a predat cu smerenie voii lui Dumnezeu il vede nevazut in fiecare secunda, dar nu poate talcui aceasta nici macar pentru el insusi.“ (Sf. Siluan Athonitul)
(7) Singura putere adevarata, care poate birui raul, este harul lui Dumnezeu. Fara el, numai prin puterea omeneasca, pieirea este de neocolit. Dar omul credincios lui Dumnezeu este mai tare decat toata puterea vrajmasului. „Prin el insusi omul este firav ca o floare a campului: toti o iubesc si toti o calca in picioare“ (Sf. Siluan Athonitul). De aceea si trebuie cautat cu tot dinadinsul sa dobandim in noi insine puterea sfintitoare si de viata datatoare a harului Duhului lui Hristos si sa nu ne multumim doar cu credinta de suprafata, mai ales in vremurile acestea, despre care Cuviosul Paisie Aghioritul a spus: „Cei care nu vor avea intentie buna, care nu vor fi luminati, se vor insela in anii apostaziei. Pentru ca cel ce nu are harul dumnezeiesc nu are claritate duhovniceasca, si este asemeni diavolului.“
(8) Din pacate nu se cunoaste nimic despre autor, lucru ce ar putea aduce o lumina in plus in intelegerea lucrurilor. Cei ce cunosc ceva sunt bineveniti sa ne comunice.
(9) Gandul este arma cea mai tare in razboiul duhovnicesc, atat gandul cel rau pentru pierzare, cat si cel bun pentru mantuire. Gandul imbraca pe om cu un anumit duh, il predispune spre fapte de un anumit fel, ii atrage mintea si atentia intr-o anume directie. „Lumea se influenteaza repede si spre bine, si spre rau. Spre rau se influenteaza mai usor, pentru ca acolo ajuta si diavolul“ (Cuv. Paisie Aghioritul). Duhul Sfant si ingerii influenteaza delicat, in timp ce diavolul da buzna, este obraznic si insistent. „O alta caracteristica a diavolului e ca este cel mai mare pisalog pe capul omului, obsedand mintea chiar si in vis cu invataturile lui“ (Pr. Arsenie Boca, Margaritare duhovnicesti, p. 146). De aceea insista Sfintii Parinti ai Ortodoxiei sa nu ne culcam seara fara sa facem rugaciuni de multumire si de cerere catre Dumnezeu, pentru a ne ocroti mintea si somnul de atacurile diavolesti obsesive asupra gandurilor si viselor noastre.
(10) Despre dezlegarea puterilor intunericului la sfarsitul lumii se vorbeste clar in Apocalipsa Sfantului Ioan: „Si am vazut un inger din cer avand cheia adancului si un lant mare in mana lui. Si a prins pe drac, pe sarpele cel vechi, care este diavolul si satana si l-a legat pe mii de ani si l-a aruncat in adanc si l-a inchis si a pecetluit deasupra lui ca sa nu mai amageasca neamurile pana se vor sfarsi miile de ani; si dupa acestea trebuie ca el sa fie dezlegat putina vreme“ (Apoc. 20, 1-3).
(11) Iata cum pot fi izgoniti cu adevarat demonii: prin smerenie, prin dragoste, prin alipirea de Hristos, nu prin lupta cu ei. „Nu dati loc diavolului“ (Ef. 4, 27). „Stati impotriva diavolului si va fugi de la voi. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia de voi“ (Iac. 4, 6-7). Elocventa este si intamplarea aceasta din Pateric: „Un batran petrecea intr-o capiste de idoli si, venind dracii, ii ziceau: „- Du-te din locul nostru!“ Iar el le-a zis: „- Voi nu aveti loc.“ Si au inceput ei sa imprastie toate smicelele de finic ale batranului. Batranul sta si le aduna. Apoi dracul, apucandu-l de mana, 1-a tras afara. Ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand: „- Iisuse, ajuta-mi!“ Si indata a fugit dracul, lasandu-l, iar batranul a inceput a plange. Si i-a venit lui glas de sus, zicand: „- De ce plangi?“ Raspuns-a batranul: „- Fiindca indraznesc ei sa-l apuce pe om si sa faca asa.“ Glasul iarasi i-a zis: „- Tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut cum M-am aflat langa tine indata.“ Si, multumind batranul, se tinea de lucrarea cea dupa Dumnezeu“ (Pateric XXII, 14).
(12) Aici se vadeste deznadejdea, nebunia si impietrirea diavolului. De s-ar pocai, de s-ar intoarce, Dumnezeu l-ar primi, insa mandria este un intuneric si un lant de nedesfacut, care nu lasa loc smereniei si ostenelii. De mandria aceasta s-au molipsit si multi oameni, care nu vor sa se sileasca sa lucreze in sufletul lor, ci se multumesc in mod constient cu starea lor de decadere.
(13) Cu adevarat nebuneasca vointa, constienta de neputinta sa, de minciuna proprie si de nesocotinta ei, care, totusi, staruie in rautate. In nebunia lui, Lucifer refuza sa gandeasca ca va fi infrant, nu accepta sfarsitul sau ci nebuneste inventeaza strategii noi de lupta pentru a distruge omul, intreaga omenire, intregul pamant, toate create de Puterea Divina pe care o respinge.
(14) Este vorba de cultura a 7500 de ani de experienta a rautatii, si a rezultat din cultul adus demonilor. Aceasta este izvorul culturii moderne.
(15) Iata ce stim despre „flancul drept“ de la Sfantul Maxim Marturisitorul, Intrebari si raspunsuri, „intrebarea 21. (…) dracii dau navala asupra noastra de dinainte, cand ne vrajesc prin infatisarile materiei; de dinapoi, cand starnesc amintirea pacatului prin gandurile ce le-am avut mai demult; de la stanga cand tulbura sufletul prin patimile trupesti si neinfranate; si de la dreapta, cand dau navala asupra sufletului prin mandrie si slava desarta“, pentru ca necredinta vine din increderea in sine, fiica a mandriei. „Trei sunt pricinile gandurilor celor de hula: neluarea aminte, mandria si zavistia dracilor“ (Filocalia de la Prodromu, tom 2, pag. 545).
(16) Cea mai grea lupta pe care o poate da omul este cea cu necredinta si cu hula. Pe toate celelalte ganduri ale rautatii le poate birui prin lucrarea vreunei fapte bune. Pe acestea doua, insa, numai mila Domnului le departeaza de la cei ce Il cauta pe El intru adevar, cu toata inima. Credinta este temeiul tuturor faptelor bune, iar fara ea viata omului nu are rost pe pamant. Credinta vede dincolo de viata aceasta cealalta viata, cea viitoare, nevazuta pentru care il si pregateste pe om. Atunci cand omul cade in inselare si-si pierde credinta in viata vesnica, lumea vazuta si trecatoare devine pentru el totul, incat drept scop al vietii isi alege nemernicia placerilor golase si aducatoare de moarte. In acest caz faradelegea, interesul pamantesc, invartosarea sufletului, netrebnicirea cu desfatarile si uraciunile acestei lumi lucreaza in voie; si nici nu vor sa mai auda de puterea lui Dumnezeu care lucreaza doar prin credinta asupra omului si-l umple de tot binele, de dragoste, curatie, de blandete si fericire. Fara credinta lui Dumnezeu societatea se naruie, raul nu cunoaste opreliste.
(16.a) Fiind hirotonit preot si primind ascultarea de duhovnic, parintele Arsenie Boca le spunea deseori oamenilor la spovedanie pacatele lor nemarturisite (pe care ei le ascundeau sau le uitasera), si numai pe unii ii impartasea cu Sfintele Taine. Avea parintele darul de la Dumnezeu de a vedea starea launtrica sufleteasca a omului, caci le spunea oamenilor cele ce au facut in viata si cele ce li se vor intampla.
Vazand insa parintele ca multi dintre cei pe care ii spovedea nu-si schimbau purtarile lor, ci continuau cu poftele si pacatele, covarsit de grija datoriei sale preotesti, stiindu-se chezas pentru sufletele lor, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i descopere care este pricina pentru care oamenii nu se lasa de pacate.
Si intr-o zi, stand pe o banca in gradina manastirii si privind spre munte, numai ce vede ca apare in varful muntelui un nor mare, negru si intunecat, iar din el se auzea multa galagie si zarva mare. Privind cu mare atentie, observa ca deodata norul se desparte in doua parti iar in mijlocul norului pe munte vede un scaun imparatesc inconjurat de flacari de foc si pe satana pe scaun, inconjurat de toata ceata draceasca, zicand cu glas tare catre draci:
– Care dintre voi este asa de iscusit sa gaseasca un viclesug si sa-l soptiti in mintea oamenilor ca sa-i tragem de partea noastra si sa castigam suflete mai multe, sa facem o imparatie mai mare ca a lui Dumnezeu, ca putin timp mai este.
Atunci se infatiseaza un drac si se inchina pana la pamant lui Scaraoschi, si-i zice:
– Intunecimea voastra, am gasit de cuviinta sa soptim in mintea oamenilor ca nu este Dumnezeu.
Dar satana ii zice: – Nu e prea bun viclesugul tau, ca nu putem castiga prea multi cu el, sa vina altul.
Si vine al doilea si zice:
– Intunecimea voastra, sa-i lasam sa creada ca este Dumnezeu, dar nu este rai si iad si ca viata aceasta este numai pana la mormant.
Satana, chibzuind, ii zise:
– Nici cu acest viclesug nu putem castiga prea multi, caci Hristos cand S-a inaltat la cer a zis ucenicilor: „In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt (…) Ma duc sa va gatesc loc, ca unde sunt Eu sa fiti si voi“ (Ioan 14, 2-3) si sunt destui mai rasariti la minte printre oameni care stiu ca exista Dumnezeu si ca El le va da rasplata dupa fapte. Sa vina altul.
Si vine al treilea si zice, inchinandu-se pana la pamant:
– Intunecimea voastra, eu zic mai bine sa-i laudam pe oameni pentru credinta lor in Dumnezeu, in rai si iad, in judecata de apoi, dar totodata, fara odihna sa le soptim de mii de ori: „Nu va grabiti cu pocainta adevarata, lasati-o mai la batranete caci moartea e departe si mai petreceti, gustati dulceata vietii, faceti-va toate poftele, mai e vreme destula!“ Si vrajiti de soapta noastra ademenitoare nici nu vor observa trecerea vremii. Moartea venind pe neasteptate ii va gasi desigur total nepregatiti si-atunci ei sunt ai nostri.
Abia acum satana isi stramba chipul intr-un ranjet de bucurie diavoleasca si cu infrigurarea grabei le zise:
– Mergeti si asa sa faceti!
Deci numai de forma si de ochii lumii isi indeplineau acei oameni datoriile crestinesti, in timp ce vrajiti de soapta ademenitoare a viclenilor draci nu-si schimbau purtarile si continuau cu poftele si pacatele, lasand sfaturile parintelui si adevarata pocainta pentru la batranete.
(17) Totusi, vedem ca astazi trupul este mai rasfatat prin patimi ca oricand. Deci nu a fost lasat in pace, dar atacul diavolilor a pornit spre trup pe alta directie: de la minte si de la cugetare la trup, nu invers. O data stricata mintea, omul nu se mai poate pocai de faptele sale stricate, pieirea si afundarea in nelegiuiri este fara de ridicare. „in mintea stramba toate se stramba“ (Pr. Arsenie Boca). Daca mintea ar fi intreaga, adica fara germenele necredintei, al apostaziei, al progresismului, modernismului si umanismului, usor s-ar pocai si s-ar indrepta, reluandu-si rolul de imparat peste simturi.
(18) „Este in noi un razboi al mintii, mai cumplit decat cel vazut. Lucratorul evlaviei trebuie sa alerge si sa urmareasca cu mintea tinta de a aduna desavarsit in vistieria inimii pomenirea lui Dumnezeu ca pe un margaritar sau ca pe o piatra pretioasa. Trebuie sa lepadam toate, sa dispretuim si trupul, si insasi viata de acum ca sa dobandim in inima numai pe Dumnezeu. Caci ajunge, a spus dumnezeiescul Gura de Aur, vederea lui Dumnezeu cu mintea, ca sa piarda pe toti cei vicleni“ (Filotei Sinaitul, Capete despre trezvie, 1). Pana nu constientizam aceasta lupta ascunsa din noi, diavolii actioneaza in voie.
(19) „Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!“ (Is. 5, 20). Vai de cei ce socotesc buna desfatarea pamanteasca si rea nevointa pentru viata cea vesnica. Vai de cei ce socotesc un afront lepadarea de cele lumesti si binefacere comoditatea trupeasca. Vai de cei ce nu renunta la bunurile pamantesti pentru a pazi dreptatea si mila.
(20) „Sa nu ascunzi gandurile tale, deoarece inlauntrul lor se afla ascunsa viclenia diavolului, care dispare atunci cand sunt spuse.“ (Gheron Iosif)
(21) Sarpele negru este gandul intunecat, rau, insinuos, care lucreaza si in diavolul insusi, precum s-a vazut mai inainte.
(22) Aceasta putere a sugestiei este ideologia odioasa strecurata subtil printre gandurile celor mai puternici si trufasi intelectuali, utopia, prejudecata, ideile ce ratacesc de la Adevar si pierd sufletul, idei adoptate de buna voie de oamenii superficiali si mandri care primesc fara vigilenta toate gandurile ce li se strecoara cu insistenta in minte. In ultimele doua veacuri, XIX si XX, omul european, omul asa-zisei civilizatii, a crezut si a nadajduit cu mult mai mult in orice ideologie a bantuit de la un cap la altul al Europei decat in Evanghelie si rezultatul este nebunia lumii inconjuratoare, lipsa de sens a realitatii prezente, iadul pamantesc contemporan. Stiinta de astazi ca si speculatia interpretarii datelor stiintei in filozofie se bazeaza, din pacate, pe intuitie si inspiratia ratiunii, usor bantuite de sugestiile demonice.
(23) Oamenii vor accepta sugestiile mintale demonice ca pe propriile lor ganduri. Aceasta realitate dureroasa li se intampla si celor credinciosi, care cunosc razboiul diavolului. Ce sa mai vorbim de atei, oameni de stiinta chiar, care nu cred in existenta duhurilor rele si, deci, le ignora?
(24) „Grija imprastie gandurile si nu le lasa sa se adune nici macar asupra lucrului care se face… Asteptati reusita de la Dumnezeu.“ (Sf. Teofan Zavoratul). „Abtine-te de la multe treburi si nu pacatui deloc; ca cei ce fac multe pacatuiesc si mult“ (Herma, Pastorul).
(25) Abundenta si felul luxos si artificial de trai imbata mintea, dar si sileste pe oameni prin imprejurari, prin nevoile de fiecare zi, sa intre in comoditatea si in dezmierdarea societatii. De aici, mintea, dominata de placerile simturilor, nu mai poate nazui la altceva, ajunge ca omul beat care nu e in stare sa priceapa normalul.
(26) Acesta este „iluminismul“: lipsa lui Dumnezeu de la sufletul omului; Dumnezeu este inlocuit de falsa lumina, adica de „intunericul“ mintii omului.
(27) „Bunatatea este lumina de minte inteleasa; asemenea si rautatea este intuneric de minte inteles (inteligibil)“. (Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 18).
(28) In asa masura va fi inselarea, incat infumurarea vietii trupesti va crede ca nu exista nimic mai bun decat pe lumea asta. Ameteala patimilor va trece drept desfatare buna. Cand inima se umple de desertaciunile patimilor nu mai poate cugeta la fericirea curata a imparatiei lui Dumnezeu pentru crestin, este limpede cine se va afla de-a dreapta ori de-a stanga Domnului la judecata. Pentru omul european contemporan aceste repere au pierit cu desavarsire.
(29) Felul cum se manifesta demonii din oamenii indraciti, prin izbucniri de urlete dementiale, duce cu mintea la comportamentul tinerilor si oamenilor patimasi. Oare strigatele de ovationare fara de sens ale comunistilor si hitleristilor cine le-a inspirat? Sau urletele tinerilor din barbarele discoteci sau de la grotestile concerte rock din zilele noastre?
(30) Desi pare ca are mare putere, diavolul este de fapt neputincios. Daca ar fi avut putere ar fi zidit, n-ar fi distrus. Diavolul nu are decat putere de distrugere, iar daca n-ar gasi pe pamant oameni care sa i se inchine si sa-i slujeasca, n-ar avea nici o putere. Daca e sa comparam efectele distrugatoare ale politicii internationale cu planurile distrugatoare ale lui Lucifer, sesizam ca sub puterea lui Lucifer lucreaza si Organizatia Natiunilor Unite, in ambele cazuri urmarindu-se Guvernarea asupra intregii Omeniri.
(31) Comoditatea lumeasca pare buna la inceput, dar la cate neputinte si boli nu duce? „implinind dorintele lumesti ale inimii nu vine bucuria, ci stresul. Bucuria lumeasca aduce stresul si la oamenii duhovnicesti. Bucuria lumeasca nu este permanenta, nu este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara, a acelei clipe. Iar cu bucuriile lumesti nu se umple sufletul omului. Ci mai degraba sunt balast.“ „In cele din urma, oamenii sunt chinuiti si de bogatie, pentru ca bunurile lumesti nu-i implinesc: sufera un chin indoit. Cunosc oameni bogati care au de toate si nu au copii si se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se plictisesc de plimbari, sunt chinuiti de toate.“ „Daca femeile ce au trait in Farasa ar fi vazut luxul care exista azi, chiar si in manastiri, ar fi zis: „Va arunca foc Dumnezeu sa ne arda.“ In Farasa, daca exista o singura masina de cusut. Coseau inca si hainele barbatilor lor si acestea erau mai comode ca cele de azi; si ciorapii ii impleteau la mana. Aveau gust, har, si le mai ramanea si timp, fiindca pentru ele toate erau simple.“ (Cuviosul Paisie Aghioritul).
(32) Adica Evanghelia Mantuitorului.
(33) „Pastoriti turma lui Dumnezeu cea dintre voi, veghind, nu de nevoie, ci de bunavoie; nici pentru castig urat, ci cu osardie, nici ca stapanind peste cei alesi, ci exemple turmei facandu-va“ (I Petru 5, 2-3). Cei care trec peste aceste sfaturi ale Sfantului Apostol Petru, cel pe care Si-a intemeiat Hristos Biserica Sa, cad in toate capcanele demonilor… Pastorii cei rai, lupi imbracati in blana de oaie, duc cu perfidie un mare razboi subteran pentru a compromite Biserica lui Hristos, transformand misiunea ce o au din una duhovniceasca, de pastorire si slujire, intr-una lumeasca, de stapanire si castig, pe deasupra raspandind si o invatatura confuza si falsa, eretica, ecumenista.
Atat in comunism cat mai ales acum, in era ecumenismului globalist si al noii „biserici mondiale“ care n-are nimic comun cu Crestinismul, efortul depus este spre convertirea omenirii, chiar si a credinciosilor, la pan-erezia ecumenista, departe de Biserica lui Hristos; aceasta e o noua viclenie spre indepartarea de Unicul Dumnezeu in Sfanta Treime. Daca cei ce ravnesc mantuirea ar fi constienti de acest complot si s-ar dezice de falsii pastori, Biserica ar ramane curata, altfel pastorii mincinosi o vor acapara cu totul. Totusi cei ce cauta mantuirea afla mantuirea.
(34) Nici nu se putea altfel decat treptat. Nimeni nu accepta dintr-o data raul, ci il respinge, dar obisnuinta treptata cu raul il face posibil sau chiar firesc, cum vedem azi. Dar „cand vede pacatosul ca toti ii urasc faptele si se departeaza de el ca de un mare rau, atunci ceea ce a facut nu mai face“ ne arata Sfantul Ioan Gura de Aur calea de izolare si inlaturare a raului.
(35) Se refera la biserica catolica si Inchizitie.
(36) Este si situatia de calvar a Rusiei, de la inceputul secolului XX (1900-l917), cand Biserica si institutia statului tarist reprezentau un tot, dupa modelul bizantin, din care lipseau credinta si evlavia. Preotii devenisera, in marea lor majoritate, nu niste slujitori ai celui Prea-Inalt, ci niste functionari. Pentru aceea au fost implicati intr-o serie deactiuni catastrofale, cum ar fi crestinarea Chinei si a Japoniei in ritmul bubuiturilor de tun ale armatei tarului. Din aceste actiuni nu si-au revenit nici dupa revolutia bolsevica, atunci cand multi clerici au intrat de buna voie in „Biserica Vie“, institutie falsa a statului ateu, fugind de fratii lor dreptmaritori crestini care au patimit pentru Hristos de la bolsevici.
Dupa 1948 aproape aceeasi atmosfera a fost si in Romania, multi preoti devenind slujbasi fideli ai statului ateu si ai institutiilor sale, nu slujitori ai Domnului, pregatind Apostazia Generala pe care o simtim apropiindu-se cu pasi repezi si perfizi. Dupa „eliberarea“ anilor 1990, multi clerici devin, de buna voie sau mai degraba din frica de a nu-si pierde putinele privilegii, propovaduitori ai noilor mentalitati consumiste si ecumeniste. Lor li se potriveste cuvantul Sfantului Pavel catre ucenicul sau, Timotei: „Si aceasta sa stii, ca in zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Ca vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, mareti trufasi, hulitori, de parinti neascultatori, nemultumitori, necurati. Fara de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neinfranati, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu. Avand chipul bunei credinte (crestinatatii), iar puterea ei tagaduind; si de acestia te fereste“ (2 Timotei 3, 1-5).
(37) Acesta este adevaratul rost al stiintei de a-L revela omenirii pe Dumnezeu din Creatia Sa, pentru ca intreaga omenire sa se prosterne cu evlavie si mare dragoste inaintea desavarsirii Celui Prea Sfant.
(38) Atunci cand stiinta conlucreaza cu credinta nici o dovada nu ramane in favoarea minciunii, ci Adevarul se descopera in toata evidenta sa. Parintele Damaschin arata folosul corectitudinii afirmatiilor stiintifice si neadevarul dovezilor evolutioniste, „eliberandu-i pe crestini de teama ca evolutia este un fapt stiintific confirmat, ii face sa se simta mai liberi, sa creada ca niste crestini. (…)“ (Cartea facerii crearea lumii si omul inceputurilor, p.408). Dovezile stiintifice corecte referitoare la ideea de creatie a lumii intaresc si fac mai naturala credinta crestina ortodoxa.
(39) Vai de oamenii care primesc aceasta sugestie mincinoasa si neaga existenta sufletului. In toate veacurile au existat Sfinti care au vazut si vad cu ochii duhovnicesti sufletul, cum imbraca de jur imprejur trupul omului in culori deosebit de frumoase si luminoase sau in culori intunecate, dupa cum este curatia sau necuratia omului… Pentru vremea noastra amintim de parintele Porfirie Bairaktaris al grecilor, (n.1906-†1991), care se minuna cum de sustin psihologii ca nu exista suflet, cand el il vede la fiecare om.
(40) Revelator pentru sustinerea celor spuse de Lucifer in aceasta vedenie: „Marsul distrugatorului“, este urmatorul dialog intre un preot si duhul vrajmas dintr-un indracit pe nume Carl, dialog prezentat de ieromonahul Damaschin inCartea facerii crearea lumii si omul inceputurilor, la pagina 402 – 403:
„- Unde il conduceai pe Carl?
– La cunoasterea universului. Cuvintele ies printre dintii strans inclestati ai lui Carl.
– Ce fel de cunoastere?
La inceput nu vine nici un raspuns. Apoi incet si poticnit apar cuvintele: „Cunoasterea ca oamenii sunt doar o parte din univers.“
– Ce vrea sa spuna numai o „parte“?
– Ei sunt parti dintr-o fiinta fizica mai mare.
– Ce fiinta?
– Universul.
– Universul materiei?
– Da.
– Si al fortelor psihice?
– Da.
– Si ca acesta a fost creatorul oamenilor?
– Da.
– Un creator personal?
– Nu.
– Un creator fizic?
– Iarasi da.
– Un creator psiho – fizic?
– Da. Da, intr-adevar.
– De ce l-ai indrumat pe Carl pe aceasta cale?
– Ca si el sa indrume pe altii.
– De ce sa-i indrume pe aceasta cale?
– Fiindca apoi apartin Imparatiei.
– De ce apartin Imparatiei?
– De ce, preotule? De ce? … DE CE? Fiindca noi uram pe Cel din Urma. Noi uram. Uram. Uram. Uram pe cei manjiti cu sangele Lui. Uram si-i dispretuim pe cei ce urmeaza Lui. Vrem sa abatem pe toti de la El si-i vrem pe toti in imparatia (iadul) unde El nu-i poate ajunge. Unde nu pot merge cu El…“ (Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor, ed. Sophia, Buc. 2006[22] , p.402-403). Se vede din dialog ca demonul nici nu indrazneste sa pomeneasca numele Mantuitorului Hristos, ci Il numeste cu ura: „Cel din urma“.
(41) Cu invatatura pervertita a savantilor si cu preotii fabricati de satan, acesta, impreuna cu slugile lui, a distrus credinta in Dumnezeu a multora, fragmentand si intunecand mintea, facandu-i pe oameni sa creada minciuni ordinare, ca nu exista suflet, ca nu exista Dumnezeu, ca nu exista diavol. Acum continua cu distrugerea constiintei, „a glasului ei sacaitor, a vesnicelor si perseverentelor ei atentionari“, folosindu-se de „impresii surprinzatoare, atragatoare, captivante“, pe care le arunca asupra omului intr-o „succesiune febrila, fara preget“. Prin aceste impresii care curg necontenit intr-o goana nebuna, sufletul este tinut captiv.
(42) Mare asemanare cu o fraza din lucrarea – „Protocolul de la Toronto – 6.6.6. – Complotul organizatiei Natiunilor Unite pentru instaurarea noii ordini mondiale“ a ziaristului canadian Serge Monaste, aparuta la ed. Samizdat in 1995. De la pag. 40, paragraf 26, citam cuvintele politicienilor care guverneaza lumea din umbra: „Cine va putea sa ne banuiasca? Cine va putea sa aiba vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor indrazni sa se ridice impotriva noastra, difuzand informatii privitoare la existenta si la continutul „conspiratiei noastre“, vor deveni suspecti in ochii autoritatilor si ai populatiilor din natiunile lor. Gratie dezinformarii, minciunii, ipocriziei si individualismului pe care le vom fi creat in sanul populatiilor natiunilor-state, omul va fi devenit un dusman al omului. Astfel, acesti „indivizi independenti“ care sunt cu atat mai periculosi pentru noi tocmai din cauza libertatii lor, vor fi considerati de ceilalti ca fiind inamici, nu eliberatori.“ Acesti „indivizi independenti“ nu sunt altii decat oamenii constienti care depisteaza tot complotul realizat de puternicii lumii acesteia in comuniune cu diavolul si, dupa cum vedem, pentru libertatea lor adevarata sunt considerati periculosi de catre uneltitori.
Frica pe care conspiratorii cauta sa o instaureze asupra omenirii nu are nici un alt scop decat acela de a ne paraliza si a ne aduce la discretia lor.
(43) „Bunul Dumnezeu a dat primilor ziditi constiinta, prima lege dumnezeiasca. A incrustat-o adanc in inimile lor si de atunci, fiecare om o mosteneste de la parintii lui si, atunci cand el nu actioneaza corect, ea lucreaza inlauntrul lui, il mustra si il povatuieste la pocainta, insa trebuie ca omul sa faca o lucrare duhovniceasca corecta, si sa-si cerceteze constiinta sa, astfel ca intotdeauna sa poata auzi glasul ei“ (Cuviosul Paisie Aghioritul). Trebuie remarcat ca mustrarile acestea sunt necontenite, nu se opresc si sunt marturii vii ale vesniciei sufletului nostru.
(44) Prin acest iures de impresii urmareste zapacirea mintii si orbirea constiintei.
(45) Descoperim aici politica de urbanizare aplicata pe plan mondial, in toate statele lumii.
(46) „NU MAI EXISTA ARTA INSPIRATA, aceasta se afla in stampe, fotografii, oleografii, in reproducerile mecanice, rapide, a pozelor nenumarate… (Picasso!!!) Masini de scris, de tiparit, de cusut, de semanat, de treierat, de macinat, de copt paine, de jocuri, de cantat, de vorbit, cinematografe…, masini…, masini…, masini…, masini si iar masini…“ ne spune Lucifer in marsul sau distrugator. Iar Protocolul de la Toronto in Documentul Aurora rosie la pag. 34 spune: „Prin aceasta „economie independenta“, neavand alte legi decat legile noastre, vom stabili o „cultura a masei mondiale“. Prin controlul international asupra televiziunii si asupra Mass-media in general, vom institui o „noua cultura“, insanivelata, uniforma pentru toti, fara a ne scapa nici una dintre „creatiile“ viitoare. Artistii viitorului vor fi plamaditi dupa chipul si asemanarea noastra, altminteri nu vor putea sa supravietuiasca. Prin urmare, se va fi terminat cu vremurile in care „creatiile culturale independente“ puneau permanent in pericol proiectele noastre mondialiste, asa cum s-a intamplat de atatea ori in trecut.“
Dupa cum vedem, conspiratorii mondialisti urasc ARTA INSPIRATA, intocmai ca si Lucifer. Oare e greu sa ne dam seama, de ce??!
(47) Avand INTELECTUL ca dumnezeu, vor instaura cultul intelectului, cultura umanista de azi si i se vor inchina in gradinite, scoli, licee, universitati, academii. Acest fals dumnezeu, INTELECTUL, va veni cu morala sa rationalistafara putere, care va sfarsi in depravarea generala prin libertatea anarhica pe care o aduce. Morala rationalista este fara putere intrucat deriva din inselaciunea diavoleasca, pe cand morala adevarata isi are izvorul in Dumnezeu. Oamenii intunecati si goliti de principiile adevaratei morale, vor alerga cu nerusinare dupa senzualitatea captivanta, dupa extazul placerilor desfatatoare.
Despre actualul presedinte al SUA, Barack Obama, „intronizat“ in 20 ianuarie 2009 ziarele, bazandu-se pe pledoaria presedintelui, scriu ca „Obama pledeaza pentru o „noua declaratie de independenta morala“. Aducem aici un fragment din discursul presedintelui: „Ceea ce ne trebuie este o noua declaratie de independenta nu numai in tara noastra, ci si in propriile noastre vieti, o independenta fata de ideologie si de ingustimea spiritului, de prejudecati si de intoleranta“.
Sa nu uitam ca prin ideologie si ingustimea spiritului, si prin prejudecati si intoleranta se intelege, in vorbirea progresista de azi, moralitatea crestina si poruncile lui Hristos, adica toate valorile pe care s-au ridicat cultura si civilizatia crestina. Acestea au ajuns decadente si intolerante…
(48) Demonul stie prea bine ce face! Atat de mult a lucrat la deformarea oamenilor incat i-a facut sa fuga de interioritatea lor, sa nu le mai placa de insusi Dumnezeu, Creatorul, Care ne-a daruit viata. Mustrarea constiintei, singura care nu-i da voie omului sa se odihneasca, sa se linisteasca daca s-a despartit de Dumnezeu, ajunge sa-l fugareasca pe omul iubitor de distractii, decazut din ascultare. Povara de pe suflet insa nu i-o poate lua decat singur Iisus Hristos, Cel Care 1-a biruit pe uzurpatorul satan.
(49) Este vorba de Cultura draceasca umanista si iluminista, rationalista, care se preda de la catedrele Liceelor (Colegiilor) si Universitatilor lumii, capitaliste (si comuniste), de cateva sute de ani, amestecata perfid si cu valorile autentice, ca sa nu sesizam cine se ascunde in spatele modernismului si nonconformismului „progresist si stiintific“… Si aflam toate aceste adevaruri cand nu mai putem face aproape nimic pentru tarile noastre, foste crestine… insa, pana la pecetluire inca ne putem intari ca sa respingem pecetea antihristica…. si sa ne salvam sufletele chiar si prin martiraj, daca vremea o va cere.
(50) Numai ordinea si supunerea in fata Legii lui Dumnezeu pazeste sanatatea intreaga.
(51) Mamona e demonul bogatiei, al avutiei materiale, zeul banului. El se impleteste bine cu gandul trufiei si desfatarii.
(52) De aici se vede folosul muncii. Dumnezeu asa a lasat, ca fiecare sa munceasca si prin munca sa se opreasca de la patimi. Dezvoltarea economica rupe acest echilibru. Oamenii nu mai au de lucru si nici venituri, dar produse sunt. Ce vor face? in plus, cei bogati vor avea timp gol, ce impinge la distractii si faradelegi. Deci nu chibzuinta a dus la o astfel de economie si dezvoltare, ci nestapanirea poftelor si trufia vietii.
(53) Asa cum este un extaz al lui Dumnezeu, al harului, uimirea mintii, este si unul al patimii, o imbatare de placere, un delir al patimilor, pe care oamenii il numesc tot extaz. „Daca nu se imbata cineva fie de vin fie de pofta, nu ajunge la nestiinta.“ (Cuv. Petru Damaschin). Din betia pacatului se naste necunoasterea, ignorarea lui Dumnezeu. Ba, chiar de stie ca isi agoniseste moarte si osanda, omul ametit de extazul patimilor continua sa alerge pe calea pacatului.
(54) Odata cu zeul INTELECT si cultura lui, se va strecura zeul BAN, cu care se va inlocui motivatia si valoarea muncii. Banul se va putea obtine si fara munca cinstita si efort sustinut, prin speculatii nedemne, de multe ori chiar marsave. Avandu-si astfel existenta asigurata mai usor, omului ii ramane mult timp liber pe care insa nu-l va folosi spre preamarirea Celui Preavesnic, ci spre o viata artificiala, de distractii, spre desfatarea senzuala si josnica, trufasa si neinfranata pana la agonia viciilor. Astfel, vor fi daramate fortaretele sufletului lasate de Creator: Credinta, Nadejdea si Dragostea, vor fi pangarite, vor fi profanate cu voia omului, spre marea distractie a demonilor = „copiii liberi ai iadului“.
(55) Lucifer a conceput „libertatea civilizata a bunului plac“. In societatea actuala se vede unde a dus civilizatia. Omul civilizat este criminal, isi avorteaza copiii; asta eeste Jertfa platita civilizatiei. Deci, CIVILIZATIA (societatea civililor) este o zeita – zmeoaica mancatoare de copii.
(56) Credinta, nadejdea si dragostea sunt fortaretele sufletului. Cu aceste fortarete ale sufletului spulberate, inchinandu-se noului zeu – intelectul, si aparat de fortareata banului, omul decazut adopta in locul crestinismului ideologia satanica care se va strecura cu viclenie in sufletele majoritatii oamenilor. in societatea secularizata oamenii se complac in compromisul murdar de a trai autonom, ca si cum nu exista Dumnezeu, bizuindu-se pe sinele lor si unii pe altii. Ei prefera acest mod de viata, din care exclud existenta lui Dumnezeu, pentru ca iubesc mai mult sugestia demonica care le lauda curajul de a fi emancipati si independenti, si care ii glorifica pentru indrazneala de a trai descatusati si liberi, dezrobiti si eliberati de cerintele moralei crestine „depasite si invechite“. Vai de sufletele lor, cata instrainare si zbucium le macina insingurarea.
(57) Ideologia socialismului satanic a fost strecurata prin manipulare vicleana in Occident si S.U.A. si impusa TIRANIC si DESPOTIC in majoritatea tarilor ortodoxe, unde manipularea atinge astazi acelasi nivel ca in Occident. Fugind din Romania comunista dupa 1970 in Occident, filozoful Ioan Petru Culianu remarca intr-una din lucrarile sale de publicistica: „Daca in Romania comunista manipularea atingea un nivel, in Occident manipularea era de doua ori mai mare.“ Deci in acelasi timp in care Orientul ortodox gemea sub dictatura despotica a comunismului, Occidentul suferea sub tirania manipularii grosolane. Iar dupa anul 2000 se simte in toata omenirea Dictatura Indoctrinarii grosolane cu idei straine sufletului crestinesc.
(58) In cultura sclipitoare a demonilor este inclus si cultul intelectului din zilele noastre, numit cultura laica, profana (si profanatoare). In aparenta, cultul adus intelectului este stralucitor. Iar cultura profana cladita pe acest cult al intelectului este, pentru neinitiati, sclipitoare, captivanta, desfatatoare, dar de fapt este lipsita total de sfintenie; de aceea fata ei adevarata este nerusinata, magulitoare de orgolii, trezind patimile trupului, voluptatea si trufia. Avandu-l la carma pe Lucifer, societatea civilizata a devenit profanatoare, pervertita si pervertitoare. Aceasta societate ridicata pe cultura profana, laica, bazata pe cultul intelectului rational in care troneaza Lucifer, este aparata de eroii ei, „progresisti“, „modernisti“. Acesti eroi sunt gata de orice crima pentru fericirea sociala, sunt gata de ocna, de moarte pe esafod, daca jafurile lor au drept scop ridicarea societatii civile.
Asa au aparut martirii in numele civilizatiei. Ei sunt mucenicii profanului si ai decadentei, care se jertfesc, unii inconstient, pentru drepturile omului de a-si satisface toate pornirile patimase, desfranate. Ei au numit cu tupeu regresul progres si au subtilizat notiunile de fapta vitejeasca, de fericire, de libertate, de fratietate inlocuindu-le intelesul lor plin de miez cu false intelesuri, seci si secatuitoare de suflete. Ei au indraznit cu obraznicie sa relativizeze ideile si au reusit astfel sa intunece mintea multor oameni care i-au luat ca model.
Ultimul efort pe care-l depun este sa inlocuiasca slujbele divine, din sfintele biserici, inchinate slavirii Ziditorului, cu spectacolele de teatru umaniste inchinate slavirii omului, si sa aduca, daca s-ar putea, spectacolul de teatru in biserici. Actorul Mircea Albulescu declara cu siguranta omului de cultura intr-o emisiune radiodifuzata „Vorba de cultura“, ca „nu este nici o diferenta intre un spectacol de teatru bine jucat si o slujba de duminica. Aceeasi emotie produce si una si cealalta in spectatorul care este un receptor de cultura.“ Ceea ce nu a specificat domnul actor este cui se aduce inchinare in cele doua locasuri. In sfanta biserica se aduce preaslavire Creatorului-Dumnezeu si se zidesc sufletele in moralitate si sfintenie pentru imparatia vesnica a lui Hristos, iar pe scena de teatru se pervertesc sufletele in decadenta si libertinaj spre slujirea intereselor slugilor luciferice si spre umplerea iadului cu suflete ce se vor chinui vesnic.
(59) Omului i s-a dat la creatie stapanire „peste tot pamantul“ (Facere 1, 28). Normal era ca, preamarindu-L pe Dumnezeu, omul sa se indumnezeiasca si sa sfinteasca pamantul prin viata lui induhovnicita, transformandu-l in imparatia lui Dumnezeu. Dar omul, cazut sub blestermu din neascultare, din slabiciune si rea vointa, a cedat treptat stapanirea sa diavolului, de aceea spune Hristos: „Iata vine si stapanitorul lumii acesteia. El nu are nimic in Mine“ (Ioan 14, 30; Ioan 12, 31; Ioan 16, 11).
(60) Recunoastem aici idealurile Revolutiei franceze (1789), si ale tuturor revolutiilor criminale si anarhiste de atunci incoace. Scopul acestor revolutii, conduse de acolitii lui Lucifer si scaldate in mult sange nevinovat, a fost rasturnarea valorilor societatii din crestine in pagane. N-au putut sa le zica pe fata pagane fiindca le-ar fi respins toti cu oroare, si atunci au numit noile (asa-zise) valori cu nume schimbat, adica sociale, laice, civile, cetatenesti, umaniste, comunitare, globale, (de fapt satanice), iar pe adevaratele valori le-au relativizat, inducand confuzie in capetele sarmanilor oameni. Pentru a raspandi falsele idei si notiuni au creat apoi adevarate noi scoli prin care sa implementeze cu siretenie in mintea tinerelor generatii nestiutoare aceste non-valori, necrestine. Cand pe acest traseu diavolesc s-a implicat, in sec. XIX, si forta constrangatoare a statului, prin asa-numitul invatamant general obligatoriu, indoctrinarea in masa si-a facut efectele scontate. Insa nu numaiinvatamantul general a avut si are un rol distructiv pentru valorile crestine ci, mai ales, aparitia sistemului universitar modern[23], care pregatea cadrele, sau mai bine zis cadavrele didactice ce vor sminti, de atunci si pana la sfarsitul lumii, nenumarate minti si suflete.
In perioada contemporana, acest sistem de invatamant este dublat de o mass-media atotprezenta pe toate canalele care, prin indoctrinarea in favoarea „SCHIMBARII“, statorniceste non-valorile „progresiste“, de fapt total anticrestine.
In opozitie cu aceste manipulari, fiecare om, indiferent de ce natie ar fi, s-ar cuveni sa stie ca, fiind creat de Sfanta Treime, Dumnezeul Creator, are in mod natural sufletul crestin chiar daca-L refuza pe Hristos. Sufletul fiecarui om nepervertit, in care nu s-au instalat obiceiurile demonice, aspira spre virtute, adevar, lumina, bunatate, dragoste, mila, frumusete morala, iar toate acestea se gasesc deplin in Hristos- Dumnezeu.
Filozofia si Psihologia ultimului secol au ajuns la un consens in ce priveste existenta in structura constiintei omului a sacrului si au subliniat ca sacrul este tocmai elementul care face posibila o constiinta. Iar religia este activitatea care se ocupa din cele mai vechi timpuri cu aceasta, tot atat de veche, problema a umanitatii. In urma studiilor lor, au stabilit ca omul poarta inscris in fiinta lui profunda un dor infinit dupa sacru, (o nevoie infinita dupa dulceata sfinteniei, cum spun Sfintii Parinti). Aceasta dorinta infinita este de nesatisfacut in aceasta lume finita, prin nici unul din obiectele ei (finite).
Dorinta metafizica sau infinita de sacru ca impuls fundamental, ca dorinta de puritate, a primit denumiri diferite in scrierile diferitilor autori, dupa cum credeau si se inchinau lui Dumnezeu-Creatorul sau lui Lucifer.
La Nietzsche ea s-a numit „vointa de putere“.
La Eliade ea poarta numele de „constiinta a sacrului“.
La Blaga se numeste „orizont al misterului“ sau „cunoastere luciferica“.
La Rene Girard (in „Minciuna romantica si adevar romanesc”, ed. Univers, 1972) se numeste chiar „dorinta metafizica“.
La Malraux ea poarta numele de „angoasa“ sau de „vointa de a fi zeu“ („Conditia umana“).
La Rudolf Otto, fiinta umana in manifestarea sentimentului ei de creatura isi raporteaza aceasta dorinta infinita, transcendenta siesi, la Creator.
Freud, in incercarea de a o profana, a injosit dorinta metafizica sau infinita dupa sacru din om cu numele de „libido“, asociind-o cu dorinta de satisfacere a instinctului sexual. Intreaga psihanaliza de dupa Freud a pastrat aceasta denumire profund injositoare pentru nevoia infinita de sacru din om.
Acum, dupa ce am citit continutul vedeniei, putem trage usor concluzia ca acela care le-a dirijat si le dirijeaza gandirea psihanalistilor, depunand tot efortul de a goli de sfintenie viata oamenilor, nu este altul decat Lucifer.
Prin uneltirile lui, Lucifer i-a servit omului sugestia ca-si poate SATISFACE dorul sau infinit dupa Dumnezeu implinindu-l cu persoane sau obiecte finite, si asa l-a aruncat pe bietul om credul in perversiuni, curvie, desfranari, lacomie, trufie… Aceasta este explicatia felului cum se instaleaza patimile in sufletul omului.
Omul care incearca aici si acum, intr-un mediu determinat pe pamant, urgenta de a-si SATISFACE dorinta infinita printr-un obiect determinat (finit) ori printr-o persoana finita, se afla in primejdia de a se imbolnavi de una din cele trei boli mentale principale: psihoza, nevroza si perversitatea. Asa spun psihologii.
Viclenia demonului consta tocmai in aceea ca depune toate eforturile pentru a se substitui el si a inlocui cu prezenta lui in constiinta omului acest dor imens dupa Tatal Creator. Vrajmasul produce zgomot si bruiaj in sufletul omului incat bietul om, neinduhovnicit, nici sa nu stie ce-i cu el, sa nu~si mai simta dorul nespus, care-l soarbe, dupa vesnicia fericita.
Dorinta infinita dupa dulceata sfinteniei este inscrisa in om din totdeauna, dar, zapacit de confuzii, el este impins si inselat s-o caute exagerat in dulcetile finite, in acest fel spurcandu-le prin neinfranare si exagerare. Iar sugestiile demonice au un rol primordial in aceasta povarnire a omului spre pacat. Numai Hristos ne mai poate salva din ghemul acesta cleios de placeri, care ne acapareaza silnic si vrea sa inlocuiasca pervers dorul nostru infinit dupa Creator.
Atata timp cat omul nu constientizeaza ca dorinta lui infinita este spre indumnezeire, omul se pierde in toate placerile lumesti.
Cei care isi inchipuie ca s-au „desteptat“ si ca sunt liberi, fiindca s-au eliberat de nevoia de a se inchina lui Dumnezeu, sunt propriile lor victime. Pentru ca dorinta infinita de indumnezeire, inscrisa in om, este un dat fiecaruia precum moartea: nu scapa nimeni de ea, nimeni nu beneficiaza de extrateritorialitate. Psihologii spun ca,„atat timp cat va exista inconstientul ca parte din fiinta omului, omul va fi o fiinta incompleta“. Si „atat timp cat omul ramane o fiinta incompleta, el are dorinta de sacru, deci are nevoie de religie“, prin care sa-si umple dorul de Dumnezeu, de Care nici nu-si da seama cat ii este de dor.
Inchinatorii lui satan incearca sa umple aceasta dorinta dupa sacru cu prezenta nesanatoasa a demonului in cultul lor religios, manifestata si prin ura fata de crestini. Omul are sau un dumnezeu sau un idol. Pe asa-zisii atei ar trebui sa ii numim, mai adecvat, „inchinatori la idoli“ iar pe comunistii criminali ii putem numi inchinatori ai lui satan.
(61) Credinta, nadejdea si dragostea nu au fost „impuse“ oamenilor ci le-au fost daruite la creatie, deoarece Dumnezeu Creatorul stie cel mai bine ce-i trebuie omului ca sa fie fericit…
(62) Opresiunile statului si uciderile stimuleaza impotrivirea si duc la instalarea unui duh de vrajba, prielnic lucrarii duhurilor rele. Ura dintre oameni e o conditie necesara pentru instaurarea imparatiei lui Antihrist. Desi vorbeste necontenit de toleranta, de fapt isi ascute sabiile urii si ale macelului.
(63) Si in Protocolul de la Toronto, ed. Samizdat, se vorbeste de metodele de corupere definitiva a omenirii, de pervertirea tineretului spre libertinaj si sexualitate, de spulberarea si disparitia familiei, de distrugerea natiunilor-state prin surparea societatii, pentru ca Natiunile Unite sa-si poata instaura GUVERNAREA sa asupra lumii, adica Guvernul Mondial anticrestin… in atingerea acestui scop este folosit mijlocul cel mai scarbos si blestemat, adica minciuna – insusirea spurcata a spiritului raului.
Cei ce dirijeaza lumea la ora actuala, grupul celor 6.6.6. reprezentat de cei inalti responsabili ai finantelor internationale conlucreaza cu Lucifer la GUVENRAREA lumii, se ajuta reciproc! Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi, (omul decazut unit cu Lucifer), puterea creste spre distrugerea Bisericii lui Hnstos si spre prabusirea omenirii. Asmutiti si intaratati de demoni nenumarati oamenii au ajuns sa accepte sa-si nimiceasca valorile crestine autentice, respectate sute de ani de stramosii lor.
Crestinilor drept maritori, oare noi ce vom face? Vom continua sa dormim? Oare, vom trece si noi in tabara umanistilor ecumenisti tabaciti de confuziile relativitatii adevarului, in care nu mai cred, si de compromisurile pe care le-au facut cu sugestiile dracesti? Mai bine sa alergam la picioarele Crucii sa ne plangem pacatele si neputinta, si sa ne unim cu Hristos, pentru martiriul grozav ce ne asteapta. Totodata, sa ne rugam dupa cum ne-a invatat Parintele Arsenie Boca: „invredniceste-ne, Doamne, sa fim martori marturisitori martiri ai Dumnezeirii Fiului Tau pe pamant!“
(64) Toata aceasta mascarada dictatoriala a societatii civile, in care domneste dictatura modei, a placerilor, a poftelor, a netoatelor porniri patimase, a tuturor comoditatilor are ca scop distrugerea porunccilor Mielului! Relativitatea ideilor este cea mai mare capcana in care poate cadea mintea care abdica de la scara valorilor lui Hristos-Dumnezeu. Numai cand renunti la valoni crestine ale vietii fara de moarte, si ale tineretii fara batranete, poti cadea in prapastia relativizarilor de orice fel, dobandind in final drept rasplata nebunia mintii, unirea cu demonii.
RELATIVITATEA IDEILOR este mediul diavolilor de introducere a unei alte ordini decat cea obsteasca, a Noii Ordini Mondiale anticrestine, care inseamna dezordine, homosexualitate, razvratire fata de ordinea instaurata de Dumnezeu, multa nesiguranta si indoiala. Relativitatea ideilor neaga insasi existenta lui Dumnezeu, a legilor Sale vesnice, neaga adevarul si se naste din domnia bunului plac, din confuzia patimilor si din nebunia mintii, conducand la o si mai mare nebunie, generalizata. O expresie cunoscuta a acestei plagi sociale, este mult discutata cugetare a lui Descartes: „Ma indoiesc deci cuget. Cuget deci exist“ folosita de fapt pentru a zapaci cugetarea, si a o arunca in relativism si nihilism. Foarte bine limpezeste aceasta problema cartea Parintelui Serafim Rose, Nihilismul.
(65) Doar o minte intunecata nu vede realitatea obiectiva si trebuie sa-si creeze una subiectiva. Deoarece minciuna relativitatii ideilor a devenit dreptar prin filozofia contemporana, s-a ajuns la ora actuala ca aproape toti oamenii au mintea intunecata prin relativizarea teribila care li s-a predat in scoli si academii. Acestia nu mai sunt capabili sa vada realitatea inconjuratoare, de aceea umbla dupa un sistem propriu de gandire, nu dupa Adevar.
Noi crestinii, insa, trebuie sa ne tinem de aceste cuvinte ale Mantuitorului:, Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va cuprinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii“ (Ioan 12, 35-36). Oamenii despatimiti, liberi fata de pacat, care nu simt nici o atractie spre rau, au mintea curata, si vad, de aceea demonii ii urasc pe: „rasfatatii de crestini, care pururi petrec in Lumina lui Hristos“.
(66) Simultan cu formarea societatii civile, bazate pe cultura intelectului si relativitatea ideilor, Lucifer concepe strategia de atac asupra MATERNITATII, pentru ca maternitatea inseamna cresterea si educarea in moralitatea crestina a urmasilor. Femeia fecioara si femeia mama, credincioase in Dumnezeu, sunt considerate „fortarete de neinvins“. Cate fecioare si mame mai stiu azi ce valoare imensa reprezinta ele si ce putere imensa au daca-si pastreaza credinta tare ca diamantul si moralitatea nestirbita? Asupra fecioarelor si mamelor isi orienteaza el cu dibacie si precautie toate atacurile. Daca le-au distrus credinta si le-au zeificat INTELECTUL nu va fi greu sa le distruga curatia de cristal a fecioriei si fortareata maternitatii, fluturand ademenitor teoriile nonconformismului si liberalismului moral.
(67) In distrugerea femeii fecioare si mame, si a progeniturilor ei, copiii, care-l inspaimanta ca ar putea deveni buni crestini, buni preoti sau buni monahi, Lucifer se foloseste de barbat, pe care-l considera „material brut“ si „aliat“, stiind el prea bine ca asupra femeii, cand a fost alungata din rai, s-a aruncat blestemul, sa fie atarnatoare de barbatul ei. (…„atrasa vei fi de barbatul tau si el te va stapani!“ Fac. 3, 16). Ce nu vrea sa-si aminteasca vrajmasul este, ca Hristos-Dumnezeu a eliberat-o de acel blestem, incat femeia crestina cu o moralitate de otel – prin puterea lui Hristos – poate crea caractere de otel, gata de a birui prin nepatimire si prin fermitatea virtutii orice ispita perfida de corupere.
(68) In categoria acestor BARBATI, aliati ai diavolului, numiti „material grosolan“, „care cedeaza mai usor ideilor nebunesti“, intra si toti capii marilor ideologii ateiste si stiintific-materialiste: Kant si Laplace, Darwin, Freud, Nietzsche, Sartre, Marx, Engels, etc. ca si toti savantii materialisti, romancierii, poetii, si pictorii nonconformisti, care au considerat crestinismul ca pe o „dictatura decadenta a moralitatii“, careia i-au intors spatele pentru a se arunca in bratele libertatii anarhice de a face toate pacatele iadului.
Surprinzatoare prin noutatea lor pe linia directivelor luciferice din vedenie, sunt si ideile „academicianului“ roman contemporan Mihai Draganescu, care, in opera sa: „Inelul lumii materiale” (Ed. stiintifica si enciclopedica., Buc., 1989) la pag. 219, afirma: „este nevoie de o proiectie filosofica care treptat sa poata duce la un MODEL STIINTIFIC al „ultimei realitati“. Conceptele pe care le foloseste in cartile sale stiintifice evita cu precautie numele lui Dumnezeu si indicarea lui Dumnezeu drept Creator a universului, inlocuindu-L cu termeni savanti ca„ortoexistenta“, „informaterie“ = „camp mental“, „lumatie“ = sursa a energiei din univers si rezervor material al lumii, modelul „ortofizicii“, modelul „inelului lumii materiale“, conceptul de „neformal“. Vezi si Mihai Draganescu – Profunzimile lumii materiale, Buc. Ed. Politica, 1979; vezi si Stiinta si civilizatie, ed. Stiintifica, si Enciclopedica, Buc. 1984. De vazut si Tehnologii pentru viitor lucrarea Problemele globale si viitorul omenirii, Buc. Ed. Politica, colectia „Idei contemporane“, 1982, unde Mihai Draganescu introduce pentru prima oara notiunea de ARHEM = cvasistem din clasa sistemelor introdeschise care are proprietatea CONSTIINTEI. Conform teoriei lui omul este un arhem, societatea este un arhem.
De asemeni, poetul si filozoful Lucian Blaga vorbeste in termeni confuzi despre „Marele Anonim“, sub care denumire se poate ascunde foarte bine Lucifer.
Deoarece oamenii lumii in care traim nu se inchina toti la acelasi dumnezeu ci un se inchina Dumnezeului Creator, iar altii uzurpatorului Lucifer-satan, aceste noi idei trebuie primite cu mult discernamant duhovnicesc pentru a anihila veninul serpesc din ele, si a pastra doar ce este cunoastere curata a creatiei desavarsite a Sfintei Treimi – Dumnezeu.
(69) In Protocolul de la Toronto, la pag.21, se vorbeste astfel despre femeie: „Odinioara „Centru si pivot al familiei“, femeia moderna (prin „pilula contraceptiva“ care-i deschide calea spre „libertatea sexuala“ fara consecinte) va dori sa-si abandoneze rolul traditional, sa se detaseze de familie, si sa-si traiasca viata conform cuaspiratiile ei personale… Aceasta „eliberare sexuala“ va reprezenta calea finala prin care vom face sa dispara din „constiinta populara“ orice referire la „Bine si Rau“. Prabusirea acestei bariere religioase si morale ne va permite sa realizam procesul falsei „Eliberari a omului de trecutul sau“, „eliberare“ care insa, in realitate, este o forma de sclavie profitabila pentru „Planurile noastre Mondialiste“ pe care urmarim sa le punem in aplicare.“
Impinsi spre experientele nefaste ale sexualitatii precoce si ale avorturilor la cerere, ale anticonceptionalelor si divorturilor, tinerii de ambele sexe se vor face vinovati de pervertirea de la nastere a progeniturii femeii sau chiar de starpirea definitiva a acesteia, care-i provoaca atatea „dureri de cap“ lui Lucifer… Dupa cum se poate usor observa, Protocolul de la Toronto (1967-l985) si vedenia Marsului distrugatorului (1905) se explica una prin cealalta, chiar daca au fost dezvaluite in perioade diferite de timp, intrucat au fost concepute de aceeasi minte nebuna.
(70) In Planul Rosu citim: «Recunoasterea legala a „divorturilor“, „avorturilor“, a diverselor forme de homosexualitate, ne va ajuta sa modificam in profunzime bazele istorice ale „Dreptului Legal“ al societatilor pentru a impinge ansamblul indivizilor spre o RELAXARE GENERALA A MORAVURILOR, pentru a-i DIVIZA unii in raport cu altii, pentru a DISTRUGE viitorul tineretului prin a-i DISTRUGE moralmente in urmaexperientelor nefaste ale sexualitatii precoce si ale avorturilor, ale alcoolismului, ale drogurilor diverse, – controlate la nivel mondial de ofiterii nostri superiori din Lojile Internationale si alesinuciderilor, suicidul ajungand sa fie considerat de catre un tineret dezabuzat si abandonat in voia lui insusi, ca un sfarsit cavaleresc.» – extras din Protocolul de la Toronto. Ce monstruozitate! Ce urgie sapa la temelia societatii umane! Iata inventata „filozofia pozitiva“ a sinuciderii, a lui Emil Cioran, spre a umple iadul cu sinucigasi… Si cat de aclamat a fost si este, pentru limbajul sau inteligent, sclipitor de negura, acest jalnic filozof al trufiei si al sinuciderii, unealta criminala in mana lui Lucifer… Si cati ca el, inventatori diabolici de „filozofii pozitive“… Pune pe ganduri si „creatia“ savantului Mihai Draganescu cu „noua sa filozofie pozitiva“ prezenta in cartea „Inelul lumii materiale“, (carte aparuta in 1989 – sub comunism, la Ed. stiintifica si Enciclopedica prin bunavointa Editurii Politice, cf. prefatei cartii). Cititorul luminat de Sfanta Treime-Dumnezeu descopera in „noua filozofie“ impusa de autor, o alta inventie „pozitiva“ a slugilor lui Lucifer, o ideologie rationalist-umanista care continua si se sprijina pe ideile „teoriilor pozitive structurale“ anterioare (Kant, Darwin, Marx, etc.), pe care insa le depaseste cu dibacie introducand teoria „informatiei din materia profunda = informateria“ prin care se cauta misterul „ortosensurilor“.
„Filosofia Inelului lumii materiale este rezultatul unei forjari materialiste a gandirii despre lume… Incredereain principiul autoconsistentei materiei, ca un postulat indus din experienta stiintifica si istorica a omenirii, increderea in principiile materialismului dialectic si istoric a dus la conceperea Inelului lumii materiale“ ne spune autorul Mihai Draganescu. „Inelul“ este conceput pe baza CREDINTEI in principiile „stiintifice“ ateiste. Noua „teorie“ introduce noi termeni ca: afiire, arhem (omul nu mai este un sistem ci un arhem), introdeschidere, lumatie si informaterie, lume materiala diferita de materie, mezobiont, ortoexistenta, ortosens, ortotron, subarhem, tensiune filosofica, etc, termeni savanti „nascociti pentru a MASCA „evidenta nebuniei“. Cu acesti termeni si exprimari („lumatia si infomateria constituie matricea fundamentala a lumii“) incearca sa ascunda si sa substituie lucrarea Sfintei Treimi care se face prin energiile Duhului Sfant in lumea materiala si nemateriala, vie si nevie, din intregul Univers. Tot prin acesti termeni bombastici, slugile lui satan se chinuie sa ascunda si existenta lui Lucifer, si a legiunilor lui intunecate, ca principiu al raului; treptat ei vor incerca sa scorneasca o spiritualitate a existentei din care ni-l vor arunca in fata pe Antihrist. O incercare in acest sens este si cealalta lucrare a „savantului academician“ Mihai Draganescu: „Spiritualitate, informatie, materie“ aparuta in 1988, la Editura Academiei Republicii Socialiste Romania. Desi va fi o spiritualitate a raului, intunecata, intrucat din ea lipseste Dumnezeu, oamenii manipulati, cu mintea lor orbita de intuneric, o vor vedea luminoasa.
Deci, se cuvine sa fie primite cu mare prudenta orice noi Teorii stiintifice pozitive… fiindca prin ele vor incerca treptat sa ne fure sufletele pentru vesnicie.

Marx, artizanul comunismului si al ateismului stiintific, marturiseste intr-o scrisoare trimisa lui Engels ca a dat oamenilor sa manance „gunoi si rahat“ prin teoriile lui sociale, socialiste, din „Capitalul“, „Critica religiei“, etc.

inca din scoala Marx era poreclit de colegii sai cu apelativul„DISTRUGE“ (vezi cartea „Marx si Satan“ de Richard Wurmbrandt). Am vazut, ca insusi Lucifer recunoaste ca este o nebunie evidenta sa nu crezi in Dumnezeu, Creatorul Atottiitor, ca e o idee ABERANTA.
 Iata cine a fost MARX, un mare asasin ideologic, un satanist antihrist…
Sa revedem complotul ideologic al lui Lucifer asupra savantilor Slavei Crucii si ai Luminii, dezvaluit de Vedenia „Marsul distrugatorului“:
„Voi (demonii) urmariti-i PAS cu PAS si supravegheati-i neincetat pe SAVANTII inzestrati cu talente si genialitate. Acestia sunt CEI ALESI si CEI MAI VALOROSI dintre oameni – ei cerceteaza natura si miraculoasele ei structuri si forme, straduindu-se sa patrunda in TAINA VIETII intru SLAVA CREATORULUI si a CUNOASTERII intelepciunii Sale de neconceput.”
Urmarindu-i „pas cu pas“, practic asaltandu-i nevazut cu fel de fel de sugestii, demonii au reusit sa-i deturneze pe acesti valorosi savanti de la menirea si telul lor, clar si maret, de a-L face pe Dumnezeu atat de bine cunoscut omenirii incat credinta omului sa devina tare ca diamantul. Mai mult, spune Lucifer, prin sugestii bine ticluite l-a pacalit pe batranul savant si 1-a indemnat sa EXCLUDA din STIINTA credinta in CREATORUL Universului…
Insa oamenii de buna credinta stiu ca si savantii se impart in doua categorii:
- savanti de buna credinta, onesti, luminati, cu sufletul curat, pasionati; si,
- savanti vanduti diavolului si banului, gata sa minta, sa ascunda adevarul sau sa-l falsifice;
De asemenea, este bine stiut ca numele sl descoperirile unor valorosi savanti au fost in mod special folosite si interpretate tendentios inspre sustinerea ateismului, evolutiei, si materialismului, chiar daca acei savanti minunati erau crestini credinciosi si s-au opus in timpul vietii lor interpretarilor eronate ale operei lor. Despre marele fiziolog rus Pavlov I.P. (1849-l936), se stie ca se spovedea regulat, saptamanal, chiar si in perioada comunista, respectandu-l cu multa dragoste pe duhovnicul sau. Si cat s-au folosit ateii de descoperirea acestui savant asupra reflexelor conditionate, pentru a sustine animalitatea omului si faptul ca se trage din maimuta… nebunie pe care o mai sustin si azi, elevilor predandu-li-se chiar si in anul 2008, la disciplina Biologie, ca omul a evoluat ca un animal superior dintr-o specie anume de maimute… Si ca nu are nimic dumnezeiesc in el, ci el, omul, isi este propriul sau dumnezeu…
(71) Apostolii SAVANTI ai diavolului – care stapanesc majoritatea mintilor - sunt savantii de rea-credinta, rationalisti-umanisti, ateisti, liber-cugetatori sau nonconformisti, mai vechi si mai noi. Dintre acesti savanti, cei contemporani sunt experti in ORTOFIZICA, nou domeniu al filozofiei, care se bazeaza pe materialismul dialectic dar cauta sa faca loc si fenomenelor oculte si asa-zisparanormale atat de respinse inainte vreme de materialism. Acest nou domeniu de studiu – Ortofizica (o alta gaselnita bine ticluita) – elaboreaza un model al profunzimilor lumilor materiale, model care explica (printr-o multime de presupuneri ca vai de capul lor, de greoaie ce sunt) cum se poate trece de la materia profunda la particulele elementare si la aparitia unui univers. Ortofizicienii cred in ORTOEXISTENTA care reprezinta „existenta din afara universului, din care universul provine“, dupa cum explica profesorul Mihai Draganescu in lucrarea sa „Inelul lumii materiale“ op.cit. pag.438.
Cu adevarat draceasca si aberanta este scorneala ca „universul provine din ortoexistenta“ si nu este creatia lui Dumnezeu. Si aceasta scorneala il demasca si pe cel ce a elaborat-o, ca fiind un fidel apostol savantal lui Lucifer…
(72) Lumea nevazuta nu poate fi contestata. Dar cand intervine credinta in aratarile duhurilor nevazute care sunt de fapt draci, intervine confuzia, neclaritatea si deci indoiala. Asadar contactul, desi real, al credintelor orientale cu lumea nevazuta, este de fapt cu demonii si duce la necredinta, la incadrarea lumii nevazute in ordinea lumii vazute (exemplu: reincarnarea). Totodata, contactul cu duhurile rele nevazute duce la inrauriri vatamatoare.
(73) Masoneria a fost anatemizata de Biserica Ortodoxa Romana in 1937 si de cea a Greciei in 1933, ca una ce se impotriveste credintei.
(74) Omul are nevoie sa tina contactul cu lumea cealalta, caci lumea vazuta il plictiseste intr-un tarziu pentru ca el e si material, dar si nematerial. Plictiseala este un moment al vietii ce pare banal, dar tocmai atunci cand lumea materiala ne plictiseste iese la suprafata dorul nostru infinit dupa sacru, dupa Cel Preasfant, dupa binele vesnic si absolut.
Este recomandat a se citi aceasta vedenie cu multa atentie, si a se uni intelegerea ei cu citirea „Protocolului de la Toronto“ („Protocolul de la Toronto – 6.6.6. – Complotul organizatiei natiunilor Unite pentru instaurarea noii ordini mondiale“ a ziaristului canadian Serge Monaste (care ulterior a fost gait asasinat), aparuta la ed. Samizdat in 1995), care contine cele doua proiecte mondialiste distrugatoare: Planul rosu si Aurora Rosie. Ambele sunt rosii de sangele multimilor de oameni ucisi pentru realizarea Guvernarii Mondiale, pentru Instaurarea Noii Ordini Mondiale anticrestine si in final pentru dominatia pe fata prin Antihrist a lui Lucifer-Satan asupra omenirii distruse…
Dar, Hristos a inviat! Hristos ne asteapta pe fiecare sa-I deschidem usa inimilor noastre … Cu El in inima nu avem de ce ne mai teme… Razboiul mondial, vazut si nevazut, de fapt impotriva Lui Iisus Hristos se poarta si impotriva urmasilor Lui, si este in ansamblul lui un razboi religios, oricat de absurda ni s-ar parea aceasta afirmatie.
HRISTOS A INVIAT!
ADEVARAT A INVIAT!
†     †    †
ATENTIONARE IMPORTANTA
asupra moralei rationaliste
(Adevarul este absolut, nu relativ!)
Pline sunt rafturile librariilor si bibliotecilor cu nenumarate carti ale literaturii stiintifice moraliste, cu continut estetic si etic, sau romane ale literaturii de divertisment, universale. Gasim in ele afirmatii ce par a fi „de bun simt si de raspundere si invatatura“, afirmatii inflacarate, pline de idealism si entuziasm, atragatoare prin aspiratiile inalte pe care le propun si care reusesc sa aprinda intelectul si chiar sufletul, insa foarte greu sesizam modul exagerat si nenatural in care o fac. Desi par ca glorifica binele, preamaresc adevarul si proslavesc dragostea, aceste idealuri care o clipa ne insufletesc sunt insa imposibil de nerealizat; de aceea ne lasa un gol neasteptat in inima insotit de-un sentiment acut de neimplinire. De ce traim aceasta deceptie? Pentru ca acele aspiratii stralucit infatisate sunt doar niste biete iluzii, sarmane forme fara fond, binele lor este sec, adevarul lor este sterp fara de Hristos-Dumnezeu, iar ceea ce se numeste dragoste in ele este o supra-idealizare a unor senzatii si simtaminte neclare si neroditoare. Toate acestea sunt o inselare; este o literatura cu un puternic caracter rationalist umanist, din duhul cartilor reiesind ca scriitorii sunt adeptii moralei rationaliste aride, conceputa de Lucifer si dezvaluita in vedenia prezentata anterior.
Este momentul, ca toti crestinii sa ne dezmeticim din minciuna „atragatoarei morale umanist-rationaliste“, comunist-ateiste, moarta prin ea insasi si prin inventatorul ei.
Morala rationalista, morala intelectului, amesteca binele trunchiat si adevarul denaturat, falsificat, cu raul deghizat, si prin aceasta este injositoare si distrugatoare sufleteste pentru omul care o imbratiseaza.
Crestinul se cuvine a face o deosebire neta si ferma intre morala crestina - hristica, care-L are pe Hristos-Dumnezeu in centrul ei si al carei izvor este in Dumnezeu – Tatal, si asa zisa morala rationalista- umanist-ateista sclipitoare si ispititoare dar stearpa, oarba, fara sens si fara miez, ucigatoare, izvorata din intunecimile luciferice, o cumplita deghizare a lupului satanist in miel bland.
Morala rationalista fara de Dumnezeu – inventata de Lucifer, il are pe omul doborat de patimi in centrul ei. De aceea este moarta si omoara sufleteste pe cel care-o imbratiseaza. Ea este o cvasi-morala, este trufasa, seaca, fara putere de a rezista eficient in fata raului. Chiar daca cuprinde norme ce par valoroase si precepte atragatoare, cand insa incerci sa le implinesti, constati cu nemultumire cum aluneci intr-o fatarnicie degradanta. Este cvasi-morala care incearca cu viclenie sa se substituie MORALEI CRESTINE.
Scopul final urmarit de slugile moralei rationaliste este sa aduca un total dispret asupra Moralei, de orice fel ar fi ea, si sa-l injoseasca pe om.
Aici e marea viclenie si marea DEGHIZARE, ca si marea victorie a raului. Cu o astfel de morala rationalista care amesteca binele trunchiat cu raul deghizat, predata in scoli, predicata de literatura ultimelor secole si aflata la baza „DREPTURILOR OMULUI“, s-a umplut lumea actuala de coruptie, iar rautatea, intinzandu-se ca o lepra, acopera omenirea dezonorata.
Intr-o totala opozitie, Morala Crestina este vie si da viata. Ea este singura MORALA AUTENTICA pentru ca izvoraste de la Dumnezeu, Creatorul ei. Ea-si are temelia pe jertfa suprema a fiului lui Dumnezeu. Hristos-Dumnezeu, Cel cu Cruce, da viata si putere moralei crestine.
Hristos este in intregime Binele si Adevarul absolut, Dragostea desavarsita si Izvorul Dragostei, intruchiparea moralei, unitatea tuturor virtutilor. Primit prin credinta si prin Tainele Bisericii in suflet, Iisus Hristos aprinde dragostea in inima si reface omul deplin daca omul isi supune vointa poruncilor Lui si traieste cu bucurie Fericirile(Matei 5, 3-l2) aduse de El.
Doar Iisus Hristos, Cel cu Cruce, este Adevarul, si daca toti am fi luptat de la inceputul vietii noastre pentru El si I-am fi implinit Evanghelia Lui, pe viata si pe moarte, azi omenirea n-ar mai fi injosita, nu s-ar mai naste monstri pe pamant caci nu ar mai exista vicii si pacatul ar fi fost demult invins!!! Misiunea Adevarului este misiunea lui Iisus Hristos. El a lasat-o urmasilor Lui, crestinilor, celor care vor sa traiasca in Adevar si pentru Adevar!
Sa nu ne lasam inselati! Adevarul este absolut, desavarsit! Adevarul are o existenta obiectiva, independenta de vointa, de ratiunea si de simturile noastre imperfecte, relative. Sa nu cumva sa acceptam sugestia dizolvanta ca adevarul este relativ! Si sa nu credem in relativitatea adevarului! Minciuna gaseste in adevar cel mai mare dusman, pe care-l uraste de moarte si cauta pe orice cai sa-l intunece. Aceasta mare minciuna, ca adevarul e relativ, primita in suflete are puterea de a le ucide. Solutia: sa iesim din confuzie!
Numai PERCEPTIA adevarului poate fi relativa, nedesavarsita, aproximativa, dupa cat de nedesavarsita este mintea care-l primeste.
Modul in care fiecare om percepe adevarul poate depinde de conditiile in care traieste sau de situatia in care se afla la un moment dat. Depinde si de aparatul care receptioneaza adevarul, de cat de sanatoasa si limpede este mintea care-l primeste. O minte oarba prin confuzie si compromisuri, sau intunecata de pacate si patimi, o minte murdara, sau bolnava, nu va vedea vreodata adevarul curat, total, intreg, asa cum este el.
Sa depunem deci sarguinta si buna vointa in Duhul cel bun, al lui Hristos – Cel cu Cruce, – ca sa putem intelege cu tot discernamantul ca relativa este numai perceptia adevarului, iar adevarul este absolut, infinit, total, desavarsit.
†    †    †
(1 Ioan, cap.4)
1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
4. Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci mai mare este Cel ce e in voi, decat cel ce este in lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea graiesc ca din lume si lumea ii asculta.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.
7. Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
9. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
10. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
11. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
12. Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
13. Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
14. Cine marturiseste ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
15. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el. (1 Ioan, cap.4)
†    †    †
TRAIM „LIPSITI DE BUCURIA
VEDERII LUI DUMNEZEU“
Pietrificati in indaratnicia inimii, invartosati in nepocainta, cu sufletul lovit, ucis, am ajuns cumplit de nesimtitori. Zdrobindu-ne de zidul pacatului in tot mai mare sfaramare ne aflam, cu dragostea incovoiata spre lume si spre trup, robi incatusati sub ascultare straina si dusmana… Desi robia ne indoaie, iar in adancul sufletului nostru se casca un gol imens care ne soarbe in dorul sau infinit dupa sfintenie, nu mai dorim eliberarea ce ne-o ofera Jertfa pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Apare intrebarea: – DE CE nu ne intereseaza vestea buna a Sfintelor Sale Evanghelii care aduc cu adevarat mantuirea? – PENTRU CA atat de mult ne-am impietrit incat chiar daca inca mai simtim cata amaraciune cuprinde viata noastra lipsita de FERICIREA care izvoraste doar din Dumnezeu, nu mai avem puterea unei intoarceri si schimbari totale.
Pentru a ne topi invartosarea si a ne da putere, ne vine in ajutor Sfanta Scriptura si Biserica cea Una, prin Sfintele ei Taine, dintre care Sfanta Spovedanie facuta cu durere si din adancul sufletului elibereaza fiinta crestinului de demoni si de intuneric. Totodata, atatea marturii ale Sfintilor asteapta sa le urmam exemplul eliberator, numai sa vrem si sa alegem a petrece timpul scurt ce ne-a ramas in compania lor. Sa nu respingem chemarea lui Hristos pe care ne-o face necontenit prin gura si bratele iubitoare ale Sfintei Sale Biserici, sa mergem la duhovnici ca sa primim nu numai iertare pentru rataciri ci si binecuvantare, si sa gasim salvarea de atacurile duhurilor demonice.
[1] Notele din text indicate cu cifre intre paranteze, si desfasurate la sfarsitul materialului, precum si subsolurile, sunt adaugate de editorii acestei editii, in speranta sa ajute la o mai buna intelegere a subtilitatilor planului diabolic aplicat deja asupra intregii omeniri. De asemenea, tot ce este intarit cu litere ingrosate sau majuscule, cu sublinieri, sau este asezat intre paranteze rotunde, patrate sau acolade, sunt adaugiri ale editarii acesteia, din dorinta de a face cat mai deplin inteles mesajul de alarma, al vedeniei. Planul descoperit de aceasta vedenie este cheia care explica tot ceea ce parea de neinteles in lumea in care traim.
[2] Sa fie oare CULTURA laica, profana, rationalista, materialist-dialectica, ateista, rationalist-stiintifica,filantropica si umanista, comunista, comunitarista, globalista, internationalista, toata cultura care se invata pe bancile Colegiilor si Universitatilor lumii si ne inunda vietile prin mass-media, ca si toate curentele artistice progresiste, moderniste, nonconformiste, liber-cugetatoare, sa fie toate aceste CULTURA proprie a luiLUCIFER??? Daca e asa, atunci sa fim atenti cu ceea ce invatam noi si copiii nostri, in scolile laice si chiar teologice, ca ne intunecam mintile si ne terfelim sufletele!!!
[3] Fraze aproape identice, uluitoare prin asemanare cu planul lui Lucifer, gasim si in lucrarea: „Protocolul de la Toronto – 6.6.6. – Complotul organizatiei Natiunilor Unite pentru instaurarea noii ordini mondiale“ a ziaristului canadian (asasinat) Serge Monaste, aparuta la editura Samizdat in 1995, carte interzisa acum de la vanzarea libera. In cartea sa, ziaristul dezvaluie in principal doua proiecte mondialiste distrugatoare: „PLANUL ROSU“ (24 iunie 1967) care are ca scop „Genocidul vitalitatii in favoarea rentabilitatii oculte“ si „AURORA ROSIE“ (24 iunie 1985) care are ca scop: „Infiintarea Ocultei Mondiale“. Dezvaluirea conspiratiei este socanta, si este insotita cu documente de avertizare asupra primejdiei care s-a abatut peste omenire. De la pag. 40, paragraf 26, citam: „Cine va putea sa ne banuiasca? Cine va putea sa aiba vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor indrazni sa se ridice impotriva noastra, difuzand informatii privitoare la existenta si la continutul „conspiratiei noastre“, vor deveni suspecti in ochii autoritatilor si ai populatiilor din natiunile lor. Gratie dezinformarii, minciunii, ipocriziei si individualismului pe care le vom fi creat in sanul populatiilor natiunilor-state, omul va fi devenit un dusman al omului. Astfel, acesti „indivizi independenti“, care sunt cu atat mai periculosi pentru noi tocmai din cauza libertatii lor, vor fi considerati de ceilalti ca fiind inamici, nu eliberatori.“ („Individ independent si liber“, deci periculos pentru conspiratorii satanisti, este orice om care nu vrea sa-si vanda sufletul diavolului, orice crestin liber fata de pacat, care se sustrage sugestiilor si ispitelor diavolesti si iubeste binele, frumosul moral, dreptatea si adevarul. Pe acestia i-au ucis miseleste comunistii in puscariile lor demonice; acestia, si toti cei ca ei, sunt si vor fi martorii marturisitori ai dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu pe pamant.)
Numai lucrand cu puterea necuratilor demoni, nevazuti, conspiratorii mascati in eliberatori au putut ajunge atat de departe in devastarea omului si a omenirii. Cel care citeste „Protocolul de la Toronto“ remarca asemanarea izbitoare intre planurile Natiunilor Unite si planul diavolului dezvaluit de aceasta vedenie, revelata in Rusia inainte de anul 1905.
[4] Parintele Serafim Rose, (n.1934 -†1982), a recunoscut ca multimea anilor petrecuti pentru studii in scoala si in Academiile americane nu l-au ajutat decat sa gandeasca cat mai neclar cu putinta, deci l-au indepartat de Adevar. De la convertirea sa la Ortodoxie si pana inaintea mortii sale a trait cu un puternic sentiment al URGENTEI pentru avertizarea oamenilor asupra primejdiei care se apropie vertiginos si care consta in supunerea desavarsita a omenirii sub puterea demonica ascunsa in lucrarea masoneriei, a comunismului si comunitarismului internationalist. Vezi cartea: Ierom. Damaschin, „Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose“, ed. Cartea Ortodoxa, Buc. 2005.
[5] De mai mult de un secol, printr-un complot ideologic, omenirea este supusa unui bombardament cu idei dizolvante, corozive, care ataca insasi principiile fundamentale ale vietii si moralei, urmarind sclavia spirituala prin spalarea creierului. Iar sloganul „planeta se grabeste“ ascunde in el graba nebuna a lui satan – Lucifer, de a ajunge la carma omenirii spre a o supune desavarsit rautatii lui.
[6] Lucifer, Tatal Minciunii, numeste marea lui MINCIUNA, grosolana sa MISTIFICARE si marsava sa DEGHIZARE drept: „intelepciunea prezicerii din Eden“, iar pe neascultatoarea Eva o lauda apreciind-o ca „femeie ascultatoare“. E de la sine inteles ca si toate fetele si femeile moderne, nonconformiste, ucigase de copii (avortoare), iubitoare de discoteci si crasme, de desfrau si moda, sunt mult placute de diavol.
[7] Este cutremuratoare nerusinarea lui Lucifer cu care impieteaza frumusetea vietii si valorile ei: curatia, neprihanirea, smerenia; cu cat cinism si obraznicie le numeste: slabiciuni, sovaieli si servilism. Si cati oameni astazi au aderat nebuneste la aceasta batjocorire a normalitatii si sfinteniei! De aceeasi cutezanta si tupeu sunt impregnate teoriile si filozofia lui Emil Cioran si a lui Marx, intru totul servind lui satan. Marx chiar recunoaste intr-o scrisoare trimisa lui Engels ca in scrierile sale „a dat omenirii sa manance rahat si gunoi.“
[8] Lucifer este cel mai mare psiholog dar si mare pisalog pe capul omului…
[9] Chemarea demonica de a se imbata cu toate spurcaciunile „unei vieti senzuale, nerusinate si captivante“ esteinsinuanta, adica obraznica, si o descoperim si in „Planul rosu“ dezvaluit de Protocolul de la Toronto, din care citam, de la pag. 30, paragraf 1.: Pentru a netezi drumul spre nasterea „Guvernului Mondial“…vom amplifica „Societatea placerilor“ care ne-a fost atat de profitabila pana in prezent. Cu tehnica „Video“, pe care am finantat-o, vom finaliza pervertirea morala a tineretului. Ii vom oferi posibilitatea de a-si satisface de-acum incolo, toate instinctele. O fiinta posedata de simturi si ajunsa sclava acestora, dupa cum stim, nu are nici idealuri, nici forta interioara pentru a apara pe oricine sau orice. Omul respectiv este un „individualist“ prin definitie, reprezentand candidatul perfect modelabil dorintelor si prioritatilor noastre (mondialiste). „Planul Rosu“ si „Aurora Rosie“ par a fi nascute din acest plan diabolic ancestral conceput de Lucifer in iad si redat, cu toata strategia si tactica lui, in aceasta vedenie revelata in 1905. Sa intelegem, oare, ca Organizatiile Natiunilor Unite sunt sataniste, slujitoare si inchinatoare direct lui satan? Si ca satan – Lucifer este sfatuitorul si dumnezeul lor?
[10] Demonii ei insisi se numesc nebuni deci asi recunosc nebunia, dar, incapatanati fiind, se mentin in ea. Lucifer este primul nebun si primul mincinos, tatal minciunii si al nebuniei.
[11] Protestantii care s-au rupt de biserica catolica sunt divizati la nesfarsit. Nu au reusit inca sa farame Biserica Ortodoxa, dar au reusit sa-i dezbine pe ortodocsi intre ei.
[12] Aceasta batjocorire a constiintei, a moralitatii, a sfinteniei si curatiei vietii o intalnim azi la tot pasul, in toate gastile tinerilor dar si in colectivitatile maturilor.
[13] Lucifer a substituit idealului de martir pentru Hristos, idealul fals de: martir si erou modern de dragul fericirii sociale, fericire obtinuta prin crime si ticalosii. Ei sunt asa-zisii martiri ai civilizatiei, mucenicii desfraului, care se jertfesc pentru asa-zisele drepturi ale omului la libertate anarhica, la vicii si dezmat.
[14] Ei sunt martirii civilizatiei, mucenicii desfraului (Oscar Wilde, Edgar Alain Poe, etc.), care se jertfesc pentru drepturile omului de a-si satisface toate pornirile patimase; ei vor sa instaureze „domnia bunului plac“ si a lui „fac ce vreau, tie ce-ti pasa!?.“ Printre ei sunt si eroii moderni ai tuturor revolutiilor anarhiste „progresiste“, la monumentele carora copiii nostri nestiutori depun flori. Scoala, nestiutoare si ea, in inconstienta ei de sclava a puterii mondiale, depune eforturi pentru a le intuneca mintile de cand sunt mici, crezand naiv ca-i lumineaza.
[15] Femeia este tinta principala a atacurilor demonice, pentru a o impinge a se lepada definitiv de credinta lui Dumnezeu. Criminala, ucigasa a propriilor copii, sau tavalindu-se in tot felul de pacate (hula, trufie, moda, desfrau, betie, droguri, etc.), de va mai aduce totusi pe lume copii, bineinteles ca acestia vor fi dupa chipul si asemanarea ei, necredinciosi – nonconformisti, intunecati, trufasi, pervertiti de la nastere, mici „diavoli hulitori de Dumnezeu“, care vor ajuta demonii, prin rautate si patimi, la surparea omenirii in haos si anarhie, si in final cu totii vor umple iadul… Parintele Arsenie Boca ii spunea in anul 1944 unei profesoare care la 28-30 ani nu se putea casatori: „Nu mai e vreme de casatorie, dar pana la sfarsitul veacurilor s-or insura si marita, iar tot ce se va naste din voi va fi diavol hulitor de Dumnezeu.” Tragic avertisment!!!
[16] Atentie! Barbatul corupt este sprijinul diavolului, ii alunga demonului frica de Dumnezeu. Necuratul se bizuie pe „sexul masculin“ in care vede un aliat de nadejde. Cu barbatul in ajutor, Lucifer e sigur de reusita planului lui de corupere a omenirii, e convins ca prin barbat va ingenunchea femeia fecioara si femeia mama in mocirla pacatului, ii va distruge progenitura, si va rapi omenirea din mana buna a lui Dumnezeu.
[17] Insusi Lucifer, marele impostor, recunoaste cat de aberanta este ideea deplinei egalitati a barbatului cu femeia, de aceea le impune slugilor sale sa gaseasca „ceva anume“ prin care sa sustina aceasta mare minciuna.
[18] Demonii sarbatoresc distrugerea credintei in Dumnezeu drept TRIUMFUL lor total asupra Intelectului Uman!!! Diavolul este cel mai mare profesor in capul necredinciosului si-l conduce prin toate „prapastiile“… In mintea din care Dumnezeu lipseste, diavolul este stapan. Astazi, prin inmultirea faradelegii, necredinciosii conduc lumea apropiind ISTORIA de FINALUL prielnic demonilor, de GUVERNAREA lor asupra lumii dupa cum ei insisi se lauda!!!… Prin ei, conduce insusi Lucifer… Dar crestinii drept-credinciosi sunt optimisti, Hristos-Dumnezeu Cel cu Cruce le-a fagaduit ca nu-i va parasi, ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor!
[19] Aflam de aici ca sedintele de spiritsm sunt unele din ritualurile lojilor masonice.
[20] E vorba de credinciosii fideli Mielului, care accepta totusi a participa la aceasta experienta nefasta a intunericului de dragul salvarii acelor savanti rataciti si corupti, implicati in spiritism. Prin credinta lor ei pot fi un pericol pentru sedintele spiritiste, in clipa in care l-ar chema pe Hristos cu rugaciunea mintii.
[21] Demonii nu pot invia mortii, ci doar creeaza iluzia invierii mortilor…
[22] Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor este scrisa de parintele Serafim Rose, si apare sub ingrijirea parintelui Damaschin.
[23] In Romania, prima universitate s-a ridicat la Iati, in 1860, iar la Bucuresti in 1864. In Transilvania, prima universitate este cea din Cluj, din 1881

 

 

 

 

Cum să ne eliberăm de păcatul pornografiei?

Pornografia a invadat societatea de astăzi, ea este prezentă în publicitate, modă, filme, muzică, reviste, programe TV, jocuri video, dispozitive mobile, site-uri şi în serviciile de photo sharing. La nivel mondial, din ce în ce mai mulţi oameni devin consumatori de pornografie, astfel din păcat această zeiță demonică face ca potrivit unor cercetări și statistice, ca în fiecare secundă 30.000 de oameni să viziteze aceste site-uri demonice, în fiecare oră în USA se produc două filme pornografice, și 9 din 10 tineri, respectiv 3 din 10 tinere vizionează materiale pornografice, la nivel mondial, această industrie pornografică înregistreză câștiguri de 100 de miliarde de dolari USA, pe spatele sclavilor prinși în acest păcat împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta care îți distruge: corpul, mintea, inima!

De asemenea, industria pornografică este într-o continuă schimbare în rău, de aceea, imaginile pornografice din prezent sunt atât de şocante, încât ceea ce nu demult era considerat revoltător acum a devenit ceva tolerant sau chiar normal. Lumea se strică tot mai mult și este într-o continuă schimbare în rău, așa cum este scris în 1Corinteni 7:31; 2Timotei 3:6,2Timotei 3:13.

Iar acest păcat, tot mai mult înfășoară sau leagă oamenii, și îi depărtează de Dumnezeu, dându-le un surogat ieftin, o falsă fericire, un păcat de care trebuie să te eliberezi pentru a fi cu adevărat fericit în prezent și în epoca viitoare a Regatului lui Dumnezeu (Efeseni 5:3-5).

 

Ce este pornografia?

Acest termen a apărut după ce în anul 1860, s-au început săpăturile la ruinele anticului oraş Pompei, distrus de Vezuviu, care a erupt pe 24 august, anul 79 e.n. Arheologii din epoca victoriană au rămas şocaţi de ceea ce au scos la lumină. Printre frumoasele fresce şi obiecte de artă au găsit, împrăştiate peste tot, o mulţime de picturi şi sculpturi care prezentau imagini erotice. Caracterul extrem de şocant al acestor lucrări de artă a determinat autorităţile să le depoziteze în muzee secrete. Pentru a cataloga astfel de reprezentări explicite a fost inventat cuvântul „pornografie“, care provine din termenii greceşti pornē şi graphos, însemnând: „a scrie despre prostituate“.

În prezent, pornografia este definită drept reprezentarea unui comportament erotic, prin materiale menite să stârnească dorinţe sexuale în cel ce le priveşte, le citeşte sau le ascultă. Pot fi materiale video, dar şi materiale audio şi publicaţii.

Din păcate, pornografia nu duce la o viață fericită, ea este un proces spre alterarea omului ca personalitate, ca persoană rațională, creativă, echilibrată, pornografia duce la distrugerea omului ca ființă inteligentă superioară animalului, ducându-i pe prizonierii acestui „drog”, la a trăi într-o lume de fantezii, sub-animalică! La fel ca și alergarea după „fericirea prin droguri”, care duce în final la groapă, căci așa cum drogații, care inițial consumă „droguri ușoare”,  apoi deorece drogurile ușoare nu îi mai satisfac, trec la droguri mai puternice, până când nici ele nu îi mai satisfac, și astfel ajung la supra doză și la moarte, dacă nu intervine abstinența!

La fel cei prinși ca sclavi în adâncul Satanei: curvia (Apocalipsa 2:20-24), de care este legată pornografia, în acest mod bolnăvicios de a ați petrece timpul, ajung de pornografia de început, la pornografia cu perversiuni, sau la homosexualitate, și ajung în final, ca nimic să nu îi mai împlinească, astfel ajung să-și distrugă viața, căsnicia, puterea vieții și de a conduce într-un mod înțelept (Proverbe 31:3), își pierd capacitatea de a raționa, și orice alte forțe creative ale vieții, și ajung mai rău ca un animal!

Satan îi face orbi la bucuriile vieții lăsate de Dumnezeu, care sunt fără înrobirea animalică, cum este cântecul de laudă (Iacob 5:13), mulțumirea față de Dumnezeu (Romani 1:19-22), și chiar lucrurile fizice: o mâncare delicioasă, o plimbare plăcută, o excursie, un proiect dus la îndeplinire, etc.

 

Conform Bibliei este pornografia: păcat?

Pornografia are scopul să stârnească pofte nelegitime, prin persoane necunoscute, cu care nu ești căsătorit, care expun părți intime și procese intime, până la scene mai mult decât scârboase și animalice!

Dumnezeu interzice să ne arătăm golociunea, căci aceasta duce la curvie (Ezechiel 23:18), de aceea Dumnezeu avertizează prin profetul Habacuc 2:15, GBV 2001, unde se spune: „Vai de cel care dă băutură aproapelui său – căruia îi torni otrava ta şi-l îmbeţi şi pe el – ca să-i priveşti goliciunea!”

Privirea goliciunii aprind în om pofte lacome ale iubirii de sine, și ale auto-împlinirii, care sunt în contrast cu iubirea curată care caută folosul celuilalt nu folosul propriu (Filipeni 2:4).

În plus, în Psalm 101:2-4, SCC, se descrie omul lui Dumnezeu astfel: “Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale perfectă: când vei veni la mine? Voi umbla în curăţia inimii mele înăuntrul casei mele. Nu voi pune înaintea ochilor mei nici un lucru al lui Belial; urăsc purtarea celor care se abat: ea nu se va lipi de mine.  Inima stricată se va depărta de la mine; nu voi cunoaşte răul”. Iată, comportarea omului lui Dumnezeu care Îl iubește pe Creator, condus de înțelepciune pe calea divină, perfectă, și care duce la viață, la fericire fără consecințe negative, la o inimă și viață curată!

Chiar în casa lor, creștinii vor umba în curăția inimii lor, nu doar în adunare, și aceasta implică că ei nu vor pune înaintea ochilor lor lucruri fără valoare, lucruri care duc la moarte, cum este pornografia și imoralitatea sexuală! Belial fiind un domn al deșertului, comparat în Scriptură cu abisul sau locuința morților. De fapt curvia duce la moarte, la locuința morților (Proverbe 7:8-23; Iacob 1:13-15).

Lucrurile lui Belial au sensul de lucruri fără valoare, în contrast cu lucrurile valoroase pe care le putem face pe acest pământ, fapte bune care să rămână etern (Apocalipsa 14:13; 1Corinteni 3:11-13), păcatul nu valorează nimic, ba mai mult el duce la judecata și pedeapsa eternă! – Apocalipsa 21:8.

Un om a lui Dumnezeu trebuie să urască purtarea celor care se abat de la normele divine ale dreptății, și astfel vom îndepărta de noi, aceste lucruri pornografice, demonice, noi nu dorim să cunoaștem răul, ci dorim să umblăm în curăția inimii noastre pe calea perfectă a lui Dumnezeu!

La fel în Isaia 33:14-15, GBV 2001, se pune următoarea întrebare și scriitorul inspirat divin dă și un răspuns: „Cine dintre noi va putea locui cu un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea locui cu flăcările eterne?“ Cel care umblă drept şi vorbeşte drept, cel care dispreţuieşte câştigul din asuprire, cel care îşi scutură mâinile, ca să nu ia mită, cel care îşi astupă urechile, ca să nu audă vorbindu-se de sânge şi îşi închide ochii ca să nu vadă răul”. Iată, cine va locui lângă Dumnezeu care este un foc mistuitor (Evrei 12:29), cel care nu se uită ca să vadă răul în orice formă ar fi el, în acest rău se include și pornografia!

Iar Domnul Iesus a dezvăluit în Matei 5:28, SCC: “Eu însă vă zic: Oricine, privind la o femeie ca să o poftească, deja a comis adulter cu ea în inima lui”. Iar pornografia aceasta are scopul ca cel care privește să poftească, este provocat spre imoralitate sexuală în toate formele ei!

Astfel pornogravia este un păcat inițiat de Diavolul pentru a-i provoca pe oamenii de la îndatoriile lor ca oameni, la un mod de trăire subuman, bolnăvicos, care lezează rațiunea, o viață echilibrată, o viață de cuplu căsătorit, și te transformă în dușman cu Dumnezeu!

În contrast cu părtășia cu Dumnezeu; modul de viață imoral și implicit pornografia este ceva opus vieții din Dumnezeu și a unei rațiuni, așa cum arată apostolul Pavel în Romani 1:19-32, SCC: “Pentru că ceea ce este cunoscut despre Dumnezeu este arătat în ei, deoarece Dumnezeu le-a arătat. Fiindcă cele nevăzute ale Lui, atât puterea Lui eternă, cât şi divinitatea Lui, se văd de la creaţia lumii, fiind înţelese prin cele făcute; pentru ca ei să fie de nedezvinovăţit.  Deoarece cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci, s-au făcut deşerţi în cugetările lor, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au înebunit; şi au schimbat gloria lui Dumnezeu nestricăcios cu o asemănare a unei imagini de om stricăcios, şi de păsări, şi de animale cu patru picioare, şi de târâtoare. De aceea Dumnezeu i-a dat poftelor inimilor lor, spre necurăţie, pentru a-şi dezonora corpurile lor între ei; care au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna; şi s-au închinat şi au făcut serviciu sacru: creaturii în locul Creatorului; care este binecuvântat în epoci. Amen.  De aceea, Dumnezeu i-a dat unor pasiuni ale dezonoarei; pentru că şi femeile lor au schimbat întrebuinţarea naturală, cu cea împotriva naturii. Asemenea şi bărbaţii, lăsând întrebuinţarea naturală a femeii, s-au aprins în pofta lor între ei, bărbat cu bărbat făcând neruşinarea, şi primind în ei răsplata care trebuia pentru rătăcirea lor. Şi întrucât nu au considerat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, Dumnezeu i-a dat într-o minte stricată să facă cele necuvenite; fiind umpluţi cu orice nedreptate, răutate, lăcomie, înrăire; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de vicii; şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, orgolioşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, nepricepuţi, călcători de învoieli, fără afecţiune, nemiloşi; care cunoscând dreptatea lui Dumnezeu; că cei făptuind cele ca acestea sunt vrednici de moarte; nu numai că ei le fac, dar sunt şi de acord cu cei făptuindu-le”.

Iată, cei care nu l-au păstrat pe Dumnezeu în cunoștiința lor, și nu L-au glorificat și nu i-au mulțumit, au căzut, într-un mod de viață imoral, idolatru, în care au făcut din oameni și din animale Dumnezeul lor, de practici nelegiuite, scârboase și dezonorante, modul lor de a trăi, astfel inima lor s-a întunecat și mintea lor s-a stricat, iar aceste păcate imorale, venite în special din iubire de sine, au dus la alte păcate: nedreptate, răutate, lăcomie, invidie, plini de vicii, fără afecțiune, nemiloși, etc.

Pedeapsa pentru un astfel de mod de trăire în păcat este moartea!

Acest lucru este arătat și în Efeseni 5:3-13, SCC: “Iar curvie şi orice necurăţie sau lăcomie nici să nu fie numite între voi, precum se cuvine unor sfinţi; şi nici comportare ruşinoasă, şi vorbire nechibzuită, sau obscenităţi, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă mulţumiri. Pentru că ştiţi aceasta, cunoscând că orice curvar, sau necurat, sau lacom, care este un idolatru; nu are moştenire în Regatul lui Christos şi al lui Dumnezeu. Nici unu să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte; pentru că din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.  Nu vă faceţi deci co-părtaşi ai lor! Deoarece cândva eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte copii ai luminii; pentru că roada luminii este în orice bunătate, şi dreptate, şi adevăr; examinând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi co-părtaşi cu lucrările neroditoare ale întunericului; ci, mai bine respingeţi-le; pentru că cele făcute de ei în ascuns este ruşinos şi de a fi spus. Iar toate cele condamnate, sunt arătate de lumină; pentru că lumina este cea arătând orice”.

Iată textul face referire la pornografia verbală, venită în urma imoralității sexuale, iar acesta conform textului este idolatrie, este un dumnezeu străin, a cărei ascultare de el duce la moarte, și de a nu avea „moştenire în Regatul lui Christos şi al lui Dumnezeu”!

În contrast creștinii, sunt sfinți, au o comportare și vorbire cuvincioasă, știu ceea ce este rușinea și ei umblă în lumină, rodind roada luminii: bunătatea, dreptatea și adevărul!

Creștinii au îndemnul  “să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a spiritului, desăvârşind o sfinţenie în teamă de Dumnezeu” (2Corinteni 7:1, SCC). Pornografia, întinează (murdărește, strică, pervertește) carnea (corpul uman) și spiritul (inima) omului, făcându-l să alerge după fantezii sexuale, necugetate, după o viață trăită într-o lume ireală care dereglează mintea și inima!

Pornografia dezechilibrează ființa umană, pe când ascultarea de Dumnezeu, păstrează în echilibru: corpul față de minte, conștiință, de inimă, fără a face ca pornirile inimii și ale corpului să anuleze sau strice facultatea de a raționa, conștiința, inima care bate și pentru alții nu doar pentru sine!

Însă ca fiii ai lui Dumnezeu, să ascultăm îndemnul: “De aceea, încingându-vă coapsele minţii voastre, fiind treji; să speraţi deplin în harul cel aducându-vi-se la dezvăluirea lui Iesus Christos. Ca nişte copii ai ascultării, neconformându-vă după poftele dinainte, în necunoştinţa voastră; ci, după cum Cel chemându-vă este sfânt, faceţi-vă şi voi sfinţi în toată purtarea; pentru că a fost scris: „fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt.” – 1Petru 1:13-16, SCC.

 

Cum să ne eliberăm de pornografie și să obținem o viață curată?

Indiferent dacă de puțin timp sau de mult timp, te-ai expus la pornografie, în primul rând, trebuie să știi că aceasta este un păcat înaintea lui Dumnezeu care ne desparte de El și ne pune în legătură cu spiritul curviei (Osea 4:12; Osea 5:4), cu un mod de viață depravat, stricat,  condus de instincte animalice, carnale, unele nenaturale, diferită de o iubire curată și altuistă dintre doi soți, și care ne pervertește inima, și ne întunecă mintea așa cum a m văzut în textul din Romani 1:19-32.

 

1) Să luptăm pe plan spiritual pentru a ne elibera de pornografie:

În primul rând, lupta pentru a obține eliberarea din pornografie este o luptă spirituală, este o luptă cu ‚uneltirile Diavolului’ şi cu ‚spiritele răutăţii din locurile cereşti’ (Efeseni 6:11-12). Diavolul şi îngerii lui, va face tot ce atârnă de ei ca să te împingă în mlaștina pornografiei, sau să te scufunde și mai tare în pornografie!

Diavolul are spirite (duhuri) specializate în acest domeniu: demoni de iubire de sine, mai exact ramura pasiunii greșite a iubirii de sine, care îi îndeamnă pe oamenii uneori la pasiuni nepermise de Dumnezeu, iar această pasiune îți dă putere, dorință, de a nu te mai înfrâna!

Acest spirit al pasiunii greșite, lucrează împreună cu libertatea lumească, o altă ramură a iubirii de sine, care te îndeamnă să cauți moduri de împlinire, nepermise de Dumnezeu, dar permise de lume, de libertatea falsă a lumii, unde poți trăi cum vrei, dar care duce la moarte (Proverbe 5:1-6; Proverbe 14:12).

La început demonii te vor atrage cu curiozitatea, cu anumite scene sau cuvinte auzite întâmplător, lucrând în general pe un fundal al singurătății, deprimării, lipsei de bucurie a vieții, de scop în viață, al atacului spiritului morții, prin ramura durere, în care dorește să trăiești nu în durere, ci în mângâiere, de oameni conduși de instincte, pofte, și mai puțin de rațiune, aleargă la aceste ape otrăvitoare! – Ieremia 8:14; Proverbe 5:15-21.

Însă dacă ești prins în păcatul pornografiei, demonii prin lume se vor folosi de imaginile și manifestările pornografice, de legăturile cu oamenii, cu site-uri pornografice, ca să te ademenească și mai mult în acest păcat, de aceea tu trebuie să te rogi în acele momente când ești ispitit sau încercat (Luca 22:40).

Evită emisiunile, TV, filmele erotice, site-uri erotice, reviste pornografice, muzica senzuală, orice care duce la a trăi în afara lumii reale, în a anula bunul simț și conștiința, și în a ieși din terenul voinței lui Dumnezeu, care este adevărata libertate!

Ilustrare:

Putem compara terenul adevăratei libertăți cu acoperișul plat al unui bloc cu 10 etaje, în care libertatea de mișcare este perimetrul acoperișului blocului! A ieși dincolo de acoperiș, pare preț de o secundă o mișcare liberă dar duce la moarte! La fel și ieșirea de pe terenul adevărului biblic duce la moarte, chiar dacă preț de o secundă ai senzația de „libertate, de zbor, de împlinire”!

În concluzie, împotrivește Diavolului prin credință (1Petru 5:8-9), prin încrederea în normele divine, care delimitează sau conturează adevărata libertate fără consecințe negative!

 

2) Lupta mintală:

Lupta mintală implică, a reflecta, a cugeta la ceea ce este drept, curat, așa cum îndeamnă apostolul Pavel în Filipeni 4:8, SCC: “Încolo, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt respectuoase, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt de iubit, câte sunt vorbite de bine, dacă este vreo virtute, dacă este vreo laudă; la acestea să cugetaţi”. Lupta mintală implică, a nu permite ca anumite gânduri trecătoare, ce vin în minte din trecut, sau stârnite în prezent de ceva (imagine, câtec, etc.), să pătrundă în inimă, și să te facă să cugeți la nelegiuiri, formându-ți o mentalitate a cărnii care este moarte conform cu Romani 8:5-8. O mentalitate bazată pe pofte trupești, pe împliniri trecătoare, efermere, și nu o mentalitate a Spiritului care este etern (Evrei 9:14), de folos și care duce la o viață sfântă!

Pentru a câştiga lupta mintală, trebuie să îți dezvolți un mod de a gândi sănătos la cele descrise în Filipeni 4:8, forțându-te să rămâi pe terenul adevăratei libertăți, al Cuvântului lui Dumnezeu și al unei conștiințe sănătoase, și nederapând spre lucruri rușionase, depravate, care strică inima și întunecă mintea și întinează conștiința, făcând-o insensibilă la adevăr și la judecata sănătoasă!

 

3) Lupta pentru inima ta:

Spiritul sau inima ta, este locul de unde izvorăsc: izvoarele vieții (Proverbe 4:23), a pierde lupta pentru inimă, a lăsa ca practicile lui satan să-ți cucerească inima, cetatea vieții, înseamnă ca treptat inima să devină izvoare ale morții, ca curvia care duce la moarte, ca lăcomia care duce la moarte, etc. – Efeseni 5:3-5.

Inima este cucerită prin minte, atunci când mintea nu mai raționează corect, și permite ca să intre la inimă, gânduri, idei, raționamente, atunci când ele sunt greșite, inima se întunecă, și ea își pierde curăția prin care reflectă Spiritul lui Dumnezeu (1Timotei 1:5; Psalm 140:2, Proverbe 6:18).

Lupta pentru inima începe de la lupta pentru o minte sănătoasă, care gândește lucrurile prin prisma legii lui Christos și astfel obține mintea lui Christos (1Corinteni 2:16).

Dacă inima deja s-a întunecat, dar nu într-o măsură irecuperabilă, inima sau spiritul omului tot prin minte trebuie luminată, corectată, îndreptată, iar mintea trebuie să gândească pe baza adevărului din Sfânta Scriptură, adevăr înțeles și dezvăluit de Spiritul Sfânt! – Efeseni 6:17.

Astfel inima va recăpăta izvoarele vieții, și va avea: simțiri, motivații, puteri și sentimente curate, pure, sfinte, nu egoiste, și va deveni o inimă circumcisă de carnea păcătoasă (comp. cu Romani 2:29; Ieremia 4:4), care va trăi o viață pentru Dumnezeu (Romani 6:10-11).

 

Îndemn de încheiere:

Luptă să te eliberezi de această legătură a morții (comp. Evrei 12:2 cu Proverbe 7:16,Proverbe 7:27), ca să devii o făptură curată, liberă de a trăi o viață cu adevărat fericită!

Imortant este să perseverezi în această luptă pentru ați elibera mintea, inima corpul de această otravă mortală mascată în plăcere, e nevoie să îți dai toată silința, folosind toate capacitățile tale de om, pentru a scoate această otravă din tine, este nevoie de timp şi străduinţă, credință și răbdare, de luptă până la sânge, a te lepăda de tine însuși, de a lua crucea și a-L urma pe Domnul (Luca 9:23) prin care învingi iubirea de sine, în forma de spirit demonic, precum și ca  om vechi al tău, pe care trebuie să îl crucifici, ca să devii un om nou, creat după chipul (calitățile) lui Dumnezeu (Coloseni 3:5-10).

 

Parabolele cu ceea ce întinează și cu orbul ce călăuzește – Matei 15:10-20; Marcu 7:14-23; Luca 6:39

 

„Şi chemând mulţimea, le-a zis: Ascultaţi şi pricepeţi! Nu ce intră în gură, întinează omul; ci ce este scos din gură; aceasta întinează omul. Atunci, apropiindu-se discipolii, Îi zic: ştii că fariseii auzind cuvântul, s-au poticnit? Iar El, răspunzând, a zis: orice plantă, pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Cel ceresc, va fi dezrădăcinată. Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi. Iar dacă orb pe orb are să călăuzească, amândoi vor cădea în groapă. Răspunzând însă, Petru I-a zis: explică-ne parabola! Iar El a zis: şi acum sunteţi voi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că orice, intrând în gură, ajunge în pântece şi este aruncat în hazna?  Dar cele ieşind din gură, ies din inimă; şi acestea întinează omul. Pentru că din inimă ies: cugetări rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule. Acestea sunt cele întinând omul; dar a mânca cu mâini nespălate, nu întinează omul” – Matei 15:10-20, SCC.

 

“Apoi, chemând iarăşi la El mulţimea, le-a zis: Ascultaţi-Mă toţi, şi pricepeţi! Nu este nimic din afara omului, care intrând în el, să îl poată întina; ci cele ieşind din om, sunt cele întinând omul. Şi când a intrat în casă, de la mulţime; discipolii Lui L-au întrebat despre parabolă. Şi El le zice: Şi voi sunteţi aşa nepricepuţi? Nu înţelegeţi, că tot ce intră din afară în om, nu îl poate întina? Pentru că nu intră în inima lui; ci în pântece, şi iese în hazna. Zicând aceasta a curăţit toate alimentele. A zis însă, că, ce iese din om; aceea întinează omul. Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor ies cugetările cele rele: curvii, furturi, ucideri, adultere, lăcomii, răutăţi, înşelăciune, destrăbălare, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie. Toate relele acestea ies dinăuntru şi întinează omul” – Marcu 7:14-23, SCC.

 

“Dar El le-a zis şi o parabolă: Poate un orb să conducă pe un orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?” – Luca 6:39, SCC.

 

În relatarea din Matei 15:1-20, și din Marcu 7:14-23, Domnul Iesus dă două parabole, una din ele se regăsește și în Luca 6:39.

În context este vorba de atacul Satanei prin farisei şi cărturari, care îi acuză pe discipoli de încalcarea tradiţia bătrânilor.

Domnul arată fățărnicia lor, care prin tradiție au desființat Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 15:1-9).

Apoi El le dă următoarea învățătură-parabolă:

“Ascultaţi şi pricepeţi! Nu ce intră în gură, întinează omul; ci ce este scos din gură; aceasta întinează omul”, pe care discipolii nu o înțeleg, iar Petru cere o explicație.

Iar Domnul le explică: „Nu înţelegeţi că orice, intrând în gură, ajunge în pântece şi este aruncat în hazna? Dar cele ieşind din gură, ies din inimă; şi acestea întinează omul. Pentru că din inimă ies: cugetări rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule. Acestea sunt cele întinând omul; dar a mânca cu mâini nespălate, nu întinează omul”.

Trebuie precizat că aici subiectul în discuție nu este igiena fizică, ci curățirea spirituală!

Nu trebuie să tragem concluzia că Domnul este împotriva curățirii fizice (comp. cu Ioan 13:10), însă să nu facem din ea cel mai important criteriu de spiritualitate! Domnul vrea să ne învețe că inima și curățirea lăuntrică este cel mai important criteriu de spiritualitate.

Putem fi curați fizic și să fim murdari înăuntru!

Această parabolă constituie un exemplu pentru a răspunde la întrebarea: ce întinează spiritual pe om? Răspunsul este nu “ce intră în gură”, nu murdăria fizică; ci, lucrurile care ies pe gură din inimă.

Domnul explică la apostoli: “Pentru că din inimă ies: cugetări rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule”.

Scopul parabolei este să demaște fățărnicia și să atragă atenția asupra lucrurilor mai importante, curăția spirituală depinde de inima noastră cum o păzim (Proverbe 4:23) și ce scoatem pe gură din inimă.

Versetul cheie este: “Dar cele ieşind din gură, ies din inimă; şi acestea întinează omul” (Matei 15:18, SCC).

A doua parabolă, este un răspuns la ceea ce au spus discipolii: „ştii că fariseii auzind cuvântul, s-au poticnit? Iar El, răspunzând, a zis: orice plantă, pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Cel ceresc, va fi dezrădăcinată. Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi. Iar dacă orb pe orb are să călăuzească, amândoi vor cădea în groapă”.

Fariseii și cărturarii și tradițiile lor nu erau planta Tatălui ceresc, ei erau orbi spirituali, neglijând lucrurile cele mai importante din lege (Matei 23:23) pentru lucruri de suprafață, ritualice, care le dădeau o siguranță religioasă falsă: oamenilor, neglijând ceea ce era mai important: inima. Și ducând ca închinarea lor să fie o fățărnicie (Matei 15:7-8).

De aceea, Domnul a avertizat: “Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi. Iar dacă orb pe orb are să călăuzească, amândoi vor cădea în groapă”.

În Evanghelia după Luca parabola de a nu ne lăsa conduși de orbi, este dată în predica de pe munte ca un avertisment pentru a arăta că orice discipol nu poate fi altceva decât Învățătorul lui. Iesus continuând cu precizarea: “Nu este discipol mai mare decât învăţătorul lui; dar oricine, fiind deplin instruit, va fi ca învăţătorul lui”.

Astfel, depinde pe cine urmăm? Urmăm un orb ca învățător, atunci vom cădea cu el în groapă, așa cum mulți oameni urmau pe farisei și cărturari care din punct de vedere spiritual erau orbi (Ioan 9:39-41). Însă dacă urmăm pe Învățătorul Iesus (Matei 23:8), și ne lăsăm pe deplin instruiți de El, vom deveni ca Învățătorul.

Scopul acestei parabole în Evanghelia după Matei este ca discipolii să îi lase pe aceste călăuze oarbe, să nu mai plece deloc urechea la intervențiile demonice ale fățarnicilor.

Versetul cheie este: “Lasaţi-i! Sunt orbi, călăuze de orbi” (Matei 15:14, SCC).

Iar scopul parabolei din Evanghelia după Luca, a fost de a arăta că este important pe cine urmăm, căci vom deveni ca el, fie căzând în groapă cu el dacă urmăm orbi spirituali, fie devenind ca învățătorul dacă ne lăsăm instruiți de Iesus Învățătorul trimis de Dumnezeu.

Versetul cheie este: “va fi ca învăţătorul lui” (Luca 6:40, SCC).

Parabolele cu fiii sălii de nuntă, cu peticul, cu burdufurile și cu vinul vechi – Luca 5:33-39

„Atunci I se apropie discipolii lui Ioan, zicând: „de ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii Tăi nu postesc?” Iesus le-a zis: „nu pot jeli fiii sălii de nuntă, pe când mirele este cu ei. Vor veni însă zile când mirele are să fie ridicat de la ei, şi atunci vor posti.”  Nici unu nu pune un petic de stofă pe o mantie veche; pentru că peticul ei se smulge de pe mantie, şi se face o ruptură mai rea. Nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi; pentru că altfel, plesnesc burdufurile, şi vinul se varsă, şi burdufurile se vor pierde; ci se pune vin nou în burdufuri noi, şi amândouă sunt păstrate împreună” – Matei 9:14-17, SCC.

 

„Și discipolii lui Ioan şi ai fariseilor posteau. Şi ei vin şi Îi zic: De ce discipolii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar discipolii Tăi nu postesc? Nu pot posti fiii săli de nuntă pe când mirele este cu ei; cât timp au pe mirele cu ei, nu pot posti. Vor veni însă zile, când mirele are să fie luat de la ei; şi atunci vor posti în zilele acelea. Nici unu nu coase un petic de stofă pe o mantie veche; fiindcă peticul cel nou de pe ea, trage de cea veche, şi se face o ruptură mai rea.  Şi nici unu nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile, şi vinul se varsă, şi burdufurile se pierd; ci, vin nou, în burdufuri noi” – Marcu 2:18-22, SCC.

 

“Dar ei au zis către El: de ce discipolii lui Ioan postesc adesea, şi fac rugăciuni, de asemenea şi cei ai fariseilor; iar cei ai Tăi, mănâncă şi beau. Iar Iesus, a zis către ei: nu poţi face să postească fiii sălii de nuntă în care mirele este cu ei. Dar vor veni zile când mirele are să fie luat de la ei; şi atunci vor posti în zilele acelea. Le-a zis însă şi o parabolă: nici unu, tăind un petic dintr-o mantie nouă, nu îl pune pe o mantie veche; pentru că o va tăia pe cea nouă, iar peticul cel de la cea nouă nu se va potrivi celei vechi. Şi nici unu nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou va plesni burdufurile; şi el va fi vărsat, iar burdufurile vor fi pierdute. Ci un vin nou, să fie pus în burdufuri noi şi amândouă sunt păstrate. Şi nici unu care a băut un vin vechi, nu vrea unu nou; pentru că zice: cel vechi este plăcut” – Luca 5:33-39, SCC.

În această relatare, discipolii lui Ioan, care aveau un program strict de post, se mirau că discipolii Domnului: “mănâncă şi beau”, și ca răspuns la întrebarea lor, Iesus le dă patru parabole:

  1. „nu poţi face să postească fiii sălii de nuntă în care mirele este cu ei”.
  2. „nici unu, tăind un petic dintr-o mantie nouă, nu îl pune pe o mantie veche; pentru că o va tăia pe cea nouă, iar peticul cel de la cea nouă nu se va potrivi celei vechi”.
  3. „nici unu nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou va plesni burdufurile; şi el va fi vărsat, iar burdufurile vor fi pierdute. Ci un vin nou, să fie pus în burdufuri noi şi amândouă sunt păstrate”.
  4. „Şi nici unu care a băut un vin vechi, nu vrea unu nou; pentru că zice: cel vechi este plăcut”.

Toate aceste exemple arată o nepotrivire, a nu intreprinde diferite acțiuni care nu se potrivesc și ar cauza mai mari pagube.

În primul exemplu este cu nuntași care sunt în sala de nuntă, este nepotrivit ca ei să postească, odată ce ei sunt în sala de ospăț a nunții, și pentru a mânca și bea au venit la nuntă, pentru a se bucura cu mirele ce se căsătorește.

Mirele fiind Iesus, iar discipolii se bucura de Mirele, ei erau ocrotiți de El, și nu puteau în acel timp de bucurie și de har, ca ei să postească, dar Domnul precizează că: “vor veni zile când mirele are să fie luat de la ei; şi atunci vor posti în zilele acelea”.

În următoarele două exemple, Învățătorul Iesus arată două lucruri care nu ar fi potrivite și benefice ca să fie făcute: „nici unu, tăind un petic dintr-o mantie nouă, nu îl pune pe o mantie veche; pentru că o va tăia pe cea nouă, iar peticul cel de la cea nouă nu se va potrivi celei vechi. Şi nici unu nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou va plesni burdufurile; şi el va fi vărsat, iar burdufurile vor fi pierdute. Ci un vin nou, să fie pus în burdufuri noi şi amândouă sunt păstrate”.

Pentru fiecare lucru există lucruri care se potrivesc, pentru mantia veche este bun peticul vechi nu cel nou, care să strice mantia nouă, dar și pe cea veche, pentru vinuri noi sunt bune: burdufurile noi, iar pentru cele vechi: vinul vechi!

Astfel discipolii nu putea face acțiuni, cum ar fi postul care nu se potrivea pentru momentul acela de bucurie cu Mirele.

Iar ultima parabolă arată că nici unu care a băut un vin vechi, nu vrea unu nou; pentru că zice: cel vechi este plăcut. Astfel vinul vechi, părtășia timp de 3 ani cu Învățătorul Iesus era plăcută! Ei nu puteau dori altceva, era un mare har să umble cu Fiul lui Dumnezeu pe pământ! (Ioan 1:16; 1Ioan 1:1-4).

Discipolii nu doreau vinul nou, când ei aveau la îndemână vinul vechi plăcut!

A venit însă timpul, când Domnul a plecat de la ei la cer, și atunci ei au primit vinul cel nou sub forma Mângâietorului, la Penticosta, vin nou dar plăcut, venind la timpul lui (Ioan 14:3,Ioan 14:28; 15:26; Fapte 2:1-21).

Scopul tuturor acestor parabole este de a arăta că în viața spirituală a discipolilor lui Iesus nu erau probleme spirituale pentru că nu posteau ca discipolii lui Ioan, deorece Mirele era cu ei, și El era puterea, viața și bucuria lor, nu aveau nevoie în acel moment de post. Ba chiar postul lor ar fi o nepotrivire la momentul respectiv, când sunt la masă cu Mirele!

Versetul cheie este: “Dar vor veni zile când mirele are să fie luat de la ei; şi atunci vor posti în zilele acelea” (Luca 5:35, SCC).

 

 

Pilda cu sămânţa – Marcu 4:26-29.

 

„Şi zicea: Aşa este Regatul lui Dumnezeu, cum are să arunce un om sămânţa pe pământ; şi are să doarmă, şi să se scoale, noapte şi zi; iar sămânţa are să încolţească şi să crească, cum nu ştia el. Pământul aduce roadă de la sine; întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. Iar când are să dea roada, trimite îndată secera; pentru că a sosit secerişul” – Marcu 4:26-29, SCC.

 

Această pildă nu o găsim decât în Marcu 4:26-29, unde se arată că Regatul lui Dumnezeu, este ca atunci când un om aruncă sămânţa în pământ, şi aceasta creşte fără să ştie el cum şi indiferent dacă este treaz sau dacă doarme, dar când roada este coaptă, pune secera în ea, pentru că a venit timpul secerişului.

Astfel în această parabolă se subliniază creşterea implacabilă a Regatului, dar care este inexplicabilă din punct de vedere uman. Omul care seamănă sămânţa bună în pământ, nici nu face să crească, nici nu lucrează semănătura, şi nici nu înţelege pe deplin creşterea şi dezvoltarea seminţelor (1Corinteni 3:6-7). El nu poate fi Iesus Christos! Nici Fiul, nici Tatăl nu dorm, ci Ei sunt activi pentru a da creşterea (Psalm 121:4; Ioan 5:17; Apocalipsa 3:1; Apocalipsa 5:6).

Prin urmare, omul din parabolă este creştinul! Astfel partea noastră este să semănăm, căci pământul care este bun rodeşte singur din punct de vedere uman, căci ajutorul divin este invizibil. Însă la timpul secerişului, Christos capul adunării creştine va pune secera în grâu, adică îl va tăia pentru a-l strămuta în cer (Matei 13:30). Scopul acestei pilde este a arăta: biruinţa şi dezvoltarea sigură a Regatului. Fraza cheie este: „Pământul aduce roadă de la sine”, indicând că lucrarea creşterii seminţei nu este a semănătorului uman, ci a lui Dumnezeu care dă creşterea (1Corinteni 3:7).

Pilda zizaniei (Neghinei) – Matei 13:24-30,36-43.

 

„O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: Regatul cerurilor este asemănat cu un om semănând sămânţă bună în ogorul lui. Dar oamenii dormind, a venit duşmanul lui şi a semănat zizanii în mijlocul grâului; şi s-a dus. Când a răsărit însă grâul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi zizania. Apropiindu-se însă sclavii stăpânului casei i-au zis: Doamne, nu ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are deci zizanie?  Dar el le-a zis: Un om duşmănos a făcut acesta. Iar ei îi zic: Vrei deci, ducându-ne, să le culegem? El însă, zice: Nu! Nu cumva, culegând zizaniile, să dezrădăcinaţi grâul împreună cu ele. Lăsaţi să crească împreună amândouă până la seceriş; şi, la timpul secerişului, voi zice secerătorilor: Culegeţi întâi zizaniile şi legaţi-le în snopi, ca să fie arse; iar grâul adunaţi-l în depozitul meu.” – Matei 13:24-30, SCC.

 

„Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi discipolii Lui s-au apropiat de El, zicând: Explică-ne parabola zizaniei ogorului. Iar El, răspunzând, a zis: Cel semănând sămânţa bună, este Fiul Omului.
Ogorul însă, este lumea; iar sămânţa bună, aceştia sunt fiii Regatului, dar zizaniile sunt fiii celui rău;
iar duşmanul cel semănându-le, este Diavolul. Secerişul însă, este sfârşitul epocii, iar secerătorii sunt îngeri. Deci, precum sunt culese zizaniile şi sunt arse în foc, aşa va fi la sfârşitul epocii.
Fiul Omului va trimite pe îngerii Lui; şi ei vor culege din Regatul Lui toate motivele de poticnire, şi pe cei practicând nelegiuirea. Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Regatul Tatălui lor. Cel având urechi, să audă!” – Matei 13:36-43, SCC.

 

Această ilustrare o găsim în Matei 13:24-30, iar explicarea ei în Matei 13:37-43.

Elementele acestei pilde sunt: Un om care seamănă sămânţă bună, acesta este Fiul omului, Iesus Christos. Aici Regatul cerurilor este asemănat cu un om semănând sămânţă bună în ogorul lui. Domnul a fost manifestarea Regatului lui Dumnezeu pe pământ (Luca 17:20-22). Ţarina în care se seamănă sămânţa bună este lumea, sămânţa bună sunt „fii Regatului”, adică discipolii lui Iesus, pe care El îi lasă în această lume, ca să dea rod (Ioan 17:15). Vrăşmaşul care seamnă sămânţă rea este Satan, iar zizania[1] îi simbolizează pe fii Diavolului, care apar după ce Domnul a semănat în ţarină: sămânţa bună, adică „creştinii falşi”.

Datorită faptului că ei nu se pot deosebi, ca grâu sau ca zizanie, decât la sfârşitul epocii, Domnul le spune sclavilor Săi să le lase pe ambele plante să crească împreună până la seceriş. La seceriş când roadele lor vor fi pe deplin arătate bune sau rele, deosebirea va fi uşor de făcut de către îngeri.

Comentariul pe care îl face cartea: Natural History of the Bible, asupra tipului de plantă folosit în această parabolă, această lucrare declară: „neghina (zizania) este aceeaşi cu arabul < zawan >, din care derivă numele grecesc al plantei ce poartă azi denumirea ştiinţifică de <Lolium Temulentum> sau neghină ameţitoare…Aceasta este un fel de plantă în genul secarei, fiind singura specie din familia ierboaselor ale cărei seminţe sunt otrăvitoare. Zawan derivă din <zan>, care înseamnă: a voma, efectul consumării neghinei ameţitoare constând în greţuri violente, convulsii şi diaree, sfârşitul fiind adesea moartea…se aseamănă în toate privinţele cu grâul, până în momentul apariţiei spicului.”

Prin urmare seminţele zizaniei, ilustrează bine efectul rău pe care l-a avut copii Diavolului, „creştinii falşi”  pentru oricine consumă din sămânţa lor din învăţătura lor (2Petru 2:1-2).

Deoarece zizania în ogor nu a apărut decât după ce Domnul Iesus a semănat sămânţa bună, iar aceasta apare în grâu, adică în mijlocul creştinilor adevăraţi, după înfiinţarea creştinismului. Evenimentele parabolei, se întind pe perioada de timp care începe cu primul secol al erei noastre, când Iesus începe semănarea seminţei bune, mai târziu, după plecarea lui la cer se infiltrează, creştinii falşi asemănători grâului, dar care în realitate nu sunt altceva decât ‚neghină ameţitoare’, acest lucru a fost profeţit şi de apostoli (Fapte 20:29-30; 2Petru 2:1-2).

Această stare de amestec între grâu şi zizanie continuă să existe pe pământ până la seceriş, care are loc la sfârşitul epocii, când clasa grâului va fi separată de cea a zizaniei, fiind transferată în cer, unde va străluci ca soarele (Matei 13:43). Pe care creştini va răpi Domnul la revenirea Sa? Pe cei care sunt de acelaşi fel cu sămânţa bună plantată de El. Domnul nu acceptă un alt fel de sămânţă! Acest grâu plantat de El dăinuie din primul secol d.Ch. până la venirea Sa (comp. cu Matei 16:18). Iar după aceea, creştinii falşi asemănaţi cu zizania vor fi aruncaţi în cuptor (Matei 13:42 comp.cu 6:30).

Scopul parabolei este o avertizare, după cum nu toţi care se coboară din Israel sunt Israel (comp. cu Romani 9:6), tot aşa nu toţi care pretind că sunt răsadul Tatălui sunt cu adevărat creştini (Matei 15:13).

Domnul precizează că: „duşmanul lui şi a semănat zizanii în mijlocul grâului” (v.25), astfel apostazia (lepădarea de credinţa adevărată şi acceptarea doctrinelor străine, false) chiar în mijlocul lor, căci a fost profeţit că se vor strecura profeţi falşi şi învăţători falşi (Fapte 29:28-29; 2Petru 2:1).

Însă, „Fiul Omului va trimite pe îngerii Lui; şi ei vor culege din Regatul Lui toate motivele de poticnire, şi pe cei practicând nelegiuirea.” Indicând că zizania nu sunt cei fără Dumnezeu (atei), ci cei ce pretind că sunt fiii ai cerului, aşa cum au pretins evreii ce s-au împotrivit Domnului (Ioan 8:38-44). Domnul va îndepărta din Regat, (lumea fiind parte a Regatului – Romani 13:1), motivele de poticnire şi unii care practică nelegiuirea, dar în final ei vor fi demascaţi şi aruncaţi în cuptorul de foc.

Astfel, această pildă este o avertizare pentru cei ce aud sau citesc Cuvântul Domnului Iesus, că nu toţi care seamănă cu grâul sunt grâu, de aceea versetul cheie al avertizării Domnului este: „Cel având urechi, să audă!”.

[1] Traducerea Scripturile Calea Creştină (prescurtat: SCC)., precum şi în Noul Testament făcută în 1993 de Societatea CLV apare în text în loc de neghină: „zizanie”, vezi şi traducerile: Biblia Cornilescu din 1931 retipărită în 1998, şi Interlinearul grec-român făcut de editura Agape.

Care este înțelesul la 1Ioan 5:6-8?

1Ioan 5:6-8, SCC: “Acesta este Cel venit cu apă şi sânge, Iesus Christos; nu numai cu apa, ci cu apa şi cu sângele; şi Spiritul este Cel mărturisind, pentru că Spiritul este Adevărul. Pentru că trei sunt cei mărturisind: Spiritul şi apa şi sângele; şi cei trei sunt una”.

 

În acest text, apostolul Ioan spune cum Iesus, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, plătind prețul de răscumpărare (Marcu 10:45), El avenit cu apă și sânge, referinduse în 1Ioan 5:6, la jertfa Sa, la sângele și apa cursă din inima lui Mesiah pentru a ne răscumpăra (1Timotei 2:5-6). Astfel în Ioan 19:33-35, SCC, se relatează: “Dar venind la Iesus, când L-au văzut deja mort, nu au zdrobit fluierele Lui; ci, unu dintre soldaţi a împuns coasta Lui cu o suliţă; şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel văzând, a mărturisit, şi mărturia lui este adevărată; şi acela a ştiut că zice un adevăr, ca şi voi să credeţi”.

Perforarea inimii cu o suliță de un soldat roman, a atins și o membrană care conţine un lichid şi care înveleşte inima, și astfal a ieșit “sânge şi apă”. Pe baza acestui fapt Ioan adeverește că Iesus este Fiul lui Dumnezeu (1Ioan 5:5), și că Spiritul Sfânt prin care a fost înviat Iesus (Romani 8:11), împreună cu sângele și apa cursă la cruce, mărturisesc că Iesus este Fiul lui Dumnezeu.

Pe baza acestei lucrări din trecut și acestei mărturii despre Iesus (1Ioan 5:6), chiar mărturia lui Dumnezeu despre Fiul (1Ioan 5:9-11), în prezent tot trei sunt care mărturisesc că Iesus este Fiul lui Dumnezeu, și anume: “Spiritul şi apa şi sângele; şi cei trei sunt una”, cele trei elemente sunt în unitate în mărturia lor care are loc la botezul fiecărui credincios. Căci în botezul în apă, făcut în Numele lui Iesus, sunt prezenți: Spiritul Sfânt care renaște și reînnoiește, apa este locul și condiția pentru renaștere (nașterea din nou), iar sângele lui Iesus ne spală de păcate (Efeseni 1:7), aceste trei elemente sunt în unitate și ne duc să primim: viața eternă adică pe Fiul în noi (1Ioan 5:9-13).

Dumnezeu are acești trei martori care mărturisesc că Iesus Christos este Fiul Lui, așa cum El Însuși a a vorbit de trei ori din cer, confirmând că Iesus este Mesia şi Fiul Lui de care trebuie să ascultăm. (Matei 3:17; Matei 17:5; Ioan 12:28-30)!

În concluzie, credem în Iesus Christos ca Fiu a lui Dumnezeu (1Ioan 5:5), pe baza: sângelui, a apei curse la cruce și a Spiritului care l-a înviat, care dau mărturie despre El (1Ioan 5:6), iar credința ne duce la botezul în apă, unde primim viața eternă și unde lucrează în unitate “Spiritul şi apa şi sângele” (1Ioan 5:8), care ne transformă și pe noi în fiii ai lui Dumnezeu! Și unde Spiritul care a mărturisit despre Fiul, va mărturisi despre noi că suntem fii (Romani 8:14-18), căci “Spiritul este Cel mărturisind, pentru că Spiritul este Adevărul”.

 

Pilda cu oaia rătăcită, cu drahma pierdută, cu fiul risipitor – Matei 18:12-14, Luca 15:1-32.

 

„Ce vi se pare? Dacă un om o să aibă o sută de oi, şi are să se rătăcească una dintre ele; nu va lăsa pe cele nouăzeci şi nouă pe munte, şi ducându-se, o caută pe cea rătăcită? şi dacă ar fi să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă; cele nefiind rătăcite.
Tot aşa, nu este o voinţă înaintea Tatălui vostru Cel ce este în ceruri, ca să piară unu dintre micuţii aceştia.” – Matei 18:12-14, SCC.

 

„Dar de El s-au apropiat toţi vameşii şi păcătoşii, să asculte la El. Şi murmurau fariseii şi cărturarii, zicând: Acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă împreună cu ei. Iar El a zis către ei parabola aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi, şi pierzând una dintre ele; nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în deşert, şi se duce după cea pierdută; până are să o găsească? Şi găsind-o, o pune pe umerii lui, bucurându-se. şi venind acasă, chemă împreună prietenii şi vecinii lui, zicându-le: Bucuraţi-vă împreună cu mine; pentru că am găsit oaia mea cea pierdută. Vă zic: astfel va fi bucurie mai mare în cer pentru un păcătos, căindu-se; decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care nu au nevoie de căinţă. Sau care femeie având zece drahme, dacă are să piardă o drahmă; nu aprinde o lampă, şi mătură casa, şi caută cu grijă; până are să o găsească? Şi găsind-o, chemă împreună prietenele şi vecinele, zicând: bucuraţi-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care am pierdut-o. Vă zic: astfel se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos, căindu-se. Iar El a zis: un om oarecare avea doi fii. Şi cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui: tată! Dă-mi partea cuvenită de avere; iar el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, fiul cel mai tânăr, strângând toate, s-a dus într-o ţară îndepărtată; şi acolo a risipit averea lui, vieţuind destrăbălat. Dar cheltuind el toate, s-a făcut o foamete mare în ţara aceea; şi el a început să fie lipsit. Şi ducându-se, s-a alipit de unu dintre cetăţenii ţării aceia; şi el l-a trimis pe câmpurile lui, să păzească porcii. Şi dorea să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii; dar nici unu nu i-a dat. Dar, venindu-şi în sine, a zis: câţi angajaţi ai tatălui meu sunt îmbelşugaţi de pâini, iar eu pier aici de foame! Ridicându-mă, voi pleca la tatăl meu, şi voi zice: tată! Am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să fiu chemat un fiu al tău; fă-mă ca pe unu dintre angajaţii tăi. Şi ridicându-se, a venit la tatăl lui. Dar, fiind el încă departe, l-a văzut tatăl lui, şi s-a înduioşat; şi alergând, a căzut pe gâtul lui, şi l-a sărutat. Fiul însă i-a zis: Tată! Am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. Nu mai sunt vrednic să fiu chemat un fiu al tău. Dar tatăl a zis către sclavii lui: aduceţi repede un veşmânt lung, pe cel dintâi, şi îmbrăcaţi-l; şi daţi-i un inel în mâna lui, şi sandale în picioarele lui. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat; junghiaţi, şi mâncând, să ne veselim. Pentru că fiul acesta al meu, era mort, şi iarăşi trăieşte; era pierdut, şi a fost găsit. şi au început să se veselească. Dar fiul lui cel mai bătrân era la câmp; şi când a venit, şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri. Şi chemând pe unu dintre servitori, a întrebat ce să fie acestea. Iar el i-a zis: Fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat; pentru că l-a primit înapoi sănătos. Dar el s-a mâniat şi nu a vrut să intre; însă tatăl lui, ieşind, îl ruga. Iar el, răspunzând, a zis tatălui său: iată! Eu de atâţia ani îţi servesc ca un sclav, şi niciodată nu am călcat o poruncă de-a ta; şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Iar când a venit fiul acesta al tău, cel mâncând averea ta cu curve, i-ai junghiat viţelul cel îngrăşat. El însă i-a zis: copile! Tu eşti totdeauna cu mine, şi toate cele ale mele sunt ale tale. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm; pentru că fratele acesta al tău era mort, şi trăieşte; şi era pierdut, şi a fost găsit” – Luca 15:1-32, SCC.

 

Domnul Iesus să trei parabole succesive, consemnate în Evanghelia după Luca. În aceste trei ilustrări, este redat expresiv, voinţa Tatălui ceresc de a nu pierde oamenii, ci de ai recupera, îndrepta, restabili în turmă (oaia pierdută), respectiv în pungă (drahma pierdută), în familie (fiul pierdut).

Tatăl nu doreşte moartea păcătosului, ci întoarcerea Lui (Ezechiel 18:23; Ezechiel 33:11). Ba mai mult, El este Păstorul care lasă cele 99 de oi, ce sunt ascultătoare, şi merge de caută oaia rătăcită. În Evanghelia după Luca, chiar precizează că: „Şi găsind-o, o pune pe umerii lui, bucurându-se. şi venind acasă, chemă împreună prietenii şi vecinii lui, zicându-le: Bucuraţi-vă împreună cu mine; pentru că am găsit oaia mea cea pierdută.”

Motivul pentru care Domnul Iesus spune aceaste ilustrări, era pentru a corecta optica iudeilor legalişti, despre care relatarea precizează: „murmurau fariseii şi cărturarii, zicând: Acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă împreună cu ei.”

Domnul Iesus Îl manifestă corect pe Dumnezeu, fiindcă El nu-i repsinge pe vameşi şi păcătoşi!

Apoi El predică corect pe Tatăl ceresc, ca fiind un Dumnezeu milos, care doreşte restabilirea păcătosului, nu pierderea Lui. El nu s-a bucurat când oaia s-a rătăcit, sau când moneda s-a pierdut, sau când fiul s-a pierdut într-o viaţă de destrăbălare; ci, dimpotrivă s-a bucurat când ele au fost recuperate!

Fiul cel mare reprezintă pe evreii care păzeau legea şi care nu au căzut în păcate grave, dar aceştia aveau un păcat ascuns: dispreţul faţă de cei căzuţi, lipsa lor de milă, pe care Domnul o corectează arătând că cei drepţi nu trebuie să se supere sau să fie invidioşi pe dragostea tatălui pentru cei căzuţi, deoarece tot ce are El este şi a lor, şi trebuie să înveţe să se bucure împreună cu cerul când un păcătos se întoarce de la calea lui cea rea.

Versetul cheie în Evanghelia după Matei este: „Tot aşa, nu este o voinţă înaintea Tatălui vostru Cel ce este în ceruri, ca să piară unu dintre micuţii aceştia”!

Iar în Evanghelia după Luca, este: „Vă zic: astfel va fi bucurie mai mare în cer pentru un păcătos, căindu-se; decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care nu au nevoie de căinţă”, şi: „pentru că fiul acesta al meu, era mort, şi iarăşi trăieşte; era pierdut, şi a fost găsit”.

Pilda cu păstorul, și oile – Ioan 10:1-16

 

“Adevărat! Adevărat vă zic: cel neintrând pe uşă în staulul oilor, ci suindu-se pe altundeva; acela este un hoţ şi un tâlhar. Dar cel intrând prin uşă, este un păstor al oilor. Acestuia, portarul îi deschide, şi oile ascultă vocea lui; şi pe oile lui le chemă după nume şi le duce afară. Când are să le scoată pe toate ale lui, se duce înaintea lor; şi oile îl urmează, pentru că ştiu vocea lui. Dar unui străin, nicidecum nu îi vor urma; ci, vor fugi de la el, pentru că nu cunosc vocea străinilor. Iesus le-a spus comparaţia aceasta, dar aceia nu au cunoscut ce însemna cele ce le vorbea. Deci Iesus iarăşi le-a zis: adevărat! Adevărat vă zic: Eu sunt uşa oilor! Toţi câţi au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu au ascultat de ei. Eu sunt uşa! Dacă cineva are să intre prin Mine, va fi salvat; şi va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât numai ca să fure, să înjunghie, şi să piardă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun! Păstorul cel bun depune sufletul Lui pentru oi. Cel plătit, şi nefiind păstor, oile căruia nu sunt ale lui; vede lupul venind, şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Pentru că el este plătit, şi nu îi pasă de oi. Eu sunt păsătorul cel bun; şi le cunosc pe ale Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine, după cum Mă cunoaşte Tatăl, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi depun sufletul Meu pentru oi. Şi am alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc; şi vor auzi vocea Mea, şi se vor face o turmă, un păstor ” – Ioan 10:1-16, SCC.

 

Domnul Iesus dă o ilustrare sau comparație în care El compară Israelul cu staulul oilor, portarul este Ioan Botezătorul care i-a deschis ușa lui Iesus prin botez, și El a intrat la oi și le-a chemat afară ducându-le la pășune (Ioan 10:9).

În această comprație, Iesus este ușa oilor (Ioan 10:9), și Păstorul cel bun care își dă sufletul (viața) pentru oi (Ioan 10:11).

Însă există și hoți și tâlhari care nu au intrat în staul prin ușă, ci “pe altundeva”, iar aceștia, nu sunt trimiși de Dumnezeu, nici adeveriți de portar, ci ei sunt acei lideri relișioși falși care existau în Israel: cărturari, preoți, farisei, saduchei, irodieni, etc.

În continuare la explicația ilustrării, El mai spune despre aceștia, următoarele: „Toţi câţi au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu au ascultat de ei…Hoţul nu vine decât numai ca să fure, să înjunghie, şi să piardă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să aibă din belşug” (Ioan 10:8,Ioan 10:10, SCC).

Acești lideri falși au apărut înainte de a veni pe pământ Fiul lui Dumnezeu, scopul lor nu a fost hrănirea și îngrijirea oilor, ci să le fure, să le înjunghie prin cerințe, poveri grele (Matei 23:4), și astfel să le piardă!

În plus, ei nu au fost cu adevărați păstori, căci păstorul plătit, care în realitatea nu este păstor, ale cărei oi nu sunt ale lui; când vede lupul venind, acest păstor fals lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Pentru că el este plătit, şi nu îi pasă de oi.

Lupul reprezintă filozofia greacă, obiciuri romane, sau chiar influențele idolatre, care reușeau să îi corupă pe unii evrei deorece „păstorii lor”, fugeau când venea lupul, și nu le păsa de oi!

Însă din toți israeliții, adevăratele oi, adică oamenii simpli cu inima curată din Israel, nu i-au urmat pe liderii falși, căci ele nu merg după străini (Ioan 10:5). Și astfel când a venit Păstorul cel bun, El le cunoaște pe oile Lui (Ioan 10:14), și ele L-au urmat pe El!

Dar pe lângă israeliții sinceri, Domnul spune în Ioan 10:16, SCC: “Şi am alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc; şi vor auzi vocea Mea, şi se vor face o turmă, un păstor”.

Alte oi se referă la cei dintre națiuni care în Christos formează un singur corp, și sunt o singură turmă sub un singur păstor (Efeseni 3:5-6).

 

Care sunt caracterisiticile oilor din această comparație:

Oile ascultă vocea Păstorului (Ioan 10:3).

Oile nu urmează străini ci fug de ei (Ioan 10:5).

Oile Îl cunosc pe Păstorul cel bun într-un mod profund (Ioan 10:14-15).

 

Care este scopul acestei comprarații, el le-a zis această comparație la farisei (vezi contextul – Ioan 9:39-41), pentru a-i demasca ca orbi spirituali, ca lideri falși, și pentru a le arăta cine este trimisul Tatălui, ușa oilor și Păstorul Cel bun. El mai arată și cine este cu adevărat oaie din staulul lui Israel, cel care nu urmează liderii falși, ci Păstorul cel bun.

Versetul cheie este: “Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun! Păstorul cel bun depune sufletul Lui pentru oi” – Ioan 10:10-11, SCC.

Pilda nunţii fiului de rege – Matei 22:1-14. Pilda celor invitaţi la cină – Luca 14:15-24.

 

„Răspunzând, Iesus le-a spus iarăşi în parabole, zicând: Regatul cerurilor este asemănat cu un om, cu un rege; care a făcut nuntă fiului lui. Şi a trimis pe sclavii lui să cheme pe cei chemaţi la nuntă; şi nu au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi sclavi, zicând: spuneţi celor chemaţi: Iată! Am pregătit prânzul meu; taurii mei şi cele îngrăşate sunt tăiate, şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă! Dar ei, nepăsându-le s-au dus, unu la ogorul lui, altul la comerţul lui. Iar ceilalţi, prinzând pe sclavii lui; i-au maltratat şi i-au omorât. Dar auzind regele, s-a mâniat; şi trimiţând armatele lui a distrus pe ucigaşii aceia, şi a ars cetatea lor. Atunci zice sclavilor lui: nunta este gata; dar cei chemaţi nu au fost vrednici. Duceţi-vă deci la ieşirile drumurilor; şi pe câţi aveţi să găsiţi, chemaţi-i la nuntă. Şi ieşind sclavii aceia pe drumuri, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, atât răi, cât şi buni; şi s-a umplut nunta de comeseni. Intrând însă regele să privească pe cei şezând la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat cu veşmânt de nuntă; şi îi zice: prietene, cum ai intrat aici neavând veşmânt de nuntă? Iar el a amuţit. Atunci, regele a zis servilor: legând ale lui picioare şi mâini, aruncaţi-l în întunericul cel de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi” – Matei 22:1-14, SCC.

 

„Dar auzind acestea, cineva dintre cei aşezaţi la masă, I-a zis: fericit este cel care va mânca pâine în Regatul lui Dumnezeu. Iar El i-a zis: un om oarecare a făcut o cină mare, şi a chemat pe mulţi. Apoi a trimis pe sclavul lui, la ora cinei, să zică celor chemaţi: veniţi! Pentru că deja este totul gata. Şi au început toţi, ca într-un gând, să se scuze. Cel dintâi i-a zis: am cumpărat un ogor; şi am nevoie, ieşind, să îl văd. Te rog să mă ai scuzat. Iar altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi, şi mă duc să îi încerc. Te rog să mă ai scuzat. Iar un altul a zis: m-am însurat, şi de aceea nu pot veni. Apoi, întorcându-se sclavul acela, a anunţat acestea domnului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis sclavului său: ieşi repede în străzile şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, şi pe nevoiaşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi. Şi sclavul a zis: domnule! S-a făcut ceea ce ai ordonat, şi încă mai este loc. Iar domnul a zis către sclav: ieşi la drumuri şi la garduri şi constrânge-i să intre; ca să fie umplută casa mea. Pentru că vă zic: nici unu dintre bărbaţii aceia, cei foşti chemaţi, nu vor gusta cina mea” – Luca 14:15-24, SCC.

 

În Matei 22:1-14, Fiul lui Dumnezeu, dă o parabolă, iar personajele acesteia sunt: Un Rege, are un Fiu şi organizează o nuntă pentru acesta, Regele este Dumnezeu Tatăl, iar Fiul este Iesus, robii trimişi să-i cheme pe invitaţi la nuntă sunt discipolii lui Iesus care au fost trimişi în primul rând, la naţiunea Israel (Fapte 13:46), care sunt invitaţi la nunta Fiului de Rege. Invitaţii însă nu au acceptat invitaţia, prin urmare, Israelul ca naţiune a pierdut privilegiul de a fi participanţi la petrecerea de nuntă, adică de a merge în cer (Ioan 1:11-13; Matei 10:5-7; Fapte 3:25,Fapte 3:26). Iar scuzele pe care le-au adus aceştia erau neîntemeiate, conform cu pilda celor invitaţi la cină, care se aseamănă foarte mult cu această parabolă (Luca 14:16-24), invitaţii au spus că nu pot să vină pentru că şi-au cumpărat un ogor, de parcă nu putea să-l vadă după nuntă? Alţii au adus ca scuze, faptul că şi-au cumpărat boi, şi trebuie să-I încerce, de parcă nu ar putea să-i încerce după nuntă? Altul a spus că s-a căsătorit, de parcă nu putea să vină cu soţia împreună la nuntă ? Problema lor nu era că nu puteau veni, ci că nu doreau să vină, ei dispreţuiau nunta Fiului de Rege! Lucru subliniat bine de atitudinea pe care au avut-o faţă de robii care le-au dus invitaţia, aceştia au fost batjocoriţi şi omorâţi, arătând astfel o ostilitate foarte mare faţă de invitaţie, Rege şi Fiul Său (vezi şi Fapte 5:40; Fapte 7:55-58; Fapte 12:1-2).

Dar Regele Iehova, s-a mâniat, şi-a trimis oştile (armatele romane), care au ars cetatea (Ierusalimul), acestea au avut loc în anul 70 d.Ch. din cauză că celor la care li s-a trimis invitaţia de a veni la nunta Fiului de Rege au refuzat!

Apoi, robii Regelui sunt trimişi la răspântiile drumurilor, în pieţe şi pe străzi, aducând oameni să umple sala de nuntă. Dar nu toţi cei ce au intrat în sala de nuntă şi-au schimbat viaţa, de aceea înainte de a începe petrecerea de nuntă, adică intrarea în cer, are loc o inspecţie, unde cei ce nu au haina de nuntă, care reprezintă faptele drepte ale sfinţilor, ca efect al primirii harului (Apocalipsa 19:8), sunt aruncaţi afară, ne-intrând în Regat sau la masa lui Dumnezeu. Întunericul de afară unde sunt aruncaţi, simbolizează despărţirea de Dumnezeu care este lumină, ducând aceasta la pedeapsa lor veşnică (Matei 25:30 comp. cu 13:42; 2Tesaloniceni 1:8-9).

Pilda se încheie cu concluzia, care este şi versetul cheie: „Pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. Căci mulţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi, atât din Israel cât şi dintre neamuri (Romani 9:24), mulţi au posibilitatea să fie salvaţi, deoarece mulţi au auzit de Christos, dar nu intră la nunta Fiului de Rege, fie din cauză că nu preţuiesc la adevărata valoare această chemare, fie nu sunt îmbrăcaţi corespunzător în haina dreptăţii (Luca 14:23 comp. cu 1Timotei 3:15).

De aceea să fim vigilenţi, căci nu toţi cei ce pretind a fi Fii ai camerei de nuntă, adică Fii ai Regatului sunt în realitate astfel, căci Iesus precizează: „… au strâns pe toţi pe care i-au găsit, atât răi, cât şi buni …”. Ţinta acestei ilustrări a fost condamnarea: naţiunii Israel, care a refuzat invitaţia la nuntă.

 

Cum să învingem: întristarea, deprimarea, depresia?

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de depresie, reprezentând 4,4% din populaţia globului. În România, incidenţa acestei boli este de circa 5%, cu peste 900.000 de cazuri diagnosticate anual.

Plecând de la principiul că nimeni nu poate spune despre o creatură ceea ce este mai bine pentru ea, ca Creatorul ei! Doar El ştie ce este mai bine pentru creaţia Lui! Prin urmare, Creatorul, adică Dumnezeu ne dă o carte practică de învățături prin Cuvântul Său, Sfânta Biblie (2Timotei 3:16-17), care ne ajută să trăim o viață biruitoare asupra: întristării, sentimentelor negative, deprimării, depresiei (1Ioan 5:4).

Biblia este o carte înțeleaptă chiar pentru noi care trăim în secolul XXI!

De pildă, Biblia ne învaţă să iubim pe oameni, ne îndeamnă să ne îngrijim de alţii, să dăm dovadă de iubire faţă de ei şi să le venim în ajutor. Următoarele cuvinte ale lui Iesus Christos, sunt bine cunoscute: „Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!” (Matei 7:12, Noua Traducere Românească – NTR). Care ar fi situaţia în lumea, dacă fiecare ar respecta această regulă?!?

Conform unui studiu psihologic realizat în Statele Unite, oamenii s-ar simţi mai bine! Cele 1700 de persoane intervievate au declarat că faptul de-a ajuta pe alţii le-a dat un sentiment de linişte şi de eliberare de tulburările legate de stres, cum ar fi durerile de cap, etc. Raportul încheia: „Se pare deci că faptul de a ne ocupa de alţii face parte din natura umană în egală măsură cu faptul de a ne ocupa de noi înşine.” Lucrul acesta ne aminteşte de porunca biblică: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39 NTR). Iubirea de sine este un lucru natural, fiecare se iubeşte pe sine, totuşi doar respectând învăţătura lui Dumnezeu, se poate creia un echilibrul afectiv, care îmbină iubirea de sine, cu cea de aproapele!

Dumnezeu ne porunceşte prin Biblie: să nu minţim (Efeseni 4:25; Apocalipsa 21:8). Cu toate acestea, minciuna este un lucru foarte răspîndit. Oricît de banal s-ar părea, minciuna este păgubitoare atît societăţii cît şi individului. Editorialistul Clifford Longley scrie pe bună dreptate: „Minciuna îl răneşte cît se poate de profund atît pe mincinos, cît şi pe cel minţit, deoarece ea taie legăturile vitale care pun spiritul uman în contact cu realitatea”. Iar în The American Journal of Psychiatry se explică: „Cel minţit poate fi expus unor grave prejudicii psihologice. Uneori, hotărîri importante în viaţă se pot baza pe informaţii false, considerate adevărate. Minciuna poate avea efecte nefaste şi asupra mincinosului însuşi”. Atunci, nu ar fi cu mult mai bine să spunem adevărul, aşa cum, în mod înţelept, ne recomandă Biblia în Efeseni 4:25?!?

Toate aceste sentimente negative (întristarea, teama, neliniștea, mâhnirea, amărăciunea, deznădejdea, deprimarea, etc.) care pleacă de la gânduri negative, de la un mod de gândire greșit, care este promovat de Satan (Evrei 2:14-15) prin spiritul morții, și ca să biruim spiritul morții avem nevoie de Spiritul Sfânt care este și un Spirit de viață (Iov 33:4), și ca să biruim modul de gândire greșit avem nevoie de o  schimbare a mentalității, să avem mentalitatea Spiritului Sfânt (Romani 8:5-9).

Spiritul Sfânt îl poate primi un om făcând următorii pași:

Dumnezeu dă Spiritul Sfânt doar în dar, datorită harului Său, adică a bunătăţii Sale nemeritate (Efeseni 3:7; Evrei 6:4). Spiritul Sfânt este un dar nemeritat, primit de noi oameni păcătoşi, dat de Dumnezeu (Fapte 2:38; Fapte 3:19; Efeseni 1:13-14).

Doar pe baza HARULUI (favoarea sau bunătatea nemeitată) lui Dumnezeu, şi a JERTFEI lui Iesus Christos,  putem primi Spiritul Sfânt (1Corinteni 6:11; Efeseni 1:7-14; Efeseni 3:7; Evrei 9:14; 1Petru 1:2).

Totuşi Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie anumite mijloace ale harului Său bogat, iar dacă le vom folosi vom putea primi Spiritul Sfânt, şi astfel vom putea deveni copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:15-16). Spiritul Sfânt, ne va ajuta să trăim viaţa de creştini, să avem viaţa din belşug (Ioan 10:10), El ne va da putere să învingem păcatul (Romani 8:13), ne va da putere să umblăm în sfinţenie (1Corinteni 6:11; 1Petru 1:22), să Îl mărturisim pe Domnul Isus Cristos (Fapte 1:8; 2Corinteni 4:13), să avem un comportament bun (Galateni 5:22), să avem putere în rugăciune (Zaharia 12:10; Iuda 1:20), să fim plini de bucurie şi pace (Fapte 13:52; Romani 15:13).

Omul care doreşte să primească Spiritul Sfânt, trebuie să se roage şi să-l ceară de la Dumnezeu (Luca 11:13), trebuie să ceară ca Dumnezeu să-l convingă de păcatul lui, de asemenea trebuie să se expună Cuvântului lui Dumnezeu care este ca o oglindă (Iacob 1:22-25) şi ne arată pe faţă murdăria noastră.

Noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să facă ca Cuvântul Lui să pătrundă în noi şi să ne dea căinţa şi credinţa salvatoare ce vine prin Cuvântul lui Cristos (Romani 10:17). Ca să primim Spiritul Sfânt, noi trebuie să reacţionăm la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, cu căinţă (Fapte 2:38):

 

CĂINŢĂ: Cuvântul căinţă vine din grecescul „metanoeo”, tradus însemnă „schimbarea minţii”, dar include nu doar o schimbare interioară, a gândirii, atitudinii şi voinţei, ci şi una exterioară a comportamentului şi stilului de viaţă, căci o schimbare în gândire şi atitudine, duce la un alt mod de a trăi!

Când Ioan Botezatorul a predicat în deşertul iudaic, el le-a spus mulţimilor: „Faceţi deci roade vrednice de căinţă”.  El le-a explicat practic cum pot face asta: „cel având două cămăşi, să dea celui neavând; şi cel având alimente, să facă asemenea” (Luca 3:2-11, SCC).

Tot la fel apostolul Pavel, îşi descrie serviciul prin cuvintele: „ci, am vestit întâi celor din Damasc, şi din Ierusalim, şi în tot ţinutul Iudeii, cât şi naţiunilor; să se căiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de căinţă” (Fapte 26:20, SCC).

Iată, căinţa începe cu o schimbare a minţi, ea implică şi sentimente, şi voinţă, dar ea duce la  fapte vrednice de căinţă!

 

CREDINŢA: este o încredere neclintită în lucrurile în care nădăjduim (Evrei 11:1), o încredere în Dumnezeu (Evrei 11:6), în Cristos (Ioan 14:1), în promisiunile lui Dumnezeu (Evrei 6:12).

A crede în Iesus, Fiul lui Dumnezeu, nu înseamnă doar a crede că El există, sau că El este Fiul lui Dumnezeu, a crede în Iesus, însemnă a te încrede în El, atât în ce priveşte salvarea ta, nebizuindu-te pe faptele tale bune, pe evlavia ta, pe religia ta; ci, pe El şi jertfa Lui, dar ea implică a ne încrede în El în toate domeniile vieţii, şi a asculta în toate de El. Biblia este clară şi învaţă: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36 GBV 1989).

Dacă credinţa este încredere neclintită în ceea ce sperăm, nădăjduim, credincioşia este efectul credinţei, comportarea credinciosului faţă de Dumnezeu, este umblarea în ascultare pe baza credinţei, este loialitatea şi dedicarea faţă de El, datorită încrederii în El.

 

ASCULTAREA DE DUMNEZEU: Ascultarea de Dumnezeu este o condiţie clar exprimată în Scripturi ca să primim Spiritul Sfânt. În Fapte 5:32, SCC, se spune: „Şi noi suntem martori ai cuvintelor acestea, precum este şi Spiritul Cel Sfânt, pe care Dumnezeu, L-a dat celor ascultând de El”. Iată o condiție pentru primirea Spiritului este ascultarea de Dumnezeu, ascultarea de Cuvântul Lui, de călăuzirea Lui de sfatul Lui (Luca 11:28).

Ascultarea mai implică: lepădare de sine, a lua crucea zilnic şi a-L urma pe Domnul (Matei 16:24; Luca 9:23), a i te dedica Lui pe deplin (2Corinteni 8:5), a asculta de poruncile lui Dumnezeu date prin Domnul în Noul Legământ, astfel în 1Ioan 3:24, SCC, se precizează: “Şi cel respectând poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: datorită Spiritului pe care ni L-a dat”. Iată, Dumnezeu rămâne în cel care păzește poruncile Lui, și Dumnezeu este prezent în acel om prin Spiritul Sfânt, Dumnzeu dă Spiritului Sfânt ca putere, pentru ca omul să poată să împlinească poruncile, cineva care nu dorește să împlinească legea lui Christos nu primește puterea Spiritului Sfânt!

 

BOTEZUL ÎN APĂ: În limba greacă pentru botez este expresia: „baptizo”, ce înseamnă: „scufundare, cufundare, afundare, imersiune”. Astfel, botezul în apă este o scufundare completă în apă pentru o clipă, care se face în Numele lui Iesus Christos mediatorul Noului Legământ (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:44; Fapte 19:5; Romani 6:2; Galateni 3:27). Prin botezul în apă, noi exprimăm moartea faţă de păcat, faţă de lume, când ne-am scufundat în apă, iar când am ieşit din apă, exprimăm învierea împreună cu Cristos la o viaţă nouă pentru Dumnezeu (Romani 6:2-3,Romani 6:11; Coloseni 2:12). În botez ne scufundăm în Iesus Christos (Fapte 2:38; Fapte 22:16). Botezul este „cererea” faţă de Dumnezeu, de a fi salvați prin învierea lui Christos (1Petru 3:21). El mai este „baia renaşterii” (Tit 3:5, SCC), adică locul unde ne naştem din nou, din apă şi Spirit (Ioan 3:5), şi unde experimentăm: îmbrăcarea noastră cu Cristos (Galateni 3:27), unde inimile noastre sunt: „inimile stropite de o conştiinţă rea, şi spălaţi la corp cu apă curată” (Evrei 10:22, SCC). Botezul realizează toate aceste lucruri, doar dacă cel care s-a botezat, înainte de botez a avut o căinţă şi credinţă autentică.

În botez se primește Spiritul Sfânt, iar Spiritul Sfânt este un Spirit de veselie (Evrei 1:9), prin care putem birui întristarea, prin care vom învăța să avem reacții corecte la întristări și probleme, și care ne va învăța să ne bucurăm în Domnul!

 

Cum să biruim: întristarea?

Întristarea poate să dureze minute sau ore, din cauza unor probleme, încercări, dureri, pierderi, etc.

Întristarea este bună în anumite limite și pentru un timp scurt, ea este reacția corectă la nedreptate, la gesturi, stitudini sau fapte incorecte, la pierdere, rănire, etc.

În Ecleziast 7:2-5, regele înțelept Solomon, inspirat de Dumnezeu spune: “Mai bine să te duci într’o casă de jale de cît să te duci într’o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună. Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte”.

Iată întristarea își are rolul ei în a face inima mai bună, mai sensibilă la alții și nevoile lor, mai miloasă, mai cu compasiune!

Oamenii insensibili sunt la polul opus, care trăiesc într-o lume artificial creată a râsului, a glumelor, bancurilor, a unui mod de viață nepăsător și refugiat într-o lume hazlie creată artificial!

Însă în momentul când întristarea nu ne face inima mai bună, ci devine un mod de viață plângăreț, apăsat, mâhnit, amărât, o atitudine permanentă, o amărăciune permanentă, atunci accea întristare devine derpimare și apoi depresie!

Noi trebuie să deosebim cât timp întristarea aceea este bună, și când trebuie să oprim întristarea și să mergem pe calea bucuriei, a credinței, a unei vieții bazată pe promisiunile lui Dumnezeu.

În Romani 15:13, SCC, apostolul Pavel inspirat divin, ne îndeamnă: „Iar Dumnezeul speranţei să vă umple de toată bucuria şi de pace, în a crede, pentru a vă îmbelşuga în speranţă printr-o putere a Spiritului Sfânt”. Iată, apostolul Pavel dorea ca pe creștinii din orașul Roma, Dumnezeu să îi  umple de bucurie și de pace, pentru a crede și pentru a fi îmbelșugați în speranță printr-o putere a Spiritului Sfânt.

Acest text este și pentru noi căci tot ce s-a scris în Biblie este pentru învățătura noastră (Romani 15:4), ca și noi să cerem de la Dumnezeu o putere a Spiritului Sfânt prin care să biruim spiritul morții care lucrează: nemulțumirea, întristarea, mâhnirea, amărăciunea, și noi să fm umpluți cu pace în loc de nemulțumire, cu bucurie în loc de întristare, cu speranță în loc de mâhnire și cu credință în loc de amărăciune!

Deci o primă soluție la întristare: rugăciunea pentru această putere de a învinge aceste forțe ale morții!

Conform Scripturilor bucuria este tărie (Neemia 8:10), a ne bucura are ca efect: tăria lăuntrică, important este să ne deprindem să ne bucurăm nu doar când avem circumstanțe favorabile și benefice, căci creștinii au un motiv pentru a se bucura întodeauna, motiv desris în Filipeni 4:4, SCC: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul…”. Domnul Iesus poate și trebuie să fie întodeauna un motiv de bucurie, de ce, deorece El este blând și smerit (Matei 11:28-3), El este dragoste (Galateni 2:20), și Domnul nu se schimbă (Evrei 13:8). Deorece Domnul nu se schimbă, ci este permanent Același, totdeauna putem privi la El (Evrei 12:2-3) și să ne umplem de bucurie, sau să găsim alte motive de a ne bucura, de a spera, de a credea, de a trăi!

Citirea Scripturilor (Romani 15:4; 2Timotei 3:16-17) și a literaturii creștine ne poate mângâia (1Corinteni 14:3), rugăciunea perseverentă ne poate încuraja și întării (Psalm 138:3), cântecele de laudă, când cântăm ne poate înveselii (Iacob 5:13), etc.

Să vedem în continuare:

 

Cum să biruim deprimarea?

Deprimarea poate să dureze: zile, săptămâni, ea vine tot dintr-un mod de gândire greșit, o reacție greșită la problemele apărute în viață, la piederile avute, la situații dificile, datorită lipsei de speranță, lipsei de soluții la probleme vieții sau la dilemele mintale apărute, persoana cade într-un fel de indiferență, nepăsare, letargie, tristețe, uneori durere sufletească, teamă, lipsă de dispoziție de a face ceva, lipsă de putere, de bucuria vieții!

Deprimarea, vine dintr-un spirit al morții care lucrează la mintea omului și prin minte la sentimentele lui și îl lipsește pe om de speranţă, de bucuria vieţii, de puterea voinței!

În timp ce întristarea o putem birui singuri schimbându-ne modul de gândire, în cazul deprimării avem nevoie de ajutor din partea familiei, a conducătorilor creștini, care ne pot încuraja, mângâia, ajuta!

În deprimare este afectată pe lângă bucurie, speranța, și puterea de a raționa corect, de a face planuri, de a avea voință și puterea de a înfăptui cele plănuite.

Uneori bucuria, speranța vine în urma realizărilor, în urma a ceea ce am reușit să facem, fie finalizarea unui proiect, fie o etapă (o treaptă) sau o parte dintr-un proiect duce la bucurie și speranță!

Deprimarea inhibă: creativitatea, puterea voinței, iar pentru aceasta este nevoie ca constant părinții să își laude copiii pentru aspectele pozitive din lucrările lor, fie pentru notele bune de la șacoală, pentru ascultare, pentru curățenia din cameră, pentru gesturile bune, etc. Copiii mai mult decât adulții au nevoie constant de încurajare, laudă, apreciere! Chiar mustrarea, critica, se face cu măsură, ca nu cumva așa cum spune în Efeseni 6:4, SCC: “Şi voi, taţilor, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri; ci creşteţi-i în disciplina şi instruirea Domnului”. O critică excesivă, o nemulțumire constantă la adresa copiilor, duce ca ei să se mânie să își piardă bucuria, să fie descurajați de a învăța și a se corecta (Coloseni 3:21)!

Chiar Dumnezeu Tatăl care ca Creator este în drept să disciplineze pentru orice nedreptate sau abatere de la legea Lui, totuși El o face cu măsură așa cum arată următoarele texte: Psalm 103:9; Isaia 57:15-16; Exod 34:6.

Chiar Domnul Iesus, a spus discipolilor Săi în Ioan 16:12, SCC: “Încă multe am a vă zice, dar nu le puteţi purta acum”. Astfel mustrarea și disciplinarea în toate formele ei ține cont de puterea și capacitatea sau de starea actuală a celui care trebuie corectat!

Chiar atunci când mustrăm înainte trebuie să lăudăm, așa ne-a învățat Domnul și Păstorul nostru prin exemplul Său, căci atunci când le trimite prin apostolul Ioan: șapte scrisori corective la cei șapte îngeri (apostoli) și la cele șapte adunări din Apocalipsa (cap. 2 și 3), Domnul Iesus, începe cu laude și apoi trece la mustrare, să urmăm și noi în relațiile cu oamenii acest model de relaționare!

Dar și ceilalți oameni de orice vârstă, au nevoie de laude, de a fi apreciați și recunoscuți pentru lucrurile pozitive, încurajați constant (Proverbe 31:31; Romani 13:3; Filipeni 3:10-16).

Lucrătorii trebuie să încurajeze și aprecieze constant adunarea, și la fiecare în parte să vadă părțile pozitive (1Tesaloniceni 4:10; 1Tesaloniceni 5:11), la fel turma trebuie să recunoască efortul lucrătorilor căci și conducătorii au nevoie de recunoaștere, care poartă o mare răspundere și o povară emoțională au nevoie așa cum îndeamnă apostolul Pavel în 1Tesaloniceni 5:12-13, SCC: “Vă rugăm însă, fraţilor să recunoaşteţi pe cei ostenind între voi şi stând înaintea voastră în Domnul şi mustrându-vă; şi să îi stimaţi din abundenţă, în dragoste, din cauza lucrării lor. Fiţi în pace între voi”.

În ce privește pe frații și surorile atacate de spiritul morții și care sunt deprimați datorită unor necazuri mari, pierderi însemnate, etc. în 1Tesaloniceni 5:14, SCC, apostolul Pavel îi îndeamnă pe conducătorii adunării din orațul Tesalonic următoarele: “Vă îndemnăm însă, fraţilor, mustraţi pe cei dezordonaţi, mângâiaţi pe cei cu suflete deprimate, sprijiniţi pe cei slabi, răbdaţi îndelung pe toţi”. Astfel, este datoria conducătoriulor să vegheze asupra turmei, ca cei tari săi ajute pe cei slabi, cei maturi, care sunt puternici, trebuie să mângâie în dragoste pe cei deprimați, să-i sprijine, dându-le încurajare, zidire spirituală și mintală prin care să învingă: vinovăția, durerea, teama, și să le de-a o speranță puternică în care să se ancoreze, cât și sfaturi de întărire a credinței.

Așa ca și o corabie pe timp de furtună care se ancorează ca să nu fie zdrobită de stânci, dusă de furtună și de valurile furioase, creștinii maturi trebuie să le de-a celor slabi, sau celor deprimați aceea ancoră care să îi țină legați de Domnul pe timp de furtună a vieții!

În Biblie, faptul că Dumnezeu nu poate să mintă și că promisiunea Lui despre Regatul cerurilor este atât de solidă este comparată cu o ancoră în Evrei 6:17-19, SCC: “Astfel Dumnezeu vrând să arate din belşug moştenitorilor promisiunii şi neschimbarea voinţei Lui, a intervenit cu un jurământ; ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care Dumnezeu este imposibil să mintă; să avem o mângâiere tare, noi cei adăpostindu-ne ca să apucăm speranţa pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, şi sigură, şi tare, şi ea intrând înăuntrul perdelei”.

Dumnezeu ca să garanteze că cei credincioși vom moștenii promisiunile Lui și că voința Lui nu se schimbă, i-a făcut un jurământ lui Avraam că sâmânța lui Avraam va fi numeroasă și prin ea vor fi binecuvântate toate națiunile pământului (Geneza 26:4; Evrei 6:13-14). Ba mai mult decât atât, Biblia declară despre Dumnezeu că este imposibil ca El să mintă, astfel pe baza acestui adevăr etern, să avem o mângâiere tare, noi creștinii, care ne-am adăpositit în Dumnezeu (Coloseni 3:3), iar speranța de a intra în cer, reprezentat de sfânta sfintelor ce era în vechiul legământ acoperit de o perdea, dar prin Christos peredeaua a fost îndepărtată, să intrăm în Regatul cerurilor, iar speranța aceasta este o ancoră a sufletului nostru pe care să o întărim zilnic citind din Cuvântul lui Dumnezeu care ne hrănește speranța și credința (Romani 10:17), și prin darul profeției (1Corinteni 14:3).

Să vedem în continuare:

 

Cum să biruim depresia:

Despresia este o stare psihică dar și spirituală, care afectează: mintea și inima, rațiunea și sentimentele, și chiar corpul fizic, pe termen mai lung.

Conform specialiștilor dacă această stare negativă nu dispare în două săptămâni, afectând persoana în cauză din punct de vedere afectiv, intelectual și fizic, aceea este depresie.

Simptomele psihice ale depresiei sunt oboseala și lentoarea în gesturi. Oboseala din depresie este permanentă, nu este atenuată nici de activități recreative, nici de somn.

Viata afectivă este profund tulburată de trăiri negative precum: tristețe intensa, hipersensibilitate emoționala, sentimente de abandon, de inutilitate, de singurătate, anxietate.

Din punct de vedere intelectual, scade puterea de concentrare, de atentie, predomina gândurile negative, persoana depresiva nu se simte bună de nimic, se culpabilizeaza frecvent.

În depresie și funcționarea corpului este dereglată. Se doarme prost, dispare pofta de mancare, pot aparea dureri de cap, dereglări, tensiune arteriala etc.

În cazul creștinilor, poate apărea o zi sau un moment de o adâncă întristare, așa cum a fost a lui Iesus Christos în grădina Ghetsemane, relatată în cele patru Evanghelii, despre care ni se relatează astfel în Matei 26:36-38, SCC: “Atunci Iesus vine cu ei într-un loc zis Ghetsemane, şi zice discipolilor: şedeţi aici; până am să Mă rog, ducându-Mă acolo. Şi luând pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început a se întrista şi a se tulbura. Atunci le zice: tare întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi deci şi vegheaţi cu Mine”.

Domnul știa că urmează să bea paharul mâniei lui Dumnezeu datorită faptului că Iesus va lua păcatul omenirii asupra Lui, și astfel mânia îndreptățită a Tatălui ceresc va fi asupra Lui. Și cunoscând judecata și mânia Tatălui, sufletului lui Iesus s-a întristat până la moarte, într-o stare de întristare cumplită, similară cu depresia care este un atac constant al spiritului morții.

În cazul Domnului Iesus rugăciunea l-a susținut și faptul că Dumnezeu i-a trimis un înger care să-L întărească, de asemenea mijlocirea celorlalți pentru persoana în cauză, așa cum i-a îndemnat Domnul Învățătorul pe apostoli, dar ei nu au reușit, au adormit (Luca 22:39-45).

De ce mijlocirea este importantă, deorece în cazul în care mai multe persoane mijlocesc pentru cel depresiv, atunci povara demonică, presiunea morții se împarte la cei ce mijlocesc și ea devina mai suportabilă și mai lesne de biruit!

Sau poate fi o perioadă de timp de câteva săptămâni, de lupte, de încercări, ce pot semăna într-o oarecare măsură cu depresie!

Într-o astfel de situație era apostolul Pavel în 2Corinteni 1:8-11, SCC: “Pentru că nu vrem să nu cunoaşteţi fraţilor, despre necazul nostru cel făcându-se în Asia, că am fost tare apăsaţi, peste putere; încât să disperăm chiar de a mai vieţui. Dar noi avem în noi sentinţa morţii; ca să nu fim încrezuţi în noi, ci în Dumnezeu Cel înviind morţii; care dintr-o aşa mare moarte ne-a izbăvit şi ne va izbăvi, în care sperăm că ne va mai izbăvi încă; colaborând şi voi cu rugăciunile pentru noi; astfel ca, pentru darul harului dat nouă prin multe persoane, să mulţumiţi prin mulţi pentru noi”.

În acest text, apostolul Pavel face referire la încercarea din Asia din oraşul Efes unde idolatrii au vrut să-l ucidă (Fapte 19:21-20:1), el descrie această încercare prin cuvintele: „am fost tare apăsaţi, peste putere; încât să disperăm chiar de a mai vieţui”. Motivul că încercarea a devenit peste puterea lor a fost că ei şi-au pierdut speranţa de a mai trăi! Dacă ei şi-ar fi păstrat speranţa, atunci încercarea nu ar mai fi fost peste puterea lor.

Dar ceea ce i-a ajutat a fost mijlocirea fraților pentru creștinii din Efes care erau sub presiunea idolatrilor!

În mod asemănător, în momentul când ne pierdem speranţa, credinţa, răbdarea, încercarea devine peste puterile noastre şi începem să devenim nemulţumiţi la adresa lui Dumnezeu, apoi chiar să cârtim, să murmurăm și să ne răzvrătim! Important este ca noi să ne păstrăm în harul lui Dumnezeu, păstrând vie speranță, dar și ceilalți trebuie să vegheze asupra noastră, ca nimeni să nu fie lipsit de harul (favoarea și bucuria ce decurge de aici) lui Dumnezeu, ca să de-a lăstari de amărăciune (comp. cu Evrei 12:15).

În concluzie, a birui depresia, sau stări similare cu ea, este nevoie de: 1) rugăciune și imploarare perseverentă (Evrei 5:7); 2) Ajutorul fraților nu doar cu sfaturi, ci cu mijlocirea lor constantă, chiar cu rugăciune și post, pentru noi până ieșim din aceea stare (Matei 17:21). 3) Intervenția divină prin îngerii puterii lui Dumnezeu (Psalm 34:7; Evrei 1:14); care să ne ajute să biruim moartea și să ne recăpătăm bucuria, credința, speranța și dragostea!

Ca să prevenim: întristarea, deprimarea, depresia, căci este mai benefic, a preveni decât a trata, noi toți trebuie să învățăm să trăim în armonie cu suflarea de viață (Fapte 17:24-28), și astfel vom învinge spiritul morții, și toate aceste stări lucrate de acest spirit!

Vezi articolul:Trăieşti tu în acord cu suflarea de viaţă ?

 

Soluții la păcatele de imoralitate sexuală !

 

Dumnezeu este cel care a creat omul, şi doar El ştie cu adevărat ce este mai bine pentru om, doar El ştie ce este cu adevărat folositor, ziditor şi care duce fericire în prezent şi în viitor, în Regatul lui Dumnezeu.

Oamenii cred că ştiu ce este bine, cred că ştiu ce le-ar aduce fericirea, însă Biblia ne avertizează: „Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte” (Proverbe 14:12 Noua Traducere românească – NTR). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că în zilele din urmă: „oamenii vor fi iubitori de sine…lipsiţi de sfinţenie…neînfrânaţi…iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu” (2Timotei 3:1-5, NTR).

Oamenii cred că dacă ţin cont de legea lui Dumnezeu, aceasta va duce la o viaţă nefericită, la o viaţă cu restricţii, privaţiuni, în care îşi vor pierde libertatea. Însă adevărata libertatea însemnă: „a fi liber fără ca acţiunile tale să aibă consecinţe rele”. De pildă, libertatea de a băga mâna în foc, sau a te arunca de pe o clădire cu zece etaje, nu duce la efecte pozitive; ci, la efecte negative. Libertatea pozitivă, o putem compara cu perimetrul acoperişului plat al unui bloc cu zece etaje, libertatea pozitivă, ziditoare este perimetrul acoperişului, dincolo de acoperiş dacă păşim este o libertate care duce la moarte!

Legea lui Dumnezeu este perimetrul vieţii, este o îngrădire spre fericire şi viaţă veşnică, a ieşi din ea şi a deveni fără de lege, însemnă mai devreme sau mai târziu: nefericire şi în final moartea şi chinul etern al sufletului de care vor avea parte cei care nu ascultă de Dumnezeu (Ioan 3:36; 2Tesaloniceni 1:6-9; Apocalipsa 20:10; Apocalipsa 21:8)!

Dumnezeu este Cel ce a creat omul şi Cel ce a creat familia. Bazele căsniciei sau ale familiei, este aranjamentul creat de Dumnezeu încă de la început, când lui Adam, i-a dat o singură soţie, pe Eva. Astfel, în cadrul unei familii, într-o căsnicie, trebuie să fie implicate doar două persoane: bărbatul şi femeia, deoarece Creatorul nu i-a dat lui Adam decât o soţie nu mai multe (Matei 19:4-6; vezi şi 1Timotei 3:2). Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia, făcându-i să fie una, o familie (Geneza 1:27; Geneza 2:18,Geneza 2:24). El i-a poruncit primilor oameni, Adam şi Eva: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!” (Geneza 1:28, NTR). Iată că Dumnezeu doreşte înmulţirea speciei umane, doar în cadrul căsătoriei, unde cei doi sunt uniţi de Dumnezeu (Maleahi 2:14-16). În cadrul căsătoriei aceste relaţii sunt: sfinte, aprobate şi binecuvântate de Dumnezeu, ele fiind urmarea firească a iubirii dintre cei doi, care s-au unit prin legământ în faţa lui Dumnezeu şi unul faţă de celălalt, ei şi-au luat prin căsătorie, un angajament public, să se iubească şi să rămân fidel unul altuia până când moartea îi va despărţii.

În contrast relaţiile sexuale înainte de căsătorie sunt relaţii fără responsabilitate, fără un angajament, la o mică problemă, sau o neplăcere, ei se pot despărţii, nimic nu-i leagă. Dacă este iubire adevărată între cei doi, de ce ei se ruşinează să-şi consfinţească iubirea printr-un angajament public?

Căsătoria se face prin cununia civilă, deoarece legătura aceasta trebuie să fie înregistrată legal supunându-ne legilor statului (Tit 3:1), dar ea trebuia să fie un angajament sau legământ, în faţa lui Dumnezeu (Proverbe 2:17; Ezechiel 16:8; Maleahi 2:14; 2Corinteni 11:2). Căsătoria este un legământ şi unul faţă de celălalt, al iubirii şi respectului reciproc, până când moartea îi va despărţi (Marcu 10:8-12; Romani 7:2-3 comp. cu Efeseni 5:22-33).

Atunci ce putem spune despre concubinaj sau relaţii sexuale înainte de căsătorie, unii numindu-le căsătorii de probă?

 

RELAŢIILE SEXUALE ÎNAINTE DE CĂSĂTORIE SUNT PĂCAT:

Dacă relaţiile sexuale sunt aprobate de Dumnezeu doar în cadrul căsătoriei, atunci este clar că relaţiile sexuale înainte de căsătorie, căsătoriile de probă, concubinajul sau alte relaţii de acest gen, încalcă principiile Bibliei, care descriu aceste acte, ca fiind „desfrâu” NTR. Pri urmare, desfrânarea este păcat, ea nu este aprobată de Dumnezeu, ea are consecinţe spirituale, afective şi fizice, grave.

Cuvântul lui Dumnezeu este clar în această privinţă, astfel în 1Corinteni 7:1-2, NTR, se precizează: „Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie”, însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ”. Unii spun că relaţiile sexuale dinainte de căsătorie nu sunt păcat, doar adulterul (infidelitatea în căsnicie) este păcat. Însă Biblia este clară, vedem din textul citat, care este cauza pentru care fiecare bărbat să aibă propria soţie, şi fiecare femeie să aibă propriul soţ? Tocmai din cauza desfâului, astfel o relaţie sexuală înainte de căsătorie este catalogată de Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind „desfrâu”, în limba greacă în care s-a scris Noul Testament este „porneia”, care are sensul de: relaţiile sexuale dinainte de căsătorie. Şi pentru ca creştinul să nu comită desfrâu, o soluţie este căsătoria sau înfrânarea (1Corinteni 7:7-9,1Corinteni 7:37; 1Tesaloniceni 4:3-8).

Însă, ce mai spune Cuvântul lui Dumnezeu despre „desfârâu”? Să vedem în continuare:

  •  „Însă desfrâul şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici n-ar trebui să fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor! De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile. Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţiaa lui Cristos şi a lui Dumnezeu” (Efeseni 5:3-5, NTR).
  • „De aceea, daţi morţii tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti: desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea, lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu (peste fiii neascultării)” (Coloseni 3:5,Coloseni 3:6, NTR).
  • „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu. Fiecare dintre voi trebuie să ştie să-şi ţină vasul în sfinţenie şi cinste, nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu-l nedreptăţească pe fratele său şi nici să nu profite de el, pentru că Domnul îl va pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat. Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie; de aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Cel Care vă dă Duhul Sfânt” (1Tesaloniceni 4:3-8, NTR).

Putem spune categoric, că desfrâul este un păcat grav înaintea lui Dumnezeu, care sunt consecinţele acestui păcat? Un alt păcat grav este adulterul!

 

ADULTERUL ESTE UN PĂCAT GRAV!

Dumnezeu a poruncit clar: „Să nu comiţi adulter” (Exod 20:14, GBV 2001). În vechiul legământ acesta era pedepsit cu moartea (Levitic 20:10).

Domnul Isus a repetat acestă poruncă în Luca 18:20. El prin apostolul Pavel a scris:

„Pentru că: „Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti“ şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ – Romani 13:9, GBV 2001.

Evrei 13:4, GBV 2001: „Căsătoria să fie ţinută în onoare în toate, şi patul neîntinat, pentru că pe curvari şi pe adulteri îi va judeca Dumnezeu“. Iată pe adulteri îi așteaptă judecata divină!

1Corinteni 6:9-10, GBV 2001: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii, nici hoţii, nici lacomii de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“.

 

EFECTELE NEGATIVE ALE ACESTOR PĂCATE:

Am văzut din textele citate mai sus, că desfrâul este un păcat care ne desparte de Dumnezeu, un om care a comis un astfel de păcat nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu şi a lui Cristos, peste acel om, dacă nu se pocăieşte, va veni mânia lui Dumnezeu, pedeapsa divină, toţi cei care resping sau nesocotesc porunca: ‘feriţi-vă de desfrâu’, ei resping  nu pe un om; ci, pe Dumnezeu!

Efectele negative apar chiar în viaţa aceasta, multe dintre bolile grave cu care se confruntă oamenii sunt rezultatul unei conduite imorale, boli venerice ca sifilis, SIDA, etc. nu sunt decât consecinţele neascultării de legea lui Dumnezeu. Deprimarea, vinovăţia, sentimente negative, un respect de sine scăzut, sentimentul că eşti murdar, întinat, folosit, o conştiinţă tulburată, cât şi cel mai grav: vrăşmăşia cu Dumnezeu în care un om devine duşman cu Dumnezeu datorită imoralităţii sunt roadele acestui păcat grav!

În contrast cei ce-şi păstrează virginitatea până la căsătorie, cei îşi păzesc castitatea, puritatea, este ferice de ei, ei au pace, bucurie, ei sunt curaţi, puri, au o conştinţă curată, ei pot deveni prieteni cu Dumnezeu, Biblia spune despre ei: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8 NTR).

 

CUM POŢI SĂ PRIMEŞTI IERTAREA LUI DUMNEZEU ȘI SĂ O PĂSTREZI?

Biblia vorbeşte de oameni care în trecut au practicat acest păcat, cât şi alte păcate, ei însă au fost iertaţi, îndreptaţi, restabiliţi. Astfel, apostolul Pavel le scrie creştinilor din oraşul Corint, despre cum erau ei înainte de a fi schimbaţi în Cristos, el le spune: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii, nici hoţii, nici lacomii de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru” – 1Corinteni 6:9-11, GBV 2001.

Iată unii dintre păcătoșii din oraşul Corint au fost curăţiţi, sfinţiţi, îndreptaţi! Acest lucru este posibil şi pentru tine stimate cititor! Care sunt câteva lucruri pe care le poţi face pentru a deveni un om sfânt, împăcat cu Dumnezeu?

  1. În primul rând,să studiezi Scripturile şi să permiţi Duhului Sfânt să te convingă de păcatul tău (Ioan 16:8), prin Cuvântul adevărului.

2.Căci numai conştientizând pe deplin păcatul tău, cât de grav este, poți să te căiești sincer, și apoi să îţi cere iertare la Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos! Numai conştientizând prin Duhul Sfânt, cât de mult L-ai întristat pe Dumnezeu care a creat mădularele trupului, cât de grav este a duce o viaţă în fărădelege, o viaţă independentă de Dumnezeu, cât de mult ai păcătuit împotriva trupului tău (1Corinteni 7:18), cât de mult ai întinat trupul tău care în loc să fi fost: templul Duhului Sfânt (1Corinteni 7:19), a fost un templu demonic, în care a intrat alte duhuri demonice necurate, în viaţa ta, ca duhul curviei (Osea 4:12) şi devenind prin păcat, rob al Satanei, căci fiecare este robul celui de care ascultă (comp. cu Romani 6:16).

  1. Apoi, trebuie să crezi în Domnul Isus Cristos, nu doar că El există, sau că este Fiul lui Dumnezeu; ci, în faptul că numai prin El şi jertfa Lui de pe cruce, poţi primi iertarea de păcate şi împăcarea cu Dumnezeu. Numai sângele Lui te poate spăla de păcate şi doar El îţi poate da putere să te înfrânezi şi să îţi ţi trupul în cinste şi sfinţenie (Romani 3:23-25;Efeseni 1:7; 1Ioan 1:8-10; 1Ioan 2:1-2).
  2. În general curvia, adulterul şi alte forme ale imoralităţii sexuale vine din iubirea de sine. Pentru a învinge iubirea de sine, este necesar să facem ceea ce Domnul a învățat:„Atunci Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” – Matei 16:24, GBV 2001.

Ai nevoie să nu te mai iubești pe tine, să te lepezi de tine însuți, ca să apuci pe Cristos și ca El să trăiască în tine (Galateni 2:20). Ai nevoie să iei crucea care însemnă a sacrifica orice care te îndepărtează de calea lui Cristos, a suferi ca urmare a ascultării de El! Și mai trebuie s-L urmezi pe o cale sfântă, pură, curată, după legea Lui!

  1. De asemenea, căută părtăşia cu copiii lui Dumnezeu care trăiesc în sfinţenie, căci prieteniile rele strică obiceiurile bune (1Corinteni 15:33), anturajul rău i-a stricat pe mulţi, doar legătura cu oamenii sfinţi, ne ajută să ne păstrăm sfinţi (2Timotei 2:22).

Fugi ca de ciumă de orice film, sau lectură senzuală, de orice reviste pornografice. Dacă ai astfel de materiale, este timpul să faci curăţenie, distruge tot ce aparţine lui Satana şi acestei lumi decăzute moral, chiar dacă este vorba de postere, reviste, cărţi, video casete, Cd-uri, DvD-uri, etc. (compară cu Fapte 19:19). Domnul isus a spus în Matei 5:28, GBV 2001: „dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui” – Matei 5:28, GBV 2001.

Nu uita! Dumnezeu te iubeşte şi doreşte ca să duci o viaţă fericită, să trăieşti liber în perimetrul sfânt al lui Dumnezeu fără efecte negative; ci, cu efecte pozitive, fericite, ca în final să obţii viaţa veşnică!

 

Harul singurătății!

Spiritul lui Dumnezeu duce pe oamenii lui Dumnezeu în pustie în singurătate, în care Îl au ca prieten, ajutor, învățător, susținător, doar pe Dumnezeu.

Chiar Fiul a fost dus de Spiritul Sfânt în pustie, unde a fost încercat de Diavolul (Luca 4:1).

Alți oamenii ai lui Dumnezeu au fost singuri anumite perioade din viața lor, fără alți credincioși care să-i ajute, cum ar fi: Enoh (Geneza 5:24), Noe (2Petru 2:5), Ilie (1Regi 17:3-7), sau din Scripturile creștine: Pavel, care este condus de Spiritul Sfânt în Arabia (deșertul sirian), într-un loc al singurătății pentru a avea părtășie cu Domnul înviat după botezul său, și acolo a primit Evanghelia prin dezvăluire (Galateni 1:11-12,Galateni 1:17-18, SCC).

Chiar dacă omenește toți tânjim după comunitate, și planul lui Dumnezeu este adunarea (Evrei 10:24-25), însă uneori Dumnezeu ne duce în singurătate, în pustie unde suntem prelucrați de El.

Unii lucrători sunt duși în pustie ca să devină puternici în spiritul lor ca și Ioan Botezătorul (Luca 1:80), există și alte motive puternice pentru care Dumnezeu îngăduie singurătatea, să vedem în continuare:

 

Ce lucrare face Dumnezeu cu noi în singurătate?

 

1) În primul rând: DEPENDENȚA DOAR DE DUMNEZEU!

Atunci când ești în pustie, în singurătate, când nu ai vreun frate de credință la tine în localitate, ești forțat să te bizui doar pe Dumnezeu (Psalm 25), pentru sfaturi, mângâieri, îmbărbătări, ești aproape forțat să cauți fața Lui, ajutorul Lui, îndrumarea Lui căci nu mai la cine altcineva să apelezi.

 

2) În al doilea rând: SINGURĂTATEA TE FACE TARE ȘI PUTERNIC ÎN SPIRIT!

Tăria oamenilor este o tărie colectivă, un grup de oameni se sprijină unii pe alții, se ajută unii pe alții, se încurajează unii pe alții, și par a fi tari, însă tăria lor este una a mulțimii, nu una individuală, când îl separi pe cineva de grup, vei vedea că el este foarte slab, mult mai slab decât și-a închipuit el vreodată!

Dumnezeu duce în special lucrătorii în pustie pentru a-i face puternici, de a avea o imaginge corectă despre ei înșiși, despre puterea lor, căci doar în lumina lui Dumnezeu vom vedea lumina (Psalm 36:9). Și atunci ești forțat să dai totul să își depășești limitele actuale, ceea ce în grup nu ești provocat la aceasta căci nu este nevoie!

Și atunci chiar când revii în adunare ca Pavel, devii un lucrător puternic, cu o vedere spirituală corectă, nedistorsionată, care poate în anumite situații să duci adunarea pe culmi spirituale, pe care nu o putea duce dacă nu aveai experiența pustiei!

Pustia te face puternic în spirit (Luca 1:80), deorece acolo ești adăpat și hrănit direct de Dumnezeu nu prin intermediari umani, acolo fiind singur numai Dumnezeu te poate hrăni, vorbi, învăța, ajuta! Numai El poate să îți explice, să îți de-a hrană la timpul potrivit, să te mustre, să te conducă! – Psalm 77:2; Psalm 73:23-24.

 

3) În al trilea rând, UN OM ÎMPLINIT ÎN CHRISTOS NU VA MAI FACE COMPROMISURI!

Odată ce devii dependent de Dumnezeu și tare în spirit devii un om împlinit în Christos (Coloseni 2:10), ca și apostolul Pavel care a spus: “Am tărie pentru toate în Cel întărindu-mă” (Filipeni 4:13, SCC).

Atunci când devii puternic zidit și îndrădăcinat în Christos (Coloseni 2:7), în lucrarea din adunare, fie ca apostol, profet, învățător, nu vei mai face compromisuri!

Atunci când unii frați sau surori vor încerca să lărgească calea, și vor crea presiuni ca și conducătorii să mai lase din cerințe, să coboare ștacheta creștină, ei vor fi fermi pe poziție ca Domnul și nu vor face compromisuri de la cale, chiar cu riscul de pierde o parte din turmă, ca și Iesus care nu a disperat când mulți discipoli L-au părăsit (vezi: Ioan 6:60-68).

Fără școala pustiei, a umblării singur doar cu Dumnezeu, oamenii vor face compromisuri nedorind să piardă: frați, prietenii, simpatizanții, etc.

Doar împlinirea în Christos, siguranța în Iesus, le va da lucrătorilor tăria să nu facă nici un compromis de la cale! Ei devenind așa cum spune Scriptura: “îmbrăcaţi cu cel nou, cel înnoit în cunoştinţă exactă, potrivit chipului Celui creându-l;  unde nu este grec şi iudeu, circumcizie şi necircumcizie, barbar, scit, sclav, liber; ci Christos este totul în toţi” (Coloseni 3:10-11, SCC).

Sperăm prin acest material iubite cititor, să te încurajăm ca atunci când Domnul va permite să ajungi o perioadă în singurătate, fie că ești chemat ca lucrător sau nu, este ca să nu disperi, să nu cârtești; ci, să prețuiești acest har, ca o ușă spre a-L cunoaște și mai bine pe Dumnezeu și înțelepciunea Lui, a Lui să fie gloria așa cum a spus și apostolul Pavel în Romani 11:33-36, SCC: “O, adânc de bogăţii, şi de înţelepciune, şi de cunoştinţă a lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui; şi de, de neînţelese sunt căile Lui! Pentru că, cine a cunocut gândul lui Iehova? Sau cine a fost făcut sfătuitorul Lui?  Sau cine I-a dat dinainte, şi să i se redea? Pentru că din El, şi prin El, şi pentru El sunt toate. Lui fie-I gloria în epoci! Amen”

Matei 11:28-30 – Ce vrea să însemne: jugul Meu este plăcut, şi povara Mea este uşoară?

 

Întrebare: Ce vrea să însemne: jugul Meu este plăcut, şi povara Mea este uşoară?

 

Răspuns: Domnul Iesus le promite mulțimilor la care le predica, următoarele în Matei 11:28-30, SCC: “Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi; şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine; pentru că sunt blând şi smerit în inimă; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.  Pentru că jugul Meu este plăcut, şi povara Mea este uşoară”.

Israelul era împovărat, pe de o parte de tradițiile și regululile rabinice ale cărturarilor și fariseilor cu sute de reguli pentru viața zilnică, reguli omenești ce nu erau de la Dumnezeu!

Iar pe de altă parte jugul apăsării romane, copupția preoților, a conducătorilor de tot felul.

Domnul Iesus le face invitația să i-a jugul Lui, părăsind tradiții și lideri falși pe care ei îi urmau, și să vină în Regatul Său, sub Domnia Lui, manifestată prin legea dragostei și a puterii divine de a vindeca, exorciza, elibera! (comp. cu Coloseni 1:13)

Domnul Iesus îi spune lui Pilat: „Regatul Meu nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36, SCC), astfel Regatul lui Iesus era în primul rând spiritual, și separat de lumea aceasta prin natură și lege după care se ghidează, intrând în acest Regat prin credința în Iesus Christos, ascultând de El, ne eliberăm de apăsarea lumii, căci luăm jugul lui Christos, care este ușor comparativ cu jugul lumii sau cu jugul fariseilor!

Jugul lui Christos însemnă a preda îngrijorările la Dumnezeu, și a primi astfel pacea Lui (Filipeni 4:6-7), a trăi prin credință, a fi călăuzit de spiritul dragostei, nu de sute de reguli fariseice apăsătoare. Și chiar când suferim, Dumnezeu ne pregătește dinainte pentru încercări, și ne dă putere, înțelepciune, ca să ieșim biruitori.

Oamenii care nu ascultă de Dumnezeu  în mod deplin, nu au o viață dedicată Lui, încercările și jugul lui Christos li se pare greu că ei sunt și cu lumea!!! Chinul este că lumea îi atage încă și astfel pentru ei crucea e grea, atunci când vor lepăda complet lumea, crucea nu va mai fi grea, ci o placere!

Domnul ne invită să venim la El, invitația este valabilă și azi, dacă vii la El și iei jugul Lui, o să vezi în timp că povara este mult mai ușoară decât povara lumii!

Când o să ajungi desăvârșit, atunci toate încercările și suferințele o să ți se pară ușoare și de o clipă, așa cum spune Scriptura: “Pentru că, uşurinţa de o clipă a necazului nostru lucrează pentru noi o greutate eternă tot mai mare de glorie” – 2Corinteni 4:17, SCC.

2Regi 2:23-24 – De ce Elisei a blestemat copii și ei au murit ?

 

Întrebare: de ce Elisei a blestmat copii și ei au murit – 2Regi 2:23-24?

 

Răspuns: În 2Regi 2:23-24, este relatat cum Elisei s-a dus la Betel, iar pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele lui Iehova, atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii.

Întrebarea care se ridică este 1. De ce Elisei i-a blestemat și nu i-a iertat? 2. De ce Dumnezeu a a trimis ursoaicele să-i sfâșie pe o parte din acei copii din ceata de batjocoritori!

Relatarea lărgită ne spune că: Elisei în v.21,22, a făcut o minune vindecând apele și pământul neroditor din Ierihon, o cetate care în trecut a fost blestemată (Iosua 6:26).

Iar ieșind din Ierihon, ducându-se spre Betel (Casa lui Dumnezeu), niște băiețași batjocoritori sub un duh de mândrie, și-au bătut joc de omul lui Dumnezeu, iar blestemul Ierihonului a căzut asupra lor, fiindcă ei nu au vegheat, fiind purtați de demoni împotriva lucrării lui Dumnezeu.

Demonii prin copii nu au batjocorit pe Elisei; ci, pe Dumnezeul Lui care l-a făcut așa din punct de vedere fizic (comp. cu Exod 4:11), și astfel ei au fost pedepsiți cu moartea conform legii (vezi: Levitic 24:10-16).

1Corinteni 7:15 – Care este sensul din acest pasaj ?

 

Întrebare: Care este sensul pasajului din 1Corinteni 7:15?

 

Răspuns: În 1Corinteni 7:15, BC, se spune: „Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace”.

Mulți oameni, se folosesc de acest text pentru a se recăsători după ce au divorțat sau după ce partenerul (despărțit) a plecat de la ei.

Textul însă nu vorbește de recăsătorire, nici nu este vorba de o libertate de a se recăsători, fraza: „fratele sau sora nu sînt legaţi”, se referă că o data ce partenerul s-a despărțit de ei, ei nu mai sunt legați în legătura conjugală. Dar Pavel nu se referă că ei sunt liberi pentru recăsătorire, ci sunt liberi față de acestă căsătorie în care necredinciosul s-a despărțit.

În context după o traducere literal se referă la căsătorie și despărțire, nu la recăsătorire:

1Corinteni 7:10-16, SCC: „Iar celor căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: nevasta să nu se despartă de bărbat. Dar şi dacă are să fie despărţită, să rămână nemăritată; sau să se împace cu bărbatul. Iar bărbatul să nu lase nevasta. Celorlalţi însă, le zic eu, nu Domnul: dacă vreun frate are nevastă necredincioasă, şi ea este de acord să locuiască cu el; să nu o lase. Şi o nevastă, care are bărbat necredincios, şi acesta este de acord să locuiască cu ea; să nu lase bărbatul. Pentru că bărbatul cel necredincios este sfinţit prin nevastă, şi nevasta necredncioasă este sfinţită prin frate; altfel copiii voştri sunt necuraţi, dar acum sunt sfinţi. Dar, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă; în astfel de cazuri, fratele sau sora nu este înrobit; iar Dumnezeu ne-a chemat la pace. Pentru că, ce şti tu nevastă, dacă vei salva bărbatul? Sau ce şti tu bărbat dacă vei salva nevasta?” Iată: “în astfel de cazuri, fratele sau sora nu este înrobit”, în cazul unei despărțiri nu este înrobit în căsnicia în care cel necrednicos a plecat și s-a despărțit!

Acest text nu dă dreptul la recăsătorire; ci, afirmă că cel rămas fără partener în urma plecării acestuia este liber față de aceea căsnicie, și nu mai este înrobit în căsătoria cu cel necredincios, datorită plecării acestuia. Însă conform textului el trebuie să rămână așa (necăsătorit), căci Scriptura spune: „Dar şi dacă are să fie despărţită, să rămână nemăritată; sau să se împace cu bărbatul.”

Scriptura nu se contrazice, ea învață clar că doar mortea partenerului dă dreotul la recăsătorire, vezi: Romani 7:2-3; 1Corinteni 7:39.

Celelalte tipuri de recăsătorire sunt considerate de Biblie: adulter, vezi: Matei 19:9; Marcu 10:11-12; Luca 16:18.

Iov 42:7-8 – Care a fost nedreptatea cuvintelor prietenilor lui Iov?

 

Întrebare: Care a fost nedreptatea cuvintelor prietenilor lui Iov?

 

Răspuns: Conform cu Iov 42:7-8, GBV 2001, Dumnezeu spune: “Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov. Şi acum luaţi-vă şapte tauri şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi; şi Iov, robul Meu, se va ruga pentru voi, pentru că pe el îl voi primi, ca nu cumva să vă fac după nebunia voastră; pentru că n-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov“.

Prietenii lui Iov chiar dacă erau temători de Dumnezeu, ei nu știau de ce suferă Iov? Ei nu-L cunoșteau bine pe Dumnezeu, dacă L-ar fi cunoscut ar fi știut că nu putea dreptul Dumnezeu să aducă suferință peste Iov și casa lui, căci Iov era un om drept. Iov este descris în Scriptură astfel: „omul acesta era integru şi drept şi temător de Dumnezeu şi se abătea de la rău” (Iov 1:1, GBV 2001), sau ca în Iov: “nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat integru şi drept, temător de Dumnezeu şi care se abate de la rău“ (Iov 1:8, GBV 2001).

În al doilea rând acuzele lor nefondate la adresa lui Iov, ei îl acuzau că Iov suferă ca pedeapsă pentru păcatele lui.

Ei nu l-au cunoscut nici pe Dumnezeu, nici pe Iov, și au fost manipulați de satan ca să îl apese pe Iov prin cuvântări aspre, pe când în dragoste: “cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic” – Iov 6:14.

Unii oamenii și prezent vorbesc fără să știe situația reală, de aceea creștinii trebuie să se asigure că vorbesc voința lui Dumnezeu, nu păreri personale, închipuiri, presupuneri, etc. ci vorbesc sub călăuzirea Spiritului Adevărului, așa cum se spune și în 1Petru 4:11, SCC: “Dacă vorbeşte cineva, să fie ca nişte cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă serveşte cineva, să fie ca din tăria pe care o dă Dumnezeu; pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Iesus Christos; pentru care sunt gloria şi puterea în epocile epocilor. Amen”

Care este înțelesul la 1Petru 4:12-14,16?

1Petru 4:12-14,1Petru 4:16, SCC: „Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins peste voi, făcut vouă pentru încercare, ca de ceva străin întâmplându-se cu voi;  ci, după cum împărtăşiţi suferinţele lui Christos, bucuraţi-vă; pentru ca şi la dezvăluirea gloriei Lui să vă bucuraţi: veselindu-vă. Dacă sunteţi ocărâţi pentru Numele lui Christos, fericiţi sunteţi; pentru că Spiritul gloriei lui Dumnezeu se odihneşte peste voi… Dar, dacă suferă ca şi creştin, să nu se ruşineze; şi să glorifice pe Dumnezeu în numele acesta”.

 

În acest pasaj sunt două expresii mai greu de înțeles: 1) „împărtăşiţi suferinţele lui Christos”; 2) „Spiritul gloriei lui Dumnezeu”, pe care o să le explicăm în acest articol!

Apostolul Petru le scrie creștinilor, care erau evrei din diaspora, și locuiau în Pont, Galatia, Capadocia, Asia mică şi Bitinia (1Petru 1:1); ca să nu se mire de încercările venite peste ei comparate de Petru cu un foc. Persecuții venite datorită Numelui lui Christos, însă el îi încurajează să nu se rușineze de acest Nume care ne dă salvarea (Fapte 4:12); ci, să glorifice pe Dumnezeu în Numele lui Iesus și pentru harul de a suferi pentru Numele Fiului lui Dumnezeu!

Apostolul Petru le spune că ei împărtășesc suferințele lui Christos!

Să vedem în continuare:

 

1) La ce se referă fraza: „împărtăşiţi suferinţele lui Christos”?

La faptul că ei împărtășesc: tratamentul la care a fost supus și Fiul: persecuțiile, suferința, ocara, și ei au parte de ele, căci Domnul a profețit despre discipolii Lui, astfel în Ioan 15:18-21, SCC: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe Mine M-a urât înainte de voi. Dacă eraţi în lume, lumea iubea ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, din cauza aceasta vă urăşte lumea. Amintiţi-vă de cuvântul pe care vi l-am zis: Nu este sclav mai mare decât domnul lui. Dacă pe Mine M-au persecutat, şi pe voi vă vor persecuta; dacă au respectat cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor respecta. Dar toate acestea le vor face împotriva voastră, din cauza Numelui meu; pentru că nu Îl ştiu pe Cel trimiţându-Mă”.

La fel apostolul Pavel, iubitul frate a lui Petru (2Petru 3:15), a îndemnat pe frați,  împreună cu Barnaba, astfel în Fapte 14:22, SCC: „Întărind sufletele discipolilor, îndemnând să rămână în credinţă; şi, că prin multe necazuri trebuie să intrăm noi în Regatul lui Dumnezeu”.

În primele 3 secole d.Ch., primii creștini au împărtășit din suferințele lui Christos prin ocări, persecuții, închisori, chiar martiraje.

În zilele noastre în majoritatea țărilor există o libertate religioasă, însă Satan și îngerii lui, ne pot persecuta în alte forme, cum ar fi: boli, încercări, probleme, sau chiar din partea rudelor necredincioase, sau altor persoane: ocări, batjocuri, ridiculizări!

O primă formă a persecuției descrisă în Scriptură este batjocura, râsul disprețuitor!

În Geneza 21:9, NTR 2009, se relatează: “Copilul a crescut şi a fost înţărcat. În ziua în care Isaac a fost înţărcat, Avraam a dat un ospăţ mare. Dar Sara l-a văzut pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, bătându-şi joc”. Iar Dumnezeu prin apostolul Pavel descrie această bătaie de joc prin râsul disprețuitor a lui Ismael față de Isaac ca fiind: persecuție! În Galateni 4:29, SCC, se precizează: “Dar, după cum atunci, cel născut potrivit cărnii a persecutat pe cel născut potrivit Spiritului; aşa este şi acum”.

Să ne bucurăm când suntem persecutați, așa cum a îndemnat Domnul și Învățătorul nostru în Matei 5:10-12, SCC: “Fericiţi sunt cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că al lor este Regatul cerurilor. Fericiţi sunteţi când au să vă defăimeze, şi au să vă persecute; şi minţind, au să zică orice rău împotriva voastră, din cauza Mea. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că plata voastră este multă în ceruri; fiindcă aşa au persecutat pe profeţii cei dinaintea voastră”.

Să vedem în continuare:

 

2) La ce se referă expresia: „Spiritul gloriei lui Dumnezeu”?

Expresia: „Spiritul gloriei lui Dumnezeu”, nu se referă la o glorie care la rândul ei are un spirit, ca și cum gloria lui Dumnezeu ar avea un spirit al ei! Nu, expresia: „Spiritul gloriei lui Dumnezeu”, se referă la faptul că atunci când creștinii sunt persecutați, peste ei vine: Spiritul lui Dumnezeu, care se odihnește peste ei, dar Acesta vine trimis de la un Dumnezeu glorificat de faptele noastre de credincioșie, răbdând în încercare, rezistând la persecuție (Ioan 15:26; Iacob 1:12).

Dumnezeu este glorificat de faptele noastre (comp. cu Matei 5:16), iar acest Dumnezeu glorificat pe care noi Îl servim, ne dă Spiritul Lui, provenit de la El, din starea de glorie a Lui.

Adică pe lângă Spiritul Sfânt primit de ei în botez, și alte daruri pe care acei creștini deja le au, ei primesc un Spirit de la Dumnezeu suplimentar, care să le de-a putere și bucurie în încercare, iar acest Spirit vine când noi suntem hotărâți pentru Christos, și se odihnește peste noi pe parcursul încercării, a persecuției, și prin Acesta noi avem bucuria lui Iehova care este tăria noastră (Neemia 8:10).

Ceea ce a scris Petru, este similar cu ceea ce a spus Domnul Iesus când a fost pe pământ în Ioan 13:31-32, SCC:  „Când a ieşit deci, Iesus zice: acum a fost glorificat Fiul Omului, şi Dumnezeu a fost glorificat în El. Dacă Dumnezeu a fost glorificat în El, şi Dumnezeu Îl va glorifica în Sinea Lui; şi Îl va glorifica îndată”.

Astfel să nu uităm când suntem ocărâți pentru Numele lui Christos, noi să rămânem credincioși; căci prin aceasta Dumnezeu este glorificat, iar Spiritul gloriei lui Dumnezeu se odihneşte peste noi!

 

Ce Cred Creştinii:

 

Spre deosebire de simbolurile sau crezurile unor mişcări religioase care îşi bazează crezul pe tradiţie, pe opinii omeneşti, sau pe ceea ce au stabilit anumiţi oameni în anumite concilii, crezul creștin se subordonează principiului: „să nu treceţi peste „ce este scris” (1Corinteni 4:6). Astfel Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea revelată şi dată pentru adunarea creştină.

Astfel fiecare om să cerceteze sub rugăciune şi printr-o analiză atentă această mărturie, deoarece unele învăţături acceptate în masă de oameni nu sunt creștine, nu sunt Biblice, de aceea să revenim la „învăţătura apostolilor” (Fapte 2:42) şi la „credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3), adică la ansamblul convingerilor creştine existente în adunarea creștină primară, predate de Isus şi de apostoli.

Poate este timpul să re-studiem şi să reconsiderăm unele doctrine, poate unele care chiar le-am îndrăgit, dar care nu corespund cu adevărul Biblic, este timpul să dăm la parte învăţăturile omeneşti, tradiţia, doctrinele preluate fără o verificare atentă sau interpretările umane, şi să ne adăpăm din nou din Cuvântul nesecat al lui Dumnezeu.

Vă încurajez să întrebați pe Dumnezeu și să cereți înțelepciunea de la El (Iacob 1:5), şi să verificaţi referinţele (trimiterile) Scripturale în Biblie şi să vă convingeţi personal cu privire la doctrinele Bibliei, ceea ce vă va ajuta să aveţi o viaţă de credinţă stabilă, o siguranţă fundată pe Cuvântul Domnului care rămâne pentru veşnicie (1Petru 1:25). Este timpul să laşi la o parte ceea ce ţi-au spus alţii şi să te convingi personal, descălţându-te de prejudecăţi şi idei preconcepute, este timpul să te confrunţi faţă în faţă cu adevărul Scripturii, deoarece vei fi judecat în ziua din urmă pe baza acestui Cuvântului divin (Ioan 12:48).

Fie ca lucrarea aceasta, să lumineze gândirea multor doritori de adevăr să-i ajute să se apropie de Dumnezeu şi să se dedice trăirii sfinte, potrivit cu învăţătura adevărului.

 

Biblia: Noi credem în Biblie ca fiind: Cuvântul lui Dumnezeu, scris prin inspiraţia divină, de către oamenii lui Dumnezeu. Noi credem că Dumnezeu a insuflat mesajul Său consemnat în Biblie, pentru învăţătura, mângâierea, salvarea şi îndreptarea noastră (2Timotei 3:16-17; 2Petru 1:21; Ioan 5:39).

 

Dumnezeu: Noi credem într-un singur Dumnezeu Adevărat, şi anume: Tatăl ceresc, Creatorul şi izvorul tuturor lucrurilor (Ioan 17:3; Apocalipsa 4:11; Efeseni 4:6; Iuda 1:25); Fiinţa spirituală, supremă, fără început şi sfârşit (Psalm 90:2), care s-a revelat sub numele de: Iehova (Exod 3:14; Psalm 83:18).

Dumnezeu are un singur Nume (Isaia 42:8), dar mai multe titluri, să dăm câteva exemple: Rege (Psalm 47:2); Stăpân (1Cronici 29:11), Cel Preaînalt (Psalm 83:18), Judecător (Isaia 33:2), Atotputernic (Geneza 17:1), Dumnezeul dumnezeilor (Deuteronom 10:17), Tată (Romani 8:15).

Dumnezeul Bibliei are patru calităţi principale, arătate prin cei patru heruvimi sau făpturi vii, care stau pe tron cu Dumnezeu (Ezechiel 1:5-10; Apocalipsa 4:6-7) şi care au patru capete: de leu, reprezentând: puterea (Judecatori 14:18); de viţel reprezentând: viaţa (Maleahi 4:2); de om, reprezentând: dragostea (comp. 1Ioan 4:7-8 cu Geneza 1:27); de vultur, reprezentând: înţelepciunea (Iov 39:26-29). Calităţi principale la rândul lor se ramifică în alte calităţi (comp. cu 1Corinteni 13:4). Astfel Dumnezeu are multe calităţi!

Noi credem că Dumnezeu locuieşte în cer, dar El este prezent prin suflarea Sa proprie în creaţie susţinând viaţa creaturilor (1Regi 8:43; Efeseni 4:6; 1Timotei 1:17; 1Timotei 6:16; Fapte 17:28).

 

Fiul lui Dumnezeu: Noi credem într-un singur Domn: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unic-născut în început din Tatăl (Ioan 1:14,Ioan 1:18; Ioan 3:16,Ioan 3:18; Ioan 20:31; 1Ioan 2:13-14; 1Ioan 5:18), şi întâi născut din creaţie, adică El este primul creat, începutul creaţiei lui Dumnezeu (Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14).

Noi credem că prin El au fost create toate şi pentru El, şi toate se menţin prin El (Ioan 1:1-3; 1Corinteni 8:6; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:3).

Noi credem, că El s-a dezbrăcat de înfăţişarea exterioară care era asemenea lui Dumnezeu (Filipeni 2:6-8), şi devenind ca o sămânţă (comp. cu 1Corinteni 15:37,1Corinteni 15:38), Spiritul Sfânt l-a adus pe pământ şi astfel s-a născut ca om din fecioara Maria la împlinirea timpului hotărât de Dumnezeu, devenind un bărbat fără de păcat, „cel din urmă Adam”. (Galateni 4:4; Luca 1:26-35; Romani 5:19; 1Petru 2:22; 1Corinteni 15:45).

Noi credem că la vărsta de 30 de ani, a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, tot atunci coborându-se şi Spiritul Sfânt peste El sub formă de porumbel (Matei 3:16-17; Luca 3:21-23). Iar după botez Domnul Isus a început o lucrare de predicare a Regatului lui Dumnezeu, şi de facere de discipoli (Luca 4:43; Ioan 4:1).

Iar după ce Isus a împlinit lucrarea lui Dumnezeu, a fost răstignit şi a murit pentru păcatele omenirii, oferind o răscumpărare completă din păcat şi moarte. (Ioan 17:4; 1Petru 2:24; 1Timotei 2:5-6).

Noi credem, că a treia zi de la moartea Sa, El a înviat într-un corp spiritual (1Corinteni 15:45; 2Corinteni 3:17-18; 1Timotei 3:16) aşa cum vor învia fraţii Săi (comp. Filipeni 3:20-21 cu 1Corinteni 15:44), dar ca şi îngerii din vechime, și El s-a transaformat (materializat) în anumite ocazii din spirit în corp de carne (Luca 24:36-43) arătându-se discipolilor Săi, timp de 40 de zile (Ioan 20:26-29; Fapte 1:1-11), iar după aceea s-a înălţat în cer, la dreapta Tatălui, de unde a turnat Spiritul Sfânt în ziua Cincizecimii. (Fapte 2:4).

De unde şi va veni cu mare glorie, cu îngerii Săi, pentru a-i învia pe cei morţi în Cristos, şi pentru a-i răpi la cer pe creştinii în viaţă (1Corinteni 15:23-53; 1Tesaloniceni 4:15-17), şi pentru a judeca lumea, nimicind pe cei răi, şi instaurând Regatul dreptăţii şi al păcii. (Matei 16:27; Matei 19:28; Matei 25:31-46; Apocalipsa 11:15-18; Apocalipsa 16:14-16). Iar Cristos împreună cu sfinţii vor domni în Regatul lui Dumnezeu, ca regi, preoţi şi judecători (Apocalipsa 1:5-6; Apocalipsa 5:9-10; Apocalipsa 20:6). Ei vor judeca atât pe îngerii răi (1Corinteni 6:2), cât şi pe toţi oamenii (Ioan 5:22,Ioan 5:28-29), iar la final, oamenii care nu sunt găsiţi în cartea vieţii vor fi aruncaţi în lacul de foc (Apocalipsa 20:11-15; Apocalipsa 21:8). După ce Isus va pune capăt ultimului duşman: moartea, va preda domnia în mâna Tatălui (1Corinteni 15:24-28).

 

Spiritul Sfânt: noi credem că Spiritul Sfânt nu este doar o putere, forţă, ci El este o persoană spirituală, deoarece El are: un Eu sau un Sine propriu (Fapte 10:19-20; Fapte 13:2-4), El are raţiune (Romani 8:27), sentimente (Efeseni 4:30; Romani 15:30; Iacob 4:5), voinţă (1Corinteni 12:11), reacţii personale (Isaia 63:10), El poate vorbi sau auzi (Ioan 16:13-15).

Spiritul Sfânt este Spiritul Tatălui (Matei 10:20), şi Spiritul Fiului (Galateni 4:6), nu în sensul că este spiritul propriu al celor două persoane spirituale, pentru că atunci ar trebui să fie două spirite, că Cei doi sunt două persoane! Ci conform Bibliei, Spiritul lui Dumnezeu care este şi Spiritul lui Cristos (Romani 8:9), este numit astfel deoarece provine din amândoi, din Tatăl indirect şi din Fiul direct (1Corinteni 2:12; Geneza 1:2; Ioan 1:2), fiind un Spirit care este a lui Dumnezeu.

Fiul s-a născut din Tatăl, dar fără intermediari, Spiritul Sfânt s-a născut din Tatăl, însă prin Fiul. Biblia afirmă clar: „Spiritul Cel din Dumnezeu” (1Corinteni 2:12 SCC), iar toate au fost create prin Fiul – Ioan 1:1-3; Coloseni 1:16-17; Evrei 1:2.

Prin urmare, Spiritul Sfânt este o persoană, însă inferioară Tatălui şi Fiului şi supusă lor (Ioan 16:13-15; 1Corinteni 2:10).

Spiritul Sfânt uneori se reprezintă pe Sine, alteori Îl reprezintă şi Îl manifestă pe Tatăl, alteori pe Fiul, fiind astfel în unele ocazii: arătarea (Theofania) lui Dumnezeu sau a Fiului (Fapte 5:1-9; 1Corinteni 3:16; 1Corinteni 6:19-20; Efeseni 2:19-22; Efeseni 3:16-17; 1Ioan 3:24; 1Ioan 4:13).

Dar Spiritul lucrează în diferite feluri, ajutându-i pe credincioşi, dându-le daruri spirituale şi producând roade bune în ei. (Fapte 1:8; Ioan 14:26; 1Corinteni 12:4-30; Galateni 5:22-23).

 

Îngerii: Noi credem că îngerii au existat înainte de pământ şi de oameni (Iov 38:7), fiind creaturi spirituale, puternice, perfecte (Psalm 103:20). Noi avem convingerea că îngerii lui Dumnezeu, sunt organizaţi după cum urmează: Heruvimii (Geneza 3:24; Ezechiel 1:5-10; Ezechiel 10:15,Ezechiel 10:20); apoi sunt serafimi (Isaia 6:1-3); Apoi urmează cele şapte spirite (Apocalipsa 1:4; Apocalipsa 4:4-7); apoi urmează căpeteniile sau arhanghelii (Efeseni 1:21), cuvântul arhanghel înseamnă: „înger conducător”. Fiecare căpetenie este rânduit peste o ţară (comp. cu Daniel 10:13,Daniel 10:21; Daniel 12:1).Apoi urmează: domniile (Coloseni 1:16) numite şi „gloriile” (2Petru 2:10); Apoi urmează: autorităţile (Efeseni 1:21); apoi urmează: puterile (1Petru 3:22); Apoi urmează: santinelele sau străjerii, (Daniel 9:21); apoi urmează: îngerii, fiecare om are cel puţin un înger cu rol de supraveghere (Matei 18:10; Evrei 1:14).

Noi credem că îngeri au roluri diferite, printre care: îndeplinesc sarcinile date de Dumnezeu (Apocalipsa 14:6-7; Apocalipsa 22:9), îl laudă pe Dumnezeu (Isaia 6:3; Luca 2:13-14), au rolul de trimişi cu anumite misiuni (Luca 1:26), ei slujesc şi ocrotesc pe cei drepţi (Evrei 1:14; Fapte 12:6-9; Psalm 34:7), şi ajuta în predicarea evangheliei (Apocalipsa 14:6), şi vor participa la distrugerea celor răi (Apocalipsa 19:14; 2Tesaloniceni 1:7-8), etc.

 

Diavolul şi demonii: Diavolul a fost creat al şaselea şi al patrulea heruvim, a fost înainte de cădere un „heruvim ocrotitor…desăvârşit” care activa în domeniul înţelepciunii, fiind descris ca fiind: „plin de înţelepciune”, dar din cauza trufiei, s-a răzvrătit căutând să fie egal cu Dumnezeu (Ezechiel 28:12-17; Isaia 14:13-14); şi a devenit: Tatăl minciunii, Diavol (Calomniator) şi Satan (Adversar), (Ioan 8:44; Apocalipsa 12:9). El caută să înşele întreaga omenire şi să o abată de la adevăr, dar nu va reuşi, şi în final chiar El va fi nimicit (Evrei 2:14; Romani 16:20; Apocalipsa 20:10).

Noi credem că datorită faptului că îngerii au capacitate de alegere, unii în vechime, au trecut de partea lui Satan, devenind îngerii lui (Apocalipsa 12:7; Matei 25:41), şi aceştia sunt organizaţi pe ierarhi (Efeseni 6:12). Noi credem că îngerii răi sau demonii (dracii), sunt liberi lucrând în lume (Matei 12:43-45; Matei 15:22), însă alţii sunt legaţi în adânc pentru judecată (Geneza 6:1-4; 2Petru 2:4; Iuda 1:6).

 

Omul: Noi credem că omul a fost creat de Dumnezeu, din ţărâna pământului, în care a fost suflat: suflare de viaţă, (Geneza 2:7). Credem că omul a fost creat fără păcat, perfect (Deuteronom 32:4; Ecleziast 7:29; Romani 14:12), dar cu capacitatea liberă de a alege binele sau răul, deci responsabil pentru deciziile sale (Deuteronom 32:4; Deuteronom 30:19).

Noi credem că primii oameni: Adam şi Eva, mânaţi de dorinţa de a fi: „ca Dumnezeu” (Geneza 3:5), și astfel, de a nu mai stabili Iehova ce este bine şi rău pentru ei, ci ca ei să fie proprii lor stăpânii, astfel ei au mâncat din pomul interzis (Geneza 3:1-7). Ei au ales neascultarea, despărţirea de Dumnezeu (Geneza 3:1-19; Osea 6:7), şi astfel ei au pierdut viaţa perfectă şi comuniunea cu Dumnezeu, şi au transmis urmaşilor lor: păcatul şi moartea (Romani 5:12; Iacob 1:15).

Noi avem convingerea că în timpul domniei lui Cristos omul va fi reabilitat la condiţia lui perfectă de la început, nu doar în domeniu spiritual, ci chiar în domeniu fizic (1Corinteni 15:28: Apocalipsa 21:3-5).

 

Lucrarea de răscumpărare: Dumnezeu este iubire (1Ioan 4:8), însă El este şi drept (Deuteronom 32:4), astfel oamenii nu putea fi iertaţi, chiar dacă Dumnezeu îi iubea, pentru că astfel s-ar fi călcat dreptatea lui Dumnezeu, care cere ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Deuteronom 19:21)!

Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:17), astfel El a răscumpărat omul prin Fiul Său, fără a afecta dreptatea Lui!

Nici un om de pe pământ nu era capabil să plătească un preţ de răscumpărare corespunzător (comp. cu Psalm 49:7), deoarece nimeni nu este perfect, fără păcat (Romani 3:9-23).

Astfel păcatul lui Adam un om perfect, a fost răscumpărat prin pedeapsă tot de un om perfect. Prin urmare, fiindcă cineva fără păcat a decis în mod deliberat să păcătuiască (Osea 6:7), chiar Adam întâiul născut al lui Dumnezeu de pe pământ, legea lui Dumnezeu cerea ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Exod 21:23)!

Astfel, Dumnezeu a trimis în lume pe întâiul născut din cer (Coloseni 1:15), care era o imagine a lui Adam (Romani 5:14), tot un om perfect, ca să fie pedepsit în locul lui Adam şi în locul celor ieşiţi din el (Eva din coasta lui, şi a copiilor lui, din sămânţa lui), fiind omorât în locul lor.

Era nevoie de un om perfect, numit: „cel din urmă Adam” (1Corinteni 15:45), care să fie pedepsit în locul lui Adam, ca să poată da o jertfă fără cusur, şi astfel să răscumpere omenirea şi să o ducă la perfecţiune (Isaia 9:6; Romani 5:15-19).

Deoarece toţi mor în Adam (1Corinteni 15:22), păcatele oamenilor făcute din imperfecţiune sunt un efect a păcatului adamic (Romani 5:12). Prin preţul de răscumpărare, trebuia răscumpărat atât păcatul lui Adam (Romani 5:12-16), cât şi păcatele oamenilor, copiilor lui Adam.

Însă deoarece, păcatele omenirii vin şi din cauză că nu şi-au păzit inima (comp. Proverbe 4:23 cu Marcu 7:21-23). Astfel, oamenii au ajuns să păcătuiască cu bună ştiinţă, nu doar din greşală, au păcătuit când puteau să se stăpânească (Geneza 4:7; Psalm 4:4; Isaia 1:16)!

Răscumpărarea Domnului Isus, viza şi pedeapsa pentru păcatele omenirii, făcute din lipsa lor de stăpânire de sine (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6; Evrei 9:28).

Această persoană care s-a jertfit pentru omenire, este Fiul lui Dumnezeu Isus Cristos, care este singurul care a adus o salvare şi răscumpărare eternă din păcat şi moarte de care poate beneficia toţi oamenii (Fapte 4:12; 1Timotei 2:5-6; 1Timotei 4:10; Tit 2:11; Evrei 9:12).

Jertfa lui Isus nu mai are nevoie de complectare, perfecţionare, ajustare, ea are puterea să şteargă orice păcat, fiind perfectă (Evrei 10:10,Evrei 10:14; 1Petru 1:19); şi completă (Ioan 1:29; Evrei 9:26).

Preţul de răscumpărare prin moartea Sa pe cruce (Filipeni 2:8), unde a purtat păcatul lui Adam, al Evei şi al tuturor copiilor lui (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6) a constat în faptul că El a fost pedepsit pentru toate păcatele oamenilor, ci a celor făcute din greşală şi a celor făcute voluntar (Evrei 2:9; 2Corinteni 5:21).

Prin faptul că Dumnezeu L-a înviat din morţi, a arătat că dreptatea Lui a fost satisfăcută, zdrobirea propriului Său Fiu, L-a mulţumit pe Sfântul Dumnezeu, iar mânia Sa faţă de oameni s-a potolit (Isaia 53:4,Isaia 53:10; Fapte 2:32-36).

Domnul a răscumpărat omul ca întreg, nu doar partea spirituală din om; ci şi partea fizică, adică corpul din carne (Romani 8:23), când El va veni, însuşi corpul imperfect al creştinilor va fi transformat într-un corp ceresc, spiritual, perfect (1Corinteni 15:50-54; Romani 8:11). Astfel în cer şi pe noul pământ, bolile, bătrâneţea şi moartea nu vor mai exista (Apocalipsa 21:1-5; 2Petru 3:13).

 

Salvarea omului: Credem că salvarea omului din păcat şi moarte, se poate obţine doar prin harul (favoarea sau bunătatea ne-meritată) lui Dumnezeu care este dat tuturor, iar harul prin Evanghelie ne îndeamnă: să ne căim  de păcate, să credem în Isus Cristos, şi să-L mărturisim cu gura noastră, apoi botezându-ne în numele lui Isus Cristos (Fapte 2:38; Fapte 8:12-13; Fapte 22:16; Romani 10:9-10). Iar în botez are loc: învierea spirituală (Coloseni 2:11-12); naşterea din apă şi Spirit (regenerarea), iluminarea (Ioan 3:3,Ioan 3:5; Tit 3:5; Evrei 6:4); curăţirea inimii (Evrei 10:22), și acolo se primește salvarea sau iertarea de păcate (1Petru 3:21; Fapte 22:16).

Iar primirea harului are ca efect o viaţă de sfinţenie şi fapte bune. Astfel, omul face fapte bune pentru că este salvat nu pentru a fi salvat (Efeseni 2:8-10; Tit 3:5-8).

 

Închinarea: Noi credem că trebuie să ne închinăm Singurului Dumnezeu, Creatorului  prin Isus Cristos, în spirit şi adevăr şi nu prin intermediul icoanelor, crucilor, statuilor, „îngerilor”, „sfinţilor” sau „fecioarei Maria” (1Timotei 2:5; Ioan 4:23-24).

Singurul Mijlocitor la Tatăl este Omul Isus Cristos (1Timotei 2:5-6; Efeseni 5:20; Coloseni 3:17; Ioan 16:23; Evrei 13:15); şi ajungem la Fiul prin Spiritul Sfânt (Efeseni 2:18; vezi şi 1Corinteni 12:3).

Fie că ne rugăm la Tatăl prin Fiul, fie ne rugăm la Fiul (Fapte 7:59; 1Corinteni 1:2; 1Timotei 1:12); prin Spiritul Sfânt (1Corinteni 12:3), avem convingerea că Isus va transmite mai departe rugăciunea la Tatăl pentru noi (Ioan 14:16; Ioan 16:26; Evrei 4:14-16).

Biblia nu învață de rugăciuni, cântări, la Spiritul Sfânt.

Despre post, credem că nu există zile fixate obligatorii de post, ci posturile noastre trebuie ţinute sub călăuzirea Spiritului Sfânt, adică să fim învăţaţi prin Spiritul (Romani 8:14): cum să ţinem, cât şi când să ţinem (Matei 6:16-18; Fapte 13:2; Fapte 14:23; 2Corinteni 12:27; 2Cronici 20:3; Ezra 8:21).

Iar despre cântări avem convingerea că ele trebuie să fie de laudă prin care Tatăl şi Fiul lui Dumnezeu să fie onoraţi şi glorificaţi (Efeseni 5:19-20; Coloseni 3:16; Apocalipsa 5:8-14; Apocalipsa 14:3; Apocalipsa 15:3), iar în cîntările: spirituale, evocăm învăţături, şi relatări biblice, spre încurajare, zidire şi îmbărbătare.

 

Legea lui Isus Cristos: Noi avem convingerea că legea lui Cristos, (Galateni 6:2) este legea Noului Legământ (Romani 8:2; 2Corinteni 3:6; Evrei 10:15-22), iar principiul de bază al ei este iubirea faţă de Dumnezeu, Christos şi oameni (Ioan 13:34-35; Marcu 13:30-31; Romani 13:8-10; Efeseni 6:24). Această lege a Noului Legământ cuprinde toate poruncile date de Domnul Isus şi de apostolii Săi (Matei 28:20; Fapte 1:2).

Noi credem că legea lui Moise nu mai este valabilă pentru noi în înţeles literal, doar poruncile re-introduse în noul legământ, mai sunt valabile în sens literal, celelalte doar în înţelesul lor spiritual (Romani 3:21-31; Romani 7:6; Romani 10:4; 2Corinteni 3:6; Galateni 3:19-26; Coloseni 2:14-17; Evrei 7:11-12,Evrei 7:18-28).

 

Căsătorie, divorţ, recăsătorire: Noi credem că căsătoriile de proba, concubinajul sunt conform Bibliei: ,,desfrânare” (1Corinteni 7:2; 1Tesaloniceni 4:2-8).

De asemenea, este interzisa în Biblie căsătoria între un credincios şi un necredincios (Deuteronom 7:1-4; 2Corinteni 6:14).

Noi credem că Biblia permite divorţul, doar în cazul adulterului, partenerul nevinovat se poate despărţii de cel infidel, după ce a făcut tot ce a putut pentru salvarea căsniciei (Matei 5:32; Matei 19:9), dar acesta va rămâne despărțit, fără a se recăsători până la împăcarea cu partenerul vinovat de adulter (1Corinteni 7:11), sau mortea partenerului (Romani 7:3). Astfel, recăsătorirea este permisă în cazul morţii unui partener, sau în cazul împăcării cu partenerul divorţat, (1Corinteni 7:10-11,1Corinteni 7:39).

 

Autorităţile pământeşti: Noi avem convingerea că autorităţile guvernamentale şi locale sunt rânduite de Dumnezeu, prin urmare noi trebuie să manifestăm supunere, ascultând de legile ţării în care trăim (Romani 13:1-7; Tit 3:1-2; 1Petru 2:13,1Petru 2:17), iar cine se răzvrăteşte împotriva autorităţilor se răzvrăteşte de fapt contra lui Dumnezeu care le-a rânduit.

Excepţie de la ascultare faţă de autorităţi este cazul când acestea pretind ceva ce îi aparţine lui Dumnezeu sau implică călcarea legilor lui Dumnezeu (Matei 22:21; Fapte 4:19).

 

Imparţialitate şi neutralitate: Bazat pe învăţătura Domnului Isus noi credem că creştinii trebuie să nu facă parte din lume (Ioan 15:18-19; Ioan 17:16), acesta implică să fie imparţiali, adică să nu facem diferenţe între oameni de rase, naţionalităţi sau categorii sociale (Fapte 10:34-35); mai înseamnă a nu ne implica în politica lumii (Ioan 6:15; Ioan 18:36); şi de a ne reţine de la unele funcţii şi meserii contrare legii lui Cristos, de a ne reţine în a face jurăminte (Matei 5:33-37; Iacob 5:12), de la a căuta dreptatea prin tribunale omeneşti (Matei 5:40; 1Corinteni 6:1-8), de a nu ne implica în războaie şi în a învăţa războiul prin efectuarea stagiului militar, căci noi căutăm pacea cu toţi oamenii (Luca 6:27-29; Romani 12:17-21; Evrei 12:14; Isaia 2:2-4).

Simplitate: credem că trebuie să ducem o viaţă simplă, cinstită, mulţumindu-ne cu ceea ce este necesar din punct de vedere material, evitând luxul, şi ducând un trai modest, cumpătat în orice domeniu (Tit 2:11; 1Timotei 6:8-10).

Noi credem că trebuie să evităm îmbrăcămintea scumpă, podoabele (bijuteriile), şi ne vom aranja, tunde, şi îmbrăca cuviincios, curat, potrivit ocaziei, dar şi potrivit sexului din care facem parte (Deuteronom 22:5; Zaharia 3:3-5; 1Corinteni 11:3-16; 1Timotei 2:9-10; 1Petru 3:3-4).

 

Pentru mai multe informații citiți cartea: Învăţătura Adevărului

Ce înseamnă a crede în Isus ?

 

La ora actuală, foarte mulţi oameni dacă ar fi întrebaţi, ar declara că cred în Domnul Isus Cristos. Însă cum se face ca lumea aceasta se depărtează tot mai mult de poruncile Fiului lui Dumnezeu? Cum se face că viaţa majorităţii oamenilor, care spun că cred în Domnul Isus, nu se aseamănă cu viaţa lui Isus?

Dacă ne gândim însă că credinţa în Domnul Isus duce la viaţa veşnică (Ioan 3:16,Ioan 3:36; 6:47), atunci cu atât mai mult trebuie să răspundem la întrebarea:

 

CE IMPLICĂ A CREDE ÎN ISUS ?

  1. Aceasta implică în primul rând, săcunoşti adevărul despre persoana şi viaţa lui Isus Cristos. Această cunoaştere o poţi obţine din Cuvântul lui Dumnezeu (2Timotei 3:16).

Biblia învaţă despre: naşterea Fiului din Dumnezeu în începutul primei zile a creaţiei (1Ioan 2:13-14; 5:18), apoi existenţa lui cu Tatăl de la început (Ioan 1:1-3). Apoi cum El a fost agentul de care Dumnezeu s-a folosit în facerea tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute (Coloseni 1:15-17). Ulterior cum Domnul Isus a venit pe pământ (Ioan 1:14); naşterea din Maria (Luca 1:30-35); Botezul Său (Luca 3:21-22); lucrarea Sa de predicarea Evangeliei, facerea de ucenici, precum şi minunile Sale (Marcu 1:15; Ioan 4:1-2; Luca 8:1-2; Matei 4:23-25). Moartea Lui pe cruce prin care a plătit preţul de răscumpărare pentru omenire (Isaia 53:3-5; Marcu 10:45; 1Corinteni 1:17-18; 1Timotei 2:5-6).

Domnul Isus a înviat a treia zi (1Corinteni 15:4), apoi după 40 de zile s-a înălţat la cer (Fapte 1:1-11), De atunci El conduce peste biserica Sa (Coloseni 1:13; Efeseni 1:20-23). El va reveni să judece vii şi morţii (Fapte 1:3-4; 2Timotei 4:1).

Pentru a afla informaţii suplimentare şi credibile, poţi face aceasta, cercetând mărturiile pe care le oferă atâţia martori despre El, şi anume că El este Cristosul (unsul) Mântuitorul lumii. Primul martor şi cel mai mare este Dumnezeu care a mărturisit despre El că este Fiul Său. Alţi martori sunt: Ioan Botezătorul şi ucenicii lui Isus care au mărturisit despre Isus, scriind chiar patru Evanghelii despre viaţa Lui, şi punându-şi chiar viaţa în joc în a susţine această mărturie. (Ioan 12:44; 1Ioan 5:9-10; Ioan 1:29; Fapte 2:22-24; 4:12; 5:31-32; 10:42-43; Ioan 20:31).

 

  1. În al doilea rând,să te încrezi în Isus, înseamnă să te laşi influenţat de aceste adevăruri în minte şi în inimă.

Gândurile tale trebuie să fie la Cel care a murit şi a înviat pentru tine (Romani 4:24-25; Coloseni 3:1-4), Să-L iubeşti pe Cel ce te-a iubit atât de mult, încât şi-a dat viaţa pentru tine (Galateni 2:20; Efeseni 5:2; Ioan 15:13).

Cu cât vei medita la exemplul Său, aceasta te va conduce la umilinţă, smerenie, pocăinţă! (Fapte 2:14-38; Luca 19:1-10). Îţi vei da seama cât de condamnabilă este viaţa ta trăită altfel, decât după exemplul Domnului Isus. Comparând viaţa ta cu viaţa sfântă a lui Isus, care a împlinit pe deplin legea lui Dumnezeu (1Petru 2:21-23; Ioan 8:46; Galateni 4:4-5), îţi vei da seama că eşti vinovat în faţa lui Dumnezeu (Romani 3:9-23)!

Credinţa salvatoare este cea care vine din inimă, atunci când inima noastră nu mai este stăpânită de păcat, de pofte nelegiuite, ci ea este concentrată la Fiul lui Dumnezeu, la viaţa Lui, la sfinţenie, aceasta va duce în final ca din inima ta să curgă râuri de apă vie, va duce la o credinţă publică, în care vei mărturisi cu gura ta, în mod public pe Domnul Isus şi pe Dumnezeu care L-a înviat din morţi (Romani 10:9-10). Aceasta duce la următorul pas:

 

III. Al treilea pas, sunt faptele făcute în virtutea acestei credinţe (Iacob 2:14-26).

După ce un om s-a căit de păcate şi şi-a pus încrederea în Domnul Isus Cristos, el va ajunge să spună şi altora despre viaţa cu Isus. El va creşte tot mai mult în părtăşie cu Domnul, care va duce la lepădare de sine, la a-L urma pe El, ducându-şi zilnic crucea prin care omoară faptele firi păcătoase (Galateni 5:19-23; Coloseni 3:3-5; Luca 9:23). Iar aceasta va conduce la mărturia de la botez.

Nu este suficient ca cineva să spună că crede, dacă această credinţă nu devine publică prin botezul în apă, urmându-L pe Fiul lui Dumnezeu în toate (Luca 3:21-22).

Cu ocazia botezului, faci o rugăciune în apă prin care mărturiseşti credinţa în El, şi arăţi în mod public că tu te-ai căit de păcate şi te-ai încrezut în Mielul lui Dumnezeu (Fapte 22:16).

Prin scufundarea în apă, tu te scufunzi în Cristos şi devi una cu El (Romani 6:3-5; Galateni 3:27). Prin botez eşti introdus în trupul Lui (1Corinteni 12:12-13), care este adunarea Lui de pe pământ, unde vei fi cu una cu cei ce te-au botezat şi care Îl urmează pe Fiul lui Dumnezeu pe pământ (Fapte 2:38-47).

Iubite cititor: crezi tu în Domnul Isus? Îl urmezi tu pe El? Asculţi de Cuvântul Lui?

Domnul Isus a învăţat că a crede în El implică a umbla în lumină (Ioan 8:12; Ioan 12:46), implică a asculta de El (Ioan 3:36; Evrei 5:9). Dacă tu nu calci pe urmele Lui, atunci tu îl urmezi pe satan, căci nu există decât două căi, decât doi stăpâni (Matei 7:13-14; Matei 6:24; Matei 12:30) şi vei fi condamnat veşnic! – Ioan 3:18-20.

Ce însemnă a predica doar pe Cristos și acesta răstignit?

 

 1Corinteni 2:2, SCC: “Pentru că am hotărât să nu ştiu ceva între voi,

decât pe Iesus Christos; şi, pe Acesta crucificat”.

 

Apostolul Pavel a scris prin inspirație divină adunării din Corint (1Corinteni 1:1-2), că el nu dorea să vină în orașul Corint, la ei cu mesaj bazat pe “o superioritate a cuvântării sau a înţelepciunii” (1Corinteni 2:1), pe filozofia care era dominantă în Grecia de atunci, ci el le-a spus că s-a hotărât binânțeles prin călăuzirea lui Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, ca să nu știe altceva între corinteni “decât pe Iesus Christos; şi, pe Acesta crucificat”. Acest mesaj despre jertfa Domnului prin cruce era în opoziție cu filozofia greacă și cu minunile cerute de iudei, așa cum el spune în 1Corinteni 1:22-24, SCC: “deoarece iudeii cer semne, şi grecii caută înţelepciune, dar noi predicăm pe Christos crucificat; pentru iudei este un motiv de poticnire, iar pentru naţiuni este o nebunie;  însă lor, celor chemaţi, atât iudei cât şi greci, îl predicăm pe Christos ca putere a lui Dumnezeu şi înţelepciune a lui Dumnezeu”.

Aceasta nu însemnă că Pavel nu a predicat despre Dumnezeu Tatăl (Fapte 14:15), despre nașterea lui Iesus din fecioară (Galateni 4:4), învierea Sa (Fapte 17:31), alte evenimente din viața Lui (Fapte 13:23-30); ci, aceasta însemna că:

1) Accentul era pe Christos crucificat (1Corinteni 1:23).

2) Orice alt subiect despre Domnul Iesus îl lega de acest subiect al crucii (exemplu învierea de moartea Sa – 1Corinteni 15:1-4).

3) Orice altceva predica: despre Dumnezeu (Fapte 17:24-28), Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14), etc. îl lega de Christosul crucificat.

Astfel, indiferent ce subiect biblic predicăm, toate să le legăm de jertfa lui Iesus care a fost răstignit pe cruce pentru noi!

Astfel jertfa Domnului Iesus este cel mai important subiect al Evangheliei, fără acestă jertfă fără cusur (1Petru 1:18-19). prin care s-a plătit prețul de răcumpărare (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5-6), nu ar fi existat învierea Domnului, Iesus a fost înviat tocmai pentru că jertfa Sa a fost fără cusur, El a fost un om drept, locuința morților nu i-a putut ține sufletul (Fapte 2:23-33). Fără moartea Acestui drept pe cruce nu exista nici înălțare la cer în glorie, nici revenire în glorie, nici salvare, iertare, etc.

De aceea, “am hotărât să nu ştiu ceva între voi, decât pe Iesus Christos; şi, pe Acesta crucificat”.

Este aceasta și hotărârea ta, iubite cititor?

 

Cine este Anticristul?

Cine, sau ce este Anticristul? Alianţă a răului sau indivizi siniştrii? Unii susţin că apariţia sa este încă de domeniul viitorului. Alţii susţin că ar fi apărut cu mult timp în urmă, în timpul Romei antice. Dar Biblia spune că este în viaţă azi! Profeţia biblică spune că puterea anticristului va juca un rol crucial în evenimentele de la finalul istoriei pământului. Ştii cine este? Eşti sigur? Trebuie să fii, nu poţi înţelege evenimentele sfârşitului până nu vei înţelege puterea răului. Pregăteşte-te pentru cel mai intrigant Ghid de Studiu de până acum!Acest Ghid de studiu se bazează pe Daniel capitolul 7, care îl identifică cu claritate şi fără greş pe Anticrist. Dar este numai o introducere. Lecţiile următoare vor descoperi câteva detalii cu privire la activităţile lui cu impact mondial. Ceea ce vei afla azi s-ar putea să te nemulţumească sau să te întristeze, dar te rog ţine minte că învăţătura din Daniel 7 vine de la Isus, care te iubeşte. Roagă-te lui Dumnezeu să te conducă în înţelegerea acestui subiect urgent. Ai grijă să citeşti Daniel 7 înainte de a studia acest ghid.
În profeţie, Dumnezeu foloseşte fiarele pentru a simboliza naţiuni.

În profeţie, Dumnezeu foloseşte fiarele pentru a simboliza naţiuni.

1. De la începutul capitolului, Daniel vede patru fiare ieşind din mare. Ce reprezintă o fiară în profeţie? Ce reprezintă marea?

“Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. ” Daniel 7:23. “Apele… sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Apocalipsa 17:15.

Răspundeţi:   Fiarele reprezintă împărăţii sau naţiuni. Marea reprezintă o multitudine de oameni sau populaţii mari.

Fiara cu chip de leu din Daniel 7 reprezintă imperiul babilonian.

Fiara cu chip de leu din Daniel 7 reprezintă imperiul babilonian.

2. Cele patru fiare din Daniel 7 reprezintă cele patru împărăţii (versetele 17, 18). Babilonul, cea dintâi împărăţie (Daniel 2:38, 39), este reprezentată ca un leu în Daniel 7:4. (Vezi şi Ieremia 4:7; 50:17, 43, 44 unde Babilonul este zugrăvit tot ca un leu). Ce înseamnă “aripile de vultur” din versetul 2?

“Domnul va aduce de departe, … un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur.” Deutoronomul 28:49.
“Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘o mare furtună se ridică de la marginile pământului. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ.’” Ieremia 25:32, 33.

Răspundeţi:   Aripile de vultur reprezintă viteza. (Vezi şi Ieremia 4:13, Habacuc 1:6-9.) Vântul reprezintă conflict, tulburare şi distrugere. (Vezi şi Apocalipsa 7:1-3.)

Ursul cu trei coaste în gură simbolizeză Medo-Persia.

Ursul cu trei coaste în gură simbolizeză Medo-Persia.

3. Ce împărăţie simbolizează ursul (Daniel 7:5)? Ce reprezintă cele trei coaste din gura lui?

Răspundeţi:   Citeşte Daniel 8. Observă fiarele din capitolul 8 în comparaţie cu cele din capitolul 7. Daniel 8:20 numeşte concret Medo-Persia ca fiind împărăţia ce precede berbecul, sau Grecia, din versetul 21. Este cea de a doua împărăţie—aceeaşi putere ca ursul din Daniel 7. Imperiul era format dn două grupe de oameni. Mezii au venit primii (reprezentaţi în Daniel 7:5 de către ursul ce venea dintr-o parte), însă perşii au devenit în cele din urmă mai puternici (reprezentaţi în Daniel 8:3 de al doilea corn care a crescut “mai înalt”, sau mai mare). Cele trei coaste reprezintă principalele puteri cucerite de Medo-Persia:
Lidia, Babilon şi Egipt.

Fiara leopard din Daniel 7 reprezintă imperiul grec.

Fiara leopard din Daniel 7 reprezintă imperiul grec.

4. Grecia, cea de a treia împărăţie (Daniel 8:21), este reprezentată de un leopard cu patru aripi şi patru capete (Daniel 7:6). Ce reprezintă capetele? Ce reprezintă cele patru aripi?

Răspundeţi:   Cele patru capete reprezintă cele patru împărăţii în care a fost divizat imperiul după moartea lui Alexandru cel Mare. Cei patru generali care au condus aceste zone au fost: Cassandru, Lysimah, Ptolomeu şi Seleuc. Cele patru aripi (în loc de două, ca la leu) reprezintă super–viteza, care a fost adevarată cu privire la cuceririle lui Alexandru (Ieremia 4:11-13).

Imperiul roman este simbolizat de fiara monstru din Daniel capitolul 7.

Imperiul roman este simbolizat de fiara monstru din Daniel capitolul 7.

5. Imperiul roman, cea de a patra împărăţie, este reprezentată de un monstru oribil cu dinţi de fier şi 10 coarne (Daniel 7:7). Ce reprezintă coarnele?

Răspundeţi:   Cele 10 coarne reprezintă cele 10 regate în care s-a împărţit imperiul păgân roman în cele din urmă (Daniel 7:24). (Aceste 10 împărăţii sunt aceleaşi 10 degete din chipul descris în Daniel 2:41-44.) Triburile nomade barbare au trecut peste imperiul roman şi au acaparat bucăţi de teren pentru popoarele lor. Şapte din aceste 10 triburi s-au dezvoltat în ţări ale Europei occidentale, iar trei au fost dezrădăcinate şi distruse. Secţiunea următoare va dezbate subiectul acestor regate ce au fost dezrădăcinate.

Vizigoţii Spania

Anglo-Saxonii Anglia

Francii Franţa

Alemanii Germania

Burgunzii Elveţia

Lombarzii Italia

Suevi Portugalia

Herulii Dispăruţi

Ostrogoţii Dispăruţi

Vandalii Dispăruţi

Cornul cel mic din Daniel 7:8 îl reprezintă pe Anticrist.

Cornul cel mic din Daniel 7:8 îl reprezintă pe Anticrist.

6. În profeţia din Daniel 7, ce se întamplă mai departe?

“M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură, care vorbea cu trufie.” Daniel 7:8.

Răspundeţi:   În continuare apare puterea “cornului celui mic”. Trebuie să îl identificam cu grijă, pentru că Dumezeu alocă mai mult spaţiu descrierii acestuia decât tuturor celorlalte împărăţii la un loc. De ce? Pentru că aceste caracteristici biblice îl identifică pe Anticristul profeţiei şi al istoriei. Nu trebuie să existe nici o greşeală în această identificare.

Biblia spune că Anticristul va persecuta poporul lui Dumnezeu.

Biblia spune că Anticristul va persecuta poporul lui Dumnezeu.

7. Există puncte clare de identificare?

Răspundeţi:   Da, Dumnezeu ne oferă nouă caracteristici ale Anticristului în Daniel 7 ca să fim siguri de identitatea lui. Şi chiar dacă unora s-ar putea să li se pară dureroase aceste adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fim suficient de sinceri ca să le acceptăm aşa cum ni le descoperă El. Haideţi să descoperim care sunt cele nouă puncte descrise de Isus:

A. “Cornul cel mic” sau împărăţia “a ieşit din mijlocul lor”—cele 10 coarne care erau ţările Europei Occidentale (Daniel 7:8). Deci va fi o mică împărăţie undeva în Europa Occidentală.

B. Va avea un om în frunte care va putea vorbi în numele său. (Daniel 7:8).

C. Va distruge sau smulge trei împărăţii (Daniel 7:8).

D. Şi va fi “deosebit” sau diferit de celelalte 10 împărăţii (Daniel 7:24).

E. Se va război cu sfinţii şi îi va “birui” sau îi va persecuta pe sfinţi (Daniel 7:21, 25).

F. Va ieşi din imperiul păgân roman – al patrulea imperiu (Daniel 7:7, 8).

G. Poporul lui Dumnezeu (sfinţii) vor fi “daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” (Daniel 7:25).

H. Va “rosti vorbe de hulă împotriva” sau va blasfemia pe Dumnezeu (Daniel 7:25). În Apocalipsa 13:5, Biblia spune că aceeaşi putere rostea “vorbe mari şi hule”

I. Se va încumeta să schimbe “vremurile şi legea.” Daniel 7:25.

Nu uitatoate aceste puncte de identificare vin direct din Biblie. Nu sunt părerile vreunui om sau speculaţii. Istoricii ţi-ar putea spune repede despre ce putere este vorba. Aceste caracteristici i se potrivesc unei singure puteri—papalitatea. Dar ca să fim siguri, să examinăm cu grijă cele nouă puncte, unul câte unul. Nu trebuie să încapă nici o îndoială.

Toate cele nouă puncte i se potrivesc clar papalităţii.

Toate cele nouă puncte i se potrivesc clar papalităţii.

8. I se potrivesc aceste puncte papalităţii?

Răspundeţi:   Da, fiecare punct i se potriveşte perfect. Vezi punctele de la A la H, enumerate mai jos.

A. A “ieşit” din mijlocul celor 10 ţări ale Europei Occidentale.
Locaţia geografică a papalităţii era Roma, Italia—chiar în inima teritoriului Europei Occidentale.

B. Va avea un om în frunte care va vorbi în numele său.
Papalitatea întruneşte toate aceste caracteristici pentru că are un om în fruntea ei (Papa), care vorbeşte în numele său.

C. Va distruge sau dezrădăcina trei regate.
Împăraţii Europei Occidentale au fost în majoritate catolici şi au susţinut creşterea şi autoritatea papalităţii. Trei regate ariene, totuşi, nu au sprijinit papalitatea—vandalii, herulii şi ostrogoţii. Astfel împăraţii catolici au decis că aceştia trebuiesc fie supuşi fie distruşi. Iată cum descrie urmările Dr. Mervyn Maxwell, teolog şi istoric, în cartea sa God Cares: – Volumul 1, pagina 129: “Împăratul catolic Zeno (474-491) a încheiat un tratat cu ostrogoţii în anul 487 din care a rezultat eradicarea regatului arian herul în 493. Iar împăratul catolic Iustinian (527-565) i-a exterminat pe vandali în 534 şi a zdruncinat puternic puterea arienilor ostrogoţi în 538. Astfel, acestea erau cele trei coarne din viziunea lui Daniel—herulii, vandalii şi ostrogoţii—smulşi din rădăcină. Nu este greu să vezi că şi acest punct i se potriveşte papalităţii.

D. Va fi “deosebit” sau diferit de celelalte regate.
De asemenea, papalităţii i se potriveşte şi această descriere. A intrat în scenă ca o putere religioasă şi a fost cu totul diferită faţă de natura seculară a celorlalte regate.

E. Va face război cu sfinţii şi îi va persecuta.
Că biserica a persecutat este un fapt bine-cunoscut. Papalitatea admite clar că a făcut acest lucru. Există şi dovezi mai grăitoare. Chiar istoricii cei mai conservatori afirmă că biserica a distrus cel puţin 50 de milioane de oameni din cauza convingerilor lor religioase. Vom cita aici din două surse:

1. “Că Biserica Romei a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituţie care a existat vreodată este un fapt ce nu va fi niciodată pus la îndoiala de nici un protestant care cunoaşte istorie. 1

2. În Istoria Inchiziţiei Spaniole D. Ivan Antonio Llorente furnizează aceste cifre numai din rândul inchiziţiei spaniole:

  • 31.912 de oameni au fost condamnaţi şi arşi.
  • 241.450 de oameni au fost condamnaţi la pedepse grele.

F. Va ieşi din cea de a patra împărăţie de fier—imperiul roman.

Vom cita aici două autorităţi în domeniu:

1.”Biserica Catolică Atotputernică a fost puţin mai mult decât imperiul roman botezat… Până şi capitala imperiului roman a devenit capitala imperiului creştin. Funcţia lui Pontifex Maximus şi-a continuat existenţa în cea a papei.” 2

2. “Toate elementele romane, barbare şi ariene care au mai rămas… au ajuns sub protecţia Episcopului de Roma, care a devenit autoritatea supremă după dispariţia împăratului. Biserica Romană s-a impus astfel în locul Imperiului Roman, a cărui continuare este de fapt.”

3 Astfel, încă o dată, descrierea i se potriveşte papalităţii.

G. Poporul lui Dumnezeu (sfinţii) vor “fi daţi în mâna lui” pentru “o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.” Daniel 7:25.

Câteva aspecte trebuiesc lămurite cu privire la acest punct:

1. O vreme este un an, două vremuri sunt doi ani şi o jumătate de vreme este o jumătate de an. Biblia Amplificată (The Amplified Bible) traduce astfel: “Trei ani şi jumătate.”4

2. Aceeaşi perioadă de timp este menţionată de şapte ori (Daniel 7:25 12:7 Apocalipsa 11:2, 3 12:6, 14 13:5) în cărţile Daniel şi Apocalipsa de trei ori ca o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme de două ori ca 42 de luni şi de două ori ca 1260 de zile. În baza calendarului evreiesc de 30 de zile, toate aceste perioade sunt exact la fel ca şi timp:

3 ½ ani = 42 de luni = 1260 de zile.

3. O zi profetică este egală cu un an literal (Ezechiel 4:6 Numeri 14:34).

4. Astfel, cornul cel mic (Anticristul) va avea putere peste sfinţi timp de 1260 de zile profetice sau 1260 de ani literali.

5. Conducerea papalităţii a început în anul 538 d.Hr., când a fost distrus ultimul dintre cele trei regate ariene. Conducerea sa a continuat până în 1798 când, Berthier, generalul lui Napoleon l-a luat captiv de Papa Pius al VI-lea cu gândul de a-l distruge atât pe acesta cât şi puterea seculară a papalităţii. Această perioadă reprezintă împlinirea exactă a celor 1260 de ani profetizaţi. Lovitura a constituit o rană de moarte dată papalităţii, dar rana a început să se vindece, şi continuă să se vindece şi astăzi.

6. Aceeaşi perioadă de persecuţie este menţionată şi în Matei 24:21 ca fiind cea mai grea perioadă de persecuţie ce va fi suferită vreodată de poporul lui Dumnezeu. Versetul 22 ne spune că a fost atât de devastatoare încât nici un suflet nu ar fi supravieţuit dacă Dumnezeu nu ar fi scurtat-o. Dar Dumnezeu chiar a scurtat-o. Persecuţia s-a încheiat cu mult înainte ca papa să fie luat captiv în anul 1798. Este foarte uşor de observat că şi acest punct i se potriveşte papalităţii.

H. Va rosti “cuvinte mari” de “hulă” “împotriva Celui Prea Înalt.” (Dumnezeu).

Blasfemia are două definiţii în Scriptură:

1. Să pretinzi iertarea păcatelor (Luca 5:21).

2. Să pretinzi că eşti Dumnezeu (Ioan 10:33).

I se potriveşte acest punct papalităţii? Da! Să privim întâi la prima dovadă, că pretinde că poate ierta păcatele: “Iartă preotul cu adevărat păcatele, sau acestea sunt doar trecute cu vederea? Preotul iartă cu adevărat păcatele în virtutea puterii care i-a fost dată de Hristos.” 5 În continuare papalitatea Îl subminează pe Isus punând la punct un sistem de confesiuni în faţa unui preot pământesc, astfel trecând peste Domnul Isus, Marele nostru Preot (Evrei:3:1 8:1, 2) şi singurul Mijlocitor (1 Timotei 2:5).

Să privim şi spre dovada pretinderii de a fi Dumnezeu: “Noi [papii] ţinem locul Dumnezeului Atotputernic pe pământ.”

6 Şi iată un alt citat: “Papa nu este numai reprezntatul lui Isus Hristos, ci el este Isus Hristos, Însuşi, ascuns sub vălul de carne.”

7Este evident că şi acest punct, ca şi celelalte, i se potriveşte papalităţii.

I. Se va “gândi să schimbe vremile şi legea”.
Într-unul din studiile viitoare ne vom ocupa de “vremurile” de la acest punct. Este un subiect major şi merită să fie tratat separat. Şi cum rămâne cu schimbarea “legii”? Biblia Amplificată (The Amplified Bible) traduce “legi” cu “lege.” Referinţa este să schimbe legea lui Dumnezeu. Bineînţeles, nimeni nu o poate schimba cu adevărat, dar a încercat papalitatea acest lucru? Răspunsul este “da”.

În catehismul său, papalitatea a omis cea de a doua poruncă cu privire la interzicerea închinării la idoli şi a scurtat cea de a patra poruncă de la 94 de cuvinte la numai opt şi a divizat porunca a zecea în două porunci. (Verifică singur. Compară cele zece porunci din orice catehism catolic cu lista celor zece porunci date de Dumnezeu în Exodul 20:3-17.)

Nu există nici o urmă de îndoială că puterea cornlui cel mic din Daniel 7 (Anticristul) este papalitatea. Nici o altă organizaţie nu poate fi identificată cu toate cele nouă puncte. Şi întâmplător, nu este nici o învăţătură nouă. Toţi reformatorii, fără nici o excepţie, au descris papalitatea ca fiind Anticristul. 8

Cuvinte pline de iubire şi atenţie
În cazul în care unii se gândesc că ne atacăm fraţii creştini identificând-i cu puterea cornului cel mic, să nu uităm că profeţia are în vedere un sistem şi nu nişte indivizi. Există creştini devotaţi în toate bisericile, inclusiv în credinţa catolică. Daniel capitolul 7 este un mesaj simplu de judecată şi corecţie a unei largi instiuţii religioase compromise cu păgânism ca atâtea alte biserici care au răsărit după ea.

Profeţia dezvăluie vina tuturor credinţelor
Alte profeţii scot în relief greşelile credinţei protestanţilor şi a evreilor. Dumnezeu are credincioşi adevăraţi în toate religiile. Adevăraţii săi credincioşi (indiferent de credinţa lor) vor accepta oricând cu umilinţă corecţia lui Dumnezeu şi nu îşi vor închide urechile şi inimile împotriva Lui printr-o auto-apărare. Ar trebui să fim recunoscători pentru Cuvântul lui Dumnezeu care vorbeşte cu o onestă imparţialitate despre fiecare subiect.

1 W. E. H. Lecky, History of the Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe/ Istoria Apariţiei şi Influenţei Spiritului de Raţionalism în Europa, Volumul 2, pagina 40

22 Alexander Clarence Flick, The Rise of the Medieval Church/Apariţia Bisericii Medievale, paginile 148, 149.

3 Adolf Harnack, What is Christanity?/Ce este Creştinismul? (New York: Putnam, a doua ediţie, revizuită, 1901), paginile 269, 270.

4 The Amplified Bible, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan 1962.

5 Joseph Deharbe, S.J., Un Catehism Complet al Religiei Catolice (New York: Schwartz, Kirwin & Fauss, 1924), p. 279.

6 Papa Leo XIII, Scrisoare Enciclică “The Reunion of Christendom” (dated June 20, 1894) trans. in the Great Encyclical Letters of Pope Leo XIII (New York: Benziger, 1903), p. 304.

7 Catholic National, July 1895.

8 R. Allen Anderson, Desfăşurând Apocalipsa, p. 137.

Îngerul i-a spus lui Daniel că profeţia acestei cărţi va fi sigilată până în 1798, timpul sfârşitului.

Îngerul i-a spus lui Daniel că profeţia acestei cărţi va fi sigilată până în 1798, timpul sfârşitului.

9. Nu i s-a spus lui Daniel să sigilelze această carte până “la vremea sfârşitului”? (Daniel 12:4) Când se vor deschide profeţiile lui Daniel înţelegerii noastre?

Răspundeţi:   În Daniel 12:4, profetului i se spune să sigileze părţi ale acestei cărţi până la “vremea sfârşitului”. În versetul 6 o voce îngerească întreabă: “Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” Versetul 7 spune “va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.” Îngerul îl asigură pe Daniel că secţiunea din această carte ce conţine profeţii cu privire la timpul sfârşitului va fi deschisă la sfârşitul perioadei de 1260 de ani ai dominaţiei papale care a fost, aşa cum am învăţat în studiile anterioare 1798. Aşa că timpul sfârşitului a început în 1798. Evident, cartea lui Daniel conţine mesage cruciale din cer pentru noi astăzi. Trebuie neapărat să le înţelegem.

Toate învăţăturile religioase trebuie să fie comparate cu Scriptura pentru a le certifica exactitatea.

Toate învăţăturile religioase trebuie să fie comparate cu Scriptura pentru a le certifica exactitatea.

10. Mulţi creştini de azi au fost în mod tragic dezinformaţi cu privire la Anticrist. Un neadevăr crezut cu privire la Anticrist, poate duce cu uşurinţă la înşelarea şi distrugerea unei persoane. Ce ar trebui să facă orice persoană atunci descoperă o noua învăţătură biblică?

“Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.” Faptele 17:11.

Răspundeţi:   Când descoperă o nouă învăţătură biblică, singura procedură sigură este să compare cu grijă textul din Scriptură pentru a descoperi dacă este armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu.

11. Doresc să merg unde mă conduce Isus, chiar dacă ar putea fi dureros?

11. Doresc să merg unde mă conduce Isus, chiar dacă ar putea fi dureros?

Remarci Finale

Multe din profeţiile importante ale carţilor Bibliei Daniel şi Apocalipsa vor fi prezentate în Ghidul de Studiu demla Amazing Facts (Amazing Facts Study Guides). Dumnezeu a dat aceste profeţii ca

A.să descopere evenimentele sfârşitului pământului.

B.să-i identifice pe cei care vr lua parte în faza finală a bătăliei dintre Isus şi Satan.

C.să descopere clar planurile sinistre ale lui Satana de a ne păcăli şi a ne distruge pe noi toţi.

D.să prezinte siguranţa şi dragostea judecăţii sfinţii lui Dumnezeu vor fi razbunaţi!

E. să-L înalţe pe Isus—Mântuirea, dragostea, puterea, mila şi dreptatea Lui.

Principalii Actori vor Apărea în Mod Repetat
Participanţii cheie din războiul final dintre Isus şi Satana vor apărea în mod repetat în aceste profeţii. Printre aceştia se includ: Satana, Isus, Statele Unite, papalitatea, protestantismul şi spiritismul. Isus Îşi repetă şi Îşi extinde mesajul prin profeţi pentru ca avertizările Sale iubitoare şi protectoare să fie primite clar şi sigur.

Răspundeţi:

Întrebări de meditat

1. Întotdeauna am considerat că Anticristul este mai curând o persoană decât o organizaţie. N-am dreptate?

Anticristul este o organizaţie – papalitatea. Cuvintele “ochi ca de om” din Daniel 7:8 indică spre un conducător. Apocalipsa 13:18 vorbeşte despre implicarea unui om cu un număr. În Daniel 8 Grecia este reprezentată de un ţap, iar conducătorul ei, Alexandru cel Mare, este reprezentat de un corn. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Anticrist. Organizaţia este papalitatea. Papa în funcţie este reprezentantul ei. Profeţia din Daniel 7 nu spune că papii sunt răi iar catolicii nu sunt creştini. Există mulţi creştini catolici sinceri şi iubitori. Cu toate astea sistemul este numit Anticrist pentru că a uzurpat autoritatea lui Isus şi a încercat să-I schimbe legea.

2. Crezi că este înţelept sau creştineşte să impui păzirea anumitor porunci astfel încât să promoveze creştinismul?

Nu. Biblia este foarte clară cu privire la libertatea tuturor de a alege direcţia de mers în funcţie de propria conştiinţă. (Iosua 24:15) — chiar dacă alegerea este să-L renege pe Dumnezeu şi să devină atei. Dumnezeu le-a îngăduit lui Adam şi Evei să aleagă să nu asculte, chiar dacă astfel le-a făcut rău atât lor cât şi Lui. Dumnezeu nu acceptă o ascultare forţată. Supunerea forţată este o metodă a diavolului. Metoda lui Dumnezeu este să te convingă prin iubire. Istoria a arătat că ori de câte ori biserica a forţat păzirea unor porunci astfel încât să îşi impună convingerile, rezultatele au fost persecuţii şi crime. Această lecţie o putem învăţa din istoria Evului Mediu şi a cornului cel mic.

3. Poate am înţeles greşit, dar întotdeauna am crezut că Anticristul este o fiinţă malefică ce se opune direct lui Dumnezeu. Este acest concept incorect?

Noi considerăm adesea că înţelesul cuvântului “anti” este “împotrivă”. Dar Anticrist înseamnă “înlocuitorul” sau “în loc de”. Anticristul este vinovat de asumarea prerogativelor lui Dumnezeu. El pretinde:

A. că preoţii săi pot să ierte păcatele, ceea ce de fapt doar Dumnezeu poate face (Luca 5:21).

B. Că a schimbat Legea lui Dumnezeu renunţând la porunca a doua (cea cu privire la închinarea în faţa unor chipuri) şi a împărţit-o pe cea de a zecea în două. Legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbată (Matei 5:18).

C. Că Papa este locţiitorul lui Dumnezeu pe pământ.

Planul original al lui Satana (în ceruri) a fost să îşi asume poziţia şi autoritatea lui Dumnezeu. Ţinta lui a fost să-L înlăture pe Dumnezeu şi să Îi ia locul. (Vezi Ghidul 2 de Studiu). Când Satana a fost alungat din cer, dorinţa lui a rămas aceeaşi, şi chiar s-a intensificat. De-a lungul secolelor s-a străduit (folosindu-se de diverse unelte omeneşti) să Îl discrediteze pe Dumnezeu, în încercarea de a-I lua poziţia.

Anticristul pare a fi spiritual.
Satan încearcă să-L înlocuiască pe Dumnezeu chiar în aceste ultime zile, înşelându-i pe oameni ca să-l urmeze pe Anticrist, care pare spiritual şi sfânt. Scopul principal al cărţilor Daniel şi Apocalipsa este de a demasca toate capcanele şi strategiile Satanei şi pentru a-i conduce şi ancora puternic pe oameni în Isus şi în Cuvântul Său unde sunt în siguranţă.

Anticristul îi va înşela pe mulţi.
Majoritatea oamenilor îl vor urma pe Anticrist (Apocalipsa 13:3) crezând că Îl urmează pe Hristos. Numai cei aleşi vor fi în siguranţă (Matei 24:23, 24) pentru că ei îşi probează fiecare învăţătură spirituală şi se lasă conduşi de Scriptură (Isaia 8:20). Înşelăciunile religioase există peste tot astăzi, de aceea nu putem fi niciodată prea prudenţi.

4. Nu spune Biblia în 1 Ioan 2:18-22 că sunt mai mulţi anticrişti?

Ba da, au fost de-a lungul isoriei mai mulţi anticrişti, care au lucrat împotriva împărăţiei lui Dumnezeu. Există însă o singură entitate care îndeplineşte cu exactitate toate caracteristicile profetizate despre Anticrist. În Daniel capitolele 7 şi 8 şi în Apocalipsa capitolul 13 vei găsi cel puţin 10 trăsături ale Anticristului. Toate cele 10 semne de identificare sunt întrunite de o singură entitate, papalitatea.

5. În profeţie, cuvântul “fiară” înseamnă oare caracteristici de fiară (de sălbăticiune)?

Nicidecum. Dumnezeu Se foloseşte de simbolul unei fiare cu semnificaţia de conducător, naţiune, guvern sau împărăţie. Este modul Său de a descrie în profeţie o stăpânire. Până la un anumit punct şi noi facem acest lucru: am descris Rusia ca pe un urs, Statele Unite ca pe un vultur, etc. Termenul “fiară” nu este nici umilitor, nici lipsit de respect. Este sinonim cu “animal”, “creatură” sau “fiinţă”. Chiar Isus este înfăţişat de către Ioan Botezătorul (Ioan 1:29) şi de către apostolul Ioan (Apocalipsa 5:6, 9, 12, 13) ca un miel. Cuvântul “fiară” este utilizat de Dumnezeu pentru naţiuni şi conducători, şi buni şi răi.

Întrebări test

1. Care 4 împărăţii universale sunt simbolizate de fiare în Daniel 7? (4)

_____   Suedia.
_____   Egipt.
_____   Grecia.
_____   China.
_____   Medo-Persia.
_____   Japonia.
_____   Babilon.
_____   Iraq.
_____   Roma.

2. În profeţia biblica, o fiară reprezintă (1)

_____   un computer.
_____   o împărăţie sau o naţiune.
_____   o creatură sau un extraterestru.

3. Cele zece coarne ale fiarei înspăimântătoare reprezintă (1)

_____   Zece ani.
_____   Zece oraşe anume.
_____   Îngeri.
_____   Bogăţii.
_____   Împărăţiile în care s-a divizat în cele din urmă Imperiul Roman.

4. Câte seminţii sau naţiuni au fost ‘dezrădăcinate” de puterea cornului celui mic? (1)

_____   Opt.
_____   Una.
_____   Şase.
_____   Trei.

5. Cornul cel mic, sau Anticristul reprezintă (1)

_____   Unul din generalii Babilonului.
_____   Un conducător rău din zilele imperiului păgân roman.
_____   O putere malefică ce va apărea după cea de a doua venire a lui Isus.
_____   Ateismul.
_____   Papalitatea.

6. Alege din lista de mai jos afirmaţia corectă cu privire la Cornul cel Mic (Anticrist): (3)

_____   A venit din Egipt.
_____   Va persecuta poporul lui Dumnezeu.
_____   Va apărea imediat după căderea Babilonului.
_____   Va rosti cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu.
_____   A încercat să schimbe Legea lui Dumnezeu.

7. În profeţie, “o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremi” este un simbol pentru (1)

_____   Trei zile şi jumătate literale.
_____   42 de ani.
_____   1260 zile literale.

8. Când începe “timpul sfârşitului”? (1)

_____   31 d.Hr.
_____   1991 d.Hr..
_____   588 d.Hr.
_____   1798 d.Hr.

9. Anticrist este mai curând o organizaţie decât o persoană. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

10. Anticrist există astăzi. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

11. Dumnezeu este de acord cu introducerea obligativităţii închinării adevărate prin lege. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

12. Luarea Papei ca prizonier de către Generalul Berthier a fost doar o rană adusă papalităţii. Rana de moarte a început să se vindece şi îşi continuă vindecarea şi azi. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

13. Care dintre activităţile din lista de mai jos sunt esenţiale pentru siguranţa poporului lui Dumnezeu în zilele din urmă? (1)

_____   Învăţarea predicării.
_____   Rugăciunea lungă în public.
_____   Testarea fiecărei învăţături religioase prin Biblie.

Solii îngereşti din spaţiul extraterestru.

Solii îngereşti din spaţiul extraterestru.Lesson 16

Îngerii sunt făpturi reale! Uneori numiţi heruvimi sau serafimi, aceste duhuri slujitoare, pline de putere, apar de-a lungul întregii istorii a Bibliei. Deseori, sunt văzuţi, ocrotindu-i şi călăuzindu-i pe copiii lui Dumnezeu şi uneori chiar pedepsind răul, dar una din cele mai importante misiuni ale lor este să dezvăluie şi să explice profeţiile. Ştiaţi că Dumnezeu le-a descoperit ceva deosebit prin îngerii Săi oamenilor stresaţi din acest veac agitat? În Apocalipsa 14, Dumnezeu ne descoperă nişte solii înfricoşătoare pentru ultimile zile, codificate prin simbolul a trei îngeri care zboară. Atât de importante sunt aceste solii, că atunci când se vor împlini, Domnul Isus va reveni! Acest Ghid vă va oferi o vedere de ansamblu, care vă va deschide ochii, iar următoarele opt studii vă vor înfăţişa amănunte incredibile. Ţineţi-vă strâns de scaun! … Urmează să vi se explice solia personală dată de Dumnezeu pentru dvs.!
Cartea Apocalipsei Îl descoperă pe Domnul Isus într-un fel unic.

Cartea Apocalipsei Îl descoperă pe Domnul Isus într-un fel unic.

1. De ce studiem Apocalipsa? Nu este oare sigilată?

Răspundeţi:   Există şase motive cruciale ca să studiem Apocalipsa:

A. N-a fost niciodată sigilată (Apocalipsa 22:10). Lupta de veacuri dintre Domnul Hristos şi Satana şi strategiile celui rău împreună cu planurile lui şirete pentru ultimile zile sunt expuse în cartea Apocalipsei. Satana nu va putea înşela cu uşurinţă pe cei care cunosc mai dinainte minciunile lui înşelătoare, aşa că el speră ca oamenii să creadă că Apocalipsa este sigilată.

B. Chiar numele “Apocalipsa” înseamnă “descoperire”, “deschidere” sau “dezvelire”exact opusul de a fi sigilat. Întotdeauna a fost larg deschisă.

C. Apocalipsa reprezintă cartea Domnului Isus într-un fel unic. Începe prin “Apocalipsa lui Isus Hristos”. Ne oferă chiar şi o descriere a Sa prin cuvinte în Apocalipsa 1:13-16. Nici o altă carte din Biblie nu ni-L descoperă pe Domnul Isus şi sfaturile Lui pentru ultimile zile şi planurile Lui cu lucrarea şi cu poporul Lui, aşa cum o face Apocalipsa.

D. Apocalipsa a fost scrisă mai întâi de toate pentru locuitorii planetei din zilele noastrechiar înainte de revenirea Domnului Isus (Apocalipsa 1:1-3 3:11 22:6, 7, 12, 20).

E. Se rosteşte o binecuvântare deosebită asupra acelora care citesc Apocalipsa şi iau aminte la sfaturile ei (Apocalipsa 1:3 22:7).

F. Apocalipsa descrie poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului şi biserica cu o claritate uimitoare. Ea face ca Biblia să prindă viaţă atunci când vedem ultimile evenimente descrise cum au loc în Apocalipsa. Mai spune exact ceea ce trebuie să predice biserica lui Dumnezeu în ultimile zile (Apocalipsa 14:6-14). Acest ghid de studiu vă va oferi o vedere de ansamblu a acelei predicări, astfel ca să o recunoaşteţi când o veţi auzi.

Notă: Înainte de a merge mai departe, vă rugăm să vă deschideţi Biblia şi să citiţi textul din Apocalipsa 14:6-14.

Dumnezeu Se foloseşte de îngeri ca de un simbol pentru întreita Lui solie de la timpul sfârşitului.

Dumnezeu Se foloseşte de îngeri ca de un simbol pentru întreita Lui solie de la timpul sfârşitului.

2. Dumnezeu i-a încredinţat misiunea bisericii Sale să ducă evanghelia la orice făptură (Marcu 16:15). Prin ce simbol arată El această lucrare sfântă din Apocalipsa?

“Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o evanghelie veşnică pentru ca să o vestească. … Apoi a urmat un alt înger şi a zis … Apoi a urmat un alt înger şi a zis …” Apocalipsa 14:6-9.

Răspundeţi:   Cuvântul “înger” înseamnă literal “sol”, aşa că este potrivit ca Dumnezeu să Se folosească de trei îngeri ca să simbolizeze predicarea soliei întreite a evangheliei pentru ultimile zile. Dumnezeu Se foloseşte de simbolul îngerilor să ne amintească faptul că soliile vor fi însoţite de o putere supranaturală.

Solia lui Dumnezeu de nădejde pentru timpul sfârşitului trebuie dusă la orice om de pe pământ.

Solia lui Dumnezeu de nădejde pentru timpul sfârşitului trebuie dusă la orice om de pe pământ.

3. Care două puncte cruciale ni le descoperă Apocalipsa 14:6 despre solia lui Dumnezeu pentru ultimile zile ale pământului?

“Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.” Apocalipsa 14:6.

Răspundeţi:   Cele două puncte cruciale sunt: (1) că este “evanghelia veşnică” şi (2) că trebuie vestită oricărui om de pe pământ. Soliile celor trei îngeri accentuează evanghelia, ceea ce face clar că oamenii sunt mântuiţi prin credinţa în şi primireadoar a Domnului Isus Hristos (Fapte 4:12 Marcu 10:26, 27). Întrucât nu există nici o altă cale de mântuire, este rău să pretindem că ar fi vreo altă cale.

Falsurile lui Satana
Falsurile sau contrafacerile lui Satana, deşi sunt multe, includ două foarte de efect: (1) mântuirea prin fapte şi (2) mântuirea în păcat. Aceste două contrafaceri sunt descoperite în soliile celor trei îngeri. Mulţi, fără să-şi dea seama, au acceptat una din aceste două erori şi încearcă să.şi clădească mântuirea pe ele o realizare cu totul imposibilă. Se cade să accentuăm şi faptul că nimeni nu vesteşte cu adevărat evanghelia lui Isus pentru timpul sfârşitului, dacă nu include soliile celor trei îngeri.

Cei care I se închină lui Dumnezeu vor găsi o bucurie adevărată în a-L sluji.

Cei care I se închină lui Dumnezeu vor găsi o bucurie adevărată în a-L sluji.

4. Care anume patru puncte distincte le acoperă solia primului înger?

“El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” Apocalipsa 14:7.

Răspundeţi:   A. Temeţi-vă de Dumnezeu.
Asta înseamnă că trebuie să-L cinstim pe Dumnezeu şi să privim la El cu iubire, încredere şi respectgata să-I urmăm voia. Asta ne va feri de rău. “Prin frica de Domnul (omul) se abate de la rău.” Proverbe 16:6. Înţeleptul Solomon de asemenea a declarat: “Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Eclesiastul 12:13.

B. Daţi-I slavă.
Împlinim această poruncă atunci când ascultăm de Dumnezeu, Îl lăudăm şi Îi mulţumim pentru bunătatea Lui faţă de noi. Unul din marile păcate ale ultimilor zile este şi nerecunoştinţa (2 Timotei 3:1, 2).

C. A venit ceasul judecăţii Lui!
Aceasta indică faptul că toţi vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu şi reprezintă o declaraţie clară că judecata are loc chiar acum.

D. Închinaţi-vă Creatorului.
Această poruncă respinge idolatria de tot felulîncluzând şi închinarea la sineşi osândeşte total evoluţia, care neagă că Dumnezeu este Creator şi Răscumpărător. (Multe cărţi şi programe de radio de astăzi accentuează prea mult valoarea de sine, care duce la închinarea la sine. Valoarea de sine a unui creştin se află în Hristos, care Îşi numeşte copiii fii şi fiice ale Împăratului cerului.)

Evanghelia include crearea şi răscumpărarea lumii de către Domnul Dumnezeul cerurilor. Închinarea la Creator include închinarea la El în ziua pe care a pus-o deoparte ca un semn de aducere aminte a creaţiunii (Sabatul zilei a şaptea). Este clar că referirea ce se face în Apocalipsa 14:7 la sabat prin cuvintele “a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor” este scoasă chiar din porunca cu privire la sabat (Exod 20:11) şi folosită aici. Adevăratele noastre rădăcini se găsesc doar în Dumnezeu, care ne-a făcut după chipul Său la început. Aceia care nu I se închină lui Dumnezeu ca Creatorindiferent la ce altceva s-ar închinas-ar putea să nu-şi găsescă niciodată adevărata origine.

Poporul lui Dumnezeu trebuie să iasă din Babilon.

Poporul lui Dumnezeu trebuie să iasă din Babilon.

5. Ce declaraţie solemnă face cel de-al doilea înger despre Babilon? Ce îi porunceşte îngerul din Apocalipsa 18 poporului lui Dumnezeu să facă?

“Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: “A căzut Babilonul.” Apocalipsa 14:8. “Am văzut pogorându-se din cer un alt înger. … El a strigat cu glas tare şi a zis: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare! … Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu.” Apocalipsa 18:1-4.

Răspundeţi:   Cel de-al doilea înger declară solemn “A căzut Babilonul!”, iar glasul din cer îi îndeamnă pe toţi copiii lui Dumnezeu să iasă imediat din Babilon. Dacă nu ştiţi ce este Babilonul, s-ar putea să sfârşiţi cu uşurinţă în el. Mai gândiţi-vă. S-ar putea oare să vă aflaţi acum în Babilon?

Aceia care se închină fiarei şi îi primesc semnul vor fi nimiciţi de Dumnezeu.

Aceia care se închină fiarei şi îi primesc semnul vor fi nimiciţi de Dumnezeu.

6. Împotriva cărui lucru ne avertizează solemn solia celui de-al treilea înger?

“Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: “Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9, 10.

Răspundeţi:   Solia celui de-al treilea înger îi avertizează pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei şi împotriva primirii semnului fiarei pe fruntea sau mâna lor. Primul înger porunceşte adevărata închinare. Cel de-al treilea înger vorbeşte despre urmările teribile legate de o falsă închinare. Ştiţi cu siguranţă cine este fiara? Şi ce este semnul ei? Dacă nu ştiţi sigur cine este fiara şi ce este semnul ei, s-ar putea să sfârşiţi prin a vă închina ei fără
să vă daţi seama.

Cei sfinţi ai Domnului de la sfârşitul timpului îşi vor găsi cea mai mare fericire a lor în a-I face pe plac Lui.

Cei sfinţi ai Domnului de la sfârşitul timpului îşi vor găsi cea mai mare fericire a lor în a-I face pe plac Lui.

7. Ce descriere în patru puncte ne oferă Dumnezeu în Apocalipsa 14:12 a poporului Său care primeşte şi urmează soliile celor trei îngeri?

“Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12.

Răspundeţi:   A. Ei au răbdare, perseverează şi rămân credincioşi până la sfârşitun lucru mare pentru o generaţie care vrea totul acum, pe moment. Poporul lui Dumnezeu Îl descoperă printr-o purtare răbdătoare şi plină de iubire.

B. Ei sunt sfinţi, deoarece se află întru totul de partea lui Dumnezeu.

C. Ei păstrează poruncile lui Dumnezeu. Aceşti oameni ai lui Dumnezeu ascultă cu bucurie de cele zece porunci şi de oricare alte porunci pe care El li le-a dat. Scopul lor suprem este să-I facă pe plac Celui, pe care-L iubesc (1 Ioan 3:22).

D. Ei au credinţa lui Isus. Aceasta se poate traduce şi prin “credinţa în Isus”. În oricare caz, poporul lui Dumnezeu Îl urmează pe Domnul Isus deplin şi se încred pe deplin în El.

Când toţi vor fi auzit solia Domnului Isus pentru timpul sfârşitului, El Se va întoarce pe acest pământ ca să-i ia pe ai Săi cu El în ceruri.

Când toţi vor fi auzit solia Domnului Isus pentru timpul sfârşitului, El Se va întoarce pe acest pământ ca să-i ia pe ai Săi cu El în ceruri.

8. Ce are loc imediat după propovădurea întreitei solii îngereşti tuturor oamenilor?

“Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna cu un Fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână. o seceră ascuţită.” Apocalipsa 14:14.

Răspundeţi:   Imediat, după propovăduirea întreitei solii îngereşti la orice făptură, Domnul Isus va reveni pe nori (cea de-a doua venire a Sa) pentru a-Şi lua poporul în patria cerească. La arătarea Lui, va începe perioada de o mie de ani din Apocalipsa capitolul 20.

9. În 2 Petru 1:12, apostolul vorbeşte despre “adevărul prezent” KJV sau “adevărul pe care-l aveţi” în Biblia Cornilescu. Ce vrea să spună el?

Răspundeţi:   Adevărul prezent reprezintă un aspect al evangheliei celei veşnice care are o anume urgenţă pentru un anume timp. Exemple ar fi:

A. Solia lui Noe despre potop (Geneza 6 şi 7 2 Petru 2:5). Noe predica neprihănirea. El îi învăţa pe oameni despre iubirea lui Dumnezeu şi îi avertiza despre venirea unui potop, care urma să distrugă lumea. Solia despre potop reprezenta “adevăr prezent” pentru acel timp. Apelul lui urgent era “Urcaţi-vă în corabie!” Apelul era atât de important încât ar fi fost inuman să nu-l vestească.

B. Solia lui Iona pentru Ninive (Iona 3:4). “Adevărul prezent” rostit de Iona era că Ninive urma să fie nimicită în 40 de zile. Şi Iona L-a înălţat pe Mântuitorul, iar cetatea s-a pocăit. Să nu aibă o avertizare de 40 de zile ar fi fost de neiertat. Era adevărul prezent şi se potrivea acelui timp într-un mod deosebit.

C. Solia lui Ioan Botezătorul (Matei 3:1-3 Luca 1:17). “Adevărul prezent” vestit de Ioan se referea la apropiata arătare a Domnului Isus ca Mesia. Lucrarea lui consta din vestirea evangheliei şi din pregătirea oamenilor pentru prima venire a lui Isus. Să omită din evanghelie acest element al primei veniri pentru timpul său ar fi fost un lucru de neconceput.

D. Întreita solie îngerească (Apocalipsa 14:6-14). “Adevărul prezent” dat de Dumnezeu pentru zilele noastre se află în soliile celor trei îngeri. Desigur că mântuirea doar prin Domnul Isus Hristos rămâne punctul esenţial al acestor solii. Cu toate acestea, “adevărul prezent” al acestor trei îngeri a fost dat cu scopul de a-i pregăti pe oameni pentru cea de a doua venire a lui Isus şi pentru a le deschide ochii faţă de înşelăciunile strălucite şi deosebit de convingătoare ale lui Satana. Dacă oamenii nu vor înţelege aceste solii, Satana îi va prinde şi îi va nimici cu adevărat. Domnul Isus a ştiut că noi avem nevoie de aceste solii deosebite, aşa că ni le-a dat cu o iubire copleşitoare. Ele nu trebuie trecute cu vederea. Rugaţi-vă cu sinceritate când veţi cerceta punct cu punct următoarele opt ghiduri de studiu.

Ceea ce veţi descoperi s-ar putea să vă şocheze în parte, dar vă va mulţumi sufletul, iar inima vă va fi profund înduioşată. Veţi simţi că Domnul Isus vă vorbeşte! La urma urmelor, doar sunt soliile Lui!!

10. Despre cine ne spune Biblia că va veni cu o solie despre “adevărul prezent” înainte de măreaţa zi a Domnului?

“Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Maleahi 4:5.

Răspundeţi:   Profetul Ilie. Există ceva deosebit în solia şi lucrarea lui Ilie, după cum vom vedea în următoarele întrebări.

Solia pregătită de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului se mai numeşte şi solia lui Ilie. Ea te îndeamnă să iei o decizie.

Solia pregătită de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului se mai numeşte şi solia lui Ilie. Ea te îndeamnă să iei o decizie.

11. Ce anume a făcut Ilie, care L-a făcut pe Dumnezeu să-l aleagă pe el?

Note: Deschideţi-vă vă rugăm Biblia şi citiţi cu atenţie 1 Împăraţi 18:17-40 înainte de a răspunde la această întrebare.

Răspundeţi:   Ilie i-a îndemnat pe oameni să se hotărască cui vor să-i slujească (versetul 21). Naţiunea ajunsese întru totul idolatră. Oamenii Îl părăsiseră pe adevăratul Dumnezeu şi nu mai ascultau de poruncile Sale. Mai exista un singur profet de-al lui Dumnezeu, Ilie, şi 450 de profeţi păgâni de-ai lui Baal (versetul 22). Ilie le-a sugerat ca atât el cât şi cei idolatri să zidească altare, să aşeze lemne şi o jertfă pe ele. Pe urmă, le-a sugerat ca să-L roage pe Dumnezeul cel Adevărat să li Se descopere, trimiţând foc pe altarul Său. Dumnezeul păgân nu a răspuns, dar Dumnezeul adevărat a trimis foc din cer şi a mistuit jertfa lui Ilie.

Solia cerea o decizie
Solia lui Ilie a sosit într-un timp de profundă criză spirituală şi de apostazie naţională. Ea a venit cu o aşa putere din cer că a oprit “mersul lucrurilor” şi a atras atenţia întregii naţiuni. Ilie insistă ca oamenii să se hotărască cui îi vor sluji, lui Dumnezeu sau lui Baal. Profund mişcaţi şi convinşi pe deplin de păcate, oamenii L-au ales pe Dumnezeu (versetul 39).

Ioan Botezătorul a vestit solia ca a lui Ilie pentru timpul lui. Aceia care vestesc Apocalipsa 14:6-14 au solia lui Ilie pentru zilele de astăzi.

Ioan Botezătorul a vestit solia ca a lui Ilie pentru timpul lui. Aceia care vestesc Apocalipsa 14:6-14 au solia lui Ilie pentru zilele de astăzi.

12. Solia lui Ilie îşi are o dublă aplicaţie. Se aplică unei solii de “adevăr prezent” ca să-i pregătească pe oameni pentru prima venire a Domnului Isus şi o solie de “adevăr prezent” ca să-i pregătească pe oameni pentru cea de-a doua venire a Domnului Isus. Cine a spus Domnul Isus că vestea solia lui Ilie ca să-i pregătească pe oameni pentru prima Lui venire?

“Nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” “Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.” Matei 11:11, 14.

Răspundeţi:   Domnul Isus a numit predicarea făcută de Ioan ca să-i pregătească pe oameni pentru prima Lui venire “Ilie” sau solia lui Ilie. Solia lui Ioan, ca şi în zilele lui Ilie, a lămurit foarte clar adevărul, iar pe urmă a cerut o decizie. Biblia spune despre Ioan Botezătorul: “Va merge … în duhul şi puterea lui Ilie.” Luca 1:17.

13. Cum ştim că profeţia îşi are o a doua aplicaţie la timpul nostru chiar înainte de cea de a doua venire?

“Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Maleahi 4:5. “Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Ioel 2:31.

Răspundeţi:   Vă rugăm să urmăriţi că două evenimente vor avea loc înaintea venirii “zilei Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată” amintită în Ioel 2:31. Un eveniment va fi venirea lui Ilie, iar cel de-al doilea, semnele teribile din ceruri. Lucrul acesta ne va ajuta să identificăm ambele evenimente. Ziua cea întunecată a avut loc la 19 mai 1780. În aceeaşi noapte, luna s-a arătat ca sângele. Matei 24:29 mai include un semncăderea stelelor, care a avut loc la 13 noiembrie 1833. După aceasta, ştim că trebuie să înceapă solia vestită de Ilie pentru timpul sfârşitului undeva aproape sau după 1833înainte de venirea zilei celei mari a Domnului.

Cea de a doua solie a lui Ilie după semnele din ceruri
Este evident că “solia lui Ilie” vestită de Ioan nu se aplică “soliei celui de-al doilea Ilie” deoarece semnele cosmice date de Dumnezeu s-au arătat la peste 1700 de ani după ce Ioan şi-a vestit solia. Solia lui Ilie dată de Ioel 2:31 urma să înceapă după acele semne cereşti din 1833 şi trebuia să-i pregătească pe oameni pentru cea de-a doua venire a Domnului Isus. Întreita solie de “adevăr prezent” din Apocalipsa 14:6-14 se potriveşte perfect. Ea a început în jurul lui 1844 şi îi pregăteşte pe oamenii din toată lumea pentru cea de-a doua venire a Domnului Isus (versetul 14), care va avea loc după ce întreita solie va fi ajuns la orice om de pe faţa pământului.

Solia cere o decizie
Ilie a insistat ca să se pună capăt răului şi ca toţi să se hotărască pe cine vor sluji. La fel este şi cu întreita solie de astăzi dată nouă de Dumnezeu. Trebuie să luîm o hotărâre. Întreita solie dată de Dumnezeu îl demască pe Satana şi planurile lui. De asemenea ea ne descoperă clar iubirea lui Dumnezeu şi cerinţele Sale. Astăzi, Dumnezeu îi cheamă pe oameni înapoi la adevărata închinareînchinare doar înaintea lui Dumnezeu. Să slujeşti şi să te închini de bună voie la oricine sau orice altceva în aceste zile cruciale înseamnă necredincioşie şi va avea ca urmare moartea veşnică. În mod minunat, Dumnezeu a atins inimile oamenilor pe vremea lui Ilie (1 Împăraţi 18:37, 39) şi pe vremea lui Ioan Botezătorul. Va face acelaşi lucru în aceste ultime zile când oamenii vor răspunde la întreita solie îngerească (Apocalipsa 18:1).

Solia lui Ilie din timpul sfârşitului va reuni familiile prin bucurie, iubire şi fericire.

Solia lui Ilie din timpul sfârşitului va reuni familiile prin bucurie, iubire şi fericire.

14. Ce altă binecuvântare minunată va aduce vestirea pe care o va face Ilie (sau cei trei îngeri)?

“Ilie … va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor.” Maleahi 4:5, 6.

Răspundeţi:   Dumnezeu să fie lăudat! Solia lui Ilie sau întreita solie îngerească îi va reuni pe membrii familiei într-o legătură apropiată de iubire cerească şi bucurie. Ce făgăduinţă binecuvântată!

Cele trei solii îngereşti Îl au în centru pe Domnul Isus.

Cele trei solii îngereşti Îl au în centru pe Domnul Isus.

15. Cuvântul “evanghelie” înseamnă “veste bună”. Oare solia celor trei îngeri din Apocalipsa capitolul 4 ne aduce o veste bună?

Răspundeţi:   Desigur că da! Să revedem vestea bună pe care am descoperit-o în soliile celor trei îngeri:

A.Orice om va avea ocazia să audă şi să înţeleagă evanghelia ultimelor zile. Nimeni nu va fi trecut cu vederea.

B.Ni se vor descoperi planurile teribile de şirete făcute de Satana ca să nu cădem în capcană.

C.Vestirea evangheliei va fi însoţită de o putere supranaturală din ceruri în aceste ultime zile.

D. Copiii lui Dumnezeu vor avea răbdare, doar El îi numeşte “sfinţi”.

E. Copiii lui Dumnezeu vor avea credinţa lui Isus.

F. Din iubire, copiii lui Dumnezeu vor asculta de poruncile Sale.

G. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult încât ne-a trimis o solie deosebită care să ne pregătească pentru cea de-a doua venire a Domnului Isus.

H. Solia lui Dumnezeu pentru aceste ultime zile îi va reuni pe membrii familiei în iubire.

I. Accentul deosebit pus de întreita solie îngerească este pe mântuirea oferită oricui doar prin Persoana Domnului Isus Hristos. El Îşi oferă neprihănirea ca să ne acopere trecutul şi ne-o împărtăşeşte în mod miraculos în fiecare zi ca să putem creşte în sfinţenie şi să ne transformăm cu adevărat după chipul Său. Cu El, nu putem să dăm greş. Fără El, nu putem să reuşim.

Un supliment
Punctele din întreita solie îngerească ce urmează să fie explicate în următoarele ghiduri de studiu sunt:

A. A sosit ceasul judecăţii lui Dumnezeu!

B. Ieşiţi din Babilonul decăzut!

C. Nu primiţi semnul fiarei!

Vi se vor descoperi mult mai multe noutăţi, pe când veţi studia cu rugăciune următoarele opt ghiduri de studiu. Unele lucruri vă vor surprinde, altele vă vor bucura, şoca sau chiar întrista. S-ar putea să vă fie greu să acceptaţi unele puncte, dar întrucât Domnul Isus ne-a trimis o solie deosebită din ceruri ca să ne ajute şi să ne călăuzească pe fiecare din noi personal în aceste ultime zile, desigur că nimic n-ar putea fi mai important decât să o auzim, s-o înţelegem pe deplin şi să o urmăm.

16. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că Isus are o solie întreită deosebită care să-i ajute pe oameni şi să-i călăuzească în aceste ultime zile ale pământului.

Răspundeţi:

Întrebări de meditat

1. Oare solia celor trei îngeri va ajunge la orice om de pe pământ înainte ca Domnul Isus să revină? Având în vedere că există miliarde de oameni în viaţă acum, cum s-ar putea realiza aşa ceva?

Da, se va realiza deoarece Dumnezeu a promis-o (Marcu 16:15). Ap.Pavel a declarat că evanghelia fusese propovăduită “oricărei făpturi de sub cer” în vremea sa (Coloseni 1:23). Iona, prin harul lui Dumnezeu, a propovăduit întregii cetăţi Ninive în mai puţin de 40 de zile (Iona 3:4-10). Biblia declară că Dumnezeu Îşi va sfârşi lucrarea şi o va scurta (Romani 9:28). Contaţi pe asta. Se va întâmpla foarte repede şi în zilele noastre.

2. Oare Moise şi Ilie chiar s-au arătat împreună cu Isus la schimbarea la faţă (Matei 17:3) sau a fost doar o vedenie?

Evenimentul a fost real. Cuvântul grecesc “horama” tradus prin “vedenie” în versetul 9 înseamnă literal “ceea ce fusese văzut”. Moise fusese înviat din morţi şi luat la ceruri (Iuda 1:9), iar Ilie fusese luat la cer mai târziu, fără să vadă moartea (2 Împăraţi 2:1, 11, 12). Aceşti doi oameni, care fuseseră pe pământ şi suferiseră teribil din pricina atacurilor celui rău şi a răzvrătirii poporului lui Dumnezeu, înţelegeau prin ce trecea Domnul Isus. Ei au venit să-L încurajaze şi să-I aducă aminte de toţi cei care vor fi preschimbaţi şi luaţi la cer în împărăţia Sa fără să vadă moartea (asemenea lui Ilie) şi de toţi cei care urmau să fie înviaţi din mormânt ca să intre în împărăţia Sa (asemenea lui Moise) din pricina jertfei Sale pentru păcatele noastre.

3. De ce a spus Ioan că nu el era Ilie (Ioan 1:19-21) când Domnul Isus spusese că el era (Matei 11:10-14)?

Răspunsul ne vine din Luca 1:3-17. Îngerul care a vestit naşterea lui Ioan a zis: “Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. … Căci va fi mare înaintea Domnului. … Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El. Versetele 13-17. Când S-a referit la Ioan ca fiind Ilie, Domnul Isus a făcut referire la viaţa, duhul, puterea şi lucrarea lui Ioan, asemănându-se cu cea a lui Ilie. Acelaşi lucru este valabil cu privire la solia lui Ilie din aceste ultime zile. Accentul cade pe solie, nu pe om. Aşa că Ioan nu era Ilie în persoană, ci el doar vestea solia lui Ilie.

4. Se poate oare ca cineva să vestească adevărul lui Isus pentru timpul sfârşitului de astăzi fără să includă şi solia celor trei îngeri?

Nu! Solia celor trei îngeri trebuie inclusă. În cartea Apocalipsei, Însuşi Domnul Isus Îşi descoperă sau arată solia pentru timpul sfârşitului (Apocalipsa 1:1) şi declară clar că poporul Său trebuie să continue să păzească ceea ce le-a descoperit El în carte (Apocalipsa 1:3 22:7). Aşa că clericii credincioşi ai timpului sfârşitului trebuie să vestească soliile lui Isus din cartea Apocalipsei. Desigur că asta include vestirea întreitei solii din Apocalipsa 14:6-14. Reţineţi că Domnul Isus numeşte aceste solii în versetul 6 “evanghelia veşnică”. El mai aminteşte că ele trebuie duse oricărui om de pe pământ înainte ca El să Se întoarcă spre a-Şi lua copiii. Iată mai departe trei gânduri solemne:

A. Nimeni nu vesteşte cu adevărat “evanghelia veşnică” a Domnului Isus, dacă nu include şi solia celor trei îngeri.

B. imeni nu are dreptul să-şi numească solia evanghelia cea veşnică dacă omite solia celor trei îngeri.

C. Întreita solie îi pregăteşte pe oameni pentru cea de-a doua venire a lui Isus (Apocalipsa 14:12-14). Dacă nu auziţi, înţelegeţi şi nu primiţi solia întreită pentru timpul sfârşitului dată de Domnul Isus, s-ar putea să nu fiţi pregătit pentru a doua Lui venire.

Solii deosebite pentru timpul sfârşitului
Domnul Isus, care cunoaşte de ce avem noi nevoie, ne-a dăruit trei solii deosebite pentru timpul sfârşitului. Trebuie să le înţelegem şi să le urmăm. Următoarele opt Ghiduri de studiu vă vor clarifica aceste solii.

5. Luca 1:17 declară că solia lui Ilie urma să-i aducă pe cei “neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi”. Ce vrea să spună asta?

“Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1:17. Cei neprihăniţi au înţelepciunea de a-şi întemeia mântuirea pe credinţa în Mântuitorul. “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” Fapte 4:12. Solia lui Ioan urma să le limpezească tuturor acest adevăr. O credinţă care se întemeiază pe oricine sau orice altceva în afara Domnului Isus Hristos nu va putea niciodată să-i salveze pe oameni din păcat sau să-i îndrume spre o viaţă schimbată. Oamenii trebuie să audă şi să înţeleagă acest punct important al adevărului. Acest adevăr reprezintă de asemenea însăşi esenţa întreitei solii a lui Dumnezeu pentru zilele noastre, date în duhul şi puterea lui Ilie.

Întrebări test

1. Cei trei îngeri din Apocalipsa 14 (1)

_____   sunt chiar îngeri şi trebuie să strige tare ca să fie auziţi.
_____   reprezintă solia lui Dumnezeu din ultimile zile, care înaintează cu iuţeală şi putere.
_____   sunt o născocire a închipuirii cuiva.

2. Care cuvinte de mai jos ne spun adevărul despre Apocalipsa? (3)

_____   Cartea este sigilată.
_____   Numele înseamnă “descoperire” sau “dezvăluire”
_____   Ne spune care solie o va vesti poporul lui Dumnezeu din ultimile zile.
_____   Reprezintă un tablou al Domnului Isus prin cuvinte.
_____   Dumnezeu a rostit un blestem asupra celor care o studiază.

3. Solia celor trei îngeri trebuie să ajungă la orice om înainte ca Domnul Isus să Se întoarcă. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

4. Solia primului înger accentuează următoarele: (3)

_____   Reprezintă evanghelia cea veşnică.
_____   Nu poate fi înţeleasă.
_____   Evoluţionismul este o teorie creştină destul de bună.
_____   Acum are loc judecata.
_____   Trebuie să-L respectăm pe Dumnezeu şi să avem încredere deplină în El.
_____   Fiecare ar trebui să se închine la orice vrea el.

5. Solia celui de-al doilea înger declară că a căzut Babilonul, iar îngerul din Apocalipsa 18 îndeamnă poporul lui Dumnezeu care se află în Babilon să iasă afară din el. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

6. Solia celui de-al treilea înger îi îndeamnă pe toţi copiii lui Dumnezeu să primească semnul fiarei. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

7. Cum vorbeşte Apocalipsa 14:12 despre poporul lui Dumnezeu? (2)

_____   Au răbdare.
_____   Sunt sfinţi.
_____   Nu cred în cele zece porunci.
_____   Au foarte puţină credinţă.

8. Ce va avea loc imediat după ce evanghelia va ajunge la orice om? (1)

_____   Neamurile se vor converti toate.
_____   Dumnezeu va rezidi New York-ul şi Londra.
_____   Va avea loc cea de-a doua venire a lui Isus.

9. Care din următoarele reprezintă solii ale “adevărului prezent” pentru astăzi? (1)

_____   Solia lui Iona către Ninive.
_____   Solia lui Noe înainte de potop.
_____   Întreita solie îngerească din Apocalipsa 14:6-14.

10. Care remarci sunt adevărate cu privire la întreita solie îngerească? (6)

_____   Această solie se predică acum.
_____   Această solie accentuează mântuirea doar prin Isus Hristos.
_____   Se mai poate numi şi “solia lui Ilie”.
_____   Ilie se va arăta în persoană ca să ajute la vestirea ei.
_____   Ea accentuează valorile creştine ale evoluţionismului.
_____   Majoritatea oamenilor nu va auzi niciodată de ea.
_____   Ea îi va reuni pe membrii familiei într-o legătură de iubire.
_____   Va fi însoţită de o putere supranaturală.
_____   Ea va ajuta la pregătirea oamenilor pentru cea de-a doua venire a Domnului Isus.

11. Ioan Botezătorul a fost numit Ilie din timpul său deoarece (1)

_____   Îi plăcea să cheme foc din cer.
_____   Marelui preot îi plăcea acest nume.
_____   Predicarea lui, făcută în duhul şi puterea lui Ilie, i-a pregătit pe oameni pentru prima venire a Domnului Isus.

12. Cuvântul “evanghelie” înseamnă “vestea cea bună”. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

 

Exact la timp! Profeţii descoperite

Exact la timp! Profeţii descoperite!Lesson 18

Ţineţi-vă bine! Acum, veţi explora cea mai lungă profeţie de timp din Biblie – o profeţie care a prezis cu exactitate prima venire a Domnului Isus şi timpul morţii Sale. În ghidul de studiu 16 “Solii îngereşti din spaţiul extraterestru” aţi aflat că Dumnezeu are o solie extrem de importantă pe care trebuie s-o audă lumea chiar înainte de revenirea lui Hristos! Primul punct le porunceşte oamenilor să I se închine lui Dumnezeu şi să-I aducă slavă, deoarece a sosit ceasul judecăţii Lui (Apocalipsa 14:7). În Daniel 8 şi 9, Dumnezeu ne descoperă data începerii judecăţii Lui finale, precum şi texte profetice care dovedesc cu putere că Domnul Hristos este Mesia. Astfel, nu există nici o profeţie mai puternică în toată Scriptura – cu toate acestea puţini oameni sunt conştienţi de ea, iar alţii o interpretează complet greşit! Vă rugăm să citiţi capitolele 8 şi 9 din Daniel înainte de a începe ghidul de studiu şi să vă rugaţi ca Duhul Sfânt să vă călăuzească în înţelegerea acestei lecţii senzaţionale.
Berbecul reprezintă Medo-Persia.

Berbecul reprezintă Medo-Persia.

1. În viziune, Daniel a văzut un berbec cu două coarne care împungea spre apus, nord (miazănoapte) şi sud (miazăzi) şi cucerea orice fiară pe care o întâlnea (Daniel 8:3, 4). Ce simbolizează acel berbec?

“Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.” Daniel 8:20.

Răspundeţi:   Berbecul simbolizează împărăţia mondială a Medo-Persiei, care a mai fost reprezentată şi prin ursul din Daniel 7:5. Profeţiile din cărţile biblice Daniel şi Apocalipsa urmează principiul de a “se repeta şi de a se extinde”, care înseamnă că ele repetă profeţii aceperite în capitolele de mai înainte ale cărţii şi le dezvoltă. Această abordare le aduce claritate şi siguranţă profeţiilor biblice.

Ţapul simbolizează Grecia.

Ţapul simbolizează Grecia.

2. Ce alt animal a continuat Daniel să vadă?

“Ţapul însă este împărăţia Greciei şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta,dar care nu vor avea atâta putere.” Daniel 8:21, 22.

Răspundeţi:   În viziunea lui Daniel, a urmat un ţap cu un corn mare între ochi, care a apărut deodată, mergând cu o mare iuţeală. El l-a atacat şi l-a doborât pe ţap. Apoi, cornul cel mare s-a frânt şi în locul lui au ieşit patru coarne. Ţapul cel dur simbolizează cea de-a treia împărăţie mondială, cea a Greciei, iar cornul cel uriaş îl simbolizează pe Alexandru cel Mare. Cele patru coarne care au luat locul cornului celui mare reprezintă cele patru împărăţii în care s-a împărţit imperiul lui Alexandru. În Daniel 7:6, aceste patru împărăţii sunt reprezentate de cele patru capete ale pardosului, care simbolizează tot Grecia. Aceste simboluri sunt atât de potrivite încât ne este uşor să le identificăm în istorie.

"Cornul cel mic" din Daniel capitolul 8 reprezintă Roma în ambele ei stadii, atât cel păgân cât şi cel papal. Aşa că papalitatea reprezintă cornul cel mic al ultimelor zile.

“Cornul cel mic” din Daniel capitolul 8 reprezintă Roma în ambele ei stadii, atât cel păgân cât şi cel papal. Aşa că papalitatea reprezintă cornul cel mic al ultimelor zile.

3. Conform cu Daniel 8:8, 9, a urmat ridicarea unui corn mic. Ce reprezintă cornul cel mic?

Răspundeţi:   Cornul cel mic reprezintă Roma. Unii au sugerat că cornul cel mic l-ar reprezenta pe Antiohus Epiphanes, un rege seleucid, care a condus Palestina în secolul al II-lea în.Hr. şi care a pus capăt slujbelor de închinare iudaică. Alţii, incluzându-i pe majoritatea conducătorilor reformaţiunii, au fost de părere că prin cornul cel mic se vizează Roma atât păgână cât şi papală. Să examinăm dovezile biblice clare în sprijinul acestei afirmaţii:

A. În armonie cu regula profetică de a “repeta şi extinde”, probabil că Roma este puterea reprezentată aici deoarece atât capitolele 2 cât şi 7 din Daniel vizează Roma ca împărăţia care îi urmează Greciei. Daniel 7:24-27 mai stabileşte adevărul că Roma în forma ei papală va fi succedată de către împărăţia lui Hristos. Cornul cel mic din Daniel capitolul 8 se potriveşte perfect: urmează Greciei şi este în cele din urmă distrusă supranatural sau “fără ajutorul vreunei mâini omeneşti” la cea de-a doua venire a Domnului Isus. (Compară Daniel 8:25 cu Daniel 2:34).

B. Daniel capitolul 8 declară că medo-persanii vor ajunge “puternici” (versetul 4). grecii “foarte puternici” (versetul 8), iar puterea cornului celui mic va ajunge “nespus de mare” (versetul 9). Istoria este clară în ceea ce priveşte faptul că nici o altă putere care i-a urmat Greciei nu “s-a mărit nespus de mult” în afară de Roma.

C. Roma şi-a extins puterea către miazăzi (Egipt), către răsărit (Macedonia) şi către “ţara cea minunată” (Palestina) exact cum prezisese proorocia (versetul 9). Nici o altă mare putere nu se potriveşte acestui punct în afara Romei.

D. Doar Roma s-a ridicat împotriva Domnului Isus “căpeteniei oştirii” (versetul 11) şi împotriva “Domnului domnilor” (versetul 25). Roma păgână L-a răstignit şi totodată a distrus şi templul iudaic. Roma papală “i-a smuls” jertfa (versetul 11) şi “a călcat în picioare” sfântul locaş (versetul 13) înlocuind slujba esenţială a Domnului Isus, Marele nostru Preot din ceruri, cu o preoţie pământească ce pretinde că ar ierta păcatele. Nimeni în afara lui Dumnezeu nu poate să ierte păcatele (Luca 5:21). Iar Domnul Isus este singurul nostru Preot şi Mijlocitor (1 Timotei 2:5).

Puterea cornului celui mic a persecutat şi a nimicit milioane de copii ai lui Dumnezeu.

Puterea cornului celui mic a persecutat şi a nimicit milioane de copii ai lui Dumnezeu.

4. Daniel capitolul 8 ne face cunoscut că puterea acestui corn mic îi va nimici şi ea pe mulţi din poporul lui Dumnezeu (versetele 10, 24, 25) şi va arunca adevărul la pământ (versetul 12). Când un sfânt a întrebat cât timp va mai fi călcat în picioare poporul lui Dumnezeu şi sanctuarul din ceruri, care a fost răspunsul cerului?

“Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit!'” Daniel 8:14.

Răspundeţi:   Răspunsul cerului a fost că sanctuarul din ceruri va fi curăţit după 2300 de zile profetice sau 2300 de ani literali. (Ghidul de studiu 15 ne oferă o explicaţie completă a principiului profetic “o zi pentru un an” care se găseşte în Ezechiel 4:6 şi Numeri 14:34). Am aflat deja că actul curăţirii sanctuarului pământesc avea loc în ziua ispăşirii din Israelul din vechime.

În acea zi, copiii lui Dumnezeu se identificau clar ca fiind ai Săi, şi li se îndepărta raportul păcatelor lor. Cei răi care se agăţau de păcat erau izgoniţi pentru totdeauna din Israel. Astfel tabăra era curăţită de păcat.

Cerul îl asigura aici pe Daniel că păcatul şi puterea cornului celui mic nu vor continua să propăşească, să stăpânească lumea şi să-i asuprească pe copiii lui Dumnezeu la nesfârşit. În schimb, peste 2300 de ani, Dumnezeu urma să intervină printr-o zi a ispăşirii din ceruri sau o zi a judecăţii, în care păcatul şi păcătoşii urmau să fie identificaţi şi mai târziu îndepărtaţi pentru totdeauna din univers. Astfel, universul urma să fie curăţit de păcat. Nedreptatea făcută împotriva copiilor lui Dumnezeu urma să fie răsplătită în cele din urmă, iar pacea şi armonia din Eden urmau să umple din nou universul.

Daniel s-a rugat ca Dumnezeu să-l ajute să înţeleagă profeţia celor 2300 de ani.

Daniel s-a rugat ca Dumnezeu să-l ajute să înţeleagă profeţia celor 2300 de ani.

5. Care anume lucru urgent l-a accentuat în repetate rânduri îngerul Gabriel?

“Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!” “Îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei.” “Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.” Daniel 8:17, 19, 26, sublinierile sunt adăugate.

Răspundeţi:   În repetate rânduri, Gabriel a afirmat că viziunea celor 2300 de zile implica evenimente de la timpul sfârşitului, care a început în 1798, aşa cum am aflat în Ghidul de studiu 15. Îngerul a vrut ca să înţelegem că profeţia celor 2300 de zile reprezintă o solie care ni se aplică mai ales nouă, celor care trăim în timpul sfârşitului istoriei acestui pământ. Ea are un înţeles deosebit pentru aceste zile.

Introducere în capitolul 9 din cartea lui Daniel
După viziunea pe care a avut-o Daniel în capitolul 8, îngerul Gabriel a venit la el şi a început să-i explice viziunea. Când Gabriel a ajuns la punctul celor 2300 de zile, Daniel a leşinat şi a fost bolnav pentru un timp. Pe urmă şi-a refăcut puterile şi a reluat treburile împărăţiei, dar a fost foarte preocupat de partea neexplicată a viziuniicele 2300 de zile. Daniel s-a rugat fierbinte pentru poporul său, evreii ce se aflau în robie în Medo-Persia. El şi-a mărturisit păcatele şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i ierte. Daniel capitolul 9 începe cu rugăciunea fierbinte a profetului de mărturisire a păcatelor şi de apel la adresa lui Dumnezeu.

Luaţi-vă acum timp, vă rugăm, ca să citiţi Daniel capitolul 9 înainte de a continua acest ghid de studiu.

Îngerul Gabriel a venit la Daniel ca să-i explice profeţia celor 2300 de ani.

Îngerul Gabriel a venit la Daniel ca să-i explice profeţia celor 2300 de ani.

6. În timp ce Daniel se ruga, cine l-a atins deodată şi cu ce solie (Daniel 9:21-23)?

Răspundeţi:   Îngerul Gabriel l-a atins şi i-a spus că venise să-i explice restul vedeniei descrise în Daniel capitolul 8 (compară Daniel 8:26 cu Daniel 9:23).

Gabriel i-a explicat lui Daniel evenimente importante care urmau să aibă loc în timpul celor 2300 de ani.

Gabriel i-a explicat lui Daniel evenimente importante care urmau să aibă loc în timpul celor 2300 de ani.

7. Câte din cele 2300 de zile urmau să fie hotărâte (sau tăiate) pentru poporul lui Daniel, evreii şi pentru capitala lor, Ierusalimul (Daniel 9:24)?

Răspundeţi:   Şaptezeci de săptămâni urmau să fie “hotărâte” sau tăiate pentru evrei. Cele şaptezeci de săptămâni profetice sunt egale cu 490 de ani literali (70 x 7 = 490). Poporul lui Dumnezeu urma în curând să se întoarcă din robia din Medo-Persia, iar Dumnezeu urma să taie 490 de ani din cei 2300 de ani şi să le ofere o altă ocazie copiilor Săi aleşi ca să se pocăiască şi să-I slujească.

8. Care eveniment şi dată urmau să marcheze punctul de început pentru profeţiile celor 2300 de zile şi 490 de ani (Daniel 9:25)?

Răspundeţi:   Evenimentul de început a fost un decret al împăratului persan Artaxerxes, care le dădea voie copiilor lui Dumnezeu (care erau robi în Medo-Persia) să se întoarcă la Ierusalim şi să rezidească cetatea. Decretul, care se găseşte în Ezra capitolul 7, a fost emis în anul 457 în.Hr.–în al şaptelea an al împăratului (versetul 7)–şi a fost pus în aplicare toamna. Artaxerxes şi-a început domnia în 464 în.Hr.

Botezul Domnului Isus a fost o împlinire exactă a profeţiei biblice.

Botezul Domnului Isus a fost o împlinire exactă a profeţiei biblice.

9. Îngerul a spus că cele 69 de săptămâni profetice sau 483 de ani literali (69 x 7 = 483), adăugate la data de 457 în.Hr., vor ajunge la Mesia (Daniel 9:25). A fost chiar aşa?

Răspundeţi:   Da, exact aşa! Calculele matematice ne arată că dacă mergem înainte cu 483 de ani întregi din toamna anului 457 în.Hr., ajungem la toamna din anul 27 d.Hr. Cuvântul “Mesia” înseamnă “Unsul” (Ioan 1:41). Domnul Isus a fost uns cu Duhul Sfânt (Fapte 10:38) la botezul Lui (Luca 3:2, 22). Ungerea Lui a avut loc în al 15-lea an al domniei lui Tiberiu Cezar (Luca 3:1), care era în anul 27 d.Hr. Şi să te gândeşti că prezicerea s-a făcut cu 500 de ani mai înainte!

Apoi Domnul Isus a început să predice “s-a împlinit vremea” (referindu-se la cei 483 de ani care trebuiau să ajungă până la Mesia). Astfel El a confirmat în auzul tuturor profeţia (Marcu 1:14, 15 Galateni 4:4). Aşa că Domnul Isus Şi-a început de fapt lucrarea, referindu-Se clar la profeţia celor 2300 de zile, accentuându-i importanţa şi exactitatea. Aceasta reprezintă o
dovadă înfricoşătoare şi palpitantă că:

A. Biblia este inspirată.

B. Isus este Mesia.

C. Toate celelalte date din profeţia celor 2300 de zile/490 de ani sunt exacte. Ce temelie statornică avem pe care să clădim!

10. Am vorbit despre cei 483 de ani din profeţia de 490 de ani. Ne-a mai rămas o săptămână profetică sau şapte ani literali (Daniel 9:26, 27). Ce s-a mai întâmplat după aceasta şi când s-a întâmplat?

10. Am vorbit despre cei 483 de ani din profeţia de 490 de ani. Ne-a mai rămas o săptămână profetică sau şapte ani literali (Daniel 9:26, 27). Ce s-a mai întâmplat după aceasta şi când s-a întâmplat?

Răspundeţi:   Domnul Isus a fost “stârpit” sau răstignit “la jumătatea săptămânii,” ceea ce înseamnă la trei ani şi jumătate după ungerea Sasau în primăvara anului 31 d.Hr. Urmăriţi cum se descoperă evanghelia în versetul 26: “După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.” (Traducerea King James redă “va fi stârpit, dar nu pentru El”).

Lăudat fie Dumnezeu că, atunci când Domnul Isus a fost stârpit, n-a fost pentru El. El care “n-a făcut păcat” (1 Petru 2:22) a fost răstignit pentru păcatele noastre (1 Corinteni 15:3 Isaia 53:5). Viaţa nepreţuită a Domnului Isus s-a dat ca jertfă de bună voie şi cu iubire ca să ne salveze din păcat. Aleluia, ce Mântuitor avem! Jertfa de ispăşire a Domnului Isus se află chiar în inima capitolelor 8 şi 9 din Daniel.

Ucenicii le-au vestit evanghelia la mulţimi de evrei.

Ucenicii le-au vestit evanghelia la mulţimi de evrei.

11. Întrucât a murit după trei ani şi jumătate, cum putea Domnul Isus să “facă un legământ trainic cu mulţi” pentru ultimii şapte ani, aşa cum ne arată profeţia din Daniel 9:27?

Răspundeţi:   Legământul reprezintă acordul Său binecuvântat de a-i salva pe oameni din păcatele lor (Evrei 10:16, 17). După ce s-a încheiat lucrarea Lui de trei ani şi jumătate, Domnul Isus a făcut legământ prin ucenicii Săi (Evrei 2:3). El i-a trimis mai întâi la naţiunea iudaică (Matei 10:5, 6), deoarece poporul Său ales mai avea încă trei ani şi jumătate din perioada de har de 490 de ani ca să se pocăiască.

După omorârea cu pietre a lui Ştefan, ucenicii au început să vestească evanghelia la neamuri.

După omorârea cu pietre a lui Ştefan, ucenicii au început să vestească evanghelia la neamuri.

12. Când s-a încheiat perioada de 490 de ani de îndurare pentru naţiunea iudaică în toamna anului 34 d.Hr., ce au făcut ucenicii?

Răspundeţi:   Ei au început să le vestească evanghelia celorlalţi oameni şi neamuri din lume (Fapte 13:46). Ştefan, un diacon neprihănit, a fost omorât cu pietre în public în anul 34 d.Hr. De la acea dată înainte evreii, deoarece L-au respins pe Domnul Isus şi planul lui Dumnezeu, au încetat să mai fie poporul ales al lui Dumnezeu. În locul lor, acum Dumnezeu îi socoteşte pe oamenii din toate naţionalităţile, care Îl acceptă şi Îl slujesc pe El drept evrei după spirit. Ei au devenit poporul Său ales–“moştenitori după făgăduinţă.” Desigur că termenul de “evrei după spirit” îi include şi pe evreii care individual Îl acceptă pe Domnul Isus şi Îl slujesc (Galateni 3:27-29; Romani 2:28, 29).

Oştirile cereşti sunt martore la judecata de cercetare făcută de Dumnezeu.

Oştirile cereşti sunt martore la judecata de cercetare făcută de Dumnezeu.

13. După anul 34 d.Hr., câţi ani au mai rămas din profeţia celor 2300 de ani? Care este data de sfârşit a profeţiei? Ce a spus îngerul că se va întâmpla la acea dată (Daniel 8:14)?

Răspundeţi:   Mai rămâneau 1810 ani (2300 minus 490 = 1810). Data de sfârşit a profeţiei este anul 1844 (34 d.Hr. + 1810 = 1844). Îngerul a zis că sanctuarul va fi curăţit sau că va începe judecata de cercetare. (Sactuarul pământesc a fost nimicit în anul 70 d.Hr.) Am învăţat în Ghidul pentru studiul 17 că ziua de ispăşire din ceruri sau judecata a fost amânată pentru timpul sfârşitului. Ei bine, acum ştim că data de început este anul 1844. Dumnezeu a fixat această dată. Este tot atât de sigură ca şi data anului 27 d.Hr. când Domnul Isus S-a prezentat drept Mesia. Copiii lui Dumnezeu din timpul sfârşitului trebuie s-o vestească (Apocalipsa 14:6, 7). Vă veţi declara foarte mulţumit să aflaţi amănuntele judecăţii din Ghidul pentru studiul 19. În zilele lui Noe, Dumnezeu a declarat că judecata prin potop urma să aibă loc peste 120 de ani (Geneza 6:13)şi aşa s-a şi întâmplat. În zilele lui Daniel, Dumnezeu a declarat că judecata pentru timpul sfârşitului va începe peste 2300 de ani (Daniel 8:14)şi aşa s-a şi întâmplat. Judecata ţinută de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului se află în sesiune din 1844.

Sensul ispăşirii Cuvântul englezesc pentru “ispăşire” este “atonement” care la început a însemnat “at-one-ment” adică, o stare de a fi “una” “în acord”. Denotă armonie într-o relaţie. Această armonie desăvârşită a existat la început în tot universul. Dar apoi, Lucifer, un înger sclipitor din ceruri (aşa cum am învăţat în Ghidul pentru studiul 2), a pus la îndoială principiile guvernării lui Dumnezeu. O treime din îngerii cerului s-au alăturat răzvrătirii lui Lucifer (Apocalipsa 12:3, 4, 7-9).

Această răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi a principiilor Lui de iubire se cheamă păcat în Biblie (Isaia 53:6 1 Ioan 3:4). Ea aduce cu sine durere, nedumerire, haos, tragedie, dezamăgire, regret, trădare şi rele de tot felul. Cel mai rău dintre toate este că plata lui este moartea (Romani 6:23)din care nu există nici o înviereîn iazul cu foc (Apocalipsa 21:8). Păcatul se răspândeşte mai repede decât cel mai de moarte fel de cancer. El a pus în pericol însuşi universul.

Aşa că Dumnezeu l-a azvârlit pe Lucifer şi pe îngerii lui afară din ceruri (Apocalipsa 12:7-9), iar Lucifer a primit un nume nou”Satana”, care înseamnă “împotrivitorul”. Îngerii lui căzuţi se cheamă acum demoni. Satana i-a ispitit pe Adam şi pe Eva şi astfel păcatul a venit asupra tuturor oamenilor. Ce tragedie teribilă! A început astfel conflictul devastator dintre bine şi rău şi se părea că răul câştigă biruinţa. Situaţia părea disperată.

Dar nu! Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeuşi El Însuşi Dumnezeucare era mai mult decât egal cu toţi oamenii care urmau să trăiască vreodată pe acest pământ, a consimţit să-Şi dea viaţa ca să plătească vina de moarte pentru fiecare păcătos (1 Corinteni 5:7). Primind jertfa Lui, păcătoşii erau astfel eliberaţi de vina de păcat (Romani 3:25). Acest plan binecuvântat includea şi faptul ca Domnul Isus să intre în viaţa cuiva atunci când este invitat (Apocalipsa 3:20) şi să-l schimbe într-o făptură nouă (2 Corinteni 5:17). Acest plan oferea putere din partea Domnului Isus ca orice om cu adevărat convertit să i se împotrivească lui Satana şi să refacă în el chipul lui Dumnezeu, după care a fost creat (Geneza 1:26, 27 Romani 8:29).

Această ofertă binecuvântată de ispăşire include un plan de izolare şi nimicire a păcatuluiincluzându-l pe Satana şi pe îngerii săi căzuţi şi pe toţi aceia care li se alătură în răzvrătire (Matei 25:41 Apocalipsa 21:8). Mai mult, cunoştinţa deplină cu privire la Domnul Isus şi la cârmuirea Lui iubitoare şi despre Satana şi dictatura lui diabolică îi va fi dusă oricăui om de pe faţa pământului pentru ca toţi să poată să ia o hotărâre în cunoştinţă de cauză dacă Îl vor urma pe Domnul Isus sau pe Satana (Matei 24:14 Apocalipsa 14:6, 7).

Cazul fiecărui om va fi cercetat în curtea cerului (Romani 14:10-12), iar Dumnezeu va respecta alegerea fiecărui om de a-L sluji fie pe Domnul Hristos, fie pe Satana (Apocalipsa 22:11, 12). În cele din urmă, după ştergerea păcatului de pe faţa pământului, Dumnezeu va crea un cer nou şi un pământ nou, după planul Său (2 Petru 3:13 Isaia 65:17), unde păcatul nu se va mai ridica niciodată (Naum 1:9) şi le va da copiilor Săi ca să fie căminul lor de-a lungul veşniciei (Apocalipsa 21:1-5). Atunci Tatăl şi Fiul vor locui împreună cu poporul Lor într-o bucurie desăvârşită şi într-o armonie deplină pentru totdeauna.

Toate acestea se includ în “ispăşire” sau “refacerea unirii cu Dumnezeu”. Dumnezeu ne-a făcut cunoscute toate acestea în Cuvântul Său şi le-a demonstrat prin slujbele de la sanctuarul din Vechiul Testament, mai ales prin ziua ispăşirii. Domnul Isus reprezintă cheia ispăşirii. Jertfa Lui plină de iubire de pe Golgota pentru noi face ca să fie cu putinţă aceasta. Se poate să scăpăm de păcat în viaţa noastră şi în univers doar prin El (Fapte 4:12). Nu este de mirare că ultima întreită solie a cerului către lume ne cheamă pe toţi să ne închinăm Lui (Apocalipsa 14:6, 7).

Care ar fi motivul pentru care cineva ar lăsa deoparte o porţiune importantă din această profeţie?

Care ar fi motivul pentru care cineva ar lăsa deoparte o porţiune importantă din această profeţie?

14. De ce unii interpreţi ai Bibliei preferă să omită ultima săptămână (sau cei şapte ani) din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi să-i aplice lucrării Antihristului de la sfârşitul istoriei lumii?

Răspundeţi:   Această întrebare este bună”De ce ar îndepărta cineva ultimii şapte ani din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi i-ar aşeza la sfârşitul istoriei lumii?”

Să revedem faptele:

A. Nu există nici o garanţie şi nici o dovadă de orice fel ca să introducem un gol oriunde ar fi între oricare dintre anii profeţiei de 490 de ani. Este continuă, aşa cum au fost cei 70 de ani de exil pentru poporul lui Dumnezeu, menţionaţi în Daniel 9:2.

B. Niciodată în Scriptură un număr anume de unităţi de timp (zile, săptămâni, luni, ani) cuprinzând o întindere de timp nu înseamnă altceva decât nişte unităşi de timp continue sau consecutive. Povara dovezii se află peste aceia care pretind că orice parte din orice profeţie de timp trebuie detaşată şi socotită mai târziu.

C. Anul 27 d.Hr. (anul botezului Domnului Isus) a reprezentat data de început pentru ultimii şapte ani ai profeţiei, pe care Domnul Isus a accentuat-o începând să vestească imediat: “S-a împlinit vremea!” Marcu 1:15.

D. În clipa morţii Sale pe cruce în primăvara anului 31 d.Hr., Domnul Isus a strigat: “S-a sfârşit!” Mântuitorul Se referă clar aici la prezicerile făcute în Daniel capitolul 9, cu privire la moartea Sa, cum ar fi:

1. “Mesia” va fi “stârpit” sau răstignit (versetul 26).

2. El va “face să înceteze jertfa şi darul de mâncare” murind pentru toţi ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu (versetul 27 1 Corinteni 5:7 15:3).

3. El va face “ispăşirea nelegiuirii” (versetul 24).

Nu există nici o dovadă biblică şi nici o autoritate biblică pentru a scoate ultima săptămână sau cei şapte ani, din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi a-i aplica lucrării lui Antihrist de la sfârşitul istoriei lumii. Mai mult, dezlipind ultimii şapte ani din profeţia celor 490 de ani deformează atât de mult adevăratul înţeles al multor profeţii din cartea lui Daniel şi Apocalipsa încât oamenii nu le mai pot înţelege corect. Iată de ce Dumnezeu osândeşte o interpretare particulară a unei profeţii, cum ar fi teoria acestor şapte ani de spaţiu gol. Astfel de interpretări îi vor duce întotdeauna pe oameni în rătăcire.

15. Am primit jertfa ispăşitoare a Domnului Hristos în dreptul meu şi L-am invitat să mă curăţească de păcat şi să mă transforme într-o făptură nouă.

Răspundeţi:

Întrebări de meditat

1. O putere asemenea unui corn mic apare atât în capitolul 7 din Daniel cât şi în capitolul 8 din Daniel. Este oare vorba despre aceeaşi putere?

Puterea reprezentată de către cornul cel mic din Daniel 7 simbolizează papalitatea. Puterea cornului celui mic din Daniel 8 simbolizează atât Roma păgână cât şi Roma papală.

2. Cele “două mii trei sute de zile” din Daniel 8:14 traduse literal din ebraică sună “două mii trei sute de seri şi dimineţi”. Înseamnă oare 1150 de zile , aşa cum susţin unii?

Nu, ci Biblia arată clar în Geneza 1:5, 8, 13, 19, 23, 31 că o seară şi o dimineaţă fac o zi. Nu a existat nici un eveniment în istorie la sfârşitul celor 1150 de zile ca să împlinească această profeţie.

3. Ce rol joacă “alegerea” în viaţa creştinului?

Alegerea reprezintă o cheie importantă pe calea succesului. Dumnezeu a dat întotdeauna libertatea de alegere (Iosua 24:15). Deşi doreşte să salveze pe toată lumea (1 Timotei 2:3, 4), El îngăduie totuşi libera alegere (Deuteronom 30:19). Dumnezeu i-a îngăduit lui Satana să aleagă să se răzvrătească împotriva Lui. Le-a îngăduit de asemenea lui Adam şi Evei să aleagă neascultarea. Neprihănirea nu va fi niciodată un proiect programat care să mă ducă la cer, indiferent de cum trăiesc eu şi chiar dacă nu vreau să merg acolo. Alegerea înseamnă că oricând sunt liber să aleg să-mi schimb opţiunea. Domnul Isus mă roagă să-L aleg pe El (Matei 11:28-30) şi să-mi reafirm alegerea în fiecare zi (Psalm 86:3). Dacă Îl voi alege în fiecare zi pe El, El mă va schimba şi mă va face asemenea Lui, iar în cele din urmă mă va lua în împărăţia Lui cea nouă şi binecuvântată. Dar vă rog, reţineţi, sunt liber să mă întorc şi să o iau pe altă direcţie oricând o doresc. Dumnezeu nu mă va sili. Aşa că este imperios să aleg să-L slujesc în fiecare zi.

4. Mulţi sunt de părere că regele seleucid Antiohus Epifanes reprezintă puterea cornului celui mic din Daniel 8. Cum putem fi siguri că afirmaţia aceasta nu este adevărată?

Există multe motive. Căteva dintre ele urmează mai jos:

A. Antioh Epifanul nu s-a mărit “nespus de mult” aşa cum o declară profeţia (Daniel 8:9).

B. El nu a domnit “la sfârşit” sau către sfârşitul regatului seleucizilor aşa cum o cere profeţia (Daniel 8:23) ci, mai degrabă, către mijlocul lui.

C. Aceia care susţin că Antioh Epifanul reprezintă cornul cel mic socotesc cele 2300 de zile drept zile literale în loc de zile profeticefiecare egală cu un an. Această perioadă de timp literal de peste şase ani nu îşi are o aplicaţie inteligibilă la capitolul 8 din Daniel. Toate încercările de a face ca această perioadă de timp literal să i se potrivească lui Antioh Epifanul au dat greş în unanimitate, ceea ce reprezintă o situaţie stânjenitoare pentru susţinătorii ei.

D. Cornul cel mic mai există la “timpul sfârşitului” (Daniel 8:12, 17, 19), în timp ce Antioh Epifanul a murit în anul 164 în.Hr.

E. Cornul cel mic “s-a mărit nespus de mult” spre miazăzi, spre răsărit şi spre Palestina (Daniel 8:9). Deşi este adevărat că Antioh Epifanul a condus Palestina pentru o vreme, el n-a repurtat aproape nici un succes în Egipt (miazăzi) şi în Macedonia (răsărit).

F. Cornul cel mic surpă locul locaşului celui sfânt al lui Dumnezeu (Daniel 8:11). Antioh Epifanul nu a distrus templul de la Ierusalim. L-a profanat, dar templul a fost distrus de către romani în anul 70 d.Hr. El nu a distrus nici Ierusalimul, aşa cum o susţine profeţia (Daniel 9:26).

G. Domnul Hristos a aplicat pustiirile din Daniel 9:26 şi 27, nu la distrugerile trecute făcute de Antioh Epifanul în anul 167 în.Hr., ci mai degrabă la viitorul imediat când armata romană urma să distrugă Ierusalimul şi templul în propria Lui generaţie în anul 70 d.Hr. (Luca 21:20-24). În Matei 24:15, Domnul Isus îl aminteşte exact pe profetul Daniel şi spune că prezicerea lui din Daniel 9:26, 27 se va împlini când creştinii urmau să vadă (în viitor) urâciunea pustiirii “aşezată în locul sfânt” de la Ierusalim. Afirmaţia aceasta este prea clară ca să poată fi înţeleasă greşit.

<b.h.< b=””>Este clar că Domnul Isus a legat distrugerea Ierusalimului de refuzul final al Israelului de a-L primi ca Împărat şi Mântuitor (Matei 21:33-43 23:37, 38 Luca 19:41-44). Această legătură dintre respingerea lui Mesia şi nimicirea cetăţii şi a templului reprezintă solia crucială din Daniel 9:26, 27. Este o solie care vesteşte urmările respingerii continue a lui Mesia de către Israelchiar şi după ce li s-au mai acordat 490 de ani de timp de har. Să încerci să aplici profeţia la Antioh Epifanul, care a murit în 164 în.Hr., cu mult înainte de naşterea Domnului Isus, distruge complet sensul capitolelor 8 şi 9 din Danielprofeţia de timp cea mai importantă din Biblie.

Întrebări test

1. Berbecul din Daniel 8 simbolizează (1)

_____   Babilonul.
_____   Medo-Persia.
_____   Grecia.
_____   Roma.

2. Ce reprezintă ţapul din Daniel 8? (1)

_____   Egiptul.
_____   Palestina.
_____   Grecia.
_____   Asiria.

3. Puterea cornului celui mic din Daniel 8 reprezintă (1)

_____   pe Antiohus Epiphanes.
_____   Roma în fazele ei păgâne şi papale.
_____   ateismul.
_____   Irakul.

4. Ziua ispăşirii în vechiul Israel era o zi a judecăţii. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

5. Câţi din cei 2300 de ani au fost tăiaţi pentru evrei? (1)

_____   490 de ani.
_____   700 de ani.
_____   1810 ani.
_____   100 de ani.

6. În profeţia biblică, o zi profetică este egală cu un an literal. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

7. Profeţia celor 2300 de ani a prezis (cu 500 de ani mai înainte ca să se întâmple) că Mesia Se va arăta în anul 27 d.Hr. El S-a arătat exact la acel timp. Asta dovedeşte că (3)

_____   Biblia este inspirată.
_____   Îngerul Gabriel a făcut un calcul exact.
_____   Toate celelalte date din profeţie sunt exacte.
_____   Domnul Isus este Mesia.

8. Când cei 490 de ani acordaţi naţiunii iudaice s-au sfârşit în anul 34 d.Hr., ce au făcut ucenicii? (1)

_____   Au început să le predice oamenilor de alte naţiuni.
_____   Şi-au luat o lungă vacanţă.
_____   Au spus că nici un evreu nu va mai fi mântuit vreodată după anul 34 d.Hr.

9. Conform cu profeţia celor 2300 de ani din Daniel capitolele 8 şi 9, ce a avut loc în 1844? (1)

_____   A început judecata în ceruri.
_____   Timpul de har se încheiase pentru naţiunea iudaică.
_____   Domnul Isus S-a înălţat la cer.
_____   Dumnezeu a închis harul pentru toţi oamenii.

10. Ziua ispăşirii din ceruri va aduce întreg universul într-o armonie desăvârşită cu Dumnezeu. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate cu privire la vreun aspect al ispăşirii? (10)

_____   Domnul Isus Şi-a dat viaţa ca să plătească vina noastră de moarte.
_____   Domnul Isus ne-a eliberat de vina păcatului.
_____   Domnul Isus ne schimbă şi ne transformă în făpturi cu totul noi.
_____   Domnul Isus reface în noi chipul lui Dumnezeu.
_____   În instanţa din ceruri, Dumnezeu respectă alegerea fiecărui om de a-L sluji pe Hristos sau pe Satana.
_____   Orice persoană de pe pământ va şti despre planul lui Satana de a nimici şi despre planul minunat al lui Dumnezeu de a-i salva pe oameni.
_____   Păcatul, Satana şi păcătoşii vor fi izolaţi şi nimiciţi.
_____   Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou pentru copiii Săi şi va locui împreună cu ei.
_____   Păcatul nu se va mai ridica niciodată.
_____   Ispăşirea a fost cu putinţă datoriă jertfei Domnului Hristos la Golgota.
_____   Satana şi îngerii lui se vor converti şi vor fi mântuiţi.

11. Nu există nici o autoritate sau dovadă biblică pentru a scoate ultima săptămână sau ultimii şapte ani din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi a-i aplica lucrării Antihristului către sfârşitul istoriei mondiale. (1)

_____   Adevărat.
_____   Fals.

12. În anul 34 d.Hr., (3)

_____   S-a încheiat timpul de har pentru evrei ca naţiunea aleasă de Dumnezeu.
_____   Ucenicii au început să le vestească evanghelia altor neamuri.
_____   Ştefan, un diacon neprihănit, a fost omorât cu pietre.
_____   A început judecata în ceruri.

13. Perioada de timp de 2300 de zile a început în (1)

_____   anul 34 d.Hr.
_____   1944
_____   1491 în.Hr.
_____   457 în.Hr.

14. Profeţiile din Daniel şi Apocalipsa ni se aplică mai ales nouă şi timpului nostru. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

Dumnezeu a făcut planurile

Dumnezeu a făcut planurile.Lesson 17

Cu toţi ştim că acum 4000 de ani, pe măreţul vârf al muntelui Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci. Dar majoritatea oamenilor nu cunosc că în acelaşi timp, Domnul i-a dat lui Moise schiţa uneia dintre cele mai tainice structuri ce s-au zidit vreodată – sanctuarul. Probabil că a fost important, deoarece israeliţii n-au putut să intre în Ţara Făgăduită până ce nu l-au terminat. Acest templu unic, portabil reprezenta locul prezenţei lui Dumnezeu între poporul Său, iar slujbele lui îi arătau naţiunii de sclavi eliberaţi o panoramă tridimensională a planului de mântuire. O privire atentă asupra secretelor sanctuarului vă va cristaliza înţelegerea modului a cum îi salvează Domnul Isus pe cei pierduţi şi cum îi conduce la biserică. Sanctuarul mai reprezintă o cheie pentru înţelegerea câtorva profeţii. Acest Ghid de studiu teribil vă va ajuta să exploraţi sanctuarul şi să-i descoperiţi înţelesurile ascunse. Vă aşteaptă o expediţie palpitantă!
Dumnezeu Însuşi i-a dat lui Moise planul pentru sanctuar.

Dumnezeu Însuşi i-a dat lui Moise planul pentru sanctuar.

1. Ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să zidească?

“Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor.” Exod 25:8.

Răspundeţi:   Domnul i-a cerut lui Moise să înalţe un sanctuaro clădire deosebită care urma să slujească drept sălaş pentru măreţul Dumnezeu al cerurilor.

O scurtă descriere a sanctuarului
Sanctuarul reprezenta o structură elegantă, de genul unui cort (de dimensiunile 4,5 m pe 13,5 m ce se afla pe un cot de 0,45 m) unde sălăşluia prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu şi unde aveau loc slujbe deosebite. Pereţii erau făcuţi din scânduri din lemn de salcâm, aşezate în picioare, puşi în verigi de argint, poleite cu aur (Exod 26:15-19, 29). Acoperişul era făcut din patru straturi de cuverturi: in, păr de capră, piele de berbec şi piele de viţel de mare (Exod 26:1, 6-14). Avea două încăperi: sfânta şi sfânta sfintelor. Cele două încăperi erau despărţite de un văl sau o cortină groasă şi grea. Curteaterenul din jurul sanctuaruluiavea 22 m pe 45 m (Exod 27:18). Era îngrădită de pânză fină de in sprijinită pe 60 de stâlpi din aramă (Exod 27:9-16).

2. Ce vroia Dumnezeu ca să înveţe poporul Său din lecţia sanctuarului?

2. Ce vroia Dumnezeu ca să înveţe poporul Său din lecţia sanctuarului?

Dumnezeule, căile Tale se află în sanctuar! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?” Psalmul 77:13 (Traducerea King James).

Răspundeţi:   În lecţia sanctuarului de pe pământ se descoperă planul de mântuire făcut de Dumnezeu. Biblia ne învaţă că toate lucrurile din sanctuar sau tot ceea ce se lega de slujbele de la sanctuar reprezenta un simbol a ceea ce urma Domnul Isus să facă pentru a ne salva. Asta înseamnă că nu vom putea să înţelegem pe deplin planul de mântuire până ce nu vom pricepe simbolurile legate de sanctuar. Aşa că ne vine greu să accentuăm cât de important este acest ghid de studiu.

Sanctuarul şi slujbele lui trebuiau să demonstreze planul de mântuire.

Sanctuarul şi slujbele lui trebuiau să demonstreze planul de mântuire.

3. De unde a căpătat Moise schiţa pentru sanctuar? A cui copie o reprezenta clădirea?

“Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al măririi, în ceruri, ca slujitor al locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.” “Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: “Ia seama”, i s-a zis “să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. Evrei 8:1, 2, 5.

Răspundeţi:   Schiţa sanctuarului şi toate indicaţiile pentru construirea lui i-au fost date lui Moise de către Dumnezeu. Ea era o copie a sanctuarului din ceruri, care reprezenta modelul pentru sanctuarul lui Moise.

4. Ce mobilier se afla în curte?

4. Ce mobilier se afla în curte?

Răspundeţi:   A. Altarul pentru arderile de tot unde se jertfeau animalele se afla în curte, chiar la intrare (Exod 27:1-8). Acest altar reprezenta crucea Domnului Hristos. Animalul Îl reprezenta pe Domnul Isus, jertfa finală (Ioan 1:29).

B. Ligheanul aflat între altar şi intrarea în sanctuar era un lighean mare făcut din aramă. Aici preoţii se spălau pe mâini şi pe picioare înainte de a aduce o jertfă sau înainte de a intra în sanctuar (Exod 30:17-21 38:8).

Apa reprezenta curăţirea de păcat sau naşterea din nou (Tit 3:5).

5. Ce mobilier se afla în sfânta?

5. Ce mobilier se afla în sfânta?

Răspundeţi:   A. Masa cu pâinile pentru punerea înainte (Exod 25:23-30) Îl reprezenta pe Domnul Isus, pâinea vieţii (Ioan 6:51).

B. Sfeşnicul cu şapte braţe (Exod 25:31-40) Îl reprezenta pe Domnul Isus, lumina lumii (Ioan 9:5 1:9). Untdelemnul reprezenta Duhul Sfânt (Zaharia 4:1-6 Apocalipsa 4:5).

C. Altarul tămâierii (Exod 30:7, 8) reprezenta rugăciunile poporului lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8).

Scaunul îndurării reprezenta scaunul lui Dumnezeu din ceruri, care se află de asemenea între doi îngeri.

Scaunul îndurării reprezenta scaunul lui Dumnezeu din ceruri, care se află de asemenea între doi îngeri.

6. Ce mobilier se afla în sfânta sfintelor?

Răspundeţi:   Chivotul legământului, singurul mobilier din sfânta sfintelor (Exod 25:10-22), era de fapt un cufăr din lemn de salcâm poleit cu aur. Deasupra acestui cufăr se aflau doi îngeri făcuţi din aur turnat. Între aceşti îngeri se afla scaunul îndurării în Biblia Cornilescu este numit capacul ispăşirii (Exod 25:17-22), unde sălăşluia prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu. El simboliza scaunul de domnie al lui Dumnezeu din ceruri, care se află de asemenea între doi îngeri (Psalm 80:1).

Cele zece porunci se aflau în interiorul chivotului. Ele reprezentau caracterul lui Dumnezeu, pe care El îl sădeşte în inima copiilor Săi.

Cele zece porunci se aflau în interiorul chivotului. Ele reprezentau caracterul lui Dumnezeu, pe care El îl sădeşte în inima copiilor Săi.

7. Ce se afla în interiorul chivotului?

Răspundeţi:   Cele Zece Porunci, pe care Dumnezeu le-a scris pe table de piatră cu propriul Său deget şi de care copiii Săi vor asculta întotdeauna (Apocalipsa 14:12), se aflau în interiorul chivotului (Deuteronom 10:4, 5). Dar capacul îndurării se afla deasupra lor, ceea ce însemna că atâta timp cât copiii lui Dumnezeu îşi mărturiseau păcatele şi le părăseau (Proverbe 28:13), urma să se întindă asupra lor îndurarea prin sângele care era stropit de către preot pe capacul îndurării (Leviticul 16:15, 16). Sângele animalului reprezintă sângele Domnului Isus care s-a vărsat pentru noi ca să ne aducă iertarea de păcate (Matei 26:28; Evrei 9:22).

Animalele jertfite Îl reprezentau pe Domnul Isus, care Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru toţi oamenii.

Animalele jertfite Îl reprezentau pe Domnul Isus, care Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru toţi oamenii.

8. De ce era nevoie să se jertfească animale în cadrul slujbelor de la sanctuarul din Vechiul Testament?

“Şi, după lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.” Evrei 9:22. “Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Matei 26:28.

Răspundeţi:   Era nevoie de jertfirea animalelor pentru ca oamenii să înţeleagă că fără vărsarea sângelui Domnului Isus, păcatele nu le puteau fi iertate niciodată. Adevărul şocant şi urât este că pedeapsa pentru păcat este moartea veşnică (Romani 6:23). Întrucât toţi am păcătuit, toţi ar trebui să murim. Când Adam şi cu Eva au păcătuit, ar fi trebuit să moară imediat, dacă n-ar fi fost Domnul Isus, care S-a interpus şi S-a oferit ca să-Şi dea viaţa Lui desăvârşită ca jertfă pentru a plăti pedeapsa de moarte pentru toţi oamenii (Apocalipsa 13:8). După apariţia păcatului, Dumnezeu i-a cerut păcătosului să aducă o jertfă de animal (Geneza 4:3-7). Păcătosul urma să înjunghie animalul cu propria lui mână (Leviticul 1:4, 5). Era ceva sângeros şi şocant. Şi fără îndoială că îl impresiona pe păcătos prin realitatea solemnă a urmărilor teribile ale păcatului (moartea veşnică) şi nevoia disperată după un Mântuitor şi un Înlocuitor. Fără un Mântuitor, nimeni n-avea nici o speranţă de mântuire.

Sistemul de jertfe învăţa, prin simbolul animalului ucis, că Dumnezeu urma să-L dea pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele lor (1 Corinteni 15:3). Domnul Isus urma să devină nu doar Mântuitorul lor, ci şi Înlocuitorul lor (Evrei 9:28). Când Ioan Botezătorul L-a întâlnit pe Isus, a declarat: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Ioan 1:29. În Vechiul Testament, oamenii priveau înainte aşteptând cu nerăbdare evenimentele de la cruce, pentru a fi salvaţi. Noi privim înapoi la Golgota ca să fim salvaţi. Nu există alt izvor de mântuire (Fapte 4:12).

Jertfele de animale trebuiau să înveţe adevărul şocant că păcatul urma să-L coste viaţa pe Domnul Isus.

Jertfele de animale trebuiau să înveţe adevărul şocant că păcatul urma să-L coste viaţa pe Domnul Isus.

9. Cum se aduceau jertfă animalele la serviciul din sanctuar şi ce însemna aceasta?

“Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot şi va fi primit de Domnul ca să facă ispăşire pentru el.” “Să-l junghie în partea de miazănoapte a altarului.” Leviticul 1:4, 11.

Răspundeţi:   Când un păcătos aducea un animal ca jertfă la uşa curţii, preotul îi întindea un cuţit şi un lighean. Păcătosul îşi punea mâinile pe capul animalului şi îşi mărturisea păcatele. Lucrul acesta simboliza transferul păcatului de la păcătos la animal. La acest punct, păcătosul era considerat nevinovat, iar animalul vinovat. Întrucât acum simbolic animalul era vinovat, trebuia să plătească plata păcatului–moartea. Înjunghiind animalul cu propria lui mână, păcătosul înţelegea practic că păcatul său a provocat moartea animalului nevinovat şi că păcatul său va aduce moartea nevinovatului Isus.

10. Când se aducea o jertfă de animal pentru întreaga adunare, ce făcea preotul cu sângele? Ce simbolizează acest lucru?

“Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului în cortul întâlnirii; să-şi moaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei din lăuntru.” Leviticul 4:16, 17.

Răspundeţi:   Când se aducea o jertfă ăentru păcatele întregii adunări, sângele era dus de către preot, care Îl reprezenta pe Domnul Isus (Evrei 3:1) în sanctuar şi stropea cu el perdeaua care despărţea cele două încăperi. De cealaltă parte a perdelei sălăşluia prezenţa lui Dumnezeu. Astfel, se îndepărtau păcatele oamenilor şi se transferau simbolic asupra sanctuarului. Această lucrare făcută de către preot cu sângele animalului prefigura lucrarea pe care o face acum Domnul Hristos cu sângele Său în ceruri. După ce a murit pe cruce ca jertfă pentru păcatele noastre, Domnul Isus a înviat şi S-a înălţat la ceruri ca Marele nostru Preot ca să slujească cu sângele Său în sanctuarul din ceruri (Evrei 9:11, 12). Sângele cu care slujea preotul de pe pământ Îl reprezenta pe Domnul Isus care Îşi oferea sângele în dreptul rapoartelor păcatelor noastre din sanctuarul de sus, arătând că ele sunt iertate atunci când le mărturisim în numele Său (1 Ioan 1:9).

În calitate de Jertfă pentru noi, Domnul Isus ne aduce o viaţă total schimbată , iertându-ne totodată şi toate păcatele.

În calitate de Jertfă pentru noi, Domnul Isus ne aduce o viaţă total schimbată , iertându-ne totodată şi toate păcatele.

11. Întemeindu-ne pe slujbele de la sanctuar, în care două mari calităţi Îşi slujeşte Domnul Isus poporul? Ce binecuvântări fantastice primim de pe urma slujbei Sale pline de iubire?

“Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit.” 1 Corinteni 5:7. “Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4:14-16.

Răspundeţi:   Domnul Isus slujeşte ca jertfă pentru păcatele noastre şi ca Marele nostru Preot ceresc. Moartea Lui ca miel de jertfă pentru noi şi slujirea Lui continuă, plină de putere în calitate de Mare Preot al nostru din ceruri, realizează două minuni incredibile pentru noi:

A. O schimbare totală a vieţii numită naşterea din nou, având toate păcatele trecutului iertate (Ioan 3:3-6 Romani 3:25).

B. Putere ca să trăim drept atât în prezent cât şi în viitor (Tit 2:14 Filipeni 2:13).

Aceste două minuni ajută ca un om să devină neprihănitceea ce înseamnă că între acea persoană şi Dumnezeu există o legătură corectă. Nu există nici o cale cu putinţă ca cineva să ajungă neprihănit prin fapte (propriile lui eforturi), deoarece neprihănirea implică minuni pe care le poate realiza doar Domnul Isus (Fapte 4:12). Cineva ajunge neprihănit când îşi pune încrederea că Domnul Isus va face în locul lui ceea ce el nu poate face singur.

Iată ce înseamnă termenul biblic de “neprihănire prin credinţă”. Îl rog pe Domnul Isus să devină conducătorul vieţii mele şi am încredere că El va lucra minunile necesare atâta timp cât Eu voi colabora pe deplin cu El. Această neprihănire, care se realizează miraculos în favoarea mea şi în mine de către Domnul Isus, reprezintă singura neprihănire adevărată care există. Orice alt gen de neprihănire este doar o imitaţie.

Domnul Isus, prin puterea Sa de a face minuni, ne va ajuta să împlinim cu bucurie doar lucrurile care Îi sunt pe plac lui Dumnezeu.

Domnul Isus, prin puterea Sa de a face minuni, ne va ajuta să împlinim cu bucurie doar lucrurile care Îi sunt pe plac lui Dumnezeu.

12. Care anume şase făgăduinţe ni le oferă Biblia cu privire la neprihănirea dată nouă în dar prin Domnul Isus?

Răspundeţi:   A. Ne va acoperi păcatele trecute şi ne va socoti drept nevinovaţi (Isaia 44:22 Ioan 1:9).

B. La început am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26, 27). Domnul Isus făgăduieşte să refacă în noi chipul lui Dumnezeu (Romani 8:29).

C. Domnul Isus ne dă dorinţa de a trăi drept şi pe urmă ne acordă puterea Lui de a împlini cu adevărat acest lucru (Filipeni 2:13).

D. Domnul Isus, prin puterea Sa de a face minuni, ne va ajuta să împlinim cu bucurie doar lucrurile care Îi sunt pe plac lui Dumnezeu (Evrei 13:20, 21 Ioan 15:11).

E. El îndepărtează de la noi pedeapsa de moarte, punând în dreptul nostru viaţa Lui fără de păcat şi moartea Lui ispăşitoare (2 Corinteni 5:21).

F. Domnul Isus Îşi asumă răspunderea de a ne păstra credincioşi până ce Se va întoarce să ne ia la ceruri (Filipeni 1:6 Iuda 1:24).

Domnul Isus este gata să împlinească toate aceste făgăduinţe glorioase şi în viaţa ta. Dar tu eşti pregătit? Îngenunchează chiar acum şi roagă-L să-ţi ia viaţa în stăpânire. Vei vedea că nu te va uita.

Rolul nostru în cadrul mântuirii este să-L urmăm pe Domnul Isus cu iubire şi de bună voie acolo unde ne duce.

Rolul nostru în cadrul mântuirii este să-L urmăm pe Domnul Isus cu iubire şi de bună voie acolo unde ne duce.

13. Oare cineva mai are vreun rol de împlinit în a deveni neprihănit prin credinţă?

“Nu orişicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 7:21.

Răspundeţi:   Da, Domnul Isus declară că trebuie să împlinim voia Tatălui Său. În timpul Vechiului Testament, o persoană care se convertise cu adevărat continua să aducă drept jertfă miei, arătând prin asta regretul său faţă de păcat şi dorinţa lui din toată inima de a-L lăsa pe Domnul să-I conducă viaţa întru totul.

Astăzi, deşi nu putem îndeplini minunile necesare ca să devenim neprihăniţi, trebuie să ne reconsacrăm zilnic Domnului Isus (1 Corinteni 15:31), invitându-L să ne ia viaţa în stăpânire pentru ca acele minuni să poată avea loc. Trebuie să dorim să ascultăm de bună voie şi să-L urmăm pe Domnul Isus acolo unde ne duce (Ioan 12:26 Isaia 1:18-20).

Păcatul ne face să dorim să facem ca noi (Isaia 53:6) şi astfel să ne răzvrătim împotriva Domnului aşa cum a făcut-o Satana la început (Isaia 14:12-14).

Să-I îngăduim Domnului Isus să ne conducă viaţa uneori este atât de cumplit de greu ca şi cum ţi s-ar scoate un ochi sau şi s-ar tăia vreo mână (Matei 5:29, 30), deoarece păcatul este atrăgător şi poate fi învins doar prin puterea lui Dumnezeu de a face minuni (Marcu 10:27).

Mulţi împărăşesc părerea că Domnul Isus îi va lua la cer pe toţi cei care mărturisesc că sunt salvaţi, indiferent de purtarea lor. Dar lucrurile nu stau aşa. Teoria aceasta este o născocire de-a lui Satana. Creştinul trebuie să urmeze felul de trai al Domnului Isus (1 Petru 2:21). Sângele Domnul Isus prin puterea lui este în stare să îndeplinească acest lucru în dreptul nostru al tuturor (Evrei 13:12), dar numai dacă Îi dăm Domnului Isus deplina stăpânire a vieţii noastre şi numai dacă Îl urmăm cu bucurie acolo unde ne ducedeşi uneori cărarea s-ar putea să fie aspră şi stâncoasă (Matei 7:13, 14, 21).

Ţapul pentru Domnul Îl reprezenta pe Domnul Isus, care urma să moară pentru păcatele noastre.

Ţapul pentru Domnul Îl reprezenta pe Domnul Isus, care urma să moară pentru păcatele noastre.

14. Mă puteţi ajuta să înţeleg ce înseamnă ziua ispăşirii?

Răspundeţi:   A. O dată pe an, în ziua ispăşirii, avea loc în Israel o zi solemnă de judecată (Leviticul 23:27). Toţi urmau să-şi mărturisească toate păcatele. Cei care refuzau s-o facă erau îndepărtaţi chiar în acea zi pentru totdeauna din tabăra Israelului (Leviticul 23:29).

B. Se alegeau doi ţapi: Unul ţapul pentru Domnul celalt ţapul de ispăşire, care îl reprezenta pe Satana (Leviticul 16:8). Ţapul pentru Domnul era omorât şi adus ca jertfă pentru păcatele poporului (Leviticul 16:9). Dar în acea zi, sângele era dus în sfânta sfintelor şi se stropea cu el pe capacul îndurării şi înaintea lui (Leviticul 16:14). Doar în această zi deosebită de judecată marele preot intra în sfânta sfintelor ca să se întâlnească cu Dumnezeu la capacul îndurării.

Sângele stropit (care reprezenta jertfa Domnului Isus) era primită de către Dumnezeu şi păcatele mărturisite ale poporului se transferau de la sanctuar asupra marelui preot. Pe urmă, el transfera aceste păcate mărturisite asupra ţapului ispăşitor, care era izgonit în pustie (Leviticul 16:16, 20-22). Astfel, sanctuarul era curăţit de păcatele poporului, care fuseseră transferate prin sângele stropit în faţa perdelei şi care se strânseseră de un an de zile.

Ziua de ispăşire din Israel reprezenta un simbol al judecăţii finale, care va încheia pentru totdeauna problema păcatului din univers.

Ziua de ispăşire din Israel reprezenta un simbol al judecăţii finale, care va încheia pentru totdeauna problema păcatului din univers.

15. Oare ziua ispăşirii simbolizează sau prefigurează o parte din măreţul plan al mântuirii realizat de Dumnezeu, aşa cum o făceau şi alte slujbe sau situaţii din sanctuar?

“Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca însăşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune ca acestea.” Evrei 9:23.

Răspundeţi:   Da. Slujbele din acea zi arătau spre ştergerea păcatului de către adevăratul Mare Preot din sanctuarul ceresc. Prin sângele Său vărsat pus în dreptul acelora scrişi în cartea vieţii, Domnul Hristos urma să confirme hotărârea copiilor Săi de a-I sluji pe vecie. Această zi deosebită de judecată, asemenea zilei de Yom Kippur a Israelului, prefigura ispăşirea finală ce urma să se facă pentru planeta pământ. Din simbolul anual al zilei de ispăşire din vechime, toată omenirea primeşte asigurarea că Marele nostru Preot cel credincios, Domnul Isus, încă mijloceşte în ceruri pentru poporul Său şi este gata să şteargă păcatele tuturor acelora care au credinţă în sângele Lui vărsat. Ispăşirea finală duce la judecata finală, care va decide problema păcatului din viaţa fiecărui om, având ca verdict fie viaţa fie moartea.

Evenimente importante
În următoarele două Ghiduri de studiu, veţi descoperi cum prefigurau simbolic sanctuarul de pe pământ şi mai ales ziua ispăşirii evenimente importante de la timpul sfârşitului, pe care Dumnezeu le va face să se întâmple din sanctuarul ceresc.

Data judecăţii
În următorul ghide de studiu, vom examina o profeţie biblică crucială în care Dumnezeu fixează o dată de începere a judecăţii din ceruri. Într-adevăr, palpitant!

16. Doresc să primesc neprihănirea Domnului Hristos, care include iertare, curăţire de păcate şi puterea de a trăi neprihănit în prezent şi în viitor.

Răspundeţi:

Întrebări test

1. Ce mobilier se afla în curtea sanctuarului? (2)

_____   Capacul îndurării.
_____   Ligheanul.
_____   Scaune.
_____   Altarul arderilor de tot.

2. Prezenţa lui Dumnezeu sălăşluia la capacul îndurării. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

3. Candelabrul cu cele şapte braţe repezenta (1)

_____   pe Domnul Isus, lumina lumii.
_____   cea de-a doua venire a Domnului Hristos.
_____   zidurile strălucitoare ale noului Ierusalim.

4. Scopul sanctuarului şi al slujbelor lui era să (1)

_____   îi ajute pe oameni să-i înţeleagă pe îngeri.
_____   le procure hrană animală oamenilor.
_____   simbolizeze planul de mântuire.

5. Cine a făcut planurile pentru sanctuar? (1)

_____   Noe.
_____   Un înger.
_____   Aaron.
_____   Dumnezeu.

6. Cele Zece Porunci se aflau în interiorul chivotului legământului. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

7. Animalele jertfite reprezentau (1)

_____   Duhul Sfânt.
_____   Un război.
_____   Pe Isus Hristos.

8. Întemeindu-Se pe sanctuar, în care anume două calităţi ne slujeşte Domnul Isus? (2)

_____   Împărat.
_____   Jertfă.
_____   Mare Preot.
_____   Conducător al universului.

9. Care din următoarele erau adevărate cu privire la sanctuarul de pe pământ? (2)

_____   Avea trei încăperi.
_____   Era o structură asemenea unui cort.
_____   Mărimea lui era de 152 m x 304 m.
_____   Curtea era făcută din stâlpi de aramă şi pânză de in.
_____   Acoperişul era făcut din ţigle egiptene.
_____   Ligheanul se afla în sfânta sfintelor.

10. Neprihănirea prin credinţă este singura neprihănire adevărată. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

11. Neprihănirea prin credinţă vine din (1)

_____   Faptele omului.
_____   După ce te botezi.
_____   credinţa doar în Isus Hristos.

12. Cine înjunghia animalul de jertfă pe care îl aducea păcătosul? (1)

_____   Dumnezeu.
_____   Preotul.
_____   Păcătosul.

13. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate cu privire la neprihănirea pe care ne-o oferă Domnul Isus? (3)

_____   Ea reface chipul lui Dumnezeu în noi.
_____   Nu este ceva miraculos.
_____   Faptele noastre bune îşi au şi ele rolul lor.
_____   Ne acoperă păcatele noastre trecute.
_____   Pune în noi dorinţa de a trăi drept.

14. Care din următoarele sunt adevărate cu privire la ziua ispăşirii? (4)

_____   Avea loc în fiecare lună.
_____   Era o zi a judecăţii.
_____   Era o zi de distracţie şi jocuri.
_____   Simboliza judecata finală.
_____   Ţapul ispăşitor îl simboliza pe Satana.
_____   Sângele era dus în sfânta sfintelor.

15. Neprihănirea înseamnă o legătură corectă cu Dumnezeu. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

16. Înjunghierea unui animal îi ajuta pe oameni să înţeleagă că păcatul a adus pedeapsa de moarte asupra tuturor oamenilor. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

Semnul fiarei

Semnul fiarei.Lesson 20

Un număr tatuat, un cip sub piele sau ceva mai subtil? Este una dintre cele mai greşit interpretate profeţii din toată Biblia – este atât de important să înţelegem corect acest subiect. Dar studiind semnul fiarei, trebuie să tratăm câteva aspecte foarte sensibile, spunându-le pe nume şi specificându-le. Nu este un lucru popular azi, dar trebuie să fim fermi, deoarece Dumnezeu Îşi iubeşte poporul şi doreşte ca el să ştie adevărul. Acest mesaj nu este al nostru, ci al lui Isus. Şi având în faţă moartea veşnică pentru cei care acceptă semnul, ar fi o crimă să nu-L ajutăm să transmită acest mesaj. Această lecţie ar trebui probabil prefaţată cu un avertisment de genul: “DIAVOLUL NU VREA CA TU SĂ CITEŞTI ŞI SĂ TERMINI ACEST GHID DE STUDIU.” Aşa că te rog citeşte Apocalipsa 13:1-8, 14:9-12, şi 16-18 şi roagă-te pentru ca Duhul Sfânt să-ţi acorde o inimă sinceră şi înţelegătoare înainte ca să porneşti în acest studiu.O recapitulare urgentă
Am învăţat din ghidul de studiu numărul 2 că un conflict enorm se află în derulare între Dumnezeu şi diavol. De-a lungul secolelor, acest conflict s-a accentuat de când Lucifer, cel mai puternic înger din paradis, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Cu îngerii care l-au urmat a încercat să-L învingă pe Dumnezeu şi să preia controlul universului. Dumnezeu şi îngerii credincioşi nu au avut de ales decât să-l dea afară pe Lucifer şi pe îngerii lui din paradis. Lucifer, care a devenit cunoscut ca diavolul sau Satana, a fost furios. Hotărârea lui de a-L distruge pe Dumnezeu şi de a controla universul s-a mărit cu trecerea fiecărui an. Uluitor dar el a câştigat sprijinul marii majorităţi a oamenilor de pe pământ în răzvrătirea sa. Domnul de asemenea caută loialitatea şi sprijinul oamenilor, dar îi lasă pe toţi să aleagă. Curând orice persoană de pe pământ va fi de partea lui Satana sau a lui Dumnezeu. Lupta finală dintre Satana şi Dumnezeu se află în faţa noastră, şi este descrisă în cartea Apocalipsei. Această carte scoate în evidenţă faptul că Dumnezeu are o emblemă, sau un semn, care va identifica poporul Lui. Satana de asemenea are o emblemă, sau un semn, care îi va identifica pe cei care îl sprijină. Ca de obicei, Satana va lucra printr-o putere pământească (simbolizată în Apocalipsa printr-o fiară) ca să-şi impună semnul. Acest ghid de studiu va descoperi semnul fiarei, pe care îl va primi fiecare persoană ce se va pierde la timpul sfârşitului. Dacă nu ştii care este “semnul” lui, cum ai putea evita să-l primeşti?
Apocalipsa, capitolul 13 ne oferă 11 caracteristici identificabile ale fiarei.

Apocalipsa, capitolul 13 ne oferă 11 caracteristici identificabile ale fiarei.

1. Pentru a şti ce este “semnul”, trebuie mai întâi să identificăm fiara. Cum descrie Biblia fiara?

Răspundeţi:   Apocalipsa 13:1-8, 16-18 ne oferă 11 caracteristici identificabile. Sunt enumerate mai jos:

A. Se ridică din mare (versetul 1).

B. Compusă din cele patru fiare din Daniel capitolul 7 (versetul 2).

C.Balaurul îi dă putere şi autoritate (versetul 2).

D. Primeşte o rană mortală (versetul 3).

E. Rana mortală se vindecă (versetul 3).

F. Putere politică solidă (versetele 3, 7).

G. Putere religioasă solidă (versetele 3, 8).

H.Vinovată de blasfemie (versetele 1, 5, 6).

I. Se luptă şi îi înfrânge pe sfinţi (versetul 7).

J. Conduce timp de 42 de luni (versetul 5).

K. Are un număr misterios666 (versetul 18).

Vă sună unele dintre aceste puncte familiar? Desigur! Am descoperit multe dintre ele mai devreme atunci când am studiat despre Antihrist în Daniel capitolul 7.“Fiara” din Apocalipsa 13 este pur şi simplu alt nume pentru “Antihrist,” despre care am aflat în Daniel 7 că este papalitatea.

Profeţiile din Daniel şi Apocalipsa vorbesc adesea despre acelaşi lucru ca şi profeţiile anterioare, dar de fiecare dată se adaugă noi caracteristici pentru a face profeţiile cât mai clare. Aşadar, aşteaptă-te să înveţi câteva lucruri noi despre Antihrist din acest Ghid al Studiului. Acum, hai să tratăm, unul câte unul, cele 11 puncte care ne descriu fiara.

A. Se va ridica din mare (Apocalipsa 13:1).
Marea (sau apa) în profeţie se referă la oameni, sau la o zonă populată

(Apocalipsa 17:15). Deci fiara sau Antihristul, se va ridica din mijlocul naţiunilor existente ale lumii cunoscute pe atunci. Papalitatea, aşa cum ştim cu toţii, va apărea în Europa de vest, aşa că acest lucru se potriveşte în acest aspect.

O explicaţie
În armonie cu porunca Lui Dumnezeu de a respecta toţi oamenii (1 Petru 2:17), facem o pauză aici pentru a recunoaşte papalitatea pentru multele ei fapte bune si activităţi. Spitalele ei, orfelinatele, grija pentru săraci, casele pentru mamele singure şi grija pentru bătrâni, sunt universal apreciate. Ea poate fi sincer laudată pentru multe lucruri. Dar, ca toate celelalte organizaţii, a făcut şi greşeli. Dumnezeu ne descoperă unele dintre greşeli în Apocalipsa. Domnul, care binecuvântează şi consolează, trebuie câteodată să pedepsească şi să corecteze. Vă rog rugaţi Duhul Sfânt al Lui să vă vorbească în timp ce studiaţi acest subiect crucial.

B. Va fi un amalgam al celor patru fiare din Daniel capitolul 7 (Apocalipsa 13:2).

Studiază comparaţia de mai jos pentru a vedea cum se potriveşte totul:

Apocalipsa capitolul 13
Babilon Fiara cu chip de leu(vs. 4) “Gura unui leu” (vs. 2)
Medo-Persia Fiara cu chip de urs(vs.5) “Picioarele unui urs” (vs.2)
Grecia Fiara cu chip de leopard (vs. 6) “Asemănător unui leopard” (vs. 2)
Roma Fiara cu zece coarne (vs. 7) “Având…zece coarne” (vs. 1)

Cele patru fiare din Daniel 7 sunt descrise ca făcând parte din Antihrist, sau din fiară, pentru că papalitatea a incorporat credinţe păgâne şi practici din toate cele patru împărăţii. Le-a îmbrăcat în veşminte spirituale şi le-a împrăştiat în lume ca învăţătură creştină. Iată una dintre multele declaraţii de bază din istorie: “Într-o anume măsură, ea (papalitatea) a copiat organizaţia sa de la imperiul roman, a păstrat şi a fructificat intuiţia filosofică a lui Socrate, Plato şi Aristotel, a împrumutat atât de la barbari cât şi de la imperiul roman bizantin, dar întotdeauna a rămas ea însăşi, rezumând bine toate urmele trasate din surse externe.” 1 Acest punct i se potriveşte cu desăvârşire papalităţii.

C. Fiara trebuie să îşi primească puterea, tronul (capitala), şi autoritatea de la balaur (Apocalipsa 13:2).
Pentru a identifica balaurul, să mergem la Apocalipsa capitolul 12, unde biserica lui Dumnezeu din timpul din urmă este ilustrată ca o femeie curată. În profeţie, femeia curată reprezintă poporul adevărat al lui Dumnezeu sau biserica (Ieremia 6:2 Isaia 51:16). (În ghidul de studiu 23, vom prezenta un studiu detaliat al bisericii din timpul din urmă a lui Dumnezeu din Apocalipsa capitolul 12. Ghidul de studiu numărul 22 explică Apocalipsa capitolele 17 şi 18, unde bisericile decăzute sunt simbolizate printr-o mamă decazută şi fiicele ei decăzute.) Femeia curată este descrisă ca fiind însărcinată şi pe punctul de a naşte. Balaurul stă ghemuit aproape, sperând să-i “mănânce” bebeluşul la naştere. În orice caz, când copilul se naşte, El Se fereşte de balaur, Îşi îndeplineşte misiunea, şi pe urmă Se ridică la cer. Evident, bebeluşul este Isus, pe care Irod a încercat să-L distrugă, omorând toţi bebeluşii din Betleem (Matei 2:16). Aşa că balaurul reprezintă Roma pagână, al cărei rege era Irod. Puterea din spatele complotului lui Irod era, bine înţeles, diavolul (Apocalipsa 12:7-9). Satana acţionează prin diferite guverne pentru a-şi îndeplini lucrarea lui urâtăîn acest caz, Roma păgână.

Vom menţiona doar două referiri din istorie care să ne ajute, deşi sunt multe: (1) “Biserica romană…s-a aşezat singură în locul imperiului roman mondial a cărui continuare actuală şi este. …Papa…este succesorul lui Cezar.”

2 (2) “Măreaţa biserică catolică a fost puţin mai mult decât imperiul roman botezat. Roma a fost atât transformată cât şi convertită. Chiar capitala vechiului imperiu a devenit capitala imperiului creştin. Serviciul lui Pontifex Maximus a continuat cu cel al Papei.”

3Aşa că şi în acest aspect lucrurile se potrivesc în dreptul papalităţii. Şi-a primit capitala şi puterea de la Roma păgână.

D. Va primi o rană de moarte (Apocalipsa 13:3).
Rana de moarte a fost cauzată atunci când generalul lui Napoleon, Alexandre Berthier a intrat în Roma şi l-a luat pe Papa Pius al VI-lea captiv în februarie 1798. Napoleon a decretat ca la moartea papei, papalitatea să înceteze. Papa a murit în Franţa în august 1799. “Jumătate din Europa a crezut…că fără Papa, papalitatea va muri.”

4 Deci şi acest punct îi corespunde papalităţii.

E. Rana de moarte urma să se vindece şi întreaga lume urma să-şi aducă omagiile fiarei (Apocalipsa 13:3).
De când s-a vindecat, puterea papalităţii a crescut şi s-a mărit până ce a ajuns ca astăzi să fie una dintre cele mai puternice organizaţii politico-religioase si centre de influenţă din lume. Malachi Martin, membru desăvârşit al Vaticanului şi un expert în spionaj, dezvăluie următoarele lucruri în cea mai bine vândută carte a sa.

The Keys of This Blood (Cheile acestui sânge)
5 (numerele paginilor în paranteze):

DESPRE PAPA:
Este la fel de hotărât să fie conducătorul lumii, precum a fost Constantin în vremea sa (49). Este protejat de patru guverne (120). Este cea mai cunoscută persoană a secolului XX (123). Este prieten personal cu liderii a 91 de ţări (490). Populaţia lumii este în viziunea sa pregătită pentru un puternic guvern moral cu control al lumii întregi (160). Şaisprezece mii de jurnalişti au acoperit vizita sa în America (490).DESPRE PAPALITATE:
Ambasadorul Americii spune că Vaticanul este făra îndoială ca un “post de ascultare” (120). Vaticanul ştie de sâmbătă ce se va întâmpla luni oriunde în lume (439). Structura papală este deja pregătită pentru dominaţia întregii lumi. (143).Evident, rana este vindecată şi ochii naţiunilor sunt asupra Vaticanului, astfel că şi acest punct i se potriveşte în dreptul papalităţii.

F. Va deveni o puternică putere politică. (Apocalipsa 12:3, 7).
Vezi punctul E de mai sus.

G. Va deveni o foarte puternică organizaţie religioasă (Apocalipsa 13:3, 8).
Vezi punctul E de mai sus.

H. Va fi vinovată de blasfemie (Apocalipsa 13:5, 6).
Papalitatea este vinovată de blasfemie pentru că preoţii ei pretind că iartă păcatele, iar Papa pretinde a fi Hristos.

I. Se vor lupta cu sfinţii şi îi vor persecuta (Apocalipsa 13:7).
Papa chiar a persecutat şi a distrus milioane de sfinţi în timpul evului mediu.

J. Va domni timp de 42 de luni (Apocalipsa 13:5).
Papalitatea a domnit timp de 42 de luni profetice, care echivalează cu 1260 anide la 538-1798 d. H.

Punctele de la H la J de asemenea i se potrivesc foarte clar papalităţii.

Le-am dezbătut doar pe scurt aici pentru că sunt dezvoltate mai larg în Ghidul de Studiu numărul 15, întrebarea 8, punctele E, G, şi H.

K. Urma să aibă misteriosul număr 666 (Apocalipsa 13:18).
Acest verset spune, “Este un număr de om,” şi Apocalipsa 15:2 spune că este “numărului numelui ei.” Ce persoană o ai în minte atunci când te gândeşti la papalitate? Firesc cu toţii ne gândim la Papa. Care este numele său oficial? Iată un citat catolic: “Titlul papei Romei este “Vicarius Filii Dei” (Română: “Preot al Fiului lui Dumnezeu”).6

Malachi Martin, în The Keys of This Blood (Cheile Acestui Sânge), foloseşte acelaşi titlu pentru papă în paginile 114, 122. O notă de subsol pentru Apocalipsa 13:18 în nişte versiuni [Catolice] Douay ale Bibliei declară, “Numărul literelor numelui său trebuie să formeze acest număr.” Observaţi schema din dreapta, care ne arată ce se întâmplă atunci când adunăm valoarea numerelor romane a literelor din nume.

Din nou, papalitatea se identifică şi în acest punct. Fiara cu “semnul” este papalitatea. Nici o altă putere din istorie nu se poate potrivi acestor puncte descrise de Dumnezeu. Acum că am identificat fiara, îi putem afla semnul, sau simbolul autorităţii sale. Dar mai întâi, să ne uităm la semnul autorităţii lui Dumnezeu.

1Andre Retif, The Catholic Spirit (Spiritul Catolic), trans. de Dom Aldhelm Dean, Vol. 88 din Enciclopedia Catolicismului Secolului XX (New York, Hawthorne Books, 1959),p. 85.

2Adolf Harnack, What is Christianity? (Ce este Creştinismul?) trans. de Thomas Bailey Saunders (New York: Putnam, ediţia a 2-a, rev., 1901), p. 270.

3Alexander Clarence Flick, The Rise of Mediaeval Church (Creşterea Bisericii Medievale) (retipărit: New York, Burt Franklin, 1959), pp. 148, 149.

4Joseph Rickaby, “Papalitatea modernă,” Cursuri de Istorie a Religiei, Cursul 24, (London: Catholic Truth Society, 1910), p. 1.

5(New York, Simon & Schuster, 1990)

6“Răspunsuri la întrebările cititorilor” Our Sunday Visitor, Nov. 15, 1914.

Sabatul este semnul, sau simbolul puterii lui Dumnezeu.

Sabatul este semnul, sau simbolul puterii lui Dumnezeu.

2. Care este semnul sau simbolul autorităţii lui Dumnezeu?

“Le-am dat şi Sabatele mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentruca să ştie că Eu sînt Domnul, care-i sfinţesc .” Ezechiel 20:12. “Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul.” Exodul 31:17.

Răspundeţi:   Dumnezeu declară în textele de mai sus că El ne-a dat Sabatul Său ca un semn glorios al puterii Sale de a crea şi de a ne sfinţii (converti şi salva). În Biblie cuvintele sigiliu, semn, simbol şi indiciu sunt folosite cu posibilitatea de a se schimba între ele.7

Semnul lui Dumnezeu, Sabatul, reprezintă puterea Sa sfântă de a conduce în calitate de Salvator şi Creator. Apocalipsa 7:1-3 spune că va fi scris pe frunţile (minţileEvrei 10:16) copiilor Săi. Va însemna că ei sunt ai Lui şi că au caracterul Său. Evrei 4:4-10 confirmă aceasta, spunând că atunci când intrăm în odihna Lui (primim mântuirea) ar trebui să sfinţim Sabatul zilei a şaptea ca un simbol, sau semn al mântuirii. Adevărata păstrare a Sabatului înseamnă că o persoană şi-a predat viaţa Domnului Isus Hristos şi este dispusă să-L urmeze oriunde o va conduce El.

Întrucât simbolul sau semnul autorităţii şi puterii lui Dumnezeu este ziua Sa sfântă de Sabat, se pare că simbolul sau semnul celui care vrea să-I ia locul lui Dumnezeufiaras-ar putea de asemenea să implice o zi sfântă. Să vedem dacă este aşa.

7(Compară Geneza 17:11 cu Romani 4:11 şi Apocalipsa 7:3 cu Ezechiel 9:4.)

Duminica, drept zi sfântă este semnul sau simbolul fiarei ca autoritate.

Duminica, drept zi sfântă este semnul sau simbolul fiarei ca autoritate.

3. Care spune papalitatea că este simbolul sau semnul ei de autoritate?

Răspundeţi:   Observaţi următoarea secţiune dintr-un catehism catolic:

“Întrebare: Aveţi vreo altă cale de a dovedi că Biserica are puterea de a institui sărbători ca porunci?”

“Răspuns: Dacă nu ar fi avut asemenea putere, nu ar fi putut face aceste lucruri cu care toţi oamenii religioşi moderni sunt de acord
cu eanu ar fi putut înlocui respectarea duminicii, prima zi a săptămânii, cu respectarea sâmbetei, a şaptea zi, o schimbare pentru care nu există vreo autoritate a Scripturii.”8

Deci, papalitatea spune aici că a schimbat Sabatul cu duminica şi că practic toate bisericile au acceptat noua zi sfântă. Astfel, papalitatea pretinde că duminica drept zi sfântă reprezintă semnul sau simbolul puterii şi autorităţii sale.

8Stephen Keenan, A Doctrinal Catechism Un catehism dogmatic [FRS No. 7.], (3rd American ed., rev.: New York, Edward Dunigan & Bro., 1876), p. 174.

Schimbarea Sabatului cu duminica implică modificarea legii lui Dumnezeu - o problemă foarte serioasă.

Schimbarea Sabatului cu duminica implică modificarea legii lui Dumnezeu – o problemă foarte serioasă.

4. A prezis Dumnezeu o asemenea schimbare în Scriptură?

Răspundeţi:   Da! În descrierea Antihristului din Daniel 7:25, Dumnezeu a spus că “se va încumata să schimbe vremile şi legea.”

A. Cum a încercat papalitatea să schimbe legea lui Dumnezeu?
În trei feluri diferite: În catehismele ei a (1) omis a doua poruncă împotriva închinării la chipuri, şi (2) a scurtat-o pe cea de-a patra poruncă (Sabatul), din 94 de cuvinte la doar opt. Porunca Sabatului (Exodul 20:8-11) specifică clar Sabatul ca a şaptea zi a săptămânii. Schimbată de papalitate, porunca este scrisă astfel: “Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Sabatului.” Scrisă astfel, se poate referi la orice zi. Şi, în cele din urmă, ea (3) a împărţit porunca a zecea în două porunci.

B. Cum a încercat papalitatea să schimbe vremurile lui Dumnezeu?
În două feluri: (1) A schimbat timpul Sabatului din ziua a şaptea în prima zi. (2) De asemenea a schimbat “cronometrarea” lui Dumnezeu cu privire la începerea şi închiderea orelor de Sabat. În loc de socotirea zilei de Sabat de la apusul de soare de vineri seară până la apusul de soare de sâmbătă seara aşa cum a poruncit Dumnezeu (Leviticul 23:32), ea a adoptat obiceiul păgânilor romani de a socoti ziua de la miezul nopţii de sâmbătă seară până la miezul nopţii de duminică seară. Dumnezeu a prezis că aceste “schimbări” vor fi încercate de fiară, sau Antihrist .

Observaţi următoarea parte dintr-un catehism catolic:

“Întrebare: Care este ziua Sabatului?

Răspuns:Sâmbăta este ziua Sabatului.

Întrebare: De ce sărbătorim duminica în loc de sâmbătă?

Răspuns: Sărbătorim duminica în loc de sâmbătă pentru că biserica catolică a transferat solemnitatea sâmbetei duminicii.” 9

Iată o altă declaraţie catolică: “Biserica este deasupra Bibliei şi această schimbare a sărbătoririi Sabatului din sâmbătă în duminică este dovada pozitivă a acestui adevăr.” 10

Papalitatea spune în aceste referinţe că schimbarea cu succes din sărbătorirea Sabatului în venerarea duminicii este dovada că autoritatea ei este mai mare, sau “deasupra,” Scripturii.

9Peter Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine Catehismul convertitului la doctrina catolică (St. Louis, B. Herder Book Co., 1957 ed.), p. 50.

10The Catholic Record (London, Ontario, Canada, Sept. 1, 1923).

Papalitatea a schimbat Sabatul în duminică.

Papalitatea a schimbat Sabatul în duminică.

5. Cum ar putea cineva îndrăzni să schimbe ziua sfântă a lui Dumnezeu?

Răspundeţi:   Întrebăm papalitatea: “Chiar aţi schimbat Sabatul în duminică?”

Ea răspunde, “Da, l-am schimat. Este simbolul, sau semnul nostru de autoritate şi putere.”

Întrebăm: “Cum de v-aţi putut măcar gândi să faceţi acest lucru?”

Este o întrebare potrivită. Dar întrebarea pe care papalitatea le-o pune oficial protestanţilor este chiar mai potrivită.

Vă rog să o citiţi cu atenţie:

“Îmi veţi spune că sâmbăta a fost Sabatul evreiesc, dar că Sabatul creştin a fost schimbat în duminică. Schimbat! dar de cine? Cine are autoritate să schimbe o poruncă clară a Atotputernicului Dumnezeu? Când Dumnezeu a vorbit şi a spus, Să sfinţiţi ziua a şaptea, cine va îndrăzni să spună, Nu, poţi să lucrezi şi să faci tot felul de lucrări pământeşti în ziua a şaptea dar va trebui să sfinţiţi prima zi în schimb?

Aceasta este o întrebare foarte importantă, la care nu ştiu cum puteţi răspunde. Sunteţi protestant şi mărturisiţi că vă conduceţi numai şi numai după Biblie şi totuşi într-o problemă aşa de importantă ca respectarea unei zile din şapte ca zi sfântă, sunteţi împotriva literii clare a Bibliei, şi aşezaţi o altă zi în locul celei poruncite de Biblie. Porunca de a sfinţi ziua a şaptea este una dintre cele zece porunci credeţi că toate celelalte nouă sunt încă obligatorii cine v-a dat vouă autoritatea de a vă atinge de cea de-a patra? Dacă sunteţi consecvent cu propriile principii, dacă urmaţi într-adevăr Biblia şi numai Biblia, ar trebui să fiţi în stare să aduceţi dovezi i câteva fragmente din Noul Testament în care această a patra poruncă este schimbată în mod intenţionat.” 11

11Library of Christian Doctrine Biblioteca Doctrinei Creştine: De ce nu sfinţiţi Ziua Sabatului? (London: Burns and Oates, Ltd.), pp. 3, 4.

În mod tragic, atât catolicismul cât şi protestantismul sunt vinovate în faţa barei de judecată a cerului pentru respingerea Sabatului sfânt al lui Dumnezeusemnul Său sacru de identificare.

Conducătorii religioşi care ignoră Sabatul Sfânt al lui Dumnezeu vor avea de înfruntat mânia Sa.

Conducătorii religioşi care ignoră Sabatul Sfânt al lui Dumnezeu vor avea de înfruntat mânia Sa.

6. Ce avertizări solemne ne-a dat Dumnezeu cu privire la legea Sa şi la semnul Său?

Răspundeţi:   A. Dumnezeu îi avertizează pe conducătorii religioşi ca să nu-i facă pe oameni să găsească o piatră de poticnire, considerând că unele porunci nu contează. (Maleahi 2:7-9). De exemplu, unii pastori învaţă că, “Nu contează ce zi sfinţeşti.”

B. Dumnezeu îi avertizează pe oamenii care vor ca pastorii lor să le predice basme plăcute în loc de adevărul despre legea Sa (Isaia 30:9, 10).

C. Dumnezeu îi avertizează pe oameni să nu-şi împietrească inima faţă de adevărul legii Sale (Zaharia 7:12).

D. Dumnezeu îi avertizează pe oamenii care spun că se păre “ciudat” să ţină legea lui Dumnezeucum ar fi Sabatul, de exemplu (Osea 8:12).

E. Dumnezeu declară că schimbările, tragediile, problemele şi necazurile pământului vin pentru că oamenii refuză să urmeze legea Saşi că au încercat chiar să o schimbe (Isaia 24:4-6).

F. Dumnezeu îi avertizează pe conducătorii religioşi care refuză să predice profeţiile timpului sfârşitului (Isaia 29:10, 11).

G. Dumnezeu îi avertizează cu solemnitate pe conducătorii care învaţă că nu există nici o diferenţă între lucrurile sacre (cum ar fi Sabatul sfânt al lui Dumnezeu) şi lucrurile obişnuite (cum ar fi duminica) că vor avea de înfruntat mânia Sa (Ezechiel 22:26, 31).

Fruntea este un simbol al minţii. Oamenii vor fi însemnaţi pe frunte prin respectarea duminicii ca zi sfântă.

Fruntea este un simbol al minţii. Oamenii vor fi însemnaţi pe frunte prin respectarea duminicii ca zi sfântă.

7. Apocalipsa 13:16 spune că oamenii vor primi semnul fiarei pe frunte sau pe mână. Ce înseamnă aceasta?

Răspundeţi:   Fruntea reprezintă mintea (Evrei 10:16). O persoană va fi însemnată pe frunte datorită deciziei de a ţine duminica drept zi sfântă. Mâna este simbolul muncii (Eclesiastul 9:10). O persoană va fi însemnată pe mână datorită muncii pe care o va face în Sabatul sfânt al lui Dumnezeu sau datorită acceptării legilor duminicale pentru motive practice (serviciu, familie, etc.).

Semnul, sau simbolul, atât pentru Dumnezeu cât şi pentru fiară le va fi invizibil oamenilor. În esenţă, te vei însemna singur prin acceptarea fie a semnului sau a simbolului lui Dumnezeu, Sabatul, sau a semnului fiarei, duminica. Deşi invizibil oamenilor, Dumnezeu va şti fiecare ce semn poartă (2 Timotei 2:19).

Dumnezeu le cere copiilor Săi să nu mai calce în picioare ziua Sa cea sfântă.

Dumnezeu le cere copiilor Săi să nu mai calce în picioare ziua Sa cea sfântă.

8. Conform cu Isaia 58:1, 13, 14, ce mesaj decisiv le transmite Dumnezeu copiilor Săi în ultimele zile?

” Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiurile lui.” “Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, … Atunci te vei putea desfăta în Domnul.” Isaia 58:1, 13, 14.

Răspundeţi:   El spune, arată-i “poporului Meu” că el (probabil nevinovat) păcătuieşte deoarece, calcă în picioare ziua Mea cea sfântă, şi cere-i să înceteze să mai încalce Sabatul Meu ca să-l pot binecuvânta. Vorbeşte tare ca să te audă!

Observaţi că al treilea înger din Apocalipsa 14:9-12, care aduce solia despre semnul fiarei, vorbeşte tot cu o voce tare (versetul 9). Solia este prea importantă pentru a fi tratată ca obişnuită. Este o problemă de viaţă şi de moarte. Domnul Isus declară că oile Sale, sau copiii Săi, Îl vor urma când Îi va chema. (Ioan 10:16, 27).

Când se vor da legi ce vor obliga închinarea la duminică, aceia care se vor supune, vor primi semnul fiarei.

Când se vor da legi ce vor obliga închinarea la duminică, aceia care se vor supune, vor primi semnul fiarei.

9. Au oamenii care venerează duminica (drept zi sfântă ) semnul fiarei acum?

Răspundeţi:   Nu! Nimeni nu va avea semnul fiarei până când respectarea duminicii nu va deveni o problemă impusă de lege. În timpul acela (chiar înainte), aceia care se hotărăsc să urmeze falsele doctrine ale fiarei şi să venereze duminica (falsa zi sfântă a fiarei) vor primi semnul fiarei.

Aceia care Îl urmează pe Domnul Isus şi ascultă adevărul Său, vor sfinţi ziua Lui de Sabat şi vor primi semnul Său. Aceia care se aşteaptă să refuze semnul fiarei în viitor pot păşi sub stindardul Domnului Isus chiar de acum. Puterea Sa este la îndemâna acelora care-L ascultă (Fapte 5:32). Fără El, nu putem face nimic (Ioan 15:5). Cu El, toate lucrurile sunt cu putinţă (Marcu 10:27).

Doar cei care au semnul lui Dumnezeu, sau simbolul, pe frunţile lor, vor intra în ceruri.

Doar cei care au semnul lui Dumnezeu, sau simbolul, pe frunţile lor, vor intra în ceruri.

10. Conform cu cartea Apocalipsei, pe cine anume a văzut Ioan în împărăţia veşnică a lui Dumnezeu?

Răspundeţi:   Răspunsul este întreit şi foarte clar:

A. Aceia care au semnul lui Dumnezeu sau simbolul Său (Sabatul Lui), pe frunţile lor (Apocalipsa 7:3).

B. Aceia care au refuzat să se identifice cu fiara sau cu chipul ei şi care au refuzat să aibă semnul sau numele său pe frunţile lor (Apocalipsa 15:2).

C. Oamenii careastăzi şi pentru veşnicieÎl urmează pe Domnul Isus oriunde îi conduce, au încredere deplină în El în toate lucrurile (Apocalipsa 14:4). Nu există altă cale.

Ascultarea de Isus trebuie să includă păstrarea zilei a şaptea a Sabatului Său sfânt.

Ascultarea de Isus trebuie să includă păstrarea zilei a şaptea a Sabatului Său sfânt.

11. Ce le spune Domnul Isus oamenilor astăzi?

“Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12.

Răspundeţi:   Ce promisiune fantastică! Daca Îl vom urma pe El, nu vom sfârşi în întuneric ci vom avea, în schimb, minunatul adevăr.

Nimic nu poate fi mai pasionant!

Mai mult, urmându-L pe El şi păzindu-I Sabatul va aşeza semnul lui Dumnezeu pe frunţile noastre şi ne va proteja de plăgile cutremurătoare (Psalmi 91:10) care vor cădea asupra nelegiuiţilor (Apocalipsa capitolul 16). De asemenea, ne însemnează ca fiind gata pentru a fi luaţi la cer la cea de a doua venire a Domnului Isus. Ce protecţie binecuvântată şi asigurare ne-a oferit Dumnezeu!

O alarmă urgentă
Vei descoperi nişte informaţii uimitoare în timp ce vei studia ultimele trei ghiduri de studii din cele nouă care tratează soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14:6-14. Aceste ghiduri de studii vor explica (1) rolul Statelor Unite în conflictul mondial final, (2) cum se vor implica bisericile şi religiile lumii, (3) ce condiţii mondiale vor grăbi lupta finală globală, şi (4) uluitoarea strategie a Satanei de a înşela miliarde de oameni.

Probabil te întrebi ce au de spus bisericile protestante despre revendicarea papală de a schimba Sabatul în duminică. Citatele care apar în secţiunea “Răspunsul la întrebările tale de cugetat” din această lecţie vor oferi răspunsurile şocante.

12. Am decis acum să încep să ţin Sabatul zilei a şaptea a Lui (sâmbăta) ca zi sfântă a Sa şi să-L urmez oriunde mă conduce.

Răspundeţi:

Întrebări de meditat

1. Ce spun ceilalţi predicatori şi pastori despre Sabat şi duminică?

Răspuns:
Iată o mulţime de comentarii din partea bisericilor şi ale altor autorităţi despre Sabat:

Baptişti: “A fost şi este o poruncă de a sfinţi ziua de Sabat, dar ziua de Sabat nu a fost duminica. … Se va spune, fără îndoială, şi cu puţină manifestare de triumf, că Sabatul a fost schimbat din a şaptea în prima zi a săptămânii. … Unde se poate găsi raportul unei asemenea schimbări? Nu în Noul Testamentcategoric nu. Nu există nici o dovadă biblică a schimbării instituţiei Sabatului din a şaptea în prima zi a săptămânii.” Dr. Edward T. Hiscox, autor a The Baptist Manual, într-un ziar citit înaintea unei conferinţe de pastori din New York, ţinută la 13 Nov., 1893.

Catolici: “Puteţi citi Biblia de la Geneza până la Apocalipsa, şi nu veţi găsi nici un singur rând care să autorizeze sfinţirea duminicii. Scripturile impun respectarea religioasă a sâmbetei, o zi pe care noi [catolicii] nu o sfinţim niciodată.” James Cardinal Gibbons, The Faith of Our Fathers, a 16-a ediţie, 1880, p. 111.

Biserica lui Hristos: “În sfârşit, avem mărturia lui Isus despre acest subiect. În Marcu 2:27, El spune:

‘Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.’ Din acest pasaj reiese clar că Sabatul nu a fost făcut doar pentru israeliţi, aşa cum Paley şi Hengstenberg ar dori ca să credem noi, ci pentru om … adică, pentru neamul omenesc. De aici conchidem prin a spune că Sabatul a fost sfinţit de la început, şi că i-a fost dat lui Adam, chiar în Eden, ca una dintre acele instituţii preistorice pe care Dumnezeu le-a binecuvântat pentru fericirea tuturor oamenilor.” Robert Milligan, Scheme of Redemption, (St. Louis, The Bethany Press, 1962), p. 165.

congregaţionalişti: “Sabatul creştin [duminica] nu este în Scriptură, şi nu a fost numit Sabat de către prima biserică.” Dwight’s Theology, Vol. 4, p. 401.

Episcopală: “Duminica (Dies Solis, din calendarul roman, ‘ziua soarelui’, pentru că era dedicată soarelui), prima zi a săptămânii, a fost aleasă de primii creştini ca o zi de adorare. … Nici o dispoziţie pentru respectarea ei nu este scrisă în Noul Testament, nici măcar nu este poruncită sărbătorirea ei.” “Duminica,” A Religious Encyclopedia, Vol. 3, (New York, Funk and Wagnalls, 1883), p. 2259.

Luterani: “Respectarea zilei Domnului [duminica] nu se bazează pe nici o poruncă a lui Dumnezeu, ci pe autoritatea bisericii.” Augsburg Confession of Faith (Mărturisirea de credinţă de la Augsburg), citată în Catholic Sabbath Manual (Manualul Sabatului Catolic), Partea 2, Capitolul 1, Secţiunea 10.

Metodişti: “Luaţi ca exemplu duminica. Există indicaţii în Noul Testament despre cum a ajuns biserica să ţină prima zi a săptămânii ca ziua sa de închinare, dar nu este nici un pasaj care să le spună creştinilor să ţină acea zi, sau să schimbe Sabatul evreiesc cu acea zi.” Harris Franklin Rall, Christian Advocate (Avocatul Creştin), 2 iulie, 1942.

Institutul Biblic Moody: “Sabatul era obligatoriu în Eden, şi a rămas în vigoare mereu de atunci. Această a patra poruncă începe prin cuvântul ‘adu-ţi aminte,’ arătând că Sabatul deja exista când Dumnezeu a scris legea pe tablele de piatră la Sinai. Cum pot oamenii pretinde că această poruncă a fost înlăturată când ei recunosc că celelalte nouă sunt încă obligatorii?” D. L. Moody, Weighed and Wanting (Cântărit şi găsit prea uşor), p. 47.

Prezbiterieni: “Deci, până când se va putea demonstra că toată legea morală a fost anulată, Sabatul va rămâne în picioare. … Învăţătura lui Hristos confirmă veşnicia Sabatului.” T. C. Blake, D.D., Theology Condensed (Teologia Condensată) , pp. 474, 475.

Penticostali: “‘De ce ne închinăm duminica? Nu ne învaţă Biblia că sâmbata ar trebui să fie ziua Domnului?’ … S-ar părea că va trebui să căutăm răspunsul în altă sursă decât în Noul Testament.” David A. Womack, “Is Sunday the Lord’s Day? (Este duminica ziua Domnului?)” The Pentecostal Evangel, 9 Aug., 1959, No. 2361, p. 3.

Enciclopedie: “Duminica a fost un nume dat de păgâni primei zile a săptămânii, pentru că era ziua în care se închinau la soare, … a şaptea zi a fost binecuvântată şi sfinţită de Însuşi Dumnezeu, şi … El le cere făpturilor Sale să I-o sfinţească. Această poruncă are o obligaţie universală şi veşnică.”
Eadie’s Biblical Cyclopedia (Enciclopedia Biblică a lui Eadie), ed.1872, p. 561.

Întrebări test

1. Mulţi oameni au primit deja semnul fiarei. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

2. Semnul fiarei reprezintă (1)

_____   numărul carnetului dvs. de sănătate.
_____   duminica ţinută ca zi sfântă.
_____   Codul magnetic de pe produsele pe care le cumpăraţi la magazine.

3. Organizaţia fiarei care are semnul este (1)

_____   Naţiunile Unite.
_____   Papalitatea.
_____   Comunitatea Naţiunilor Europene.
_____   Comisia Trilaterală.

4. Semnul este literal şi va fi văzut de toţi. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

5. Dumnezeu de asemenea are un semn, sau simbol, al puterii şi autorităţii Sale.

_____   Da.
_____   Nu.

6. Semnul autorităţii lui Dumnezeu este (1)

_____   Un număr secret care îi este dat fiecărui creştin credincios.
_____   Vorbirea în limbi.
_____   Ţinerea Sabatului în amintirea creaţiunii şi a sfinţirii.
_____   Botezul.

7. Cum a încercat “fiara” să schimbe legea lui Dumnezeu? (2)

_____   Schimbând Sabatul (poruncii a patra) în duminică.
_____   Învăţând că nu e păcat să comiţi adulter.
_____   Eliminând porunca privitoare la cinstirea chipurilor (imaginilor).

8. În profeţia biblică, cât durează 42 de luni? (1)

_____   420 de ani literali.
_____   3 ani şi jumătate literali.
_____   1.260 zile literale.
_____   1.260 ani literali.

9. Unde se va pune semnul fiarei? (2)

_____   Pe mână.
_____   Pe gură.
_____   Pe obraz.
_____   Pe frunte.

10. Unde se va pune semnul lui Dumnezeu? (1)

_____   Pe mână.
_____   Pe frunte.
_____   Pe limba persoanei.

11. Care dintre soliile celor trei îngeri reprezintă avertizarea împotriva semnului fiarei?

_____   Solia primului înger.
_____   Solia celui de-al doilea înger.
_____   Solia celui de-al treilea înger.

12. Fiara a încercat să schimbe timpurile lui Dumnezeu prin (2)

_____   Celebrarea Anul Nou ca o sărbătoare.
_____   Schimbarea zilei sfinte a lui Dumnezeu dintr-a şaptea în prima zi a săptămânii.
_____   Aranjarea orele pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu ca fiind de la miezul-nopţii la miezul-nopţii în loc de a fi de la apus de soare la apus de soare.

13. Isus ne-a dat mesajul de averizare cu privire la semnul fiarei. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

14. Semn, marcă, sigiliu, şi indiciu se folosesc alternativ în Scriptură. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

15. Nu există nici o autorizaţie scripturistică pentru ca duminica să fie respectată ca zi sfântă. (1)

_____   Adevărat.
_____   Fals.

Statele Unite în profeţia biblică

Statele Unite în profeţia biblicăLesson 21

Oare o fi adevărat? America în profeţia biblică – absolut! Când te gândeşti, este normal ca naţiunea cea mai puternică şi cea mai influentă de pe pământ să joace un rol vital în ultimile evenimente uimitoare ale încheierii istoriei acestei lumi. Dar chiar mai multe surprize vă aşteaptă pe când Biblia descoperă cum a ajuns la existenţă şi de ce naţiunea conducătoare a lumii! Înainte de a începe acest ghid de studiu, vă rog să citiţi Apocalipsa 13:11-18, deoarece aceste opt versete vă oferă un tablou profetic despre America în zilele care ne stau în faţă.
Fiara din Apocalipsa 13:1-10 simbolizează papalitatea.

Fiara din Apocalipsa 13:1-10 simbolizează papalitatea.

1. Două puteri mondiale sunt simbolizate în Apocalipsa capitolul 13. Care este prima putere?

Răspundeţi:   Fiara cu şapte capete (Apocalipsa 13:1-10) nu este altcineva decât papalitatea romană. (Vezi ghidul studiului 15 ca să ai o viziune completă asupra acestui subiect.) Reţine că fiarele din profeţia biblică simbolizează naţiuni sau puteri mondiale (Daniel 7:17, 23).

În 1798, generalul Berthier i-a făcut o rană de moarte papalităţii când l-a luat prizonier pe papa.

În 1798, generalul Berthier i-a făcut o rană de moarte papalităţii când l-a luat prizonier pe papa.

2. În ce an, s-a prezis că papalitatea îşi va pierde influenţa şi puterea mondială?

“Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.” Apocalipsa 13:5.

Răspundeţi:   Biblia a prezis că papalitatea ăşi va pierde influenţa mondială şi puterea la sfârşitul celor 24 de luni. Această profeţie s-a împlinit în 1798, când generalul lui Napoleon, Berthier l-a luat prizonier pe papă şi puterea papală a primit o rană de moarte. (Pentru toate amănuntele, vezi ghidul studiului 15).

Fiara din Apocalipsa 13:11-18 simbolizează America.

Fiara din Apocalipsa 13:11-18 simbolizează America.

3. Despre care naţiune s-a prezis că se va ridica cam pe la aceeaşi vreme când papalitatea îşi primea rana de moarte?

“Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară,care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.” Apocalipsa 13:11.

Răspundeţi:   Luarea papei ca prizonier amintită în versetul 10 a avut loc în 1798, iar noua putere (versetul 11) a fost văzută ridicându-se cam în acelaşi timp. Statele Unite şi-au declarat independenţa în 1776, au votat constituţia în 1787, au adoptat Legea Drepturilor Omului în 1791 şi au fost recunoscute ca putere în lume prin 1798. Perioada i se potriveşte evident Americii. Nici o altă putere nu s-ar putea compara.

Profeţia a prezis că America se va ridica dintr-o regiune slab populată.

Profeţia a prezis că America se va ridica dintr-o regiune slab populată.

4. Ce înseamnă că fiara “s-a ridicat din pământ”?

Răspundeţi:   Această naţiune se ridică “din pământ” în loc să se ridice din apă aşa cum s-au ridicat celelalte naţiuni amintite în Daniel şi Apcalipsa. Ştim din Apocalipsa că apa simbolizează ţinuturi ale lumii cu multă populaţie. “Apele pe care le-ai văzut pe care şade desfrânata, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Apocalipsa 17:15. Prin urmare, pământul reprezintă opusul. Înseamnă că această nouă naţiune se va ridica într-o regiune a lumii care practic fusese nepopulată înainte de anii 1700. Nu putea să se ridice dintre naţiunile populate şi luptătoare ale Vechii Lumi. Trebuia să apară pe un continent slab populat.

5. Ce simbolizează cele două coarne ca de miel şi lipsa cununilor?

Răspundeţi:   Cornele reprezintă regi şi regate sau guverne (Daniel 7:24 8:21). În acest caz, ele reprezintă cele două principii după care se conduce America: libertate civilă şi religioasă. Aceste două principii de guvernare s-au mai numit “republicanism” (un guvern fără un rege) şi “protestantism” (o bserică fără un papă). Alte naţiuni din vremuri de demult i-au obligat pe oameni să sprijine prin dări religia de stat. Majoritatea au şi asuprit pe disidenţii religioşi, dar America a stabilit ceva cu totul nou: Libertatea de a te închina aşa cum vrei fără ca guvernul să intervină sau să comandeşi cu protecţie guvernamentală. Lipsa cununilor înseamnă o formă republicană de guvernare mai degrabă decât o monarhie. Coarnele asemenea unui miel denotă o naţiune nevinovată, tânără, iubitoare de pace, care nu asupreşte şi spirituală. De 28 de ori se face referire la Domnul Isus în Apocalipsa ca la un miel. Deci, acest guvern nou încerca să-I susţină principiile. Nici o altă putere de pe pământ nu i s-ar fi putut potrivi caracteristicilor şi perioadei de timp fiarei cu coarne de miel, cu excepţia Americii.

Notă specială: Cât ne-am mai dori să putem să ne oprim aici în descrierea făcută de Domnul Isus Americii, dar nu putem, pentru că nici El nu S-a oprit aici. Ceea ce urmează este zdruncinător şi tulburător. America este într-adevăr o ţară marecu libertatea ei de conştiinţă, presă, vorbire şi întreprindere protecţia pe care o oferă, ocaziile ei de aur, simţământul de fair play, simpatia ei pentru cei asupriţi şi puternica ei orientare creştină. Nu este desăvârşită, dar chiar şi acum nenumăraţi oameni din alte ţări se grăbesc să devină cetăţeni americani în fiecare an. Dacă uşile Americii s-ar deschide larg, o mare parte din populaţia lumii s-ar muta imediat în Statele Uniteîn “raiul pe pământ” aşa cum îl percep ei. Trist, dar această ţară bogat binecuvântată se va schimba drastic în zilele care urmează, grăbind încercări şi vaiuri fără pereche pentru poporul lui Dumnezeu. Declarăm asta cu reticenţă şi multă îngrijorare.

În timpul sfârşitului America îi va sili pe oameni fie să se închine, fie să fie pedepsiţi.

În timpul sfârşitului America îi va sili pe oameni fie să se închine, fie să fie pedepsiţi.

6. Ce înseamnă când profeţia din Apcalipsa 13:11 declară că America va vorbi ca un “balaur”?

Răspundeţi:   Aşa cum am aflat în ghidul studiului 20, balaurul este Satana, care lucrează prin diferite guverne ale pământului ca să-şi instaureze împărăţia lui cea rea şi să zdrobească biserica lui Dumnezeu prin persecutarea şi nimicirea poporului Său. Scopul Satanei a fost din totdeauna să uzurpe puterea şi scunul de domnie al lui Dumnezeu şi să-i silească pe oameni să i se închine şi să asculte de el. (Vezi Ghidul studiului 2 pentru mai multe detalii). Aşa că “vorbea ca un balaur” înseamnă că Statele Unite (sub influenţa Satanei) îi vor sili pe oameni, la timpul sfârşitului, să se închine contrar conştiinţei sau vor fi pedepsiţi.

Religia apostaziată şi guvernul civil se vor uni la sfârşitul timpului ca să forţeze conştiinţa oamenilor.

Religia apostaziată şi guvernul civil se vor uni la sfârşitul timpului ca să forţeze conştiinţa oamenilor.

7. Ce va face America anume ca să o facă să vorbească asemenea unui balaur?

Răspundeţi:   Urmăriţi cele patru puncte cruciale:

A. “Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei.” Apocalipsa 13:12. America va deveni o putere persecutoare care îi va sili pe oameni să acţioneze împotriva conştiinţei lor, aşa cum a prcedat Roma papalăcare este zugrăvită în prima jumătate a capitolului 13 din Apocalipsa.

B. “Şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Apocalipsa 13:12. Statele Unite vor conduce naţiunile lumii în a sili închinarea şi credincioşia faţă de antihristul papal. Problema este şi a fost întotdeauna închinarea. Cui i te vei închina şi de cine vei asculta? De Domnul Hristos Creatorul şi Răscumpărătorul tău sau de Antihrist? Orice suflet de pe pământ i se va închina în cele din urmă unuia sau celuilalt. Întreaga abordare va apărea profund spirituală. Vor avea loc minuni incredibile (Apocalipsa 13:14, 15) care vor înşela miliarde (Apocalipsa 13:3).

Aceia care vor refuza să i se alăture acestei mişcări vor fi consideraţi radicali fără de Dumnezeu. Isus numeşte America protestantă din timpul sfârşitului un “prooroc mincinos” (Apocalipsa 19:20 20:10), deoarece va părea demnă de încredere şi spirituală dar în schimb va fi satanică în purtarea ei.

Toate acestea s-ar putea să pară imposibile, dar cuvintele Domnului Isus sunt întotdeauna demne de încredere şi adevărate (Tit 1:2). El a prezis ridicarea şi căderea celor patru imperii universale şi a Antihristului (Daniel capitolele 2 şi 7) într-o vreme când astfel de preziceri păreau ciudate şi incredibile, dar toate s-au petrecut exact aşa cum au fost prezise. Avertizarea Lui pentru noi cei de azi cu privire la profeţie este: “Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.” Ioan 14:29.

C. “Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:14. Statele Unite îi vor face chip fiarei legiferând închinarea religioasă. Vor da o lege care să ceară să te închini şi îi vor sili pe oameni fie să asculte, fie să fie omorâţi. Această acţiune reprezintă o imitaţie sau un chip al alianţei biserică-stat pe care a folosit-o papalitatea în timpul evului mediu, când era în putere, atunci când milioane au fst omorâţi pentru credinţa lor. America va alia guvernul civil şi protestantismul apostaziat într-o “căsătorie” care va sprijini papalitatea. Va influenţa atunci toate naţiunile lumii să-i urmeze exemplul. Astfel, papalitatea va câştiga sprijinul lumii întregi.

D. “Şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” Apocalipsa 13:15. Statele Unite, în calitate de lider al acestei mişcări internaţionale, va influenţa toate naţiunile lumii să impună un decret de moarte universal asupra tuturor celor care refuză să se închine fiarei sau chipului ei. Un alt nume pentru această coaliţie mondială este “Babilonul cel mare.” (Ghidul studiului 22 vă va oferi mai multe informaţii.) Această alianţă mondială, în numele lui Hristos, va înlocui convingerea pe care o aduce doar Duhul Sfânt cu puterea poliţienească şi va forţa închinarea.

8. Asupra căror probleme anume se va folosi forţa şi decretul de moarte?

8. Asupra căror probleme anume se va folosi forţa şi decretul de moarte?

“I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi ţi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17.

Răspundeţi:   Punctele finale de controversă vor fi închinarea şi ascultarea de fiară şi primirea semnului ei–duminica drept zi sfântă–în balanţă cu închinarea şi ascultarea de Hristos şi primirea semnului Său–Sabatul Său cel sfânt, ziua a şaptea. (Pentru detalii, vezi Ghidul studiului 20.) Când problemele vor deveni clare şi oamenii vor fi siliţi fie să se închine duminica şi să calce Sabatul sau să fie omorâţi, acei care vor alege duminica în locul Sabatului, în esenţă, se vor închina fiarei. Ei vor fi ales să asculte de cuvântul unei fiinţe create, al unui om, în loc să asculte de cuvântul Creatorului lor, Domnul Isus Hristos. Iată propria declaraţie a papalităţii: “Biserica a schimbat Sabatul în duminică şi se închină în acestă zi printr-o ascultare tăcută faţă de mandatul Bisericii Catolice.” Hartford Weekly Call, 22 Februarie, 1884.

În timpul celui de-al doilea război mondial, vânzarea alimentelor, combustibilului, pneurilor şi a altor necesităţi se făcea prin cupoane de raţie. Cu siguranţă că s-ar mai putea repeta aşa ceva.

În timpul celui de-al doilea război mondial, vânzarea alimentelor, combustibilului, pneurilor şi a altor necesităţi se făcea prin cupoane de raţie. Cu siguranţă că s-ar mai putea repeta aşa ceva.

9. Ar putea oare guvernul să controleze vânzarea şi cumpărarea?

Răspundeţi:   În timpul celui de-al doilea război mondial, cumpărarea era raţionalizată pentru anume articole (cum ar fi zahăr, pneuri şi benzina pentru maşini) necesitând nişte cupoane de raţie. Fără acele cupoane, banii n-aveau nici o valoare. În acest veac foarte informatizat, s-ar putea înfiinţa cu uşutinţă un sistem care să se bazeze pe numărul nostru de identitate. Dacă nu veţi fi de acord să colaboraţi cu coaliţia mondială, numărul dvs., când va fi perforat înaintea unei cumpărături, s-ar putea să vă descalifice. Nu ştim exact cum va avea loc acest lucru, dar putem fi siguri că va avea loc deoarece aşa declară Dumnezeu că se va întâmpla în Apocalipsa 13:16, 17.

Apariţia celor două puteri
din Apocalipsa 13 este clară. La sfârşitul timpului vor exista două supraputeri: Statele Unite ale Americii şi papalitatea. Statele Unite ale Americii vor sprijini papalitatea inducând popoarele lumii să i se închine fiarei (papalităţii) şi să primească semnul ei sau altfel să moară. Următoarele două întrebări vor evalua puterea acestor două supraputeri.

Papalitatea reprezintă cea mai mare putere politico-religioasă de pe pământ.

Papalitatea reprezintă cea mai mare putere politico-religioasă de pe pământ.

10. Cât de puternică şi de influentă este papalitatea astăzi?

Răspundeţi:   Este cea mai mare putere politico-religioasă din lume. Practic orice ţară importantă din lume îşi are un ambasador oficial sau reprezentant de stat la Vatican. Observaţi următoarele declaraţii:

A. Papalitatea este atât de influentă şi puternică încât aproape orice ţară importantă se consultă cu ea înainte de lua o decizie politică majoră. “Marele ei corp diplomatic întreţine relaţii cu peste 100 de naţiuni.” U.S.News and World Report, 30 Octombrie, 1978, p. 24.

B. Ea îşi asumă meritul de a fi ajutat la căderea comunismului, declarând că Maria, mama lui Isus, a călăuzit strategia papei care a dus la căderea comunismului. “Handmaid or Feminist,” Time, 30 Decembrie, 1991, p. 64, 65.

C. Scopul papei este să unească lumea creştină sub conducerea papalităţii către sfârşitul acestui secol. El a făcut peste 40 de călătorii în lume ca să pună temelia pentru acest scop. Gene H. Hogberg, The Plain Truth, Noiembrie/Decembrie 1989, p. 24, 25.

D. Reacţia mondială a fost aproape copleşitoare. În timpul crizei din Iraq, uneori papa şi preşedintele Americii au discutat problemele lumii la telefon săptămânal. U.S. News and World Report, 13 august, 1990, p. 18.

E. Pe data de 7 iunie 1982, fostul preşedinte Ronald Reagan şi papa Ioan Paul II s-au întâlnit timp de 50 de minute la Vatican şi au elaborat un plan pentru a elimina comunismul. Statele Unite au trimis pe apă tone de echipament modern de comunicaţii spre Polonia (locul de pornire) pentru difuzarea informaţiilor necesare maselor. “The Holy Alliance,” Time, Februarie 1992, p.28, 31, 35.

F. Gorbaciov a declarat: “Tot ceea ce a avut loc în Europa de est în ultimii ani ar fi fost cu neputinţă fără eforturile papei şi rolul enorm, inclusiv rolul politic, pe care l-a jucat pe arena mondială.” Mihail Gorbaciov, Toronto Star, 9 martie, 1992.

Papalitatea, care mai înainte îi numea pe protestanţi “eretici,” acum îi numeşte “fraţi despărţiţi” şi sugerează cu iubire ca toţi să lucreze şi să se roage împreună pentru pace şi prezenţa lui Dumnezeu. Milioane de protestanţi sunt profund impresionaţi. De fapt, mai multe denominaţiuni protestante au avut dialoguri oficiale cu papalitatea ca să încerce să înlăture diferenţele provocate de Reformă.

America este puterea militară numărul unu din lume.

America este puterea militară numărul unu din lume.

11. Cât de puternice şi de influente sunt Statele Unite astăzi?

Răspundeţi:   Statele Unite sunt considerate ca puterea militară numărul unu din lume şi ca centru de infuenţă. Remarcaţi următoarele declaraţii:

A. “Singura supraputere care mai rămâne pe planetă [este America].” “The U.N. Obsession,” Time, 9 mai, 1994, p. 86.

B. “Nu se întrevede în viitorul apropiat nici oputere care să rivalizeze cu Statele Unite.” Charles Krauthammer, “The Lonely Superpower”, The New Republic, 29 iulie, 1992, p. 23

C. Yassir Arafat a numit America “noua Romă” deoarece, aşa cum vechea Romă era supraputerea nedisputată a veacului ei, America este acum numărul unu. Newsweek, 12 august, 1991, p. 33.

D. “Puterea Americii va determina acum toate evenimentele majore de pe glob.” Jim Hoagland, “Of Heroes …”, The Washington Post, 21 august, 1991, p. A-23.

Când o grupare marxistă a răsturnat guvernul din Etiopia, Americii i s-a cerut să negocieze. Când Boris Ielţîn a devenit preşedinte al noii Rusii independente,a vizitat mai întâi America. Fostul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov s-a întors spre America, atunci când a fost în criză.Când Kuwait a fost invadat, guvernul lui a cerut ajutorul Americii. Războiul condus de Statele Unite împotriva Iraqului a reunit sprijinul aproape a întregului pământ. Un corespondent al Radioului Public Naţional l-a numit pe preşedintele american “preşedintele lumii.” Avem acum “o structură mondială foarte neobişnuită cu o singură putere, Statele Unite, în vârful sistemului internaţional.” Krauthammer, The New Republic, p.23.

12. Este clar că influenţa şi puterea atât a Statelor Unite cât şi a papalităţii cresc cu rapiditate. Care alţi factori ar putea ajuta la crearea climatului necesar pentru darea unei legi mondiale ca

12. Este clar că influenţa şi puterea atât a Statelor Unite cât şi a papalităţii cresc cu rapiditate. Care alţi factori ar putea ajuta la crearea climatului necesar pentru darea unei legi mondiale ca toţi cei care refuză să-şi încalce conştiinţa să fie omorâţi?

Răspundeţi:   Nu-i putem numi cu cerititudine, dar câţiva posibili factori ar putea fi:

A. Activitatea teroriştilor.

B. Revolte şi crime fără număr.

C. Războiul drogurilor.

D. O decădere economică majoră.

E. SIDA şi alte epidemii.

F. Ameninţări nucleare de la naţiuni radicale.

G. Corupţie politică.

H. Încălcări flagrante ale dreptăţii de către tribunale.

I. Abuzuri din partea celor cu bună stare.

J. Mărirea impozitelor.

K. Pornografie şi o imoralitate care îţi provoacă silă.

L. Dezastre înspăimântătoare în toată lumea.

M. Grupuri radicale având “anumite interese”.

N. Criza avorturilor.

Un avânt împotriva corupţiei, nelegiuirii, imoralităţii, îngăduinţei a orice, nedreptăţii, sărăciei, a conducătorilor politici slabi şi fără eficienţă şi multe alte vaiuri asemănătoare ar putea precipita cu uşurinţă o cerinţă pentru ca să se dea legi puternice, la obiect, care să fie şi puse în aplicare.

13. Pe când starea lumii se va înrăutăţi, ce va face Satana ca să înşele masele?

“Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i le dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13, 14.

Răspundeţi:   America va trăi o reînviorare contrafăcută şi va insista ca să se decreteze legi care să-i silească pe toţi să ia parte. (Aceasta este reprezentată de “chipul fiarei” din Apocalipsa 13:14.) Oamenii vor fi siliţi să desconsidere Sabatul sfânt al zilei a şaptea dat de Dumnezeu şi să se închine în schimb ziua “sfântă” a fiarei–duminica. Unii vor adera pur şi simplu din motive sociale sau economice. Starea de lucruri din lume va deveni atât de intolerablă încât va părea că singura soluţie este o mişcare mondială de “întoarcere la Dumnezeu şi la rugăciune”, prin care toţi să se alăture închinării şi rugăciunii duminica. Satana va înşela lumea, făcându-i să creadă că ei trebuie să compromită adevărul biblic şi să sfinţească duminica, dar în realitate, ascultarea de fiară şi închinarea la ea le vor închine oamenilor uşa împărăţiei lui Dumnezeu. Nu este de mirare că Domnul Isus accentuează atât de mult în Apocalipsa problema închinării la fiară şi primirii semnului ei!

În ultimile zile de pe pământ, solia de speranţă dată de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului va ajunge la orice om.

În ultimile zile de pe pământ, solia de speranţă dată de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului va ajunge la orice om.

14. În timp ce va creşte interesul pentru reînviorarea contrafăcută, ce se va întâmpla cu adevărata înviorare universală condusă de poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului?

Răspundeţi:   Biblia declară că întreaga lume va fi “luminată” de slava ei (Apocalipsa 18:1). Se va ajunge la orice om de pe pământ (Marcu 16:15) cu întreita solie pentru timpul sfârşitului din Apocalipsa 14:6-14. Biserica lui Dumnezeu din timpul sfârşitului va creşte cu o viteză uimitoare când milioane de oameni se vor alătura poporului lui Dumnezeu şi vor primi darul mântuirii Sale prin harul şi credinţa în Isus, care îi vor transforma în slujitori supuşi Lui. Mulţi oameni şi conducători din toate ţările lumii vor refuza să i se închine fiarei şi să accepte învăţăturile ei false. În schimb, I se vor închina şi vor asculta doar de Isus. Atunci, vor primi semnul Sabatului Său celui sfânt pe fruntea lor (Apocalipsa 7:2, 3), fiind astfel sigilaţi pentru veşnicie.

Creşterea mare va înfuria mişcarea contrafăcută
Această creştere uimitoare a poporului lui Dumnezeu va înfuria mişcarea contrafăcută. Conducătorii ei se vor convinge pe deplin că cei care refuză să colaboreze cu reînviorarea mondială contrafăcută reprezintă cauza tuturor vaiurilor de pe pământ (Daniel 11:44). Nu le vor mai da voie să cumpere sau să vândă (Apocalipsa 13:16, 17), dar Dumnezeu va avea grijă de hrana lor (Isaia 33:16) şi îi va ocroti (Psalmi 34:7).

15. În disperare, coaliţia condusă de Statele Unite va decide să impună decretul de moarte asupra duşmanilor ei (Apocalipsa 13:15). Ce declară Apocalipsa 13:13, 14 că vor face conducătorii ei ca să-i

15. În disperare, coaliţia condusă de Statele Unite va decide să impună decretul de moarte asupra duşmanilor ei (Apocalipsa 13:15). Ce declară Apocalipsa 13:13, 14 că vor face conducătorii ei ca să-i convingă pe oameni că Dumnezeu este cu ei?

Răspundeţi:   Vor face minuniatât de convingătoare încât toţi vor fi convinşi, cu excepţia copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu din timpul sfârşitului (Matei 24:24).Folosindu-se de duhurile (sau îngerii căzuţi) ai Satanei (Apocalipsa 16:13, 14), ei vor lua chipul drag al celor morţi prin vrăjitorie (Apocalipsa 18:23) şi probabil că se vor da drept profeţi ai Bibliei şi apostoli. Aceste duhuri mincinoase (Ioan 8:44) de demoni vor pretinde fără îndoială că Dumnezeu i-a trimis să-i îndemne pe toţi să vină cu ele.

Satana se dă drept Hristos Îngerii lui se dau drept slujbaşi creştini
Îngerii lui Satana vor apărea şi ei drept oameni evlavioşi ai bisericii, iar Satana va apărea ca un înger de lumină (2 Corinteni 11:13-15). Ca minune supremă, Satana va pretinde că este Isus (Matei 24:23, 24). Dându-se drept Hristos, îi va fi uşor să pretindă că el a schimbat Sabatul în duminică şi îi va îndemna pe urmaşii lui să-şi continue reînviorarea universală şi să înalţe ziua lui “sfântă”duminica.

Miliarde de oameni vor fi înşelaţi
Milioane de oameni, care vor crede că Satana este Isus, se vor închina la picioarele lui şi se vor alătura mişcării de contrafacere. “Întreaga lume mergea după fiară cu o uimitoare admiraţie.” Apocalipsa 13:3, NEB.*

Înşelăciunea va de un efect copleşitor, dar poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului nu se va lăsa înşelat, deoarece ei vor verifica totul după Biblie (Isaia 8:19, 20 2 Timotei 2:15). Biblia declară că legea lui Dumnezeu nu se poate schimba (Matei 5:18). Mai declară că atunci când va reveni Isus, orce ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1:7), iar El nu va atinge pământul, ci va rămâne pe nori şi Îşi va chema poporul să-L întâmpine în văzduh (1 Tesaloniceni 4:16, 17).

*The New English Bible. (C) 1961, 1970 by the Delegates of the Oxford University Press and the Syndics of the Cambridge University Press. Folosită cu permisiune.

16. Cum ne-am putea feri de înşelăciunile puternice din vremea sfârşitului?

Răspundeţi:   A. Verificaţi fiecare învăţătură după Biblie (2 Timotei 2:15 Fapte 17:11 Isaia 8:19, 20).

B.Urmaţi adevărul pe măsură ce Domnul Isus vi-l descoperă. El făgăduieşte că cei care Îi împlinesc voia nu vor sfârşi niciodată prin a îmbrăţişa o minciună (Ioan 7:17).

C.Staţi lângă Isus în fiecare zi (Ioan 15:5).

Reţineţi: Acesta este al şaselea ghid de studiu din seria noastră de nouă cu privire la întreita solie îngerească. Următorul ghid de studiu vă va descoperi cum vor reacţiona la evenimentele sfârşitului bisericile creştine şi alte religii din lumea întreagă.

17. Sunt gata să mă închin lui Isus şi să ascult de El chiar dacă va însemna batjocură, persecuţie şi în cele din urmă decretul de moarte.

Răspundeţi:

Întrebări de meditat

1. Nu pare corect ca, în criza finală, oameni care n-au auzit niciodată de adevărul lui Dumnezeu să aleagă nevinovaţi o contrafacere şi astfel să-şi piardă mântuirea.

Nimeni nu va fi confruntat cu criza finală fără ca mai înainte să fi auzit (Marcu 16:15) şi să fi înţeles (Ioan 1:9) întreita solie a lui Dumnezeu pentru zilele noastre (Apocalipsa 14:6). Oamenii vor alege să primească semnul fiarei atunci doar pentru că nu doresc să plătească preţul pentru a-L urma pe Hristos.

2. Ce este bătălia de la Armaghedon despre care se vorbeşte în Apocalipsa 16:12-16? Când şi unde se va da ea?

Bătălia de la Armaghedon este ultima bătălie dintre Hristos şi Satana. Se va da pe pământ şi va începe chiar înainte de timpul sfârşitului. Bătălia va fi oprită de cea de-a doua venire a Domnului Isus. Va reîncepe după cei 1000 de ani, când cei răi vor înconjura sfânta cetate în speranţa de a o cuceri. Bătălia se va sfârşi când Dumnezeu va trimite foc din cer asupra celor răi şi îi va nimici (Apocalipsa 20:9). (Ghidul studiului 12 explică cei 1000 de ani în amănunţime.)

Ce înseamnă cuvântul “Armaghedon”?
Armaghedon este un nume simbolic pentru “războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” dintre Hristos şi Satana în care se vor implica toate naţiunile pământului (Apocalipsa 16:12-16, 19).

“Împăraţii Răsăritului” sunt Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. “Răsăritul” în Biblie simbolizează împărăţia lui Dumnezeu din ceruri (Apocalipsa 7:2 Ezechiel 43:2 Matei 24:27). În această bătălie finală, practic se va uini întreaga lume (Apocalipsa 16:14) ca să lupte împotriva lui Isus, Mielul şi împotriva copiilor Lui (Apocalipsa 17:14 19:19). Scopul lor va fi să-i şteargă de pe pământ pe toţi aceia care refuză să se închine fiarei şi să primească semnul ei (Apocalipsa 13:15-17).

Cei care resping adevărul vor fi înşelaţi
Cei care vor refuza să primească întreita solie dată de Dumnezeu pentru aceste ultime zile (deşi ştiu sigur că este adevărată), vor fi puternic înşelaţi aşa că vor ajunge să creadă o minciună (2 Tesaloniceni 2:10-12). Vor începe să creadă sincer că ei susţin marea împărăţie a lui Dumnezeu în încercarea lor de a nimici poporul lui Dumnezeu. Ei îi vor considera pe sfinţi drept nişte fanatici înşelaţi fără nici o nădejde care duc la rău întreaga lume prin refuzul lor de a colabora cu reînviorarea contrafăcută.

ea de-a doua venire a Domnul Isus opreşte lupta
Lupta însăşi va fi mondială. Guvernele vor încerca simultan să-i nimicească pe copiii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu va interveni. Fluviul simbolic Eufrat va seca (Apocalipsa 16:12). Apa reprezintă oameni (Apocalipsa 17:15). Secarea fluviului Eufrat înseamnă că oamenii care au sprijinit fiara (împărăţia lui Satana) subit îşi vor retrage sprijinul. Astfel, sprijinul fiarei se va seca. Coaliţia aliaţilor ei (Apocalipsa 16:13, 14) se va despărţi (Apocalipsa 16:19). Cea de-a doua venire a Domnului Isus va opri această luptă şi va salva poporul Său (Apocalipsa 6:14-17 16:18-21 19:11-20).

Bătălia se va relua după cei o mie de ani
După cei o mie de ani, Satana se va arată pe faţă ca fiind conducătorul forţelor împotriva lui Dumnezeu şi a copiilor Săi. El va relua bătălia împotriva lui Dumnezeu încercând să cucerească sfânta cetate. Atunci Satana şi urmaşii lui vor fi nimiciţi prin foc din cer (vezi Ghidurile studiilor 11 şi 12). Fiecare urmaş al lui Satana va fi nimicit. Fiecvare urmaş al lui Isus va intra în împărăţia Lui veşnică.

3. Biblia declară: “Va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” Ioan 16:2. Credeţi că ar fi cu putinţă ca acest text să se împlinească literal în vremea noastră?

Da. Coaliţia sfârşitului formată din guvernele şi religiile lumii vor pierde în cele din urmă orice compasiune faţă de copiii lui Dumnezeu, care refuză să se alăture înviorării contrafăcute sau să-i adopte simbolul (închinarea la duminică). Ei vor crede că minunile care însoţesc reînviorarea lor îi dovedesc autenticitatea–minuni cum ar fi blnavi vindecaţi sau convertirea unor mari atei, vedete de cinema cunoscute pentru imoralitatea lor, stăpâni ai cartelurilor de droguri şi bine cunoscuţi criminali. Coaliţia va insista ca nimănui să nu i se îngăduie să denigreze această reînviorare mondială care atrage toate religiile. Toţi vor fi îndemnaţi să lase deoparte sentimentele lor personale şi “învăţăturile fanatice” (Sabatul, de exemplu) şi să se alăture restului lumii în reînviorarea ei sinceră pentru pace şi frăţie. Orice altceva în afara reînviorării va fi considerat minor. Aceia care nu vor dori să colaboreze vor fi consideraţi lipsiţi de patriotism, lealitate, anarhişti şi în cele din urmă, fanaticii periculoşi nu trebuie toleraţi. În acea zi, aceia care îi vor omorî pe copiii lui Dumnezeu vor crede că Îi fac o favoare lui Dumnezeu.

4. Când studiez profeţiile lui Daniel şi Apcalipsa, mi se pare că adevăratul vrăjmaş este întotdeauna cel rău. Sunteţi de acord?

Absolut! Aveţi 100% dreptate! Satana este întotdeauna adevăratul vrăjmaş. Satana lucrează prin conducătorii şi naţiunile pământului ca să-i facă rău poporului lui Dumnezeu şi astfel să-I îndurereze pe Domnul Isus şi pe Tatăl. Atât de uşor uităm că Satana este vrăjmaşul. El poartă raăpunderea pentru toate relele. Să dăm vina pe el şi să fim atenţi cum îi judecăm pe oamenii sau organizaţiile care fac rău poporului lui Dumnezeu şi bisericii. Uneori sunt neinformaţi sau chiar total inconştienţi că fac rău cuiva. Dar lucrul acesta nu este valabil în dreptul lui Satana. El este întotdeauna perfect conştient. El Îi face rău intenţionat lui Dumnezeu şi copiilor Săi.

5. Cum va fi afectată profeţia despre America din Apocalipsa 13:11-18 prin moartea papei sau alegerea unui nou preşedinte?

Profeţia se va împlini indiferent de cine este papă sau preşedinte. Un nou preşedinte sau un nou papă s-ar putea să grăbească sau să încetinească împlinirea pentru un timp, dar rezultatul final este asigurat de profeţia biblică.

6. Sunt fiara cu coarne de miel din Apocalipsa 13:11-18 şi “proorocul mincinos” din Apocalipsa 16:13 aceeaşi putere?

Da. În Apocalipsa 19:20, unde Dumnezeu aminteşte de disturgerea fiarei antihristice, Se referă la distrugerea proorocului mincinos. În acest pasaj, Dumnezeu identifică proorocul mincinos cu puterea care “făcea minuni” înaintea fiarei şi “îi înşela pe cei care primiseră semnul fiarei şi pe cei care se închinau chipului ei.” Avem aici o referire foarte clară la activitatea fiarei cu coarne de miel, care este descrisă în Apocalipsa 13:11-18. În acest ghid de studiu, am identificat fiara cu coarne de miel ca fiind Statele Unite ale Americii. Aşa că fiara cu coarne ca de miel şi proorocul mincinos sunt evident aceeaşi putere.

Întrebări test

1. În profeţia biblică, America este simbolizată prin (1)

_____   Un om îmbrăcat într-o haină roşie, albă şi albastră.
_____   Un vultur cu un calculator pe spate.
_____   O fiară cu două coarne ca de miel.

2. Ce reprezintă cele două coarne? (1)

_____   Bogăţie şi putere militară.
_____   Benjamin Franklin şi George WAshington.
_____   Libertate civilă şi religioasă.

3. Ce înseamnă că “ieşea din pământ”? (1)

_____   Că americanilor le place să stea la ţară.
_____   Că această nouă ţară va apărea dintr-un ţinut slab populat.
_____   Că unii din primii americani vor locui în peşteri.

4. În această profeţie, coarnele ca de miel înseamnă că America va (1)

_____   Fi timidă şi inhibată.
_____   Fi o ţară care va creşte oi.
_____   Apărea ca o naţiune iubitoare de pace şi spirituală.

5. Cam pe la ce timp indică profeţia din Apocalipsa capitolul 13 că se va ridica America? (1)

_____   1492.
_____   1798.
_____   1620.

6. Apocalipsa capitolul 13 arată că America va vorbi în cele din urmă “ca un balaur” Ce înseamnă asta? (1)

_____   Locuitorii ei vor fi furioşi şi greu de înţeles.
_____   Va folosi arme de distrugere de foc.
_____   Îi va sili pe oameni să se închine contrar conştiinţei sau îi va aştepta moartea.

7. Semnul sau simbolul puterii lui Dumnezeu este (1)

_____   Un miel.
_____   O fiară cu două coarne.
_____   Sabatul, ziua cea sfântă dată de Dumnezeu.

8. Cum îi va face America “un chip fiarei”? (1)

_____   Pictând şi vânzând multe tablouri cu fiara.
_____   Făcându-i o statuie fiarei care să fie expusă în Washington, D.C.
_____   Alcătuind o alianţă biserică-stat (cu papalitatea având supremaţia) care să decreteze închinare religioasă.

9. De care fel de pedeapsă vor avea parte cei care refuză semnul fiarei, conform cu textul din Apocalipsa 13:15-17? (2)

_____   Nu li se va îngădui să cumpere sau să vândă.
_____   Vor fi exilaţi în spaţiul extraterestru.
_____   Vor fi trimişi la moarte.
_____   Vor fi siliţi să-i ceară iertare personal fiarei.

10. Care două puteri de pe pământ vor avea cea mai mare influenţă la timpul sfârşitului? (2)

_____   Europa unită.
_____   Japonia.
_____   China.
_____   Statele Unite.
_____   Papalitatea.

11. Care din următoarele ne spun adevărul despre bătălia de la Armaghedon? (6)

_____   Este ultima bătălie de pe pământ.
_____   ‘Împăraţii Răsăritului’ sunt Japonia şi China.
_____   Scopul fiarei în această luptă este să nimicească poporul lui Dumnezeu.
_____   Va fi mondială.
_____   Începe înainte de cea de-a doua venire a Domnului Isus şi se sfârşeşte după ce cei răi înconjură sfânta cetate la încheierea celor o mie de ani.
_____   Armaghedon este un nume simbolic pentru bătălia finală dintre Hristos şi Antihrist, adică Satana.
_____   Secarea Eufratului înseamnă că fiara sau Antihristul îşi va pierde în cele din urmă sprijinul majorităţii urmaşilor lui.
_____   Se va da doar în Palestina.

12. Cât de reuşită va fi reînviorarea adevărată, a lui Dumnezeu, din timpul sfârşitului? (2)

_____   Întreaga lume se va converti.
_____   Toţi oamenii de pe pământ vor auzi solia.
_____   Milioane de oameni o vor accepta.
_____   Nu va reuşi. Cel rău o va împiedica.

13. Cât de reuşită va fi mişcarea de contrafacere din timpul sfârşitului? (1)

_____   Multe ţări nu o vor sprijini.
_____   Va avea succes doar în America şi în Europa.
_____   Toţi oamenii de pe pământ–cu excepţia copiilor lui Dumnezeu din timpul sfârşitului–i se vor alătura şi o vor sprijini.

14. Cât de puternice vor fi minunile reînviorării contrafăcute? (2)

_____   Nu prea mari, oamenii le vor considera ca o păcăleală.
_____   Destul de puternice încât să înşele practic întreaga lume.
_____   Doar cei fără şcoală le vor crede.
_____   Atât de puternice încât doar cei aleşi ai lui Dumnezeu nu vor fi înşelaţi.

Ion Iliescu si ai sai- inca trag in noi  si dupa 22?

Ion IliescuSusținătorii KGB-istului criminal Ion Iliescu se identifică, aproape la milimetru, cu votanții mafiei PSD-iste

De ce Ion Iliescu nu a fost judecat și condamnat până acum? Un posibil răspuns ar fi acela că s-a bucurat, și încă se bucură, de suștinerea unor gunoaie umane, precum: asistați sociali fără moralitate, fără credință, fără creier, fără lege, fără cultul muncii, țigani infractori, paraziți care trăiesc fără să muncească, din furturi și alte ilegalități, plus tot soiul de pomeni, pensionari idioți, care-și vând țara la tarabă, pentru 5 lei în plus la pensie, foști securiști criminali, foști torționari ai dictaturii comuniste, foști nomenclaturiști bolșevici, toți aceștia cu pensii imense, în timp ce un medic sau un profesor, din România acestor jeguri amintite mai sus, au salarii de mizerie (400 de euro, uneori și mai puțin), foști milițieni care au luat șpăgi toată viața și pentru care viața copiilor uciși în Decembrie 1989 nu valorează nimic, actuali polițiști, care stau mai mult prin birouri, în timp ce pe șoselele României este un adevărat carnagiu (doar n-or fi fraieri să se apuce să-i prindă pe infractorii șoselelor care ucid zilnic în România), unii actuali învățători și profesori, incapabili să facă altceva, pomanagii de profesie, pentru care viața studenților măcelăriți de minerii aduși de Ilici Iliescu nu înseamnă nimic, așa cum nu înseamnă nimic această țară, pe care au devastat-o în mod indirect, prin votul acordat mafioților vrem de 27 de ani, actuali funcționari ai primăriilor și altor organisme de stat, unde se “stă”, doar asta înseamnă lucrul la stat, funcționari tot mai numeroși, care să-și povestească unii altora aventurile erotice de ultimă oră ale celor apropiați, doar bârfa funcționarilor publici este trecută în fișa postului.

Sunt moderator al unui grup pe Facebook și mi-a rămas în memorie o postare de ieri, 23 decembrie 2016, pe care o redau mai jos. Este încă o dovadă, dintre miile cunoscute, a crimelor comise de KGB-istul criminal ce ne-a îngropat viitorul, Ion Iliescu.

23 decembrie 1989 – asasinarea Polixeniei

Era dimineata si in centrul Bucuresti-ului se tragea cu gloante adevarate. Dictatorul fugise, dar la televizor se aratau “teroristii care trasesera in populatie”. Polixenia era singura acasa. Sotul ei, scapat ca prin minune in ’42 din batalia de la cotul Donului plecase pe Calea Victoriei si la Universitate sa ajute Revolutia. Vazuse cu ochii lui cum in canalul de pe strada Franklin, apa era rosie de sange si stia ce inseamna asta. Nici eu nu eram acolo, ci la aeroport unde lucram si unde scapasem ca prin miracol cu 10 minute inainte ca o masina de tura care transporta 8 salariati la serviciu sa fie facuta zob de tirul gloantelor in masacrul de la Otopeni.

Inca de dimineata, am avut o presimtire sumbra, asa ca am sunat-o pe Polixenia la 8.30 sa plece de acasa la rude, in alta zona a Bucurestiului. N-a vrut, fiindca nu credea ca la adapostul casei i s-ar putea intampla ceva. Asa ca, in acea dimineata fatidica, isi urma programul zilnic care incepea cu o cafea buna, la ibric, pe care o savura o zi intreaga. A fost ultima data cand am mai vorbit cu ea. Telefonul a sunat ca intr-o casa pustie timp de vreo 3 ore, apoi am aflat…..

Casa fusese distrusa de gloante, mobila si geamurile erau sparte si nimic nu mai arata ca inainte. Polixenia era pe jos in bucatarie, cu lingurita cu care amestecase in cafea, inca in mana. Avea o bucata din craniu lipsa si creierii imprastiati peste tot. Mi-au trebuit multi ani ca sa pot vorbi despre asta. Si despre ingrozitorul drum catre morga, carata in patura de 4 prieteni. Si despre imaginea de cosmar de pe scarile de la morga Vitan, unde capetele unor soldati tineri se loveau cu zgomot de trepte, tarate de picioare de diversi indivizi. Nu ai cum sa uiti toate astea. Te rogi doar la Doamne Doamne sa nu iti pierzi mintile….

Anii au trecut. In ianuarie 1990, niste procurori militari au venit sa intocmeasca dosarul. Au constatat cum casa era facuta zob si numarul de gloante cu cap vidia, pe care le adunasem din ea – 980 (nouasuteoptzeci de gloante). Apoi au disparut. Odata cu dosarul si cu declaratiile tuturor martorilor si vecinilor aflati in casa. L-am gasit prin bunavointa lui Dan Voinea, la care m-am dus in 2007, dupa ce il cautasem in arhive timp de 17ani. Intre timp, criminalul care a dat ordinul de tragere (Ion Iliescu), a fost de 2 ori presedintele tarii si l-a inaintat la gradul de general pe cel ce a condus soldatii care au tras de la poarta Ateneului Roman.

Viata a mers inainte. Numai asasinarea Polixeniei a ramas necunoscuta. N-a meritat nici macar o diploma sau macar o pomenire pe placutele din jurul cartofului tras in teapa din Piata Revolutiei, ca nepotii ei sa stie ca bunica lor a murit cum a murit. Pe aleea din stanga bisericii Cimitirului Eroilor, Polixenia doarme de 27 de ani, fara ca asasinul ei sa pateasca ceva. Intre timp, revolutionarii de parada, au certificate si privilegii, fiindca pentru ei Revolutia a fost un soi de business.

Polixenia era o femeie verticala, care isi iubea familia si mai presus de orice, iubea viata. Ar fi putut trai si astazi, sa se bucure de nepotii ei. Pentru ea scriu si fac ceea ce fac…ca moartea ei sa nu fi fost inutila.

Fiindca Polixenia a fost mama mea….

Citeste si articolele:

Cum colcaia PSD-ul de agenti KGB in anii 1990…

PSDPrimul ministru al Apărării, în zilele lui decembrie 1989, a fost gen. Nicolae Militaru, agent KGB dovedit

Gen. Nicolae Militaru, pe numele său adevărat Militaru Lepădatu, a lucrat pentru GRU. Din surse confidențiale (nota 09/1952), rezultă că Militaru a fost infiltrat la început în mediile legionare. Ulterior atribuțiile sale vor fi preluate de generalul activ SRI, în primii patru ani după decembrie 1989, Victor Marcu, în cadrul UM 0103. Gen. Victor Marcu, cunoscut sub numele conspirativ de Niță Victor, a fost implicat în acțiunea de lichidare a lui Paul Goma. Cu toate acestea, Virgil Măgureanu l-a ținut la sân trei ani și jumătate după momentul decembrie 1989. Revenind la KGB-istul Militaru, acesta este criminalul care a dat ordin să fie uciși membrii echipajului USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă), conduși de colonelul Gheorghe Trosca, chemat să apere, chipurile, MApN-ul de teroriști. Iar cel care l-a reactivat pe Militaru în decembrie 1989 este nimeni altul decât Ilici Iliescu, KGB-ist și el.

În Senatul României din anii 1990, PSD-ul (FDSN, PDSR pe atunci) a introdus un agent KGB

Este vorba de Stelian Dedu, senator de Mehedinți. Din surse strict confidențiale de pe lângă fosta Direcție IV (Contrainformații Militare) a DSS și ale UM 0110, rezultă că senatorul Dedu a fost recrutat de KGB în 1957, pe vremea când era student la Facultatea de Energetică din URSS. Recrutarea s-a produs extrem de facil, prin implementarea unei KGB-iste blonde în patul de student erect al carpatinului Dedu, după care urmează un clasic flagrant delict, “organizat” de un student bulgar, pe numele conspirativ Arkadi. Pentru a evita compromiterea și exmatricularea, ceea ce ar fi echivalat cu înmatricularea în gulagul românesc, Dedu cedează șantajului și acceptă să lucreze pentru KGB.

Cum a intrat Dedu la apă

Fiind originar din Mehedinți, Dedu este angajat la Șantierul Hidroenergetic Porțile de Fier 1, unde lucrau și specialiști sovietici. Este cazul să amintim că, pe lângă hidrocentrala propriu-zisă, în zonă au loc ample amenajări militar-defensive: fortificații, baraje, tunele strategice. Legătura directă a lui Dedu este realizată prin ofițerul de caz Alexandr Vorobiov din KGB, acoperit ca specialist în hidrotehnică, din partea Reprezentanței Economice a Ambasadei URSS la București.

Conexiuni KGB-iste

Înainte de a intra în problema de fond, vom aminti câteva lucruri elementare despre structura organizatorică a KGB-ului, care în linii mari a rămas aceeași până în ziua de astăzi, inclusiv uriașul aparat alcătuit din circa o jumătate de milion de lucrători. După transformarea KGB-ului în Ministerul Securității, au fost dați afară doar șase oameni!
Supravegherea studenților străini pe teritoriul URSS/CSI este efectuată de Direcția II principală KGB – Secția IX, în strânsă colaborare cu Direcția VII principală, care numără 5000 de ofițeri. După racolare, sudentul Dedu a fost plasat, ca și ceilalți agenți, Direcției I principală.
Linia X din Secția T a Direcției I, în care activează și Alexandr Vorobiov, se ocupă de spionajul științific și tehnic, adică procurarea furniturilor de informații speciale: tehnologie industrială generală, cibernetică, cercetare spațială etc. Activitatea de exploatare a informațiilor este coordonată de VPK – Comisia pentru Industrie Militară, condusă, între 1963 și 1985, de Leonid Smirnov, iar după 1985, de Iuri Masliukov. Ierarhic, VPK este urmat de VIMI – Institutul de Stat pentru Informare Interdomenii, ale cărui obiective, în afara construcțiilor mecanice medii, navale și mecanice generale sunt și cele aeronautice, ale industriei apărării etc.

Activarea lui Dedu

Pentru că ecluza hidrocentralei Porțile de Fier 1 este obiectiv strategic de maximă importanță și instalația de acționare importată din URSS nu dă rezultate scontate, se hotărăște achiziționarea unui dispozitiv cu parametri superiori de la firma austriacă MABERG. În contractul cu austriecii este stipulată și o clauză care impune protejarea secretului tehnologic al instalației.
Scos de la conservare după 12 ani, Dedu fotografiază planurile instalației și le predă în toamna anului 1969 lui Vorobiov. Este filat de lucrători ai UM 920/A, fotografiat și surprins prin mijloace TO. Dosarul este microfilmat și codificat DINU, însă din ordinul comandantului UM 920/A, col. Aurel Mircea, este închis. Dosarul de urmărire informativă al lui Vorobiov este codificat sub numele de ALEXANDRU 5. Ulterior, UM 920/A s-a transformat în ultrasecreta UM 0110, care se ocupa de românii racolați de KGB și GRU.

Un viitor pentru România

Pe la UM 0110 a trecut și Vasile Secăreș, rectorul (în 1993 – n.m.) Școlii de Înalte Studii Social-Politice și directorul general al EXIMBANK-ului, acoperit începând din 1971, împreună cu actualul (era în 1993 – n.m.) gen. mr. I Talpeș (șeful SIE), ca specialist la CSCITM – Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară. În 1982, Vasile Secăreș trece în rezervă cu gradul de căpitan, continuându-și activitatea de ofițer în UM 0110, sub noua acoperire de profesor la Ștefan Gheorghiu.

Paranteză

Aceste dezvăluiri (din 1993 – n.m.) relevă pericolul pe care-l poate prezenta pentru siguranța statului, “un ilegal, o conservă sau un adormit”, care o dată la 12 ani se trezesc pentru a trage un tun, după care se lasă din nou la fund, chiar și în fotoliul de senator în care zace Stelian Dedu. E cazul ca șantajații care au făcut jocul KGB-ului, adică IANCU, RODION, CORBU, DINU etc. să-și schimbe meseria.

Informații preluate din “Academia Cațavencu”, nr. 102/1993.

Citeste si articolele:

Cum a esuat flota romaneasca in oceanul coruptiei

FlotaPont baban in Euxin

Deunăzi (se întâmpla în toamna lui 1997 – n.m.), căpitanul corabiei naționale (Traian Băsescu – n.m.) ne-a anunțat în termeni ultimativi că ni s-au scufundat corăbiile. Că în topul celor mai mari acte de corupție pe primul loc se situează pierderea navelor românești, într-o serie de bătălii oneroase, pe care le vom descrie în cele ce urmează. Unde va fi vorba despre rechini, balene ucigașe, porci de mare și foarte mulți greci, ale căror daruri este imposibil să le eviți. Daruri duhnind, de la o leghe marină, a șoricioaică. Grecii au dat, grecii au luat, fie numele Parchetului binecuvântat. Grecii au dat numele Mării Negre, de Pont Euxin pe care l-au transformat apoi într-un pont baban, subtilizându-ne corăbiile. Veri primari le-au fost grecilor și o mână de norvegieni și o ceată de americani, pe-o mână cu peștii noștri de pradă.

Fură și nu cerceta

La poalele sfârșitului de veac, suntem (am fost – n.m.) pe punctul de a pierde total controlul asupra a ceea ce a mai rămas din flota autohtonă. Căci după ce navele noastre au fost vândute uneori cu 1 $ bucata, așa cum veți vedea mai jos, s-a ajuns în situația ca în ultimii cinci ani (1992 – 1997, la Cotroceni fiind criminalul KGB-ist Ilici Iliescu – n.m.) să nu se mai facă nicio comandă pentru construcția de noi nave. Chit că în 1990 erau contractate sau în diverse faze de execuție 78 nave maritime. Capul de afiș în prăduirea navelor îl dețin companiile Petromin, Romline, Navrom, urmate îndeaproape de Self Invest Maritime SRL. Etapele mătrășirii navelor constau în: înstrăinarea prin predarea navelor în exploatarea unor parteneri români și străini lipsiți de bonitate; participarea cu capital reprezentând aport în natură, adică navele cu totul, la constituirea unor societăți mixte cu sediul în Străinezia; înființarea în Străinezia de societăți pe navă unică și transferul către societăți a proprietăți navelor; ipotecarea navelor din categoria celor incluse în cooperare cu parteneri de naționalitate străineză, pentru împrumuturi valutare luate de la bănci din Străinezia.

Două vestale ale șmenului: Minerva și Moira

Evaluarea pagubelor dă o cifră halucinantă care tinde să dea cu capul de ștacheta a cel puțin 400 milioane dolari. Cifra nu se oprește însă aici, și, dacă cele trei companii nu se vor privatiza urgent (și criminalul KGB-ist Ilici Iliescu a avut grijă să nu se privatizeze nimic în România – n.m.), pierderea riscă să se multiplice în progresie geometrică. Istoria distrugerii flotei începe în 1990 (președinte Ilici Iliescu, criminalul din decembrie 1989 și iunie 1990 – n.m.). Compania Națională Maritimă (CNM) Petromin a constituit două societăți mixte în străinătate, la care a participat cu aport în natură: Minerva în Malta și Moira în Grecia. În ambele cazuri, aportul părții române a fost subevaluat în ultimul hal. În cazul societății Minerva, valoarea aportului Petromin a fost stabilită la 50 milioane dolari, adică 50% din valoarea navelor, pe când nota de plată a pretinselor reparații executate de maltezi s-a ridicat la 61 milioane dolari, ceea ce reprezintă nivelul împrumutului extern angajat de Minerva. Prin aceasta, au fost ipotecate toate navele românești, deși – conform clauzelor contractului inițial – reparațiile trebuiau suportate din fondurile proprii ale maltezilor, adică din aportul în numerar al acestora la constituirea societății. Pentru că prețurile ipotecii nu au fost actualizate, ele au crescut între timp de 4,68 ori, respectiv cu 87,6 milioane dolari mai mult decât valoarea stabilită inițial.

Inginerii ultramarine

În cazul societății Moira, lucrurile stau și mai prost. Aportul Petromin l-a constiutuit un număr de 4 nave: Barca, Blejoi, Carei și Jimbolia, aflate în execuție la șantierul Mangalia, în valoare de 20 milioane dolari. Aportul grecilor constă într-un împrumut de 30 milioane $ atras de la ETVA Bank din Grecia, în baza ipotecării a trei nave românești, conform distinsului principiu al izmenei pe călător: tu-mi dai navele, iar eu iau în împrumut garantat cu navele tale și-ți dau marea în gură. Ca lucrurile să fie și mai frumoase, partea de acțiuni a Petromin, deținută în cadrul societății Moira, a fost dată armatorilor greci Michael Moundreas și Spiros Constantinides. După ce s-a trezit cu marea în gură, consiliul de administrație al Petromin a început să-și recupereze propriile acțiuni încheind un contract de cumpărare-vânzare a acțiunilor aparent românești, pentru 20 milioane $, cu firma Maritime Enterprises. Patronul societății este infatigabilul și inconfundabilul client al SRI, arabul frate și soră Fathi Taher. Cu ocazia semnării contractului, cele patru nave românești au dispărut în pântecele nesătul al lui Taher. În urma acestei operații, de rafinată inginerie marină, armatorul român a luat o vâslă în pupă, de 44 milioane $, reprezentând diferența dintre cheltuielile realizate de Petromin cu întreținerea celor 4 nave și suma încasată din vânzarea acțiunilor.

Și vikingii ne pun coarne

Prejudicierea intereselor românești este fatală în cazul cooperării Petromin cu firma norvegiană The Torvald Klaveness Group din Oslo. La 11.06.1992 sunt înființate holdingul Petromin Overseas Inc. și 16 societăți de navă unică în Liberia, prin care norvegienii intră în posesia dreptului de proprietate asupra navelor, la valoarea de 1 $ pentru fiecare navă. Confirmarea acestei ilegalități flagrante este relevată de rapoartele întocmite în Norvegia pentru anii 1992 – 1993 de compania Petromin Overseas, și din care rezultă că navele vândute cu 1 $ bucata apar în bilanțul contabil annual ca mijloace fixe, cu o valoare de 206,4 milioane $. Conducerea Petromin susține sus și tare (se întâmpla în anii 1990 – n.m.) că este acționar unic în cadrul societății Petromin Overseas și că acțiunile au fost depuse la sucursala din Constanța a Bancorex. În realitate, pachetul de acțiuni a fost predat băncii Christiania din Oslo, ca garanție la împrumutul de 49 milioane $ acordat societății Petromin Overseas, rambursabil în 1998 și din care s-au păpat deja (era în septembrie 1997 –n.m.) 48,2 milioane dolari.

Bahama, Bahama mama!

Luând drept bun exemplul suratei ei mai mari, CNM Romline se aruncă și mai dihai în vâltoare. Romline înființează în Bahamas societatea Rosal, cu capital exclusiv românesc, constituit din navele Baziaș 3 și Baziaș 4, subevaluate la 9,5 milioane $. Concomitent cu înființarea societății, Romline vinde firmei Sally Bahamas Ltd. 50% dintre acțiunile deținute de Rosal, cu suma de 4,7 milioane dolari, reprezentând valoarea unei nave. Navă care a și fost ulterior ipotecată la o bancă străină. Ceva mai încolo, Romline sare definitiv de pe fix. În urma rezilierii contractelor cu trei parteneri străini: King Shipping Management – SUA; Greenmar Navigation Ltd – Cipru și DTM Maritime Ltd – Malta, Romline a preluat debite religioase în sumă totală de 9,4 milioane $, reprezentând chirii neîncasate. Scurt pe doi, firmele king și Greenmar au fost declarate falimentare, neavând valori de urmărit și recuperat.

Mangalia a intrat cu pupa-n NATO

Sărind din lac în puț, CNM Romline dă încă o dată cu capul în bară și, la 6 martie 1991, mai încheie cu King Shipping un alt proiect de contract, având ca obiect navele Mangalia, Tutova și Tuzla. Pentru punerea în practică a clauzelor contractuale, directorul general al Romline a făcut diligențele necesare (a se citi inevitabile gafe) pentru schimbarea pavilionului românesc al respectivelor nave, invocând reținerea navlositorilor străinezi față de fostele țări comuniste. Așa se face că, în baza aprobărilor date, Romline înființează în Limassol-Cipru trei societăți de navă unică, adică pentru fiecare navă câte o societate. Prin intermediul firmei King Shipping, nava Mangalia a fost exploatată la sânge în perioada 20.10.1990 – 05.06.1991 de către firma nord-americană Sea Lift Comand, pentru a transporta tehnică militară americană între Retterdam și zona Golfului. În acest interval, comandantul român al navei a fost înlocuit cu un american. Pentru că n-a urmărit și controlat modul de exploatare a navei Mangalia, Romline a mai luat o leapșă în proră de vreo câteva sute de mii de dolari, deoarece firma King a făcut cheltuieli în contul armatorului român fără controlul direct al acestuia. Adică și sparți în pupă și cu banii luați. Când să-și retragă navele din contract, Romline constată că bietele Tuzla, Mangalia și Tutova, împreună cu echipajele lor, erau deja de mult abandonate în diverse porturi străineze: Tuzla în Everglades – Miami, Mangalia în Cristobal – Panama și Tutova în Livorno – Italia. După cum vă spuneam, Romline a preluat datoriile firmei King. În vederea rezolvării litigiului, Romline deschide arbitraj la Londra împotriva societății King și a principalului său acționar Dimitrios Karamanos. Stupoare! Romline află ca D. Karamanos este cercetat penal în SUA pentru o fraudă de 140 miliaone $. Asă că partea americană are prioritate absolută în recuperarea găurii, iar partea română o mai ia o dată în goarnă.

Premiile Oscar la datorii restante

Și o mai ia încă o dată, împreună cu compania Navrom, pentru o serie de chirii neachitate de ani de zile de către diverse firme private, depășind 30 milioane $. Repectivele firme private sunt: Sicib Maritime București – 2,5 milioane $; Agemar Tulcea – 0,2 milioane $; și Conav Shipping Agency – 0,5 milioane $; Oscar Maritime SA – 11 milioane $; Hinmar – 0,2 milioane $; Duplex – 0,1 milioane $; Johnson – 0,11 milioane $; Euromar Shipping and Trading – 0,1 milioane $; Tanker Ship Mnager – 0,24 milioane $; Ritz Rom – 0,32 milioane $, toate cu sediul în Constanța. Mai adăugați, la cele 30 milioane $ chirii neachitate, și suma de 280 milioane $, reprezentând volumul total al creditelor externe, angajate prin bănci din Străinezia, de către armatorii români, și veți avea o imagine panoramică a dezastrului produs de mătrășirea flotei românești. (“Academia Cațavencu”, nr. 306/1997)

Citeste si articolele:

Adevărul despre “marea” flotă a României comuniste

FlotaAtunci când vine vorba de România comunistă, nostalgicii bolşevismului criminal amintesc, printre altele, de “marea” flotă a României comuniste, a nu ştiu câta din lume. Ceea ce nu spun aceşti ignoranţi sau răuvoitori este un adevăr limpede ca lumina zilei: tot ce construia România comunistă se baza pe ţările ‘frăţeşti’ comuniste, pe exportul în aceste ţări, sau pe tot felul de dictatori africani sau arabi, care cumpărau din România produse ieftine, dar de proastă calitate, deoarece ţările Vestului dezvoltat nu aveau relaţii comerciale cu astfel de dictaturi. Ca să n-o mai lungesc, cu excepţiile onorabile de rigoare, “marea” industrie comunistă a devenit, după 1989, odată cu căderea comunismului în Europa şi căderea dictatorilor africani, o producătoare de produse greu vandabile. Evident, exista varianta privatizării şi retehnologizării imediate, lucru propus de ţărănistul Ion Raţia, la alegerile din “Duminica Orbului” (20 mai 1990), însă “boborul”, ieşit din întunericul comunist, a votat, în procent de aproximativ 85%, un fost nomenclaturist comunist, fost membru marcant al Partidului Comunist Român, fost agent KGB, racolat pe vremea studenţiei la Moscova, cu soţia rusoaică, Ion Iliescu pe numele său, cel care a păstrat la stat “marea” industrie comunistă, care în 15 ani a devenit un morman de fiare vechi.

Revenind la povestea flotei din România comunistă, pierdută şi ea de guvernările ciumei roşii = FSN = PDSR = PSD, iată un material pe această temă din 2003, atunci când amintirea hoţiilor şi fărădelegilor politicienilor corupţi din anii 1990 era ceva mai proaspătă.

Scandalul flotei: câteva nave eşuate în plasele unei justiţii bolnave(“Academia Caţavencu”, nr. 600/2003)

”Urmare a ordinului dumneavoastră telefonic, alăturat vă înaintăm – spre observare – cererea … formulată de … rugându-vă a dispune”. Stimaţi cititori, vă invităm să participaţi la un concurs de perspicacitate. Holbaţi-vă la extrasul de mai sus şi spuneţi în ce relaţie se află partenerii corespondenţei cu pricina. Amanţi nu sunt, cu siguranţă, dar nici cu totul independenţi unul de celălalt nu sunt. Deci, iată, alo, sună primul telefon, da, corect, este vorba de o instituţie de tip militar. Deşi, dacă citim pe antet, ai putea crede că sunt civili: expeditorul este procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Constanţa, iar destinatarul – cel care a transmis telefonic un ordin şi de la care aşteptăm cu sufletul la gură să dispună – este prim-adjunctul procurorului general. Iar la mijloc e independenţa justiţiei.

Bun, şi? Un ordin, un telefon, ce, nu s-a mai văzut? Păi, ba da, dar ia adăugaţi că efectul acestei coversaţii a fost condamnarea a 6 persoane. Pentru că s-au dat nişte telefoane, nu pentru vreo vinovăţie. La ora la care scriem, dosarul celor 6 este expediat la Starsbourg, spre deosebire de protagonişti, care sunt repartizaţi după cum urmează: 3 la spitalul penitenciar Jilava, unul la Poarta Albă, una la Târgşor, iar ultimul este încă liber.

Condamnaţii sunt victime ale presiunilor politice, începând din 1994 şi până astăzi (2003 – n.m.). Singurele situaţii în care li s-a făcut dreptate au fost cele în care s-a discutat despre fapte: judecătoria şi tribunalul, unde au fost achitaţi. De cum s-a urcat spre instanţele superioare, cele cu vârfurile în norii politici, a început grindina de telefoane.

Despre Petromin este vorba. Adică despre istoria scurtă a flotei României. Cea mai severă analiză a situaţiei mândrei noastre flote a fost făcută, în 1988, de Ion Dincă, zis “Te leagă”. Sute de indivizi siniştri, din toate instituţiile de control imaginabile pe vremea lui Ceaşcă, au descins la Constanţa. Concluzia a fost – încă de atunci, atenţie, nostalgicilor şi patrioţilor – că flota era în faliment. Nu intrăm în detalii tehnice; era subvenţionată, bătrână, tehnologizată româneşte, deci suicidar şi masiv dependentă de CAER (grupul ţărilor comuniste din Europa – n.m.). Până să se enerveze Ceauşescu pe analiză, au apucat alde Iliescu puterea şi l-au împuşcat. Supravieţuitorii controlului lui Dincă au început să-şi pună problema salvării a ce se mai putea dintre cele 271 de nave existente la începutul anilor 1990, în condiţiile în care dispăruseră şi CAER-ul, şi subvenţiile. Prima iniţiativă a fost împărţirea în 3 companii comerciale – Petromin, Romline şi Navrom. Toată lumea era de acord cu privatizarea. Drept care zeci de SRL-uri de şmecheri s-au şi înfipt să cumpere vapoare. N-a ţinut, directorii de atunci sperau în soluţii reale. Ghinion, unul dintre SRL-urile astea refuzate edita şi o publicaţie de mare tiraj. Jigniţi, au declanşat o campanie dd baltă împotriva directorilor de atunci, în particular a “Şogunului” (Călin Marinescu).

Directorii cu pricina au optat pentru o asociere cu un armator grec, unul dintre cei mai cu cheag de autentic armator, Ioanis Alafouzos. După toate expertizele ulterioare declanşării procesului, asocierea s-a dovedit profitabilă. Forma de transfer a navelor către noua companie (Petromin + Ermis = Minerva) a fost principalul cap de acuzare: 9 nave ale Petromin au fost vândute companiei care s-a născut cu participarea Petromin şi a firmei grecului cu preţul simbolic de 1 dolar. Fiecare navă a devenit apoi o mocro-firmă care avea ca proprietar firma firma româno-greacă. Aceste artificii erau – şi sunt – practicate pentru a feri firma-mamă de impactul vreunui eşec al unei nave. În sfârşit, s-a pedalat ani de zile, şi încă mai auzi câte un rromân nervos, pe faptul că s-a renunţat la pavilionul românesc. O navă înmatriculată în România îşi putea lua adio de la credite din partea băncilor străine, România având atunci, după revoluţii şi mineriade, o cotă de risc uriaşă. Sub pavilion străin, dar în proprietate românească, problema era ocolită. Ruşii începuseră să practice repavilionizarea încă din 1988. Dar dacă s-a scris că a fost vândută ţara, asta e, sunt trădători.

Primul atac politic a demarat pe fondul acestei campanii de presă. Imaginaţi-vă ce şansă pentru un politician abil: să apară public un scandal gata făcut pe care nu trebuie decât să-l atârni de coada adversarului tău politic. Zis şi făcut: Iliescu simţea în rânză nevoia să îl învineţească pe inamicul său din epocă, proaspăt debarcat cu mineri, Petre Roman. Care îl avea în suită şi pe Băsescu, cu o altă operaţiune similară, Clavenes. Dacă “Şogunii” puteau fi înfundaţi, erau mari şanse să-i tragă după ei pe cei cu istorii similare. Drept care s-a dat verde acţiunii în justiţie. Mai întâi a fost debarcată echipa de vânzători de ţară, după care s-a demarat în forţă cu arestarea lor. S-au deschis dosare penale în veselie – 14 români plus Alafouzos. Ulterior, 7 dintre funcţionari au fost scoşi de sub urmărire penală (pentru aceleaşi fapte ceilalţi erau păstraţi în urmărire). Cât despre grec, evoluţia relaţiei lui cu Justiţia spune totul despre prostituţie: cu dosar de urmărire, cu mandat de arestare, grecul a forfotit prin ţară, negociind liniştit cu politicienii zilei, până deunăzi, când s-a aflat ca era urmărit cu prilejul prescrieriii faptelor.

Am vorbit poate prea hotărât despre nevinovăţia celor 7. Adevărul este că nu e complicat să fii convins: raportul comaniei Ptromin, depus într-una dintre instanţe, spune clar că nu există nici un prejudiciu. Or, Petromin este partea considerată vătămată. Două firme internaţionale de audit au făcut evaluări succesive, după eliminarea echipei incriminate (a doua a auditat controlul prcedentei); concluzia a fost fermă, nu numai că nu există prejudiciul de 100 milioane de dolari, ci s-a realizat un profit de 13 milioane, din care Petromin a încasat efectiv 4 milioane. Pentru că scandalul cu prejudiciul era în toi, directorii de atunci au ascuns profitul într-un cont “de aşteptare”. Auditurile din anul 1995 şi apoi din 1998 au vizualizat însă intrările. Mai departe: înlocuitorii “vinovaţilor” nu numai că n-au suspendat “criminala asociere”, ci au lărgit-o, adăugând încă 7 nave. E adevărat că au schimbat, cu acest prilej, numele firmei. Ei bine, firma a continuat să existe, şi încă profitabil. Şi, mai degrabă simbolic, nu s-a pierdut nici o navă, ele fiind în continuare în proprietatea (mixtă) a companiei româneşti. Asta în timp ce 7 persoane au fost condamnate la închisoare cu executare de până la 12 ani pentru că au creat o firmă profitabilă. Vouă nu vi se pare ciudat?

Şi acum să vorbim despre presiuni politice. Multe dintre proble favorabile condamnaţilor au fost ascunse pur şi simplu de instituţiile aflate direct sub control politic – Parchet şi Poliţie (aşa cum vor şi astăzi borfaşii Dragnea şi Tăriceanu, prin schimbarea legilor justiţiei – n.m.). Unele n-au apărut decât în ultimii ani (auditurile au fost obţinute de apărare direct de la firmele cu pricina, după ce au aflat că există), accesul la altele a fost obstrucţionat pe motiv de “confidenţialitate”. Şi mai limpede, în lunga istorie a cazului, în momentele de acalmie, unele instanţe s-au pronunţat favorabil inculpaţilor; aceleaşi instanţe s-au pronunţat în ultimii doi ani (2001 şi 2002 – n.m.), asupra aceloraşi chestiuni, fix pe dos. Pe scurt, dosarul documentat pentru plângerea la Starsbourg conţine câteva zeci de paragrafe din declaraţia universală a drepturilor omului care au fost încălcate.

Dar cine, maică, ţine morţiş să-i înfunde pe ani de zile pe oamenii ăştia şi încă cu preţul unui mare proces pierdut de România în faţa Europei? Păi, mai întâi, aţi văzut, a fost Iliescu, cel care încerca să le trântească lui Roman şi Băsescu cazul ăsta în ceafă. Apoi a venit justiţiarul păgubos Constantinescu. Care a ales cazul Petromin tot ca să-l faulteze pe Băsescu (după ce marinarul provocase criza de guvern de căzuse Ciorbea); de partea artizanală propriu-zisă, cei iniţiaţi spun că au simţit mirosul lui Dorin Marian, al lui Costin Georgescu şi al generalului de poliţie Bogdan. Ei, dar se duse Constantinescu şi apăru din nou Iliescu. Dar de data asta nu Ilici este motorul nedreptăţii, ci echipa Năstase. Doar ţinta pare să fie, pentru eternitate, aceeaşi: Băsescu. Iar victimele, nişte oameni terminaţi de anii de procese şi întemniţări, sunt folosite ca instrument de luptă politică. Băsescu nu va păţi nimic, în schimb Şogunii riscă să moară uitaţi în închisori.

 

Dupa incornorarea  pandaliei, China a mai clocit un ou… China anunţă primul caz din lume de infecție cu gripă aviară H10N3 la om …

Un bărbat în vârstă de 41 de ani din provincia Jiangsu din estul Chinei a fost confirmat ca fiind primul caz uman de infecţie cu tulpina H10N3 a gripei aviare, a declarat marţi Comisia Naţională de Sănătate (NHC) din China, relatează Reuters.

China anunţă primul caz din lume de infecție cu gripă aviară H10N3 la omFoto: geo.tv

Bărbatul, rezident al oraşului Zhenjiang, a fost internat în spital pe 28 aprilie după ce a dezvoltat febră şi alte simptome, a declarat NHC într-un comunicat, transmite Știri.md cu referire la Mediafax.ro.

El a fost diagnosticat cu virusul gripei aviare H10N3 pe 28 mai, dar nu s-au oferit detalii despre modul în care bărbatul a fost infectat cu virusul.

H10N3 este o tulpină patogenă scăzută sau relativ mai puţin severă a virusului şi riscul de răspândire pe scară largă este scăzut, a adăugat NHC.

Bărbatul era stabil şi gata să fie externat din spital. La observarea medicală a contactelor sale apropiate nu au fost găsite alte cazuri.

Multe tulpini diferite de gripă aviară sunt prezente în China şi unele infectează sporadic oamenii, de obicei cei care lucrează cu păsări de curte.

Nu a existat un număr semnificativ de infecţii umane cu gripă aviară de când tulpina H7N9 a ucis aproximativ 300 de persoane în perioada 2016-2017.

Totuşi acest caz este aparte deorece niciun alt caz de infecţie umană cu tuplina H10N3 nu a fost raportat anterior la nivel global, a spus NHC.

 

https://stiri.md/article/international/china-anunta-primul-caz-din-lume-de-infectie-cu-gripa-aviara-h10n3-la-om

 

D. Voiculescu, a sosit clipa sa va intereseze Parerea Lui Dumnezeu despre dv,pentru ca toata vesnicia o sa da ti socoteala si cum ne scrie in  2 Corinteni 5/10…  Dan Voiculescu către Mihai Şora. „Cuvintele jignitoare nu pot fi justificate. Retractaţi postarea”…

…

Florin Budescu

Omul de afaceri Dan Voiculescu, prin firma sa de avocatură, îl amenință cu tribunalul pe filosoful Mihai Şora, după ce acesta a scris, într-o postare pe Facebook, că nu își explică de ce Editura Academiei Române a acceptat să-i publice o carte „turnătorului cu ifose de intelectual”.

În postarea sa, Şora îl numește pe Voiculescu „asemenea personaj”, „turnător cu ifose de intelectual” și afirmă că acesta ar fi ajuns să fie publicat de Academia Română, prin „complicități, legături subterane și transfer de fonduri”.

În urma postării, Voiculescu i-a trimis o notificare lui Şora, în care-i aduce la cunoștință că, dacă nu va șterge postarea, se va adresa instanțelor judecătorești.

„În mesajul postat de dvs pe pagina de Facebook sunt folosite cuvinte cu caracter jignitor la adresa subsemnatului cum ar fi „turnător cu ifose de intelectual”, „asemenea autor” și sunt aduse acuzații cum că aș fi ajuns să public la Editura Academiei Române prin „complicități, legături subterane, transfer de fonduri (căci, în mod probabil, au fost cumpărate niște „indulgențe” acolo)”.

În condițiile în care nu există nici o dovadă în sensul că acuzațiile privind „complicități, legături subterane, transfer de fonduri” sunt reale, se constată că Dvs ați depășit limitele acceptabile ale libertății de exprimare, afirmațiile reprezentând un atac îndreptat împotriva subsemnatului. Referitor la cuvintele jignitoare, cum ar fi „turnător cu ifose de intelectual” și „asemenea autor”, acestea nu pot fi justificate în nici un context”, se arată în notificare.

„Pentru aceste motive, va solicit să retractati, de îndată, postarea de pe rețeaua de socializare Facebook referitoare la subsemnatul. În cazul în care nu veți da curs prezentei notificări, mă voi adresa instanțelor judecătorești competențe, urmând ca Dvs să suportați costurile unui asemenea demers”, a conchis Voiculescu, în notificare.

 

Clotilde: “Am găsit la Primărie 3.000 de angajaţi, care foloseau 5 milioane de coli A4 pe an. E un mare șoc, pare că ne-am întors 50 de ani în timp“…

Tribunalul București a respins definitiv, ca inadmisibilă, cererea avocaților de a anula confiscarea a 100.000 de euro de la off-shore-ul Crescent din Cipru, bani luați de ANAF în contul prejudiciului de 60 de milioane de euro adus statului român de Dan Voiculescu în dosarul ICA.

Conform publicației G4Media.ro, această decizie are implicații majore pentru că, pe de o parte, se confirmă explicit legătura dintre Crescent Commercial and Maritime Limited din Cipru și mogulul Dan Voiculescu, iar pe de altă parte, pentru că mai pot urma și alte confiscări.

Tribunalul a confirmat indirect legătura dintre Voiculescu și firma Crescent. Off-shore-ul cipriot poate fi executat silit în contul prejudiciului adus de mogul statului român

ANAF a operat confiscarea banilor în baza unui document clasificat, un Raport de Activitate Suspect pe care România l-a primit în 2016 de la Unitatea de Combatere a Spălării Banilor din Cipru, a dezvăluit Centrul de Investigații Media, citat de G4Media.ro.

În documentul trimis de anchetatorii ciprioți, românii erau informați că într-un cont al off-shore-ului cipriot la o bancă din țara noastră intraseră 51.854 de euro sub explicația “Plată taxe”. Ciprioții atenționau că beneficiarul real al tranzacției este Dan Voiculescu.

Clotilde Armand, primărița Sectorului 1 din București, a relatat că, atunci când a ajuns în funcție, a descoperit cu stupoare că se consumau 100 de pagini de hârtie pe zi de angajat – o birocrație care i-a dat impresia că s-a întors în timp cu 50 de ani. Șefa Sectorului 1 spune că a demarat rapid o operațiune de digitalizare în primărie.

Cifrele sunt copleșitoare – și pot fi înmulțite de zeci sau sute de ori, pentru că situația este similară în multe alte primării din România. Clotilde Armand relatează luni, pe contul său de Facebook: „Când am ajuns la primărie am găsit 3.000 de angajaţi şi dacă vorbim doar de aparatul primăriei sunt 5 milioane de coli A4 folosite anual, ceea ce înseamnă 100 de pagini pe zi de angajat. Este un mare şoc. Pare că ne-am întors 50 de ani în timp. Am început să digitalizăm primăria în timp record și schimbăm toate fluxurile și procedurile birocratice“.

La dezbaterea despre digitalizarea Bucureștiului, unde au mai participat primarii Radu Mihaiu (Sectorul 2) și Ciprian Ciucu (Sectorul 6), precum și Stelian Bujduveanu (viceprimarul Municipiului București), Clotilde a adăugat: “Ne dorim să transformăm această primărie, ne dorim ca tinerii să simtă primăria ca fiind din generația lor. Este o provocare la două niveluri: în primul rând, intern. În primărie trebuie să schimbăm complet felul de a proceda și să digitalizăm serviciile care se văd din exterior“.

Primărița spune că instituția vrea să introducă un sistem de monitorizare cu senzori atât a colectării selective a deșeurilor, cât și pentru măsurarea poluării.

Mogulul încolțit. Se confirmă oficial legătura între Dan Voiculescu și Crescent. Firma poate fi executată în contul prejudiciului de 60 de milioane de euro adus de magnat României

Tribunalul București a respins definitiv, ca inadmisibilă, cererea avocaților de a anula confiscarea a 100.000 de euro de la off-shore-ul Crescent din Cipru, bani luați de ANAF în contul prejudiciului de 60 de milioane de euro adus statului român de Dan Voiculescu în dosarul ICA.

Conform publicației G4Media.ro, această decizie are implicații majore pentru că, pe de o parte, se confirmă explicit legătura dintre Crescent Commercial and Maritime Limited din Cipru și mogulul Dan Voiculescu, iar pe de altă parte, pentru că mai pot urma și alte confiscări.

Tribunalul a confirmat indirect legătura dintre Voiculescu și firma Crescent. Off-shore-ul cipriot poate fi executat silit în contul prejudiciului adus de mogul statului român

ANAF a operat confiscarea banilor în baza unui document clasificat, un Raport de Activitate Suspect pe care România l-a primit în 2016 de la Unitatea de Combatere a Spălării Banilor din Cipru, a dezvăluit Centrul de Investigații Media, citat de G4Media.ro.

În documentul trimis de anchetatorii ciprioți, românii erau informați că într-un cont al off-shore-ului cipriot la o bancă din țara noastră intraseră 51.854 de euro sub explicația “Plată taxe”. Ciprioții atenționau că beneficiarul real al tranzacției este Dan Voiculescu.

Fiscul român a confiscat, în consecință, 100.000 de euro dintr-un cont al Crescent, în contul pagubelor aduse României de Voiculescu. Avocații firmei cipriote s-au străduit, în instanțe, să anuleze această confiscare, dar după mai multe sentințe, Tribunalul București a respins definitiv, joi, 28 mai 2020, cererea de revizuire.

Conform Centrului de Investigații Media, miza e mult mai mare. Odată stabilită și confirmată definitiv de tribunal, legătura dintre Voiculescu și Crescent poate duce la executarea off-shore-ului în contul jafului făcut de magnatul emanat din spuma Securității comuniste.
Crescent are acțiuni în valoare nominală de 3,5 milioane de euro și, dacă patronul Antenelor și-a ascuns bunurile, firma cipriotă poate plăti pentru pagubele aduse de acesta.

 

«
»

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*