Aplicarea sistemelor de lucrare a solului neconvenţională în România

Diversitatea tipurilor de sol din România face ca aplicarea sistemelor de lucrare a solului neconvenţională să poată fi practicată pe 42% din suprafaţa arabilă (15% în condiţii favorabile şi 27% în condiţii moderat favorabile – CARNACHE şi colab., 1986).
Primele experienţe cu sistemul minim de lucrări au fost efectuate în România pentru cultura porumbului, în 1962 la I.C.C.P.T. Fundulea şi apoi în alte staţiuni de cercetare ca: Lovrin, Oradea etc. Primele rezultate apar publicate în 1966 (SARPE şi colab., 1991).
Covorul vegetal, uscat, rămâne la suprafaţă, constituind un mulci şi o bună protecţie împotriva eroziunii (PHILIPS şi YOUNG, 1975). Rezultatele obţinute în statul Virginia (1972) au arătat că sistemul No Tillage, asigură acelaşi efect asupra producţiei cu doze mai mici de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu, iar evoluţia apei este mai redusă, datorită stratului vegetal protector (BUDOI, 1996).
Reducerea lucrării solului la porumb a luat amploare după utilizarea erbicidelor cu spectru larg de acţiune (SARPE şi colab., 1996; ULINICI şi colab., 1967).
Din S.L.C.S. fac parte şi alte sisteme de lucrare a solului ca:
– sistemul de lucrări pe biloane, preferat pe solurile cu drenaj mai redus; cercetările din România de la Urleasa-Braila şi Apahida-Cluj (1985-1991) de către TIANU au arătat eficacitatea sistemului.
– sistemul de lucrări pe benzi înguste, care se deosebeşte de sistemul No Tillage prin lăţimea mai mare a zonei lucrate, care aici este de 15-25 cm.
Cercetările mai recente privind sisteme minime de lucrări ale solului, vizează introducerea de tip cizel paraplaw care lucrează fără răsturnarea brazdei.
În cadrul celei de-a doua conferinţe a Organizaţiei Internaţionale de Conservare a Solului, organizată la Born (Germania) ,s-a pus un accent deosebit pe folosirea durabilă a solului.
Dintre cei mai renumiţi cercetători din domeniul ştiinţei agricole, ce au participat, au prezentat referate documentate BLUM W. – “Conservarea solului şi folosirea durabilă a acestuia”. Noutăţi privind modelele, tehnologiile şi practicile – autorul afirmă că este necesară dezvoltarea viziunii în viitor, despre o naţiune productivă în armonie cu sănătatea pământului, inventarierea resurselor, experimentări care să permită proprietarilor de pământ să extindă resursele naturale, ajutorul ce trebuie acordat fermierului de către comunitatea locală sau regională, ajutorul care trebuie dat pentru scopuri de conservare a resurselor.
La Conferinţa precizată mai sus, RERKASEN şi alţi cercetători au prezentat şi documentat influenţa factorilor demografici, socio-economici şi culturali asupra folosirii durabile a solului. SCHARPERSEEF şi alţi colaboratori au dezvoltat problemele privind impactul regional al schimbărilor de climă asupra solurilor.
Lucrările acestei conferinţe dovedesc, încă o dată, preocuparea oamenilor de ştiinţa pentru utilizarea judicioasă a acestei bogăţii naturale care este solul, fără de care existenţa umanităţii nu ar fi posibilă.
No Till and Minimum Till: No-tillage, zero tillage sau minimum till este un sistem de agricultură modernă în care sămânţa este semănată direct în sol nearat
sau uşor lucrat şi care să conţină pe sol resturile de la cultura premergătoare. Se referă la echipamente de semănat speciale care au în faţă un disc drept (coulter) ce permite o lucrare minimă a solului pentru plasarea seminţei. Aceasta permite ca sămânţa să fie în contact foarte bun cu solul iar reziduurile de la cultura veche să rămână la suprafaţă şi să acţioneze ca un mulch.
Ridge Till : Ridge tillage asamblează sistemul de creştere contemporan şi tradiţional în care plantele sunt crescute în sistem rigola pe denivelare. În ridge tillage denivelările sunt produsul prelucrării terenului la cultura premergătoare şi nu sunt prelucrate după recoltare. Şi în acest caz semănătoarea specială poate prelucra uşor partea unde se va semăna noua cultură. Aceasta prezintă avantaje în conservarea solului şi a managementului dăunătorilor (buruieni).
Strip Till : Strip-till este un sistem de agricultură care utilizează o prelucrare minimă a terenului. Acest sistem combină încălzirea solului a agriculturii clasice cu avantajul conservării apei din tehnologia No-Till şi prelucrarea terenului numai unde
se seamănă. Acest tip de tehnologie este făcut cu echipamente speciale de prelucrare a terenului în benzi. Un alt avantaj este că se pot aplica îngrăşăminte şi pesticide odată cu prelucrarea în benzi a terenului.
Tehnologia OSR: Tehnologia OSR (oil rape seeder) se caracterizează prin faptul că permite semănarea seminţelor mici (în special rapiţă), odată cu lucrarea terenului. Se economiseşte astfel timp şi energie. Ca utilaj pentru prelucrarea solului se foloseşte o combinaţie de scormonitor cu discuri şi
tăvălug la care se adaugă semănătoarea OSR. Rapiţa se poate semăna astfel în rânduri, benzi sau pe toată suprafaţa.
Twin row: Tehnologia de cultivare în dublu rând este ultima
tehnologie apărută în America. Aceasta presupune ca toate plantele prăşitoare să fie semănate în rând dublu. Avantajele acestei tehnologii:
– suportă densităţi mărite;
– o mai bună intercepţie a luminii;
– o mai bună valorificare a îngrăşămintelor şi a apei;
– se pretează excelent la tehnologii de tipul No-till, Strip till, ridge till sau clasic.