Publicat la:
Septembrie 30, 2013
Periodicitatea constă în faptul că pomul nu reuşeşte să diferenţieze muguri de rod în fiecare an, sau nu dispune de substanţele de rezervă necesare pentru a asigura dezvoltarea acestor muguri până la înflorit şi legatul fructelor. Se întâlnesc cazuri, relativ rare, când după o recoltă abundentă, nesusţinută cu o agrotehnică adecvată, pomii sunt atât de epuizaţi încât nu formează muguri de rod nici în anul următor, aşa încât urmează doi ani fără recoltă. Deci pomul nu dă rod pentru că îi lipseşte ceva, şi pentru că lucrările necesare sunt executate necorespunzător…
În unii ani, pomii formează muguri de rod, dar pierd recolta de fructe din următoarele cauze:
• degerarea mugurilor de rod; • distrugerea florilor de către brume; • polenizarea insuficientă, datorită timpului nefavorabil (prea rece sau prea umed) care împiedica zborul albinelor, • căderea fiziologică masivă a fructelor; • atacul foarte intens de boli şi insecte, de grindină etc. Principala cauză a alternanţei de rodire este supraîncărcarea pomilor cu fructe.
Alternantă de rodire poate apărea chiar la un agrofond foarte bun dacă pomul are o încărcătură excesivă de fructe.
Tipul alternanţei de rodire
• toţi pomii unui soi rodesc excesiv într-un an şi nu fructifică deloc în anul următor; • după 1-2 ani cu recolta abundentă urmează un an cu recolta mică; • în cadrul aceluiaşi soi şi al aceleiaşi parcele, unii pomi rodesc într-un an, iar alţii în anul următor. Se ajunge la această situaţie datorită faptului că unii pomi din plantaţie, rămânând supraîncărcaţi cu fructe, nu pot diferenţia muguri de rod, în timp ce alţi pomi, având încărcătură optimă, diferenţiază normal. De aceea, tăierile de fructificare trebuie să se aplice diferenţiat, în funcţie de starea fiecărui pom şi de încărcătura lui cu muguri de rod. Pomii plantaţi în goluri, fiind mai tineri, pot prezenta diferenţieri sub raportul proporţiei de muguri de rod formaţi, comparativ cu pomii în vârsta din cadrul aceluiaşi soi. Această particularitate se are în vedere la aplicarea tăierilor de fructificare.
Măsuri agrotehnice pentru înlăturarea alternanţei de rodire
Când pomii intră în alternanţa de rodire ei pot fi readuşi în anul următor la o fructificare normală, în principal cu ajutorul tăierilor, aplicate diferenţiat. În anul când pomii nu au muguri de rod se aplică o tăiere moderată, pentru ca lăstarii să fie potrivit de numeroşi şi de viguroşi. În acest caz, ei vor forma muguri de rod aproape de nivelul optim. În practică, uneori se procedează invers: de teamă ca pomii să nu formeze lăstari prea viguroşi, se taie puţin. În acest caz, prin faptul că se lăsa mulţi muguri vegetativi, se va forma un număr mare de lăstari, dar de vigoare slabă. Este ştiut însă că tocmai aceşti lăstari diferenţiază muguri în proporţie mai ridicată. Deci în anul următor se ajunge la supraîncărcarea pomilor cu rod, dublată cu o nediferenţiere a mugurilor (în lipsa normării producţiei). În anul când pomii nu au rod datorită nediferenţieri mugurilor sau a degerării lor totale (la migdal, cais, piersic) este contraindicată reducerea taliei pomilor şi întinerirea puternică a semischeletului, deoarece se vor forma lăstari prea viguroşi, care diferenţiază mugurii în proporţie redusă; deci se întârzie restabilirea fructificării normale. Reducerea taliei pomilor, cu întinerirea semischeletului, trebuie să se efectueze în anul când pomul are mulţi muguri de rod, repartizaţi pe toată înălţimea coroanei. În acest caz, lăstarii nu vor creşte prea viguros, deoarece ei sunt concuraţi de fructe la primirea hranei. Fenomenul alternanţei de rodire este influenţat şi de perioadele de vârstă ale pomilor. Diferenţierea agrotehnicii în funcţie de aceste perioade constituie un mijloc sigur de prevenire şi combatere a alternanţei de rodire.
