2) De ce aţi omorât oameni nevinovaţi în 89 ? De ce aţi minţit poporul cu pressa -radio-televizorul, cu acceptul tacit al PREOŢIMII? Pentru ce aţi alungat milioane de romani peste mări şi peste tari, iar pe cei de acasă i-aţi băgat de vii în pământ prin taxe, preţuri, legi mortale, De ce aţi vândut ţara şi aţi înglodat in datorii pe veci pe pruncii României!

 3)Veniţi tineri nevinovaţi să vă împuşcăm pe voi şi s a trăim mult şi bine noi, burghezia globalistă

 1) …..Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, a declarat la Realitatea TV ca in decembrie 1989 am avut o lovitura de stat militara, reusita partial, si ca aceasta ar fi fost organizata de KGB si CIA.

Fostul sef al SRI spune ca datele loviturii de stat se stiau din septembrie ’89.
Ideea unei lovituri militare de stat este sustinuta, in opinia lui Magureanu, si de succesiunea unor operatiuni militare de dinaintea fugii lui Ceausescu si pana s-a declarat ca situatia e sub controlul armatei si a avut loc acea fraternizare a armatei cu populatia. “Ma indoiesc ca in decembrie ’89 sentimentul anticomunist a fost unul atat coplesitor. El a aparut cateva saptamani mai tarziu”.Magureanu spune ca inca din a doua jumatate a anilor ’70 se stia ca succesorul regimului Ceausescu si a lui personal va  fi Ion Iliescu si crede ca marginalizarea lui Iliescu din ultima perioada a regimului comunist a fost si din aceasta cauza.

Fostul sef al SRI spune ca arestarea si condamanarea generalilor Stanculescu si Chitac este o farsa judiciara sinistra. “Nu e vorba numai de contributia generalului Stanculescu, de neinlocuit in acele evenimente, dar cineva vrea sa ne adoarma cu ideea ca daca a scos in fata niste tapi ispasitori ei scapa nevinovati.”
Dezvaluirile care stau la baza dezbaterilor media din ultimele doua zile au fost facute de Virgil Magureanu in ultima sa carte referitoare la evenimentele din decembrie 1989.
“Nu era o persoana dotata cu prea mult curaj. Nu avea vocatia unui personaj eroic. Nu l-am fi putut vedea vreodata indemnand tinerii la lupta pe baricade. Profita insa de orice situatie chiar daca nu avea niciun merit acolo”, este descrierea facuta in carte lui Ion Iliescu de catre Virgil Magureanu.

2)

De ce aţi omorât oameni nevinovaţi în 89 ? De ce aţi minţit poporul cu pressa -radio-televizorul, cu acceptul tacit al PREOŢIMII? Pentru ce aţi alungat milioane de romani peste mări şi peste tari, iar pe cei de acasă i-aţi băgat de vii în pământ prin taxe, preţuri, legi mortale, De ce aţi vândut ţara şi aţi înglodat in datorii pe veci pe pruncii României!

Magureanu spune ca inca din a doua jumatate a anilor ’70 se stia ca succesorul regimului Ceausescu si a lui personal va fi Ion Iliescu si crede ca marginalizarea lui Iliescu din ultima perioada a regimului comunist a fost si din aceasta cauza.Fostul sef al SRI spune ca arestarea si condamanarea generalilor Stanculescu si Chitac este o farsa judiciara sinistra. “Nu e vorba numai de contributia generalului Stanculescu, de neinlocuit in acele evenimente, dar cineva vrea sa ne adoarma cu ideea ca daca a scos in fata niste tapi ispasitori ei scapa nevinovati.”Scenariul grupării Iliescu pentru lovitura de stat din decembrie 89 prevedea și trupe sovietice  Deşi prima parte a planului a fost aplicată cu succes la Timişoara, prin folosirea diversioniştilor care au incitat populaţia şi autorităţile prin spargerea geamurilor unor magazine din oraş şi provocarea militarilor din dispozitive, după 22 decembrie n-ar fi trebuit să mai moară nimeni pe străzile marilor oraşe. Atåt capii armatei, cåt şi ai Securităţii acceptaseră schimbarea şi nu mai rămăsese decåt o singură problemă: cine preia conducerea ţării. Deşi Iliescu era cel pregătit de sovietici, mai existau candidaţi în jurul cărora se creaseră nuclee de susţinători: Ilie Verdeţ, Constantin Dăscălescu, chiar şi Dumitru Mazilu care avea deja, pregătită, o platformă-program pentru înlocuitorul PCR.

Pentru ca gruparea Iliescu să fie cea acceptată de populaţie, planul început la Timişoara a fost aplicat şi la Bucureşti, lansåndu-se diversiunea “terorişti-securişti”, care n-a reprezentat, de fapt, decåt declanşarea unui război carnagiu pe străzile Capitalei, dar şi al altor oraşe din ţară, după înarmarea iresponsabilă a civililor şi trimiterea lor la vånătoare de “terorişti”. Sigur, nimeni n-a putut să arate vreodată vreun terorist viu sau mort. Cei vii s-a dovedit că nu erau terorişti, iar cei morţi aşijderea. Cei care au tras, adică civilii “revoluţionari”, cred şi azi că s-au luptat cu teroriştii, iar unii dintre ei încă se mai laudă cum au împuşcat ei “terorişti”. Dacă cineva ar verifica declaraţiile lor ar avea surpriza să constate că victimele cu care se laudă n-au fost decåt alţi civili, sau militari ai armatei romåne, mai puţin norocoşi decåt ei. Numai că procurorii Parchetului Militar n-au fost interesaţi în a-i căuta şi pedepsi pe cei care au apăsat pe trăgaci, ci pe aceia care au dat ordinele. Pånă în 22 decembrie 1989 au fost ucişi 162 de oameni şi răniţi 1.529, ca urmare a represiunii coordonate de comandamentul de la Timişoara şi, ulterior din Bucureşti şi alte oraşe (Cluj şi Tg. Mureş). După 22 decembrie, numărul morţilor a crescut de aproape şase ori, ajungånd la 942, iar numărul răniţilor a fost de 2.245 persoane. Dacă pånă pe 22 decembrie vinovăţiile sunt clare şi dovedite, după această dată Parchetul n-a avut puterea de a-i inculpa pe principalii vinovaţi, în frunte cu Ion Iliescu.

3)

Veniţi tineri nevinovaţi să vă împuşcăm pe voi şi ş a trăim mult şi bine noi, burghezia globalistă

Se ştie că motivul pentru care au existat atåtea victime a fost înarmarea civililor chemaţi să apere, chipurile, “revoluţia”, în realitate însă chemaţi să acopere, prin războiul de gherilă declanşat pe străzi şi, deci, teroarea instaurată, preluarea puterii de către gruparea Iliescu, cea care coordona, de fapt, această diversiune declanşată la nivelul întregii ţări. Există mărturii că înarmarea populaţiei s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu, deşi el n-avea niciun drept să dea astfel de ordine. O să prezentam o astfel de mărturie, care aparţine unui maior din cadrul UM 0673 ce aparţinea Ministerului de Interne, Mihai Ciocodei. După ce “revoluţionarii” au fost înarmaţi şi au început să se împuşte între ei, Iliescu a trecut la faza următoare a scenariului, anume chemarea gărzilor de la Kremlin care să-i asigure protecţia în cazul în care “securiştii care trag din orice poziţii” – cum i-a numit el pe teroriştii imaginari- l-ar împiedica să-şi menţină poziţia pe care reuşise să o dobåndească. Aşa se face că, pe 23 decembrie, el a cerut sprijin militar din partea Moscovei. O astfel de cerere nu poate fi percepută altfel decåt ca pe un act suprem de trădare în condiţiile în care se creaseră premisele ocupării ţării de către trupele sovietice. Cel care s-a opus acestei cereri a lui Iliescu, şi care avea să fie pedepsit pentru asta, a fost şeful Marelui Stat Major al armatei romåne, generalul Ştefan Guşă. El a fost singurul militar cu putere de decizie din fruntea armatei care înţeles că în condiţiile în care trupele erau dislocate şi împrăştiate în sute de dispozitive de pe teritoriul întregii ţări, nu puteau respinge o eventuală invazie de tipul celei din Praga anului 1968. Prin urmare, după ce a aflat că s-a cerut intervenţia ruşilor, generalul Guşă a vorbit atåt cu reprezentanţii ruşi, dar şi unguri, din cadrul Tratatului de la Varşovia, precum şi cu cei de la Moscova, cărora le-a spus că armata romånă nu are nevoie de sprijin extern. El a preîntåmpinat astfel o posibilă “descălecare” a ruşilor la Bucureşti, chiar dacă reprezentanţii lor preluaseră puterea în stat….,