Singele tinerilor şi a celorlalţi nevinovaţi- impuscaţi la lovitura de teatru din 89 strigă din ţărină:pocăiti-vă,iubiti-vă,iertaţi-vă, impăcaţi-vă ;Altfel,blestemul păcatelor vă transformă ţara in praf şi poporul in pulbere

fSe ştie că motivul pentru care au existat atåtea victime a fost înarmarea civililor chemaţi să apere, chipurile, “revoluţia”!

In realitate însă chemaţi să acopere, prin războiul de gherilă declanşat pe străzi şi, deci, teroarea instaurată, preluarea puterii de către gruparea Iliescu, cea care coordona, de fapt, această diversiune declanşată la nivelul întregii ţări. Există mărturii că înarmarea populaţiei s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu, deşi el n-avea niciun drept să dea astfel de ordine. O să prezentam o astfel de mărturie, care aparţine unui maior din cadrul UM 0673 ce aparţinea Ministerului de Interne, Mihai Ciocodei. După ce “revoluţionarii” au fost înarmaţi şi au început să se împuşte între ei, Iliescu a trecut la faza următoare a scenariului, anume chemarea gărzilor de la Kremlin care să-i asigure protecţia în cazul în care “securiştii care trag din orice poziţii” – cum i-a numit el pe teroriştii imaginari- l-ar împiedica să-şi menţină poziţia pe care reuşise să o dobåndească. Aşa se face că, pe 23 decembrie, el a cerut sprijin militar din partea Moscovei. O astfel de cerere nu poate fi percepută altfel decåt ca pe un act suprem de trădare în condiţiile în care se creaseră premisele ocupării ţării de către trupele sovietice. Cel care s-a opus acestei cereri a lui Iliescu, şi care avea să fie pedepsit pentru asta, a fost şeful Marelui Stat Major al armatei romåne, generalul Ştefan Guşă. El a fost singurul militar cu putere de decizie din fruntea armatei care înţeles că în condiţiile în care trupele erau dislocate şi împrăştiate în sute de dispozitive de pe teritoriul întregii ţări, nu puteau respinge o eventuală invazie de tipul celei din Praga anului 1968. Prin urmare, după ce a aflat că s-a cerut intervenţia ruşilor, generalul Guşă a vorbit atåt cu reprezentanţii ruşi, dar şi unguri, din cadrul Tratatului de la Varşovia, precum şi cu cei de la Moscova, cărora le-a spus că armata romånă nu are nevoie de sprijin extern. El a preîntåmpinat astfel o posibilă “descălecare” a ruşilor la Bucureşti, chiar dacă reprezentanţii lor preluaseră puterea în stat….,

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*