Clasificarea tăierilor la pomi.
Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi anume:
– După scopul urmărit
– După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:
– Tăiere de formare.
– Tăiere de rodire.
– Tăiere de întreţinere
– Tăierea de corectare.
– Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:
– Tăierea în uscat.
– Tăierea în verde.

Tăierea de rodire
Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu scopul principal de a norma încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel producţii mari, constante şi de bună calitate pe toată durata de exploatare a livezii.
Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se mutilează, pomii nu  diferenţiază  muguri  de  rod  pentru  anul următor şi se declanşează alternanţa de rodire. Asupra numărului de muguri micşti ce se lasă la măr şi păr s-au făcut numeroase cercetări.Se consideră că ramurile de rod propriu-zise trebuie să fie de 2-3 ori mai puţine decât cele vegetative, inclusiv pintenii şi smicelele. Mugurii micşti la măr şi păr trebuie să reprezinte 12-15% din totalul mugurilor sau 20-25%.La sâmburoase, normarea rodului este mai elastică adică se acceptă o încărcare mai mare la cireş, vişin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o normare foarte Pentru sămânţoase sunt necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.
Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să  fie  foarte  precis,  exprimat  în  ţepuşe  + nuieluşe sau pur şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu lungimea de 40-60cm. Obiectivele tăierilor de rodirediferă şi în funcţie de vârsta pomilor.La cei tineri, se urmăreşte formarea ramurilor de rod pentru a grăbi intrarea acestora pe rod. În acest sens, la toate speciile şi soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile de garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se arcuiesc. Nu se vor păstra  muguri  de  rod  sau  fructe  la  vârful şarpantelor întrucât arcuirea acestora compromite formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea precisă între elementele permanente şi cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar, coroanele se exploatează foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea semischeletului inclusiv a vetrelor de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe porţiunile păstrate. Prin scurtările  respective  se  reduce  substanţial numărul  de  muguri  micşti.  Bineînţeles  că, această normare este în funcţie de gradul de diferenţiere a mugurilor de rod în anul respectiv.
La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai ales prin reducţie întrucât prin aceasta se stimulează creşterile vegetative care întineresc lemnul de rod.  Tăierea  de  rodire  este  diferenţiată  pe specii,  grupe  de  soiuri,  vârsta  pomilor, agrotehnica aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se scurtează semischeletul garnisit cu ţepuşe şi se simplifică vetrele de rod.La pomii cu coroane rare se păstrează creşterile noi care se scurtează pentru a se garnisi cu ţepuşe tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de măr şi păr care au coroane  dese,  aglomerate,  se  luminează coroana şi se scurtează semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie de vigoare şi încărcătura cu muguri micşti. La gutui, se simplifică şi se reduce semischeletul garnisit cu măciulii iar după scurtare se răresc măciuliile la 10-15 cm, iar coarnele de melc se simplifică transformându-se în măciulii simple. La soiurile şpur de prun şi cais,se scurtează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete de mai, iar ramurile îmbătrânite se suprimă s-au se scurtează  sever  înlocuindu-le  cu  altele  noi tinere. Soiurile standard, necesită numeroase răriri executate asupra semischeletului iar pe acesta se răresc ramurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri noi. Ramurile de rod lungi se scurtează cu 1/3 – ½ din lungimea lor.
La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au longevitate  mare  iar  pomii  nu  sunt  afectaţi  de alternanţa de rodire. Soiurile de vişin pletoase au nevoie de mai multe tăieri pentru a combate acest fenomen nedorit.Se suprimă pletele lungi degarnisite şi se înlocuiesc cu creşteri noi, iar semischeletul des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează prin suprimarea buchetelor de mai şi a ramurilor salbe, iar ramurile  mixte  se  răresc  la  20-25  cm.Se păstrează 80-150 ramuri mixte în coroana unui pom,  în  funcţie  de  vigoarea  pomilor  şi agrotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte dar după părerea noastră acest lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus se suprimă total sau se scurtează în cepi de 2 muguri în zonele degarnisite ale coroanei.
Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate,  tratând  fiecare  pom  şi  fiecare ramură din ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat pe rod, la care ramurile de schelet cresc viguros, este nevoie ca, în cazul când acestea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se scurteze prelungirile cu ¼ din lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful acestora şi a stimula, pe de altă parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.

Obiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului pentru temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de vigoare slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea  severă  a  semischeletului  îmbătrânit,  în  curs  de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi şi formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu creşteri exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi cele aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării pe verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal Unghiurile de inserţie (faţă de verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu atât se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe pentru a se înmulţi (modul natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.

Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim  s-o  obţinem  se  fac  tăierile  pentru  formarea coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau suprimări  de  ramuri.După  ce  a  fost  formată  coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri de întreţinere şi fructificare.

Tăierile anuale
Aceste tăieri sunt necesare deoarece trebuie redusă încărcătura excesivă cu muguri a pomilor fructiferi, atunci când este nevoie, pentru a se stabili mărimea ramurilor, pentru a se stabili alungirea şi întrepătrunderea lor. Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai re-pede. La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca soluţia cu care se stropeşte să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între bază şi vârf.

Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai îndelungat. La pomii fructiferi aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi.  O dată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute. Pentru creşterea duratei de viaţă şi a potenţialului productiv se aplică la aceşti pomi tăierile de întinerire.

Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci când coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se întinereşte în majoritate. Se recomandă
ca tăierea pomilor fructiferi să se efectueze în perioadă de repaus. Tăierile se pot face şi primăvara târziu dar doar atunci când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sănătoşi de cei atinşi de ger.

O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din ramurile de bază. În general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar în cazul în care partea centrală a coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea formaţiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzleţ în lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.

Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Prin urmare, este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O altă soluţie ar fi altoirea acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.