Plantarea se face primăvara după ce a trecut pericolul de îngheţ, datorită sensibilităţii acestei specii la temperaturile scăzute. Plantarea se face în gropi de 40/40/40 cm sau de 60/60/40 cm, dacă terenul este nearat. Durata de exploatare a unei plantaţii de mur este cuprinsă între 10 şi 12 ani.
Distanţele între rânduri pot fi de la 2,0 m la 2,5m, 2,8 m până la 3,0 m pentru toate soiurile, în funcţie de modul de execuţie al lucrărilor de întreţinere a culturii (manual sau mecanizat) şi de sistemul de conducere a ramurilor. Între plante, pe rând, se recomandă 0,7-1,0 m la soiurile cu ghimpi şi 1,5 m până la 2,0 m la soiurile fără ghimpi. Pregătirea materialului şi tehnica de plantare este similară cu a coacăzului şi zmeurului.
Distanţa de plantare
Înmulţirea murului se poate face prin: seminţe, marcotaj, drajoni, butaşi de rădăcina, butaşi de tulpină, despărţirea tufelor. Cea mai simplă metodă la mur este înmulţirea prin marcote. Vârfurile tulpinilor (lăstarilor de 1 an), venind în contact cu solul, se înrădăcinează şi dau naştere la alte plante. De aceea, vârfurile tulpinilor de la plantele de mur pe care dorim să le înmulţim se lăsa pe sol (chiar se acoperă cu un strat de 10 cm de sol) la sfârşitul lunii august. Acestea înrădăcinează până la sfârşitul vegetaţiei şi se pot detaşa cu o porţiune de tulpină de 30-40 cm, cu ajutorul şapei şi cazmalei, toamna sau primăvara…

Plantarea afinului: Groapa de plantare trebuie să fie de aproximativ 50 cm diametru şi 30 cm adâncime. Se extrage 1/3 din solul respectivei gropi şi se amestecă cu turbă sau rumeguş prea umezit. Pentru a asigura un drenaj mai bun, la amestec se poate adăuga şi o lopată de nisip. Înainte de plantare se recomandă scurtarea tuturor ramurilor ce depăşesc 15 cm. După plantare se adăugă un strat de 2-5 cm de rumeguş în jurul rădăcinii, pe o rază de 30 cm. Distanţă între plante trebuie să fie de 0,5-1 m, pentru a forma un rând compact sau de 1,8 m pentru plante individuale.
Tunderea afinului:
1. se îndepărtează ramurile bolnave, rănite sau uscate.
2. se taie ramurile subţiri, crescute prea des sau pendenţe.
3. Ramurile mai bătrâne de 3-4 ani se îndepărtează de la bază, lăsându-se 6-8 lăstari viguroşi/tufă. Tunderea se poate face numai în repaus vegetativ. Deoarece se poate întâmpla ca pe timpul iernii vârfurile ramurilor să îngheţe, cel mai indicat este ca tunderea tufelor să se facă la sfârşitul iernii, înainte de înflorire, când aceste vătămări se pot îndepărta.
Plantarea afinului pe biloane
Soluţia tehnică cea mai eficientă pentru înfiinţarea unei culturi intensive de afini este plantarea pe biloane. Biloanele sunt un amestec de rumeguş cu pământ, înalte de 40-60 cm faţă de cota naturală a terenului şi late de 0.8 – 1 m care se formează paralel pe întreaga lungime a parcelei. Pentru realizarea acestor biloane se scarifică solul, se ară adânc (30-35cm), se erbicidează, se discuieşte, se frezează, se pichetează terenul, se marchează rândurile, se formează un şanţ cu trupiţa pe rândurile trasate, se aşează deasupra rândului rumeguşul, de pe mărgini se ridică pământ care se amestecă cu rumeguşul, se aranjează rândul drept, se instalează furtunul de irigat, se aşează folia sau pânză agrotextila care se fixează pe margini în pământ, folia se decupează în locul unde urmează să fie plantaţi arbuştii şi se plantează. Între rânduri pământul trebuie nivelat, iar ca o recomandare sugerăm menţinerea acestei suprafeţe ca şi gazon prin înierbare.
Distanţe între plantele de afin
Afinul se poate planta la 0,7-1m unul de altul pentru a forma un rând compact în cazul culturilor intensive. Dacă se doreşte creşterea acestora ca specimene individuale (nu în cultura intensivă) se pot planta la 1.8 m unul de altul. În cazul plantării pe rânduri compacte, distanţa dintre rânduri trebuie să fie între 2,5 – 3 m în funcţie de echipamentele pe care le veţi folosi la întreţinerea fermei de afini sau la recoltarea afinelor. Noi recomandăm o distanţă de 80 de cm între plante şi 3 m între rânduri.
Plantarea afinului în groapă
Această variantă de plantare este o tehnologie depăşită pentru cultura intensivă a afinului, dar se practică pe suprafeţe mici, sau pe lângă casa. O soluţie în ceea ce priveşte cultivarea afinilor în aproape orice sol o constituie încorporarea turbei în mediul de plantare, iar ca alternativă este rumeguşul de conifere sau de foioase, dar cel de foioase trebuie să fie vechi de cel puţin un an. În cazul în care plantarea se face direct în sol şi nu pe biloane, groapa trebuie să fie de aproximativ 50 cm în diametru şi 30cm adâncime, în funcţie de calitatea solului. Se extrage între 1/3 şi 1/2 din solul respectivei gropi. Se adăugă un volum dublu de turbă sau rumeguş preumezit şi bine amestecat după care se pune în groapă şi se plantează. Pentru a asigura drenarea apei se recomandă să adăugaţi o lopată de nisip la groapă, în amestecul de rumeguş cu pământ. Scopul este să permită rădăcinilor să se dezvolte uşor prin sol, fără a întâmpina greutăţi în primii ani de la plantare, pentru a stimula dezvoltarea unei coroane mare şi bogată.Se recomandă a se adăuga un strat de 5-10cm de rumeguş în jurul rădăcinii, pe o rază de 30cm. De primăvara până toamna solul trebuie udat din abundenţă, fără însă ca apa să băltească. Irigarea în exces are ca rezultat putrezirea rapidă a rădăcinilor afinului. ATENŢIE, înainte de a pune planta în pământ se recomandă efectuarea unor tăieri de formare, pentru a da posibilitate lăstarilor noi de a se dezvolta şi a forma o coroană uniformă şi frumoasă.