Evitaţi să folosiţi fertilizatorii organici proaspeţi (gunoi de grajd). Pentru a-i putea folosi este nevoie de stocarea acestora pentru minim un an înainte de a-i utiliza. După achiziţionarea materialului săditor, plantele nu trebuie ţinute în locuri întunecate, în incinte închise, pe beton sau suprafeţe pietruite până la plantare.
• rădăcinile afinului nu trebuie rupte la plantare; • nu plantaţi afinul intercalat între pomii fructiferi sau orice alte culturi. Prin irigare sau prin apa pluvială fertilizatori folosiţi la plantarea afinului se infiltreza la celelalte culturi. În sol, rădăcinile plantelor concurează pentru teren şi pentru substanţele hrănitoare, iar afinul are rădăcini foarte subţiri şi superficiale; • nu plantaţi în adâncime prea mare, nivelul terenului după plantare şi tasare trebuie să fie nivelul pământului din ghiveciul în care a venit planta; • după plantare, pământul în jurul plantei nu trebuie tasat în exces, precum la pomii fructiferi. Tasarea trebuie făcută cu grijă, similar cu plantarea răsadurilor. • Nu folosiţi rumeguş de la făbrici de mobilă sau prefabricate care are în componentă adezivi şi substanţe chimice dăunătoare; • nu lăsaţi parcelele neîngrădite. Parcelele în care plantaţi trebuie să fie îngrădite cu gard de plasă de sârmă pentru a proteja de animale biloanele, plantele şi sistemul de irigat; • nu lăsaţi afinii să florifice în exces în perioada de creştere. Se elimină astfel producţia de fructe mici şi se permite dezvoltarea accelerată a plantei.
Protejarea solului
Afinul se dezvoltă optim dacă se aplică un strat protector între 5 şi 10 cm grosime la rădăcina deasupra solului pe o rază de 30cm, care să conserve umezeala, să prevină dezvoltarea buruienilor şi să acidifieze materia organică. Scoarţa de copac, compost acid, rumeguş, resturi de iarbă tunsă sunt câteva variante. Stratul protector trebuie reînnoit din 2 în 2 ani. Cea mai mare parte a protecţiei plantaţiilor în primii ani de la plantare o constituie pânză sau folia de pe bilon. Ea are rolul de a menţine umiditatea optimă pe perioada verilor, protejează solul şi arbuştii de afin de buruieni şi implicit reduce cheltuielile ce privesc manopera la curăţarea rândurilor şi la irigat. Folia sau pânza nu mai sunt necesare odată ce planta a ajuns la maturitate.
Tăierile de formare ale arbuştilor de afin
Tăierile se fac numai la finalul iernii, înainte de intrarea plantelor în vegetaţie. Este important ca plantele să fie bine dezvoltate înainte de a le lăsa să facă fructe. Din acest motiv este indicat să se prevină dezvoltarea unui număr excesiv de flori pe planta de afin pentru a preveni supraproducţia în fază de dezvoltare a plantei.Se elimină astfel producţia de fructe mici şi se stimulează
Particularităţi de creştere şi fructificare:
Dezvoltarea accelerată a plantei. În primul an de viaţa a plantei este important să se elimine toate florile. În anii următori trebuie urmăriţi paşii descrişi mai jos, după ce frunzele au căzut de pe plante: tăiaţi tulpinile mici de la bază, tăiaţi lemnul uscat şi ramurile care nu sunt viguroase.Alegeţi ramurile colorate intens (min. 7 cm) şi din care se dezvoltă ramurele lungi în lateral. Tăiaţi ramurile scurte şi groase. Dacă prin paşii de mai sus nu s-a eliminat între 1/3 şi 1/2 din materia lemnoasă, curăţaţi ramurile laterale şi crenguţele până când se obţine acest raport.
Tăierile de rod ale arbuştilor de afin
După primii 2 ani de la plantare natură tăierilor se schimbă. Intenţia este de a asigura o vigurozitate cât mai mare a plantaţiei şi o producţie mai mare prin eliminarea materiei lemnoase uscate şi a mugurilor floriferi în exces. Astfel planta va avea fructe mai puţine ca număr, dar mai mari şi de o calitate semnificativ mai ridicată.
Fertilizarea arbuştilor de afin
Arbuştilor de afini le plac fertilizatorii acizi. Atenţie însă, afinul este foarte sensibil la suprafertilizare! Pentru rezultate optime trebuie aplicaţi fertilizatori în cantităţile recomandate în planul de fertilizare. Întotdeauna trebuie irigat din abundenţă după fertilizare.