Câteva reguli esenţiale pentru reuşita unei însilozării – alegerea momentului recoltării!

cateva reguliStadiul optim de recoltare corespunde unui nivel de materie uscată de 32-33% în plantă întreagă. Acesta este momentul în care e atins un raport optim între producţia, conservarea, valoarea energetică şi digestibilitatea furajului. Nu trebuie să se întârzie recoltarea, deoarece există mai multe riscuri, cum ar fi recoltarea dificilă în zonele reci, conservarea necorespunzătoare atunci când conţinutul de materie uscată per planta întreaga depăşeşte 35%, dificultatea digerării boabelor prea uscate şi a raţiilor prea bogate în amidon. În perioada optimă de recoltare, cele trei faze în care se găseşte amidonul – de lapte, de lapte-ceara şi cornos – sunt repartizate în trei straturi în boabele din partea mediană a ştiuleţilor. Când umiditatea plantei scade (conţinutul de materie uscată este de 35-36%), amidonul lăptos nu mai reprezintă decât o picătură la baza bobului. Tocarea plantelor are ca obiectiv obţinerea unor bucăţi mici, pentru a facilita tasarea silozului, dar şi suficient de lungi pentru a favoriza procesul de masticaţie la vaci. Bucăţile mai mari de 20 mm sunt de nedorit, deoarece îngreunează tasarea silozului şi provoacă respingerea hranei de către animale, fapt care determină o scădere a consumului de siloz. Într-un siloz de calitate, bucăţile mari trebuie să fie în cantităţi mici (mai puţin de 1%), iar fragmentele de plantă cu dimensiuni medii (10-20 mm) trebuie să reprezinte cam 10%. Tasarea este cu atât mai bună cu cât sunt mai puţine fragmente cu dimensiuni medii, mai ales dacă umiditatea plantelor este mai mică (procentul de substanţă uscată din porumb depăşeşte 35%). În testele efectuate pe vaci de lapte s-a constatat o scădere a ingestiei cu 0,5 kg de materie uscată la o tocare prea grosiera, dar şi o scădere a eficacităţii raţiei atunci când fragmentele de lungime medie aveau o pondere sub 5%. Momentul recoltării trebuie adaptat în funcţie de maturitatea boabelor. Amidonul vitros la porumbul cu peste 32% materie uscată trebuie mărunţit pentru o mai bună digestie. Acest lucru se realizează cu ajutorul spărgătoarelor de boabe, disponibile pe majoritatea combinelor de recoltat. Pentru tăierea corespunzătoare a plantelor este nevoie de ascuţirea periodică a cuţitelor. În general, se ţine cont de următoarele valori minime, pentru deplasarea “frontului de consum” (“felia” din siloz ce se consuma zilnic): 10 cm pe zi, iarna şi 20 cm pe zi, vara. Lăţimea şi înălţimea silozurilor trebuie adaptate în mod corespunzător pentru a permite respectarea acestor valori. Evitaţi prezenta pământului şi a altor “impurităţi” toxice în siloz! Pământul adus pe roţile tractoarelor şi ale remorcilor constituie o sursă de spori care pun în pericol buna conservare a silozului. Tasaţi pentru a închide cât mai puţin aer posibil în siloz! Cu cât porumbul este recoltat mai verde şi mai umed, cu atât mai puţin se păstrează porozitatea în silozul tasat. Se estimează că la 30% materie uscată, în siloz se închide circa 1 litru de aer pe kilogramul de materie uscată. În 3-4 ore, în siloz nu mai rămâne oxigen deloc, iar procesul de fermentaţie corespunzător începe imediat. Când porumbul este mai uscat (35% materie uscată), tasarea e mai dificilă. Aerul închis în siloz reprezintă în acest caz 3 până la 5 litri pe kg de materie uscată. Deşi încă vii, celulele vegetale din fragmentele de porumb sunt mai puţin active, deci este nevoie de mult mai mult timp (de la 3 la 5 zile) pentru a epuiza oxigenul închis în siloz. În tot acest interval, nu începe fermentaţia lactică (care este de dorit), însă drojdiile şi mucegaiul se înmulţesc . Dacă etanşeitatea silozului este bună, activitatea acestor organisme dăunătoare începe să se încetinească şi ele nu mai încălzesc silozul. Însă, ulterior, în prezenţa aerului (în urma vreunei fisuri în prelata sau în frontul de consum), procesul de deteriorare reîncepe şi mai intens. Aceasta este principala cauză a pierderilor de materie uscată, se face în mediu etanş. În absenţa oxigenului, fermentaţia are loc în mod corect. Închiderea silozului trebuie, deci, să fie cât mai ermetica, cu ajutorul unei prelate de plastic.

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*