Publicat la:
Martie 9, 0207
David Rockefeller despre Noua Ordine Mondială: „Mă declar vinovat și sunt mândru de asta”:/Casapirea Poporului a trecut,dar grozaviile colectivizarii raman…in arhiva CC al PCR
/www.youtube.com/watch?v=V7AnyWx66Ec …
Eşti legat de o nevastă? Nu cauta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu cauta nevasta. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.
Nu v-aţi săturat de plăcerile de o clipă ale păcatului? Daca v ati facut una cu amanta lume si ati ajuns in pamant,de ce nu va faceti UNA cu El pentru a ajunge in Cer!
De ce nu aduceţi trupurile ca o jetfa vie, pentru că în Cer nu se senzualizeaza NIMENI! CHIAR nu va e rusine??? Ati umplut si luna cu avorturi, nu doar pamantul!Aşa cum evreii dăruiesc lui Isus 144.000 de verguri, se merită ca şi tinerii neamurilor să devină famenii LUI, (nu doar robii plăcerilor de o clipă!…) să se lipească de Domnul, pentru a deveni una cu El, căci după cum oricine se lipeşte de o curvă devine una cu ea… În preajma urgiilor Apocaliptice pregătite de CEL RĂU – pentru că va fi “Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da tată în zilele acelea! “Matei 24/19) “Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este…” 
Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru că cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucura, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.Tot aşa, între femeia măritată şi fecioara este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un lat, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.Dacă crede cineva că este ruşinos pentru faţa lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu..” (1 Cor 7/26-40)
-
Dumnezeu nu are nevoie de gargară, de vorbe, ci de Fapte Duhovnicesti ,rostuite prin lipirea Omului Innoit de Domnul ,prin întruparea Cuvântului în ai Săi şi de Practicarea Evangheliei Vii, nu muribunde…
“Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, că în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizma; ci …îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13/11-13). Nu eu, ci Dudul lui Dumnezeu ne-a scris si n e vorbeşte astfel:” Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12/1-2)
-
Ajunge răsfăţul…Se apropie vremea Famenilor;Deci Pregătiţi-vă şi aduceţi-vă trupurile nespurcate pentru Vesnicia de dincolo,unde nu este nici fabrica de luminari,avorturi,sicrie ,protex,căci aşa vorbeşte Domnul: “Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice;…
… le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” (Isaia 56/4-7)…” Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii,…care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântărea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, că cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vina înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.” (Apocalipsa lui Ioan 14/1-6)
-
Mai puneţi-vă pofta’n cui ( cu plăcere),pe vreme de criză şi urcaţi-vă sculele poftelor în pod,căci şi “idila” se raţionalizează; Pentru că s-a ales praful din”inmultirea” capitalista,facuta fără Dumnezeu, dar şi pulberea, prin globalismul CARE lucrează împotriva lui Dumnezeu… Asadar,lasati Cuvintul sa se intrupeze in voi,nu vorbăria,senzualitatea celui rau
Pe vreme de criză se raţionalizează nu numai pâinea, ci şi…” senzualităţile”. Mai ales că suntem piriţi de tatăl nostru, tatăl minciunii -pe care îl slujim -sa ne cearnă ca griul prin ciur şi sita, din cauza păcătuirii ajunsă până la Cer. Dacă Tata le-a spus în vechime să se sfinţească timp de trei zile, să nu se atingă de femeie, cu atât mai mult pentru cei care vor să ajungă în Cananul Ceresc, stă scris: fi-ţi sfinţi, ca şi eu sunt sfânt pentru veşnicie. Aşa putem trece Marea Lumească pe valuri, fără să ne scufundăm ca Petru, dacă urcăm în “Corabia” Isus, înnoiţi, descălţaţi de papucii păcătuirii, prăfuiţi, şi dezbracaţi de hainele zdrenţuite şi cârpite ale senzualitatii si altor pofte .Fie-vă greaţă de păcat şi groază de păcătuire. Deslipiti-vă cu bucurie şi plăcere de tot ce este lumesc, senzual, trecător… Lipiţi-vă TARE de Bine. Căci aşa cum a îngăduit Tata ca ei să se facă “un singur trup,… Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică) pentru mădularele, pietrele vii, înzidite în Templul lui Isus “(Efeseni 5/31-32) şi (Gen.2/24), cu atât mai mult ne doreşte cu gelozie pentru sine şi ne iubeşte cu o iubire veşnică, pentru a deveni UNA cu El. Căci este scris: ” Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El…Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Cor 6/16-20). Pentru asta am fost creaţi şi astfel putem întâmpina Venirea Domnului şi Biruirea Urgiilor Apocaliptice, prin Rănile şi duderile îmblânzite, domesticite de El! Pentru că “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.” (1 Petru 4/7), în vederea ajutorării semenilor, în vederea INTIMPINARII LUI Isuss ,a mărturisirii Cuvântului şi jertfirii sinelui infectat.
-
Pentru că este plin pământul de fraţi şi surori, Isuss mai cheamă azi la sine şi pe FECIORII şi FECIOARELE Chibzuite ale LUMII care ard de dragoste pentru Cer,nu pentru plăcerile de o clipă ale păcatului
…” căci pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.Voia Tatălui Meu este că oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6/37-40). Să punem la inima Invitaţia Cerească şi sa ne încredem în Credinţa Întrupată în Isus, dăruită gratis şi nouă:” Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru3/9)…Isus le-a răspuns: “Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasa nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”Ucenicii Lui I-au zis: “Dacă astfel sta lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”El le-a răspuns: “Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.Fiindcă sunt FAMENI, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” (Matei 19/8-12)
1- “Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru că, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneala şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” (1 Ioan 2/28);
Domnilor “Slujbaşi Domneşti” de PRETUTINDENI, clipele ne sunt numărate! Omul creat de Dumnezeu, pentru care a sângerat Isus, îl înrăiţi, manipulaţi, alungaţi, demonizaţi, demolaţi cu idoli, formalisme, datini, bani, învăţături false, picturi aurite, dar neputincioase, surde, mute, NEDUMNEZEIESTI.Voi chiar nu vreţi să scăpaţi de PEDEAPSA VEŞNICĂ?Împăcaţi-vă cu Dumnezeu prin pocăinţă; împăcaţi-vă unii cu alţii, cu voi insi-vă şi cu Dumnezeu, prin pacea dăruită gratis de Isus. Preoţi şi păstori, spuneţi TUTUROR oamenilor Adevărul -că ei sunt iertaţi Gratis de Isus, nu prin pomeni, lumânări, bani.
Pe contribuabilii creaţi de Dumnezeu, dar deformaţi de VOI, nu îi dezbinați în culte. Uniţi-vă, cum Tata, Fiul şi Duhul Sfânt Una sunt. Nu mai împărţiţi Cuvântul în religii. Nu mai alungaţi prin condiţionări Nebiblice pe mielușiei şi mioare prea pândite de lupi îmbrăcaţi în oi.
Urăsc pomenile şi lumânările, icoanele şi datinile, tradiţiile şi idolatriile iconate… “Urăsc… şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi… Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! “(Isaia, cap 1)
Atât de mult iubeşte Dumnezeu omul, că nu putem compensa Dragostea Lui nici printr-un munte de aur. De aceea ni l-a dat pe Isus, pentru răscumpărarea celui care crede în El. Tata ţine la ORICE OM-DE PRETUTINDENI ca la lumina Ochilor Lui.De aceea strigă şi bate la uşa inimii şi minţii fiecăruia. Oricât de vinovat este, îl cheamă să vină la Iertătorul şi Iubitorul Isus. Invitaţia este trimisă şi pentru cel mai vinovat şi sărac, academician în păcătuire, nesfint, nepocăit:” Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi fără bani şi fără plată! (Isa.55:1). Fără taxe, liturghii, fără pomeni, mătănii, iconiţe, să învăţăm din împietrirea şi “credinţa “strămoşească a semenilor din timpul lui Noe. În curând se închid porţile (harului) şi o să rămânem pe dinafară, pentru “spălarea” pe cont propriu, prin chinurile, sudoarea, sângele şi durerile proprii. Să nu uităm că îl vom căuta pe Isus, şi nu îl vom mai găsi, aşa cum stă scris în Biblie. Cine nu intră în Corabia Isus păţeşte mai rău ca în timpul potopului lui Noe.
“Domnul… doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă… “(2 Petru, 3/9) “O! (Popor Roman), de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! (Ieremia 9/1), căci n-au primit în dar pocăinţa
Popor Român, Popor Român, de câte ori ţi-am spus că fără cel Atotputernic, te integrezi în neant!… “Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit. Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire… Dar tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul”… Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă!…” (Obadia 1/2-13). Strig şi eu, ca şi Isus dinaintea Însângerării…” Românie, Românie, “care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lăsa casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23/37-39)
“Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!” (Ioel 2/1-12) Încă El ne aşteaptă, aşa cum suntem, precum pe fiul risipitor, să ne întoarcem, să ne pocăim.” Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru că fiecare să-şi primească răsplată după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2Cor.5/10)
Să îl credem pe Cuvânt pe cel mai de încredere din Univers, pe însăşi Credinţa Întrupata în Isus…” Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. (2Cronici 7/4). “Sunaţi din trâmbiţă…! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape”! O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime… Vin uruind…!” (Ioel 2/1-12)
Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv… şi-i pare rău de relele pe care le trimite” (Ioel 2/13)
Pentru că inamicul public numărul unu din univers ne-a băgat moartea în sânge, de ce să nu dăm afară oaspetele nepoftit? Căci din cauza lui, nimic bun nu mai avem în noi, (Romani, cap 7). De ce să nu golim răul, pentru a primi în loc Binele Cristic, în care sunt ascunse toate comorile ştiinţei şi înţelepciunii? De ce să nu scăpăm de moarte şi stres, ca să primim Bunătatea, Viaţa veşnică, Învierea, Blândeţea? De ce să nu dorim vindecarea, eliberarea de ură, clevetire, boală, pentru a ne încărca numai cu Iubire, Dragoste, Mila Dumnezeiască? De ce să nu dăm afară pofte, drojdii infecte, instincte, şi orice virus al Gunoierului Cosmic? Să ne trezim, să ne primenim, să ne înnoim, să ne golim de infecţia păcatelor noastre şi de sursa tuturor fărădelegilor moştenite de la… părinţi minţiţi de satan. Căci “părinţii noştri s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte şi… nici chiar atunci când şi-au făcut un viţel turnat şi… căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit Legea şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe care li le dădeai… Şi astăzi, iată-ne robi!
Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui! Neemia 9/16-36)…” Poporul fără (Dumnezeul Biblic prin credinţa Adevărată, nu strălumeasca) minte, aleargă spre pieire” (Osea 4/14b)
Omule, oriunde te afli, nu amâna iertarea, eliberarea, împăcarea, pocăirea, smerirea şi veşnicirea vieţii tale. Chiar acum, divorţează de tatăl minciunii, diavolul (Ioan 8/44), goleşte-te prin Isus, care te aşteaptă aşa cum eşti, ca să ajungi ferice de cei săraci în duh. Primeşte-l şi crede în Isus, ca să fii înfiat şi să devii copilul lui Dumnezeu (Ioan 1/11) “Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte… dar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4/14). Căci oamenii fără Dumnezeu, sau încreştinaţi după ureche, poporul deci, fără credinţa BIBLICĂ, Adevărată, minte “şi aleargă spre pieire”. (Osea 4/14b). Chiar dacă am hulit cuvântul pocăinţă, fără ea nu ne putem împăca şi nu putem să ne întoarcem Acasă, la Tată. De aceea dăruim această invitaţie pentru orice om, căci Tata ne vrea pe toţi cu gelozie pentru Sine.
“Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El… ne va lega rănile… Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţa de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot! Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci. (Osea 6/1-7)…“Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos mâhnit” (Ezra 9/3)
“Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului… Şi eu am stat jos, mâhnit, până la jertfă de seară. Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu şi am zis: “Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţă spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri. Din zilele părinţilor noştri am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi… Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, pe care ni le porunciseşi prin robii Tăi prorocii.” (Ezra 9/4-15)
Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul! – Amos/4/9b)… “Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postând în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi i-am făcut următoarea mărturisire: “Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale… Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii.”
“Cu toții am călcat Legea Ta… De aceea ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva Ta”…“… şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea, şi Domnul a îngrijit că nenorocirea aceasta să vină peste noi; Tu.. abate mânia şi urgia Ta… căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este ţara şi poporul Tău de ocară tuturor celor ce ne înconjoară
Pleacă urechea, Dumnezeule,..! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.”“Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu,… şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu… El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: “Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc;… (Daniel 9/3-27)
Popor Român ascultă: Domnul nu vrea moartea păcătosului ci pocăirea lui. Naşte-te din nou, trezeşte-te, întoarce-te la Propriul Creator… “Dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima şi din tot sufletul tău”… (Deut. 30/2) Dacă te vei întoarce vei fi iertat, salvat, înfiat gratis de Isus, fără icoane, idoli, fără bani şi fără plată.
Despre IERTARE (Dr. Luule Vilma)
Iertarea în gând are aceeaşi putere de acţiune ca și cea exprimată prin cuvânt. Gândul creează posibilitatea de a-i ierta pe toţi, indiferent de timp şi distanţă. Se pot ierta situaţiidin ziua de ieri, din copilărie sau din viaţa anterioară. Numai iertând din tot sufletul ne putem elibera în întregime din legătura cu răul. Încercarea de a ierta trebuie repetată până când se va simţi că problema respectivă nu mai există.
Trebuie să iertaţi pentru că neiertarea vă face rău dumneavoastră. Iar cel despre care credeţi că a greşit, s-ar putea să nu fi făcut nimic rău, iar răul pe care i-l atribuiţi respectivei personae este posibil să existe numai în optica dumneavoastră.
Faptul că omul nu ştie să ierte este cel mai mare păcat din lume!
Dacă ne simţim rău, trebuie să ne întrebăm: „De ce îmi este rău? Ce anume îmi provoacă răul?”
Exemple
- 1. Oamenii se ceartă, iar aceasta îmi trezeşte sentimente negative:
– Eu vă iert pentru că certându-vă, îmi faceţi rău.
– Eu mă iert pentru că am preluat această încărcătură negativă.
- 2. Cineva s-a îmbolnăvit, sunt îngrijorat, mi-e frică:
– Eu îl iert pe bolnav, fiindcă mi-a provocat durere prin boala sa.
– Eu mă iert, fiindcă am acceptat această durere.
S-ar părea că omul se simte obligat să se frământe necontenit.
Cine nu se frământă pentru celălalt, parcă ar fi întru totul lipsit de omenie.
Neliniştea este o stare negativă. Rezultă că trebuie să ne eliberăm de nelinişte şi de răul pe care acest sentiment ni-l provoacă. În cazul tratării copiilor bolnavi, iertarea este ideală. Iertarea eliberează legătura negativă dintre părinte şi copil care îi istoveşte şi pe unul şi pe celălalt.
Pneumonia se vindecă fără medicamente în 3-4 zile.
- 3. Cineva apropiat a murit:
– Îl iert pe cel care a murit, fiindcă prin moartea sa mi-a pricinuit durere.
– Eu mă iert, fiindcă am acceptat această durere.
De obicei, chiar dacă ne corectăm greşeala, nu eliberăm totuşi sufletul celui decedat. Foarte des cei care îl jelesc pe defunct se îmbolnăvesc întrucât, vărsând lacrimi, îi fac rău spiritului decedatului. Spiritul vrea şi trebuie să fie liber. Omul care a murit este liber. Moartea este o eliberare. Toţi care au trecut printr-o moarte clinică pot confirma acest lucru.
- Cineva mi-a făcut un bine, dar mie nu-mi convine. Eu nu am nevoie acum de binele lui. Pentru ispăşirea karmei mele e nevoie tocmai de această perioadă rea pe care o traversez. A face totul pentru altcineva, înseamnă să-i faci rău. Nu este voie să-l lipseşti pe celălalt de experienţa vieţii:
– Eu te iert pentru că prin fapta ta bună mi-ai făcut un rău.
– Eu mă iert, fiindcă am preluat acest rău asupra mea.
De cele mai multe ori, asemenea situaţii apar în relaţia dintre părinţi şi copii. Omul îl iubeşte pe copilul său cel mai mult. Şi cea mai mare durere i-o provoacă copilului chiar mama sa. De ce?
Copilul o cunoaşte pe mama sa mai bine decât se cunoaşte ea însăşi. În decurs de 9 luni prenatale, el o observă în permanență. Fiind un suflet curat, copilul înţelege foarte multe. În decursul ultimelor generaţii, majoritatea mamelor nu au reuşit să comunice cu copilul lor conceput dar încă nenăscut precum cu o fiinţă vie. După ce se naşte, copilul începe să audă ce vorbeşte mama şi să vadă ceea ce face ea. Acest impact comunicativ duce la disocierea sufletului copilului, la naşterea legăturilor negative şi apoi la acumularea energiilor negative. Totuşi, nu avem nici un drept să ne învinuim mama, întrucât noi înşine ne-am ales-o ca mama atunci când, aflându-ne în lumea spiritelor, am simţit nevoia venirii pe Pământ pentru răscumpărarea karmei noastre (datoria destinului). Numai această mamă îmi corespunde. Nu pot să-mi răscumpăr din greşeli decât trecând prin aceste greutăţi pe care le depăşesc, fiind copilul acestei mame. În acelaşi fel se prezintă situaţia cu taţii.
Iertaţi-vă mamele şi taţii până la cel mai mărunt amănunt, chiar dacă aceştia au plecat într-o altă lume. Voi sunteţi demni de ei. Aceasta este şi karma voastră, nu numai a lor.
Dacă cineva nu a înţeles bine această explicaţie, vă propun o alta:
Sufletul se încarnează pe pământ pentru a-şi ispăşi păcatele. Răul pe care îl săvârşim în prezent, îl vom răscumpăra în viitor, încarnându-ne de fiecare dată într-un corp nou, care se va uza şi apoi se va întoarce în ţărână. Noi suntem uniţi de evenimentele vieţilor anterioare prin legături energetice care pot fi eliberate cu ajutorul iertării.
Astăzi, majoritatea copiilor sunt stresaţi din naştere. În perioada intra-uterină, fătul este un suflet curat. În faţa lui, adultul ar trebui să fie pătruns de un respect sfânt, să-l ocrotească şi să-l iubească. Dar ce se întâmplă în realitate?
În timpul sarcinii, mama se ocupă de tot ceea ce vrea, mai puţin însă de fiinţa divină, plăpândă şi înţeleaptă care aşteaptă să se nască. Ba mai mult, deseori se întreabă dacă să nască sau să facă chiuretaj. Închipuiţi-vă ce dezamăgire aţi simţi dacă aţi şti că mama dumneavoastră vă urzeşte p ieirea. Ei bine, aflaţi că fătul ştie acest lucru. În sfârşit a sosit şi momentul naşterii. Mama geme din cauza durerilor sale, moaşa se agită din cauza muncii sale, medicul e preocupat numai de rezolvarea problemelor sale. Copilul, însă, simte şi imploră: „Iubiţi-mă, vă rog, întrucât numai atunci îmi este bine. Fără iubire, nu pot rezista, pentru că eu nu sunt puternic ca voi”.Încă de pe acum încep să apară germenii stresului. Dacă, în timpul sarcinii, mama ar vorbi cu copilul măcar un minut pe zi, el nu se va simţi singur şi abandonat. Când este iubit, îngrijit şi sprijinit, copilul nu mai este înspăimântat şi nu mai protestează. De fapt, el este o fiinţă spiritual superioară, căreia îi lipseşte doar experienţa vieţii sociale, adică exact ceea ce diminuează valoarea spirituală a adultului. Aşadar, totul începe de la mamă! Şi de la tată!
Cereţi-i iertare copilului dumneavoastră pentru că nu aţi reuşit să-l ocrotiţi şi să-l iubiţi conform nevoilor şi aşteptărilor sale.
Totodată, iertaţi-vă şi pe dumneavoastră pentru această insuficiență afectivă. Copile, iartă-ţi părinţii pentru aceste neajunsuri.
Ceea ce se întâmplă cu copilul necesită explicaţii amănunţite. Puritatea copiilor îi împiedică să absoarbă răul din lume. Din păcate, răul li se transmite însă prin părinţi. De obicei părinţii învinuiesc societatea, şcoala etc. pretinzând că acolo se află cauza pentru care copilul lor este dezechilibrat, plângăreţ, predispus la depresie. În toate acestea există un dram de adevăr, dar traumatizarea sufletească a copilului începe din familie.
Dacă într-o seară, mama se întoarce obosită de la muncă, într-o dispoziţie sufletească deplorabilă şi la cea mai mică nemulţumire îşi descarcă nervii pe copilul ei, această descărcare îi provoacă micuţului o suferinţă sufletească în comparaţie cu care durerea fizică este o nimica toată.
Câţi dintre părinţi realizează că, într-o astfel de situaţie, vinovat nu este copilul, ci părintele, care a venit acasă iritat? Copilul însă înţelege, mai mult decât ne închipuim noi. Cerându-i iertare copilului nostru, răspundem cu sinceritate nevoii sale de adevăr. Copilul are nevoie atât de mamă cât şi de tată. El îi iubeşte pe amândoi.
Dacă unul dintre ei este alcoolic, în familie apar conflictele şi se creează o situaţie în care părintele „bun” începe să-l denigreze în faţa copilului pe cel „rău”, iar aceasta se face „cu scop educativ”. Părintele „rău” devine foarte rău. Părintele foarte rău începe să-şi urască propriul copil. În copil se sădeşte frica. Magia fricii este imensă.
Nu uitaţi niciodată că la fiecare îmbolnăvire a copilului există o situaţie de stres, chiar şi în cazul unor îmbolnăviri de grup sau virale. Virusul îl atacă numai pe cel al cărui corp este slăbit datorită stresului. Bolile cronice se întâlnesc la copiii care trăiesc în permanență în stres (de cele mai multe ori este vorba de sindromul fricii de părinţi). De exemplu, urinarea în pat noaptea, căderea părului, amigdalita etc. Nu spuneţi: mi-am petrecut copilăria în condiţii mai stresante decât copilul meu. Copilul este şi nu este al dumneavoastră! Cerinţele lui se deosebesc de ale dumneavoastră, experienţa vieţii sale este alta. La creşterea fondului negativ al omenirii contribuie negativismul fiecăruia dintre noi, iar copilul nostru nu este în stare să reziste. Simţind că această situaţie trebuie corectată, începeţi cu dumneavoastră.
Dacă soţul va este alcoolic, trebuie să ştiţi că alcoolismul apare din lipsa de iubire şi din diverse complexe, în special complexul inferiorităţii.
Începeţi cu iertarea şi cereţi-i iertare copilului dumneavoastră că i-aţi vorbit urât despre mamă sau despre tată. Este uşor să condamni, este greu să înţelegi.
Dacă veţi înţelege acest lucru, conflictele dumneavoastră vor începe să dispară ca prin miracol. Nu trebuie să condamnaţi, ci doar să iertaţi.
Trebuie să iertăm şi evenimentele: traumele, accidentele, căderile, operaţiile etc.
Trebuie să iertăm şi emoţiile: durerile, frică, decepţiile, sentimentul vinovăţiei, sentimentul pericolului, presimţirea răului.
Trebuie să iertăm şi cea mai urâtă trăsătură de caracter. Chiar şi cea mai mică porţiune bolnavă dintr-o vertebră se va vindeca mai uşor şi mai repede, dacă îi vom cere iertare că i-am pricinuit dureri prin căderi sau prin muncă grea. Mă iert şi pe mine pentru cele întâmplate. Astfel, se întrerupe legătura negativă care ne deformează coloana şi vertebra se va aşeza la locul său, cu plăcere. Îi oferim libertatea. Având conştiinţa, că oricare organ sau celulă a corpului, vertebră se aşează la locul corect.
Trebuie să ne cerem iertare de la fiecare vertebră, separat. Dacă ştim că ne este afectată o vertebră anume, trebuie să vorbim cu ea. Ea ne ascultă. Nici un om nu seamănă cu celălalt. Fiecare organ din corp ascunde un stres specific persoanei respective. Putem să scăpăm de orice stres întrebându-ne: „Ce mă deranjează?” şi să iertăm ceea ce ne deranjează. Să întrebi din nou. Şi tot aşa până simţi că încep să dispară problemele.
Azi este puţin probabil ca cineva poate să afirme că nu este stresat.
Întrebare: Ce trebuie făcut în vederea evitării stresului? Răspuns: să iertăm anticipat!
De exemplu: Eu trebuie să mă duc într-o societate neplăcută. Atunci spun: „Vă iert anticipat fiindcă îmi doriţi răul, şi mă iert că în sufletul meu mai există loc pentru acest rău. Eu vă iubesc, dar mă iubesc şi pe mine.”
Important este să fac acest lucru din tot sufletul.
În mod similar se pot încheia şi înţelegeri de afaceri mari. Iertând anticipat, se pot evita neplăcerile.
Întrebare: Cum să procedez dacă până în prezent eu îl consider pe celălalt atât de vinovat, încât nu am putere să-l iert?
Răspuns: Începeţi prin a vă cere iertare pentru că aţi cultivat răul din dumneavoastră crezând că alţii sunt de vină, iar prin această i-aţi provocat rău corpului dumneavoastră. Iertaţi-vă pentru că aşa s-a întâmplat. Acest lucru uşurează sufletul şi veţi putea să iertaţi în continuare. Iertând, ne deschidem pentru bine, credem în existenţa binelui, iar îngerului păzitor îi oferim posibilitatea să ne ajute. Aţi înţeles oare de ce, în repetate rânduri, aţi fost învăţat să spuneţi: „Te iubesc”? Iubirea este sentimentul cel mai înălţător, ea ne umple de tot ce este mai bun.
Iubind boala, adică negativul, noi introducem în ea iubirea, adică pozitivul. Cu cât mai multă iubire vom introduce în boală, cu atât mai repede ne vom vindeca. Încercaţi. Spuneţi-i locului bolnav: „Te iubesc”. Socotiţi de câte cuvinte „iubesc” are nevoie locul bolnav şi veţi înţelege câtă iubire îi datoraţi. De acum încolo să nu mai repetaţi greşelile comise. Iubiţi-vă corpul şi veţi avea mai mult pozitiv în dumneavoastră.
Având o influenţă binefăcătoare asupra a tot ceea ce vă înconjoară, puteţi să faceţi bine întregului Pământ chiar dacă aveţi o contribuţie minoră. Dacă doriţi să fiţi cuprinşi de iubire atunci spuneţi din tot sufletul tuturor celor pe care îi întâlniţi, chiar şi celui mai dispreţuit: „Te iubesc”. Tot ce faceţi, vi se va întoarce îndoit.
Sufletul şi corpul dumneavoastră se vor umple de iubire. Cele de mai sus au fost prezentate pentru a demonstra afirmaţia: omul e sănătos atât cât doreşte el.
Utilizând aceste recomandări, demonstraţi-vă dumneavoastră înşivă că doriţi să fiţi sănătoși şi veţi avea sănătate. Niciodată nu este târziu să începeţi.
Extras din: „Să stagnezi sau să evoluezi” (Dr. Luule Vilma)
Istoria secretă a masoneriei și Noua Ordine Mondială
![„Noua Ordine Mondială (NOM) este planul pe care francmasoneria vrea să-l realizeze pe această planetă. Acest plan prevede crearea Statului Planetar Unic condus de un Guvern Unic, având o armată unică, o monedă unică şi un conducător unic cu puteri depline. În viziunea francmasonilor populaţia acestei Republici Planetare va fi […]](http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2015/10/New_World_Order_diagram_bilderberg1-560x250.jpg "Istoria secretă a masoneriei și Noua Ordine Mondială")
„Noua Ordine Mondială (NOM) este planul pe care francmasoneria vrea să-l realizeze pe această planetă. Acest plan prevede crearea Statului Planetar Unic condus de un Guvern Unic, având o armată unică, o monedă unică şi un conducător unic cu puteri depline. În viziunea francmasonilor populaţia acestei Republici Planetare va fi atent supravegheată prin introducerea unor CIP-uri în mâna dreaptă sau în frunte.
Astfel, nimeni nu se va mai putea opune unui astfel de regim absolut totalitar, pe lângă care nazismul a fost doar o joacă de copii. Pentru elita francmasonilor care ar vrea să guverneze această planetă, cele 6 miliarde de oameni ar fi mult prea mulţi, de aceea masonii au concluzionat că populaţia globului trebuie redusă la doar 1 miliard de locuitori.
Pentru aceasta s-au conceput în laborator viruşi letali (întrucât războaiele nu şi-au atins scopul scontat în această direcţie) cum ar fi SIDA, Ebola, SARS, Gripa Aviară. Există chiar oameni de ştiinţă şi sociologi care lucrează pentru Noua Ordine Mondială (NOM) şi care cred sincer în această utopie, aşa cum mulţi intelectuali au crezut sincer în utopia comunistă.
Noua Ordine Mondială (New World Order – NWO), despre care au vorbit francmasonii Bush şi Gorbaciov, vizează prin urmare legarea şi anihilarea suveranităţii naţiunilor şi încearcă aducerea lor sub o autoritate centrală mondială, care va fi alcătuită numai din francmasoni.
Deşi au fost ţinute secret, la ora actuală se ştie foarte clar că NOM are 6 scopuri principale pe care caută să le realizeze cât mai repede:
sleeplg0 1.Stabilirea unei „ordini” economice internaţionale sub directul control al unui organism francmasonic mondial.
2.Stabilirea şi impunerea necondiţionată a unui Guvern Mondial francmasonic.
3.Cucerirea şi subjugarea prin mijloace economice a celor două super-puteri, SUA şi Rusia, care va fi urmată de unirea celor două.
4.Stabilirea viitoarelor State Unite ale Europei (în această direcţie deja s-au făcut paşi gigantici pe care numai cei naivi nu îi remarcă), ca aşa-zisa noţiune dominantă în cadrul căreia va exista un Guvern Mondial format exclusiv din masoni.
5.Alegerea şi impunerea unui Rege planetar unic, care va fi iniţiat şi modelat chiar de maeştrii francmasoni, pentru a conduce Guvernul Mondial.
6.Crearea şi promovarea unei aşa-zise „religii” mondiale, care va coordona în conformitate cu scopurile masonice toate religiile pământului şi va avea în frunte un fel de pontif mondial, care va conduce la rândul său alături de conducătorul unic, planetar.
În „Noul Testament Diabolic” (ideologia “Iluminaţilor” lui Adam Weishaupt) publicat în 1785, se spune: „Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor”.
Istoria NOM este lungă şi complexă; totuşi, câteva detalii merită menţionate.
În evul de mijloc, Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE.
Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ; primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale.
Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol.
În 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: „Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?”… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează.
Citez: „Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor”?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHRISTIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.
În 1884 ideea este dezvoltata in L’ALMANACH DES FRANCMACONS: „…Cand Republica va fi stabilita peste tot in batrana Europa, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent”. In plin razboi mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice ii deseneaza planurile in interiorul lojilor francmasonice in vreme ce crestinii reprezentand statele nationale se macelareau pe toate fronturile europene si in Rusia se pregatea abatorul rosu.
La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeste in loja LES TRINITAIRES despre Pactul Societatii Natiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: „O imensa speranta a strabatut lumea: Societatea Natiunilor, idee a Revolutiei franceze”. La 14 si 15 ianuarie 1917 se tine la Paris conferinta ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei natiunilor aliate si neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societatii Natiunilor.
Din scopurile fixate Congresului:
1. Sa prepare actiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI.
2. Sa prepare crearea unei AUTORITATI SUPRANATIONALE care sa rezolve divergentele dintre natiuni.
3. Agentul de propaganda al conceptelor va fi francmasoneria.
La sfarsitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Frantei, s-a prezentat si s-a votat statutul viitoarei Societati a Natiunilor, ratificat si de conventul Lojei Marelui Orient al Frantei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide sa se realizeze masurile de preparare a Societatii Natiunilor.
In 1770 evreul Adam Weishaupt trimis sa-si faca initierea la iezuiti, devenit discipolul filozofului evreu Mendelssohn este insarcinat de bancherul Rotschild sa infiinteze ordinul secret al ILUMINATILOR Bavarezi, cu scopul de a pregati cadrele vizibile necesare unei Noi Ordini Mondiale, ale Republicii Mondiale condusa de cadrele invizibile ale finantei internationale aflata in mana marilor bancheri evrei.
Programul Iluminatilor s-a pus in practica prin revolutiile din Franta, Rusia si Germania; prin cele doua razboaie mondiale, prin razboiul rece si prin pregatirea razboiului impotriva islamului, repetitia generala avand loc in Golful Persic.
Urmarile etapelor istorice planificate de oculta finantei iudaice a fost subordonarea economica si politica a statelor puternic dezvoltate, crearea de organisme suprastatale ca Liga Natiunilor, O.N.U., Comunitatea Europeana, impunerea limbii engleze ca limba oficiala a comunitatii internationale, subordonarea Vaticanului prin Banca Vaticanului, crearea Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale, a Bank of International Settlement, a lansarii Conventiei Liberului Schimb, de fapt a subordonarii statelor mai putin dezvoltate economic fata de statele puternic dezvoltate si prin acestea, organismelor financiar-economice suprastatale.
NAFTA cuprinde teritoriul economic al intregii Americi de Nord; in 1993 a luat fiinta zona mondiala de comert GATT. Mai exista Conventia zonei Pacificului – APEC; Uniunea Europeana EFTA, toate instrumente prin care Oculta construieste abil STATUL MONDIAL sau REPUBLICA UNIVERSALA de sub directa ei conducere.
Pe orice Bar Code de pe marfuri vom observa in toata lumea linii subtiri sau mai groase scurte si 3 perechi de cate doua linii subtiri lungi. Doua linii subtiri inseamna 6. Gasim totdeauna 3 perechi de linii subtiri lungi, adica 666.
In Vechiul Testament putem citi: (Cartea Regilor, cap. 10) „Gramada aurului care s-a adunat intr-un an pentru Solomon a fost de 666 talanti de aur”. 666 este semnul puterii banului evreiesc.
Codul Bancii Mondiale este 666. „Credit Card” al Bancii australiene poarta cifra 666. „Credit Card”-urile noi in America poarta codul 666. Sistemul de calculatoare Olivetti poarta numarul 666, la fel si calculatoarele din SUA. Pe fiecare loz de loterie in Israel este tiparit numarul 666. „Exon” al lui Rockefeller poarta cifra 666.
Desi am amintit pe scurt date din Protocoalele Sionului si din Noul Testament Satanic, fiecare om trebuie sa analizeze in mod critic faptele celor ce trag sforile.
Orice om care vede astazi discordia si ura, razboaiele si conflictele, foamea si saracia din aceasta lume, destramarea natiunilor, ura rasiala in crestere in toate tarile, tendinta de libertate si independenta a popoarelor, neputinta celor ce guverneaza, coruptia politicienilor, perversiunea si violenta in cresterea oamenilor, datoriile fara granite ale statelor la banci, instabilitatea monezilor nationale, crizele economice, falimentul in agricultura, somajul, nemultumirea si zapaceala in societate, placerea crescanda pentru petreceri si castig fara munca a oamenilor, lipsa de credinta si manipularea tineretului si a sexului feminin, poate sa afirme ca numai din intamplare toate acestea au fost concepute in Protocoalele Sionului? Putem cita pe Roosewelt: „In politica nu se petrece nimic intamplator! Cand se petrece ceva, putem fi siguri ca a fost planuit!”
Din ce in ce mai evident, ziaristi, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflati in subordinea iudaismului, abordeaza si construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politica a ocultei iudaice lucreaza la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revolutiei iudeo-bolsevice si al intrarii S.U.A. in primul razboi mondial.
Curioasa coincidenta, menita sa zdrobeasca Germania in Vest spre a da mana libera iudeo bolsevismului in Est, politica repetata fara nici o imaginatie in al doilea razboi mondial, cand iesirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolsevismului in Europa si a comunismului in China, Coreea si Vietnam.
Incepand cu New York World din 1918, presa din Statele Unite sprijinea revolutia iudeo bolsevica, nu se ridica intru apararea drepturilor omului calcate sub cizmoacele pline de sange ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de rusi o lasa rece, ba dimpotriva un director al bancii FEDERAL RESERVE scrie in anul marilor masacre din Rusia in ziarul sus citat: „Rusia ne arata drumul spre mari si impetuoase schimbari ale lumii… ma bucur ca se intampla asa…”.
Acelasi „colonel” House care reorganizeaza Institutul de Afaceri Internationale sub numele de Consiliul pentru Relatii Externe, sustine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizeaza in revista FOREIGN AFFAIRS Philip Ker care-si sfarseste pledoaria asa: „…adevarata problema este astazi cea a unui guvern mondial”.
Ofensiva ideologic-propagandistica se desfasoara pe planuri largi cu incepere din 1928.
Doctrinarii, ideologii, filosofii, sociologii, esteticienii iudei sau in solda iudaismului incep sa precizeze conceptul de Noua Ordine Mondiala. H. G. Wells, socialist fabian in THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: „… Lumea politica a Conspiratiei Deschise trebuie sa slabeasca, sa incorporeze sau sa inlature guvernele existente … va fi o religie mondiala … intreaga populatie a lumii sa devina o noua comunitate umana.”
1932. F.S. Marvin publica THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondiala in care spune ca Liga Natiunilor este prima incercare de Noua Ordine Mondiala.
1933.
Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteza a tuturor religiilor si la o ordine economica socialista si cooperativizata. 1939 revista PEACE NEWS din 19 mai publica „Planuri pentru o federatie mondiala democratica, nemilitara si atotcuprinzatoare”. 28 octombrie 1939, celebrul in epoca John Foster Dulles propune public ca S.U.A. sa conduca tranzitia, (sa fim atenti) „spre o noua ordine de state mai putin independente, suverane, stranse intr-o liga sau uniune federala”.
Anii 1939-1945 cu tot razboiul mondial care face ravagii pe glob, sunt anii in care se esentializeaza doctrina si ideologia Noii Ordini Mondiale – adica a Republicii Universale. Asa cum revolutiile europene au dus la emanciparea socio-politica a evreimii, razboaiele mondiale au dus la indatorarea statelor nationale la Fondul Monetar International si la subordonarea acestora intereselor guvernului universal iudeu, punand premisele dominatiei lui universale.
In 1939, Lionel Curtis publica un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER – Ordinea Mondiala, in care preconizeaza organizarea lumii intr-o comunitate de natiuni. In 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER in care propune un stat mondial colectivist, o noua ordine mondiala care sa cuprinda si democratiile socialiste si, din nou, atentie, o recrutare universala pentru munca, incriminand individualismul nationalist care este maladia lumii. Hitler, Mussolini, Stalin propun si ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale si, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu sufla o vorba despre cei destinati sa conduca acel guvern universal, acestia indica limpede pe conducatorii planificati.
Ca pretutindeni in natura, istoria omenirii cunoaste „varstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul artificial al federalizarii universale initiat de iudaism in cele doua variante: iudeo-bolsevismul si iudeo-capitalismul s-a dezvoltat concomitent in prima jumatate a secolului XX, intr-o intercomunicare si interactiune benefica pentru initiatori.
Din 1920 pana in 1945 marea finanta evreiasca din S.U.A. si Europa a sustinut revolutia iudeo-bolsevica din Rusia, atat financiar, cat si propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac si se raporteaza la „socialism” si „socializare universala”.
Este epoca propagandei internationale, a internationalelor, a kominternului, a razboiului civil spaniol, al doilea camp de experiente iudeo-comuniste, a revolutiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente nationale – care se indeparteaza de modele unice si nu accepta o conducere suprastatala, un centru unic de conducere.
Aceasta etapa a unei luni de miere prelungita pe o jumatate de secol ia sfarsit in clipa cand iudeocratia mondiala isi da seama ca toate sperantele de dominatie universala printr-o revolutie proletara condusa de evrei, folosind Rusia ca forta de izbire este o utopie, ca in Rusia postbelica comunismul se nationalizeaza, ca devine rusesc, ca evreimea pierde controlul institutiilor statului; ba mai mult, ca se naste o reactie anti-iudaica ruseasca si incepe, voalat, o noua epoca de prigoana.
Federalistii unei lumi unite vor guvern mondial in 1947. Iudeocratia isi demasca planurile in PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION in care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regionala, preambulul federalizarii mondiale si a guvernului mondial. Constitutia inventata de suporterii iudeocratiei ar avea un „Consiliu Mondial”, o „Camera a Gardienilor” insarcinata cu mentinerea ordinii mondiale, cere natiunilor sa-si predea armamentul guvernului mondial si … punctul nodal al pledoariei: „dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua intrega proprietate privata pentru uz federal”. O traducere mai neindemanatica a PROTOCOALELOR nici ca se putea.
1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijina Rezolutia 56, cerand ca O.N.U. sa fie restructurata sub forma unei federatii mondiale. Iata ca reintra in scena, dar cantand o alta partitura decat in 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-l sprijinisera masiv cu bani si munitii pe Trotky -Bronstein de la care asteptau infaptuirea revolutiei mondiale si a Republicii Universale condusa de evrei.
La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federalistilor unei lumi unite, declara: „…marea problema a timpului nostru nu este daca putem crea o lume unitara, ci daca aceasta lume poate fi creata prin mijloace pasnice. Vom avea un guvern mondial indiferent ca vrem sau nu. Problema este doar daca acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire.”
1954. Printul Bernhardt, sotul reginei Iuliana a Olandei – exista o lunga lista a capetelor incoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici marsaluind in front cu toata pompa, deci printul creeaza Bilderberg-ii sau asociatia cetatenilor planetari in care se inscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Multi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contributia lui Kissinger la politica externa a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocratiei este bine cunoscuta.
1961. Departamentul de stat construieste un plan de dezarmare a tuturor natiunilor si de inarmare O.N.U. In 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publica THE FUTURE OF FEDERALISM, afirmand ca evenimentele cer cu stringenta o noua ordine mondiala. Citez: „Exista o febra a nationalismului… insa statul-natiune este tot mai putin capabil sa-si indeplineasca sarcinile politice internationale”.
Richard Nixon si Robert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar in 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: …”Sfarsitul da tarcoale suveranitatii nationale, erodand-o farama cu farama, provocandu-ne mai puternic sa faurim o ordine mondiala”.
In 1974 Agentia S.U.A. pentru dezarmare, militand pentru eliminarea totala a armamentelor si a fortelor armate, militeaza concomitent pentru: a intemeia si dezvolta o forta de pace a Natiunilor Unite, care, in momentul cand planul va fi dus la indeplinire, va fi atat de puternica, incat nici o natiune nu o va putea ataca.
Iata deci cum oculta internationala isi faureste si instrumentul militar prin care-si va impune din ce in ce mai vizibil si sfruntat vointa politica, intervenind sub titlul demagogic de forta de mentinere a pacii, acolo unde o cer interesele si, in aceiasi ani, acelasi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport ASSOCIATED PRESS, reafirma ca va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.
Cu incepere din deceniul 7 al secolului XX, se activeaza la nivel mass-media mondiala controlata de iudeocratie propaganda pentru Noua Ordine Mondiala, de data aceasta capitalista. Sloganele ei se articuleaza pe drepturile omului. Atunci cand CEKA si NKWD-ul iudeobolsevic ucideau bestial milioane de crestini si musulmani, nici gand ca presa iudaizata sa invoce drepturile omului.
Cand evreimea din Uniunea Sovietica si tarile socialiste a fost detronata, cand n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare si aparare a drepturilor omului.
1985, Norman Cousins, presedinte de onoare al Bilderbergerilor – presedinte al Federalistilor Mondiali, in saptamanalul HUMAN EVENTS – Washington: …”Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un argument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt”.
1987. O prima etapa a Razboiului rece ia sfarsit ca urmare a uriasei batalii economice si propagandistice finantata de iudeocratie. Capitalistii evrei care au stat in spatele asa-zisei revolutii proletare din Rusia tarista si-au ucis opera care nu mai corespundea telurilor Republicii Universale realizata prin proletariat.
1989. Presedintele Bush invita U.R.S.S. sa se alature Ordinii Mondiale.
1990. Razboiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adica strivirea NATIONALULUI de catre SUPRA NATIONAL. La 11 septembrie, Bush adreseaza Congresului un text fara echivoc: criza din Golful Persic este o rara oportunitate de a evolua spre o perioada istorica de colaborare.
SOCIETATEA NATIUNILOR a fost inaugurata la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internationale de a stirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranational, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale si militare suprastatale ale Sanhedrinului universal.
Conventul Marii Loji a Frantei din 1920 constata ca Adunarea generala a Societatii Natiunilor este primul sambure al unui parlament international.
Conventul din 1922 al mai sus pomenitei loji propune sa se dea supraguvernului international de la Geneva si directia economica a vietii popoarelor… Iata-ne ajunsi la punctul cheie, stiind noi cine dirija in epoca finantele lumii.
Acelasi convent francmasonic elaboreaza planul crearii unei BANCI INTERNATIONALE, bazata pe mult dorita „mobilizare” a proprietatii funciare publica si privata. Daca in Rusia iudeobolsevica se „mobiliza” proprietatea funciara cu mitraliera si lagarele de exterminare, varianta capitalista a internationalizarii voia sa treaca proprietatea funciara in subordinea BANCII INTERNATIONALE. BANCA INTERNATIONALA ar fi dispus de o MONEDA INTERNATIONALA pana la concurenta de 1 600 miliarde.
Evaluarea facuta de francmasonerie avutiei statelor europene in vederea trecerii ei de sub autoritatea si beneficiul national sub autoritatea suprastatala si in beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevar si marturiseste public scopul final al Societatii Natiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se multumeste cu atat. Doreste o limba internationala, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERATIE A LUMII si o ARMATA INTERNATIONALA.
In 1925, Conventia Marelui Orient al Frantei cere ca ordinele Societatii Natiunilor sa fie executate ca niste legi de stat, fara sa fie supuse parlamentelor nationale spre aprobare.
Opera ocultei internationale iudaice, SOCIETATEA NATIUNILOR a falimentat in perioada interbelica datorita opozitiei statelor nationaliste ca Italia, Germania, Japonia, ca si a Uniunii Sovietice care vedea altfel infaptuirea Republicii Universale si radicalizarea proletariatului mondial.
Reluata in forta dupa cel de-al doilea razboi mondial, avand ca baza de operatii si forta de soc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizeaza prin intermediul organismelor internationale contemporane care, reluand structurile si tezele Societatii Natiunilor, le-au dezvoltat si aplicat realitatilor postbelice.
ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNATIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIATA COMUNA, PARLAMENTUL EUROPEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar si militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusa de Sanhderinul iudaic, caruia politicienii subordonati puterii oculte pomenita de Wilson ii spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALA.
Pericolul Noii Ordini Mondiale
PRACTICA ARMELOR INTRUNITE. Pentru a-si atinge scopul, oculta internationala iudaica, varfurile ei conducatoare au folosit vreme de veacuri o seama de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu dupa deceniu si secol dupa secol conditiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale si mondiale, ca si progresului tehnico-stiintific mondial.
De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza pana la razboiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaica a folosit abil, succesiv sau simultan grupari de arme sau armele intrunite, realizand obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societatii crestine si anularea fortei statelor nationale.
ARMELE folosite izolat, pe grupari sau intrunite, au forta de penetratie si distrugere pe intreaga gama a structurilor umane individuale, colective, nationale. CORUPTIA, SANTAJUL, INDOIALA, DEZINFORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVA, FALSIFICAREA ISTORIEI SI A REALITATII CONTEMPORANE, MANIPULAREA INFORMATIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITATILOR ISTORICE SAU CONTEMPORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI SI A INSTITUTIILOR NATIONALE FUNDAMENTALE: BISERICA, SCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANTELOR, CONTROLUL SI DIRECTIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTITIEI, STAPANIREA DIRECTA SAU INDIRECTA A GUVERNELOR, COMERTULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICA conform poruncii talmudice „Toh sebegoim harog” (pe cel mai bun dintre crestini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcatuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internationala pentru distrugerea societatilor crestine traditionale si a statelor nationale.
A exemplifica inseamna a relua si a talmaci istoria Europei prin prisma razboiului dus impotriva ei de secole de-a randul de catre natiunea suprastatala a evreimii. Dau un model de arma psihologica avand efect de masa, cu nimic deosebit de procedeele Inchizitiei. Scoaterea in afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului.
Se stie ca Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care incalca legile Talmudului. Prima arma folosita a fost CORUPTIA, asa cum a fost folosita si impotriva filozofului roman Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza 1 000 de florini anual, cu conditia sa nu-si mai publice ideile si din cand in cand sa frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat.
Atunci s-a hotarat excomunicarea. Sinagoga plina. Zeci de lumanari negre aprinse. Un vas cu sange la indemana marelui rabin, fostul dascal si prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite sa cutremure spectatorii. Si textul excomunicarii, dupa Pollok: Viata lui Spinoza si relatari de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografica a filozofiei.
Citez: „…Dupa judecata ingerilor si a sfintilor, noi excomunicam, alungam, blestemam si anatemizam pe Baruch de Espinoza, cu consimtamantul batranilor si al acestei sfinte adunari, inaintea cartilor sfinte; prin cele 613 precepte care sunt scrise inauntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha l-a aruncat asupra copiilor si cu toate blestemele care sunt scrise in lege.
Blestemat sa fie el in timpul zilei si blestemat sa fie el in timpul noptii. Blestemat sa fie el cand doarme si blestemat sa fie el cand e treaz; blestemat cand se duce si blestemat cand se intoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mania si furia domnului se vor aprinde de azi inainte contra acestui om si va arunca asupra lui toate blestemele scrise in Cartea Legilor.
Domnul va distruge numele lui sub Soare si il va scoate din toate triburile lui Israel… Si va atragem atentia ca nimeni nu trebuie sa mai vorbeasca cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici sa-i arate vreo favoare, nici sa sada sub acelasi acoperis cu el, nici sa se apropie de el la mai putin de patru palme…” Dupa blestem, lumanarile negre au fost stinse in vasul cu sange in strigatele de groaza ale asistentei. Comunitatile evreiesti de pretutindeni au fost anuntate. Efectul moral, psihologic si social in sanul acestora a fost cel scontat: crucificarea tradatorului in constiinta triburilor lui Israel.
Citez fragmente din Instructiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor si eliberatorul Italiei, de catre mai marii sai intru francmasonerie: „…Fagaduinta atotputernica cu care noi am stabilit puterea noastra inseamna:
a) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT IN STAT, cu mijloace si cu o functiune independenta de stat si necunoscuta Statului;
b) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria sa fie superioara Statului si sa-l conduca;
c) Fratia in francmasonerie pentru a constitui un STAT IMPOTRIVA STATULUI.
Si ceva din juramântul masonic suprem pentru gradul 33: „…Jur de a nu vedea alta patrie decât patria universala… Jur de a combate fara crutare intotdeauna si pretutindeni hotarele natiunilor… Declar ca profesez negatiunea lui Dumnezeu si a sufletului…” Desigur, juramântul este mult mai lung.
Raspunsul celor care l-au primit: „Si acum, frate, dupa ce Natiunea, Religia si Familia au disparut pentru totdeauna pentru tine in imensitatea operei francmasoneriei, vino in bratele noastre, prea Puternice, prea Ilustre si prea Scump frate, sa imparti cu noi autoritatea fara margini si puterea fara ingradire pe care o exercitam asupra umanitatii”. Noua Ordine Mondiala si Republica Universala isi gasesc in acest raspuns francmasonic intreaga lor justificare.
Dictatorul Ceausescu (mason grad 33, loja Propaganda Due) a proiectat si construit Casa Poporului din Bucuresti pentru a instala aici Guvernul N.O.M. (din care probabil, vroia sa faca parte si el). Insa romanul are o vorba: „Nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”.
Dezvaluirile fostilor francmasoni !
1. Albert Pike – mason de grad 33 si suveran pontif
Albert Pike, decedat în 1891, a fost una dintre cele mai de seamă personaje ale masoneriei mondiale. Cele mai celebre tituluri ale sale erau acelea de Suveran Mare Comandor al Consiliului Suprem al gradului 33 şi Suprem Pontif al Masoneriei Universale. In cartea sa „Morală şi Dogmă”, scrisă in anul 1888 pentru masonii cu grade superioare, el arată cum sunt induse în eroare nivelurile inferioare:
„Gradele Albastre nu sunt decât curtea exte-rioară sau porticul Templului. Iniţiatului îi sunt înfăţişate o parte din simboluri, dar el este intenţionat indus în eroare de false interpretări. Nu este cazul ca el să le înţeleagă, ci doar să creadă că le înţelege… Adevărata lor semnificaţie este rezervată doar Adepţilor, Prinţii Francmasoneriei.”
2. Jim Shaw fost mason de grad 33
Jim Shaw, fost mason de gradul 33, dezvăluie „meşteşugul” în cartea sa, „The Deadly Deception” (n.tr. înşelăciunea mortală) (Huntington House Inc., Lafayette, Louisiana, 1988).
El descrie cum masoneria se bazează pe aceleaşi piramide compartimentate. La bază sunt cele 3 grade cunoscute drept Gradele Albastre de care cei mai mulţi masoni nu trec niciodată, ca şi de cele 33 de grade ale Ritului Scoţian sau cele 10 grade ale Ritului de York. Chiar cei care deţin cele mai înalte astfel de grade nu ştiu care sunt adevăratele secrete, decât dacă fac parte din puţinii aleşi (liniile genealogice hibride). Shaw afirmă că a fost surprins când un mason de gradul 33 i-a spus că „promova”, după care a părăsit templul pe o „altă uşă”. Oficial nu există un grad superior celui 33.
Jim Shaw spune că există două categorii de francmasoni. Unii doar participă la întruniri şi nu se obosesc să înţeleagă ritualul, iar ceilalţi fac toată munca, dar se mulţumesc să citească fără să înţeleagă exact sensul cuvintelor: dar mai există totuşi un al treilea gen: cei puţini care ştiu adevărul şi care controlează de fapt masoneria şi cunosc ce ritualuri şi iniţieri trebuie într-adevăr realizate. Shaw mai confirma din experienţa sa cum francmasonii îşi manipulează confraţii indiferent de poziţiile pe care le aleg.
Shaw spune:
„…de remarcat modul în care pereţii sunt deco-raţi cu tot felul de şerpi lungi şi mari. Multe grade ale Ritului Scoţian includ reprezentări ale şerpilor pe care i-am recunoscut în decorarea acestor pereţi.”
La serviciu, directorul său de departament, un confrate mason, l-a sfătuit să candideze pentru un anume post. Shaw nu se simţea calificat pentru slujba respectivă şi credea că nu va trece de testul scris.3 Numai insistenţele şefului său mason l-au convins. La examen, a văzut cu uimire că mai erau doar doi alţi candidaţi pentru postul dorit. Subiectele de pe foaia lui erau foarte uşoare şi le-a terminat repede, dar a observat că celorlalţi doi li se păreau mult mai dificile şi prin urmare nu au terminat testul la timp. Shaw a primit postul. De ce? Pentru că nu a dat acelaşi test ca şi ceilalţi. Când a părăsit masoneria, lucrurile au luat o altă întorsătură. Şefii nu îl mai sprijineau, şi asta în cel mai fericit caz. Acesta este doar un exemplu semnificativ al modului în care Iluminaţii şi societatea lor secretă îşi aşază oamenii în poziţii-cheie. Este uimitor cât de uşor este să-ţi duci la îndeplinire planurile atunci când oamenii tăi:
(a) sunt în poziţii-cheie de decizie
(b) au puterea de a-i alege pe cei din poziţii importante, aflaţi sub conducerea lor.
De exemplu: îl controlezi pe şeful poliţiei care, la rândul lui, poate numi şefii subordonaţi de departament. El introduce politica Iluminaţilor şi îşi alege subordonaţii importaţi din rândul iniţiaţilor din societatea secretă. Aceştia pot numi oameni în departamentele lor şi aleg evident iniţiaţi din societatea secretă. Şi aşa mai departe. De îndată ce controlezi omul din vârful organizaţiei, se construieşte piramida. Guvernele sunt structurate şi ele după acelaşi principiu.
Sensuri si… iar sensuri
Până şi masonii din gradele 32 şi 33 sunt induşi în eroare dacă nu fac parte din descendenţi. Jim Shaw afirmă că simbolurile sunt interpretate diferit chiar de către masoni, existând astfel două sensuri ale acestora: cel exoteric pentru iniţiaţii inferiori, şi cel ezoteric pentru cei superiori. Dar există şi un al treilea, adevărul, rezervat doar elitei de iniţiaţi descendenţi şi celor care trec dincolo de nivelurile oficiale ale societăţilor secrete – cei din gradele neoficiale ale Iluminaţilor. Shaw afirmă că masoneria adoră natura, Soarele şi Luna, prin simbolul falusului. El spune că falusul reprezintă Soarele în uniune sexuală cu Pământul feminin, pentru a aduce o noua viaţă.
La un anumit nivel este adevărat, dar mult prea puţin. Să luăm ca exemplu simbolul masonic, pătratul şi compasul (Figura 29). Acestea sunt aşezate mereu deasupra scaunului (tronului) Maestrului Adorator, care este amplasat la est în Templele Masonice, direcţia răsăritului. Shaw mărturiseşte că masonilor de grad inferior li se spune că pătratul trebuie să le reamintească să fie cinstiţi în relaţiile cu toţi oamenii (scuză-mă că râd). Iar compasul este pentru a învăţa să-şi „circumscrie” pasiunile şi să-şi controleze dorinţele. Poate că francmasonul pedofil si criminal in serie George Bush a lipsit de la acea întrunire.
Shaw mărturiseşte că „adevăratul” înţeles le este revelat abia mai târziu, şi anume că falusul masculin al Soarelui impregnează Pământul feminin, simbolizat ca pătrat.8 Din nou acest lucru este adevărat d4oar la un anumit nivel, dar la cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor compasul şi pătratul reprezintă impregnarea care perpetuează descendenţii. Simbolul V şi A al Reginei Victoria şi al prinţului german Albert, ambii descendenţi reptilieni, ca şi litera G din sigla francmasonilor, reprezintă acelaşi lucru.
Toate aceste simboluri şi coduri ale societăţilor secrete au un sens pentru iniţiaţii de grade inferioare, unul pentru cei de grade superioare şi altul pentru cei care ajung pe cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor (adevărata interpretare). In „jurămintele de sânge” (numite „Obligaţie”), iniţiatul acceptă de bună voie să fie torturat şi chiar ucis, în cazul în care revelează „secretele”. Astfel se menţine compartimentarea în cadrul căreia nivelurile superioare nu dezvăluie „secretele” nivelurilor inferioare. De fapt, recunoaşte Jim Shaw, nici la nivelul gradului 33 nu afli nimic valoros.
Adevăratele chestiuni există deasupra nivelurilor oficiale, şi doar câţiva masoni ajung acolo. Francmasoneria este o hazna de înşelătorie şi ipocrizie, iar jurămintele făcute către societăţile secrete şi către „fraţii” iniţiaţi întrec cu mult orice jurământ făcut vreodată ţării sau poporului ca preşedinte, prim-ministru, membru al Congresului sau Parlamentului, poliţist sau judecător. Jim Shaw scrie:
„Masonul jură să păstreze secretele altui mason pentru a-1 proteja, chiar dacă aceasta implică ascunderea dovezilor unui delict. în unele grade trădarea şi crima sunt exceptate. Dar în gradele superioare nu sunt excepţii de la această promisiune de tăinuire a adevărului.
Obligaţiile, dacă e să dăm crezare învăţăturilor masonice, pot cere unui mason să depună mărturie falsă, sperjur sau (în cazul unui judecător) să dea un verdict greşit pentru a proteja un frate mason.”
3. Leo Zagami fost mason de grad 33 din Loja Propaganda Due (P2)
„Leo Zagami a fost, până de curând, membru al Francmasoneriei, având gradul 33. Aparţinând aşa-zişilor “Iluminaţi” italieni prin tradiţia familiei sale, el a fost iniţiat în anumite secrete oculte încă din copilărie şi a fost membru în diferite loji secrete italiene şi britanice. Fiind un privilegiat al lojii Propaganda Due, ar fi trebuit să urmeze la conducerea acesteia, dacă nu s-ar fi retras din masonerie. Acest interviu ne introduce în lumea societăţilor secrete şi confirmă încă o dată, din interior, planurile “Iluminaţilor” de a instaura Noua Ordine Mondială, care se referă de fapt, la un stat global de tip fascist.
Datorită poziţiei şi educaţiei sale, Leo Zagami a avut acces la cele mai întunecate secrete ale Francmasoneriei şi “Iluminaţilor”. El a fost martor la ritualuri satanice de magie neagră, experimente de control mental şi tortură, care se petrec frecvent în interiorul lojilor masonice. El s-a hotărât să părăsească Francmasoneria şi a început să facă dezvăluiri zguduitoare privind adevărata faţă a acestei secte satanice.
A fost apoi hărţuit, ameninţat, răpit şi torturat. A început să îşi publice dezvăluirile pe Internet, iar pagina de web i-a fost închisă. A continuat însă să facă aceste dezvăluiri, pe care le publică acum pe pagina de web “Illuminati Confessions”.
În afară de intenţia sa de a face aceste dezvăluiri pentru ca planurile criminale ale Francmasoneriei mondiale să poată fi stopate, el consideră şi că aceasta este, în cazul său, strategia care îi oferă cele mai multe şanse de supravieţuire. Vă prezentăm transcrierea unui interviu cu Leo Zagami postat pe Internet, accesibil de exemplu aici:
http://www.illuminati-news.com/2007/0720a.htm
sau aici: http://www.illuminaticonfessions.webfriend.it/index.htmNoua Ordine Mondială, fascism deghizat
Leo Zagami: Numele meu este Leonard Zagami, am 37 de ani şi aceasta este povestea mea. Conform tradiţiei familiei mele, am devenit pe parcursul vieţii membru al mai multor societăţi secrete, fiind implicat în ceea ce se numeşte Noua Ordine Mondială. Noua Ordine Mondială este, pentru anumiţi indivizi, o modalitate de a introduce în toată lumea fascismul, iar pentru a face aceasta ei vor să folosească mijloace tehnologice (de exemplu microcipurile) pentru a putea supraveghea întreaga populaţie şi pentru a controla toate aspectele vieţii noastre. Totul este în mâinile “Fratelui cel mare” – Big Brother – inclusiv poliţia, poliţia militară, serviciile secrete civile şi militare. În acest moment, toate aceste instituţii nu slujesc interesele naţiunilor, ci sunt în slujba corporaţiilor care se ocupă cu menţinerea acestei mari afaceri, împreună cu anumite familii importante şi anumite bănci care sunt implicate. Întrebare: Cum puteţi dovedi existenţa acestei Noi Ordini Mondiale?
Leo Zagami: Vă pot vorbi despre aceasta din experienţa mea personală. Am fost “iniţiat” pe data de 13 aprilie 1993, în Roma. Era o perioadă mai neobişnuită în acea perioadă în Italia, deoarece izbucnise un scandal al lojii P2 (Propaganda Due) şi întreaga francmasonerie era în criză. Marele maestru Giulliano di Bernardo, care acum este marele maestru al Academiei “Iluminaţilor” din Roma, tocmai părăsise Loja francmasonică italiană Marele Orient şi forma Marea Lojă Regulară a Italiei, care era singura recunoscută de Marea Lojă Unită a Angliei.Eu am fost “iniţiat” de către prinţul Alliata di Monreale, care este un aristocrat italian şi a cărui familie avea legături de sute de ani cu familia mea. Decedat acum, acesta era Şeful Ordinului Masonic al Sabiei şi al Vulturului, din care am ajuns să fac si eu parte. Tot el m-a îndrumat către ceea ce urma să devină, în anul 1999, Loja Monte Carlo, un fel de Comitet Executiv Masonic. Acesta urma să reunească persoane aparţinând tuturor riturilor masonice şi societăţilor secrete, pentru a lucra deasupra tuturor, ca o suprastructură în structura “iluminaţilor”, cu baza în Monte Carlo. Ezio Giunchiglia, care era trezorierul lojii P2, avuse acest plan. Poziţia lojii P2 era foarte importantă, deoarece aceasta avea legături cu Banca Vaticanului şi cu domnul Marcincus, un personaj important, care era implicat în scandalul Băncii Vaticanului. De acest scandal, care a explodat acum mai bine de 20 de ani, era legat şi numele lui Roberto Calvi, care a sfârşit asasinat sub podul Blackfriars în 1982.Propaganda Due este o lojă masonică de propagandă
Propaganda Due este o lojă veche, care există de mai bine de 100 de ani, încă de pe vremea lui Garibaldi. În anii ’60, ea a intrat sub conducerea lui Licio Gelli, care a primit-o de la CIA, cu scopul de a controla prin această lojă toate “vip”-urile italiene care nu doreau ca numele lor să apară pe lista masonică oficială. Propaganda Due folosea o listă de rezervă secretă, a cărei componenţă nu era făcută publică. Astfel, loja P2 avea ca membrii şi reprezentanţi ai Lojii Ecleziastice (loja francmasonică din interiorul Vaticanului).În P2 activau mulţi membri ai Lojii Ecleziastice, iar loja funcţiona ca o monedă de schimb între iezuiţi şi planurile pe care le aveau americanii din CIA în cadrul operaţiunii Gladio (gladius=sabie, Gladio=operaţiune clandestină după cel de-al Doilea Război Mondial, promovată de serviciile secrete italiene si de NATO, pentru a contracara o eventuală invazie sovietică în Italia. În timpul Războiului Rece, aproape toate ţările din Europa Occidentală organizau operaţiuni de “rămânere în urmă” sub controlul NATO. Existenţa operaţiunii Gladio a fost recunoscută de fostul prim-ministru italian Giulio Andreotti în data de 24 octombrie 1990. Operaţiunea Gladio a fost acuzată de a fi intenţionat să influenţeze politica internă, prin folosirea “strategiei fricii”). În cadrul P2 erau înscrişi scriitori, jurnalişti, muzicieni, oameni care puteau să promoveze scopul lojii în lume, deoarece aceasta, după cum îi spune şi numele, era şi este o lojă masonică de propagandă. În templele masonice fotografia lui Bush şi imaginea lui Satan, sunt aşezate una lîngă alta În lojile OTO (Ordo Templi Orientis) din Moscova, fotografia lui Bush şi imaginea lui Satan sunt alăturate, iar membrii acestui cult masonic le aduc omagii amândoura; s-ar putea spune că ei sunt fericiţi că George Bush este un personaj malefic. Intenţia acestei secte satanice este aceea de a crea un imperiu, de aceea există şi salutul “Heil Imperium”. Când mergeam la diverse loji, oamenii obişnuiau să ne salute cu “Heil Imperium”, deoarece P2 devenise un imperiu. Deşi loja fusese distrusă de scandal, elementele care supravieţuiseră şi Comitetul din Monte Carlo erau în continuare foarte puternice, având în continuare foarte mulţi oameni implicaţi.
Săbiile masonice (prezentate în film) – Boaz (B) şi Iachin (Y) – le-am folosit pentru a primi primul şi al doilea nivel în masonerie. Mai există apoi simbolul compasului si al pătratului care semnifică uniunea părţilor sexuale masculine şi feminine. Mai jos se văd iniţialele MB; pătrăţelele din imagine reprezintă pavajul lojii Mach Benak (MB), care este ultima fază (n.n. mach benak înseamnă „carnea părăseşte osul”) în care este iniţiat un maestru mason pentru a recunoaşte alt maestru mason.Aceasta este o sabie masonică ce poate fi folosită pentru diverse acţiuni în cadrul lojii, în timpul unei iniţieri. Mai există banderola şi emblema de Mare Ofiţer, căci eu am fost Mare Ofiţer în Londra, iar aceasta este medalia din Londra. Atunci când iniţiam un nou mason utilizam aceste accesorii. Dacă era suficient de supus, putea primi şi o medalie. Aceasta este o medalie pentru venerarea maeştrilor, de la reuniunea Marelui Orient al Italiei din data de 12 -13 noiembrie 1994. Când ajungi la un grad înalt în masonerie afli de existenţa puterii oculte
Francmasonii încep la nivelul inferior, ca instituţie caritabilă. După ce treci de primele trei grade, intri într-un rit care poate fi Ritul Scoţian sau oricare altul, în funcţie de locul în care te afli în lume. Pe parcurs, atingi grade din ce în ce mai mari, alăturându-te şi având activitate într-o lojă mare, în calitate de ofiţer. Ajungând apoi Mare Ofiţer, conducător al unui întreg grup de francmasoni, devii tot mai conştient de faptul că începi să ai contact cu anumite forţe oculte din spatele scenei. Ele influenţează politica, religia şi toate acele subiecte care nu ar trebui să fie discutate în francmasonerie, dar care, de fapt, sunt discutate în secret. Chiar şi în Ritul Scoţian, de la un anumit nivel în sus, este permisă abordarea temelor politice. Noi doream, în Comitetul de la Monte Carlo, să realizăm un echilibru între membrii organizaţiei Opus Dei, care exercită o influenţă specială în această epocă – mulţi dorind să li se asocieze – şi ceilalţi membri ai francmasoneriei şi ai altor societăţi secrete.Opus Dei şi satanismul
Pentru mine, experienţa cu Opus Dei a fost destul de interesantă. Obişnuiam să particip la reuniunile “Iluminaţilor” care se ţineau la sediul central al Opus Dei în Bologna, Villa Leone. Propietarului, Carlo Maria Baserga, nu îi era frică să ne arate adevărata lui faţă, deoarece noi eram “băieţii cei răi”. Acesta era cunoscut ca fiind un excentric şi ieşea adeseori cu iubitul său cel tânăr, să ia prânzul.Toate aceste întâlniri între satanişti şi luciferici aveau loc la sediul central al organizaţiei Opus Dei şi acest lucru mi se pare foarte semnificativ (n.n. Opus Dei este o organizaţie secretă din interiorul Bisericii Catolice).În aceasta perioadă, organizaţia Opus Dei este mai puternică decât masoneria, mai ales în Italia şi mulţi francmasoni au legitimaţie dublă, pentru ambele grupări. Înscrierea în organizaţia Opus Dei este o afacere foarte bună, care aduce foarte mulţi bani, deoarece majoritatea membrilor ei sunt afacerişti.Conflictele fac jocurile “iluminaţilor”
Eu, prin faptul ca mă expun în felul acesta, prin dezvăluirile pe care le fac, probabil că nu voi mai putea avea niciodată în viaţa mea o slujbă într-una din marile corporaţii. Este foarte greu pentru mine să-mi duc existenţa, deoarece mă finanţez singur, nu am pe nimeni care să mă susţină, în timp ce îi avertizez pe oameni asupra unui duşman pe care de obicei ei refuză să admită că există. Dacă eşti ocupat să ai grijă de familie, de copii, de slujbă, este dificil să te mai focalizezi şi asupra unei Conspiraţii Globale, este dificil să te opreşti, chiar şi numai pentru un moment, din ceea ce faci şi să te gândeşti la asta. Exact asta urmăresc ei: ca noi să nu gândim. Atunci când gândim, începem să devenim periculoşi.Iluminaţii au făcut experimente de-a lungul anilor, în special în ceea ce priveşte controlul minţii şi „strategia fricii”. P2 este o lojă foarte importantă, deoarece aplică această strategie a fricii (fiind implicată şi în afacerea Gladio). Această operaţiune (Gladio) este o operaţiune care s-a aflat în spatele conflictului aparent dintre comunişti şi fascişti, aşa cum alte conflicte ulterioare dintre comunişti şi Europa Occidentală au avut rolul de a ascunde alte jocuri murdare ale “iluminaţilor”. “Iluminaţii” inventează întotdeauna conflicte pentru a-şi ascunde propriile jocuri de interese. Astăzi este vorba despre conflictul dintre creştini şi musulmani, mâine probabil vor inventa un conflict între pământeni şi extratereştri.Întrebare: Daţi-mi câteva exemple de francmasoni care sunt activi în politica mondială.
Leo Zagami: George H. Bush, tatăl, împreună cu fiul său, George W. Bush, ambii iniţiaţi în ordinul Skull & Bones, John Kerry, iniţiat în acelaşi ordin. Kissinger, care aparţinea lojii P2 din Monte Carlo şi care este în continuare o persoană foarte influentă. Gordon Brown (n.n. primul ministru al Marii Britanii) şi Tony Blair (n.n. fostul prim-ministru al Marii Britanii). Se hotărâse ca Gordon Brown să fie prim-ministru, când eu eram la Loja Kirby. În octombrie-noiembrie 2003 eu deja ştiam că Gordon Brown va deveni prim-ministru. Masonii s-au folosit de Tony Blair o perioadă de timp, atât cât au avut nevoie, pentru ca apoi să se debaraseze de el, înlocuindu-l cu altcineva, care li se părea mai potrivit. Loja Kirby este o lojă fondată de Banca Angliei şi de aceea majoritatea membrilor ei sunt bancheri. Am aparţinut şi acestei loji o perioadă de timp.Masoneria engleză şi Noua Ordine Mondială
Mentorul meu, prinţul Alliata mi-a spus că din cauza faptului că francmasoneria italiană este divizată în mai multe ramuri, cel mai bun lucru pe care l-aş putea face, ar fi să merg în Anglia şi să devin membru al Marii Loji Unite a Angliei, pentru a-mi stabiliza poziţia.
Loja Kirby 2818 are o istorie lungă şi bogată. A fost o experienţă interesantă pentru mine să mă alătur acestei loji pentru o vreme. Chiar dacă am fost şi membru al unor loji italiene pentru perioade mai mari de timp (cum ar fi Loja Minerva, Loja Garibaldi), totuşi am considerat experienţa mea în Londra ca fiind una dintre cele mai importante. Acolo am aflat despre faptul că Noua Ordine Mondială are în Londra unul din cele mai importante centre ale sale.
Aceasta este diploma mea de Mare Maestru Absolut de grad 33 al Ritului Egiptean Antic şi Primitiv, de gradele Memphis95 şi Misraim90, diplomă semnată de Dr. Nicholai Friswhol cu ocazia oratoriului de la Oslo.
Ordinele “cavalereşti” şi serviciile secrete
Cei care manipulează totul sunt de obicei familiile de “iluminaţi” pe care le susţine Vaticanul. Cei care vor să înfiinţeze Noua Ordine Mondială sunt “cavalerii” recunoscuţi de Vatican: Cavalerii Sfântului Graal, Cavalerii de Malta, Cavalerii Sf. Ion. Aceşti “cavaleri” fac toţi parte din serviciile secrete americane, CIA, MI6, MI5 în Anglia. Cei care aparţin şi serviciilor secrete au “loialitate dublă”; deşi ar trebui să fie loiali ţării lor, ei fac totuşi jurăminte de loialitate faţă de “Ordinul Sfânt” din care fac parte. Aceste “Ordine Sfinte” sunt sub controlul Papei şi al numeroşilor lideri ai săi.
Există multe ordine cavalereşti în afara Vaticanului, care controlează multe ramuri ale aristocraţiei: în Anglia – Ordinul Regal al Jartierei, care conţine membri ai tuturor liniilor genealogice aristocratice europene, care sunt toate, mai mult sau mai puţin, înrudite între ele; în Austria, de exemplu, există Ordinul Cavalerilor Teutoni.
Putem spune că toate aceste ordine cavalereşti funcţionează ca o structură invizibilă militară, pe care o pot vedea numai cei care cunosc semnificaţia diferitelor simboluri folosite în francmasonerie tocmai în acest scop. Francmasoneria înglobează oameni din toate aceste ordine cavalereşti şi ea a luat fiinţă ca o necesitate de a implica şi nivelurile mai joase ale societăţii vestice în structura piramidală a Iluminaţilor.
Aşa se explică faptul că în Marea Britanie există aproape 500.000 de francmasoni, deci nu putem vorbi de o societate de elită, ci de o mare societate cu O Singură Elită, care există în centrul ei şi care o conduce.”
4. Manly Palmer Hall – istoric si mason de grad 33
Manly Palmer Hall era recunoscut ca savant în domeniile ca religia, mitologia, misticismul și ocultismul.
În 1934 Manly P. Hall a fondat „Philosophical Research Society” în Los Angeles Califonia, dedicată găsirii soluțiilor problemelor umane. PRS susține ca nu are o formă de sectă și este intr-un totul pentru educație, politică și control ecleziastic, programele societății susține întegrarea într-un sistem de instrucțiuni a informațiilor de filosofie, religie și știință.
În 1973 Manly P. Hall a fost recomepensat cu gradul masonic 33º, onoare conferită de catre Supremul Consiliu al Ritului Scoțian), într-o ceremonie susținută la PRS în data de 8 Decembrie.
„În îndelungata sa carieră, petrecându-și mai mult de 17 ani în activități ale domeniului public, Hall a ținut peste 7500 de discursuri în Statele Unite și în strainatate, fiind autor a peste 150 carți și eseuri.
Francmasonerie Manly Palmer Hall scria:
„Francmasoneria reprezintă o frăție în frăție, o organizație exterioară care ascunde în rândurile ei o frăție interioară a celor aleși… prima parte este vizibilă, cealaltă nu este vizibilă. Societatea vizibilă este o camaraderie splendidă, alcătuită din persoane «libere și acceptate», care s-au reunit pentru a se dedica promovării unor cauze etice, educaționale, fraterne, patriotice și umanitare. Societatea invizibilă este o frăție secretă și nobilă, ai cărei membri se dedică trup si suflet slujirii unui arcanum arcandrum, adică unui secret sacru”.
Satanism
Manly Palmer Hall din lucrarea sa „Învățatura secretă a tuturor timpurilor” scria: „Șarpele este simbolul și prototipul Salvatorului Universului, care răscumpară lumile dezvăluindu-se în fața creaturii și dăruindu-i atât binele cât și răul”. Deasemenea George Oliver, la rându-i mason, în lucrarea sa „Sings and Symbols”, este de părere că „Șarpele este considerat pe plan universal ca fiind simbolul legitim al Francmasoneriei”
5. Albert MacKey – doctor, istoric si mason de grad 33
Deloc întâmplător, termenul de „înşelare/amăgire (n.n. hoodwink în original)” este definit astfel de istoricul dr.Albert MacKey, francmason de grad 33 şi cel mai important istoric al francmasoneriei din secolul XIX, în lucrarea sa, „Enciclopedia francmasoneriei”:
„Simbol al secretului, tăcerii şi întunericului în care trebuie păstrate misterele artei noastre de privirile nevrednice ale profanilor”.
6. Un magnat mason de grad 33 pe patul de moarte face dezvaluiri incendiare despre planul masonilor
„Pus faţă în faţă cu moartea un mason de rang înalt care face parte din grupul ultrasecret Bilderberg a vrut să-şi despovăreze sufletul şi s-a destăinuit unui pastor american.
El i-a spus acestuia câteva din evenimentele pe care întreaga planetă la va înfrunta în 2012. Înainte ca planeta să fie condusă de gruparea satanică intitulată „Noua Ordine Mondială” vom fi conduşi de către chinezi.
Însă rasa galbenă nu este decât o marionetă în mâinile Iluminaţilor care se vor folosi cu viclenie de acest paravan pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.
În câteva puncte vă vom prezenta sinteza discuţiei pe care masonul a avut-o cu pastorul Lindsey Williams.
1. Atacul Iranului va fi paravanul începerii unui nou conflict militar de proporţii, care va duce la izbucnirea Celui De-al Treilea Război Mondial. În această luptă vor intra mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza făcând milioane de victime.
2. Dolarul american va ajunge la pământ în 2012 . Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „Iluminaţii” şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apărea la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. „Să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!”, a spus masonul.
„În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici”. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.
3. Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla.
4. În următoarele câteva luni petrolul va atinge cotaţia de 200 de dolari pe baril.
5. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.
6. Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc. Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!
7. Elitele aşa-zişilor „iluminaţi” alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.
Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi” să atace.
Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.
8. O declaraţie năucitoare: „De curând, „iluminaţii” au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială„.
Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii” au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale„.9. Cei care s-au autointitulat „iluminaţii” fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.”
7. Albert Vigneau fost maestru mason de grad 33 în Marea Lojă a Franţei, fondator şi membru al mai multor loji franceze
„Albert Vigneau a fost maestru în Marea Lojă a Franţei, fondator şi membru al mai multor loji franceze. În 1934 a părăsit masoneria şi a scris o carte intitulată „Loja masonică – revelaţiile unui fost francmason” în care dezvăluie rolul pe care această sectă satanică l-a jucat în timpul celei de-a treia Republici franceze.
Contextul socio-politic al vremii este unul extrem de tulbure. Anul 1934 a însemnat pentru Franţa „Afacerea Stavinsky” şi cele mai ample şi violente mişcări de stradă din Europa interbelică. Două milioane de francezi au luat atunci cu asalt sediile Camerei Deputaţilor şi ale unor loji masonice. Un adevărat război civil care a culminat cu căderea guvernului. Evenimentele s-au precipitat odată cu moartea în condiţii suspecte a lui Alexander Stavisky. Acesta fusese anchetat de mai multe ori pentru fraudă, însă de fiecare dată cercetările fuseseră stopate datorită protecţiei de care se bucura din partea unor oameni politici şi înalţi demnitari din guvernul francez. Odată cu arestarea lui Gustave Tissier, directorul unei bănci populare, s-a descoperit că acesta pusese în circulaţie bancnote false în valoare de 235 de milioane de franci la comanda lui Stavisky. Ancheta declanşată cu această ocazie a dus la descoperirea unei ample reţele infracţionale din care făceau parte poliţişti, oameni de presă şi din justiţie, politicieni şi membrii ai guvernului, care erau totodată şi francmasoni. În condiţiile în care multe persoane sus-puse aveau interesul ca Stavisky să tacă şi să nu le dezvăluie complicitatea, acesta este găsit mort într-o vilă din Chamonix. Ziarele scriu: „Stavisky s-a sinucis, trăgându-şi un glonţ de la 3 metri. Se pare că avea braţul cam lung!”
În urma acestor descoperiri, se declanşează pe 6 februarie 1934 ample mişcări de stradă. Milioane de francezi iau cu asalt clădirea Camerei Deputaţilor şi sediul masonic din strada Cadet. Autorităţile intervin în forţă pentru a înăbuşi manifestaţiile, bilanţul este de 17 morţi şi peste 2000 de răniţi. Masoneria este profund discreditată şi ruptă în două. O parte din membri vrea să se dezică de „fraţii” implicaţi în afacerea Stavisky, cerând o asanare morală şi foarte necesară a masoneriei. O altă parte se declară partizanii lui Stavisky. Se organizează un Convent extraordinar al Marii Loji Naţionale a Franţei care are ca rezultat excluderea a 637 de membrii şi 705 demisii. Cei excluşi sunt însă exact cei care au demascat corupţia din masonerie şi s-au ridicat împotriva lui Stavisky. Printre ei se află Albert Vigneau şi Amédée Dunet, fost secretar al Marii LojiNaţionale a Franţei. Acesta din urmă publică un articol intitulat: „Cum s-a amestecat mafia masonică în scandalul Stavisky”. Rolul jucat de masonerie în această afacere este cert, din moment ce toţi oamenii politici implicaţi sunt masoni, şi însuşi Stavisky era finanţatorul mai multor loji şi al campaniilor electorale ale unor partide, după cum dezvăluie Albert Vigneau în cartea sa.Masonii sunt minţiţi încă de la început„Am fost dezamăgit chiar din primul an de când am intrat în masonerie, scrie el. Mi-am dat repede seama că acela care dorea să intre în această societate era minţit încă de la început, ea fiindu-i prezentată drept ceea ce nu este, adică o societate de oameni liberi, cu bune moravuri şi o judecată sănătoasă, care caută să cunoască adevărul în toate domeniile: moral, filozofic, ştiinţific, economic. Minciuni! Eu, care sunt mason cu ştate vechi, fondator de loji, o spun clar şi răspicat: toate acestea sunt minciuni. Atelierele masonice nu sunt locuri în care se dă o iniţiere filozofică, unde „facem oameni demni de a se numi oameni, cetăţeni conştienţi şi luminaţi”, aşa cum se pretinde în publicaţiile lor de propagandă. Nu. În Atelierele masonice principalele ocupaţii sunt intrigile politice, anticlericalismul şi laicitatea în sensul peiorativ al acestui cuvânt. Este ceea ce masonii numesc „a lupta cu erorile, cu ficţiunile”. Pentru majoritatea francmasonilor însă patria este o eroare, Dumnezeu este o ficţiune.Am sperat multă vreme să pot reforma acest mediu corupt. Am luptat fără să mă descurajez împotriva relei voinţei care mă înconjura, dar nu am reuşit să ies victorios. Nu am reuşit decât să îmi fac numeroşi duşmani şi poate doar unul sau doi prieteni.I-am avertizat pe fraţi că îi voi demasca pe cei implicaţi în afacerea Stavisky. Au început atunci să curgă împotriva mea plângeri peste plângeri la Consiliul federal al Marii Loji a Franţei. Vroiau să mă pună pe mine sub acuzaţie. Iar la puţină vreme s-a organizat o întrunire extraordinară în cadrul căreia s-a decis excluderea mai multor masoni, adevăraţi patrioţi, prin violarea tuturor tradiţiilor şi regulamentelor masonice. Printre aceştia mă aflam şi eu. Astfel, loja a dovedit că pentru patrioţi are alte regulamente decât pentru masonii părtaşi la afacerea Stavisky. ”Intrigi politice şi anti-spirituale sub paravanul sinistrelor jurăminte masoniceÎn cartea sa, Albert Vigneau povesteşte în detaliu cum a fost iniţiat în masonerie, redă sinistrele jurăminte pe care le-a depus şi apoi cum şi-a dat seama că a fost minţit, fiindu-i speculate cele mai frumoase idealuri.
„Jur şi promit în prezenţa Marelui Arhitect al Universului şi a acestei respectabile adunări de masoni, în mod solemn şi sincer, să nu revelez niciodată nici unul din misterele francmasoneriei care îmi vor fi încredinţate, decât unui mason legitim sau într-o lojă regular constituită. Dacă nu voi repecta acest jurământ, pedeapsa va fi să mi se taie gâtul, să mi se smulgă limba şi să fiu îngropat în nisipul mării, pentru ca fluxul şi refluxul să mă ducă într-o uitare eternă…”„După ce am fost acceptat în masonerie, continuă el, eram un participant asiduu. „Ornam” de 2-3 ori pe lună coloanele lojei de care aparţineam şi făceam numeroase vizite şi în alte ateliere. Trebuia doar să merit „mărirea de salariu” pe care o primisem în urma intrării în masonerie. Ceea ce mă uimea cel mai tare era faptul că, pentru o societate care se vroia iniţiatică se punea foarte puţin problema iniţierii, în timp ce timpul era petrecut în intense discuţii privind probleme sociale, antireligioase şi politice, cu toate că articolul 23 din Constituţia Marii Loji era clar: „este interzis în mod expres să se provoace sau să se înceapă în lojă discuţii politice şi religioase.” Eram mason, acest gând mă îmbăta precum vinul.Am atins gradul 3 şi mi s-a spus că aparţineam unei „omeniri superioare”. Începeam astfel să înţeleg ceea ce acum mă scandalizează. La opt luni după intrarea în masonerie am fost primit calfă, am îndeplinit „cinci călătorii” în cadrul cărora mi s-au dat toate „uneltele” necesare acestui nivel şi am putut să contemplu „Steaua sclipitoare” pe care oricum o mai contemplasem la fiecare întâlnire de vreme ce ea strălucea tot timpul, fiind un bec electric aprins în templu. Şi aşa am ajuns la vârsta de cinci ani. După încă 14 luni am fost admis caMaestru, am cunoscut „salcâmul” şi mi s-a spus că am şapte ani şi ceva. Prima oară când m-am îmbrăcat cu însemnele de Maestru am avut impresia că într-adevăr sunt altfel decât omenirea „profană” (termen cu care masonii îi numesc la propriu pe cei din afara masoneriei n.n.).Făceam parte dinte ei, iniţiaţii, cei care primiseră lumina, care cunoaşteau secretele naturii şi Cosmosului (sic). Noi, iniţiaţii, ştiam că suntem independenţi de Creator a cărui operă imperfectă trebuia să o desăvârşim, cădea în sarcina noastră să construim Templul Umanităţii, nu mai aveam nevoie pentru aceasta de Dumenzeu, fie el şi Marele Arhitect al Universului. De altfel loja din care făceam parte se debarasase de acest personaj demodat şi îl mutase de tot în magazia unde se ţineau tot felul de lucruri inutile. ”
„Venerabilul nostru de la acea vreme era fratele François Martin, chiar cel care mă sfătuise şi mă protejase la intrarea mea în masonerie. Simţeam faţă de el o admiraţie profundă, iar el mă numea cu emoţie „fiul meu”.Dar şi această iluzie se sfârşi repede. Împotriva lui se formase un grup în lojă. De ce? Motivele nespuse: gelozie, ambiţie, invidie… Motivele de faţadă: fratele Martin îl vizitase pe Gaston Vidal, subsecretar de stat pe vremea Blocului Naţional. I s-au făcut o sumedenie de reproşuri pentru această vizită. Şi evident cei mai indignaţi erau chiar cei doi fraţi care râvneau cel mai mult la sceptrul lojei, adică fratele Lagorgette şi fratele Voogt. Lagorgette, politician barbar, adusese cu el în lojă spiritul arivist şi deviza: să parvii, să parvii, să parvii…. Spera să obţină şi în masonerie, ca şi în societate un post de comandă şi pentru aceasta utiliza orice mijloace. Într-o seară, în timpul unei „ţinute” furtunoase (termen masonic utilizat pentru a desemna întâlnirile n.n.) Martin vorbea despre doi fraţi care îl vizitaseră pe Gaston Vidal pentru a intra cu ajutorul acestuia în graţiile unui personaj important şi a-i cere acestuia protecţie, decoraţii, etc. Strigăte indignate, urlete furioase din partea celor doi fraţi menţionaţi, un limbaj total lipsit de respect faţă de Venerabilul lojii care era înjurat. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina acest tablou – o lojă în ţinută solemnă care îşi insultă venerabilul cu un limbaj de mahala. „Sunteţi un hoţ! ” striga unul dintre ei. „Fiind membru al Comisiei de Control al Asociaţiei Republicane a foştilor luptători l-aţi ajutat pe trezorier să fugă cu banii asociaţiei. Sunteţi un hoţ! ” Ieşeau astfel la iveală tot felul de lucruri. Oh, frate Martin, dumneavoastră care într-un mod atât de curajos aţi luat în public apărarea masoneriei atunci când ne-am întâlnit prima dată. Dumneavoastră care mi-aţi vorbit cu atâta pasiune de cele mai înalte virtuţi masonice….Toleranţă! Fraternitate! Cinste! Nu! Mai degrabă ambiţie! Rea credinţă! Minciună. După această seară memorabilă, mi-am pierdut o jumătate din iluziile legate de masonerie! ”Masoneria dezvoltă în fiinţele umane slăbiciuni pe care le prezintă drept mari calităţi„Dacă ar trebui să vă povestesc toate scandalurile şi intrigile din lojă, ar rezulta un volum întreg şi foarte gros. În loja Jean Jaures ţinutele aveau ca subiecte socialismul, comunismul, anarhia, antireligia. În loja „Les amis du progrès” fratele Lebey a declarat în timpul unei ţinute: „creştinismul este responsabil de toate nenorocirile omenirii”. O bună parte din şedinţe, şi ţin să subliniez aceasta, erau consacrate multiplelor intrigi ale masoneriei,” scrie Albert Vigneau.
„În cartea sa satirică Diavolul încălţat, Le Sage povesteşte că diavolul a ridicat într-o noapte acoperişurile caselor din Madrid, descoperind astfel secretele intime ale fiecărei locuinţe. De s-ar putea face la fel şi cu lojile! Să ridicăm şi noi acoperişul templului şi să aruncăm un ochi în Atelierele acestei masonerii albastre, atât de active şi nefaste. Masoneria este antireligioasă, antipatriotică şi se ocupă în mod ilegal de politică. O afirm cu tărie. Marele Orient respinge fără îndoială ce se spune împotriva lui. A publicat chiar o broşură cu titlul: „Documentele timpului prezent!”, care sunt în realitate documentele timpului trecut. O cărţulie drăguţă, plină de poze care incită curiozitatea şi sunt instructive, al căror text este în mod savant, redactat de Andre Lebey, om de litere şi fabricant de pipe. Dar de ce se adăposteşte Marele Orient Francez în spatele masoneriei engleze? Căci trebuie să ştiţi că masonii englezi nu se amestecă niciodată cu cei francezi, iar aceasta fratele Lebey a uitat să o precizeze. În această broşură sunt publicate fotografii cu monarhii Marii Britanii ca şi cum ei ar face parte din Marele Orient francez. ”„Marea Lojă şi Marele Orient sunt corupte în mod iremediabil, ele l-au izgonit pe Dumnezeu din templele lor, sunt precum o maşină care separându-se de motorul ei pretinde acum că poate merge singură.Visam la o masonerie creştină şi filozofică. Nu ştiam însă care este puterea Marii Loji a Franţei şi cât de bogată este ea în crearea de iluzii, speram să îmi pot realiza acest vis frumos. Aşa că am fondat Loja Eleusis. Mi-am împărtăşit proiectele câtorva masoni cu care mă înţelegeam şi care erau la fel de dezamăgiţi de masonerie ca şi mine. Mi-am dat apoi repede seama că pentru o mare parte dintre ei, ceea ce îi determinase să facă acest pas erau mai cu seamă ambiţiile şi ranchiunile lor exagerate. Doar trei sau patru dintre ei mi-au dovedit o adevărată prietenie. Aşadar, toţi aceştia au fondat alături de mine „respectabila lojă Eleusis” faţă de care au arătat apoi o totală lipsă de respect. Aceşti oameni nu erau răi, unii aveau calităţi, însă atmosfera lojilor riscă să îi corupă chiar şi pe cei mai buni. De ce? Pentru că ea dezvoltă în fiinţele umane slăbiciuni pe care le prezintă drept mari calităţi. În masonerie, umilinţa este înlocuită de mândrie şi orgoliu, caritatea este înlocuită de urmărirea intereselor de grup, iar în locul sentimentelor religioase, aceasta dezvoltă raţionalismul. Nu există respect pentru celelalte fiinţe umane, şi cu atât mai puţin respect faţă de femei – masonii nu au deloc aşa ceva. Adulterul este ceva curent în lumea lor, ar trebui numai să îi auziţi cum vorbesc despre femei…Am ales numele de Eleusis în amintirea misterelor antice, însă am uitat că Misterele Greciei antice duceau la divin, pe când cele din strada Puteaux unde se afla loja noastră, operau în sens contrar. Cu mari eforturi loja mea a fost recunoscută şi instalată oficial, însă din acel moment a fost în mod fatal pierdută. Opera pe care mi-o dorisem să fie una bună s-a dovedit a fi total contrariul, ceva nefast. Am făcut rău, dorind să fac bine.”„Masonii pângăresc tot ceea ce ating şi cum sunt nişte teribili „ating tot”, vai de ţara în care puterea lor creşte. Masonii lucrează în societatea noastră precum termitele. Elemente de dezintegrare, aceşti aşa-zişi constructori sunt în realitate distrugători, ei omoară suflete. ”Asasinatele în scop politic sunt perfect justificate pentru masoni„Să facem acum o scurtă întoarcere în timp, pe vremea preşedintelui Etienne Alexandre Millerand (n.n. preşedinte al Republicii Franceze între 1921-1924), care a demisionat din funcţie. Într-o seară eram într-una din lojile Marelui Orient şi îl ascultam pe unul din membrii Consiliului Ordinului. Referindu-se la demisia preşedintelui, el a făcut atunci o declaraţie de un mare cinism: „Masoneria poate să se mândrească cu faptul că a reuşit o faptă de arme.”
Acest membru al Consiliului Ordinului ne-a povestit apoi un mare secret: Millerand a fost determinat să plece prin intermediul unor fraţi masoni de la Sureté (n.n. Siguranţa franceză) şi al unui medic mason care avea uşile deschise la palatul Elysee. Acesta a avut o întrevedere între patru ochi cu Millerand în cadrul căruia i-a dat de înţeles că, dacă nu pleacă de bună voie, atunci i s-ar putea petrece vreo nenorocire…”„Referitor la acest aspect, continuă Albert Vigneau, îmi aduc aminte că mă aflam, cu vreo 15 ani în urmă, în loja Jean Jaures, care avea în acea seară pe lista de discuţii tema: „Trebuie să aprobăm sau să dezaprobăm asasinatele politice?” La această întrebare fratele Fabius de Champville, grad 33, membru al Consiliului federal, figură marcantă a Partidului Radical socalist, a luat cuvântul pentru a emite o opinie care, dat fiind statutul lui, este aceea a unui mason model şi este reprezentativă pentru masonerie:„Din punct de vedere religios şi filozofic nu putem admite crima politică. Dar când este vorba de a apăra regimul republican consider că totul este permis. N-aş ezita să folosesc în unele cazuri o otravă care nu lasă urme, spre exemplu. Într-un caz de acest gen ne putem folosi şi de hipnoză. Vom dirija un braţ criminal către cel pe care vrem să îl lovim. Fraţilor, poate vă îndoiţi de teoriile mele, dar ştiţi desigur că eu sunt şi preşedintele Societăţii Magnetice Franceze. De la distanţă, putem acum să ne facem stăpâni pe o conştiinţă sau pe o voinţă pentru a le pune astfel în slujba răzbunării noastre.”Mişcările anti-masonice nu sunt atât de ineficiente pe cât vor masonii să credem„La ce bun să combaţi francmasoneria din moment ce nu o poţi stopa, se vor întreba cei mai pesimişti. Francmasoneria este precum hidra cu 100 de capete; ştim că e imposibil să omori acest animal diabolic. Aceste raţionamente ale pesimiştilor sunt absurde pentru cei care i-au auzit pe masoni cum discută despre aceste lucruri în lojă. Anumite articole sau reviste izolate nu îi impresionează prea mult. Dar nu este la fel cu cele care atrag un număr mare de oameni, cum este cazul „Cuvântului liber” (publicaţie a vremii n.n.).Există şi masoni vechi care având curaj au îndrăznit să demaşte Marea Mincinoasă şi au revelat aspecte secrete precum comploturile masonice împotriva statului şi a bisericii. Aceşti masoni au avut curajul să acţioneze aşa după ani de zile în care au fost înşelaţi.Spre exemplu, Amedé Dunet a făcut revelaţii de cel mai mare interes care au fost publicate de ziarul „Le Jour” din 7 şi 14 mai 1934 cu privire la mafia masonică şi jocurile fraţilor în privinţa sistemului asigurărilor sociale.Articolul din 7 mai începe aşa: „De fiecare dată când izbucneşte un scandal la conducerea ţării, puteţi paria că masonii sunt eroii principali ai poveştii respective. Acest lucru îl spuneam şi pe vremea când făceam parte din masonerie.Eram ascultat cu politeţe, informaţiile mele erau notate şi apoi se spunea pe la colţuri: „Dunet ăsta e un pesimist.” Şi Dunet, pesimistul, care vorbeşte acum despre lucruri pe care le cunoaşte foarte bine, continuă: este foarte uşor de demonstrat că afacerile Route (trafic de decoraţii), American Foreign Oil, Gazette de France, Oustric etc. îşi au sursa în masonerie. L-am urmărit foarte atent pe Stavisky şi banda sa, dar „pesimismul” meu a fost întrecut de realitate.”
Cele trei scopuri secrete ale masoneriei: distrugerea creştinismului, crearea statului planetar, pervertirea familiei prin “emanciparea” femeilor şi copiilor„În şedinţa din 11 octombrie 1934, în cadrul căreia am fost huiduit de fraţii prezenţi, scrie Albert Vigneau, pentru că am îndrăznit să vorbesc despre ateismul şi materialismul din masonerie, fratele Offner a luat cuvântul şi a spus: „Nu fac parte din Consiliul Ordinului, dar vreau să le vorbesc fraţilor. Noi masonii suntem superiori oricărei religii şi suntem toleranţi, cu excepţia Bisericii Catolice, căreia îi declarăm un război pe viaţă şi pe moarte. Noi nu suntem însă pentru violenţa imediată. Trebuie să lucrăm în secret. Dacă nu ar exista secretul, imediat ce se va afla ceva despre proiectele noastre, toată munca ne va fi năruită. Ascunzându-ne, vom putea lucra nestingheriţi şi deodată totul va exploda precum o bombă, dar atunci va fi prea târziu pentru duşmanii noştri. Din păcate, unele din lucrurile pe care ei le-au aflat despre noi sunt prea exacte şi prea bine documentate. ”
Tot Albert Vigneau publică o scrisoare, redactată pe o hârtie ce poartă antetul Camerei Deputaţilor, scrisă de parlamentarul şi masonul Rucart: „Am putut deja constata că avem multe idei comune şi mă bucur că îmi confirmaţi acest lucru. Am considerat mai ales că mandatul de parlamentar este un instrument suplimentar pentru a lucra la Marea Operă.” Ce este Marea Operă a masonilor, aflăm în continuare.„Am fost convocat de marele maestru în persoană, fratele Jacques Marechal care m-a întrebat: „Dumneavoastră aţi scris acea scrisoare domnului Chastanet, spunându-i că doriţi să ţineţi în lojă conferinţe cu privire la comunităţile religioase din Franţa?– Da, frate, eu sunt acela.– Din punct de vedere al logicii pure, aveţi fără îndoială dreptate. Din punct de vedere masonic însă, nu. Domnule Vigneau, nu cunoaşteţi marile secrete ale francmasoneriei. Nu uitaţi că vă vorbeşte un grad 33, membru al Supremului Consiliu. Mai este necesar să vă spun că printre scopurile secrete ale francmasoneriei se află decreştinizarea Franţei?Supriza mea s-a transformat în stupoare, căci domnul Marechal avea reputaţia unui om tolerant, care respectă tradiţia. Iar ceea ce spunea acum era exact pe dos faţă de ce i se povestea candidatului la intrarea în masonerie.Atunci Marele Maestru mi-a reamintit care sunt scopurile masoneriei:
• Să răzbune moartea templierilor (n.n. Ordinul Templierilor a fost desfiinţat în mod brutal de Biserică în secolul XIV, iar Marele Maestru al templierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug pe 18 martie 1314. Din acest motiv ziua de 18 martie are o semnificaţie deosebită pentru masonerie, iar Biserica este considerată răspunzătoare pentru moartea templierilor). Cu această misiune sunt însărcinaţi masonii de grad 30, cavaler Kadosh.• Să distrugă frontierele pentru a stabili statul universal, misiune cu care sunt însărcinaţi cei de grad 32, Sublim Prinţ al Secretului Regal (n.n. acest stat universal planetar este acelaşi lucru cu „Noua Ordine Mondială” către care ţinteşte fenomenul actual de globalizare).• Să suprime familia tradiţională prin emanciparea femeilor şi copiilor după morala laică, misiune cu care sunt însărcinaţi cei de grad 33, Suveran Mare Inspector General.Stupoarea mea era fără margini, iată deci care erau principiile reale ale masoneriei. […] Din acel moment am rupt orice legătură cu această societate criminală care a recurs la toate mijloacele posibile pentru distrugerea creştinismului în lume şi a sentimentului naţional în Franţa. Consider că este de datoria mea, cunoscând aceste lucruri, să le demasc, să denunţ acţiunile sale periculoase şi perfide, dorindu-mi în cel mai sincer mod ca fiinţele care s-au rătăcit în acest mediu masonic să îşi dea seama cât mai repede de aceasta şi să îl părăsească.”
8. Maurice Caillet, „venerabil” dintr-o lojă franceză timp de 15 ani, in care acesta dezvăluie câteva secrete ale Masoneriei într-o carte publicată recent in Franta cu titlul: „Am fost mason” (LibrosLibres)
„Continuam publicarea interviului luat lui Maurice Caillet, „venerabil” dintr-o lojă franceză timp de 15 ani, in care acesta dezvăluie câteva secrete ale Masoneriei într-o carte publicată recent in Franta cu titlul: „Am fost mason” (LibrosLibres). Materialul este preluat de pe siteul catholica.ro:
„- Aţi putea spune unui necunoscător cum sunt eu care sunt principiile Masoneriei?- Masoneria, în toate ascultările sale, propune o filozofie umanistă, preocupată în primul rând faţă de om şi consacrată pentru căutarea adevărului, deşi afirmă că acesta este inaccesibil. Refuză orice dogmă şi susţine relativismul, care plasează toate religiile pe unul şi acelaşi plan, în timp ce din anul 1723, în Constituţiile lui Anderson, se pune pe ea însăşi pe un plan superior, ca şi „centru de unire”. Din asta se deduce un relativism moral: nici o normă morală nu are în sine o origine divină, deci definitivă, intangibilă. Morala ei evoluează în funcţie de consensul societăţilor.
– Cum se inserează Dumnezeu în Masonerie?- Pentru un mason, însuşi conceptul de Dumnezeu este special, ca în ascultările numite spiritualiste. În cel mai bun dintre cazuri el este marele arhitect al universului, un Dumnezeu abstract, dar numai un fel de „Creator-maestru ceasornicar”, cum îl defineşte păstorul Desaguliers, unul din fondatorii Masoneriei speculative. Acestui mare arhitect i se fac rugăciuni, dacă-mi permiteţi expresia, pentru ca să nu intervină în chestiunile oamenilor, şi nu este nici citat în Constituţiile lui Anderson.
– Şi conceptul de mântuire?- Ca atare el nu există în Masonerie, cu excepţia existenţei pe planul pământesc: este elitarismului iniţierilor succesive, chiar dacă acestea pot fi considerate că aparţin domeniului animismului, conform lui Rene Gučnon, mare iniţiat, şi lui Mircea Eliade, mare expert în religii. Este şi căutarea unui bine care nu se specifică în nici un loc… Dat fiind faptul că morala evoluează în sinceritate, care, aşa cum ştim cu toţii, nu este sinonim cu adevărul.
– Care este raportul Masoneriei cu religiile?- Este foarte ambiguu. În linie de principiu, masonii proclamă cu fermitate o toleranţă specială faţă de toate credinţele şi ideologiile, cu un gust foarte marcat faţă de sincretism, adică o coordonare mai puţin coerentă a diferitelor doctrine spirituale: este veşnica gnosis, subminare a adevăratei credinţe. Pe de altă parte, viaţa lojelor, ce a fost viaţa mea timp de 15 ani, revelează o animozitate deosebită faţă de autoritatea papală şi faţă de dogmele Bisericii Catolice.”
9. Mozart – compozitor si mason in loja „Zur gekrönten Hoffnung” asasinat ca a facut dezvaluiri impotriva masoneriei
„În vara anului 1791, după ce compusese mare parte din Flautul fermecat, Mozart primeşte vizita unui personaj enigmatic care îi comandă un Recviem. Avea să moară patru luni mai târziu, în condiţii pe care mulţi le-au considerat suspecte – şi de aici o legendă care a crescut vreme de două secole, culminând cu Amadeus, piesa lui Peter Shaffer, după care Forman a făcut filmul de mare succes.
H.C. Robbins Landon, unul dintre cei mai celebri specialişti în Mozart, dă la o parte vălul mitic ţesut în jurul morţii compozitorului şi urmăreşte în detaliu ultimele sale luni de viaţă, reconstituind cu multă fineţe o epocă şi o lume muzicală – şi ne demonstrează că adevărul e mai straniu şi mai interesant decât mitul.
Pe 30 septembrie 1791 are loc la Viena premiera operei Flautul fermecat, compusă de Mozart pe un libret de Schikaneder (actor, cântăreţ şi director al Freyhaustheater, care a găzduit spectacolul). Amândoi erau francmasoni, iar opera e plină de simboluri masonice. (Nota editurii)
Trebuie să fi existat motive foarte puternice pentru ca Mozart şi Schikaneder să încalce această regulă a tăcerii [impusă de francmasonerie]. Şi, dacă am ajuns la acest subiect, e locul să spunem că s-a lansat cu mult timp în urmă ipoteza reluată încă mai hotărât de trei medici germani (într-o carte intitulată Moartea lui Mozart, publicată în 1971, unde ei folosesc efectiv cuvintele „crimă rituală”) că masonii l-au ucis pe Mozart. Există două lucruri care fac ca această teorie – considerată foarte atrăgătoare în anumite cercuri chiar şi astăzi – să fie nu doar improbabilă, ci imposibilă. Primul este că nimeni nu l-a omorât pe Schikaneder, care era la fel de vinovat de „trădarea secretelor masonice” ca şi Mozart. Schikaneder a trăit până la ceea ce era pe atunci o vârstă înaintată, 61 de ani, murind în 1812 (nebun, e adevărat, dar masonii nu puteau fi vinovaţi pentru asta, întrucât au încetat oficial să existe în 1795, iar moartea lui Schikaneder a survenit şaptesprezece ani mai târziu.) Al doilea motiv este la fel de convingător, dacă nu şi mai convingător: loja lui Mozart, Zur gekrönten Hoffnung, a organizat un serviciu comemorativ pentru compozitorul său, a tipărit principalul discurs rostit cu acea ocazie, precum şi cantata masonică (K.623), compusă de Mozart chiar înainte de a muri.
Trebuie să fi existat un alt motiv pentru care lui Mozart şi lui Schikaneder li s-a permis să aleagă un subiect de operă ce glorifica masoneria. Este o problemă pe care mulţi cercetători fie au neglijat-o, fie au înţeles-o greşit, dar care poate fi rezolvată prin examinarea dosarelor masonice ţinute de poliţia austriacă în acea perioadă. Pericolul acut era acela că francmasoneria din Austria se afla pe punctul de a dispărea – cât de acut se poate judeca pe baza faptului că masonii şi-au închis de bunăvoie lojile în 1794, iar în 1795 un împărat nou şi tânăr a interzis toate societăţile secrete, inclusiv, desigur, masoneria. Motivul pentru care masonii s-au pomenit brusc în acest pericol a fost presupusa lor implicare în Revoluţia Franceză şi iacobinism, ca şi într-o mişcare similară din Austria, pe care poliţia secretă – pe bună dreptate, s-a dovedit – a bănuit-o.
Această adoptare a ideilor revoluţionare datează dinainte de anul 1789, începutul Revoluţiei Franceze: în deceniul anterior, majoritatea americanilor de seamă care s-au rupt de Anglia şi şi-au declarat independenţa fuseseră masoni, de pildă Franklin, Washington, Jefferson (care a redactat Declaraţia de Independenţă, ce suna extrem de masonic) etc. Acest lucru era cunoscut nu doar de membrii francmasoneriei din Europa, ci şi de suverani şi de poliţia lor. În 1789, mulţi dintre membrii importanţi ai acelor grupuri ce se declarau în favoarea unui guvern republican în Franţa erau masoni. Dar, până la urmă, masoneria a dispărut în timpul Terorii: Marele Orient din Paris şi-a închis porţile în 1791, iar până în 1794 francmasoneria din Franţa a încetat practic să existe. Mulţi dintre masonii francezi au dorit un guvern republican, dar în 1789 cu siguranţă nu au avut idei de regicid în adâncul inimii lor. Dimpotrivă, mulţi masoni de seamă erau aristocraţi şi/sau membri în guvernul regal. Astfel, când un mason curajos a reuşit să reconstituie Marele Orient în 1795, a descoperit că majoritatea membrilor săi erau morţi.
La Viena, când se punea în scenă Flautul fermecat, Leopold al II-lea privea cu teamă crescândă evenimentele din Franţa, iar această teamă devenea groază aproape paranoică în intensitatea sa, în mintea poliţiei secrete şi a altor membri ai guvernului austriac. La începutul domniei sale, Leopold al II-lea nu era nicidecum duşmanul masoneriei, iar contele Zinzendorf a auzit chiar că Leopold a fost membru al ordinului rozicrucian al principelui suveran din Italia – un lucru ce nu poate fi, desigur, confirmat sau infirmat. În orice caz, organizaţii precum Illuminati, Respectarea strictă, Fraţii asiatici, Masonii Sfântului Ioan şi chiar (dacă e adevărat că făcea parte din el) fostul său ordin rozicrucian, toate li se păreau acum mult mai periculoase împăratului şi consilierilor săi.
Au existat numeroase încercări de a-l convinge pe Leopold al II-lea să reformeze francmasoneria, fără s-o desfiinţeze. Una sugera cum „putea fi combătut pericolul sistemului francez în cadrul lojilor masonice“ şi voia să creeze o federaţie (Bund) cetăţenească folosind trei oameni din Pesta (Budapesta), sub numele „Ordinul lui Leopold”. Scopul ordinului era de a-i educa pe cetăţeni să fie mândri de statutul lor şi să lupte împotriva puterii excesive deţinute de nobilime. Un secretar pensionar de provincie, pe nume Anton Feldhofer, a scris un memorandum cu privire la francmasonerie pe 15 august 1790, în care afirma categoric că „roata greşelilor actuale şi a revoluţiilor din Europa este acţionată de frăţia masonilor”. Feldhofer voia nu să desfiinţeze, ci să reformeze masoneria. „Deci, nu să se dizolve această societate cu totul, ci să i se impună nişte limite, astfel încât să devină inofensivă pentru Maiestatea Sa, pentru Stat şi pentru toţi supuşii săi.” Feldhofer credea că „patenta masonică” instituită de Iosif al II-lea în 1785 nu mergea destul de departe pentru a-i aduce pe masoni sub control strict.
În faţa unei asemenea suspiciuni şi ostilităţi, cum avea să fie masoneria protejată? Cum aveau să fie prezentate marelui public măreţia şi universalitatea ei? Cei doi masoni, Mozart şi Schikaneder, au hotărât să scrie prima operă masonică – Flautul fermecat. Abili, ei au tratat întregul subiect în două moduri: cu demnitate, iubire şi respect – ca nişte fraţi autentici –, dar şi cu umor, şi chiar cu o notă de satiră maliţioasă. S-a spus întotdeauna că figura lui Sarastro îl avea ca model pe marele om de ştiinţă Ignaz von Born, maestrul lojii lui Haydn Zur wahren Eintracht. Dar Born avea şi defecte omeneşti – era vanitos şi prea puţin tolerant faţă de alte idei decât ale sale (care se ştie că erau înţelepte şi influente). Când a preluat noua lojă, înfiinţată la 12 martie 1781, a intenţionat s-o transforme într-un fel de societate de ştiinţe şi, în câţiva ani, a făcut din ea loja de elită a Vienei, având ca membri scriitori, oameni de ştiinţă, clerici catolici şi protestanţi, funcţionari guvernamentali – şi pe Joseph Haydn, care a aderat în februarie 1785. Aceasta era cu aproximativ şase luni înainte ca Iosif al II-lea să dea celebrul şi devastatorul decret pentru masoni (11 decembrie 1785), prin care încerca o centralizare a lor şi o limitare a puterilor deţinute de ei. A fost, de fapt, aşa cum s-a observat mai sus, începutul sfârşitului marii perioade a masoneriei din Austria (şi începutul căderii lojii lui Born şi, până la urmă, a lui Born ca mare maestru mason; el a părăsit ordinul în 1786, loja sa fiind desfiinţată în ajunul Crăciunului din 1785). Born a trăit până în iulie 1791, tocmai când Mozart introducea noua sa operă în catalogul lui tematic (cu excepţia uverturii şi a marşului preoţilor, care au fost terminate abia înainte de prima reprezentaţie din septembrie).
Dacă, aşa cum susţine legenda romantică, Born a fost consultat în legătură cu detaliile operei şi dacă ştia că Sarastro avea să-l simbolizeze pe el însuşi ca esenţă a toleranţei, înţelepciunii şi dreptăţii, nimeni nu va putea spune vreodată. Dar există câteva detalii ale caracterului lui Sarastro care nu stârnesc tocmai simpatie şi care nu sunt cu siguranţă masonice: el are sclavi; spune că sclavul lui, maurul Monostatos, are un suflet la fel de negru ca pielea (discriminare rasială, am spune astăzi); îl condamnă la şaptezeci şi şapte de lovituri la tălpi. Iar atribuirea misiunii de a o păzi pe Pamina lui Monostatos, ajutându-l aproape s-o violeze pe când ea dormea, nu e tocmai gestul unui maestru înţelept.
Mozart şi Schikaneder nu şi-au asumat prea multe riscuri. Ideile de bază ale masoneriei sunt prezentate cu mare simpatie, iar Mozart a fost clar la înălţime în scenele care glorifică Iluminismul (In diesen heil’gen Hallen, O Isis und Osiris, marşul preoţilor şi mai ales imensele orizonturi din corul final, Heil sey euch Geweihten!). Dar Sarastro, ca şi Born, nu e perfect şi nu se încearcă ascunderea laturii antifeministe a masonilor (un aspect pe care şi Leopold al II-lea îl considera ridicol). Masoneria şi-a avut informatorii şi trădătorii ei, mai ales după „Patenta” lui Iosif din 1785; Sarastro îl are pe Monostatos. Dar publicul din septembrie 1791 a plecat acasă cu sentimentul că masonii erau întruchiparea Iluminismului iosefinian – şi, în plus, o mare parte din operă a fost o distracţie veritabilă. Era acolo câte ceva pentru toată lumea; cunoscătorii, ca şi negustorii, au plecat profund satisfăcuţi. Masonii puteau spera că ordinul a fost poate chiar salvat de la pieire. Dar asta nu s-a întâmplat; în 1794, masoneria din Austria a încetat să existe.”
„O oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri macabre practicate la Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor lor.
Cel care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea spirituală a oamenilor. Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).
De-a lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea, arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.
În iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa. Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său, Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul „Frabato Magicianul”. În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden Centurion – FOGC).
În Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:
„În cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojii 99. Î n afară de asta, Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.
Din pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.
Lui Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…] După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare. De teama s ă nu fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale”.
Ordinul francmasonic al centurionului de aur
Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea „Bestia” – şi ulterior în gruparea „Fraternitas Saturni”, desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958.
„Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri” şi-a început Guido Wolther confesiunea. „Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.
Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.
Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.
Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.
Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. „Strângerea de mână” specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor”.
Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc.
După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în
adevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi.”
Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile
În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!).
Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: „În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă – Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.
Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: „Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie „aranjată” cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania”.
„Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune.”
Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţii
„Loja utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui aparat numit tepafon” scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui infarct:
„Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani, adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa „jurisdicţie”.[…]
Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.[…]
Printre secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.
După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.
Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său. Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire. Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat, iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato.”
Existenţa unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.
Loja FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică satanismul.”
Istoria secreta a Cavalerilor Templieri !
De-a lungul miilor de ani care s-au scurs, liniile genealogice reptiliene pur-sânge şi hibride au creat o reţea fantastică de societăţi secrete prin intermediul cărora îşi pun în practică Agenda. Marea majoritate a oamenilor nu sunt conştienţi de această forţă de coordonare care le manipulează guvernele şi vieţile. În următoarele trei capitole voi arăta cum a preluat această reţea controlul asupra instituţiilor puterii regale, politice şi religioase, creând în final Statele Unite. Această aparentă „supraputere” nu este decât o marionetă în mâinile Frăţiei Babiloniene din Londra.
Trei dintre cele mai importante societăţi secrete au devenit public cunoscute în secolul XII. Ele există şi astăzi şi numără printre membrii lor oameni de vârf din politica globală, sistemul bancar, cel economic, armată şi mas-media. Este vorba de Cavalerii Templieri, Cavalerii Vindecători[1] ai Sfântului Ioan din Ierusalim şi Cavalerii Teutoni. Cavalerii Vindecători şi-au schimbat numele de mai multe ori. Iniţial s-au numit Cavalerii din Rodos, iar la ora actuală sunt cunoscuţi sub numele de Cavalerii de Malta în varianta „romană-catolică” şi Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim în varianta „protestantă”. Şeful oficial al Cavalerilor de Malta este Papa, iar cartierul lor general se află la Roma.
Sediul Cavalerilor Sfântului Ioan se află la Londra, iar şeful lor oficial este regele sau regina Angliei. La cel mai înalt nivel, cele două aripi (cea catolică şi cea protestantă) reprezintă de fapt una şi aceeaşi organizaţie. Cavalerii Templieri au apărut cam la aceeaşi dată, în anul 1118 (sau cu patru ani mai devreme), fiind cunoscuţi la început sub numele de Soldaţii lui Christos. Templierii sunt înconjuraţi de mister şi de multe zvonuri contradictorii, dar se ştie că şi-au consacrat ordinul „Mamei lui Dumnezeu”. Ei au folosit imaginea lui Christos ca acoperire, aşa că Mama lui Dumnezeu a fost considerată Maria, mama lui Iisus, dar în limbajul societăţilor secrete reptilo-ariene expresia „Mama lui Dumnezeu” este un simbol al lui Isis, mama fecioară a Fiului egiptean al lui Dumnezeu, Horus, şi respectiv soţia zeului solar Osiris.
La rândul ei, Isis nu este decât un alt nume al reginei Semiramida, cea care apare în trilogia Nimrod-Semiramida-Tammuz. Isis/Semiramida mai este cunoscută sub multe alte nume, în funcţie de regiune, cultură şi ţară. Printre acestea se numără: Barati, Diana, Rhea, Minerva, Afrodita, Venus, Hecate, Iuno, Ceres, Luna şi foarte multe altele. Se spune că toate simbolizează luna sau energia feminină în diferitele ei ipostaze. Sediul Lojii Marii Mame a francmasoneriei engleze (Marea Mamă = Semiramida/Isis) se află pe Great Queen Street din Londra (Great Queen = Semiramida/Isis). În final, toate aceste nume au fost inspirate pornind de la Ninkharsag, „Zeiţa Mamă” Anunnaki din care au rezultat liniile genealogice hibride reptilo-umane. Zeii antici, precum Nimrod/Osiris şi nenumăratele nume sub care este cunoscut acesta, simbolizează puterea soarelui sau energia masculină. Aceasta este cunoaşterea secretă pe care s-a întemeiat Ordinul Cavalerilor Templieri. Sursa reptilo-feniciană din care s-au inspirat poate fi văzută pe blazonul lor: crucea roşie pe un fundal alb. Crucea de foc a fost întotdeauna simbolul solar al fenicienilor şi al liniilor genealogice. Ea figurează inclusiv pe steagul englez actual.
Încă de la prima apariţie a acestui ordin, templierii s-au înconjurat de cele mai sfidătoare minciuni. Ei au pretins că s-au format pentru a-i proteja pe pelerinii care călătoreau în Ţara Sfântă, deşi în primii nouă ani nu au existat decât nouă asemenea cavaleri. Mare protecţie, ce să zic! Nu trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că acest pretext a fost doar o perdea de fum menită să ascundă o altă realitate. Se pare că ei s-au format de fapt ca aripă militară şi de protecţie a unei alte societăţi secrete numită Ordinul Sionului, devenită mai târziu Prioria Sionului. Cuvântul „Sion” vine de la Siona, numele sanscrit (arian) al… soarelui. Şi iarăşi ajungem de unde am plecat.
Cartea Sângele sfânt, Graalul sfânt afirmă că printre marii maeştri ai Prioriei Sionului s-a numărat la un moment dat Leonardo da Vinci, care a fost sponsorizat de familia de bancheri Medici, aparţinând Nobilimii Negre veneţiene. Tot ei l-au sponsorizat mai târziu şi pe Cristofor Columb. Printre cei mai importanţi sponsori şi susţinători ai primilor templieri s-au numărat St Bernard, fondatorul Ordinului Cistercian, şi familia franceză St Clair, care s-a stabilit ulterior în Scoţia, sub numele de Sinclair, odată cu invazia normandă asupra Marii Britanii condusă de William Cuceritorul, din 1066. Clanul St Clair/Sinclair este de origine reptiliană, iar marele secret pe care îl ascundeau de fapt templierii era chiar Agenda reptiliană.
Primul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri a fost Hughes de Payens, care a fost ales în anul 1124. Acesta era un nobil francez (al cărui nume înseamnă chiar: arian) aliat cu contele de Champagne şi însurat cu o femeie scoţiană de sorginte normandă pe nume Catherine St Clair. Primul centru sau „preceptoriu” templier în afara Ţării Sfinte a fost construit pe domeniul St Clair din Scoţia. Un alt nume care s-a numărat printre primii templieri a fost cel al lui Fulk, conte de Anjou, care a fost tatăl lui Geoffrey Plantagenet şi bunicul regelui Angliei Henry II. Henry a fost cel care a sponsorizat clădirea faimoasei Abaţii Benedictine din Glastonbury, în vestul Angliei, într-un loc considerat sacru din cele mai vechi timpuri.
La vârf, templierii erau înrudiţi cu Cavalerii de Malta, legături care se păstrează până astăzi. Există numeroase legende care povestesc cât de mult se urau între ele aceste două ordine, şi cu siguranţă au existat perioade de conflict şi zâzanie. La vârf, ele nu reprezentau însă decât ramuri diferite ale aceleiaşi organizaţii, al cărei scop suprem era implementarea Agendei reptiliene. În iunie 1099, cruciaţii creştini au dat o nouă „lovitură” glorioasă în numele Domnului, invadând Ierusalimul şi măcelărindu-i pe turcii sarazini şi pe iudeii care trăiau acolo. Această lovitură de maestru a redeschis porţile „Oraşului Sfânt” în faţa pelerinilor creştini, care au început să sosească în număr din ce în ce mai mare prin porturile Jaffa, Tyre şi Acre.
Tyre a fost unul din marile centre feniciene. Cavalerii Vindecători au creat în Ierusalim lanţul de hanuri Amalfi, pentru a asigura adăpost şi mâncare vizitatorilor. În timp ce prestigiul şi averea lor creşteau, ei au alcătuit o ramură militară, care a primit binecuvântarea papală în anul 1118, adică exact în anul în care cei nouă cavaleri au pus bazele Ordinului Templier, sosind în Ierusalim pentru a-i „proteja” pe pelerini.
Templierii au primit găzduire într-un sediu de lângă Muntele Templului, locul în care se presupunea că a existat Templul lui Solomon. Unii cercetători cred că templierii au descoperit o comoară de mare valoare, fie documente, fie mari cantităţi de aur, făcând săpături sub Muntele Templului. Oricare ar fi adevărul, cert este că după anul 1126, evenimentele au luat o turnură foarte rapidă. Marele Maestru Hugh de Payens a părăsit Ierusalimul şi a început să adune adepţi pentru a extinde ordinul. El s-a întors în Franţa, unde s-a întâlnit cu St Bernard, apoi cu Abatele de Clairvaux, şi l-a luat cu el pe unchiul templier al lui Bernard, Andre de Montbard. Bernard i-a elogiat în faţa papei Honarius II, iar templierii s-au înfiinţat formal la data de 31 ianuarie 1128, prin Conciliul de la Troyes.
Într-adevăr, numele acestui Conciliu provine de la Troia, marele centru reptilo-arian din Asia Mică, ce a inspirat şi numele Londrei. Templierii făceau parte din aceeaşi grupare de interese, deşi mulţi dintre membrii ordinului aflaţi pe poziţii inferioare nu ştiau neapărat acest lucru. În afara crucii roşii feniciene, printre simbolurile lor s-au mai numărat steagul alb şi negru (alcătuit din două pătrate), craniul şi oasele încrucişate, şi turnul de veghe. Toate aceste simboluri pot fi regăsite de-a lungul secolelor în organizaţiile Frăţiei, inclusiv în cele moderne. Podeaua oricărui templu francmason este pavată cu dale (pătrate) albe şi negre, căci francmasonii nu sunt altceva decât templierii sub un alt nume. Multe biserici şi catedrale, precum Westminster Abbey şi Notre Dame de Paris, au podelele pavate cu aceleaşi dale albe şi negre, o dovadă în plus că Biserica creştină nu reprezintă decât o acoperire pentru Frăţia Babiloniană.
Mulţi ofiţeri de poliţie, inclusiv cei din Statele Unite şi din Marea Britanie, au pătrate albe şi negre pe uniformă, ca semn că sunt controlaţi de francmasoni şi de templieri. Craniul şi oasele încrucişate simbolizează – printre altele – ritualurile de magie neagră pe care le-a folosit Frăţia încă din cele mai vechi timpuri. Aceste ritualuri dezgustătoare, care implică de multe ori chiar sacrificii umane, continuă să fie practicate şi la ora actuală. Dacă priviţi blazonul papal sau al Vaticanului, veţi constata că domul Bazilicii Sfântul Petru şi cheile încrucişate ale lui Petru alcătuiesc de asemenea un craniu şi două oase încrucişate.
Toţi sunt o apă şi-un pământ. Nu este exclus ca această temă comună să fie inclusiv explicaţia pentru care, atunci când a compus Evangheliile, familia Piso a numit locul în care a fost crucificat Iisus: Golgota, care înseamnă „locul craniului”. O altă organizaţie secretă a Frăţiei Babiloniene este Societatea Skull and Bones[2], cu sediul pe drumul care leagă campusul Universităţii Yale de New Haven, în Connecticut, SUA. Este vorba de o societate sinistră, ai cărei membri, alcătuiţi numai din familiile Elitei, sunt băutori de sânge şi practică ritualuri satanice.
Cel mai faimos membru al ei la ora actuală este George Bush Sr., fostul preşedinte al Statelor Unite şi un reptilian care îşi schimbă forma. În plus, este unul din cei mai mari traficanţi de droguri din SUA, un satanist, pedofil şi ucigaş în serie. Voi argumenta detaliat aceste acuzaţii într-un capitol ulterior. Simbolul Turnului de Veghe apare inclusiv pe însemnul organizaţiei Martorii lui Iehova, indicând că aceasta este o organizaţie a Frăţiei care îşi amăgeşte milioanele de membri că este o organizaţie creştină. Unul din fondatorii acesteia a fost Charles Taze Russell, un francmason de rang înalt, îngropat sub o piramidă.
La numai un an după ce au fost creaţi oficial în urma Conciliului de la Troyes, templierii au cunoscut o expansiune incredibilă. Ei au căpătat o constituţie papală, o avere uluitoare, terenuri şi 300 de recruţi din rândurile nobilimii, obligaţi să îşi cedeze întreaga avere la intrarea în ordin. Aşa se face că în scurt timp, templierii au devenit proprietari de pământului în Franţa, Anglia, Scoţia, Spania şi Portugalia, extinzându-se în numai zece ani şi în Italia, Austria, Germania, Ungaria şi Constantinopole. Existau preceptorii şi sate, cătune şi ferme templiere, împrăştiate în întreaga Anglie.
Ori de câte ori veţi vedea numele Temple (n.n. Templu) într-un loc englezesc (spre exemplu Templecombe), puteţi fi sigur că este o fostă locaţie templieră. Sediul central al ordinului era la Londra, pe un teren pe care se află la ora actuală High Holborn, iar în anul 1161 templierii s-au mutat într-un nou templu londonez, numit şi astăzi Temple Bar. Aici mai poate fi văzută încă biserica originală, de formă circulară (specifică templierilor), în care există câteva morminte ale membrilor ordinului. În poziţia cea mai importantă, chiar în centrul culoarului principal, se află statuia unei reptile înaripate.
Printre proprietăţile templierilor se numărau de asemenea Strand Street şi o mare parte din actuala Fleet Street, care a fost până recent sediul industriei naţionale a presei britanice scrise. Simbolul tabloidului naţional, The Dayly Express, găzduit până recent pe Fleet Street, este un cavaler cu un scut care poartă blazonul templierilor: crucea roşie pe un fundal alb. Proprietăţile templierilor se întindeau până spre râul Tamisa, unde îşi aveau propriile lor docuri. În timpul domniei reginei Victoria, Frăţia a ridicat un obelisc pe malul Tamisei, chiar în acest punct, plasând câte un sfinx de fiecare parte a sa. Obeliscul provine din oraşul egiptean On sau Heliopolis (Oraşul sau Locul Soarelui), fiind cunoscut astăzi sub numele de Acul Cleopatrei (vezi secţiunea cu ilustraţii).
Obeliscul reprezintă un simbol străvechi, egiptean-arian, al soarelui, sub forma energiei masculine sau a falusului. Astfel de simboluri pot fi văzute în multe locuri, fiind deghizate de multe ori ca monumente în amintirea eroilor căzuţi în războaie, dar sunt plasate în realitate de francmasonerie. V-aţi întrebat vreodată de ce ar trebui să aibă un monument închinat memoriei soldaţilor căzuţi un obelisc? Şi de ce credeţi că monumentul închinat lui Washington din centrul capitalei Statelor Unite reprezintă un obelisc uriaş? Pentru un motiv cât se poate de simplu: la fel ca toate simbolurile şi formele geometrice sacre, obeliscurile atrag şi generează energie, pe vibraţia pe care o reprezintă. Îmi amintesc de un moment în care am urcat treptele din piatră ale unui obelisc uriaş situat lângă Podul Hebden din Anglia, când am simţit o energie sexuală masculină uriaşă pretutindeni în jurul meu.
M-am întrebat ce Dumnezeu se întâmplă, până când mi-am amintit unde mă aflu… în interiorul unui penis uriaş! Energia pe care o manifestă orice simbol este specifică formei acestuia, căci simbolurile nu reprezintă decât manifestarea fizică a gândurilor care le-au creat. De altfel, aceşti indivizi nu îşi aşează simbolurile unde vrei şi unde nu vrei numai ca să se amuze. O fac pentru că îi ajută să rezoneze cu anumite câmpuri energetice, pe frecvenţa vibraţiei pe care o doresc. Desigur, ele afectează inclusiv gândurile şi sentimentele celorlalţi oameni care se află în preajma lor.
Pe aceleaşi proprietăţi din Londra ale templierilor se află şi sediul profesiei juridice britanice. Un jurist nu poate deveni avocat decât dacă „vine la Barou (n.n. Bar în limba engleză)” – adică la Temple Bar, intrând în Templul Interior, în cel Mijlociu sau în cel Exterior. Am discutat cu tot felul de oameni care au avut de-a face cu aceste organizaţii şi aceştia mi-au spus că sunt cu adevărat sinistre. Aşa este. Dacă vrei să controlezi oamenii, trebuie să controlezi mai întâi legea, respectiv cine poate şi cine nu poate fi pus sub acuzaţie.
Nu întâmplător, poliţia şi sistemul juridic britanic sunt împănate de francmasoni. Toate aceste posesiuni ale templierilor, vechi de secole, sunt situate chiar în inima Londrei, acolo unde se află City-ul londonez, Casa Parlamentului şi Palatul Buckingham; pe scurt, chiar perimetrul din care este controlată lumea întreagă, cel puţin la nivel operaţional, alături de Paris şi de Vatican. De altfel, cel de-al doilea sediu important al templierilor a fost chiar Parisul. La fel ca în cazul Londrei, şi în acest oraş există un obelisc egiptean vechi de 3200 de ani şi situat într-o poziţie cheie, în Place de la Concorde. Cu numai un minut înainte de a suferi accidentul de maşină din anul 1997, în tunelul Pont de L’Alma, prinţesa Diana a trecut chiar pe lângă acest obelisc.
Pe la mijlocul secolului al XII-lea, templierii deveniseră instituţia aflată pe locul doi în planul bogăţiei şi al influenţei, după Biserica Romană. Aveau propria lor flotă (pe care flutura steagul cu imaginea craniului şi a oaselor încrucişate) şi propriile lor centre financiare în Paris şi Londra. Aşa a început crearea actualului sistem bancar, care a transformat umanitatea în sclavii unor „bani” inexistenţi. La fel ca şi băncile naţionale, şi ei împrumutau „bani” care nu existau, percepând dobânzi, în cel mai pur stil al Frăţiei Babiloniene. Există un caz bine documentat în care se arată că templierii percepeau o dobândă de 60% pentru ultima rată a împrumutului. Unul din planurile promovate de templieri era crearea unor State Unite ale Europei. Acest vis străvechi s-a împlinit în secolul nostru, fiind implementat de fraţii lor în arta manipulării. Crearea Uniunii Europene, cu banca şi moneda ei unică, reprezintă unul din pilonii centrali ai Agendei Frăţiei.”
Un aspect al cunoaşterii avansate moştenite de templieri era cel referitor la reţeaua de linii magnetice şi energetice ale pământului, cunoscute sub nume precum liniile dragonului sau meridiane. Cele mai importante locuri sacre din lume sunt plasate în punctele de intersecţie ale mai multor asemenea linii, unde se creează vortexuri imense de energie. Dacă realizezi un ritual de magie neagră şi un sacrificiu uman într-unul din aceste locuri, energia malefică rezultată va fi transportată de-a lungul liniilor de forţă care emană din vortex, fiind pompată în întreaga reţea. În acest fel, întreaga stare energetică a câmpului magnetic a pământului, în care trăim cu toţii, este afectată. Dacă acest câmp energetic se încarcă cu vibraţia fricii, oamenii vor fi predispuşi să simtă mult mai uşor această emoţie.
Iar forţa cu ajutorul căreia este controlată lumea la ora actuală este chiar frica. Cea mai importantă armă de care a beneficiat Frăţia Babiloniană de la creaţia sa şi până astăzi a fost manipularea fricii. Nimic nu limitează mai mult potenţialul creator al omului de a-şi exprima propriul sine decât frica. De aceea, este de înţeles de ce atâtea biserici creştine au fost construite pe locurile sacre păgâne de altădată şi de ce se realizează atâtea ritualuri satanice sub acoperişul acestor biserici, la adăpostul întunericului. Cei care au finanţat construirea marilor catedrale gotice din Europa, între anii 1130-1250, au fost templierii, cu cunoaşterea lor ezoterică avansată.
Stilul gotic îşi are originea în arta ariană practicată în Orientul Apropiat-Mijlociu. Printre catedralele gotice finanţate şi concepute de templieri s-au numărat Westminster Abbey, York Minster din Nordul Angliei, Chartres din Franţa, nu departe de Paris, şi Notre Dame, chiar în centrul Parisului. Notre Dame (Doamna Noastră: Isis/Semiramida/Ninkharsag) a fost construită pe un loc sacru închinat pe vremuri zeiţei Diana, iar catedrala din Chartres a fost construită pe un alt loc sacru din vechime, în care se adunau cândva druizii din întreaga Europă. Faimoasa capelă a Colegiului Kings din Cambridge, care are la bază simbolul cabalist al Arborelui Vieţii, este considerată una din ultimele mari construcţii gotice din Anglia. Se pare că forma sa este inspirată de catedrala din Albi, construită în secolul al XIV-lea în regiunea din sudul Franţei Languedoc.
Aceasta a fost unul din primele centre ale templierilor şi ale catarilor. În secolele XII-XIII, principala religie din sudul Franţei era religia catară, care conţinea numeroase informaţii ezoterice şi punea la îndoială multe dogme ale Bisericii Romane. Frăţia Babiloniană a trimis semnale de alarmă la Roma, unde se afla marioneta sa, papa Inocenţiu III, care i-a distrus pe catari printr-o „cruciadă” infernală, marcată de torturi şi arderi pe rug, care a culminat cu asediul asupra Castelului catar de la Montsegur din anul 1244. În treacăt fie vorba, doresc să menţionez că folosirea figurilor de reptile numite gargui pentru decorarea bisericilor şi catedralelor creştine s-a răspândit foarte mult în această perioadă.
Notre Dame din Paris este literalmente acoperită cu astfel de gargui (vezi secţiunea de ilustraţii), multe dintre ele fiind reprezentări în miniatură ale figurilor în formă de reptilă găsite în interiorul şi în jurul piramidelor mayaşe, şi în alte locuri din Mexic. Preşedintele mexican Miguel De La Madrid spunea că mayaşii au fost una din rasele cu care s-au încrucişat reptilienii în formă de „iguane”.
Atât catedrala din Chartres cât şi Notre Dame au fost centre ale adorării Madonei Negre, o altă obsesie a templierilor. Cultul Madonei Negre nu are legătură cu Maria, mama lui Iisus, deşi aceasta era impresia pe care încercau să o lase templierii. În realitate, era vorba de adorarea reginei Semiramida şi a lui Isis/Barati. Egiptenii o reprezentau pe Isis îmbrăcată în alb în ipostaza ei binevoitoare şi în negru în ipostaza ei negativă. Madona Neagră era tot una cu Isis/Barati cea Neagră sau cu regina Semiramida, care era cunoscută în Babilon sub numele de Madona.
Madona Neagră simbolizează folosirea negativă a energiei feminine a „lunii”, în timp ce Soarele Negru simbolizează folosirea negativă a energiei masculine a soarelui. Aceeaşi expresie desemnează însă şi centrul galactic în jurul căruia gravitează soarele şi sistemul nostru solar de-a lungul orbitei sale de peste 26.000 de ani. Spre exemplu, calul alb era un simbol solar al fenicienilor. Lui îi corespunde calul negru, care reprezintă în sistemul inversat de simboluri ale Frăţiei Babiloniene folosirea malefică a energiei solare.
Calul negru este simbolul băncii Lloyds din Marea Britanie, una din organizaţiile principale ale Frăţiei. Statuile Mariei cu pruncul Iisus în braţe din bisericile creştine oglindesc întocmai felul în care o portretizau egiptenii pe Isis cu pruncul Horus în braţe. St Bernard era în mod evident un adept al cultului zeiţei şi s-a născut la Fontaines, lângă Dijon, unul din centrele adorării Madonei Negre. Templierii i-au împărtăşit această pasiune şi şi-au construit propriile lor biserici în formă circulară, indicând astfel principiul feminin. Folosirea pe scară largă a domului sau a „pântecului” de către Frăţie are de asemenea legătură cu acest principiu, printre altele.
Sistemul de convingeri intitulat generic New Age a căzut adeseori în capcana credinţei că energia feminină este întotdeauna bună, în timp ce energia masculină nu este la fel de bună, pornind de la starea actuală a lumii, în care predomină energia masculină. În realitate, lumea în care trăim este dominată de ambele energii, dar în formele lor extreme. Nu vorbesc acum de trupurile bărbaţilor şi ale femeilor, ci de energiile masculine şi feminine, pe care cele două sexe au potenţialul de a le manifesta.
Dacă un bărbat îşi suprimă polaritatea feminină, el devine un „macho”, căpătând convingerea că singura manieră de a fi un „bărbat adevărat” constă în a fi dominant şi agresiv. Această formă extremă a energiei masculine este ilustrată perfect de soldaţii înarmaţi şi agresivi, gata oricând să te calce în picioare. Impresia că lumea în care trăim este dominată de energia masculină este dată de imaginile cu care suntem bombardaţi zilnic de programele de televiziune, în care nu vedem decât forme extreme ale acestei energii. De fapt, chiar acesta este şi scopul manipulării. Forma negativă extremă a energiei feminine nu este mai puţin prezentă, dar se ascunde în culise, punând la cale evenimentele şi conflictele de care are nevoie forţa masculină extremă pentru a se manifesta în public.
Altfel spus, aceasta este energia pe care nu o vedem (ceea ce nu înseamnă că nu există), energia cu care operează agenţii Frăţiei Babiloniene şi pe care aceştia o simbolizează prin nume ca Semiramida, Isis şi celelalte. Ei ştiu foarte bine că energia feminină este forţa creatoare, fără de care nici chiar soarele nu ar putea exista, după cum obişnuiau să spună egiptenii. La fel ca orice altă formă de energie, şi forţa feminină este neutră în sine. Ea poate fi folosită în scopuri creatoare sau malefice, dar pentru asta trebuie să o stăpâneşti mai întâi. Aşa se explică simbolismul feminin care abundă în toate creaţiile Frăţiei. Aceasta nu doreşte să suprime energia feminină în sine, ci doar expresia ei pozitivă, echilibrată.
Catedralele gotice şi bisericile creştine sunt pline de simboluri solare, astrologice, sexuale şi ale zeiţei. Porţile gotice uriaşe şi încrustaţiile din jurul lor reprezintă ilustraţii simbolice ale vulvei, multe având chiar un simbol al clitorisului în partea de sus a arcului. Ferestrele sunt construite după acelaşi model, îndeosebi cele în formă de trandafir ale catedralelor gotice orientate cu faţa către vest, considerată direcţia sacră a zeităţilor feminine. Pe alte biserici medievale s-au descoperit sculpturi care prezintă călugări şi preoţi care fac sex cu tinere fete şi care poartă pe cap măşti în formă de animale. Cu asta se ocupă sataniştii chiar şi în zilele noastre.
Simbolurile sheela-na-gig din vechile biserici, în special cele din Irlanda, reprezintă femei goale cu picioarele larg deschise, iar în interiorul altarelor s-au descoperit simboluri falice din piatră. Doamne, ce-ar crede vicarul dacă ar şti? Vasele în formă de scoică pentru „apa sfinţită” reprezintă alte simboluri ale zeiţei. De fapt, bisericile au fost construite integral ca nişte simboluri ale pântecului feminin. Pânzele de păianjen şi decoraţiile complicate din catedralele gotice (şi nu numai) se referă de asemenea la energia feminină a „zeiţei”, la forţa creatoare, intuitivă, care ţese soarta întregii lumi.
Din acest simbolism s-au născut legendele Femeii-Păianjen ale nativilor americani şi numele unor locuri sacre precum Spider Rock (n.n. Stânca Păianjenului) din Arizona. În cartea sa, Zodiacul secret, Fred Gettings prezintă mozaicul în formă de zodiac de pe podeaua din marmură a bisericii gotice din San Miniato, Florenţa, care datează din anul 1207. Gettings sugerează că biserica a fost construită cu scopul de a surprinde rezonanţa cu o conjuncţie rară a lui Mercur, Venus şi Saturn în semnul Taurului, la sfârşitul lunii mai a acelui an. Astrologia a fost practicată de la începutul istoriei cunoscute, fiind o artă foarte importantă pentru templieri, predată în şcoala din Chartres. Atunci când se duc la biserică, creştinii habar nu au că intră într-un „sanctuar păgân”, dar exact asta fac.
Templierii au avut relaţii strânse cu majoritatea monarhiilor vremii, mai puţin în Franţa. Datorită averii lor uriaşe, ei erau „proprietarii” tuturor regilor care păreau atotputernici, la fel cum Frăţia de astăzi este „proprietara” tuturor guvernelor naţionale. Templierii erau foarte apropiaţi de regele Henry II al Angliei, sponsorul catedralei din Glastonbury. Interesant este că faimoasa ceartă a lui Henry cu arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, s-a sfârşit prin venirea a doi cavaleri din Franţa, care l-au asasinat în interiorul catedralei, în anul 1170. Fiul lui Henry, Richard Inimă-de-Leu, era el însuşi templier, deşi nu recunoştea oficial acest lucru.
El s-a folosit de preceptoriile şi de vasele templierilor, iar când a fost nevoit să fugă din Anglia ca să scape de ameninţările fratelui său John, a făcut-o deghizat în templier. A fost protejat de ordin şi s-a îndreptat către Ţara Sfântă, unde a luptat împotriva musulmanilor sarazini. Richard a vândut Ciprul (un fost centru fenician) templierilor şi s-a implicat în negocierile dintre aceştia şi corespondentul lor islamic, o societate secretă numită Asasinii. La ora actuală, acest cuvânt este folosit pentru a descrie un ucigaş. De fapt, el derivă din metodele cu totul particulare ale Asasinilor de a conduce prin răspândirea terorii şi a fricii. Se spune că asasin înseamnă „cel care utilizează haşişul”, căci se foloseau de acest drog pentru a atrage tineri nevinovaţi, convingându-i să ucidă în numele lui „Dumnezeu”, asigurându-şi astfel un loc în Paradis. O altă origine posibilă a termenului ar putea fi cuvintele hass (a distruge) şi asana (a pune capcane).
Asasinii au provocat un război terorist internaţional din cartierul lor general situat în munţii Alamut sau Cuibul Vulturilor, din Persia (Asia Mică/Turcia). În acest loc s-au descoperit elemente de ceramică decorate cu pentagrame şi cu simbolul vulvei feminine. În plus, ei purtau tunici albe şi eşarfe roşii. Asasinii, care continuă să existe şi astăzi, în forme uşor diferite, au apărut dintr-o sectă fondată în anul 1090 de un persan pe nume Hassan Sabah (o altă posibilă sursă a numelui lor), exact în perioada în care apăreau templierii, Cavalerii Vindecători şi Cavalerii Teutoni.
Templierii şi Asasinii au colaborat de minune, deşi păreau că se află în tabere diferite. Această metodă a funcţionat dintotdeauna, fiind aplicată şi astăzi cu acelaşi succes: opinia publică este amăgită să creadă că dacă două tabere se află în război sau în conflict deschis, ele trebuie să fie neapărat duşmane. Dacă vrei să controlezi rezultatul unui joc, trebuie să controlezi ambele tabere. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie mai întâi să îi convingi pe oameni că cele două tabere au lideri şi scopuri diametral opuse. Una din cele mai eficiente metode de manipulare ale Frăţiei constă în infiltrarea tuturor taberelor posibile, controlând astfel rezultatul final.
Templierii erau foarte pricepuţi la acest joc. În timp ce îl escortau pe Richard Inimă-de-Leu către tabăra cruciaţilor, ei îl sprijineau din plin de fratele şi marele rival al acestuia, regele John. Templierii au fost forţa care a dus la semnarea Magna Carta-ei în anul 1215, graţie eforturilor lui Aymeric de St Maur, Marele Maestru al templierilor din Anglia şi cel mai apropiat sfătuitor al regelui John. Magna Carta a îngrădit multe din prerogativele regelui, dându-le astfel o putere şi mai mare templierilor şi conducându-i şi mai departe pe drumul către împlinirea marelui obiectiv al Agendei de a introduce „democraţia”, respectiv acea închisoare socială deghizată în libertate (înlocuirea controlului deschis cu cel sub acoperire). Eu nu susţin că toţi templierii aveau neapărat intenţii malefice. La fel cum se întâmplă însă în toate aceste societăţi secrete, în interiorul lor există diferite nivele de cunoaştere, cu diferite agende.
Scriitorul şi cercetătorul francez Jean Robin a ajuns la concluzia că Ordinul Templului era alcătuit din şapte cercuri exterioare, în care adepţii erau învăţaţi mistere „minore”, şi trei cercuri interioare în care ei erau învăţaţi „marile” mistere. Exact la fel stau lucrurile şi în cazul francmasoneriei şi al societăţilor secrete actuale. Marea majoritate a membrilor acestora nu au nici o idee despre ceea ce ştiu cei din vârful piramidei şi despre agenda lor reală.
Deşi erau atât de bogaţi, templierii erau scutiţi de taxe şi impozite (la fel ca fundaţiile Frăţiei din zilele noastre). Aveau propriile lor curţi şi controlau monarhi, oameni influenţi, afaceri şi ţări întregi. Metoda lor era de a-şi manipula „ţintele”, aducându-le într-o poziţie de dependenţă, de regulă prin şantaj sau îndatorare. În continuare, le puteau dicta orice doreau de la ele. Istoria se repetă. Edward I a împrumutat de la templieri sume mari de bani, iar regii Ioan şi Henry al III-lea erau datori vânduţi faţă de ei. La un moment dat, Henry şi-a plătit datoriile militare cu Bijuteriile Coroanei. Aceasta este o altă tehnică folosită de Frăţia Babiloniană inclusiv în zilele noastre. Ea manipulează războaiele, împrumută cu bani toate taberele, şi în final scot profituri uriaşe de pe urma ororilor pe care le-au creat în secret.
Tot ea împrumută apoi ţările pentru a-şi reface societăţile, îndatorându-le şi mai tare şi ţinându-le şi mai ferm sub controlul său. Războiul este un instrument „minunat”, care îi permite să înlăture lideri incomozi şi să modifice graniţele în conformitate cu Agenda pe care o au. Dacă doriţi să înţelegeţi mai bine acest mecanism, priviţi cele două războaie mondiale din secolul XX. Întreaga poveste este explicată în detaliu în cartea lui David Icke „Şi adevărul vă va face liberi”. Bijuteriile Coroanei din perioada regelui John erau păstrate în Templul din Londra al templierilor, care a funcţionat pe post de trezorerie în timpul acestui rege, cât şi al regilor Henry II, Henry III şi Edward I.
Templierii colectau impozitele pentru papă şi pentru Coroană, plus impozitul numit zeciuială. Erau o organizaţie privată cu o agendă secretă, care aduna impozitele de la populaţie în numele altor persoane, o parte însemnată din acei bani fiind păstraţi pentru sine ca dobândă la împrumuturile masive acordate lor. Se spune că erau neîndurători cu rău platnicii. Aceste metode sunt folosite şi astăzi în întreaga lume. Cât despre faimoasele jurăminte de castitate şi sobrietate, acestea era în cea mai mare parte ipocrizie curată. Una din expresiile consacrate pentru beţie în Anglia medievală era: „a bea ca un templier”. Când era însă vorba de afaceri serioase şi de bani mulţi, erau la fel de neîndurători cu ai lor ca şi cu populaţia exterioară. La fel se petrec lucrurile şi astăzi, atunci când diferiţi membri ai Frăţiei sau lacheii acestora ies afară din rând. În Franţa, centrul templier din Paris era trezoreria regală, iar monarhia franceză le era datorare vândută.
Se pare că unul din regii francezi, Philippe IV (cunoscut sub numele de Philippe cel Frumos) s-a săturat şi s-a decis să îi distrugă pe templieri în octombrie 1307. Cel puţin, aceasta este versiunea oficială. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, şi au avut implicaţii serioase asupra evenimentelor mondiale care au urmat. Voi recapitula pe scurt aceste lucruri.
[1] N. Tr. Textual: Knights Hospitaller.
[2] Textual: “Craniu şi Oase”.
În anii de dinainte de sosirea în forţă a templierilor din Franţa, campania împotriva englezilor a lui Robert de Bruce fusese dezastruoasă. El a fost forţat să se refugieze în munţii Perthshire, iar apoi în Argyll. De aici, s-a îndreptat către Kintyre şi către nordul Irlandei.
Bruce avea legături foarte strânse cu Ulster-ul şi deţinea pământ în această regiune. Titlul său, de conte de Carrick, poate fi văzut şi astăzi în numele din această parte a Irlandei, de pildă în Carrickfergus. Populaţia din Ulster are legături politice şi de sânge vechi cu scoţienii, îndeosebi cu cei din vestul Scoţiei, deşi manipulările i-au făcut să se lupte de multe ori cu aceştia. Până în zilele noastre, principala temă de conflict sunt neînţelegerile dintre irlandezi (catolici) şi irlandezo-scoţienii (protestanţi) care s-au mutat în Ulster din Scoţia. Aceste conflicte sunt încurajate şi manipulate de Frăţie prin oamenii infiltraţi de aceasta în cele două tabere. Cu ajutorul familiilor nobile irlandeze, Bruce s-a întors în Scoţia în 1307, anul masacrului templierilor din Franţa, şi s-a trezit luptându-se împotriva unui nou rege englez, Edward II, care l-a înlocuit la tron pe Edward I. Campania lui Bruce a prins putere datorită sprijinului şi armelor furnizate de templierii din Franţa şi a culminat în bătălia de la Bannockburn, de lângă Stirling Castle, purtată în Ziua Sfântului Ioan Botezătorul (Ziua lui Nimrod), 24 iunie 1314. Scoţienii au reuşit să-i respingă pe englezi după o zi de lupte, prin sosirea unei forţe de călăreţi „necunoscuţi” care le-au sărit în ajutor. Din motive rămase neexplicate până astăzi, englezii au intrat în panică şi au luat-o la fugă, văzând aceste întăriri neaşteptate. Cu siguranţă, ca să genereze o asemenea reacţie, trebuia ca noile batalioane să fie trupe de elită şi să fie uşor de recunoscut. Templierii îndeplineau ambele condiţii, aşa că soldaţii „necunoscuţi” nu puteau fi alţii decât ei – războinicii atât de temuţi ai cruciadelor, care s-au regrupat în Scoţia. Victoria de la Bannockburn avea să asigure independenţa Scoţiei pentru următorii 289 de ani. Printre cei care au luptat împreună cu Bruce în acea zi s-a numărat şi Sir William St Clair of Rosslyn. După moartea lui Bruce din anul 1329, a început dinastia Stuart. În timpul merovingienilor, regii francezi numeau şambelani ai palatului care să sprijine monarhia şi începând din perioada regelui David I, Scoţia a adoptat şi ea acest sistem. Şambelanii erau numiţi stewarzi regali şi poziţiile lor au devenit ereditare. Mai târziu, numele lor s-a schimbat în Stewart, care s-a transformat apoi în Stuart. La fel ca în cazul merovingienilor, aceşti stewarzi regali ereditari au sfârşit prin a deveni ei înşişi linia genealogică regală. Procesul a început după ce fiica lui Bruce s-a măritat cu Walter the Steward sau Stewart. După moartea lui Bruce, primul copil rezultat din această căsătorie a devenit Robert II al Scoţiei, primul rege din dinastia Stuart.
Una din creaţiile templierilor dezmembraţi din punct de vedere oficial a fost Ordinul Jartierei, primul ordin cavaleresc, introdus de Edward III în anul 1348 şi condus şi la ora actuală de monarhia britanică. Acest ordin este o altă instituţie a Elitei Frăţiei Babiloniene şi este consacrat „Fecioarei Maria, adică lui Semiramida/Ninkharsag. În timpul lui Edward, întrunirile ordinului se făceau într-o cameră specială a Castelului Windsor, în jurul unei mese creată după modelul celei din legenda Regelui Arthur. Castelul Windsor este construit pe un vortex energetic extrem de puternic, considerat sacru, şi este locul în care satanistul şi reptilianul Henry Kissinger a fost făcut cavaler de regină. Aceasta susţine deschis Agenda Frăţiei şi una din cele mai importante instituţii prin care operează este Ordinul Jartierei. Numele lui Edward III era Windsor, şi când actuala familie regală s-a decis în timpul Primului Război Mondial să îşi schimbe numele german într-unul englezesc, din raţiuni de public relations, ea a ales numele de Windsor, după cel care a fondat acest ordin cheie al Frăţiei. Însemnul Ordinului Jartierei este un colier de trandafiri roşii intercalaţi între 26 de verigi de aur, care îi simbolizează pe cei 26 de cavaleri, împărţiţi în două grupuri de câte 13. Ordine similare au apărut şi în Franţa, sub nume precum Ordinul Stelei, Ordinul Lânii de Aur şi Ordinul Sfântului Mihail. Francmasonii actuali nu sunt decât templierii şi membrii Prioriei Sionului de altădată sub un alt nume, iar Biserica lui Iisus sau iezuiţii are la bază aceeaşi structură ca şi templierii şi s-a înfiinţat cu acelaşi scop. Iezuiţii şi Cavalerii de Malta sunt societăţi secrete care deţin şi manipulează cunoştinţe ezoterice secrete, deşi la suprafaţă pretind că sunt romano-catolici şi „creştini”. Ei fac la ora actuală exact ce au făcut templierii în vremea cruciadelor, controlând împreună cu gradele superioare ale francmasoneriei Vaticanul, pe papă şi întreaga biserică romano-catolică. Cu alte cuvinte, ei controlează simultan ambele tabere, atât cunoaşterea ezoterică ascunsă cât şi Biserica, ce condamnă această cunoaştere, afirmând că este opera diavolului. În acest fel, ei patronează întregul joc, care se apropie de sfârşit, dacă nu ne vom trezi la timp. Un exemplu evident al acestei afirmaţii este ceea ce s-a petrecut după măcelul templierilor ordonat de papalitate. În anul 1312, toate pământurile şi toate proprietăţile templierilor au fost dăruite de papă „rivalilor” acestora, Cavalerii Vindecători ai Sfântului Ioan, numiţi ulterior Cavaleri de Rodos, iar la ora actuală Cavaleri de Malta (ramura catolică) şi Cavalerii Sfântului Ioan (ramura protestantă). În realitate, ambele tabere reprezentau aceeaşi forţă, la fel ca şi Cavalerii Teutoni. Cu toţii erau implicaţi în aceleaşi operaţiuni, inclusiv bancare, şi foloseau aceleaşi metode lipsite de scrupule pentru a-şi atinge ţelurile. Timp de mai bine de 200 de ani, până la mijlocul secolului al XVI-lea, cavalerii vindecători şi templierii au făcut parte dintr-un ordin mixt. De altfel, nici chiar după dispariţia templierilor, foarte multe pământuri şi proprietăţile lor nu au fost preluate de cavalerii vindecători, deşi le-au fost oferite.
Templierii şi-au restabilit influenţa în Franţa pe la jumătatea secolului al XV-lea, sub numele de Gărzi Scoţiene. Când Robert de Bruce a fost instalat ca rege necontestat al Scoţiei, el a semnat un pact cu Charles IV al Franţei, refăcând astfel „vechea alianţă”, după cum era cunoscută. Acest lucru nu este deloc surprinzător, dacă ţinem seama de faptul că liniile genealogice care controlau Scoţia, inclusiv Bruce şi Sinclair-ii, au venit din Franţa şi din Flandra. În anul 1445, regele Charles VII a creat prima armată de-sine-stătătoare din Europa după templieri. De fapt, aceasta era alcătuită chiar din templieri, căci mândria armatei lui Charles era Compania Scoţiană, care mergea în frunte la toate paradele militare. Chiar mai puternică şi mai influentă era însă Garda Scoţiană de elită, alcătuită din 33 de soldaţi, număr ezoteric extrem de semnificativ, care va apărea mai târziu în cele 33 de grade ale ritului scoţian al francmasoneriei. Garda Scoţiană avea misiunea de a-l păzi pe rege, mergând până acolo încât membrii ei dormeau chiar în dormitorul acestuia. Să sperăm că nu toţi 33! Ori de câte ori garda trebuia mărită, se adăugau multipli de 13, un alt număr ezoteric care ţine cont de legile numerologiei, aflat la loc de cinste în rândul templierilor. Comandanţii Gărzii Scoţiene deveneau automat membri ai unei societăţi secrete numită Ordinul Sfântului Mihail, care şi-a creat mai târziu şi o ramură în Scoţia. Un alt secret al manipulării actuale constă în faptul că oameni care operează sub o anumită „mască” fac simultan parte şi din altele, uneori chiar foarte multe la număr, care slujesc însă aceeaşi Agendă. Ca de obicei, Garda Scoţiană (templierii) stăpânea la perfecţie această tehnică a Calului Troian. Ei s-au infiltrat şi au preluat controlul asupra administraţiei Franţei în calitate de „consilieri” şi „ambasadori”. Charles era marioneta lor, iar numele acestor membri de elită ai Gărzii Scoţiene ne sunt deja cât se poate de familiare: Sinclair, Stuart, Hamilton, Hay, Montgomery, Cunningham, Cockburn şi Seton. Acestea au fost familiile care au venit în Scoţia din Franţa şi Flandra, putând să-şi stabilească arborele genealogic până în perioada zeilor Anunnaki. Ei au preluat puterea asupra Scoţiei, iar acum se regrupau în Franţa. Garda Scoţiană a fost o altă grupare care a deţinut cunoaşterea secretă şi a acţionat în favoarea Agendei templiere, practicând inclusiv ritualurile satanice de care au fost acuzaţi templierii. Nu s-a schimbat nimic, decât numele. Un membru actual al familiei Montgomery le-a spus autorilor cărţii Templul şi loja că pe vremea Gărzii Scoţiene s-a format un ordin în care toţi membrii de sex masculin ai familiei Montgomery erau automat eligibili. Numele acestuia era Ordinul Templului. O altă denumire sub care aveau să reapară mai târziu templierii este francmasoneria de rit scoţian.
Tot din această reţea făcea parte şi Casa de Lorraine din regiunea situată la graniţa dintre nordul Franţei şi Germania. Cel mai important membru al acesteia a fost ducele de Lorraine cunoscut ca Rene d’Anjou, născut în anul 1408. El a devenit mare maestru al Prioriei Sionului la vârsta de zece ani, sub tutela unchiului său, Louis, cardinal de Bar, până la împlinirea vârstei de 20 de ani. Familia acestuia era una dintre cele mai importante linii genealogice reptiliene. Printre titlurile lui Rene d’Anjou se numărau: conte de Provence (în regiunea Rennes-le-Chateau), conte de Guise, duce de Anjou, rege al Ungariei, rege al oraşului Napoli şi al Siciliei, rege al Aragonului, Valenciei, Majorcăi şi Sardiniei, şi titlul simbolic de rege al Ierusalimului. Acesta din urmă este extrem de important pentru Frăţie. La ora actuală, titlul de rege al Ierusalimului urmează să-i revină reptilianului Karl von Habsburg, al cărui nume echivalează din punct de vedere numerologic cu 666. Una din fiicele lui Rene d’Anjou s-a măritat în anul 1445 cu regele Henry IV al Angliei şi a jucat un rol important în Războiul celor două Roze, în care trandafirul roşu al lui Henry de Lancaster s-a încrucişat cu cel alb al lui York, în anul 1455. Rene d’Anjou avea conexiuni cu toată lumea şi a fost o figură clasică a Frăţiei, aflată în centrul unei reţele vaste în formă de pânză de păianjen. Cu titlu de exemplu, două din numele faimoase ale istoriei cu care a avut legături au fost Cristofor Columb şi Ioana d’Arc. La un moment dat, el chiar s-a folosit de Cristofor Columb, iar semnificaţia enormă a acestei operaţiuni vă va deveni clară cât de curând. Din câte se pare, Ioana d’Arc s-a născut ca supus al lui Rene d’Anjou în ducatul Bar. Potrivit istoriei oficiale, în anul 1429 ea şi-a anunţat „misiunea divină” de a salva Franţa de invadatorii englezi şi de a se asigura că Charles va deveni rege al Franţei, lucru care s-a şi întâmplat (el a devenit regele Charles VII). Ioana d’Arc a cerut o audienţă la socrul lui Rene d’Anjou, iar când întâlnirea a avut loc, Rene a fost de faţă…
Pentru a-şi împlini misiunea, le-a spus ea celor doi, potrivit versiunii oficiale, avea nevoie de un cal, de Rene şi de „câţiva oameni de ispravă care să o ducă în Franţa”. Istoricii care au ţinut cronica vieţii lui Rene sugerează că acesta a părăsit-o pe Ioana pentru a se întâlni cu Charles şi că a fost de partea ei în victoriile pe care le-a obţinut împotriva englezilor, în urma cărora Charles a ajuns pe tronul Franţei. Ei nu ţin cont de oscilaţiile lui din anii 1429-1431, când Ioana d’Arc s-a aflat la apogeul puterii sale militare. În cele din urmă, Ioana d’Arc a fost arsă pe rug de Inchiziţie sub acuzaţia de vrăjitorie şi dovezile indică cu claritate că întreaga poveste oficială nu este altceva decât o altă perdea de fum. Nu ştiu cine poate să creadă că o fată tânără provenită dintr-o pătură săracă a bătut la poarta atotputernicilor aristocraţi, iar aceştia nu numai că au primit-o, dar au şi susţinut-o să declanşeze un război împotriva Angliei. Da, sigur! Cel care s-a aflat de la bun început în spatele campaniei militare a fost Rene d’Anjou, povestea Ioanei d’Arc nefiind decât un basm (creat după legenda „Fecioarei din Lorraine”) menit să ascundă din nou realitatea.
Rene d’Anjou a fost responsabil de apariţia crucii de Lorraine (două linii orizontale care intersectează o linie verticală). Simbolul crucii duble avea să fie folosit mai târziu de anumite grupări ale bisericii creştine şi el stă la originea expresiei: a fi double-crossed (n.n. textual: tras în piept, păcălit) sau manipulat. Acest simbol a fost adoptat mai târziu de Frăţia reptiliană, şi la ora actuală poate fi văzut pe logo-ul gigantului petrolier Exxon, controlat de directorii americani de ramură al Frăţiei, familia Rockefeller. Rene d’Anjou era foarte versat în cunoaşterea ezoterică şi era un adept al legendei regelui Arthur şi a Graalului. Averea sa uriaşă şi conexiunile din Italia i-au permis să strângă relaţiile cu Nobilimea Neagră şi cu celelalte familii aristocratice. A încurajat traducerea cunoaşterii egiptene şi greceşti străvechi în limbile europene, care avea să stea la baza declanşării Renaşterii. La curtea lui Rene d’Anjou se afla şi un astrolog pe nume Jean de Saint-Remy, şi, potrivit mai multor surse, tot el a fost bunicul celui mai faimos medium-astrolog al tuturor timpurilor, Nostradamus. Această ipoteză pare logică, întrucât în secolul XVI Nostradamus a fost foarte apropiat de Casa de Lorraine şi de Casa de Guise (din aceeaşi familie), în perioada în care cele două case au declanşat un val de asasinate împotriva rivalilor lor, în încercarea nereuşită de a pune mâna pe tronul Franţei. De altfel, chiar numele lui îi trădează originea. Numele real al lui Nostradamus a fost Michel de Notre Dame: Mihai al Doamnei Noastre. Autorul şi cercetătorul francez Gerard de Sede, care se pare că avea contacte în interiorul Frăţiei, a declarat că Nostradamus a fost un agent al Caselor de Lorraine şi de Guise, folosindu-şi poziţia de astrolog la curtea Franţei pentru a manipula în numele acestora. De Sede sugerează în continuare că multe din faimoasele „catrene” ale lui Nostrdamus nu erau neapărat predicţii, cât mesaje, cifruri, tabele ale timpului, instrucţiuni şi o prezentare simbolică a unor evenimente şi grupuri din trecut. El susţine că Nostradamus a fost antrenat mult timp în Lorraine în artele ezoterice, înainte de a fi trimis la curtea duşmanilor acestei case, şi că în această perioadă a avut acces la o carte străveche, pe învăţătura căreia şi-a bazat întreaga operă. Nu este de mirare că a fost considerat un astrolog strălucit, căci ştia lucruri pe care puţini oameni au avut vreodată privilegiul să le cunoască. În treacăt fie spus, Gerard de Sede afirmă şi el că linia genealogică merovingiană este de sorginte extraterestră, lucru care i-a atras condamnarea unanimă, dar eu sunt de părere că a avut perfectă dreptate. În cel mai rău caz, a fost o linie genealogică „regală” posedată şi controlată de reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni.
În secolele XVI-XVII, un val de evenimente au accelerat brusc implementarea Agendei Frăţiei. Dimensiunile şi influenţa reţelei subterane de societăţi secrete au continuat să crească, astfel încât a devenit posibilă trecerea la o nouă etapă a planului de preluare globală a puterii. Rene d’Anjou a fost unul din jucătorii cheie care au stat în spatele Renaşterii, prin faptul că a permis şi a orchestrat – cu ajutorul contactelor sale din Italia, şi în special din Florenţa – traducerea, publicarea şi distribuirea lucrărilor greceşti, egiptene şi gnostice străvechi, inclusiv cele ale lui Platon şi Pitagora. Explozia artistică şi culturală care s-a produs a transformat viaţa claselor privilegiate ale Europei, iar puterea Bisericii a fost pusă la grea încercare. Ea a permis, între altele, înrolarea unui număr mult mai mare de oameni influenţi în reţeaua societăţilor secrete. Presiunea asupra establishment-ului bisericii a crescut şi mai mult după publicarea Manifestelor Rozicruciene între anii 1614-1616, documente elaborate de un grup secret de iniţiaţi din Germania şi Franţa. Aceştia au afirmat că lumea se va transforma cu ajutorul cunoaşterii ezoterice şi au prezis o nouă eră a libertăţii religioase şi politice. Biserica catolică şi Sfântul Imperiu Roman erau aspru înfierate. Şi totuşi, Ordinul Roza-Crucii sau Rozicrucienilor nu era o apariţie nouă pe scena europeană. După toate aparenţele, el a fost fondat cel puţin din vremea faraonului Thothmes III, în secolul XV î.Ch. Sigiliul personal al acestui faraon este folosit ca logo de literatura rozicruciană modernă. Un alt argument se referă la legăturile dintre rozicrucieni şi Curtea Regală a Dragonului din Egiptul antic. Cercetătorii moderni cred că manifestele au fost scrise de ezoteristul german Johann Valentin Andrea, mare maestru al Prioriei Sionului. O altă voce influentă a gândirii rozicruciene a fost Robert Fludd, marele maestru care i-a precedat lui Andrea la conducerea Prioriei Sionului.
Moştenirea lui Bacon
Unul din cele mai importante personaje din această perioadă a fost rozicrucianul Francis Bacon. Influenţa sa a fost absolut colosală. A fost marele maestru al rozicrucienilor din Anglia, a jucat un rol determinant în crearea francmasoneriei, a fost „părintele” ştiinţei moderne şi poate chiar autorul real al operelor lui Shakespeare. Era de asemenea membru al unei societăţi secrete numite Ordinul Coifului, consacrat adorării zeiţei înţelepciunii, Palas-Atena, ilustrată adeseori cu un coif pe cap şi purtând o suliţă în mână. Cercetători de talia lui Manly P. Hall, celebrul istoric francmason, nu au nici o îndoială că Bacon s-a născut dintr-o legătură amoroasă a reginei Elisabeta I („regina-fecioară”) cu amantul ei Robert Dudley, conte de Leicester. Francis a fost crescut de Nicholas şi Anne Bacon, şi a devenit cel mai influent om din ţară, atât la vedere cât şi sub acoperire. A purtat titlul de viconte de St Albans şi a fost Lord Cancelar al Angliei. Dacă Bacon a fost într-adevăr fiul Elisabetei I (El-lizard-birth), înseamnă că avea sânge reptilian, ceea ce ar explica rapida sa ascensiune în planul politicii şi al societăţilor secrete. A lucrat prin intermediul unor canale discrete, printre care Inns of Court, centrul profesiei juridice controlată de Frăţie cu sediul în Temple Bar (Baroul londonez), situat pe fostele teritorii ale templierilor din centrul Londrei. Epoca lui Bacon a fost extrem de agitată şi plină de conflicte, căci Frăţia şi-a propus să folosească Biserica pentru răspândirea războaielor şi a haosului. Unul din fruntaşii Frăţiei a fost de pildă Martin Luther, un produs al societăţilor secrete germane şi un rozicrucian. Sigiliul personal al lui Luther era trandafirul şi crucea. În anul 1517, acest profesor de teologie de la Universitatea din Wittenberg a enumerat 95 de plângeri împotriva Vaticanului, arătând că acestea vindea absoluţiuni cu scopul de a strânge bani pentru construcţia Bisericii Sfântului Petru. Luther a fost excomunicat, dar a ars Decretul Bisericii şi alte exemplare ale Legii acesteia, după care şi-a lansat propria biserică luterană. Aşa a apărut creştinismul protestant, care a deschis calea unor conflicte fără precedent în Europa. Catolicii şi protestanţii s-au luptat între ei pentru a stabili care versiune a aceluiaşi nonsens prevalează asupra celeilalte. Amuzant este faptul că rozicrucienii militau pentru libertate politică şi religioasă, dar una din principalele lor marionete, Martin Luther, s-a opus cu înverşunare ambelor idealuri. El ura gândirea liberă şi cercetările bazate pe un spirit deschis. Într-una din predicile sale, a afirmat că adepţii săi ar trebui să scuipe pe raţiune, căci aceasta este târfa diavolului, mâncată de lepră, şi ar trebui ţinută închisă în toaletă. Încântător! Iată un citat din opera lui Luther:
„Dacă iubirea este susţinută în dauna credinţei, ea trebuie condamnată să ajungă în abisul iadului… Este mai bine dacă un tiran păcătuieşte de o sută de ori împotriva poporului pe care îl guvernează, decât dacă poporul păcătuieşte o singură dată împotriva tiranului care îl conduce… La fel cum fundul are nevoie de o mamă de bătaie, mulţimea are nevoie de o guvernare prin forţă”.
Vorbeşte în numele tău, dragă! O versiune la fel de arogantă şi de extremistă a creştinismului protestant s-a născut în Franţa, unde este cunoscută sub numele de calvinism, după numele creatorului său, Jean Calvin. Peste timp, ea avea să stea la baza mişcării puritane atât de influentă în America de Nord (unde a fost impusă de ocupaţia europeană). Biserica Protestantă a ajuns în Anglia pentru că regele Henry VIII îşi dorea un fiu şi un moştenitor, iar prima sa soţie, Catherine de Aragon, nu i-a putut „produce” decât o fiică. Henry dorea să divorţeze de ea, dar papa Clement VII a refuzat să îi accepte divorţul. La vremea respectivă, Henry era un catolic devotat, cel puţin în ochii publicului, iar papa îi acordase titlul de Apărător al Credinţei. Culmea ironiei face ca acest titlu (acordat de un papă catolic) să fie păstrat şi astăzi de monarhii britanici, deşi între timp au devenit capii bisericii protestante! Nu poţi să nu te distrezi! Lezat de refuzul papei de a-i accepta divorţul, Henry şi-a convocat parlamentul şi i-a poruncit să creeze o Biserică Anglicană, independentă de Roma. A devenit el însuşi şeful noii Biserici prin Legea Supremaţiei, emisă în anul 1534, şi a declanşat un măcel sângeros împotriva catolicilor. Lui Henry i-a urmat la putere unicul său fiu, Edward, dar după ce acesta a murit la vârsta de 15 ani, a fost înlocuit de fiica lui Henry, Mary. Aceasta era o catolică ferventă, care şi-a câştigat pe bună dreptate titlul de „Mary cea Sângeroasă”, din cauza măcelului furibund declanşat împotriva protestanţilor. Mary şi-a asigurat domnia prin execuţia rivalei sale, Lady Jane Grey, „regina celor şase zile”. După moartea lui Mary a urmat legendara domnie a reginei Elisabeta I, fiica lui Henry VIII şi a Annei Boleyn. Elisabeta şi-a executat rivala, pe Mary Stuart a Scoţiei, după care a restabilit supremaţia Bisericii Anglicane, în fruntea căreia s-a auto-numit. A poruncit la rândul ei o epurare a catolicilor, care i-a atras titlul de „Elisabeta cea Sângeroasă”. Simpatică familie!
Acesta a fost mediul social în care a apărut Francis Bacon, ca iniţiat de rang înalt în cunoaşterea ezoterică, sub domnia celei care probabil îi era mamă, Elisabeta I, iar apoi a succesorului acesteia, James I, regele scoţian care a unit monarhia engleză cu cea scoţiană, odată cu încoronarea sa din anul 1603 ca prim monarh al ambelor ţări. Bacon a fost cel care, împreună cu Robert Fludd, marele maestru al Prioriei Sionului, a supervizat traducerea acelei versiuni a Bibliei supranumită „a regelui James” (rămasă în vigoare până astăzi), o carte care are cel puţin 361 de greşeli de traducere, conform unui studiu efectuat în anul 1881. Dat fiind că Bacon era un om educat şi extrem de inteligent, este greu de crezut că traducerea Bibliei ar fi putut conţine atâtea greşeli dacă nu s-ar fi dorit acest lucru. Între altele, Bacon a eliminat cele două Cărţi ale lui Macabei, ostile societăţii secrete a nazarinenilor, o creaţie a Frăţiei în perioada miticului Iisus. Francis Bacon este numit „părintele” ştiinţei moderne, de tip „asta este singura lume care există şi alta nu mai este”, care se concentrează exclusiv asupra nivelului fizic al existenţei. De ce a sprijinit el cu atâta ardoare această variantă a „ştiinţei”, în condiţiile în care era un iniţiat avansat al cunoaşterii ezoterice şi cunoştea adevărul? Cu siguranţă, ceva nu este în ordine, cu atât mai mult dacă ţinem seama că şi ceilalţi doi „părinţi” ai ştiinţei moderne, Isaac Newton şi Robert Boyle, erau iniţiaţi la fel de avansaţi şi maeştri ai Prioriei Sionului. Aşadar, Francis Bacon a fost un iniţiat de rang înalt al cunoaşterii secrete, implicat prin intermediul rozicrucienilor şi al altor societăţi secrete în divizarea Bisericii Creştine, în rescrierea Bibliei, dar şi în crearea „ştiinţei moderne”, care a spulberat multe din dogmele de bază ale creştinismului. În mod evident, el a aţâţat cele două tabere una împotriva celeilalte, creând astfel un mediu nou, care să permită implementarea unei alte Agende, invizibilă pentru publicul larg. Perioada care a urmat a fost caracterizată de carnagii în masă, atât în rândul catolicilor cât şi în cel al protestanţilor, timp în care „dogmele” ştiinţifice aflate într-o afirmare continuă săpau ambele credinţe de la rădăcină.
Tot sub influenţa lui Bacon şi cu sprijinul unor magicieni precum John Dee şi Sir Francis Walsingham a fost creată reţeaua de spioni englezi care au împânzit întreaga Europă şi care a devenit cunoscută mai târziu sub numele de Serviciul Secret Britanic. Acesta a fost creat de liniile genealogice reptiliene ale Frăţiei Babiloniene, şi după modelul său au fost create mai târziu şi celelalte servicii secrete din Statele Unite şi din restul Imperiului Britanic, care sunt active astăzi mai mult ca oricând. CIA a fost creată de membrii elitei serviciilor secrete britanice, în timpul preşedinţiei masonului de grad 33 Harry S. Truman, omul care a ordonat oficial aruncarea bombei atomice asupra Japoniei. Principalul său sfătuitor a fost Bill Donovan, şeful predecesorului CIA, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), în care nu au lucrat decât cavaleri templieri, dacă este să ne luăm după Bill Cooper, un fost agent al serviciilor secrete ale marinei SUA. Pentru a extinde reţeaua de spioni, Walsingham a fost numit ambasador în Franţa, şi nu am fost deloc surprins atunci când un agent al serviciilor secrete franceze mi-a spus că aceste servicii şi cele britanice reprezintă de fapt aceeaşi organizaţie. Asasinarea prinţesei Diana a putut fi muşamalizată mult mai uşor în acest fel. La vârf, toate serviciile secrete din lume sunt societăţi secrete ezoterice, ai căror membri practică magia neagră şi care au drept unic scop implementarea aceleiaşi Agende: obţinerea controlului la nivel mondial. John Dee a fost astrologul reginei, mare maestru al rozicrucienilor, magician negru şi agent al serviciului secret recent creat. Se pare că avea un exemplar din Cartea lui Enoh, care l-a ajutat să creeze, împreună cu mediumul Edward Kelley, un limbaj scris pe care cei doi l-au numit „cifrul enohian”, de comunicare cu îngerii – adică cu reptilienii. Dee îşi semna rapoarte sub indicativul 007, identic cu cel al lui James Bond, celebrul personaj creat în secolul XX de un alt agent al serviciilor secrete britanice, Ian Fleming, prieten bun cu magicianul negru Aleister Crowley. Dee a călătorit prin întreaga Europă, manipulând pe toată lumea, strângând informaţii şi ungând mecanismul noii reţele de agenţi secreţi. Una din ţintele sale a fost Boemia, întrucât era unul din apropiaţii împăratului Rudolf II din dinastia reptiliană Habsburg, un ocultist de renume. Dee a fost una din vocile influente care au orchestrat politica de expansiune britanică ce avea să conducă la formarea Imperiului Britanic. Odată, pe când se afla în Praga, el i-a dat împăratului Rudolf II un manuscris ilustrat scris într-un cod secret, pretinzând că este o lucrare a lui Roger Bacon (Roger, nu Francis), călugărul franciscan care a trăit în secolul XIII şi care a stârnit o agitaţie atât de mare în rândul bisericii prin ideile sale. Acestea includeau profeţii despre inventarea microscopului, a telescopului, automobilului, submarinului, avionului, şi convingerea că pământul este rotund, nu plat. În anul 1912, acest manuscris a fost cumpărat de un anticar american pe nume Wilfred Voynich, motiv pentru care a rămas cunoscut sub numele de Manuscrisul Voynich. Când Voynich a trimis copii ale documentului experţilor epocii, aceştia au declarat că marea majoritate a celor o sută de plante ilustrate în manuscris nu sunt de pe planeta noastră. Unele ilustraţii arătau ca un ţesut privit la microscop, iar altele prezentau sisteme stelare şi constelaţii. Cei mai buni spărgători de coduri din serviciile secrete ale Statelor Unite au încercat în timpul celor două războaie mondiale să descifreze ceea ce au numit „cel mai misterios manuscris din lume”, dar nu au reuşit. William Romaine Newbold, profesor la Universitatea Pennsylvania, a pretins în anul 1921 că a reuşit să descifreze o parte din manuscris. Iată un fragment din textul obţinut de el:
„Am văzut într-o oglindă concavă o stea în formă de melc între ombilicul lui Pegas, brâul Andromedei şi capul Cassiopeei”.
Această descriere este corectă, la fel ca şi ilustraţia nebuloasei Andromedei, dar acestea sunt prezentate dintr-un unghi care nu poate fi vizibil de pe pământ! Acest manuscris este doar un exemplu al cunoaşterii la care a avut acces de mii de ani Frăţia, în timp ce cealaltă aripă a sa, religia, a menţinut masele într-o ignoranţă neagră. În cercul lui John Dee şi Francis Bacon se aflau toate figurile majore din societatea elisabetană, inclusiv Sir Walter Raleigh. Nu este exclus ca Francis Bacon să fi fost cel care a transmis o parte din cunoaşterea secretă „celor care aveau urechi de auzit”, prin cifrele şi imaginile simbolice care abundă în piesele de teatru atribuite lui William Shakespeare. La fel ca autorii Vechiului şi Noului Testament, sau cei ai legendelor Regelui Arthur, şi el era un iniţiat de rang înalt, care cunoştea mijloacele de comunicare a secretelor prin intermediul codurilor şi semnificaţiilor ascunse. Manly P. Hall susţine că Bacon indică faptul că el a fost adevăratul autor al anumitor opere prin diferite coduri. Numărul său ezoteric era 33, iar pe una din paginile primei părţi a piesei lui Shakespeare, Henric al IV-lea, numele de „Francis” apare de 33 de ori. La fel ca rozicrucienii şi majoritatea societăţilor secrete, şi Bacon folosea filigranul pentru a-şi transmite simbolurile. Printre acestea se numărau trandafirul şi crucea, precum şi nenumăraţi struguri – simbol al viţei de vie, deci al liniilor genealogice. Bacon a folosit de asemenea simbolismul Tarotului în codurile sale, inclusiv numerele 21, 56 şi 78, care marchează diviziunile în pachetul cărţilor de Tarot. Într-un folio shakesperian din anul 1623, numele creştin al lui Bacon apare de 21 de ori, la pagina 56. Expresia Rota Mundi apare frecvent în primele manifeste ale Frăţiei Roza-Crucii. Dacă rearanjăm literele din Rota obţinem Taro, numele antic al cărţilor de Tarot. Shakespeare a rămas legendar sub numele de Bardul. Un bard era un iniţiat druidic al cunoaşterii secrete. Cealaltă explicaţie a cuvântului este, potrivit Dicţionarului Concis al Limbii Engleze: „… felie de şuncă pusă pe o bucată de carne înainte de a o prăji”! Cu siguranţă, nu aceasta este semnificaţia atribuită lui Shakespeare! Faimosul Globe Theater din Londra, în care se jucau piesele lui „Shakespeare”, a fost construit după principiile geometriei sacre, iar ultima sa piesă, Furtuna, include nenumărate simboluri rozicruciene. Nu este exclus ca piesele lui „Sshakespeare” să fi fost scrise de un alt iniţiat care trăia în societatea elisabetană: Edward De Vere, cel de-al 17-lea conte de Oxford, care se încadrează de asemenea perfect profilului, mulţi considerându-l pe el adevăratul autor, nu pe Bacon.
Ideea că cele mai faimoase piese de teatru din lume au fost scrise de un analfabet din Stratford-upon-Avon pe nume William Shakespeare este de-a dreptul ridicolă. La fel ca atâtea alte „adevăruri” unanim acceptate, ea nu rezistă la cea mai elementară cercetare. „Bardul” Shakespeare a crescut în Stratford, un orăşel fără o şcoală capabilă să transmită copiilor un nivel atât de înalt de cunoaştere. Părinţii săi au fost analfabeţi, şi el însuşi nu a manifestat un interes deosebit pentru studiu. Şi totuşi, piesele au fost scrise de cineva cu o cunoaştere foarte profundă asupra lumii, care nu putea fi acumulată decât prin citirea foarte multor cărţi şi prin experienţa acumulată direct în călătorii personale prin lume. Shakespeare nu dispunea de o bibliotecă (şi, oricum, nu ar fi citit cărţile nici dacă ar fi avut-o), şi nu a părăsit niciodată ţara. În schimb, Bacon avea exact acest tip de bibliotecă şi a călătorit enorm, inclusiv în majoritatea locurilor descrise în aceste piese. De unde putea Shakespeare să dobândească cunoştinţele de franceză, italiană, spaniolă, daneză, latină şi greacă veche ce transpar din piesele sale? Răspunsul este simplu: de nicăieri, căci nu avea astfel de cunoştinţe. În schimb, Bacon şi De Vere cunoşteau perfect aceste limbi. Fiica lui Shakespeare, Judith, era analfabetă, neputând-şi scrie nici măcar numele la vârsta de 27 de ani. Pare neverosimil ca un om care scria atât de elocvent să nu-şi fi învăţat fiica nici măcar să se semneze. Nu s-au păstrat decât şase mostre ale scrisului de mână al lui Shakespeare, din care trei sunt semnăturile de pe testamentul său. Expertiza lor grafologică arată un om nefamiliarizat cu scrisul şi o mână ghidată probabil de altcineva. Testamentul său face referire la patul său preferat şi la o bijuterie de argint, dar nu aminteşte nimic de drepturile de autor ale vreunor opere literare! Peste toate, nu există nici un portret autentic al lui Shakespeare. Diferenţele care există între portretele făcute de alţi artişti arată un singur lucru: că aceştia habar nu aveau cum arată el. Şi totuşi, puterea condiţionării şi a acceptării liniei oficiale atrage milioane de oameni din toată lumea la Stratford, pentru a vizita casa celui care nu a scris piesele lui Shakespeare! Acesta este doar un exemplu mărunt al manierei în care basmul oficial numit „istorie” ne condiţionează comportamentul curent şi modul de percepţie. Oare ce alte fapte „istorice” mai există care nu sunt adevărate? Păi, cam toate! În spatele pieselor lui Shakespeare s-a ascuns aceeaşi mână invizibilă care a manipulat toate evenimentele istorice demne de a fi reţinute: societăţile secrete ale Frăţiei. Atitudinea acestui grup a fost sintetizată perfect chiar de Bacon/De Vere în cuvintele rostite de vrăjitoarele din piesa MacBeth: „Adevărul este o minciună şi minciuna este adevăr”. Iată ce scrie despre Bacon istoricul francmason Manly P. Hall:
„A fost un rozicrucian. Unii afirmă chiar că a fost cel mai important rozicrucian. Dacă nu a fost cumva chiar Ilustrul Părinte C.R.C. la care fac referire manifestele rozicruciene, a fost cel puţin un iniţiat de rang înalt al Ordinului… Acei entuziaşti care se străduiesc de ani de zile să demonstreze că Sir Francis Bacon a fost adevăratul „Bard din Avon” ar fi câştigat de mult timp dacă ar fi subliniat unicul aspect care contează: că Sir Francis Bacon, iniţiatul rozicrucian, a introdus în piesele shakespeariene învăţăturile secrete ale Frăţiei R.C. şi ritualurile Ordinului Francmason, al cărui adevărat fondator a şi fost”.
Ritualurile şi simbolurile francmasoneriei erau practicate în Egiptul antic, şi chiar în perioade mai vechi. Cunoaşterea geometriei, numerelor şi formelor sacre, este extrem de veche, provenind după toate aparenţele chiar de dinainte de ultimul cataclism. Artificierii sau Arhitecţii lui Dionisos, o societate alcătuită din iniţiaţi ai misterelor lui Bahus/Dionisos (Soarelui) şi al cărei rol a fost să conceapă clădirile şi monumentele publice, sunt cunoscuţi de cel puţin 3000 de ani, dacă nu mai mult. Aceşti arhitecţi iniţiaţi au fost cei care au conceput marile clădiri din Constantinopole, Rodos, Atena şi Roma, inclusiv templul zeiţei Diana şi centrul mondial al cultului acesteia de la Efes, considerat una din minunile lumii antice. Arhitecţii lui Dionisos erau asociaţi cu o societate secretă numită Ionienii (de la insula Iona din Scoţia), despre care se crede că au fost cei care le-au comandat templul Dianei. Sub alte nume, Arhitecţii lui Dionisos şi iniţiaţii şcolii de mistere Frater Solomonis au construit marile catedrale creştine finanţate de cavalerii templieri. Sculpturile de pe catedrala Notre Dame din Paris abundă de însemne rozicruciene şi masonice, inclusiv compasuri, echere şi alte instrumente de zidărie; din păcate, o bună parte din acestea au fost distruse în timpul Revoluţiei Franceze. Arhitecţii lui Bahus/Dionisos erau împărţiţi în comunităţi conduse de maeştri şi străjeri, la fel ca masoneria modernă. La un moment dat, ei s-au stabilit în Israel, unde sunt asociaţi de unii cercetători cu esenienii, secta egipteană de la care ne-au rămas Manuscrisele de la Marea Moartă. Bahus/Dionisos (două nume ale aceleiaşi divinităţi) reprezintă un simbol al Soarelui, născut dintr-o fecioară pe data de 25 decembrie. Esenţa legendei şi „istoriei” francmasoneriei are în centrul ei construirea simbolicului Templu al Regelui Solomon din Ierusalim. Eroul francmasonilor este Hiram Abiff, „fiul văduvei”, după cum îl numesc ei. De fapt, este un alt simbol. În Egipt, Horus (Tammuz) era numit uneori fiul văduvei Isis.
Crearea francmasoneriei in secolele XVI-XVII
Crearea francmasoneriei în secolele XVI-XVII a centralizat multe din temele, agendele şi organizaţiile pe care le-am descris în acest capitol. Am făcut aici legătura dintre rozicrucienii şi templierii din Anglia, precum Bacon, cu templierii veniţi din Franţa lui Filip cel Frumos, iar apoi cu întoarcerea acestor în Franţa, sub forma Gărzii Scoţiene. Am stabilit totodată legătura care există între aceştia şi Prioria Sionului. Personajul care a încarnat cel mai bine toate aceste conexiuni a fost regele James I al Scoţiei, care i-a urmat pe tronul Angliei reginei Elisabeta, devenind James I al Angliei şi Scoţiei. Acesta a fost unicul copil al lui Mary, regina Scoţiei. Sângele Stuarţilor, înrudit cu reptilienii merovingieni, se afla acum simultan pe tronul Angliei şi al Scoţiei. Sub patronajul lui James, cunoaşterea ezoterică scoţiană, cea a templierilor şi cea rozicruciană a lui Francis Bacon şi a altora au putut fuziona într-o singură organizaţie, numită francmasoneria. Tot aici a intrat şi cunoaşterea Casei reptiliene de Lorraine, o altă linie genealogică înrudită cu regele James. Acest individ a reuşit să reunească toate liniile şi toate cunoaşterile. Aşa se explică de ce numele de „James” şi „St James” apare atât de des în titlurile companiilor, organizaţiilor şi locaţiilor Frăţiei. De pildă, ambasadorul american la Londra este cunoscut în limbajul diplomatic ca ambasador la Curtea Regelui St James. În imediata apropiere a Casei Parlamentului Britanic se află Piaţa St James, unde se află sediul Partidului Conservator; cel al celui mai mare sindicat din Marea Britanie, Sindicatul Transportatorilor; o clădire aflată în proprietatea liniei genealogice reptiliene scoţiene Keswick (despre care vom vorbi mai pe larg ceva mai încolo); iar în centrul ei se află o uriaşă biserică circulară dedicată Sfântului James (Nimrod).
Unul din primele acte pe care le-a făcut regele James al Angliei şi Scoţiei a fost să îi acorde titlul de cavaler lui Bacon. Mai târziu, James l-a numit pe acesta Avocat-General, Lord Păstrător al Marelui Sigiliu, iar în anul 1618 Lord Cancelar şi Baron Verulam. Mai târziu, Bacon a fost pus sub acuzare, fiind învinuit de fapte de corupţie, şi s-a retras din viaţa publică. În primii ani ai domniei regelui James ar fi putut exista condiţii minunate de repunere în circulaţie a cunoştinţelor ezoterice ale lumii antice, suprimate atâta vreme, dacă aceasta ar fi fost adevărata motivaţie a organizaţiei căreia îi aparţineau atât Bacon cât şi James. Ca de obicei însă, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. James l-a folosit pe Bacon pentru a publica varianta Bibliei ce îi poartă astăzi numele, ocazie cu care s-a lansat într-un şir nesfârşit de acuzaţii la adresa „vrăjitorilor şi vrăjitoarelor”, adică a oamenilor neiniţiaţi care foloseau şi transmiteau mai departe cunoaşterea ezoterică. Mai mult decât atât, el a declanşat o campanie criminală de ucidere a lor, omorând mii de oameni, şi chiar a scris o carte în care a explicat cum pot fi identificaţi aceştia şi cum trebuie procedat cu ei. De ce a procedat în acest fel, de vreme ce motivaţia oficială a schimbărilor care se petreceau în Europa era protejarea şi chiar punerea în circulaţie a cunoştinţelor ezoterice? Pentru un motiv cât se poate de simplu: nu acesta a fost scopul real. Era important ca oamenii care puteau sprijini Frăţia să creadă că aceasta este motivaţia sa, dar când a fost vorba să facă ceva concret, ea a luat-o în direcţia opusă. Ierarhia grupurilor pe care le-am descris mai sus nu a dorit niciodată să facă publice cunoştinţele sale. Ei nu doresc decât să se folosească de ea şi să acumuleze mai multă putere la nivel global. Sincer să fiu, m-am cam săturat să tot aud cum francmasonii, templierii, rozicrucienii, Bacon şi compania, au fost protectorii cunoaşterii, în condiţiile în care n-au ştiut cum să o ascundă mai bine, ori de câte ori condiţiile au permis acest lucru. Totul este praf aruncat în ochi. Aceşti oameni ştiu că cunoaşterea înseamnă putere dacă tu o ai şi alţii nu, aşa că ultimul lucru pe care şi-l doreşte această ierarhie, inclusiv la ora actuală, este o populaţie informată. Vrăjitorii şi vrăjitoarele din întreaga Europă, adică mediumii şi clarvăzătorii, au fost arşi, înecaţi, închişi şi torturaţi din ordinul unor oameni ca regele James şi Matin Luther, deşi aceştia erau iniţiaţi care foloseau aceeaşi cunoaştere ca şi „vrăjitorii şi vrăjitoarele”. Dintotdeauna, au existat două curente subterane ale cunoaşterii: unul al oamenilor obişnuiţi, care şi-au transmis în secret această cunoaştere, inclusiv sub forma miturilor şi basmelor, pentru a evita răzbunarea establishment-ului religios şi politic, şi celălalt al Frăţiei Babiloniene, care nu doreşte această cunoaştere decât pentru sine, pentru a controla şi manipula establishment-ul politic şi religios. De aceea, cunoaşterea oamenilor care nu fac parte din rândurile ei este atacată continuu de organizaţiile Frăţiei. Circa 250.000 de oameni au fost ucişi în acele timpuri sub acuzaţia de „vrăjitorie”, din care 30.000 numai în Insulele Britanice.
Mişcarea francmasonă avea să devină un fel de loc central de întâlnire şi coordonator al diferitelor elemente ale reţelei Frăţiei. W. Wynn Westcott, fondatorul Ordinului Hermetic (şi satanic) al Golden Dawn, ştia foarte bine care sunt adevăratele fundamente ale francmasoneriei, căci avea legături strânse cu aceasta. El a scris în lucrarea sa, Masonul magic, că francmasonii derivă din esenieni, evreii farisei (leviţi), şcolile străvechi ale misterelor din Egipt şi Grecia antică, Vehm-Gerichte din Westphalia, în Germania, colegiile romane, Compagnon-ii francezi şi rozicrucieni. Istoria oficială (şi incorectă) afirmă că francmasoneria s-a născut din lojile zidarilor care au lucrat la marile catedrale şi biserici medievale, care cunoşteau principiile geometriei sacre. După construirea catedralelor gotice, aceştia ar fi păstrat legături strânse cu templierii. Activitatea lor era însă deja în declin, încă din perioada regelui Henry VIII. Departe de a mai clădi alte catedrale, Henry şi-a propus să prade mânăstirile, fraternităţile şi breslele, pentru a strânge banii de care avea atâta nevoie. Pentru a supravieţui, breasla zidarilor a început să-şi deschidă porţile în faţa ne-masonilor, oameni proveniţi din alte profesii, oameni de afaceri, negustori, proprietari de terenuri şi aristocraţi. Ea s-a transformat astfel în francmasonerie, iar noii veniţi au preluat rapid frâiele puterii interioare. Aceasta este istoria oficială. În realitate, structura subterană a Frăţiei Babiloniene / rozicrucienilor / templierilor şi-a creat propria sa şcoală de iniţiere, cu scopul de a transmite cunoaşterea secretă câtorva aleşi, continuând să o menţină astfel în afara circuitului public. Breasla zidarilor nu a fost nici o clipă altceva decât o acoperire.
Francmasoneria s-a născut în Scoţia, din rândul liniilor genealogice pe care le cunoaştem, în special cea a reptilienilor St Clair/Sinclair. Sediul acestora se afla la Rosslyn sau Roslin Castle, la sud de Edinburgh, într-o regiune consacrată pentru tradiţia templieră. La fel ca toate familiile din aceste linii genealogice, Sinclair-ii şi-au schimbat periodic numele, pentru a-şi ascunde astfel originile. Atunci când a părăsit Normandia, venind împreună cu Wilhelm Cuceritorul în Anglia, linia de care vorbim se numea St Clair. Ajunşi în Scoţia, membrii acesteia şi-au schimbat numele în Sinclair. Cinci din cei nouă St Clair care au participat la bătălia de la Hastings din anul 1066 erau veri primari cu Wilhelm, iar unul dintre ei s-a instalat în Scoţia, unde a fondat dinastia scoţiană a familiei. Istoria oficială a familiei spune că aceasta şi-a luat numele de St Clair după martiriul unei pustnice pe nume Clare. În realitate, erau nordici veniţi din Scandinavia care au ocupat Normandia, dar adevărata lor origine era similară cu cea a rasei albe ariene şi reptilo-ariene care a coborât din Munţii Caucaz şi din Orientul Apropiat. Fundaţiile Capelei din Rosslyn au fost puse în anul 1446, iar lucrarea a fost terminată în 1480. Construcţia abundă de simboluri ezoterice şi francmasone, fiind un fel de altar al Frăţiei. Familia Sinclair avea conexiuni extinse cu reţelele secrete din Franţa, Lorraine şi Guise, dar şi cu cele din Scandinavia, Danemarca şi fostul centru financiar al Frăţiei, Veneţia. Membrii ei erau implicaţi din cap până în picioare în reţeaua reptiliană. Unul dintre aceştia a vizitat chiar America, împreună cu veneţianul aparţinând Nobilimii Negre Nicolo Zeno, cu un secol înainte de descoperirea oficială a acestui continent de către Cristofor Columb. Unul din simbolurile pe care le găsim la Capela Rosslyn este zeul păgân al vegetaţiei, sau „Omul Verde”. Tim Walace-Murphy scrie în istoria oficială a Capelei Rosslyn că Omul Verde poate fi identificat cu Tammuz, zeul babilonian care a murit şi a înviat din morţi şi unul din aspectele lui Nimrod. Tammuz este ilustrat adeseori cu faţa verde. La fel şi alte divinităţi, printre care Osiris, soţul-frate al lui Isis. Povestea lui Robin Hood cu costumul său verde are la bază legenda Omului Verde. În legenda originală, Robin Hood a apărut ca un fel de „spiriduş”, fiind cunoscut şi sub numele de Robin cel Verde, Robin din Pădurea Verde sau Robin Goodfellow (n.n. textual: Băiatul cel Bun). Varianta sa shakespeariană, Puck din Visul unei nopţi de vară, prezida riturile sexuale şi de fertilitate din timpul solstiţiului de vară. Pe data de 1 mai, MayDay, obişnuia să se practice în Anglia ceremoniile May Pole. May Pole este un simbol falic consacrat zeiţei sexualităţii şi fertilităţii, iar în ziua respectivă toate fecioarele din sat erau considerate Regine ale lui May (echivalente ale Semiramidei). Multe dintre ele intrau în pădurea verde pentru a fi iniţiate sexual de tineri care jucau rolul lui Robin Hood sau Robin Goodfellow. Copiii care se năşteau de multe ori la nouă luni de la acest ritual au stat la originea unor nume atât de frecvent întâlnite astăzi, precum Robinson sau Robertson (n.n. textual: fiul lui Robin sau fiul lui Robert). Povestea lui Robin Hood a fost o altă fabulă simbolică menită să păstreze memoria ritualurilor păgâne în mijlocul creştinismului rigid. La Rosslyn se obişnuia transpunerea în scenă a unei piese intitulate Robin Hood şi Little John, jucată de ţigani şi de alţi actori voiajori. Pentru o vreme, Sir William Sinclair a devenit protectorul ţiganilor, atunci când Parlamentul scoţian a adoptat o lege care îşi propunea ştergerea lor de pe suprafaţa pământului. Ţiganii provin din Egipt şi deţin o anumită cunoaştere ezoterică, pe care o transmit din generaţie în generaţie şi o poartă din loc în loc. Aşa se explică de ce au fost atât de persecutaţi şi de hărţuiţi, până când marea majoritate a cunoaşterii lor s-a pierdut.
Cel mai înalt rit al francmasoneriei mondiale sunt cele 33 de grade (nivele de iniţiere) numite ritul scoţian. Numele acestui rit provine de la acea ţărişoară din nordul Insulelor Britanice numită Scoţia deoarece aici s-au instalat multe din liniile genealogice venite din Franţa şi din Flandra, urmate mai târziu de templieri, în perioada lui Filip cel Frumos. La ora actuală, templierii au ieşit din nou la suprafaţă, sub numele de francmasonerie. Celălalt curent puternic al „maşinăriei” este ritul York, de la care şi-a primit numele oraşul New York, centrul francmasoneriei mondiale până în zilele noastre. Unii cercetători cred că Prioria Sionului şi-a disputat controlul asupra ritului scoţian şi a ritului York cu templierii, atunci când aceştia au trecut din nou Canalul Mânecii pentru a fonda francmasoneria din Franţa. Poate că este adevărat, dar nu trebuie să uităm că, la vârf, toate acestea reprezintă aceeaşi organizaţie unică. Influenţa templierilor poate fi văzută şi la ora actuală în gradele ritului York. Gradul cel mai înalt în acest rit este gradul cavalerilor templieri, urmat de gradul cavalerilor de Malta şi de gradul crucii roşii. Oricum, gradele oficiale nu reprezintă decât ceea ce vor aceştia să recunoască. Deasupra acestor nivele se află ceea ce numesc eu gradele Illuminati, despre care foarte puţini oameni au auzit. Ce să mai vorbim de iniţierea în ele. Marea majoritate a francmasonilor nu trec niciodată de primele trei grade (cele inferioare), aşa-numitele „grade albastre” folosite ca acoperire pentru asigurarea respectabilităţii organizaţiei şi ascunderea adevăratei Agende, pe care majoritatea membrilor nu o cunosc. În secolul XIX, şeful Jurisdicţiei Sudice a ritului scoţian al francmasoneriei a fost Albert Pike, considerat un „zeu” francmason în America. Statuia sa este înălţată chiar în centrul capitalei SUA, Washington DC. Iată ce scrie acesta în cartea sa francmasonă, Morală şi dogmă:
„Gradele albastre nu reprezintă decât curtea exterioară a templului. Iniţiatul pe aceste nivele află o parte din simboluri, dar interpretarea acestora este în mod intenţionat falsă. Scopul nu este ca el să o înţeleagă, ci doar să îşi imagineze că o înţelege”.
Altfel spus, adepţii din gradele inferioare sunt ţinuţi în mod deliberat în întuneric, fiind alimentaţi cu informaţii false. Aceasta este structura clasică a oricărei societăţi secrete, în care numai gradele supreme ştiu ce se întâmplă cu adevărat. Marea majoritate a membrilor nu află decât mituri. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Războiul de 30 de ani dintre protestanţi şi catolici a transformat Europa într-o vale a plângerii şi a morţii. La un moment dat, au existat temeri că mişcarea protestantă va fi învinsă, iar tirania Romei reinstaurată. Anglia a devenit un paradis pentru cauza protestantă, în special sub domnia casei regale Stuart, care nici măcar nu era creştină. Diviziunea pe care au creat-o protestanţii în sânul Bisericii şi diminuarea puterii Romei au convenit Frăţiei. Insulele Britanice au devenit nucleul gândirii ezoterice din Europa, iar crearea francmasoneriei nu a făcut decât să unească toate aceste curente într-o singură structură. În mod natural, ea avea să devină rapid un instrument perfect de manipulare politică şi economică, membrii săi lucrând pe diferite fronturi pentru implementarea aceleiaşi Agende. Scopul lor în această perioadă a fost de a reduce puterea monarhiilor din Europa şi de a le înlocui cu sisteme politice astfel concepute încât să poată fi mai uşor controlate de către Frăţie. Această structură politică era cunoscută din perioada Sumerului şi a Babilonului, şi este cea care există la ora actuală. În întreaga Europă au izbucnit o serie de războaie civile, în urma cărora monarhiile au fost înlăturate de la putere sau au devenit simple marionete în mâinile adevăraţilor păpuşari. În urma Războiului Civil dintre 1642-1646, din Anglia, regele şi francmasonul Charles I Stuart a fost învins, şi mai târziu executat. Monarhia britanică a fost suspendată pentru o scurtă perioadă de timp, fiind înlocuită de un Lord Protector, Oliver Cromwell, şi el francmason. La prima vedere, poate părea ciudat şi contradictoriu, dar lucrurile sunt mult mai simple. Singura motivaţie a Frăţiei este implementarea Agendei. Dacă acest lucru presupune înlocuirea unui francmason şi a unui Stuart care nu implementează Agenda cu un alt francmason mai devotat, foarte bine. Sfârşitul linii genealogice a Stuarţilor nu este atât de important pe cât s-ar părea. Elitei Frăţiei şi a reptilienilor nu-i pasă cine sunt cei care îi implementează Agenda, atât timp cât cineva face acest lucru, iar liniile genealogice cele mai influente nu sunt neapărat şi cele mai faimoase. De cele mai multe ori, personajele cu adevărat influente lucrează în culise, acolo unde se află adevărata putere. Stuarţii au corespuns o vreme, dar nimeni nu este indispensabil cauzei, iar la vremea respectivă structurile puteau deja conduce ţările prin intermediul societăţilor secrete şi al mai multor fruntaşi. Era puterii singulare a monarhului se terminase. Aşa s-au petrecut lucrurile inclusiv în Regatul Unit, după decapitarea lui Charles I. Chiar şi după restaurarea monarhiei, Carol al II-lea a rămas o marionetă în mâinile Frăţiei, care primea ordine de la aceasta la fel cum le primise la vremea sa Oliver Cromwell, atunci când le-a permis „evreilor” (arienilor) să se întoarcă în Anglia în anul 1655, pentru prima oară după expulzarea lor de către Edward I din anul 1290. Aşa cum spuneam mai devreme, aceasta era perioada în care Nobilimea Neagră din Amsterdam se pregătea să îşi instaleze omul, pe Wilhelm de Orania, pe tronul britanic.
Toate aceste evenimente se întrepătrund cu o precizie remarcabilă întrucât au fost coordonate din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, care poate privi cu uşurinţă în dimensiunea noastră. Biserica creştină a fost divizată în facţiuni rivale şi violente de către rozicrucianul Martin Luther, proces care a condus apoi la apariţia unei ramuri protestante încă şi mai extremistă, numită calvinism, cunoscută ulterior sub numele de puritani. Fondatorul acesteia, Jean Calvin, se numea de fapt Jean Caum şi era din Noyons, Franţa, unde a fost educat la colegiul controlat de Frăţie College du Montagu. Tot aici a fost educat cândva Ignatius de Loyola, fondatorul „catolic” al Societăţii lui Iisus – iezuiţii. Caum s-a mutat la Parsi, iar apoi la Geneva, în Elveţia, unde a devenit cunoscut sub numele de Cohen. Acest nume provine de la cuvântul „preot” şi se leagă de şcolile misterelor egiptene. În Geneva a fost creată (de către el sau de altcineva) filozofia numită calvinism. Caum şi-a schimbat din nou numele, în Calvin, pentru a fi mai uşor acceptat de către englezi, care au devenit principala ţintă a noii religii (creată în realitate de aceeaşi sursă ca şi cele de dinaintea ei). Calvinismul era religia care trebuia să slujească intereselor Frăţiei în următoarea etapă a planului. El se focaliza rigid asupra celor zece porunci ale lui „Moise” şi asupra textelor din Vechiul Testament (desigur, înţelese cât mai literal cu putinţă, nu simbolic). Scopul era crucial: până acum, religia creştină respinsese percepţia de dobânzi la împrumuturile acordate. Acum, când bancherii Nobilimii Negre încercau să preia controlul asupra Angliei, o ţară creştină, folosindu-se de aristocraţia aparent „creştină”, a sosit vremea ca această regulă să înceteze, iar perceperea dobânzilor să devină norma general acceptată. De aceea, calvinismul a sprijinit această practică şi una din cele mai mari beneficiare a fost Elveţia, ţara în care a fost conceput acest complot şi care a devenit centrul sistemului bancar mondial. Un alt rol al calvinismului a fost de a insista asupra arderii pe rug a vrăjitoarelor, continuând să scoată astfel din circulaţie cunoaşterea secretă. Nobilimea Neagră dorea ca omul lor, Wilhelm de Orania, să fie aşezat pe tronul Angliei, scop în care a fost necesară înlăturarea de la putere a lui Charles I, pe care l-au şi decapitat în anul 1649. Calvinismul a fost folosit pentru crearea unei stări de agitaţie împotriva monarhiei. Astfel a apărut Oliver Cromwell, francmason şi calvinist deopotrivă, care şi-a jucat rolul în noul conflict manipulat de aceeaşi putere, ce a condus la Războiul Civil Englez dintre roialişti şi „capetele rotunde”…
Pe data de 3 septembrie 1921, o publicaţie a Lordului Alfred Douglas numită Plain English (n.n. cu sensul de: a vorbi pe şleau, a spune lucrurilor pe nume) a prezentat conţinutul corespondenţei care a stat la baza complotului ce avea să conducă la decapitarea lui Charles I. Textul afirma că documentele fuseseră găsite la Sinagoga din Mulheim de un anume L.A. Van Valckert. Erau scrise în limba germană şi erau considerate pierdute din timpul războaielor lui Napoleon. O scrisoare adresată de Oliver Cromwell lui Ebenzer Pratt la data de 6 iunie 1647 spune:
„În schimbul acestui sprijin financiar voi susţine revenirea evreilor în Anglia. Acest lucru este imposibil atât timp cât Charles rămâne în viaţă. Charles nu poate fi executat fără un proces, iar la ora actuală nu există motive adecvate pentru aşa ceva. De aceea, recomand ca Charles să fie asasinat. Nu doresc să am nimic de-a face cu numirea asasinului, dar sunt dispus să contribui la scăparea lui”.
Răspunsul lui Ebenezer Pratt a venit la data de 12 iulie 1647:
„Vă vom acorda ajutorul financiar de îndată ce Charles va fi înlăturat de la putere şi evreii vor fi reprimiţi în Anglia. Asasinarea lui Charles este prea periculoasă. De aceea, ar trebui să i se dea posibilitatea să încerce să scape. În acest fel, se creează premisele judecării şi execuţiei lui. Sprijinul acordat va fi masiv, dar este inutil să discutăm condiţiile până când nu va începe procesul lui Charles”.
Publicarea acestui text a fost atât de şocantă încât reţeaua Frăţiei a dispus încarcerarea Lordului Alfred Douglas, sub pretextul unei calomnii publicate în aceeaşi revistă la adresa lui Winston Churchill. Mi-e greu să înţeleg cum ai putea calomnia un satanist de talia lui Churchill. Corespondenţa dintre Cromwell şi Pratt a prezis exact felul în care s-au derulat evenimentele. Pe data de 12 noiembrie 1647, lui Charles I i s-a permis să evadeze, ba chiar să se „ascundă” pe insula Wight, la sud de Anglia, locul în care scriu acest capitol. Charles a fost recapturat, şi tocmai când Parlamentul părea să fie dispus să îi cruţe viaţa, Cromwell, devenit între timp Lord Protector, i-a demis pe toţi parlamentarii dispuşi să semneze actul de graţiere. Istoria numeşte ceea ce a mai rămas din Parlamentul Britanic: „Parlamentul fracturat”. Cromwell a ordonat un alt proces, căci le promisese susţinătorilor săi din Amsterdam că Charles va fi executat. Documentul de punere sub acuzare a fost redactat de Isaac Dorislaus, agentul în Anglia al Manasseh ben Israel, unul din numeroşii finanţatori din Amsterdam ai „revoluţiei” lui Cromwell. Rezultatul procesului a fost decapitarea publică a lui Charles, urmată de permisiunea acordată de Cromwell „evreilor” să se întoarcă în Anglia. Repet ce am mai spus: aceştia nu sunt cu adevărat evrei, ci reprezentanţi ai ierarhiei financiare a Nobilimii Negre şi ai Frăţiei, care se ascund în spatele termenului de „evrei” şi care îi manipulează fără milă pe marea majoritate a celor care se auto-denumesc „evrei”. După moartea lui Cromwell din anul 1661, mulţi din adepţii săi calvinist-puritani au fugit în America pentru a scăpa de „persecuţiile religioase” care au urmat după reinstaurarea monarhiei sub Charles II. Aceştia au fost fanaticii religioşi care au măcelărit populaţia nativă sub stindardul lui „Dumnezeu”. Pentru a-l aduce la sentimente mai bune pe Charles, bancherii din Amsterdam ai Nobilimii Negre au fost nevoiţi să provoace un crah financiar în Anglia. În cele din urmă s-a semnat un „tratat de pace” între Olanda şi Anglia, în anul 1667, prin care Wilhelm de Orania (Nobilimea Neagră) s-a însurat cu Mary, fiica Ducelui de York. Când Charles II a murit în anul 1685, pe tronul Angliei a venit Ducele de York, sub numele de James II. Tot ce mai avea acum de făcut Frăţia era să îl înlăture de pe tron, pentru ca omul lor să poată ajunge în sfârşit regele Angliei. Membrii săi au început să-i mituiască pe cei mai influenţi susţinători ai regelui James II, şi primul care a muşcat momeala a fost John Churchill, reptilianul duce de Marlborough. Documentele arată că Churchill a încasat o mită în valoare totală de 60.000 de lire sterline (o sumă fabuloasă în acele zile) de la reprezentanţii unor familii olandeze şi spaniole precum Sir Solomon de Medina şi Antonio Machado. Un alt cercetător, Eustace Mullins, afirmă că suma reală a fost mai degrabă de 350.000 de lire.
John Churchill, duce de Marlborough, a fost unul din strămoşii primului ministru Sir Winston Churchill, cel care a guvernat Anglia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Conexiunea dintre clanul Churchill şi Frăţie continuă până în zilele noastre. Nora lui Sir Winston, Pamela, s-a măritat cu americanul Averell Harriman, unul din cei mai mari manipulatori ai Frăţiei din secolul XX, despre care am vorbit pe larg în lucrarea Şi adevărul vă va face liberi. Pamela Harriman, care fusese măritată anterior cu fiul lui Winston, Randolph, a devenit foarte influentă în cadrul Partidului Democrat American, fiind considerată una din principalele forţe care au stat la baza alegerii lui Bill Clinton ca preşedinte al SUA. A fost răsplătită de acesta prin numirea ei ca ambasador al SUA la Paris (unul din oraşele cheie ale Frăţiei), unde a şi murit în anul 1997, la vârsta de 76 de ani. Fiul ei, numit de asemenea Winston, este membru în Parlamentul Britanic şi foarte apropiat de Rothschild-zi. Înainte de a se mărita cu Averell Harriman, Pamela Churchill s-a întâlnit cu Elie de Rothschild. În anul 1995, familia Churchill a primit 12,5 milioane de lire sterline din banii Loteriei Naţionale, în urma vânzării unei părţi din „discursurile către naţiune” ale lui Winston Churchill din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste discursuri au fost cumpărate din bani publici de către National Heritage Memorial Board, al cărui preşedinte era… Lord Jacob Rothschild. Doar o coincidenţă, nu vă faceţi probleme! Atât familia Churchill cât şi clanul Harriman sunt linii genealogice hibride. Unul din strămoşii Pamelei Hariman a conspirat cu familia Percy, strămoşii lui George Bush, în încercarea de a arunca în aer Casa Parlamentului prin aşa-numitul Complot al Prafului de Puşcă, condus de Guy Fawkes, care a avut loc pe data de 5 noiembrie 1605. După ce a devenit o Harriman, Pamela a început să reprezinte aripa „democrată” a Frăţiei, în timp ce familia Bush, asociaţi şi parteneri apropiaţi de afaceri cu Harriman-ii, reprezintă aripa „republicană” a aceleiaşi organizaţii. Ambele aripi au răspuns apelului stăpânului comun, care dorea să se asigure că nici în Statele Unite, la fel ca în toate celelalte ţări, nu există decât un singur partid. Cei din familia Bush sunt prieteni apropiaţi ai Windsor-ilor, lucru care nu ar trebui să-i surprindă pe cititorii care au citit până acum această carte, căci toţi sunt reptilieni care îşi schimbă forma. Atât Bush cât şi asociatul său, neobositul manipulator global al Frăţiei Henry Kissinger, au fost înnobilaţi de regina Elisabeta II.
Versiunea modernă a francmasoneriei s-a extins rapid de la obscurul său început din vremea templierilor şi a altor iniţiaţi ai misterelor. Marea Lojă a Angliei – centrul reţelei – a apărut formal la data de 24 iunie 1717, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, o zi sacră pentru cavalerii templieri şi o referire evidentă la Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (sau Cavaleri de Malta). Ioan Botezătorul este sfântul patron al francmasonilor şi al templierilor, căci numele babilonian al lui Ioan era Oannes, care corespundea aceluiaşi Nimrod. Şase sau şapte ani mai târziu a urmat crearea Marii Loji Irlandeze. Multe din lojile militare apărute în regimentele din armata Marii Britanii sunt susţinute de loja irlandeză, nu de cea engleză. Clanurile scoţiene au introdus francmasoneria în Franţa (unde locuiau fraţii lor de sânge). Nu îl voi menţiona în această privinţă decât pe Andrew Michael Ramsey, tutorele pretendentului scoţian din familia Stuart la tronul Angliei, prinţul Charlie. Ramsey s-a născut în Scoţia prin anii 1680 şi era prieten apropiat cu Isaac Newton, marele maestru al Prioriei Sionului. A fost membru în elita multor organizaţii, inclusiv într-un fel de societate rozicruciană numită Filadelfienii (numită după oraşul din care a fost orchestrat Războiul American pentru Independenţă), şi în ordinul cavaleresc francez Sfântul Lazăr. Multe din aceste grupuri de elită le dădeau iniţiaţilor nume ezoterice, iar numele lui Ramsey era „Chevalier” (n.n. „Cavalerul”, în limba franceză). A jucat un rol important în răspândirea francmasoneriei şi este amintit frecvent în cercurile francmasone pentru două versiuni ale aceluiaşi discurs pe care l-a ţinut în decembrie 1736 şi respectiv martie 1737. Acesta a rămas cunoscut sub numele de Oraţiunea lui Ramsey şi prezintă o parte din istoria francmasoneriei. Ramsey confirmă că această organizaţie derivă din şcolile antice ale misterelor închinate Dianei, Minervei şi lui Isis (Semiramidei). El afirmă că francmasoneria în varianta ei modernă îşi are originile în Ţara Sfântă, în perioada Cruciadelor (a templierilor) şi nu a avut nimic de-a face cu breasla zidarilor. Ramsey arată că „ordinul nostru” (templierii) a fuzionat cu cel al Cavalerilor Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta), şi că din acel moment, „lojile noastre au luat numele de Lojile Sfântului Ioan”. Cu sprijinul activ al lui Ramsey, francmasoneria din Franţa a realizat o fuziune extrem de importantă cu iacobinii, devenind cunoscută ca Francmasoneria Marelui Orient. Există reţele ale Marelui Orient şi în alte ţări, precum Brazilia şi Portugalia. Numele de Marele Orient este legat chiar de Orientul Mijlociu, ritualurile sale fiind inspirate din cele ale cultului lui Zoroastru din Persia, al lui Ishtar şi Tammuz (Semiramida şi Nimrod) din Babilon, al Demetrei, Persfenonei şi lui Dionisos din Grecia, al Afroditei şi al lui Adonis din Siria, al lui Isis şi Osiris din Egipt, şi al lui Mithra din Persia. Marele Orient francez a fost forţa care s-a ascuns în spatele Revoluţiei Franceze, pe care a manipulat-o şi a coordonat-o în totalitate. Din punctul de vedere al Frăţiei, aceste „revoluţii” nu au nimic de-a face cu libertatea, ci exclusiv cu implementarea Agendei sale de cucerire a controlului la nivel global. Celebrul strigăt al revoluţionarilor francezi: „Libertate, egalitate, fraternitate!” este un moto francmason.
Jahbulon – zeul la care se inchina francmasonii !
Am ajuns in nucleul secret al masoneriei, asa ca, cei care veti studia temeinic acest articol, o sa intelegeti imediat, pentru ca nu este greu. Dupa cum veti vedea, aproape toti masonii de grade superioare, raspund cu brio la toate intrebarile, dar exista una, atat de grea, incat ei nu pot raspunde: „si cu Jahbulon cum este ?”.
De pe Yogaesoteric.net citez urmatoarele:
„Francmasoneria îl venerează pe Lucifer – Satan
Francmasoneria a susţinut mereu că se închină Marelui Arhitect pe care îl prezintă ca fiind Dumnezeu. Afirmaţiile unor francmasoni importanţi, simbolurile utilizate în ritualurile şi emblemele masonice demonstrează că masoneria este o sectă satanică şi că acest Mare Arhitect nu este Dumnezeu Tatăl, ci Satan-Lucifer.
Albert Pike a fost şi este încă una din cele mai proeminente figuri masonice ale Ritului Scoţian, iar ideile sale au fost de multe ori catalogate drept sataniste. Cu toate acestea în numărul din ianuarie 1990 al revistei New Age Magazine, editată de aripa din Charleston SUA a Ritului Scoţian, lucrarea cea mai importantă a lui Albert Pike – „Morală şi dogmă”, scrisă în 1871 – este prezentată ca fiind „un ghid masonic pentru viaţa de zi cu zi.” (1) Într-un alt jurnal masonic publicat pe Internet, aparţinând tot Ritului Scoţian (Scottish Rite Journal) găsim următoarele elogii la adresa lui Albert Pike, care demonstrează ce rol important joacă acesta şi astăzi în cadrul Ritului: „Cândva fratele Mark Twain observa că se poate stabili caracterul unui popor după caracterul oamenilor sau evenimentelor pentru care acesta ridică monumente. Acest lucru este probabil adevărat. În cazul lui Albert Pike este. Numele său a fost atribuit unor şcoli, străzi, burse, vitralii, loji masonice, unui parc şi chiar unui parfum pentru bărbaţi.” (2)
Acest citat semnificativ ne face să realizăm cât de mult şi-au pus amprenta „valorile” masonice asupra societăţii moderne. Îngrijorător, dat fiind ce idei propovăduia Albert Pike. Francmasonii se apără încercând să îl prezinte pe Albert Pike drept un personaj marginal, puţin citit şi cunoscut. Cum se face atunci că acestui personaj atât de „puţin important” pentru francmasonerie i s-a ridicat drept memorial, loc în care este şi înmormântat, House of Temple (foto) din Washington DC, adică exact sediul central al Consiliului Suprem de grad 33 al Ritului Scoţian? Parafrazând citatul de mai sus am putea spune că putem cunoaşte natura francmasoneriei după persoanele căreia îi ridică monumente.
În iulie 1889 Albert Pike trebuia să participe în calitate de Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale (un rang foarte înalt în francmasonerie) la Convenţia Supremului Consiliu de la Paris, unde urma să se găsească soluţia pentru o dispută dintre lojile franceze şi cele engleze. Conflictul izbucnise pe marginea unei probleme cheie, aceea a zeităţii sau divinăţii căreia i se închină masonii. Francezii considerau că nu trebuie să existe alt Dumnezeu decât omul sau omenirea, concepţie care a dat naştere apoi unui nou curent cultural, impus sub numele de umanism. Englezii nu erau de acord şi susţineau necesitatea existenţei unei componente religioase.
Albert Pike avea rolul de a concilia cele două tabere, gradul înalt pe care îl deţinea permiţându-i să cunoască natura adevăratei „zeităţi” căreia i se închinaseră fără să ştie masonii dintotdeauna. Întrucât sănătatea nu îi permitea să facă drumul până în Franţa, Albert Pike a trimis o scrisoare din care au fost reproduse fragmente în publicaţiile masonice ale vremii, atât în Franţa cât şi în Anglia. Iată ce scria el: „Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (adică gradul 33 în Ritul Scoţian n.n) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică (masonii îşi spuneau şi filozofi n.n.) este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.” (3)
Un monstru oribil îşi ţese plasa în jurul Pământului
Oricât s-a strădui masonii să dezmintă sau să ascundă teribilul adevăr dezvăluit de la cel mai înalt nivel al francmasoneriei de Albert Pike, simbolurile, ritualurile şi efectele acţiunilor lor îi trădează. În mod cert cea mai mare parte a masonilor sunt doar o masă de manevră pentru cei aflaţi la nivelele înalte care cunosc natura fiinţei pe care o slujesc şi în mod deliberat îi atrag şi pe alţii în această imensă înşelăciune. Acesta este, evident, satanism.
De-abia la nivelul gradului 13 din ritul scoţian, numit Arca Regală masonii primesc dovada explicită că venerează un demon, un monstru oribil. La acest grad li se revelează numele şi înfăţişarea Marelui Arhitect. Iată ce a descoperit Iuri Lina: „Realitatea din spatele scenei se arată a fi complet diferită pe măsură ce urci în grad. În ţările creştine francmasoneria este zugrăvită într-o haină creştină, în ţările islamice într-una musulmană, etc. În realitate ordinul venerează o altă fiinţă, pe Marele Arhitect al Universului, numit Jahbulon (foto) a cărui natură seamănă foarte mult cu cea a lui Lucifer. Doar după ce ajunge la gradele înalte, francmasonul este informat că Marele Arhitect al Universului este numit Jahbulon. La gradul Royal Arch este revelată înfăţişarea lui. El are corp de păianjen şi trei capete, unul de pisică, al doilea de broască şi al treilea de om.” (4)
Cercetătorul englez Stephen Knight a realizat un interviu cu 57 de francmasoni care trecuseră de gradul 13. Aceştia au răspuns fără probleme la toate întrebările până când s-a ajuns la subiectul Jahbulon şi au fost întrebaţi „Şi cu Jahbulon cum e?” „În acel moment, relatează autorul, situaţia a devenit tensionată, au încercat să schimbe subiectul, nu au vrut să mai continue interviul sau au spus minciuni jenante.” (5)
E de înţeles deci de ce francmasonii evită să vorbească despre acest subiect. Ei venerează un demon îngrozitor, a cărui reprezentare este o cumplită pervertire a Treimii divine. Acest păianjen cu trei capete îşi întinde plasa peste întreaga planetă pentru a prinde în capcana sa cât mai multe suflete. De aceea deasupra uneia din cele două coloane care stau la intrarea în orice templu masonic se află un glob pământesc prins într-o plasă. Acelaşi simbol apare şi pe steagurile unor organizaţii mondiale de origine masonică ca o expresie a capcanei masonice planetare actuale.
Demoni pe frontispiciul masoneriei britanice
Simboluri sataniste apar pe clădirile cele mai importante ale masoneriei. Sediul central al Marii Loji Unite a Angliei din Londra, numit Masonic Hall, leagănul francmasoneriei mondiale moderne poartă chiar deasupra intrării o emblemă masonică (foto) pe care a răspândit-o apoi în întreaga lume. Aceeaşi emblemă serveşte drept firmă şi pentru un restaurant (foto) din apropiere destinat masonilor. Pe aceasta din urmă se vede şi mai clar că fiinţele care ţin scutul din mijloc au aripi de înger şi copite în loc de picioare, ca şi cum ar fi demoni.
Sub aceşti îngeri cu copite, adică îngeri decăzuţi se află următoarea inscripţie definitorie pentru doctrina francmasonică: „Audi, Vide, Tace” adică „Auzi, Vezi şi Taci” sau mai precis păstrează secretul indiferent de ceea ce vezi şi auzi în interiorul francmasoneriei. Acest motto este o formă prescurtată a unui proverb latin „Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „auzi, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti/să fi lăsat în pace”. Semnificativ, putem spune şi perfect ilustrat de faptul că toţi cei care nu tac cu privire la adevărata natură a masoneriei nu sunt lăsaţi să trăiască în pace.
A fost nevoie ca francmasoneria să îşi creeze în jur această veritabilă conspiraţie a tăcerii tocmai din cauza naturii sale satanice, pentru a-şi ascunde oribilul secret. Dacă ar fi doar o organizaţie de caritate şi întrajutorare aşa cum vrea să pară, ar mai fost necesare jurămintele teribile pe care le impune membrilor săi pentru ca aceştia să păstreze tăcerea? „Jur că nu voi revela niciodată secretul francmasonilor decât unui frate de lojă şi în prezenţa venerabilului mare maestru. În caz de abatere mă supun la următoarea pedeapsă: limba mea să fie smulsă, inima mea străpunsă, iar corpul meu zdobit şi transformat în cenuşă pentru a fi aruncată în vânt”… aşa sună unul din jurămintele depus de un mason.
Asemenea „jurăminte” pot aparţine numai unei organizaţii diabolice. Iar faptul că ele nu sunt doar o figură de stil este demonstrat din plin de moartea în condiţii suspecte a unor persoane care au trădat francmasoneria. (6)
Mai sunt multe lucruri de spus pe marginea acestui subiect, întrucât toate simbolurile şi ritualurile masonice sunt puternic încărcate de această semnificaţie satanică. În toate scrierile masonice vom găsi timpul măsurat în Anno Lucis nu în Anno Domini-care ia ca an zero naşterea lui Isus Christos. Anno Lucis se obţine adăugând 4000 de ani la Anno Domini, astfel că anul 2006 devine anul 6006. Masonii dezmint faptul că îşi măsoară până şi timpul raportat la Lucifer, susţinând că Lucis înseamnă lumină, şi că ar fi vorba de lumina cunoaşterii care este ceva bun.
Care este natura acestei lumini putem vedea în ilustraţiile masonice alăturate în care este prezentat într-o formă simbolică ritualul de iniţiere în primul grad. În partea de sus a ambelor desene se află Soarele şi Luna, însă nu Soarele – care a fost dintotdeauna asociat cu Dumnezeu Tatăl luminează loja ci o altă lumină, cea a unei stele. Steaua care răsare strălucitoare şi marchează începerea unei noi ere, Noua Ordine Mondială este un simbol central în masonerie. Această stea strălucitoare este Luceafărul de dimineaţă, numit aşa de astronomii din vechime tocmai pentru este ultima stea care rămâne pe cer dimineaţa concurând lumina Soarelui, exact aşa cum Lucifer, numit şi „fiul dimineţii” se consideră egalul lui Dumnezeu.
Vedem deci cum încă de la primii paşi în masonerie totul se învârte în jurul unor concepte şi doctrine luciferico-satanice. Ceea ce uită însă francmasonii şi cei care îi conduc este că în cele din urmă lumina Soarelui devine atât de puternică încât oricât de strălucitor ar fi putut părea la un moment dat Luceafărul, în cele din urmă acesta dispare cu totul. Puterea sa nu este decât una trecătoare, iar lumina care îl face să strălucească nu este decât o palidă reflectare a luminii Soarelui. La fel se va petrece şi cu francmasoneria, care a reuşit temporar să îşi ţeasă plasa în jurul acestei planete, dar care după cum se exprima un bine cunoscut autor de dezvăluiri (4) „poartă în ea sămânţa propriei autodistrugeri” prin chiar venerarea unei fiinţe care se opune ordinii divine. „[1]
Reptilienii Anunnaki reprezinta simbolul Jahbulon !
Blazonul Casei Regale britanice numita Windsor (fosta Saxa-Coburg-Gotha-Battenberg)
Pe acest site, cei mai vechi cercetatori in domeniul conspiratiilor, ati observat, dupa cum am prezentat, ca liniile genealogice ale Iluminatilor, au inceput in Sumer, fiind create de Anunnaki, desemnand astfel pe copiii lor, cei din familiile regale, sa conduca in numele lor. Printul Nicholas de Vere von Drakenberg, recunoaste aceste aspecte, in cartea sa „Mostenirea Dragonului – istoria secreta a liniilor genealogice regale”. Oricine, se uita cu atentie la blazoanele familiilor regale, or sa vada pe multe dintre ele, niste reptile inaripate.
Ritualurile profund sataniste din cadrul masoneriei de la prima intiere pana la ultima!
Juramantul masonic pe care un initiat il depune in fata „fratilor” prin care isi da acordul sa fie torturat si ucis, daca cumva va revela secretele fratiei lor.
Juramantul francmasonic
„Jur, in numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor, sa nu divulg niciodata secretele, semnele, cuvintele, invataturile sau practicile francmasoneriei si sa pastrez tacere vesnica asupra lor.
Fagaduiesc si jur sa nu tradez niciodata nimic din acestea, nici prin scris, nici prin grai, nici prin gesturi, nici sa pun pe altcineva sa scrie, sa litografieze, sa graveze, sa tipareasca ceva, sa nu dau in vileag in vre-un fel ceea ce mi s-a descoperit pana in aceasta clipa sau ce mi se va descoperi in viitor. Daca nu ma voi tine de cuvant, ma oblig sa ma supun la urmatoarea pedeapsa:
– sa mi se arda buzele cu fier inrosit;
– sa mi se taie o mana;
– sa mi se smulga limba din gura;
– sa mi se reteze gatul;
– cadavrul meu sa fie spanzurat in loja in timpul primirii unui nou frate, iar dupa aceea sa fie ars iar cenusa aruncata in vant.”
Evenimentul Zilei – Nr. 1466 – 22 aprilie 1997
Arhitectii Anunnaki-lor ce construiesc Noua Ordine Mondiala!
Albert Pike, decedat în 1891, a fost una dintre cele mai de seamă personaje ale masoneriei mondiale. Cele mai celebre tituluri ale sale erau acelea de Suveran Mare Comandor al Consiliului Suprem al gradului 33 şi Suprem Pontif al Masoneriei Universale. In cartea sa „Morală şi Dogmă”, scrisă in anul 1888 pentru masonii cu grade superioare, el arată cum sunt induse în eroare nivelurile inferioare:
„Gradele Albastre nu sunt decât curtea exte-rioară sau porticul Templului. Iniţiatului îi sunt înfăţişate o parte din simboluri, dar el este intenţionat indus în eroare de false interpretări. Nu este cazul ca el să le înţeleagă, ci doar să creadă că le înţelege… Adevărata lor semnificaţie este rezervată doar Adepţilor, Prinţii Francmasoneriei.”
Sensuri si… iar sensuri
Până şi masonii din gradele 32 şi 33 sunt induşi în eroare dacă nu fac parte din descendenţi. Jim Shaw afirmă că simbolurile sunt interpretate diferit chiar de către masoni, existând astfel două sensuri ale acestora: cel exoteric pentru iniţiaţii inferiori, şi cel ezoteric pentru cei superiori. Dar există şi un al treilea, adevărul, rezervat doar elitei de iniţiaţi descendenţi şi celor care trec dincolo de nivelurile oficiale ale societăţilor secrete – cei din gradele neoficiale ale Iluminaţilor. Shaw afirmă că masoneria adoră natura, Soarele şi Luna, prin simbolul falusului. El spune că falusul reprezintă Soarele în uniune sexuală cu Pământul feminin, pentru a aduce o noua viaţă.
La un anumit nivel este adevărat, dar mult prea puţin. Să luăm ca exemplu simbolul masonic, pătratul şi compasul. Acestea sunt aşezate mereu deasupra scaunului (tronului) Maestrului Adorator, care este amplasat la est în Templele Masonice, direcţia răsăritului. Shaw mărturiseşte că masonilor de grad inferior li se spune că pătratul trebuie să le reamintească să fie cinstiţi în relaţiile cu toţi oamenii (scuză-mă că râd). Iar compasul este pentru a învăţa să-şi „circumscrie” pasiunile şi să-şi controleze dorinţele. Poate că francmasonul pedofil si criminal in serie George Bush a lipsit de la acea întrunire.
Shaw mărturiseşte că „adevăratul” înţeles le este revelat abia mai târziu, şi anume că falusul masculin al Soarelui impregnează Pământul feminin, simbolizat ca pătrat.8 Din nou acest lucru este adevărat d4oar la un anumit nivel, dar la cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor compasul şi pătratul reprezintă impregnarea care perpetuează descendenţii. Simbolul V şi A al Reginei Victoria şi al prinţului german Albert, ambii descendenţi reptilieni, ca şi litera G din sigla francmasonilor, reprezintă acelaşi lucru.
Toate aceste simboluri şi coduri ale societăţilor secrete au un sens pentru iniţiaţii de grade inferioare, unul pentru cei de grade superioare şi altul pentru cei care ajung pe cele mai înalte niveluri ale Iluminaţilor (adevărata interpretare). In „jurămintele de sânge” (numite „Obligaţie”), iniţiatul acceptă de bună voie să fie torturat şi chiar ucis, în cazul în care revelează „secretele”. Astfel se menţine compartimentarea în cadrul căreia nivelurile superioare nu dezvăluie „secretele” nivelurilor inferioare. De fapt, recunoaşte Jim Shaw, nici la nivelul gradului 33 nu afli nimic valoros.
Adevăratele chestiuni există deasupra nivelurilor oficiale, şi doar câţiva masoni ajung acolo. Francmasoneria este o hazna de înşelătorie şi ipocrizie, iar jurămintele făcute către societăţile secrete şi către „fraţii” iniţiaţi întrec cu mult orice jurământ făcut vreodată ţării sau poporului ca preşedinte, prim-ministru, membru al Congresului sau Parlamentului, poliţist sau judecător. Jim Shaw scrie in cartea sa „Inselactiunea Mortala” (The Deadly Deception):
„Masonul jură să păstreze secretele altui mason pentru a-l proteja, chiar dacă aceasta implică ascunderea dovezilor unui delict. în unele grade trădarea şi crima sunt exceptate. Dar în gradele superioare nu sunt excepţii de la această promisiune de tăinuire a adevărului. Obligaţiile, dacă e să dăm crezare învăţăturilor masonice, pot cere unui mason să depună mărturie falsă, sperjur sau (în cazul unui judecător) să dea un verdict greşit pentru a proteja un frate mason.”
Mai multe cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/top-10-fosti-masoni-care-au-dezvaluit-ca-masoneria-este-o-organizatie-malefica.
Catafalcul, sicriul, scheletul – decoruri sataniste in templele masonice
Loja este denumirea pe care masonii o dau atât „celulelor” fracmasoneriei, cât şi locului unde ei se reunesc (aşa-zisul „templu” sau „atelier”). Este locul unde se desfăşoară sinistrele ritualuri masonice, se iau hotărârile şi se iniţiază neofiţii. Fracmasonul I. T. Ulie, care numără 54 de ani de viaţă în sânul odioasei frăţii, vorbeşte astfel despre lojă: “Condiţia esenţială este ca orice local de lojă să fie cât mai ferit de curiozitatea profanilor. Ferestrele nu se vor deschide niciodată în timpul lucrărilor, căci ar oferi accesul privirilor profane. Secretul este prima caracteristică a ordinului. În zilele când nu se ţin şedinţe, se vor deschide seara ferestrele pentru curăţenie şi aerisirea locului”… Această scurtă descriere pune în evidenţă una dintre cele mai bizare caracteristici ale masoneriei: păstrarea strictă a secretului. Ce şi de ce păzesc cu atâta străşnicie francmasonii? Modul în care este alcătuit templul masonic vorbeşte de la sine.
Loja se compune din trei camere:
1. Vestibulul (zisă şi sala paşilor pierduţi, parviz), în limbajul nostru un fel de anticameră;
2. Camera de reflecţie (camera obscură sau de chibzuinţă);
3. Loja propiu-zisă (Templul sau Atelierul).
De afară se pătrunde în antreu. Este primul loc unde începe să se simtă stranietatea masoneriei. La uşă sunt două butoane de sonerie, dintre care unul cunoscut numai membrilor lojei, fiind bine ascuns vederii; altul vizibil pentru profani.
Planul lojii
Camera de reflecţie se află totdeauna departe de templu, pentru ca la prima primire a profanului acesta să nu vadă cumva interiorul macabru al templului. Este vecină cu vestibulul de unde, prin mecanismul secret ce-l posedă loja, se poate acţiona în camera “de chibzuinţă”, regizând o atmosferă lugubră: se vorbeşte prin gura unui craniu, se mişcă un schelet şi se urmăresc mişcările profanilor.
Clanţa dinăuntru se scoate ca profanul să nu poată ieşi singur de aici; pentru siguranţă se închide uşa cu zăvor pe dinafară. Stranietatea acestui test de început sugerează fără nici un dubiu caracterul satanic al “misterelor” în care iniţiază masoneria. Şi înţelegem mai bine de ce francmasonul Ulie spune că “ferestrele nu se vor deschide niciodată în timpul lucrărilor”; ar ieşi la lumină oribilele lor secrete.
Decorul acestei încăperi este unul satanist. În ea se află un catafalc cu trei trepte, un sicriu fără capac în care se găseşte un schelet, o masă şi un scaun simple de lemn, tubul secret prin care se vorbeşte, mecanismul secret cu ajutorul căruia se mânuieşte scheletul, fereastra secretă prin care ochiul pervers al masonului versat urmăreşte mişcările profanului. Pereţii, uşa şi ferestrele sunt tapisate în negru. Scrise cu alb, pot fi citite următoarele inscripţii ameninţătoare:
“Dacă te aduce aici curiozitatea, retrage-te!”
“Dacă eşti capabil a te preface… tremură, te vom decoperi.”
„Dacă sufletul tău a simţit frica… nu mai înainta.”
„Dacă te temi a fi luminat asupra defectelor tale… nu te vom primi.”
„Dacă vrei onoruri şi distincţii nu-ţi vom da.”
„Dacă stărui, vei fi purificat, vei ieşi din abisul întunericului vei vedea lumină.”
Pe sicriu stă scris: „Vezi că sunt schelet uscat, spune acum tu muritor, ce sunt… rege sau cerşetor!”
Vestibulul este, aşa cum am mai spus, camera de unde se mânuiesc instrumentele în camera obscură.
Loja, cea mai importantă sală a sediului, trebuie să fie cât mai impunătoare, pentru a impresiona cât mai mult. Strivit de grandoarea oribilă a locului sau aţâţat de impulsul puterii luciferice, neofitul este o pradă uşoară pentru suflul malefic ce hrăneşte masoneria.
Loja este aranjată în felul următor:
La Răsărit (Orient) se află tronul cu 3-5 trepte al „venerabilului” (Marele maestru) al Lojei. În spatele venerabilului este platforma pentru vizitatori (la maleficele întruniri nu pot fi primiţi în vizită decât masonii). De o parte şi de alta, în faţa tronului sunt locurile secretarului şi marelui orator, pe tronuri cu 2-3 trepte. În mijlocul templului este altarul lojei (pe un tron cu trei trepte), înconjurat de trei lumini aranjate în formă de triunghi.
Pe partea de Nord şi Sud se află câte o coloană, numite Jakin şi Boaz, în dreptul cărora se înşiruie supuşi „fraţii”; în dreptul celor două coloane se află primul şi al doilea supraveghetor, aşezaţi pe tronuri cu două trepte, executorii ordinelor Marelui Maestru.
În încăpere se mai află o piatră brută (reprezentându-l pe neofit înainte de iniţiere) şi o piatră cioplită (înfăţişându-l „purificat” conform straniei metode masonice, după ridicarea din coşciug), trei ciocane pentru venerabil şi cei doi supraveghetori; obiecte simbolice folosite în ciudatele ritualuri: un glob terestru, două echere, bande negre pentru iniţiere, şorţuri din piele, cordoane, un buzdugan (pentru maestrul de ceremonii), o sabie mare pentru venerabil, 24 săbii simple pentru ceilalţi, două urne pentru votat cu bile (albe şi negre), o portavoce pe masa venerabilului, trunchiul văduvei (un sac) pentru colecta de bani, sacul de propuneri (pentru diverse chestiuni), un triunghi cu un ochi în mijloc, un sicriu cu capac, un catafalc cu trei trepte pentru sicriu, tavanul înstelat. Pereţii sunt tapisaţi cu roşu sau negru. Fiecare persoană şi obiect din cele descrise mai sus are un rol bine determinat în funcţionarea mecanismului masonic.
Venerabilul conduce lucrările ajutat de supraveghetor. La inaugurarea unei loji venerabilul spune: „lumină misterioasă şi divină… foc sacru… inima universului… principiu etern al lumii şi al fiinţelor… simbol al M.A.A.U., luminează spiritul nostru, întăreşte inimile noastre şi împlântă în noi focul dătător de viaţă masonică…”
Şi mai departe: „În gloria M.A.A.U., în numele Marelui Maestru al ordinului şi în virtutea puterilor conferite mie: Declar noul templu…….. consacrat virtuţii şi propagării realei şi liberei societăţi a fracmasonilor.”
Cele 33 de grade ale Ritului Scotial Antic si Acceptat !
Am tot scris impotriva masoneriei, nu ma voi opri niciodata, iar in acest articol va voi prezenta cele 33 de grade masonice, cunoscute oficial, dar si alte aspecte ale lor. Aceste 33 de grade masonice fac parte din Ritul Scotian Antic si Acceptat. Ritul Scotian Antic si Acceptat e cel mai raspandit rit masonic din lume, dar totodata si cel mai puternic. Motivul pentru care se foloseste termenul „Scotian” se datoreaza faptului ca Rozicrucienii, fratii masonilor, pretindeau ca spatiul lor sacru al Ordinului lor se afla in Abatia Kilwining, din Scotia, fiind in acelasi timp un taram important al Iluminatilor.
Aceste ordine masonice, provenite de la precursorii lor, care au fost Cavalerii Templieri, nu reprezinta decat una din multele tentacule ale societatilor secrete, care o data cu scurgerea miilor de ani, liniile genealogice ale reptilienilor Anunnaki, au intrat in Europa, prin celebrul trib semit numit „Thuatha de Danaan”, trib, pe care Printul Nicholas de Vere von Drakenberg, il defineste in cartea sa „Mostenirea Dragonului – istoria secreta a liniilor genealogice regale”, drept „tribul dragonilor”, referindu-se simbolic la genealogia reptiliana a monarhilor care conduceau acest trib.
Nu este greu de inteles ce se intampla, zeii Anunnaki, n-au facut decat sa-si camufleteze prezenta, lasand pe descendentii lor directi, adica familiile regale, care nu sint altceva decat „fii lor”, dupa cum am mai prezentat pe acest site, iar Printul Nicholas de Vere, a recunoscut asta, in cartea sa, mai sus prezentata.
Etienne Morin, a creat la Fort-Royal, in Scotia, o loja scotiana. Morin, a fost considerat de mult „Patriarhul Ritului Scotian”, cel care a avut „Patenta” in anul 1761. De aici au inceput prelucrarile Constitutiilor statelor „democratice”, Constitutii care am vazut, ca au diverse brese in continutul lor, care permit dezumanizarea si inrobirea oamenilor, de catre politicieni, bancheri etc. Acest Rit este condus de catre un Consiliu Suprem. In Europa, exista 11 obediente, ce practica primele trei grade (oficial).
Iata cele 33 de grade masonice !
Lojă Simbolică (Loji Albastre):
1. Ucenic
2. Calfă
3. Maestru
Loja Perfecțiunii:
4. Maestru al Secretului
5. Maestru Perfect
6. Secretar Intim
7. Magistrat și Jude
8. Intendent al Clădirii
9. Maestru Ales al Celor Nouă
10. Ilustru Ales al Celor Cincisprezece
11. Sublim Cavaler Ales (Prinț Ameth)
12. Mare Maestru Arhitect
13. Cavaler al Arcului Regal al lui Solomon
14. Mare Ales
15. Mason Sublim și Perfect
Capitul Rozacruce:
16. Cavaler al Orientului sau al Spadei
17. Prinț al Ierusalimului
18. Cavaler al Orientului și Occidentului
19. Cavaler Rozacruce
Consiliul Kadoshilor:
20. Mare Pontif
21. Mare Maestru al Tuturor Lojilor Simbolice
22. Patriarh Noahit
23. Prinț al Libanului
24. Șef al Tabernacolului
25. Prinț al Tabernacolului
26. Cavaler al Șarpelui de Bronz
27. Prinț al Îndurării
28. Cavaler Comandant al Templului
29. Cavaler al Soarelui
30. Mare Cavaler Scoțian al Sf.Andrei
31. Cavaler Kadosh
Consistoriul:
31. Mare Inspector Inchizitor Comandor
32. Sublim Prinț al Secretului Regal și Mare Suveran
33. Suveran Mare Inspector General
Ritul Scotian Antic si Acceptat in Romania !
Ritul Scotian Antic si Acceptat a fost instalat in Romania, in 1922 de catre o delegatie a Francmasoneriei Franceze. La data de 11 noiembrie 2006, Marele Orient de Rit Scotian Antic si Acceptat din Romania s-a constituit regular in urma unui Convent care a avut loc la Cluj-Napoca.
12 semne masonice folosite de masoni pentru a se recunoaste cu alti „frati”, dar si pentru a transmite mesaje !
Cei care ati studiat adanc istoria neagra a masoneriei, in mod special ritualurile profund negative ale masonilor, ati inteles, ca totul se face la intuneric pentru ca „profanii” sa nu aiba acces, iar pedepsele aplicate tradatorilor sint printre cele mai aprige, rareori cand un astfel de tradator nu este asasinat. In cadrul acestui articol profund anti-mason si „profanic”, asa cum l-ar cataloga fratii de loja intre ei, expune nu mai mult, nu mai putin, decat 12 semne masonice facute de „frati” in fata presei, atunci cand vorbesc, iar aici ma refer indeosebi la politicieni.
Asadar, pagina whale.to[1] o publicatie din domeniul conspiratiilor ne prezinta o compilatie de simboluri masonice, iar dupa ce le voi prezenta aici, le veti identifica usor in presa. Aceste semne au fost descrise pe larg intr-o carte germana numita „Fraimauresignale in der Presse” (n.tr. „Semne masonice in presa”,1997), scrisa de anti-masonul Johannes Rothkranz. Acest autor denumeste lojile masonice drept „Sinagoga lui Satan”, iar termenul „sinagoga” reprezinta un simbolism prin care demonstreaza, ca multi conspirationisti, cum lojile masonice nu sint altceva decat organizatii controlate de puterea sionismului evreiesc, al marilor familii evreiesti Rockefeller, Rothschild, Warburg si Oppenheimer.
Cele 12 semne semne sint urmatoarele:
1) Semne cu arătătorul
2) Semnul „OK” 3) Pumnul
4) Piramida
5) Jocul mâinii
6) Mâna pe inimă
7) Strângerea de mână
8) Ridicarea privirii
9) Privirea pe deasupra ochelarilor
10) Mâna la ochelari
11) Mâna la cravată
12) Mâna la gât.
Publicatia online, Yogaesoteric.net[3] ne expune pe larg tot secretul masonic al acestor simboluri:
„Nu v-aţi întrebat niciodată de ce presa e plină de poze oribile din punct de vedere al calităţii fotografice, deşi vorba aceea, ziarele şi agenţiile de presă angajează fotografi profesionişti? Nu v-aţi gândit niciodată că poate fotografii şi redactorii le poartă pică acelor personalităţi pe care le fotografiază în ipostaze ridicole, penibile, inestetice? Prin pozele de presă abundă ochelarii căzuţi pe nas sau fluturaţi în aer, degetele pe nas sau la ochi sau fluturând aiurea, pumni încleştaţi, priviri nostalgice îndreptate către cer, degete întinse în altă direcţie decât privirile. Poze disproporţionate numai ca să încapă şi mâinile gesticulând. Ciudăţenii şi urâţenii. Sunt pure „întâmplări”? Nuuuu. Aceste poze penibile sunt intenţionat realizate şi selectate, pentru că reprezintă semnale masonice.
Francmasoneria mondială comunică prin intermediul semnalelor şi ordinelor transmise prin presă
Cu cât studiem mai mult semnalele masonice, cu atât mai izbitoare apare evidenţa incontestabilă a realităţii lor. Oricât ar părea de paradoxal sau incredibil, francmasonii îşi transmit continuu, pe sub nasul nostru, ordine şi semnale secrete! Cum fac ei asta? Cu ajutorul presei. Deoarece toate marile concernuri şi agenţii de presă sunt finanţate de masoni, ele sunt foarte strict controlate de aceştia. Din acest motiv (cu foarte puţine excepţii) nu găsim în presă dezvăluiri despre masonerie şi planurile sale sinistre, dar în schimb găsim din plin mesaje şi semnale pentru „fraţii iniţiaţi” în „tainele” masoneriei. Aceste mesaje sunt transmise prin fotografii în care „fraţii” fac anumite semne specifice. Grupajele de portrete precum cel alăturat sunt o modalitate comună de introducere a semnalelor masonice.
În ciuda propagandei cu care vrea să îi prostească pe cei creduli, francmasoneria este o sectă satanică (lucru evident dacă îi analizăm simbolurile, ritualurile şi protocoalele) al cărei scop este dominarea întregii planete. Organizarea piramidală a acestei secte face ca doar francmasonii de rang înalt să cunoască exact toate planurile criminale pe care le-au conceput înaintaşii lor şi pe care ei le pun cu obstinaţie în practică. Ceilalţi sunt racolaţi în numele unor „idei esoterice” sau interese materiale şi sociale şi, în naivitatea lor, îşi imaginează că nu fac rău nimănui prin participarea la ritualurile şi conspiraţiile acestei secte. Aceasta este însă o păcăleală sinistră pentru că nimeni nu se poate sustrage consecinţelor karmice, altfel spus, legii cauzei şi a efectului.
Principalele instituţii şi poziţii ale puterii sunt în mâinile masoneriei
Aşa cum o dovedesc din plin semnalele masonice transmise prin presă, francmasoneria controlează principalele instituţii, posturi politice şi funcţii publice, începând desigur cu marile finanţe, continuând cu preşedenţia majorităţii statelor, armatele şi marile concernuri economice şi ajungând până la domeniul cultural şi religios.
Nu mai este pentru nimeni o taină că fostul Papă a fost mason de rang înalt, iar noul Papă, Benedict al XVI-lea, s-a prezentat de la început cu semnale masonice. Desigur vă amintiţi din articolele noastre despre Osho că Joseph Alois Ratzinger (numele laic al actualului papă) pe când era cardinal este cel care a comandat şi a militat pentru exterminarea lui Osho. În acest colaj de imagini prezentat pe prima pagină a cotidianul Ziua, cel mai ostentativ pro-masonic ziar din România, patru noi fotografii ale noului Papăîi lămuresc pe „fraţii masoni” din România că noul Papă va continua construcţiile masonice începute de precedentul. Toate cele patru imagini au semnale masonice evidente.
Prin urmare, problema care derivă direct este următoarea: principalii lideri din politică, justiţie, economie, finanţe etc. fac parte dintr-o organizaţie secretă care le cere să fie fideli înainte de toate regulilor francmasonice. Pentru toţi aceştia interesele, regulile, ordinele şi directivele masonice sunt mult mai importante decât legile sau interesele propriei ţări. La intrarea în masonerie, se cere membrilor să jure că vor respecta secretele şi regulile masonice şi vor fi înainte de toate fideli lojilor şi „fraţilor masoni”.
Propaganda masonică vrea să ne convingă de latura pozitivă a acestei fraternităţi malefice internaţionale. Nu vă lăsaţi păcăliţi de abilitatea lor oratorică! Cum ar fi posibil ca în atât de multe situaţii delicate de politică externă, finanţe sau economie, „fraţii” din afară să ofere soluţii conforme interesului naţional? Pentru masoni nici nu există interes naţional! Contează numai planurile lor mârşave, subordonarea faţă de sectă şi propriile lor interese.
Această reţea insidioasă a împânzit tot globul. Indiferent de provenienţă, masonii de pretutindeni comunică între ei prin limbajul universal al imaginilor. Semnalele şi ordinele masonice trasmise prin imaginile de presă îi informează rapid şi precis pe toţi masonii despre anumite obiective şi planuri, despre rangul diferitelor personaje, despre direcţii de urmat etc.
Principalele semnale masonice
Semnalele şi ordinele masonice sunt transmise prin mass-media, inclusiv prin televiziune, dar în special în presa scrisă, prin intermediul fotografiilor, al comentariilor fotografiilor şi al articolelor alăturate.
Uneori este vorba de comenzi foarte precise, dar de cele mai multe ori aceste semnale indică:
– apartenenţa unei anumite persoane la masonerie;
– susţinerea unui anumit proiect sau a unei persoane de către masonerie;
– combaterea unei anumite persoane sau a unei idei, în diferite conjuncturi;
– uneori aceste semnale sunt o „semnătură” masonică pentru a da de ştire „fraţilor” de pretutindeni că anumite acţiuni sunt ticluite de masonerie sau sunt pe placul masoneriei mondiale;
– anumite mesaje pot cere sprijinul sau ajutorul, sau pot disimula anumite ştiri.Într-un articol anterior am prezentat 12 semnale masonice clasice: 1) Semne cu arătătorul
2) Semnul „OK” 3) Pumnul 4) Piramida 5) Jocul mâinii 6) Mâna pe inimă 7) Strângerea de mână 8) Ridicarea privirii 9) Privirea pe deasupra ochelarilor 10) Mâna la ochelari 11) Mâna la cravată 12) Mâna la gât.În general, toate aceste semne arată fie apartenenţa persoanei respective la masonerie, fie faptul că este susţinută de masonerie în realizarea unor anumite proiecte. Există aici o excepţie delicată, dar importantă: dacă persoane care nu au fost niciodată prezentate cu semnale masonice apar subit cu aceste semnale atunci când suferă un accident, atentat sau campanie de denigrare, semnul este de fapt semnătura masonilor, ca să ştie cu toţii cine a autorul acelui atac.
Deşi am identificat aceste 12 semnale diferite, nu trebuie să ne imaginăm că fiecare dintre ele are o semnificaţie univocă. Argumentul cel mai simplu este acela că atunci persoanele care nu poartă ochelari nu ar putea transmite anumite mesaje. Unele semne apar mai rar decât altele, şi analizând diferite fotografii putem deduce, de exemplu, că semnul „OK” în varianta realizată cu ambele mâini este rezervat masonilor de rang înalt aflaţi în misiuni foarte importante.
Pumnul, atunci când este agitat în aer, indică impunerea unui proiect. Mai ales atunci când pe fundal apare un alt simbol masonic, ca de exemplu stelele din steagul Uniunii Europene, este clar pentru „fraţii” sectei satanice că li se ordonă să vină în sprijinul acelui proiect. Dintre toate cele 12 semne, ultimele două: mâna la cravată şi mâna la gât sunt folosite de francmasoni pentru a cere ajutor „fraţilor” atunci când se află în anumite conjuncturi dificile. Fotografia alăturată a însoţit un articol în care se vorbeşte de anchetarea liberalului Dinu Patriciu în legătură cu afacerile Petromidia. „Fraţii masoni” din presă şi justiţie sunt chemaţi să îi sară în ajutor.
În rest, textul care însoţeşte poza sau textul articolului ne pot da indicaţii despre scopul semnalelor.
Cum sunt realizate fotografiile-semnal?
Un element cheie în transmiterea semnalelor şi ordinelor masonice este realizarea fotografiilor-semnal. Pentru aceasta fotografii fie sunt ei înşişi iniţiaţi, fie sunt solicitaţi de către redactori să surprindă personajele în ipostaze dinamice, gesticulând, pe baza unor modele. Francmasonii de rang mai înalt (nu toţi ucenicii) sunt învăţaţi, uneori chiar de către redactori (pentru fotografiile realizate în studio) ce gesturi să realizeze. Redactorii care decid ce fotografii se publică sunt cu certitudine iniţiaţi. Nu întâmplător, editorii şi redactorii, care se lasă atât de rar fotografiaţi, apar cu semnale masonice. Alături, masonul declarat Sorin Roşca Stănescu execută simultan 3 gesturi-semnal, ca să priceapă şi „fraţii” cei mai grei de cap că Ziua ştie ce zice despre masonerie mai mult decât orice alt ziar. Cele trei semnale sunt: privirea peste ochelari, mâna la cap (variantă a gesturilor cu arătătorul pe faţă şi cu mâna la ochelari) şi pixul ţinut în mâna stângă (diferite obiecte ţinute ostentativ în mână sunt de fapt variante ale gestului cu mâna la ochelari).
Fotografii pândesc cu răbdare momentul când personajul ales gesticulează. Următoarea dată când vă uitaţi la televizor la o conferinţă de presă a unui personaj important precum Primul Ministru sau Guvernatorul Băncii Naţionale, urmăriţi cu atenţie să sesizaţi momentul în care se declanşează blitz-urile fotografilor. Veţi remarca faptul că, atunci când vorbitorul gesticulează, este vizibil faptul că se fac foarte multe fotografii pentru a surprinde momentul. Atunci când vorbitorul nu reuşeşte să strecoare aceste semnale, fotografii recurg şi la trucuri, dintre care cel mai simplu este fotografierea de jos, aşa încât să se „improvizeze” ridicarea privirii, ca în fotografia alăturată cu Dan Voiculescu.
Un alt truc clasic este montarea fotografiilor. Chiar dacă personajele nu gesticulează, sau dacă nu gesticulează destul de elocvent, montajul poate să strecoare bizare degete întinse care sunt cu certitudine semnale masonice.
În montajul alăturat, candidatul la Primăria Capitalei din partea PSD, Marian Vanghelie, altminteri prolific în gesturi masonice, este însoţit de un index din audienţă, care nu e clar către ce arată. Putem privi acest montaj, în cazul lui Vanghelie, ca pe o explicitare evidentă a semnalului masonic, tocmai pentru că personajul în cauză nu economiseşte niciodată gesturile… Bucureştenii îşi amintesc cu siguranţă afişele lui Vanghelie din campania electorală: fie că se scărpina în cap sau arăta cu indexul un lighean, semnalul masonic era mereu acolo! Observaţi aici şi cât de disproporţionat este montajul fotografic, special pentru a atrage atenţia.
În al doilea montaj, procurorul şef Amariei realizează un gest mai puţin evident. Observăm că fotografia este distorsionată ca să îi cuprindă şi mâinile care realizează gestul „piramidei”,
într-o variantă mai puţin obişnuită. În scena din fundal, unul dintre personaje face un ostentativ gest cu mâna întinsă şi indexul orientat spre Amariei. Acesta întăreşte semnalul masonic. Motivul acestui colaj? Procurorul-şef Amariei tocmai s-a compromis printr-un flagrant care într-un stat de drept i-ar aduce destituirea. De aceea masonii sunt relativ discreţi în transmiterea semnalului masonic, dar montajul arată clar celor „iniţiaţi” că Amariei se bucură în continuare de susţinerea masonilor, indiferent de conţinutul aparent dur al articolului. O dovadă în plus că este un colaj-semnal: data scrisă pe fotografie este 2003, deşi a apărut în presă în aprilie 2005. S-au folosit cu siguranţă fotografii mai vechi.
Cum deosebim gesturile fireşti de semnalele masonice?
Recapitulând, semnalele masonice sunt gesturi comune. Pe marea lor majoritate probabil că fiecare dintre noi le realizăm de mai multe ori în fiecare zi. Atunci, de ce au fost alese ca semnale masonice? Tocmai pentru a nu atrage atenţia cititorului neavizat! Cum identificăm aceste gesturi ca semnale masonice în anumite fotografii? Mai ales atunci când ele sunt nejustificate sau nu sunt însoţite de o mimică asociată, ele sunt semnale. Atunci când gestul este explicabil în context, nu este vorba neapărat de un semnal masonic.
De exemplu, pentru un vorbitor volubil ca Traian Băsescu, care gesticulează tot timpul, nu trebuie să ne gândim imediat că toate semnele cu mâna pe care le face sunt semnale masonice. Fotografia alăturată (dreapta), care l-a surpins pe preşedintele ţării într-o ipostază tipică pentru el, este coerentă din punct de vedere al gesturilor şi mimicii feţei. Vorbitor pasionat, Băsescu este prins în discurs şi gesticulează mai tot timpul. Cu atât mai uimitor este faptul că, deşi gesticulează mai tot timpul, marea majoritate a fotografiilor din presă nu redau această gestică. În ceea ce-l priveşte pe Adrian Năstase (stânga), un personaj mai degrabă introvertit, gestul nu este însoţit şi de mimică. Deci în acest colaj, deşi aparent ambele personaje pot părea că fac semnale masonice, în realitate numai în cazul lui Adrian Năstase este vorba cu certitudine de un semnal masonic. Acest colaj a apărut exact în această formă în presa între cele două tururi de scrutin ale alegerilor din noiembrie-decembrie 2004.
Dacă ne referim însă la fotografia alăturată, unde Corneliu Vadim Tudor, un alt vorbitor pasionat, face un gest cu pumnul, lucrurile nu mai sunt la fel de clare. Gestul cu pumnul poate părea un gest spontan care însoţeşte discursul înflăcărat. Pentru a elimina orice dubiu, titlul articolului este „Pumnul lui Vadim”. Aici semnul cu pumnul este doar un semn masonic de recunoaştere, nu impune vreun proiect anume, pentru că nu este vorba de nici un proiect. O dovadă în plus: conţinutul articolului nu are nici cea mai mică legătură cu titlul: „Pumnul lui Vadim”.
La polul opus, pe 14 martie 2005 am avut ocazia să urmărim în direct la Realitatea TV o conferinţă de presă a actualului Ministru de Finanţe, Ionuţ Popescu,
un personaj mult mai rezervat. Subiectul conferinţei de presă: întreruperea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. Timp de 20 minute Ionuţ Popescu (dreapta în fotografie) a vorbit liniştit, cu mâinile aşezate cuminţi pe pupitru. A gesticulat o singură dată, cel puţin aşa s-a văzut pe ecran. Oare de ce fotografiile publicate în presa de a doua zi surprind exact acest gest, care seamănă cu semnul pumnului? Cu siguranţă, pentru a-i asigura pe fraţii masoni că, în ciuda aparentelor probleme cu FMI, situaţia este sub control. Probabilitatea de a surprinde „întâmplător” acel gest singular în fotografii este aproape nulă!
Aveţi obiecţii? Vă oferim răspunsuri!
Poate încă mai credeţi că totul este o scorneală… Dacă acestea sunt gesturi obişnuite şi comune, de ce le interpretăm neapărat ca semnale masonice? Pentru că aceste gesturi sunt fireşti în viaţa de zi cu zi, dar sunt anormale pentru o fotografie! Orice om, atunci când este fotografiat, din reflex coboară mâinile şi ia o atitudine cât de cât fotogenică. Luaţi chiar acum albumele dumneavoastră foto sau câteva fotografii realizate cu familia şi prietenii. Deloc surprinzător, nu veţi vedea mâini agitate, degete pe faţă, ochelari pe nas, mâna la gât… Eventual dacă astfel de gesturi apar, ele se auto-explică prin context, într-un instantaneu animat în care personajele gesticulează într-un moment de efuziune. Dar acestea sunt cazuri rarisime. Iar dacă din greşeală faceţi o astfel de fotografie, în general aveţi tendinţa să o consideraţi un rebut şi să o puneţi undeva la coada albumului (dacă totuşi o puneţi), în nici un caz nu vă făliţi cu ea!
Dacă aveţi la îndemână un aparat foto, surprindeţi-vă un prieten sau o rudă cu rugămintea de a-i fotografia. Veţi remarca, deloc surprinzător, că persoana respectivă îşi redresează ţinuta, închide gura, coboară mâinile, îşi scoate ochelarii dacă sunt ochelari de citit sau şi-i reaşează corect pe nas. Şi vă priveşte în faţă, nu se uită la tavan. Deci…
Da, toate semnalele masonice sunt gesturi fireşti, dar nu pentru o fotografie!!! Tocmai aceasta este ingeniozitatea procedeului. O poză-semnal de calitate trebuie să fie elocventă din punct de vedere al semnalului transmis pentru „fraţii iniţiaţi” dar nebătătoare la ochi pentru ceilalţi.
Poate consideraţi că gesturile-semnal apar în fotografii pentru ca acestea să fie dinamice şi expresive. Nu este neapărat aşa, pentru că chipul uman este deosebit de expresiv. Nenumărate stări şi nuanţe pot fi transmise prin mimică şi gestică, fără ostentaţia semnelor speciale. Reproducem mai jos două colaje speciale, în care trei personaje celebre: Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană sunt prezentate în diferite ipostaze, mai întâi normale (fără semnal, în stânga) şi apoi cu semnale masonice (în dreapta). Observaţi că imaginile normale (stânga) sunt suficient de variate şi expresive, pe când cele din dreapta, acum când deja începem să ne „trezim”, ne apar de-a dreptul ciudate sau măcar inutil încărcate, forţate.
Încă un argument care ţine de estetica şi profesionalismul fotografiilor. Observaţi cât de disproporţionate şi urâte sunt fotografiile din grupajul următor. Toate transmit semnale masonice şi toate sunt prost încadrate, dezechilibrate, urâte dincolo de orice limită. Noul papă arată chiar sinistru aici, în nici un caz ca o figură sacerdotală în contact cu tainele divine. Emil Constatinescu, Vladimir Voronin, Mugur Isărescu şi Ion Iliescu par a avea mâini mai mari decât restul corpului. Pe rândul de jos, în dreapta, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, este însoţit de o foarte stranie mână fluturând. Pe rândul al doilea, în stânga, Ionuţ Popescu, actualul Ministru de Finanţe, pare că îşi caută ochelarii. Această fotografie este atât de ostentativă ca şi semnal încât nu e deloc reuşită din acest punct de vedere. Totuşi, diferite ziare au reluat-o din nou şi din nou, poate ca să îi lămurească şi pe „fraţii masoni” mai recalcitranţi, din vechea guvernare, ca actuala direcţie este cea dorită de sectă [francmasonerie]. Pe rândul de sus, dreapta, lui Ovidiu Muşetescu pare că i-a intrat o muscă în ochi, pe când generalul Sorescu (stânga jos) pare un şcolar prins cu lecţia neînvăţată. Oricum, cea mai gogonată este imaginea premierului Tăriceanu, centru jos. Probabil fotograful era lungit la sol când a luat acest instantaneu.
Masonerie românească… Ca’n Caragiale!
(cacofoniile nu sunt intenţionate sau întâmplătoare, ci inevitabile)Am avut ocazia să analizăm mii de fotografii de presă, atât din presa autohtonă cât şi din cea occidentală, mai versată şi mai disciplinată în ale masoneriei. Această experienţă ne-a convins încă o dată că, la modul profund, spiritul românesc respinge masoneria ca pe o tumoare de neînţeles pentru spontaneitatea sa intrinsecă. Chiar şi atunci când intră în masonerie, românii rămân inevitabil personaje demne de atenţia lui Caragiale. Sau mai degrabă, credem noi, tocmai intrând în masonerie românii noştri devin nişte Farfuridi, Pristanda, Caţavencu.
În unitatea de granit cenuşiu a „Frăţiei Satanice Mondiale” care este Francmasoneria, „rămurica” românească este o „fluşturatică pată de culoare”. Unde altundeva în lume s-a mai auzit ca o lojă să fie declarată instituţie de interes naţional finanţată prin urmare de la buget? Unde se mai încaieră în orgolii şi-şi spală rufele în public „distinsele loji”, recurgând la arbitrajul presei? Nicăieri. Precum nu am mai găsit altundeva în peisajul presei o astfel de amestecătură în ceea ce priveşte fotografiile-semnal masonice.Dacă în presa germană sau britanică, de exemplu, fotografiile-semnal sunt folosite cu cumpătare şi inteligenţă, media românească aruncă în joc aceste fotografii aproape fără nici o noimă, cu orice ocazie. Un lucru e clar pe baza acestora. Cam toate personajele importante din viaţa politică, economică şi culturală a României au păşit în interiorul „frăţiei” satanice a masoneriei. În ceea ce priveşte interpretarea semnalelor, abundenţa fotografiilor-semnal nu ne ajută prea mult. Această sui-generis „logoree”, această ostentaţie în afişarea semnalelor indică desigur lipsa de maturitate şi disciplină a masonilor români. Ceea ce ne face să fim optimişti. Poate că nu e totul pierdut pentru poporul român.”
Simbolistica masonica de pe bancnota de un dolar !
Primele bancnote din istorie au aparut in China, inca din secolul al VII-lea, insa folosirea lor s-a raspandit abia in secolele X-XI, in timpul dinastiei Song. Negustorii de ceai incheiau tranzactiile mari cu bilete din hartie, ca sa evite sa transporte cantitati mari de metale pretioase.Aceste bilete garantau ca emitentul se obliga sa plateasca o anumita suma, in moneda reala (metale pretioase), la o data ulterioara sau la ordin, recunoscand practic o datorie. In timp, odata cu retragerea metalelor pretioase din sistemul monetar, detinerea fizica a aurului pentru tranzactii a inceput sa fie descurajata, iar bancnotele care putea fi convertite ulterior in valoarea lor nominala au devenit mijlocul favorit de plata.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, odata cu introducerea sistemului de mangement monetar Bretton Woods, multe state au renuntat la convertibilitatea in aur, in schimbul dolarului american, care, la randul lui, putea fi schimbat in metal pretios. Din cauza deficitului comercial si bugetar al SUA in timpul razboiului din Vietnam, state ca Germania sau Elvetia au parasit sitemul Bretton Woods. In 1971, Richard Nixon, presedintele Statelor Unite, a eliminat convertibilitatea dolarului american in aur. De atunci, monedele fluctueaza liber una fata de cealalta.
Primele bancnote de un dolar au fost tiparite in Statele Unite in 1862, in format mare, 189×79 mm. Portretul din partea stanga a bancnotei este al lui Salmon P. Chase, Secretarul Trezoreriei in timpul presedintelui Abraham Lincoln. Initial, bancnotele erau tiparite de banci private, care trebuiau sa cumpere securitati guvernamentale, un fel de obligatiuni care garantau valoarea biletului emis. Din 1877, acestea sunt tiparite de guvernul federal si, in prezent, sunt garantate de cele douasprezece banci regionale care fac parte din Sistemul Federal de Rezerve al SUA.”[1]
10 simboluri ascunse pe bancnota de un dolar !
„1.Paianjenul
Foarte multi cred ca ei pot vedea un paianjen mic in locul bufnitei. Sa nu uitam ca inaltii masoni, atunci cand au fost intrebati „si cu jahbulon cum e ?”, au refuzat sa vorbeasca. Jahbulon fiind o zeitate monstruoasa sau reptiliana, caci reptilienii nu prea mai sint un secret.
2. Bufnita
In coltul din dreapta al bancnotei de un dolar e un scut care inconjoara cifra 1, iar in coltul stang al scutului se poate vedea o creatura mica. Unii zic ca este o bufnita si ca este un simbol masonic. Altii spun ca bufnita e facuta ca sa arate ca bancnota nu e contrafacuta. Iar unii spun ca nici macar nu e o buftina.
3. Fata Forever Alone
Fata Forever Alone este populara pe internet din 2009. Fanii acestei fete triste au realizat ca o pot gasi pe bancnota de un dolar. Daca te uiti atent la pirmadia pe randul al treilea de jos, pe una dintre caramizi in dreapta o vei gasi si tu.
4.Shiva
Shiva, zeul hindus cunoscut ca si distrugatorul, este situat pe spatele bacnotei. Pe fiecare parte a bacnotei in stanga jos, intre ONE si cifra 1, se gaseste o figura care ar putea fi considerata Shiva, cu parul in coc, asa cum e reprezentat in mod traditional.
5.Numarul 13
Acest numar semnifica cele 13 colonii fondatoare, dar 13 octombrie a fost data cand Cavalerii Templieri au fost macelariti din ordinul lui Philip cel Frumos. Masina in care se afla Printesa Diana de Wales a lovit stalpul al 13-lea. Se pot vedea: 13 trepte la piramida, 13 stele deasupra vulturului, 13 dungi verticale si 13 dungi orizontale pe scut, 13 frunze si 13 fructe de padure pe ramura de maslin si vulturul tine de asemenea 13 sageti.
6. Crucea malteza
In partea de sus stanga a bancnotei, in spatele cuvantului ONE si a numarului se poate vedea crucea malteza. Aceste cruce este simbolul cavalerilor din Malta si al insulei Malta. Crucea are opt colturi si are forma de 4 V-uri fiind unite prin varf. Desingul este preluat de la crucea folosita la prima cruciada.
7. Steluta
Daca te uiti pe bancnota de un dolar vei vedea imediat dupa serie o steluta mica care se foloseste in carti ca nota de inlocuire. Aceasta apare atunci cand doua bancnote sunt printate cu aceeasi serie, pe una dintre ele se adauga steluta dupa serie. Bancnotele cu steluta sunt foarte cautate de colectionari si fiind foarte rare pot avea o valoare mare.
8. MDCCLXXVI
La baza piramidei se gaseste MDCCLXXVI. Aceste litere reprezinta anul 1776 si este scris cu numere romane. Fondatorii au dorit ca anul sa fie printat pe dolarul american deoarece cand America si-a castigat independenta a fost considerat inceputul unei noi ere.
9. Litera marcata
Pe partea stanga a bancnotei exista un cerc in care se afla o litera mica. Probabil te-ai uitat de multe ori la aceasta litera fara sa stii ce simbolizeaza. Aceasta litera marcheaza banca federala in care a fost printata. Uite o lista cu care poti descoperi unde a fost printata bancnota ta: Boston – A, New York – B, Philadelphia – C, Cleveland – D, Richmond – E, Atlanta – F, Chicago – G, St. Louis – H, Minneapolis – I, Kansas City – J, Dallas – K, San Francisco – L.
10. Ochiul
Un simbol poate nu atat de ascuns la vedere, dar ochiul de deasupra piramidei de pe bacnota americana a fost intotdeauna cel mai mare mister. Piramida reprezinta cele 13 colonii fondatoare si e neterminata pentru a arata extindera statului, dar nimeni nu stie ce simbolizeaza mai exact ochiul inconjurat de lumina. O teorie zice ca ar reprezenta ochiul lui Dumnezeu, iar alta spune ca e ochiul francmasonilor, oricum dolarul este dovada ca majoritatea fondatorilor erau francmasoni.
SURSE
1. David Icke in cartea „Secretul Suprem”
2. Yogaesoteric.net
3. Jan Van Helsing – „Organizatii secrete”.
O nouă Biserică a lui Lucifer inaugurată în Columbia
PE JOI, 24 MARTIE 2016PUBLICAT ÎN: CONSPIRATII/ILUMINATI/NOUA ORDINE MONDIALA/GUVERNUL MONDIAL/MASONERIE
![Cu două luni în urmă, simbolurile Iluminati și pentagramele satanice au devenit decorurile celei mai noi Biserici a lui Lucifer, inaugurată în Columbia, într-o zonă rurală. Nu mai este nici o indoială că spiritul diavolului „circulă” liber în întreaga lume încercând să infecteze mintea oamenilor. Catolicismul a fost religia oficială […]](http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2016/03/satanic-church1-620x250.jpg "O nouă Biserică a lui Lucifer inaugurată în Columbia")
Cu două luni în urmă, simbolurile Iluminati și pentagramele satanice au devenit decorurile celei mai noi Biserici a lui Lucifer, inaugurată în Columbia, într-o zonă rurală. Nu mai este nici o indoială că spiritul diavolului „circulă” liber în întreaga lume încercând să infecteze mintea oamenilor.
Catolicismul a fost religia oficială a Columbiei încă de la colonizarea spaniolă și până la reforma din 1991. Catolicismul a rămas principala religie a națiunii, în ciuda prezenței templelor satanice care provoacă o agitație majoră în rândul columbienilor.
Cultul satanic ar trebui să recunoască faptul că satanismul este interzis în temeiul constituției naționale. Dar conducătorul acestui cult, Victor Damian Razo, pe numele real Hector Londoño Villegas, a ignorat acest lucru și a construit o biserică, un templul satanist, în orășelul Montenegru din regiunea Quindío, în ianuarie 2016, insistând față de autorități că el nu practică satanismul.
În timpul interviului său acordat revistei columbiene „Semana”, Rozo a explicat că obiectul cultului său este Lucifer, îngerul expulzat din cer și nu Satana. De asemenea, el a detaliat că a construit templul, care se pare că a costat 200.000 de dolari (400 milioane de pesos columbieni), cu ajutorul financiar al mai multor sponsori din străinătate. Rozo a arătat în continuare că primul său discipol a fost soția sa, Yeimi Florez. De asemenea, el a explicat de ce crede și de ce se închină lui Lucifer: „Eu pot spune că este un act de rebeliune, dar avem libertatea de a descoperi singuri adevărul. Noi nu suntem sataniști. Noi nu ne închinăm diavolului. Noi ne închinăm unui înger numit Lucifer, care a fost conceput inițial ca un înger al luminii, iubirii și păcii.”
Victor Damian Razo, pe numele real Hector Londoño Villegas
Contrar spuselor sale, în templu său, Rozo expune 4 cruci răsturnate. În timp ce simbolismul crucilor este sacru pentru creștini, el susține că aceste cruci răsturnate denotă opoziția sa față de catolici. În plus, el a explicat diferența dintre Satana și Lucifer. „Satana a fost conceput în mintea noastră ca un înger al lui Dumnezeu, ca un diavol, în funcție de cultura fiecărei țări. Cel mai bun aliat al religiilor este diavolul, fără el nu ar fi nici o religie.”
În creștinism, Lucifer a fost aruncat din cer, după organizarea unei revolte împotriva Creatorului, ceea ce a dus la păcat, devenind Satana. În baza acestei credințe, publicația locală „Crónica del Quindío” a afirmat că Rozo este un mincinos, spunând că este o pentagramă de contradicții.
Doctrinele cultului lui Rozo au fost, de asemenea, puse sub semnul întrebării, în special atunci când au circulat discursurile sale în care promitea bogăție și mult sex pentru discipolii săi. „Noi suntem iubitori de sex și avem pofte”, a spus Rozo. „Când vorbim despre toate aceste lucruri, în mod evident, vom avea libertatea de a alege binele sau răul, ce putem face și ce nu, într-un mod constituțional și în respect față de ceilalți. Templul nu este deschis pentru cerșetori, ci pentru cei mai puternici oameni din țară.”
Există o mulțime de ritualuri demonice ce se petrec în această biserică, dar în conformitate cu doctrina teistică satanistă, Satana este un individ bun și are o forță pozitivă, divină, drept pentru care poate fi adorat și venerat. Satana este considerat de credincioșii săi, ca având o notă virtuoasă.
Cu noul templu inaugurat și deschis întilnirilor și ritualurilor la care, dacă ne gândim, ni se face pielea de găina, Rozo se pregătește să găzduiască în viitorul apropiat o convenție pentru membrii cultului lui Belzebut.
Traducere și adaptare Mădălina Corina Diaconu
SURSE
- http://www.cunoastelumea.ro/o-noua-biserica-a-lui-lucifer-inaugurata-in-columbia-galerie-foto/
Jack Harris: „Satana este dumnezeul francmasoneriei!”
PE MARȚI, 16 FEBRUARIE 2016PUBLICAT ÎN: CONSPIRATII/ILUMINATI/NOUA ORDINE MONDIALA/GUVERNUL MONDIAL/MASONERIE
![Jack Harris este un fost maestru mason care a publicat dezvăluiri cutremurătoare despre adevărata faţă a masoneriei. Redăm în continuare câteva extrase din cartea lui „Freemasonry: the Invisible cult in our midst” (Francmasoneria: cultul invizibil în mijlocul nostru). «În ianuarie 1968, am fost instalat ca Venerabil Maestru al unei Loji […]](http://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2016/02/Jack-Harris-francmasoneria-438x250.jpg "Jack Harris: „Satana este dumnezeul francmasoneriei!”")
Jack Harris este un fost maestru mason care a publicat dezvăluiri cutremurătoare despre adevărata faţă a masoneriei. Redăm în continuare câteva extrase din cartea lui „Freemasonry: the Invisible cult in our midst” (Francmasoneria: cultul invizibil în mijlocul nostru).
«În ianuarie 1968, am fost instalat ca Venerabil Maestru al unei Loji Masonice ce cuprindea aproape 600 de membri. Din punctul meu de vedere, consideram că atinsesem culmea vieţii mele. Ca Venerabil Maestru, aveam o totală autoritate asupra a tot ce se petrecea în Loja mea şi dădeam socoteală numai Marelui Maestru al Statului meu.
Eram însurat, aveam doi copii, o slujbă foarte bună şi o sănătate excelentă. De fapt, atunci chiar credeam că obţinusem o cunoaştere specială despre Dumnezeu, om, univers şi despre modul în care să obţin o viaţă plină de succes. Ce mai îmi puteam dori ?
Chiar la începutul activităţii mele ca Venerabil Maestru, în timp ce conduceam o întâlnire masonică, unul dintre fraţii masoni prezenţi şi-a exprimat o obiecţie la încheierea rugăciunilor ce aveau loc în Lojă. Tradiţia masonică în statul meu, Maryland, cerea să ne încheiem rugăciunile zicând: “Fie ca fiecare virtute morală şi socială să ne întărească. Amin !”
În toată activitatea mea ca mason, nu auzisem nici o obiecţie la această formulă de încheiere. L-am asigurat atunci pe fratele meu mason că voi discuta despre obiecţia lui cu Marele Maestru.
Ceea ce am şi făcut câteva zile mai târziu. Marele Maestru mi-a răspuns că francmasoneria acceptă membri de orice credinţă sau religie, atâta timp cât membrul potenţial crede într-o “fiinţă supremă” (orice ar fi aceasta) şi în renaşterea corpului într-o viaţă viitoare (nu contează cum şi pentru cine s-ar realiza acest lucru). Am avut un mare şoc deoarece am realizat că cei ce erau membri ai unor culte sau religii anti-creştine puteau deveni masoni.
Marele Maestru mi-a spus că una din datoriile mele ca Venerabil Maestru al Lojii mele era să nu jignesc pe nici unul din fraţii mei care nu era creştin, chiar dacă era cazul să renunţ la a mai pronunţa numele lui Iisus în rugăciunile mele. Mi-a spus chiar că are autoritatea să dizolve Loja pe care o conduceam dacă persistam în a folosi numele lui Iisus, în condiţiile în care ar fi fost obiecţii la aceasta, din partea fraţilor masoni.
În martie 1973, Marea Lojă din Maryland a aprobat următoarele instrucţiuni referitoare la rugăciunile dintr-o lojă masonică: „Toate rugăciunile ce se realizează într-o Lojă Masonică trebuie adresate acelei zeităţi căreia toţi masonii îi spun “Marele Arhitect al Universului”. Ne vom adresa Acestuia ca Tatălui nostru Ceresc, Dumnezeu Etern, Atotputernicul. Trebuie să ne încheiem rugăciunile cu o expresie precum aceasta: „În numele Tău cel mai sfânt şi mai preţios nume, ne rugăm acum” … şi să nu folosim cuvinte în plus, cuvinte ce ar putea intra în conflict cu credinţele religioase ale altor masoni prezenţi. Fratele mason ce rosteşte rugăciunea o face pentru toţi fraţii şi oaspeţii masoni prezenţi şi nu pentru el însuşi.”
Evident, toată credinţa mea şi încrederea în masonerie au fost puternic zguduite după ce am citit aceste rânduri. Pastorul şi diaconii de la biserica mea erau toţi masoni! În centrul fiecărei Loji Albastre se află un altar. Acolo se află ceea ce mulţi masoni numesc “Marea Lumină a Masoneriei” sau “Biblia”. Mai târziu, am descoperit că francmasoneria declară cărţile sfinte ale oricărei religii din lume ca fiind echivalente ale Bibliei. Orice “carte sfântă” se află pe altarul dintr-o Lojă Masonică.
La începuturile mele ca mason, am crezut că scopul esenţial al fiecărui grad masonic este de a împărţi lumină spirituală, înţelepciune, adevăr şi o cunoaştere despre viaţă, moarte, etc. Acum realizam şocat că Satana este aşa-zisul “Dumnezeu” al francmasoneriei. Am început atunci să citesc Biblia, să discut cu pastorii, să mă rog sau să dezbat cu alţi fraţi masoni despre cine este Iisus Christos. Acestea au continuat doi ani de zile, până într-o noapte când citind pasaje din Evrei 4:12 şi Romani 3:10-18 am realizat, prima dată în viaţa mea, că mă îndreptam alături de ceilalţi fraţi masoni, către Iad. Am căzut în genunchi, am renunţat la Satana, „Dumnezeul” francmasoneriei şi l-am implorat pe Iisus să mă ierte şi să mă salveze de pe calea către pierzania sufletului pe care mă îndreptam! Forţa irezistibilă a Duhului Sfânt a îndepărtat toate minciunile francmasoneriei, minciuni ce păreau de neclintit până atunci.
Am renunţat imediat la toate diviziunile francmasoneriei de care aparţineam (Loja Albastră, Arca Regală, Cavalerii Templieri şi Altarul). Toate acestea predau doctrine şi învăţături contrare învăţăturilor creştine, contrare cuvintelor lui Iisus.
Dacă eşti mason, studiază cu atenţie cuvântul Domnului, în special Evanghelia lui Ioan, şi compară aceste învăţături cu cele propagate de Lojile Masonice. Rugăciunea mea pentru tine este ca adevărurile spirituale să-şi deschidă ochii către Iisus Christos şi să respingi cu curaj pe Satana, patronul francmasoneriei»
SURSE
- http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3542
Un politician din Finlanda propune microciparea saracilor sub pretextul “luptei impotriva terorismului si gasirii persoanelor disparute” !
PE VINERI, 14 AUGUST 2015PUBLICAT ÎN: CONSPIRATII/ILUMINATI/NOUA ORDINE MONDIALA/GUVERNUL MONDIAL/MASONERIE
Faptul ca Iluminatii doresc cu ardoare implantarea microcipurilor in oameni, asa cum se intampla in cazul animalelor, nu a fost niciodata o „teorie a conspiratiei”, asa cum le plac unora sa afirme, ci vorbim de un plan, bine ticluit, pe care Nelson Rockefeller i l-a revelat lui Aaron Ruso, inca de acum douazeci de ani, desi aceasta idee este cu mult mai veche.
Mai multe aflam de pe pagina B1 TV:
„Un politician din Finlanda propune ca persoanele care primesc ajutor social să fie microcipate. Pasi Maenranta este membru al partidului de extrema dreapta True Finns. Inițiativa vine după zvonurile legate că astfel de ajutoare ar fi ajuns la membrii Statului Islamic, potrivit știripesurse.ro.
„Nu știm în ce situații pleacă oamenii în afara țării. Este posibil ca ajutoarele noastre sociale să fie folosite pentru a întreține o viață de lux în țări cu un cost mai scăzut al nivelului de trai. Sper să schimbăm acest lucru”, este de părere Maenranta. Politicianul adaugă că microciparea ar trebui să fie voluntară, iar unul dintre beneficii ar fi faptul că face mai ușor de găsit persoanele dispărute.”[1]
SURSE
2 -Statuia lui Baphomet, inaugurată ieri în Detroit. Satana cucerește definitiv America și își cheamă slujitorii „la arme”!
„Vino să dansezi cu Diavolul și să iei parte la un moment istoric”, îndeamnă invitația făcută de sataniști celor ce au cumpărat biletele în valoare de 25 sau 75 de dolari pentru evenimentul de dezvelire a statuii lui Baphomet. „Pentru prima dată adus în fața publicului, Monumentul dedicat lui Baphomet este deja o operă contemporană, cea mai controversată și cu toată încărcătura politică a artei din întreaga lume. Cântărind o tonă și arătând falnic, la aproape 3 metri înălțime, statuia din bronz nu este doar un triumf artistic de neegalat, ci stă ca un testament pentru pluralitate și puterea de acțiune colectivă. Evenimentul de dezvelire a statuii, va servi ca un apel la arme, prin care vom da startul marii nostre lupte în numele drepturilor individuale.”
foto: Monumentul lui Baphomet
“Templul Satanic”, un grup religios din New York, a obținut aprobarea de a amplasa un monument dedicat Diavolului în mijlocul orașului Detroit. Inițial a fost plănuit pentru statul Oklahoma, însă toate cererile au fost respinse, iar sataniștii au găsit înțelegere în statul Michigan, orașul Detroit.
Statuia, care a costat mai mult de 100.000 de dolari, prezintă figura lui Baphomet, cu un cap de țap, stând pe un tron de piatră și flancat de doi copii care îl privesc zâmbitori. Pe monument sunt inscripții cu versuri din Byron si William Blake.
„Monumentul nostru celebrează nețărmuritul respect pentru valorile constituționale privind libertatea religioasă și libertatea de expresie. Satanismul este o componentă fundamentală a genezei libertăților americane. Vânatorile de vrăjitoare din Evul Mediu ne-au învățat să credem în prezumția de nevinovăție, lege și dovezi substanțiale pentru susținerea unei acuzații”, a spus purtătorul de cuvânt al mișcării, Lucien Graves. “Statuia va servi ca un far ce cheamă la compasiune și înțelegere între toate ființele vii. Statuia va avea și un scop concret, funcționând ca un scaun pe care toți oamenii în vârstă pot sta în poalele lui Satana pentru a căuta inspirație și contemplare. Avem încredere că acest monument unic se va dovedi și o atracție turistică specială.”
foto Peter H. Gilmore, Biserica lui Satana
Zeci de grupări religioase au protestat în ultimele săptămâni împotriva acestei hotărâri. Au fost organizate servicii speciale de rugăciuni fie în biserici, fie pe străzile orașului Detroit, sau în alte zone ale țării.
Sataniștii însă au mers mai departe și au anunțat organizarea celei mai mari ceremonii sataniste din istoria acestei planete. Au vândut bilete on line fără să dezvaluie însă locul în care va fi amplasată statuia și va avea loc marea petrecere satanistă, decât cu câteva ore înainte de începerea evenimentului programat pentru sâmbata 25 iulie, ora 9 seara.
Presa americană nu se grăbește însă să facă publice ultimele informații despre această mare petrecere de dezvelire a statuii lui Baphomet. Pe rețelele de socializare, sataniștii au fost destul de tăcuți cu privire la locul de întâlnire din noaptea trecută. Totul este ținut sub un mare secret și mister. Vom afla și de ce și vom reveni cu date noi. Ținem cont și de fusul orar și cele 7 ore diferență între România și statul Michigan (la 12 noaptea în Detroit este 7 dimineața în România).
Pentru a se asigura de noi generații care să le urmeze doctrina, sataniștii au început din 2014 să introducă cărți de colorat în școli!!!
Cărțile conțin desene cu copii care efectuează ritualuri satanice, desene de promovare a pentagramei în școli, împreună cu o căutare de cuvinte precum „acceptare” și „prieteni”, un labirint pentru a ajunge la Necronmicon, o carte cu fabule oculte. Copiii din carte poartă simboluri satanice pe tricouri și răspândesc mesaje anti-intimidare și de toleranță religioasă, alături de jocuri tip conectare punct cu punct, pentru a creea o pentagramă.
Ştiri de ultimă oră: (11:50 ora României)
Şi la această oră, presa americană încă se fereşte să dea detalii despre evenimentul dedicat lui Baphomet din oraşul Detroit. Dar la ştirile de noapte, postul tv Fox 2 a avut curajul să iasă în stradă şi să relateze: „Deținătorii de bilete la acest eveniment au fost îndrumaţi către o clădire de la colțul străzii Grand River, intersecţie cu strada Warren din Detroit, unde au crezut că va avea loc dezvelirea statuii. Cu toate acestea, participanţii la ceremonia satanică, au fost apoi reîndrumaţi către o nouă locaţie. Toate aceste demersuri au fost făcute de organizatori într-un efort de a păstra în condiții de siguranță ceremonia de dezvelire a statuii, faţă de cei care se opun acestui demers. Oraşul Detroit este în prezent locul de dezvelire oficială a statuii, lucru care a adus zeci de participanţi în oraş, dar scopul acestui grup este de a amplasa statuia în faţa capitoliului din Oklahoma, alături de un monument dedicat celor 10 porunci.”
surse: Detroit Free Press, USA Today, CNN, ABC
3- Cele mai frumoase locuinte de pe stanci
Statuia lui Baphomet, inaugurată în Detroit. Satana cucerește definitiv America și își cheamă slujitorii „la arme”! 3 – Cele mai frumoase locuinte de pe stanci
Case la inaltime, case la munte, case pe stanci
Strania mentalitate masonică – un articol de MIRCEA ELIADE
|
Vă oferim în cele ce urmează un articol edificator al lui MIRCEA ELIADE în ceea ce priveşte mentalitatea FRANCMASONICĂ. Am mai putea adăuga că pentru curajul său de a exprima astfel de adevăruri zdrobitoare în ceea ce priveşte FRANCMASONERIA, lui ELIADE i-a fost incendiată bilioteca de către francmasoni drept răzbunare că a îndrăznit să-i prezinte într-o lumină nefavorabilă (care este profund obiectivă). Acest articol are o mare valoare pentru că ne ajută să înţelegem cum este privită în realitate FRANCMASONERIA de către o personalitate genială şi unanim apreciată care a fost şi rămâne pentru noi românul MIRCEA ELIADE. |
Nu cunosc nici un francmason şi din toate cărţile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru că în realitate nici nu ai ce să întelegi în cazul aşa-zisei doctrine a ei. Nu ştiu ce vor de fapt aceşti oameni, cine le-a băgat în cap că-şi trag doctrinele de la Solomon şi de la Piramide şi de ce sunt atât de misterioşi cu “secretele” lor, pe care le publică totuşi în sute de cărţi de propagandă.
Dar un lucru am învăţat totuşi din comerţul meu cu literatura aceasta aiurită: am învăţat să cunosc mentalitatea francmasonică.
Vă veţi mira, poate, aflând că acord o mentalitate francmasonică chiar şi unor oameni care nu au nimic de-a face cu această societate secretă. Într-adevăr este uimitor cât de mulţi intelectuali judecă lumea, spiritul şi istoria cu asemenea mentalitate francmasonică. Pe care aş putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte şi vădit greşite în judecarea istoriei.
Un marxist, de pildă, exemplifică de minune mentalitatea aceasta francmasonică. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toată istoria este un joc de forţe economice, rigide, simpliste până la absurd, abstracte până la confuzie. Cu un marxist nu poţi discuta. Cu nici un intelectual de formaţie “francmasonică” nu poţi discuta. În capul lui e prea multă “lumină”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolvă, toate, cu aceeaşi ecuaţie, necunoscutele sunt, toate, de acelaşi grad, pe acelaşi plan.
Am început să mă gândesc serios că paradoxul acesta – mentalitate francmasonică – nu este un simplu paradox, după ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxistă. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini şi care acceptă un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolvă în câteva formule simple, care explică tot, satisfac orice curiozitate, preîntampină orice controversă. Iraţionalul, ireductibilul – toate acele forţe obscure şi peste putinţă de anticipat, care fac ca istoria unei ţări să se deosebească net de istoria altei ţări – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonică nici macar nu există.
Ceea ce caracterizează această mentalitate francmasonică este strania conjugare a abstractului şi a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judecă lumea şi istoria într-un mod abstract (adică fără atingere directă cu realităţile, fără experienţa timpului, fără priză asupra prezentului).
Un francmason pur sânge ar spune, de pildă cam aşa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forţă şi a jignit cutare simbol; din această cauză, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, şi-a găsit moartea aşa cum era de aşteptat.” (Am pe masă, acum când scriu, o serie întreagă de cărţi ale “magistrului” Ragon. Dacă cineva se îndoieşte de felul cum am rezumat judecata masonică asupra istoriei, pot cita din Ragon. Şi jocul acesta straniu poate continua…).
Aţi observat cât de “abstract” şi cât de grosolan totuşi judecă un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonică – istoria, lumea, viaţa. Nu există concret pentru ei; nu există de asemeni fapte, pur şi simplu fapte, adică evenimente imprevizibile, ireductibile, iraţionale.
Ei posedă o bizară schemă simplistă – adică semidoctă, pseudoraţională, lipsită de o reală patrundere filosofică şi în acelaşi timp lipsită de intuiţia directă a faptelor, a realităţilor – şi cu această schemă ei rezolvă totdeauna totul.
Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonică – care îşi are originea în mentalitatea evreiască – nu există enigmă, după cum nu există destin. Toate care există se pot prevedea, toate se pot explica; toate se explică şi pentru oricine. (Freud şi psihanaliza care işi are originea tot în mentalitatea evreiască alcătuiesc încă un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonică. Freud laicizează Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenţă este unică, prin care, crede el, se explică toate cele sufleteşti. De unde înainte înţelegerea Absolutului (adică a sensului existenţei, sulfetului, a realităţii suprafireşti) presupunea efort, asceză, inteligenţă – deci inegalitate – psihalnaliza oferă oricui această înţelegere în schimbul a trei sau patru cărti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de trădare a spiritualităţii iudaice – adică de monovalenţă transferată şi de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat apariţia elementului dramatic în spiritualitatea iudaică (unde nu a existat niciodată, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienţa spiritului) – care, după părerea noastră, coincide cu această laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenţă deci – căci schema e la îndemâna oricui. Învaţă un simbol în plus şi ai înţeles Evul Mediu. Citeşte un volum din “Capitalul” lui Marx şi ai inţeles feudalismul. Plăteşti încă o taxă la o Lojă francmasonică şi înveţi un al doilea simbol; înţelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citeşti un al doilea volum din “Capitalul” şi înţelegi Revoluţia Franceză.
Poate că ceea ce scriu acum par vorbe glumeţe. Şi n-aş vrea să pară aşa. Lucrurile în această direcţie sunt prea serioase şi prea triste. Nu ştiu ce este acea stranie societate sau lojă masonică, dar mi se pare că spiritul complet greşit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstracţiune versus grosolănie – a pătruns periculos de mult şi a răscolit întreaga mentalitate europeană. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri că posedă cheia cea supremă a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poţi sta de vorbă cu ei. Şi observaţi că această bizară certitudine nu se referă la principii, la esenţa lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se referă la un domeniu de realităţi fenomenologice, în veşnică prefacere, în evanescentă revenire: viaţa, istoria, omul de toate zilele şi omul faptelor mari.
Nu ştiu daca aţi întâlnit şi Dvs. asemenea “intelectuali” de formaţie masonică, oameni cu care nu poţi sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie să te întâlneşti doar pe un teren neutru de discuţii. Priviţi cu o mai mare atenţie şi luciditate asemenea oameni. Veţi observa că ei toţi acceptă un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit că, în cursul istoriei, a intervenit la o anumită dată un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explică totul şi pentru toată lumea.
Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea creştină, dacă creştinismul ar fi ceva abstract şi nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însăşi firea omului, cu omenia. Şi un creştin admite că prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pământ, lumea s-a transformat. Şi acest fapt este ireversibil şi este totodată un mare miracol. Dar observaţi câte deosebiri de mentalitate laică modernă există în mentalitatea francmasonică.
În primul rând creştinul religios în general, filosoful, moralistul acceptă harul, mântuirea, destinul, istoria, acceptă o economie spirituală care este paralelă cu economia, să mi se ierte expresia, “economică”. Continuaţi acum Dvs. şi veţi găsi câte deosebiri veţi voi.
Există un lucru pe care întotdeauna realitatea masonică îl refuză îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist ştie una şi bună, un teozof ştie trei şi bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel.
Veţi spune: “Bine, dar acesta este însuşi scopul raţiunii (al gândirii ştiinţifice sau filosofice), de a găsi numai o lege, numai un criteriu de înţelegere al lumii.”
Foarte just. Numai că raţiunea caută o Lege care să se refere la principii, la esenţă. Unitatea raţiunii constă de fapt în coerenţa, nu în monovalenţă.
Mentalitatea masonică, dimpotrivă, ignoră totdeauna orice coerenţă, ocupându-se numai de monovalenţă. Adică în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judecă simplist (constrâns, monovalent).
Nu ştiu şi nu interesează orientarea acestor note, dacă există vreo legatură istorică între feluritele manifestări ale mentalităţii masonice în lumea modernă (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonică se manifestă şi în afara cadrelor ce au fost menţionate mai sus.
Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fără a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist şi puţin cam semidoct. Cu cât ştii şi totodată eşti mai convins numai de “una şi bună”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonică.
Iată, de pildă, istoria politicii româneşti de la paşoptism la 1933. Peste tot nu întâlneşti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolană. Lipseşte cu desăvârşire acolo simţul realului, al concretului, al omeniei, intuiţia de toate zilele. Şi lista exemplelor noastre ar putea continua …la nesfârşit.
Distrugerea Europei de către americani este o problemă de timp, destul de scurt… Transatlantic Trade and Investment Partnership sau TTIP (Parteneriatul Transatlantic pent> UE și SUA pun la cale, în secret, un tratat prin care multe drepturi fundamentale ale oamenilor vor fi anulate, totul în beneficiul corporațiilor
O tranșă explozivă de documente din Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) „scăpate” în presă arată cum corporațiile vor prelua puterea asupra state> J.F.K. jr. a spus lumii cine l-a omorât pe tatăl său, dar nimeni nu i-a dat atenţie (II)
Citiți prima parte a articolului Asocierea lui Bush cu cubanezii CIA este deja cunoscută pe larg. Fletcher Poutry ştia şi a scris despre aceasta. Fabian Escalante, conducătorul contrainformaţiilor cubaneze, ştia şi a scris despre aceasta. James Files, care pretindea…> J.F.K. jr. a spus lumii cine l-a omorât pe tatăl său, dar nimeni nu i-a dat atenţie (I)
John F. Kennedy jr., fiul fostului președinte american J.F.K., a spus lumii cine şi pentru ce motiv l-a asasinat pe tatăl său, dar nimeni nu i-a dat atenţie!!! Apoi a murit şi el într-un „accident aviatic”. Majoritatea oamenilor consideră că din momentul…> Arma supremă de distrugere în masă: controlul vremii
Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru utilizare militară constituie în contextul prezent arma supremă de distrugere în masă.Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte oficial capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru scopuri militare,…> Varianta originală a unor documente care dovedesc modul lipsit de scrupule în care francmasoneria românească acţionează împotriva interesului naţional
Am primit de curând la redacţie din partea unui angajat al serviciilor secrete – care, din motive lesne de inteles, doreşte să-şi păstreze anonimatul – un document foarte valoros. Este vorba de aceeaşi persoană care ne-a mai trimis anterior unele informaţii bombă…> Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni
Motto: “Cunoaşteţi adevărul şi acesta vă va elibera!” sau altfel spus: PLANURILE DOMINĂRII ÎNTREGII LUMI, INIŢIATIVĂ FIXATĂ SĂ SE REALIZEZE PÂNĂ ÎN ANUL 2000 ÎN CELE 24 DE PROTOCOALE SECRETE, ÎNTOCMITE DE CONDUCĂTORII FRANCMASONERIEI MONDIALE CU OCAZIA MARELUI CONGRES SECRET FRANCMASONIC DE…> Războiul psihopolitic antireligios
Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor de Serge Monaste Vă prezentăm în continuare un extras din cutremurătoarele dezvăluiri publicate de Serge Monaste privind planurile de distrugere a spiritualităţii, dezvăluiri ce au la bază documente autentice> Masoneria şi ritualurile satanice
Majoritatea organizaţiilor adoptă ceremonii, uneori adevărate ritualuri, pe care le practică, de regulă, atunci când membrii ei se reunesc. Apelate cu anumite ocazii, acestea induc stări emoţionale care pregătesc structura psihică individuală a participanţilor…> Rezoluţiile Primului Congres Internaţional Antimasonic (fragmente)
organizat de UNIUNEA ANTIMASONICĂ INTERNAŢIONALĂ23-30 septembrie, 1896-TRENTE Iată câteva dintre concluziile la care au ajuns participanţii la primul Congres Internaţional Antimasonic, organizat de Biserica Catolică la sfârşitul secolului XIX în spiritul enciclicei Humanum…> Cucuveaua cu pene roşii
EXTRASE SEMNIFICATIVE DIN LUCRAREA LUI ION COSTIN GRIGORECUCUVEAUA CU PENE ROŞIIAPĂRUTĂ LA BUCUREŞTI LA EDITURA “MIRACOL” , 1994 Fragmentele prezentate de noi sunt extraordinar de valoroase deoarece ele cuprind transcrierea unor înregistrări autentice făcute de fosta securitate în perioada…> Scrisoarea Enciclică „HUMANUM GENUS”
a papei LEON al XIII-lea împotriva Francmasoneriei (20 aprilie 1884) NOTĂ INTRODUCTIVĂ Enciclica Papei Leon al XIII-lea împotriva francmasoneriei a fost scrisă acum mai bine de o sută de ani. Redactată de o minte foarte lucidă şi perfect avizată, ea este unul dintre…
Transatlantic Trade and Investment Partnership sau TTIP (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii) este un acord care, înainte de toate, arată nivelul de corupţie al unui grup de infractori internaţionali care ghidonează politica statelor capitaliste din Europa în relaţia comercială cu SUA şi invers.
Presa care este mai puţin la vedere şi organizaţiile care nu se pot compromite într-un asemenea act economic criminal la adresa a sute de milioane de oameni, ne aduc documente legate de acest acord în care Washingtonul şi corporaţiile multinaţionale impun dezastrul economic final în Europa, care a ajuns un continent cobai pentru americani.
Însăşi definiţia acordului, şi anume de „parteneriat”, este din start una eronată complet, datorită lipsei de respect degajată de datele conținute în document. Greenpeace arată că „înțelegerile de comerț liber” nu sunt deloc acorduri comerciale. Propunerea de parteneriat emisă de corporaţiile internaţionale americane, de proporţii, face ca acestea să fie imune la legile suverane ale fiecărei ţări participante şi în care ele urmează să îşi desfăşoare activităţile aşa-zis comerciale.
Emiterea de pretenţii de către europeni, ca marile corporaţii americane să se supună legilor suverane ale ţărilor unde se desfăşoară actul comercial, a primit o replică dură din partea Washingtonului şi corporaţiilor afiliate lui, aceştia afirmând că respectarea acestor legi suverane din ţările care acceptă TTIP ar însemna o restrângere „dăunătoare a activităţilor comerciale”.
În viziunea Washingtonului, parteneriatul trebuie să permită corporaţiilor americane să dea în judecată statele respective şi să evite în final orice aplicare a legilor suverane din țările implicate, deci din statele europene participante. Pe de altă parte, Washingtonul vede necesară subvenţionarea acestor corporaţii de către contribuabilii din ţările unde îşi desfăşoară activitatea, în cazul înregistrării unor pierderi datorită legilor din ţările respective, prin care se protejează mediul şi siguranţa alimentaţiei şi a lucrătorilor. A fost un circ de proporţii la citirea documentelor care statuează activitatea TTIP, din care reiese clar că americanii trebuie să câştige chiar şi când pierd, iar cineva trebuie să le suporte pierderile şi chiar să le garanteze profitul. Atitudine tipic imperialistă americană.
Problema este că judecarea într-o instanţă abilitată a eventualelor plângeri, care cu siguranţă vor apare zilnic, nu se va derula în niciun tribunal din aceste ţări europene şi în niciun alt tribunal aşa cum îl ştiţi dumneavoastră, ci litigiile vor fi judecate într-un tribunal al corporaţiilor, în care însăşi corporaţiile vor fi judecătorii, juriul şi acuzatorii…
Cu alte cuvinte, parteneriatul oferă marilor corporaţii americane puterea de a demola fragilele democraţii europene şi nişte economii în derivă… Europa reprezintă pentru America un teren de joacă, în care corporaţiile din SUA doresc profit cu orice preț şi trebuie să ştie că îl pot obţine de la o populaţie care cere şi căreia îi place să trăiască la un anumit standard de viaţă.
Pentru corporaţiile americane este esenţial să transforme Europa în fabrică de sclavi, care muncesc până la exterminare pentru a-şi îndeplini „visul”, să o transforme în zonă fără legi de protecţie a mediului înconjurător, fără legislaţii care să apere calitatea alimentelor, apei şi siguranţa lucrătorilor…
Numai lideri politici europeni trădători pot semna aşa ceva, iar România, prin „românul” Iohannis, poate fi parte a acestui acord criminal.
În sistemul de taxare, controlul activităţii acestor corporaţii multinaţionale americane este imposibil, iar ele au la îndemână o serie largă de pârghii prin care îşi pot reduce profitul pe hârtie şi pot chiar obţine subvenţii de la statele unde activează.
Despre acest TTIP se vorbeşte din ce în ce mai puţin la nivel mondial şi se face din ce în ce mai mult, pentru ca el să fie semnat în taină şi să intre în acţiune, fără ca europenii să ştie cum, de ce şi sub ce formă au fost vânduţi. Apoi, probabil vor începe unele proteste în întreaga Europă.
Pentru a evita chiar respectarea Constituţieiamericane în cazul TTIP, liderii politici americani au găsit soluţia de a denumi aceste acorduri ca nefiind „tratate de cooperare economică”, care s-ar fi supus unor alte reglementări, iar marile corporaţii nu ar fi putut să facă ceea ce doresc.
Cu siguranţă, orice împotrivire a europenilor va fi „garnisită” de americani cu eventuale compensaţii artificiale sau cu șpăgi consistente pentru politicieni. Totul se va derula în secret, aşa cum se petrece cu toate fraudele de proporţii în acest sistem capitalist, ele fiind la tot pasul.
Paragrafele acestui acord comercial vor fi „redactate şi dezvoltate” în America, deoarece cele mai mari corporaţii şi bănci din lume sunt acolo… Astfel, acest TTIP vă deveni o unealtă a imperialismului american, în faza finală, şi cu efecte devastatoare pentru economiile lumii şi mai ales pentru Europa.
Lucrurile vor fi major complicate de o eventuală ieșire a britanicilor din UE, lucru care am văzut că nu este deloc pe placul lui Obama şi nici nu ar avea cum să îi placă, doar o ieşire a britanicilor din UE ar însemna o evadare a lor din lagărul pe care SUA doreşte să îl construiască în jurul continentului european.
O altă problemă majoră este faptul că negociatorii acestui foarte important acord nu sunt aleşi de popoarele pe care le reprezintă, iar în acest moment ei tratează articolele acestui acord în secret şi acţionează sub semnătură că nu pot divulga nicio prevedere a lui (deși multe documente ies de acolo prin alte canale).
De ce nu vor americanii ca lumea să fie informată asupra fiecărui paragraf al acestui acord şi să aibă loc dezbateri pe marginea deciziilor luate, care pot fi fatale pentru economiile europene?
Documentele publicate de Greenpeace arată cum Comisia Europeană se pregăteşte să „deschidă” economia europeană pentru o competiţie total incorectă şi inechitabilă cu SUA, şi mai ales cu marile corporaţii americane. Aceasta în ciuda consecinţelor devastatoare pentru producătorii europeni şi pentru economiile europene în general, care ar trebui să lucreze, după opinia negociatorilor americani, la standarde mai ridicate de calitate. În final, acestea se traduc prin împrumuturi de la băncile americane şi prin tehnologie cumpărată pe dolari americani, tot de la SUA.
După cum arată documentele eliberate neoficial prin diferite canale, în prima fază, numai prin semnarea acordului vor dispărea din Europa cel puţin un milion de locuri de muncă, sau chiar de peste două ori mai mult, atunci când „Parteneriatul” va intra în funcţiune.
Ce se va pierde în prima fază, cu mari riscuri de a nu mai fi recuperată? Democraţia fragilă şi în declin din Europa, care practic nu va mai exista atât timp cât populaţia Europei va fi constituită din sclavi ai SUA. Ziarul The Independent a publicat un articol interesant pe această temă.
Pe de altă parte, dacă întrebăm orice muncitor american dacă este de acord cu NAFTA, el ne va răspunde că nu este de acord şi îşi vede viaţa în pericol, în timp ce marile corporaţii şi conducerile lor se umplu de bani şi îi sfidează pe muncitori, lăsând milioane de oameni în stradă.
Va fi acordul cu Europa altfel? Se pare că nu, iar primele victime vor fi europenii, după care muncitorii americani, cu mult mai obişnuiţi în sclavie, care îşi doresc să muncească ore suplimentare, văzând în acestea un privilegiu oferit de corporaţie, care practic îl leagă de glie în condiţii mult mai devastatoare decât o putea face orice burghez.
Oare aceste scurgeri de informaţii vor împiedica liderii europeni să ajungă la un acord economic criminal cu SUA?
Negociatorul şef din partea UE al TTIP, Garcia Bercero, este un circar fără nicio raţiune economică în pledoaria lui pentru acest mecanism al morţii economice a continentului european. În plus, el pare să fie cel mai mare şpăgar din structurile de conducere ale UE, făcând propagandă pe toate canalele pentru acceptarea de către europeni a acestui acord, dar nespunându-le ce conţine cu exactitate, ci numai interpretări ale lui în favoarea acordului.
Dacă este aşa de favorabil, de ce nu îl publică şi nu îl supune unui referendum, pentru ca populaţia să aibă timp să realizeze cât de viabil este acest acord?
Deocamdată, nicio sursă oficială nu a contrazis sau nu a intrat în dezbateri legate de aceste scurgeri de informaţii preluate de Greenpeace şi dezbătute pe larg pe canalele sociale.
Acest Bercero a ieşit la rampă la BBC şi a spus că „nu este corect să spunem că SUA împinge europenii în direcţia scăderii nivelului de protecţie”, ceea ce este o minciună de proporţii, mai ales că el nu spune ce stipulează acordul, iar americanii încalcă, peste tot unde investesc, orice legi ale muncii şi protecţiei sociale…
Bercero a uitat să spună că acest acord stabileşte o hegemonie internaţională a marilor corporaţii peste guvernele statale, care vor deveni o unealtă a lor în realizarea dezideratelor propuse şi creării de profituri inimaginabile pentru un grup de infractori care conduc aceste mari corporaţii…
Atât parteneriatul trans-Pacific cât şi cel trans-Atlantic vor crea o imunitate a capitalismului global în faţa legilor statelor suverane.
O altă personalitate europeană, Comisarul pentru Comerţ al UE, Cecilia Malmström, care s-a umplut de şpagă, încearcă să apere la BBC ceea ce nu este de apărat, de un ridicol de neimaginat şi cu exprimări puerile. Puteți citi articolul aici.
Ceea ce declară ea este o minciună în totalitate: afirmă că nu este în „afacere” pentru a scădea nivelul protecţiei în Europa, dar uită să spună că este în „afacere” pentru a face posibil pentru capitalismul global promovat de America să elimine actualele standarde şi să creeze altele la îndemâna Americii şi corporaţiilor sale multinaţionale.
TTIP vă stabili cadrul economic al noului sistem imperial condus şi întreţinut de America în dezavantajul popoarelor ale căror guverne îşi vând oamenii pentru o mână de bani, acesta fiind atributul central al existenţei capitalismului: banii. Oamenii nu contează absolut deloc în cadrul acestui sistem capitalist criminal, iar discuţiile despre capitalul social în orice societate capitalistă sunt ca şi interzise…
Citiți și:
UE și SUA pun la cale, în secret, un tratat prin care multe drepturi fundamentale ale oamenilor vor fi anulate, totul în beneficiul corporațiilor
Multinaţionalele din România sunt ineficiente pentru economie. Cum fraudează corporaţiile țara noastră
Războiul psihopolitic antireligios
Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor
Vă prezentăm în continuare un extras din cutremurătoarele dezvăluiri publicate de Serge Monaste privind planurile de distrugere a spiritualităţii, dezvăluiri ce au la bază documente autentice, multe dintre ele publice. Serge Monaste a fost ziarist la publicaţia canadiană L’Enquete şi a murit asasinat în urma publicării unei serii de articole despre oculta financiară mondială. Manuscrisele lui Monaste rămase neterminate din cauza morţii sale neaşteptate au fost publicate în cartea „Protocoalele de la Toronto. Complotul ONU pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale” tradusă şi în limba română.În zilele noastre, un număr crescând de oameni, care trăiesc viaţa prozaică a unui domn „Nimeni de oriunde”, oameni cu copii, studii universitare şi cariere afirmă cu sinceritate că observă în politica mondială o „Conspiraţie Politică şi Religioasă”. Tendinţa spre instaurarea unei Noi Ordini Mondiale nu este plăsmuirea imaginaţiei unei bande de paranoici, aşa cum ar dori unii să ne facă să credem. Este suficient să privim în jur spre zona noilor tehnologii, a fuziunilor între multinaţionale, a acordurilor comerciale internaţionale, a dispariţiei tot mai pronunţate a clasei de mijloc, a eforturilor în direcţia unei monede mondiale, a unei limbi mondiale, a unei reorganizări a comunităţii internaţionale. Toate acestea ne indică profunde schimbări în raport cu care însăşi guvernele noastre naţionale par a fi complet neputincioase.
Se ştie din întreaga istorie a omenirii, că nici un om care a suferit o spălare pe creier nu va rămâne cu convingerea că a fost maltratat. De obicei persoanele spălate pe creier îşi vor apăra cu pasiune manipulatorul, convinse că li s-a propovăduit o nouă cale şi chiar că au fost alese pentru a-i învăţa şi pe alţii. Iată de ce, în trecut a fost atât de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se pună pe picioare legislaţii, mai ales atunci când legislatorii utilizau aceleaşi tehnici faţă de populaţie, în scopul de a fi aleşi şi de a-şi menţine puterea.
În 1948 Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o Organizaţie a Naţiunilor Unite a declarat în pamfletul său „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială” că: „prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul excesiv pot influenţa cu putere dezvoltarea personalităţii, fără ca individul respectiv să poată fi conştient. În scopul eficacităţii, eforturile pentru schimbarea indivizilor trebuie să fie acordate cu etapele succesive ale personalităţii în sine, câtă vreme în cazul unui grup sau al societăţii, schimbarea va putea întâmpina o rezistenţă fermă, dacă nu a fost instaurată din capul locului o atitudine de acceptare.”
Planurile privind „sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în documentul numit „Noile principii ale sănătăţii mintale”, principii ce vor fi impuse la nivel internaţional. Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „cetăţenie mondială”. Documentul declară, de asemenea: „programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere”.Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;
3. centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, în ceea ce priveşte problemele legate de naţionalism.
Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuie să deschidă porţile diferitelor experimente de „Control asupra Spiritului” care trebuiau să înceapă din anii 1960.
Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a petrecut atunci este suficient să consultăm po carte de referinţă din domeniul psihiatriei: DSM-III (The diagnostic and statistical manual of mental disorder) ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală înseamnă: comportament şi stare mintală indezirabile. Criteriul pentru maladia mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală. Nu există excepţii. Şi poate urma un mandat pentru a vă priva de libertăţile civile, pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice şi chiar sterilizarea!
Pentru a înţelege mai bine acest „Program de control şi dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier” e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:2. a da problemei respective o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;
3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns deodată un pericol;
4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, sociologilor şi politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;
5. a da publicităţii în mare măsură presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;
6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie”, cu uniforme şi echipamente noi, pentru a obişnui publicul cu imaginea lor în vederea unor intervenţii asemănătoare în viitor;
7. apoi în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţei, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka Quebec-ul de atunci a experimentat o situaţie aemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada. Şi ar fi posibil să continuăm la fel, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială, prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare toate „grupările şi organizaţiile religioase”!
UE și SUA pun la cale, în secret, un tratat prin care multe drepturi fundamentale ale oamenilor vor fi anulate, totul în beneficiul corporațiilor
O tranșă explozivă de documente din Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) „scăpate” în presă arată cum corporațiile vor prelua puterea asupra statelor semnatare ale tratatului și ele vor face legea, iar legile de protecție climatică, cele privind locurile de muncă, siguranța alimentară și drepturile la intimitatea online vor fi atunci desființate!Dezvăluite datorită unei scurgeri de informații, textele, care aduc la lumină negocieri comerciale secrete dintre UE și SUA, indică faptul că TTIP ar putea suprima prevederi legate de protecția mediului și a consumatorilor, pe care mulți europeni le consideră foarte importante.
Greenpeace Olanda a publicat documentele ce risipesc secretul asupra acordului referitor la bazinele hidrografice și scot la iveală implicațiile acestuia față de protecția climei, sănătatea oamenilor, drepturile de muncă, drepturile de confidențialitate pe internet și faţă de însăși orânduirea socială a Europei.
ONG-ul, care are o istorie lungă de muncă de cercetare și de campanie pentru mediu, a obținut textele negocierilor dintr-o sursă necunoscută. Informațiile au fost evaluate și publicate prin colaborarea cu instituții mass-media prestigioase, inclusiv cu postul de televiziune NDR ce are sediul la Hamburg, cu grupul public de radiodifuziune WDR cu sediul la Köln și cu ziarulSüddeutscher Zeitung cu sediul la Munchen.
Bat clopotele pentru TTIP?
TTIP va crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume, facilitând scoaterea din uz a tarifelor și a altor obstacole din calea comerțului de bunuri și servicii între SUA și UE. Susținătorii insistă că acest tratat va încuraja investițiile și va crea locuri de muncă, în timp ce criticii avertizează că acesta va marca un declin al suveranității de stat în Europa.
Documentele aduc la lumină pozițiile de negociere ale UE și SUA și oferă posibilitatea, pentru aproximativ un miliard de cetățeni din toată Europa și din America, să fie informați și să organizeze dezbateri legate de această afacere.
Oponenții TTIP, de la Bristol până la Bruxelles, au numit această dezvăluire a acordului comercial drept „dangătul clopotelor” care îi prevestesc „moartea”.
Directorul executiv al campaniei pentru justiție socialăWar on Want, John Want Hilary, a declarat că scurgerea de informații arată că TTIP amenință locurile de muncă, siguranța alimentară și fundamentele democratice ale Europei.
„Este chiar mai rău decât ne-am temut”, a spus el. „Scurgerea de informații arată cum Comisia Europeană se pregătește să ne vândă pe nimic, făcând înțelegeri în spatele ușilor închise, care vor schimba fața societății europene pentru totdeauna.”
„Este pur și simplu inacceptabil ca unui grup de oficiali nealeși să i se permită să pună la cale un astfel de lucru, fără niciun control public.”
În continuare, Hilary a sugerat că scurgerea de informații prevestește dispariția Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii.
„Secretul total a fost singura modalitate prin care Comisia Europeană a putut împiedica cetățenii europeni să afle adevărul despre aceste negocieri îngrozitoare, dar acum adevărul a ieșit la iveală”, a spus el.
„Facem apel la guvernele Europei să pună capăt imediat discuțiilor din cadrul TTIP, să desființeze echipa de negociere a UE și să declanșeze o anchetă publică privind modul în care a fost permis ca negocieri atât de dăunătoare să ajungă atât de departe.”
În urma analizei aprofundate a documentelor publicate, Greenpeace Olanda și alte grupuri anti-TTIP au evidențiat o serie de subiecte cheie pentru dezbateri.
1. Profitul, mai presus de viețile oamenilor, animalelor și plantelor
Textele negocierilor indică faptul că acordul comercial, în forma sa actuală, prevede eliminarea politicilor progresiste ale UE care au fost puse în aplicare pentru a proteja planeta.
Din scurgerea de informații de 248 de pagini lipsește orice referință la ceea ce este cunoscut sub numele de reglementarea Excepții generale. Această prevedere adoptată în urmă cu 70 de ani, prezentă în Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), face ca schimburile comerciale transfrontaliere să fie reglementate într-un mod care protejează viețile oamenilor, animalelor și plantelor, prevenind în același timp supra-consumul de resurse naturale valoroase.
2. Prevederi depășite pentru protecția climei
De asemenea, absentă din vasta colecție de documente este orice referire la ceea ce mulți militanți pentru mediu socotesc a fi cea mai presantă problemă din zilele noastre: protecția climei.
Secțiuni cheie din texte, intitulate Accesul pe piață pentru bunuri industriale și Cooperare Reglementată, prezintă propuneri pentru limitarea impactului și a domeniului de aplicare a măsurilor vitale puse în aplicare pentru a combate schimbările climatice.
O preocupare deosebit de îngrijorătoare, semnalată de Greenpeace Olanda, constă în faptul că reglementările UE privind importul de combustibili care generează masiv CO2, cum ar fi cei pe bază de gudron și petrol, nu se vor regăsi în aceste propuneri. O astfel de schimbare de politică subminează una dintre strategiile cheie de protecție a mediului prevăzute în cadrul Acordului de la Paris în privința climei: limitarea creșterilor de temperatură la mai puțin de 1,5 grade. O majoritate covârșitoare a oamenilor de știință din domeniul climei, de la nivel mondial – cu excepția celor sceptici în privința schimbărilor climatice – susțin că orice creștere care trece de această valoare va amplifica criza climatică globală, punând în pericol miliarde de oameni.
3. O ușă larg deschisă pentru produse chimice periculoase și pentru produse alimentare modificate genetic
Principiul precauției, care este prevăzut la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, lipsește de asemenea din textele negocierilor. Această măsură are drept scop construirea unui cadru mai bun în ceea ce privește protecția mediului, prin intermediul analizei de risc și intervenției politice.
În cazul produselor care ar putea pune în pericol viețile oamenilor, ale animalelor sau ale plantelor, ori care conduc la degradarea mediului, respectivul articol este folosit ca un instrument vital pentru retragerea mărfurilor periculoase de pe piață.
Este de asemenea folosit pentru a elimina din circulația pe piață produse suspecte, în cazurile în care cercetarea științifică globală nu oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra riscurilor potențiale.
Scurgerea de documente relevă, de asemenea, că TTIP va deschide larg ușa pentru pătrunderea în Europa a produselor modificate genetic (OMG-uri) provenite din SUA, pentru produsele alimentare și pentru alte produse interzise în prezent în UE din motive ce țin de protecția sănătății publice și a mediului. Militanții avertizează că acest lucru ar însemna abandonarea standardelor europene vitale de reglementare în domeniu.
4. Susținere pentru marile afaceri
Corporațiilor li s-a oferit o imensă oportunitate de a avea un cuvânt de spus în cadrul TTIP, chiar dacă societatea civilă nu a avut practic deloc acces la negocierile secrete. În colecția de 248 de pagini de documente este evidentă o susținere clară a marilor afaceri.
În timp ce actorii societății civile au fost excluși de la discuțiile legate de Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, documentele dezvăluie influența puternică pe care actorii corporatiști au exercitat-o de-a lungul negocierilor.
Comisia Europeană (CE) nu a fost deloc transparentă cu privire la amploarea acestei influențe corporatiste, potrivit Greenpeace Olanda. Cel mai recent raport al Comisiei privind TTIP menționează implicarea reprezentanților industriei în discuții doar o singură dată, în timp ce documentele ajunse în presă arată că punctele de vedere ale industriașilor au fost notate cu precizie și înregistrate de-a lungul întregului proces de negociere. De asemenea, în texte e precizată constant necesitatea consultării cu actorii corporatiști.
5. Mecanismul ISDS: o oportunitate de afaceri?
Analiza documentelor arată că clauza ISDS (Investor-State Dispute Settlement – Rezolvarea Disputelor dintre Investitor și Stat) din TTIP este o prioritate pentru Washington. Acest mecanism juridic permite companiilor multinaționale să acționeze în instanță guverne din cauza profiturilor pierdute. Textele negocierilor arată că SUA a refuzat alternativele la această clauză propuse de UE.
Criticii avertizează că negociatorii CE par pregătiți să negocieze suveranitatea statelor UE pentru un ban făcut rapid din contractele cu corporațiile din SUA.
Faiza Oulahsen, unul dintre liderii militanților de la Greenpeace Olanda, a declarat că societatea civilă din întreaga Europă ar trebui să fie tulburată cu privire la ceea ce relevă documentele. „Fie că vă pasă de problemele de mediu, de bunăstarea animalelor, de drepturile de muncă sau de confidențialitatea pe internet, ar trebui să fiți preocupați de ceea ce este în aceste documente care au ajuns la noi”, a spus ea.
„Ele subliniază obiecțiile puternice exprimate deja până acum de societatea civilă și de milioane de oameni din întreaga lume: TTIP reprezintă de fapt un transfer foarte mare de putere democratică de la oameni, la marile companii. Facem apel la toți reprezentanții aleși și la toți cei interesați să citească aceste documente și să se angajeze în dezbateri.”
Documentele scurse în presă reprezintă 13 din cele 17 capitole care au fost consolidate până în prezent de către CE. Până acum acestea au fost secrete, la ele având acces numai membrii aleși ai Parlamentului European și alți eurocrați cu funcții-cheie. Aceștia le-au putut citi numai într-o cameră izolată, în condiții de maximă securitate, în absența unor experți consultanți. Lor le-a fost, de asemenea, interzis să discute conținutul documentelor cu alte persoane.
Citiți și:
Scurgere masivă de informaţii secrete ce provin din acordul UE-SUA. Liber la OMG şi carne cu hormoni
SUA este, de fapt, țara unui singur partid, acela al afacerilor de tot felul și al marilor corporații
Multinaţionalele din România sunt ineficiente pentru economie. Cum fraudează corporaţiile țara noastră
Combinarea corectă a alimentelor – garanţia unei sănătăţi de fier
de dr. Mariana Sava
„Hrana ingerată este divizată în trei părţi. Partea intermediară, grosieră, se elimină. Partea mijlocie se transformă în constituenţi corporali. Partea subtilă devine hrană pentru minte.” (CHANDOGYA UPANISHAD VI.4.I)
„Eu sunt hrana. Eu sunt cel care mănâncă hrana. Eu sunt cel care îl înghite pe cel care mănâncă hrana. Eu devorez întregul Univers. Lumina mea este asemenea Soarelui.”
(TAITTIRIYA UPANISHAD II.9.6)
Dieta corectă este esenţa oricărui tratament naturist. Alimentele pe care le consumăm pot amplifica, diminua sau chiar anula efectele altor terapii (chiar şi influenţa vindecătoare a plantelor medicinale). Pe de altă parte, o dietă incorectă poate fi unul dintre principalii factori cauzatori de boală. Ştiinţa străveche, AYURVEDA ajută fiecare fiinţă umană să descopere care este regimul alimentar care i se potriveşte cel mai bine, precum şi tot ceea ce este necesar din acest punct de vedere, pentru a preveni sau trata eventualele dezechilibre.
Dietoterapia se bazează pe faptul că dobândim calităţile hranei, cu alte cuvinte, suntem ceea ce mâncăm. Într-adevăr, putem observa şi singuri, dacă suntem atenţi, că alimentele pe care le mâncăm ne influenţează starea psiho-mentală din perioada ce urmează mesei respective. Este ştiut că marii consumatori de carne sau cafea sunt predispuşi la a manifesta mânie, agresivitate sau alte emoţii negative „fierbinţi”. Medicina iniţiatică tradiţională AYURVEDA cunoaşte de mii de ani faptul că regimul carnivor „supraîncălzeşte” sângele în timp ce regimul vegetarian este renumit pentru predispunerea la echilibru, calm şi linişte, care sunt manifestate deseori chiar şi în condiţii foarte stresante. Celebrul filosof iniţiat Omraam Mikhael Aivanhov spunea: „Mâncatul cărnii întreţine în corpul persoanei respective o legătură invizibilă a corpului cu lumea animală şi cred că individul ar fi înspăimântat dacă şi-ar putea vedea culorile urâţite ale aurei sale invizibile (n.n. – invizibile ochilor obişnuiţi, dar care deja la ora actuală poate fi parţial pusă în evidenţă graţie fotografiei în efect Kirilian, ecrane cu dicianină etc.), însoţit fiind de toate sufletele animalelor pe care le-a mâncat.”
Primul aspect este cel al selectivităţii şi compatibilităţii secreţiilor enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în cursul digestiei se efectuează în prezenţa unor enzime existente în secreţiile produse de glandele digestive.
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Al doilea aspect al compatibilităţii alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate necesită timpi de digestie diferiţi.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
Grăsimile încetinesc digerarea oricăror alimente mâncate în cursul aceleiaşi mese. Astfel, proteinele „grase” (asociate cu grăsimi) sunt digerate mai lent decât proteinele „slabe” (neasociate cu grăsimi): brânza slabă se digeră mai lent ca brânza grasă.
Alimentele conţinând acizi necesită un timp de digestie prelungit, întrucât organismul trebuie în prealabil să-i neutralizeze.
De exemplu, fructele acide/acre se digeră mai lent decât cele semiacide sau dulci. Legumele verzi se digeră destul de repede întrucât nu au o concentraţie prea mare de proteine, lipide sau acizi.
Iată câteva consideraţii în legătură cu unele asocieri alimentare.
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Amidon – proteine
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.
Amidon – glucoză
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!
Amidon – legume verzi
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.
Amidon – apă
(Atenţie!) Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului. Totuşi, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în ţesuturi, deci să parvină organismului în afara mesei propriu-zise, graţie menţinerii unui echilibru hidric sănătos (minim 1,5 litri/zi).
Amidon – lapte
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.
Proteine – grăsimi
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.
Proteine – legume verzi
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.
Lipide – amidon
Este compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi fierţi, amestecaţi cu ulei sau unt uşor încălzit sau cu fulgi de ovăz sau alte cereale.
Lipide – legume verzi
Este o asociere foarte recomandată.
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.
|
Mic dejun
|
Prânz
|
Ora 17
|
Cină
|
|
mere, pere, urdă cu unt
|
ouă, nuci, andive, ciuperci, salată de castraveţi şi lăptuci, salată de morcovi cu ţelină, ulei de măsline, şvaiţer
|
mere, stafide
|
iaurt, castraveţi, varză verde, praz, dovlecei, brânză albă
|
|
struguri proaspeţi, iaurt, piersici, măsline, varză
|
caşcaval, praz, ridichi, spanac, salată de varză roşie, morcovi, cartofi la cuptor
|
prune uscate, pesmet cu unt
|
fasole verde, ouă, napi
|
|
căpşuni, miere, piersici, caise, lapte bătut (kefir)
|
smântână, dovlecel, conopidă, salată de sfeclă roşie, orez, migdale
|
banane, smochine şi curmale
|
Ştevie, brânză de vaci, pere, varză roşie
|
|
mere, germeni de grâu
|
ouă, vinete, gulii
|
gutui
|
şvaiţer, mazăre
|
Respectarea compatibilităţii elimină posibilitatea autointoxicării
În cazul asocierii de alimente incompatibile se pot declanşa uneori fenomene de fermentaţie a glucidelor (generatoare de dioxid de carbon, acid oxalic, alcool – compuşi care produc balonări şi crampe abdominale, constipaţie sau diaree) sau procese de putrefacţie a proteinelor (rezultând hidrogen sulfurat, acid fenil propionic, indol, scatol, fenoli, alcooli, acid acetic – compuşi toxici pentru organism).
Aşa numitele regimuri omogene, bazate pe compatibilităţi alimentare, au darul de a uşura digestia, atât prin creşterea vitezei de absorbţie, cât şi prin diminuarea efortului organismului de a digera alimentele respective, precum şi de a suprima fenomenele fermentaţiei sau putrefacţiei intestinale. Se evită astfel producerea de toxine la nivelul tubului digestiv, prin a căror absorbţie are loc o autointoxicare progresivă a organismului, care poate genera diferite stări de boală.
Tipul dezechilibrat la care predomină elementul aer – VATTA – este cel care suferă cel mai adesea de slăbire excesivă (emaciere), malnutriţie, boli consumptive (ex: tuberculoza). Focul lui digestiv este variabil, uneori digeră foarte uşor, alteori are dificultăţi în prelucrarea şi asimilarea hranei. Stările psihice negative care însoţesc bolile de tip VATTA sunt anxietatea, frica sau neliniştile de tot felul.
Tipul dezechilibrat la care predominant este elementul foc – PITTA – este tipul călduros, cu un apetit intens şi o digestie puternică.
În general suferă de arsuri la stomac sau în alte zone ale corpului. Acest foc digestiv îi poate cauza diaree, infecţii, boli febrile. Atitudinea negativă generatoare de boală se concentrează în cazul lui pe mânie, violenţă, criticism.
Tipul dezechilibrat la care predominant este elementul apă – KAPHA – este cel care are digestia cea mai lentă, suferind adesea, după masă, de o senzaţie de greutate în stomac. Este predispus la obezitate, iar emoţiile negative care îl caracterizează sunt lăcomia şi ataşamentul.
Vă prezentăm într-un tabel sintetic alimentele cele mai indicate fiecărui tip de dezechilibru constituţional, care pot să reechilibreze şi să armonizeze fiinţele respective.
|
Tipul VATTA
|
Tipul PITTA
|
Tipul KAPHA
|
|
|
Fructe
|
caise
banane cireşe
grapefruit
struguri
ananas
curmale
smochine
piersici
|
mere
cocos pepene
piersici
prune dulci
rodii
stafide
|
mere
caise cireşe
afine
prune uscate
stafide
rodii
|
|
Legume
|
castraveţi
cartofi dulci ridichi
dovlecei
ceapă gătită (călită, fiartă, dar nu prăjită),
fasole verde morcovi
|
conopidă
ţelină varză
fasole verde
castraveţi
dovlecei
cartofi
salată verde
ciuperci
|
varză
ţelină conopidă salată verde ceapă crudă spanac usturoi ciuperci ridichi morcovi |
|
Cereale
|
grâu
ovăz orez
|
grâu
orez ovăz
|
orz
porumb mei hrişcă |
|
Produse
Animale
|
unt
unt clarifiat (în sanscrită – ghee – fiert pentru eliminarea apei şi a impurităţilor) lapte dulce iaurt
kefir
smântână
|
unt clarifiat
lapte dulce unt nesărat
|
fără lactate (excepţie laptele de capră)
|
|
Uleiuri
|
toate uleiurile comestibile (cel mai intens efect de armonizare îl are uleiul de susan)
|
anumite tipuri de uleiuri comestibile
|
fără ulei (exceptând uleiul de porumb, migdale sau de floare soarelui, în cantităţi mici)
|
„Din SATTVA (aspectul de elevare şi aspiraţie) se naşte Cunoaşterea, din RAJAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) lăcomia, iar din TAMAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) confuzia, iluzia şi ignoranţa” (BHAGAVAD GITA XIV.17).Dieta cea mai favorabilă unei vieţi sănătoase şi frumoase este alcătuită doar din alimente pure, uşoare, moderat răcoritoare, care furnizează toată forţa de care avem nevoie, dar care nu tulbură mintea. Ea are la bază fructele şi legumele proaspete, crude, laptele, cerealele, în general alimentele având gust dulce natural şi pe care le vom prepara cu ajutorul focului, cât mai puţin cu putinţă.
Excitantele, alimentele picante, acre sau sărate favorizează desfăşurarea activităţilor intense, dar ele produc şi agitaţia minţii şi stimularea excesivă a simţurilor.
Hrana care a suferit o prelucrare termică îndelungată sau hrana reîncălzită, mâncărurile care datorită păstrării îndelungate sau în condiţii neadecvate au dobândit gust amar sau astringent, precum şi cele greu de digerat sunt TAMAS-ice şi opacizează mintea, producând o lentoare a gândirii, somnolenţă.
În concluzie, folosind principiile ayurvedice prezentate în acest articol, vă puteţi alege singuri alimentele SATTVA-ice, compatibile cu tipul dumneavoastră constituţional, necesare pentru a crea premisele unei „sănătăţi de fier”.
Ce se intampla cu corpul tau daca il acoperi cu cenusa
Cu toate că nu multă lume vorbește despre asta, cenușa vegetală tratează foarte multe boli, cum ar fi afecțiunile digestive, bolile cardiace sau chiar afecțiuni neuropsihice. Apa cu cenușă este cea mai bună, spun specialiștii din domeniu, pentru a curăța organismul de toate toxinele. Pe lângă asta, cenușa poate fi și cea mai bună pastă de dinți. Așa că poți aplica acest tratament cu încredere, mai ales că bunicile și străbunicile noastre îl foloseau cu succes în trecut tot pentru a trata diferite boli.
Beneficiile cenușei vegetale asupra organismului sunt multiple, fiind adjuvant în tratarea unor boli precum : diaree cronică, balonări, paraziți intestinali, bradicardie, palpitații, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, alcoolism, hipoglicemie, paralizii, astm bronșic. O parte dintre cele mai importante, le puteți găsi în materialul de mai jos.
Cenușa vindecă psoriazisul
Aplicată extern, cenușa vindecă psoriazisul, micozele și scabia. Tratamentul recomandat sunt spălăturile cu suspensie din această cenușă. Se pune o linguriță de cenușă în 50 ml de apă și se ia de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale. uO alternatică ar fi compresele cu cenușă de viță de vie, care se pun pe locurile afectate, vindecând înțepături de insecte și mușcături de șarpe. Dacă aveți amigdalele umflate, se leagă la gât cenușă caldă învelită într-un batic sau într-o eșarfă, peste care se pune un fular de lână. Pentru arsuri, se poate folosi cenușa de salvie și mesteacăn.
Pastă de dinți din…cenușă
Sună ciudat, dar este una dintre cele mai eficiente paste de dinți și ape de gură. Acum câteva sute de ani, ea era folosită ca indregient miraculos pentru păstrarea dinților până la vâsrte înaintate. Pune puțină cenușă pe periuța de dinți și freacă riguros, dacă vrei să nu mai ai probleme cu dinții. Cenușa amestecată cu apă poate fi o apă de gură excelentă, tratând afecțiunile gingivale sau sângerările.
Remediu pentru durerile de cap
Dacă ai dureri de cap, de gât sau cârcei, cenușa te poate salva și îți poate lua durerea cu mâna. Pentru dureri de cap, ia un lighean în care pui apă călduțăă și scufundă picioarele în apă. adaugă sare și cenușă de lemn. Aceste băi atrag sângele spre picioare, slăbind tensiunea la cap. Efectul lor este calmant și în cazul durerilor de gât și a cârceilor.
Ai hipertensiune? Bea cenușă!
Cenușa este folosită ca remediu eficient și în ceea ce privește hipertensiunea. Într-un litru de apă clocotită se pun patru linguri de cenușă de stejar și se lasă o zi și o noapte. Se strecoară printr-o bucată de tifon și se bea timp de două spătămâni, câte trei linguri, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Cura se poate repeta după o pauză de 5 zile.
Hepatita poate fi și ea tratată tot cu cenușă. Se ard sâmburi de măsline, de struguri și de cânepă laolaltă. Se toacă rădăcini de rostopască și stevie, la care se adaugă crengi de viță de vie de un an, care se ard la foc înnăbușit. Pulberile se amestecă egal și se ia câte o lingură de amestec, între mese, odată la trei zile. Se poate amesteca cu miere.
Apa filtrată cu cenușă, cea mai bună pentru organism
Cenușa purifică, de aceea în lacurile vulcanice, apa este cea mai pură, pentru că este distilată de cenușă, un agent natural de sterilizare. Acest tip de apă poate fi obținut lejer și acasă, cu condiția să decantăm foarte bine apa și să separăm apa de băut de cenușă. Poate fi folosit tifon pentru a realiza acest lucru. Ea detoxifică corpul de toate toxinele și impuritățile, aducând un aport de vitamine și minerale care îi este necesar organismului pentru a rămâne sănătos.
Cum se foloseste apa ca sa tina la distanta batranetea si cancerul
Peste 70% din organismul uman reprezintă apă, de aceea starea noastră de sănătate depinde foarte mult de calitatea şi de cantitatea apei pe care o bem. Japonezii beau apă ionizată, europenii, apă plată, iar cei mai informaţi dintre locuitorii planetei consumă Apa PI. Faimosul inventator român Henry Coandă spunea: „Oamenii sunt diferiţi pentru că apa este diferită”. Mai ales că apa este lichidul ce transportă elementele vitale în organismul nostru, trece prin peretele celulelor, transportând nutrienţi şi eliminând toxinele şi reziduurile proceselor de ardere. Datorită necesităţii apei pentru organism, cercetătorii au încercat să obţină o apă cât mai compatibilă cu organismul uman, descoperind astfel apa vie.
Bioenergizată şi extrem de sănătoasă
În anul 1964, cercetătorul japonez doctor Akihiro Yamshita obţinea pentru prima dată apa vie. Compoziţia şi structura sa moleculară sunt aceleaşi cu ale apei conţinute de celulele organismelor vii. Apa vie este încărcată cu energie PI, care în greceşte înseamnă viaţă, fără de care organismul nostru ar fi mult prea obosit pentru a funcţiona corect. Energia PI a fost descoperită prin calcul matematic tot de un nipon, Kukava, şi are proprietatea de a îmbunătăţi procesele metabolice ale organismelor vii.
Apa PI se obţine cu ajutorul tehnologiei Bio System Control şi Life Energy. Acestea reprezintă un brevet japonez alcătuit dintr-un sistem de şase straturi succesive: filtru de cărbune activ, filtru de coral, filtru de ims ceramic, lampă de ultraviolete, filtru PI ceramic şi filtru de apă multistadic pe suport ceramic. Ultimul filtru – premiat la cele mai prestigioase saloane internaţionale de inventică – poate reţine 99% din suspensiile organice şi anorganice din apă, bacterii mai mari de 0,5 microni, clorul din apă, fenolii şi pesticidele, paraziţii şi virusurile. Acest proces de trecere a apei prin cele şase filtre face ca apa să nu se altereze, să nu conţină bacterii sau metale grele şi să fie cea mai pură cunoscută de om vreodată.
Detoxifică şi întăreşte organismul
Oamenii de ştiinţă susţin că un organism hidratat cu apa PI va avea un sistem imunitar mult mai puternic, rezistent în faţa virusurilor, detoxificat, fără retenţii de lichid, rezistent la stres, dar şi la efort fizic prelungit. Mai mult, consumul regulat de apă PI poate duce, în timp, la stoparea formării calculilor renali şi chiar la eliminarea celor deja existenţi. Lichidul sporeşte biofuncţiile, micşorează nocivitatea asupra organismului prin anihilarea ionilor metalici şi măreşte adaptabilitatea organismului la temperatură şi lumină.
Ajută la absorbţia substanţelor nutritive
Studiile au demonstrat că apa PI este clinic liberă de mineralele din apa potabilă. Acest fapt o face un excelent solvent pentru substanţele nutritive şi pentru transferul energiei PI în orice corp viu. Spre deosebire de cea de la robinet, nu conţine substanţe dedurizante, neutralizante, antiseptice şi dezinfectante, microorganisme sau metale grele.
Are proprietăţi anticancerigene
În cartea „Apa, miracolul vieţii”, autorul Mihăiţă Toma scrie că această apă prezintă proprietăţi antioxidante, elimină radicalii liberi, ceea ce o face un aliat de nădejde în lupta cu cancerul, furnizează bioenergie, transportă mai mult oxigen prin organism, creează grupări mici de molecule, ceea ce îmbunătăţeşte funcţionarea celulelor, creşte capacitatea celulelor de a se adapta la stres şi neutralizează pH-ul apei, aducându-l aproape de cel natural al organismului.
Adevărat miracol
Principalul domeniu de utilizare a apei PI este cel al sănătăţii. Deşi nu este un medicament, această apă are efecte benefice în tratarea hepatitei, diabetului, dependenţelor de alcool, cafea şi tutun, ajută la vindecarea bronşitelor, a astmului bronşic, sinuzitelor, cefaleelor şi la ameliorarea semnelor micozelor. Pentru ca organismul nostru să-şi menţină sănătatea, consumul de legume, fructe sau carne ţinute în prealabil în apă PI este mai mult decât recomandat, acestea păstrându-se proaspete mai mult timp.
Se găseşte şi în natură, dar şi îmbuteliată
Cercetători care studiau apa şi efectul ei asupra organismului uman au descoperit, într-o regiune izolată din Asia, o vale unde plantele erau mai dezvoltate, mai înflorite, mai sănătoase, mai frumoase decât în restul teritoriului. Studiind mediul au descoperit că doar apa era responsabilă de acea explozie de sănătate, proprietăţile ei fiind diferite de cele ale apelor din zonele apropiate. Şi la noi sunt firme care comercializează apa PI, doar că nu e obţinută pe cale naturală ca în Asia, ci filtrată conform tehnologiei descrise mai sus.
- Având efect energizant, nu se recomandă consumul de apă PI seara, înainte de culcare
Tratament pentru multe afecţiuni
Tratamentul cu apă a fost considerat un succes de o companie medicală din Japonia! Cercetătorii japonezi spun că terapia cu apă este tratamentul sigur pentru afecţiuni precum durerile de cap, de corp, artrită, palpitaţii, epilepsie, astm bronşic, tuberculoză, meningită, boli hepatice, circulatorii, vomă, gastrită, hemoroizi, diabet, constipaţie, afecţiuni oculare, cancer genital, dereglări menstruale şi anumite boli ORL. Şi nu doar japonezii spun asta! În Biblie ne este arătat cum Mântuitorul Iisus Hristos făcea minuni cu ajutorul apei, egiptenii practicau terapia apei, grecii vindecau o mulţime de boli cu ajutorul ei, iar curele lui Hipocrate aveau la bază tot apa. Cura cu apă este considerată benefică şi fără efecte adverse. Iată în ce constă: dimineaţa, pe stomacul gol, se beau 1,5 litri apă filtrată, la temperatura camerei, nu din frigider. Aceasta trebuie consumată în prima jumătate de oră de la trezire, în fiecare zi fără întrerupere, în special în primele 21 de zile, şi se continuă cât mai mult posibil. Se începe cu 1,5 litri şi se creşte treptat cantitatea până la 3,5 litri, iar în cazul vârstnicilor şi hipertensivilor, până la 2,5 litri. Apa se agită de 120 de ori, pentru a se energiza, se adoptă o dietă lacto-vegetariană, fără sare şi mese târzii. Prima masă se va lua la trei ore după consumarea întregii cantităţi de apă. Reacţiile adverse pot fi cele uzuale pentru curele de dezintoxicare şi dispar în timp ce tratamentul îşi face efectul.
Greseli pe care le faci atunci cand folosesti preparate fitoterapeutice
Interesul fata de fitoterapie ia amploare tot mai mult. Dovada vie este faptul ca daca pana acum 10-15 ani in orasele provinciale existau un magazin de tip Plafar si unul de tip Apicola, acum in fiecare piata, cartier gasesti cei putin un magazin de produse naturiste.
Insa folosirea rationala a preparatelor fitoterapeutice este o conditie esentiala pentru a te insanatosi. Utilizarea lor neadecvata poate avea urmari grave asupra sanatatii noastre. Mai mult nu inseamna neaparat mai bine. Daca iei o data 2 capsule dintr-un preparat si te simti bine, iar apoi triplezi doza, asta nu va duce neaparat la o insanatosire de trei ori mai rapida. Iata cele mai frecvente greseli in folosirea ceaiurilor, maceratelor, tincturilor si a alifiilor obtinute din plante medicinale:
– Utilizarea lor pe perioade de timp foarte mari sau nelimitate;
– Folosirea in doze prea mici sau mult prea mari (supradozaj);
– Cumpararea produselor din surse nesigure;
– Tratamentul exclusiv naturist, refuzul medicatiei si al recomandarilor facute de medicul specialist;
– Folosirea neglijenta, fara a tine cont de indicatii sau de potentialul toxic al anumitor plante;
– Folosirea tratamentului naturist in paralel cu cel traditional, fara a tine cont de eventualele interactiuni intre medicamente si anumite principii active ale plantelor.
Reguli de baza pentru folosirea in siguranta a plantelor medicinale
- Verificati intotdeauna sursa de provenienta a produselor, precum si termenul de valabilitate, ambalajele, modul si locul de depozitare in magazin.
- Folositi produse preambalate, standardizate; evitati ceaiurile vandute prin piete, in conditii de depozitare improprii si neigienice. Plus ca nu stiti daca plantele sunt culese de pe marginea drumului sau de langa groapa de gunoi.
- Plantele medicinale si remediile naturiste nu trebuie considerate un panaceu.
- Ceaiurile, infuziile, decocturile trebuie folosite intotdeauna proaspete.
- Remediile naturiste nu trebuie folosite ca unic tratament in cazul unor boli severe. Preparatele fitoterapeutice sunt indicate a fi folosite in tratarea bolilor usoare si mai ales in prevenirea lor. In bolile grave se pot folosi ca tratament adjuvant, in paralel cu cel medicamentos, dar numai cu acordul medicului specialist.
- Respectati intotdeauna indicatiile de pe eticheta, iar daca nu sunteti siguri, consultati-va cu medicul sau farmacistul.
- Fiti constienti de potentialul toxic al anumitor plante medicinale.
- In mod normal, cand ceaiurile se folosesc pe perioade de timp putin mai mari, este recomandat a se bea 1-2 cani pe zi. Efectele folosirii ceaiurilor in cantitati mai mari si timp indelungat nu sunt inca suficient cunoscute si pot agrava starea unor boli.
- Utilizarea exclusiva a preparatelor fitoterapeutice in tratarea unor boli si amanarea tratamentului medicamentos de specialitate poate agrava starea bolii si chiar amana insanatosirea.
- In cazul femeilor insarcinate si a copiiilor mici se cere o atentie sporita in folosirea preparatelor fitoterapeutice. Multe dintre ele nu au fost testate suficient pentru a putea fi folosite in aceste situatii. Este recomandat sfatul medicului inainte de utilizarea lor
Multi dintre cei care au probleme cu urinatul frecvent sau pe timpul noptii fac aceasta greseala
Multe persoane care acuza simptome urinare precum urinat in timpul noptii, urinat frecvent, jena la urinare aleg sa rezolve problema cu medicamente antiinflamatoare, inainte de a consulta un specialist. Mare greseala, spun medicii, care sustin ca automedicatia calmeaza initial neplacerile, insa, in cazul unui cancer, spre exemplu, nu face decat sa amane diagnosticul precoce.
Astfel de simptome impun neaparat o vizita la un urolog. “Cei mai nefericiti barbati sunt cei care se duc la operatie si nu spun medicului ca vor sa scape de urinatul in timpul noptii. Medicul il opereaza pentru ca e jetul urinar slab, prostata mare, dar pacientul in cap zice: o sa scap si de urinare din timpul noptii. De acest lucru nu va scapa pentru ca nu este de la prostata”, declara dr. Andrei Manu Marin, medic primar urolog.
Ce ascunde urinatul frecvent in timpul noptii
Urinatul in timpul noptii poate indica o problema de circulatie. Implicit, este nevoie de atentia unui cardiolog. De asemenea, acest simptom poate indica si un adenom de prostata – o tumora benigna – dar poate fi vorba si de un cancer. De aceea e nevoie de un consult la urolog si nu de antiinflamatoare, care pot reduce, oarecum, simptomele.
“Tratamentul pe care pacientul il primeste poate sa intarzie descoperirea bolii pentru ca pacientul se simte mai bine cu un tramtent antiinflamator, considera ca nu mai trebuie sa vina la medic si atunci pur si simplu intarzie diagnosticul”, sustine conf. dr. Valentin Ambert, medic primar urolog.
Alte simptome din acest tablou includ presiunea scazuta a jetului urinar, ori durata prelungita a urinatului.
“Exista posibilitatea sa aiba senzatia ca vezica ii ramine plina dupa ce a urinat. Este corect acest lucru pentru ca ii ramane urina in vezica”, completeaza conf. dr. Ambert.
Ce trebuie facut daca aflati ca suferiti de adenom de prostata
In cazul in care mergeti la urolog si primiti diagnosticul de adenom de prostata, trebuie sa faceti control din sase in sase luni.
“Marea majoritate a pacientilor cu adenom de prostata au si hipertertensiune si se recomanda tratamentul cu medicamente care scad tensiunea. Unul din medicamentele care se recomanda in adenomul de postata scade si el tensiuenea si e posibil ca pacientul sa cada din picioare”, precizeaza conf. dr. Ambert.
De la 40 de ani, este bine sa faceti macar un consult urologic anual, chiar in lipsa simptomelor.
Produse pe care nu este recomandat sa le pastrezi in casa
Vrei să adopți un stil de viață mai sănătos, să faci mai multă mișcare și să alegi cu grijă alimentele pe care le consumi. Dar trebuie să te gândești și la obiectele banale din casă care ar putea să îți pună în pericol sănătatea. Iată ce lucruri trebuie să înlocuiești sau să arunci la gunoi, când faci curățenie.
Filtrele de la aerul condiționat
Mulți oameni suferă de alergii și astm, fără să știe că filtrele vechi de aer le agravează boala. Ar fi bine să cureți sau să înlocuiești filtrele de la aparatele de aer condiționat la fiecare început de vară, înainte să începi să îl folosești mai des.
Cosmeticele expirate
Verifică periodic data expirării de pe ambalajele produselor cosmetice. Rimelul trebuie înlocuit cel mai des, urmat de ruj, cremele de față și de corp, precum și fardurile de ochi. Toate acestea adună microbi și bacterii care pot favoriza boli de piele și ciuperci greu de tratat.
Pernele vechi
Poate că mai ai prin casă perne primite de la bunica sau de la mama, de acum 10 – 20 de ani, dar nu este deloc sănătos să le mai păstrezi. Penele și puful din pernele vechi sunt îmbâcsite cu praf, bacterii și alergeni. Chiar dacă speli foarte des fețele de pernă, conținutul rămâne un pericol pentru sănătatea ta. Mai bine le arunci și le schimbi cu perne moderne, care pot fi spălate la mașină.
Bureții din baie și din bucătărie
Fiind mereu umezi, chiar dacă mustesc de detergenți, bureții constituie terenul propice pentru dezvoltarea bacteriilor. La primele semne de uzură, trebuie schimbați și, periodic, trebuie să îi dezinfectezi în cuptorul cu microunde.
Caserolele din plastic
Fie că le folosești pentru a depozita diverse alimente în cămară și în frigider sau doar pentru a-ți lua mâncarea la serviciu, caserolele din plastic trebuie înlocuite cel puțin de 2 ori pe an. Ori de câte ori le speli, detergentul de vase intră în fisurile minuscule care apar în plastic și apoi ajunge în mâncarea ta. Dar pericolul cel mai mare este că sunt fabricate din materiale care emană substanțe cancerigene când sunt încălzite în cuptorul cu microunde.
Periuțele de dinți
Chiar dacă ți-ai făcut un obicei din a igieniza periuța de dinți săptămânal, în apă de gură sau alcool sanitar, este bine să o schimbi lunar. Periuțele de dinți adună o mulțime de bacterii și virusuri care prosperă în spațiul umed.
Încălțămintea veche, și a ta, și a lui
Hainele sunt ușor de dezinfectat prin spălare și călcare la temperaturi ridicate, dar încălțămintea veche nu mai poate fi igienizată. Transpirația, umezeala și praful creează un mediu propice pentru bolile de piele în interiorul pantofilor și al cizmelor. Curăță-le cât poți de bine și lasă-le să se aerisească după fiecare purtare, dar nu le folosi ani de-a rândul. În plus, pantofii care se deformează îți afectează mersul și pot provoca dureri musculare la fiecare purtare.
Informatii importante pentru sanatate pe care ti le prezinta unghiile
Cresc greu, sunt moi si se exfoliaza? Sunt casante, au striatii pe latime sau pe lungime? Sunt rosiatice, vinetii sau ingalbenite? Ingrosate, despicate sau cu lunula lipsa? Toate modificarile care apar la nivelul unghiilor sunt semne ca ceva in organismul tau nu functioneaza bine. Daca suntem atente putem preintampina probleme grave de sanatate. Iata cateva semnale pe care ti le dau unghiile si semnificatiile lor:
Modificari de culoare
– culoare vanata – circulatie deficitara, pot anunta chiar apoplexia, daca surescitarea nervoasa este intensa!
– unghiile albe, asociate cu tenul palid – fie anemie, fie o proasta functionare a ficatului
– culoarea rosiatica – colesterol crescut
– jumatate albe, jumatate roz – posibile afectiuni renale
– unghiile galbui – afectiuni pulmonare
– unghiile cu varf galbui si usor inrosite la baza – diabet.
Modificari la nivelul lunulei
– lunula absenta: anemie sau malnutritie
– lunula piramidala: manichiura excesiva sau traume
– lunula albastru pal: sugereaza diabetul zaharat- tulburari in functionarea ficatului
– lunula cu modificari de culoare rosie: boli cardiovasculare, tumori hepatice maligne
Alte modificari la nivelul unghiilor
– unghii uscate, terne: lipsa de vitamina A si de calciu
– cuticule crapate: lipsa proteinelor, acidului folic si a vitaminei C
– dungi albe: lipsa de proteine
– unghii uscate, curbate la varf: lipsa de vitamina B12
– pete albe pe unghie: deficienta de zinc
– crapaturi, taieturi pe unghii: deshidratare
– pielea inrosita in jurul cuticulelor: lipsa de acizi grasi esentiali
– unghii deformate, zimtate: lipsa de fier
– unghii fragile: lipsa biotinei.
Simtome care te ajuta sa depistezi un ulcer gastroduodenal
Ulcerul gastroduodenal si gastritele se declanseaza sau recidiveaza primavara si toamna. Schimbarea alimentatieia, cresterea activitatii nervoase si a nivelului de stres explica partial aceasta ritmicitate.
Printre cauzele ulcerului gastroduodenal se numara: administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, prezenta bacteriei Helicobacter pylori (aproximativ 50%) in mucoasa gastrica, fumatul, consumul de alcool sau al unor alimente care contin aditivi, ereditatea, refluxul de bila, asocierea cu alte afectiuni, cum sunt ciroza hepatica, insuficienta renala cronica, pancreatita cronica.
Gastrita este o afectiune inflamatorie a mucoasei stomacului. Unul sau mai multi dintre factorii mentionati pot determina aparitia acesteia. Netratata la timp, evolueaza spre ulcer.
Durerea in capul pieptului, principalul simptom
Manifestarea clinica a ulcerului cel mai des intalnita este durerea, insa 10-40% dintre ulcere evolueaza asimptomatic, fara durere. Ulcerul asimptomatic este o descoperire intamplatoare (endoscopica, radiologica, autopsica). Durerea ulceroasa se calmeaza la ingestia de alimente, medicatie antisecretorie sau antiacida, varsatura sau in caz de sangerare. Durerea apare la una-doua ore dupa masa, dureaza 30-90 de minute si dispare spontan pentru a reaparea dupa masa urmatoare. Durerea poate trezi pacientul in prima jumatate a noptii, dupa ultima masa.
Durerea abdominala care trezeste pacientul spre ora 3-4 dimineata este mai degraba de origine biliara sau intestinala. Aceasta relatie tipica in raport cu mesele nu mai are astazi decat o valoare orientativa. In cazul varstnicilor, diabeticilor, al celor care iau multe antiinflamatoare nesteroidiene, durerile pot lipsi.
Alte simptome ale ulcerului gastroduodenal: greturi, varsaturi, balonare, arsuri
In ulcerul gastric, durerea apare dupa masa, cand stomacul este plin. In ulcerul duodenal, durerea se manifesta la cateva ore dupa masa si poate crea neplaceri si noaptea. Din cauza aparitiei durerilor, in special pacientii cu ulcer gastric nu mananca si scad in greutate, neavand pofta de mancare. In afara durerii, pacientii pot acuza greturi, uneori si varsaturi, in special cei cu ulcere gastroduodenale.
Alte simptome ce pot insoti boala ulceroasa sunt balonarea abdominala accentuata, tulburarile de tranzit, eructatiile, pirozisul (arsurile). Unii pacienti se pot prezenta initial la medic cu manifestarea unei complicatii ulceroase: hemoragie, perforatie, mai rar stenoza. Aceste simptome se pot manifesta si la pacientii care au cancer gastric sau gastrite. De aceea, este indicat sa va prezentati la medic pentru evaluarea starii de sanatate si conduita terapeutica.
Cum se diagnosticheaza ulcerul?
Diagnosticul se sustine radiologic si endoscopic. In ulcerul gastric evidentiat radiologic, este obligatorie endoscopia cu biopsie, deoarece unele ulcere pot fi, in realitate, cancere. In ulcerul duodenal evidentiat radiologic, nu sunt obligatorii endoscopia si biopsia, intrucat nu exista, practic, risc de cancer la nivelul bulbului duodenal
Ce legatura exista intre sare si osteoporoza
Principalii factori cu risc de imbolnavire la romani sunt consumul excesiv de sare, de grasimi saturate, fumatul si alcoolul in exces. In consecinta multi romani sunt supusi riscului de boli cardiovasculare, diabet, ciroza si cancer, asta arata datele Ministerului Sanatatii.
Daca despre efectele excesului de sare asupra inimii s-a mai scris, despre modul in care afecteaza sarea oasele se stie mai putin. Excesul de sodiu (provenit din sare, NaCl, care are 40% sodiu si 60% clor) in dieta zilnica mareste riscul de aparitie a osteoporozei, prin pierderea de calciu din structura osoasa. Adoptarea unei diete bogate in calciu si potasiu, reducerea cantitatii de sare ingerate si practicarea sportului in mod constant, pot atenua manifestarile bolii sau pot duce la evitarea aparitiei osteoporozei.
Calciul in organism
99% din cantitatea de calciu din corpul uman se afla in structura dintilor si a oaselor, conferindu-le duritate si rezistenta. Restul se afla in fluidele intra si extra-celulare, unde indeplineste roluri vitale pentru organismul uman. Acest procent de 1% trebuie sa ramana constant. Daca dozele zilnice de calciu din alimentatie nu reusesc sa mentina constant acest procent, atunci corpul recurge la rezervele din oase. Si, astfel structura osoasa este afectata.
O persoana poate avea o alimentatie cu deficit de calciu care sa dureze perioade indelungate, uneori ani, fara ca vreun simptom de boala sa apara. Insa, o data cu inaintarea in varsta, semnele deteriorarii structurii osoase, asociate cu o alimentatie saraca in calciu, incep sa isi faca prezenta. Oasele se demineralizeaza, devin poroase si fragile, ceea ce duce la aparitia osteoporozei.
Sodiul si excretia calciului
Sodiul este direct implicat in eliminarea calciului din organism prin urina. In fiecare zi, in mod normal, prin ingerarea unei cantitati normale de sare (aproximativ o lingurita), se elimina din corp aproximativ 40mg de calciu.
Dar oamenii, in mod normal, mananca mai mult de o lingurita de sare pe zi. Si, evident, mai mult calciu va fi pierdut din corp. Daca aportul de calciu din alimentatie nu acopera aceste pierderi, pentru a mentine constant procentul de calciu din lichidele extracelulare, organismul va recurge la rezervele sale din oase. Si astfel, in timp, se deterioreaza structura oaselor.
Doza zilnica de sare recomandata pentru o persoana adulta de 75 kg este in jur de 4g, adica o lingurita. 40% din aceasta cantitate o reprezinta sodiul (1,6g). Referitor la sursele de sare, si implicit de sodiu, din alimentatia noastra, s-au observat urmatoarele:
– aproape 75% din cantitatea de sodiu pe care o introducem prin alimentatia zilnica provine de la sarea adaugata prin procesare (mezeluri, conserve, semipreparate, paine, produse de patiserie);
– 15% din sarea adaugata de noi la gatirea mancarii;
– doar aproximativ 10% provine din surse naturale, neprelucrate: legume, lapte, iaurt, fructe.
Musetelul, dezinfectantul oferit de natura
Plantă care înfrumuseţează câmpiile şi pajiştile, muşeţelul emană o aromă puternică, plăcută. Utilizate în tratarea multor afecţiuni, floricelele cu petale albe şi bănuţ auriu au proprietăţi nebănuite. Află din numărul de mai al revistei “Click! Sănătate” ce poţi trata cu această plantă!
De la muşeţel se folosesc florile, asemănătoare margaretei, care se recoltează în luna iunie, de cum se deschid. Se pot utiliza atât în stare proaspătă, cât şi uscate, căci compuşii activi care se găsesc în ele îşi păstrează calităţile cel puţin un an. Cu o singură condiţie însă: să fie uscate într-un loc răcoros şi întunecat.
Previne infecţiile. Muşeţelul este antispastic, antiseptic, antiinflamator şi anestezic. Planta se foloseşte mai ales sub formă de infuzie, atât intern, cât şi extern în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi, răni vechi, arsuri. Aplicaţii locale se pot face şi cu tinctură şi cu ulei de muşeţel. În caz de zgârieturi sau răni, curăţă zona afectată cu rachiu de muşeţel. Astfel, previi apariţia infecţiilor şi se accelerează vindecarea. Cu acest remediu se tratează cu succes şi înţepăturile de insecte.
Alină durerile articulare. Datorită proprietăţilor calmante, preparatele pe bază de muşeţel sunt de ajutor pentru suferinzii de reumatism şi artroze. În cazul durerilor foarte mari, se folosesc cataplasmele cu muşeţel, peste care se pune o sticlă cu apă fierbinte. Procedeul se repetă până când durerea scade în intensitate.
Cum se fac preparatele
Infuzia de muşeţel se face din 2 linguri cu vârf de plantă, uscată sau proaspătă, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită (250 ml). Se acoperă şi se lasă amestecul la infuzat 15-20 de minute, apoi se strecoară. Remediul este eficient contra durerilor de dinţi, migrenelor, insomniilor.
Pentru uz extern, se poate obţine o cremă care hidratează intens pielea uscată şi aspră şi accelerează vindecarea iritaţiilor. Pentru asta ai nevoie de: 1 cană cu ulei de măsline sau cu floarea-soarelui, 3 linguri de flori proaspete de muşeţel, mărunţite, 200 g de ceară de albine. Într-un recipient încăpător pune uleiul pe baie de aburi şi adaugă florile de muşeţel. Lasă amestecul să fiarbă 5-6 minute şi dă vasul deoparte. După 12 ore, pune din nou preparatul pe foc, iar după câteva clocote, strecoară. În uleiul cald, adaugă ceara de albine dată prin răzătoare. Omogenizează bine ingredientele, până când ceara se topeşte. Ţine alifia la frigider, într-un borcănaş din sticlă şi foloseşte-o la nevoie pentru a calma pielea iritată.
Ulei. Umple o sticlă, fără a le îngrămădi, cu flori de muşeţel (proaspete sau uscate). Toarnă ulei de floarea-soarelui, astfel încât să le acoperi. Închide recipientul ermetic şi lasă-l într-un loc răcoros. După 2 săptămâni, strecoară lichidul prin tifon şi depozitează poţiunea într-o sticluţă închisă la culoare. Preparatul accelerează vindecarea rănilor, eczemelor, scade intensitatea durerilor menstruale.
Rachiu de muşeţel. Într-o sticlă de 1 l pune flori de muşeţel proaspete, mărunţite şi rachiu, până umpli recipientul. Închide ermetic şi lasă amestecul la macerat 2-3 săptămâni. Strecoară soluţia şi păstrează extractul galben-verzui, într-o
Sfaturi extrem de utile pentru rutina zilnica
Unele lucruri le facem în virtutea rutinei, dar nu întotdeauna e corect, spun specialiştii englezi. Iată câteva sfaturi extrem de utile care vă vor schimba rutina zilnică!
Nu vă daţi cu antiperspirant dimineaţa, ci seara. Este mult mai eficient astfel. Nu se cunoaşte exact de ce se întâmplă acest lucru. Se crede că, dacă se aplică seara, antiperspirantele au timp să intre bine în pori în timpul somnului şi astfel efectul durează mai multe ore după trezire.
Pastilele contra cancerului se iau înainte de culcare pentru că lucrează mai bine în somn. Recomandările provin de la experţii de la Universitatea din Birmingham. Aceştia mai spun că substanţele chimice din sistemul imunitar sunt în concentraţie mai mare dimineaţa, de aceea vaccinurile trebuie făcute între orele 9.00 şi 11.00 (a.m.).
Cremele pentru acnee trebuie aplicate exact înainte de culcare, ca să nu fie afectate de vreme sau de poluare. La fel şi cremele emoliente, pentru eczeme şi psoriazis, fiindcă mâncărimile sunt mai puternice seara târziu.
Medicamentele împotriva arsurilor din stomac se iau de obicei cu 30 de minute înainte de micul dejun, fiindcă mâncarea poate produce aciditate. Însă ultimele studii arată că acestea sunt mai eficiente când se iau seara, pentru a asigura nivele scăzute ale acidului din stomac pe parcursul nopţii. Se evită astfel ca acidul să se întoarcă în esofag, producând arsuri şi mai mari.
Remediile contra colesterolului, luate seara
Remediile împotriva colesterolului rău trebuie luate seara. Şi asta deoarece ficatul produce cel mai mult colesterol noaptea. Dimineaţa este potrivită şi pentru administrarea diureticelor, care reduc tensiunea în artere, încurajând eliberarea apei. Pacienţii evită astfel să se trezească pe parcursul nopţii pentru urinare.
Medicamentele pentru inimă trebuie administrate în funcţie de ceasul biologic al fiecăruia. Însă cei cu hipertensiune sunt sfătuite să-şi ia medicaţia dimineaţa. Asta pentru că tensiunea creşte în mod normal când corpul eliberează brusc hormonul cortizol la trezire. Există însă pacienţi care trebuie să ia medicamentele împotriva tensiunii seara pentru a evita accidentele vasculare. Medicul stabileşte care sunt aceştia.
Ce cauze declanseaza bolile psihice
Bolile psihice ar putea fi cauzate de un anumit tip de infecţii, susţin savanţii americani.
În cadrul unui nou proiect de cercetare, specialiştii Şcolii de Medicină din cadrul Universităţii ,,Johns Hopkins” din Baltimore, SUA, au descoperit că unele boli, cum este, de exemplu, schizofrenia, ar putea fi legate de probleme ale sistemului imunitar.
În acest sens, echipa de investigaţie a decis să analizeze care este rolul infecţiilor cu fungi în cadrul acestui proces.
Infecţiile cu fungi sunt destul de des întâlnite în ultima perioadă, însă specialiştii spun că nu trebuie să ne temem, deoarece ele sunt uşor tratabile . Într-un nou studiu, oamenii de ştiinţă au descoperit o legătură între ciuperca Candida, schizofrenia la bărbaţi şi tulburările de memorie, în cazul femeilor bolnave mintal. Cercetătorii susţin că acest tip de infecţie ar putea avea un impact mult mai îndelungat în timp asupra organismului decât se credea anterior .
Fungii precum Candida cresc în mod natural în intestinele umane, unde provoacă efecte benefice. Cu toate acestea, dacă trăiesc mult prea mult în medii calde şi umede, ciupercile se supradezvoltă, provocând senzaţii precum cea de mâncărime sau arsură sau pot declanşa infecţii cu transmitere sexuală .
Aceste infecţii pot fi prevenite prin reducerea consumului de zahăr, evitarea consumului inutil de antibiotice şi menţinerea unei igiene corespunzătoare. Aceste indicaţii nu sunt întotdeauna respectate, motiv pentru care problema ciupercilor rămâne, însă, una destul de des întâlnită. De exemplu, aproximativ 75% dintre femeile adulte din SUA au avut cel puţin o dată în viaţă o infecţie vaginală provocată de fungii Candida.
,,Deşi nu putem demonstra o legătură directă între infecţia cu Candida şi procesele fiziologice ale creierului, datele noastre arată că un factor asociat cu această problemă, poate chiar organismul în sine, joacă un rol important în afectarea memoriei la femeile care suferă de s
Secretele care te ajuta sa iti mentii coloana sanatoasa
Majoritatea oamenilor au coloana vertebrala atat de deformata incat rezolvarea dereglarilor necesita mult timp, multa rabdare si multe resurse financiare.. Durerea nu trece atat de repede precum ne-am dori si, impreuna cu limitarea miscarilor, ni se pare de nesuportat.
Cu toate aceastea, totul poate fi corectat, in ciuda faptului ca oamenii bolnavi considera operatia si antiinflamatoarele ca fiind panacee universale.
In cazul coloanei, discul vatamat poate fi indepartat prin operatie. Dar acest lucru poate duce la necesitatea unei alte interventii, cu rezultate incerte si costuri suplimentare. Operatia si metodele alopate ar trebui sa fie luate in considerare numai atunci cand preventia este ineficienta.
De fiecare data gasim mai mult timp pentru terapie, dar nu ar fi mai bine daca am petrece acest timp pentru preventie? Si nici nu ar fi costisitor.
In cazul coloanei vertebrale, preventia este cea mai buna strategie.
Iata ce putem face:
- Trebuie sa controlam felul in care mergem, stam in picioare sau pe scaun: spatele drept, abdomenul tras, capul usor ridicat.
- Nu stam niciodata picior peste picior, pentru ca doua mari artere se afla chiar sub genunchi, iar presiunea asupra lor influenteaza circulatia sanguina, ceea ce cu timpul provoaca dureri de spate, de coloana si varice.
- Cand ridicam ceva nu tinem genunchii drepti. Indoirea acestora reduce presiunea asupra coloanei.
- Muschii abdomenului puternici reduc presiunea asupra coloanei cu 20%.
- Atunci cand caram cumparaturile sau obiecte grele este bine sa distribuim greutatea in mod egal pe ambele parti.
- Greutatea trebuie sa fie mentinuta in limite normale.
- In cazul doamnelor si domnisoarelor, se va evita purtarea tocurilor inalte.
Doua exercitii care nu solicita mult timp sau efort si aduc rezultate excelente:
Setul de exercitii numarul unu:
Acest set de exercitii solicita foarte putin inima, astfel incat poate fi efectuat si de copii si de oamenii in varsta sau bolnavi.
- Cand va treziti, intindeti-va de cateva ori.
- Stand culcati pe spate, impingeti cu putere perna cu ceafa, timp de cinci secunde, apoi pauza cinci secunde. Repetati de sase-opt ori.
- Puneti-va perna pe piept si imbratisati-o puternic timp de cinci secunde, pauza cinci secunde. Repetati de sase-opt ori.
- Puneti-va perna intre genunchi si strangeti-o tare timp de cinci secunde, pauza cinci secunde. Repetati de sase-opt ori.
- Ridicati genunchii in unghi de 45 de grade, mentineti cinci secunde, apoi pauza cinci secunde. Repetati de sase-opt ori.
Setul de exercitii numarul doi:
Acest set de exercitiii corecteaza actiunea muschilor, nervilor, organelor interne si vaselor sanguine, regleaza functionarea sistemului nervos si digestiv, influenteaza pozitiv capacitatea mentala. De aceea este recomandat celor care au un mod de viata activ, cu atat mai mult cu cat se poate face si la locul de munca.
- Stati pe un scaun, cu spatele drept, lipit de spatar.
- Cu picioarele usor inainte si mainile pe genunchi, ridicati si odihniti bratele de zece ori.
- In aceeasi pozitie, intoarceti capul alernativ stanga-dreapta, de cate zece ori in fiecare sens.
- Miscati capul inainte si inapoi, de zece ori pentru fiecare sens.
- Cu bratele intinse in plan orizoltal, intoarceti capul alternativ, de zece ori in fiecare sens.
- Ridicati bratele in unghi de nouazeci de grade, impingeti-le in spate si, in acelasi timp, deplasati barbia inainte si in sus. Repetati de zece ori.
Posted by Alin Marinescu Under: Stiri din Sanatate
David Rockefeller despre Noua Ordine Mondială: „Mă declar vinovat și sunt mândru de asta”
„Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”[1] – David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994, la un dineu al ambasadorilor ONU.
„Unii chiar cred ca suntem parte a unei societati secrete ce lucreaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, ma caracterizeaza pe mine si pe familia mea ca ‘Internationalisti’ ce s-au raliat cu alte persoane din toata lumea pentru a edifica o structura mai integrata global si politic (n.ed. Noua Ordine Mondiala) – o lume – daca vreti sa o numiti asa. Daca aceasta este acuzatia, atunci ma declar vinovat – si sunt mandru de acest lucru!” – David Rockefeller in cartea „Memoriile” (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002).
David Rockefeller este un puternic om de afaceri american, dar si un propagandist al Globalizarii (Noua Ordine Mondiala). De asemenea, acesta este poreclit si „Imparatul Petrolului” de catre scriitorii de conspiratii, intrucat el a fondat corporatia petroliera „Standard Oil”. Acesta este casatorit si are sase copii. Averea sa neta este estimata oficial la 2,2 miliarde de dolari. In realitate averea sa este cu mult mai mare decat este cea prezentata publicului.
Familia Rockefeller alaturi de Rothchild (Imparatul Aurului), Oppenheimer (Imparatul Diamantelor), de Bronfman (Imparatul Drogurilor) si Warburg sunt cei care alcatuiesc chintesenta Iluminatilor, iar acestia, dupa cum vedeti, nu se sfiesc sa recunoasca, deschis, in public, ca-s dusmanii oamenilor. Toti acestia sunt cei care alcatuiesc cercul intim al Grupului Bilderberg, al caror scop a ramas: Guvernul Mondial.
„In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei ( Chase National Bank ) . Pe atunci presedinte era unchiul sau , Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich , si fratele mamei sale , Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita JPMorgan Chase .
In 1949 devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . A initiat Marshall Plan.
Printre apropiatii lui David: Rothschild, generalul George C. Marshall, membrii Ford family, Bill Clinton, Henry Kissinger, Riley P. Bechtel (Bechtel Group), Gianni Agnelli (Fiat), John Loudon (Royal Dutch-Shell), C. Douglas Dillon, David Packard (Hewlett-Packard ), familia Dulles, Katharine Graham (Washington Post), Brooke Astor (Astor family – Waldorf-Astoria Hotel ), Peter G. Peterson (presedintele Blackstone Group, fost presedinte Council on Foreign Relations), Arthur Ochs Sulzberger, Jr. (presedintele New York Times).
Paul Volcker, un apropiat al familiei, a lucrat pentru banca sa, inainte de a deveni presedinte Federal Reserve. Banca sa are stranse legaturi cu World Bank. Trei dintre presedintii acesteia, John J. McCloy, Eugene R. Black, Sr. si George Woods au lucrat pentru el. James D. Wolfensohn) este chiar asociat apropiat al familiei, fiind director al Rockefeller Foundation si al altor organisme Rockefeller. De asemenea familia a gazduit pe propietatile sale numeroase intalniri regulate cu guvernatori de banci nationale sau ale World Bank si International Monetary Fund.
Un alt apropiat al familiei, Joseph Verner Reed, Jr, a fost asistentul lui Eugene R. Black, Sr. ( al carui tata a fost Chairman of the Federal Reserve ). A dezvoltat legaturi apropiate cu Central Intelligence Agency (CIA) inca din anii ‘50. Apropiati ai familiei: Allen Dulles, directorul Richard Helms, Archibald Roosevelt, Jr., Kermit Roosevelt, Jr., William Bundy.
In vara lui 1964 are o intalnire de doua ore si jumatate cu Nikita Hrusciov. Apoi si cu succesorul sau, Leonid Brejnev. In 1965, Rockefeller si cativa oameni de afaceri au fondat Council of the Americas. Principalul lor proiect este North American Free Trade Agreement ( NAFTA ) despre care Henry Kissinger spunea:
“NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale.“
In 1973 a fost creata la initiativa sa Comisia Trilaterala . Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve . De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director. In mai 1973 Chase Manhattan Bank deschide la Moscova un birou in piata Karl Marx.
A fost Chairman Overseas Development Council of the US-USSR Trade and Economic Council, Inc. ce a fost fondat in 1973. L-a convins pe presedintele Jimmy Carter sa aprobe intrarea sahului Iranului Mohammad Reza Pahlavi in SUA pentru spitalizare. Aceasta actiune a precipitat criza ostaticilor din Iran.
In ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing ( NOTA 40 ) , bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
In 1992, a fost desemnat sa conduca Russian-American Bankers Forum, grup consultativ ce a sfatuit Rusia in privinta modernizarii bancilor. In 2006 a format o echipa cu sefii Goldman Sachs pentru crearea Republicans Who Care. JPMorgan a anuntat saptamanile trecute ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier cunoscut drept unul dintre principalii artizani ai reformelor economice din Rusia. Ciubais este primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan.
Este actionar majoritar la Atlantic Richfield Petroleum and International Petroleum Corporation ce produce si napalm. Edificator pentru ce are in cap sunt insasi declaratiile sale.
In august 1973 intr-un articol pentru New Yorker Times :
“Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de success din istorie.“
Aceasta deoarece si China le-a servit si le serveste drept laborator special de studiu pentru societatea de maine dorita de ei .
La Consiliul de Afaceri al Natiunilor Unite, 14 Sept. 1994:
“Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala.“
Si cea mai celebra:
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala„
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se intrunesc periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council for Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
“Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala…”
De mentionat ca prima conferinta Bilderberg din SUA , din 1957 , a fost sponsorizata de Ford Foundation.”[3]
„Acum, patriarh al celebrei familii Rockefeller, David a fost unicul fiu al lui John D. Rockefeller- considerat în epocă cel mai bogat om din toate timpurile, cu o avere de 200 miliarde de dolari – şi nepotul magnatului petrolier John D. Rockefeller Jr., fondator de Standard Oil. Cei patru fraţi ai săi au murit adolescenţi şi foarte tineri. Bani familiei, care a fost şi este animată de sentimente filantropice, astfel că de-a lungul istoriei ei a donat mai mult de jumătate din avere diverselor proiecte : au construit şi sponsorizează în continuare universitatea din Chicago, Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale, Fundaţia Rockefeller (1913), a cărei menire este să promoveze progresul ştiinţific în toate ţările lumii. Întotdeauna, membrii clanului au susţinut oficial Partidul Republican, la fel şi fundaţia, fiind fervenţi anticomunişti. , se pare că rolul acesta îl joacă Rockefeller. Multă lume spune că astăzi, familia Rockefeller reprezintă forţa bancară dominantă în Statele Unite.
Coleg de facultate cu John F. Kennedy
Născut la New York, în reşedinţa de la numărul 10 din West Fifty-fourth Street- pe atunci cea mai mare vilă din oraş. Mai târziu, edificiul a devenit, fiindcă familia l-a donat, sediul Muzeului de Artă Modernă din New York. David şi-a petrecut copilăria la proprietatea uriaşă a părinţilor să, de la Pocantico, unde Rockefellerii îşi primeau oaspeţii importanţi: Almiral Richard Byrd (ale cărui expediţii în Antártida au fost finanţate de tatăl său ) sau cunoscutul aviator Charles Lindbergh.
În 1936 a absolvit, în mod strălucit, Universitatea Harvard şi apoi a studiat un an la London School of Economics. Aici, l-a cunoscut prima oară pe John F. Kennedy, deşi amândoi învăţaseră la Harvard şi culmea, David fusese o vreme iubitul lui Kathleen, sora viitorului preşedinte al Statelor Unite. În 1940, a obţinut doctoratul la Universitatea din Chicago, creată de familia sa în 1889.În acelaşi an, beneficiind de experienţă în administraţia centrală, a devenit secretar al primarului din New York, Fiorello La Guardia, fiind plătit simbolic pentru serviciile sale, cu doar „un dolar pe an”.
În 1943, fiind în stagiu militar, s-a înscris la Officer Candidate School, şi a fost promovat căpitan în 1945. În timpul celui de al doilea război mondial, a luptat în Franţa (vorbeşte fluent franceza) îm cadrul serviciului militar de informaţii, şi în acelaşi timp era şi ataşat militar la Ambasada SUA , de la Paris.
Carieră de bancher la Chase Bank
În 1946, David a devenit cel mai important bancher al familiei , unind „Banco Rockefeller” cu „Chase National Bank”, asociat pentru mult timp, nu doar cu familia ci şi cu unchii săi, Abby şi Winthrop Aldrich, fraţii mamei. David a urcat toate treptele ierarhice şi în 1960 a devenit preşedinte al acestei instituţii bancare, transformată după mulţi ani în „Chase Manhattan”. Din 1969 şi până în 1980, a condus banca familiei cu talent şi mână de fier. A fost, până de curând, unicul mare acţionar.
„Chase Manhattan” a fost, în principiu, o bancă pentru clienţii, corporatişti puternici economic, ca de exemplu General Electric, care a devenit „administrator” al Rockefeller Center, unde a şi închiriat o mare parte din spaţiu. De asemenea, s-a străduit să asocieze banca sa cu industria petroliferă, pe care a finanţat-o datorită conexiunilor cu cu cei care conduceau companiile apărute din Standard Oil, şi în special cu Exxon Mobil.
În 1960, sub direcţia lui David Rockefeller, s-a construit noul sediu central al băncii, situat în inima financiară a SUA, în Manhattan, pe strada Liberty, aproape în faţa FED, banca naţională a Americii. Cu 60 de etaje, a fost la acel moment edificiul bancar cel mai mare din lume, având şi cinci etaje subterane. Principalul competitor al „Chase Bank”, şi atunci şi acum este „City Bank” din New York, divizie a holdingului Citigroup. „National City” a avut o statornică relaţie cu familia Rockefeller , încă de pe vremea bunicului lui David William Rockefeller. James Stillman Rockefeller a fost chiar preşedinte al National City. În 1960, împreună cu şefii altor companii, au format „Chase International Advisory Committee”, care în 2005 avea 28 reprezentanţi din 19 state din întreaga lume, mulţi dintre ei, prieteni cu David, preşedinte al Comitetului până în 1999, an în care a părăsit postul. După fuziunea cu J.P. Morgan, „Chase International” a luat numele de International Council, şi printre cei mai reprezentativi membri sunt Kissinger, Riley P. Bechtel, Andre Desmarais şi George Shultz, actualul preşedinte.
În mandatul lui David, Chase s-a extins internaţional, transformându-se într-un pilon al sistemului financiar mondial şi devenind banca principală a Naţiunilor Unite, cu aproximativ 50.000 de sucursale. Interesant este că în 1973 s-a deschis în Uniunea Sopvietică prima sucursală a unei bănci americane, chiar în Piaţa Karl Marx, de lângă Kremlin. În acelaşi an, Rockefeller a vizitat China, şi în urma acestei călătorii lângă Chase a apărut prima sucursală a National Bank of China, în Statele Unite.
Tot în vremea preşedinţiei lui David Rockefeller, banca a avut o relaţie excelentă cu Banca Mondială, toţi cei trei preşedinţi: John J. McCloy, Eugene Black şi George Woods au lucrat anterior la Chase, la fel ca şi Paul Volcker, înainte de a deveni preşedinte la Fed. Relaţia luiVolcker cu Rockefeller a fost atât de bună, astfel încât a renunţat la funcţia de la Fed, pentru a lucra la Rockefeller Group, Inc., uriaşul holding al celebrei familii.
În Clubul Bilderberg, de la prima reuniune
Globalist convins, David a participat la reuniunea inaugurală a influentului grup Bilderberg. Au fost invitate atunci 130 de personalităţi din lumea academică, din mediul de afaceri dar şi din politică. Cea mai puternică organizaţie “vizibilă” implicată în conducerea lumii a avut întâia sa conferinţă în noaptea de 29 spre 30 mai 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, hotel de la care şi-a luat şi numele ( prinţul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg). Deşi înfiinţat acum jumătate de secol, se cunosc foarte puţine informaţii exacte despre acest forum elitist. În context, nicio sursă, din păcate, nu e sigură, fiindcă nu există posibilitatea să fie verificată. De aceea prudenţa în afirmaţii este recomandabilă. Faptul că reuniunile au caracter absolut confidenţial şi că nu sunt mediatizate a făcut ca de mult timp clubul să fie considerat o societate secretă, în jurul căreia s-au ţesut tot felul de legende.
Printre reproşurile care i se aduc- teama de a vedea o structură ce reuneşte un număr mic de persoane influente şi puternice, că ia decizii importante în politică şi în economie, fără niciun control democrat din partea altcuiva. După căderea imperiului sovietic, ceea ce se reproşează acestui puternic lobby, este orchestrarea mondializării economiei.Rockefeller afirmă că Bilderberg nu-şi propune să rezolve dispute şi că participanţii sunt “liberi să se informeze despre ceea ce i-au auzit pe şefii lor de guvern“. Cum spuneam, aceste reuniuni anuale au caracter secret şi perfect ermetic.
Creator şi finanţator al Trilateralei
Din cauza insatisfacţiei pe care a trăit-o în 1973, fiindcă i-a eşuat tentativa de a include Japonia în acest grup, David a creat Comisia Trilaterală, şi sub influenţa altor personaje politice importante. Astfel că la 1 iulie 1973, la Tokyo, într-o lume atunci bipolară, câţiva lideri ai Clubului Bilderberg, printre care David Rockefeller, Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski lansau Trilaterala, formată din Statele Unite, Europa, Japonia.A devenit foarte activă, ajutată şi de o reţea puternică de influenţă, cu multiple ramificaţii. Adevărat cenaclu al elitei politice şi economice internaţionale, acest club exclusivist a suscitat controverse încă de la început, afirmându-se, chiar că şi Trilaterala şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – magnatul David Rockefeller, cel care ani de zile a avut contacte cu europenii!
Scopul Comisiei era să activeze forţele de vârf ale giganţilor industriali şi economici, adică ale SUA, Europei Occidentale şi Japoniei, şi să forţeze crearea definitivă a “noii ordini mondiale”. S-a speculat că oferă elitei venite din diferite direcţii ale masoneriei posibilităţi de întâlnire pentru colaborare secretă, creându-se o bază politică extinsă influenţei grupului Bilderberg. Astăzi, tot mai multe voci susţin că Trilaterala are sub control economia, politica, armata, şi mass-media americane, reuşind şi performanţa de a aduce în interiorul consiliului director elita domnitoare din Japonia. Regrupând în jur de 300 de personalităţi dintre cele mai distinse şi influente – reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi FMI, oameni de afaceri, politicieni, demnitari, “intelectuali”- din cele trei zone-cheie ale lumii, Triada s-a impus rapid ca un principal instrument al acordului dintre SUA, Europa şi Japonia, grijulie totodată să protejeze interesele companiilor multinaţionale şi să-i “lumineze”prin analizele sale pe conducătorii politici.
Comisia Trilaterală a devenit obiectul investigaţiilor întreprinse de o parte a mediilor de comunicare, când s-a descoperit că la sfatul lui David, Jimmy Carter numise 15 membri ai Trilateralei în posturi de consilieri la Casa Albă. E drept că după aceea cu toţii au renunţat la a face parte din Comisie. Pe deasupra, s-a descoperit şi că preşedintele Carter fusese membru al organizaţiei. (Administraţia Clinton a avut 12 membri din Trilaterală, inclusiv Bill Clinton; de altfel, şi Gerald Ford şi George Bush Sr au făcut parte din “trilateralişti“. În 1989, David Rockefeller a vizitat URSS, conducând o puternică delegaţie a Comisiei, din care nu lipseau Henry Kissinger, ex-preşedintele Giscard d’Estaing, fostul premier japonez Yasuhiro Nakasone. Discuţia cu Mihail Gorbaciov s-a axat pe integrarea Uniunii Sovietice în economia mondială. Informaţiile primite în urma unor astfel de întâlniri se transmit sub forma unor informări scrise, dar şi liderilor politici americani.
Reuniunile de familie, de două ori pe an
La Pocantico, proprietatea familiei întinsă pe 3.400 acri, Rockefeller are întâlniri formale cu oficiali ai Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional, dar şi cu lideri mondiali, regi, preşedinţi. Bineînţeles, toţi aceştia au trecut şi pragul reşedinţei magnatului, eleganta „Hudson Pines”, unde, în 1986, Ronald Reagan a mărturisit că doar acasă la el se simte atât de bine.După moartea fraţilor săi John D 3rd în 1978, Nelson în 1979 şi Laurance în 2004, David a devenit atât şeful clanului Rockefeller, cât şi al „Habitation 5600”, biroul acestei familii cu şase generaţii, situat la etajele 54 şi 56 din Edificiul GE în Rockefeller Center.
Pe deasupra, firma oficial asociată la Rockefeller, „Milbank, Tweed, Hadley & McCloy”, îşi are sediul în clădirea centrală a JP Morgan Chase, fiind sfătuitorul privat al familiei – şi al Chase- încă de pe vremea lui John D. Jr., tatăl lui David. În general, coeziunea clanului se menţine şi prin reuniunile ţinute la “Playhouse”, de la proprietatea din Pocantico, programate în fiecare an, în iunie şi în decembrie. În 2000, David a vândut Rockefeller Center, al cărui beneficiar a fost Jerry Speyer, de la Tishman Speyer Properties.
Ulterior, s-a descoperit că David şi Speyer erau prieteni încă din vremea creării Muzeului de Artă Modernă, care a fost mai mult o asociaţie decât o înţelegere decât un acord financiar. În 2003, David a fost „membru onorific” al juriului care a selectat proiectele de la concursul pentru memorialul ce va fi amplasat în World Trade Center. Doi ani mai târziu, când împlinea 90 de ani, magnatul a donat 100 milioane de dolari Muzeului de Artă Modernă şi 50 milioane Universităţii Rockefeller, două din cele mai importante instituţii ale familiei.
Primul Rockefeller care şi-a scris memoriile
Printre hobby-urile lui David Rockefeller, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei „Elite mondiale” care a pus la cale planurile globalizării, se înscrie şi interesul pentru entomologie şi navigaţie. Iachtul său îi este cel mai bun prieten pentru aşa ceva. Din anii ’40 şi până în zilele noastre, bancherul a fost un prodigios creator de relaţii. Rolodex-ul din biroul său conţine peste 150.000 de vizite, cu informaţii personale despre personalităţile cele mai puternice din lume. Se estimează că averea sa este uriaşă, dar membrii familiei Rockefeller n-au agreat niciodată topurile în care era măsurată bogăţia lor.
Impresionanta colecţie de artă a magnatului cuprinde pictori de la impresionişti până la postmodernişti. Până în 2000, David şi alţi membrii ai familiei au fost acţionari minoritari la Exxon Mobil, companie desprinsă din Standard Oil. În 2002 şi-a publicat memoriile, fiind primul din cele şase generaţii ale clanului Rockefeller care şi-a scris autobiografia. E drept că pentru acest demers a avut nevoie de zece ani ! El povesteşte, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-şi „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi de influenţă”. Însă pasajul cel mai interesant din autobiografie se găseşte la pagina 405.
Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea. „Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparţinând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o exagerată influenţă asupra instituţiilor politice şi economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă care lucrează împotriva intereselor Americii.
Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind „internaţionalişti“ care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice globale, o nouă lume, dacă vreţi. Da, aşa este, pledăm pentru globalizare“.”[4]
David Rockefeller – Noua Ordine Mondiala
rockefeller_01
David Rockefeller este membru al multor societati secrete
„- Century Club (cunoscut și ca The Century Association), New York;*
– Harvard Club of New York;*
– River Club, New York;*
– Knickerbocker Club, New York;*
– Links Club, New York;*
– University Club, New York;*
– Recess Club, New York;*
– Economic Club of New York;
– New York Yacht Club;*
– Alfalfa Club, Washington;
– Bohemian Club, San Francisco — Rockefeller și fiul său, David Jr., sunt membri ai Stowaway Camp din Bohemian Grove.
– Sa nu uitam si de Bilderberg Group.”[5
Casapirea Poporului a trecut,dar grozaviile colectivizarii raman…in arhiva CC al PCR
Documentele pe care le publicam provin din arhiva CC al PCR, fond Cancelarie[1], fiind emise în anul 1952, si reprezinta plângeri ale taranilor din regiunea Craiova, comunele Podari, Floresti si Catane Nou, adresate lui Gheorghiu-Dej, secretarul general al PMR, în care reclamau abuzurile activistilor de partid în crearea întovarasirilor de tip TOZ si a Gospodariilor Agricole Colective. De mentionat ca astfel de fapte s-au întâmplat în toate satele României si pe toata durata colectivizarii agriculturii. Ele demonstreaza ca “transformarea socialista a agriculturii” – colectivizarea, cum i se spunea în epoca – s-a realizat prin forta, prin numeroase abuzuri si fara respectarea “liberului consimtamânt” prevazut în documentele de partid. Linia partidului în politica agricola, care era inspirata dupa “marea experienta a partidului bolsevic si învatatura lui Lenin si Stalin”, arata ca atragerea taranilor în GAC-uri trebuia sa se faca dupa o intensa munca de lamurire asupra avantajelor si superioritatii agriculturii socialiste fata de micile gospo 11411f510l darii individuale, deci o intrare benevola, liber consimtita. În realitate, colectivizarea a fost pusa în practica prin constrângere, metode de teroare, prin “lupta” cu taranii, prin sicanarea lor de catre organele locale de partid si de stat, pentru a ceda pamântul statului.
În Raportul tinut în fata Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949 care a hotarât începerea colectivizarii agriculturii în România, Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului, a afirmat ca: “Partidul va duce o munca sistematica în sânul taranilor saraci si mijlocasi spre a-i convinge de necesitatea de a se uni treptat în gospodarii colective, deoarece colectivizarea agriculturii e posibila numai în baza liberei consimtiri a taranilor.”
Astazi, având posibilitatea sa comparam documentele de partid cu cele inedite din arhive si cu marturiile celor care au fost colectivizati, constatam ca exista o mare discrepanta între textele de lege, documentele de partid, discursul public al liderilor comunisti si ceea ce s-a realizat în practica. Dupa cum o dovedesc si documentele publicate mai jos, colectivizarea, care a însemnat confiscarea proprietatii individuale a taranilor la scara întregii natiuni, a produs numeroase certuri în familie, despartiri si tragedii. S-a ajuns pâna acolo încât oamenii au fost trimisi în judecata si condamnati pentru a li se lua pamântul si a forma GAC. Astfel, la cererea Comitetului de initiativa pentru organizarea GAC din comuna serbanesti, judetul Suceava, s-a procedat la arestarea taranului mijlocas Maciuc Leon, care, desi daduse adeziune de înscriere în GAC, era socotit “element recalcitrant”. Pentru a se motiva arestarea, s-au introdus în casa acestuia o arma retezata si trei cartuse. Ţaranul a fost închis la Penitenciarul Suceava.
Desi, potrivit documentelor de partid, “chiaburii” (de fapt, cei mai buni gospodari ai satelor) nu trebuiau sa patrunda în GAC-uri, în practica s-a procedat la confiscarea averii acestora pentru a mari hotarele GAC-urilor existente, pe motiv ca nu însamântau, nu-si predau cotele sau nu-si plateau impozitele la timp. La Curcani, judetul Ilfov, un “chiabur” de 80 de ani a fost condamnat la o luna de zile închisoare si confiscarea averii pe motiv ca nu a dezmiristit la timp. În multe parti s-a procedat în acest fel, la aceasta contribuind si presedintele Tribunalului, care a facut acest lucru pentru ca “asa-i cerea organizatia judeteana de partid”. În majoritatea cazurilor, aceasta masura a fost initiata de organizatiile judetene de partid, iar Comitetele Provizorii (din 1950, Sfaturile Populare), organele MAI si ale Ministerului de Justitie au procedat la traducerea în fapt a acestora. O metoda des utilizata de “convingere” a taranilor de a-si ceda pamântul era chemarea la Securitate si tinerea lor acolo câteva zile, dupa care erau eliberati daca îsi luau angajamentul ca se vor înscrie în GAC. Multi au semnat pentru ca “nu vroiau sa putrezeasca în închisoare”. S-a folosit mult si bataia. Ţaranii erau chemati la Sfatul Popular comunal si batuti pentru a se înscrie în GAC.
Organele de partid locale si comitetele executive ale Sfaturilor Populare au organizat “echipe” care exercitau presiuni asupra taranilor pentru a se înscrie în GAC-uri. În afara de activistii de partid, “echipele” cuprindeau si salariati de la diferite institutii si întreprinderi. Acestea mergeau ziua, dar si noaptea târziu, la tarani acasa pentru a duce “munca de lamurire”, stropeau cu gaz alimentele din camarile taranilor, luau tot ce le pica în mâna de prin curtile oamenilor sau de pe câmp (animale, atelaje, pasari etc.), le duceau la GAC sau la Sfatul Popular si-i chemau apoi pe tarani sa le recupereze, dar cu conditia “sa aduca zapisca de la colhoz ca este înscris”.
Cotele si impozitele foarte mari impuse taranilor au fost o alta metoda folosita de autoritati de a-i determina sa intre în GAC-uri. Celor care nu predau cotele li se întocmea proces-verbal de sabotaj economic, urmând inevitabil arestarea. Chiar si atunci când taranii erau la zi cu darile catre stat, li se spunea ca mai au un rest de plata la impozit sau de dat produse la colectari. În 1952, în regiunea Bucuresti, raioanele Calarasi si Branesti, au fost sate întregi unde gospodariilor taranesti li s-a luat ultimul bob de grâu din batoza. Pentru a intimida taranimea si a o determina sa mearga pe calea socializarii agriculturii, s-a practicat si exmatricularea din scoli a copiilor taranilor care refuzau sa se înscrie în GAC-uri. Salariatii care posedau pamânt erau scosi din serviciu pentru faptul ca ei sau parintii lor nu se înscriau în GAC, dar au fost si multi care l-au cedat de frica sa nu-si piarda salariile.
La Cancelaria CC al PMR se primeau zilnic zeci si zeci de scrisori de plângere din partea taranilor saraci si mijlocasi care reclamau abuzuri în formarea Gospodariilor Agricole Colective si a întovarasirilor TOZ. De asemenea, multi se prezentau la Biroul de Informatii al CC al PMR solicitând audiente la conducerea partidului, încrezatori, probabil, în propaganda oficiala a partidului privind liberul consimtamânt în crearea GAC-urilor.
Documentele din arhiva CC al PMR infirma propaganda oficiala a partidului în politica agricola. Colectivizarea agriculturii în România s-a realizat prin metode administrative, prin constrângere si consideram ca nu se putea înfaptui altfel. Chiar membri din conducerea partidului recunosteau ca fara presiuni “vom avea GAC-urile la pastele cailor”. Ţaranii români erau straini de ideologia comunista si individualisti. Pentru ei, adevarata valoare o reprezenta pamântul pe care cei mai multi îl dobândisera prin munca si economisire. Fara desfiintarea proprietatii particulare asupra pamântului, regimul “democrat-popular” nu ar fi reusit sa-si impuna controlul asupra taranilor, care reprezentau marea majoritate a populatiei tarii, facându-i dependenti de partid si de stat.
Rapoartele Directiilor Regionale ale Securitatii Poporului, ale Inspectoratelor si legiunilor de jandarmi si ale Inspectoratelor Generale Administrative Regionale, care erau organele de inspectie si informatii ale MAI asupra activitatilor din tara, cu toata exprimarea voit retinuta, dovedesc ca taranimea româna era anticomunista si antisovietica.
Ţaranii cu proprietati mari si mici au opus rezistenta fata de colectivizare, nefiind convinsi de beneficiile ei, iar autoritatile au trecut la represiune atunci când se rasculau. O nota-raport a Serviciului “C” din MAI (nr. 00104106/28.11.1959) arata ca în anii 1951-1952 au fost arestati 34 738 tarani si au fost organizate 438 de procese publice[2] (judecate la Sfaturile Populare din comune si nu la sediile tribunalelor), cu scopul de a-i intimida pe tarani si de a-i forta sa intre în GAC-uri.
Documentele publicate mai jos demonstreaza si ca întovarasirile agricole care trebuiau sa-i învete pe tarani a munci în comun pamântul s-au facut tot sub presiune. Copiate dupa model sovietic, acestea reprezentau pentru partid centre de atractie a taranimii pe “calea transformarii socialiste a agriculturii”.
Nu stim care au fost rezolutiile pe aceste cereri, daca s-au luat masuri de sanctionare a celor vinovati de cele reclamate de tarani.Consideram, însa, cunoscând ce s-a întâmplat în agricultura României, ca ele au fost negative. “De moarte si de colhoz nu puteti scapa”, spunea Gaston Marin în memoriile sale, ca ar fi raspuns Gheorghiu-Dej unui grup de tarani moldoveni veniti sa se plânga la partid de abuzurile colectivizarii din satele lor. În opinia conducerii partidului, fara colectivizarea agriculturii nu se putea consolida regimul si nu se putea asigura trecerea de la capitalism la socialism. Dovada ca dupa moartea lui Stalin nu s-a renuntat la ea, ci a continuat în forme staliniste. Aceasta spre deosebire de alte tari intrate în sfera de influenta sovietica (Polonia, Iugoslavia), care au renuntat la cooperativizare. Documentele de partid stau marturie în acest sens. Plenara CC al PMR din 19-20 august 1953 a hotarât consolidarea si dezvoltarea GAC-urilor si întovarasirilor agricole pe calea transformarii socialiste a agriculturii. Doi ani mai târziu, Congresul al II-lea al PMR din decembrie 1955 traseaza sarcina ca la sfârsitul anului 1960 sectorul socialist în agricultura sa fie preponderent ca suprafata si ca productie marfa. Plenara CC al PMR din iulie 1956 cerea tuturor comitetelor regionale de partid, tinând seama de particularitatile locale si posibilitatile existente în fiecare comuna, raion sau regiune, sa intensifice “munca politica si organizatorica pentru transformarea socialista a agriculturii”. De fapt, acestora li s-au fixat planuri cu suprafetele ce trebuiau cooperativizate. Dupa 1956 se accelereaza ritmul colectivizarii, iar sase ani mai târziu (1962), cu exceptia unor suprafete din zonele de deal si de munte[3], ea era încheiata (cu trei ani mai devreme decât prevedeau directivele Congresului al III-lea al PMR din iunie 1960). Se finaliza astfel, dupa 13 ani, “razboiul” economic si social cu taranimea româna care a dus la disparitia taranului ca entitate economica, întrucât a fost transformat din proprietar, producator si beneficiar al muncii sale, în simplu proletar agricol
TOVARĂsE PREsEDINTE,
Va aduc la cunostinta urmatoarele:
În comuna Podari, satul Balta Verde, s’a facut o întovarasire fortata.
Tovarasul secretar al organizatiei împreuna cu tovarasul presedinte al Sfatului Popular si un militian au umblat din casa în casa, atât ziua, cât si noaptea, si au fortat si amenintat ca îi ia cu masina ca îi duce la Canal daca nu semneaza si i-au închis în camera si îi tineau arestati.
Cred ca partidul nu stie despre aceste fapte pe care le fac tovarasii nostri pe la sate, care au cautat spre a se îmbogati de când au intrat în câte un servici.
Secretarul de baza este si colector la CSC si toti au câte un serviciu.
De aceia va rog, tovarase presedinte, de a lua masuri de ce fac acestia pe la sate ca au pus oamenii în zapaciala de nu stie ce sa mai faca.
Atât va aduc la cunostinta si daca trimiteti spre cercetare are sa iasa mai multe pe care tovarasii le fac pe aci, ceea ce partidul nu are cunostinta de asa ceva.
Nastasie Ciuica
2
TOVARĂsE GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ,
Subsemnatii locuitori din comuna Floresti, raionul Baia de Arama, regiunea Craiova, Of. P. Brosteni, cu respect va rugam sa ne primiti si noua plângerea care am facut-o noi la dumneavoastra si va rugam ca sa luati în considerare aceasta plângere a noastra.
În comuna Floresti a luat nastere GAC pe ziua de 26 Octombrie 1952, fiind fortati de catre tovarasul Balanescu dela raionul de Partid Baia de Arama.
Venind în sat, sau mai bine zis în comuna Floresti, amenintând pe locuitori cu fel de fel de vorbe murdare, pâna la urma amenintându-o si cu Baraganul, acela care nu se înscrie în GAC îl ia mama dracului sau Baraganul.
Tov. Popescu, secretarul doi al PMR dela raionul Baia de Arama, dând ocazie ca el este acela Mare (adica el taie si spânzura) ori face ce zice el ori daca nu sa dispara din Floresti. Tov. Domnica Dragola, colectoare la raionul Baia de Arama, ameninta pe muncitori cu diferite vorbe, spunând ca i s-a îndeplinit scopul si ca trebue sa faca cum zice ea.
Furajele care le au oamenii, ea spune ca trebue ca sa le dea toate, totul ce sa gaseste la om acasa. Care în cartea cu “10 întrebari si 10 raspunsuri” despre GAC nu prevede asa.
Ei au facut invers, din contra când cetateanul este pe deplin convins, plus de aceasta trebuia ca sa mai lase la om furaje si cereale.
Tovarasul Mogoi, presedintele Fr. Plugarilor, si cu tov. Jianu, tot dela raionul Baia de Arama, la ridicarea atelajelor dela oameni, sau manifestat cu fel de fel de cuvinte nejuste pâna la urma amenintându-i si cu Militia caci acela om, care nu vrea sa dea nimica la GAC merge la Baragan. Oamenii nu au bine voit ca sa faca GAC pe motivul ca ei nu au fost lamuriti ce este cu GAC si ce rost are acest GAC.
Oamenii plâng pe toate drumurile si spun si comunelor vecine care merg, spun ca le-au luat totul si acuma au ramas cu ochi în Maracini.
Daca Dvs. nu rezolvati nimic cu aceasta GAC, noi mai mult distrugem decât construim pentru ca la ridicarea atelajelor au facut alarma în sat parca era la razboiul din 1916, asa plângeau oamenii.
Va rugam sa luati masuri cu acest GAC care a facut în halul acesta.
Gânditi-va Dv. acesti treizeci de colectivisti care mai au si câte trei sau 5-7 copii, gânditi-va si dv. aceste plângeri unde ar ajunge.
Va rugam ca sa ne scuzati scrisul pentru ca noi nu avem liceul, am facut si noi cum am stiut.
Am scris aceasta cu lacrimi în ochi.
Iorgu Dagota Maria Studor
Gorica Draghici Tudor Toma
Bozaru
3
TOVARĂsE SECRETAR GENERAL,
Subsemnatul Marin Leoveanu din comuna Catane Nou, raionul Bailesti, regiunea Craiova, va aduc la cunostinta urmatoarele:
În luna septembrie a.c. a venit în curtea mea tovarasul Buzatu dela comisia CSC Bailesti, unde m’a înjurat, mi-a spus ca ma leaga si ma trimite la Canal, daca nu ma trec la colectiv cu tot pamântul.
Ducându-ma la Sfat sa spun cele întâmplate m’am întâlnit în strada cu tovarasul Burnea Marin si cu tovarasul vicepresedinte stefan I. Catiga unde le-a spus si Domnilor, tot ca tov. Buzatu. Daca nu ma trec la colectiv ma încadreaza în rândul chiaburilor si voi fi ridicat ca si ceilalti chiaburi si dus pe Baragan sau la Canal. Eu atunci i-am spus ca nu e pacat de mine, om batrân, sa-mi faca el acest lucru. El mi-a raspuns ca sa fie al dracului în sufletul lui care s’a gândit la mine. Ca cum a venit tatal meu cu tot ce a avut în casa, asa sa vii si tu. Atunci de frica m’am dus si am luat una cerere, am complectat-o cu terenul de pamânt de 4,50 ha, unde am bagat si pamântul sotiei de 3 ha, fara ca ea sa fi fost întrebata de cineva. Când ea a auzit ca i-am trecut si pamântul ei a început scandalul.
Când gospodaria a luat fiinta, sotia mea a fugit de acasa spunând ca ea nu merge si nu-si da pamântul la gospodarie. Vazând tovarasii ca ea nu vrea sa vie si sa-si dea pamântul au venit s’o lamureasca, zicându-i ca daca nu vrea sa mearga în gospodarie tov. Burnea Marin i-a zis ca-i da otrava, iar tov. presedinte al Sfatului mi-a zis s’o las ca sunt femei destule si pe ea o trimite la Tito.
Cred ca aceste vorbe nu trebuiau spuse de un presedinte al Sfatului, pe care partidul l-a trimis sa lamureasca lumea si nu a ameninta cu fel de fel de vorbe înspaimântatoare.
Tovarase secretar general, întrucât sotia mea nu a consimtit si s’a dus si si-a însamântat locurile, adica dreptul ei de pamânt 3 ha, iar eu am fost chemat noaptea la gospodarie unde am fost înjurat de presedinte Nicolaie Baltaretu, Nicolaie Gorgan, Constantin Durla, deasemeni si tov. Ion Rasteanu m-au înjurat pe strada, auzind tov. Ion Garlosu si alte persoane, spunând ca sunt reactionar.
În ziua de 29 Octombrie a.c. au venit în curtea casei mele tov. vice presedinte al Sfatului, stefan I. Cotiga, Nicolaie Baltaretu, FloreaPaduraru, Anghel Mirea, Gheorghe M. Gheorghe, Savu Petrisor, Dinu Ilie Pintilie, Gh. Ciobanu, care cu abuz de putere punând mâna cu forta mi-au rapit un car, una caruta, una vaca, una grapa, si rotile plugului, dându-le la gospodarie. Spunându-le sa-mi lase carul sa duc sfecla si caruta sa-mi duc bumbacul, dece îmi rapesc inventarul, tov. stefan I. Cotiga s’a pronuntat ca aceasta nu este nimic o sa vezi si mai multe, care nu le stiu ce ma asteapta, fiindca acum e timpul lui, ca are sa ma faca el pe mine sa-l pomenesc.
Pe ziua de 1 Decembrie m’am dus la gospodarie ca sa-mi iau carul sa-mi duc sfecla la gara. Aici am fost înjurat si îmbrâncit si dat afara tot de tov. vice presedinte al Sfatului, stefan I. Cotiga, spunându-mi sa ies afara banditule.
Pe ziua de 9 Decembrie m’am dus sa-mi iau caruta unde mi-a fagaduit-o ca mi-o dau sa-mi duc bumbacul la statie, dar am fost îmbrâncit de tov. Burnea Constantin si dat afara, spunându-mi ca asta merit.
Tovarase secretar general, va aduc la cunostinta ca de când gospodaria s’a inaugurat si pâna astazi eu trai bun cu sotia nu mai am. Nu mai sunt spalat, mâncat si îngrijit, la vârsta de 58 de ani sa fii despartit de sotie.
Traiasca lupta pentru pace!
Marin Loveanu
Traiasca Republica Populara Româna!
[1] ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar nr. 140/1952, ff. 26-29.
[2] ACNSAS, fond documentar, dosar 53, vol. 3, f. 91.
[3] Indicatia conducerii partidului a fost ca sa nu se creeze GAC în localitatile de munte care nu aveau suficient pamânt arabil, considerându-se ca nu exista înca în acele localitati nici cele mai elementare conditii materiale care sa asigure o buna dezvoltare economica a unor gospodarii colective pentru ca ele sa devina o sursa de ridicare a nivelului de trai al membrilor lor. Din memoriile lui Silviu Curticeanu aparute în anul 2000 la Editura Albatros, aflam ca Nicolae Ceausescu, în vara anului 1989, vroia sa cooperativizeze si regiunile de deal si de munte, dând indicatia celor însarcinati cu aceasta problema sa se inspire din “întovarasirile agricole din anii ’50”.
[4] Am pastrat toate particularitatile de scriere, asa cum apar în documente.
