Dacă” Fiara dintâi- Komunistă” îi dă puterea, slava,” CIP uirea”… celei de a doua FIARA-Globalisto-(talibano-chinezistă -Ap, cap.6) dar pe noi ne găseşte tot nenăscuţi din nou (Ioan, cap.3)? Dacă ne preocupă vremea, de ce nu ne ocupăm şi de vremurile APOCALIPTICE, punând la inimă (nu la spate) şi învăţătura din Ap. 13:11-18 !? De ce nu-i dăm, gratis, lui Hristos- toate dejecţiile (Gal.5/19-21) basculate de gunoierul cosmic în inima omului nepocăit (Marcu 7/14-23) !” Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?” (2 Petru 3/9-12)

Komunistii ne-au vandut rusilor, dar Fesenistii ne-au tradat- ca Iuda si ne-au aruncat in tepele pustiei si a  korporatiilor globaliste; În ultimii 27 ani, România a pierdut peste UN TRILION de euro, mai mult decât paguba  luptelor duse de la Ștefan cel Mare până-n ‘ 89; Domnilor Iosif Ton, Nicu Butoi, Daniel Brânzei,   Nelu Demeter, Dragos Croitoru,Virgil  Neagu, Iulian Calistru, Vladimir Puştan,Luigi Miţoi,Alin Lolos,Pavel Goia, Popovici şi celorlalţi Oşteni de pretutindeni-şi din Israel, chemaţi să ne unim, ca să rămânem Una cu El, pentru El si prin El- contra păcatului, al cărui cap I L-a   zdrobit la Golgota, pentru ca şi noi să -l călcăm în picioare, până îi strivim şi coada, numai prin Atotputernicia lui Iisuss,drept Capetenie, prin  care suntem înzidiţi intru Noul Ierusalimrr
A) Către preoţii din toată lumea, cărora le este frică de creştini născuţi din nou, deştepţi, umpluţi cu Plinătatea Dumnezeirii, (nu cu idoli formali, hoţi şi proşti)! De aceea “lupii” îmbrăcaţi în oi” pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea” (Tef.3/4) şi nu vor să înveţe nici ei şi nici pe oameni- macar pocainta de la Patriarhul Iov şi înnoirea de la Patriarhul Nicodim ! “Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploua mântuire.” (Osea 10/12 b) Altfel„Nici o societate nu dorește ca tu să devii înțelept!”
sasx
Este plin pământul de creştini, dar duce lipsă Cerul de fameni (Îs.65/4-5), umpluţi cu Învăţătura Lui, nu cu bogaţia lumească (1 Ioan 2/15-17) ! De aceea încă nu vine, pentru că “aşteptătorii” sunt prea ocupaţi cu plăcerile de o clipă ale senzualităţii, deşi în Ghetimani, ne-a făcut Una cu El şi cu TOATE bunătăţile Lui! Creştini de pretutindeni, până când slujiţi la doi “stăpâni”? După ce la prima venire nu l-am cazat în mintea înnoită, acum îl ţinem la uşa inimii, în ger, ploaie şi în vânt, dar pe satan îl întronăm în inima din care scoatem numai HOŢII, răutăţi, mizerii,preacurvii, gânduri… mai greţoase decât urâţeniile din vitanja toaletară, pentru că numai” ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele… Mat.cap. 15  7888SISTEMULUI COLONIAL din ROMÂNIA mosit de Iliescu si clica lui,este  PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL intronat  DE NOUA ORDINE MONDIALĂ… CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS… In timp ce se inmultesc (periculos de mult) amarastenii-IATA si Topul FORBES al celor mai bogați oameni din lume, ediția 2021. Cine au fost marii câștigători ai pandemiei? Apocalipsa de la Kabul: Oamenii fug agățați de avioane și se PRĂBUȘESC peste oraș

 Picturexxx

 

lj

Apocalipsa de la Kabul: Oamenii fug agățați de avioane și se PRĂBUȘESC peste oraș

În înregistrări video urcate duminică noaptea pe rețelele sociale se pot vedea mulțimi de oameni îngroziți încercând să se urce la bordul avioanelor care să-i scoată din Afganistan, subliniind ororile pe care le-ar avea de suferit de la talibani dacă ar rămâne în țară.
Scenele par decupate din filmele catastrofă de la Hollywood: mii de persoane se îmbulzesc să fugă în timp ce focuri de armă (ale armatei, se pare) răsună, încercând să mențină ordinea.
Alte înregistrări video susțin că înfățișează oameni căzuți din avioane ÎN ZBOR, după ce au încercat să se prindă de roțile avionului și s-au prăbușit pe casele din jurul aeroportului din Kabul.
Nu este clar dacă aceste filmări au legătură cu alte înregistrări video, cu persoane atârnate de avioanele care se pregătesc să decoleze.
Dacă imaginile sunt autentice (și este îndoielnic că cineva s-ar putea ține de farse în condițiile), ele demonstrează că oamenii sunt gata să își riște viața decât să rămână sub un regim taliban.
În acest timp, Joe Biden a plecat în vacanță la Camp David cu nevasta și nu dă nici un semn de viață. Secretara de presă a Casei Albe a dispărut și ea.
Potrivit mai multor informații, mii de americani s-ar afla în continuare în Afganistan, pradă a unor mesaje confuze care le transmit să nu vină nici la aeroport, nici la ambasada SUA.
https://www.activenews.ro/stiri/Apocalipsa-Acum-la-Kabul-Oamenii-fug-agatati-de-avioane-si-se-PRABUSESC-peste-oras-VIDEO-168665

Topul FORBES al celor mai bogați oameni din lume, ediția 2021. Cine au fost marii câștigători ai pandemiei?

Clasamentul Forbes al celor mai bogați oameni din lume a ajuns la cea de-a 35-a ediție anuală. Iată ce averi au acumulat aceștia într-un an marcat de pandemie și care sunt cei mai noi miliardari incluși în listă.
avere bani bogati

În ciuda pandemiei care a adus dificultăți pe toate planurile, bogații lumii au continuat să se îmbogățească. 2020 a fost chiar un an cu multiple recorduri, averile lor înregistrând o creștere de 5 trilioane de dolari, detaliază pe larg Forbes.com.

Cea de-a 35-a ediție anuală a clasamentului Forbes numără 2.755 de miliardari, cu 660 mai mulți față de anul precedent, un număr record. În total, averile lor se situează la 13,1 trilioane de dolari, în creștere față de cele 8 trilioane de dolari cuprinse pe lista din 2020. 

Miliardarii pandemiei

În clasament au intrat 493 de noi veniți, un alt număr record, cei mai mulți din China – 205, urmați de SUA – 98. Cea mai mare avere din această categorie, în valoare de 38,2 miliarde de dolari, îi aparține unei doamne, Miriam Adelson din Nevada, care a moștenit imperiul de cazino al soțului ei, Las Vegas Sands, după ce acesta a decedat în ianuarie 2021.

De asemenea, alte 250 de persoane care au pierdut anterior statutul de miliardar au revenit pe lista Forbes. Per total, o majoritate de 86% a miliardarilor lumii sunt mai bogați în 2021 decât acum un an.

Titlul de cea mai bogată persoană din lume este deținut, în continuare, de Jeff Bezos, cu o avere de 177 miliarde dolari, în creștere cu 64 miliarde dolari față de acum un an, ca urmare a creșterii prețului acțiunilor Amazon. De altfel, Jeff Bezos rămâne premiantul clasamentului bogaților, pe care-l conduce pentru al patrulea an consecutiv. 

Însă cel mai mare câștigător, numărând efectiv dolarii acumulați în acest an, este Elon Musk, ocupantul locului al doilea din top.  El are acum o avere de 151 miliarde de dolari, deși anul trecut aceasta valora 24,6 miliarde de dolari, Musk clasându-se în 2020 pe locul 31. Cum a reușit antreprenorul să-și crească averea de mai bine de șase ori? Motivul principal îl constituie majorarea cu 705% a acțiunilor Tesla. 

Pe podiumul miliardarilor urcă și magnatul francez al bunurilor de lux, Bernard Arnault, care se menține pe locul 3, deși averea sa aproape s-a dublat, ajungând la 150 miliarde dolari, de la 76 miliarde dolari. Acest lucru s-a datorat creșterii cu 86% a acțiunilor LVMH, companie prin care deține mărci precum Louis Vuitton și Christian Dior. 

De altfel, primii zece cei mai bogați oameni ai lumii valorează 1,15 trilioane de dolari, mai mult cu două treimi față de 686 miliarde de dolari cât era anul trecut. 

De asemenea, per total, miliardarii Europei sunt mai bogați cu 1 trilion de dolari decât acum un an.

Lista scurtă a celor cu averi de peste 100 de miliarde

Dacă anul trecut era un singur om ce avea o avere de peste 100 de miliarde de dolari, Jeff Bezos, acum lista cuprinde patru nume: Elon Musk, Bernard Arnault și Bill Gates, ocupantul locului al patrulea, cu o avere de 124 de miliarde de dolari. 

Bill Gates at the Cambridge Union<br /> Bill Gates awarded Professor Hawking Fellowship, Cambridge, UK - 07 Oct 2019<br /> Bill Gates was seen leaving the historic Cambridge Union in the university city after receiving the 2019 Professor Hawking Fellowship. The Microsoft co-founder delivered the Fellowship lecture to members of the Cambridge Union in the debating chamber earlier today. The Professor Hawking Fellowship was founded by the Cambridge Union Society in 2017 and named in honour of Professor Stephen Hawking. The Fellowship recognises Hawking's contribution to Cambridge, particularly to academia and the awareness of disability rights. Hawking delivered the Inaugural Fellowship Lecture in November 2017 but it was one of his last public appearances. The Fellowship is awarded to an individual who is distinguished in the STEM (science, technology, engineering and maths) fields., Image: 475655573, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Luke MacGregor/Bav Media / Shutterstock Editorial / Profimedia

Imediat sub acest prag se află fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, cu 97 de miliarde de dolari – locul cinci în clasament. Și averea lui a crescut de la un an la altul, câștigând în acest timp nu mai puțin de 42,3 miliarde de dolari.

De altfel, acțiunile Facebook au înregistrat un avans considerabil de 80% în pandemie, deoarece oamenii din întreaga lume au folosit platformele de socializare pentru a rămâne în contact. 

Mark Zuckerberg CEO of Facebook<br /> Viva Technology Summit, Paris, France - 23 May 2018, Image: 372761306, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no, Credit line: Alfonso Jimenez / Shutterstock Editorial / Profimedia

Merită menționată și cea mai bogată femeie din acest an, Francoise Bettencourt Meyers din Franța, care a moștenit imperiul produselor cosmetice L’Oreal, fiind nepoata fondatorului. Aceasta are o avere de 77,2 miliarde de dolari și ocupă locul 12 în clasamentul Forbes al celor mai bogați oameni din lume.

Warren Buffett se clasează pe locul șase, cu o avere de 96 de miliarde de dolari. Acesta este primul an, din 1993 încoace, în care investitorul care conduce Berkshire Hathaway nu apare în primii cinci bogați ai lumii. Totuși, și averea lui a crescut cu 28,5 miliarde de dolari față de lista din 2020.

Cine are cei mai mulți miliardari?

SUA are, încă, mai mulți miliardari decât orice altă țară – 724, în creștere față de 614 câți au fost anul trecut. Dar China vine rapid din urmă, numărând 698 de miliardari (inclusiv 71 din Hong Kong și 1 din Macao). Anul trecut, China avea 456, aducând astfel pe listă 242 de nume în plus.

Pe locul trei în topul țărilor cu cei mai mulți miliardari se află India,  cu 140. În total, cei 1.149 de miliardari din țările Asia-Pacific valorează 4,7 trilioane de dolari, în timp ce miliardarii americani valorează în total 4,4 trilioane de dolari.

Un număr record de 1.975 de miliardari și-au construit singuri averea, așa numiții self-made billionaires, în comparație cu 1.457 câți erau anul trecut. Acest lucru înseamnă o majoritate de 72% dintre cei aflați pe listă, în contrast cu ceilalți care au moștenit averea.

Cei mai tineri miliardari ai lumii

Din cei 2.755 de miliardari aflați pe lista internațională Forbes, 106 au sub 40 de ani, cel mai tânăr dintre cei self-made fiind americanul Austin Russell în vârstă de 26 de ani, care a renunțat la studiile de la Stanford pentru a fonda firma de senzori auto Luminar Technologies. El are o avere de 2,4 miliarde de dolari și s-a clasat pe locul 1299. 

Un alt tânăr miliardar este Kevin David Lehmann din Germania, care are 18 ani, iar tatăl lui, Guenther Lehmann, i-a transferat participația din lanțul de farmacii dm-drogerie mkt. Tânărul are o avere de 3,3 miliarde de dolari și ocupă locul 925. 

La celălalt capăt al spectrului, cel mai în vârstă miliardar are 99 de ani și este magnatul american din domeniul asigurărilor, George Joseph.

Mukesh Ambani din India a devenit cea mai bogată persoană din Asia, cu avere de aproximativ 84,5 miliarde de dolari. El ocupă locul 10, devansându-l pe Jack Ma din China, cel care a fost anul trecut cel mai bogat din Asia. Astfel, Jack Ma se clasează acum pe locul 26, în ciuda unei creșteri de aproape 10 miliarde de dolari a averii sale care a ajuns acum la 48,4 miliarde de dolari.

Totuși, dacă este să vorbim în termeni de procente, cel mai mare câștigător provine din China și se numește Zhong Shanshan. 3.345%. Aceasta a fost creșterea averii sale după ce acțiunile companiei de apă îmbuteliată Nongfu Spring, pe care a listat-o toamna trecută la bursa din Hong Kong, au avut un parcurs uluitor. Pur și simplu Zhong Shanshan a crescut de la 2 miliarde de dolari în 2020 la 68,9 miliarde de dolari. 

Un alt lucru mai trist de menționat este faptul că, în ultimul an, un număr de douăzeci și trei de miliardari au murit. Printre aceștia se numără elvețianul Benjamin de Rothschild, moștenitorul unei averi istorice în domeniul bancar; magnatul bancar brazilian Joseph Safra și magnatul jocurilor de noroc Sheldon Adelson. De asemenea, la 27 martie, după ce Forbes a finalizat clasamentul din acest an, miliardarul ceh Petr Kellner a murit într-un accident de elicopter în Alaska. Averea sa de 17,5 miliarde de dolari va reveni probabil soției și copiilor săi.

Nu putem încheia fără să-i menționăm și pe cei doi români care ne fac cinste și care sunt incluși în lista miliardarilor lumii: Daniel Dines și Ion Țiriac. În revista Forbes România puteți citi mai multe detalii despre cât de mult au crescut averile celor doi și pe ce loc se situează acum în clasamentul internațional.

Datoria globală a ajuns în 2021 la 288 de trilioane de dolari. Dar cui datorează lumea această sumă uriașă, că suntem singuri pe planetă?

https://daniel-roxin.ro/datoria-globala-a-ajuns-in-2021-la-288-de-trilioane-de-dolari-dar-cui-datoreaza-lumea-aceasta-suma-uriasa-ca-suntem-singuri-pe-planeta/

Domnilor

ACătre preoţii din toată lumea, cărora le este frică de creştini născuţi din nou, deştepţi, umpluţi cu Plinătatea Dumnezeirii, (nu cu idoli formali, hoţi şi proşti)! De aceea “lupii” îmbrăcaţi în oi” pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea” (Tef.3/4) şi nu vor să înveţe nici ei şi nici pe oameni- macar pocainta de la Patriarhul Iov şi înnoirea de la Patriarhul Nicodim ! “Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploua mântuire.” (Osea 10/12 b) Altfel, vă semnaţi şomajul şi rămâneţi fără averea bisericească, adunată din manipulare, mintire-prostirea amărăştenilor şi care, trebuie, înapoi, la oameni, dată; Dacă nu, Domnul leapădă pe orice popor,” pentru că nu L-au ascultat: de aceea vor rătăci printre neamuri.” (Osea 9/17), căci oamenii nu asculta de DOMNUL dar…, “iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.” (Ioel ¾)

Nu înţelegeţi că orice intra în gura merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15/11-20) 33…” Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”” (Matei 12/33-37)

Pentru bani, nu mai otrăviţi oamenii cu false învăţături şi cârpeli demonice.Nu mai slujiţi şi banul şi altarul. Nu mai puneţi oamenii să se roage la păreţi PICTAŢI, AURIŢI, DAR SURZI ŞI MUŢI” Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6/24)

 

 

“Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au falit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

 

“Şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”

 

  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1/18-32)

 

Datorită falsei voastre educaţii, miliarde de oameni nu ştiu să se închine Dumnezeului viu, infinit, atotputernic, necartonat, necolorat, necomprimat în obiecte făcute de oameni; Nu ştiu că dincolo nu este ventilator pentru fum de lumânări şi că Lumina lumii este Isus, nu candela sau lumânarea costisitoare de bani. Raiul, Veşnicia,” Cortul lui Dumnezeu cu oamenii” născuţi din nou (Ioan cap 3) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.” (Ap.21/23)…”

 

Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor.” (Ap 22/5). Dumnezeu ne-a creat nu pentru a pribegi prin lumea faraonică prosti, săraci, innecati şi întunecaţi in formalisme, datini, tradiţii iconate… “Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile () sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor .Şi am zis: “Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Să ia aminte urechea Ta, şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru (…) păcatele făcute de noi împotriva Ta;

 

 

Căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. Te-am supărat şi n-am păzit poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: “Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;

 

Dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.” Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Da astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” ” (Neemia 1/3 b-11)… Cum să n-am fată tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc?”… Le-am zis atunci: “Vedeţi starea nenorocită în care suntem!… (Neemia2/3 b-17)

 

 

Komunistii ne-au vandut rusilor, dar Fesenistii ne-au aruncat in tepele korporatiilor globaliste; În ultimii 27 ani, România a pierdut peste UN TRILION de euro, mai mult decât am pierdut  in luptele duse de la Ștefan cel Mare până-n ’89

Niciun politician nu răspunde la întrebarea: “Cine conduce România?”. La această întrebare, dar și la altele, a răspuns Directorul Executiv al Instituției ONU pentru Indicele Global al Sustenabilității, Călin Georgescu. Călin Georgescu a elaborat o strategie durabilă pentru România, în 2008, la cererea Guvernului de-atunci, dar proiectul a rămas îngropat.

Invitat la Televiziunea Română, Călin Georgescu, a făcut o analiză rece și tăioasă a realității românești de după 1989.  Acesta a spus, printre altele, că România este tratată precum o mină de aur de către alte entități, de unde se extrage minereu până când țara va da faliment. Conform acestuia, falimentul Românie este o chestiune de timp.
„România este o mină, din care se scoate, în fiecare zi, din decembrie 1989 încoace, aur. Și când nu va mai fi aur, mina se va închide. Falimentul este o chestiune de probabilitate matematică pentru România” , a spus expertul.
Acesta a detaliat subiectul susținând că România este controlată și condusă de străini, care dețin toate pârghiile strategice ale puterii. Călin Georgescu afirmă că în ultimii 26 de ani, România a suferit pierderi mai mari decât în perioada care s-a scurs de la Ștefan cel Mare și până în 1989.
„În ultimul ceas, putem avea o vocație. În primul rând este un fenomen global. Ne naștem cu toții din iubire și intrăm într-o mare manipulare, în care nu există democrație, ci doar corectitudine politică. La nivel mondial. Menționez că sclavagismul nu a dispărut. Ci doar e o altă formă. România a ajuns aici pentru că e într-un haos bine calculat. Trăim într-o formă anti culturală, s-a pierdut rușinea. Și s-a pierdut rușinea pentru că lichelele și lacheii de serviciu și-au văzut visul cu ochii: cozile de topor au devenit topoare, după 1989 și au vândut pe mărgele de plastic întreaga țară. România a fost vândută de cei care au preluat puterea în 1989 și apoi și-au dat-o unul altuia timp de 26 de ani. Au vândut-o cu bună știință, România nu mai deține nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corporație. Capitalul străin este cel care deține puterea, deține peste 60% din activele țării, peste 50% din profit și ceea ce este cel mai grav: stăpânește pârghiile strategice, de condus, ale țării: industria de petrol gaze, distribuția de energie…nu ne mai aparține.
Industria ca atare, marile întreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României. Cel mai grav e că a fost vândut pământul. Și a fost vândut de cei care sunt astăzi la putere, pe vremea când erau miniștri ai agriculturii. Pădurile, apele, se vând. Totul este de vânzare. Mai puțin sufletul românesc și eu pe asta mă bazez. Sufletul românesc va triumfa.
În 26 de ani, România a pierdut, și pot spune asta cu certitudine, peste 1 TRILION de euro. Toate pierderile României, de la Ștefan cel Mare încoace, sunt mai mici decât ce s-a pierdut în acești 26 de ani”, a spus Georgescu în direct la Televiziunea Română.
Nota Explicativă: Un trilion poate fi exprimat atât ca o mie de miliarde dar și ca un milion de miliarde, respectiv 1.000.000.000.000.000

 

B )

Salariu minim pe economie si baza de calcul luata de capitalisti, reprezinta o rusine de proportii si o batjocura la adresa poporului. Este o lipsa de respect si onestitate fata de fiinta umana

In toate publicatiile capitaliste, din America si pina in Japonia, se pune intrebarea:”Va duce cresterea salariului minim pe economie la o situatie mai dificila pentru lucratori?” Economistii capitalisti, intr-un cor al mincinosilor, spun, mai direct sau mai voalat:”Noi nu stim!”. Pai si atunci, de ce s-ar lua decizia maririi salariului minim si ce s-ar intimpla daca ar fi chiar mai mic? Nimeni nu raspunde…

La fel, nimeni dintre economstii capitalisti laureati si cu peretii birourilor plini de diploma, nu ne explica de ce trebuie crescut salariu minim pe economie, care va duce in final la o avalansa a preturilor la raft si in final la pierderi pentru lucratori care au un salariu putin marit. Tot ei, nu ne spun nici de ce nu gasesc solutii pentru cresterea puterii de achizitie a lucratorilor, astfel ca in situatia plafonarii salariului minim pe economie, sa se poata produce mai mult si in felul acesta, cu acest salariu stabil, sa se poata cumpara mai multe produse.

Tot acesti raspindaci-economisti capitalisti, nu ne spun de ce americanii au ajuns in sapa de lemn, dupa zeci de ani, in care sindicatele lor au revendicat cresteri salariale si chiar au fost obtinute, in acest moment situatia familiilor americane fiind una dezastruoasa. De ce este o situatie jalnica, dupa atitea mariri succesive de salariu minim? De ce nu traiesc mai bine acesti lucratori cu pregatire scazuta, daca maririle au avut loc permanent?ppp

Acesti mamuti de economisti capitalisti, care pentru o bucata de piine si alte beneficii, nu ne spun nici ce se va intimpla cu cei ce au acum un salariu putin peste potentialul salariu minim pe economie, si care vor fi afectati major de cresterile de preturi, pentru ca salariul lor nu va creste?… Cu alte cuvinte, nimeni nu are nici un raspuns, dar hai sa incercam noi sa descifram enigma si mai ales sa vedem de ce acest capitalism nu ar trebui sa discute de salariu minim pe economie, ca o prosteala de proportii…

In America, se discuta de un salariu minim pe economie de 15$/ora, care va trebui generalizat pina in 2020 si se incearca acreditarea ideii ca acest salariu minim pe economie va reduce masiv oportunitatile de angajare pentru lucratorii cu pregatire inferioara..

Candidatul socialist la Presedentia SUA, Bernie Sanders, spune ca acest salariu minim pe economie, de 15$/ora, este o necesitate si ca va imbunatatii viata familiilor sarace si cu membri mai putin pregatiti profesional si in final va stabiliza economia… Chiar asa de usor sa fie?

Realitatea este ca lucratorii care vor fi afectati major de aceasta marire a salariului minim pe economie, vor fi chiar aceia cu pregatire profesionala inferioara, practice beneficiarii acestei asa zise mariri.

Pentru a justifica acest lucru, este necesara inca o intrebare: Este posibil ca un patron(angajator) sa fie interesat in a platii un lucrator cu pregatire profesionala slaba, 15$/ora, cind acel lucrator are o pregatire de natura sa realizeze un profit de numai 5$/ora? Intrebare grea pe care capitalisti si mai ales politicienii lor, nu vor sa o auda… pentru ca angajarea unui asemenea lucrator ar duce la o pierdere indiscutabila..

Deci, problema nu este salariu minim pe economie intr-o societate putrezita cum este cea capitalista ci, in opinia mea, problema este “necesitatea unui nivel minim de pregatire profesionala al angajatilor potentiali”, care sa poata sa produca peste acest salariu minim, sa creeze profit. Este foarte simplu pentru mizeriile de politicieni capitalisti, sa dea o lege prin care sa mareasca salariu minim pe economie, fara sa tina cont de sectorul privat, pentru ca asa este capitalismul actual, dar este foarte greu pentru statul capitalist, sa ceara un nivel de pregatire profesionala superioara din partea lucratorilor, pentru ca statul capitalist a distrus invatamintul si a creat din el o afacere la indemina unui grup care se imbogateste..

Pai, si atunci statul capitalist ce doreste, sa cistige de doua ori? In primul rind, sa decida un nivel al salariului minim pe economie, care nu este normal pentru o economie de piata, care sa asigure linistea politicienilor si in acelasi timp sa forteze un sector privat capitalist falimentar, sa accepte pierderi, pentru ca statul sa isi poata lua impozitele necesare linistii celor ce dorm in Parlament…

Deci o eventuala crestere a salariului minim pe economie, va avea ca efect o discriminare de proportii impotriva angajarii persoanelor cu pregatire inferioara.

Dar, venind la punctul cel mai critic al problemei, trebuie sa spunem ca segmentul de populatie cu cele mai scazute cunostiinte profesionale sint tinerii, care nu au pregatirea, maturitatea si experienta unor adulti.

Tinerii de culoare, in SUA, nu numai ca se lovesc in mod direct de acest handicap, in conditiile in care ei sint la nivel de zeci de milioane, dar ei nici nu au posibilitatea materiala sa urmeze anumite scoli cu renume, in plus, traind in medii de familie extrem de nocive.

Deci, salariul minim pe economie, nu numai ca discrimineaza muncitorii cu pregatire scazuta, dar este o unealta extrem de efectiva in arsenalul rasismului.

Ceea ce este interesant, este faptul ca nici unul dintre economisti nu pune problema unor programe de pregatire subventionate de stat sau impuse a fi desfasurate de catre marile corporatii multinationale. Nici un economist american nu discuta de posibilitatea tratarii investitorilor de catre organele administratiilor locale, pe mai multe planuri si anume: in plan financiar(capitalul financiar), in planul capitalului social(legatura sistemului de productie cu relatiile interumane din comunitatea unde se afla unitatea economica) si in plan educational(fiecare investitor in zona, sa participe la construirea si finantarea unor procese de pregatire scolara si profesionala a potentialilor lucratori din comunitatea in care aceste mari corporatii isi desfasoara activitatea).

Un alt aspect, demn de luat in seama, este structura productiei si cit de sofisticat este sistemul economic si produsele care se realizeaza in cadrul lui. In acest moment, stim foarte bine ca fabrica mondiala este China, deci in domeniul productiei industriale, discutam de o deplasare a locurilor de munca care necesita pregatire, catre China.

Cu ce mai ramine America? Cu serviciile, care au, in parte, oameni slab pregatiti sau care nu necesita o pregatire profesionala ridicata, cu partea de hitech, care necesita oameni foarte bine pregatiti insa in numar mic, cu constructiile si activitatile in industriile de exploatare a resurselor si turism… Deci o balanta total dezechilibrata care creaza un nivel al inegalitatii extrem de ridicat si o discriminare de proportii…. Adaugind ca factor total destabilizator, lucratorii din sectorul de stat, care au salarii mari si trebuiesc intretinute din taxe…

Putem sa ne punem intrebarea, daca este vorba de incompetenta sau lipsa de respect a economstilor capitalisti fata de populatia apta de munca, faptul ca acesti economisti refuza tratarea celor doua efecte legate de salariu minim pe economie: discriminarea impotriva angajatilor cu pregatire scazuta, care sint in numar din ce in ce mai mare, produsi de un sistem educational capitalist falimentar si o scadere a “costului” discriminarii rasiale, ca o pirghie care urmeaza sa fie folosita pentru justificarea saraciei…

Este o greseala de proportii ca lucratorii sa lupte pentru cresterea salariului minim pe economie, din moment ce in valoare absoluta ei vor cistiga, chiar in cazul acceptarii unui salariu mai mare, din ce in ce mai putin.

Nu se poate discuta de crestere de salariu, in opinia mea, inainte sa se discute de puterea de cumparare in crestere cu acelasi salariu. Este o aberatie sa se discute de cresterau salariului minim si capacitatea din ce in ce mai scazuta de achizitie a unor bunuri cu acelasi salariu, in conditiile in care se produce de catre corporatii, cu tehnologie din ce in ce mai performanta, aceste corporatii au scutiri de taxe, au posibilitatea preferientiala sa primeasca imprumuturi bancare cu dobinzi extrem de mici si chiar zero, au un fond de salarii din ce in ce mai mic, prin trimiterea in somaj a unui numar din ce in ce mai mare de muncitori si asa mai departe.

Solutia este ca aceste corporatii sa mentina salariile si sa duca la o crestere a puterii de cumparare a lucratorului, pentru ca el si familia lui sa simta cu adevarat un nivel de prosperitate.

Nu se va intimpla acest lucru sub nici o forma, in asa zisul capitalism vestic, pentru ca saracia si exploatarea peste limite a fortei de munca, sint pirghiile prin care capitalistii isi pot umple buzunarele… si pot controla lucratorii si viata lor.

Acest sistem este dorit de romani? S-ar putea sa il aiba linga ei si sa nu isi dea seama, dar in acelasi timp, sa demonstreze in marile orase ale tarii cerind:”Vrem o tara ca afara !” O aveti fratilor, deci trebuie gindita o alta lozinca, care sa va faca fericiti pe voi si nu pe cei care va invata aceste lozinci.

 

 

 

 

zzz

 

 In timp ce ungurii si bulgarii au votat impotriva vinzarii pamintului,demolatorii si lichidatorii fostelor CAP-uri,mositi de Iliescu,continua lichidarea multilateral fesenista a pamintului si de sub picioare!

 

Dupa  ce au pus pe chituci industria,cercetarea ,ceapeurile ori iaseurile,ne obliga sa ne vindem si pamintul de sub picioare !
Din cauza legilor timpite,din cauza fiscalitatii si taxelor,din cauza mentinerii salariilor de mizerie ne-a alungat tinerii ,iar  pe cei ramasi ii lasa si fara pamintul de sub batatura casei
S-a votat cu fundul: strainii au dreptul  sa CUMPERE pamint romanesc ;

Actul oficial care reglementeaza cine si cum are dreptul sa cumpere terenuri este “Legea privind unele masuri de reglementare a vanzarii–cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan de catre persoane fizice”, unul dintre cele mai importante acte normative din anul care a trecut, date fiind consecintele sale.

Legea a fost adoptata de Parlament in decembrie, pe ultima suta de metri, si criticata de altfel din mai multe directii. Opozitia a acuzat ca, folosindu-se de noua lege, strainii ne vor lua tara. “Strainii se pregatesc sa cumpere tot terenul agricol din Romania in 2014. Riscam sa ne transformam intr-o tara care produce alimente pentru 80 de milioane de oameni, dar pe care trebuie sa le cumparam de la straini”, sustinea Elena Udrea. Si producatorii agricoli romani s-au plans de prevederile noii legi, si nu doar de cele referitoare la straini. Pe 7 ianuarie legea, care trebuia sa intre in vigoare la inceputul lui 2014, a fost trimisa la Parlament pentru reexaminare de catre presedintele Basescu. Motivul invocat de seful statului – si in fond adevarata problema a actului normativ – este cine controleaza tranzactiile cu terenuri. Legea infiinteaza in acest scop Autoritatea pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare, care este de fapt fosta Agentie a Domeniilor Statului cu un alt nume. Aceasta va verifica tranzactiile, indiferent ca e vorba de romani sau de straini, le va da sau nu avizul si, foarte important, se va ocupa si cu publicarea ofertelor de vanzare pe site-ul sau. Publicarea e importanta deoarece legea prevede ca la orice tranzactie, afara de cele intre rude pana la gradul trei inclusiv, exista un drept de preemptiune.

Daca nu sunteti familiarizati cu termenul, dreptul de preemptiune este dreptul unei persoane sau institutii de a fi preferata oricarui alt cumparator la vanzarea unui bun. Conform noi legii, au drept de preemptiune la vanzarea unui teren agricol coproprietarii, arendasii, proprietarii vecini, alti agricultori de pe raza localitatii si, in fine, Statul Roman, in aceasta ordine. Pentru ca acestia sa fie informati, primaria trebuie sa afiseze timp de 30 de zile oferta de vanzare iar Autoritatea, pe site-ul sau, la cel mult 3 zile de la primirea ofertei. Daca in termenul de 30 de zile niciunul din preemptori nu-si manifesta intentia de a cumpara terenul, vanzarea e libera. Pe scurt, daca vreti sa stiti ce consateni isi vand terenurile la straini, ar fi bine sa aveti internet si sa dati refresh cat e ziua de lunga la site-ul Autoritatii pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare.

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin este ISCARIOTEANUL ROMANIEI ,motivind vinzarea gliei …“Statul nu intentioneaza sa cumpere terenuri agricole

Statul doar a prevazut acest drept pentru a interveni daca situatia o cere. Ma gandesc la situatia in care sa spunem ca am avea foarte multe persoane fizice straine care ar dori sa cumpere terenuri agricole si am ajunge la o suprafata care ar crea probleme in societate, ma refer la sute de mii de hectare.

Agricultura in Romania e rentabila pentru  lumea “buna”,dar este dirijata din dobinzi si legi pentru falimentarea  romanilor si cumpararea acesteia de catre straini;7p

Anul acesta, in ciuda productiei record – cea mai buna din ultimele 4 decenii – fermierii nostri avut profituri foarte mici. Si asta pentru ca, in vreme ce strainii fac agricultura pe suprafete mari, isi asigura recoltele si au acces pe piete de desfacere unde obtin preturi bune, romanii se chinuie inca sa are un petic de pamant cu plugul tras de cai. Ceea ce ar putea insemna ca, odata cu deschiderea pietei terenurilor in 2014, agricultorii romani, cu tehnologie de Evul Mediu, vor trebui sa concureze cu fermierii occidentali si cu metodele lor de productie ultramoderne. Sau sa le vanda pamanturile. In acest conditii, preemptiunea inclusa in noua lege e o vorba in vant, cat timp cei mai multi agricultori romani n-au nici macar Internet pe care sa verifice anunturile de vanzare de pe site-ul Autoritatii in domeniu. Unul din motivele pentru care strainii sunt atrasi de terenurile din Romania e pretul extrem de redus al acestora, mai ales daca comparam si cu calitatea solurilor. Un hectar costa in medie 2.400 de euro in tara noastra, in vreme ce in Slovacia, tara care incearca sa-si inchida piata terenurilor agricole pentru straini, pretul ajunge la 4.000 de euro iar in Polonia la 8.000 de euro. Cat despre tarile din Europa de Vest, aici hectarul de teren arabil poate fi si de zece ori mai scump decat in Romania. La aceasta se adauga si faptul ca atat mana de lucru, cat si carburantul, sunt mai ieftine la noi.

Asa ca adevarata invazie dupa 1 ianuarie 2014 ar putea sa nu fie cea a romanilor in cautare de locuri de munca peste hotare, ci a strainilor dornici sa-si faca exploatari agricole in Romania cat mai sunt inca mici preturile la terenuri. Consecintele nu sunt neaparat negative: cei care-si vand pamanturile ar putea sa se apuce de activitati mai rentabile decat agricultura de subzistenta iar Romania va trece la o agricultura intesiva. E drept, si industrializata.

In concluzie, cea mai buna investitie a anului ar putea fi cea in pamant, daca urmati exemplu fiicei presedintelui, care si-a luat peste 290 de hectare in Calarasi la un pret sub 1.000 de euro pe hectar. Pe care, dat fiind interesul strainilor pentru respectiva zona, n-ar fi de mirare sa le vanda curand si cu triplul acestui pret.

 Caracatiţele financiare ale lumii: GOLDMAN SACHS

Cei naivi și proști vor spune că toate acestea sunt niște banale coincidențe

Prin numirea lui Robert Steven Kaplan, în septembrie 2015, la şefia Fed Dallas, Goldman Sachs urcă la un număr de trei foşti angajaţi care au ajuns la conducerea băncii centrale a SUA. Un bancher „educat” la colosalul grup financiar Goldman Sachs, una dintre cele mai blamate bănci de pe Wall Street, intră în lotul guvernatorilor celei mai puternice bănci centrale din lume.

Printre poveştile mai mult sau mai puţin apocaliptice despre criza monetară din lumea emergentă, despre problema datoriei americane în continuă creştere şi despre bailout-ul (scăpare dintr-o situaţie financiară dificilă, n.r.) Greciei, în presa internaţională s-a strecurat o veste de rutină: Robert Steven Kaplan, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs Group, va deveni preşedintele Rezervei Federale Dallas.

Kaplan întregeşte o constelaţie de bancheri şi „tehnocraţi” rodaţi la Goldman Sachs sau care lucrează sau au lucrat la banca americană şi care au ajuns la conducerea unor instituţii importante pentru economia lumii sau la guvernarea unor economii mari. Goldman Sachs este instituţia financiară care, prin tranzacţii complexe, a „ajutat” Grecia să ascundă valoarea reală a datoriilor sale, pentru a se încadra în normele Uniunii Europene.

Dintr-un colţ mai întunecat al lumii financiare, un alt gigant, BlackRock, una dintre cele mai mari firme de asset management (gestionarea activelor, n.r.) din lume şi eminenţa cenuşie ashadow banking-ului (activitate bancară paralelă, n.r.) mondial, administrează active de 4.700 miliarde dolari. Platformele sale jonglează cu 5% din toate activele financiare ale lumii. Interesele BlackRock depăşesc achiziţia şi administrarea de acţiuni și obligaţiuni. Fondul consiliază băncile centrale, ministerele de finanţe, investitorii mari, cum sunt fondurile de stat, fondurile de pensii, companiile de asigurări şi fundaţiile. Cam tot ce poate mişca în lumea financiară trece prin plasa BlackRock iar, în centrul plasei, stă un nume – Larry Fink.

Constelaţia Goldman Sachs

Vorbind de nume, Goldman Sachs iese cu mai multe în evidenţă. Cel mai cunoscut este poate Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE). El a fost director general al Goldman Sachs International. Draghi – care la BCE supraveghează programul masiv de stimulare economică, prin care instituţia printează bani pentru a cumpăra active, aşa cum a făcut Fed – a mai fost director general la Banca Mondială şi guvernator al Băncii Italiei. Italia este una dintre ţările europene cu cele mai mari datorii şi membru al Zonei euro.

Un alt nume cunoscut din „portofoliul” Goldman Sachs este Otmar Issing, fost membru în boardul Bundesbank şi BCE. Acum el este consilier al băncii americane. Issing este unul dintre arhitecţii euro.

Mario Monti este o altă stea strălucitoare a constelaţiei Goldman. Unul dintre cei mai eminenţi economişti italieni, Monti şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei în mediul academic. După ce premierul Berlusconi l-a trimis comisar la Comisia Europeană, Goldman Sachs a început să fie interesată de el, după cum scrie The Independent. Monti a fost mai întâi comisar pentru piaţa internă, apoi comisar pentru competiţie, supraveghind fuziunile şi achiziţiile finanţate de Goldman sau pentru care banca era consilier. Când Berlusconi a căzut din graţiile liderilor Zonei euro, Monti a fost numit (nu ales) premier al Italiei. „Tehnocratul” este acum consilier de top al Goldman.

„Tehnocratul” Lucas Papademos a fost guvernatorul băncii centrale a Greciei,vicepreşedintele BCE şi, în cele din urmă, premier al Greciei. El a lucrat cu Goldman când Grecia încerca să-şi reducă artificial datoria, pentru a se încadra în regulile UE. Grecia s-a ales din aceste tranzacţii cu o criză a datoriilor, iar Goldman, cu un profit de 600 de milioane de euro.

Petros Christodoulou a fost directorul general al Agenţiei pentru Administrarea Datoriei Publice din Grecia, instituţie cu rol important în bailout-urile ţării, iar acum este director de top la National Bank of Greece. Christodoulou şi-a început cariera la Goldman.

Antonio Borges, care a condus până în 2011 departamentul european al Fondului Monetar Internaţional (FMI), a fost vicepreşedintele Goldman Sachs International. Borges a plecat subit de la FMI, după ce a declarat că este posibil ca fondul să intervină pe piaţa obligaţiunilor, pentru a reclădi încrederea în Spania şi Italia. El ocupa funcţia la FMI de mai puţin de un an, iar intervenţia sa a fost considerată o gafă.

Guvernatorul Băncii Angliei, canadianul Mark Carney, a lucrat la Goldman Sachs.

Acestea sunt doar câteva dintre stelele care strălucesc pe cerul lumii financiare şi au avut sau au legături cu Goldman Sachs.

Kaplan vine la Fed Dallas când banca centrală a Americii se pregăteşte să ridice, după o pauză de aproape un deceniu, dobânzile de referinţă. El îl înlocuieşte pe Richard Fisher, oficialul de la Fed care s-a remarcat cel mai mult prin criticile aduse politicii instituţiei de a ţine foarte jos dobânzile.

Afacerile Goldman Sachs în România

După cum scria Ziarul Financiar, în România, numele Goldman Sachs este legat de dosarul controversat al privatizării Romtelecom, în care banca americană a primit de la Fondul Proprietăţii de Stat comisioane de 8,4 milioane de dolari pentru rolul de consultant. De asemenea, Goldman face parte – alături de Erste, BCR şi Raiffeisen Capital & Investment – din sindicatul care a intermediat listarea din noiembrie 2013, la Londra şi Bucureşti, a Romgaz. Guvernul a vândut acţiuni la Romgaz, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul programului standby cu FMI şi Uniunea Europeană.

Preşedintele de atunci al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Dan Radu Ruşanu, a declarant, în noiembrie 2013, că firmele consultante responsabile cu IPO-ul Romgaz au evaluat greşit oferta, astfel încât aceasta să fie ieftină. El a mai spus că firmele consultante au făcut presiuni asupra ASF să extindă pe cât posibil alocarea GDR-urilor (titlurile prin care Romgaz a fost listată la Londra, n.r.) şi că consorţiul condus de Goldman Sachs nu a fost unul serios, pentru că nu a maximizat profitul statului.

Marile scandaluri în care Goldman Sachs a fost implicată

1. Criza europeană a datoriilor: banca ar fi ajutat guvernul elen să ascundă dimensiunea uriaşă a datoriilor acumulate.

2. Obligaţiunile emise de California: angajaţii băncii şi-ar fi sfătuit o serie de clienţi să recurgă la diverse inginerii financiare ce aveau să le sporească câştigurile din vânzarea obligaţiunilor.

3. Insider Trading (acțiunea prin care unii bancheri/brokeri/contabili profită de informaţiile pe care le dețin în avans, despre rezultatele financiare ale unor societăți): Rajat Gupta, Robert Freeman sau David Brown sunt doar câţiva din angajaţii băncii acuzaţi de insider trading. Aceştia au câştigat sume considerabile de pe urma tranzacţiilor bazate pe informaţii privilegiate.

4. Ajutorul acordat AIG (American International Group): banca ar fi primit miliarde de dolari, în contextul sprijinului acordat colosului financiar american.

5. Abacus: banca a fost acuzată oficial că nu a declarat autorităţii americane de supraveghere a pieţei de capital o serie de informaţii legate de obligaţiuni garantate prin creanţe, ce au cauzat pierderi unora dintre clienţii băncii.

BlackRock – puterea mondială secretă

Despre BlackRock, demonul din lumea neagră ashadow banking-ului care sperie autorităţile americane, scrie corespondentul financiar din New York al Deutsche Welle, Heike Buchter. Ea a recunoscut că numele a început să-i atragă atenţia recent. „Bancherii au început să vorbească despre el. Analizau portofoliile băncii centrale şi numele Larry Fink (director executiv al BlackRock) tot apărea”, spune jurnalista.

Numele BlackRock a început să apară peste tot după căderea Lehman Brothers, iar subiectul BlackRock a devenit ca o obsesie pentru Buchter. Ea a scris şi o carte despre masivul fond american. Autoarea îşi aminteşte un prânz cu un om din interior, care i-a cerut, pe jumătate glumind, să vorbească încet. Era îngrijorat că cineva de la BlackRock s-ar putea ascunde în bucătărie, pentru a scuipa în supă. Primul capitol al cărţii lui Buchter se numeşte „Cea mai puternică companie de care nimeni n-a auzit”.

BlackRock consiliază bănci centrale, ministere de finanţe, investitori mari precum fonduri de stat, fonduri de pensii, companii de asigurări şi fundaţii. BlackRock este implicat în aproape orice înseamnă piaţă financiară”, a mai adăugat Buchter.

Jonglând cu acţiuni şi obligaţiuni, fondul investeşte în diverse firme din întreaga lume.

Din presupusul sediu din Midtown Manhattan, managerii săi trag sfori peste tot în lume. Pe lângă participaţii în marile bănci americane, BlackRock controlează pachete semnificative de acţiuni la producători de armament şi la companii mari de petrol şi gaze naturale. De asemenea, BlackRock este cel mai mare investitor de pe bursa de la Frankfurt.

Mărimea proprietăților deţinute de BlackRock conferă acestui fond potenţialul de a înclina balanţa puterii.

În aceste zile, să deţii 4-5-6% din acţiunile unei companii înseamnă că eşti cineva. Poţi suna oricând şi şeful companiei va vorbi cu tine.” Fie că este vorba de producţia de maşini din Germania, fie de cea de minereu de fier din America de Sud, de găsirea de medicamente noi în SUA sau de mine de aur în Africa, fondurile BlackRock profită. Compania poate ajunge în ipostaza de a fi şi cel mai mare acţionar al unei companii şi cel mai mare creditor al acesteia.

După ce şi-a ruinat fostul angajator, Fink şi echipa sa specializată pe evaluarea activelor financiare complexe de tipul mortgage backed securities (ipoteci asiguratorii, n.r.) au făcut din BlackRock, în doar trei decenii, unul dintre cele mai puternice imperii de pe Wall Street. Criza financiară care a urmat în SUA i-au ajutat mult. Ei au ajuns să fie cunoscuţi drept „vânătorii de fantome de pe Wall Street”. În timpul crizei, Fink şi Secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, au comunicat atât de mult, încât au ajuns să-şi vorbească pe numele mic. BlackRock nu este străin nici de criza din Grecia.

Familia Goldman Sachs: Reţeaua

Goldman Sachs, „sepia-vampir” ale cărei tentacule adulmecă orice potenţială sursă de profit.
Goldman Sachs, „templu al banilor”, unde bonusurile anuale sunt religia neoficială, ce câştigă tot mai mulţi adepţi.
Goldman Sachs, „chintesenţă a finanţelor mondiale evreieşti”.

Sunt nenumărate modalităţile în care a fost descrisă această uriaşă bancă, care a depăşit de mult rolul de administrator al unor sume de bani. Este o imensă bancă a cărei sete pentru profit a devenit emblematică pentru sistemul financiar mondial. Reţeta secretă a succesului băncii: modul unic, imposibil de replicat, în care a înţeles să jongleze cu finanţele.

De la banca mică, fondată în 1869 de Marcus Goldman, până la gigantul crizei financiare de la începutul acestui secol, condus de Lloyd Blankfein, Goldman Sachs a reuşit să depăşească toate perioadele dificile din istoria finanţelor şi să mai facă şi profit întărindu-se continuu. Cei care au urcat treptele ierarhiei interne şi care au învăţat să mânuiască banii în „the Goldman way” au atras constant atenţia marilor instituţii financiare ale lumii. Încet, dar sigur, banca s-a transformat într-o veritabilă pepinieră ce a exportat constant bancheri pentru mari instituţii financiare internaţionale, fie ele publice sau private.

Această veritabilă reţea de „foşti angajaţi Goldman” a căpătat de-a lungul timpului o influenţă imensă pe scena finanţelor internaţionale, alimentată de munţii de bani pe care firma îi generează şi astăzi. Aproape indiferent de ţara despre care se face vorbire, se vor găsi angajaţi ai băncii, foşti sau actuali, în poziţii-cheie.

Income Magazine a prezentat o serie de figuri legendare ale băncii, care şi-au pus amprenta asupra istoriei zbuciumatei scene a finanţelor mondiale.

„Hank” Paulson

Fost preşedinte şi CEO al Goldman Sachs, Henry Merritt „Hank” Paulson Jr. a devenit cel de-al 74-lea Secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, în iunie 2006. S-a făcut remarcat în timpul mandatului printr-o serie de măsuri şi declaraţii ce aveau să devină emblematice pentru perioada crizei economice şi financiare. Astfel, în aprilie 2007, Paulson declara că piaţa imobiliară şi-a atins punctul minim de scădere, însă economia este „foarte sănătoasă”. Un an mai târziu, în iulie 2008, Paulson asigura publicul american că sistemul bancar este „sigur”, iar autorităţile de supraveghere deţin controlul asupra situaţiei.

Simbolică pentru mandatul său rămâne tranşarea problemelor legate de Lehman Brothers. Astfel, atât Paulson, cât şi Timothy Geithner, pe-atunci preşedinte al Federal Reserve Bank of New York, au refuzat să ofere sprijin gigantului britanic Barclays, care vroia să cumpere Lehman. Aceştia au pus presiune asupra conducerii băncii, pentru a cere falimentul, deoarece considerau că efectele nu vor fi sistemice. Falimentul băncii a creat panică în piaţă şi a afectat serios celelalte bănci de investiţii, în contextul în care clienţii acestora au vrut să-şi lichideze poziţiile.

Un alt episod pentru care Paulson va rămâne unul dintre personajele emblematice ale crizei financiare este cererea adresată guvernului SUA de a aloca sute de miliarde de dolari pentru curăţarea bilanţurilor băncii. Documente publicate ulterior arată că Paulson i-a forţat pe bancherii americani să accepte sprijinul acordat de guvern, „fie că le place sau nu”.

Revista Time a vrut să-l numească în 2008 pe Paulson „Personalitatea anului”, considerând că, „deşi este groaznic în a explica alegerile pe care le-a făcut, nu există opţiuni mai bune pe care să le fi avut la îndemână”.

Mario Draghi

Fost guvernator al băncii centrale a Italiei şi, în prezent, preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi a deţinut poziţia de vicepreşedinte şi director al Goldman Sachs International, până în 2005. Ca mulţi dintre colegii săi de top de la Goldman Sachs, Draghi a ocupat funcţii în cele mai importante instituţii financiare mondiale. Astfel, acesta a fost membru în conducerea Băncii Mondiale, după care a preluat şefia Bank of Italy. A făcut parte din Consiliul de guvernare al Băncii Centrale Europene şi a fost membru al Comitetului director în cadrul Băncii Internaţionale a Reglementelor. De asemenea, face parte din consiliul guvernatorilor din cadrul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi al Băncii Asiatice pentru Dezvoltare.

La finele lunii iulie anul trecut, autoritatea internă de supraveghere a Uniunii Europene a lansat o investigaţie în centrul căreia se află Draghi şi care se referă la un posibil conflict de interese.

Reprezentanţii Corporate Europe Observatory l-au acuzat pe Draghi de lipsă a independenţei faţă de poziţia ocupată, în contextul în care acesta este membru al Grupului celor 30, ce reuneşte mai mulţi lideri din finanţele mondiale. G30 include membri ai autorităţilor de supraveghere, şefi ai unor importante bănci şi persoane din mediul academic.

În ceea ce priveşte mandatul deţinut acum, de acesta se leagă supravegherea programului de 489 miliarde euro, pe trei ani, destinat finanţării băncilor europene, similar cu cel iniţiat de Paulson.

Lucas Papademos

Guvernator al Băncii Centrale a Greciei şi prim-ministru al statului elen între 2011 şi 2012, Papademos este un mai vechi angajat al Goldman Sachs. În timpul mandatului de guvernator al Băncii Centrale, Papademos a luat parte la procesul de trecere de la drahmă la euro. Cel mai controversat episod al carierei sale rămâne cel referitor la afacerile cu produse derivate, din timpul mandatului său de guvernator. Acestea au permis statului grec să ascundă adevărata mărime a datoriilor publice. Şi, ca pură coincidenţă, Petros Christodoulou, şeful agenţiei de administrare a datoriei publice a Eladei, şi-a început cariera de finanţist tot în cadrul Goldman Sachs.

Astfel, Goldman Sachs a aranjat o serie de tranzacţii swap ce permiteau Greciei să împrumute un miliard de euro fară ca acest lucru să se reflecte în datoria publică. În timp ce aranja aceste operaţiuni, Goldman s-a asigurat împotriva riscului de neplată a datoriilor de către statul elen. În cele din urmă, banca de investiţii a vândut tranzacţiile swap Băncii Centrale a Greciei.

Şi alte state, precum Italia, au folosit astfel de metode pentru micşorarea datoriei publice.

Romano Prodi

Preşedinte al Comisiei Europene şi prim-ministru al Italiei, Romano Prodi a fost consultant al Goldman Sachs, poziţie la care a renunţat doar în perioada mandatului de premier. Numele lui Prodi este legat de controversata fuziune Siemens-Italtel, din anii ʼ90. Compania italiană de telefonie a fost privatizată de guvern, iar gigantul Siemens era interesat de preluarea acesteia. La cârma holdingului de stat însărcinat cu privatizarea Italtel şi denumit IRI se afla, la acea vreme, Romano Prodi. În urma unor investigaţii ample, procurorii au găsit probe care indicau că 400 de milioane de euro au fost plătiţi pentru ca afacerea să reuşească. În cadrul investigaţiei a fost identificată o plată de 10 milioane de mărci germane, făcută într-un cont Goldman Sachs.

Ancheta a luat urma acestor operaţiuni şi o percheziţie făcută la sediul din Milano al băncii avea să scoată la suprafaţă documente care făceau legătura între sumele plătite de Siemens şi Prodi.

Procurorii au ţinut să sublinieze după aceea că Prodi nu face obiectul anchetei lor, însă analizează plăţile primite de el din partea Goldman Sachs. Acesta primise 1,4 milioane de lire sterline în perioada 1990-1993, printr-o companie italiană de consultanţă.

O altă serie de acuzaţii vizează vânzarea de către Prodi a unor proprietăţi de stat la sume sub preţul pieţei. Cea mai controversată astfel de acţiune vizează un producător alimentar, achiziţionat de grupul Unilever. Goldman Sachs a fost banca prin care tranzacţia respectivă s-a realizat.

Mario Monti

Ministru al economiei şi actualmente premier al Italiei, Mario Monti a fost consilier al Goldman Sachs, dar şi al gigantului Coca-Cola. Monti este unul dintre cei mai mari economişti ai Italiei, în contextul în care şi-a petrecut o mare parte a carierei în mediul academic. Silvio Berlusconi l-a propulsat în cadrul Comisiei Europene, în 1995, moment în care Goldman Sachs a început să fie interesată de strălucitul economist. Mai întâi comisar pentru pieţele interne şi apoi însărcinat cu portofoliul concurenţei, acesta avea poziţia perfectă pentru a anula sau aproba fuziunile şi achiziţiile de care se ocupau bancherii de la Goldman.

În acest context, numirea în poziţia de consilier pare un gest firesc.

Cei peste 20 de consilieri ai băncii fac lobby pentru diversele interese ale Goldman, scena politică europeană fiind prima vizată.

Robert Zoellick

Secretar adjunct de stat şi preşedinte al Băncii Mondiale, Zoellick a avut o lungă relaţie cu Goldman Sachs. Acesta a fost vicepreşedinte al Goldman Sachs Group, pentru ca mai apoi să preia funcţia de preşedinte al Comitetului de consilieri internaţionali ai băncii.

Numirea lui Zoellick la şefia Băncii Mondiale, având în vedere pedigriul său marca Goldman Sachs, a ridicat câteva semne de întrebare în acel moment. Astfel, un oficial UE declara pentru New York Times, sub anonimat, că „Reţeaua Goldman este una foarte restrânsă. Deşi Zoellick este nou în familia Goldman, are un viitor strălucit în faţă, având în vedere că Paulson l-a recrutat pentru această poziţie. Şi, dacă vom analiza cercul restrâns de persoane promovate de administraţia Bush şi privite cu ochi buni de Europa atunci vom vedea că Zoellick se integrează perfect în acest tablou”.

De mandatul lui Zoellick la şefia Băncii Mondiale se leagă o serie de ajutoare financiare substanţiale acordate mai multor state, pentru a face faţă efectelor crizei economice şi financiare, dar şi o serie de reforme implementate în interiorul băncii, pentru a creşte influenţa economiilor emergente în structura de vot a instituției.

Lloyd Blankfein

Prinţul casino-capitalismului”, cum a fost denumit de o jurnalistă americancă, şi actualul şef al Goldman Sachs.

Născut într-o familie săracă de evrei din Bronx, Blankfein ilustrează perfect istoria fondatorului băncii, Marcus Goldman. Ambiţios, acesta a urcat toate treptele ierarhiei, până la cea mai de sus. La 13 ani şi-a luat prima slujbă. „Îmi aduc aminte cum mergeam printre tribune, cărând lada cu băuturi răcoritoare. La un moment dat, cineva mi-a cerut un suc. Era la câteva rânduri distanţă şi lada pe care o căram era foarte grea. Mi-am dat seama în acel moment că va trebui să car lada aceea câteva rânduri mai sus, pentru câţiva bănuţi. Ia ghiciţi, ce am făcut? Am luat lada aia cu sucuri şi am mers până acolo sus, pentru a câştiga acei câţiva bănuţi”, povestea şeful Goldman Sachs.

În 2006, Blankfein a încasat un bonus de 54,4 milioane de dolari, cel mai mare de pe Wall Street. Îl merita? Cu siguranţă! Banca raportase un profit net anual de 9,5 miliarde de dolari.

Am fost invizibil în cadrul băncii cam 24 de ani din cei 27 petrecuţi în sânul ei. Aşa că nu e ca şi cum am cerut să fiu preşedintele Goldman Sachs”, spunea cinic Blankfein.

Să ajungi şeful acestei bănci e o probă mai solicitantă decât maratonul, mai complicată decât plănuirea unei misiuni pe Lună şi mai dificilă ca o problemă foarte complicată de matematică. Dacă vă veţi uita atent la feţele celor care au condus de-a lungul timpului banca, nu prea veţi găsi trăsături care să ilustreze mila, bunătatea sau compasiunea. E un joc pe bani şi e cel mai dur din lume.

În final merită să ne amintim că „BANUL ESTE OCHIUL DIAVOLULUI”.

Citiți și:
Europa a ajuns să se jefuiască pe ea însăşi. Marile bănci și UE îndeamnă țările să facă împrumuturi păguboase pentru programe de dezvoltare
Cea mai mare bancă europeană, Deutsche Bank, se întreabă dacă nu cumva se fac pregătiri pentru o prăbușire economică… «controlată»
Valoarea netă a Băncii Federal Reserve s-a prăbușit cu 33% în doar două săptămâni, la începutul acestui an!

SISTEMULUI COLONIAL din ROMÂNIA mosit de Iliescu si clica lui,este  PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL intronat  DE NOUA ORDINE MONDIALĂ

vvvPentru noi, românii, totul a început în decembrie 1989, atunci cînd o mînă de agenţi ai unor puteri străine a profitat de nemulţumirea, absolut justificată, a românilor şi a declanşat o lovitură de stat care, prin haosul creat, a facilitat acestor diversionişti drumul spre înalta societate. În entuziasmul înlăturării lui Ceauşescu şi a potentaţilor de atunci, românilor nici nu le trecea prin cap ce avea să-i aştepte peste numai cîţiva ani.
Acesta a fost punctul de pornire spre distrugerea controlată a României, pentru că – şi evenimentele ulterioare aveau să o confirme – ţara noastră reprezenta o frînă în calea planului de globalizare – practic, o nouă formă de colonizare a unor state mici, dar bogate în resurse naturale.În acest sens, un om de afaceri american, bun cunoscător al economiei româneşti socialiste, afirma în mod sincer şi dezinteresat că pe timpul lui Ceauşescu România era ca un pepene mare şi copt, din care toţi încercau să muşte, dar nu reuşeau, oricît de îmbietor era şi în ciuda eforturilor depuse, pe cînd după decembrie 1989, odată tăiat în felii, oricine a putut să se înfrupte cu uşurinţă. Dacă acest exemplu nu este semnificativ, atunci trebuie să analizăm declaraţia lui George Ball, prezentată la întrunirea Clubului Bilderberg din 26-28 aprilie 1968, de la Mont Tremblant, Canada. Cu această ocazie, el a înfăţişat un cadru general al avantajelor unei Noi Ordini Economice globale, bazată pe conceptul de companie mondială, şi a descris unele obstacole ce trebuiau eliminate pentru succesul proiectului. Ca o primă urgenţă, spunea Ball, trebuie eliminată structura politică arhaică a statului naţional. Pentru acest fapt, trebuie să ne începem demersul prin recunoaşterea explicită a defazajului dintre dezvoltarea companiei mondiale şi existenţa continuă a unei structuri politice arhaice de state naţionale, în majoritate mici sau doar medii, care evoluează abia cu viteza unui gheţar, ca răspuns faţă de noile cerinţe de sferă de cuprindere şi scară a lumii moderne“. Cu alte cuvinte, însăşi structura statului naţional şi ideea de bunăstare generală a unui popor reprezentau pentru el principalele obstacole în calea oricărei tentative de spoliere liberă a Planetei, îndeosebi a statelor slabe şi, în acelaşi timp, cele mai importante impedimente în calea creării unui imperiu global neo-colonial. Din păcate, România se înscrie exact în tiparele acestor intenţii de neo-colonialism, pentru că dacă analizăm starea de fapt de astăzi din ţară şi drumul pe care au îndreptat-o aceşti guvernanţi se poate afirma, fără teama de a greşi, că România este o biată colonie americană, condusă de nişte lachei jalnici, dornici de putere şi îmbogăţire, dispuşi să facă orice, inclusiv să-şi trădeze ţara, pentru a se afla în zona de vîrf a puterii. Aceştia se încolonează regulat la poarta Ambasadei americane, pentru a pupa poala“ mesagerilor stăpînirii de peste Ocean şi pentru a se plînge, a se bîrfi reciproc sau a primi ordine, pe care îşi iau angajamentul că le vor executa întocmai şi la timp în schimbul unor beneficii personale.7
Toţi ambasadorii S.U.A. la Bucureşti de după 1990 s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, implicînd plasarea în funcţii-cheie a anumitor demnitari români, astfel încît S.U.A. să deţină pîrghiile necesare asigurării intereselor zonale ale lor, privind vînzarea de tehnică militară veche sau prin care au oferit avantaje companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smisthfield etc.
Omul nostru potrivit, activat la momentul potrivit“. În fapt, ţara noastră nu a fost niciodată un partener cu drepturi egale pentru americani, ci doar un aliat conjunctural, în funcţie de interesele de moment ale Statelor Unite. Mai mult decît atît, o serie de evenimente ne-au demonstrat că orice soldat american deţine un fel de licence to kill“ pe teritoriul României, beneficiind de imunitate: efectiv, dacă un militar american ucide – cu vină sau fără – pe teritoriul României, acesta nu se supune legilor româneşti, ci este scos imediat din ţară, cu ajutorul Ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi, evident, cu acceptul autorităţilor române. Trei accidente provocate în ultimii ani de către militari americani veniţi în România ţin capul de afiş. Nici unul dintre vinovaţi nu a plătit, în faţa legii româneşti, pentru faptele comise. Teo Peter, basistul trupei Compact, a murit pe 4 decembrie 2004, după ce o maşină a Ambasadei S.U.A. a spulberat taxiul în care se afla, în centrul Bucureştilor. Şoferul vinovat, puşcaşul marin Christopher Van Goethem, a beneficiat de imunitate, părăsind în timp record teritoriul României. În State, Van Goethem a fost trimis în faţa Curţii Marţiale sub acuzaţia de omor prin neglijenţă, riscînd o pedeapsă de pînă la 14 ani de detenţie. Şochează atît verdictul de nevinovăţie primit, cît şi, mai ales, argumentele care au stat la baza acestuia: aparent, nu au existat probe care să ateste că Teo Peter se afla în taxiul lovit de maşina Ambasadei Americane. (Noi avem informaţii că ucigaşul era, de fapt fiul ambasadorului J. D. Crouch – nota red.). Un alt militar american a fost implicat într-un accident soldat cu moartea unui bătrîn, în Constanţa. Accidentul a avut loc în 16 mai 2005, pe Bulevardul Tomis. Soldatul, care conducea un microbuz aflat într-o coloană formată din trei autovehicule pline cu colegi de-ai săi, l-a izbit pe bărbatul de 79 de ani chiar pe trecerea de pietoni. Bătrînul a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dar a murit două zile mai tîrziu. Sergentul Craig Steven Fisher, cel care a produs accidentul, a părăsit la scurt timp ţara, beneficiind de aceeaşi imunitate acordată de Statul Român militarilor americani. În septembrie 2008, un alt accident a avut loc în apropiere de baza de la Mihail Kogălniceanu. Americanul Naing Winn N. nu a acordat prioritate cînd a încercat să intre pe drumul principal la plecarea dintr-o benzinărie, iar maşina pe care o conducea a lovit un autoturism care se deplasa regulamentar. Nu au existat victime. Este bine de ştiut că, în august 2002, între România şi SUA a fost încheiat un acord prin care partea română se angaja să exonereze Washingtonul de prevederile Curţii Penale Internaţionale, înfiinţată în iulie 2002 cu sprijinul a 60 de ţări, cu scopul de a judeca persoanele acuzate de crime de război şi crime împotriva umanităţii. De ce? Simplu! Pentru că, deşi iniţial (în vremea lui Bill Clinton) Washingtonul fusese de acord cu înfiinţarea Curţii, în contextul războiului din fosta Iugoslavie, dar şi cu gîndul la Afganistan şi Irak (pe care se pregătea să-l invadeze) Administraţia Bush nu a dorit ca militarii săi să poată fi judecaţi de alte tribunale decît cele americane. România a fost prima ţară din lume care a semnat un acord bilateral în acest dosar, gest criticat de Uniunea Europeană încă de la vremea respectivă. În urma criticilor Bruxelles-ului, Parlamentul român nu a mai ratificat acordul, a cărui soartă a rămas incertă şi după 6 ani de la semnarea sa, Ministerul român al Afacerilor Externe susţinînd în 2008 că solicitarea Parlamentului European de anulare a acordului nu ar mai fi avut, de fapt, obiect. În timp, şi mai ales în ultimii ani, a devenit tot mai evident că Statul Român şi-a pierdut constant din atributele specifice, transformîndu-se într-o entitate dirijată de puteri străine prin intermediul politicienilor autohtoni. Obiectivul principal: subjugarea Neamului Românesc. Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc. Distrugerea capitalului românesc, aflat şi aşa la limita supravieţuirii, va da frîu liber tăvălugului globalist, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere cultural – spiritual. Reţetele din anii 90 prescrise de Banca Mondială în materie de industrie, agricultură, bănci, sistem energetic şi transport feroviar au fost urmate cu scrupulozitate şi rezultatele au fost maxime.

 

În cîţiva ani, industria existentă a fost demolată şi nimic nu s-a pus în loc. Agricultura a fost desfiinţată şi România, una dintre ţările cu pămînturile cele mai bune din Europa, trăieşte din importuri masive de produse agroalimentare. Sistemul energetic a fost dezmembrat7o

Pentru a fi admisă în spaţiul Schengen, România va trebui să pună pe masa bogaţilor tot ce i-a mai rămas în cămara şi aşa sărăcăcioasă. Dar pentru că a îndrăznit să afirme că nu mai are nimic de oferit la privatizare, FMI a răspuns: Ba mai aveţi!“. Aşa că a impus Guvernului României să includă în noul acord obligativitatea de a privatiza şi ultimele perle“ care au mai rămas în coroana României – OLTCHIM, CEC, TAROM şi Poşta Română, precum şi pachetele de acţiuni pe care le mai deţine la Petrom, Transgaz şi Transelectrica. Şi, ca umilinţa să fie totală, în cadrul aceluiaşi acord Guvernul României se obligă să liberalizeze preţurile la energie şi gaze naturale. Situaţia noastră, a românilor, este mai critică astăzi ca oricînd. Sîntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nici o şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului şi a Ţării. Acesta este adevărul! Să ne amintim ce scria Friedrich Engels în Lupta maghiarilor“, articol publicat în nr. 194 din 13 ianuarie 1849 al Neue Rheinische Zeitung“: Românii sînt un popor fără istorie… destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămîne astfel pînă la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pămîntului va fi un pas înainte”. Comentariile sînt de prisos. Urmează noi alegeri. Înmugureşte iarăşi speranţa. Pentru a salva această ţară şi neamul nostru românesc, alăturaţi-vă adevăraţilor patrioţi, singurii care au demonstrat constant cinste şi loialitate, patriotism şi devotament!

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCUht

Încă nu v-aţi convins că acest om, Isărescu, nu reprezintă interesele voastre,domnilor romani?Că acest om este în stare să vă vândă în avantajul marilor finanţişti din întreaga lume? Nu vă simţiţi încă înşelaţi şi amanetaţi, atât voi cât şi familiile voastre?

În fine, Mugur Isărescu a devenit iar guvernatorul BNR. Geniul finanţelor româneşti, ultima speranţă pentru mulţi români de rând, care au pierdut bani în urma fraudelor bancare sau a falimentelor unor bănci, care toate operează sub instrucţiunile, sub condiţiile impuse de atotputernica Bancă Naţională Română.

Băncile care au fugit cu agoniseala de o viaţă a cetăţenilor români, bănci care au operat sub tutela BNR: Bancorex, Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor, Banca de Scont. Devalizare sub tutela BNR. L-a tras cineva vreodată la răspundere pe acest om Isărescu pentru că a permis acelor bănci să opereze în România? Şi-a asumat vreodată un minim de responsabilitate pentru ce s-a întâmplat?

Niciodată ce a plecat din Banca Naţională Română , atât pe uşă cât şi prin fax sau telefon, nu a fost spre binele românilor, şi asta încă de la înfiinţarea acestei instituţii. Ba mai mult decât atât a fost în detrimentul lor, făcându-i sclavi în propria lor ţară încă din 1880.

Câţi dintre dumneavoastră ştiu că o bună parte din banii de la Fondul Monetar Internaţional au plecat tot înspre băncile din România? Cum este posibil aşa ceva? Din cauza măsurilor impuse de FMI în urma împrumutului, românii sunt sacrificaţi pentru niste bani care pleacă tot spre bănci?!!! Cât o să mai acceptaţi aşa ceva?

Oricum dacă nu ar fi fost Mugur Isărescu să fiţi siguri că în locul lui ar fi fost altcineva care ar fi procedat la fel ca amintitul.

Mugur Isărescu a condus Comisia guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. După rezultatele acestei comisii putem spune că a fost vorba mai curând de o asigurare în continuare a conspirării acestor fonduri decât de o recuperare.

În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, apoi este ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie.

La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României. Concomitent a candidat ca independent susţinut de alianţa CDR 2000 şi la funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000.

Isărescu susţine politica salariilor mici în România o politică impusă de guvernatorul Mugur Isărescu prin care sunt favorizate interesele capitalului străin.

Cum ţine Isărescu economia blocată

http://dantanasescu.ro/…/cum-tine-isarescu-economia-blocata…66

Ce nu vă spune mass-media aservită oligarhiei financiare

Care este adevăratul pericol al eliminării totale a banilor lichizi ? Vom fi total controlaţi! Dispariţia totală a banilor lichizi va însemna sclavie totală faţă de bănci

Sistemul bancar produce bani din nimic. Procesul este cea mai uluitoare scamatorie care a fost vreodată inventată. Dacă vreți să fiți sclavii băncilor (a se citi, Noul Guven Mondial – Bancherii lumii) , atunci lăsați bancherii să creeze banii și să controleze creditul.

Sir Josiah Stamp,Director al Bank Of England în perioada 1928 – 1941io

Oligarhia financiară reprezintă un grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat.

 

Crearea Federal de Rezerve SUA a fost importantă pentru capitalul englez ce a decis să câștige controlul financiar asupra lumii. De acest lucru s-au ocupat clanurile financiare din SUA de pe Wall-Street. Această Oligarhia financiară asupra lumii, au provocat crize, au finanțat războaie și revoluții, care în cele din urmă a condus lumea la un regim imperialist al imperiului Anglo-american.

Cu ajutorul Marii Depresiuni din 1929-1933 bancherii au reușit să instituie un control strict asupra proceselor globale, nu numai financiare, ci și politice. Această Oligarhie financiară conduc industriile high-tech,diverse structuri supranaționale de coordonare și management, clanurile sunt reprezentate în toate structurile gen UE.

Cât privește primul și al doilea Război Mondial, putem spune că familia Rockefeller și Rothschild au ajutat Germania,practic, au lucrat pentru anglo – americani,prin intermediul corporațiilor lui Rothschild. Principala sarcină a elitei financiare globale este menținerea la putere și privilegiilor.

Este destul de clar că comunitatea internațională este, în primul rând, de partea de sus a clasei mondiale (Oligarhia financiară). Sistemul Federal de Rezerve SUA a devenit clubul bancherilor anglo – americani , care și-au stabilit scop de a distruge lumea. Acum Rusia, în general , nu joacă nici un rol. Este o bucățică grasă, partea leului pentru diferite grupuri de capital la nivel mondial.

Reprezentanții lobby-ului petrolier din SUA și Israel Rothschild și Rockefeller au nevoie de un război mondial provocând creșterea prețului la petrol, de la care ar putea beneficia monopolurile petroliere americane. Astazi, pe langa mari concerne preponderent de armament (Lockheed Martin, Boeing, McDonnell Douglas sau Northrop Grumman), sunt si companii ce produc tehnologii de varf pentru acestea (General Electric, Honeywell, IBM etc.) sau care asigura infrastructura necesara armatei (aprovizionare, alimentare cu combustibil, constructii, etc.). Una din cele mai cunoscute este Halliburton-Group, al carui presedinte intre 1995 si 2000 a fost fostul vicepresedinte Richard Cheney. De pilda compania Brown & Root, filiala a lui Halliburton, a construit in Kosovo baza Camp Bondsteal , cea mai mare din cele 800 de baze americane in intreaga lume. Brown & Root este totodata si umbrela unor firme, ca DynCorp (Reston – Virginia) sau Blackwater. Un alt stalp al complexului militar-industrial este cercetarea stiintifica. De la proiectul Manhattan de construire a bombei atomice si pana la introducerea Internet-ului, cercetarea de varf a fost tot mai militarizata. Massachussets Institute of Technology sau Johns-Hopkins University din Baltimore efectueaza cercetari de miliarde de dolari pentru Pentagon. Toate universitatile lupta pentru a obtine bani de cercetare din aceasta sursa bogata.

Functionarea politica a complexului militar-industrial se obtine prin finantarea campaniilor electorale si a unei armate de lobby-sti, formati in buna parte din fosti ofiteri. Intrucat contractele de inarmare se fac deseori fara a fi declarate si impozitate. Multi critici vad de aceea intregul complex drept un biotop favorabil intrigilor, falsurilor si manipularilor.

Pe deoparte, domneste un larg consens public ca Statele Unite trebuie mentinute cu orice pret in fruntea marilor puteri militare ale lumii. Pe de alta parte, sunt nenumarati membri ai Congresului care nu au o preocupare mai mare decat ca in circumscriptia lor electorala sa curga cati mai multi bani pentru armament.

Bugetul oficial al apararii pe anul fiscal 2008 se ridica la 481 miliarde dolari, plus 142 miliarde pentru razboaiele din Irak si Afganistan. Dar cheltuieli legate de inarmare sunt ascunse si in bugetele altor ministere, ca de pilda cercetarea in armamentul nuclear – in cel al ministerului energiei. Mai sunt si cheltuieli ce sunt secrete din motive de securitate, ca de pilda bugetul serviciilor secrete. SUA nu va renunța la statutul de cea mai puternică națiune. Războiul este cel mai profitabil.Verificați cine a finanțat ascensiunea lui Hitler și revoluțiile comuniste din secolul trecut. Căderea statelor comuniste din Europa de Est a dat SUA o gură de oxigen de 20 de ani.

Se duce o luptă intensă pentru reducerea populației planetei și a sporului demografic.Prin alimentație bogată în E-uri, prin vaccinuri, prin bombardarea pshihică și psihotronică a populației, prin sărăcie și foamete, prin adăugarea de aluminu și clor în apă pentru a o face potabilă, prin Codex Alimentarius, prin încurajarea pornografiei și a homosexualității. Un nou război mondial nu ar fi decât un act care se joacă acum dintr-o piesă mai amplă și care se numește Noua ordine Mondială. Complexul Militar Industrial American are 27 de milioane de angajați.

POLITICILE FRICII in noua ordine mondiala-Complexul militaro-industrial si PAX AMERICANA: razboiul e pace si tortura

Tehnicile de exploatare a fricilor si temerilorvvv

Tacticile de inspaimantare sunt acele tehnici care permit obtinerea unui raspuns favorabil de la cineva (persoane particulare, grupuri de indivizi sau chiar o intreaga societate) prin intermediul constrângerii, exploatand temerile acestuia.

Publicul sau persoana in cauza va folosi apoi propria logica pentru a trage concluziile, evident, negative (“valeu, daca nu raspundem favorabil atunci iata ce grozavie se va intampla”). Acest lucru este foarte periculos, pentru ca oamenii se incred, de multe ori, in propria lor logica gresita – pentru ca simtim ca putem avea încredere în propriile noastre decizii (pur si simplu pentru ca ele ne apartin).

Aceste tehnici au insa rezultate in viata reala, si inca in foarte multe cazuri, poate pentru ca, in general, oamenilor le este mai usor sa isi imagineze detaliile sângeroase ale consecintelor teribile prezentate decât sa rationeze in ceea ce priveste potentialul real al amenintarii extreme care le este prezentata (“bine, bine, dar este oare o asemenea catastrofa extraordinara cu adevarat posibila?).

Posibilitatea unui razboi nuclear in plin razboi rece cu rusii, în anii ’50, a determinat milioane de americani sa cheltuiasca peste 20.000 de dolari pentru un adapost nuclear personal, in curte, in care ar fi putut “supravietui” unui razboi nuclear (si eventual si lungii ierni nucleare care ar fi urmat :)). Ca banii ar fi putut avea o utilizare mai buna si imediata pentru a ajuta familia credem ca este evident pentru toata lumea, chiar daca noi nu suntem americani (cheltuieli medicale, de scolarizare sau orice altceva in acest sens).

Sau, ca exemplu ceva mai recent, panica fabricata de OMS (si propagata cu mare zel si la noi) in ceea ce priveste noile gripe: aviara, N1H1 etc…cand, pe de o parte, se vehiculau in mod irational si alarmist cifre de zeci si zeci de milioane de potentiale decese la nivel global in timp ce, pe de alta parte, se oferea solutia comoda, ieftina si rapida a vaccinului – solutie atat de draga, ne aducem aminte, domnului Streinu Cercel.

De altfel, aceasta este miza politicilor fricii: conditionarea oamenilor pentru a ii determina sa accepte solutiile “comode” ale renuntarii la libertatile civile si la propriul discernamant pentru a tari in societati orwelliene in care codul moral e rasturnat: pacea se obtine prin razboi, libertatea prin instaurarea regimului politienesc al supravegherii neincetate, iar securitatea oamenilor se asigura prin torturarea experimentala a suspectilor.

Expansionismului global occidental, condus de corporatiștii Complexului Militar Industrial, preluând comenzile de la Kissinger, Brzezinski și Consiliul Relațiilor Externe.7u

Neoconii din Congres și Casa Albă au obiectivele reale ale planurilor lor de a distruge SUA și economia Statelor Unite (precum și a Europei) în scopul de a suprima suveranitatea națională a oricărui stat în favoarea creșterii controlului marilor corporații bancare sau energetice. Goldman Sachs are o influență tot mai mare și foarte nesănătoasă în SUA și UE.

Sistemul bancar nu se prăbuşeşte niciodată şi nici nu are cum să se prăbuşească pentru că el creează şi manipulează banii. Tot ce face sistemul bancar este să dea credite masiv, după care să retragă banii din circulaţie şi să sisteze creditarea ulterioară, fapt ce duce ca persoane fizice, companii, state şi naţiuni întregi să intre în faliment. După care toţi aceştia sunt puşi să plătească din propria muncă şi prin cedarea proprietăţilor pe care le deţin.

Se vorbeşte mult de crize economice, de zona euro, de datoriile suverane, despre cipuri RFID şi despre cât de ticălos este actualul sistem financiar, care trebuie neapărat schimbat. Dar puţini sunt cei care realizează că, pe furiş, ne îndreptăm spre ceva mult mai ticălos şi mai nociv pentru umanitate: dispariţia banilor lichizi.

Treptat, se doreşte o trecere totală şi definitivă de la banii actuali de hârtie, plastic sau metal, la banii electronici, folosiţi şi în prezent în tranzacţiile financiare cu carduri, online, prin SMS etc.

Unul din pretexte este acela al eliminării evaziunii fiscale şi al tranzacţiilor ilicite, folosite de crima organizată sau terorişti. În Statele Unite, deja, de la o anumită sumă, orice plată cash este automat luată în vizor de FBI ca fiind suspectă. Chiar şi în Bulgaria, plăţile în numerar mai mari de 1.500 de euro au fost interzise. Pe de altă parte, oamenii sunt încurajaţi în mod constant să facă plăţi cu cardul, printr-o publcitate tot mai agresivă, iar unele firme oferă angajaţilor plata salariilor doar pe card.

Cred că nu trebuie să fii un expert în economie şi un geniu ca să îţi dai seama ce ar însemna să avem o societate fără bani lichizi. În primul rând, banii nemaiavând suport fizic, singurele locuri unde îţi vei putea păstra economiile şi banii pentru cheltuielile curente vor fi băncile. Şi aici începe toată nebunia!

Asta pentru că orice tranzacţie care se face prin bancă este taxată cu un comision. Atunci când faci o plată, sau scoţi bani de la ATM, banca îşi ia automat partea ei. Pe lângă taxele aferente tranzacţiilor, mai există o serie de comisioane lunare pentru administrarea contului curent, pentru administrarea cardului, pentru Internet banking etc.

Mai multe detalii în link-ul de jos

http://dantanasescu.ro/…/disparitia-banilor-lichizi-va-inse… )

Scopul este firește eliminarea treptată a banilor lichizi și creșterea dependenței cetățenilor de bănci și de guvern,aceștia putând dispune de banii lor,deveniți simple cifre într-un calculator,mult mai ușor și mult mai abuziv ca până acum.

Se pare că acest proces de eliminare a banilor fizici din circulație este în desfășurare și în România,existând un anumit plafon la plățile în bani cash efectuate de persoanele juridice,acesta urmând să fie introdus și la persoanele fizice.

Vorbim despre intenția de limitare a sumei maxime pentru plățile cash, plăți limitate deja pentru persoanele juridice. În prezent, o companie poate face într-o zi plăţi cash către o altă firmă sau o persoană fizică de cel mult 5.000 de lei, iar valoarea cumulată a operaţiunilor cu numerar nu poate depăşi 10.000 de lei pe zi. Plafonul ar urma să scadă până la 1.000 de lei către un singur client și cel mult 5.000 de lei cumulat. De asemenea, Ministerul Finanțelor analizează și posibilitatea („oportunitatea“, mai exact) de a introduce limitări și pentru plățile între persoane fizice.

Deci dacă vrei să cumperi ceva mai scump de 1.000 lei,trebuie mai întâi să depui suma respectivă la bancă. Asta înseamnă că vom fi tot mai dependenți de bănci,care ne vor omorî cu comisioane tot mai mari la orice tranzacție efectuată,iar statul va putea să bage mâna și mai vârtos în avutul nostru,de câte ori are chef și ne va urmări să nu-i scape niciun bănuț netaxat. Totul bineînțeles sub pretextul fals reducerii evaziunii fiscale și a economiei subterane,care oricum se desfășoară sub atenta supraveghere și îndrumare a instituțiilor statului. Și chiar dacă treci peste faptul că vei deveni un sclav al băncilor și al statului și în final vei ajunge o vită cu implant RFID,mai poți avea neșansa să pățești ca cei câteva sute de nefericiți,care au avut ghinionul să plătească cu POS-urile de la Raiffeisen.

Sursa articol :

http://dantanasescu.ro/…/razboiul-pentru-eliminarea-banilor…

 

B) “Justitiari”din Ministerul Agriculturii si din alte jungle,inclusiv din Parlament si din Mafia Globala au reusit sa-l scoata pe A.Porumboiu basma curata din acuzatiile fotbalistice !Si acum se depun eforturi uriase ,pentru a acoperi smenuirea banilor publici din subventionarea vacilor moarte la APIA,dar inviate in ograda lui Porumboiu! TOTUSI,DNA-ule,cind o sa dezvalui amarastenilor cum a devenit BOIER acest capitalist,prin

“cumpararea “Avutiei Obstesti a saracilor?7e

 2- Neregulile constatate la Ferma Târzii fac referire, potrivit reprezentanţilor APIA, la faptul că s-au primit subvenţii pentru animale care nu au fost declarate decedate……..3- Veste socanta primita de unul dintre cei mai mari milionari din Romania! A pierdut tot intr-o zi!……….4 –Cum s-a prăbuşit fostul club de fotbal al lui Porumboiu – 30 de milioane de euro datorii la stat, în 12 ani. Omul de afaceri: „Sunt minciuni sfruntate!”………5- Acuzaţii grave în scandalul dintre Adrian Porumboiu şi finul său: şantaj, tranzacţii dubioase, acte falsificate şi interceptări ilegale

1- Reprezentantii APIA Vaslui l-au amendat cu Adrian Porumboiu cu 12 milioane de euro ca nu a inregistrat moartea a 206 vitei, intr-un registru national de profil. Functionarii Ministerului Agriculturii spun ca s-au incalcat repetat si intentionat normele de acordare a subventiilor, desi pe viteii luati de acestia in vizor nu se acorda subventii de la UE.   Nu e prima problema de acest gen pentru Porumboiu. Clubul de fotbal FC Vaslui e dator la stat cu  milioane de euro Alte vagoane de bani datoreaza multura,motiv pentru care scoate la vinzare ce are furat sau nefurat…

Practic, societăţii Comcereal SA i-au fost reduse retroactiv plăţile pentru anii 2012 (cu 20%) şi 2013 (cu 50%), a fost anulată plata pentru anul 2014 şi există probabilitatea anulării plăţilor pentru 2015, impactul financiar direct al acestor sancţiuni fiind de 12 milioane de euro.

‘În anul 2012, Curtea Europeană de Control, împreună cu ANSVA au efectuat un control la ferma de bovine de la Târzii, care aparţine societăţii Comcereal unde au fost controlate 801 bovine, din care 131 au fost descoperite cu nereguli. (…) În anul 2013, s-au verificat un total de 834 capete bovine, din care 185 au fost descoperite neconforme. Existând deja o sancţiune, s-a constatat intenţia, fiind vorba de un procent de neconformitate de 22%, care intră în categoria gravitate mare, iar potrivit ordinului 174/2013 al ministrului Agriculturii, fiind vorba de un procent mai mare de 20%, sancţiunea a fost de 50%’, a precizat Răzvan Arteni.

Directorul APIA Vaslui a mai spus că în anul 2014, DSVSA Vaslui a controlat ferma de la Târzii, fiind verificate 547 de bovine, dintre care 17 capete au fost descoperite cu nereguli, procentul de neconformitate fiind de 3%, cu gravitate mică. Potrivit ordinului 855/2014, prima repetiţie după o intenţie duce la excluderea de la plată pentru anul respectiv- 2014 şi anul următor – 2015.

2- Neregulile constatate la Ferma Târzii fac referire, potrivit reprezentanţilor APIA, la faptul că s-au primit subvenţii pentru animale care nu au fost declarate decedate8

“Fătările erau înregistrate în sistem electronic în baza de date, dar decesele nu, pentru că, dacă declarau şi decesele în sistem, automat la noi, APIA, puteam vedea şi deceselor lor. Ei aveau un contract cu PROTAN-ul, o societate autorizată de ridicare şi distrugere a deşeurilor animale, care le ridica animalele decedate. Ei scoteau din registrul fermei animalul decedat dar nu mai actualizau baza de date în RNE, iar paşaportul animalului care trebuia predat imediat la ANSVSA, spre distrugere, rămânea tot în fermă şi, ulterior, se depunea pentru subvenţie la APIA’, a afirmat Arteni.

Acesta susţine că, pentru a dovedi cele spuse, are pentru anul 2014 o notificare către SC Comcereal SA Vaslui, în care se spune că anumite crotalii ale bovinelor nu corespund.

‘Ca răspuns la notificarea pe care le-am trimis-o, SC Comcereal SA ne transmite o notă prin care specifică că nu pot depune documente justificative şi, ca urmare, doresc retragerea lor de la plată, asta după ce ei, doi ani de zile, au primit subvenţii pentru aceste animale. Ce spune dânsul (Adrian Porumboiu n.r.) că erau viţei şi nu a solicitat subvenţii pentru ei nu este adevărat’, a explicat Arteni.

 Dupa ce a luat de pomana avutia salahorilor din Vaslui,concentrata  in foste magazii ,agromecuri ,brutarii etc,Porumboiu joaca teatru ca sa se piarda urmele HOTIEI pl

Firmele unuia dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Romania au fost executate silit de ANAF. Acum, multe dintre bunurile societatilor sunt scoase la licitatie. Este vorba de utilaje agricole, masini, macarale etc!

Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari investitori din agricultura romanesca, are mari probleme cu unele dintre firmele sale.

Gigi Becali si Adrian Porumboiu au facut multe afaceri impreuna in fotbal

Astfel, din cauza datoriilor catre Administratia Nationala de Administrare Fiscala, fostul arbitru international a pierdut foarte multe bunuri.


Avere de 140 de milioane de euro

Conform TOP 500 Forbes, in 2014, Adrian Porumboiu avea o avere estimata la 140 de milioane de euro (locul 17 in top). Cu afaceri in agricultura , zootehnie si panificatie, marele arbitru era unul dintre cei mai importanti investitori din agricultura romaneasca si detinea suprafete mari de teren in Moldova. Din pacate pentru el, in ultimul timp, business-urile sale nu au mai mers la fel de bine.
FC Vaslui primul care a falimentat

mk

Adrian Porumboiu a iesit din fotbal

De altfel, in 2013, Porumboiu a iesit din fotbal si a renuntat la clubul SC Vaslui, astfel ca i-a cedat actiunile lui Ciprian Damian, finul sau. La scurt timp, intre cei doi a izbucnit un conflict, iar fosta vicecampioana a Romaniei, sufocata de datorii, a fost retrogradata si s-a desfiintat! Firmele enumerate mai sus, dar si altele care apartin familiei Porumboiu, erau creditoarele clubului de fotbal, iar multi oameni care cunosteau ce se intampla la echipa au spus ca sume importante din club s-au intors in aceste societati.

 

 

4

CA SA SE PIARDA URMELE HOTIILOR,A CREAT FALIMENTUL ! ASADAR cum s-a prăbuşit fostul club de fotbal al lui Porumboiu – 30 de milioane de euro datorii la stat, în 12 ani.

 

 

Sporting Club Vaslui a reuşit „performanţa“ de a acumula, în cei 12 ani de activitate, datorii de 85 de milioane de euro, din care 30 de milioane de euro numai la bugetul de stat. Despre datoriile care au devenit cunoscute săptămâna trecută, în timpul procesului de insolvenţă a clubului, Adrian Porumboiu susţine că „sunt minciuni sfruntate“ şi că „grupul meu de firme nu are nicio legătură cu această poveste a datoriilor la stat“. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Acuzaţii grave în scandalul dintre Adrian Porumboiu şi finul său: şant… Milionarul Adrian Porumboiu (64 de ani) se confruntă cu probleme financiare uriaşe după ce, în ultimul an, pe rolul instanţelor au curs zeci de încuviinţări de executare silită pe numele firmelor sale.  În plus, în cursul săptămânii trecute, a avut loc la Tribunalul Vaslui primul termen după declanşarea procedurii de insolvenţă a clubului de fotbal finanţat, până în iunie 2013, de Adrian Porumboiu. Cu această ocazie, au ieşit la iveală datorii colosale în tabelul creditorilor: peste 85 de milioane de euro, dintre care 30 de milioane de euro reprezinză datoriile către Fisc. Cea mai mare parte din creanţele clubului, 36 de milioane de euro, reprezintă suma cerută de oficialii BCR pentru creditele contractate de societăţile lui Adrian Porumboiu, pentru care clubul de fotbal a fost folosit ca garant. Reprezentanţii băncii au înaintat în instanţe, în toamna anului trecut, peste 20 de cereri de executare silită, pe numele societăţilor milionarului vasluian, toate admise. Fiscul din Vaslui l-a păsuit ani la rând Datoriile către bugetul statului român ar putea însă să nu mai fie recuperate niciodată din cauza „blândeţii“ cu care latifundiarul a fost tratat ani la rând de către şefii Fiscului din Vaslui.  Detalii ale complicităţii între capii finanţelor locale şi Adrian Porumboiu sunt susţinute de către finul fostului arbitru, Ciprian Damian. Acesta, care de un an se află într-un conflict deschis cu Porumboiu, a fost lăsat să conducă echipa de fotbal din vara anului 2013, atunci când Porumboiu a susţinut, printr-o scrisoare deschisă, că s-a retras de la echipă. Fost poliţist de profesie, Ciprian Damian îi era alături lui Adrian Porumboiu de 15 ani, fiind considerat omul său de încredere, începând cu 2007, când a fost numit preşedintele clubului de fotbal. Potrivit lui Damian, totul a început în 2010, când Administraţia Finanţelor Publice Vaslui a dispus efectuarea unui control la SC Sporting Club SA Vaslui, unde firmele lui Adrian Porumboiu deţineau 80% din acţiuni. Finanţiştii vasluieni au suspendat însă controlul. Verificările au fost reluate abia în iulie 2013, la o lună după ce Adrian Porumboiu şi-a anunţat retragerea din sport, printr-o scrisoare deschisă. Ciprian Damian explică pe pagina oficială a clubului din Vaslui schema pusă la cale de şefii Fiscului împreună cu Porumboiu.   „La data de 5 decembrie (2013 – n.r.), decizia controlului fiscal a fost cruntă: peste 6 milioane de euro datorie la bugetul de stat în perioada 2005 – 2009, cand acţionarii clubului au fost firmele lui PA (Porumboiu Adrian – n.r.), sumă ce trebuia plătită la stat în baza contractelor de finanţare şi a declaraţiilor de susţinere financiară date în fata comisiilor de licenţiere ale FRF“, dezvăluie Ciprian Damian pe pagina oficială a clubului. Pe 6 decembrie 2013, reprezentanţii Finanţelor din Vaslui au anunţat instituirea de sechestru asigurator pe şase dintre jucătorii clubului pentru suma de 3.168.056 de lei, deşi suma imputată în urma controlului fiscal era de 25.994.085 de lei. „Dacă ANAF Vaslui ar fi instituit sechestru asigurator pe tot lotul, jucătorii ar fi putut fi vânduţi pentru că urma perioada de transferuri din ianuarie-februarie 2014, iar ANAF ar fi putut recupera, fără probleme, toţi banii, iar cum valoarea lotului era destul de mare, ar fi fost posibilă şi continuarea activităţii“, susţine Damian. Finul lui Porumboiu mai spune că responsabilii care au permis acumularea datoriilor uriaşe la club şi instituirea de sechestru pentru mai puţin de 8% din prejudiciul constatat în urma controlului sunt chiar din conducerea finanţelor vasluiene: Ion Pavăl, şeful Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vaslui, Mircea Adam, şeful compartimentrului executări silite pentru contibuabilii mari şi mijlocii din cadrul AJPF Vaslui, acesta din urma fiind cuscru lui Adrian Porumboiu. „Legături periculoase” Ciprian Damian prezintă într-o scrisoare deschisă mai multe înscrisuri olografe despre care susţine că sunt semnate de cuscrul lui Adrian Porumboiu, care ar fi întocmit către ANAF cererea de eşalonare a datoriilor în numele SC Sporting Club SA Vaslui.” În ce calitate, un functionar ANAF întreprinde activităţi în favoarea societăţilor pe care le controlaţi ? În acest context, la momentul controlului fiscal din anul 2011, finanţatorii au apelat la serviciile de specialitate ale dlui. jr. Coord. Comp. Juridic al AJFP Vaslui, Mircea Adam, pentru a primi consultanţă fiscală în vederea eşalonării la plată a sumelor datorate către bugetul de stat, de catre Sporting Club Vaslui. În birourile conducerii grupului Racova, dl. Jr. Adam Mircea a scris olograf cererea de eşalonare arătând că aceasta se va aproba de către conducerea AJFP Vaslui, societatea continuând activitatea.”, menţionează Damian în scrisoarea publică.   Damian susţine că atât şeful AJFP Vaslui, Ion Pavel, cât şi Mircea Adam, şeful compartimentului executări silite, au fost nelipsiţi din deplasările internaţionale ale echipei de fotbal, în tribunele VIP, fără a plăti vreun leu. Şeful Finanţelor Publice Vaslui, Ion Pavăl, şi-a anunţat retragerea din activitate la începutul acestui an, petrecerea ocazionată de ieşirea la pensie fiind organizată pe 20 ianuarie la hotelul lui Adrian Porumboiu. Reacţia lui Porumboiu: „O minciună sfruntată! S-a furat ca la balamuc!“ La scurt timp după publicarea pe www.adevarul.ro a articolului despre datoriile acumulate de clubul de fotbal care i-a aparţinut lui Porumboiu, milionarul din Vaslui a venit cu o declaraţie, pentru ”Adevărul”, precizând că ”totul este o minciună sfruntată”. Precizăm că jurnaliştii ”Adevărul” au încercat prin mai multe e-mailuri trimise către omul de afaceri, inclusiv pe adrese oficiale (de pe care, anterior, Adrian Porumboiu trimitea către presă comunicate) să ceară un punct de vedere asupra acestui subiect, însă niciun mesaj nu a primit răspuns.  Totuşi, Adrian Porumboiu ne-a prezentat, duminică seară, după apariţia articolului, varianta lui cu privire la datoriile acumulate de club, în 12 ani, atât până în 2009, când milionarul era acţionar majoritar al Sporting Club Vaslui, cât şi după acest an. Practic, din 2009, acţionar majoritar a devenit Ciprian Damian, însă finanţator a rămas Porumboiu, prin cinci dintre firmele sale.  „Sunt nişte minciuni sfruntate. Nu m-a contactat nimeni de la ”Adevărul”, autorul articolului putea să meargă la Registrul Comerţului pentru a vedea că, din 2006, Ciprian Damian este administratorul clubului, iar din 2009 a devenit acţionar majoritar. Grupul meu de firme nu are nicio legătură cu această poveste a datoriilor la stat, ci, dimpotrivă, avem de încasat de la club, atât eu, în nume personal, cât şi firmele mele, 30 de milioane de euro”, a declarat Porumboiu.  Omul de afaceri vasluian a mai precizat că ”din păcate, atunci când sunt în apropierea unor tranzacţii certe, apar dinspre cel care a condus clubul (Ciprian Damian – n.r.) tot felul de lucruri neadevărate. Este o minciună că nu s-au plătit datorii la stat timp de 12 ani. Din contră, din ceea ce ştiu eu, clubul a achitat la stat peste 20 de milioane de euro. Cu ce scop apar aceste aberaţii? E foarte simplu! S-a furat ca la balamuc, sunt documente la lichidator, care pot dovedi ceea ce susţin. Insist pentru toată lumea, pentru toată presa, să nu mai asocieze numele meu cu măgăriile şi furtul făcute de administratorul clubului. Am fost finanţator şi nu am decât de recuperat bani personal, dar şi prin firmele mele”.  Adrian Porumboiu mai susţine că prin ”aceste petarde de presă”, care privesc, în fapt, datoriiloe clubului de fotbal acumulate în 12 ani, datorii care au ieşit la iveală, săptămâna trecută, într-un termen privind procesul de insolvenţă al Sporting Club Vaslui, ”cineva crede că va muta atenţia de la problemele grave care au privit administraerea clubului. Eu şi firmele mele nu suntem decât într-o singură poziţie, cea de creditor. Porumboiu Adrian şi firmele lui nu au niciun ban de dat la stat, ci de luat. Avem contracte pe baza cărora trebuie să ne recuperăm banii, adică 30 de milioane de euro”.

5- Acuzaţii grave în scandalul dintre Adrian Porumboiu şi finul său: şantaj, tranzacţii dubioase, acte falsificate şi interceptări ilegale88

 

Conflictul izbucnit la FC Vaslui, între omul de afaceri Adrian Porumboiu, cel care a finanţat echipa de-a lungul anilor, şi finul său, Ciprian Damian, cel căruia i-a cedat echipa în vara anului trecut, contra unei sume modice este departe de a se fi încheiat. În ultimele zile acuzaţiile dintre cei doi au atinse cote greu de imaginat. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Război total între naşul Porumboiu şi finul Damian: FC Vaslui, scos la… Ieri după amiază, atât Adrian Porumboiu, cât şi Ciprian Damian au ieşit în conferinţe de presă, stabilite la aceeaşi oră, aducându-şi noi acuzaţii. După 15 ani de colaborare, cei doi şi-au aruncat din nou vorbe grele. În timp ce Damian susţine că a fost folosit de naşul său pentru a fi scos ţap ispăşitor pentru datoriile uriaşe ale clubului, milionarul a arătat, în cadrul conferinţei de presă de ieri, că întreaga supărare a finului vine ca urmare a faptul că a fost descoperit un nou contract de administrare a acestuia, suspectat a fi falsificat. Fostul finanţator al FC Vaslui susţine că există diferenţe de conţinut între contractul de administrare al lui Ciprian Damian aflat la club şi cel înregistrat la Liga Profesionistă de Fotbal (LPF).  Practic cele două documente sunt datate si semnate identic însă au conţinut diferit. În plus, cel înaintat FRF este semnat de Damian pe toate paginile, în timp ce documentul de la club este semnat de acesta doar la final.  „Sunt două contracte care au acelaşi număr, aceeaşi dată, dar conţinut diferit. Au aceleaşi semnături. Lucrurile sunt simple. Nu mă pot pronunţa. E un contract care nu e valid. Dacă aş fi avut calitatea de procuror sau expert în domeniu, aş fi spus că e un fals sau nu”, spune Adrian Porumboiu. Fostul finanţator al galben-verzilor a ţinut să clarifice situaţia sumei de 17 milioane de euro care ar fi intrat de la club în conturile firmelor sale. Porumboiu a negat vehement că s-ar fi întâmplat acest lucru, mai ales că FC Vaslui, în ultimii doi ani, a câştigat mai puţini bani decât se vehiculează: „Sunt aberaţii pe care cu greu aş fi putut să le imaginez. Am cerut la club informaţii legate despre suma aceea, dacă ar fi intrat peste 17 milioane de euro în conturile firmelor mele. Nici vorbă! Nici nu ştiau să adune banii care au intrat în club! Toată suma e de 11,8 milioane de lei pe doi ani. De unde să-mi retrag 17 milioane? Sunt duşi cu capul! Banii sunt din drepturile TV, transferuri de jucători. Oamenii ăştia au o problemă gravă. Mai bine e să faci ceva să poţi salva ce se mai poate face. Nu mi-e indiferent că Vasluiul nu va mai continua».”

În privinţa datoriei de 288 de miliarde de lei imputată de Finanţele Publice clubului de fotbal, Porumboiu  ,CU BANII POPORULUI CONDUCE SI JUSTITIA SI susţine că aceasta nu este justĂ şi că,

în urma unui proces, echipa va avea câştig de cauză, invocând faptul că s-au reţinut asigurări sociale unor jucători străini care niciodată nu vor beneficia de şomaj sau pensie în România, pentru că şederea lor în ţara noastră este una temporară.

 

Adrian Porumboiu: „Un şantaj evident” „Vedeţi şi treaba cu Finanţele, care nu e de la un control definitiv. Se judecă, mai ales că multe cluburi au câştigat pe speţa respectivă. Clubul a plătit mulţi bani la bugetul statului, vă puteţi interesa la Fisc. Mi-am pus bunurile personale drept garanţie la Fisc, cu gândul că datoriile se plătesc. Cine mai face treaba asta? Sunt într-o situaţie în care nu înţeleg ce se petrece şi dacă oamenii mai pot fi numiţi oameni. Tot timpul am acceptat o formă de dialog. Putem să ne adunăm şi să găsim soluţiile cele mai bune când vine vorba despre un brand al judeţului, precum FC Vaslui. Cine sunt ei, să se comporte în maniera asta? Toate au la bază un şantaj evident. Sunt implicat într-un scandal fără niciun fel de suport. Cei care au făcut treaba asta o să se aleagă cu praful de pe tobă. Sunt imposibil de şantajat de oricine. Situaţia pe care o trăiesc nu e deloc fericită. După ce am susţinut financiar atâţia ani echipa, mă trezesc într-o situaţie pe care nu pot să o explic. Trebuie să recunosc că am făcut o greşeală impardonabilă când am zis că trebuie să ai încredere în oameni. Aşa s-a întâmplat şi cu avocatul, care trebuie să se te reprezinte pe tine. El trebuie să reprezinte doi deodată. Dacă ar putea, şi trei deodată. Se practică aici în disperare. Ba, mai mult, au tupeul să mai vină şi cu propriri, nişte lucruri pe care le trecem la şi altele. Ce s-a vehiculat sunt aberaţii”, a declarat Porumboiu în cadrul conferinţei de presă. Damian îl acuză pe Porumboiu că „nu mai are bani” În replică, în cealaltă conferinţă de presă, Ciprian Damian a afirmat că a încercat în mai multe rânduri predarea acţiunilor de la FC Vaslui către Adrian Porumboiu, însă a fost refuzat de fiecare dată. Ieri, Damian a anunţat că renunţă şi la pretenţiile invocate în contractul de administrare numai ca Adrian Porumboiu să îşi ia echipa înapoi. „Eu sunt om de onoare şi este a nu ştiu câta invitaţie de a va lua acţiunile înapoi. La acelaşi preţ cu care mi le-aţi vândut. Până la data la care trebuie susţinută licenţierea, respectiv 14 aprilie, este o simplă hârtie de semnat, are doar o singură pagină, durează cinci minute. Dar nu o veţi face, pentru că nu aveţi onoare”, a spus Damian. După ce Adrian Porumboiu i-a solicitat public să nu-i mai rosteasc- numele, pe toat- durata conferinţei de presă, acţionarul majoritar al SC Vaslui i s-a adresat cu “cel nenumit”. „Decizia de retragere bruscă a celui nenumit coincide, curios, cu reînceperea controlului fiscal la club, moment în care i-am solicitat, în cel mai serios mod, o rezolvare, răspunsul fiind invariabil: rezolvăm noi cumva. Decizia controlului fiscal: 288 de miliarde lei vechi. Pe cale de consecinţă, am notificat grupul de firme (cele aparţinând milionarului Adrian Porumboiu n.r.), răspunsul fiind: banii de finanţare s-au terminat, deşi tocmai virasem ultimele noastre venituri. Mă acuzaţi că am turbat din luna decembri, dar orcine din ţara asta care este notificat pentru o datorie de 266 miliarde lei vechi, cum ar proceda?  Dacă s-a uitat, eu vă reamintesc că figurez în contabilitatea Ulerom (societate ce aparţine grupului de firme ale lui Adrian Porumboiu n.r.) cu această sumă, fără să fi semnat nimic. A existat această tranzacţie? La ce v-a folosit? Lipsesc de undeva banii aceştia? Dacă da, de unde? Dacă da, de unde?”, s-a adresat public Ciprian Damian naşului său Adrian Porumboiu.   În ciuda acuzaţiilor grave pe care le aduce fostului finanţator al echipei, actualul acţionar majoritar nu a făcut niciun demers legal în acest sens. De ce a acceptat colaborarea cu Adrian Porumboiu, în condiţiile în care singur a afirmat că îi cunoaşte “stilul de intimidare” cu care lucrează, de 15 ani, este întrebarea la care Ciprian Damian nu a putut oferi un răspuns, la fel şi de ce a ieşit public cu astfel de acuzaţii abia după controlul Fiscului la echipa de fotbal. Damian susţine că nu a cheltuit niciun cent aiurea pe echipă şi că toate tranzacţiile s-ar fi efectuat numai cu acordul lui Adrian Porumboiu. Mai mult el a declarat în cadrul conferinţei de presă că fostul finanţator al echipei nu doreşte să îşi ia echipa înapoi pentru că “nu mai are bani”. “Domnule nenumit, spuneţi adevărul măcar în ultimul ceas şi veţi fi apreciat. Nu mai aveţi bani! Ba mai mult aveţi şi interdicţia de finanţare a băncilor” a mai afirmat Damian. Damian suspectat de interceptări ilegale În replică, Adrian Porumboiu îi cere actualului administrator să rezolve singur problema şi, dacă va găsi persoana care doreşte ca echipa să meargă mai departe, este dispus să renunţe la orice sumă de bani pe care o are de recuperat de la club: „Mai au timp să pună mâna şi să facă ceva pentru echipă. După aceea, pot să vândă. Vinde-l! Renunţ la orice sumă de bani dacă echipa merge mai departe. Să facă un efort!” În privinţa acuzaţiilor grave aduse de finul său, Adrian Porumboiu ameninţă că îl va da în judecată. „Când văd că se încearcă o manipulare grosolană si se spun niste lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea, nu voi sta lejer. Toate răspunsurile la aceste atacuri vor fi preluate de acum încolo de avocatii mei, nu avocat din acela care vine “Dă-mi banii”, după care se duce în partea cealaltă, joacă sârba în cărută cu trei fete. Ăia nu sunt… Vedem ce facem si cu ei. Cu de-alde ăstia sau de-alde astea”, a mai acuzat presedintele grupului de firme Racova. “Nu voi permite nimănui să-mi înjosească numele? Cine sunt ei? I-am crescut prost, au crescut pe lângă mine, n-am crezut că sunt caractere din astea. Când primea bani, Damian spunea “Săru-mâna” si acum dă cu toporul. Nu în mine, în echipă. E neplăcut. Si-a creat o aură din asta, că ascultă telefoanele”, a afirmat Porumboiu. De altfel, în cadrul unei alte conferinţe de presă, Ciprian Damian a făcut referi exacte la numărul şi durata unor convorbiri telefonice purtate de Adrian Porumboiu cu anumiţi ziarişti, acuzându-l pe finanţator că “dictează articole”.

 

6 -Dupa cum era de asteptat,numai in Romania iese fum degeaba,caci Adrian Porumboiu îşi aduce argumente “JUSTITIARE” la decizia APIA ;“Sentinţa” pusă de către APIA Vaslui se referă la încălcarea repetată şi intenționată de către Comcereal SA Vaslui a unei norme de eco-condiționalitate și anume SMR  “Identificarea şi înregistrarea bovinelor”dar smenuirea fondurilor europene NASTE  alta parere …7h

 

 Ce au de ascuns?sas

 

Recomand celor care citesc aceste pagini să caute pe internet biografia celor trei președinți români de după 1990, și s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy, președintele Franței. Evreu, dar evreu normal, care nu uneltește împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-și ascunde ascendenții. Nu există nicio legătură între originea sa evreiască și politica pe care o duce ca președinte al Franței în folosul Franței, al francezilor!… Ceea ce nu putem spune și noi, despre președinții cu care ne-a pedepsit Dumnezeu după 1990. Niște… Mă consider un om normal. Mă străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea statului sau guvernului român să ajungă un alogen. Am mai avut regi și domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această situație și nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricții, anumite condiții, limite a căror depășire nu poate fi trecută cu vederea în numele toleranței și al combaterii gesturilor de discriminare etnică. Iată, pe această temă, câteva considerente și observații: Persoana în cauză, adică alogenul ajuns în funcții publice înalte, se cuvine să nu-și ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate și ceva umor, dacă se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan Vozganian, mândru de stirpea sa armenească. Frecvența cu care apar alogenii în asemenea funcții trebuie să respecte oarecum „algoritmul” demografic. Regula nu poate fi decât una: în mod obișnuit, în asemenea funcții ajung cel mai des reprezentanți ai etniei majoritare! A avea un președinte cu origine românească incertă nu este în regulă. A avea trei președinți la rând numai pe jumătate români dă deja de gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la toți trei aceeași, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna), suspiciunea că ni se ascunde ceva este și mai îndreptățită. Ce ni se ascunde? Dacă sub oblăduirea a trei președinți numai pe jumătate români, iar pe cealaltă parte evrei, Țara ar fi prosperat, dacă am fi progresat sau măcar am fi avut o evoluție obișnuită, în limitele normalității, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenței întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidență la rubrica de curiozități. Împrejurarea însă că în această perioadă de douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă și mai severă involuție din istoria sa, o veritabilă prăbușire!, ne obligă să căutăm o legătură între acest dezastru și componenta alogenă a etniei celor vinovați de acest dezastru și să ne întrebăm deschis: există vreun interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din România? …Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă anti-semită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de auto-apărare! Nimic mai mult! Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au activat fățiș în slujba unor puteri străine și vrăjmașe, întărește motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor noștri de azi, a clasei politice. Deja știm că ni se ascunde un fenomen demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au primit cetățenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li se face un act de justiție. Conform unei teze nerușinate (vezi și raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în Israel și că pierderea cetățeniei românești a fost un abuz al autorităților din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalți cetățeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligați să plece din România și să renunțe la cetățenia română – și au fost obligați!, presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10 ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetățenie română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel și cetățenie europeană…) Paralel cu acest “spor demografic” bine mascat de autorități, ni se vorbește mereu de o comunitate evreiască pe cale de a se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă cetățenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptățiți s-o obțină!…) Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a proprietății imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu ajuns președinte al României a fost să legifereze dreptul străinilor de a deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să cred că și lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să legifereze această prevedere criminală față de viitorul României. Ion Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea tare și încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de țară a eșuat. Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de formă. (Le dau nepoților mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul și unchiul lor, am declanșat în Parlament opoziția la proiectul de a acorda străinilor dreptul de a deveni deținători de terenuri în România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la Cotroceni a venit Emil Constantinescu, președintele celor mai nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine. Individul a susținut cu toată autoritatea funcției sale ca, în ciuda prevederilor constituționale, să se legifereze posibilitatea pentru străini de a deveni proprietari funciari. În 2003, odată cu impunerea noii constituții, s-a introdus și în Constituție dreptul străinilor de a deveni deținători de terenuri în România. Nota bene: Am spus de mai multe ori, fără niciun ecou în mass media: la alegerile din 1966 Emil Constantinescu nu a obținut voturile necesare pentru a câștiga alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câștigător și, deci, președinte al României. Președinte fraudulos, care a debutat prin susținerea unui proiect de lege care încălca Constituția. Dar nici proiectul de modificare a Constituției nu a primit votul poporului român. Guvernul Adrian Năstase s-a pretat la ilegalitățile cele mai flagrante pentru a declara constituția votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că rezultatul referendului este de respingere a constituției, a prelungit cu 24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de oameni normali, de patrioți, trebuie declarate nule toate legile și efectele produse prin modificările operate în actuala Constituție: în fapt, Constituția din 2003 este, și azi, ne-legitimă. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass media și autoritățile europene au acceptat frauda și abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se ușura sarcina celor preocupați de distrugerea României… Pe parcursul discuțiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării vînzării de teren către străini, s-a auzit cuvîntul palestinizare, ca un avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se creează cadrul legal pentru desfășurarea scenariului care în 1948 a adus Palestina, țară a palestinienilor, la situația de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palesina, au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafață din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel, deși nul în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, față de Constantinescu și Băsescu, a fost mai reținut în a promova interesele Israelului în România. Poate că mă înșel…) O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin îndreptățite ne-o aduce constatarea că în clasa politică numărul de evrei este disproporționat de mare în raport cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a României. În primul parlament al României, 1990-92, după un calcul pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau așa de mulți încât în 1992, când s-a ales al doilea parlament post decembrist, Comunitatea Evreiască, știind bine câți sunt parlamentarii evrei intrați pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc și pentru un reprezentant al ei, așa cum îi permitea noua Constituție. Avea deja câteva zeci de reprezentanți, pe puțin!… Un gest de bun simț, pe care nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situația nu s-a schimbat… În toată această perioadă, de preșidenție iudeo-românească, principalul proces socio-economic și politic, petrecut în România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului proprietății. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea particulară a cetățenilor români, s-a produs un jaf colosal, o înstrăinare a avuției naționale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetățeni români. Așa zișii investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau gazetărească a cazurilor de mare corupție, s-a putut constata că etnia cea mai implicată în jaful și distrugerile din România este etnia evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci și din alte țări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc. Această coincidență, faptul de a întâlni evrei la nivelul funcției supreme din stat, la nivelul primului ministru, al miniștrilor, al parlametarilor, dar și la nivelul marilor corupți, profitori de pe urma distrugerii și înstrăinării economiei românești, ne obligă să tragem o singură concluzie: România este azi o țară ocupată, iar majoritatea ocupanților sunt evrei! Suntem o țară care și-a pierdut independența și suveranitatea. Aceste atribute mai există numai în constituție, ca vorbe goale. Suveranitatea și independența românească sunt cuvinte fără nicio acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim, și Shimon Peres: România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce drept? (Recomand în acest sens seria de documente și comentarii publicate în cărțile excepțional de bine informate ale domnului Dan Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva Ronmâniei.) Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuția Țării. Conform programului după care a guvernat Petre Roman și următorii prim miniștri, și împotriva oricărei rațiuni economice, inclusiv împotriva rațiunii profitului, industria românească chiar s-a transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori noii proprietari au distrus utilajele și agregatele de producție, întreaga uzină sau fabrică a fost demontată și vîndută la fier vechi, inclusiv utilaje de ultimă generație. A fost astfel redus la jumătate potențialul economic al României, producția industrială și agrară a României, și au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producție, în cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul românesc. Plus alte ilegalități și mârșăvii ale clasei politice, ale guvernanților, fără egal în istoria României. Rezultatul, despre care credem că este și scopul urmărit de această politică economică aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat să muncească în alte țări, obligați s-o facă! Mulți dintre ei nu se vor mai întoarce. Iar cei mai mulți dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire superioară, buni meseriași, a căror eficiență profesională creează bunăstare națională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea mai gravă depopulare a Țării din toată istoria noastră. În mod evident această depopulare a Țării prin emigrare este provocată de guvernanți prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă declinul demografic provocat de autorități prin propaganda contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care descurajează viața de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul exact, de-românizarea României… Toate nenorocirile de care avem parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerență și logică dacă le raportăm la rezultat: de-românizarea României este un proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan sau întâmplător.

 

Iar acest proces este parte din programul transformării României într-un Israel de rezervă! Repet: România, un Israel de rezervă!

.,K

Desfășurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce, din partea politicienilor trădători de Țară nu e de mirare. După 1990 cuvîntul transparență a dispărut din vocabularul clasei politice. Funcționarea democrației în România, a jocului de-a partidele politice, este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici detalii. Nu e greu să-ți dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicați să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu Țara. Presa, radioul și mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip profesionist preocupările și gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic știri de senzație, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru percepția omului cu o inteligență obișnuită. Apar în presă și la televiziune numai comentatori agreați de establishmentul instalat după 1990. Comentatori bine pregătiți în arta minciunii, a ocolirii adevărului și a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulți dintre aceștia sunt foarte tineri… Toți au o singură preocupare: să nu vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale românilor. * Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns: de ce are nevoie evreimea mondială de un „Israel de rezervă”? Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un exercițiu de imaginație și să se închipuie pentru câteva minute că ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul dintre cei șapte înțelepți ai Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a Israelului. Cu minime cunoștințe despre viața din Israel, îți dai totuși seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat. Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA și, oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur …perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul a ieșit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal pentru nici un stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel! Cu consecințe, foarte probabil, ireparabile… Când am fost senator (1992-96), în comisia de politică externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între statul român și statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-un caz de forță majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei și copii. Ni s-a dat și explicația: 300.000 este capacitatea de găzduire a hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez: în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menționând că, de va fi cazul, aceeași să fie disponibilitatea noastră și pentru ceilalți beligeranți. Azi, dacă aș mai participa la o astfel de dezbatere, aș pune o condiție: statul evreu să-și ceară mai întâi scuze pentru minciunile referitoare la așa zisul holocaust din România! Și să aducă mulțumiri publice pentru politica lui Ion Antonescu față de evrei! După aceea, dar numai după aceea, mai vedem cum facem și cu acordul respectiv…Așadar, încă de pe atunci se lua în calcul un scenariu catastrofic pentru Israel. Nu este decât firesc pentru niște guvernanți dedicați funcției lor să ia în calcul orice eventualitate.Un alt motiv de îngrijorare pentru un voitor de bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo – dacă o putem numi așa, pe următoarele decenii, secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condițiile climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de rău, găsești cele necesare vieții. În Israel, în ciuda eforturilor, deșertul va câștiga bătălia cu inteligența și abnegația oamenilor și se va extinde. Se pare că România, deși va fi afectată și ea, va rămâne totuși una din puținele zone în care se va putea trăi în condiții dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de de-românizare a României este evident că se produce un vid demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezența masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al densității demografice din România, sub media mondială și europeană… S-au produs alți pași mai departe, în aceeași direcție și în mare taină, printre care și încetățenirea a sute de mii de evrei. Aceștia, sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca să descindă în România și nici de cazarea oferită de guvernul român. Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-și cumpere care un apartament, care o vilă, care mai multe… Unii zeci de hectare de teren, alții sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să știm, fără să fim întrebați, fără să ni se ceară voie! Și mai ales fără să știm exact câți evrei sunt în România! În nicio țară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail Sebastian, și a românului cel mai important, Corneliu Zelea Codreanu. Din informațiile mele, primite neoficial dintr-o sursă prezidențială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetățeniți în România și Moldova. Iar dacă “facem ciocu’ mic”, drept răsplată vom fi lăsați să ne unim cu basarabenii și cu toții să le fim în eternitate recunoscători evreilor, autori ai unirii cu frații noștri de peste Prut… Ei, alde Petre Roman și Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în 1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost românești!… Evident – vorba lui Nikita Hrușciov, evreii nu vor veni în România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu bani mulți ca să se poată face stăpâni! Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai ușor să controleze și să domine viața din România dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecați din Țară pentru totdeauna! Și dacă clasa politică, cumpărată și șantajată, se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreiești. Interese fals evreiești aș zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals evreiești s-au arătat și interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sioniști lucrează acum la proiectul România – stat rezervă pentru Israel este și măsura în care (se tem sau constată că) eșuează proiectul Israel în Palestina. E timpul ca evreii normali să facă ce este de făcut! Și în primul rând să denunțe nebunia și minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia acestora! Să se delimiteze de sionism! Și să prezinte scuze întregii omeniri! Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniștii, se află în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului. Este o discuție despre care nu se spune nimic în România, deși ne privește în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situația actuală nu poate fi eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariția statului Israel este acceptarea retragerii în interiorul granițelor din 1948… Și mulți evrei o consideră acceptabilă! Și corectă, aș adăuga eu. În acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră că evreii cei mai apți, mai potriviți să rămână în Israel, sunt evreii proveniți din țările arabe, care cunosc mentalitatea arabă și știu să se suporte unii pe alții cu arabii! Ceilalți evrei, veniți cam toți din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur și să se întoarcă de unde au venit ei sau părinții lor!… Pe scurt, în lumea evreiască de ceva vreme se discută și se fac planuri privitoare la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari bogătași precum Estee Lauder își pun averea în slujba acestui proiect de …părăsire a Israelului. Sau – soluție inedită, dar deja pusă în aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetățenie în țările din Est Europa, de care să nu se folosească deocamdată prea mult. Până la noi ordine… Ale cui? E timpul să conștientizăm acest pericol: evreii plecați în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii mondiale au declanșat deja acest proiect, devenit deja proces în plină desfășurare. Totul se petrece însă cu mare discreție, propriu zis în secret, cu concursul trădător de țară al autorităților, al clasei politice în frunte cu președinții Țării de care am avut parte după 1990. Minciuna cu holocaustul din România se pare că își află locul strategic în această acțiune: culpabilizați pentru crimele părinților, românii se vor simți fericiți că evreilor le trece supărarea pe noi și se întorc!… O mai spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareșalului Ion Antonescu evreii au mari datorii de recunoștință față de români! Dacă nu și le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, așa ceva este de neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare! * Așadar, după 150 de ani de la declanșarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admirație pentru abnegația, ingeniozitatea și stăruința autorilor. Și știu că se găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest unghi de vedere și să se minuneze de inteligența și perseverența sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe idei și nu toate-s bune!… Or, dacă există, ca la toate popoarele, o componentă diabolică a evreimii, diferența față de alte popoare constă în faptul că evreii diabolici au reușit să se organizeze ca nimeni alții, transformând ideea de nație în organizație! S-au impus față de evreii normali sau chiar angelici și îi terorizează într-un mod greu de imaginat de noi, goimii! La niciun popor nu există o viață dublă atât de accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical diferită de prima, organizată după reguli și canoane necunoscute în lumea ne-evreilor. Reguli și canoane care nici pe departe nu fac viața mai frumoasă și nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu! Dimpotrivă… Firește, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu insist în încercarea de a-i înțelege, deși manifestarea lor ca adversari îndârjiți ai intereselor noastre ne impune, ca reacție de răspuns, să ne cunoaștem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acțiunile. Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înțeleg printr-un efort susținut și bine organizat. Las celor mai tineri dintre naționaliști să acopere acest punct din programul de salvare națională: avem nevoie de o bună cunoaștere a lumii evreiești, a sionismului, a dimensiunii secrete, oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică. Vom avea de învățat de la evrei și multe lucruri utile, plăcute și sub aspect moral. Și vom putea, probabil, contribui cât de cât la emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor față de structurile de putere și coerciție moștenite de evrei din negura vremurilor. Dacă există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim ‒ și există!, această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor față de structurile medievale evreiești, de natură ocultă sau discretă, care îi țin sub oarbă ascultare pe evrei. Evreii au fost pretutindeni în fruntea luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a tradițiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice chip. Dar în ascuns, valorile tradiției iudaice le-au păstrat cu o grijă habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen critic, deși sunt ca nimeni alții de pricepuți în a coborî orice și pe oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de țări, dar s-au ferit s-o facă și în țara lor! Evreii au făcut mult bine omenirii, mai exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut și mult rău omenirii. Mai exact spus: unii evrei! Și vor mai face! Soluția pentru ameliorarea acestui aport evreiesc la dulceața și frumusețea vieții pe pământ este una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internațional pentru transparență în lumea mozaismului, pentru abandonarea structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori paranoică, intimidând, descurajând și pedepsind neiertător orice tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona practica standardelor duble, atât de răvășitoare pentru sănătatea sufletească. Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru evrei. Situația noastră, a românilor, este mult mai critică, mai periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps național care, dacă se va produce, va fi fără nicio șansă de redresare, deoarece forțe impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului și a Țării! Nu mai avem mult timp la dispoziție pentru a găsi soluția de redresare. Și chiar dacă vom afla soluția, vom avea puterea de a o pune în aplicare?

 

 

Ion Coja

Sursa: eufrosin.wordpress.com

Cea mai mare bancă europeană, Deutsche Bank, se întreabă dacă nu cumva se fac pregătiri pentru o prăbușire economică… «controlată»

În toamna anului 2015, Fondul Monetar Internațional a confirmat o informație care circula încă din luna octombrie 2014, potrivit căreia monetizarea vorace a datoriilor pe care o făcea Banca Japoniei își va găsi sfârșitul vertiginos în 2017 (deoarece cei care vor să vândă nu vor mai avea ce). Pur şi simplu deoarece în regimul financiar global discreționar, prețurile activelor nu sunt nimic mai mult decât un indiciu al generozității băncii centrale. Sau, după cum consideră Deutsche Bank, „În fond, într-un sistem monetar discreționar, prețurile activelor reflectă «în exterior» – de ex. – banii băncii centrale și măsura (proporția) în care aceştia au fost multiplicați prin intermediul sistemului bancar”.

Problema este că Banca Japoniei (BJ) și Banca Centrală Europeană sunt singurele două bănci centrale care au mai rămas într-o lume în care politicile monetare de restrângere a relaxării cantitative (quantitative easing – QE), cunoscute şi ca politici de restrângere cantitativă în China, şi restrângerea Fed (Banca Rezervei Federale din SUA) în forma creşterii ratei viitoare (în cazul în care Fed nu-şi pierde credibilitatea şi îşi restrânge tendinţa de creştere a ratei dobânzii) sunt acum implicate activ în reducerea lichidităților globale. Este doar o chestiune de timp până când piața va începe să plătească prețul din cauza faptului că politicile de relaxare cantitativă ale Băncii Japoniei au început numărătoarea inversă, ceea ce va conduce la consecințe devastatoare pentru piața activelor de risc.

Banca Centrală Europeană (BCE), care este, de asemenea, foarte constrânsă în privința furnizării de fonduri monetare, după cum a admis Ewald Nowotny (guvernatorul Băncii Austriei și membru în conducerea BCE – n.n.) în toamna anului trecut, va urma același curs al evenimentelor.

Problema japoneză a apărut în discuție la începutul lunii septembrie 2015. Iată în continuare câteva observații-cheie despre ceea ce se petrece în prezent în Statele Unite ale Americii și în China – cele două state despre care se consideră că sunt vinovate de vânzarea rapidă și masivă de titluri de valoare din toamna anului 2015, și despre care jucătorii pe piețele financiare au înțeles într-un final că sunt cele care absorb complet în mod activ lichiditățile globale.

Problema este că în urma creșterii dolarului și a colapsului prețului petrolului, reciclarea petrodolarului a eșuat, conducând la lichidarea imediată a rezervelor valutare ale Trezoreriei SUA de către națiunile care sunt piețe emergente. Acest fenomen a fost amplificat pe 11 august 2015, când China a participat la presiunea pentru lichidarea globală ca urmare a anunțului referitor la devalorizare.

Lichidarea rezervelor Chinei și ale țărilor cu piețe emergente, exportatoare de petrol, sunt de fapt două fețe ale aceleiași monede: într-o lume în care dolarul american crește ca urmare a preocupărilor de restrângere monetară a Fed, celelalte bănci centrale sunt nevoite să lichideze rezervele valutare. Aceasta include atât piețele emergente cât și China.

Nu mai este necesar să subliniem că aceste tendințe cheie enumerate mai sus, care au avut loc în decursul anului 2015, au devenit într-un final unul dintre cele mai importante subiecte ale mass-media și au condus la cea mai severă prăbușire a capitalului (scăderea prețului titlurilor de valoare) din ultimii ani, incluzând prima corecție făcută de compania de audit Standard&Poor’s după anul 2011. În celelalte țări, devastarea produsă de indicii de risc este mult mai profundă, cu piețele de capital emergente și valutele prăbușindu-se peste tot în lume cu o viteză ce amintește de criza asiatică din 1998, în timp ce în China bula imobiliară, bula creditelor și bula burselor de valori explodează de mult.

Înainte de a continua, prezentăm o scurtă expunere a lui Dominic Konstam, unul dintre directorii Deutsche Bank, despre cum se face că în actualul sistem financiar global, lichiditățile băncilor centrale la nivel global sunt fungibile și până în urmă cu câteva luni au condus la prețuri record ale titlurilor de capital în toată lumea. Iată explicațiile sale pline de inteligență și bun simț:

Să începem cu unele noțiuni elementare. Lichiditățile globale pot fi înțelese ca fiind suma tuturor obligațiilor exprimate în dolari. Avem apoi cazul cursurilor de schimb valutar complet flexibile versus cursurile de schimb valutar fixe. Dacă una dintre băncile centrale, cum ar fi Rezerva Federală a SUA [banca centrală a Americii – n.n.], își extinde bilanțul, aceasta va crește lichiditățile globale în mod direct. Dacă cursurile de schimb valutar sunt flexibile, asta va însemna că dolarul va tinde să devină mai «slab», așa încât valoarea datoriilor din sistemul global ale celorlalte bănci centrale va crește, în dolari. «Slăbirea» dolarului ar putea astfel să contribuie la un preț mai mare, în dolari, la bunurile globale cu prețuri exprimate în dolari, de exemplu. Dacă cursurile de schimb valutar sunt fixe, atunci pentru a atinge acea valoare, celelalte bănci centrale vor trebui să își extindă la rândul lor bilanțurile financiare și să includă rezervele valutare în dolari în partea de active. Deci lichiditățile globale sunt mai întâi crescute de Rezerva Federală, iar apoi, prin extinderea în lanț a datoriilor, și de către celelalte bănci centrale. În funcție de sensibilitatea cursurilor de schimb la ajustările relative ale bilanțurilor financiare, nu este un caz a priori ca aceeași extindere a bilanțului realizată de Rezerva Federală să conducă la creșterea sau scăderea expansiunii lichidităților globale conform cu fiecare regim al cursului de schimb valutar. Prin urmare, simpla existență a unei creșteri masive a rezervelor în valută nu ar trebui văzută ca o expansiune masivă a lichidităților globale – deși, după cum vom arăta mai departe, observația empirică este că aceasta este o forță mult mai puternică în «impactul» pe care schimbările din lichiditățile globale o au asupra activelor financiare.

În mare, astfel se explică de ce și cum măsurile de ușurare sau restrângere cantitativă realizate de Rezerva Federală au implicații atât de profunde nu numai asupra fiecărei clase de active și a parității valutare, ci și a Produsului Global Brut.

În cel mai larg sens, lichiditățile tind să susțină ritmul creșterii economice, în special atunci când sunt în exces față de creșterea nominală curentă. Prin urmare, schimbările pozitive în ceea ce privește lichiditățile ar trebui să ducă la creșterea valorii titlurilor de capital și la prețuri negative ale obligațiunilor. Lichiditățile băncilor centrale sunt o mare parte a lichidităților globale, și, fiind supuse efectului multiplicator al băncilor, același lucru afirmat mai sus este valabil și în cazul lor. Restrângerea lichidităților realizată de Rezerva Federală și ajustarea valutară pusă în practică de China implică o restrângere a condițiilor de lichiditate, care, dacă toți ceilalți coeficienți rămân la fel, implică o pierdere în nivelul producției globale .


Excesul de lichidități globale de la an la an, plus 12 luni în avans
Ritmul producției Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic Co-operation and Development – OECD)

Dar în timp ce impactul asupra creșterii economice globale este tangibil, există de asemenea o întârziere substanțială până când întregul său impact să fie observat. Însă atunci când vine vorba despre prețurile activelor, totuși, piața este cu mult mai rapidă în a deconta dispariția „mâinii invizibile”.

În cele din urmă, într-un sistem financiar discreționar, preturile activelor reflectă «în exterior», de exemplu, banii băncii centrale și gradul în care aceștia s-au multiplicat prin intermediul sistemul bancar. Pierderea rezervelor nu reprezintă numai o pierdere directă a banilor «din exterior», ci și o reducere a multiplicării. Nu trebuie să ne așteptăm ca multiplicarea să revină la normal imediat datorită operațiunilor de compensare ale băncilor centrale.

Aici Deutsche Bank sugerează panica, deoarece potrivit estimărilor sale, în timp ce piața de capital din SUA s-ar putea să se fi corectat, mai are încă un drum lung de parcurs până să ajungă să țină pasul cu scăderea dramatică a rezervelor globale și ale celor federale (iar aici nici măcar nu ne referim la faptul că BJ și BCE vor fi forțate de piață să reducă injecțiile de lichidități):

Să începem cu activele de risc, urmate de prețurile globale ale titlurilor de capital. La prima vedere s-ar părea că această corelare este negativă, în sensul că atunci când lichiditățile băncii centrale cresc, acțiunile scad, și invers. Sigur că aceasta determină cel mai probabil anumite politici ca răspuns – băncile centrale sunt tipic «întârziate», așa încât reacționează atunci când acțiunile scad și apoi titlurile de capital tind să revină. Dacă dăm lichiditățile în viitor cu șase trimestre, observăm că piața conduce la lichidități adiționale anticipate.Aceasta este foarte îngrijorător acum, pentru că sugerează că prețurile titlurilor de capital s-ar putea reduce cu ușurință cu 20% sau chiar cu 40% pornind de la o valoare apropiată de zero a lichidității băncii centrale, luând în considerare coeficienți de multiplicare similari celor din perioada post criză.


Capitalurile globale de la an la an (cu albastru)
și lichiditățile băncilor centrale de la an la an (cu roșu)


Capitalurile globale de la an la an (cu albastru)
și rezerva federală plus rezervele valutare de la an la an (cu roșu)

Iată previziunile sumbre ale Deutsche Bank referitoare la ceea ce urmează să se petreacă în continuare cu prețurile capitalurilor:

Dacă ne referim numai la componentele valutare și la rezerva federală, se pare că există o relație contemporană mult mai strânsă a lichidităților cu prețurile titlurilor de capital. La un anumit nivel, sugestia este aceeași: în lipsa unei creșteri a rezervelor federale și a celor valutare, prețurile titlurilor de capital au tendința de a descrește destul de rapid.

De exemplu, bilanțul financiar al Rezervei Federale ar putea cu ușurință să fie negativ cu 5% în aceasta perioadă a anului următor, în funcție de cum este administrat portofoliul SOMA (System Open Market Account – Contul Sistemului Pieței Deschise) și ar fi asociat cu alte pierderi ale rezervelor valutare, mai puțin în cazul în care alte țări, inclusiv China, ar permite slăbirea valutelor. Acesta ar fi un motiv de gravă îngrijorare pentru lichiditățile globale (ale băncilor centrale).

Repetăm, toate acestea implică un status quo al politicilor de quantitative easing (relaxare cantitativă) ale Europei și Japoniei, care, după cum am explicat deja, sunt pe punctul de a „expira”.

Verificarea (corelarea), probabil cu ajutorul indicatorului principal al altei acțiuni a băncii centrale, este că alte bănci centrale au avut un rol esențial în susținerea capitalurilor (acțiunilor) în trecut în mod sistematic – cele mai mari dintre ele fiind BJ și BCE. Dacă Rezerva Federală nu-și face bine datoria, este bine de știut că există cineva dispus să îi facă treaba, cu toate că ar dura ceva timp până când s-ar putea aprecia gradul în care «eșuează» politicile altuia.

Încă și mai grav este că în curând nu va mai fi nimeni care să poată masca eșecurile tuturor celorlalți: zdruncinăturile cercului lichidităților globale se apropie de sfârșit.

Ce înseamnă aceasta pentru veniturile obținute din obligațiuni? Sigur că vânzările TSY ale Chinei au un efect negativ asupra prețurilor obligațiunilor. Totuși, ceea ce observa cu acuratețe Deutsche Bank este că dacă lumea va înregistra o scădere drastică a activelor cu risc ridicat, tsunami-ul lichidității remanente care va rezulta de aici va sfârși pe termen lung prin a produce scăderea veniturilor produse din bonurile de tezaur. Cităm:

Dacă investitorii cred că este foarte probabil ca lichiditățile să își continue scăderea, ei nu ar trebui să vândă active ce aduc profituri reale, ci să le cumpere, și să fie mai îngrijorați pentru activele cu risc ridicat. Asta vine ca un răspuns la recentele îngrijorări legate de faptul că posibila lichidare a bonurilor de tezaur ale Chinei ar avea rezultate negative pentru aceste active și ar duce la creșterea activelor cu randament. Pur și simplu căderea activelor ar trebui să fie ultima grijă pentru consecințele asupra dobânzilor – după cum s-a dovedit a fi din 2014 și până în prezent – în schimb ar trebui să ne focalizăm mai mult asupra activelor cu risc ridicat.   

Relația dintre lichiditățile băncilor centrale și produsul secundar al acumulării rezervelor de valută are în mod evident un rol central în performanța activelor cu risc și prin urmare asupra dobânzilor. O eroare ușor de făcut ar fi să presupunem că toate activele sunt tratate egal. Nu sunt – sau cel puțin nu în perioada de criză. Dacă lichiditățile slăbesc și activele cu risc se vând prost, cel mai probabil dobânzile se adună. Indiferent câte obligațiuni de trezorerie sunt răscumpărate sau câți dolari cash sunt lichidați din activele băncilor centrale de peste hotare, în SUA este mult mai probabil ca dobânzile să cadă decât să crească. Din anumite puncte de vedere, acest lucru nu ar trebui să fie prea greu de anticipat. Până la urmă, lichiditățile băncii centrale conduc la măsuri suplimentare legate de lichidități, care conduc la rândul lor, cu o anumită întârziere, la activitate economică.

Două aspecte sunt de semnalat aici: suntem de acord cu Deutsche Bank că dacă reacția pieței la colapsul monetar „din exterior” (de ex. lichiditățile băncii centrale) ar duce la creșterea prețurilor, activele cu risc s-ar prăbuși (cu mult mai mult decât cu 20-40% cum a fost indicat mai sus). Până la urmă, numai și numai intervenția băncii centrale a împins S&P de la 666 la cea mai înaltă valoare, de 2100.

Cu toate acestea, nu suntem de acord cu punctul de vedere al Deutsche Bank dintr-un motiv simplu: după cum se explică în articolul What Would Happen If Everyone Joins China In Dumping Treasurys (Ce s-ar petrece dacă toată lumea ar proceda la fel ca și China și ar prăbuși prețurile obligațiunilor de trezorerie), întrebarea cea mai importantă este cum ar acționa tot restul lumii. Dacă toate celelalte piețe emergente se alătură Chinei în lichidarea celor 7,5 mii de miliarde de dolari din rezervele valutare (majoritatea obligațiuni de trezorerie americane, dar și europene și japoneze), după cum se arată mai jos…

 

Randamentul SUA pe o perioadă de 10 ani (cu verde)
Rezervele valutare ale piețelor emergente (cu roșu)

… într-o piață a obligațiunilor de trezorerie care nu pot fi transformate în lichidități, unde băncile centrale dețin deja 30% sau mai mult din echivalentul pe 10 ani (BJ deține 60% până în 2018), atunci e supus dezbaterii dacă simplul flux din stocuri în obligațiuni ar declanșa „măcelul” dobânzilor.

Și, după cum am arătat mai sus, dacă toți ceilalți coeficienți rămân neschimbați, desfășurarea acumulării rezervelor piețelor emergente din ultimii zece ani, în jur de 8.000 de miliarde de dolari, ar putea conduce la o creștere a randamentului de la 2% la 6% sau mai mult.

Cu alte cuvinte, lichidarea inductivă a rezervelor nu este neapărat un motiv de îngrijorare, dar practice, dacă ne gândim cât de ne-lichidă a devenit piața activelor de trezorerie, lichidarea susmenţionată va conduce dincolo de orice dubiu la o creștere bruscă a randamentelor, chiar și numai ocazională, datorită discontinuităților provocate de cererea pentru ne-lichidități.

* * *

În concluzie, rezumând observațiile Deutsche Bank, acestea confirmă opiniile exprimate anterior, anume că cruciada quantitative easing (relaxării cantitative) asumată de Rezerva Federală în 2009, iar mai apoi de toate băncile centrale, a fost cel mai mare joc de aruncare la țintă din istorie, unul care a adus câțiva ani de calm artificial pe piață în timp ce a făcut ca discrepanța de avere dintre bogați și săraci să fie cea mai mare pe care a cunoscut-o lumea vreodată, distrugând clasa de mijloc globală – iar acum a sosit sfârșitul acestei politici financiare.

În acest punct vine șocul pentru Deutsche Bank, care înțelege prea bine că politicile financiare curente ale Rezervei Federale vor conduce la nimic mai puțin decât la un colaps al capitalurilor globale (mai ales atunci când piețele vor ridica prețurile odată cu restrângerea lichidităților realizată de Banca Japoniei în decursul următorilor doi ani). Mai precis:

Aceasta ne întărește punctul de vedere, anume că Rezerva Federală este în pericol să realizeze o politică greșită. Nu pentru că «o facem o dată și gata» este o politică pe care nu o discutăm aici, ci pentru că piața se va zbate inițial să crească prețurile în etapa «gata» după etapa «o dată». Iar abilitățile de comunicare ale Rezervei Federale nu prea ies în evidență cu reușite notabile.

Mult mai probabil, din punctul nostru de vedere, este că măsurile din septembrie vor conduce la o creștere a prețurilor în decembrie și la alte creșteri în 2016, ceea ce ar face ca 2 de exemplu să se vândă cu 1¼%. Aceasta ar putea fi o supra-creștere, dar ar putea implica o scădere pentru activele cu risc și o aplatizare bruscă a curbei randamentului.

Dar concluziile la care au ajuns reprezentanții Deutsche Bank sunt adevăratul șoc. Dominic Konstam întreabă public dacă nu cumva ceea ce urmează să se producă pe piețele globale de capital (în principal în ceea ce privește lichiditățile, dar și dobânzile) nu este oare cu nimic mai puțin decât o distrugere controlată. O distrugere controlată premeditată, facilitată de acțiunile Rezervei Federale, sau mai degrabă de lipsa lor.

Cel mai sinistru «dedesubt» al acestei situații este că relația dintre dobânzile negative și lichiditățile slabe este din ce în ce mai strânsă de când a început criza, ceea ce sugerează că politica este aceea de a eșua și nu de a reuși.

Dobânzile reale scad atunci când băncile centrale opresc stimulii probabil deoarece consideră că au intervenit suficient și că economia globală este pe drumul cel bun către recuperare. Acest fapt ar putea fi privit ca o incriminare teribilă a acestei politici, care nu este fără legătură cu alți factori structurali care fac măsurile economice mai puțin efective decât ar fi ele în caz contrar – incluzând crahul evident al coeficienților provocat de noi reglementări și de cerințe referitoare la capital.

Ce s-ar petrece mai departe? Deutsche Bank prezintă ideea că activele S&P se vând la jumătate din valoarea lor, dar încă și mai important, remarcă de asemenea că „banii din elicopter”, indiferent de forma stimulului financiar pe care o iau (chiar și în cel mai literal sens), este singurul rezultat posibil după o cădere cu 50% a activelor S&P.

Sigur că definiția noastră a «eșecului» ar putea fi un pic cam zeloasă. Până la urma urmei, de ce ar trebui ca valoarea capitalurilor să crească mereu? De ce ar trebui să ne așteptăm ca cei care au de plătit dobânzi să își permită să ducă povara acestora? Sunt o mulțime de alternative viabile, cu indexul S&P la jumătate din valoarea sa, garanțiile pe termen lung neplătite și deflația datoriilor în abundență. 

Atunci când politicile monetare tradiționale, echilibrate, încetează să funcționeze, și singurul drum înapoi la ceea ce credem că este echilibrul pe care ni-l dorim acum este reprezentat de banii din elicopter via stimuli fiscali, înseamnă că nu există bănci centrale independente.

Iată: Deutsche Bank susține, în puține cuvinte, ceea ce a sugerat Ray Dalio, și anume că măsurile curente luate de Rezerva Federală sunt precursorul mecanic al unei prăbuși a pieței și, de asemenea, a măsurilor de tip quantitative easing.

Doar că Deutsche Bank oferă și răspuns la întrebarea retorică dacă nu cumva Rezerva Federală pregătește o „distrugere controlată” a activelor de risc. Cunoscând că în acest moment noi măsuri de quantitative easing s-ar învinge pe ele însele, mai rămâne posibilitatea de a evita ceea ce pare a fi o altă catastrofă sistematică pe care Friedman și Bernanke au prevăzut-o cu mulți ani în urmă: prăbușirea literală a monedei pentru ocrotirea unui sistem fără acoperire chiar și numai câteva zile în plus. (Merită să citiți nota de subsol nr 18 din discursul guvernatorului Bernanke disponibil aici)

Putem nota că gravitatea opiniilor prezentate mai sus de de cea mai mare bancă din Europa nu poate fi exagerată – pentru „băncile foarte serioase”, ceva de dimensiuni epice se află la linia orizontului. Ar trebui să adăugăm că dacă Deutsche Bank (cu acțiunile sale în valoare de 55.000 de miliarde de euro) are dreptate și dacă Rezerva Federală refuză să își schimbe poziția, prezentarea tuturor activelor cu risc de contrapartidă și/sau a căror valoare depinde de încrederea în băncile centrale, ar trebui să fie făcută publică într-un mod eficient.

* * *

Chiar dacă nu putem ști cum se vor desfășura toate acestea, mai ales în cazul în care Deutsche Bank are dreptate, le prezentăm în final cititorilor diagrama intitulată Piramida inversată a lui Exter.

 

Citiți și:
Analist financiar: piața bursieră se va prăbuși complet începând cu luna noiembrie 2015
Haosul evident al sistemului financiar ce este controlat de aşa zisa Kabala creează oportunitatea pentru REVOLUŢIE!

D- JOHN PERKINS recunoaste ca “România este infestată cu «asasini economici»”, inca de la preluarea puterii de catre Iliescu !

În volumul său de memorii, intitulat “Confe­siunile unui asasin economic” (Confessions of an Economic Hit Man), economistul american John Perkins dezvăluie din interior, cu un curaj unic, structurile guvernamental-corporatiste care domină lumea globală. Fost el însuşi un “asasin economic” de succes, se POCAIESTE , descri­ind cu mare talent “imperiul” pe care cor­po­raţiile l-au instaurat pe glob. De fapt, cine sunt asa­si­nii economici (AE)? Răspunsul este cutremurător:“Asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume, pen­tru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direc­ţio­nează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine, către seifurile corporaţiilor gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează re­­sursele naturale ale planetei”. Interviul care ur­mea­­­­ză ne-a fost acordat în exclusivitate, prin skype, ca să apară în zilele în care, graţie eforturilor orga­ni­zaţiilor “Pachamama România” şi “Heritage-Par­tener” UNESCO, John Perkins se află în România, ţinând seminarii la universităţile Alexandru Ioan Cuza din Iaşi , “Ştefan cel Mare” din Suceava , “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti .

“Noi, «asasinii economici», clădim imperiul global”09

– Care a fost datoria dv., ca “asasin economic”, domnule Perkins?

– Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează inte­re­sele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii res­pec­tivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii, care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, eco­nomice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice, sisteme electrice, oraşe noi şi aeroporturi, cu condiţia să fie construite de cele mai importante companii americane. Practic, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată SUA, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. Deţinătorii com­pan­iilor de inginerie tehnologică şi construcţii din Sta­tele Unite au devenit, astfel, fabulos de bogaţi. În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, cor­poraţiile, băncile şi guvernele sunt reunite sub denu­mirea colectivă de corporatocraţie. Iar noi, “asasinii economici”, clădim acest imperiu global. Dacă mă întrebaţi cum, o să vă răspund astfel: oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convin­gă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică “asasini­lor economici”.

– Auzim în fiecare zi cuvântul “corporaţie”. Ce este, de fapt, o corporaţie?
– E o întrebare esenţială. O corporaţie este un grup de oameni care lucrează împreună, dar care sunt conduşi de lipsa de conştiinţă şi de setea pentru profit cu orice preţ, indiferent de împrejurările sociale în care acţionează şi de mediul înconjurător pe care-l dis­trug în numele dezvoltării. Forţa lor a luat am­ploare după anii ’70 ai secolului trecut, când singura lor “responsabilitate” a început să fie profitul. E ab­surd! Avem nevoie să schimbăm lipsa de conştiinţă a corporaţiilor, să le obligăm să servească lumea, ţările sărace, pe americanii care nu au ce pune pe masă la mi­cul dejun, şi care sunt, conform statisticilor ofi­ciale, circa 12 milioane. Acestor entităţi fără suflet tre­buie să le dăm, de la noi, puţin suflet. Nu putem nega că aceste corporaţii sunt esenţiale pentru eco­nomia lumii actuale. Însă trebuie să creeze mai multe slujbe şi mai bine plătite, să creeze noi tehnologii, să cureţe zonele poluate în cursul exploatărilor sălbatice ale resurselor, să distribuie o parte din bogăţie şi pe orizontală, pentru cei care mor de foame (24.000 de oameni mor zilnic, în întreaga lume). Vorbind de schim­bare, de întoarcerea la o dezvoltare durabilă, de o lume a responsabilităţii în faţa viitorului, nu spun să ne întoarcem în peşteri, în bordeie, dar avem nevoie să respectăm mai mult această planetă.

“Ceea ce a făcut Bechtel în România este tipic corporatocraţiei: a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani”

– În cartea dvs. acordaţi o atenţie specială cor­poraţiei Bechtel. A venit şi la noi, să construiască o autostradă de 450 de kilometri, cu 2,5 miliarde de euro. Până la urmă, contractul a căzut, a construit numai 52 de km, a încasat 1,3 miliarde şi a dispărut. Cum comentaţi?
– A dispărut cu banii? Nu e ceva neobişnuit. Asta fac corporaţiile în întreaga lume. Ele se cred deasupra legii. Şi chiar sunt deasupra legii, pentru că au puterea să schimbe legile dintr-un stat sau altul şi au puterea să corupă guverne, preşedinţi şi regi. Îmi iubesc ţara şi îmi e teribil de ruşine pentru faptele acestor corpo­raţii, care vor să controleze totul pe lume. Nu trebuie să ne mirăm că noi, americanii, suntem atacaţi de te­rorişti, nu doar în străinătate, dar şi în oraşele noastre. Vreau ca America să redevină un lider al democraţiei, nu al corporatocraţiei. Vorbind din nou despre Bechtel, trebuie spus că ceea ce a făcut în România este tipic corporatocraţiei. Să fiţi siguri că a făcut ace­leaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în pri­vatizarea sistemului de apă dintr-un oraş din Bo­livia, sau chiar în Statele Unite. Bechtel a lăsat lu­crurile neterminate deseori, dar a primit o grămadă de bani.

– România este bogată în resurse minerale, aur, argint, petrol. O agenţie guvernamentală, ANRM, a concesionat deja peste 6000 de perimetre de ex­ploa­tare unor companii străine. Cum ar trebui să pri­mească românii acest “cadou” guvernamental?

– Oamenii din întreaga lume se confruntă cu aceeaşi situaţie. Corporaţiile sunt peste tot. Peruanii, bolivienii, indonezienii, românii şi ceilalţi trebuie să-şi pună aceleaşi întrebări. Răspunsul e doar unul: dezvoltarea durabilă, bazată pe protecţia mediului, pe crearea de slujbe curate şi pe câştiguri egale de am­bele părţi, atât deţinătorul resurselor, cât şi investi­torul. Producţia trebuie împărţită, nu expediată aproa­pe integral în străinătate. Nu poate veni o corporaţie junior, precum Roşia Montană Gold Corporation, des­pre care am auzit vorbindu-se în mediile de afa­ceri, să-şi ia partea leului, de 80% din acţiuni, lăsând statul român, adică lăsându-i pe români numai cu 20% din afacere. Asta este o vânzare pe nimic a resur­selor României, ceea ce nu trebuie acceptat. Românii trebuie să fie încrezători în forţa şi valoarea lor ca popor european, impunând corporaţiilor să procedeze corect în activitatea lor productivă. Altminteri, veţi ajunge ca Statele Unite, care sunt foarte strict contro­late de corporaţii. S-a spus că aceste corporaţii au în­vins comunismul, dar putem adăuga: corporaţiile au în­vins şi democraţia! Noi, în SUA, nu mai avem de­mo­craţie, este o glumă să afirmi că suntem o ţară democratică.

“Românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricultura ecologică, purtând de grijă «mamei-pământ»”

– În acest context transnaţional, ce le rămâne românilor de făcut?

– Decât să facă jocul acestor corporaţii, românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricul­tu­ra ecologică, purtând de grijă “mamei-pământ” (pachamama). România este puternică în construcţia de maşini şi motoare electrice, de nave şi automobile, în producţia agricolă; este printre cele mai perfor­mante din lume în tehnologia informaţiei (IT). Aces­tea să rămână direcţiile de viitor, din ele să vină bo­găţia, nu din exploatarea brută şi intensivă a sub­solului, din răscolirea munţilor şi văilor. Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pă­mântului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au terminat. Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe redu­cerea şi eliminarea poluării, pe reciclare, pe folosirea altor energii în afara celor fosile, pe renunţarea la dependenţa de resursele naturale. Dacă, totuşi, veţi accepta unele corporaţii pentru exploatarea resurselor, fiţi măcar foarte atenţi la contracte, dacă vreţi să mai ră­mâneţi cu ceva de pe urma acestor proiecte. După pă­rerea mea, contractul cu Bechtel a fost unul foarte prost negociat. Nu m-ar mira să fie la fel în agri­cultură, cu Monsanto, sau în domeniul gazelor de şist, cu Chevron. Ei au mari experţi în negociere, îţi iau totul, dar te lasă să crezi că ai făcut cea mai bună afa­cere. Ei au asasini economici! România este deja “in­festată” cu asasini economici, nu doar americani, ci şi ruşi sau chinezi. Şi Rusia şi China au variantele lor de astfel de asasini… Pentru că unul din scopurile asa­sinilor economici este privatizarea lumii. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea na­ţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chi­nez, american, român, depind de finanţele mon­diale, de economia globală.

“Daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela!”

– De doi ani, românii vorbesc de corporaţia Chevron, încurajată de guvern să foreze în căutarea ga­zelor de şist. Ignorând opoziţia localnicilor, Chevron merge mai departe… Până unde credeţi?

– Până îşi va atinge toate obiectivele de corporaţie criminală. Fiţi foarte atenţi cu această organizaţie! În Ecuador, ca să dau numai un exemplu, a făcut lucruri teribile, a creat haos, a poluat terenurile, a refuzat să cureţe, să ecologizeze. În urma exploatării nemiloase, oa­menii suferă şi mor, dar Chevron ignoră toate aces­tea, pentru că lucrează pe principiul mafiei. Îi sfă­tuiesc pe români cu toată convingerea: daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela! E ca în viaţa de fiecare zi: nu angajezi să-ţi măture casa o persoană despre care ai auzit că a fost prinsă furând. Deci, nu o angajaţi pe Chevron să vă scormonească teritoriul! Nu vă iluzio­naţi cu independenţa energetică pe care ar adu­ce-o. Nu puteţi avea încredere în ei! Căutaţi surse alter­native de energie, nu acceptaţi metodele demodate ale acestor corporaţii, care îşi propun să ţină timpul în loc, până scot din pământ şi ultima picătură de com­bustibil fosil.

– Vă rog să adresaţi românilor un gând bun, o încurajare. Să ne temem de viitorul corporatist al lumii?

– Sfârşitul corporaţiilor nu e departe. Capitalismul lor primitiv va fi înlocuit de capitalismul cu faţă umană, al micilor firme, al micilor proprietari. În lu­me are acum loc o revoluţie: revoluţia conştiinţelor. Va fi mai mare decât revoluţia industrială. Oamenii se trezesc. Sunt speriaţi de amploarea distrugerilor de pe Terra, cauzate de lăcomia corporaţiilor. Aţi văzut zilele trecute, la New York, un milion de oameni în stradă, atrăgând atenţia asupra încălzirii globale. Mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cu­nosc pe români. Ştiu: există un parteneriat strategic în­tre România şi SUA, în plan politic, ceea ce este foarte bine. Eu sunt însă avocatul parteneriatului din­tre poporul român şi poporul american, pentru că vreau să învăţăm unii de la alţii cum să supravieţuim în armonie cu natura. Să nu uităm că trăim pe o “staţie spaţială” foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nici o navetă, ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Alte “amanunte”picante ,marca John Perkins: Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în Româniagg

Există asasini economici ,precum cei de astăzi , mult mai sofisticaţi. Au sisteme de comunicare mult mai sofisticate, e vorba de mult mai mulţi bani.

În ceea ce ne priveşte, noi doar încercam să sporim puterea mondială a corporaţiilor pentru care lucram, fără a ne interesa foarte mult care sunt corporaţiile respective. Şi acum există oameni care fac această treabă pentru Banca Mondială sau alte organizaţii similare. Fiecare mare corporaţie are echipamentul şi oamenii necesari pentru a face treaba unui asasin economic. Monsanto, Chevron, de exemplu, folosesc asasini economici.

Cum poate fi identificat un asasin economic?

E mai greu de identificat, dar oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convingă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică asasinilor economici.

Toate marile puteri ale lumii folosesc metoda asasinului economic?

Fără îndoială. Rusia are propria versiune de asasini economici. La fel, China. Fiecare are propriile metode de acest tip, cu diferite grade de implicare. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea naţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chinez, american, român depind de finanţele mondiale, de economia globală.

Nu ştiu precis cum este astăzi, dar pot spune cu siguranţă că multe acorduri au în spate sisteme foarte asemănătoare cu cel descris de mine.

John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România

Credeţi sau ştiţi că metode similare celor descrise în „Confesiunile unui asasin economic” au fost folosite în Estul Europei?

Cu siguranţă au fost şi sunt folosite în Ucraina şi în alte locuri, de exemplu în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte România, cred că trebuie realizat că este o ţară de mijloc, se află chiar în miezul unei zone foarte importante. România ocupă o poziţie cheie în acest moment, e o ţară aflată la mijloc.

Credeţi sau ştiţi că marile privatizări din România, marile proiecte de investiţii, au fost făcute prin metodele descrise în Confesiuni?

Unul din scopurile asasinilor economici este privatizarea lumii, predarea întregului control în mâinile şefilor de corporaţii. Cred aşadar că ceea ce a făcut Bechtel în România este foarte reprezentativ. Dar Bechtel a făcut aceleaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în privatizarea sistemului de apă din Cochabamba (Bolivia – n.r.), sau chiar în Statele Unite, unde a fost implicată în mari proiecte de construcţii, de exemplu în Boston. Bechtel deseori a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani.

Cunoaşteţi proiectul minei de aur de la Roşia Montană?

Nu am vizitat situl de la Roşia Montană, ştiu că este vorba de o companie canadiană. Minele de aur şi toate minele sunt operaţiuni foarte periculoase.

Dar văd ceea ce se întâmplă în România, ce încearcă să facă Chevron, care este o organizaţie criminală şi a dovedit asta în Ecuador, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic. A refuzat să cureţe, să ecologizeze, şi au rezultat boli cumplite, cancer… Texaco este o organizaţie criminală şi îmi pare foarte rău să văd că se implică în România şi mi-e teamă că pe români îi aşteaptă o serie de probleme.

Trebuie să ieşim din tehnologii toxice ,economiile morţii, bazate pe răvăşirea pământului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au distrus.

Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe reducerea şi eliminarea poluării, reciclare, folosirea altor energii în afara celor fosile, renunţarea la dependenţa de resurse naturale. Fără a-i face pe oameni să sufere de-a lungul globului… Trebuie să inventăm noi tehnologii pentru transport, comunicaţii, operaţiuni bancare, pentru toate aceste sisteme. Ne aflăm într-o situaţie uimitoare a istoriei în care avem şansa de a ieşi dintr-o economie de tip resurse naturale, combustibili, o economiei a morţii, şi de a intra într-o economie a vieţii, a viitorului, a generaţiilor care vor urma.

John Perkins: “Snowden şi Assange sunt nişte eroi”

Ce părere aveţi despre Eduard Snowden?

Edward Snowden este un erou. A avut un curaj extraordinar de a expune, de a dezvălui lucrurile rele pe care le comit Statele Unite. A forţat SUA şi restul lumii să vadă cum s-au întâmplat într-adevăr acele lucruri. A creat o mare controversă şi nevoia unei priviri atente asupra activităţii NSA. În opinia mea, el a făcut un mare serviciu Statelor Unite şi întregii lumi.

Consideraţi că şi Julian Assange este un erou?

Da. Eu cred că wikileaks-ul lui Assange a fost foarte foarte important. Nu pot comenta viaţa personală a lui Assange, acuzaţiile care i-au fost aduse de acele femei, acuzaţii legate de activitatea sexuală, nu am idee ce e cu acele lucruri. Dar, da, cred că Wikileaks a expus, a arătat lumii întregi lucuri importante pe care trebuia să le cunoască.

John Perkins: “Mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei”

Claudine, un personaj-cheie din Confesiuni, spune despre dumneavoastră că sunteţi „Cel care prezice viitorul”. Care e predicţia dumneavoastră? Cum arată viitorul?

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului, sunt foarte încrezător, cred că va urma o revoluţie a conştiinţelor. Oamenii de-a lungul şi de-a latul planetei se vor trezi din teribila injustiţie în care se află, vor conştientiza faptul că lumea e condusă de corportatocraţie, de marile corporaţii, care n-au făcut un lucru prea bun. Oamenii se vor trezi şi vor realiza că trăim într-un mediu unic. Trăim ca pe o staţie spaţială foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nicio navetă ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Şi, pentru prima oară în istorie, avem posibilitatea să comunicăm unii cu alţii. Avem tehnologia pe care o folosim chiar în acest moment. Doi oameni aflaţi de o parte şi de alta a Pământului pot vorbi live. Iar faptul că avem această discuţie, că media din România, din Islanda sau din Rusia este interesată de aceste subiecte, demonstrează că ne aflăm într-adevăr într-o trezire, într-o evoluţie a conştiinţelor.

Sunt deci optimist: ne aflăm într-o epocă în care putem face trecerea de la un sistem bazat pe economia morţii la unul centrat în jurul economiei vieţii. Cu adevărat intrăm într-o nouă etapă a istoriei, într-un nou moment istoric.

Chiar în acest moment suntem ca un nou-născut. E un moment foarte periculos. Nou-născutul trebuie să ia o gură de aer, să înveţe să respire şi să respire. Apoi, trebuie să înveţe să bea lapte de la mama lui. Dacă nu respiră, dacă nu bea lapte, moare. Şi aici cred că ne aflăm noi acum, ca specie. Ne aflăm în situaţia în care ne naştem din nou şi avem în faţă deschiderea către o nouă eră. Dar aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte primejdioasă. Există forţe care încearcă să oprească progresul, încearcă să-i oprească pe oameni să devină mai conştienţi de ei înşişi.

Dar eu sunt foarte foarte încrezător că va triumfa revoluţia conştiinţei de sine. Viitorul rămâne necunoscut, dar eu sunt încrezător şi mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei. Şi mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cunosc pe români, să vorbesc cu ei, să facem workshop-uri împreună şi să găsim soluţii, să contribuim împreună la bunul mers al lucrurilor.

Interviu realizat cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale Pachamama România (www.pachamamaromania.ro) şi Heritage – Partener UNESCO (wwww.asociatiaheritage.ro)

 rrr

E – AVUTIA TUTUROR AMARASTENILOR a fost FURATA DOAR DE NISTE SCURSATURI CRIPTO-FESENISTE ; Iata cum au devenit prostii destepti, cum au  devenit mizerabilii -boieri si cum s-au nascut din “nou”slujbasii Domnesti!;  Demolatorii si lichidatorii  fostelor CAP-uri, mositi de Iliescu,continua lichidarea multilataral fesenista a pamintului  de sub picioare ;  Spre deosebire de comunistii care au jupuit bogatanii vremii si i-au alungat in lume ori au infundat puscariile cu ei,fesenistii au luat cu japca Avutia Nationala a tuturor amarastenilor si ii lasa sa moara incet dar sigur

Revista Informatii Agrorurale va ofera ,fara bani,spatiul pentru publicat orice text si  oferte sau cereri la Anunturi Gratuite  pe www.informatii-agrorurale.ro88In decembrie 89 ,tradatorii si casapii Poporului Roman si-au dat mina cu toate lichelele si scursaturile trase pe linia moarta  -din cauza incompetentei.Toti ciofligarii care nu au avut valoare in timpul ceausismului s-au unit si au lichidat valorile Poporului Roman.Ei au mers mina in mina inclusiv cu preotii ,de la care au obtinut binecuvintarea tacita,aghezmuind toate hotiile si timpeniile,inclusiv mineriadele,in schimbul marilor avantaje,care supara si Cerul
Ar fi vremea trezirii…Inchideti televizoarele si deschideti-va mintea. Doar noi ne mai putem salva, nu vestul nici estul si nici uniunile sau organizatiile supranationale. Daca nici in aceste momente nu constientizam grava problema cu care avem de-a face atunci nu meritam decat sarancezim in sclavie.Iata doar un mic pomelnic national distrus ,ca sa poata fi pescuit de sacali  in ape tulburi,pierzind urma vinovatilor
1 Intreprinderea electrocentrale Curtea de Arges Arges
2 Intreprinderea electrocentrale Borzesti Bacau
3 Intreprinderea electrocentrale Oradea Bihor
4 Intreprinderea electrocentrale Braila Braila
5 Intreprinderea electrocentrale Cluj Cluj
6 Intreprinderea electrocentrale Constanta Constanta
7 Intreprinderea electrocentrale Craiova Dolj
8 Intreprinderea electrocentrale Galati Galati
9 Intreprinderea electrocentrale Rovinari Gorj
10 Intreprinderea electrocentrale Turceni Gorj
11 Intreprinderea electrocentrale Deva Hunedoara
12 Intreprinderea electrocentrale Portile de Fier Mehedinti
13 Intreprinderea electrocentrale Mures Mures
14 Intreprinderea electrocentrale Bistrita Neamt
15 Intreprinderea electrocentrale Ploiesti Prahova
16 Intreprinderea electrocentrale Ramnicu-Valcea Valcea
17 Intreprinderea electrocentrale M. Bucuresti M.Bucuresti
18 Intreprinderea energoreparatii M.Bucuresti
19 Centrala industriala de retele electrice Bucuresti M.Bucuresti
20 Intreprinderea de retele electrice Pitesti Arges
21 Intreprinderea de retele electrice Bacau Bacau
22 Intreprinderea de retele electrice Brasov Brasov
23 Intreprinderea de retele electrice Cluj Cluj
24 Intreprinderea de retele electrice Constanta Constanta
25 Intreprinderea de retele electrice Craiova Dolj
26 Intreprinderea de retele electrice Galati Galati
27 Intreprinderea de retele electrice Deva Hunedoara
28 Intreprinderea de retele electrice Iasi Iasi
29 Intreprinderea de retele electrice Bucuresti M. Bucuresti
30 Intreprinderea de retele electrice Baia Mare Maramures
31 Intreprinderea de retele electrice Targu-Mures Mures
32 Intreprinderea de retele electrice Ploiesti Prahova
33 Intreprinderea de retele electrice Sibiu Sibiu
34 Intreprinderea de retele electrice Suceava Suceava
35 Intreprinderea de retele electrice Timisoara Timis
36 Intreprinderea de distributie a energiei electrice Bucuresti M. Bucuresti
37 Intreprinderea de Constructii metalice si prefabricate M. Bucuresti
38 Dispecerul energetic national M. Bucuresti
39 Institutul de cercetari si modernizari energetice M. Bucuresti
40 Centrala miniera Valea Jiului- activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara bpersonalitate juridica Deva Hunedoara
41 Intreprinderea miniera Anina Caras-Severin
42 Intreprinderea miniera Lonea Hunedoara
43 Intreprinderea miniera Petrila Hunedoara
44 Intreprinderea miniera Aninoasa Hunedoara
45 Intreprinderea miniera Dalja Hunedoara
46 Intreprinderea miniera Vulcan Hunedoara
47 Intreprinderea miniera Livezeni Hunedoara
48 Intreprinderea miniera Paroseni Hunedoara
49 Intreprinderea miniera Lupeni Hunedoara
50 Intreprinderea miniera Uricani Hunedoara
51 Intreprinderea miniera Barbateni Hunedoara
52 Intreprinderea de preparare a carbunelui Valea Jiului Hunedoara
53 Intreprinderea de reparatii utilaj minier Petrosani Hunedoara
54 Intreprinderea miniera Anina Hunedoara
55 Combinatul minier Oltenia -Activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Gorj
56 Intreprinderea miniera Rovinari Gorj
57 Intreprinderea miniera Motru Gorj
58 Intreprinderea miniera Jilt Gorj
59 Intreprinderea de utilaj minier Rogojelu Gorj
60 Combinatul minier Ploiesti -Activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Prahova
61 Intreprinderea miniera Cimpulung Arges
62 Intreprinderea miniera Voivozi Bihor
63 Intreprinderea miniera Capeni Covasna
64 Intreprinderea miniera Salaj Salaj
65 Centrala minereurilor si metalurgiei neferoase- Baia Mare- activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara bpersonalitate juridica Maramures
66 Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Zlatna Alba
67 Intreprinderea miniera Baia Borsa Maramures
68 Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Baia Mare Maramures
69 Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Copsa Mica Sibiu
70 Combinatul minier Suceava Suceava
71 Centrala minereurilor Deva-activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Hunedoara
72 Intreprinderea miniera Baia de Aries Alba
73 Intreprinderea miniera Dobresti Bihor
74 Intreprinderea miniera Bocsa Caras-Severin
75 Intreprinderea miniera Moldova Noua Caras-Severin
76 Intreprinderea miniera Balan Harghita
77 Intreprinderea miniera Barza Hunedoara
78 Intreprinderea miniera Hunedoara Hunedoara
79 Centrala sarii si nemetaliferelor Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
80 Intreprinderea salina Ocna Mures Alba
81 Intreprinderea salina Targu-Ocna Bacau
82 Combinatul minier Cluj-Napoca Cluj
83 Intreprinderea salina Ocna Dej Cluj
84 Intreprinderea miniera Dobrogea-Constanta Constanta
85 Intreprinderea miniera Harghita-Miercurea Ciuc Harghita
86 Intreprinderea salina Praid Harghita
87 Intreprinderea miniera Orsova Mehedintilo
88 Intreprinderea miniera Slanic Prahova
89 Intreprinderea miniera Cacica Suceava
90 Intreprinderea miniera Ramnicu Valcea Valcea
91 Centrala gazului metan- Medias- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Sibiu
92 Intreprinderea de extractie gaz metan Medias Sibiu
93 Intreprinderea de exploatare conducte magistrale gaz metan Medias Sibiu
94 Trustul petrolului Pitesti Arges
95 Trustul petrolului Moinesti Bacau
96 Trustul petrolului Targu-Jiu Gorj
97 Trustul petrolului Bolintin Ilfov
98 Trustul petrolului Ploiesti Prahova
99 Intreprinderea de utilaj petrolier si reparatii Teleajen Prahova
100 Intreprinderea de reparat tractoare si motoare grele Poiana Campina Prahova
101 Intreprinderea de reparatii utilaje electrice Campina Prahova
102 Combinatul de oteluri speciale Targoviste Dambovita
103 Centrala industriala siderurgica- Hunedoara- activitatea proprie a centraleiinclusiv combinatul siderurgic Hunedoara Hunedoara
104 Intreprinderea Victoria – Calan Hunedoara
105 Intreprinderea de fier Vlahita Harghita
106 Centrala industriala siderurgica Resita- activitatea proprie a centralei inclusiv Combinatul siderurgic Resita Caras-Severin
107 Intreprinderea “Otelul Rosu” -Otelul Rosu Caras-Severin
108 Intreprinderea “Ciocanul” Nadrag Timis
109 Centrala industriala siderurgica Galati- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Galati
110 Intreprinderea Laminorul de tabla- Galati Galati
111 Intreprinderea de constructii metalice Tecuci Galati
112 Centrala industriala de prelucrari * Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
113 Intreprinderea metalurgica Aiud Alba
114 Intreprinderea metalurgica Beclean Bistrita Nasaud
115 Intreprinderea Laminorul Braila Braila
116 Intreprinderea de sarma si produse din sarma Buzau Buzau
117 Combinatul metalurgic Campia Turzii Cluj
118 Intreprinderea de sarma, cuie si lanturi Galati Galati
119 Intreprinderea metalurgica Iasi Iasi
120 Intreprinderea de tevi Roman Neamt
121 Centrala industriala pentru produse refractare Brasov- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Brasov
122 Intreprinderea de produse refractare “Refractar” Alesd Alba
123 Intreprinderea de produse refractare Alba Iulia Bihor
124 Intreprinderea de produse refractare “9 Mai” Turda Cluj
125 Intreprinderea “Carbochim” Cluj-Napoca Cluj
126 Intreprinderea de produse refractare Pleasa Prahova
127 Centrala industriala pentru materiale neferoase si rare Slatina- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Aluminiu Slatina Olt
128 Intreprinderea de alumina Oradea Bihor
129 Intreprinderea de prelucrare a aluminiului Slatina Olt
130 Intreprinderea de produse carbunoase Slatina Olt
131 Combinatul metalurgic Tulcea Tulcea
132 Intreprinderea metalurgica “Neferal” – Branesti M. Bucuresti
133 Intreprinderea metalurgica “Laromet” – Bucuresti M. Bucuresti
134 Intreprinderea Sinterom- Cluj Napoca Cluj
135 Intreprinderea de supape bolturi – Topoloveni Arges
136 Intreprinderea de piese si armaturi din aluminiu si pistoane auto -Slatina Olt
137 Centrala industrila de autovehicule pentru transport – Brasov- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Brasov
138 Intreprinderea de masini agregate si subansamble auto “Sf. Gheorghe” Covasna
139 Intreprinderea de radiatoare si cabluriBrasov Brasov
140 Intreprinderea mecanica de piase de schimb Oradea Bihor
141 Intreprinderea de pise auto Iasi Iasi
142 Intreprinderea metalurgica “Republica” Reghin Mures
143 Intreprinderea de piese auto Satu Mare Satu Mare
144 Intreprinderea mecanica Marsa Sibiu
145 Intreprinderea de piese auto Sibiu Sibiu
146 Intreprinderea “Automecanica” Medias Sibiu
147 Intreprinderea “Autobuzul ” Bucuresti M. Bucuresti
148 Intreprinderea “Automecanica” Bucuresti M. Bucuresti
149 Centrala industriala de autovehicule- colibasi- Pitesti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Autoturisme Colibasi- Pitesti Arges
150 Intreprinderea mecanica Campulung- Muscel Arges
151 Intreprinderea de accesoriipentru mijloace de transport – Oradea Bihor
152 Intreprinderea de subansamble si dispozitive verificatoare auto – Costesti Arges
153 Centrala industriala de tractoare si masini agricole Brasov- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “Tractorul” brasov Brasov
154 Intreprinderea mecanica Oradea Bihor
155 Intreprinderea mecanica Toplet Caras-Severin
156 Intreprinderea Tehnofrig Cluj
157 Intreprinderea de Armaturi industriale -Oradea Bihor
158 Intreprinderea de otel Strehaia Mehedinti
159 Intreprinderea de utilaj alimentar Slatina Olt
160 Intreprinderea mecanica Codlea Brasov
161 Intreprinderea mecanica Brasov Brasov
162 Intreprinderea mecanica Oradea Bihor
163 Intreprinderea de garnituride frana si etansare Ramnicu-Sarat Buzau
164 Intreprinderea mecanica de utilaje Medgidia Constanta
165 Intreprinderea de tractoare si masini agricole “7 Noiembrie ” Craiova Dolj
166 Intreprinderea mecanica Bailesti Doljboi
167 Intreprinderea mecanica pentru echipamente hidraulice Galati Galati
168 Intreprinderea de tractoare Miercurea-Ciuc Harghita
169 Intreprinderea mecanica”Ceahlaul” Piatra Neamt Neamt
170 Intreprinderea mecanica fina Sinaia Prahova
171 Intreprinderea “Tehnometal” – Timisoara Timis
172 Intreprinderea de masini agricole “Semanatoarea” Bucuresti M. Bucuresti
173 Centrala industriala de utilaj tehnologic, chimic si rafinarii- Bucuresti -activitatea proprie a centraleiinclusivin treprinderea de utilaj chimic “Grivita Rosie” Bucuresti M. Bucuresti
174 Intreprinderea metalurgica Bacau Bacau
175 Intreprinderea de utilaj tehnologic Buzau Buzau
176 Intreprinderea “Armatura” Cluj-napoca Cluj
177 Intreprinderea mecanicade utilaj tehnologic Moreni Dambovita
178 Intreprinderea de armaturi industriale din fonta si otel Zalau Salaj
179 Intreprinderea de constructii de masini si utilaj greu _Giurgiu Giurgiu
180 Intreprinderea de utilaj chimic Ploiesti Prahova
181 Intreprinderea de utilaj chimic si forja Ramnicu-Valcea Valcea
182 Intreprinderea mecanica de utilaj chimic- Bucuresti M. Bucuresti
183 Intreprinderea de pompe Aversa Bucuresti M. Bucuresti
184 Intreprinderea de Ventilatoare- Bucuresti M. Bucuresti
185 Centrala industriala de utilaj petrolier si minier -Ploiesti – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “1 Mai ” Ploiesti
186 Intreprinderea de utilaj petrolier Targoviste Dambovita
187 Intreprinderea Mecanica Targoviste Dambovita
188 Intreprinderea de utilaj minier Petrosani Hunedoara
189 Intreprinderea mecanica de masini si utilaj minier Baia Mare Maramures
190 Intreprinderea “Unio” Satu Mare Satu Mare
191 Intreprinderea mecanica Campina Prahova
192 Intreprinderea”Neptun” Campina Prahova
193 Intreprinderea de piese turnate Campina Prahova
194 Intreprinderea de utilaj minier Filipestii de Padure Prahova
195 Intreprinderea de Ventilatoare si instalatii de ventilatie Vaslui Vaslui
196 Centrala industriala de utilaj energetic metalurgic si masini de ridicat- Bucuresti activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti M. Bucuresti
197 Intreprinderea mecanica dr. Petru Groza Bihor
198 Intreprinderea de utilaj de ridicat Lugoj Timis
199 Combinatul industrial pentru constructii de masini Bistrita Bistrita-Nasaud
200 Intreprinderea de constructii de masini Resita Caras-Severin
201 Intreprinderea de constructii de masini Caransebes Caras-Severin
202 Intreprinderea de constructii metalice Bocsa Caras-Severin
203 Intreprinderea mecanica Toplet Caras-Severin
204 Intreprinderea de accesorii Valiug- Resita Caras-Severin
205 Intreprinderea de cazane mici si arzatoare Cluj-Napoca Cluj
206 Intreprinderea “Tehnofrig” -Cluj-Napoca Cluj
207 Intreprinderea de utilaj alimentar Slatina Olt
208 Intreprinderea “Independenta” -Sibiu Sibiu
209 Intreprinderea mecanica Timisoara Timis
210 Intreprinderea “Vulcan” -Bucuresti M. Bucuresti
211 Intreprinderea “Metalica” -Bucuresti M. Bucuresti
212 Centrala industriala de utilaj tehnologic si material rulant – Bucuresti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea 23 August M. Bucuresti
213 Intreprinderea de vagoane Arad Arad
214 Intreprinderea “Hidromecanica” Brasov Brasov
215 Intreprinderea de utilaj greu “Progresul” Braila Braila
216 Intreprinderea mecanica “Nicolina” Iasi Iasi
217 Combinatul de utilaj greu Iasi Iasi
218 Intreprinderea de vagoane Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
219 Intreprinderea mecanica Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
220 Intreprinderea de vagoane Caracal Olt
221 Intreprinderea de osii si boghiuri Bals Olt
222 Intreprinderea “Steaua Rosie” Bucuresti M. Bucuresti
223 Intreprinderea “Timpuri Noi” Bucuresti M. Bucuresti
224 Centrala industriala de rulmenti si organe de asamblare – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “Rulmentul” Brasov- Brasov BrasovciCINA CEA DE TAINA LA CARE ILIESCU SI POTOPISTII SAU AU PRAZMUIT TOTUL
225 Intreprinderea de rulmenti Barlad Vaslui
226 Intreprinderea de rulmenti Alexandria Teleorman
227 Intreprinderea de rulmenti Ploiesti Prahova
228 Intreprinderea de suruburi Bacau Bacau
229 Intreprinderea de suruburi Botosani Botosani
230 Intreprinderea de suruburi Brasov Brasov
231 Intreprinderea de suruburi Targu-Secuiesc Covasna
232 Intreprinderea de suruburi Sighetul-Marmatiei Maramures
233 Intreprinderea de suruburi Medias Sibiu
234 Centrala industriala navala Galati- activitatea proprie a centralei inclusiv Santierul Naval Galati Galati
235 Santierul Naval Braila Braila
236 Santierul Naval Constanta Constanta
237 Intreprinderea de constructii de nave si piese turnate Oltenita Giurgiu
238 Santierul naval Giurgiu Giurgiu
239 Santierul Naval Drobeta-Turnu Severin Mehedinti
240 Intreprinderea Mecanica Navala Constanta Constanta
241 Intreprinderea Mecanica Navala Galati Galati
242 Santierul Naval Tulcea Tulcea
243 Intreprinderea Navala de elice, piese turnate din metale neferoase, piese turnate si forjate din otel Galati Galati
244 Centrala Industriala de Masini-Unelte, Mecanica-Fina si Scule- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
245 Intreprinderea de accesorii pentru masini unelte Blaj Alba
246 Intreprinderea de strunguri Arad Arad
247 Intreprinderea de masini unelte Bacau Bacau
248 Intreprinderea Infratirea Oradea Bihor
249 Intreprinderea de scule Rasnov Brasov
250 Intreprinderea de unelte si scule Brasov Brasov
251 Intreprinderea de utilaj greu Craiova Dolj
252 Intreprinderea de strunguri Targoviste Dambovita
253 Intreprinderea mecanica Gheorghieni harghita
254 Intreprinderea de masini agregate si masini unelte Iasi Iasi
255 Intreprinderea mecanica Roman Neamt
256 Intreprinderea Turnatoria de piese din fonta pentru masini-unelte Ramnicul Sarat Buzau
257 Intreprinderea de masini unelte pentru presare si forjare Targu Jiu Gorj
258 Intreprinderea de masini unelte, accesorii si scule Baia -Mare Maramures
259 Intreprinderea mecanica Sibiu Sibiu
260 Intreprinderea Balanta Sibiu Sibiu
261 Intreprinderea mecanica Suceava Suceava
262 Intreprinderea de dispozitive, stante, matrite si scule aschietoare Focsani Vrancea
263 Intreprinderea de aparate si utilaje pentru cercetari Bucuresti M. Bucuresti
264 Intreprinderea Steaua Rosie Bucuresti M. Bucuresti
265 Centrala industriala de motoare si materiale electrotehnice – Bucuresti – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de cabluri si materiale electrooizolante Bucuresti M. Bucuresti
266 Intreprinderea de motoare electrice Pitesti Arges
267 Intreprinderea “Electroprecizia” Sacele Brasov
268 Intreprinderea de aparataj electric auto si motoare electrice Sf. Gheorghe Covasna
269 Intreprinderea de frigidere Gaiesti Dambovita
270 Intreprinderea “Electromures” Timisoara Timis
271 Intreprinderea de fabricare si montaj ascensoare Bucuresti M. Bucuresti
272 Intreprinderea “Acumulatorul” Bucuresti M. Bucuresti
273 Intreprinderea de Masini Electrice Bucuresti M. Bucuresti
274 Intreprinderea de cabluri si materiale electroizolante Bucuresti M. Bucuresti
275 Centrala industriala de electronica si tehnica de calcul -activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de calculatoare electronice Bucuresti- Bucuresti M. Bucuresti
276 Intreprinderea de produse electronice si electrotehnice “Electroarges” – Curtea de Arges Arges
277 Intreprinderea “Romlux” Targoviste Dambovita
278 Intreprinderea “Steaua Electrica” Fieni Dambovita
279 Intreprinderea Tehnoton Iasi Iasi
280 Intreprinderea de ferite Urziceni Ilfov
281 Intreprinderea “Electronica” Bucuresti M. Bucuresti
282 Intreprinderea de piese radio si semiconductori Baneasa M. Bucuresti
283 Intreprinderea de aparate electronice de masura si industriale Bucuresti M. Bucuresti
284 Intreprinderea de cinescoape Bucuresti M. Bucuresti
285 Intreprinderea pentru intretinerea si repararea utilajelor de calcul si de electronica profesionala Bucuresti M. Bucuresti
286 Intreprinderea “Conect” bucuresti M. Bucuresti
287 Intreprinderea de echipamente periferice Bucuresti M. Bucuresti
288 Intreprinderea de relee medias Sibiu
289 Centrala industriala de echipamente telecomunicatii si automatizari – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea ” Automatica” Bucuresti M. Bucuresti
290 Intreprinderea de aparataj electronic de joasa tensiune ” Electrocontact” Botosani Botosani
291 Intreprinderea de contactoare Buzau Buzau
292 Intreprinderea de organe de asamblare pentru industria electrotehnica Ramnicu Sarat Buzau
293 Intreprinderea de izolatorielectrici de joasa tensiune Tg. Secuiesc Covasna
294 Intreprinderea “Sinterom” Cluj – Napoca Cluj
295 Intreprinderea de panouri si tablouri electrice Alexandria Teleorman
296 Intreprinderea de aparataj electric de instalatii – titu Dambovita
297 Intreprinderea de elemente pneumatice si aparate de masura Barlad Vaslui
298 Intreprinderea de aparate electrice de masurat Timisoara Timis
299 Intreprinderea de elemente de automatizari Bucuresti M. Bucuresti
300 Intreprinderea “Electroaparataj” Bucuresti M. Bucuresti
301 Intreprinderea “Electromagnetica” Bucuresti M. Bucuresti
302 Intreprinderea “Electrotehnica ” Bucuresti M. Bucuresti
303 Centrala industriala de masini si utilaje pentru industria usoara – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate – Bucuresti M. Bucuresti
304 Intreprinderea de utilaje si piese de schimb Botosani Botosani
305 Intreprinderea “Metalul Rosu” Cluj- Napoca Cluj
306 Intreprinderea “Unirea” Cluj – Napoca Cluj
307 Intreprinderea “Electrometal” Cluj-Napoca Cluj
308 Intreprinderea “Nicovala” Sighisoara Mures
309 Intreprinderea “Metalotehnica” Tg. Mures Mures
310 Intreprinderea de masini textile “IMATEX” Tg. Mures Mures
311 Intreprinderea de utilaje pentru industria usoara “Izlaz” Alexandria Teleorman
312 Intreprinderea de utilaje si piese de schimb “9 Mai” Lugoj Timis
313 Intreprinderea de accesorii metalice pentru industria textila “AMIT” Bucuresti M. Bucuresti
314 Intreprinderea “Precizia” Bucuresti M. Bucuresti
315 Intrreprinderea de semiconductori Bucuresti M. Bucuresti
316 Intreprinderea Mecanica Bailesti Dolj
317 Intreprinderea Ceahlaul Tg. Neamt Neamt
318 Intreprinderea mecanica utilaje agricole Medgidia Constanta
319 Centrala industriala de rafinarii si petrochimie – activitatea proprie a centralei inclusiv Combinatul Petrochimic Brazi Prahova
320 Combinatul petrochimic Pitesti Arges
321 Combinatul Petrochimic Borzesti Bacau
322 Intreprinderea Rafinaria Darmanesti Bacau
323 Intreprinderea Rafinaria Crisana Bihor
324 Intreprinderea Rafinaria Brasov Brasov
325 Combinatul petrochimic Midia- Navodari Constanta
326 Combinatul petrochimic Teleajen Prahova
327 Intreprinderea Rafinaria Ploiesti Prahova
328 Intreprinderea Rafinaria “Vega” Ploiesti Prahova
329 Intreprinderea Rafinaria Campina Prahova
330 Intreprinderea chimica “Carbosin” Copsa Mica Sibiu
331 Combinatul petrochimic “Solventul” Timisoara Timis
332 Centrala industriala de ingrasaminte chimice Craiova- activitatea proprie a centralei, inclusiv Combinatul Chimic Craiova Dolj
333 Combinatul de ingrasaminte chimice Arad Arad
334 Combinatul de ingrasaminte chimice Baca Bacau
335 Combinatul chimic Fagaras Brasov
336 Combinatul chimic Victoria Brasov
337 Combinatul de ingrasaminte chimice Navodari Constanta
338 Combinatul de ingrasaminte chimice Slobozia Ialomita
339 Combinatul de ingrasaminte chimice Tirgu- Mures Mures
340 Combinatul de ingrasaminte chimice Piatra Neamt Neamt
341 Combinatul de ingrasaminte chimice Valea Calugareasca Prahova
342 Combinatul de ingrasaminte chimice Turnu Magurele Teleorman
343 Centrala industriala de medicamente, cosmetice, coloranti si lacuri – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica, direct subordonate- Bucuresti M. Bucuresti
344 Intreprinderea chimica “Sinteza” Oradea Bihor
345 Intreprinderea de coloranti “Colorom” Codlea Brasov
346 Intreprinderea de produse cosmetice “Nivea” Brasov Brasov
347 Intreprinderea de medicamente “Terapia” Cluj- Napoca Cluj
348 Intreprinderea chimica Craiova Dolj
349 Intreprinderea de antibiotice Iasi Iasi
350 Intreprinderea de detergenti “Dero” Ploiesti Prahova
351 Intreprinderea “Progresul” Ploiesti Prahova
352 Intreprinderea de lacuri si vopsele “Azur” Timisoara Timis
353 Intreprinderea chimica Marasesti Vrancea
354 Intreprinderea de lacuri si vopsele “Policolor” M.Bucuresti
355 Intreprinderea de medicamente si coloranti “Sintofarm” M.Bucuresti
356 Intreprinderea de medicamente “Biofarm” M.Bucuresti
357 Intreprinderea de produse cosmetice “Nmiraj” M.Bucuresti1
358 Intreprinderea de sapun “Stela” M.Bucuresti
359 Intreprinderea chimica “Victoria” M.Bucuresti
360 Centrala industriala de fire si fibre sintetice – activitatea proprie a centralei, inclusiv Combinatul de fibre sintetice Savinesti Neamt
361 Combinatul de fibre artificiale “Vascoza” Lupeni Hunedoara
362 Combinatul de fibre sintetice Iasi Iasi
363 Intreprinderea de fibre artificiale “Viscofil” M. Bucuresti
364 Centrala industriala de produse anorganice -activitatea proprie a centralei, inclusiv combinatul chimic Ramnicul- Valcea Valcea
365 Combinatul de produse sodice Ocna Mures Alba
366 Intreprinderea chimica Turda Cluj
367 Combinatul chimic Tarnaveni Mures
368 Combinatul de produse sodice Govora Valcea
369 Centrala industriala de prelucrare cauciuc si mase plastice- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Popesti Leordeni M. Bucuresti
370 Combinatul de articole tehnice din cauciuc Pitesti Arges
371 Intreprinderea de articole tehnice din cauciuc Brasov Brasov
372 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Buzau Buzau
373 Intreprinderea “Napochim” Cluj- Napoca Cluj
374 Intreprinderea “Energia” -Constanta Constanta
375 Intreprinderea de articole tehnice din cauciuc si cauciuc regenerat Targu Jiu Gorj
376 Intreprinderea chimica Orastie Hunedoara
377 Intreprinderea de prelucrare mase plastice iasi Iasi
378 Intreprinderea “Prodcomplex” Targu Mures Mures
379 Intreprinderea de anvelope”Victoria” Floresti Prahova
380 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Dragasani Valcea
381 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Focsani Vrancea
382 Intreprinderea de prelucrare mase plastice Bucuresti M. Bucuresti
383 Combinatul de articole din cauciuc Jilava M. Bucuresti
384 Centrala de utilaje si piese de schimb pentru industria chimica – Bucuresti activitatea proprie a centralei si a unuitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
385 Intreprinderea de utilaj chimic Borzesti Bacau
386 Intreprinderea de utilaj chimic Fagaras Brasov
387 Intreprinderea de utilaj chimic Gaesti Dambovita
388 Intreprinderea de matrite si piese din fonta Odorheiul Secuiesc Harghita
389 Intreprinderea de utilaje si prelucrari cauciuc Baicoi Prahova
390 Intreprinderea de piese schimb si utilaje pentru industria chimica Satu Mare Satu Mare
391 Intreprinderea de aparate de masura si control Otopeni M.Bucuresti
392 Institutul central de cercetari chimice Bucuresti M.Bucuresti
393 Intreprinderea chimica Rasnov Brasov
394 Intreprinderea chimica Dudesti M. Bucuresti
395 Centrala de prelucrare a lemnului Bucuresti M. Bucuresti
396 Combinatul de prelucrare a lemnului Blaj Alba
397 Combinatul de prelucrare a lemnului Sebes Alba
398 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Cimpeni Alba
399 Combinatul de prelucrare a lemnului Arad Arad
400 Combinatul de prelucrare a lemnului Pitesti Arges
401 Combinatul de prelucrare a lemnului Bacau Bacau
402 Combinatul de prelucrare a lemnului Comanesti Bacau
403 Combinatul de prelucrare a lemnului Oradea Bihor
404 Combinatul de prelucrare a lemnului Bistrita Bistrita-Nasaud
405 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Botosani Botosani
406 Combinatul de prelucrare a lemnului Brasov Brasov
407 Combinatul de prelucrare a lemnului Braila Braila
408 Combinatul de prelucrare a lemnului Caransebes Caras-Severin
409 Combinatul de prelucrare a lemnului Gherla Cluj
410 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Cluj – Napoca Cluj
411 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Dej Cluj
412 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Constanta Constanta
413 Combinatul de prelucrare a lemnului Sfantu Gheorghe Covasna
414 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Pucioasa Dambovita
415 Intreprinderea “Metal- lemn” Craiova Dolj
416 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Galati Galati
417 Combinatul de prelucrare a lemnului Targu-Jiu Gorj
418 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Gheorghieni Harghita
419 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Miercurea Ciuc Harghita
420 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Deva Hunedoara
421 Combinatul de prelucrare a lemnului Sighetu Marmatiei Maramures
422 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Iasi Iasi
423 Combinatul de prelucrare a lemnului Turnu-Severin Mehedinti
424 Intreprinderea ILEFOR Targu Mures Mures
425 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Reghin Mures
426 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Targu Mures Mures
427 Combinatul de prelucrare a lemnului Piatra Neamt Neamt
428 Intreprinderea de mobila tapisata si produse de tapiserie “Relaxa Mizil” Prahova
429 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Ploiesti Prahova
430 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Satu Mare Satu Mare
431 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Zalau Salaj
432 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Sibiu Sibiu
433 Combinatul de prelucrare a lemnului Suceava Suceava
434 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Radauti Suceava
435 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Timisoara Timis
436 Intreprinderea de prelucrare a lemnului Vaslui Vaslui
437 Combinatul de prelucrare a lemnului Ramnicu-Valcea Valcea
438 Combinatul de prelucrare a lemnului Focsani Vrancea
439 Intreprinderea “Arta Mobilei” M. Bucuresti
440 Intreprinderea “Produse lemn mobila” M. Bucuresti
441 Intreprinderea de casete de radio si televizoare M. Bucurestiii
442 Centrala de exploatare a lemnului Bucuresti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea forestiera de exploatare si transport Bucuresti M. Bucuresti
443 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Sebes Alba
444 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Arad Arad
445 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Pitesti Arges
446 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Bacau Bacau
447 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Oradea Bihor
448 Intreprinderea de impletituri Oradea Bihor
449 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Bistrita Bistrita-Nasaud
450 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Brasov Brasov
451 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Nehoiu Buzau
452 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Caransebes Caras-Severin
453 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Cluj-Napoca Cluj
454 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Constanta Constanta
455 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Targu Secuiesc Covasna
456 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Targu Jiu Gorj
457 Combinatul de exploatare si prelucrare a lemnului Toplita Harghita
458 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Miercurea Ciuc Harghita
459 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Deva Hunedoara
460 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Iasi Iasi
461 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Baia Mare Maramures
462 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Orsova Mehedinti
463 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Reghin Mures
464 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Piatra Neamt Neamt
465 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Ploisti Prahova
466 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Satu Mare Satu Mare
467 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Sibiu Sibiu
468 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Suceava Suceava
469 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Timisoara Timis
470 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Ramnicu Valcea Valcea
471 Intreprinderea de exploatare forestiera si transport Focsani Vrancea
472 Centrala industriala de celuloza si hartie Braila- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridicadirect subordonate Braila
473 Intreprinderea de celuloza si hartie “Letea” Bacau Bacau
474 Intreprinderea de hartie Petresti Alba
475 Intreprinderea de hartie “Bistrita” Prundul Bargaului Bistrita-Nasaud
476 Intreprinderea de celuloza si hartie Zarnesti Brasov
477 Intreprinderea de hartie cretata si carton ondulat Ghimbav Brasov
478 Intreprinderea de celuloza si hartie Dej Cluj
479 Intreprinderea de cartoane si confectii “Mucart” Cluj-Napoca Cluj
480 Intreprinderea de celuloza si hartie Palas-Constanta Constanta
481 Intreprinderea de celuloza si hartie Calarasi Ialomita
482 Intreprinderea de celuloza si hartie Drobeta-Turnu Severin Mehedinti
483 Intreprinderea de celuloza si hartie “Reconstructia” Piatra Neamt Neamt
484 Intreprinderea de hartie si cartoane “Comuna din Paris” Piatra Neamt Neamt
485 Intreprinderea de hartie Busteni Prahova
486 Intreprinderea de cartoane si confectii “Prahova” Scaieni Prahova
487 Combinatul de celuloza si hartie Suceava Suceava
488 Centrala cimentului – Bucuresti activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
489 Combinatul pentru lianti Campulung Arges
490 Combinatul pentru lianti si azbociment Alesd Bihor
491 Combinatul pentru lianti Hoghiz Brasov
492 Combinatul pentru lianti Brasov Brasov
493 Combinatul pentru lianti si materiale refractare Turda Cluj
494 Combinatul pentru lianti si azbociment Medgidia Constanta
495 Combinatul pentru lianti si azbociment Fieni Dambovita
496 Combinatul pentru lianti si azbociment Targu Jiu Gorj
497 Intreprinderea pentru lianti Deva Hunedoara
498 Combinatul pentru lianti si azbociment Bicaz Neamt
499 Centrala materialelor de constructii Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
500 Intreprinderea de materiale de constructii Oradea Bihor
501 Intreprinderea de materiale de constructii Brasov Brasov
502 Intreprinderea de materiale de constructii Buzau Buzau
503 Intreprinderea de produse din ceramica fina pentru constructii Cluj-Napoca Cluj
504 Intreprinderea de materiale de constructii Turda Cluj
505 Intreprinderea de prefabricate din beton si materiale de constructii Constanta Constanta
506 Intreprinderea de prefabricate din beton celular autoclavizat Constanta Constanta
507 Intreprinderea de materiale de constructii Doicesti Dambovita
508 Intreprinderea de prefabricate din beton Craiova Dolj
509 Intreprinderea de prefabricate din beton Galati Galati
510 Intreprinderea de materiale de constructii Deva Hunedoara
511 Intreprinderea pentru extragerea, prelucrarea si montarea marmurei si a pietrei de constructii Simeria Hunedoara
512 Intreprinderea de materiale de constructii Calarasi Ialomita
513 Intreprinderea de materiale de constructii Iasi Iasi
514 Intreprinderea de produse ceramice Sighisoara Mures
515 Intreprinderea de materiale de constructii Roman Neamt
516 Intreprinderea de materiale de constructii “1 Mai” Bucov Prahova
517 Intreprinderea de materiale izolatoare”Matizol” Berceni Prahova
518 Intreprinderea de materiale de constructii Satu Mare Satu Marell
519 Intreprinderea de produse ceramice Zalau Salaj
520 Intreprinderea de produse ceramice “Record” Sibiu Sibiu
521 Intreprinderea de prefabricate din beton Timisoara Timis
522 Intreprinderea de produse ceramice Jimbolia Timis
523 Intreprinderea de produse ceramice Lugoj Timis
524 Intreprinderea “EXTRACERAM” Timisoara Timis
525 Intreprinderea de materiale izolatoare Vaslui Vaslui
526 Intreprinderea de materiale de constructii Odobesti Vrancea
527 Intreprinderea de materiale de constructii “Cesarom” M. Bucuresti
528 Intreprinderea de materiale izolatoare Bucuresti M. Bucuresti
529 Intreprinderea pentru extragerea, prelucrarea si montarea marmurei si a pietrei de constructii “7 Noiembrie” Bucuresti M. Bucuresti
530 Intreprindere de constructii prefabricate, agregate si betoane “Granitul” Bucuresti M. Bucuresti
531 Centrala pentru utilaje si piese de schimb Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
532 Intreprinderea de utilaje Alba Iulia Alba
533 Intreprinderea de articole metalice pentru mobila si binale Arad Arad
534 Intreprinderea de suruburi “Anghel Saligni” Cernavoda Constanta
535 Intreprinderea de tamplarie metalica si produse pentru constructii din materiale plastice Buzau Buzau
536 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Filiasi Dolj
537 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Gheorghieni Harghita
538 Intreprinderea de utilaje si piese schimb si reparatii Iasi Iasi
539 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Reghin Mures
540 Intreprinderea de produse tehnico-sanitare “Feroemail” Prahova
541 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Sibiu Sibiu
542 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Suceava Suceava
543 Intreprinderea de utilaje si piese schimb Bucuresti M. Bucuresti
544 Centrala de exploatare industriala a agregatelor minerale pentru constructii Targoviste -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Dambovita
545 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Alba Iulia Alba
546 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Ghioroc Arad
547 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Brasov Brasov
548 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Turda Cluj
549 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Roman Neamt
550 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Slatina Olt
551 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Odoreu Satu Mare
552 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Tulcea Tulcea
553 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Dragasani Valcea
554 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Doaga Vrancea
555 Intreprinderea de exploatare a agregatelor minerale pentru constructii Bragadiru M. Bucuresti
556 Centrala de mecanizare pentru constructii industriale Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
557 Intreprinderea de reparatii Braila Braila
558 Intreprinderea de reparatii Ploiesti Prahova
559 Intreprinderea de aparataje si accesorii Alexandria Teleorman
560 Intrerprinderea “6 Martie” Timisoara Timis
561 Intreprinderea de constructii metalice si aparataje M. Bucuresti
562 Intreprinderea de constructii metalice si prefabricate Bucuresti M. Bucuresti
563 Centrala mecanica de material rulant – Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
564 Intreprinderea mecanica de material rulant Brasov Brasov
565 Intreprinderea mecanica de material rulant “16 Februarie” Cluj-Napoca Cluj
566 Intreprinderea mecanica de material rulant Craiova Dolj
567 Intreprinderea mecanica de material rulant Simeria Hunedoara
568 Intreprinderea mecanica de material rulant Pascani Iasi Iasi
569 Intreprinderea mecanica de material rulant Rosiorii de Vede Teleorman
570 Centrala industriala de reparatii auto- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
571 Intreprinderea de reparatii auto Cluj-Napoca Cluj
572 Intreprinderea de reparatii auto Craiova Dolj
573 Intreprinderea de reparatii auto Tecuci Galati
574 Intreprinderea mecanica de reparatii auto si utilaje pentru transporturi Baia Mare Maramures
575 Intreprinderea de reparatii auto Targu Mures Mures
576 Intreprinderea de reparatii auto Campina Prahova
577 Intreprinderea de reparatii auto Suceava Suceava
578 Intreprinderea de reparatii auto Timisoara Timis
579 Intreprinderea de prefabricate din beton Aiud Alba
580 Intreprinderea de poduri metalice si prefabricate din beton Pitesti Arges
581 Intreprinderea de cariere si balastiere Brasov Brasov
582 Intreprinderea de aparate de cale Buzau Buzau
583 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Harghita Harghita
584 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Deva Hunedoara
585 Intreprinderea de poduri din beton Giurgiu Giurgiu
586 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Baia Sprie Maramures
587 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Otopeni M. Bucuresti
588 Intreprinderea de productie industriala pentru constructii cai ferate Bucuresti- Chitila M. Bucuresti
589 Santierul Naval Orsova Mehedinti
590 Intreprinderea de constructii si reparatii echipament de telecomunicatii M. Bucuresti
591 Centrala industriei bumbacului- Bucuresti-activitat ea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
592 Intreprinderea textila “UTA” Arad Arad
593 Intreprinderea “Textila Pitesti” Arges
594 Intreprinderea textila “crisana” Oradea Bihor
595 Intreprinderea “Textila Nasaud” Bistrita-Nasaud
596 Intreprinderea textila “Moldova” Botosani Botosani
597 Intreprinderea “Tesatoria Codlea” Brasov
598 Intreprinderea “Textila” Buzau Buzau
599 Intreprinderea “Textila Bucegi” Pucioasa Dambovita
600 Intreprinderea textila “Oltul” Sf. Gheorghe Covasna
601 Intreprinderea “Textila” Calafat Dolj
602 Intreprinderea “Textila Galati” Galati
603 Intreprinderea de ata si filatura”Odorhei” Harghita
604 Intreprinderea “Filatura de bumbac Slobozia” Ialomita
605 Intreprinderea “Tesatura Iasi” Iasi
606 Intreprinderea “Textila Dunareana” Giurgiu Giurgiu
607 Intreprinderea “Filatura de bumbac Oltenita” Giurgiu
608 Intreprinderea de vata Buftea Ilfov
609 Intreprinderea “Filatura de bumbac Baia Mare” Maramures
610 Intreprinderea textila “Cazanele” orsova Mehedinti
611 Intreprinderea “Tesatoria de bumbac” Sighisoara Mures
612 Intreprinderea “Textila Slatina” Olt
613 Intreprinderea textila “Ardeleana” Satu Mare Satu Mare
614 Intreprinderea “Filatura de bumbac Carei” Olt
615 Intreprinderea textila “Tarnava Medias” Sibiu
616 Intreprinderea textila “Firul Rosu” Talmaciu Sibiu
617 Intreprinderea textila ” 11 Iunie” Cisnadie Sibiu
618 Intreprinderea “Filatura de bumbac” Campulung Moldovenesc Suceava
619 Intreprinderea “Filatura de bumbac” * Humorului Suceava
620 Intreprinderea “Textila Teleorman” Rosiorii de Vede Teleorman
621 Intreprinderea “Textila Timisoara” Timis
622 Intreprinderea “Textila Lugoj” Timis
623 Intreprinderea textila “Bumbacul” Timisoara Timis
624 Intreprinderea “Ambalajul metalic” Timisoara Timis
625 Intreprinderea “Textila Vaslui” Vaslui
626 Intreprinderea textila “Dacia” M. Bucuresti
627 Intreprinderea “Industria bumbacului” M. Bucuresti
628 Intreprinderea textila “Aurora” M. Bucuresti
629 Intreprinderea textila “Suveica” M. Bucurestivvi

630 Intreprinderea textila “7 Noiembrie” M. Bucuresti

631 Intreprinderea “Bumbacaria romaneasca Jilava” M. Bucuresti
632 Centrala industriei matasii, inului si canepii-Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
633 Intreprinderea textila “Drum Nou” Oradea Bihor
634 Intreprinderea textila “Republica” Darste Brasov
635 Intreprinderea de matase “Romania *” Cluj -Napoca Cluj
636 Intreprinderea textila “Dobrogeana” Constanta Constanta
637 Intreprinderea textila “Trainica” Pucioasa Dambovita
638 Intreprinderea textila “Navodul” Galati Galati
639 Intreprinderea de stofe de mobila si tesaturi tehnice Gheorghieni Harghita
640 Intreprinderea ” Filatura de in si canepa” Gheorghieni Harghita
641 Intreprinderea “Tesatoria de matase” Deva Hunedoara
642 Intreprinderea de matase”Victoria” Iasi Iasi
643 Intreprinderea integrata de tesaturi subtiri tip in Pascani Iasi
644 Intreprinderea de in si canepa “Textila” Iasi Iasi
645 Intreprinderea Filatura si finisajul Balotesti Ilfov
646 Intreprinderea textila “Intex” Paulesti Prahova
647 Intreprinderea “Tesatoria de matase” Sighisoara Mures
648 Intreprinderea de in si canepa Negresti Satu Mare
649 Intreprinderea textila “Solidaritatea” Satu Mare Satu Mare
650 Intreprinderea textila “Matasea Rosie” Cisnadie Sibiu
651 Intreprinderea “Filatura de in si canepa” Falticeni Suceava
652 Intreprinderea textila “Garofita” Timisoara Timis
653 Intreprinderea textila “Filatura de matase naturala” Lugoj Timis
654 Intreprinderea textila “Arta textila” Timisoara Timis
655 Intreprinderea “Filatura si tesatoria” Sanicolau Mare Timis
656 Intreprinderea textila ” 13 Decembrie” Timisoara Timis
657 Intreprinderea de panglici Zimnicea Teleorman
658 Intreprinderea de matase “Select” M. Bucuresti
659 Intreprinderea de matase “Flamura Rosie” M. Bucuresti
660 Intreprinderea de matase “Borangicul” M. Bucuresti
661 Intreprinderea de matase “Matasea *” M. Bucuresti
662 Intreprinderea de matase “Tesatoriile Reunite” M. Bucuresti
663 Intreprinderea de stofe de mobila M. Bucuresti
664 Intreprinderea textila “Unirea” M. Bucuresti
665 Intreprinderea textila “Industria Iutei” M. Bucuresti
666 Intreprinderea de in, canepa “Prodin” M. Bucuresti
667 Centrala linii- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
668 Intreprinderea de stofe “Argeseana” Arges
669 Intreprinderea Filatura de lina “Musceleana” Cetateni Arges
670 Intreprinderea de postav Buhusi Bacau
671 Intreprinderea de postav “Proletarul” Bacau Bacau
672 Intreprinderea “Netex” Bistrita Bistrita-Nasaud
673 Intreprinderea de stofe “Carpatex” Brasov Brasov
674 Intreprinderea de postav Prejmer Brasov
675 Intreprinderea textila “Octombrie Rosu” Ghimbav Brasov
676 Intreprinderea Filatura de lina pieptanata Buzau Buzau
677 Intreprinderea integrata de lina Constanta Constanta
678 Intreprinderea textila “Independenta” Craiova Dolj
679 Intreprinderea “Filatura de lina pieptanata” Miercurea Ciuc Harghita
680 Intreprinderea de volvatir Tg. Neamt Neamt
681 Intreprinderea de stofe Sighisoara Mures
682 Intreprinderea de stofe “Dorobantul” Ploiesti Prahova
683 Intreprinderea de stofe “Filatura de lina pieptanata” Mizil Prahova
684 Intreprinderea “Textila” Cisnadie Sibiu
685 Intreprinderea “Libertatea” Sibiu Sibiu
686 Intreprinderea textila “Dumbrava” Sibiu Sibiu
687 Intreprinderea Industria linii Timisoara Timis
688 Intreprinderea de palarii “Paltim” Timisoara Timis
689 Intreprinderea de palarii “Lux” Periam Timis
690 Intreprinderea “Filatura de lina pieptanata” Focsani Vrancea
691 Intreprinderea de postav Azuga Prahova
692 Intreprinderea “Textila” Grivita M. Bucuresti
693 Intreprinderea romana de pisla M. Bucuresti
694 Intreprinderea “Filatura de lina piptanata” M. Bucuresti
695 Intreprinderea “Munca Textila” M. Bucuresti
696 Centrala industriei tricotajelor- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
697 Intreprinderea de ciorapi Sebes Alba
698 Intreprinderea de tricotaje “Tricoul rosu” Arad Arad
699 Intreprinderea de tricotaje “Miorita” Oradea Bihor
700 Intreprinderea de tricotaje Brasov Brasov
701 Intreprinderea de tricotaje Buzau Buzau
702 Intreprinderea de tricotaje “Somesul” Cluj-Napoca Cluj
703 Intreprinderea de tricotaje Miercurea Ciuc Harghita
704 Intreprinderea de tricotaje Toplita Harghita
705 Intreprinderea de tricotaje Hunedoara Hunedoara
706 Intreprinderea de tricotaje si perdele Pascani Iasi
707 Intreprinderea de tricotaje “Moldova” Iasi Iasi
708 Intreprinderea de tricotaje “Unitatea” Sighet Maramures
709 Intreprinderea de tricotaje “8 Martie” Piatra neamt Neamt
710 Intreprinderea de tricotaje “Smirodava” Roman Neamt
711 Intreprinderea de tricotaje Caracal Olt
712 Intreprinderea de tricotaje Campina Prahova
713 Intreprinderea de tricotaje “Tricotex” Satu Mare Satu Mare
714 Intreprinderea de tricotaje Cehu Silvaniei Salaj
715 Intreprinderea de tricotaje “Drapelul rosu” Sibiu Sibiu
716 Intreprinderea de ciorapi”7 Noiembrie” Sibiu Sibiu
717 Intreprinderea de manusi si ciorapi Agnita Sibiu
718 Intreprinderea de tricotaje “Zimbrul” Suceava Suceava
719 Intreprinderea de tricotaje “Bucovina” Radauti Suceava
720 Intreprinderea de tricotaje “1 Iunie” Timisoara Timisfii
721 Intreprinderea de ciorapi Timisoara Timis
722 Intreprinderea de tricotaje Husi Vaslui
723 Intreprinderea de tricotaje Focsani Vrancea
724 Intreprinderea de tricotaje “Crinul” M. Bucuresti
725 Intreprinderea “Tricotajul rosu” M. Bucuresti
726 Intreprinderea de tricotaje “Tanara Garda” M. Bucuresti
727 Intreprinderea de tricotaje “Tricodava” M. Bucuresti
728 Intreprinderea de ciorapi “Apolo” M. Bucuresti
729 Intreprinderea de ace de tricotat M. Bucuresti
730 Centrala industriei confectiilor- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
731 Intreprinderea de confectii Arad Arad
732 Intreprinderea de confectii Curtea de Arges Arges
733 Intreprinderea de confectii Bacau Bacau
734 Intreprinderea de confectii Marghita Bihor
735 Intreprinderea de confectii Oradea Bihor
736 Intreprinderea de confectii Dorohoi Botosani
737 Intreprinderea de confectii Botosani Botosani
738 Intreprinderea de confectii Braila Braila
739 Intreprinderea de confectii Ramnicu Sarat Buzau
740 Intreprinderea de confectii Resita Caras-Severin
741 Intreprinderea de confectii “Flacara” Cluj-napoca Cluj
742 Intreprinderea de confectii “*” comuna Lumina Constanta
743 Intreprinderea de confectii “Targu Secuiesc” Cluj-napoca Covasna
744 Intreprinderea de confectii Craiova Dolj
745 Intreprinderea de confectii Targu Jiu Gorj
746 Intreprinderea de confectii Odorhei Harghita
747 Intreprinderea de confectii Miercurea Ciuc Harghita
748 Intreprinderea de confectii Calarasi Ialomita
749 Intreprinderea de stofe tricotate si confectii Iasi Iasi
750 Intreprinderea de confectii Baia mare Maramures
751 Intreprinderea de confectii “Portile de Fier” Drobeta Turnu Severin Mehedinti
752 Intreprinderea de confectii “Tarnava” Sighisoara Mures
753 Intreprinderea de confectii “Muresul” Tg. Mures Mures
754 Intreprinderea de confectii “Mondiala” Satu Mare Satu Mare
755 Intreprinderea de confectii “Steaua rosie” Sibiu Sibiu
756 Intreprinderea de confectii “Bega” Timisoara Timis
757 Intreprinderea de confectii Vaslui Vaslui
758 Intreprinderea de confectii Barlad Vaslui
759 Intreprinderea de confectii Focsani Vrancea
760 Centrala industriei pielariei, cauciucului si incaltamintei -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
761 Intreprinderea de incaltaminte “Ardeleana” Alba Iulia Alba
762 Intreprinderea de piele si marochinarie “Caprioara” Sebes Alba
763 Intreprinderea de incaltaminte si calapoade “Libertatea” Arad Arad
764 Intreprinderea de incaltaminte Pitesti Arges
765 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Partizanul” Bacau Bacau
766 Intreprinderea de incaltaminte “Solidaritatea” Oradea Bihor
767 Intreprinderea de incaltaminte “Crisul” Oradea Bihor
768 Intreprinderea de incaltaminte “Bihoreana” Marghita Bihor
769 Intreprinderea de incaltaminte “Arta” Oradea Bihor
770 Intreprinderea de blanarie “1 Mai” Oradea Bihor
771 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Timpuri Noi” Brasov Brasov
772 Intreprinderea de incaltaminte “Clujana” Cluj-Napoca Cluj
773 Intreprinderea “Tabacaria Bucovat” Dolj
774 Intreprinderea de blanarie “Vidra” Orastie Hunedoara
775 Intreprinderea pentru materiale sportive Reghin Mures
776 Intreprinderea de piele si manusi Targu Mures Mures
777 Intreprinderea “Tabacaria Minerala Corabia” Olt
778 Intreprinderea de piele “Poporul” Ploiesti Prahova
779 Intreprinderea de piele “Drum Nou” Satu Mare Satu Mare
780 Intreprinderea de piele si incaltaminte “8 Mai” Medias Sibiu
781 Intreprinderea de piele, incaltaminte si marochinarie “13 Decembrie” Sibiu Sibiu
782 Intreprinderea de piele si incaltaminte Agnita Sibiu
783 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Staruinta” Suceava Suceava
784 Intreprinderea de incaltaminte “Banatul” Timisoara Timis
785 Intreprinderea de incaltaminte “Modern” Timisoara Timis
786 Intreprinderea romana de piele Timisoara Timis
787 Intreprinderea de incaltaminte Jimbolia Timis
788 Intreprinderea de calapoade Lugoj Timis
789 Intreprinderea de piele si manusi Timisoara Timis
790 Intreprinderea de nasturi Jimbolia Timis
791 Intreprinderea de mase plastice “Dermatina” Timisoara Timis
792 Intreprinderea de mase plastice si incaltaminte “Victoria” Timis
793 Intreprinderea de spume poliuretanice Timisoara Timis
794 Intreprinderea “Pretim” Timisoara Timisprr
795 Intreprinderea de incaltaminte Husi Vaslui
796 Intreprinderea de piele si incaltaminte Ramnicu Valcea Valcea
797 Intreprinderea de talpa si incaltaminte din cauciuc Dragasani Valcea
798 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Pionierul” M. Bucuresti
799 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Flacara Rosie” M. Bucuresti
800 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Carmen” M. Bucuresti
801 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Republica” M. Bucuresti
802 Intreprinderea de piele si incaltaminte “Tehnica Noua” M. Bucuresti
803 Intreprinderea de incaltaminte cauciuc U.C.R M. Bucuresti
804 Intreprinderea de piele sintetica M. Bucuresti
805 Intreprinderea de bunuri de consumdin cauciuc Jilava M. Bucuresti
806 Intreprinderea de nasturi si mase plastice M. Bucuresti
807 Intreprinderea de incaltaminte “Progresul” M. Bucuresti
808 Intreprinderea “Tabacaria minerala” Jilava M. Bucuresti
809 Intreprinderea “Prefin” M. Bucuresti
810 Intreprinderea Antilopa M. Bucuresti
811 Centrala industriei sticlei si ceramicii fine -Bucuresti-activita tea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
812 Intreprinderea de portelan de menaj Alba Iulia Alba
813 Intreprinderea de portelan de menaj Curtea de Arges Arges
814 Intreprinderea de sticlarie “Padurea Neagra” Alesd Bihor
815 Intreprinderea de sticlarie de menaj Bistrita Bistrita-Nasaud
816 Intreprinderea de sticlarie si portelan Dorohoi Botosani
817 Intreprinderea de exploatare miniera Miorcani Botosani
818 Intreprinderea de sticlarie de menaj Berca Buzau
819 Intreprinderea de geamuri Buzau Buzau
820 Intreprinderea de sticlarie Turda Cluj
821 Intreprinderea de sticlarie menaj Gherla Cluj
822 Intreprinderea de portelan”Iria” Cluj-Napoca Cluj
823 Intreprinderea de sticlarie de menaj Targu Jiu Gorj
824 Intreprinderea de faianta si sticlarie Baia Mare Maramures
825 Intreprinderea de sticlarie si faianta Sighisoara Mures
826 Intreprinderea de geamuri Tarnaveni Mures
827 Intreprinderea de sticlarie Azuga Prahova
828 Intreprinderea de sticlarie Prahova Ploiesti Prahova
829 Intreprinderea pentru exploatarea si prelucrarea materialelor metalifere Valenii de Munte Prahova
830 Intreprinderea de geamuri Scaieni Prahova
831 Intreprinderea de sticlarie “Victoria muncii” Poiana Codrului Satu Mare
832 Intreprinderea de sticlarie “Vitrometan” Medias Sibiu
833 Intreprinderea de sticlarie Avrig Sibiu
834 Intreprinderea de geamuri Medias Sibiu
835 Intreprinderea de sticlarie de menaj Suceava Suceava
836 Intreprinderea de sticlarie Tomesti Timis
837 Intreprinderea de articole de sticlarie Bucuresti M. Bucuresti
838 Intreprinderea de fire si tesaturi din fire de sticla M. Bucuresti
839 Centrala industriei articolelor casnice- Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
840 Intreprinderea “Bunuri metalice” Arad Arad
841 Intreprinderea de ceasuri “Victoria” Arad Arad
842 Intreprinderea “Aradeanca” Arad Arad
843 Intreprinderea “Metalica” Oradea Bihor
844 Intreprinderea de mase plastice “Viitorul” Oradea Bihor
845 Intreprinderea de pensule Cluj -Napoca Cluj
846 Intreprinderea “11 Iunie” Galati Galati
847 Intreprinderea de paruri Sighet Maramures
848 Intreprinderea de vase emailate Sighisoara Mures
849 Intreprinderea “Jiul” Bals Olt
850 Intreprinderea “Flacara” Ploiesti Prahova
851 Intreprinderea de masini casnice emailate “23 August” Satu Mare
852 Intreprinderea “Emailul rosu” Medias Sibiu
853 Intreprinderea de cutite Ocna Sibiului Sibiu
854 Intreprinderea “Flamura rosie” Sibiu Sibiu
855 Intreprinderea “Metalurgica” M. Bucuresti
856 Intreprinderea “Inox” M. Bucuresti
857 Consiliul culturii si educatiei socialiste- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
858 Intreprinderea poligrafica Bacau Bacau
859 Intreprinderea poligrafica Crisana Bihor
860 Intreprinderea poligrafica Brasov Brasov
861 Intreprinderea poligrafica Cluj-Napoca Cluj
862 Intreprinderea poligrafica Oltenia Craiova Dolj
863 Intreprinderea poligrafica Galati Galati
864 Intreprinderea poligrafica Iasi Iasi
865 Intreprinderea poligrafica Banat Timisoara Timis
866 Intreprinderea poligrafica Sibiu Sibiu
867 Intreprinderea poligrafica “13 Decembrie 1918″ M. Bucuresti
868 Intreprinderea poligrafica “Informatia” M. Bucuresti
869 Intreprinderea poligrafica “Arta grafica” M. Bucuresti
870 Intreprinderea poligrafica “Filaret” M. Bucuresti
871 Intreprinderea poligrafica “Buletinul Oficial” M. Bucuresti
872 Casa de discuri “Electrecord” M. Bucuresti
873 Intreprinderea Mecanica Poligrafica M. Bucuresti
874 Centrala de mecanizare a agriculturii si productiei de utilaje pentru agricultura si industria alimentara- Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
875 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Arad Aradaaaa
876 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Botosani Botosani
877 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Cluj-Napoca Cluj
878 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Navodari Constanta
879 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Tecuci Galati
880 Intreprinderea de ambalaje din metal pentru agricultura si industria alimentara Tecuci Galati
881 Intreprinderea “Tehnoutilaj” odorhei Harghita
882 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Iasi Iasi
883 Intreprinderea de ambalaje si piese de schimb pentru agricultura si industriei alimentare Buftea Ilfov
884 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Bals Olt
885 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Sibiu Sibiu
886 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Rosiorii de Vede Teleorman
887 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Timisoara Timis
888 Intreprinderea mecanica a agriculturii si industriei alimentare Bucuresti M. Bucuresti
889 Intreprinderea de utilaje si piese de schimbpentru agricultura si industrie alimentara Chitila M. Bucuresti
890 Intreprinderea poligrafica “Luceafarul” M. Bucuresti
891 Centrala pentru valorificarea cerealelor si producerea nutreturilor combinate -Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
892 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Arad Arad
893 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Costesti Arges
894 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Bacau Bacau
895 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Oradea Bihor
896 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Palota Bihor
897 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Tinca Bihor
898 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Leorda Botosani
899 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Codlea Brasov
900 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Braila Braila
901 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Urleasca Braila
902 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ramnicu Sarat Buzau
903 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Sahateni Buzau
904 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Cluj-Napoca Cluj
905 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Iclod Cluj
906 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ovidiu Constanta
907 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Poarta Alba Constanta
908 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Bailesti Dolj
909 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Craiova Dolj
910 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Segarcea Dolj
911 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Titu Dambovita
912 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Galati Galati
913 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Orastie Hunedoara
914 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Calarasi Ialomita
915 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ciulnita Ialomita
916 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Fetesti Ialomita
917 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Iasi Iasi
918 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Crevedia Ilfov
919 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Giurgiu Giurgiu
920 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Oltenita Giurgiu
921 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Peris Ilfov
922 Intreprinderea pentru fabricatie si reparatii Peris Ilfov
923 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
924 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Iernut Mures
925 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Roman Neamt
926 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Caracal Olt
927 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Ploisti Prahova
928 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Satu Mare Satu Mare
929 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Sibiu Sibiu
930 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Veresti Suceava
931 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Alexandria Teleorman
932 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Beregsau Timis
933 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Birda Timis
934 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Focsani Vrancea
935 Intreprinderea pentru producerea nutreturilor combinate Sabaru M. Bucuresti
936 Centrala pentru legume si fructe -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
937 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Arad Arad
938 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Baiculesti Arges
939 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Topoloveni Arges
940 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Oradea Bihor
941 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Valea lui Mihai Bihor
942 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Fagaras Brasov
943 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Vadeni Braila
944 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Priscov Buzau
945 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Dej Cluj
946 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Constanta Constanta
947 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Pucioasa Dambovita
948 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Calafat Dolj
949 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Tecuci Galati
950 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Hateg Hunedoara
951 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Fetesti Ialomita
952 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Oltenita Giurgiu
953 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Buftea Ilfov
954 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Giurgiu Giurgiu
955 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Baia Mare Maramures
956 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Targu Mures Mures
957 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Caracal Olt
958 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Valenii de munte Prahova
959 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Suceava Suceava
960 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Turnu Magurele Teleormany
961 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Timisoara Timis
962 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Tulcea Tulcea
963 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Husi Vaslui
964 Intreprinderea pentru producerea si industrializarea legumelor si fructelor Riureni Valcea
965 Intreprinderea de produse alimentare -Bucuresti M. Bucuresti
966 Centrala viei si vinului- Bucuresti-activitat ea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
967 Intreprinderea viei si vinului Alba Iulia Alba
968 Intreprinderea viei si vinului Arad Arad
969 Intreprinderea viei si vinului Pitesti Arges
970 Intreprinderea viei si vinului Bacau Bacau
971 Intreprinderea viei si vinului Oradea Bihor
972 Intreprinderea viei si vinului Bistrita Bistrita-Nasaud
973 Intreprinderea viei si vinului Botosani Botosani
974 Intreprinderea viei si vinului Brasov Brasov
975 Intreprinderea viei si vinului Braila Braila
976 Intreprinderea viei si vinului Buzau Buzau
977 Intreprinderea viei si vinului Resita Caras-Severin
978 Intreprinderea viei si vinului Cluj-Napoca Cluj
979 Intreprinderea viei si vinului Constanta Constanta
980 Intreprinderea viei si vinului Sf. Gheorghe Covasna
981 Intreprinderea viei si vinului Targoviste Dambovita
982 Intreprinderea viei si vinului Craiova Dolj
983 Intreprinderea viei si vinului Galati Galati
984 Intreprinderea viei si vinului Targu Jiu Gorj
985 Intreprinderea viei si vinului Miercurea Ciuc Harghita
986 Intreprinderea viei si vinului Deva Hunedoara
987 Intreprinderea viei si vinului Calarasi Ialomita
988 Intreprinderea viei si vinului Iasi Iasi
989 Intreprinderea viei si vinului Ilfov-Bucuresti Ilfov
990 Intreprinderea viei si vinului Baia Mare Maramures
991 Intreprinderea viei si vinului Drobeta Turnu Severin Mehedinti
992 Intreprinderea viei si vinului Targu Mures Mures
993 Intreprinderea viei si vinului Piatra Neamt Neamt
994 Intreprinderea viei si vinului Slatina Olt
995 Intreprinderea viei si vinului Ploiesti Prahova
996 Intreprinderea viei si vinului Satu Mare Satu Mare
997 Intreprinderea viei si vinului Zalau Salaj
998 Intreprinderea viei si vinului Sibiu Sibiu
999 Intreprinderea viei si vinului Suceava Suceava
1000 Intreprinderea viei si vinului Rosiorii de Vede Teleorman
1001 Intreprinderea viei si vinului Timisoara Timis
1002 Intreprinderea viei si vinului Tulcea Tulcea
1003 Intreprinderea viei si vinului Husi Vaslui
1004 Intreprinderea viei si vinului Dragasani Valcea
1005 Intreprinderea viei si vinului Focsani Vrancea
1006 Intreprinderea de vinuri si rachiuri Bucuresti Est M. Bucuresti
1007 Intreprinderea de vinuri si sampanie “Zarea” Bucuresti M. Bucuresti
1008 Centrala industrializarii carnii – Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1009 Intreprinderea de industrializarea carnii Alba Alba
1010 Intreprinderea de industrializarea carnii Arad Arad
1011 Intreprinderea de industrializarea carnii Pitesti Arges
1012 Intreprinderea de industrializarea carnii Bacau Bacau
1013 Intreprinderea de industrializarea carnii Oradea Bihor
1014 Intreprinderea de industrializarea carnii Bistrita Bistrita-Nasaudpoo
1015 Intreprinderea de industrializarea carnii Botosani Botosani
1016 Intreprinderea de industrializarea carnii Brasov Brasov
1017 Intreprinderea de industrializarea carnii Braila Braila
1018 Intreprinderea de industrializarea carnii Buzau Buzau
1019 Intreprinderea de industrializarea carnii Resita Caras-Severin
1020 Intreprinderea de industrializarea carnii Cluj-Napoca Cluj
1021 Intreprinderea de industrializarea carnii Constanta Constanta
1022 Frigoriferul portuar Constanta Constanta
1023 Intreprinderea de industrializarea carnii Sf. Gheorghe Covasna
1024 Intreprinderea de industrializarea carnii Targoviste Dambovita
1025 Intreprinderea de industrializarea carnii Craiova Dolj
1026 Intreprinderea de industrializarea carnii Galati Galati
1027 Intreprinderea de industrializarea carnii Tg. Jiu Gorj
1028 Intreprinderea de industrializarea carnii Miercurea Ciuc Harghita
1029 Intreprinderea de industrializarea carnii Deva Hunedoara
1030 Intreprinderea de industrializarea carnii Calarasi Ialomita
1031 Intreprinderea de industrializarea carnii Iasi Iasi
1032 Intreprinderea de industrializarea carnii Ilfov Buc. Ilfov
1033 Intreprinderea de industrializarea carnii Baia Mare Maramures
1034 Intreprinderea de industrializarea carnii Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1035 Intreprinderea de industrializarea carnii Tg. Mures Mures
1036 Intreprinderea de industrializarea carnii Piatra Neamt Neamt
1037 Intreprinderea de industrializarea carnii Slatina Olt
1038 Intreprinderea de industrializarea carnii Ploiesti Prahova
1039 Intreprinderea de industrializarea carnii Satu Mare Satu Mare
1040 Intreprinderea de industrializarea carnii Zalau Salaj
1041 Intreprinderea de industrializarea carnii Sibiu Sibiu
1042 Intreprinderea de industrializarea carnii Suceava Suceava
1043 Intreprinderea de industrializarea carnii Alexandria Teleorman
1044 Intreprinderea de industrializarea carnii Timisoara Timis
1045 Intreprinderea de industrializarea carnii Tulcea Tulcea
1046 Intreprinderea de industrializarea carnii Birlad Vaslui
1047 Intreprinderea de industrializarea carnii Ramnicu-Valcea Valcea
1048 Intreprinderea de industrializarea carnii Focsani Vrancea
1049 Intreprinderea “Antefrig” Bucuresti M. Bucuresti
1050 Intreprinderea “Abatorul” Bucuresti M. Bucuresti
1051 Intreprinderea de produse si conserve de carne Bucuresti M. Bucurestiyy
1052 Centrala industrializarii laptelui -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1053 Intreprinderea de industrializare a laptelui Alba Iulia Alba
1054 Intreprinderea de industrializare a laptelui Arad Arad
1055 Intreprinderea de industrializare a laptelui Pitesti Arges
1056 Intreprinderea de industrializare a laptelui Bacau Bacau
1057 Intreprinderea de industrializare a laptelui Oradea Bihor
1058 Intreprinderea de industrializare a laptelui Bistrita Bistrita-Nasaud
1059 Intreprinderea de industrializare a laptelui Botosani Botosani
1060 Intreprinderea de industrializare a laptelui Brasov Brasov
1061 Intreprinderea de industrializare a laptelui Braila Braila
1062 Intreprinderea de industrializare a laptelui Buzau Buzau
1063 Intreprinderea de industrializare a laptelui Resita Caras-Severin
1064 Intreprinderea de industrializare a laptelui Cluj-Napoca Cluj
1065 Intreprinderea de industrializare a laptelui Constanta Constanta
1066 Intreprinderea de industrializare a laptelui Sfintu Gheorghe Covasna
1067 Intreprinderea de industrializare a laptelui Targoviste Dambovita
1068 Intreprinderea de industrializare a laptelui Craiova Dolj
1069 Intreprinderea de industrializare a laptelui Galati Galati
1070 Intreprinderea de industrializare a laptelui Tg. Jiu Gorj
1071 Intreprinderea de industrializare a laptelui Miercurea Ciuc Harghita
1072 Intreprinderea de industrializare a laptelui Simeria Hunedoara
1073 Intreprinderea de industrializare a laptelui Slobozia Ialomita
1074 Intreprinderea de industrializare a laptelui Iasi Iasi
1075 Intreprinderea de industrializare a laptelui Ilfov- Bucuresti Ilfov
1076 Intreprinderea de industrializare a laptelui Baia Mare Maramures
1077 Intreprinderea de industrializare a laptelui Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1078 Intreprinderea de industrializare a laptelui Tg. Mures Mures
1079 Intreprinderea de industrializare a laptelui Piatra Neamt Neamt
1080 Intreprinderea de industrializare a laptelui Slatina Olt
1081 Intreprinderea de industrializare a laptelui Ploiesti Prahova
1082 Intreprinderea de industrializare a laptelui Satu- Mare Satu -Mare
1083 Intreprinderea de industrializare a laptelui Simleul Silvaniei Salaj
1084 Intreprinderea de industrializare a laptelui Sibiu Sibiu
1085 Intreprinderea de industrializare a laptelui Suceava Suceava
1086 Intreprinderea de industrializare a laptelui Alexandria Teleorman
1087 Intreprinderea de industrializare a laptelui Timisoara Timis
1088 Intreprinderea de industrializare a laptelui Tulcea Tulcea
1089 Intreprinderea de industrializare a laptelui Vaslui Vaslui
1090 Intreprinderea de industrializare a laptelui Ramnicu Valcea Valcea
1091 Intreprinderea de industrializare a laptelui Focsani Vrancea
1092 Intreprinderea de industrializare a laptelui Bucuresti M. Bucuresti
1093 Centrala productiei industrializarii sfeclei de zahar – Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1094 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Arad Arad
1095 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Sascut Bacau
1096 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Bucecea Botosani
1097 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Bod Brasov
1098 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Buzau Buzau
1099 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Podari Dolj
1100 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Pascani Iasi
1101 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Giurgiu Giurgiu
1102 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Urziceni Ilfov
1103 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Tandarei Ialomita
1104 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Targu Mures Muresppp
1105 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Oradea Bihor
1106 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Ludus Mures
1107 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Roman Neamt
1108 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Corabia Olt
1109 Intreprinderea pentru industrializarea sfeclei de zahar Timisoara Timis
1110 Intreprinderea de produse zaharoase Brasov Brasov
1111 Intreprinderea de produse zaharoase “Feleacul” Cluj-Napoca Cluj
1112 Intreprinderea de produse zaharoase “Cerna” Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1113 Intreprinderea de produse zaharoase “Victoria” Sibiu Sibiu
1114 Intreprinderea de produse zaharoase “Kandia” Timisoara Timis
1115 Intreprinderea de produse zaharoase Bucuresti M. Bucuresti
1116 Centrala berii, spirtului si amidonului -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1117 Intreprinderea de spirt si drojdie Arad Arad
1118 Intreprinderea de bere Pitesti Arges
1119 Intreprinderea de bere spirt si drojdie Margineni Bacau
1120 Intreprinderea de bere spirt si drojdie Oradea Bihor
1121 Intreprinderea de bere si amidon Braila Braila
1122 Intreprinderea de bere “Aurora” Brasov Brasov
1123 Intreprinderea de bere si spirt Cluj-Napoca Cluj
1124 Intreprinderea de bere Constanta Constanta
1125 Intreprinderea de spirt Sfantu Gheorghe Covasna
1126 Intreprinderea de amidon si glucoza Targu Secuiesc Covasna
1127 Intreprinderea de bere Galati Galati
1128 Intreprinderea de bere spirt si amidon Sinsimion Harghita
1129 Intreprinderea de bere si malt Hateg Hunedoara
1130 Intreprinderea de bere si spirt Iasi Iasi
1131 Intreprinderea de drojdie “Seineana” Seini Maramures
1132 Intreprinderea de bere si spirt “Banovita” Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1133 Intreprinderea de bere Reghin Mures
1134 Intreprinderea de bere si amidon “Steagu Rosu” Piatra Neamt Neamt
1135 Intreprinderea de bere Azuga Prahova
1136 Intreprinderea de bere Satu Mare Satu Mare
1137 Intreprinderea de bere si amidon Sibiu Sibiu
1138 Intreprinderea de bere spirt si amidon Radauti Suceava
1139 Intreprinderea de bere Timisoara Timis
1140 Intreprinderea de bere spirt si drojdie – Bucuresti M. Bucuresti
1141 Intreprinderea de bere Rahova – Bucuresti M. Bucuresti
1142 Intreprinderea de bere Grivita – Bucuresti M. Bucuresti
1143 Intreprinderea de bere Bragadiru – Bucuresti M. Bucuresti
1144 Centrala uleiului -Bucuresti – activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1145 Intreprinderea de ulei “Interindustrial” Oradea Bihor
1146 Intreprinderea de ulei Constanta Constanta
1147 Intreprinderea de ulei “Oltenia” Podari Dolj
1148 Intreprinderea de ulei “Prutul” Galati Galati
1149 Intreprinderea de ulei Slobozia Ialomita
1150 Intreprinderea de ulei “Unirea” Iasi Iasi
1151 Intreprinderea de ulei Urziceni Ilfov
1152 Intreprinderea de ulei “Ardealul” Carei Satu Mare
1153 Intreprinderea de ulei Rosiorii de Vede Teleorman
1154 Intreprinderea de ulei Barlad Vaslui
1155 Intreprinderea de ulei “13 Decembrie” Bucuresti M. Bucuresti
1156 Centrala productiei si industrializarii tutunului -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1157 Intreprindetre de tigarete Ramnicu Sarat Buzau
1158 Intreprindetre de tigarete Sfantu Gheorghe Covasna
1159 Intreprindetre de tigarete Targu Jiu Gorj
1160 Intreprindetre de tigarete Iasi Iasi
1161 Intreprindetre de tigarete Timisoara Timis
1162 Intreprindetre de cultura si fermentarea tutunului Ocna Mures Alba
1163 Intreprindetre de cultura si fermentarea tutunului Arad Arad
1164 Intreprindetre de cultura si fermentarea tutunului Craiova Dolj
1165 Intreprindetre de cultura si fermentarea tutunului Urziceni Ilfov
1166 Intreprindetre de cultura si fermentarea tutunului Carei Satu Mare
1167 Intreprindetre de cultura si fermentarea tutunului Barlad Vaslui
1168 Centrala productiei si industrializarii pestelui -Ilfov -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Ilfov
1169 Intreprinderea piscicola Arad Arad
1170 Intreprinderea piscicola Cefa Bihor
1171 Intreprinderea piscicola Botosani Botosaniyyu
1172 Intreprinderea piscicola Braila Braila
1173 Intreprinderea piscicola Luciu Buzau
1174 Intreprinderea piscicola Cluj-Napoca Cluj
1175 Intreprinderea piscicola Constanta Constanta
1176 Intreprinderea piscicola Calafat Dolj
1177 Intreprinderea piscicola Galati Galati
1178 Intreprinderea piscicola Calarasi Ialomita
1179 Intreprinderea piscicola Iasi Iasi
1180 Intreprinderea piscicola Zau de Campie Mures
1181 Intreprinderea piscicola Bercu Satu Mare
1182 Intreprinderea piscicola Zimnicea Teleorman
1183 Intreprinderea piscicola Urseni Timis
1184 Intreprinderea piscicola Carja Vaslui
1185 Centrala Delta Dunarii – Tulcea- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Tulcea
1186 Intreprinderea de constructii si reparatii de nave si utilaje Tulcea Tulcea
1187 Intreprinderea de industrializare a pestelui Tulcea Tulcea
1188 Intreprinderea piscicola Macin Tulcea
1189 Centrala industriala de morarit, decorticat, panificatie si produse fainoase -Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1190 Intreprinderea de morarit si panificatie Alba Iulia Alba
1191 Intreprinderea de morarit si panificatie Arad Arad
1192 Intreprinderea de morarit si panificatie Pitesti Arges
1193 Intreprinderea de morarit si panificatie Bacau Bacau
1194 Intreprinderea de morarit si panificatie Oradea Bihor
1195 Intreprinderea de morarit si panificatie Bistrita Bistrita Nasaud
1196 Intreprinderea de morarit si panificatie Botosani Botosani
1197 Intreprinderea de morarit si panificatie Resita Caras-Severin
1198 Intreprinderea de morarit si panificatie Sfantu Gheorghe Covasna
1199 Intreprinderea de morarit si panificatie Targoviste Dambovita
1200 Intreprinderea de morarit si panificatie Targu Jiu Gorj
1201 Intreprinderea de morarit si panificatie Miercurea Ciuc Harghita
1202 Intreprinderea de morarit si panificatie Deva Hunedoara
1203 Intreprinderea de morarit si panificatie Slobozia Ialomita
1204 Intreprinderea de morarit si panificatie Ilfob Buc. Ilfov
1205 Intreprinderea de morarit si panificatie Baia Mare Maramures
1206 Intreprinderea de morarit si panificatie Drobeta Turnu-Severin Mehedinti
1207 Intreprinderea de morarit si panificatie Piatra Neamt Neamt
1208 Intreprinderea de morarit si panificatie Zalau Salaj
1209 Intreprinderea de morarit si panificatie Suceava Suceava
1210 Intreprinderea de morarit si panificatie Tulcea Tulcea
1211 Intreprinderea de morarit si panificatie Barlad Vaslui
1212 Intreprinderea de morarit si panificatie Valcea Valcea
1213 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Brasov Brasov
1214 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Constanta Constanta
1215 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Galati Galati
1216 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Iasi Iasi
1217 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Targu Mures Mures
1218 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Slatina Olt
1219 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Ploiesti Prahova
1220 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Satu Mare Satu Mare
1221 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Sibiu Sibiu
1222 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Alexandria Teleorman
1223 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Focsani Vrancea
1224 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Bucuresti M. Bucurestimmm
1225 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Braila Braila
1226 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Craiova Dolj
1227 Intreprinderea de morarit, panificatie si produse fainoase Timisoara Timis
1228 Trustul inului, canepii si bumbacului – Bucuresti -activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti
1229 Intreprinderea de in Mangalia Constanta
1230 Intreprinderea de in Reci Covasna
1231 Intreprinderea de in Joseni Harghita
1232 Intreprinderea de in Ulmeni Maramures
1233 Intreprinderea de in Ploiestiori Prahova
1234 Intreprinderea de in Cirta Sibiu
1235 Intreprinderea de in Ghindari Mures
1236 Intreprinderea de in Sighisoara Mures
1237 Intreprinderea de cinepa Iratosu Arad
1238 Intreprinderea de cinepa Palota Bihor
1239 Intreprinderea de cinepa Buzau Buzau
1240 Intreprinderea de cinepa Ludus Mures
1241 Intreprinderea de cinepa Sagna Neamt
1242 Intreprinderea de cinepa Dumbraveni Sibiu
1243 Intreprinderea de cinepa Sinicolaul Mare Timis
1244 Intreprinderea de cinepa Vaslui Vaslui
1245 Intreprinderea de cinepa Alexandria Teleorman
1246 Intreprinderea de in si cinepa Beclean Bistrita Nasaudol
1247 Intreprinderea de in si cinepa Carei Satu Mare
1248 Intreprinderea de in si cinepa Suceava Suceava
1249 Intreprinderea pentru producerea si valorificarea bumbacului Brinceni Teleorman
1250 Intreprinderea de de pescuit oceanic “NAVROM” Tulcea Tulcea
1251 Intreprinderea “PROTAN” Bucuresti M. Bucuresti
1252 Intreprinderea “Didactica M. Bucuresti
1253 Monetaria Statului M. Bucuresti
1254 Imprimeria Bancii Nationale M. Bucuresti
1255 Intreprinderea “Frigocom” M. Bucuresti
1256 Intreprinderea de produse ortopedice si protezare M. Bucuresti

 Spre deosebire de comunistii care au jupuit bogatanii vremii si i-au alungat in lume ori au infundat  puscariile cu ei,fesenistii au luat cu japca Avutia Nationala a tuturor amarastenilor   si ii lasa sa moara incet  dar sigur,pina se alege praful si pulberea !yyli

 

Spre exemplu,ce s-a ales din brandurile comuniste ale Vasluiului!Cine sunt casapii care au facut gauri in asfaltul national cu portbagajul plin de cartabos,dar si cu bani pentru “privatizarea “fostelor fabrici de carne,lapte,piine,vinalcool,asociatii intercooperatiste, Comcereal,Romcereal si tot neamul lor! Ce s-a ales de coloşii industriali ai Vasluiului: mii de şomeri şi ruine

În urmă cu 20 de ani, municipiul Vaslui avea o zonă industrială bine pusă la punct care absorbea aproape întreaga forţă de muncă a municipiului. Erau de notorietate societăţile Mecanica (piese pentru maşini şi utilaje), Moldosin (fire şi fibre sintetice), Hitrom (azbest şi materiale de izolaţie), AMC (aparate de măsură şi control), Movas (mobilă), la fel ca şi cele din domeniul industriei uşoare, Confecţii, Textila, Varotex, Vascovin s.a.       Giganţii industriali care asigurau locurile de muncă ale celor mai mulţi dintre vasluieni au căzut unul dupâ altul după anul ‘90, din industria Vasluiului nu a mai rămas decât niăte clădiri în ruine şi mii de mare de şomeri care a situat an de an judeţul pe primele locuri în ţară.

Marile întreprinderi din Satu Mare, distruse de capitalism. Din fabrica de mobilă Samobil, cotată ca a doua pe ţară, au rămas tubulaturile de fier   Starea marilor fabrici din Satu Mare de după guvernele post-decembriste reprezintă pomelnicul industriei româneşti abandonate, vândute la 1 dolar bucata sau distruse prin favorizarea importurilor şi a legendarelor investiţii străine. Două dintre cele mai elocvente cazuri sunt fabrica de mobilă Samobil sau UNIO.       Cel mai concret exemplu este fabrica de mobilă Samobil. Înainte de 1989, SC. Samobil. SA era o fabrică de mobilă de rang înalt, atât pentru ţară, dar şi pentru străinătate. Era cea mai mare fabrică de mobilă din judeţ şi era cotată ca a doua pe ţară. După revoluţie fabrica a avut tot mai puţine vânzări intrând în faliment, iar în 2006 fabrica a intrat în lichidare. Toate utilajele au fost vândute în urma diverselor licitaţii, singurele bunuri care au mai rămas fiind tubulaturile din fier.

Ce s-a ales din brandurile comuniste ale Iaşiului:Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt istorie. Multe branduri economice au consacrat Iaşiul în perioada comunismului, în condiţiile în care şefii regimului au stabilit strategic să maseze în Capitala Moldovei o mare parte a industriei grele. Coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi, însă, după 1990 prin privatizări defectuoase sau rău-intenţionate. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale, însă.

Fabrica clujeană Ursus, unde se producea berea îndrăgită în toată ţara, se transformă în complex imobiliar

Fabrica de bere „Ursus“, unul dintre simbolurile oraşului, şi-a închis porţile în 2010, la câţiva ani după ce a fost cumpărată de un gigant mondial SAB Miller. Compania a demolat clădirile şi a vândut terenul ginerelui lui Ioan Rus, care va construi aici locuinţe şi birouri. Bazele fabricii Ursus au fost puse din 1878 şi în deceniile ce au urmat la Cluj s-a aflat unul dintre cei mai importanţi producători de bere din ţară până în 2010, când proprietarul, compania SABMiller, a decis  oprirea producţiei şi transferarea acesteia la Buzău şi Braşov sau Timişoara. La trei ani de la închiderea producţiei, fabrica a fost demolată şi cazanele uriaşe de bere au fost mutate.

Anul acesta, terenul de circa un hectar a fost vândut unui om de afaceri local, Vasile Puşcaş, ginerele lui Ioan Rus. Pe teren a fost obţinut un certificat de urbanism în act se arată că în zonă se poate construi unui ansamblu mixt, rezidenţial, de comerţ şi servicii. Ansamblul este împărţit în 4 imobile dintre care cel mai înalt are 10 etaje. De asemenea, se pot ridica două clădiri de 8 şi 6 etaje, plus un imobil cu subsol, demisol şi parter.     Industria Timişoarei, de la înflorirea din imperiul Austro-Ungar, intreprinderile comuniste, la şmecheriile din democraţia originală În ciuda tranformărilor care au cuprins România după 1989, Timişoara a rămas unul din oraşele care s-au adaptat foarte bine noilor cerinţe.   Industrializarea Timişoarei a început în perioada autro-ungară. Prima fabrică a fost înfiinţată imediat după eliberarea Banatului de sub dominaţia otomană, în 1718. Este vorba de cea mai veche fabrică de bere de pe teritoriul de azi al României. În 1728 se înfiinţează fabrica de tutun, iar apoi se deschid fabrici din toate ramurile. Toate se ridicau pe malurile canalului Bega, pentru că transportul produselor se făcea pe apă.    Fără strategii de marketing şi cu multe slujbe sociale, aşa îşi duceau zilele fabricile bistriţene în perioada comunistă   Unele dintre fabricile bistriţene fondate în perioada comunistă încă mai sunt în picioare, reuşind chiar să se impună pe piaţă. Potrivit economiştilor însă situaţia de atunci nu semăna deloc cu ce se întâmplă astăzi. Înainte de Revoluţie nu existau strategii de marketing, producţia era „exagerată”, iar slujbele sociale reprezentau o parte importantă din industrie.   Produse proaste, slabe calitativ, vândute în multe cazuri mult sub costurile de producţie şi o lipsă totală de interes faţă de tot ce este legat de piaţă, aşa descrie analistul Cristian Munthiu industria bistriţeană din perioada comunistă.     Mândreţea judeţului, „ideală pentru showroom“. Integrata şi Fabrica de Pepsi de la Ovidiu, de vânzare   Fabrici vestite pentru producţia lor, mii de oameni angajaţi care îşi întreţineau familiile şi produse care făceau faima României la export, aşa arăta industria Constanţei în anii comunismului. Acum, multe dintre ele nu mai sunt decât o afacere imobiliară.   Unele au fost salvate la privatizare de foştii directori, cum este cazul fabricii de pâine Dobrogea sau al celei de ulei Argus. Altele au fost vândute unor magnaţi care continuă activitatea obiectivului, cum este Şantierul Naval Constanţa, cumpărat de Gheorghe Bosînceanu.   Cum s-a prăbuşit platforma chimică Săvineşti, colosul industrial unde lucrau peste 10.000 de nemţeni   În anii comunismului, activitatea industrial de la Săvineşti asigura traiul pentru circa o treime din populaţia municipiului Piatra Neamţ. Combinatul de fire şi fibre sintetice (CFS), Azochim şi Institutul de Cercetare erau mândria judeţului.   Platforma chimică de la Săvineşti a fost în anii de dinainte de revoluţie, şi chiar o perioadă bună după 1990 drept unitate etalon a economiei nemţene. Aici se produceau fire şi fibre sintetice (la Fibrex), îngrăşăminte chimice (Azochim), exista un institute de cercetare de elită în domeniu (ICEFS) şi un parc industrial bine dezvoltat cu utilităţi pentru toate activităţile de pe platformă.   Mai bine de 10.000 de nemţeni, mare parte locuitori din Piatra Neamţ, făceau naveta zi de zi, produsele fabricilor asigurând resurse în economia naţională şi pentru export.    Mărirea şi declinul industriei în Hunedoara. Ce soartă au avut după 1990 cele mai mari întreprinderi din judeţ   În urmă cu jumătate de secol, judeţul Hunedoara era unul dintre cele mai industrializate ale ţării, iar principalele oraşe hunedorene îşi bazau economia pe întreprinderile mari, din industria siderurgică şi minieră.   Municipiul Hunedoara s-a apropiat înainte de 1989 de cifra de 100.000 de locuitori. “Aproape 50.000 de oameni lucrau în combinatul siderurgic al Hunedoarei şi în ICSH (Întreprinderea de Construcţii Siderurgice Hunedoara)”, spunea cu mândrie Viorel Răceanu, fost primar al Hunedoarei în anii 1960 – 1970.   Colosul din Tulcea – Întreprinderea de Pescuit Oceanic: 82 de nave pe care lucrau 6.000 de navigatori.    La Tulcea, căderea comunismului a însemnat şi prăbuşirea industriei din acest colţ de ţară. Mândria zonei a fost Întreprinderea de Pescuit Oceanic din care acum nu a mai rămas nimic. Colonelul în rezervă Nicolae Zărnescu, care timp de patru ani a fost locţiitorul şefului Securităţii la Tulcea, ne-a vorbit despre vremurile bune ale acestui oraş. Era anul 1986 şi Zărnescu lucra în contraspionajul românesc. La un moment dat, a fost chemat la Bucureşti şi i s-a spus: „Te mutăm la Tulcea!“.     Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău care au dispărut în ”democraţie”   Economia Buzăului a suferit o transformare radicală, după Revoluţie. Dacă zona industrială a municipiului Buzău a rămas funcţională, la Râmnicu Sărat, o mare fabrică de textile a fost ştearsă de pa faţa pământului, după privatizare. O soartă asemănătoare a avut-o şi cea mai importantă fabrică de prelucrare a lemnului, Foresta Nehoiu.   Aproximativ 2.000 de angajaţi ai fabricii Confecţia Râmnicu Sărat, majoritatea femei, au rămas fără locuri de muncă după anii ‘90, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a dispărut de tot.

Fără strategii de marketing şi cu multe slujbe sociale, aşa îşi duceau zilele fabricile bistriţene în perioada comunistă

Unele dintre fabricile bistriţene fondate în perioada comunistă încă mai sunt în picioare, reuşind chiar să se impună pe piaţă. Înainte de Revoluţie nu existau strategii de marketing, producţia era „exagerată”, iar slujbele sociale reprezentau o parte importantă din industrie.   Produse proaste, slabe calitativ, vândute în multe cazuri mult sub costurile de producţie şi o lipsă totală de interes faţă de tot ce este legat de piaţă, aşa descrie analistul Cristian Munthiu industria bistriţeană din perioada comunistă.   Simbolurile piteştene ale economiei comuniste, transformate după reţete imobiliare capitaliste   Două dintre simbolurile piteştene ale socialismului,  Rolast şi Fabrica de bere au fost puse la pământ, pentru ca în locul lor să fie ridicate un centru comercial şi un cartier rezidenţial. Reţeata imobiliară a fost aplicată şi fabricii de stofe Argeşeana, şi ea renumită cândva în întrecerea socialistă. Şi nu sunt sigurele fabrici cu acest parcurs.   Îstoria Rolast, unul dintre coloşii industriali socialişti ai Piteştiului, a început în anul 1967, odată cu înfiinţatea “Combinatului de articole tehnice din cauciuc” (CATC) a cărui activitate a demarat în 1970  cu producţia de benzi de transport (cu o capacitate de 5300 de tone pe an).  De amintit că dimensiunile fabricii au fost impresionante, CATC totalizând 22 de hectare, din care 14 hectare de clădiri.

Marile Uzine ale Braşovului au fost demolate. În locul lor vor răsări malluri   Hidromecanica şi Tractorul au fost rase de pe faţa pământului. În locul lor vor răsări, mall-uri, blocuri şi locuri de distracţie. Un alt mall se va construi şi pe terenul fostei uzine Fartec.   Uzina Hidromecanica a fost ştearsă de pe harta Braşovului. Pe terenul ei, de 40.000 de metri pătraţi, care este chiar în Centrul Civic se vor construi clădiri de birouri şi un hipermarket Cora. Uzina mai are acum doat o hală la periferia Braşovului. Aici mai lucrează 180 de angajaţi faţă de 6.000 câţi erau în anii de glorie.   Uzina a fost înfiinţată în 1880. Angajaţii lucrau în ateliere de turnătorie fontă şi prelucrări mecanice. În clădirea „Hidromecanica s-au fabricat primul autobuz şi primul strung românesc, în anii 50.   Falimentul industriei comuniste din Alba. Cele mai mari uzine din epoca de aur sunt vândute la fier vechi   Marile falimente ale judeţului Alba au produs o gaură de sute de milioane de euro, bani care, foarte probabil, nu vor mai putea fi recuperaţi integral niciodată. Suma reprezintă totalul creanţelor creditorilor la marile firme care au ajuns în insolvenţă sau în faliment. Lista este mare şi cuprinde cele mai mari fabrici din judeţ: UPSOM Ocna Mureş, Montana Cîmpeni, Resial Alba Iulia, Capris Sebeş, Stratusmob Blaj.   Cele mai importante procese de insolvenţa şi faliment aflate în derulare la Tribunalul Alba se referă al societăţile GHCL Upsom SA Ocna Mureş, Resial SA Alba Iulia, Metalurgica SA Aiud, Montana SA Câmpeni, Stratusmob SA Blaj şi Ardeleana SA Alba Iulia. Sunt firme mari la care au lucrat mii de oameni şi care în trecut reprezentau baza economiei judeţului.

Comuniştii şi sovieticii au distrus economia Banatului Montan

În perioada interbelică Uzinele şi Domeniile Reşiţa era cea mai mare intreprindere a ţării. Comuniştii au cedat sovieticilor mare parte din uriaşul profit acumulat în perioada interbelică.   În perioada în care Cristofor Columb descoperea America la Reşiţa se aprindea focul în furnalele de topit fierul. StEG, una dintre cele mai mari companii austriece şi mondiale, înfiinţa la Reşiţa primele furnale în anul 1771, punând bazele celui mai mare centru siderurgic din Sud-Estul Europei, statut pe care Reşiţa şi l-a păstrat până în perioada comunistă. Perioada interbelică, însă, a fost perioada de maximă prosperitate a Uzinelor şi Domeniile Reşiţa.   Povestea celui mai important combinat din sud-estul Europei. Cum s-a ales praful de siderurgia din Călăraşi   Combinatul siderurgic de pe malul Borcei, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. În acelaşi timp a fost înfiinţat un altul în Polonia. Şi astăzi acesta  produce oţel. La Călăraşi, mastodontul a fost inaugurat în 1979, după ce a fost accesat un credit internaţional de peste 100 de milioane de dolari.   Înălţat pe o suprafaţă de 650 de hectare, acesta a fost cotat, în anii 80, ca unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei în care se producea şină de cale ferată. Imediat, după Revoluţie a fost privatizat, apoi demontat bucată cu bucată şi vândut la fier vechi. În prezent la fostul combinat siderurgic Călăraşi – Siderca funcţionează o oţelărie şi un laminor, deţinute de firma Tenaris. Are o capacitate de producţie anuală de 470.000 de tone, care include o oţelărie electrică şi linii de turnare continue, folosind ca materie primă fierul vechi.

Ce industrie a avut Brăila şi cum s-a ales praful de tot

A fost o vreme când Brăila excela la capitolul capacităţilor de producţie. Aici s-au produs celebrele excavatoare de la „Promex”, de aici au plecat la export mii de tone de fibre, celuloză şi hârtie şi tot de aici erau livrate piese de mobilier renumite în lume. Merită amintite chiar şi chibriturile care se fabricau pe malul Dunării, cu toate că nu aveau o faimă prea bună, pentru că se aprindeau foarte greu.   Din punct de vedere economic, Brăila se numără printre oraşele care au avut cel mai mult de pierdut în tranziţia care a urmat de la comunism la capitalism. Întreprinderile care înainte de 1989 ofereau locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni au dispărut, rând pe rând, de la jumătatea anilor ‘90 până în prezent.   Un brand în derivă. Cum a dispărut FEPA’74 de pe firmamentul economiei româneşti   Una din cele mai mari fabrici din judeţul Vaslui din perioada pre-decembristă, ce asigura mii de locuri de muncă şi lucra la foc continuu, a decăzut constant după 1994. Fabrica mai are doar 200 de angajaţi şi se menţine cu greu pe linia de plutire.   La mijlocul anilor ’70 a luat fiinţă la Bârlad fabrica ce urma să devină un brand de oraş şi de ţară. Fabrica de Elemente Pneumatice şi Control (FEPA) ’74 a apărut în contextul industrializării accelerate a economiei româneşti. Foştii angajaţi îşi amintesc cu regret emulaţia acelor vremuri, când depuneau eforturi colective pentru pentru creşterea producţiei.

S-a ales praful de Alumina, unul dintre puţinele combinate din lume care avea contracte cu Agenţia Spaţială americană

Privatizarea combinatului Alumia, printre puţinele combinate din lume care avea contracte cu Agenţia Spaţială americană, a dus la vânzarea acestuia bucată cu bucată. Dintr-o industrie industrie prosperă, ce oferea mii de locuri de muncă, s-a ales praful. Au rămas doar ruinele de ceea ce odată reprezenta mândria oraşului.   În anul 1965 se deschideau porţile fabricii Alumina, prima platformă industrială din Oradea. În doar 15 ani a ajuns să producă peste 220.000 de tone de alumină, dar, odată cu căderea regimului comunist a căzut şi întreprinderea.

Cum a „murit” după 1990 industria Botoşaniului şi cum a îngropat-o definitiv în doar 10 ani capitalismul

Fosta zonă industrială a Botoşaniului se întindea pe sute de hectare. În fabricile ”Epocii de Aur”, lucrau zeci de mii de muncitori. După căderea regimului comunist şi privatizarea uzinelor, uriaşele fabrici au fost vândute bucată cu bucată, de cei care vroiau să se îmbogăţească pe ruinele socialismului. O parte a foştilor muncitori au fost transformaţi de eşecul capitalismului în boschetari sau alcoolici.   Uzinele Textile Moldova din Botoşani erau un colos industrial al perioadei comuniste.  Erau regina industriei uşoare româneşti. Producţia era în mare parte destinată exportului. În fiecare dimineaţă pe poarta fabricii intrau peste 10.000 de angajaţi.

A fost odată o industrie în Vrancea de care s-a ales prafulzaq

Deşi este unul dintre judeţele mici ale ţării, Vrancea a fost un judeţ destul de bine industrializat până la începutul anilor ’90. Acest proces a început în anii 1960, cu implicaţii directe în procesul de creştere economică, migrarea populaţiei către mediul urban.   În perioada 1965-1989, în industria judeţului Vrancea s-au produs mutaţii importante, fiind reprezentată de 25 de întreprinderi, din care 17 republicane şi 8 ale cooperaţiei meşteşugăreşti.

Unicul rafinator de aur din Europa sau filatura Maratex, piloni ai economiei naţionale în vremea comunismului

Cu oferte de muncă ce depăşeau cererea, perioada post comunistă a adus cu sine o nouă faţă Băii Mari. Mineritul, metalurgia, filatura şi chiar Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere din Baia Mare au mai rămas doar în amintirea celor ce au trăit acele vremuri şi, poate, în imaginaţia celor ce au ascultat poveştile părinţilor sau ale bunicilor despre Baia Mare, un oraş industrial, un oraş în plină dezvoltare.     Mult plâns de unii şi dorit a fi uitat de alţii, fără doar şi poate, comunismul şi-a pus amprenta asupra întregii ţări. Trecerea de la era ceauşistă la democraţie a adus cu sine, pe lângă libertăţile de care ar trebui să beneficieze fiecare persoană şi o democraţie poate nu cel mai bine gestionată. Fabricile şi uzinele care odată ne-au făcut o putere economică greu de trecut cu vederea s-au închis, locul lor fiind acum ocupat doar de ruinele unor foste măreţe clădiri.

Uzinele etalon din perioada comunistă, în pragul dezastrului. În epoca de glorie la Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane lucrau peste 16000 de oameni   Întreprinderile de dinainte de 1989 sunt în pragul dezastrului. Electroputere Craiova şi Fabrica de Avioane s-au transformat după Revoluţie din uzinele etalon în fabrici aproape inexistente cu datorii uriaşe către stat.   Electroputere Craiova a fost una dintre cele mai mari  fabrici din Oltenia şi a devenit cunoscută peste hotare pentru locomotivele şi echipamentele electrice realizate de angajaţi. În Epoca de Aur la uzina din Bănie munceau  peste 12.000 de oameni, însă imediat după 1989 peste 10.000 de olteni şi-au pierdut locul de muncă.   Cum a dispărut economia Aradului. S-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă   Ofereau zeci de mii de locuri de muncă şi făceau economia ţării mai înfloritoare. Este vorba despre fabricile judeţul Arad care şi-au închis porţile la câţiva ani de la Revoluţie. Acum, în unele locuri se află doar o imagine şocantă.   Este cazul fabricii UTA, a cărei dezmembrare masivă a început în 2004. A urmat apoi IMAR-ul, compania care a furnizat mobilă Curţii Imperiale Austro-Ungare şi a Curţii Regale Române, iar în perioada 1985-1990 a fost principalul furnizor pentru Casa Republicii.   Declinul industriei din Teleorman   În urmă cu 20 de ani, în Teleorman existau fabrici care produceau de la zahăr, ulei şi conserve, până la panglici, rulmenţi sau vagoane. Zeci de mii de teleormăneni din Zimnicea, Roşiorii de Vede sau Turnu Măgurele lucrau, în schimburi, în fabricile din judeţ. Treptat, majoritatea unităţilor de stat şi-au închis porţile, iar locaţiile au ajuns în paragină. În judeţ, nu a mai rămas mai nimic din industria de altă dată.   În urmă cu două decenii, Teleormanul putea fi considerat un judeţ în care industria funcţiona. Zeci de fabrici erau deschise în oraşele din judeţ şi zeci de mii de teleormăneni aveau un loc de muncă în liniile de producţie.   Mărirea, decăderea şi renaşterea economiei la Slatina   Pentru că fostul preşedinte al ţării de dinainte de 1989 era originar din Scorniceşti, aflat la doar câţiva kilometri de capitala Slatina, urbea de pe Olt a devenit rapid unul din punctele strategice ale economiei naţionale în acea perioadă. Industria slătineană “duduia” şi avea fabrici-etalon, fabrici din care, în prezent, mai rezistă doar câteva. Restul uzinelor au dispărut, economic vorbind, căci fizic încă mai există rămăşiţe ale acestora.   Cea mai mare fabrică înainte de 1989 a fost Uzina de Aluminiu, botezată, după 1991, în SC Alro SA. Indiferent de nume însă, fabrica a rămas aceeaşi: unul dintre cei mai importanţi producători de aluminiu din lume, în prezent aceasta aflându-se în curtea unui imperiu rusesc şi fiind o subsidiară a grupului olandez Vimetco N.V. (fostă Marco Group), companie globală de aluminiu primar şi procesat controlată de acţionari ruşi.

Rămăşiţele giganţilor economici din Mehedinţi

Marile unităţi economice ale judeţului Mehedinţi şi-au închis porţile rând pe rând după 1990 încoace, iar micii agenţi economici au absorbit doar o mică parte din forţa de muncă disponibilă. O parte din mehedinţeni au luat drumul Occidentului în căutarea unui job, alţii s-au retras la ţară, acolo unde în gospodăriile proprii produc cele necesare traiului de zi cu zi.   Odinioară, judeţul Mehedinţi, dar în mod deosebit Drobeta Turnu Severin era un puternic centru economic. Dezvoltarea judeţului şi prosperitatea locuitorilor oraşului Turnu Severin s-a datorat înfiinţării portului (1851) şi atelierului de reparat vapoare (1858), primul din ţara noastră, nucleul viitorului Şantier Naval, care va ajunge în 1914 cel mai însemnat din România şi unul dintre cele mai importante şantiere de pe Dunăre.   În comunism profitabile, în capitalism au ajuns falimentare . Zeci de mii de gorjeni au rămas pe drumuri după ce    Numeroase unităţi economice din municipiul Târgu Jiu au fost puse pe butuci, după ce, evident, anumite persoane s-au ales cu conturile pline. Altele s-au închis din cauza managemenetului defectuos. Cert este zeci de mii de angajaţi au rămas pe drumuri.   Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) ROSTRAMO producea mai mult pentru export. Fabrica se confrunta cu unele probleme financiare, după Revoluţie, dar reuşea să se menţină la limita de plutire. Reuşea să aducă în ţară sume considerabile de valută, în urma contractelor cu parteneri externi. Înainte de decembrie 1989, în jurul de 3.000 de lucrau la fabrica de mobilă, iar unitatea avea un patrimoniu de peste 10 milioane de euro.

 C)lenin

Marea defrisare – Cine se afla in spatele dezastrului din paduri (Partea 3)

 Cine se pune cu Mafia lemnului este pedepsit. La Joseni un om a fost znopit in bataie, iar pe capul fostului deputat Garda Dezideriu s-a pus un pret.

La Grinties batranii satului isi plag padurile neprimite inapoi si taiate. La Tulghes, seful ocolului a incuiat poarta in fata echipei ProTv. In tot acest timp, padurile in zona se raresc.

Joseni, putin dupa miezul noptii. In sediul composesoratului, de mai bine de doua saptamani proproprietarii padurii protesteaza. Oamenii sunt nemultumiti de felul in care le este gestionata padurea.

Peste padurile lor raspunzator este Meles Elod, seful unui Ocol privat din Gheorgheni, probabil silvicultorul cu cele mai multe dosare penale la activ, scos de fiecare data basma curata. Intre 2000 si 2004, Meles Elod a condus Ocolul Silvic de stat. Acum trei ani, Stirile ProTv au dezvaluit situatia de la Gheorgheni. Am aratat atunci un dezastru care se vedea chiar din biroul silvicultorului: parcela 209-210, un loc pustiu, cu istorie complicata.

Fostul deputat UDMR Garda Dezideriu este cel care a vorbit in parlament despre “mafia lemnului” si a scos la iveala dezastrul de la Gheorgheni. Meles Elod si-a pus semnatura peste documente care ascundeau realitatile din teren, urmele de furt.

In 2003 situatia de la Gheorgheni ajunge pe masa parlamentarilor, iar o comisie este trimisa in control. Inainte de sosirea anchetatorilor mafia lemnului da foc parcelei 209-210 pentru a acoperi urmele.

La inceputul lui 2008, cazul Melles Elod a fost cercetat de Comisia de abuzuri din camera Deputatilor. Concluzia: “unitatile de parchet teritoriale, au tergiversat finalizarea cercetarilor astfel incat de cel putin 3 ani dosarele… au fost “plimbate” de la o unitate de parchet la alta, avand drept scop tergiversarea cercetarilor pana la prescrierea faptelor astfel ca persoanele responsabile sa nu fie trase la raspundere penala.”

Acum, in 2011, Pal Emeric din Joseni a trimis o scrisoare ministrului Mediului si Padurilor in care reclama ilegaliatile din padurile supravegheate de Meles Elod. Pal Emeric este unul dintre putinii care au curajul sa vorbeasca despre mafia lemnului. Anul trecut a fost batut crunt in propria casa. De altfel, amenintarile sunt la ordinea zilei in Joseni.

Nu renunta insa, isi face povestea cunoscuta. Se teme insa sa spuna nume. O televiziune din Ungaria este interesata de istoria sa.

Kovaci Laslo a fost contabil sef in ocolul condus de Meles Elod la inceputul anilor 2000. Sustine ca in 2001 a fost amenintat de Meles pentru ca refuza sa-si puna semnatura pe acte ilegale. L-a inregistrat dar pana acum nu a avut curajul sa arate dovada.

La inceputul lui 2010, Ministerul Mediului si Padurilor, condus de Laszlo Borbely a aprobat ca Ocolul privat din Gheorghieni, condus de Mels Elod sa preia administrarea ariilor naturale protejate din doua situri natura 2000-in total, o suprafata de 130.000 de hectare de padure, din care 100.000 sunt pe teritoriul judetului Mures, peste 80% din fondul forestier al judetului. La licitatia organizata de minister a participat si Directia Silvica Mures. Ocolul condus de Meles Elod a primit insa un punctaj mai mare.

Intr-o contestie depusa de Directia Silvica Mures se arata ca preluarea uneii suprafete atat de vaste de Ocolul din Gheorgheni reprezinta un risc major. In plus, Directia aminteste ca “suprafetele gestionate de Ocolul Gheorgheni, desi se afla in arii naturale protejate sunt in mare masura defrisate.”

Contestatia Directiei Silvice Mures a fost respinsa de Ministerul Mediului. Prefectul de Mures si Directia Silvica atrag insa atentia asupra unui alt aspect: peste 90.000 de hectare preluate acum de Ocolul Gheorgheni sunt in litigiu. Urmasii fostilor proprietari sunt contestati de autoritatile muresene, mai multe procese fiind pe rol. Acum exista pericolul ca autoritatile sa piarda acest razboi.

Prefectul de Mures spune insa ca Ocolul lui Meles Elod are beneficii. Cere taxe pentru orice se intampla in zona ariei protejate. Pentru ministrul padurilor, cazul insa este inchis si rezolvat.

Garada Dezideriu a iesit din politica sau mai bine zis a fost obligat sa iasa. Timp de 12 ani de la tribuna Parlamentului a vorbit despre mafia lemnului. Nu fost luat in seama. Acum preda la o facultate din Cluj si face naveta la Gheorgheni. Mai mult, pe numele sau este in derulale un dosar penal pentru calomnie. In locul sau, deputat de Gheorgheni este acum Pal Antal.

Pal ARPAD a fost 12 ani primar la Gheorghieni. Pe cand era primar a condus Comisia locala pentru improprietariri si poarta si el vina pentru dezastrul din parcela 209-210 si multe alte locuri ramase fara padure.

Comuna Grinties, Neamt. Si aici munti intregi au ramas si raman fara padure. Tractor dupa tractor coboara lemnul taiat ilegal. Mai mult, cei care profita de pe urma padurii nu au mai au nici o frica. Acest loc se vede chiar din soseaua nationala catre trece prin comuna.

De ani de zile, la Grinties padurea i-a dezbinat pe oamenii. Multi din cei care auveau dreptul n-au primit nimic in timp ce altii, cu acte false au facut avere. Impartirea padurii a facut-o fostul primar Filip Azoitei si secretarul primariei Iosif Cretu, aflat si acum in functie.

In Grinties reporterii ProTv s-au intalnit cu o parte dintre nemultumiti. Printre ei si fostul primar, care spune ca secretarul ii falsifica semnatura pe dosarele de retrocedare. De ani de zile, abuzurile din primarie au fost reclamate de localnici.

Printre nemultumitii din centrul Grintiesului a venit, cu o masina scumpa si Mihai Ghiorghiu. Unii satani sustineau ca el taia in parcela de la intrarea in comuna. Primaria Grinties ne-a trimis un mail cu plangerea unei batrane adresate primarului, in care se arata ca Mihai Ghiorghiu zis Tataru taie in zona respectiva.

La Tulghes hectare intregi au fost facute una cu pamantul. La sfarsitul anilor 90 aici vantul a rupt peste 4 milioane de metri cubi de lemn in Harghita. Oficial s-au declarat doar 1.600.000. Oamenii locului spun ca firmele unor politicieni au scos lemnul din zona si l-au volorificat. In plus, in urma improprietaririlor in peste 18.000 de hectare de padure s-a instalat haosul. Fiecare a taiat asa cum l-a dus capul. Si acum se taie.

Reporterii ProTv l-au gasit pe Ilie Dusa in aceeasi functie, nemultumit ca nu credem in plantulele sale. Spune ca se taie in zona, dar se taie in locuri pe care ocolul nu le administreaza. La particulari. A delegat doi padurari ca sa ne arate situatia din teren.

La Tulghes, actele, facute de sublternii lui Ilie Dusa sunt intocmite abia dupa ce lemnul este in camion. Mai marele padurilor din Tulghes si de peste o buna parte din Harghita nu a mai vrut sa de ochii cu echipa ProTv.

Mircea Dusa este liderul grupului PSD din Camera Deputatilor. A fost si prefect in Harghita. Atat numele deputatului Pal Antal cat si al lui Mircea Dusa apar intr-un dosar DNA care vizeaza modul in care s-au facut retrocedarile in Harghita. Dosarul s-a inchis la judecatoria Gheorgheni.

Reteta dezastrului

Legi proaste, politicieni partasi la furt, autoritati depasite de situatie, oameni avizi dupa bogatie. Aceasta este reteta dezastrului din codru. Aproape oriunde intri in padurile noastre intalnesti indivizi certati cu legea. Daca autoritatile ar dori ar putea sa-i opreasca din taiere. Nu se vrea. Asa cum nu se vrea nici sa impadurim. Romania ar putea sa acceseze fonduri europene pentru padure: peste 500 de milioane de euro asteapta proiecte. Cat s-a taiat, cata padure mai avem, cat trebuie replantat nu se stie exact si nici nu este interes sa afle. Au trecut 25 de ani de la ultimul recensamant al padurilor. Un copac ajuns la varsta maturitatii furnizeaza intr-o ora necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile. Ii trebuie insa zeci de ani ca sa creasca. O viata intreaga. In Romania, pentru multi, aceste amanunte nu conteaza. Conteaza insa pentru noi, ceilalti, care nu taiem padurea.

Sursa: stirileprotv.ro

98

 

Nu ne este insa clar cat s-a taiat, ce suprafete sunt neadministrate, si nici cat ar trebui sa plantam. Colosi industrialii din alte tari toaca pe teritoriul Romaniei, din padurile noastre, milioane de metri cubi in fiecare an.
Dupa cateva zile, la Vlahita controlul a fost oprit. Intr-un comunicat al politiei se arata ca timp de o saptamana 17 politisti, 11 jandarmi plus alti 8 silvicultori si ispectori de mediu au descoperit 5 infractiuni dar nu au prins pe nimeni in padure, la furat. Reporterii ProTv s-au intors in padurile Vlahitei cu un padurar si proprietarul Lorint Emeric.
Hotii i-au vazut pe reporterii ProTv cand au intrat in padure. Asa ca au trimis masina cu padurarul si proprietarul in sat, iar ei au ramas la panda. Dupa cateva minute tractorul cu lemne a iesit la drum.
Pe imagine se vede fata unuia dintre hoti. Reporterii au ramas pe culmea dealului pana cand unul dintre proprietarii a venit sa ia lemnele. Cu imaginea lui Balas Bolton au ajuns apoi la politia din Vahlita. Si aici aceeasi procedura. Intai se suna seful. In cele din urma reporterii au plecat catre casa lui Balas.
Noapte, insa la Vlahita n-a fost liniste. Pentru ca ne-a condus prin padure, hotii l-au pedepsit pe Lorint Emeric. Toate geamurile au fost facute praf. Mai grav este ca intr-una din camere bolovanii au intrat peste copii.
Geamurile au fost sparte si la casa lui Otos Peter, alt proprietar care a fost cu reporterii ProTv in padure. Cei acuzati au varianta lor. Abia dupa sosirea politie lucrurile s-au linistit. Pentru moment insa. Nu exista zi ca de la Vlahita sa nu se fure lemne. Ramane o stare tensionata. O stare generata de legislatia proasta si de napasarea autoritatilor. Mai multe legi de pune in posesie au creat un adevar haos in paduri. O mare parte dintre proprietari nu au incheiat contracte de paza cu ocolul. Iar de reimpadurire nici nu se mai pune problema.
O legislatie proasta gandita de politicieni incompetenti sau poate interesati a facut ca sute de mii de hectare de padure in Romania sa ramana neadministrate. In multe afaceri cu lemn stau in spate politicieni. Pana acum nimeni nu a fost pedepsit. Nici macar nu a fost prins.
In Harghita, senatorul Verestoy Atilla este numit “drujba lui Dumnezeu”. Dupa campania Stirilor ProTv de acum trei ani, pedepsele au fost inasprite in nou Cod Silvic. Justitia este insa mai mult decat oarba.
Conform datelor oficiale furtul de lemn este situat la 0,5% la suta din volumul de lemn recoltat intr-un. Raportul se refera insa la furturile descoperite. Cantitati uriase de lemn scapa insa silvicultorilor si politistilor. In Harghita se spune ca de multe ori, lemnul ilegal iese din padure escortat de politie. Si probabil nu e doar o vorba. Cota legala de taiere anual este 17 milioane de mc. Peste un miliar de euro, in fiecare an, se scot din afacerile cu lemn. In ultimii ani, in Romania au aparut colosi industriali, cu o capacitate uriasa de procesare.
Doua firme mari din Austria proceseaza in fiecare zi la Sebes mii de metri cubi de lemn.
Din cele doua firme austriece de la sebes doar HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER au acceptat ca reporterii ProTv sa filmeze in fabrica. Un laborator urias, care proceseaza in fiecare zi peste 3.300 de metri cubi de lemn. In Romania, Schweighofer mai are o fabrica la Radauti. Pe an prelucreaza in total 2.300.000 de metri cubi de lemn. Mare parte pleaca la export.
Romania se afla la coada Europei la capitolul paduri. Doar 28% din tara este acoperita de paduri in timp ce media europeana este de 35%. In Austria, de exemplu, 47% din suprafata tarii este acoperita de paduri. Acolo insa, de secole, legea e lege. Austriecii importa milioane de metri cubi de lemn, mare parte din Romania, care isi da padurile fara sa stea prea mult pe ganduri. In plus, in Austria padurea se vinde doar austriecilor si doar in cazuri de execeptie strainilor, asta insa dupa ce sunt verificati la sange.
In ultima vreme chinezii au intrat puternic pe piata romaneasca. Cumpara orice sortiment si peste pretul pietei. Cumpara atat de mult incat au devenit o problema pentru afaceristii romani si acestia au inceput sa ia masuri.
“Din vara a aparut un fenomen periculos pentru agentii nostri. Si fie direct, fie indirect cumpara busteni si am sa va explic de ce. In China s-a dezvoltat foarte mult productia de cherestea. Ei importau de la noi acum 10 ani. S-a dezvoltat aceasta productie la granita cu Rusia. Luau busteni de la rusi si prelucrau. Rusia a devoltat niste masuri restrictive in exportul de busteni. Noi am facut niste interventii, sigur nu poate nici guvernul sa dea o lege pentru ca comertul e liber. Noi am cerut ministrului mediului si padurilor sa verifice modalitatea in care se exporta pentru ca aveam informatii ca nu se declara corect nici pretul si nici volumul in containerele respective”, a declarat Ioan Sbera, presedinte Asociatiei Forestierilor din Romania.
Informatia este confirmata de comunitatea chinezilor dar nici unul dintre afaceristii cu lemn nu a vrut sa fie filmat.

Marea defrisare – Cine se afla in spatele dezastrului din paduri (Partea 1)nm

 80 de ani ii trebuie unui copac sa ajunga la varsta maturitatii, dar oamenii nu tin cont de acest amanunt. Afacerile cu lemn sunt atat de banoase, incat in ele sunt implicati politicieni, oameni de afaceri si autoritati locale.
Iar cei care indraznesc sa puna capat macelului din paduri ajung sa fie aspru pedepsiti, chiar batuti.
In Harghita, Covasna, Neamt, Bacau si in multe alte judete s-au taiat la ras mii de hectare de padure in ultimii ani. Nimeni pana acum nu a raspuns pentru dezastrul din padure. Intre 3 si 500.000 de hectare de padure, nimeni nu stie exact cate, sunt neadministrate. In mare parte acolo, padure nu mai este.
Acum 3 ani, o campanie a Stirilor ProTv a atras atentia asupra acestui pericol si a cerut inasprirea si mai ales aplicarea legilor. Acum ne-am intors in padurile Romaniei sa vedem cat si cum se taie .
Vlahita, judetul Harghita. Peste 3400 de hectare de padure sunt nepazite de ani de zile. Aici se taie ca in codru. Lorint Emeric si Otos Peter sunt proprietari de padure, nevoiti sa-si pazeasca singuri averea.
Tot haosul de aici a pornit de la o lege proasta: legea nr. 18.
Emeric sustine ca situatia a aparut odata cu “legea 18. Titlurile le-a aruncat asa si padurea la fel. A dat scriptic, nu faptic. Nici un om nu a stiut unde este terenul deloc”.
Mai mult, in 2006 printr-o scrisoare de doar 2 randuri Ocolul Silvic i-a anuntat pe proprietari ca nu mai pazeste padurea. Semneaza inginer Banucu Ioan. Acum, acesta din urma, cel care a dat liber la furt, se ascunde acum in spatele legilor.
Coincidenta s-au nu, odata cu sosirea reporterilor ProTv la Vlahita, orasul a fost inconjurat de politie, jandarmi si padurari. Nimeni nu mai misca un deget. Politistii la randul lor erau supravegheati de hoti.
Aflat la carma padurilor de mai bine de 2 ani, ministrul Laszlo Borbely are stire despre dezastrul din Vlahita. Abia acum insa cere documente. Daca nu se grabeste, acolo nu va mai fi padure. Am lasat Vlahita inconjurata de politisti si am trecut muntele la Bilbor.
Acum 3 ani, peste 100 de gatere tocau zi si noapte padurile din Bilbor. Pana si preotul satului avea un gater langa biserica. In padure se fura.
Cand reporterii ProTv au coborat in sat toata lumea disparuse: primar, viceprimar, padurar. Toti. Pe drumul din fata primariei si masina politiei trecea in mare tromba spre oras in misiune. La bord cei 3 politisti locali. Opriti din drum politistii au facut o demonstratie halucinanta despre cum se rezolva furturile din padure la Bilbor. Chiar daca se uita la imaginile dezastrului din padure, agentul sef avea nevoie de acordul sefului de la oras pentru a-si face datoria. Dupa cateva minute, seful politistilor a sunat si cercetarea primea unda verde. Dupa ce au aflat de la televizor ca la Bilbor se taie padurea inspectorii silvici au venit la fata locului.
Si tot acum trei ani, in aceeasi zi la Bilbor am avut parte de o alta demonstratie halacinanta despre competenta. La intrarea in sat mai multe cioate erau nemarcate. Cu doua zile inainte de sosirea noastra inspectorul Ilovan a cercetat zona. Reporterii ProTv l-au dus pe inspector in fata buturugilor nemarcate.
Cateva zile mai tarziu, sefii inspectorului Ilovan au constat ca taierea a fost ilegala si s-a intocmit dosar penal. Inspectorul Ilovan a fost sanctionat. Mutat de pe functie pe alta. Acum, dupa trei ani este consilier superior la Brasov.
Reporterii ProTv s-au intors in Bilbor. Aceasi agitatie, tiruri cu lemne si multe gatere. In centrul satului un indicator arata ca pe deal este zona de puritate. Zona in care se taia acum 3 ani s-a transformat intr-un gol imens. Zeci de hectare puse la pamant. Un dezastru. In padure se aud drujbele. Multe dintre buturugi sunt nemarcate semn ca se taie ilegal.
Jos in vale agitatie mare. Tiruri, tractoare, topoare si drujbe. Si la drumul mare sunt busteni nemarcati. Si din nou acceasi poveste. Mai marii comunei au disparut. Nici politistii, aceeasi de acum de acum trei ani, nu sunt de gasit. Doua zile la rand au incercat reporterii ProTv si la primarie si la politie. Fara rezultat. Cat au umblat prin bilbor, o masina i-a urmarit tot timpul. Abia in a treia zi reporterii au reusit sa-l prindem pe seful de post, tocmai cand pleca in misiune.
Minute in sir agentul sef a oscilat intre a-i trimite la biroul de presa, aflat la peste 100 de km de Bilbor si a merge in padure. Au urmat doua ore in care seful de post din Bilbor dar si seful sau de la oras au incercat sa gaseasca un padurar.
Dupa trei ore de telefoane, in zona a aparut inspectorul silvic Adrian Valcan. Reporterii au plecat in padure. In locul unde in urma cu doua zile erau stive de busteni, acum era curatenie. S-au gasit cinci buturgi nemarcate. A doua zi a fost declansata o inspectie ampla, in toata zona in care se taie. Atat de ampla incat n-au mai gasit nici macar cioatele descoperite impreuna cu noi. Rezultat final: 4 cioate, o amenda.
Padurile Romaniei se intind pe o suprafata de 6.741.000 de hectare. Din aceasta suprafata mai putin de jumatate apartine statului iar restul are proprietari privati. De controlul padurilor, verificarea transporturilor, controlul la gatere si multe altele raspund 250 de inspectri silvici. Adica un inspector la mai bine de 22.000 de hectare de padure. Nici intr-o viata un om nu poate sa umble pe toata aceasta zona.

Drumul lemnului românesc: japonezii îşi construiesc case din exporturile făcute de Holzindustrie Schweighoferck

 

Comentariu: Austriacul a venit, a cumparat padurile pe nimic, acum le taie, scoate bani frumosi si pleaca. Noi, romanii, ramanem cu degetul in gura, cu muntii golasi si cu inundatii la fiecare ploaie mai puternica. La ei in Austria n-ai voie sa rupi o creanga fara aprobare. La noi, spaga e rege si poti sa defrisezi un munte fara sa te intrebe nimeni.

Holzindustrie Schweighofer, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală a lemnului, estimează că exporturile către Japonia, principala destinaţie externă, vor fi de circa 100 mil. euro anul acesta. Grupul şi-a bugetat o cifră de afaceri de 300 de milioane de euro anul acesta, în creştere cu 36% comparativ cu nivelul din 2009. În 2010 grupul a cumpărat 5.000 de hectare de teren în zona Bicaz

După două tranzacţii derulate în ultimii doi ani pe piaţa lemului, la Siret (Suceava) şi Comăneşti (Bacău), omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer trage linie: afacerile totale din România vor ajunge la 300 mil. euro anul acesta, susţinute de fabricile preluate. În timp ce la Comăneşti va mai angaja 100 de oameni, fabrica de la Siret “încă nu merge aşa cum ne aşteptam”, scrie revista Business Construct.

Austriacul Gerald Schweighofer este considerat “regele lemnului” după ce a investit 310 mil. euro în România, în principal în industria de prelucrare a lemnului, dar şi în domenii precum agricultura, energia verde sau hotelurile.

El şi-a început investiţiile pe piaţa locală în urmă cu zece ani, dar în actuala perioadă de criză a ieşit de mai multe ori “la rampă” pentru a taxa instabilitatea de pe scena politică şi schimbările legislative care i-au adus pierderi din afacerea cu energie regenerabilă.

Uitându-se în urmă, austriacul regretă lipsa unei instituţii precum Agenţia Română pentru Investiţii Străine (ARIS), care putea oferi sprijin investitorilor care nu erau tocmai familiarizaţi cu mediul de afaceri local.

“Era mai uşor acum zece ani când am investit la Sebeş. Toată lumea susţinea investiţiile străine, iar ARIS ajuta foarte mult. Când aveai o problemă, cei de acolo aveau puterea să adune informaţii şi să te ajute. Acum nu mai este nimeni care să facă lucrul acesta”, a spus omul de afaceri.

La finalul anului 2009, ARIS a fost absorbită de Centrul Român pentru Promovarea Comerţului, obiectivele de atragere a investiţiilor străine fiind preluate de către Direcţia pentru Investiţii Străine din cadrul centrului. Iar austriacul apreciază că renunţarea la ARIS creează mari probleme.

Pe piaţa locală omul de afaceri deţine două fabrici de cherestea, una în Sebeş (Alba) şi una în Rădăuţi (Suceava), o fabrică de panouri Baco (panouri din lemn masiv folosite în industria mobilei) şi una de panouri încleiate (pentru magazinele de tip do-it-yourself). El mai deţine 15.000 de hectare de păduri, 5.000 de hectare de terenuri agricole, trei centrale de producţie a energiei pe bază de biomasă, două la Sebeş şi una la Rădăuţi, cu o capacitate totală de 15-16 MW, dar şi un hotel la Rădăuţi.

Cum a învăţat afacerile cu lemn?

Omul de afaceri austriac investeşte în industria lemnului numai în România, în timp ce afacerile din Austria se bazează pe real estate. Spre exemplu, acum are în construcţie un hotel de 200 de camere la Viena.

Afacerile familiei Schweighofer au prins contur în 1956, când părinţii lui Gerald Schweighofer au preluat managementul unui gater care avea trei angajaţi, dar treptat au crescut producţia. În 1975 Gerald Schweighofer începe să se implice în afacerile familiei, iar în 1995 a achiziţionat un gater în Republica Cehă. În 1998, compania deţinută de familia Schweighofer a fuzionat cu o altă companie, Stora Enzo Timber, punând bazele celui de-al doilea jucător pe piaţa mondială a lemnului. Câţiva ani mai târziu, familia Schweighofer şi-a vândut acţiunile către Stora Enzo, ieşind din business.

La începutul anilor 2000 au început să se concretizeze şi afacerile familiei în România. Gerald Schweighofer spune că a decis să investească în România pentru că există un potenţial uriaş în ceea ce priveşte pădurile, dar şi forţa de muncă este atractivă.

Prima investiţie locală s-a finalizat în 2003, când a deschis fabrica de cherestea de la Sebeş în urma unei investiţii de 100 mil. euro, unitatea de producţie întinzându-se pe o suprafaţă de 35 de hectare.

Cinci ani mai târziu a ajuns la final cu o investiţie de 115 milioane de euro într-o altă fabrică de cherestea plasată însă la Rădăuţi. Aceste două fabrici sunt cele mai mari pe care le deţine în România.

Ce spune despre piaţa lemnului

La nivelul economiei mondiale, omul de afaceri se aşteaptă ca evoluţia crizei să fie în W, astfel că după o uşoară revenire în 2010, anul 2011 să urmeze trendul din 2009, adică să fie de scădere economică.

“Am avut o criză teribilă anul trecut, însă acum este mai bine pentru că am avut exporturi în Japonia, Orientul Mijlociu sau Africa de Nord. În 2011 nu mă aştept să fie la fel de bine”, a spus Gerald Schweighofer.

El a explicat faptul că anul trecut a existat la nivelul Europei un deficit de materie primă pentru industria lemnului, deoarece pe fondul crizei proprietarii de păduri au redus producţia dramatic. În aceste condiţii, preţul lemnului a urcat afectând afacerile celor care se ocupă de prelucrare, dar în 2010 lucrurile s-au aşezat.

Schweighofer consideră că Statele Unite ilustrează cel mai bine această stare de fapt pentru că situaţia este încă “teribilă”, iar sectorul construcţiilor este peste tot afectat.

La final cu achiziţiile

Gerald Schweighofer mai deţine însă şi 15.000 de hectare de pădure în România, după ce anul acesta a realizat o nouă achiziţie, cumpărând prin intermediul Cascade Empire, o altă firmă pe care o controlează, 5.000 de hectare de teren în zona Bicaz. Preţul unui hectar de pădure este cuprins între 2.000 şi 4.000 de euro, însă omul de afaceri nu mai are în vedere şi alte achiziţii.

Pe lângă pădurile situate în zone precum Prahova, Argeş, Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara sau Vâlcea, omul de afaceri mai are şi 5.000 de hectare de teren agricol la Botoşani, pe care spune că acum încearcă să-l compacteze, fiind împrăştiat pe mai multe arii.

Gerald Schweighofer estimează că investitorii străini au ajuns să deţină 90.000 de hectare de teren, adică în jur de 1,5% din suprafaţa împădurită din România.

Din informaţiile existente până la această dată, pe piaţa locală au mai cumpărat păduri finlandezii de la Tornator şi fondul german de investiţii Nordcapital, însă mai sunt şi alţii. Nordcapital a investit peste 30 mil. euro în achiziţia a mai bine de 10.000 de hectare de păduri pe piaţa locală, în timp ce Tornator are 12.000 de hectare.

Cu toate că poate fi considerat unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din România, principalul business local al lui Schweighofer este cel de prelucrare a lemnului, care generează 90% din afacerile locale ale grupului Holzindustrie Schweighofer.

Anul acesta, grupul şi-a bugetat o cifră de afaceri de 300 de milioane de euro, în creştere cu 36% comparativ cu nivelul din 2009.

Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, numai fabrica din Sebeş a avut o cifră de afaceri de 207 milioane de euro şi un profit de 24 milioane de euro.

Producţia fabricilor din România merge în proporţie de 85-90% la export, cea mai importantă destinaţie fiind Japonia, unde livrările vor fi de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta. Din punctul de vedere al mărimii, Japonia este a treia piaţă de cherestea din lume, după SUA şi China. Aici se construiesc anual în jur de un milion de locuinţe, iar calitatea lemnului este foarte bună, spre deosebire de China unde accentul se pune mai mult pe preţ.

Biomasa, un pariu pierdut deocamdată

Într-un top al problemelor cu care se confruntă în România , Gerald Schweighofer a trecut pe primul loc lipsa unei instituţii precum ARIS, problemele de infrastructură şi faptul că “nu mai poţi avea încredere în lege”. El se referă la situaţia creată în jurul investiţiilor în centralele de producţie a energiei pe bază de biomasă.

“A fost o greşeală enormă să facem aceste investiţii. (…) Nu aş recomanda nimănui să investească în electricitate pe bază de biomasă în România”, a spus omul de afaceri. El susţine că în condiţiile în care energia produsă este preluată în reţea ar fi trebuit să primească, conform legii, trei certificate verzi, dar primeşte numai unul, ceea ce îi cauzează pierderi. Fără aceste certificate verzi, acest tip de investiţie devine nerentabilă. Dar o investiţie înseamnă şi risc şi puţini au fost antreprenorii care să înregistreze câştiguri pe toate liniile de business începute. Până să devină un “rege al energiei”, Schweighofer trebuie să se mulţumească cu titlul neoficial de “regele lemnului”.

Austriacul Gerald Schweighofer este considerat “regele lemnului” după ce a investit 310 mil. euro în România, în principal în industria de prelucrare a lemnului, dar şi în domenii precum agricultura, energia verde sau hotelurile

Sursa: zf.rolup

România, ţara tuturor posibilităţilor: 15% din pădurile ţării, vândute cu tot cu munţi

 

Sute de mii de hectare de pământ, împreună cu câţiva munţi întregi au fost cumpărate în ultimii patru ani, la preţuri derizorii, de mai multe companii cu acţionariat străin. Un adevărat El Dorado bazat pe un şir lung de ilegalităţi comise în spatele dosarelor de retrocedare.

Munţii au fost înstrăinaţi în urma unor retrocedări ilegale, realizate cu complicitatea autorităţilor locale, instanţelor judecătoreşti, avocaţilor dar şi a politicienilor. Cei care le-au obţinut sunt interesaţi să le înstrăineze cît mai repede şi asta se produce la preţuri atat de mici încît sunt incredibile pentru cei din Europa.

În România, hectarul de teren forestier se tranzacţionează la preţuri între 700 şi 5000 de euro pe hectar, în condiţiile în care numai masa lemnoasă, care poate fi recoltată de pe un hectar valorează peste 14 mii de euro. Preţul mic se datoreaza grabei cu care cei care au dobîndit mult prea uşor suprafeţe uriaşe de păduri vor acum să îl înstrăineze, ca să scape de el.

În România, hectarul de teren forestier se tranzacţionează la preţuri între 700 şi 5000 de euro pe hectar, în condiţiile în care numai masa lemnoasă, care poate fi recoltată de pe un hectar valorează peste 14 mii de euro. Preţul mic se datoreaza grabei cu care cei care au dobîndit mult prea uşor suprafeţe uriaşe de păduri vor acum să îl înstrăineze, ca să scape de el.

Printre cei mai mari investitori se numără Esterhazy Bardeau şi Holzindustrie Schweighofer, ambele afaceri de familie ale unor cetăţeni austrieci, dar şi fonduri de investiţii precum Scolopax, Tordator sau Forestier Mu.

Pe raza comunei Voineasa, Holzindustrie Schweighofer a reuşit să achiziţioneze, din anul 2006 pînă acum, 1700 de hectare. În toată ţara a cumpărat 10 mii de hectare de pădure, toate de cea mai bună calitate. 700 de hectare a cumpărat în masivul Retezat după ce autorităţile din Hunedoara au retrocedat suspect 10 mii de hectare urmaşilor familiei Kendeffy.

Practic s-a constituit o filieră unde beneficiarul final este Schweighofer prin firma Cascade Empire şi implicarea se poate observa încă din momentul în care se pregătea emiterea titlului de proprietate vînzătorul fiind deja cunoscut în momentul respectiv.

În total, silvicultorii vorbesc de peste un milion de hectare de pădure retrocedate ilegal în România după apariţia legii 247 din 2005. Adică, 15% din suprafaţa împădurită a ţării. Cum au loc aceste retrocedări, cine sunt beneficiarii pădurilor în realitate, puteţi urmări sîmbătă, la emisiunea Reporter Special de la Antena3.

Sursa: antena3.ro

 

Din Sala Regilor Romaniei s-a strigat: “Salvati Rosia Montana!”

“Un sit echivalent este Las Medulas din Spania. Aici a ramas un peisaj incantator, dar cu nimic mai impozant decat cel de la Rosia Montana, si cu o singura galerie, destul de modesta, de vreo 200 m lungime, la intrarea careia se platesc 3 euro. Intreaga zona a fost izolata si saraca, dar apropierea minelor romane a determinat inflorirea asezarilor, gratie zecilor de mii de turisti care vin aici in fiecare an. Numai ca Spania are un veritabil Minister al Culturii, care a cerut ca Las Medulas sa devina un monument apartinand patrimoniului universal UNESCO.” Prof. dr. IOAN PISO

Prinţul Sturdza a vîndut 13.000 ha de pădure unor austrieci

 

Prinţul Dimitrie Sturdza a decis să vîndă jumătate din pădurea pe care o deţine în judeţul Neamţ. Cumpărătorul celor 13.000 ha situate în Grinţieş, Ceahlău şi Galu este firma austriacă Holzindustrie Schweighofer, iar preţul tranzacţiei se spune că ar fi de 65 de milioane de euro. Societatea austriacă este deţinătoarea mai multor fabrici de cherestea din Romania şi a cumpărat păduri atît în vestul ţării, cît şi în Moldova. Firma activează doar din 2004 în ţara noastră, iar în 2005 o parte dintre administratorii săi au fost cercetaţi pentru un prejudiciu de 11 miliarde de lei, prin tăierea ilegală a peste 7000 mc material lemnos. La vremea aceea, inspectorii ITRSV Cluj, împreună cu poliţiştii din Alba şi comisari ai Gărzii Financiare au demarat o amplă anchetă, după finalizarea căreia s-a dispus confiscarea a peste 6000 mc de lemn şi amendarea firmei cu 11.000 de lei. Faptul că există nişte “antecedente” nu înseamnă neapărat că austriecii se vor pune pe tăiat în neştire şi în judeţul Neamţ. Poate au alte gînduri. Cum avea şi prinţul Sturdza acum cîţiva ani cînd începea demersurile pentru recuperarea pădurii. “Noi am venit pentru o colaborare cu Romsilva, pentru a crea locuri de muncă. Spre exemplu, se pare că malul Lacului Bicaz este al nostru. Cînd priveşti de pe baraj, vezi numai sticle murdare adunate pe luciul apei. Vrem să aducem investiţii în industria lemnului, pentru prelucrarea rumeguşului şi înfiinţarea unor fabrici de mobilă. Avem deschidere. Insă avem şi o vorbă: intră ţara în legalitate, aducem şi noi fonduri. Familia noastră nu a investit, încă, prea mult în Romania. Nu dorim decît să se oprească furturile făcute de foarte mult timp şi, dacă ţara devine aşa cum ar trebui să fie, vor fi şi investiţii”, spunea Dimitrie Sturdza prin 2006. Intre timp se pare că prinţul s-a răzgîndit. Cert este că nici ţara nu a devenit deloc ceea ce ar fi trebuit să fie. Ba dimpotrivă.

In total, familia Sturdza deţine 26.000 ha de pădure în comunele Hangu, Ceahlău, Poiana Teiului şi Farcaşa. Intreaga proprietate a fost redobîndită în anul 2008, cînd Dimitrie Sturdza şi-a anunţat noile intenţii de dezvoltare a zonei: înfiinţarea unui ocol silvic privat care să administreze corect pădurea, amenajarea unor pîrtii de schi în preajma unor complexuri agroturistice şi construirea unor fabrici de mobilă în care să muncească localnicii. Avocatul familiei Sturdza a bătut multă monedă în instanţă pe tăierile haotice care se vor stopa imediat ce pădurea va fi retrocedată. Din tot ce s-a promis, nu s-a concretizat decît un lucru: nu vor mai tăia romanii, ci austriecii.

Sursa: bzi.ro

Schweighofer: Cand celelalte industrii scad, piata padurilor creste ff

Grupul austriac Schweighofer, care opereaza mai multe fabrici din domeniul prelucrarii lemnului, dar care investeste si in achizitia mai multor suprafete de paduri, estimeaza ca productia la capacitate maxima din agricultura, cel mai recent sector in care activeaza, urmeaza sa fie atinsa in a doua jumatate a anului 2011.

“Avem 5.000 de hectare de terenuri agricole care vor fi coagulate in doua ferme. Pe langa grau, porumb, sfecla de zahar si soia, vrem sa cultivam si plop si salcie. In special plop pentru biomasa”, a spus Lucian Petre, coordonatorul proiectului de achizitii si management terenuri forestiere si agricole al grupului Schweighofer. El a motivat aceste achizitii prin faptul ca “investitiile in terenuri sunt bune intr-o perioada de criza”. Preluarile de terenuri agricole au fost derulate prin firma Agraria Nord, iar “productia va merge pe piata cu cele mai bune preturi”.

Intrebat de ZF daca aceasta piata va fi externa, Lucian Petre a dat exemplul unui lot de teren achizitionat de la investitori italieni care au vrut sa se retraga, iar productia de pe acest lot a mers exclusiv pe piata romaneasca.

Intrarea in agricultura a grupului Schweighofer, controlat de omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer, este o surpriza in conditiile in care el si-a concentrat pana acum investitiile in industria lemnului. Schweighofer detine fabrici de prelucrare a lemnului la Sebes si Radauti, iar anul trecut a mai preluat doua unitati, una detinuta de IKEA la Siret si una la Comanesti (Bacau), Finnforest Baco Production (astazi Holzindustrie Schweighofer Baco). El mai are de asemenea un hotel de 100 de camere la Radauti si mai multe investitii in energie regenerabila. O alta directie de investitii din ultimii ani au fost padurile.

Au luat 2.000 de hectare de paduri sub management

Grupul austriac a cumparat ultimele paduri la mijlocul anului trecut, cand a platit 7 mil. euro pentru achizitia a 2.000 de hectare in zona Buzau-Covasna.

“Suntem aproximativ la acelasi nivel, de 11.000 de hectare in proprietate. Am considerat ca este mai mult o perioada de consolidare si am mizat pe imbunatatirea operatiunilor din padure”, a mai spus Lucian Petre.

Achizitiile de paduri au fost derulate prin firma Cascade Empire, iar recent grupul a preluat pentru management forestier 2.000 de hectare in zona Vrancea.

“Una dintre prioritatile noastre este sa incepem operatiunile intr-o padure imediat dupa preluare pentru ca vrem sa aratam ca acest proiect se poate sustine singur. Exista doua-trei exemple de actori care erau activi, dar care nu mai sunt din cauza lipsei de operatiuni”, a spus Petre.

El explica faptul ca de la 100 de hectare in sus, pentru orice fel de operatiune care se deruleaza pe un teren forestier trebuie sa fie realizat un studiu numit amenajament silvic.

“Este un studiu al padurii pe baza caruia se propun lucrari de plantare, exploatare si altele. Aceste studii sunt avizate de Ministerul Mediului si Padurilor pentru o perioada de zece ani. Apoi trebuie sa ai reteaua, muncitorii, subcontractantii, desfacerea pentru toate sortimentele”, a spus Petre. Jucatorii straini care investesc in paduri au inceput sa-si arate interesul pentru astfel de parteneriate in urma cu un an de zile.

“In ceea ce priveste achizitionarea de terenuri proprii suntem larg deschisi la orice suprafata care se preteaza conditiilor noastre. Targetul nostru, de 10.000 de hectare, a fost indeplinit. Am fost extrem de selectivi, iar acum suntem si mai selectivi”, a spus Lucian Petre.

Padurile, localizate in zone precum Prahova, Arges, Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara sau Valcea, au fost achizitionate prin intermediul firmei Cascade Empire. “Exploatam putin comparativ cu ceea ce avem nevoie. Fabricile noastre sunt suprasolicitate cu materie prima si preferam sa lasam padurile noastre sa creasca”.

Lemnul exploatat din aceste paduri a mers in principal catre fabricile Schweighofer de la Sebes si Radauti, dar au fost livrari si catre alti jucatori din domeniu precum Kronospan si Egger, insa de lemn industrial (care se toaca si nu are calitate inalta). Grupul austriac a plantat 60 de hectare de teren cu paduri anul trecut.

 

Ce detine Gerald Schweighofer In Romania:

  • o fabrica de prelucrare a lemnului la Sebes, infiintata in 2003, in urma unor investitii de 100 mil. euro;
  • o fabrica la Radauti, infiintata in 2008, in urma unor investitii de 115 mil. euro si care se intinde pe o suprafata de 50 de hectare;
  • o fabrica la Siret achizitionata anul trecut de la Swedwood, divizia de productie a IKEA;
  • o fabrica la Comanesti, cumparata anul trecut si care se intinde pe o suprafata de 20 de hectare;
  • un hotel de 100 de camere la Radauti;
  • 11.000 de hectare de paduri in mai multe judete din tara;
  • 5.000 de hectare de teren agricol;
  • o centrala de cogenerare pe baza de biomasa la Radauti, avand o capacitate totala de 22 MW, investitia fiind de 20 mil. euro

Autor: Ioana David
Sursa: zf.ro

Holzindustrie Schweighofer, luată la ochi de Concurenţădee

Proprietarii de păduri susţineau încă din 2006 că numele austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer este strâns legat de existenţa unor contracte oneroase

Controlul priveşte dobândirea controlului unic asupra Finnforest Baco Production SRL Comăneşti. Austriecii trebuiau să notifice Consiliul Concurenţei în privinţa operaţiunilor de concentrare economică care depăşeşte echivalentul în lei a 10 mil. euro.

Consiliul Concurenţei analizează concentrarea economică realizată prin dobândirea controlului unic de către SC Holzindustrie Schweighofer SRL Sebeş asupra societăţii Finnforest Baco Production SRL Comăneşti, deţinută de SC Metsaliito Osuuskunta – Finlanda.

În vederea stabilirii compatibilităţii concentrării economice cu un mediu concurenţial normal, autoritatea de concurenţă va analiza operaţiunea notificată, în conformitate cu Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice.

Holzindustrie Schweighofer SRL Sebeş este o societate cu răspundere limitată, înregistrată în România, deţinută de către SPB Industrieholding GmbH din Austria. Holzindustrie Schweighofer SRL mai deţine în România, prin asociere, un singur agent economic activ în domeniul prelucrării lemnului, respectiv SC Holzindustrie Schweighofer Panels SRL. Principalele activităţi desfăşurate de cele două societăţi care aparţin Grupului Schweighofer includ producţia şi comercializarea de cherestea rezultată din tăierea, rindeluirea şi impregnarea lemnului şi exploatarea forestiera. Finnforest Baco Production SRL este o societate cu răspundere limitată, înregistrată în România, având ca obiect principal de activitate Fabricarea de furnire şi panouri din lemn.

Potrivit Legii concurenţei sunt supuse controlului şi trebuie notificate Consiliului Concurenţei, pentru analiza compatibilităţii lor cu un mediu concurenţial normal, operaţiunile de concentrare economică ce depăşesc pragurile valorice prevăzute în acest act normativ. Acestea sunt îndeplinite dacă cifra de afaceri cumulată a agenţilor economici implicaţi într-o operaţiune de concentrare economică depăşeste echivalentul în lei a 10.000.000 euro şi există cel puţin doi agenţi economici implicaţi în operaţiune care să realizeze pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decat echivalentul în lei a 4.000.000 euro.

 

Guvernul a aprobat legea care permite exploatarea la Roşia Montană şi o trimite Parlamentuluink

Proiectul de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană a fost aprobat în şedinţa de marţi a Guvernului şi va fi transmis Parlamentului spre adoptare, au declarat agenţiei MEDIAFAX surse oficiale.

 

Surse au declarat anterior că documentul a fost introdus pe agenda şedinţei de guvern, neanunţată public.

Aprobarea proiectului de lege a fost confirmată ulterior de Guvern, printr-un comunicat. Aceeaşi sursă confirmă şi cifrele anunţate anterior de MEDIAFAX privind negocierile dintre Executiv şi compania canadiană Gabriel Resources.

 

În urmă cu peste o lună, premierul Victor Ponta anunţa că negocierile pentru investiţia Roşia Montană vor fi finalizate până la începutul sesiunii parlamentare, în septembrie, iar lucrările vor începe dacă Parlamentul va aproba proiectul de lege pe care Guvernul îl va propune în acest sens.

România, forţată de FMI să vândă tot. “În curând nu vor mai exista prea multe lucruri româneşti în România”

Astfel, “ţara este de vânzare”, scriu jurnaşiştii francezi, care, mai în glumă, mai în serios, adaugă că “în curând nu vor mai exista prea multe lucruri româneşti în România”. Ei arată că vânzarea celor 10 companii de stat cu datorii şi pierderi, cerută de FMI, este ineficientă.

“Poştă, aeronautică, transporturi, energie, sănătate: în toate sectoarele, România a vândut. Vânzările au fost impuse de FMI pentru a reduce costurile din economie”, notează revista Slate, în ediția electronică.

Totodată, jurnaliştii francezi arată că privatizările au o imagine proastă în România, mai ales că, de pe urma vânzării de către stat a companiilor pe care le avea în proprietate, au profitat o mână de oameni. (Simona Tapalagă / evz.ro)

Ce mai vinde Romania

Compania publica de transport feroviar CFR Marfa a fost cumparata de Grup Feroviar Roman (GFR) pentru 202 milioane de euro. Totusi, valoarea companiei de stat era estimata la 2 miliarde de euro in urma cu sase ani.

In sectorul transportului aerian, trei companii publice cu datorii sau in declin (IAR Ghimbav, Avioane Craiova si Romaero Baneasa) figureaza de asemenea pe lista tranzactiilor. Guvernul roman va vinde de asemenea un sfert din cota de actiuni de 95% de la compania nationala Tarom, membra a aliantei SkyTeam.

In domeniul energetic, guvernul a propus pentru listarea la Bursa pachete de 10-15% din actiunile sale la companiile de stat. Aceste privatizari partiale vizeaza Transgaz (transportatoare de gaze), Romgaz (producatoare de gaze) si Hidroelectrica (producatoare de electricitate).

Guvernul a deschis de asemenea 10% din actiunile de la Nuclearelectrica, compania care administreaza singura centrala nucleara a tarii. O companie chineza este interesata.

Detinuta in proportie de 75% de guvernul roman, Posta nu a gasit pana in prezent un cumparator, deoarece a acumulat pierderi de peste 120 de milioane de euro in ultimii patru ani. Pentru a o face mai atractiva, 3.650 de salariati, adica 11% din personal, vor fi disponibilizati.

In plus, populatia trebuie sa suporte conscintele liberalizarii preturilor la gaze si electricitate, pentru a se conforma institutiilor internationale. (Constantin Pescaru – ziare.com)

Sursa: gandeste.org

Pentru FMI, România este o colonie care trebuie exploatată9

Despre prima misiune a FMI din acest an la Bucureşti, în perioada 15-29 ianuarie, reputatul analist economic Ilie Şerbănescu declară, pentru cotidianul.ro, că este o vizită a unor “agenţi de vânzări ai capitalului vest-european într-o colonie, iar Comisia Europeană este agentul de vânzări al Germaniei”. În anul 2013, mai afirmă Ilie Şerbănescu, “un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român”. Delegaţia FMI va efectua a şaptea şi a opta evaluare a acordului stand-by cu România. Reprezentanţii FMI vor fi însoţiţi de cei ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale.

 

Ponta şi-a asumat programul cu FMI pentru confort politic

Întrebat dacă vizita reprezentanţilor FMI la Bucureşti poate schimba ceva sau poate aduce noutăţi în privinţa parcursului economic al României în acest an, Şerbănescu afirmă: “Guvernul Ponta nu are ce să facă în momentul de faţă. A acceptat programul, nu mai are loc de întors! Aşa a pornit, când a venit domnul Ponta la guvernare, primul lucru pe care l-a făcut a spus că-şi asumă programul cu FMI, care nu a fost negociat de domnul Ponta dar a fost negociat de Guvernul României. Orice guvern care vine trebuie să îndeplinească acordul dacă şi l-a asumat. Sau, dacă nu-i place programul, în momentul în care venea la conducerea guvernului trebuia să spună: domnilor, eu vreau altceva şi încercăm să renegociem! Dar nu a spus asta, ci a spus că-şi asumă programul. Pe data de 7 mai 2012 asta a spus, că-şi asumă programul convenit cu FMI, deci acum nu mai are nimic de făcut decât să ducă la îndeplinire acel program pe care şi l-a asumat”.

Despre motivaţia premierului Victor Ponta de a accepta acordul cu FMI, aşa cum a fost convenit în guvernările anterioare, şi de a nu-l renegocia, Ilie Şerbănescu spune că, probabil, premierul a dorit să aibă o poziţie confortabilă pe plan extern, din punct de vedere politic: ”Nu ştiu de ce a făcut asta, habar n-am! Probabil că a avut poziţia asta pentru a obţine un confort politic!”.

Scop final: lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia României

Referitor la mizele acestui ultim acord al României cu FMI şi cu celelalte organisme internaţionale, Ilie Şerbănescu este foarte tranşant în privinţa urmărilor grave, pentru români, ale acestui acord: ”Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop.

Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.

Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român. Astea sunt lucruri stabilite – şi cu CFR Marfă, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, astea nu le-am stabilit eu, sunt stabilite de guvernanţii României. Vânzarea restului de acţiuni ale Electrica în companiile de furnizare şi distribuţie de electricitate deja privatizate nu mai contează, astea sunt o brumă care mai există, pentru că distribuţiile de energie electrică sunt, în proporţie de 80 de la sută, la străini. Astea sunt rămăşiţe, bruma, exact ce am spus eu, cu un termen foarte precis – bruma de economie românească din economia din România! Aşadar, acestea sunt cele două obiective care se termină, se încheie. După care chiar nici nu ştiu ce mai urmează”.

Un nou acord cu FMI nu-şi mai are rostul, spune Ilie Şerbănescu, deoarece statul român fiind eliminat din orice decizie majoră în domeniul economiei româneşti, România nu mai prezintă vreun interes pentru conducerea Fondului: ”L-am auzit pe domnul Ponta spunând că ar vrea un al treilea acord cu FMI, dar eu am îndoieli că FMI va mai dori aşa ceva, pentru că îşi încheie misiunea, nu mai are ce să facă în România! Dacă scoate din joc statul român cu acordul actual, un nou acord nu mai are rost, din punctul lor de vedere!”.

Statul român, scos la vânzare

Referitor la o eventuală evoluţie economică şi socială în România ca în cazul Greciei, analistul Ilie Şerbănescu declară că cele două ţări nu sunt comparabile nu numai din punctul de vedere al strucurii economice, ci şi pentru faptul că grecii sunt extrem de patrioţi şi foarte grijulii cu averea lor naţională, spre deosebire, din păcate, de români: “Eu ce să spun de cetăţenii României, de opinia publică?! Nu le reproşez nimic, dacă oamenilor le convine aşa, dacă au impresia că aşa trăiesc mai bine, aşa să fie!

Cazul României cu cazul Greciei nu sunt similare. Grecia e o ţară de un anumit tip mai puţin existent în lume, e o ţară de servicii prin forţa lucrurilor, o ţară de turism, o ţară care aduce din turism mai mult decât din alte sectoare, deci e o ţară atipică. FMI şi ceilalţi creditori o să le ia grecilor câteva insule şi cu asta se închide treaba. Trebuie spus că există foarte multe servicii de utilitate publică în Grecia pe care grecii nu le-au dat altora şi acum o să vedem dacă o să le dea, astfel că şi din punctul ăsta de vedere sunt atipici. Sigur, nu se pot compara cu românii, care au dat tot. Sau poate românii sunt atipici pentru că noi am dat tot, tot! Iar discursul prevalent în România – îmi pare foarte rău să constat, chiar de la oameni cu capul pe umeri! – este: dom’le, bine că le-am dat, că noi le furăm!!! Aşadar, teza este că pentru că nu putem să venim de hac hoţilor vindem Statul! Dacă asta este soluţia minunată şi proferată, cum să spun, transformată de către unii într-o practică, asta este! Sunt înmărmurit când oamenii, unii de toată isprava, susţin că noi nu suntem în stare să le exploatăm cum trebuie: «lasă, bine că s-a dat Petrom, de ce te opui?! E bine, aduce bani la buget!». În loc să aducă bani pentru Ţară, aduce bani la buget!!! Mie mi se pare că ăştia au creierul spălat! Nu mai comentez şi nu intru în polemică cu aceste persoane care au creierul spălat şi care nu-şi dau seama că resursele unice de petrol nu se dau din mână! O să spună că trebuia să le dăm pentru că străinii le exploatează mai bine şi ne dau şi nouă ceva la buget. Eu zic că ne dau 15 bani dintr-o sută, dar mă rog, dacă asta se vrea…”.

gt

Antonie Iorgovan despre masonerie

Antonie Iorgovan despre masonerie

Antonie Iorgovan declara cu un an inainte de moartea sa:

“Francmasoneria este in afara Constitutiei, in afara spiritului democratic si in afara valorilor care inalta fiinta umana”

“Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rând homosexualitatea, în al doilea rând – masoneria şi în ultimul rând – infracţionalitatea.”

“Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Dacă debarcarea lui Năstase nu este urmată şi de alte debarcări, nu am făcut nimic. Gaşca pătaţilor, aşa cum îi spun eu, ar fi bine să-şi pregătească glonţul pe ţeavă, că numai aşa mă vor putea opri. Ar trebui să-şi anunţe killerii că de acum încolo va fi care pe care”.

 

“Nici macar ei nu pot sa spuna ca sunt o formula democratica. Ei zic ca nu mai sunt o organizatie secreta, si ca au devenit discreta. Mai sa fie, nu, sunt in continuare o organizatie secreta.

Lucrurile sunt clare si din punctul meu de vedere masoneria in Romania, (nu stiu) cum o fi in alta parte, ne raportam la constitutiile din tarile respective, dar prin raportarea la Romania, Constitutia spune urmatorul lucru (articolul 40 aliniatul 4): Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.

Merg pe ideea ca ei, vezi Doamne, au devenit din discreti secreti, ba mai mult, un guvern al Romaniei intesat de masoni, pentru ca asta e rolul lor pe care il urmeaza ca sa ajunga sa controleze prin aceste mijloace si guverne, si parlamente, si justitie, si politie, si jandarmerie, si garda de la prefectura, si orice. Tot ce misca, tot ce zboara, tot trebuie sa fie controlat de masonerie. Daca se poate si divinitatea – nu exista Dumnezeu, exista ceva ziditorul sau cum il califica ei.

Am aflat insa, si se stie, ca un guvern al Romaniei a adoptat o hotarare prin care masoneriei i-a fost recunoscut statutul de utilitate publica. Eu m-am gandit sa spun ca este o hotarare de guvern clara impotriva Constitutiei, si chiar si impotriva legii. Este o batjocura. Oamenii aia de elita din cultura tarii cred ca se intorc in mormant cand citesc, sigur metaforic vorbind, listele masonilor de astazi. Este pur si simplu, aceasta asociere, cat am perceput-o eu in masonerie, cand vad si eu si se lauda unul si altul etc.

Am clienti, am tot felul de intalniri in teritoriu, si ma intalnesc ba cu unul si cu altul, si mi se atrage atentia: “aveti grija ca ala e mason, e mare in grad”, etc. Eu percep ca este un paravan la smecherii aceasta masonerie. De fapt este un paravan la mafii, la asocieri pana la urma, daca este sa cautam crima organizata, ea este foarte bine asezata in aceste structuri masonice.

Si acum dati-mi voie sa va fac urmatorul rationament mergand pe ideea ca nu intra masoneria in categoria organizatiilor secrete. Bun, o fi ea discreta, dar este anticonstitutionala chiar si asa fiind, pentru ca tot un text de constitutie spune urmatorul lucru – tot la 40. Aliniatul 2 spune asa – in primul rand, haideti sa vedeti aliniatul 1. Aliniatul 1 spune ca cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere, in alte forme, vezi Doamne, ar intra si masoneria. Bun. Dar in aliniatul 2 se spune urmatorul lucru: partidele sau organizatiile (deci n-am spus de care, organizatiile in general) care prin scopurile ori prin activitatea lor militeaza impotriva pluralismului politic (odata ce nu accepta pana la urma ca parlamentele sunt create pe jocul politic si vor sa controleze parlamente si guverne, e clar ca militeaza impotriva pluralismului politic) apoi, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii. hHaideti sa vedem de unde incep principiile statului de drept. Principiile statului de drept in Constitutie incep cu articolul 1. Ce se spune in articolul 1? Ca Romania este stat de drept democratic si social in care… si urmeaza o ierarhizare a valorilor supreme si garantate de Constitutia Romaniei. Prima valoare care este garantata este demnitatea omului, a doua drepturile si libertatile, a treia libera dezvoltare a personalitatii umane. Cum este posibil pe baza acestei legi fundamentale a Romaniei, sa promovam asemenea aberatii inchizitoriale? Este o reminiscenta a Evului mMediu, care sigur intr-un fel s-a mentinut si in dreptul modern. Asta legat de structurile ei si din cat am perceput eu din ceea ce am citit ca inseamna aceasta masonerie.

Vreau sa stiu si eu, ca profesor de drept public, ca om care vrea sa fie liber, cum anume o organizatie in care se promoveaza niste ritualuri, niste aberatii pana la urma, si care n-are niciun fel de legatura cu libera dezvoltare a personalitatii, ba dimpotriva, ca toata lumea stie ca din masonerie iesi numai cu picioarele inainte. Unde-i libera dezvoltare a personalitatii? Asa-zisa intrare in adormire, cum se spune, inseamna intrare in adormire pana la urma, adica te adorm ei, au grija ei pana la urma sa faca aceasta adormire. Deci cu alte cuvinte, sunt in afara constitutiei, sunt in afara spiritului democratic, sunt in afara valorilor care inalta fiinta umana. Fiinta umana trebuie sa se dezvolte in spiritul a ceea ce ne inalta ca oameni. A merge pe acele ritualuri care pana la urma ne coboara, ne duc in catacomnbe si ne indeparteaza de divinitate… de fapt, trebuie sa ne raportam foarte simplu la ceea ce a spus Kant: la legea morala, noi, si la cerul instelat deasupra noastra. Deci nu promoveaza asa ceva masoneria.”

Moartea lui Antonie Iorgovan, comanda masonica

 

ATENTIE, in urma acestui interviu in care prof. Iorgovan critica masoneria si masonii romani, a fost iradiat si omorat… la scurt timp dupa acest interviu…

Ce nu scria presa zilei – IORGOVAN INAINTE SA MOARA: “AM FOST IRADIAT!”

“Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Daca debarcarea lui Nastase nu este urmata si de alte debarcari, nu am facut nimic. Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care.”

Ce nu scrie presa despre moartea lui Antonie Iorgovan. Declaratia sa inainte de moarte: “Am fost iradiat!”

“Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Daca debarcarea lui Nastase nu este urmata si de alte debarcari, nu am facut nimic. Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care”

Senatorul PSD Antonie Iorgovan a murit in urma unui “cancer galopant”, care l-a transformat intr-un an, dintr-un om corpolent intr-o stafie. Decesul senatorului Antonie Iorgovan s-a produs joi dimineata, in jurul orei 3, la o clinica din Viena, in urma unui stop cardio-respirator pe fondul unui cancer de pancreas. Iorgovan a parasit pe 29 septembrie Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti pentru a pleca la o clinica din Austria, la cererea sa.

“Eu nu l-am facut homosexual pe Ilie Sarbu. Evident ca nu-l vedeam la homosexuali, dar categoric mi s-a confirmat ca este mason. Pai, daca este mason si Frunzaverde este tatal lor si ei merg in genunchi, cum pot ei sa fie vreodata adversari politici si sa sara la gatul lui Frunzaverde?”

Cititi mai jos supozitia lui Iorgovan privind moartea sa: IRADIAT! IRADIAT

Tumoarea maligna la pancreas a lui Antonie Iorgovan, diagnosticata acum un an, s-a extins, medicii afirmind ca, in acest moment, cancerul s-a generalizat. Cu doar citeva luni in urma, Iorgovan se bucura ca a reusit sa invinga intrucatva boala. Se zvoneste ca senatorul ar fi marturisit, in cadrul unei discutii cu citeva colege din Parlament, ca a cistigat, macar episodic, o batalie grea. Era bucuros de victoria sa in fata cancerului, dar, in acelasi timp, era convins ca nu boala il rapune treptat, ci complotul criminal. “Ma bucur ca inving nu boala, ci raul pe care mi l-au facut altii” – ar fi marturisit Iorgovan.

Intrebat de colege ce vrea sa spuna, de fapt, prin aceste cuvinte, senatorul a explicat ca e constient de faptul ca o astfel de boala este fatala. In cele din urma, senatorul ar fi pus punctul pe “i”: “Pai nu vi se pare ciudat ca toti care am fost la revolutie avem acum pro-bleme? Cu toti se intimpla ceva rau. M-au iradiat!”

Iorgovan a spus, in cadrul unui talk-show la B1TV, ca medicii care l-au tratat l-au informat ca boala sa a fost provocata de iradiere. “Boala mea, dupa toate calculele doctorilor, a plecat de la o iradiere… Deci, candva, mi s-a pus o bucatica de uraniu, nu mai mult, am intrebat si eu cit trebuie… atat, o bucata de uraniu, pe care ti-o pot atasa pe un scaun cind te duci la o conferinta”.(Surse: VIP, B1TV) 31/01/2007

Nastase si sustinatorii sai – o gasca de homosexuali

de Marius Pirlea , Beatrice Nechita Senatorul PSD Antonie Iorgovan a afirmat ca din gasca lui Nastase fac parte deputatul Eugen Bejinariu, fostul ministru al agriculturii Ilie Sarbu, fostul secretar general al guvernului Serban Mihailescu, fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon, presedintele CJ Vrancea, Marian Oprisan, si Gabriel Oprea. Senatorul PSD Antonie Iorgovan a facut, vineri, la Craiova declaratii incendiare, tinta principala fiind fostul premier Adrian Nastase.

Iorgovan a declarat, intr-o conferinta de presa, sustinuta dupa lansarea cartii sale “Tratat de drept administrativ”, ca Adrian Nastase isi alegea oamenii dupa anumite criterii, printre acestea numarandu-se “apartenenta la homosexualitate si masonerie”. “Demisia lui Nastase este o demisie intarziata.

Ar fi trebuit sa se produca mai de mult. Demisia lui Nastase este inceputul sfarsitului pentru anumiti oameni si un anumit mod de a face politica in PSD si in alte partide. Nastase si gasca lui sunt expresia de cumetrie dintre politica si matusa Tamara. ”

“Este exact ceea ce nu trebuia sa existe ca imagine pentru social-democratie. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand – masoneria si in ultimul rand – infractionalitatea. Cum pot fi numite persoanele care se ocupa cu traficarea functiilor, daca nu infractori”, a spus Iorgovan. “Criteriul de promovare in gasca era homosexualitatea. Acesta nu ar fi fost relevant din punct de vedere politic, dar e relevant pentru ca au ascuns aceste lucruri”, a punctat Iorgovan.

Senatorul PSD a afirmat ca din gasca lui Nastase fac parte deputatul Eugen Bejinariu, fostul ministru al agriculturii Ilie Sirbu, fostul secretar general al guvernului serban Mihailescu, fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon, presedintele CJ Vrancea, Marian Oprisan, si Gabriel Oprea.

Iorgovan a spus ca toti acestia ar trebui sa se retraga din partid. “Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Daca debarcarea lui Nastase nu este urmata si de alte debarcari, nu am facut nimic.

Gasca patatilor, asa cum ii spun eu, ar fi bine sa-si pregateasca glontul pe teava, ca numai asa ma vor putea opri. Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care”, a conchis Iorgovan. (Hotnews, Adevarul)

Sedinta despre “homosexualii din PSD”

“Homosexualii lui Nastase” sar la gitul lui Antonie Iorgovan. Geoana il ameninta cu represalii pe controversatul senator PSD, iar acesta face un pas inapoi

Acuzatiile senatorului PSD Antonie Iorgovan, potrivit caruia Adrian Nastase se afla in fruntea unei “gasti” al carei criteriu de apartenenta “a fost homosexualitatea, masoneria si infractionalitatea”, au agitat si mai tare apele involburate din PSD. Deputatul PSD de Suceava, Eugen Bejinariu, nominalizat impreuna cu Ilie Sirbu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agaton si Serban Mihailescu, sustine ca senatorul Antonie Iorgovan, este “o lichea politica”, aratind ca acesta “mai vorbeste in calitate de membru PSD” doar ca urmare a ingaduintei de care a dat dovada Adrian Nastase. Bejinariu a ca “Iorgovan este o lichea politica, cu palmares in activitatea de destabilizare a organizatiilor judetene, cum sunt cele din Prahova sau Caras Severin”. Vicepresedintele PSD Ilie Sirbu a declarat ca, daca Antonie Iorgovan va prezenta dovezi prin care sa ateste acuzatiile pe care i le-a adus ca ar fi homosexual, mason sau infractor, va parasi PSD, in caz contrar Iorgovan fiind cel care va trebui sa plece din partid. La rindul sau, liderul PSD, Mircea Geoana, s-a declarat “profund indignat” de declaratiile lui Antonie Iorgovan, precizind ca acestea vor fi discutate in cadrul sedintei de astazi a Biroului Permanent al partidului. Iorgovan a intors-o ca la Ploiesti Senatorul PSD a respins simbata “interpretarea” data declaratiilor sale precizind ca n-a vorbit despre Nastase ca persoana, “ci despre o filozofie, o mentalitate, un stil de lucru, o realitate a guvernarii, legata de Nastase”. Antonie Iorgovan a sustinut ca, de fapt, prin afirmatiile sale a atacat doar un stil de promovare a oamenilor in sferele decizionale esentiale, bazat pe servilism. El a precizat ca nu l-a facut pe Nastase homosexual, ci a spus doar ca “este de notorietate in partid si lucrurile notorii nu se mai probeaza”, existind o “vorba uzuala”, potrivit careia nu puteai ajunge intr-o functie, daca nu erai homosexual, mason sau bisnitar. (Ziarul de Iasi) Data publicarii: 20/03/2006

Iorgovan se ia de “gasca de homosexuali” a lui Nastase

Iorgovan a declarat, ieri, intr-o conferinta de presa la Craiova, ca demisia lui Adrian Nastase de la conducerea partidului si a Camerei Deputatilor este tardiva, din punctul sau de vedere, si ca odata cu plecarea lui Nastase s-a incheiat un capitol in istoria partidului. “Este o demisie intirziata. Consider ca trebuia sa se intimple mai demult, de cind domnul Nastase a pierdut alegerile generale. O data cu Nastase nu pleaca un om, ci o mentalitate, un mod de a face politica”, a declarat Iorgovan. El considera ca fostul presedinte executiv al PSD era inconjurat de o “gasca” ce a incercat sa acapareze puterea in partid. “Nastase si gasca lui sint expresia de cumetrie dintre politica si matusa Tamara. Este exact ceea ce nu trebuia sa existe ca imagine pentru social-democratie. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand masoneria si in ultimul rand infractionalitatea”, a declarat Iorgovan. Intrebat cine sint persoanele care fac parte din “gasca lui Nastase”, senatorul a spus: “Unii din membrii Guvernului condus de Nastase, precum Ilie Sirbu, Eugen Bejenariu, Gabriel Oprea, iar in teritoriu este increngatura de la Caras-Severin, in frunte cu Ion Mocioalca. Mai sint cei carora li se spunea Miki Spaga sau Spagaton”. Iorgovan avertizeaza ca toti cei care sint “patati” urmeaza sa fie debarcati din PSD. ” Ar trebui sa-si anunte killerii ca de acum incolo va fi care pe care”, a mai spus Iorgovan.(Ziarul de Iasi) Data publicarii: 18/03/2006

Iorgovan da socoteala la partid pentru declaratiile despre ‘gasca de homosexuali’

Senatorul PSD Antonie Iorgovan a respins, sambata, la Resita, „interpretarea” data declaratiilor sale facute la Craiova, cu o zi in urma, precizand ca n-a vorbit despre Nastase ca persoana, „ci despre o filozofie, o mentalitate, un stil de lucru, o realitate a guvernarii, legata de Nastase”. (Gandul) 20/03/2006

Iorgovan recidiveaza – Sarbu e mason, nu homosexual

Dat afara din PSD dupa ce a declarat ca Nastase a fost inconjurat de o gasca de homosexuali, masoni si infractori, senatorul Antonie Iorgovan si-a intetit aseara atacurile, avandu-l ca tinta pe vicepresedintele Ilie Sarbu, care ar fi nu homosexual, ci mason. “Eu nu l-am facut homosexual pe Ilie Sarbu. Evident ca nu-l vedeam la homosexuali, dar categoric mi s-a confirmat ca este mason. Pai, daca este mason si Frunzaverde este tatal lor si ei merg in genunchi, cum pot ei sa fie vreodata adversari politici si sa sara la gatul lui Frunzaverde?”, a declarat Iorgovan intr-o conferinta la Ploiesti. Spunand ca Sarbu este “mana dreapta a lui Frunzaverde”, Iorgovan i-a cerut acestuia sa aleaga daca face politica sau “ii duce tava sefului de cuib”. Senatorul a opinat si ca ramanerea lui Adrian Nastase in PSD nu este “oportuna”. (Oana Stancu, JURNALUL NATIONL)25/03/2006

Rasvan Popescu (GDS – CNA) I-a facut ferparul din martie 2006 in Revista “22”

LEPADAREA DE IORGOVAN

Rasvan Popescu

In galeria personajelor de tranzitie, o figura trista o face Antonie Iorgovan. Il inscriu in aceasta categorie nu doar pentru ca este considerat “parintele” unei Constitutii depasite, dar si pentru ca partidul sau pare decis sa se lipseasca de asa parinte.

Declaratia sa recenta, in care Nastase isi alegea colaboratorii pe criterii de infractionalitate, masonerie si homosexualitate, a revarsat paharul. Liga Pro Europa l-a reclamat la Consiliul pentru Combarea Discriminarii. Au sarit in sus toti cei vizati: Eugen Bejinariu, Gabriel Oprea, Dan Matei Agathon, Marian Oprisan. Ilie Sarbu a zis ca-l ia de par si-l bate in plenul Senatului, sa-l vada toata lumea. Doar Iliescu l-a aparat. Este “impardonabil” ce a facut Iorgovan, dar excluderea i se pare cam mult. Lasa c-o sa-l judece el in Consiliul de Integritate Morala, intr-o buna zi. Conducerea superioara de partid s-a mai inmuiat, totusi, “i-a retras complet sprijinul politic”. Iorgovan s-a conformat si a demisionat din functia de secretar al Senatului. Era insa prea tarziu. Comitetul judetean Caras-Severin l-a exclus din PSD pentru grave prejudicii de imagine. Iorgovan n-a recunoscut caracterul statutar al excluderii. Nici el si nici mica filiala Sichevita, unde Iorgovan era inscris. Zilele trecute Iorgovan inca vorbea ca un membru PSD despre soarta social-democratiei si incerca sa se vada cu Sorin Oprescu, seful organizatiei Bucuresti, sub aparenta unui proces in care il apara pe acesta. Se pare ca, alungat pe usa organizatiei judetene Caras-Severin, Iorgovan ar putea sa se intoarca pe fereastra altei organizatii. Nu sunt specialist in statutul PSD, dar asa s-a pus problema si cand se vehicula ideea excluderii lui Nastase de la Bucuresti si s-a oferit sa-l primeasca filiala Dambovita. Era gata sa-i deschida si-un birou pentru audiente. Dupa acest rationament, un parlamentar exclus din organizatia pe care a reprezentat-o in alegeri ar putea face turul Romaniei, ca senator-itinerant, revenind in partid pe unde prinde un geam deschis. Chit ca nici unul, dar absolut nici un cetatean al judetului respectiv nu l-a votat.

Pe cat de ambiguu este acest statut, pe atat de confuza s-a dovedit opera capitala a domnului Iorgovan. Media a facut din el “parintele Constitutiei”, lasand in umbra contributia unui Ion Muraru, seful Catedrei de Drept Constitutional, si a altor specialisti in domeniu. Insa felul impetuos de a fi, gura mare si statutul de senator independent l-au scos in fata pe Antonie Iorgovan. S-a speculat atunci ca el ar fi fost distribuit in acest rol de Ion Iliescu, tocmai pentru a juca mai convingator partitura autorului impartial al legii noastre fundamentale. Sa nu uitam ca este vorba de Constitutia prin care se impart puterile intre primul presedinte, vechiul activist reciclat Ion Iliescu, si grupul lupilor tineri ai premierului Roman. Ea nu a functionat decat pe hartie, ca un fel de certificat democratic, bun pentru Occident. In fapt, cand presedintele a intrat in conflict cu guvernul, conturile s-au reglat cu minerii. Caracterul de Executiv bicefal, cu un cap la Palatul Victoria si altul la Cotroceni, a ramas consacrat, generand frictiuni permanente intre toti presedintii si premierii lor. Iata de ce o iau ca pe o ironie fina ori de cate ori prim-ministrul Tariceanu caracterizeaza drept “institutionala” relatia lui cu Traian Basescu.

La fel de nefunctional este caracterul de “stat national” inscris in Constitutie, intr-o tara cu milioane de minoritari si cu doua grupuri care ii reprezinta in parlament. A indus tensiune in raporturile cu comunitatea maghiara si nici nu a inchis vreodata tema autonomiei.

Totusi, asa cum a fost, momentul elaborarii Constitutiei a insemnat pentru Iorgovan rolul vietii sale. Mai departe n-a facut decat sa coboare in ochii opiniei publice. Masiv si vesnic pus pe harta, cu un limbaj de peluza, Iorgovan si-a autodistrus soclul pe care soarta l-a cocotat o clipa, pana n-a mai ramas nimic. Ca avocat, a aparat cu succes tot felul de infractori, atragandu-si supranumele de “tatal hotilor”. Ca un jucator care a avut noroc o data in viata, Iorgovan a continuat un joc care nu era pentru el, pana a pierdut tot. Pe mana lui, nu pentru ca se schimbase norocul. S-a vorbit despre o criza de identitate, Iorgovan nu mai stie cine e. Sa ti se spuna “parintele Constitutiei” si pana la urma “tatal hotilor” este o contraperformanta greu de egalat. Orbit, Iorgovan a protestat vehement atunci cand avocatilor parlamentari nu li s-a mai permis, de teama traficului de influenta, sa pledeze in procese penale. Ca figura politica, a reusit sa coboare si mai jos. El s-a remarcat printr-o agresivitate verbala iesita din comun la adresa fostului presedinte, Adrian Nastase, cand acesta a incercat o primenire a vechii garzi. Nastase s-a aparat cu amenintari niciodata duse pana la capat si revanse ieftine, gen “Iorgovan are probleme cu neuronii”. Succesorul lui Nastase a avut parte de acelasi tratament, reforma institutiei parlamentului, propusa de acesta, fiind taxata ca cea mai mare idiotenie. Spilcuitul Mircea Geoana, proaspat picat din diplomatie, s-a dovedit la fel de inadecvat in fata stilului de mahala politica. Iorgovan a scapat cu carnetul intreg pana de curand, cand a sarit calul pentru a treia oara.

Excluderea lui Iorgovan, daca va ramane definitiva, n-are nici o noima politica, el fiind un rebel fara cauza. Iorgovan este inlaturat impotriva curentului, care curge in sensul indepartarii preventive a fidelilor lui Nastase. Ne-am fi asteptat ca Iorgovan sa se inscrie firesc in tabara anti-Nastase. In felul lui, a si incercat sa o faca. A ridicat glasul si a tunat spre adversari: gasca de masoni, infractori, homosexuali! Pentru o clipa s-a lasat o tacere jenata, ca in birturile de cartier cand cineva se rasteste la bocanci. Pe urma l-au dat afara.

Sursa: sitadeasa.wordpress.com 5

 

ROMÂNIA DUPĂ 20 DE ANI: Am fi putut hrăni toată Germania, dăm de mâncare la doar un sfert de Românie

După două decenii de capitalism, agricultura României poate hrăni doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care ar putea produce pentru 80 milioane de persoane. Este cel mai mare eşec al tranziţiei. Citiţi de ce am ajuns din mândrul „grânar al Europei” importator de mâncare într-o analiză capital.ro din seria „România după 20 de ani”. România realizează doar 10% din potenţialul său agricol şi importă aproape trei sferturi di

După două decenii de capitalism, agricultura României poate hrăni doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care ar putea produce pentru 80 milioane de persoane. Este cel mai mare eşec al tranziţiei. Citiţi de ce am ajuns din mândrul „grânar al Europei” importator de mâncare într-o analiză capital.ro din seria „România după 20 de ani”.

 

România realizează doar 10% din potenţialul său agricol şi importă aproape trei sferturi din necesarul intern de alimente. Din mare producător agricol, ţara noastră a ajuns să aibă o agricultură de subzistenţă, care nu poate asigura hrana propriilor cetăţeni.

„În 20 de ani s-a reuşit neutralizarea celui mai important factor competitiv al României – agricultura. De la o agricultură de suport s-a ajuns la una de subzistenţă. Agriculura este cel mai mare eşec al perioadei de tranziţie”, spune analistul economic Mircea Coşea.

În ciuda faptului că ar putea hrăni 15% din populaţia Uniunii Europene, agricultorii români nu pot asigura alimentele de strictă necesitate decât pentru un sfert din populaţia României. Aceasta în condiţiile în care potenţialul agricol al ţării noastre ar permite asigurarea hranei pentru 80 milioane de persoane, iar UE are 500 de milioane de locuitori.

„Noi nu suntem în stare să producem pentru populaţia ţării. În loc să exportăm şi să fim o forţă pe piaţa agricolă europeană, am ajuns să mâncăm de la carne, până la legume şi fructe aduse din străinătate. Şi pentru a fi şi mai rău, produsele importate sunt de slabă calitate, mai ales în comparaţie cu cele româneşti. Românii sunt infometaţi pentru că agricultura a fost neglijată”, consideră Culiţă Tărâţă.

Potrivit datelor oficiale, zonele rurale din România acoperă 87% din teritoriul ţării, cuprinzând 45% din populaţie, adică 9,7 milioane de locuitori. Având o suprafaţă agricolă de 14.741,2 mii de hectare (sau 61,8% din suprafaţa totală a ţării), România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală şi de Est.

Agricultura ne putea salva din criză

Analiştii economici, politicienii şi oamenii de afaceri din domeniul agricol sunt de acord că România nu a ştiut să folosească potenţialul de care beneficiază şi că autorităţile au făcut multe greşeli în ultimii 20 de ani. În primul rând, au ignorant agricultura, considerându-o un domeniu marginal, când de fapt era printre primele sectoare care trebuiau dezvoltate pentru ca economia în ansamblu să funcţioneze bine pe termen lung.

„La cât pământ are România şi la ce producţie agricolă ar fi putut obţine dacă se investea serios în acest domeniu, ţara noatră trebuia să treacă fluierând peste această criză economică. Dacă aveam agricultura bine pusă la punct, pământul era cultivat şi aveam o strategie de valorificare a producţiei agricole şi zootehnice, România se afla acum printre fruntaşele Europei, cu un PIB bine alimentat”, explică Culiţă Tărâţă, unul dintre principalii agricultori din ţară.

România se putea salva din criză dacă avea o producţie agricolă mare pe care să o exporte. „Acum nu mai trăiam cu teama că nu putem asigura hrana celor 22 de milioane de locuitori. Aveam posibilitatea de a vinde altora alimente şi de a avea bani pentru a scăpa cu bine din criză”, crede Valeriu Tabără.

Pământul, principalul atuu ratat

Principala greşeală făcută a fost de neglijare a principalului element care trebuia valorificat – pământul.
„Nu mai există nicăieri în lume atâta risipă de teren arabil ca la noi. Fie pământul este lăsat nelucrat, fie este transferat în intravilan pentru a se construi diverse, de la case la mall-uri. Am fost în multe zone ale lumii şi peste tot oamenii sunt interesaţi să folosească şi ultima bucăţică de pământ pentru a-l cultiva şi a obţine produse agricole. Numai la noi terenul agricol a ajuns o bătaie de joc”, acuză Tabără.

Primul pas care trebuia făcut după Revoluţie a fost ratat, spun specialiştii. Dacă împroprietărirea avea loc rapid şi fără imixtiuni, situaţia terenurilor era clară şi oamenii se puteau ocupa de agricultură. Dacă problema proprietăţii era rezolvată mai repede, agricultura ar fi fost un domeniu profitabil şi nu doar unul cu potenţial extraordinar. S-a ajuns acum în situaţia în care terenul este mult prea fărâmiţat pentru a se putea face o agricultură performantă.

„A durat prea mult rezolvarea problemei proprietăţilor. În plus, privatizarea fostelor IAS-uri s-a făcut fără să se pună în mâna prorietarilor şi mijloacele de utilizare a pământului”, a arătat Tabără.

Aproape jumătate din suprafaţa totală şi din efectivul total de animale se află în exploataţii de subzistenţă, care acoperă 45% din suprafaţa agricolă a României, reprezentând 91% din numărul total de ferme. Majoritatea exploataţiilor au sub 5 hectare de teren, având în medie 1,63 hectare, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.

Majoritatea acestor exploataţii de subzistenţă nu sunt nici măcar considerate ferme. Condiţia preliminară pentru a fi înregistrat în Registrul Fermelor şi pentru a beneficia de subvenţii europene este aceea de a lucra cel puţin un hectar de teren, compus din parcele care nu sunt mai mici de 0,3 hectare.

Analiştii economici spun că mediul rural în general a fost neglijat, nefăcându-se nici un fel de investiţii. „Nu s-a făcut nimic. Ruralul românesc s-a transferat la urbanul din Spania şi Italia. Sunt necesare servicii alternative în mediul rural, este nevoie de altceva decât agro-turism”, crede Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată.

În plus, produsele româneşti nu beneficiază nici de o piaţă de desfacere bine reglementată şi nici de promovare. „Nu s-a reuşit crearea unei pieţe a pământului, dar nici a unei pieţe de desfacere a produselor. În plus, nu există o reţea de depozitare, prelucrare, de punere în valoare şi de distribuţie a produselor”, susţine Coşea.

 

ww

Faliment ROMÂNIA!116

Zilele trecute am aflat că Filantropia Ortodoxă din Alba Iulia, a fost finanțată de Consiliul Județean în anul 2011 cu suma de 200 milioane lei vechi, in vederea achiziționării a 6 costume de scafandru. Intradevăr aceste costume au fost achiziționate dar incă nefolosite…probabil fețele bisericești și-au luat o masură preventivă în eventualitatea unui POTOP!… Este un exemplu minor intradevăr dar foarte concret pentru cei care se intreabă de ce azi România e in pragul FALIMENTULUI?

 

Intr-un raport cu privire la componența rezervei international a României din 2007, se relevă faptul incredibil că această rezervă la data respectivă era constituita din: 7% aur, 20% rezeve in valuta si 73 % Titluri de valoare, cu alte cuvinte BNR-ul a dat bani împrumut americanilor pe un termen lung si o dobânda mica pentru ca apoi sa contracteze bani de la Bănci Comerciale Străine respective FMI cu dobandă mare sip e termen scurt…așa ceva se poate numi fără de păcat POLITICĂ FALIMENTARĂ. Și iata-ne după 6 ani intr-o situație care nu face altceva decât sa confirme politica susamintită!

Cât are de plată România?

Guvernul minte de îngheață apele. Pe toate televiziunile, conduse de știți voi cine și cei ce încă nu ați aflat citiți cu incredere http://monitorulab.ro/demolarea-romaniei-cutremur-la-comanda/, auzi ca România, trebuie sa plătească 13 miliarde de euro in 4 ani. E fals! Cifra reală e mult mai mare:

Guvernul ne aruncă in ochi, doar datoria către FMI (5 mld euro) si Uniunea Europeana (1.5 mld euro). Dar astea sunt cele mai mici! In realitate, România se împrumuta zilnic, 500 de euro pe secunda, pentru cheltuieli curente. Nu de la FMI, ci de la băncile comerciale străine. Acolo e grosul datoriei statului! Păi banii ăștia, credeți ca sunt cadou? Dimpotrivă, sunt bani pentru care plătim dobânda și nu tocmai una mică!

17 miliarde de euro, despăgubiri dictate de CEDO pentru abuzurile statului (proprietăți confiscate de comuniști înainte de 1989, sau decizii ilegale ale tribunalelor după 1989). Aceste despăgubiri trebuiau plătite de ani de zile, dar România a cerut sa i se permită o întârziere la plata. Iar termenul de grație se termina acum, in 2013.  Guvernul se face ca a uitat. Probabil se poate negocia un nou termen dar cu ce la schimb, cu CFR Marfa, cu OLTCHIM…cu ce?

4 miliarde de euro, deficitul sistemului de pensii.

3 miliarde de euro, deficitul sistemului de sănătate.

Atât pensiile cat si sănătatea au fost acoperite pana acum, tot din împrumuturi. Acum nu mai e posibil: pentru cadobânzile la împrumuturile vechi au devenit atât de mari, încât tot ce împrumuta România astăzi se duce pe plata dobânzilor.

Cine credea ca datoriile statului pot fi rostogolite la infinit, e nebun: pentru ca orice împrumut are si o…dobânda. Când dai înapoi un împrumut, dai mai mult decât ai împrumutat! Tot mai mult!

Pe ce s-au dus zeci de miliarde de euro?

Simplu: pe nivelul de trai al românilor. Intre 2007-2012, românii au cheltuit mult mai mult decât au castigat. Adică au trăit mult mai bine decât meritau.

Cum au reușit românii asta? Prin împrumuturi. Cum au reușit sa obțină brusc împrumuturi masive, din 2007? Prin intrarea in UE. In clipa in care a devenit membră UE, României i s-au deschis larg porțile creditului.

material oferit de Radu Roncea

Sursa: monitorulab.ro

Cautari recente:

Romania, o tara pe cale de disparitiehh

 

ONU anunță: România o să dispară, ca țară, în jurul anului 3200.

Suntem în top 10 țări care vor dispărea cel mai repede. În fiecare lună, numărul locuitorilor scade cu 6-7.000 de persoane, echivalentul unui oraș mic precum Herculane, Azuga sau Sinaia. Se nasc prea puțini copii, numărul bătrânilor este prea mare, emigrarea este sport național. Probleme pe care deja le știm, dar nu sunt nici pe departe de natură să ne îngrijoreze.

Naționalismul este un concept pe care îl regăsim mai degraba la cei mai în vârstă, care au trecut prin război. Aparent, nici măcar cei care au trecut prin Revoluție, conceptul de “țara noastră” nu pare să aibă valoare. Acum, „eliberarea” din ‘89 pare să se traducă strict prin dreptul de a munci și, dacă se poate, cel de a trăi în afara granițelor. Copiii români se nasc, dar nu în țară. Tinerii români își fac familii, dar nu în țară.

Un fenomen atât de puternic de răspândire, în întreaga lume,a unei nații, mai rar. Adică italienii au invadat America, într-un moment similar. Polonezii, Germania. Noi însă, suntem peste tot! Am dus doctori în Italia, IT-iști în State, bucătari în Franța…hoți profesioniști peste tot în lume.

Acum, se vorbește despre faptul că, în următorii câțiva ani, vom rămane doar 18 milioane de locuitori. Și totuși, la cât de ușor ne adaptam, chiar și oficialii ONU au calculat că vom rezista bine exctincției.

Multe dintre țările la care ne uităm cu respect, țări solide, lideri notorii ai tuturor timpurilor, precum Germania, Rusia, Japonia, Italia sau Spania, nu vor mai apuca să prindă următorul mileniu. Potrivit clasamentului, primele 10 țări care vor dispărea sunt Macao, Hong Kong, Bosnia, Rusia, Malta, Slovacia, Singapore, România, Ungaria si Macedonia.

De cealaltă parte, Statele Unite, Insulele Virgine, Santa Lucia, Tunisia, Franța, Coreea de Sud, Azerbaidjan, Australia, insulele Antile și Norvegia vor dispărea ultimele.

Sursa: imopedia.ro

Asasinarea lui Eminescu – Adevăruri tulburătoare jjj

 

Daniel Roxin: Genialul Mihai Eminescu, cel care lupta cu îndârjire pentru Transilvania și unirea românilor într-o Dacie Mare, NU a înnebunit și nici nu a fost bolnav de sifilis.

Mihai Eminescu a fost victima unui asasinat politic ordonat de Imperiul Austro-Ungar și Germania și executat de trădătorii din România. El a fost sacrificat pentru că forțele externe doreau să impună României o alianță cu Imperiul Austro-Ungar și renunțarea definitivă la Transilvania, un lucru căruia Eminescu i se opunea cu toată ființa.

Aflați adevărul despre asasinarea lui Eminescu, alături de invitații mei: prof. univ. dr. Nae Georgescu, eminescolog, și George Roncea, jurnalist la ziarul Curentul.

Cautari recente:

Inrobirea Romaniei prin Indatorare 

 

Comentarii preluate de pe You Tube:

“Iti multumesc ca prin purul adevar spus de tine m-ai facut sa plang de durere si de dorul tarisoarei noastre jefuita la drumul mare de conducatorii nostrii! Nici Gheorghiu Dej si nici Ceausescu nu ne-a vandut tara,cinste lor,dar au platit cu viata!GH. Dej iradiat la rusi,Ceausescu tradat si executat…de cine? Sangele eroilor nostri le-au dat dreptul sa ne vanda? categoric NU! Rasplata este sa nu-i mai votam!

Hotii de la guvern ne-au vandut tara, avem deja peste 70 de miliarde de Euro DATORIE! o parte din tara e deja cumparata!!! O sa ne ia astia din UE (masonii si evrei care ne conduc din umbra)si muntii si campiile! totul! De ce credeti ca UE ne-a desfiintat armata!? Nu va dati seama ca suntem fara aparare? Orbilor! Hotilor de guvern! Ati vandut o tara cu o istorie scrisa cu sangele eroilor si al sfintilor! Rusine! Oricum,nu veti trai vesnic… va veti primi rasplata….

Intr-adevar eram o tara de invidiat datorita lui Gheorghiu Dej si Ceausescu, pe care pusesera ochii marile puteri ,pe Gh.Dej l-au iradiat rusii, iar pe Ceausescu l-au tradat si executat, noi devenind saraci, sclavi, inrobiti dar platitori!

Asta datorită lui Ion Iliescu ,Petre Roman,Basescu şi alţi trădatori…

Poporul să pună mîna pe ei şi să-i dea jos de la putere,judecaţi şi puşi în temniţă sa nu ne lasam tradati si vinduti de niste gunoaie de oameni fara scrupule care ne rid in fata.Ce oameni sintem noi de nu avem demnitatea sa ne rasculam impotriva tradatorilor … tradatori trebuie sa piara din tara noastra si nintre noi…”

Sursa: romanidiaspora.blogspot.com

 

 

Identitatea nationala la romani9

IDENTITATEA LA ROMÂNI

Globalizarea tinde să domine lumea, dar se remarcă totodată, aproape pretutindeni, că popoarele îşi păstrează caracteristicile, adăugând doar într-o oarecare măsură componenta „globală”. Nici englezul, nici germanul, nici francezul n-au renunţat la trăsăturile lor specifice şi cu atât mai puţin americanul, deşi Statele Unite s-au constituit doar cu mai puţin de două veacuri şi jumătate în urmă.

Polonezul şi ungurul ne pot servi de model de trăinicie naţională; chiar atunci când s-au stabilit pe alte meleaguri, ei îşi conservă conştiinţa apartenenţei lor etnice şi în nu puţine cazuri chiar şi limba, după o succesiune de mai multe generaţii.

Ei îşi slujesc solul natal cu dăruire, chiar când vieţuiesc la mii de kilometri de el. Prin contrast, foarte mulţi români dau dovadă de o adaptabilitate excesivă şi, de asemenea, renunţă la „zestrea” lor cu o seninătate desăvârşită.

Fără îndoială acest comportament rezultă, în primul rând, dintr-o lipsă de educaţie identitară. Care era conştiinţa colectivă a românilor cu un veac în urmă şi care este astăzi? Dar care era educaţia? Ce ţi se spunea acasă, dar la şcoală?

Eu însumi sunt „un produs” al perioadei interbelice şi amintirile îmi sunt limpezi.

Eram în euforia marii împliniri din 1918 şi aşa eram crescuţi. În clasă se cânta imnul naţional, se înălţa steagul ţării, marile împliniri naţionale – unirea cea mică, independenţa şi unirea cea mare – erau comemorate în fiecare an, iar acasă ni se povestea „istoria mică” – implicarea membrilor familiei şi a apropiaţilor în procesele istorice prin care trecuseră românii.

Sentimentele naţionale reprezentau o dominantă a existenţei şi pentru mine au rămas neştirbite şi cu ele, nedespărţit, am trecut prin viaţă. Mi-au fost reazăm şi neîncetat îndemn prin atâtea timpuri grele.

Au trecut de atunci trei sferturi de veac. Generaţiile de după mine n-au mai beneficiat de acea educaţie, ci, dimpotrivă, nu rareori, au fost supuse unei contra-educaţii naţionale, cum din păcate şi de neînţeles se întâmplă până şi astăzi!

Istoria este marginalizată ca materie de învăţământ, „miturile” noastre sunt vânate cu înverşunare şi asistăm la o altă deformare a trecutului, în aşa fel ca înaintaşii noştri şi faptele lor să fie înfăţişate minimizant, vedetizându-se cu stăruinţă aspectele negative şi lăsându-se în penumbră cele pozitive, ceea ce nu se face însă cu istoria universală, cu istoria celorlalţi!

Copiii şi tinerii noştri nu sunt crescuţi cu sentimentul dominant al identităţii lor. De mici ei nu mai sunt ai României, ci aceasta nu mai reprezintă pentru mulţi dintre ei – mai ales în mediul urban – decât o simplă escală în drumul lor către în afară. Odată cu identitatea se destramă naţiunea şi ţara îşi pierde fiii pe care îi formează cu jertfe pentru alţii.

Este una dintre problemele cele mai grave, pe lângă atâtea altele, prin care trecem.

Nu se cuvine să lăsăm mai departe ca valul nepăsării să ne împiedice mersul înainte şi să ne întunece viitorul !

autor: acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti
CLIPA
, cea mai veche revista romaneasca din Statele Unite aflata in circulatie.

 

Sursa: cersipamantromanesc.wordpress.com

ARO – Disparitia unui simbolwq

Maşina care s-a aflat în top 5 maşini de teren vândute in lume a devenit subiectul unui experiment eşuat în lungul şir de privatizări din România post-decembristă, se arată în emisiunea “România, te iubesc” de la Pro TV.

ARO, un brand al României, este acum adânc îngropat sub ziduri dărăpănate şi hale care stau să cadă. Totul a fost ras de pe faţa pământului, furat sau vândut la fier vechi. Chiar dacă păşeşti pentru prima dată în Muscel, îţi dau lacrimile când vezi ce-a rămas în urmă.

Singurii care păstrează viu spiritul ARO sunt localnicii. Dan este din Câmpulung şi unul din mulţii pasionaţi de maşinile 4X4 autohtone. În fiecare week-end, fie vară, fie iarnă, se aruncă în bolizi şi dă o tură pe drumurile accidentate din jurul Muscelului.

Dan spune că am fi putut merge aproape pe oriunde cu un ARO, că o maşină japoneză sau o maşină americană poate nu ar fi urcat pe unde urcă un ARO. “Eu sunt fan înnrăit ARO. Eu zic că este cea mai bună maşină de teren, peste toate maşinile de teren, şi de întreţinut, şi cum urcă, adică performanţele ei de teren”, a mai spus el.

Gigi Moiceanu, este la fel de pasionat de ARO. Primul ARO şi l-a făcut cu mâna lui. “Am luat o maşină casată şi şurub cu şurub am demontat-o, am remontat, grunduit, vopsit, aceea a fost prima mea maşină, un ARO modelul 243, după care am avut şi ARO model 244, cu model de Câmpulung, cu model de Braşov”.

 

Judetul Gorj – Politia si SRI-ul au pierdut lupta impotriva clanurilor interlope tiganestinn

 

Dl colonel Catalin Peptan, fostul sef al SRI Gorj, actualul sef al SRI Timisoara, specialistul SRI-ului care se lupta din greu cu ” teroristu’-extremistu’ ” de pe Facebook. Dansul nu stia nimic despre mafia tiganeasca din Gorj, habar nu avea cum au ajuns tiganii interlopi la averi de zeci de milioane de euro, probabil ca si dansul era plecat in deplasare la Budapesta ca sa fie atrenat de FBI. Dl colonel, ca un brav ofiter al SRI-ului, stie destul de bine ca domnii George Maior si Florian Coldea sunt masoni, asa ca se preface ca ploua cand publica articole despre ” pericolul extremist “. Dl Peptan nu pomeneste nimic de faptul ca Andres Breivik, bolnavul psihic din Norvegia, era mason ! Desigur, poate auzea sefii de la Bucuresti si-l trimiteau sa se lupte cu ” teroristii ” pe la Sighetul Marmatiei. Asta este datoria SRI-ului: sa-i manipuleze pe romani si sa bage groaza in ei cu ” terorismul extremist “. Dle colonel Peptan, speram din tot sufletul ca la Timisoara o sa gasiti destui ” teroristi extremisti ” pe care sa-i monitorizati cu cea mai mare atentie. Fereasca bunul Dumnezeu, sa nu care cumva sa va apucati sa monitorizati mafia tiganeasca din centrul Timisoarei, nu, nu, ei nu reprezinta niciun pericol pentru tara aceasta, eventual sa mai accesati cateva sute de mii de euro de la bugetul statului pentru ai monitoriza si pe ” teroristii ” din Serbia, ca deh, doar sunteti angajat al Serviciului Romano-American Masonic de Informatii. Dle Catalin Peptan, dvs ati fost mutat la Timisoara din cauza dlui Florin Pavel, primarul comunei Pestisani ( prietenii stiu de ce ). Magarilor, sa va crape obrazul de rusine, ati transformat biata tara intr-o cloaca de mafioti si interlopi, au ajuns bieti romani sa tremure de frica tiganilor interlopi si voi stati cu burta in sus si nu miscati un deget. Unde este cinstea voastra de ostasi romani cand TARA NOASTRA este batjocorita in halul acesta?

 

mn

 

999

Scrisoare deschisă poporului român transmisă de arhimandritul Iustin Parvu

 

POPOR ROMÂN

” Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.

De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.

Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat? Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. Tu taci;

Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile ” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci.
Tu taci;

Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;

2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise ” la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;

3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci;

Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci;

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci;

În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci;

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine. Tu taci;

Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi – Tu taci!

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam. –

Cât o să mai taci ?
Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

Articol preluat de pe blogul Mihail Ortho Blog1111

Capitolul 4

NOUA ORDINE MONDIALĂ

DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI (PREAMBUL)

Incă din zorii istoriei, atât în antichitate cât şi în feudalismul timpuriu s-a emis ideea federalizării comunităţilor umane şi a popoarelor. Marile imperii antice au fost expresia acestei gândiri federalizante la nivelul de înţelegere a epocii respective izvorâte din stratificarea socială şi din interesele claselor dominante. Acelaşi fenomen s-a petrecut din feudalismul timpuriu până-n epoca marilor imperii coloniale contemporane, fenomen conţinând dialectic o înverşunată luptă a contrariilor dintre forţa federalizantă şi interesele ei şi dorinţa de libertate a comunităţilor federalizate prin mijloace militare, economice şi politice. Exemplele sunt la îndemâna fiecărui cititor. De la istoria imperiului roman şi a tipului de stat federal sclavagist creat de acesta şi de cel macedonean creat de Alexandru Macedon la istoria imperiilor bizantin şi arab; de la imperiul lui Carol cel Mare la imperiul spaniol; de la imperiul britanic la cel otoman, de la cel ţarist la cel habsburgic, tipic pentru unul de tip federal, descoperim două constante istorice fundamentale: una reprezentând interesul de dominaţie al unei minorităţi şi a doua reprezentând interesele vitale ale unei majorităţi compuse dintr-o puzderie de entităţi etnice având limbi, culturi, religii, structuri psihologice şi sociale, mentalităţi şi interese deosebite, care se opun legic intereselor minorităţii dominante. Această lege fundamentală a istoriei a funcţionat implacabil, dezintegrând imperiile, fie ele şi de tip federal, exemplul cel mai recent fiind cel dat de U.R.S.S.; ca să nu mai vorbim de tragedia Iugoslaviei, stat multinaţional de tip federal. Din uriaşul laborator al imperiilor prin procese subtile de dialectică istorică s-au separat şi individualizat, s-au structurat şi dezvoltat popoare, societăţi şi naţiuni politice care şi-au asumat rolul de a-şi făuri destinele în cadrul statelor naţionale.

Evreimea ca popor şi naţiune suprastatală folosind o gamă largă de mijloace cultural propagandistice, organizatorice, financiar-economice, politice, unele oculte, altele uzuale, a preluat ideea federalizării mondiale pusă în slujba şi sub dominaţia ei, din momentul în care şi-a câştigat supremaţia în Statele Unite ale Americii şi în câteva state importante din Europa, întreaga gamă de mijloace a fost aplicată simultan în zone geo-politice şi geo-economice fixate într-un plan strategic general pe timp îndelungat, desfăşurarea lor operaţională fiind controlată riguros după ce Alianţa Israelită Universală s-a lansat în politica mondială ca organ politic suprem al evreimii.

LUNA DE MIERE. IDEOLOGIE, DOCTRINA, PROPAGANDA!

Pentru a putea construi un suprastat, o Republică Universală este nevoie să se câştige la idee adeziunea vârfurilor politice, financiar-economice, artistice, filozofice şi culturale ale naţiunilor; sau, dacă acestea se dovedesc refractare, retranşante în sfera naţionalului; prin revoluţii să se manevreze masele proletare. Conducerea suprastatală iudaică a folosit cele două variante în mod simultan, după iudaizarea bazelor strategice: Franţa, Anglia şi Statele Unite. Ofensiva ideo­logică, doctrinară şi propagandistică ia forme acute odată cu primii ani ai secolului XX, cu centrul de greutate pe provocarea revoluţiei în Rusia ţaristă şi solidarizarea proletariatului european cu iudeo-bolşevismul. In acelaşi timp se construieşte abil alternativa Păcii Internaţionale şi se lansează lozinca Noii Ordini Internaţionale, fără a se preciza dacă această Nouă Ordine va fi comunistă sau capitalistă: aşteptându-se rezultatele experienţei din Rusia. Folosesc ca îndreptar cronologic, cronologia lui Denis L. Cuddy, publicată parţial în revista EUROPA, ca şi bibliografia dedicată Ligii Naţiunilor şi francmasoneriei acestui secol.

In 1910, deci după primele seisme din Rusia, se înfiinţează în S.U.A. Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională cu toate că în culisele politicii europene şi americane se puneau premisele declanşării primului război mondial pentru reîmpărţirea coloniilor şi a sferelor de influenţă. Fundaţia rezistă de 84 de ani, militează astăzi pentru un guvern mondial, are realaţii cu O.N.U.

1912. Un Edward Mandel House, consilier şi confi­dent al marelui francmason Woodrow Wilson, preşedinte al Statelor Unite, sub aparenţa unei cărţi de literatură (Philip Dru1: Administrator) lansează ideea răsturnării guvernelor şi a înlocuirii cu regimuri socialiste. Acest Mandel House va fi omul lui Wilson care va contribui la formarea Ligii Naţiunilor, prima formă organizatorică din cadrul larg organizatoric al Republicii Universale.

1913. Preşedintele Woodrow Wilson în The New Freedom: De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din S.U.A. se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu ca există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, uni­versală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea2.

Consider că mărturisirea lui Wilson, preşedinte al Statelor Unite, este cheia acestei cărţi. Deci, în 1913, Statele Unite erau la cheremul ocultei universale, celor mai importanţi oameni americani fiindu-le teamă de a vorbi clar despre ea.

Din ce în ce mai evident, ziarişti, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflaţi în subordinea iudaismului, abordează şi construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politică a ocultei iudaice lucrează la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revoluţiei iudeo-bolşevice şi al intrării S.U.A. în primul război mondial. Curioasă coincidenţă, menită să zdrobească Germania în Vest spre a da mână liberă iudeo bolşevismului în Est, politică repetată fără nici o imaginaţie în al doilea război mondial, când ieşirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolşevismului în Europa şi a comunismului în China, Coreea şi Vietnam, începând cu New York World3 din 1918, presa din Statele Unite sprijină revoluţia iudeo bolşevică, nu se ridică întru apărarea drepturilor omului călcate sub cizmoacele pline de sânge ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de ruşi o lasă rece, ba dimpotrivă un di­rector al băncii FEDERAL RESERVE scrie în anul marilor masacre din Rusia în ziarul sus citat: Rusia ne arată drumul spre mari şi impetuoase schimbări ale lumii… mă bucur că se întâmplă aşa…4 Acelaşi “colonel” House care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe, susţine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizează în revista; FOREIGN AFFAIRS, Philip Ker care-şi sfârşeşte pledoaria aşa: … adevărata prob­lemă este astăzi cea a unui guvern mondial5. Ofensiva ideologic-propagandistică se desfăşoară pe planuri largi cu începere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau în solda iudaismului încep să precizeze conceptul de Noua Ordine Mondială. H. G. Wells, socialist fabian în THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: … Lumea politică a Conspiraţiei Deschise trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente … va fi o religie mondială … întreaga populaţie a lumii să devină o nouă comunitate umană6.

1932. F.S. Marvin publică THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondială în care spune că Liga Naţiunilor este prima încercare de Noua Ordine Mondială.

1933. Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteză a tuturor religiilor şi la o ordine eco­nomică socialistă şi cooperativizată. 1939 revista PEACE NEWS 8 din 19 mai publică Planuri pentru o federaţie mondială democratică, nemilitară şi atotcuprinzătoare. 28 octombrie 1939, celebrul în epocă John Foster Dulles propune public ca S.U.A. să conducă tranziţia, (să fim atenţi) spre o nouă ordine de state mai puţin independente, suverane, strânse într-o ligă sau uniune federală.

Anii 1939-1945 cu tot războiul mondial care face ravagii pe glob sunt anii în care se esenţializează doctrina şi ideologia Noii Ordini Mondiale – adică a Republicii Universale. Aşa cum revoluţiile europene au dus la emanciparea socio-politică a evreimii, războaiele mondiale au dus la îndatorarea statelor naţionale la Fondul Monetar Internaţional şi la subordonarea acestora intereselor guvernului univer­sal iudeu, punând premisele dominaţiei lui universale.

In 1939, Lionel Curtis publică un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER8 – Ordinea Mondială în care preconizează organizarea lumii într-o comunitate de naţiuni, în 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER în care propune un stat mondial colectivist, o nouă ordine mondială care să cuprindă şi democraţiile socialiste şi, din nou, atenţie, o recrutare universală pentru muncă, încriminând individualismul naţionalist care este maladia lumii.

Hitler, Mussolini, Stalin propun şi ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale şi, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu suflă o vorbă despre cei destinaţi să conducă acel guvern universal, aceştia indică limpede pe conducătorii planificaţi.

Ca pretutindeni în natură, istoria omenirii cunoaşte “vârstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul arti­ficial al federalizării universale iniţiat de iudaism în cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul s-a dezvoltat .concomitent în prima jumătate a secolului XX, într-o intercomunicare şi interacţiune benefică pentru iniţiatori. Din 1920 până în 1945 marea finanţa evreiască din S.U.A. şi Europa a susţinut revoluţia iudeo-bolşevică din Rusia, atât fianciar, cât şi propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac şi se raportează la “socialism” şi “socializare universală”. Este epoca propagandei internaţionale, a internaţionalelor, a kominternului, a războiului civil spaniol, al doilea câmp de experienţe iudeo-comuniste, a revoluţiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente naţionale – care se îndepărtează de modele unice şi nu acceptă o conducere supefstatală, un centru unic de conducere. Ajutorul american masiv dat Rusiei lui Stalin, ca şi distrugerea bazei logistice a Germaniei lui Hitler de către aviaţia strategică anglo-americană, opera iudeului francmason F.D. Roosvelt au salvat iudaismul mondial, iudeo bolşevismul din Rusia, precum şi revoluţiile naţional-comuniste din Asia.

Această etapă a unei luni de miere prelungită pe o jumătate de secol ia sfârşit în clipa când iudeocraţia mondială îşi dă seama că toate speranţele de dominaţie universală printr-o revoluţie proletară condusă de evrei, folosind Rusia ca forţă de izbire este o utopie, că în Rusia postbelică comunismul se naţionalizează, că devine rusesc, că evreimea pierde controlul instituţiilor statului; ba mai mult, că se naşte o reacţie anti-iudaică rusească şi începe, voalat, o nouă epocă de prigoana. Rolul de superputere mondială însuşit de Rusia sovietică, expansiunea militaro-economică a acesteia pe tot globul, folosirea ideologiei comuniste în interesul imperiului sovietic, aflat pe drumul unei rusificâri masive, abolirea dominaţiei iudeo bolşevice în statele din Estul Europei, emanciparea lor economică, ofensiva comunismului naţional din China, Coreea şi Vietnam au activat la superlativ varianta capitalistă a Noii Ordini Mondiale, declarând război atipic Uniunii Sovietice şi aşa-zisului lagăr socialist şi război tipic Chinei, Coreei de Nord şi Vietnamului. Desigur, campioana luptei anticomuniste a fost iniţiatoarea comunismului mondial: iudeocraţia. Arma, forţa de şoc, a fost S.U.A. şi mai puţin ţările Europei Occidentale încorporate în noile organisme internaţionaliste create de iudeocraţie după al doilea război mondial.

DIVORŢUL. Cronologic, divorţul dintre comunism şi capitalism se produce în timpul celui de-al doilea război mondial, când creaţia iudeo bolşevismului, Rusia sovietică, devine o superputere conştientă de forţa sa şi când mişcările comuniste din China, Coreea de Nord şi Vietnam întrunesc adeziunea maselor, abolesc regimurile de tip feudal – colonial şi instaurează regimuri naţional-comuniste, lezând direct interesele ocultei financiare care spre a-şi păstra privilegiile în Extremul Orient declanşează o serie de războaie, unele sub flamura noului internaţionalism capitalist cu participarea simbolică a unor state subordonate Statelor Unite, având ca forţă principală de izbire armata americană.

Incă din perioada deceniului 3 când lupta în Manciuria împotriva imperialismului japonez care invadase Coreea, Kim U Sung sau Kim Ir Sen, tânăr comunist, a combătut stângismul comunist şi ororile lui ca şi directivele aberante ale Internaţionalei comuniste, la fel ca una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale comunismului naţional din Asia, conducătorul mişcării de eliberare naţională şi socială din Vietnam, Ho Şi Min. Naţionalizarea comunismului în Extremul Orient este una din cele mai grele lovituri date ocultei internaţionale iudaice şi planurilor ei de dominaţie mondială. Prin anii 1933 Kim îl Sung nega sovietul – formă iudeo bolşevică a Kahalului evreiesc, preconizând un guvernământ revoluţionar popular.

Când conspiraţia iudeo bolşevică pierde puterea în Uniunea Sovietică, când evreimea este sortită fixării într-un spaţiu geografic limitat, un fel de republică sovietică evreiască, de fapt un gheto mai întins, când începe emigraţia în masă şi când apare disidenţa intelectualităţii evreieşti în Rusia, iudeocraţia internaţională activează până la paroxism varianta internaţionalismului capitalist şi declanşează războiul rece împotriva lagărului socialist, sincronizându-1 cu războaiele locale clasice pe întreaga planetă, având drept scop oprirea influenţei sovietice, înlocuirea regimurilor prosovietice, îngrădirea influenţei comunismului naţional, crearea de centre de putere proiudeocrate, precum Israelul, întreaga strategie asezonată cu răscoale, lovituri de stat şi asasinate politice. Imediat după război iudeocraţia creează şi finanţează o puzderie de ligi, asociaţii şi societăţi pacifiste, umanitariste, de apărare a drepturilor omului cu caracter suprastatal, activând prin intermediul lor propaganda pentru un guvern mondial, de data asta de factură capitalistă.

In 1947, Asociaţia americană pentru educaţie cheamă profesorii la: stabilirea unei adevărate ordini mondiale, în care suveranitatea naţională să fie subordonată autorităţii mondiale9.

Federaliştii unei lumi unite vor guvern mondial în acelaşi an, 1947. Iudeocraţia îşi demască planurile în PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION în care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regională, preambulul federalizării mondiale şi a guvernului mondial. Constituţia inventată de suporterii iudeocraţiei ar avea un “Consiliu Mondial”, o “Cameră a Gardienilor” însărcinată cu menţinerea ordinii mondiale, cere naţiunilor sâ-şi predea armamentul guvernului mondial şi… punctul nodal al pledoariei: dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua întrega proprietate privată pentru uz federal. O traducere mai neîndemânatică a PROTOCOALELOR nici că se putea.

1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijină Rezoluţia 56, cerând ca O.N.U. să fie restructurată sub forma unei federaţii mondiale. Iată că reintră în scenă, dar cântând o altă partitură decât în 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-1 sprijiniseră masiv cu bani şi muniţii pe Troţky -Bronştein de la care aşteptau înfăptuirea revoluţiei mondiale şi a Republicii Universale condusă de evrei.

La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federaliştilor unei lumi unite, declară:… marea problemă a timpului nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice. Vom avea un guvern mondial indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire10.

1954. Prinţul Bernhardt, soţul reginei luliana a Olandei – există o lungă listă a capetelor încoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici mărşăluind în front cu toată pompa, deci prinţul creează Bilderbergerii sau asociaţia cetăţenilorplanetari în care se înscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Mulţi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contribuţia lui Kissinger la politica externă a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocraţiei este bine cunoscută11.

1961. Departamentul de stat construieşte un plan de dezarmare a tuturor naţiunilor şi de înarmare O.N.U. în 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publică THE FUTURE OF FEDERA­LISM12, afirmând că evenimentele cer cu stringenţă o nouă ordine mondială.

Citez: Există o febră a naţionalismului… însă statul -naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale. Richard Nixon şi Ro­bert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar în 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: … Sfârşitul dă târcoale suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine mondială.

În 1974 Agenţia S.U.A. pentru dezarmare, militând pentru eliminarea totală a armamentelor şi a forţelor armate, militează concomitent pentru: a întemeia şi dezvolta o forţă de pace a Naţiunilor Unite, care, în momentul când planul va fi dus la îndeplinire, va fi atât de puternică, încât nici o naţiune nu o va putea ataca13. Iată deci cum oculta internaţională îşi făureşte şi instrumentul militar prin care-şi va impune din ce în ce mai vizibil şi sfruntat voinţa politică, intervenind sub titlul demagogic de forţă de menţinere a păcii, acolo unde o cer interesele şi, în aceiaşi ani, acelaşi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport AS­SOCIATED PRESS, reafirmă că va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.

Cu începere din deceniul 7 al secolului XX se activează la nivel mass-media mondială controlată de iudeocraţie propaganda pentru Noua Ordine Mondială, de data aceasta capitalistă. Sloganele ei se articulează pe drepturile omului. Atunci când CEKA şi NKWD-ul iudeobolşevic ucideau bestial milioane de creştini şi musulmani nici gând ca presa iudaizată să invoce drepturile omului. Când evreimea din Uniunea Sovietică şi ţările socialiste a fost detronată, când n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare şi apărare a drepturilor omului, în 1973 bancherul evreu David Rokefeller îşi organizează un nou corp privat, ca prim director al comisiei îl alege pe Zbigniew Brzezinski, mai târziu să fim atenţi -consilier cu probleme de securitate naţională şi îl invită pe Jimmy Carter să devină membru fondator. De la preşedintele Trumman la preşedintele Clinton continuitatea în problema Noii Ordini Mondiale în politica mondială a S.U.A. este perfectă, indiferent dacă preşedintele a fost alesul unui partid sau al altuia. Nixon, Ford, Carter, Bush au jucat aşa cum a dictat forţa aceea uriaşă pe care a amintit-o primul ei slujbaş fidel, preşedintele Wilson. Intr-un raport anual (1975) al Fundaţiei Rokefeller, preşedintele ei John Knowles nu numai că doreşte să controleze economia mondială dar, zice el: … Este necesar şi un control al ratelor fertilităţii pentru a atinge cât mai repede nivelul zero al creşterii populaţiei; politică practicată în România după lovitura de stat din 1989, pentru a schimba raportul demografic dintre români şi minorităţi în vederea unei federalizări viitoare, când românii vor fi minoritari în propria lor ţară. In 1977 preşedintele Carter îi numeşte pe susţinătorii Noii Ordini Mondiale în poziţiile cheie ale administraţiei, în 1979 un senator în retragere, Goldwader scrie despre creatorii Noii Ordini Mondiale: … ca manageri şi creatori ai sistemului, ei vor conduce viitorul...14 In sfârşit! Evreul Apă de aur (Goldwater) a tras cortina. Problemele Noii Ordini Mondiale alunecă din sfera politicului şi a militarului, în sfera cheie stăpânită de ocultă: economicul, în 1980, Naţiunile Unite, instrument al Fondului Monetar Internaţional, într-o sesiune specială încearcă să pună bazele Noii Ordini Economice Internaţionale.

1985, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Bilderbergerilor – preşedinte al Federaliştilor Mondiali, în săptămânalul HUMAN EVENTS – Washington15: …Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un ar­gument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt.

1987. O primă etapă a Războiului rece ia sfârşit ca urmare a uriaşei bătălii economice şi propagandistice finanţată de iudeocraţie. Capitaliştii evrei care au stat în spatele aşa-zisei revoluţii proletare din Rusia ţaristă şi-au ucis opera care nu mai corespundea ţelurilor Republicii Universale realizată prin proletariat. Proletariatul este aruncat din nou în lanţurile robiei capitaliste. Mihail Gorbaciov publică PERESTROIKA, un fel de a vrea teoretic socialism; dar prin mijloace capitaliste. Efectul: prăbuşirea aparentă a U.R.S.S.-ului.

1989. Preşedintele Bush, invita U.R.S.S. să se alăture Ordinii Mondiale.

1990. Războiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adică strivirea NAŢIONALULUI de către SUPRA NAŢIONAL. La 11 septembrie Bush adresează Congresului un text fără echivoc: criza din Golful Persic este o rară oportunitate de a evolua spre o perioadă istorică de colaborarel6.o0

MIJLOACE. CADRUL ORGANIZATORIC. In evul de mijloc Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE. Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ, primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeobolşevismul şi iudeocapitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol, în 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: “Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHR1STIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.

In 1884 ideea este dezvoltată în L’ALMANACH DES FRANCMACONS: … Când Republica va fi stabilită peste tot în bătrâna Europă, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent18. In plin război mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice îi desenează planurile în interiorul lojilor francmasonice în vreme ce creştinii reprezentând statele naţionale se măcelăreau pe toate fronturile europene şi în Rusia se pregătea abatorul roşu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeşte în loja LEŞ TRINITAIRES despre Pactul Societăţii Naţiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: “O imensă speranţă a străbătut lumea: Societatea Naţiunilor, idee a Revoluţiei franceze”19. La 14 şi 15 ianuarie 1917 se ţine la Paris conferinţa ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei naţiunilor aliate şi neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societăţii Naţiunilor. Din scopurile fixate Congresului: 1. Să prepare acţiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI. 2. Să prepare crearea unei AUTORITĂŢI SUPRANAŢIONALE care să rezolve divergenţele dintre naţiuni. 3. Agentul de propagandă al conceptelor va fi francmasoneria.

La sfârşitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Franţei, s-a prezentat şi s-a votat statutul viitoarei Societăţi a Naţiunilor, ratificat şi de conventul Lojei Marelui Orient al Franţei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide să se realizeze măsurile de preparare a Societăţii Naţiunilor.

*SOCIETATEA NAŢIUNILOR a fost inaugurată la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internaţionale de a ştirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranaţional, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale şi militare suprastatale ale Sanhedrinului universal. Conventul Marii Loji a Franţei din 1920 constată că Adunarea generală a Societăţii Naţiunilor este primul sâmbure al unui parlament internaţional20.

Atrag atenţia cititorului asupra celor ce urmează, ca şi a faptului că nu de puţine ori reproduc textele aflate în documente, lucrarea de faţă fiind o sinteză documentară şi nu o carte de beletristică unde originalitatea este una din condiţiile fundamentale. Să fim atenţi! Conventul din 1922 ale mai sus pomenitei loji propune să se dea supraguvernului internaţional de la Geneva şi direcţia economică a vieţii popoarelor... lată-ne ajunşi la punctul cheie, ştiind noi cine dirija în epocă finanţele lumii. Acelaşi convent francmasonic elaborează planul creării unei BÂNCI INTER­NAŢIONALE, bazată pe mult dorita “mobilizare” a proprietăţii funciare publică şi privată. Dacă în Rusia iudeobolşevicâ se “mobiliza” proprietatea funciară cu mitraliera şi lagărele de exterminare, varianta capita­listă a internaţionalizării voia să treacă proprietatea funciară în subordinea BĂNCII INTERNAŢIONALE. BANCA INTERNAŢIONALA ar fi dispus de o MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ până la concurenţa de l 600 miliarde 21.

Evaluarea făcută de francmasonerie avuţiei statelor europene în vederea trecerii ei de sub autoritatea şi beneficiul naţional sub autoritatea suprastatală şi în beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevăr şi mărturiseşte public scopul final al Societăţii Naţiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se mulţumeşte cu atât. Doreşte o limbă internaţională, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERAŢIE A LUMII şi o ARMATĂ INTERNAŢIONALĂ.

In 1925, Convenţia Marelui Orient al Franţei cere ca ordinele Societăţii Naţiunilor să fie executate ca nişte legi de stat, fără să fie supuse parlamentelor naţionale spre aprobare.

Opera ocultei internaţionale iudaice, SOCIETATEA NAŢIUNILOR a falimentat în perioada interbelică datorită opoziţiei statelor naţionaliste ca Italia; Germania, Japonia, ca şi a Uniunii Sovietice care vedea altfel înfăptuirea Republicii Universale şi radicalizarea proletariatului mondial. Reluată în forţă după cel de-al doilea război mondial, având ca bază de operaţii şi forţă de şoc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizează prin intermediul organismelor internaţionale contemporane care, reluând structurile şi tezele Societăţii Naţiunilor le-au dezvoltat şi aplicat realităţilor postbelice. ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIAŢA COMUNĂ, PARLAMENTUL EURO­PEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar şi militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusă de Sanhderinul iudaic, căruia politicienii subordonaţi puterii oculte pomenită de Wilson îi spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALĂ.

PRACTICA ARMELOR ÎNTRUNITE. Pentru a-şi atinge scopul, oculta internaţionala iudaică, vârfurile ei conducătoare au folosit vreme de veacuri o seamă de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu după deceniu şi secol după secol condiţiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale şi mondiale, ca şi progresului tehnico-ştiinţific mondial. De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza până la războiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaică a folosit abil, succesiv sau simultan grupări de arme sau armele întrunite, realizând obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societăţii creştine şi anularea forţei statelor naţionale.

ARMELE folosite izolat, pe grupări sau întrunite, au forţă de penetraţie şi distrugere pe întreaga gamă a structurilor umane individuale, colective, naţionale. CORUPŢIA, ŞANTAJUL, ÎNDOIALA, DEZIN­FORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVĂ, FALSIFICAREA ISTORIEI ŞI A REALITĂŢII CONTEM­PORANE, MANIPULAREA INFORMAŢIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITĂŢILOR ISTORICE SAU CONTEM­PORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI ŞI A INSTITUŢIILOR NAŢIONALE FUNDAMENTALE: BISE­RICA, ŞCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANŢELOR, CONTROLUL ŞI DIREC­ŢIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTIŢIEI, STĂP­NIREA DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ A GUVERNELOR, COMERŢULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICĂ con­form poruncii talmudice Toh şebegoim harog (pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcătuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internaţională pentru distrugerea societăţilor creştine tradiţionale şi a statelor naţionale.

A exemplifica înseamnă a relua şi a tălmăci istoria Europei prin prisma războiului dus împotriva ei de secole de-a rândul de către naţiunea suprastatală a evreimii. Dau un model de armă psihologică având efect de masă, cu nimic deosebit de procedeele Inchiziţiei. Scoaterea în afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului. Se ştie că Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care încalcă legile Talmudului. Prima armă folosită a fost CORUPŢIA, aşa cum a fost folosită şi împotriva filozofului român Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza l 000 de florini anual, cu condiţia să nu-şi mai publice ideile şi din când în când să frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat. Atunci s-a hotărât excomunicarea. Sinagoga plină. Zeci de lumânări negre aprinse. Un vas cu sânge la îndemâna marelui rabin, fostul dascăl şi prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite să cutremure spectatorii. Şi textul excomunicării, după Pollok: Viaţa lui Spinoza şi relatări de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografică a filozofiei. Citez:.. După judecata îngerilor şi a sfinţilor, noi excomunicăm, alungăm, blestemăm şi anatemizăm pe Baruch de Espinoza, cu consimţământul bătrânilor şi al acestei sfinte adunări, înaintea cărţilor sfinte: prin cele 613 precepte care sunt scrise înăuntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha 1-a aruncat asupra copiilor şi cu toate blestemele care sunt scrise în lege. Blestemat să fie el în timpul zilei şi blestemat să fie el în timpul nopţii. Blestemat să fie el când doarme şi blestemat să fie el când e treaz; blestemat când se duce şi blestemat când se întoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mânia şi furia domnului se vor aprinde de azi înainte contra acestui om şi va arunca asupra lui toate blestemele scrise în Cartea Legilor. Domnul va distruge numele lui sub Soare şi îl va scoate din toate triburile lui Israel… Şi vă atragem atenţia că nimeni nu trebuie să mai vorbească cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici să-i arate vreo favoare, nici să şadă sub acelaşi acoperiş cu el, nici să se apropie de el la mai puţin de patru palme…nDupă blestem, lumânările negre au fost stinse în vasul cu sânge în strigătele de groază ale asistenţei. Comunităţile evreieşti de pretutindeni au fost anunţate. Efectul moral, psihologic şi social în sânul acestora a fost cel scontat: crucificarea trădătorului în conştiinţa triburilor lui Israel.

Citez fragmente din Instrucţiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor şi eliberatorul Italiei, de către mai marii săi întru francmasonerie: “… făgăduinţa atotputernică cu care noi am stabilit puterea noastră înseamnă: a) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎN STAT, cu mijloace şi cu o funcţiune independentă de stat şi necunoscută Statului; b) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria să fie superioară Statului şi să-l conducă; c) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎMPOTRIVA STATULUI, atâta vreme cât vor mai exista armate permanente care sunt instrumente de apăsare, principii de parazitism, piedică a oricărei înfrăţiri23.

Şi ceva din jurământul suprem pentru gradul 33: … Jur de a nu vedea altă patrie decât patria univer­sală… Jur de a combate fără cruţare întotdeauna şi pretutindeni hotarele naţiunilor… Declar că profesez negaţiunea lui Dumnezeu şi a sufletului...24 Desigur, jurământul este mult mai lung. Răspunsul celor care 1-au primit: Şi acum, frate, după ce Naţiunea, Religia şi Familia au dispărut pentru totdeauna pentru tine în imensitatea operei francmasoneriei, vino în braţele noastre prea Puternice, prea Ilustre şi prea Scump frate, să împărţi cu noi autoritatea fără margini şi puterea fără îngrădire pe care o exercităm asupra umanităţii25. Noua Ordine Mondială şi Republica Universală îşi găsesc în acest răspuns francmasonic întreaga lor justificare.

In capitolele DOCTRINA IMPERIALISTA şi PARA­NOIA REPUBLICII UNIVERSALE am transcris fragmente din PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI, care, de fapt, nu sunt decât ARME ale iudaismului în lupta milenară de a distruge restul religiilor şi de a înfăptui Republica Universală sub conducerea aleşilor “poporului ales”. Iată alte fragmente-arme din PROTOCOALE:

Protocolul 1: … Libertatea politică este o idee, nu un fapt. Este necesar să ştii cum trebuie întrebuinţată această idee, când este nevoie ca printr-o momeală dibace să se câştige sprijinul poporului pentru un partid, dacă acest partid şi-a luat sarcina de a distruge alt partid care deţine puterea.

Protocol 5: …Pentru a stăpâni opinia publică este necesar în primul rând de a introduce confuzia prin exprimarea unor opinii care se bat cap în cap şi care vin din diferite direcţii, aşa încât creştinii se vor pierde singuri în acest labirint şi vor ajunge la concluzia că este mai bine de a nu avea nici o opinie în chestiunile politice… Acesta este primul secret. Al doilea secret constă în a spori şi intensifica lipsurile în obiecte de primă necesitate pentru popor… meat nimeni să nu mai fie capabil de a-şi reveni din haos şi în consecinţă poporul să fie adus în situaţia de a nu mai pricepe nimic. Aceste măsuri ne vor servi nouă pentru a intro­duce învrăjbire între toate partidele, în a dezagrega toate acele forţe colective care n-au voit încă să se supună nouă şi în a descuraja toate iniţiativele personale care se pot pune în calea planului nostru.

Protocol 13: … Pentru a distrage poporul atât de neliniştit de la discutarea problemelor politice, noi vom scoate acum la iveală noi probleme, în aparenţă în legătură cu poporul -probleme referitoare la industrie.

Protocol 9: … Poporul de orice opiniune şi cu orice doctrină este în serviciul nostru, fie că sunt restauratori ori monarhici, demagogi, socialişti, comunişti… Noi i-am pus pe toţi la lucru. Fiecare dintre aceştia, din punctul său de vedere, subminează ultima rămăşiţă a autorităţii şi se sileşte să răstoarne întreaga ordine existentă. Toate guvernele au fost torturate prin aceste acţiuni. Dar noi nu le vom da pace până ce ele nu vor recunoaşte supra -guvernarea noastră.

Una din armele principale ale iudaismului este IDEEA CA OTRAVĂ. IDEEA care DISTRUGE ŞI DIVIZEAZĂ.

Protocol 9:… Noi am rătăcit, năucit şi demoralizat tinerimea creştinilor prin mijloacele de educaţie cu principii şi teorii cu totul false pentru noi, dar pe care le-am inspirat lor.

Protocol 10: … Inspirând pe fiecare cu idei… noi, vom sfărâma influenţa familiei creştinilor şi importanţa ei educativă.

Protocol 2:… Notaţi succesele pe care le-am obţinut prin darwinism, marxism, nietzscheism. Efectele demoralizatoare ale acestor doctrine asupra spiritelor creştinilor sunt evidente cel puţin pentru noi.

Protocol 17: … Presa noastră contemporană va expune afacerile de guvernământ şi religioase şi incapacitatea creştinilor, întrebuinţând întotdeauna expresii atât de defăimătoare încât să se apropie de insultă, arta de a le întrebuinţa fiind atât de bine cunoscută rasei noastre.

Protocol 14: … în ţările numite înaintate noi am creat o literatură absurdă, murdară şi dezgustătoare. Puţin timp după ce vom pune mâna pe putere, vom încuraja existenţa ei în aşa fel încât să iasă bine în relief contrastul dintre ea şi dintre producţiunile scrise şi vorbite care vor emana de la noi.

Vom stărui mai mult asupra celei mai puternice arme din dotarea ocultei internaţionale iudaice: PRESA

Protocol 7: … Noi trebuie să forţăm guvernele creştine să adopte măsuri care să înlesnească executarea vastului nostru plan care se apropie deja de ţinta sa triumfătoare, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţate şi care a fost organizată de noi prin ajutorul aşa numitei MAREA PUTERE A PRESEI. Cu puţine excepţii, ea este deja în mâinile noastre (n.n. deja este un iudaism cu circulaţie largă).ddd

Protocol 12:… toate ştirile sunt primite prin diferite agenţii în care ele sunt centralizate din toate părţile lumii. Aceste agenţii sunt propriile noastre instituţii şi vor publica numai ceea ce noi permitem.

Protocol 2: … Deşi noi am reuşit să influenţăm (presa), noi stăm în umbră. Datorită acestui fapt noi am adunat bogăţii, deşi aceasta ne-a costat torente de sânge şi lacrimi.

Noi vom trata presa în felul următor: … vom pune şaua pe ea şi vom ţine strâns frâiele. Vom face acelaşi lucru şi cu celelalte publicaţii, căci cum am putea noi scăpa de atacurile presei dacă am rămâne expuşi criticii prin pamflete şi prin cărţi?.. Poporul nu va primi nici o ştire care să scape de sub supravegherea no’astrâ… literatura şi jurnalismul sunt două din cele mai importante forţe educative şi în consecinţă guvernul nostru va deveni proprietarul celor mai multe jurnale. Dacă noi admitem zece ziare private, noi vom organiza 30 in proprietatea noastră şi aşa mai departe. Aceasta nu trebuie să fie observată de public pentru care motiv toate jurnalele publicate de noi vor fi în aparenţă de opinie şi tendinţe cu totul contrarii, câştigând astfel încrederea şi atrăgând pe adversarii noştri care nu pot bănui nimic si care, astfel, vor cădea în cursa noastră şi vor fi făcuţi inofensivi.

Winston Churchill înainte de a intra în francmasonerie, fost ministru de război pe timpul primului război mondial în cabinetul prezidat de Lloyd George şi înainte de a prezida el însuşi guvernul britanic în cel de-al doilea război mondial şi a vinde România lui Stalin în octombrie 1944. Opinia lui despre “conjuraţia universală” sintetizată în francmasoneria Marelui Orient, în SUNDAY HERALD, 1920: Din vremea lui Spartacus până la Karl Marx, apoi până la Troţki (Rusia), Bela Khun (Ungaria), Rosa Luxem­burg (Germania), Emma Goldman (SUA), această conjuraţie universală organizată cu scopul de a distruge civilizaţia şi de a o reconstrui pe bazele întreruperii sale şi a unei egalităţi nerealizabile este azi în continuu progres26.

Tot Churchill după ce a ajutat şi susţinut acţiunile militare antibolşevice ale amiralului Kolceak şi ale generalului Denikin, voind să stârpească bolşevismul prin folosirea gazelor toxice, bolşevism pe care-1 caracteriza drept barbarie animalică, în ILLUSTRATED SATURDAY HERALD din 26 ianuarie 1920: 27Comunismul este o epidemie mult mai periculoasă decât ciuma sau tifosul, în THE TIMES, la 10 noiembrie 1920:Politica pe care o voi preconiza întotdeauna faţă de Uniunea Sovietică este aceea de răsturnare şi distrugere a acestui regim criminal28.

Nicolae Baciu în opera lui excelentă de restituire a adevărului istoric în ceea ce priveşte vinderea României pe taraba marilor puteri care-au hotărât soarta lumii după cel de-al doilea război mondial, reproduce în volumul AGONIA ROMÂNIEI 1944-1948 texte englezeşti aparţinând lui Churchill din epoca antebelică, din care transcriem câteva caracterizări ale iudeobolşevismului şi comunismului rusesc: … acest puhoi de barbarie roşie venind de la Răsărit … Bolşevism înseamnă: sângeros şi masacru în masă. … Egal: duşmanul de moarte al omenirii. … Bolşevicii sunt: vampiri setoşi de sânge. … Politica bolşevică: combinaţie nebună de criminalitate şi animalitate … Conducătorii bolşevici: o ligă de rataţi, criminali şi dăunători … Lenin, Troţki, Stalin şi compania de Jew commissars (comisari evrei) sunt criminali şi asasini de drept comun29 în SUNDAY CHRONICLE din 27 iunie 1937: … Comunismul este tot atât de periculos, rău şi criminal ca şi nazismul lui Hitler30.

Acelaşi Winston Churchill după ce a fost cumpărat de francmasonerie şi a ajuns prim-ministru. Moscova, 11 octombrie 1944. Ambasada britanică înţesată de soldaţi şi ofiţeri ruşi din paza lui Stalin. Banchet monstruos care a încununat tratativele Stalin-Churchill prin care acest fost apostol al anticomunismului îi cedase criminalului sângeros Europa de Est şi destinul a 120 de milioane de oameni, renunţând până şi la dragostea lui: Polonia. România fusese cedata integral bolşevicilor asasini, temniceri, vampiri setoşi de sânge, rataţi, şi noul lor prieten Churchill, la sfârşitul banchetului, îl binecuvântează pe marele criminal Stalin, rivalul lui Timur Lenk, anticristul, spunându-i: God bless you!31

Periplul politic, moral, etic, uman parcurs de Churchill de la epoca în care a reprezentat interesele Angliei la epoca în care a reprezentat interesele francmasaoneriei şi ale iudaismului suprastatal este ex­emplar pentru înţelegerea în profunzime a acestei cărţi şi a pericolelor mortale cu care oculta internaţională încercuieşte România spre a o sili să renunţe la independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dezvoltare economică şi s-o transforme în semicolonie.


7


3

 

 


aaa

Giovanni Papini are în volumul GOG26(26. Gheorghe G. Bezviconi, CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA, Bucureşti, 1947.) un fel de expozeu teoretic făcut de un evreu, dr. Ben Rubi presupus candidat la ocuparea postului de secretar/ un fel de sinteză explicită a PROTOCOALELOR, demonstrând că sionismul duce un război psihologic implacabil împotriva restului umanităţii şi că anarhia, dezinformarea, calomnia, destabilizarea, zvonul, negarea valorilor naţionale sau universale, fac parte din arsenalul lui curent, îi dăm cuvântul lui Ben Rubi: … La sfârşitul secolului al XlX-lea, Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzche, Verlaine îşi făcea iluzia ca a trăit una din marile epoci ale omenirii; dar apare un evreu din Budapesta, Max Nordau şi explică în joacă cum faimoşii voştri poeţi sunt nişte degeneraţi şi că civilizaţia voastră este întemeiată pe minciună… Sau că un evreu din Freiberg-Moravia, Sigmud Freud descoperă în cavalerul cel mai victorios un invertit potenţial, un incestuos sau un asasin; sau alt evreu, vienezul Weininger uzurpă idealul feminin, demonstrând că femeia este o fiinţă ignobilă şi respingătoare, un abis de murdărie şi josnicie; sau apare evreul parizian Bergson care anulează rolul intelectului în cunoaşterea adevărului, demolând edificiul milenar al platonismului şi conchide că gândirea conceptuală este incapabilă să prindă realitate. Aşa se întâmplă cu evreul Solomon Reinach din Saint-Germain-en-Laye care coboară marile religii de pe soclul lor la nivelul de rămăşiţe ale vechilor tabu-uri; sau ca evreul din Ulm, Einstein care dinamitează reperele tradiţionale şi universale Spaţiul şi Timpul, instituind conceptul relativităţii universale; raţionalismul ştiinţific este atacat de evreul Meyerson din Lublin…

PARANOIA REPUBLICII UNIVERSALEui


aq

 

 uyy

 

 

„Despre căutarea lui Dumnezeu” – Rabindranath Tagore

Această provocare s-a dovedit a fi atât de mare încât a trebuit să-mi țin trează speranța chiar și în momentele în care simțeam că voi rămâne lipsit de speranță. Trebuia să-L găsesc și eram absorbit întru totul de această căutare. Însăși căutarea era atât de misterioasă și de încântătoare, încât Dumnezeu devenise aproape o scuză, iar căutarea se transformase în adevăratul meu țel.

Și, spre surprinderea mea, într-o zi am ajuns la o casă aflată pe o stea foarte îndepărtată, care avea o mică tăbliță în fața ei, pe care scria „Aici locuiește Dumnezeu”. Bucuria trăită nu putea fi descrisă în cuvinte. În sfârșit, eram aproape de împlinirea visului meu. M-am grăbit să urc mulțimea de trepte ce îmi stătea în față. Cu toate acestea, pe măsură ce mă apropiam de ușă, treaptă cu treaptă, mi s-a strecurat o mare teamă în suflet. Chiar în momentul în care eram gata să bat la ușă, m-am simțit paralizat de o mare frică, o frică așa cum nu mai cunoscusem până atunci. Frica mea era:

“Dacă aceasta este cu adevărat casa lui Dumnezeu, ce voi mai face după ce-L voi întâlni?”

Căutarea lui Dumnezeu devenise însăși viața mea, iar a da ochii cu El ar fi echivalat cu o adevărată sinucidere. Și, apoi, ce voi putea face împreună cu El? Aceste lucruri nu-mi trecuseră prin minte până în acel moment. Trebuia să mă fi gândit la asta înainte de a-mi începe căutarea, adică să mă fi hotărât ce voi face când voi fi față în față cu Dumnezeu.

Mi-am luat ușurel încălțările în mâini și, tiptil, în liniște, cu mișcări lente, am pășit înapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu să audă ceva, să deschidă ușa și să-mi spună “Unde te duci? Sunt aici, vino înăuntru!”. După ce am coborât scara, am alergat cum nu am mai alergat vreodată în viața mea și, de atunci, continui să-l caut pe Dumnezeu, îndreptându-mă în toate direcțiile, dar ocolind dinadins casa în care locuiește cu adevărat. Acum știu casa ce trebuie să fie ocolită. Așa îmi continui căutarea, și mă bucur de călătorie, de neîncetatul meu pelerinaj”.

Rabindranath Tagore (1861 – 1941) este numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur, scriitor, poet, pictor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit „Sufletul Bengalului”, „Bardul din Bengal” și „Profetul Indiei moderne”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913. A fost primul non-european care a primit Premiul Nobel pentru Literatura cu cartea sa «Ofranda lirică».

A avut un rol deosebit de important în introducerea culturii indiene în lumea occidentală și este considerat până astăzi artistul creativ cel mai remarcabil al Indiei moderne.

Gitanjali – Ofranda Lirică

Viaţa vieţii mele,
mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat,
ştiind că pe fiecare mădular
odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.

Mereu mă voi sili
să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu,
ştiind că Tu eşti Adevărul
care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.

Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele
şi să ţin în floare iubirea mea,
ştiind că ai lăcaşul Tău
în cel mai ascuns altar al inimii mele.

Iar truda mea va fi
să Te descopăr prin faptele mele,
ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

O, femeie, tu nu eşti numai…

O, femeie, tu nu eşti numai capodopera creaţiei,
tu eşti capodopera omului: el te împodobeşte
cu frumuseţea inimii lui.

Poeţii ţes vălurile tale cu firele de aur ale fanteziei;
pictorii îţi fac nemuritoare forma trupului tău.

Marea îţi dăruieşte perlele sale, minele aurul lor
grădinile verii îţi aduc ofrandă florile lor
pentru a te înfrumuseţa şi a te face mai de preţ.
Dorul omului îţi acoperă tinereţea cu slăvirea sa.
Tu eşti jumătate-femeie şi jumătate-vis.rew

 

 

Mihai Eminescu despre arta de a guverna

Ceea ce dă guvernului roşu aproape caracterul unui guvern străin, tot atât de vitreg precum ar fi domnia muscalilor sau a turcilor, este atât lipsa de respect pentru tradiţie şi trecut, cât şi deplina necunoaştere a naturii statului şi a poporului românesc, pe cari le privesc, pe amândouă, ca pe nişte terene de experimentare.

John Stuart Mill observa deja în scrierea sa asupra guvernului reprezentativ că „sunt spirite cari privesc arta guvernământului ca o chestie de afacere“. O maşină de vapor sau una de treier, o moară, c-un cuvânt orice operă mecanică cu resorturi moarte, a cărei activitate şi repaos se regulează după legile staticei şi ale dinamicei, e pentru ei ceva asemănător cu statul; maniera lor de-a privi lumea, societatea, poporul e o manieră mecanică. Formulele şi frazele cari umplu programele acestor oameni nu sunt adevăruri în sine, ci numai nişte expediente timporare, pe cari e sau nu oportun de-a le aplica.

Tradiţia? Nu-i nimic. Vechile datini de drept ori de cuviinţă ale poporului sunt nişte prejudiţii. Modul de-a exista al statului, forma lui monarhică bunaoară, sunt lucruri despre cari e în sine indiferent de există sau nu; valoarea lor e numai relativă şi are numai atâta preţ pe cât contribuie la realizarea ambiţiei personale a unui om sau a unui grup de oameni cari văd în stat un mijloc de-a face avere, de-a-şi câştiga nume, de-a ajunge la ranguri şi la demnităţi.

Dar se ruinează poporul? Le e cu totul indiferent. Dar se alterează dreptatea moştenită a caracterului naţional, dar se viciază bunul simţ, dar se împrăştie ca de vânt comoara de înţelepciune şi de deprinderi pe care neamul a moştenit-o din bătrâni mai vrednici decât generaţia actuală? Ce-i pasă liberalului de toate astea? Toată lumea să piară numai Manea să trăiască! Orice idee a priori, răsărită în creierii strâmţi ai unui om curios, orice paradox e bun numai să aibă puterea de-a aprinde imaginaţia mulţimii şi de-a o duce pe calea aceea care n-o conduce pe ea spre bun trai, spre muncă şi adevăr, ci care poate ridica o pătură nouă de oameni în sus, o pătură turbure, despre care să nu ştii bine nici ce voieşte, nici ce tradiţii are, nici dacă e capabilă a conduce un stat ori nu.

Exista alţi logiciani politici, continuă John Stuart Mill, „cari privesc ştiinţa de-a guverna ca o ramură a ştiinţelor naturale”. Nu pe ales, aşadar, sunt formele de guvern, acestea nu expediente sunt, nu opera unor intenţiuni premeditate, ci un produs organic al naturii, gingaş ca toate produsele de soiul acesta; afacerea noastră e de-a cunoaşte proprietăţile lui naturale, şi nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari-i sunt înnăscute.

Genialul Montesquieu însuşi, întemeietorul cercetării naturaliste în materie de viaţă publică, zice (în cartea De l`esprit des lois) că, înainte de-a exista legi, existau raporturi de echitate şi de justiţie. A zice că nu există nimic just şi nimic injust decât ceea ce ordonă sau opresc legile pozitive, este a zice, adaugă el, „că înainte de-a se fi construit un cerc razele lui nu erau egale”.

Această îndoită maniera de-a vedea am găsi-o petrecând istoria tuturor statelor; ea e istoria paralelă a ideilor conservatoare pe de-o parte, a celor demagogice, pe de alta. Deosebirea pătrunde şcoala, justiţie, administraţie, vederi economice, tot.

Pe terenul muncii liberalul, care nu vede decât rezultatele, va zice: scopul economiei politice e producţiunea.
Producţiunea numeroasă, banoasă, ieftenă, iată singura ţintă ce-o urmărim. De aci apoi o împărţeală a muncii după naţiuni; una să producă numai un lucru şi să fie absolut ineptă şi incapabilă de-a produce altceva; alta, alt lucru. În adevăr imens, ieften, bănos. Fiinţa inteligentă a omului, redusă la rolul unui şurub de maşină, e un produs admirabil al liberalismului în materie de economie politică.

Oare nu are mai multă dreptate acela carele zice că obiectul îngrijirii publice e omul care produce, nu lucrul căruia-i dă fiinţă? E vorba ca toate aptitudinile fizice şi morale ale omului să se dezvolte prin o muncă inteligentă şi combinată, nu ca să degenereze şi să se închircească în favorul uneia singure. E vorba apoi ca totalitatea aptitudinilor unui popor să se dezvolte, nu să degenereze toate şi să se condamne poporul întreg la un singur soi de muncă care să-l facă unilateral, inept pe toate terenele afară de unul singur.

Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care, adesea, neştiut, urmăreste o idee pe când ţese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e ştiinţa de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află şi a-l face să meargă liniştit şi cu mai mare siguranţă pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu în senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci în toate direcţiile vieţii publice. Demagogia e, din contra, ideologică şi urmăreşte aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omenească. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere.Măsurile economice ale demagogiei sunt o maimuţărie. Îi vezi creând drumuri nouă de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei şi prisosului de populaţie din străinătate, pe când adevărate măsuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul românesc.

Căile ce se deschid concurenţei absolute, departe de-a dezvolta unul din acei germeni, [î]i face să se usuce şi să degenereze, restrângând pe român numai la acel teren mărginit, pe care mai poate suporta concurenţa, la agricultură. Dar, nefiind toţi plugari, ce devine restul? Restul caută funcţii şi liberalii esploatează inepţia economică pe care ei au creat-o, deschizând din ce în ce mai multe funcţii pentru miile de nevolnici economici, cărora le-a dat naştere tocmai liberalismul în materie de economie politică. De teapa aceasta sunt toate planurile de reformă şi organizare ale d-lui C. A. Rosetti.

Mihai Eminescu, Timpul (VII), 1 aprilie 1882

„Nici o societate nu dorește ca tu să devii înțelept!”

Osho„Nici o societate nu dorește ca tu să devii înțelept! Este împotriva ‘investiției’ oricărei societăți. Dacă oamenii ar fi înțelepți, nu ar mai putea fi exploatați. Dacă sunt inteligenți, nu mai pot fi subjugați. Nu mai pot fi forțați să participe într-o viață ‘mecanică’, ca să trăiască ca niște roboți. Se vor manifesta. Își vor manifesta individualitatea. Vor fi permanent înconjurați de un spectru al rebeliunii. Vor dori să trăiască în libertate. Libertatea vine odată cu înțelepciunea, sunt inseparabile, și nicio societate nu dorește ca oamenii să fie liberi.
Societatea comunistă, societatea fascistă, societatea capitalistă, cea hindusă, musulmană, creștină, nicio societate nu va dori ca oamenii să-și folosească propria inteligența. Pentru că în momentul în care încep să-și folosească inteligența, vor deveni periculoși. Periculoși pentru sistem, periculoşi pentru cei aflați la putere, periculoși pentru cei care au, periculoși pentru toate tipurile de oprimări, exploatări sau suprimări, periculoși pentru biserică, periculoși pentru stat, periculoși pentru națiuni. De fapt, un om înțelept este precum un foc, precum un leu, o flacără. Nu își va punea vinde viața. Va prefera mai degrabă să moară decât să fie un sclav. Moartea nu va conta prea mult pentru el, dar nu își va putea vinde viața pentru tot felul de stupidități, tot felul de oameni proști. Nu îi va putea servi.
De-a lungul secolelor, conducătorii societăților v-au furnizat idei false. Acestea sunt principiile de funcționare ale școlilor, liceelor și facultăților voastre. Aceste ideii nu vă servesc vouă! Luați aminte! Ele servesc trecutului, ele servesc diferitelor interese. Bineînețeles, ele îți vor umfla ego-ul, tot mai mult și mai mult, îți vor da tot mai multe și mai multe diplome. Numele tău va deveni mare și încă și mai mare – tu vei deveni mai mic și tot mai mic. Apoi vine un moment în care vor rămân numai certificatele acestea, iar omul a dispărut. La început omul poartă certificatele, apoi certificatele îl vor purta pe om. Omul este de mult mort.
Nu este posibil să devii inteligent cu ajutorul universităţilor. Înțelepciunea are nevoie de o cu totul altă abordare, de o abordare diametral opusă. Cunoașterea este a minții, înțelepciunea nu este o stare a minții. Cunoașterea crează ‘sticla din jurul gâștii’ – o sticlă frumoasă, foarte frumoas desenată, dar este tot o sticlă. Și înăuntru nu poate trăi o gâscă adevărată. Înăuntru sticlei nu poți decât să ai o gâscă îndesată – asta sunt învățații voștri, umplutură de roșii, de cartofi, dar sunt umplutură, umplutură de porcării – sau poți să ai o gâscă vopsită înăuntru. Va părea frumoasă de afară, dar în realitate ce ai este doar o sticlă. Iar această sticlă devine tot mai grea, pentru că cunoașterea are propriul său mod de a se acumula – se reproduce în sine. Cunoașterea nu crede în reproducere controlată deloc. Dacă știi un lucru, asta te aduce către un alt lucru, pentru că, cu fiecare răspuns la o întrebare, apar alte 10 întrebări. Și tot așa se va întâmpla: la 10 răspunsuri la întrebări, vei avea 100 de alte întrebări pregătite pentru tine. Se vor răspândi tot mai mult, vor deveni tot mai multe și mai multe, și vei fi pierdut între ele.
De asta ești ignorant: nu ai ieșit încă din iluzia cunoașterii, iluzia minții.
Ieși din mintea ta! Mintea este sticla despre care îți vorbeam. În clipa în care renunți la minte… Şi mintea nu este decât ideea ta, nu este o realitate, este o ficțiune, este doar o fantezie. Este făcută din același aluat ca și visele. Poți, pur și simplu, să ieși din ea. În momentul în care ai ieşit din minte, ai ieşit din sticlă”

 

„Europa ne vrea proşti!”

Laurentiu Rebega„Niciodată Europa nu ne-a dorit binele! Să fim înțeleși! Dacă ne dorea binele investea în agricultura din România. Nu ne păcălea” – europarlamentarul Laurențiu Rebega.
Investea în irigații, pentru că i-am și cerut să ne ajute, în fabrici de procesare, etc. Lucrul ăsta îl știu bine și am curajul să-l spun pentru că am și argumente. Știu ce se discută și lumea este într-o continuă schimbare în defavoarea statelor nou intrate în UE. Chiar dacă noi suntem de 7 ani în UE, nu reușim în momentul de față să stabilizăm producția în România”, spune europarlamentarul, membru în Comisia pentru agricultură din Parlamentul European.
„Fermierii noștri nu vor încasa niciodată subvențiile de care beneficiază agricultorii din statele care sunt vechi membre UE. Producătorii noștri sunt implicați într-o luptă inegală. Concurența neloială începe de la alocarea subvenției. Cât timp fermierul român ia de trei ori mai puțin, costul de preț pentru ce produce va fi de trei ori mai mare.
Așa ajung fermierii europeni să vândă la prețuri mici și să-și desfacă produsele în România. Suntem o piață de desfacere pentru ei. Dacă nu schimbăm ceva acum, s-ar putea să ne trezim în fața unui pericol și mai mare.
În momentul de față, Uniunea Europeană negociază un tratat de liber schimb cu America și un tratat de schimb comercial cu Turcia. Din momentul acela, noi vom fi morți! Nu avem voie să facem acest lucru, pentru că în momentul în care permiți Turciei să liberalizeze comerțul în Europa, va aduce produse chiar mai ieftine decât cele produse în Europa.
Deci, nu vom mai exista, nu ca producători! Nu vom mai exista nici măcar ca piață concurențială pentru partenerii din Uniunea Europeană! Și să nu uităm că noi suntem una dintre porțile de intrare a Turciei în Europa. În momentul acela, vom avea produse de oriunde de altundeva numai din România nu! Noi trebuie să ne gândim că nu mai vrem să fie penetrată piața noastră de piețe care nu respectă aceleași standarde de calitate în care am investit foarte mulți bani și care ridică costurile de producție” – europarlamentarul Laurențiu Rebega.

Eudeputatul Laurenţiu Rebega a fost liderul PC Prahova, dar, la mijlocul lui 2015, a trecut în eurogrupul condus de Marine Le Pen, Grupul Europa Națiunilor și Libertăților din Parlamentul European (PE).
A devenit reprezentantul Partidului România Unită (PRU) în eurogrupul condus de Marine Le Pen.
„Miercuri 15 iulie 2015 europarlamentarul român Laurențiu Rebega a aderat la Grupul politic Europa Națiunilor și a Libertății din Parlamentul European. Este primul europarlamentar român din actuala legislatură care aderă la noul grup politic european, ce se dorește o structură ce înglobează politicieni și formațiuni politice europene cu orientare patriotică. Principalul scop politic al ENL este recâștigarea suveranității statelor naționale, membre ale Uniunii Europene, în relația cu Bruxelles-ul”, se preciza într-un un comunicat de presă al eurodeputatului.
Laurențiu Rebega este de profesie inginer zootehnist

„Trăim sub ocupația unor țoape”

Andrei PlesuUn articol din februarie 2015 semnat de Andrei Pleșu în ziarul Adevărul a devenit viral pe rețelele de socializare după alegerile locale din 5 iunie 2016, mai ales pentru că alegerile au fost câștigate la București de Gabriela Firea, soția primarului orașului Voluntari Florentin Pandele și fina omului de afaceri Gigi Becali.

Câteva dintre considerațiile exprimate atunci de Andrei Pleșu au părut multora și mai actuale, dar și mai dureroase după 5 iunie 2016, când în țară românii au ales ca primari și reprezentanși în administrația locală oameni cu condamnări penali și chiar aflați în pușcărie.  

„Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimţi ca fiind „al meu”. Ceea ce se petrece în instituţiile fundamentale ale ţării, ceea ce văd pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate mă fac să cred că ţara mea nu mai are mare legătură cu mine. E ţara altora: a unei reţele de indivizi care au ajuns la vârf prin grosolane manevre de partid, de familie şi de gaşcă. Faţă de ţara „lor” mă simt nu numai străin, ci pur şi simplu ameninţat. Sunt şocat când le văd portretele, când îi aud vorbind şi când mă gândesc că ei îmi hotărăsc viaţa. Singura consolare, singura speranţă e că încă sunt informat asupra malversaţiunilor lor şi că încă se încearcă stăvilirea juridică a nesăţioasei lor ”eficienţe”.

Mi se va spune că ilegalităţi şi tâlhari există peste tot. Cu siguranţă. Dar să ne uităm puţin în jur. „Dozajul”, tupeul, identificarea cu „puterea” şi anvergura trans-partinică a „caracatiţei” autohtone nu se pot compara cu nimic din geografia contemporană a civilizaţiei. Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, până la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori. Dacă sunt prinşi, se declară victimele unor manevre politice. Încearcă, eventual, să scape, turnându-se între ei. Până la urmă, diferenţele dintre făptaşi şi instituţiile menite să-i pedepsească se tulbură.

(…) Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile.

Ţara mea? Ţara „noastră”? Nu seamănă toate astea mai curând a „condamnare pe viaţă”? Nu riscăm să aflăm că „a fi român” a devenit sinonim cu „a fi prins” într-o capcană fără ieşire, ca o insectă fragilă în ghearele unui prădător dement?

(…) Cine e de vină? Răspunsul e pe buzele tuturor: clasa politică. Partidele sunt simple trambuline pentru afaceri, promovările interne se fac pe bază de relaţii şi interese, competenţa şi onestitatea au încetat de mult să mai fie criterii credibile. Dar asta se întâmplă şi pentru că pe scena publică a apărut un nou tip uman: avem, în sfârşit, „omul nou”, pentru care sensul vieţii este achiziţia, consumul, parada.

(…) Trăim sub ocupaţia unor ţoape! Şi, ceea ce e mai grav, nu prea ne pasă. Ne uităm la catastrofă ca la un spectacol. Bombănim, votăm năuc, ne certăm între noi.

(…) una dintre cauzele dezastrului e că băgătorii de seamă şi cei care se implică îşi dau, reciproc, capete în gură şi cred că, astfel, îşi fac datoria faţă de ţară. Am mai spus-o: pentru mulţi români, vina e, întotdeauna, vina celorlalţi. A altuia. Adică a nimănui”.

„Ţara mea. Ţara mea?

Ştiu. Ţara „ta” e ţara naşterii şi a destinului tău, ţara istoriei tale, ţara limbii în care vorbeşti şi scrii, ţara culturii tale şi a co-naţionalilor tăi. Dar este – sau ar trebui să fie – şi ţara prezentului tău, ţara în care îţi trăieşti zilele, în care îţi alegi conducătorii, în care ai drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Ţara, în sfârşit, care te protejează, în care ai încredere şi pe care o asumi ca pe o marcă identitară de neocolit.
De la o vreme însă, toate aceste subînţelesuri au intrat în derivă. Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimţi ca fiind „al meu”. Ceea ce se petrece în instituţiile fundamentale ale ţării, ceea ce văd pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate mă fac să cred că ţara mea nu mai are mare legătură cu mine. E ţara altora: a unei reţele de indivizi care au ajuns la vârf prin grosolane manevre de partid, de familie şi de gaşcă. Faţă de ţara „lor” mă simt nu numai străin, ci pur şi simplu ameninţat. Sunt şocat când le văd portretele, când îi aud vorbind şi când mă gândesc că ei îmi hotărăsc viaţa. Singura consolare, singura speranţă e că încă sunt informat asupra malversaţiunilor lor şi că încă se încearcă stăvilirea juridică a nesăţioasei lor ”eficienţe”.

Mi se va spune că ilegalităţi şi tâlhari există peste tot. Cu siguranţă. Dar să ne uităm puţin în jur. „Dozajul”, tupeul, identificarea cu „puterea” şi anvergura trans-partinică a „caracatiţei” autohtone nu se pot compara cu nimic din geografia contemporană a civilizaţiei. Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, până la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori. Dacă sunt prinşi, se declară victimele unor manevre politice. Încearcă, eventual, să scape, turnându-se între ei. Până la urmă, diferenţele dintre făptaşi şi instituţiile menite să-i pedepsească se tulbură. Şefa DIICOT (adică a organizaţiei care se ocupă de criminalitatea organizată) se transformă din acuzator în acuzat, şefi de poliţie sunt arestaţi pentru afaceri dubioase, „mascaţi” sunt luaţi pe sus de alţi mascaţi, la ANAF (adică acolo unde se controlează rigoarea fiscală a cetăţeanului) se fac percheziţii pentru depistarea unor fraude fiscale, preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară e arestat pentru corupţie, preşedinţi şi membri ai consiliilor judeţene din toată ţara şi din toate partidele sunt anchetaţi şi reţinuţi pentru tot soiul de golănii, la grămadă cu primari, parlamentari, miniştri, membri proeminenţi ai diverselor partide politice.

Primul ministru fură titluri academice şi minte vesel şi suveran, fostul preşedinte dansează electoral cu şefi de clan din lumea interlopă, capii serviciilor secrete sunt denunţaţi pentru trafic de bani şi influenţă, vice-prim-ministrul e în cercetări pentru fraudă electorală. Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile.Reţele de distribuţie a unor medicamente vitale distribuie apă chioară în loc de citostatice, prin spitale mor oameni cu zile, milioane de români preferă să muncească în afara ţării, gazetari dedicaţi, până mai ieri, câte unui patron solvabil, schimbă brusc macazul şi se mută la „ăilalţi”, Biserica, prin unii reprezentanţi ai ei, face propagandă electorală, critici literari obosiţi devin, peste noapte, „analişti politici”, publicişti încă nealcătuiţi explică, seară de seară, poporului cum e cu dreptatea şi adevărul, inşi fără meserie şi fără nicio ispravă în spate sunt abonaţi pe termen nelimitat, ca „experţi”, la dezbateri televizate mono-maniacale. Emisiunile de divertisment sunt un fel de bordeluri de mahala, vieţile private ale unor semi-anonimi devin „breaking news”, jumătate din adolescenţii ţării (ne spun statisticile) sunt analfabeţi! Ţaramea? Ţara „noastră”? Nu seamănă toate astea mai curând a „condamnare pe viaţă”? Nu riscăm să aflăm că „a fi român” a devenit sinonim cu „a fi prins” într-o capcană fără ieşire, ca o insectă fragilă în ghearele unui prădător dement?

Cine e de vină? Răspunsul e pe buzele tuturor: clasa politică. Partidele sunt simple trambuline pentru afaceri, promovările interne se fac pe bază de relaţii şi interese, competenţa şi onestitatea au încetat de mult să mai fie criterii credibile. Dar asta se întâmplă şi pentru că pe scena publică a apărut un nou tip uman: avem, în sfârşit, „omul nou”, pentru care sensul vieţii este achiziţia, consumul, parada. Confundă – ar fi spus Petre Ţuţea – idealurile cu scopurile. A dori să ai o casă, o maşină şi o poziţie profesională onorabilă a normal. Toate sunt „scopuri” plauzibile. Dar a le lua drept idealuri, a crede că rostul tău pe lume e să-ţi multiplici, la infinit, averea, să faci baie în Dubai, să ai colecţie de ceasuri scumpe şi poşetuţe de firmă e a avea conturul mintal şi sufletesc al unui cocălar…Or tocmai asemenea oameni au ajuns „să facă jocurile”. Trăim sub ocupaţia unor ţoape! Şi, ceea ce e mai grav, nu prea ne pasă. Ne uităm la catastrofă ca la un spectacol. Bombănim, votăm năuc, ne certăm între noi.

Tu vorbeşti? – vor zice o mulţime de forumişti care mă iubesc… Tu nu bombăni de pe margine? De ce nu te implici? Sau, mai rău: tu ce mare brânză ai făcut când erai „la butoane”. Răspunsul meu e simplu: m-am implicat destul (cu rezultatul că am fost socotit ”profitorul” tuturor regimurilor) şi am făcut ce m-am priceput şi ce am putut. N-am făcut, totuşi, nefăcute. Dar apropo de vină: una dintre cauzele dezastrului e că băgătorii de seamă şi cei care se implică îşi dau, reciproc, capete în gură şi cred că, astfel, îşi fac datoria faţă de ţară. Am mai spus-o: pentru mulţi români, vina e, întotdeauna, vina celorlalţi. A altuia. Adică a nimănui”.

 

„Ne îndreptăm spre o globalizare totalitară”

Razvan Codrescu

România a înlocuit totalitarismul de tip comunism cu totalitarismul de tip globalist.

Editor, scriitor și poet, Răzvan Codrescu a fost invitat la Trinitas TV, acolo unde a vorbit despre marxismul cultural și corectitudinea politică.

„Ne îndreptăm spre o globalizare totalitară. Este la fel de periculoasă și în Occident, și în Orient. Am ieșit din comunism în 1989, e adevărat. Dar, cum bine observa un remarcabil analist francez, Jean Francois Revel, nu contează numai să ieși din comunism, contează să părăsești toate consecințele comunismului, ceea ce e mult mai greu. Noi am ieșit din comunism, dar funcționăm în formele lui mentale.

Care era criteriul absolut în comunismul marxist, după care era judecată realitatea socială? Factorul economic. Este astăzi un alt factor mai important decât cel economic? Nu. Comunismul era certat cu ideea de tradiție. Și lumea de azi, cu ideologiile de azi, caută să o distrugă. Comunismul era anti-naționalist, cu desființarea granițelor naționale. Este exact ce se întâmplă astăzi în comunitatea europeană. Va să zică am rămas pe aceleași coordonate, numai că lanțul e ceva mai lung. Asta e tot ce-am câștigat. Sau, dacă vreți, am căzut din lac în puț”.

„Komisarii sovietici ar fi mici copii față de acest monstru de aroganță, intoleranță și ideologie tâmpă”

miFilologul şi eseistul român Adrian Papahagi a criticat dur activitatea Alinei Mungiu-Pippidi, președintele Societăţii Academice din România (SAR). Mungiu este acuzată că organizațiile conduse de ea primesc fonduri norvegiene. Scandalul a luat amploare după ce inițiatoarea platformei civice «România Curată» a transmis că în spatele protestelor în favoarea familiei Bodnariu din Norvegia s-ar afla Rusia.
„Nu aș vrea să trăiesc într-o țară în care Alina Mungiu și gașca ei unită, salvatoare și curată să fie la putere. Komisarii sovietici ar fi mici copii față de acest monstru de aroganță, intoleranță și ideologie tâmpă.După ce ne-ar dărâma bisericile, ne-ar confisca pruncii, ne-ar vârî lesa securistă direct în creier, nu doar în mailuri și în telefoane, ne-ar da afară de la catedre și ne-ar băga la pușcărie, la reeducare, s-ar găsi vreun bou cu bască, promovat ideolog oficial, care să ne explice că nu e mare lucru.Prefer ca România să fie condusă de pișicheri corupți. Vanghelie e de o mie de ori preferabil lui Mungiu: incultura lor esențială este aceeași, doar gradul de alfabetizare diferă. Vanghelie măcar e mai tolerant și mai simpatic” Adrian Papahagi.În februarie 2016, Alina Mungiu-Pippidi striga cuprinsă de mânie: „SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor”».Rușii erau peste tot și luau chiar și locul germanilor, pentru că manifestațiile din Berlin contra imigranților nu mai erau ale lor, ci ale rușilor: „Steagurile rusești umplu manifestațiile de dreapta contra Islamului în Germania. Dacă nu am avea atâția ruși pe aici care nu au nici o inhibiție (locuiesc în Berlin) demonstrațiile de extremă dreapta ar fi subțiri, că în Germania s-a reușit inhibarea celor mai rele tendințe. La germani însă, nu la străini”.Rușii erau implicați în tot ce ar putea să nu placă sau să contrazică Occidentul și finanțau inclusiv printarea pancardelor demonstranților din București și alte orașe ale țării: „Nu poți să nu îți pui întrebarea cum se face, în țări unde nu a avut loc niciodată o demonstrație pentru drepturile copilului, ca în România (…) ai brusc mulțimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color și într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuși copiii lor în țările cele mai civilizate din lume”.Psihoza și paranoia se văd curând încununate de succes, Alina Mungiu Pippide folosindu-și capacitățile intelectuale bicecunoscute și apreciate un scurt timp pentru a face un scurt efort de investigare, iar concluzia vine către ea mai mult singură: „Situația cu Lisa și copiii familiei Bodnariu, m-a făcut să cercetez puțin întreaga poveste. Și concluziile sunt elocvente. Campaniile de așa zisă protecție pentru copiii din Est mâncați de refugiații sirieni și africani în Occidentul degenerat și incapabil de autoprotecție (?!) sunt o enormă manipulare rusească”.„Strategia rusească funcționeză. Numai de câte ori am citit eu prin presa română și scris de incompetenți în discursurile demnitarilor că nu putem fi de acord cu cotele față de refugiați pentru că nu tratează cauzele problemei siriene. Păi Putin e cauza problemei siriene, din cauza lui nu există o perspectivă de rezolvare pe fond, el e fericit să ne invadeze cu refugiați și tot el sponsorizează demonstrațiile contra refugiaților, și toată Europa de Est s-a aliniat acuma și face ce vrea el. Succes mare, la 25 de ani după căderea zidului” – Alina Mungiu Pippidi.Corectitudinea activităţilor Alinei Mungiu Pippidi a fost pusă sub semnul întrebării chiar de un fost colaborator, Cristian Ghinea, consilier al premierului Dacian Cioloș, într-un articol publicat în Dilema Veche :„Sînt în măsură să ştiu cîte ceva despre managementul SAR, doar am lucrat cîţiva ani acolo. Am învăţat multe, inclusiv de la AMP. Dar concluzia rămîne: e un şef inept. Nu văd cum aş putea descrie aici pe scurt experienţele mele personale de subordonat. Să încercăm ceva mai obiectiv şi vizibil public: resursele umane. De la SAR oamenii pleacă continuu. Plecau şi cînd eram eu acolo, şi după. Rata de supravieţuire în organizaţie e minimă – ceea ce ar trezi dileme în orice lider capabil de introspecţie. Acum cîţiva ani a plecat trei sferturi din organizaţie şi au fondat alta. Care are mare succes. Lucru pentru care AMP nu îi iartă şi îi face în toate felurile, folosind tribuna publică pentru chestiuni private, cînd faptele sînt uşor de verificat. Aş putea da o listă cu ziarişti, foşti oficiali şi alte persoane aduse de AMP în ultimii ani la SAR – au plecat toţi înjurînd. Explicaţia? Eu am avansat ipoteza managementului inept. AMP a avansat ipoteza că agenturile o sabotează. Alegeţi dumneavoastră. Amuzant e că şi Simona Popescu, care semnează dreptul la replică scris de AMP, plecase acum vreun an plîngîndu-se pe Facebook că o concediase într-un mod umilitor.Pe lîngă stilul de lucru haotic, la AMP mai e ceva: permanenta folosire a organizaţiei pentru toanele personale. În URSS, deviaţionist era acela care mergea drept cînd partidul o cotea brusc. Date fiind pasiunile şi furiile publice complet aleatorii, e inevitabil să fii deviaţionist dacă ai ghinionul să lucrezi sau să fii aliat cu AMP. După ce te tămîiază public că eşti un potenţial lider de viitor, nici nu ştii cînd te trezeşti vîndut serviciilor – fără să fi făcut nimic diferit între timp. Cu politicienii e la fel, AMP trece prin trei faze: 1) amor dezlănţuit; 2) gudureală mămoasă şi 3) răzbunare furibundă. Cu Traian Băsescu a trecut prin toate fazele. La o întîlnire a Alianţei România Curată (singura, de altfel) AMP tot zicea ceva de „Şefu’”. Şefu’ a zis, Şefu’ se gîndea… O zicea chicotind, cu aer de şcolăriţă care fumează la WC cu directorul liceului, prietenul ei. Iniţial nu am înţeles despre cine vorbeşte. Apoi ne-am dat cu toţii seama că despre Băsescu. Şi ne-am uitat unii la alţii – ONG-işti şi ziarişti – stupefiaţi. Nu aparenţele erau importante pentru ea, ci aparenţa intimităţii cu puterea. De la un moment încolo, Băsescu nu a mai fost Şefu’, şi să te ţii răzbunare. Cu Ponta, povestea e similară. Un „impecabil” lider de viitor. A urmat apoi gudureala, articole cu ce trebuie să facă noul Şefu’. Scrise la modul din care înţelegem că AMP conduce de fapt Guvernul, pe lîngă Comisia Europeană şi bucăţi din ONU. Ponta a intrat în faza trei şi acum Iohannis s-a procopsit cu pasiunea. Cine o susţine pe Macovei e ori tîmpit, ori securist, nu există loc de discuţii. Nu îl văd bine nici pe Iohannis (evident, după ce AMP îl va fi făcut preşedinte).Să trecem la calomnie. CRPE s-ar fi retras din Alianţa România Curată pentru că nu mai era o organizaţie independentă. Mă mir că AMP nu spune că ne-a dat afară (toţi cei care pleacă de la SAR află apoi prin tîrg că au fost concediaţi – asta e o regulă). Totuşi, minciuna ar fi fost uşor de demontat pentru că există corespondenţa. Rămîne deci varianta că am fost vigilenţi şi ne-am autodemascat că avem contracte cu statul. Adevărul e că am făcut o mare greşeală pe care mi-o asum: ne-am retras discret. Eram de la început în Alianţă, am acceptat să intrăm mai degrabă ca un triumf al speranţei contra experienţei. În cei doi ani cît am fost membri a existat o singură întîlnire a partenerilor. Nici o discuţie despre obiective, bugete, reguli de funcţionare. România Curată e jucăria personală a Alinei Mungiu-Pippidi. Din ce se dorea o mare coaliţie a societăţii civile, ARC e un blog colectiv. Asta nu e rău în sine, se strîng undeva opinii scrise prin alte părţi de oameni onorabili ca Moise Guran, Cătălin Tolontan sau Dorin Tudoran. Oameni pe care îi respect şi pe care cele scrise aici nu îi implică cu nimic. Dar nu asta era ideea proiectului, puteam avea blog unde să fie AMP redactor-şef şi fără ditamai coaliţia fictivă.Nu aş putea spune exact cînd a intrat relaţia mea cu AMP în faza trei, dar la un moment dat am început să aflu din ziar că am trecut de partea întunecată a Forţei. Am devenit băsist – deşi eu nu m-am văzut niciodată personal cu Şefu’. Am ajuns sabotor al anticorupţiei pentru că am scris o carte despre DNA. Devenea absurd, am propus Consiliului Director al CRPE să ne retragem din Alianţă. Colegii mei au acceptat şi au propus să facem o scrisoare publică cu explicaţii. M-am opus, zicînd că e destul scandal în spaţiul public, iar ideile ARC sînt bune, chiar dacă implementarea e proastă. Regret acum, cînd AMP inventează retroactiv motive pentru care ne-am retras.Acum, despre independenţă. CRPE este singurul membru din România în TEPSA, o reţea de think-tank-uri de studii europene care nu primeşte decît organizaţii independente. Am intrat acolo după o procedură de supraveghere de doi ani, în care oamenii s-au uitat inclusiv la bugete şi la proporţiile dintre diverşi finanţatori. Ce înseamnă însă o organizaţie independentă? Haideţi să ne gîndim la o organizaţie care are ca donatori: Open Society Institute, Comisia Europeană prin proiecte de cercetare pe mai multe ţări, fondurile norvegiene administrate de FDSC, ambasada SUA şi o instituţie subordonată unui minister din România. Este o asemenea organizaţie în măsură să „îşi permită o poziţie independentă”? Conform replicii de mai sus a SAR, nu este. Păcat. Pentru că asta e chiar lista de finanţatori ai SAR. Cînd am primit dreptul la replică, am fost curios să văd ce proiecte mai are SAR, deci m-am uitat pe site. Şi e amuzant să văd o structură de finanţare uimitor de asemănătoare cu cea de la CRPE: SAR are un proiect multicountry de la Comisie, CRPE are două, SAR are două proiecte din fondurile norvegiene, CRPE are tot două, SAR are două proiecte de la OSI, CRPE are unul, SAR are un proiect de la ambasada americană, CRPE are cîte unul de la ambasadele britanică, finlandeză şi olandeză. Bun, care e faza cu „contractele publice“ şi „contracte cu statul prin MAE”? CRPE a avut proiecte finanţate de Unitatea de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare (AOD) a MAE. Pentru publicul pe care vrea să-l manipuleze AMP, asta pare ceva conspirativ. Adevărul e simplu: ca stat membru UE, România este obligată să doneze fonduri pentru dezvoltare ţărilor mai sărace. AOD lansează anual cîte un call public, în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). CRPE a participat la acest call şi a cîştigat. Aşa cum au participat multe alte ONG-uri.

Poveştile partizanilor anticomunişti martiri

În casa eroinei au depus jurământul partizanii din grupul Arnăuţoiu, din zona Muscelului. În Nucşoara, judeţul Argeş au fost mulţi luptători anticomunişti, oameni născuţi liberi, care au îndurat torturile închisorilor comunite. Mulţi dintre ei au fost învinşi de ani, nu de Securitate, alţii au pierit împuşcaţi în munţi sau prin temniţe de coşmar. Alţii încă mai trăiesc sau urmaşii lor le poartă mai departe sufletul.

Unul dintre simbolurile luptei anticomuniste este Elisabeta Rizea, trecută în nefiinţă în 2003. În casa ei locuieşte acum singura fiică, Ileana Ristea (Belescu, după soţ, şi el luptător pe front, în linia întâi). Îşi duce zilele cu greutate în casa unde s-a născut şi a trăit şi mama ei, unde a dormit o noapte şi regele Mihai şi unde şi-au făcut jurământul partizanii anticomunişti.

„La noi în casă, în camera aia unde au jurat partizanii, a înnoptat şi regele Mihai, venit în vizită aici”, spune Ileana, singura fiică a Elisabetei şi a lui Gheorghe Rizea. Casa este simplă, ţărănească, frumoasă tare pentru vremea ei, plină acum cu poze ale înaintaşilor şi urmaşilor celei care a fost Elisabeta Rizea. Câteva imagini cu Familia Regală a României, figuri arhaice ale Elisabetei şi ale soţului ei, care arată aproape a sfinţi, şi poze moderne ale strănepoţilor Ilenei şi urmaşilor unor eroi.

„Îmi spunea să nu plâng dacă-o muri!”

După ce a fost eliberată din puşcărie şi i s-a dat înapoi casa, Elisabeta Rizea, muncit cât de mult a putut, ca şi cum munca ar fi fost adevărata ei libertate. A murit la 91 de ani, la Spitalul Judeţean din Piteşti, pe braţele fiicei ei. „Se uita la mine cu ochii fix şi-mi spunea: să nu plângi dac-oi muri că unde mă duc eu e bine. Asta mi-a spus mama cu câteva zile înainte să moară”, ne povesteşte cu lacrimi în ochi fiica Elisabetei Rizea.

Stăm pe prispa casei bătrâneşti, la o cafea, cu Ileana Belescu şi alte două femei din sat venite s-o ajute la iarbă pe Ileana. „Aşa stăteam şi cu tanti Tuţa (n.r. – Elisabeta Ristea) la o cafea. Era optimistă, o femeie de lume. Ea le povestea la toţi, îi primea, iubea oamenii”, spune Steliana Şerban, una dintre vecinele care au cunoscut-o pe Elisabeta.

„Şi-a văzut moartea cu ochii”

Printre altele, Steliana ne spune şi despre tatăl ei, care a stat în puşcăria comunistă cinci ani, iar în 1964 a fost eliberat. „Bătrânul trăieşte, îl cheamă Constantin Paşoli, dar e bolnav şi nu mai povesteşte multe”, spune Steliana.

Steliana Şerban a văzut-o pe Elisabeta Riza cu trei zile înainte să treacă în nefiinţă. Era slăbită, dar deloc speriată. Abia mai putea vorbi. „Mi-a spus: «Uite, vezi acolo, la sobă, uite-o, o văd». Eu am întrebat-o «Şi cum e?» A gemut puţin şi atât. A murit la trei zile după aceea”, povesteşte Steliana.

„Mie nu-mi spunea niciodată că moare, nu voia să sufăr, dar eu o vedeam că nu mai poate!”, completează fiica ei. Apoi se ridică şi ne arată lângă uşă o gaură în tocul de lemn. „Aici au intrat gloanţele trase de Securitate. Mama stătea în uşă şi nu au nimerit-o! Săraca ce au chinuit-o, de nu mai avea păr în cap, i l-au smuls când au agăţat-o de păr într-un cârlig. Când a murit, am înmormântat-o cu perucă…”, spune Ileana.

Simbolul casei Rizea

În primăvara anului 1949, în casa soţilor Elisabeta şi Gheorghe Rizea, membrii grupării „Haiducii Muscelului” au depus jurământul. Gruparea era condusă de Toma Arnăuţoiu, tot localnic din Nucşoara, ridicat de camarazi la gradul de „căpitan”.

Arnăuţoiu, alături de alţi 16 partizani au legat jurământ pe pistol şi cruce pentru a teroriza noile structuri de stat instaurate după 1945. Elisabeta şi Gheorghe Rizea i-au sprijinit activ pe partizani, chiar dacă aceştia aveau cartierul general în zona Bran, la câţiva kilometri depărtare de Nucşoara.

“La noi în casă, în camera aia unde au jurat partizanii, a înnoptat şi regele Mihai, venit în vizită aici.”
Ileana Rizea
fiica Elisabetei

Născută în spatele gratiilor comuniste

Iuliana Preduţ Constantinescu provenea dintr-o familie din comuna argeşană Corbeni, satul Poenărei.  Pentru că i-a ajutat pe partizanii luptei aticomuniste, a fost condamnată la 12 ani de muncă silnică şi alţi cinci, degradare socială.

Şi-a născut una dintre fiice la închisoare, iar copilul i-a fost luat  la orfelinat până la vârsta de 2 ani. Iuliana şi-a cunoscut fata abia când a fost eliberată, în 1964, la decret. Fetiţa avea pe atunci 6 ani.

O familie condamnată

Iuliana, mama Iustinei

Iuliana Preduţ a făcut şapte ani de muncă silnică. Tatăl ei, preot, acuzat că a făcut parte din grupul Arnăuţoiu, a fost executat la Jilava. Iustina Constantinescu, soţia preotului, a primit şi ea 15 ani de temniţă grea.

Iuliana, fiica lor a fost torturată de Securitate deşi era gravidă în luna a şasea. A născut în închisoare, fiica ei primind numele Iustina Libertatea. „Tăcerea şi întunericul mi-au ţinut loc de mamă şi de tată… Până la vârsta de 2 ani n-am reuşit să aflu dacă îţi mai trebuiau şi nişte părinţi ca să apari pe lume”, spune Iustina. Îşi privea mama într-o poză, aşezată lângă icoana la care fetiţa se ruga în fiecare
seară.

„Arăta ca o sfântă coborâtă din ceruri…”

Sunt vorbele Iustinei care a rămas şi acum cu această imagine despre mama ei care avea doar 29 de kilograme când a ieşit din închisoare. Iustina  Libertatea avea 6 ani. Impactul asupra ei atunci a fost atât de mare încât, toată noaptea de după ce şi-a cunoscut mama, Iustina a făcut febră şi a delirat.

„Pe divan stă o femeie cu braţele întinse spre mine, cu ochii calzi şi umezi de căprioară înjunghiată acoperită cu un pled greu…Oare e bolnavă? Ştiu că e mama, o cunosc din poza de lângă icoană… dar de ce nu mi-a spus că e bolnavă? Arată ca o sfântă coborâtă din ceruri întru mântuirea noastră… dar e prea tristă, poate că e cea mai tristă faţă pe care am văzut-o vreodată”, îşi aminteşte
Iustina.

Partizanul din Munţii Făgăraş

Ion Gavrilă Ogoranu a murit în 2006 

Hăituit aproape trei decenii de Securitate, Ion Ogoranu a scăpat de execuţie la intervenţia americanilor

Ion Gavrilă Ogoranu a luptat  cu arma în mână împotriva comunismului alături de „Grupul Gavrilă”, înfiinţat chiar de el. Aliaţi i-au fost Munţii Făgăraş.

Pentru lupta sa a fost condamnat de instanţele comuniste, în lipsă, la zeci de ani închisoare şi de două ori la moarte. Timp de 29 de ani, Securitatea nu a putut să-l captureze. Prins în 1976, a fost salvat de la execuţie la intervenţia directă a preşedintelui american Nixon.

A intrat în rândul  luptătorilor anticomunişti pe când era în facultate, la Cluj şi la Braşov şi a condus, timp de şapte ani, Grupul „Carpatin Făgărăşan”. În 1948, Ogoranu a reuşit să scape de zece ani de închisoare în penitenciarele comuniste, refugiindu-se în Munţii Făgăraş, acolo unde a condus un grup de rezistenţă armată.

În 1955, după ce mişcarea de rezistenţă anticomunistă din munţi a fost serios decimată, s-a refugiat într-un sat din judeţul Alba. A stat ascuns în casa văduvei unui fost coleg de liceu, vreme de 21 de ani.

Salvat de la moarte de Nixon

Ogoranu a fost arestat în 1976 şi, deşi era condamnat la moarte, nu a fost executat, pentru că preşedintele american Richard Nixon îi prezentase lui Nicolae Ceauşescu o listă cu români de care SUA se interesau, iar numele lui Ogoranu era prezent acolo. De atunci, Securitatea l-a lăsat în pace.

Anticomunistul spunea că „în lupta noastră nu există nicio acţiune, nicio faptă, nicio vorbă care să nu se poată încadra în legile onoarei şi în morala creştină”. Acţiunile „Grupului Gavrilă” au fost însufleţite de dragostea creştină, conform crezului că „exişti în măsura în care iubeşti şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”.

Ion Gavrilă Ogoranu s-a născut într-o familie cu trei copii, în Ţara Făgăraşului. A urmat Liceul „Radu Negru”, din Făgăraş, unde a făcut parte din Frăţia de Cruce „Negoiul”. A frecventat cursurile a două facultăţi: Facultatea de Agronomie din Cluj şi Academia de Înalte Studii Economice Braşov.

Teofil Mija, medicul fraţilor de suferinţăvvv

Doctorul Teofil Mija a suferit în închisorile comuniste din România, iar după căderea comunismului a înfiinţat mai multe centre medicale pentru a-i trata, gratuit, pe foştii deţinuţi politic, dar şi pe sărmani.

Doctorul Teofil Mija, lider al Rezistenţei Anticomuniste din Codrii Fetea a fost deţinut politic în închisorile de exterminare comuniste ale României. De loc din comuna Bratei, judeţul Sibiu, dr. Teofil Mija s-a născut în septembrie 1923, într-o familie modestă de ţărani. În timp ce era elev la Liceul „Timotei Cipariu”, din Dumbrăveni, Teofil Mija a devenit membru al Frăţiei de Cruce, în anul 1936.

13 ani mai târziu, Teofil Mija a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, alături de alţi 12 deţinuţi politic. În 1957 a fost acuzat de instigare şi organizare de revoltă în închisoare, iar timp de un an a stat în camera de izolare, la Gherla, unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Pentru că nu renunţa la convingerile sale, doctorul Mija a fost din nou torturat şi ţinut dezbrăcat la izolare, pe un ger cumplit.

A fost eliberat la 31 iulie 1964, după ce a fost deţinut în închisorile din Cluj, Aiud, Gherla, Oradea şi în lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. La ieşirea din închisoare ajunsese la 47 de kilograme. Medicul Teofil Mija a încetat din viaţă la 3 august 2010,  la vârsta de 87 de ani.

Teodor Şuşman, spaima Securităţii

Teodor Şuşman, fost primar în Răchiţele, în anii ’20

Teodor Şuşman senior, zis „a Lipchii”, liderul Grupului Şuşman, a fost ales de mai multe ori primar al comunei Răchiţele, judeţul Cluj în perioada 1922-1945, fără a fi membru vreunui partid politic.

S-a născut la 24 februarie 1894 în satul Răchiţele şi era de religie greco-catolică. S-a căsătorit cu Ecaterina, fiica lui Boc Onuţ şi Oniţa, din familia actualului premier, Emil Boc.

Soţii Şuşman au avut împreună cinci copii, patru băieţi (Teodor jr, Traian, Avisalon, Emil) şi o fiică (Romulica). Familia Şuşman a fost una dintre cele mai înstărite familii din zona Huedinului. Avea, printre altele, două gatere de tăiat cherestea şi un depozit de lemne în Răchiţele, un magazin sătesc, şapte-opt hectare de pământ şi vite.

„Primele represalii au constat în înlăturarea sa din funcţia de primar, în 1945, pentru ca peste doi ani să-i fie închis magazinul, urmând apoi sechestrarea depozitului de cherestea şi valorificarea materialului existent în interes personal de către primul primar comunist al comunei, Suciu Paşcu”, spune istoricul Gheorghe Petrov.

Vânătoarea grupării Şuşman

La 18 august 1948, Securitatea, împreună cu Miliţia au încercat arestarea lui Şuşman şi a altor apropiaţi, însă au reuşit atunci să fugă. În acea perioadă, membrii grupului deţineau mai multe arme de vânătoare, arme militare, carabine ungureşti, pistoale, grenade şi un binoclu.

La 16 decembrie 1948 au fost surprinşi în Padiş de o unitate a Securităţii, care a deschis focul. Pe lângă fiii lui Teodor Şuşman, din grupul de partizani mai făceau parte şi nepoţii săi, Leon şi Gheorghe Şuşman, dar şi Ioan Cioată, Gheorghe Micuţ, Ioan Bartoş, Petre Burticel şi soţii Mihai şi Lucreţia Jurj.

Ecaterina Şuşman a murit la 26 aprilie 1950 în împrejurări neelucidate. Ulterior, cei doi copii mai mici, Emil şi Romulica, au fost şi ei reţinuţi, condamnaţi şi apoi deportaţi în zona Feteşti, de unde nu s-au mai întors.

Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat în lipsă pe Teodor Şuşman la 15 ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civilă şi confiscarea integrală a averii pentru uneltire contra ordinii sociale şi constituire în bandă politică înarmată. Fiii săi, Teodor junior şi Avisalon, au fost condamnaţi la 12 ani de muncă silnică. În casa lui Teodor Şuşman a fost stabilit Postul local de Miliţie şi Securitate.

Împuşcat în şură

Teodor Şuşman a fost împuşcat de securişti la 5 decembrie 1951. În dimineaţa acelei zile, Şuşman se afla adăpostit în şura lui Teodor Moldovan din Răchiţele. Acesta s-a prezentat la Postul de Miliţie, unde a reclamat faptul că s-a dus să dea de mâncare la oi şi, văzând că uşa şurii era legată pe dinăuntru, s-a uitat printr-o crăpătură şi a văzut că înăuntru este cineva care doarme cu o armă lângă el.

La faţa locului au venit 5 securişti şi 13 miliţieni, însoţiţi de 7 câini de urmărire. Şura a fost înconjurată şi asupra ei a fost executat un puternic foc cu armament de infanterie. Din documentele Securităţii rezultă că Şuşman s-ar fi sinucis cu un foc de pistol tras în tâmpla dreaptă. Alte surse afirmă că, iniţial, victima ar fi fost rănită în timpul focului executat spre şură.

Deshumare

La 23 iunie 2010, voluntarii CICCR l-au găsit şi deshumat pe Teodor Şuşman senior. El a fost găsit în localitatea Răchiţele, satul natal al premierului Emil Boc. Acţiunea a fost făcută de o echipă coordonată de Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj şi de istoricul Marius Oprea, directorul CICCR. Cererea de la deshumare a fost formulată de rudele eroului.

Luptătorii din Vrancea – amintiri din puşcărie

Gheorghe Popa prezintă actul de proprietate al pădurilor pierdute în perioada comunistă

Stăteau în munţi, se ascundeau prin cabane sau în pădure. Făceau singuri planuri de luptă şi organizau rezistenţa anticomunistă

Vânaţi sistematic, partizanii moldoveni au ajuns în mâinile Securităţii şi apoi prin puşcării. Unii au murit în detenţie, însă cei care au supravieţuit au poveşti cutremurătoare.

Dana Lepădat

Gheorghe Popa (84 de ani) este unul din cei 78 de mocani din Nereju, arestaţi de Securitate în 1950. El a făcut parte din organizaţia „Vlad Ţepeş II” care a pus la cale Revoluţia anticomunistă atunci când s-a decretat naţionalizarea pădurilor.

A lucrat în armată, la Batalionul de Paraşutişti, Flotila 1 Bucureşti, la Departamentul Spionaj Sabotaj şi Terorism. În 1950 a fost cooptat de colonelul Victor Lupşa pentru a spiona angajaţii Securităţii din comuna sa.

Surprinzător, comuniştii îşi instalaseră sediul chiar în casa părinţilor lui. Cu toate acestea, l-au lăsat să stea în camera de la etaj, care era construită din lemn. „Am făcut o gaură în podeaua din lemn şi stăteam cu urechea să ascult ce vorbeau ei. Îi făceam lui Lupşa notiţe cu tot ce auzeam, iar el le băga în sticle pe care le îngropa în pământ. Am lucrat aşa doi ani fără să fim descoperiţi”, ne explică bătrânul.

Telefoanele, „defectate” în noaptea răscoaleigt

În noaptea de 23 iulie 1950, când trebuia să înceapă răscoala, 400 de nerejeni s-au strâns în pădure în punctul Poiana Sării înarmaţi cu furci, topoare, dar şi cu arme automate rămase de la ruşi, din timpul războiului. Toţi aşteptau semnalul de la Primărie, prin telefon, întrucât se constituise o întreagă organizaţie împotriva comuniştilor, cu grupuri din toate comunele judeţului. Cineva a avut însă grijă ca telefoanele să nu funcţioneze.

„Am aşteptat ordinul de atac până pe la 3.00 dimineaţa. Am auzit apoi că nu funcţionează telefoanele, că nu se poate lua legătura cu
restul comunelor şi dimineaţă ne-am dispersat. O săptămână a fost linişte în comună, nu a venit nimeni de la Securitate, dar eram cu toţii speriaţi pentru că se ştia că va fi rău de noi. Ne-am ascuns în munţi o vreme, dar după o săptămână au început să vină după noi ca să ne aresteze. Pe Lupşa, şeful organizaţiei noastre din Nereju, l-au găsit mort în pădure, dar nu cred că el ne-a trădat. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci”, po­vesteşte dezamăgit Popa.

Umilinţă peste cotele imaginabilului

După ce a fot arestat, la 24 august 1950, a fost transferat de la un penitenciar la altul, fiind judecat la Galaţi.

„Ne făceau toate mizeriile posibile în bătaie de joc. Nu doar când mergeam la interogatorii, ci tot timpul. La Paşte, ne dădea la gură cu murdărie, materie fecală, şi zicea că este în loc de anafură, iar la Bobotează, cu urină. Dacă nu acceptai, te bătea până cădeai mort”, mărturiseşte nerejeanul despre tratamentele groaznice la care a fost supus.

„Era clar că toţi care am fost duşi acolo eram duşi la moarte. Stăteam câte 32 în celulă şi dormeam toţi, pe o parte, direct pe ciment. Aveai doar o rogojină, atât. Când se întorcea unul pe cealaltă parte, trebuia să se întoarcă toţi. Acolo ne făceam nevoile. Când se umplea găleata, urinam în gamela în care mâncam, că nu aveai unde şi nici nu aveam cu ce să o spălăm”, îşi aminteşte cu amărăciune fostul deţinut politic. Ca să scape de chin, s-a înscris ca ajutor la bucătărie. A rezistat ceva mai bine decât ceilalţi, însă n-a scăpat de torturi până când nu a semnat declaraţia dictată de anchetatorii securişti.

“Stăteam câte 32 în celulă şi dormeam toţi, pe o parte, direct pe ciment.”
Gheorghe Popa
partizan

Revoluţia anticomunistă, pusă la cale de comunişti

Ion Chiuchiur şi lada în care erau ajutoarele de la americani

 

Ion Chiuchiur (88 de ani) este un alt nerejean dintre cei patru câţi au mai rămas în viaţă din lotul deţinuţilor politici de la 1950. El susţine, citându-l pe Cicerone Ioniţoiu din „Rezistenţa armată anticomunistă din munţii României 1946 – 1958″, că revoluţia a fost programată chiar de comunişti „pentru a scoate duşmanii poporului la iveală”.

Bătrânul are puterea să comenteze: „Cicerone spune în cartea sa, şi nu degeaba, că acele organizaţii subversive pe care le-am făcut noi, au fost pregătite tot de comunişti, pentru că ştiau că este armament rămas în păduri din timpul războiului şi că lumea este nemulţumită. Au vrut să scoată la iveală duşmanii poporului şi să-i pedepsească. Părerea mea este că acel Lupşa era de la Securitate şi ne-a racolat pe noi”.

Carcera cu sârmă ghimpată

Ion Chiuchiur a fost prins în 1950, de securişti, după ce s-a înrolat în organizaţia „Vlad Ţepeş II”. Se retrăsese în munţi, însă a fost trădat de un localnic care l-a chemat la el ca să îi dea provizii pentru partizanii din munţi. „M-au luat din şura de fân de la Ion Bucăleţ. El m-a trădat şi le-a arătat securiştilor unde sunt. Mie mi-a zis că-mi dă de mâncare. Noi ne retrăsesem în munţi. Ne spusese Lupşa, şeful organizaţiei, că vin americanii şi ne lansează cu paraşuta hrană şi armament”, îşi aminteşte Chiuchiur.

A fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”.

Biblioteca din cămară

Mare parte din ceea ce i-a fost dat să trăiască pe timpul detenţiei, Chiuchiur le-a scris în două volume de poezii, „Lacrimă memoriei”, pe care le-a publicat după 1990. Spre deosebire de consătenii săi, nea Chiuchiur are şi o bibliotecă cu cărţi, în cămară. „Am început să scriu cu vârful acului pe săpunul de casă, că nu aveam pe ce”, ne explică bătrânul. Trăieşte în căsuţa lui parcă ruptă din Muzeul Satului, însă se întristează când vine vorba de situaţia ţării.

Încă îi este teamă de comunişti, chiar şi acolo unde locuieşte, în vârf de munte.  „Nu am mai scris de opt ani pentru că nu mai am inspiraţie şi nu vreau nici să mai păţesc ceva. Cine ştie cum i se năzare unuia că ai zis nu ştiu ce. Îţi e şi frică să mai zici adevărul”, conchide mâhnit fostul deţinut politic.

Păstrează de 60 de ani o conservă de la americani

Încă mai speră să vină americanii. Ion Chiuchiur păstrează de mai bine de 60 de ani o conservă cu bacon primită de la Armata Americană pe timpul foametei de după cel de Al Doilea Război Mondial. „Păstrez acea cutie în amintirea americanilor. Poate ne salvează şi de această dată. Nu vedeţi ce criză avem în ţară, că nu o să mai aibă lumea ce mânca”, spune bătrânul.

Haiducii-martiri din pădurile Bucovinei

Vasile Motrescu (dreapta) a fost trădat de Nicolae Calancea (stânga)

Cei doi fraţi care au luptat împotriva ruşilor au plătit răzvrătirea cu ani grei de închisoare şi chiar cu viaţa

Vasile Motrescu, care s-a infiltrat în Securitate pentru a-şi ajuta camarazii, a fost condamnat la moarte, iar Gheorghe a făcut turul închisorilor comuniste.

Georgeta Cîrstean

Vasile şi Gheorghe sunt doi dintre copiii lui Pentilei şi ai Sofiei Motrescu, o familie care ilustrează existenţa tragică a celor care se aflau dincoace de Cortina de Fier. Într-un fel sau altul, întreaga familie a trecut prin închisorile comuniste din România.

Pentilei Motrescu, fost primar liberal al comunei Vicovu de Jos, a fost anchetat, judecat şi închis pentru că l-a sprijinit pe fiul cel mare, Vasile. Mama, Sofia Motrescu, a fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică.

Gheorghe (86 de ani) a fost închis în nenumărate rânduri între 1949 şi 1964 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. Vasile a fost executat în 1958 la Penitenciarul Botoşani, după ce fusese condamnat la moarte cu doi ani înainte. Ion şi Constantin Motrescu, ceilalţi doi fraţi, au fost şi ei întemniţaţi între 1958 şi 1964.

Vasile, pe urmele lui Cenuşă

Născut la 11 octombrie 1920, Vasile Motrescu a crescut într-o familie de gospodari, care şi-au educat copiii în spiritul respectului pentru muncă şi pentru valorile naţionale. „A făcut şapte clase în sat şi i-a ajutat cât a putut pe părinţi. Vasile mergea în fiecare vară până prin 1942 la stâna primăriei din Docima. Aşa a învăţat toată pădurea”, povesteşte Gheorghe Motrescu. Cu toate că au trăit la ţară, părinţii erau abonaţi în anii ’40 la periodice precum „Universul”, „Glasul Bucovinei”, „Satul”, „Noutatea” sau „Curentul”.

La 22 de ani, Vasile Motrescu a fost încorporat în armată. A luptat în Crimeea, la Kerci, spre Caucaz, lângă Strâmtoarea Perikop, la Feodosia. În 1944 a primit 21 de zile de concediu, perioadă decisivă pentru viitorul său. Revoltat de presiunile la care îi era supusă familia din cauza schimbării clasei politice conducătoare, bucovineanul s-a alăturat partizanilor conduşi de Constantin Cenuşă.

Undeva, mai sus în plan ierarhic, se aflau legende ale rezistenţei din munţi, precum Macoveiciuc şi Vladimir Tironeac. Toţi erau sub protecţia Comandamentului Româno-German de la Câmpulung Moldovenesc. „Din câte ştiu eu, a participat la instrucţie şi la misiunile antisovietice alături de Cenuşă până ce ruşii i-au prins pe unii dintre ei, iar el s-a retras cu nemţii”, povesteşte Gheorghe.

A „turnat” Securitatea

Vasile a fost lăsat în pace aproape trei ani, până în 1948, timp în care s-a căsătorit şi a avut doi copii. „În toamna din ’48 a aflat de la Cenuşă că toţi partizanii aveau să fie ridicaţi de ruşi. M-a anunţat şi pe mine, pentru că şi eu făcusem parte din grupul lui Macoveiciuc, şi a plecat în pădure”, mai spune Gheorghe.

Vasile a continuat lupta cu ruşii şi s-a ascuns pe unde a putut. În 1951, la insistenţele familiei, s-a predat şi a fost condamnat la ani grei de temniţă de către magistraţii Tribunalului Militar Iaşi.

A acceptat un târg cu Securitatea, unde a promis că-i va preda pe capii mişcării de rezistenţă. „I-a avertizat pe făgărăşeni de cursa care aveau securiştii să le-o întindă. Ca să nu fie acuzat de trădare, s-a dezbrăcat şi s-a aruncat în nişte jnepeni înainte de a se întoarce la Securitate pentru a informa”, explică Gheorghe Motrescu.

Trece şi peste asta, însă acum securiştii vor să-l trimită în Bucovina să demaşte banda condusă de Vatamaniuc. Refuză pe motiv că partizanii l-ar omorî dacă l-ar prinde, însă nu are încotro şi acceptă, urmând apoi să-şi anunţe prietenii de acasă de planurile securiştilor, şi pentru asta este condamnat la 23 de ani de închisoare. Până în 1955 stă cu Gavril Vatamaniuc la bordeiul din Bercheza când, în plină iarnă, sunt înconjuraţi de securişti. Reuşesc să scape, dar se despart.

Condamnat la moarte

Motrescu revine în sat şi se ascunde pe la cunoscuţi până în 1958, când este ridicat de la ultima gazdă, Valeria şi Gavril Sfichi, din Gălăneşti.  El a fost trădat de altă gazdă la care înnoptase, Nicolai Calancea a Mâţului. A fost şi singura gazdă a lui Motrescu care nu a făcut o zi de puşcărie, ceea ce a explicat înţelegerea lui cu Securitatea. Sentinţa era dată din 1956, era condamnat la moarte prin împuşcare, ceea ce s-a şi întâmplat la câteva luni după ce a fost prins, pe 29 iulie 1958, la Penitenciarul din Botoşani.

„Aveam 16 ani când tata îl ţinea ascuns. Stătea câte o zi şi o noapte, pleca, iar venea. Nu se temea de nimeni pentru că era un om drept. Pentru că l-a găzduit, tata a fost condamnat în 1956 la 15 ani de închisoare, dar i-au dat drumul după opt ani fără o lună. A venit bolnav şi după doi ani a murit”, povesteşte Ioan Calancea, fiul lui Gheorghe Calancea, una dintre gazdele lui Motrescu.

Gheorghe, partizan de la 19 anixx

„Mama m-a făcut bun şi drept, că am făcut armata în Garda Regală. Iar Securităţii, dacă nu i-a plăcut cum m-a făcut mama, m-a făcut după chipul şi asemănarea ei”, aşa începe Gheorghe Motrescu istorisirea vieţii sale, apropiată de cea a fratelui mai mare. Vicoveanul a ajuns să trăiască pe propria piele poveştile spuse de profesorii de la şcoală.

„Îmi aduc aminte că, prin clasa a II-a, dascălii ne arătau ororile care se petreceau dincolo de Nistru. Învăţătorii ne spuneau despre foametea pe care o făceau ruşii, de cotele pe care erau obligaţi să le dea la stat. Am ajuns şi noi să trăim acelaşi lucru”, povesteşte
Gheorghe Motrescu.

Această situaţie l-a făcut să intre în grupul de partizani la 19 ani. „M-am încadrat în mişcarea de partizani pentru că am fost scos din casă şi trebuia să privesc de pe munte cum ard casele noastre. Doar noaptea puteam veni acasă să ne luăm ceva”, spune bătrânul.

“M-am încadrat în mişcarea de partizani pentru că am fost scos din casă.”
Gheorghe Motrescu
partizan

Alături de Corneliu Coposu

Povestea comunismului îl face să tresară şi acum. În primăvara anului 1944 s-a ordonat retragerea poliţiei din mai multe zone, printre care şi Vicovu de Jos, prilej cu care ruşii au jefuit tot ce au prins în cale. Atunci, partizanul s-a refugiat în păduri cu puşca fratelui său. În septembrie 1946 este încorporat în Batalionul Regal de Gardă din care face parte până la sfârşitul anului următor.

Rămâne în armată şi după abdicarea forţată a regelui, până în toamna anului 1948. „Am trecut pe rând prin închisorile din Rădăuţi, Câmpulung, Suceava, Botoşani, Ministerul de Interne, Jilava, Gherla. În total am făcut 10 ani şi 8 luni”, îşi mai aminteşte Gheorghe Motrescu.

În 1957 i se dă domiciliu obligatoriu la Rubla, acolo unde era şi Corneliu Coposu, dar este din nou arestat şi eliberat abia
în 1964, după amnistia generală. Era pe targă, paralizat.
„Totdeauna, Securitatea a vrut să mă distrugă. Ei m-au distrus, dar nu m-au învins”, a concluzionat Gheorghe Motrescu, acum în vârstă de 86 de ani.

Poveştile partizanilor martiri

Teodor Șușman, din Răchiţele, răpusde Securitate la 5 decembrie 1951

 

Luptătorii din munţi visau la răsturnarea puterii comuniste instaurate după 1946, însă au devenit victime ale propriilor idealuri. Au fost vânați și chiar lichidați de Securitate

Florel Manu

Grupurile de partizani au început să se structureze odată cu intrarea României în război alături de trupele sovietice. Foşti combatanţi pe frontul de est, câţiva luptători au format încă din 1944 grupuri de rezistenţă antisovietice.

Teama era legată de rămânerea trupelor din est pe teritoriul românesc, lucru care s-a şi întâmplat. Aceste grupuri, denumite „haiduci” de populaţie şi „partizani” de istorici, au luptat până la moarte împotriva regimului impus de sovietici, puţini scăpând de titulatura de „duşman al noii orânduiri sociale”.

Rezistenţa din Bucovina şi din Moldovaazi

Mişcarea de rezistenţă din Bucovina a durat aproape 15 ani. A început în 1944, după intrarea sovieticilor în ţară şi s-a încheiat la sfârşitul anilor ’50, când capii partizanilor au fost băgaţi în puşcăriile comuniste sau anihilaţi pe loc.

Unul dintre personajele active ale grupărilor anticomuniste din Bucovina este Vasile Motrescu, executat în penitenciarul din Botoşani în 1958. Potrivit fratelui său, Gheorghe Motrescu, Vasile a încercat să se infiltreze chiar în Securitate pentru a-şi salva camarazii.

Nu a reuşit, fiind trădat chiar de una dintre gazdele pe la care s-a ascuns în perioada în care era căutat de Securitate. În zona Vrancea, partizanii încercau să se opună noilor măsuri luate de comunişti prin organizarea unor răscoale. Au fost şi ei trădaţi şi au ajuns prin puşcăriile comuniste. Câţiva au scăpat şi au poveşti uimitoare din spatele gratiilor.

Muscelenii şi ardelenii

Una dintre figurile luptei anti-comuniste din zona Argeşului este Elisabeta Rizea, din Nucşoara. În casa soţilor Elisabeta şi Gheorghe Rizea s-a depus jurământul „Haiducilor Muscelului”. Mai era cunoscută şi sub numele de gruparea Arnăuţoiu, anihitală în 1959.

În Ardeal, în zona Clujului, chiar în Răchiţele, localitatea din care se trage premierul Emil Boc, a existat gruparea Şuşman. Liderul acesteia, Teodor Şuşman a fost alergat de Securitate ani întregi. A reuşit să scape în câteva rânduri, însă a murit împuşcat. Una dintre teorii este că s-ar fi sinucis după ce se ascunsese în şura unui localnic. Altă teorie spune că Şuşman a căzut în timpul schimburilor de focuri pe care le-a avut cu securiştii veniţi să-l prindă.

Pe urmele „haiducilor”

Rubrica „Dosar” din această săptămână prezintă poveştile partizanilor alergaţi ani întregi de Securitate. Au purtat un adevărat război cu autorităţile comuniste. Unii au fost prinşi şi executaţi pe loc. Alţii au fost băgaţi în puşcării şi torturaţi. Puţini au murit de bătrâneţe.

Corneliu Zelea Codreanu: “Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), oră zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez că şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici.

Această primă sedinţă a durat un minut, adică atât cât am citit ordinul de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămânând că să cugete dacă se simt destul de hoţărâţi şi tari sufleteşte, pentru a păşi într-o asemenea organizaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare. Chiar şi pentru cei din grupul “Văcăreşti” am lăsat timp de gândire şi de cercetare a conştiinţei lor, pentru a vedea dacă nu au vreo îndoială sau rezervă deoarece păşind aici vor trebui toată viaţa lor să meargă înainte fără nici o şovăire.

Intima noastră stare sufletească din care s-a născut Legiunea a fost această: nu ne interesa dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânţi sau dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniţi. Mergând împreună, uniţi, cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri şi sunt morţi care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odată.” extras din cartea Pentru Legionari.

Mişcarea Legionară – Mişcare de mântuire, cum a definit-o Nae Ionescu – a pornit de la Altar şi de la Icoană. „De la icoană şi de la altar am pornit – mărturiseşte Moţa – apoi am rătăcit o bucată de vreme, purtaţi de valurile omeneşti şi n-am ajuns la nici un mal, cu toată curăţia impulsurilor noastre. Acum, cu sufletul greu, răsleţiţi, sfârtecaţi, ne strângem la adăpost, la singura căldură şi alinare, tărie şi reconfortare a noastră, readucătoare de puteri, la picioarele lui Iisus, în pragul orbitoarei străluciri a cerului: la Icoană” („La Icoană”).

Despre vremurile începutului scrie Căpitanul: „Toţi credeam în Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi” („Pentru Legionari”).

Şi iarăşi: „Ne-am strâns şi mai mult în jurul icoanei. Şi cu cât greutăţile ne vor asalta şi loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai mult sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail şi la umbra săbiei lui” (id.). Arhanghelul protector nevăzut al Legiunii nu e un arhanghel al vreunui cult oarecare, ci Arhanghelul Bisericii Creştine a Răsăritului, aşa cum arată dogma şi rânduiala acestei Biserici:

El nu era pentru noi o fotografie pe o icoană; ci îl simţeam viu. Acolo, la icoană, făceam de gardă cu schimbul, zi şi noapte, cu candela aprinsă” (id.).

Despre formarea lăuntrică a legionarului şi despre rostul Bisericii în viaţa neamului stă scris în Cărticica Şefului de Cuib: „Legionarul crede în Dumnezeu şi se roagă pentru biruinţa Legiunii. Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici pe acest pământ prin voia lui Dumnezeu şi prin binecuvântarea Bisericii creştine”. Prin urmare, legionarul crede în Dumnezeu. Nu va crede în Dumnezeu. Întru atâta întrucât este legionar, el crede în Dumnezeu. Pentru Căpitan, legionarul care nu crede în Dumnezeu este un infirm.

Spre a nu mai lăsa loc de interpretări, iată ce scrie Căpitanul despre Mântuitorul Hristos: „Vom învia din morţi în numele lui Hristos; adecă în afară de credinţa lui Hristos, nimeni nu va fi mântuit” („Însemnări”).

Sau:

A înviat Hristos, sădind nădejdea Învierii din morţi; că viaţa nu se termină aici, la aşa de trecători 60-70 de ani; că se prelungeşte dincolo; că ne vom întâlni iar… şi nu ne vom mai despărţi niciodată” (id.)

La Jilava, în noaptea de Paşti a anului 1938, Căpitanul aştepta cu înfrigurare ceasul Învierii. După multe osteneli izbuteşte să îşi procure o lumânare. Scrie el în Însemnări: „O fi trecut de 12 (noaptea). Poate şi de 1. N-am mai auzit clopotele sunând Învierea. Aprind lumânarea şi zic: Hristos a înviat!”.

Învăţătura lui despre Hristos şi despre Biserică este aceeaşi, neschimbată. Ea nu se deosebeşte cu nimic de învăţătura Părinţilor Bisericii.

*

Între Mişcare şi Biserica lui Hristos nu există cale de conflicte. Dimpotrivă. Precizând poziţiile, Căpitanul scrie: „Linia istorică este una: aceea pe care o trăim sub condamnare şi sub piatra de moară a păcatelor noastre, ale lumii şi ale moşi-strămoşilor noştri. Recunoaştem că suntem păcătoşi; aceasta este atitudinea legionară faţă de Biserică” („Pentru Legionari”). Prin urmare: recunoaştem că suntem păcătoşi; că purtăm păcatele noastre şi ale lumii. Şi în starea în care ne aflăm, ne zbatem, ne jertfim viaţa sub aripa ocrotitoare a Bisericii străbune pentru apărarea crucii; şi pentru aducerea neamului nostru la Hristos.

Înfiinţând Legiunea, Corneliu Codreanu nu s-a gândit să pună bazele unui ordin călugăresc. Nici mântuirea individuală a legionarilor nu era mobilul lui. Nici nu avea pentru aceasta mijloacele sfinţitoare. Pe acestea le are numai Biserica. Setea adâncă a sufletului, singură Biserica o putea potoli. Când el spune că „linia Bisericii” stă la uriaşă înălţime faţă de „linia Legiunii”, la aceasta se gândea. Corneliu nu avea intenţia să facă din legionarii lui călugări sau sfinţi, rupţi de realităţile lumii şi retraşi undeva în scorburi de copaci cum vor unii să creadă…

El voia altceva: să pregătească din suflete tari, din braţe vânjoase o Românie sănătoasă, puternică şi temătoare de Dumnezeu. El deschide o şcoală spirituală, un organ de educaţie cetăţenească. Elevii lui erau, în marea lor majoritate, creştini practicanţi, se spovedeau şi se împărtăşeau. Ateii, indiferenţii religios nu aveau ce căuta la el.

„Ţelul şcolii lui Codreanu nu era sfinţenia. Ci omenia românească. Omenia nu e sfinţenie. Omul de omenie nu se lasă pălmuit. Legionarului nu-i era indiferentă nedreptatea omenească. El nu poate sta cu braţele încrucişate când vede jefuindu-se averea ţării. Organizarea de rezistenţe active, necesare şi îndreptăţite nu e lucrul Bisericii. Ci al conducătorilor – legali sau ilegali – mulţimilor. Conştient de abaterile de la poruncile Evangheliei, Codreanu a spus, răspicat: recunoaştem că suntem păcătoşi. Iar în închisoare fiind, scrie aceste cuvinte de sfârşit: „Adu-i aminte, Doamne, de toţi ai mei. Ia-i sub scutul Tău. Iartă-i şi odihneşte-i în pace. Celor vii dă-le tărie şi biruinţă asupra potrivnicilor, ca România legionară să înflorească şi să se apropie de tine, Doamne al neamului nostru românesc, în speranţa învierii lui. Amin!” („Însemnări”).

Activitatea şcolii lui Codreanu, însemnând o însănătoşire a sufletului tineretului, era totodată un ajutor imens dat Bisericii. Omenia şi eroismul nu erau sfinţenie, dar constituiau climatul cel mai prielnic pentru pasul ultim, pentru marele pas al desprinderii de patrie şi rudenie. Faptul că bisericile erau pline de tinereţe legionară este grăitor. E de mirare neînţelegerea întâlnită la înalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe. Dar preoţii de mir şi călugării au simţit de unde le vine ajutorul. Şi au îmbrăţişat, cu riscuri, străduinţa lui Corneliu Codreanu” (G. Racoveanu, „Mişcarea Legionară şi Biserica”).

 *

Între 24 iunie 1927, data înfiinţării „Legiunii Arhanghelul Mihail”, şi 17 aprilie 1938, data arestării întemeietorului ei, Legiunea a crescut neîncetat şi a continuat să crească şi după aceea, în ciuda criticilor duşmanilor dar şi din interiorul ei care au frânat mersul firesc al lucrurilor după această dată (cei care s-au rupt de Legiune prin nerecunoaşterea urmaşului său, Horia Sima).

Cele 4 dreptare i-au călăuzit mereu: credinţa în Dumnezeu, încrederea în misiune, dragoste reciprocă şicântecul.

Mişcarea Legionară este cea mai profundă revoluţie spirituală a poporului român de la încreştinarea lui încoace.

Legionarii erau creştini practicanţi: se mărturiseau şi se împărtăşeau, nici o lucrare de seamă nu începea fără binecuvântarea preoţilor; la mesele comune ale legionarilor se spunea rugăciunea şi-acolo unde era, preotul da binecuvântarea.

Nae Ionescu, care a înţeles adâncimea operei lui Corneliu Codreanu şi a simţit chemarea lui, a spus pe când Codreanu trăia, că minunea înfăptuită de el e atât de mare că de acum îl depăşeşte şi pe el.

„A înviat Hristos. Aşa va învia şi dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai lui să bată drumul pe care a mers Iisus; să li se pună pe cap coroană de spini, să urce Golgota în genunchi, cu crucea în spate, şi să se lasă răstigniţi!…legionari, fiţi voi copiii aceştia” (Căpitanul, „Pământul strămoşesc”, 15.IV.1928).

În ziua de 13 septembrie a anului 1899 s-a născut Corneliu Codreanu. Naţiunea avea nevoie de un mareeducator. L-a dat. Dar abia după 39 de ani duşmanii ei l-au ucis. În ziua fatală de 30 noiembrie 1938.

Mişcarea Legionară n-a luat naştere dintr-o întâmplare sau dintr-o toană a unui om. Ea s-a format ca o necesitate organică a vieţii româneşti din secolul XX. Această viaţă se clătina, era putredă. Se simţea nevoia unei revigorări politice, economice, sociale şi spirituale căci lumea era mânată sirenic şi ireversibil spre materialism, ateism sau decădere morală.

Ceea ce urmăreşte Legiunea, nu e răsturnarea unui guvern şi impunerea altuia, nu violenţă şi dictatură cum am fost îndoctrinaţi de atâţia ani de pseudo-istoricii noştri. Ci modificarea conceptului de politică, economie, morală, în scopul organizării armonioase a societăţii şi al înălţării omului. O schimbare de gândire aşadar, pe toate planurile.

Înainte de toate este o concepţie antimaterialistă a societăţii şi a gândirii. Atât capitalismul cât şi comunismul sunt concepţii pur economice, materialiste. Ceea ce le lipseşte este moralul şi spiritualul. De aceea Mişcarea Legionară urmăreşte revoluţia interioară. Ea este înainte de toate pe plan spiritual: e vorba de lupta omului cu sine însuşi, pentru schimbarea lui lăuntrică. Odată schimbat, omul va fi un bun creştin şi profesionist în orice domeniu. Este o şcoală de transformare a omului. Nu contează clasa socială, culturală sau meseria omului, ci această transformare în slujba binelui, a cinstei şi a sacrificiului. Căpitanul a spus de la început: „Mişcarea Legionara este o şcoală de caractere”.

Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, foarte actual, despre politicianismul românesc

Dovadă că Mişcarea Legionară a fost anti-politică

Biata masă  a  poporului  român  alerga  de  la  partid  la  partid,  de  la promisiune  la  promisiune,  legându-şi  de  fiecare,  cu  credinţa  ei seculară,  cele  mai  curate  nădejdi,  dar  întorcându-se înşelată  şi amărâtă, cu toate speranţele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când va înţelege odată, că a intrat în mâna unor cete puse pe câştig şi pe pradă.

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan şi naţional ţărănesc. Pe lângă ele şi altele mai mici. În fond,  nu exista între ele nici o deosebire. Numai  formele  şi interesele personale le deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri deosebite.

Singurul  lor  mobil  sufletesc  adevărat  era:  religia  interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului.

De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustător. Fuga după bani, după situaţii personale, după avere şi plăceri, după pradă, dădea un aspect de duşmănie neasemuită, acestor lupte. Partidele apăreau ca adevărate cete organizate care se învrăjbeau, se mâncau şi se luptau unele cu altele pentru pradă.

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depăşeşte interesul, egoismul şi poftele personale, este blândă, cuviincioasă, nobilă şi fără dezlănţuire oarbă de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimă oarbă şi josnică.

Aspectul de vrăjmăşie şi de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadă suficientă, că ele nu se dădeau în lumea unui ideal înalt şi sfânt şi nici în aceea a principiilor, ci în adâncul cel mai trist al celor mai neruşinate interese personale.

Lumea politicienilor trăieşte în lux şi în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai dezgustătoare, pe spinarea unei ţări din ce în ce mai demoralizată. Cine să se mai ocupe de nevoile ei?

Politicienii aceştia cu familiile şi cu agenţii lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-şi întreţine clientela politică, bani pentru voturi, bani pentru cumpărarea de conştiinţe omeneşti.

Rând pe rând, cetele lor se vor năpusti şi vor spolia ţara. Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guvernarea ei, opera de guvernare. Vor secătui bugetele statului, ale prefecturilor, primăriilor.

Se vor înfige ca nişte căpuşi în consiliile de administraţie ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fără nici o muncă, din sudoarea şi din sângele muncitorului istovit.

Vor fi încadraţi în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte milioane şi zeci de milioane, ca preţ al vânzării lor de neam.

Vor  da  naştere  la  afaceri  scandaloase  care  vor  îngrozi  lumea. Corupţia se va întinde în viaţa publică a ţării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaş şi până la miniştri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i cumpere pe aceşti monştri şi prin ei ţara întreagă.

De aceea, când ţara stoarsă nu va mai putea să le dea bani, vor ceda consorţiilor de  bancheri  străini,  rând  pe  rând,  bogăţiile pământului şi cu ele şi independenţa noastră naţională.

O adevărată pletoră de oameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste toată România,  care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga ţării.

Acesta este politicianismul.

Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea şi deznădejdea. Vor muri copiii cu zecile de mii, seceraţi de boli şi de mizerii, slăbindu-se astfel puterea de rezistenţă a neamului în lupta pe care o duce singur  în  contra  poporului  jidănesc  organizat  şi  susţinut  de politicianismul înstrăinat şi de tot aparatul de stat.

Cei  câţiva  oameni  politici  cinstiţi,  câteva  zeci,  poate  chiar conducători de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi nişte biete marionete în mâna presei jidăneşti, a bancherilor jidani sau străini şi a propriilor lor politicieni.

Această  batjocură,  această  demoralizare,  această  infecţie,  va  fi susţinută, pas cu pas, de toată falanga jidănească, interesată la distrugerea noastră, pentru a ne lua locul în această ţară şi a ne fura bogăţiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei româneşti, prin sute  de  fiţuici  imunde,  printr-o  literatură  atee  şi  imorală,  prin cinematografe şi teatre provocatoare la desfrâu, prin bănci, Jidanii au devenit stăpâni în ţara noastră.

Cine să se opună? Astăzi când ei sunt pregătitorii dezastrului şi apariţia lor e semnalul morţii noastre naţionale, cine să le apară în faţă?

 ff

 

Istoricul Ioan Scurtu a redat momentul primelor discuții criminale

: “În decembrie 1941 a avut loc o primă discuţie, la Moscova, între liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin şi ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, privind organizarea Europei după război. Cu acel prilej, Stalin şi-a exprimat dorinţa ca Uniunea Sovietică să dispună de un „brâu de securitate”, format din state cu regimuri „prietene”, care să nu mai permită ca de pe teritoriul lor să se declanşeze un război din partea Germaniei contra URSS. În acest „brâu de securitate” urma să fie inclusă şi România

 

Cu toate acestea, pașii concreți pentru această înțelegere au început în octombrie 1943.

 

“O primă înţelegere a fost realizată la întâlnirea miniştrilor de externe ai URSS, Marii Britanii şi SUA, desfăşurată la Moscova în zilele de 19-30 octombrie 1943, când s-a constituit Comisia Consultativă Europeană, care avea la bază hotărârea celor trei state potrivit căreia „vor acţiona împreună în toate problemele privitoare la capitularea şi dezarmarea inamicului”, scrie istoricul.

 

În decembrie 1943, la conferința de la Teheran, liderii SUA și ai Marii Britanii au decis “au acceptat propunerea lui I.V. Stalin ca în statele aflate la graniţa Uniunii Sovietice să nu mai existe guverne ostile acesteia”.

 

Ceea ce s-a convenit la Teheran a fost descris, cu cinism, de către Winston Churchill, în memoriile sale. Liderul britanic a povestit ce i-a spus lui Stalin în octombrie 1944, la Moscova.

 

“Momentul era propice pentru treburi, aşa că am spus: <Hai să rezolvăm problemele noastre în legătură cu Balcanii. Avem acolo interese, misiuni, agenţi. Să nu ajungem la scopuri contrarii în chestiuni minore. Cât priveşte Britania, v-ar conveni să aveţi o predominare de nouăzeci la sută în România, noi să avem nouăzeci la sută de spus în Grecia şi să mergem cu cincizeci şi cincizeci în Iugoslavia?” Evident, lui Stalin i-a plăcut propunerea, drept care „a luat creionul lui albastru şi a făcut un semn aprobator”, scrie Scurtu, citând din Winston Churchill, Al doilea Război Mondial, vol. II, Bucureşti, Editura Saeculum I.O.,1996, p. 381 – 382.

 

Reamintim că în octombrie 1944, România era deja de partea Aliaților anti-fasciști, după actul de la 23 august.

 

“Aşadar, în privinţa României „cărţile erau făcute” din octombrie 1944, astfel că la Conferinţa de la Yalta (4 – 11 februarie 1945) cei trei – Stalin, Roosevelt şi Churchll – nu au discutat despre ţara noastră, al cărei nume nici măcar nu a fost menţionat.

 

La încheierea Conferinţei a fost publicată Declaraţia asupra Europei eliberate, în care se exprima „acordul comun de a duce o politică comună din partea celor trei guverne ale lor în timpul perioadei temporare de instabilitate în Europa eliberată şi acela de a ajuta popoarele Europei eliberate de sub dominaţia Germaniei naziste şi popoarele fostelor state satelite ale Axei să rezolve prin mijloace democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”[6]. Redactat într-o formă alambicată, textul lăsa să se înţeleagă că cei trei se pronunţau pentru dreptul popoarelor de a-şi rezolva problemele interne prin mijloace democratice. Această idee a fost reţinută de liderii partidelor istorice din România (PNŢ şi PNL), precum şi de regele Mihai.

 

Istoria a demonstrat că acestă Declaraţie avea menirea de a ascunde opiniei publice adevăratele înţelegeri la care au ajuns liderii URSS, SUA şi Marii Britanii. Mărturie stau evoluţiile ulterioare înţelegerii de la Yalta. Liderul de la Kremlin a acţionat metodic, încă din timpul războiului, reuşind să impună dominaţia sovietică în Bulgaria, România, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, partea estică a Germaniei, a sprijinit preluarea puterii de către comunişti în Albania şi Iugoslavia, cu acordul complice al conducătorilor SUA şi Marii Britanii”, scrie Scurtu.

cccc

 

ANA PAUKER NU E INTERZISA IN ROMANIA. TUTEA SI VULCANESCU SUNT INTERZISI. Ana Pauker este direct responsabila de sutele de mii de victime ale comunismului si ale bolsevismului sovietic facute in Romania. MRU un mare admirator al Anei Pauker.

NOTA REDACTIEI: ANA PAUKER NU E INTERZISA IN ROMANIA. TUTEA SI VULCANESCU SUNT INTERZISI

Ana PAUKER (n. 1 decembrie 1893, com. Codăeşti, jud. Vaslui – d. 3 iunie 1960, Bucureşti).

Militantă comunistă, membru de elită al P.C.R. Fiica lui Herş Kaufmann şi a Surei Rabinsohn, o familie de evrei ortodocşi din Moldova, a urmat cursurile şcolii primare „Frăţia Sionului” (1905) şi şcoala profesională „Raşela şi Filip Focşăneanu” din Bucureşti, pentru ca, ulterior, să se îndeletnicească cu predarea limbii şi religiei ebraice (1910–1917).

În timpul primei conflagraţii mondiale a tatonat cercurile socialiste, asumându-şi diverse roluri, de la distribuirea de manifeste la înjghebarea unei tipografii puse la dispoziţia mişcării sau participarea la întruniri clandestine.

Influenţată decisiv de linia ideologică aleasă de Marcel Pauker, soţul ei (s-au căsătorit la 1 iunie 1921), se implică activ în profilarea nou formatului Partid Comunist, participând intens la viaţa internă a acestuia.

Arestările succesive şi perioadele de detenţie (noiembrie 1923 – februarie 1924, decembrie 1924 – iunie 1925) au fost aşezate sub semnul acţiunilor subversive de subminare a statului burghez.

Împreună cu Marcel Pauker părăseşte România, fiind condamnată, în urma procesului derulat în 1928, la 20 de ani de închisoare.

După o perioadă de circa 1 an de instrucţie la Şcoala de Cadre de Conducere a Cominternului „V. I. Lenin” (1927–1928), sprijină eforturile Uniunii Sovietice de coagulare a mişcării comuniste de pe continent.

Astfel, Ana Pauker a intrat în contact cu o serie de lideri ai partidelor comuniste din diferite ţări europene, cum ar fi Germania, Cehoslovacia, Franţa sau Austria. Decretul de amnistie emis de guvernul ţărănist la începutul anului 1929 îi permite revenirea în ţară şi reluarea acţiunilor conspirative, menite să revigoreze firava activitate comunistă.

Concomitent, îşi păstrează o poziţie privilegiată şi în mişcarea comunistă internaţională, pe filieră cominternistă. În 1935 îşi deschide la Bucureşti un atelier de croitorie, care, în realitate, „servea” întrunirile tovărăşeşti şi interesele mişcării comuniste. Reacţia autorităţilor nu a întârziat, la 12 iulie 1935 fiind arestată şi condamnată la 10 ani de închisoare (alături de Liuba Chişinevschi şi Donca Simo). În timpul detenţiei îi parvin informaţii despre executarea soţului său ca trădător, fiind mandatată de Comintern să se folosească de acest episod în vederea consolidării muncii de propagandă printre deţinute.

Ana Pauker nu şi-a ispăşit pedeapsa în întregime, eliberarea ei a făcut obiectul unui târg între guvernul României şi cel al U.R.S.S., Bucureştiul reuşind astfel să-l elibereze din prizonieratul sovietic pe unul dintre liderii Partidului Naţional Ţărănesc din Bucovina. În U.R.S.S., continuă să se ocupe de propagandă, de această dată printre soldaţii români prizonieri, demers soldat cu înfiinţarea, la finele anului 1943, a Diviziei „Tudor Vladimirescu”. La 16 septembrie 1944 revine la Bucureşti cu misiunea expresă de a ajuta la afirmarea Partidului Comunist ca partid de guvernământ.

Conferinţa Naţională a partidului din 16–21 octombrie 1945 este un moment propice pentru accederea sa ca membru al Biroului Politic şi secretar al C.C. al P.C.R. Ascensiunea sa politică s-a datorat în mare măsură sprijinului sovietic, astfel încât, la 7 noiembrie 1947, devine ministru de Externe al României, prima femeie din lume care a deţinut această funcţie. Poziţia politică i-a permis să joace un rol esenţial în punerea la dispoziţia Moscovei a infrastructurii militare româneşti, în procesul de colectivizare a agriculturii şi în politica de cadre a partidului.

La 16 aprilie 1949 îşi asumă funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Intrată în conflict cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comuniştilor români, abandonată de Moscova, este exclusă în mai 1952 din partid, acuzată de „deviaţionism de dreapta” (alături de vechii săi colaboratori Teohari Georgescu şi Vasile Luca), pierzându-şi astfel funcţiile politice deţinute în stat.

La 19 februarie 1953 este arestată şi supusă unui dur interogatoriu. Este atent supravegheată după eliberarea sa, la 20 aprilie 1953, ba chiar silită să-şi pledeze „nevinovăţia” trei ani mai târziu. Ana Pauker a fost subiectul unui deşănţat cult al personalităţii în variantă cominternistă, asumat în primă instanţă de Partidul Comunist.

Ana Pauker este direct responsabila de sutele de mii de victime ale comunismului si bolsevismului sovietic facute in Romania

A închis zeci de mii de oameni Practic, ruşii ar fi vrut să o pună în fruntea ţării pe Ana Pauker, însă au fost obligaţi să ţină cont şi de sentimentele naţionale ale românilor.

Ana a condus, însă, din umbră cu multă eficacitate şi şiretenie, îndeplinind acţiuni, în aparenţă, ciudate , cum a fost apelul de colaborare către legionari pe care, apoi, câţi i-au căzut în plasă i-a executat sau i-a băgat în închisori.

Cele mai mari crime ale sale au fost cele îndreptate către Biserică şi ţărănime.

Clerul greco-catolic a fost băgat în închisori aproape în întregime, la fel ca şi mii şi mii de preoţi şi călugări ortodocşi, între victimele sale fiind şi foarte multe călugăriţe.

În primăvara anului 1949, în cadrul unei plenare a Partidului Munictoresc Român (PMR), se hotărăşte colectivizarea agriculturii după modelul sovietic al colhozului. Asupra satelor se declanşează o adevărată teroare.

Pentru a-i şantaja pe oameni, se introduc cotele obligatorii, adică anumite cantităţi de cereale exagerat de mari care trebuiau date statului.

Cine nu le dădea ori mergea la închisoare, ori scăpa înscriindu-se în gospodăria colectivă.

Chiar în documentele de partid s-a vorbit de circa 50.000 de ţărani arestaţi, în realitate numărul lor fiind mult mai mare.

În sudul şi nordul Moldovei, la Vadu Roşca, Suroaia, Furceni sau Bosanci au izbucnit răscoale ţărăneşti, înăbuşite cu mitraliere.

În aceste momente, Gheorghiu Dej pregăteşte debarcarea Anei Pauker, luând legătura chiar cu Moscova, acolo unde adversara sa avusese o poziţie foarte puternică.

Învingându-şi unele nostalgii după Ana, care era o veche cominternista stalinista cu lungi sejururi la Moscova, Stalin îi dă mână liberă lui Dej, iar Ana Pauker va fi exclusă din orice funcţii şi condamnată la un perfect anonimat în care se va stinge.

Şi-a păstrat, însă, fanatismul convingerilor până la moarte şi nu s-a exprimat niciodată împotriva partidului pe care, din punctul ei de vedere, l-a slujit cu credinţă, deşi a înfăptuit nenumărate crime care nu i-au zdruncinat în niciun fel conştiinţa.

 

 

Vladimir Tismaneanu: “Dincolo de infrangerile temporare- Ana Pauker si mistica politica stalinista”

Nota Redactiei: Observati ca Vladimir Tismaneanu vorbeste “de toti si toate” dar trece sub tacere orice detaliu concret referitor la crimele facute de Ana Pauker si de regimul bolsevic din Romania anilor ’50

In memoria Oanei Orlea, plecată dintre noi acum un an, și a tuturor victimelor totalitarismelor veacului XX

Supranumită “Pasionaria Balcanilor”, Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn in 1893) a fost o comunistă convinsă, o iluminată a religiei politice bolșevice, a militat in Comintern (Internaționala a III-a, 1919-1943) cu pasiune, a servit scopurile stalinismului fără rezerve. “Devierea de dreapta”, soldată cu eliminarea ei, a lui Vasile Luca și a lui Teohari Georgescu din vârful piramidei, a fost de fapt expresia unor diferențe de optiuni tactice, iar nu a unui conflict de strategii. Niciodată, sub nici o formă, Ana Pauker nu a exprimat vreo urma de căință, vreo remușcare pentru uzurparea violentă a puterii, pentru lichidarea opoziției politice democratice, pentru instituirea unui regim terorist intemeiat pe himerele staliniste, pentru politica de aneantizare a intelectualității care refuza inregimentarea. Scopul era sanctificat, atingerea sa justifica absolut orice mijloace.

Ca atâția alti comunisti est si central europeni, evrei la origine, de la Rudolf Slánsky și Bedřich Geminder la Jakub Berman și Zygmunt Modzelewski, de la Mátyás Rákosi la József Revai, de la Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu la Ernő Gerő, si Roman Zambrowski, Ana Pauker a aderat la viziunea transnațională a bolșevismului, a imbrățișat teza lui Stalin conform căreia “piatra de incercare a internaționalismului proletar este atitudinea față de Uniunea Sovietică”. Alinierea totală la aceasta poziție quasi-mistică (politică, dar și psihologică) a insemnat ieșirea din condiția originară, părăsirea deliberată a identității evreiești (nu neapărat doar a celei religioase), identificarea pasională cu “patria socialismului”. Erau, cu formula istoricului Isaac Deutscher, non-Jewish Jews. A-i atribui secrete aspirații sioniste Anei Pauker ar insemna să proiectăm asupra ei lumina inșelătoare a mitului. Nu, nu a fost o sionistă, a fost o stalinistă (chiar daca, in unele privințe, mai ales dupa 1950, a dovedit o oarecare moderație–mă refer la ceea ce a probat istoricul american Robert Levy, pe bază de documente de arhivă, in legătură cu poziția rezervată a Anei Pauker, numărul doi in PMR pană in iunie 1952, in chestiunea ritmului colectivizării agriculturii și a anchetării lotului Pătrășcanu). Cartea lui Levy a aparut in traducere româneasca la Polirom. Tot la Polirom a aparut in traducerea semnata de Cristina Petrescu și Dragos Petrescu volumul meu “Stalinism pentru eternitate: O istorie politică a comunismului românesc”.

La mijloc, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej și Petru Groza. In dreapta, la capat, Iosif si Liuba Chișinevschi (fotografie din 20 octombrie 1951, la Teatrul Armatei, cu prilejul reprezentatiei de gala data de ansamblul de dansuri populare din URSS, Fototeca onnline a comunismului romanesc, Arhivele Nationale/IICCMER, www.crimelecomunismului.ro). Fotografia #EA135

La un moment dat, in Biroul Politic, Ana Pauker a insistat asupra tratării diferențiate a evreilor in malaxorul “luptei de clasă”. Spunea ea că nu trebuie uitat că in timpul razboiului evreii fusesera victime colective, fără un regim special pentru burghezia evreiască. Ulterior, această poziție a fost invocată de către Gheorghiu-Dej drept cap de acuzare impotriva Anei Pauker, stigmatizată pentru “naționalism evreiesc”. De asemenea, Ana Pauker a incurajat, in 1949-1950, tendințele de emigrare către Israel. Dar a făcut-o, neindoios, in consens cu linia Kremlinului. Era foarte apropiată de ambasadorul sovietic la Bucuresti, Serghei (Sergo) Kavtaradze, urmărea cu mare atenție meandrele politicii sovietice.

Era evident la curent cu suspiciunile lui Stalin, de după 1948, impotriva Polinei Jemciujina, soția lui Viaceslav Molotov (exclusă din PCUS, arestata si deportata in Kazahstan). Nu cred că Ana Pauker a fost animata de vreun patriotism evreiesc. Dar nu și-a ascuns originea si nu a făcut un secret din faptul că avea rude in Israel (fratele ei, revenit din Israel, locuia la ea). Nu a rostit vorbe veninoase la adresa instituțiilor evreiești precum un Chișinevschi, o Ofelia Manole ori o Ghizela Vass. Eliminarea ei din conducerea PMR a fost direct legată de intensificarea antisemitismului lui Stalin, de exacerbarea complexelor paranoice ale acestuia. A fost arestată in februarie 1953, anchetată de către ofițerul de securitate Vasile Negrea (ulterior general si adjunct al lui Alexandru Drăghici in fruntea MAI). A refuzat să-și recunoasca imputatele păcate, premisele unui mega-proces spectacol (show trial) urzit de Dej și de consilierii sovietici (intre care generalul Aleksandr Mihailovici Saharovski), ulterior sef al diviziei externe a KGB). Doar moartea lui Stalin pe 5 martie 1953 a salvat-o. Ceea ce nu a impiedicat-o să izbucneasca in plâns atunci cand a aflat, din gura emisarului conducerii de partid, Alexandru Moghioroș, despre moartea celui care comisese cele mai oribile masacre si fărădelegi imaginabile, intre care asasinarea propriului ei soț, Marcel Pauker, in timpul Marii Terori. Mai putin fanatizat decat Ana Pauker (cu care fusese impreună, pe banca acuzaților, in procesul de la Craiova din 1936), fostul ei protejat Moghioroș i-a spus: “Dacă el nu murea, tu n-ai mai fi fost in viață”. Aceste cuvinte, aflate de Robert Levy de la urmasii de familie ai Anei Pauker, sintetizează o biografie marcată de devotament, orbire, intransigență, iluzii și multe, mult prea multe crime.

După 1953, exclusă din PMR (fără insă a i se confirma vreodată oficial acest lucru), Ana Pauker a fost ținută intr-un fel de domiciliu obligatoriu in locuinta din Cotroceni unde trăia alaturi de fiica ei Tania, de soțul acesteia, dr. Gheorghe Brătescu (care a publicat, la Humanitas, o interesantă carte de memorii) și de copiii acestora, Stela si Tudor. Nu o vizita aproape nimeni, cu excepția avocatului ei din ilegalitate, Radu Olteanu si a foarte putini ilegaliști. Era, asemeni celor osandiți in timpul domniei ei, o pestiferată. Anatema partidului era totală si de nedisputat. In 1956, dupa Raportul Secret al lui Nikita Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS, s-a adresat cu memorandumuri si apeluri Biroului Politic. Nu și-a recunoscut vina de a fi complotat contra conducerii de partid, nu s-a spășit, nu s-a spovedit, tonul era mai degraba unul revendicativ si infuriat. Era mândră de trecutul ei comunist si nu ințelegea cum de acești pigmei incercau să i-l nege. Astfel a vorbit si cu emisarii lui Dej in discuțiile purtate pe parcursul anului 1956 (Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Alexandru Moghioroș, Constantin Parvulescu si Janos Vincze). Cea acuzată de “deviere de dreapta” se ocupa de traduceri din rusa, franceză și germană la Editura Politica (tatăl meu, pe atunci director adjunct, era cel care, din insăarcinarea Biroului Politic, o vizita cu propunerile de cărți si recupera manuscrisele traducerilor).

In 1951 fusese diagnosticată cu cancer la sân. S-a tratat in URSS până la prăbușirea politică din 1952 (vizite prelungite care au izolat-o de fapt de ceea ce se petrecea in țara). Apoi, a fost tratată la Spitalul Elias. A murit in 1960 si a fost incinerată la Crematoriul Cenușa (nu a fost publicat nici un fel de comunicat oficial, nici măcar cateva randuri semnate “un grup de tovarasi”, candva mult-slăvita militanta disparea ca o anonimă). In 1968, dupa reabilitarea postumă, urna a fost dusă la monumentul din Parcul, Libertatii (Parcul Carol). Dupa prăbusirea comunismului, urna a revenit la Cenușa…ll

A fost reabilitată post mortem in 1968, dar comunicatul Plenarei din aprilie, care vorbea despre alte victime ale lui Dej (Lucrețiu Pătrășcanu, Stefan Foris), dar și despre victimele Marii Terori din URSS, nu a menționat-o. Numele ei a mai apărut sporadic, intotdeauna in context negativ, in romanele cu voie de la stapanire care deplorau excesele “obsedantului deceniu”. Singularizarea Anei Pauker drept principala responsabilă pentru ororile stalinismului dezlănțuit ținea de strategia de disculpare a echipei Dej (din care Nicolae Ceaușescu a făcut parte, chiar dacă ulterior a preferat să minimalizeze ori chiar să nege acest lucru). Pe de altă parte, sub numele Anca Vogel, o aflam convertită in personaj al fabuloasei nuvele Pe strada Mantuleasa de Mircea Eliade (in anii ’70 istoricul religiilor s-a intalnit la Paris cu Tania și Gheorghe Brătescu si le-a oferit un exemplar cu dedicatie). Nepoata ei, Stela (numită astfel in cinstea comunistei bulgare Stela Blagoieva, prieten ă a Anei Pauker din tinerete) trăieste acum la Barcelona (maritata cu un catalan), nepotul ei Tudor Brătescu trăiește in Franta. Tot doctorul Brătescu a publicat in anii 90 o carte fascinantă despre lichidarea lui Marcel Pauker (nom de guerre Luximin) la Moscova. Din cate știu, Ana Pauker nu a lăsat niciun manuscris, nu și-a exprimat niciodată regretul pentru optiunea ei politică.

MASONERIA – „TATĂL” COMUNISMULUI

În 1829 iluminista engleză Frances „Fanny” Vright ţine o serie de conferinţe la New York, la care participă inclusiv iluminaţii americani, susţinători ai lui Weishaupt. Cei prezenţi sunt informaţi că Iluminaţii doresc să unească grupurile nihiliste şi ateiste cu toate celelalte organizaţii subversive şi să formeze o Organizaţie Internaţională care va primi numele de „Comunism”. A fost alcătuit un comitet, format din Clinton Roosevelt – strămoş direct al lui F. D. Roosevelt -, Charles Dana şi Horace Greelcy, însărcinat cu strângerea de fonduri pentru această acţiune.

În 1843 este creată în SUA organizaţia B’nai B’rith (Fiii Alianţei), lojă exclusiv rezervată evreilor. Ea a înfiinţat loja israelită „Alianţa Drepţilor”, care a devenit societatea secretă „Liga Comuniştilor”.Marx şi Engels confirmă în prefaţa la ediţia a doua a Manifestului Comunist, că această societate i-a însărcinat cu redactarea şi publicarea unui program teoretic şi practic al partidului. De reţinut că, pe 17.11.1845, Karl Marx a devenit membru al Lojii Socialiste din Bruxelles.
În 1864, La Londra, în sediul Marii Lojă Unite a Angliei (Freemasons’ Hall) au loc discuţii care au dus la înfiinţarea primei Internaţionale Comuniste. Lideri: K. Marx şi cneazul Bakunin, francmason de gradul 32 în ritul Scoţian Antic şi Acceptat.
„Internaţionalismul proletar sub forma socialismului a dat un nou avânt ideilor masonice. Războiul franco-german şi căderea lui Napoleon al III-lea favorizează preluarea puterii în Franţa de către masoni. Din guvernul celor 11, 7 erau francmasoni.
La 18 martie 1871 se proclamă Comuna din Paris. Victoria finală aparţine însă masonilor conservatori, conduşi politic de Adolphe Thiers. Această victorie duce la separarea comuniştilor de masonerie. Comuniştii îşi vor crea organizaţii proprii, paramasonice. Ei vor prelua de la masonerie principiul internaţionalismului proletar, deviza „Libertate, egalitate, fraternitate” şi unele simboluri masonice (de exemplu steaua cu cinci colţuri” (1).
Profesorul suedez şi francmason Zimmermann a declarat la o Convenţie Masonică din Winterhur: „Marxismul este cel mai nobil fenomen al secolului XX”. Un alt francmason proeminent a considerat marxismul ca fiind „o filozofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”.
PLANUL „MARBURG” PENTRU INTRODUCEREA COMUNISMULUI
La începutul secolului XX, marii bancheri de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman ;I Frank Vanderlip au înfiinţat un cartel prin care au „comunizat” state importante.
Prin organizaţii oculte l-au scos în faţă pe Lenin care avea să declanşeze moda tiraniei totalitare individuale, asumată sub cauză generoasă. Nu pot fi de acord cu cei care consideră că bolşevismul transformat apoi în stalinism, comunism, socialism multilateral-dezvoltat, a avut iniţial, un filon umanist, pentru înlăturarea situaţiei mizere a maselor populare, a unor naţiuni întregi.
Multe popoare au plătit scump vina de a se fi lăsate înşelate de cea mai odioasă şi mai bine elaborată minciună „cea care promitea bunăstarea tuturor făcându-i să dispară tocmai pe cei care reprezentau forţa vitală a unei naţiuni: preoţi, intelectuali, liderii vieţii economice şi politice, ţărani avuţi tocmai graţie hărniciei lor şi care, angajându-se în luptă cu ciuma roşie aveau să ducă un cumplit război timp de 72 de ani” (2).
Nu voi intra în amănuntele modului în care a fost finanţată, şi cu cât, „revoluţia bolşevică”, desfăşurarea ei, nici izbucnirea Primului Război Mondial. În schimb voi oferi câteva informaţii în premieră. Cartelul marilor bancheri internaţionali a întocmit „Planul Marburg”. La New York acest sindicat al „bancherilor internaţionali” a fost numit „Trust of money” („Trustul banilor”), care a finanţat şi revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.
Există o documentaţie foarte vastă privind implicarea acestui cartel al „bancherilor internaţionali” în revoluţia chineză condusă de Sun Yat-sen. Bancherul Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui „Westinghouse”, este cel care a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectul financiar al revoluţiei. În 1905 a finanţat „duminica sângeroasă” de la St. Petersburg, condusă de Părintele Sapon, un agent al Ohranei – poliţia secretă rusă.
Prin banca suedeză NYA Banken, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg, au finanţat apoi instaurarea comunismului în Rusia, la 7.11.1917.
„Acelaşi Charles B. Hill a folosit filiera „Westtinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici. În 1923 – când URSS şi-a creat prima bancă internaţională „Ruskombank” – asociatul lui J. P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg a devenit Preşedintele băncii sovietice, iar Max May, vicepreşedinte la „Guaranty Trust (J. P. Morgan), a preluat funcţia de director al „Ruskombank”. Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Matens – a fost susţinut financiar de „Guaranty Trust” al lui J. P. Morgan” (3).
Bolşevismul a fost prima formă de „globalizare” prin crearea unei structuri supranaţionale. Cominternul nu este altceva decât „bunicul” Uniunii Europene.
W. B. Thompson, unul din bancherii ce va finanţa generos propagarea „revoluţiei bolşevice” în alte ţări, printre care şi România, era directorul lui „Federal Reserve” al SUA. În mai 1918 acesta va înfiinţa în SUA o ligă pentru întrajutorarea şi cooperarea cu Rusia, iar Edwin Gay, de la Departamentul Comerţului de Război va expedia Departamentului de Stat, în iunie 1918, un memorandum în care recomandă „relaţii comerciale şi prieteneşti mai strânse între SUA şi Rusia”.
Mai prevedea că dacă populaţia din regiunile controlate de bolşevici va avea condiţii economice mai bune, aceasta va accepta puterea bolşevică fără a se opune. Că apoi situaţia s-a schimbat mult în rău este o altă poveste…
Despre delegaţia „Crucii Roşii” americane, debarcată la Petersburg la 7.08.1917 iarăşi nu se vorbeşte nimic. Formată din 36 de „medici” şi „asistenţi medicali”, afişând scopuri pur umanitare, această delegaţie debarcase direct de pe Wall Street şi era condusă de „medicul” William Boyce Thompson, directorul lui Federal Reserve a SUA.
Alături de el mai erau încă 25 dintre cei mai mari oameni de afaceri, industriaşi şi bancheri americani. Cele 10 cadre medicale autentice s-au înapoiat în America la începutul lunii septembrie 1917. În august, cei 26 de „medici” sunt primiţi în audienţă de Lenin şi se pun la cale toate detaliile pentru puciul planificat.
Thompson va deschide prima secţie de spionaj economic bolşevic în SUA cu sediul la New York, în aceeaşi clădire în care îşi aveau birourile 22 dintre cei mai influenţi bancheri de pe Wall Street.
GENERALUL LUDENDORFF: „RUSIA TREBUIE DOBORÂTĂ”nnb
Pentru instalarea lui Lenin au conlucrat două puteri: SUA şi Germania. America avea nevoie să exploateze resursele uriaşe ale Rusiei. Cu Germania Lenin a propus un „troc” lui Max Warburg şi serviciului secret al acestei ţări: Germania să-l ajute să preia puterea la Petersburg, iar el, Lenin, va încheia o pace separată, în condiţiile propuse de germani. Ceea ce s-a şi întâmplat la Brest-Litovsk, în 1918.
Decizia Germaniei de a sprijini „revoluţia” din Rusia avea un interes aparte: intrarea SUA în război de partea Angliei era iminentă, motiv pentru care germanii aveau interesul să încheie urgent o pace separată cu Rusia. Deci cu Estul, pentru a obţine „pacea separată” de la Brest Litovski.
„Către mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistră. Ludendorff îşi cobora vocea când venea vorba despre ea. E adevărat, trebuie ţinut cont şi de riscurile disperate pe care comandanţii militari germani şi le asumaseră. Ei se găseau în aceeaşi stare de spirit care îi condusese la declanşarea unui război submarin, ştiind prea bine că acesta va provoca intrarea în război a Statelor Unite contra Germaniei.
Totuşi, nu fără un sentiment de teroare, au îndreptat împotriva Rusiei arma cea mai respingătoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elveţia în Rusia, într-un vagon plumbuit…” (4).Istoricii uită sistematic să vorbească despre o problemă. Max Warburg şi colonelul Nicolai din serviciul secret german au creat „legende” pentru câţiva zeci de ofiţeri ai acestui serviciu cărora le-au dat nume ruseşti şi i-au trimis la Petrsburg, ca experţi în organizarea puciului. Ulterior, pe tot parcursul Războiului Civil, aceştia au ocupat funcţii de conducere în Armata Roşie, iar până în 1921 au asigurat securitatea şi gardarea conducerii bolşevice. De remarcat că acelaşi Max Warburg a finanţat şi Pravda.
În memoriile sale de război, generalul Ludendorff scrie că „el şi statul major au visat adesea să realizeze revoluţia rusă, care trebuia să uşureze sarcinile militare ale Germaniei” şi se preocupau de organizarea „unei propagande menite să răspândească în armata rusă germenii unei campanii pacifiste”.
Stema Germaniei comuniste conţine
un simbolism masonic evident

Şi mai scrie: „Expediindu-l pe Lenin în Rusia, guvernul nostru şi-a asumat o mare răspundere . Această călătorie era justificată din punct de vedere militar, deoarece trebuia că Rusia să fie doborâtă. Dar guvernul nostru ar fi trebuit să ia măsuri ca să nu i se întâmple şi Germaniei acelaşi lucru”.

La mai bine de şapte decenii de la apariţia memoriilor generalului Lunderdorff, Marin C. Stănescu şi Costin Feneşan tipăreau la Bucureşti lucrarea „Lenin şi Troţki versus Ludendorff şi Hoffmann”, aducând la lumină documente „păstrate” cu grijă de guvernanţii roşii români, documente ce se află la Arhivele Naţionale Bucureşti, Colecţia C.C. al P.C.R., fond nr. 50, dosar 447, care sunt tratate cu indiferenţă de marii istorici ai comunismului. În baza acestora, reiese că activitatea „tătucului popoarelor” şi a acoliţilor acestuia, nu a fost tocmai patriotică.
Nu intru în amănuntele modului în care acest set de documente a ajuns, în primăvara anului 1920, în posesia organelor române de contrainformaţii, iar apoi la autorităţile de decizie ale statului. Autenticitatea acestor documente a fost confirmată de experţi internaţionali.
MAREA TRĂDARE BOLŞEVICĂqa
În urma victoriei revoluţiei bolşevice din octombrie politica agresivă faţă de Antanta s-a intensificat. Normele dreptului internaţional au fost încălcate în mod grosolan. Echipe mixte de supraveghere, germano-bolşevice şi bolşevico-austriece au trecut la supravegherea directă a reprezentanţelor diplomatice ale statelor Antantei la Petrograd, dar şi la arestarea unor şefi ai acestora, cum a fost cazul trimisului român Constantin Diamandy.
Din numeroasele documente, cum ar fi şi Raportul liderului bolşevic Armand Joffe, reiese că, la şedinţa din 29.12.1917, generalul Max Hoffmann ceruse colaborarea bolşevicilor pentru ca armata română să accepte imediat încheierea unei păci „democratice” cu Germania.
În cadrul şedinţei, Troţki, pe atunci ministru de Externe, şi-a exprimat regretul că nu au nici un mijloc ”de a influenţa Statul Major român”. „În replică, generalul Hoffmann a evidenţiat necesitatea şi posibilitatea „trimiterii unor agenţi de încredere în rândurile armatei române (acelaşi lucru s-a întâmplat în Valea Jiului, când au fost trimişi agenţi NKVD pentru organizarea „nucleelor muncitoreşti” – nota T.F.), arestarea misiunii române la Petrograd (peste câteva zile s-a şi întâmplat – nota T.F.), şi luarea unor măsuri privind anihilarea regelui român şi a organelor de comandă ale armatei române” (2). Krîlenko, comandantul-şef al trupelor bolşevice, a trimis în România, la 21.01.1918 un comando sub conducerea unui faimos terorist – Grigorii Semionovici Roşal, pentru a duce la îndeplinire cele stabilite.
La Iaşi, însă, într-o conlucrare perfectă, ofiţeri ai serviciilor de contraspionaj române, ruse şi franceze i-au atras într-o capcană, i-au capturat şi executat după legile nescrise ale războiului.
Colaborarea pe plan militar între bolşevici şi germani s-a soldat cu trădare din partea primilor, în urma căreia au avut de suferit trupele aflate pe câmpul de luptă.
Urmările suportate de Armata română în urma trădării aliatului său, Rusia bolşevică, este un subiect ce va trebui aprofundat. Pornind de la documentele nou apărute. Consider de o importanţă excepţională Nota secţiei de Informaţii din Petrograd a Marelui Stat Major german adresată lui Troţki la 12.01.1918, căruia i se aduce la cunoştinţă că ordinul de la Berlin era „pentru alegerea (în Comitetul Executiv al Partidului bolşevic) a următoarelor persoane: Troţki, Lenin,, Zinoviev, Kamenev…”
Prin prisma celor prezentate consider că teza potrivit căreia apariţia proletariatului, dar mai ales definirea lui ca o pătură socială conştientă de propria menire, capabilă să-şi creeze propria doctrină se dovedeşte a fi în întregime falsă. Lenin şi acoliţii săi au fost plătiţi regeşte ca să distrugă Imperiul ţarist şi să instaureze bolşevismul „coafat” apoi în comunism În România „coafat” în „socialismul care creează societatea multilateral dezvoltată”.
Prima grijă a nucleului instalat la Petrograd a fost decretarea amnistiei generale. Imediat după lovitura de stat, „populaţia revoluţionară” a eliberat circa 300.000 de deţinuţi de drept comun, care au creat adevărate tulburări de masă. Mulţi dintre aceştia au devenit viitoarele „cadre de nădejde” ale partidului. Acest aspect vă aduce aminte de ceva, stimaţi cititori?
Între „capitalismul occidental” şi „bolşevismul sovietic”, ambele creaţii ale Masoneriei, au existat dintotdeauna legături strânse, avantajoase pentru ambele părţi., lucru ascuns cu grijă. Bancherii internaţionali au tratat direct cu guvernele impuse de ei, atât din punct de vedere financiar cât şi economic. Astfel, prin înţelegeri directe cu guvernul sovietic americanilor le-a fost garantată exploatarea pe termen lung a bogăţiilor Rusiei.
Cu garanţii guvernamentale. General Electrics, spre a da un singur exemplu, va obţine un contract deosebit de avantajos din punct de vedere financiar pentru electrificarea Rusiei. „Lampa lui Ilici” despre care am învăţat în şcoală a fost o altă minciună a propagandei bolşevice.Majoritatea masonilor din întreaga lume susţineau regimul de violenţă al sovieticilor. Colaborarea cu bolşevicii a continuat. Mulţi masoni francezi au oferit ajutorul lor comuniştilor sovietici.Un aspect mai puţin cunoscut este faptul că masonii bolşevici aveau nevoie de sacrificii umane în ritualurile pe care le făceau.
„Din dispoziţia lui Lenin, aceştia au sacrificat oameni către demonul Molok, aşa după cum relatează fostul lider Georges Solomon, care a părăsit tabăra bolşevicilor (el chiar a scris cartea „Printre cârmuitorii roşii”, apărută la Stockholm în 1930 – nota T. F.) Cum realizau comuniştii masoni sacrificiile lor ritualice către Molok? La cartierul general al securităţii – Ceka din Kiev – în 1920 exista o cameră care avea un bazin, altă dată plin cu caraşi roşii. Acest bazin era umplut cu sângele rezultat din sacrificiile umane. De-a lungul pereţilor erau amplasate cârlige de care erau atârnate corpurile umane.
Pe umerii ofiţerilor erau scrijeliţi epoleţi, iar pe piepturile creştinilor cruci. Unii erau jupuiţi, iar carcasele lor lăsate atârnate în cârlige. Pe o masă era un vas cu alcool în care se afla capul tăiat al unui om. Capul aparţinea unui grevist, un bărbat frumos trecut de 30 de ani” (5).
În 1932, Marele Orient s-a întrunit în Convenţia extraordinară de la Paris, unde preşedintele Gason Bergler a afirmat: „Ni s-a raportat personal de către fratele Radek din Marele Orient din Rusia faptul că guvernul sovietic intenţionează să menţină o legătură strânsă cu francmasoneria mondială, şi ni se solicită totodată să îi influenţăm pe fraţii americani să facă tot ceea ce le stă în putinţă pentru a determina guvernul Roosevelt să recunoască puterea sovietică. Reprezintă o datorie morală pentru noi aceea de a-i susţine pe fraţii ruşi, şi împreună cu ei să continuăm lupta împotriva duşmanului comun” (6).
Vă mai prezint un scurt aspect al acestei colaborări în domeniul politicului, ascuns cu foarte mare grijă de cei interesaţi. La începutul anilor ’30, Iagoda, devenit celebru ca director al NKVD-ului, se afla în America. Era în strânse legături cu Kenneth Durand, şeful serviciului de spionaj înfiinţat de Thompson la New York. Acesta l-a pus în legătură cu Joseph Lash, membru al Partidului Comunist american.
În noiembrie 1932, Iagoda îi trimite o scrisoare „tătucului” Stalin, în care îl sfătuia să finanţeze campania electorală a lui F. D. Roosevelt, ceea ce s-a şi întâmplat. Iagoda a avut legături strânse şi permanente cu familia locatarului de la Casa Albă, cu Departamentul de Stat. Timp de 10 ani şi-a cultivat aceste relaţii după care a fost numit director al NKVD!!!
La intervenţia masonilor francezi şi a lui Iagoda, la începutul anului 1933, Statele Unite au recunoscut puterea sovietică. Următorul pas pentru guvernul sovietic a fost legalizarea activităţii lojelor masonice pe teritoriul ţării.
Teodor Filip

Surse:
1. http://www.almeea.com;
2. http://www.agero-stuttgart.de;
3. http://www.ziua.ro;
.

Filmul „În umbra lui Hermes – Secretele comunismului” de Jüri Lina, realizat după cartea sa „Sub semnul Scorpionului„, arată modul în care francmasonii, bancherii internationali şi comuniştii şi-au unit forţele într-o alianţă satanică, instaurând în Rusia, prin revoluţia bolşevică din noiembrie 1917, cea mai brutală şi mai dezumanizantă societate sclavagistă văzută vreodată pe acest Pamant.

Scriitorul rus Aleksandr Soljeniţîn în 1974, îşi sfătuia concetăţenii: „Trăiţi fără minciună!” Acest sfat se poate aplica însă în egală măsură şi Vestului. Din pacate în vremurile noastre adevărul nu este întotdeauna foarte evident. Cele mai multe dovezi oficiale despre comunism sunt pur şi simplu falsificate. Soljeniţîn sublinia: „În ţara noastră, minciuna a devenit nu doar o categorie morală, ci un pilon al statului.” Dovezile atentatelor, masacrelor, crimelor, genocidului, a tâlhariilor realizate de către masoni au fost conspirate atât în Est cât şi în Vest. Filmul „În umbra lui Hermes” conţine o documentaţie importantă despre forţele financiare masonice care, cu sînge rece, au conspirat pentru a profita prin comunism de suferinţele altora. Regizorul Jüri Lina subliniază faptul că, deşi adevărul nu este astăzi foarte apreciat, este de datoria lui să spună adevărul despre comunism şi despre eminenţele sale cenuşii, în loc să trateze în mod superficial simptomele acestui sistem social psihopat.

Istoria se face in fiecare zi – dar de către cine? Răspunsul este dat în acest film, al cărui scop este de a dezvălui adevărul, în ciuda multiplelor falsificări ale istoriei, care sunt atat de blând tratate de către mass-media.

Astăzi cunoaşterea istoriei reale a comunismului este esentiala pentru a stopa ascensiunea impostorilor ideologici şi apariţia unei noi dictaturi francmasonice globale. Sfatul nostru este să urmăriţi acest film şi să-l salvaţi pentru al putea oferi şi altora (până nu dispare). Download de la http://www.megaupload.com/?d=45XX7S4B Imagine

„Contribuţia” masoneriei în Rusia Sovietică

Mulţi francmasoni erau încântaţi să lucreze pentru bolşevici. Mikhail Skobelev a fost francmason şi membru al guvernului provizoriu în anul 1917. În 1922 el a devenit bolşevic şi a început să lucreze pentru guvernul sovietic. Unul dintre liderii de dreapta din Partidul Cadeţilor, Nikolai Nekrasov (1879-1940) a fost ministru de transport în guvernul provizoriu. Înainte de aceasta el a fost secretar general al Consiliului Suprem al Marelui Orient. După demisia lui Nekrasov, Alexander Kerensky, francmason de gradul 32, a fost numit secretar general în vara anului 1916. Ceva mai târziu, în acelaşi an, el a câştigat această poziţie în competiţia cu Alexander Galpern. Kerensky a primit gradul 33 în Statele Unite. El a fost de asemeni şi membru al B’nai B’rith.În 1918, Nikolai Nekrasov şi-a schimbat numele în Golrofsky, şi a început să lucreze pentru bolşevici. El a devenit unul dintre liderii Uniunii Cooperatiste. El a predat, de asemenea, şi la Universitatea din Moscova. În 1921, el a fost arestat de către securitate, însă în mod surprinzător, a fost în mod neaşteptat eliberat. Şeful securităţii Cheka, Felix Dzerzhinsky, a dat ordinul: „Investigaţia trebuie oprită imediat”. El a început să lucreze pentru Uniunea organizaţiilor centrale comerciale din Rusia în acelaşi an (Viktor Ostretsov Platonov – Istoria secretă a francmasoneriei, Moscova, 1996, p. 364).
Francmasonul Sergei Urusov a fost ministru de interne în guvernul ţarist, şi ulterior şi în guvernul provizoriu. După preluarea puterii de către bolşevici el a deţinut o funcţie importantă în cadrul Băncii Naţionale (Marea Enciclopedie Sovietică, Volumul 56, Moscova, 1936, p. 301). El a fost emisarul francmasonilor francezi.Alexander Manuilov a fost decanul Universităţii din Moscova. El a devenit unul dintre conducătorii Băncii Naţionale. Cunoscutul economist Vladimir Groman a fost membru al Partidului Muncitoresc Social Democrat Rus, aripa non-leninistă. A devenit ulterior francmason, preferând să lucreze pentru bolşevici. Maximilian von Mekk a urcat treptele ierarhiei devenind un important oficial în cadrul Comisariatului pentru Transporturi. Istoricul Mikhail Lemke a devenit bolşevic şi a început să falsifice istoria. Deputatul ţarist din cadrul Ministerului de Finanţe Nikolai Kutler, şi deputatul Ministerului de Interne, generalul Vladimir Dzhunkovsky, doi dintre francmasonii de grad foarte înalt, care serveau interesele comunismului, lucrau pentru securitatea Ceka. Chiar şi purtătorul de cuvânt al Dumei, francmasonul Fiodor Golovin, a urmărit să ocupe şi el o poziţie înaltă în Rusia Sovietică.
Ministrul de război al ţarului, francmasonul Alexei Polivanov, s-a alăturat şi el bolşevicilor şi a servit Armata Roşie. Grigori Petrovsky, un alt francmason, a devenit comisarul poporului pentru afaceri interne. El a continuat să lucreze pentru guvern până în anii 1950. Gleb Boky, şeful securităţii din Petrograd, i-a protejat pe fraţii săi masoni. În 1919, Boky a devenit membru al Frăţiei. Pe la mijlocul anului 1920, francmasonii erau întâlniţi peste tot în administraţia sovietică (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 292). Dmitri Navashin, francmason de mare grad, era consilier pentru planificarea economiei în guvernul sovietic. Francmasonii erau bine plasaţi printre bolşevici. Înainte de anul 1925, părea că nimic rău nu li se poate petrece.
În 1925, generalul Boris Astromov, secretar general al Francmasoneriei Ruse Autonome a contactat poliţia politică GPU. Printr-o scrisoare, el a făcut cunoscute scopurile comune ale francmasonilor şi ale bolşevicilor. El dorea să colaboreze la consolidarea comunismului (ibid, p. 293). Astromov a subliniat faptul că simbolul comunist, cele cinci stele roşii erau simboluri masonice, la fel ca şi secerea şi ciocanul. Comuniştii susţineau de asemeni frăţia cu francmasonii, la fel ca şi aceştia. Însă francmasonii sunt cetăţeni universali, fără loialitate faţă de vreun partid. Confiscarea proprietăţilor private de către comunişti a fost o idee masonică. Francmasoneria, ca şi comunismul, erau pricepuţi în „mişcările” clasei muncitoare, iar organizaţia pionierilor a fost copiată după mişcarea cercetaşilor din Vest.

Poporul rus, la cheremul francmasonilor

Astromov, liderul Francmasonilor Autonomi, a realizat faptul că dacă francmasoneria este legalizată în Rusia Sovietică, mişcarea nu va fi suficient de eficientă. Acţionarea în secret ar fi fost preferabilă. Uniunea Francmasonilor Autonomi era o uniune a unui număr mare de loji. Astromov a preluat conducerea după Marele Maestru Vladimir Telyakovsky, care a murit în anul 1924.

În ianuarie 1925 a început restructurarea Lojii Steaua Nordului în Franţa, pentru francmasonii ruşi, un număr de membri fiind transferaţi de la Marele Orient al Franţei. Loja a fost de fapt fondată înainte de anul 1917. Mulţi terorişti notorii activau în această lojă, inclusiv Nikolai Avksenchev, care a fost lider în perioada 1925-1927 şi 1931 şi Pavel Pereverzev (1929-1930), fost membru al unor organizaţii teroriste (Oleg Platonov – Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731-1996, Moscova, 1996, p. 307). Avksenchev s-a alăturat mai târziu guvernului provizoriu, ca ministru de externe. Pavel Pereverzev a fost ministru de finanţe în acelaşi cabinet. Northern Star a devenit principala lojă pentru ruşii exilaţi în Franţa. Marele Orient al Franţei permitea membrilor săi să se întâlnească la cartierul său general din Paris.

Pe data de 10 februarie 1927, Consistoriul rus a devenit centrul administrativ al francmasoneriei. Iar din 1930, centrul a primit asistenţă financiară de la Paris. Mulţi membri ai marelui Orient, inclusiv Teplov, Lobolensky şi contele Alexander Orlov-Davydov nu s-au alăturat, deoarece în opinia lor, activităţile noii loji erau mult prea publice. Loja rusă, fondată la data de 9 noiembrie 1931, a avut contacte frecvente cu organizaţiile masonice internaţionale. Vladimir Jabotinsky, un rusofob radical, aparţinea acestei loji (ibid, p. 308). Organizaţiile de refugiaţi erau de asemeni sub control masonic. Doar masonii determinau cine era refugiat politic în Rusia.Francmasonii nu erau pregătiţi să elibereze Rusia nici chiar după căderea comunismului. Jurnalistul francmason Lev Lyubimov a expus planurile sale în anul 1934: „După căderea bolşevicilor, francmasonii vor fi cei care se vor ocupa de educaţia poporului rus.” (Vozrozjdenije, 3 octombrie 1934).
După cel de al doilea război mondial, un grup de francmasoni ruşi aflaţi în exil au vizitat Ambasada Rusiei de la Paris, pentru a-şi exprima dorinţa de a susţine Rusia Sovietică. Delegaţia a fost condusă de către Vasili Maklakov (francmason de gradul 33), cel care a organizat uciderea lui Grigori Rasputin. Francmasonii au plătit tribut lui Stalin şi au încercat să-i atragă ideologic pe emigranţii ruşi mai aproape de Uniunea Sovietică.

Istoria ordinului „Iluminaţii”

Francmasonii au avut acelaşi rol în societatea occidentală, ca cel pe care Partidul Comunist l-a avut în Uniunea Sovietică. Dacă nu aparţineai francmasoneriei, nu aveai şansa rezonabilă a unei cariere rapide, indiferent de talentul celui în cauză. Francmasonii controlează ştiinţa şi influenţează viaţa culturală şi orientarea ei (Robert Lomas – Francmasoneria şi naşterea ştiinţei moderne, Gloucester, Massachusetts, 2002). Astfel că astăzi, viaţa culturală a devenit efectiv inconştientă. Am fost martorii unui început de senilitate culturală. Mulţi producători mediocri de filme au avut ocazia de a-şi face o carieră, numai datorită apartenenţei lor la masonerie: John Ford, John Houston, William Wyler, Peter Sellers, Charles Chaplin şi alţii. Sergei Eisenstein, regizor sovietic şi falsificator al istoriei, a fost şi el francmason, aparţinea Lojii Stella, care a fost fondată în anul 1920, în timpul erei sovietice. Potrivit proeminentului regizor rus de film Andrei Tarkovsky, Eisenstein nu cunoştea nimic despre limbajul filmului.

Pe data de 20 martie 1936, toate documentele care aparţineau „Iluminaţilor” au fost confiscate de către socialiştii naţionalişti germani. Toate materialele din arhivă au fost transferate la Moscova în anul 1945. Aproape 1.400 de metri de material de arhivă au fost mai târziu returnate Germaniei de Est şi poliţiei Stasi. Din 1989, documentele masonice din Arhivele Speciale din Moscova au fost disponibile pentru studiu. Arhivele mai conţineau de asemeni şi aşa numitul cufăr suedez – Schwedenkiste, care a jucat un mare rol în istoria francmasoneriei. Cutia conţinea scrisori şi documente care aparţineau ordinului „Iluminaţilor” care a fost fondat de către Adam Weishaupt în anul 1776, ordin care, în mod sistematic s-a infiltrat în lojile masonice ale timpului. Mulţi francmasoni proeminenţi făceau parte din „Iluminaţii”, iar istoria acestui ordin este considerată o parte importantă a istoriei francmasoneriei.Cufărul suedez este de o mare însemnătate. Liderul „Iluminaţilor”, fratele Johann Christoph Bode a murit în decembrie 1793. Bode a fost recrutat de către Knigge în Wilhelmsbad în vara anului 1782. Bode a avut de asemeni acces la cea mai mare parte din corespondenţa „Iluminaţilor” în Gotha şi Weimar. Aceste documente se încheie cu „iluminatul” de mare rang Ernst Duke von Gotha. După moartea sa în anul 1804, atât documentele sale cât şi arhiva lui Boda s-au întors în arhiva Marei Loji din Suedia, deoarece Duke von Gotha nu a fost sigur că documentele ar fi fost păstrate secrete şi nu ar fi devenit publice, dacă ar fi fost păstrate într-o lojă din Germania.

Francmasonul de rang înalt, regele Charles al XIII-lea al Suediei l-a asigurat că documentele nu vor fi făcute niciodată publice. În anul 1880 ducele Ernst al II-lea (nepot al lui Ernst von Gotha) a cerut ca documentele „Iluminaţilor” să fie înapoiate în Germania. Trei ani mai târziu, arhiva conţinând 20 de volume de documente clasificate au intrat în proprietatea Lojii Ernst zum Kompass din Gotha. În 1909, istoricul Carl Lepp a numit aceste documente Schwedenkiste. Leopold Engel, marele maestru al „Iluminaţilor”, a folosit documentele Schwedenkiste atunci când a publicat cartea sa despre ordinul „Iluminaţilor”. Rene le Forrestrier, care nu era francmason, s-a referit de asemenea şi el la aceste documente. Ceva mai târziu, în anii 1920 şi 1930, instrucţiunile ducelui au fost urmate şi documentele secrete nu au fost publicate. Nicio informaţie nu a ajuns în presă, pentru că masoneria era cea care controla presa încă din acele timpuri.

Influenţe secrete

În cartea sa Clubul iacobinilor (Paris, 1900), istoricul francez Paul Nourrisson a arătat cum toate legile erau discutate mai întâi în Marele Orient înainte de a ajunge în Parlament. Jean Bidegain a publicat un fragment dintr-un protocol masonic în cartea sa Măşti şi feţe masonice: Documente nepublicate (Paris, 1906, p. 187): „Francmasonul Schwander era de părere că francmasoneria ar trebui să îşi menţină protecţia asupra mişcării socialiste.” El a spus însă că este important pentru francmasonerie să nu se compromită prin aceste metode secrete. Potrivit lui Bidegain, francmasoneria era la bază o asociaţie secretă, care îndoctrina membrii săi cu idei socialiste. Bidegain a subliniat faptul că toţi politicienii sunt masoni, ceea ce nu conduce la progresul umanităţii, ci serveşte numai intenţiilor secrete ale francmasonilor. Aceste intenţii vor distruge tradiţiile care stau la baza armoniei în orice societate (Sofia Toll – Fraţii nopţii, Moscova, 2000, p. 347).

Pe data de 24 octombrie 1883, sub semnul zodiei scorpionului, un număr de 17 socialişti care aparţineau „Iluminaţilor” au convenit să înfiinţeze Societatea noii vieţi la Londra. Pe data de 7 noiembrie 1883, a avut loc reuniunea unui alt grup, care a discutat despre formarea unei noi societăţi influente. Grupul a fost împărţit în două secţiuni, iar pe data de 4 ianuarie 1884 una dintre aceste secţiuni a fondat Societatea Fabian. Pe data de 25 ianuarie, J. G. Stapleton a fost numit primul ei preşedinte. Scopul societăţii era introducerea treptat şi în secret a socialismului, doctrină a cărei nume a fost introdus de către liderul militar roman Quintus Fabius Maximus Cunctator, care printr-o mişcare de trupe iscusită a ţinut piept armatei mult mai mari a lui Hanibal. Cealaltă secţiune şi-a desfăşurat activitatea pentru încă 50 de ani, sub denumirea Frăţia.

În mai 1884, jurnalistul mason George Bernard Shaw a devenit membru al acestei frăţii. (El a primit Premiul Nobel pentru literatură în anul 1925.) Relativ repede, a fost promovat în conducere. Amanta acestuia, Florence Farr, a fost membru al ordinului Golden Dawn. Shaw a sugerat să nu i se spună niciodată socialismului pe nume, pentru a nu-i îndepărta pe oameni. El însuşi s-a denumit ca fiind socialist marxist.În martie 1885, francmasonul Sidney James Webb (1859-1947) a devenit membru al Fabian Society, iar în anul următor, Graham Wallas, un alt francmason, s-a alăturat de asemeni şi el. G.B. Shaw, Webb, Wallas şi Sidney Olivier au fost numiţi „cei patru mari”. Sidney Webb a fondat în anul 1885 Şcoala de Economie din Londra. El a primit ajutorul bancherilor masoni Rothschild, Julius Wernher, şi Ernest Capel. În anul 1912, Webb a înfiinţat periodicul de propagandă The New Statesman (Noul politician). Ceva mai târziu a făcut parte din Partidul Laburist.
Alţi membri ai acestui grup au fost francmasonii Edward Pease, Havelock Ellis, Frank Podmore, Annie Besant, John Galsworthy, R. H. Tawney, G. D. H, Cole, Harold Laski, Israel Zangwill, şi Israel Cohen. Fabianismul s-a răspândit de asemeni şi în alte ţări, printre care Statele Unite, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Danemarca, Germania, Spania şi India. Cel mai influent fabianist din Statele Unite a fost Dean Acheson, care în anul 1933 a determinat Statele Unite să recunoască Uniunea Sovietică. Scriitorul Herbert George Wells, francmason şi agent secret, a devenit membru în februarie 1903. În ziarul The American Mason (Masonul american) (octombrie 2001, p. 24), a fost făcută clar menţiunea despre faptul că Wells era francmason iar Marea Lojă din Minesota a confirmat apartenenţa lui Wells la masonerie. Wells dorea să acţioneze mai deschis şi mai intens, de aceea a sugerat schimbarea numelui, din Fabian Society în British Socialist Society (Societatea socialistă Britanică). Conducerea conspirativă a grupului nu a fost de acord cu această sugestie, iar în 1908 Wells a părăsit grupul.Scopul secret al Fabian Society era acela de a întemeia o societate ateistă, fără clasă, o societate socialistă care să pregătească drumul către victoria finală – comunismul. În 1891, grupul s-a alăturat Internaţionalei a doua, organism creat de către francmasoni cu intenţia de a transforma Anglia într-o ţară socialistă.
În 1890, fabianiştii au părăsit Partilul liberal. Ulterior, ei au ajutat la fondarea Comitetului de reprezentare al laburiştilor, care în anul 1906 a devenit Partidul laburist şi în 1918 a preluat toate ideile principale ale Fabian Society.

Un stat mondial, un singur guvern

În preajma anului 1946, Fabian Society avea 8.400 de membri, printre care Bertrand Russell, (Banditul) Motilal Nehru, tatăl primului-ministru indian Jawaharlal Nehru, Ramsey MacDonald (prim-ministru britanic în 1924, şi în perioada 1929-35), Julian Huxley, Aldous Huxley şi John Maynard Keynes, Harold Wilson, care mai târziu a devenit prim-ministru. Aproape jumătate dintre membrii Partidului laburist erau fabianişti. Cartierul general al societăţii putea fi găsit la Londra, pe strada Dartmouth nr. 11. A fost publicat The Fabian Journal şi The Fabian News Magazine. Fabianiştii pretindeau naţionalizarea totală a industriei.

În septembrie 1902, fabianiştii Beatrice şi Sidney Webb au format un club de elită, Coeficienţii, care se întâlneau o dată pe lună la un dineu la hotelul Ermina din Londra, de obicei într-un număr de 10-14 persoane. Ceva mai târziu în acelaşi an, H. G. Wells a devenit un membru proeminent al acestui club. Alţi membri erau francmasonii Richard B. Haldane, lordul Robert Cecil, lordul Edward Grey, Bertrand Russell, lordul Alfred Balfour şi lordul Alfred Milner. Haldane, Cecil, Grey şi Millner erau miniştri ai guvernului liberal în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Liderul ideologist al „Coeficienţilor” era H.G. Wells.Mulţi dintre nobili erau membri ai lojii „Iluminaţilor”, ai Mesei Rotunde britanice, numită şi Cliveden Set, după numele familiei Astor. Lordul Waldorf Astor a devenit un puternic magnat de presă la The Times. Această organizaţie masonică fondată la data de 5 februarie 1891 şi finanţată de către francmasonul Cecil Rhodes (membru al lojii Universitatea Apollo nr. 357, şi al lojii Prince Rose Croix nr. 30), nu a făcut un secret din faptul că i-a susţinut pe Lenin şi pe Hitler. Această organizaţie de elită includea de asemeni membri ca Rudyard Kipling, Arthur Balfour şi lord Rothschild. După moartea lui Rhodes în anul 1902, lordul Alfred Milner a fost ales noul lider.
În umbra grupării Masa Rotundă au luat naştere un număr de alte organizaţii: în 1919, la Londra, Institutul Regal al „Iluminaţilor” pentru Afaceri Internaţionale – Illuminati Royal Institute of International Affairs (RIIA), în 1921, în New York, Consiliul pentru Relaţii Externe – Council on Foreign Relations (CFR), în 1925, Institutul pentru Relaţiile cu Pacificul – Institute of Pacific Relations. Cel mai important ideolog al Mesei Rotunde americane era jurnalistul fabianist Walter Lippmann. Fostul „iluminat”, profesorul Vitus Renner, a declarat fiind sub jurământ, pe data de 7 aprilie 1785: „Iluminaţii nu se tem de nimic decât de faptul că ar putea fi cunoscute numele lor reale. Ei se ascund în spatele francmasoneriei.”Purtătorul de cuvânt al acestei conspiraţii internaţionale era H. G. Wells. În anul 1884 el a primit o bursă de studiu la Şcoala Normală de Ştiinţe din South Kensington, unde, pentru o perioadă de trei ani l-a avut profesor pe Thomas H. Huxley, un avocat dedicat falsei doctrine a lui Darwin. Wells şi-a susţinut cu ostentaţie părerea sa fermă în discreditarea conceptului de Dumnezeu.
După cel de al Doilea Război Mondial, fiii lui, Huxley, Aldous şi Julian au contribuit din plin la spălarea creierelor tinerei generaţii prin muzica rock, sex şi droguri, dobândind prin aceasta controlul social. Ceva mai târziu, Wells l-a denumit pe Hitler fratele său geamăn în spirit.Încă de la începutul anului 1855, socialistul mason Alexander Herzen a remarcat: „Este cu putinţă să îndrumi pe un drum greşit o întreagă generaţie, să o orbeşti, să o abrutizezi şi să o conduci către scopuri greşite….” (Alexander Herzen – De pe celălalt ţărm, Tallinn, 1970, p. 130).
În timpul Primului Război Mondial, Wells a condus departamentul de propagandă al securităţii britanice. El a fost consilier pentru dezvoltarea echipamentelor militare în timpul ambelor războiaie mondiale. În anul 1901, Wells a publicat „Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane”, în care pentru prima oară a introdus ideea unei „conspiraţii deschise” care conduce „un stat mondial în care se vorbeşte aceeaşi limbă şi există un singur guvern”.

Scopul declarat: distrugerea sufletului uman

H. G. Wells susţinea că persoanele care sunt mai puţin valoroase ar trebui să fie omorâte, iar „elita” ar trebui să decidă cine trebuie să fie omorât. Wells a scris: „Cetăţenii Noii Republici nu ar trebui să aibă nici un pic de milă şi bunăvoinţă faţă de numeroasele creaturi vrednice de dispreţ şi idioate, mânate de frică, neajutorate şi nefolositoare, nefericite, care trăiesc în dezonoare, debile şi hidoase, incapabile, proaste şi născute din desfrâu.”Wells a subliniat: „Anticipez că o anumită parte a populaţiei, minoritară de altfel, profund tulburată de bolile transmisibile, precum şi de tulburările mentale, având obiceiuri respingătoare cum ar fi dorinţele nesăţioase de a se intoxica (n.t. – prin consum de alcool, tutun, alimentaţie nesănătoasă), îşi duce existenţa într-o suferinţă permanentă, şi presupun că nu ar ezita să ucidă atunci când suferinţa lor ar deveni insuportabilă. Idealul lor îi determină să ucidă la fel ca Abraham, având credinţa că trebuie să ucidă, fără a avea însă superstiţii în legătură cu moartea. Pedeapsa pentru aceasta nu ar fi moartea sau mutilarea corpului, nici mutilarea vieţii prin întemniţare, niciunul dintre aceste lucruri oribile, ci a le lua totul, în afară de memorie.” (Wells – Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane, Londra, 1901, pp. 299-300)
În 1905, el a publicat cartea „O utopie modernă”. Wells era de părere că o conspiraţie ar putea foarte bine să fie publică, ca o opoziţie la planurile secrete ale francmasonilor francezi.
În pamfletul său „Conspiraţia deschisă: Proiecte pentru o revoluţie mondială” (Londra, 1929), Wells a precizat trăsăturile esenţiale ale proiectului francmasonic:
– Controlul asupra resurselor naturale mondiale
– Reducerea numărului populaţiei prin declanşarea războaielor
– Înlocuirea ordinii mondiale multinaţionale, bazate pe suveranitatea naţiunilor, cu dictatura unilaterală.
Wells era de părere că existenţa statelor naţionale ar conduce inevitabil la războaie şi din acest motiv statele ar trebui să dispară. O rasă superioară ar pune atunci bazele unui nou stat mondial. Noua autoritate religioasă s-ar contura în această „conspiraţie deschisă”.
Toate acestea se potriveau cu scopurile Marelui Orient, aşa cum au fost ele publicate în 1982 în periodicul lor: „Conceptul de rasă se dovedeşte a fi nerealist faţă de descoperirile din biologie, conceptul de limite, anihilate de dezvoltarea comunicaţiilor, conceptul de clasă, slăbit de progresul egalităţii, toate aceste concepte depăşite urmează să fie abolite, pentru a integra pe deplin omul într-un cadru universal.”
Aceasta este de fapt revoluţia timpurilor moderne, adevărata revoluţie care are loc, şi de la care Marele Orient nu poate lipsi, dacă doreşte să rămână dedicat propriilor principii.” (Humanisme, noiembrie 1982, p. 84).

Wells a accentuat faptul că ideile şi moralitatea ar trebui să fie controlate într-o aşa măsură încât oamenii să dorească în mod „voluntar” instaurarea Noii Ordini Mondiale promovată de către „conspiraţia deschisă”, care va fi introdusă la momentul potrivit. „Conspiraţia deschisă” a fost plănuită ca o reţea insidioasă, un sistem care se dezvoltă ca o naţiune în interiorul unei naţiuni, care eventual înlătură naţiunea, stabilind un guvern mondial. Această reţea ar trebui să acţioneze ca „un gen de societate secretă deschisă”, ceea ce neoficial este chiar francmasoneria. Ea va influenţa şi va dirija guvernul în orice direcţie va dori. Acest tip de  „conspiraţie deschisă” se va baza pe ideile lui Darwin. Wells a menţionat: „Toate aceste valori absolute şi atitudini cu care minţile noastre sunt împovărate vor trebui să fie îndepărtate, pentru a putea permite instalarea noilor convingeri. Şi nu numai din minţile noastre trebuie să fie îndepărtate aceste convingeri, ci şi din minţile celor care urmează să devină asociaţii noştri.”

Wells a considerat că este necesar ca această „conspiraţie deschisă” să se folosească de metoda spălării creierului tinerei generaţii, pentru a crea oameni „mai buni”, folosindu-se de elemente de psihologie a maselor. El a denumit această mişcare „războiul cultural”.Potrivit lui Wells, scopul acestei „conspiraţii deschise” este acela de a distruge sufletul uman, conştiinţa şi moralitatea, şi de a transforma fiinţele umane în creaturi lipsite de voinţă. „Conspiraţia deschisă” ar conduce la devalorizarea omului, de vreme ce îl văduveşte de libertate şi îl determină să se supună unui imperiu mondial. Consecinţa acestei conspiraţii ar fi reducerea abilităţii oamenilor de a-şi da seama de cumplitele şi dementele scenarii ale psihopaţilor francmasoni.
Oamenii îi urmează pe francmasoni ca şi cum ar fi vrăjiţi, exact ca echipajul care îl urma pe demoniacul căpitan Ahab, care, rupt de realitate, îl vâna pe Moby Dick, fantomatica balenă albă. În cele din urmă, el a îngăduit chiar distrugerea vasului, de vreme ce majoritatea echipajului nu a îndrăznit să-i pună nicio întrebare lui Ahab, iar ceilalţi mai curajoşi nu i-au putut rezista. Erau vrăjiţi cu toţii de Ahab.

Liga Naţiunilor şi planurile pentru un guvern mondial

Wells a recunoscut: „Conspiraţia deschisă nu este de factură socialistă, ci doar un produs al socialismului, de la care a asimilat tot ce se putea asimila.” „Conspiraţia deschisă nu este într-atât un proces al socialismului, cât mai degrabă un plan extins, care a devorat şi digerat tot ce a fost folositor de la înaintaşii socialişti.”Planul lui Wells a fost implementat într-un mod înspăimântător în ultimii 75 de ani. Wells a fost un partizan înfocat al „globalizării”, cel mai distructiv scop al „Iluminaţilor”. În zilele noastre conspiraţia deschisă a fabianiştilor a fost condusă de fostul prim-ministrul Tony Blair.
Întâlnirile secrete ale „Iluminaţilor” erau denumite sinoduri. Cei care, în interiorul oricărui district ajungeau să deţină grade medii, atingeau nivelul de epopt (în Grecia Antică, iniţiat în secretele eleusine) şi constituiau un sinod. Fiecare district avea nouă epopţi. Munca lor consta in propaganda prin care creau opinia publică. Potrivit constituţiei Weishaupt, pusă la punct de cel care a înfiinţat ordinul „Iluminaţilor”, cei care aveau gradul de epopt erau responsabili de formarea opiniei publice. În numele ştiinţei, scopul „Iluminaţilor” era acela de a întoarce lumea pe dos. Epopţii acţionează ca apostoli. Cei care ating acest grad trebuie să îşi abandoneze credinţa în Dumnezeu (Augustin Barruel – Studii care ilustrează istoria iacobinismului, Londra, 1797). Wells a fost un astfel de epopt.
Bineînţeles, există şi grade mai mari, ca Iniţiat al Sanctuarului Gnozei, Rex Summus Sanctissimus, Frater Superior, şi Cap în afara Ordinului (gradul al 12-lea). Deasupra tuturor este Consiliul Suprem al ordinului, ai cărui membri sunt denumiţi areopagi. Preşedintele lor este regele secret al „Iluminaţilor”, al cărui nume şi adresă este cunoscut doar areopagilor. Areopagii reprezintă clasa invizibilă, partea nevăzută a conspiraţiei.
Dacă datorită unor fapte penale săvârşite de un membru al „Iluminaţilor” există riscul ca unele secrete ale ordinului să ajungă pe mâini greşite, acesta trebuie să se sinucidă. Conducerea pretinde sinuciderea în astfel de cazuri. Pentru a proteja secretele ordinului, adeptul Serge de Portugalia s-a sinucis în anul 1790. Constituţia Weishaupt preciza: „Nici o putere din lume nu îl poate salva pe cel care ne trădează.”Francmasonii aveau nevoie de o organizaţie internaţională, capabilă să monitorizeze toate naţiunile. Aceasta a fost înfiinţată la Paris, pe data de 28 aprilie 1919, purtând numele de Liga Naţiunilor, la iniţiativa francmasonilor Woodrow Wilson (1856-1924, Preşedinte al SUA în perioada 1913-1921) şi Jan Christiaan Smuts (1870-1950, prim-ministru al Africii de Sud în perioada 1919-1924), şi a fost iniţial condusă de francmasoni în frunte cu James Eric Drummond (politician englez liberal, 1876-1951) şi Joseph Avenol (1879-1952). Satutul Ligii Naţiunilor a intrat în vigoare pe data de 10 ianuarie 1920 şi potrivit propagandei sale ar fi trebuit să pună capăt tuturor războaielor.
Elita masonică a fost cea care a instigat Primul Război Mondial, care a durat patru ani, trei luni şi 11 zile. În timpul acestui război au fost omorâţi opt milioane de soldaţi, aproape 20 de milioane de civili au murit datorită bolilor, foametei şi a schimbărilor sociale. 20 de milioane de soldaţi au fost serioşi răniţi iar 3 milioane au fost scoşi din luptă. Războiul a costat 100 milioane de dolari pe zi. În timp ce guvernul francmason avea propriile preocupări, oamenii de afaceri englezi vindeau mâncare germanilor, prelungind astfel războiul cu câţiva ani. Livrările se efectuau prin intermediari din Scandinavia. Ceva mai târziu, elita masonică a oferit soluţia sa, şi anume, Liga Naţiunilor, care oficial ar fi trebuit să stabilească pacea şi cooperarea între naţiunile lumii, să devină un guvern mondial.Convenţia Marii Loje din Franţa din anul 1922 a recunoscut că Liga Naţiunilor ar trebui să conducă Statele Unite ale Europei, precum şi o federaţie mondială a statelor (Vasili Ivanov – Serviciile secrete şi francmasoneria rusă de la Petru I până în ziua de azi, Moscova, 1997, p. 476).
Această tentativă s-a soldat cu eşec. Pe data de 25 septembrie 1919, Senatul Statelor Unite a votat împotriva membrilor Ligii Naţiunilor. Atunci când preşedintele Woodrow Wilson a fost informat, a făcut o depresie nervoasă. La scurt timp după aceea el a suferit un atac cerebral în urma căruia i-a paralizat partea stângă a corpului. Pe data de 19 martie 1920, Senatul a votat din nou împotriva deciziei ca Statele Unite să se alăture Ligii Naţiunilor. Germania constituia cel mai mare obstacol în realizarea planurilor pe care şi le făceau membrii Mesei Rotunde britanice, de a implementa un guvern mondial care să fie condus de la Londra şi New York. Lordul Lionel Rothschild a fost membru cu puteri depline a Mesei Rotunde, a finanţat atât pe magnatul Cecil Rhodes, cât şi pe liderul francmasoneriei britanice Alfred Milner. În acest fel ei au fost capabili să construiască imperiile lor miniere (DeBeers Consolidated Mines) în Africa de Sud. Rothschild a fost mulţumit de Milner, mai apoi l-a numit preşedinte al companiei miniere Rio Tinto Zinc.Înainte de Primul Război Mondial francmasonul de grad înalt Rene Viviani (1863-1925), a fost prim-ministru al Franţei. După război el a reprezentat Franţa la Liga Naţiunilor.soviet story

THE SOVIET STORY (2008)
 
„Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”. “The Soviet Story”, în regia lui Edvins Snore, este „povestea sovietelor” – povestea masacrelor politice puse la cale în numele unor utopii dictatoriale criminale: comunismul şi nazismul (mai nou imperialismul neocolonialist cu masca demo(n)cratiei n.n.)”
Povestea unor experimente sociale diabolice, cu milioane şi milioane de victime nevinovate aruncate în gropi comune, care n-au avut nici măcar dreptul la memorie. Orice rezistenţă era pedepsită. Filmul începe cu genocidul înfometării din Ucraina (din cadrul URSS), ordonat de Stalin: a exterminat 7 milioane de oameni numai în iarna anilor 1932-1933 – şi n-a protestat nimeni din Occident, deşi se cunoştea situaţia.
Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”. Marx vorbea de „holocaustul revoluţionar”, el e creatorul genocidului politic, el a scris primul despre necesitatea exterminării rasiale, subliniază filmul. Lenin i-a desăvârşit opera. Hitler a învăţat multe de la marxism, nazismul era naţional-socialist (comunismul era internaţional-socialist). Uciderea în masă era justificată nu numai ca o necesitate ideologică scelerată, ci şi ca o „selecţie naturală” (paraziţii din societate, care nu produceau, trebuiau lichidaţi; până şi dramaturgul George Bernard Shaw, premiat Nobel, a fost un susţinător al acestor epurări). În URSS sunt exterminaţi „duşmanii de clasă”, nu contează rasa (cum conta la nazişti). A fost introdusă în 1935 tehnologia asasinatului şi a execuţiei în închisori, a gropilor comune (Stalin avea plan, care era suplimentat, „să fie împuşcaţi 17.000 de duşmani de clasă azi”). Între 1937 şi 1941 au fost ucişi 11 milioane de oameni. Hitler era un admirator al holocaustului lui Stalin. El a pus la punct Noua Ordine Mondială, făcută să distrugă veche ordine din Europa. “The Soviet Story” ne aminteşte că se semnează Pactul secret dintre dictatorii Hitler şi Stalin în 1939 de împărţire a Europei („Pact pecetluit cu sânge”), el a provocat şi a întreţinut al doilea război mondial şi apoi „războiul rece” postbelic. Despotismul comunist e egal totalitarismului nazist. Sovietele şi SS colaborau, NKVD (poliţia secretă sovietică, viitor KGB) instruia GESTAPO pe seama torturii, naziştii au preluat de la sovietici lagărele de concentrare. Acum apar arhitecţii holocaustului evreilor, cu exterminarea în camerele de gazare (Stalin era un antisemit convins, atrăgea atenţia un om de al lui exilat, Troţki, că Stalin şi Hitler erau la fel). Tovarăşii erau uniţi de crimele politice. La Katin rezerviştii polonezi (ofiţeri, prizonieri de război) au fost împuşcaţi în masă în ceafă în 1940 de NKVD, 20.000 de oameni neînarmaţi: „a fost un asasinat industrial”. Masacrele au Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. continuat, spune filmul. Deportările în cadrul URSS (în Siberia, în principal) s-au asemănat deportărilor în vagoane de vite şi lagărelor de concentrare naziste, KGB a făcut experimente înfricoşătoare pe oameni, transformaţi în cobai. Nimeni nu a pedepsit crimele de război, nici crimele politice postbelice ale URSS, cu zeci de milioanele de victime, Europa civilizată tace şi azi, fiindcă Europa depinde de gazul şi petrolul rusesc. Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. Un film zguduitor.
Interviurile cu foşti ofiţeri de informaţii evidenţiază detalii şocante. “The Soviet Story” s-a filmat în mai mult de doi ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franţa, Regatul Unit, Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de regizor timp de mai bine de zece ani.”

Liviu Ioan Stoiciu Sursahttp://2blackjack1.wordpress.com/2013/10/28/povestea-sovietelor/
De anul2008 masonii au decis să acorde zilei de 12 martie o semnificaţie proprie. Căci pe 12 martie 2008 Marea Lojă Naţională din România a primit recunoaşterea masonică supremă din partea Marii Loji Unite a Angliei (United Grand Lodge of England – UGLE), supranumită şi Loja Mamă a Lumii. In imaginea de mai jos aveti faxul, postat pe site-ul masonilor romani, care confirma recunoasterea facuta in graba inaintea intrunirii lojilor NATO la Bucuresti.

Ce fel de organizatie este loja mama putem observa studiind sigla UGLE – United Grand Lodge of England. Putem vedea foarte clar cei 2 „ingeri” protectori, care sunt de fapt demoni, avand copite in loc de picioare.dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică:

Cu cât aflăm mai multe despre francmasonerie, cu atât ne convingem cât de malefică este această organizaţie. Zugrăvită pe dinafară în frumoasele culori ale unei societăţi de caritate şi întrajutorare, francmasoneria se revelează la o cercetare mai atentă în adevărata ei lumină, aceea a unei secte satanice.

Francmasoneria îl venerează pe Lucifer – Satan
Francmasoneria a susţinut mereu că se închină Marelui Arhitect pe care îl prezintă ca fiind Dumnezeu. Afirmaţiile unor francmasoni importanţi, simbolurile utilizate în ritualurile şi emblemele masonice demonstrează că masoneria este o sectă satanică şi că acest Mare Arhitect nu este Dumnezeu Tatăl, ci Satan-Lucifer.
Albert Pike (foto) a fost şi este încă una din cele mai proeminente figuri masonice ale Ritului Scoţian, iar ideile sale au fost de multe ori catalogate drept sataniste. Cu toate acestea în numărul din ianuarie 1990 al revistei New Age Magazine, editată de aripa din Charleston SUA a Ritului Scoţian, lucrarea cea mai importantă a lui Albert Pike – „Morală şi dogmă”, scrisă în 1871 – este prezentată ca fiind „un ghid masonic pentru viaţa de zi cu zi.” (1) Într-un alt jurnal masonic publicat pe Internet, aparţinând tot Ritului Scoţian (Scottish Rite Journal) găsim următoarele elogii la adresa lui Albert Pike, care demonstrează ce rol important joacă acesta şi astăzi în cadrul Ritului: „Cândva fratele Mark Twain observa că se poate stabili caracterul unui popor după caracterul oamenilor sau evenimentelor pentru care acesta ridică monumente. Acest lucru este probabil adevărat. În cazul lui Albert Pike este. Numele său a fost atribuit unor şcoli, străzi, burse, vitralii, loji masonice, unui parc şi chiar unui parfum pentru bărbaţi.” (2)
Acest citat semnificativ ne face să realizăm cât de mult şi-au pus amprenta „valorile” masonice asupra societăţii moderne. Îngrijorător, dat fiind ce idei propovăduia Albert Pike. Francmasonii se apără încercând să îl prezinte pe Albert Pike drept un personaj marginal, puţin citit şi cunoscut. Cum se face atunci că acestui personaj atât de „puţin important” pentru francmasonerie i s-a ridicat drept memorial, loc în care este şi înmormântat, House of Temple (foto) din Washington DC, adică exact sediul central al Consiliului Suprem de grad 33 al Ritului Scoţian? Parafrazând citatul de mai sus am putea spune că putem cunoaşte natura francmasoneriei după persoanele căreia îi ridică monumente.
În iulie 1889 Albert Pike trebuia să participe în calitate de Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale (un rang foarte înalt în francmasonerie) la Convenţia Supremului Consiliu de la Paris, unde urma să se găsească soluţia pentru o dispută dintre lojile franceze şi cele engleze. Conflictul izbucnise pe marginea unei probleme cheie, aceea a zeităţii sau divinăţii căreia i se închină masonii. Francezii considerau că nu trebuie să existe alt Dumnezeu decât omul sau omenirea, concepţie care a dat naştere apoi unui nou curent cultural, impus sub numele de umanism. Englezii nu erau de acord şi susţineau necesitatea existenţei unei componente religioase.
Albert Pike avea rolul de a concilia cele două tabere, gradul înalt pe care îl deţinea permiţându-i să cunoască natura adevăratei „zeităţi” căreia i se închinaseră fără să ştie masonii dintotdeauna. Întrucât sănătatea nu îi permitea să facă drumul până în Franţa, Albert Pike a trimis o scrisoare din care au fost reproduse fragmente în publicaţiile masonice ale vremii, atât în Franţa cât şi în Anglia. Iată ce scria el: „Ceea ce trebuie să spuneţi mulţimii este că îl venerăm pe Dumnezeu, dar că este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fără nici un fel de superstitiţie. Pentru voi însă, Suverani Mari Inspectori Generali (adică gradul 33 în Ritul Scoţian n.n) vom spune aşa, şi aşa veţi repeta iniţiaţilor de grad 32, 31 şi 30: religia masonică trebuie să fie menţinută de către toţi iniţiaţii gradelor înalte în puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevărata şi pura religie filozofică (masonii îşi spuneau şi filozofi n.n.) este credinţa în Lucifer, egalul lui Dumnezeu.” (3)
Un monstru oribil îşi ţese plasa în jurul Pământului
Oricât s-a strădui masonii să dezmintă sau să ascundă teribilul adevăr dezvăluit de la cel mai înalt nivel al francmasoneriei de Albert Pike, simbolurile, ritualurile şi efectele acţiunilor lor îi trădează. În mod cert cea mai mare parte a masonilor sunt doar o masă de manevră pentru cei aflaţi la nivelele înalte care cunosc natura fiinţei pe care o slujesc şi în mod deliberat îi atrag şi pe alţii în această imensă înşelăciune. Acesta este, evident, satanism.
De-abia la nivelul gradului 13 din ritul scoţian, numit Arca Regală masonii primesc dovada explicită că venerează un demon, un monstru oribil. La acest grad li se revelează numele şi înfăţişarea Marelui Arhitect. Iată ce a descoperit Iuri Lina: „Realitatea din spatele scenei se arată a fi complet diferită pe măsură ce urci în grad. În ţările creştine francmasoneria este zugrăvită într-o haină creştină, în ţările islamice într-una musulmană, etc. În realitate ordinul venerează o altă fiinţă, pe Marele Arhitect al Universului, numit Jahbulon (foto) a cărui natură seamănă foarte mult cu cea a lui Lucifer. Doar după ce ajunge la gradele înalte, francmasonul este informat că Marele Arhitect al Universului este numit Jahbulon. La gradul Royal Arch este revelată înfăţişarea lui. El are corp de păianjen şi trei capete, unul de pisică, al doilea de broască şi al treilea de om.” (4)
Cercetătorul englez Stephen Knight a realizat un interviu cu 57 de francmasoni care trecuseră de gradul 13. Aceştia au răspuns fără probleme la toate întrebările până când s-a ajuns la subiectul Jahbulon şi au fost întrebaţi „Şi cu Jahbulon cum e?” „În acel moment, relatează autorul, situaţia a devenit tensionată, au încercat să schimbe subiectul, nu au vrut să mai continue interviul sau au spus minciuni jenante.” (5)
E de înţeles deci de ce francmasonii evită să vorbească despre acest subiect. Ei venerează un demon îngrozitor, a cărui reprezentare este o cumplită pervertire a Treimii divine. Acest păianjen cu trei capete îşi întinde plasa peste întreaga planetă pentru a prinde în capcana sa cât mai multe suflete. De aceea deasupra uneia din cele două coloane care stau la intrarea în orice templu masonic se află un glob pământesc prins într-o plasă. Acelaşi simbol apare şi pe steagurile unor organizaţii mondiale de origine masonică ca o expresie a capcanei masonice planetare actuale.
Demoni pe frontispiciul masoneriei britanice
Simboluri sataniste apar pe clădirile cele mai importante ale masoneriei. Sediul central al Marii Loji Unite a Angliei din Londra, numit Masonic Hall, leagănul francmasoneriei mondiale moderne poartă chiar deasupra intrării o emblemă masonică (foto) pe care a răspândit-o apoi în întreaga lume. Aceeaşi emblemă serveşte drept firmă şi pentru un restaurant (foto) din apropiere destinat masonilor. Pe aceasta din urmă se vede şi mai clar că fiinţele care ţin scutul din mijloc au aripi de înger şi copite în loc de picioare, ca şi cum ar fi demoni.
Sub aceşti îngeri cu copite, adică îngeri decăzuţi se află următoarea inscripţie definitorie pentru doctrina francmasonică:  „Audi, Vide, Tace”  adică „Auzi, Vezi şi Taci” sau mai precis păstrează secretul indiferent de ceea ce vezi şi auzi în interiorul francmasoneriei. Acest motto este o formă prescurtată a unui proverb latin „Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „auzi, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti/să fi lăsat în pace”. Semnificativ, putem spune şi perfect ilustrat de faptul că toţi cei care nu tac cu privire la adevărata natură a masoneriei nu sunt lăsaţi să trăiască în pace.
A fost nevoie ca francmasoneria să îşi creeze în jur această veritabilă conspiraţie a tăcerii tocmai din cauza naturii sale satanice, pentru a-şi ascunde oribilul secret. Dacă ar fi doar o organizaţie de caritate şi întrajutorare aşa cum vrea să pară, ar mai fost necesare jurămintele teribile pe care le impune membrilor săi pentru ca aceştia să păstreze tăcerea? „Jur că nu voi revela niciodată secretul francmasonilor decât unui frate de lojă şi în prezenţa venerabilului mare maestru. În caz de abatere mă supun la următoarea pedeapsă: limba mea să fie smulsă, inima mea străpunsă, iar corpul meu zdobit şi transformat în cenuşă pentru a fi aruncată în vânt”… aşa sună unul din jurămintele depus de un mason.
Asemenea „jurăminte” pot aparţine numai unei organizaţii diabolice. Iar faptul că ele nu sunt doar o figură de stil este demonstrat din plin de moartea în condiţii suspecte a unor persoane care au trădat francmasoneria. (6)
Mai sunt multe lucruri de spus pe marginea acestui subiect, întrucât toate simbolurile şi ritualurile masonice sunt puternic încărcate de această semnificaţie satanică. În toate scrierile masonice vom găsi timpul măsurat în Anno Lucis nu în Anno Domini-care ia ca an zero naşterea lui Isus Christos. Anno Lucis se obţine adăugând 4000 de ani la Anno Domini, astfel că anul 2006 devine anul 6006. Masonii dezmint faptul că îşi măsoară până şi timpul raportat la Lucifer, susţinând că Lucis înseamnă lumină, şi că ar fi vorba de lumina cunoaşterii care este ceva bun.
Care este natura acestei lumini putem vedea în ilustraţiile masonice alăturate în care  este prezentat într-o formă simbolică ritualul de iniţiere în primul grad. În partea de sus a ambelor desene se află Soarele şi Luna, însă nu Soarele – care a fost dintotdeauna asociat cu Dumnezeu Tatăl luminează loja ci o altă lumină, cea a unei stele. Steaua care răsare strălucitoare şi marchează începerea unei noi ere, Noua Ordine Mondială este un simbol central în masonerie. Această stea strălucitoare este Luceafărul de dimineaţă, numit aşa de astronomii din vechime tocmai pentru este ultima stea care rămâne pe cer dimineaţa concurând lumina Soarelui, exact aşa cum Lucifer, numit şi „fiul dimineţii” se consideră egalul lui Dumnezeu.
Vedem deci cum încă de la primii paşi în masonerie totul se învârte în jurul unor concepte şi doctrine luciferico-satanice. Ceea ce uită însă francmasonii şi cei care îi conduc este că în cele din urmă lumina Soarelui devine atât de puternică încât oricât de strălucitor ar fi putut părea la un moment dat Luceafărul, în cele din urmă acesta dispare cu totul. Puterea sa nu este decât una trecătoare, iar lumina care îl face să strălucească nu este decât o palidă reflectare a luminii Soarelui. La fel se va petrece şi cu francmasoneria, care a reuşit temporar să îşi ţeasă plasa în jurul acestei planete, dar care după cum se exprima un bine cunoscut autor de dezvăluiri (4) „poartă în ea sămânţa propriei autodistrugeri” prin chiar venerarea unei fiinţe care se opune ordinii divine.
Bibliografie:

(1) John Daniel, Scarlet and the beast – A history of the war between enghlish and french masonry, vol 1, 1993, pag.52
(2) http://www.srmason-sj.org/web/journal-files/Issues/jun03/
(3) Leon de Poncis citat de John Daniel – Two faces of freemasonry, Day Publishing, Longview Texas, 2005, pag. 81-82
(4) Iuri Lina, Architects of deception – Secret history of freemasonry, 2004, pag .76, 105
(5) Stephen Knight – The Brotherhood – the secret world of the freemasonry, London, 1983 pag 273-240.

Constituirea MLNR, o unificare de faţadă a masoneriei române

Prin unificarea celor două Consilii Supreme de grad 33 ia naştere, în primăvara lui 1997, MLNR (Marea Lojă Naţională din România). Dan Amedeo Lăzărescu, un fel de Ion Iliescu al masoneriei româneşti, trebuie să se mulţumească cu un titlu onorific, Suveran Mare Comandor ad vitam (pe viaţă). Se retrage din orice funcţie executivă, iar la conducerea noii formaţiuni vine Costel Iancu, un fost violonist, dovedit a avea strânse legături cu Mafia italiană.

Ceea ce s-a petrecut în 1997 este de fapt doar o unificare de faţadă, disensiunile dintre diversele grupări masonice româneşti continuând până în prezent. Departe de a fi o structură unitară, MLNR conţinea din start cel puţin un nucleu dizident. Încă din decembrie 1995, din Marea Lojă Naţională, nucleul principal al  viitoarei MLNR condusă, la acea vreme, de Sever Frenţiu se separaseră 13 loji. Acestea s-au unit la începutul lui 1996 cu lojile de obedienţă franceză înfiinţate între timp de Dan Amedeo Lăzărescu. Ia astfel naştere Marea Lojă Naţională Unită a României (MLUNR), condusă de avocatul Vladimir Boanţă. Două luni mai târziu, Boanţă trece înapoi în tabăra lui Sever Frenţiu, urmat de trei loji din MLUNR. Astfel de schimbări vor fi şi în continuare la ordinea zilei în masoneria română şi după „unirea” din 1997 vor sta la baza a ceea ce s-a numit „Districtul Transilvania”.

Fărămiţarea României în regiuni autonome, o manevră masonică

Grupul supranumit „Districtul Transilvania” l-a avut în frunte pe masonul Andre Szakvary. Szakvary, de profesie medic stomatolog, nu vorbeşte deloc româneşte şi are cetăţenie franceză. Fiind născut la Budapesta, singura sa legătură cu România este faptul că familia sa este originară din Sibiu, dar s-a stabilit de multă vreme în străinătate. În 1994, el a devenit membru al Supremului Consiliu pentru România condus de Dan Amedeo Lăzărescu. Fusese recomandat de Henri Baranger, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 pentru Franţa. Dan Amedeo Lăzărescu a declarat în repetate rânduri că „este vorba despre o manevră ocultă a Supremului Consiliu pentru Franţa” şi că „Henri Baranger se amestecă în treburile interne ale României. Aceste ingerinţe s-au exercitat în stabilirea componenţei şi a conducerii delegaţiilor Supremului Consiliu pentru România la reuniunile internaţionale la care am participat, culminând cu impunerea lui Andre Szakvary în locul meu.” Ceea ce atrage atenţia în această afirmaţie este tocmai faptul că problemele masoneriei sunt confundate cu treburile interne ale României, în contextul în care masonii au afirmat mereu că ei nu se amestecă în politică.

Misiunea „Districtului Transilvania” era să creeze o scindare în Loja Naţională. Şi cum masoneria este infiltrată în toate organismele statului român, se urmărea ca această scindare să fie replicată la nivel administrativ şi teritorial de instituţiile statului. Astfel, Transilvania ar fi fost rapid separată de restul României. Acelaşi principiu fusese folosit, doar că în sens invers, la 24 ianuarie 1859 pentru unirea celor două principate române. Alexandru Ioan Cuza a fost ales, cu puţin timp înainte de 24 ianuarie, conducător al celor două loji masonice principale aflate la Bucureşti şi la Iaşi, lucru ce a dus la numirea lui ca domnitor unic al Ţării Româneşti şi al Moldovei.

Revenind la „Districtul Transilvania”, voci importante din interiorul masoneriei demască planul. Dan Amedeo Lăzărescu era la acea vreme senator PNL şi a avut astfel ocazia să vorbească despre acţiunile lui Andre Szakvary într-o şedinţă a Parlamentului României: „Ceea ce se întâmplă de câtva timp în mişcarea masonică românească, şi s-a întâmplat şi sâmbătă la Cluj-Napoca, este o imensă porcărie, spune el. Câţiva parveniţi cu pretenţii de reprezentanţi ai masoneriei creează un periculos curent cu caracter antinaţional”. Costel Iancu, Supremul Comandor al MLNR este audiat în acelaşi context de Comisia parlamentară de control a SIE. În cadrul acestei audieri el afirmă că, într-o întâlnire care a avut loc la Bruxelles, „reprezentanţii masoneriei europene i-au spus clar că trebuie să se producă o împărţire a României în regiuni autonome, iar Transilvania trebuie să intre sub tutela masoneriei franceze.”

Războiul dintre masoni şi constituirea Marii Loji Naţionale a României

Pe 15 iulie 2000 MLNR, condusă de deputatul PNŢCD Gheorghe Comănescu înglobează MLUNR, condusă în acel moment de profesorul Titus Nicoară. Uniunea are loc însă doar pe hârtie, producându-se în fapt de-abia pe 24 ianuarie 2001. Timp suficient pentru ca Eugen Ovidiu Chirovici să ajungă la conducerea MLUNR. După înglobarea MLUNR în MLNR Chirovici devine adjunctul lui Comănescu, fiind numit Pro Mare Maestru, iar pe 8 noiembrie 2003 este ales Mare Maestru, funcţie pe care o deţine şi astăzi.

Corupţia din MLNR este demascată de Nicu Filip, primul Mare Maestru român de după 1989. Acesta convoacă în martie 2002 o întâlnire extraordinară la Braşov unde 15 loji demit întreaga conducere a MLNR şi îl aleg prin vot deschis ca Mare Maestru pe Viorel Dănacu, unul dintre apropiaţii lui Nicu Filip. Aşa ajunge Mare Maestru Viorel Dănacu, fost maior în Ministerul de Interne, la numai o lună după intrarea în masonerie. Ca răspuns, Gheorghe Comănescu organizează şi el o adunare la Bucureşti şi îi exclude pe disidenţii din Braşov. Ia naştere astfel Marea Lojă Naţională a României.

„Băieţii deştepţi” din afacerile cu energie electrică protejaţi de masonerie

Alte două loji: Marea Lojă Unită din România condusă de Augustin Manu şi Petru Steţiu şi Marea Lojă a României condusă de Corneliu Vişoianu s-au unit în octombrie 2003 şi au format Confederaţia Marilor Loji din România de Rit Scoţian Antic şi Acceptat. Suprem Mare Comandor al acestei Confederaţii a fost ales nimeni altul decât Andre Szakvary, cel care trăgea, în anii ‘90, sforile pentru dezmembrarea  României.

Corneliu Vişoianu este un personaj uns cu toate alifiile. Descendent al lui Constantin Vişoianu, fost ministru de externe al României, el este foarte bun prieten şi partener de afaceri cu Bogdan Buzoianu, mason în Loja Alpina din Elveţia şi Pro Mare Maestru în Marea Lojă a României. Deţine împreună cu acesta firma B&C Consulting care s-a ocupat, în 2000, de campania electorală a PNL din mai multe judeţe, printre care şi Prahova, fieful lui Dinu Patriciu.

Bogdan Buzoianu este unul dintre „băieţii deştepţi” din afacerile cu energie electrică, patron la Energy Holding şi protejat al premierului Tăriceanu. Între el şi Tăriceanu (el însuşi fiul adoptiv al masonului Dan Amedeo Lăzărescu) există o strânsă colaborare încă din 1997. La acea vreme, Tăriceanu era ministru al industriei şi comerţului în guvernul Ciorbea şi l-a ales pe Vişoianu ca PR în negocierea contractului Petrom. Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PNL până în 2001 şi preşedinte PNL în perioada 2001-2002 a declarat, de altfel, că Tăriceanu este membru al Marii Loji a României şi că a încercat să îi racoleze pe toţi liderii PNL pentru această grupare.

Evaziuni fiscale, afaceri dubioase şi imoralitate certă

Pe teritoriul României mai activează şi alte Mari Loji tot „naţionale”. Un loc aparte în peisaj îl ocupă masoneria feminină prin Marea Lojă Feminină a României condusă de Anca Nicolescu. De numele ei este legat un episod care spune multe despre caracterul unor membri ai masoneriei. Masonul Horia Nestorescu Bălceşti povesteşte, într-un articol din Ziua semnat de Miruna Munteanu: „Szakvary a fost propulsat în lumea masonică de legătura sa amoroasă cu Anca Nicolescu, cu care ulterior s-a şi căsătorit. Anca Nicolescu era asistenta personală a doctorului Alexandru Chiriceanu, Mare Cancelar în Supremul Consiliu de grad 33 în exil al lui Marcel Shapira. Chiriceanu se bucura de mare trecere în ochii fraţilor din România din organizaţia lui Dan Amedeo Lăzărescu. Chiriceanu a murit în Franţa, fapt ascuns de Anca Nicolescu timp de un an. L-a înmormântat şi a răspuns la corespondenţă în locul lui. Am eu scrisori trimise de Chiriceanu mort. Era mort, dar el ne dădea indicaţii preţioase. Am aflat de moartea lui de la Interpol.”

Ritul Memphis-Misraim este condus de un alt personaj implicat în afaceri dubioase:  Gheorghe Florea. Acesta a fost ajutat pe linie masonică să obţină pe nimic fabrica de bere şi lichioruri Bragadiru. Sub protecţia fostului ministru de finanţe, Mihai Tănăsescu (PSD), şi el mason, Gheorghe Florea a făcut trafic cu produse alcoolice şi a prejudiciat bugetul de stat cu 1300 de miliarde de lei vechi. Din grupul său masonic mai fac parte: Bebe Ivanovici, Ovidiu Tender,  Alexandru Petre, Matei Vintilă (fost senator PSD), Constatin Niţă (deputat PSD de Braşov şi vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare de Control al SIE), dar şi ofiţeri de rang înalt din MAI, MAPN, SIE, SRI cum ar fi Andrei Anăstăsescu, (soţul avocatei lui Adrian Năstase din procesul Zambaccian) sau Ion Stan (preşedintele PSD Dâmboviţa şi fost preşedinte al Comisiei Parlamentare de Control SRI).

Acapararea tuturor funcţiilor importante din stat de o grupare care zice că nu face politică

Conform unor statistici recente MLNR numără astăzi 6200 de membrii organizaţi în 203 loji. Puţini, dar plasaţi în poziţii cheie în toate structurile statului român, în afaceri, în justiţie, în învăţământ, în medicină, în biserică şi în armată. Radu Timofte, făcea în 1993, pe vremea când era vicepreşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului, o declaraţie care este încă de actualitate: tendinţa masoneriei, din ce în ce mai vizibilă, de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România.”

Masonii au afirmat mereu că nu se amestecă în politică, înţelegând prin aceasta faptul că „nu se implică în partizanate politice” cum spunea Eugen Ovidiu Chirovici. Ori nici nu au nevoie să fie partizani cu un partid sau cu altul din moment ce ei sunt dincolo de culorile politice de faţadă. Ajunşi în lojă, membrii masoni ai partidelor aparent adverse îşi dau mâna şi servesc în urma jurămintelor prestate doar interesul masonic. Printre fraţii de lojă, puternic implicaţi în politică, din moment ce ocupă sau au ocupat poziţii de conducere în instituţiile statului se află:

Petre Roman – prim-ministru al României (1989-1991), preşedintele Senatului României (1996-1999).

Radu Vasile – prim-ministru al României (1998-1999). Începând cu 2000 senator PD.

Adrian Năstase – ministru de Externe (1990-1992), prim-ministru al României (2000-2004), preşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte executiv al PSD (2005-2006). Cavaler de Malta şi membru al Clubului  Rotary.

Călin Popescu Tăriceanu – ministru al Industriei şi Comerţului (1996-1997), deputat PNL (1996- 2004), prim-ministru al României din 2004.

Mugur Isărescu – prim-ministru al României (1999-2000), guvernator al Băncii Naţionale a României. Membru al Clubului de la Roma şi al Comisiei Trilaterale.

Teodor Meleşcanu – ministru de Externe (1992-1995).

Adrian Severin – vice prim-ministru şi ministru de Externe (1996-1997), deputat în Parlamentul României (1992-2007), europarlamentar.

Bogdan Olteanu – preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, finul lui Tăriceanu.

Andrei Pleşu – ministrul Culturii (decembrie 1989-1991) şi  ministru de Externe (1997-1999)

Doru Ioan Tărăcilă  – ministru de Interne (1994-1996), senator PSD, vicepreşedinte al Biroului Permanent al Senatului.

Victor Babiuc – ministru al Apărării (1996-2000), din 2005 preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

Sorin Frunzăverde – ministrul Apărării (2000)

Vasile Mihalache – primarul sectorului 4 Bucureşti (2000-2004)

Dan Voiculescu – fost preşedinte al Partidului Conservator, senator în Parlamentul României.

Attila Verestoy – senator UDMR din 1990. Din 2003 a fost numit „asistent al Marelui Maestru (Eugen Ovidiu Chirovici) pentru Transilvania”.

Lista este mult mai lungă. Practic, nu există poziţie importantă a statului care să nu fie ocupată de un mason. Făcând un calcul simplu şi pornind de la datele pe care le deţinem în prezent, cel puţin cinci din cei opt prim-miniştri ai României din perioada post-comunistă au fost masoni. La fel stau lucrurile şi în celelalte cazuri.

În 2004, în timp ce Marele Maestru al MLNR, Eugen Ovidiu Chirovici era preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din cadrul Guvernului României, masoneria a fost declarată „asociaţie de utilitate publică”. Acest statut este acordat doar acelor organizaţii a căror activitate se desfăşoară „în interes general sau comunitar”. Din acest moment, masoneria are în mod făţiş o serie de avantaje, cum ar fi acela de a primi terenuri şi imobile în regim special sau acela de a fi finanţată de la bugetul de stat, adică din taxele şi impozitele plătite de fiecare român. Caracatiţa masonică este infiltrată la toate nivelurile statului, ceea ce le permite fraţilor să îşi creeze cadrele legislative care le servesc cel mai bine interesele. Cei mai mulţi dintre ei sunt atât de siguri că nimeni nu îi va trage la răspundere pentru ceea ce fac, încât faptele şi abuzurile lor sunt de notorietate publică. Toate ştirile, toate dezbaterile, toate aşa zisele investigaţii jurnalistice care prezintă marile cazuri de corupţie nu au însă nicio valoare, atâta vreme cât nu afirmă sus şi tare că relaţiile masonice din culise stau la baza dezastrului social, economic şi politic în care a fost adusă România.

Bibliografie:
1. Armaghedonul masonic, 2007

B) Este plin pământul de creştini, dar duce lipsă Cerul de fameni -(Îs.65/4-5) umpluţi cu Învăţătura Lui din  Toată Biblia Dumnezeiască, Revelată în Isuss!De aceea încă nu vine, pentru ca “asteptătorii” sunt prea ocupaţi cu plăcerile de o clipă ale senzualităţii, deşi în Ghetimani, ne-a făcut Una cu El şi cu TOATE bunătăţile Lui! Creştini de pretutindeni, până când slujiţi la doi stăpâni? După ce la prima venire nu l-am cazat în mintea înnoită, acum îl ţinem la uşa inimii, în ger, ploaie şi în vânt, (Ap.3/20) dar pe satan îl întronam în inima din care scoate numai HOŢII, răutăţi, mizerii, gânduri… mai greţoase decât urâţeniile din vitanja toaletară, pentru că numai” ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele…

 

 

 Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15/18-20)… “Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască ” (Ecl.7/20), Tatăl Nostru ne-a binecuvântat cu Moartea Cristică, prin care ne scapă de orice urmă de păcătuire. Noi trebuie să credem că a fost răstignit odată pentru totdeauna şi a îngropat toate păcatele! Noi nu trebuie să mai dezgropăm vreo mortăciune, dată în putrefacţie, pentru a ne mai hrăni din trupul păcatului dezbrăcat de puterea lui. Noi, prin Iisuss, am fost botezaţi –ingropati în Moartea Lui, eliberaţi de orice greşeală, am fost făcuţi Una cu El, cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Una, pentru a iradia mireasma pocăinţei, credinţei, dragostei, iertării, rodirii, puterii Lui, dimpreună cu toate celelalte Frumuseţi Dumnezeieşti. Isus a sângerat pentru eliberarea-salvarea, şi întruparea Lui în noi, dar noi, de ce iubim toate mizeriile şi invăţăturile lumii?De ce  tot rămânem lipiţi de amanta lume, şi nu vrem să devenim Una cu Învăţătura Lui, cu Binecuvântările (cu fericirile) Duhovniceşti şi cu Poruncile – atât de uşoare, sănătoase, utile, pentru a grăbi Venirea Lui şi întruparea Voii Sale, dacă rămânem în El, umpluţi cu Plinătatea Cerească… „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneala şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.” (1 Ioan 2/28)… “ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei.9/28)

 

Creştinul Cristic, la Golgota, nu doar a fost unit,ci a fost făcut una cu El şi cu toate DARURILE Lui, printr-o moarte, înviere, înălţare, înfiere, umblare şi rodire cu El, pentru ca Isuss,  să rămână Căpetenie, nu coadă, cum se cred unii cârpaci religioşi…

 

“Dar pe Acela care a fost făcut “pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem “încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.” (Evrei 2/9) Una dintre binecuvântările primite de Omul născut din nou, răstignit faţă de lume, căci Isus a răstignit lumea faţă de el, constă în a fi îmbrăcat cu haina Lui, pentru a ne hrăni cu Pâinea şi Apa vieţii, cu Gândirea, Întruparea Cristică, nu cu frunze, cum s-a îmbrăcat Eva… ca să rămânem pentru veşnicie Mădulare Duhovniceşti înzidite în Hristos;” Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu… Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat..” (1 Ioan 3/3-24)…” Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1Ioan 2/6), pentru că…” Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Gal 3/27) ca să rămânem una cu El şi în El, fără de păcat, pentru că în Sine nu poate intra intunecătorul şi pustiitorul satan.

 

Să ne pregătim pentru onoarea de a fi martirizaţi cu plăcere, căci  suferinţa este “arma“ letală ,pentru biruirea lui satan… Isuss a murit pentru fiecare om, ca să nu mai păstram în noi-nici o secundă infecţiile gunoierului, prin care  ne are la mână, dar Tata ne are în inimă… “Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. “(Mat. 10/38-39)…” Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi… (Ioan 12/24-25)

 

“Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei, 2/14-15) Spre deosebire de moartea pricinuită de inamicul omului şi al cosmosului, amăgitor care ne umple cu hoţii, curvii şi cu alte răutăţi, suferinţe şi urâţenii, dacă primim moartea lui Iisuss, ne Îndumnezeieşte, prin cunoaşterea şi întruparea Voii Sale, prin care ne face nemuritori…” Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;” (Fil.3/10) Numai Isuss-cu Moartea lui Dumnezeiască a putut călca  în picioare moartea demonică    , dându-ne Viaţa veşnică…” Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2/14-15)… ” Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” “Da”, zice Duhul, “ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Ap.14/13)…” Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” (Ap.20/6)

Numai Creştinul botezat în Moartea Lui  Purificatoare, Transformatoare, nu intră în Templul Cristic, încălţat sau îmbrăcat cu vechi gusturi, apucături, practici, idolatrii, deprinderi, instincte, pofte, proaste obicee, năravuri, mofturi, cârpeli… şi învăţături falite, formale, ci, doar dacă este încălţat cu râvna Evangheliei (Ef.6/10-18), şi neîmbrăcat cu peticiri, cârpeli (Mat.9/16-17)

 

Aşa cum Dumnezeu a zis lui Moise “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt, ” (Ex. 3/5) şi fiecăruia dintre noi, El ne spune:” Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutură din haină, şi ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.” Pentru ca Învăţătura Nou Testamentară nu poate fi scrisă pe tăbliţa inimii nenăscute din nou şi nici nu poate fi turnat Duhul Sfânt  în mintea firească, adamică… Iisus a venit şi ne-a absorbit în sine, pentru ca prin naşterea din nou, El să ne umple cu Bunătăţi şi Frumuseţi Dumnezeieşti, ca să Domnească în fiecare celulă, gând, vorbă-şi pentru ca prin El să-l iubim Dumnezeieşte pe Creator şi pe Toţi semenii. „Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său.” (1 Ioan 4/21 b)” Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1/6-7) Creştinul răstignit împreună cu Iisus nu mai păcătuieşte nici din priviri, sau cu vorba, pentru că a murit faţă de orice păcat, şi nu mai trăieşte omul adamic, ci Isus s-a dat pe sine, astfel încât, omul înnoit să trăiască NUMAI pentru Dumnezeu.” Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.” (1 Ioan 5/18-19)

 

Omul născut din Sămânţa de Sus, din Învăţătura Dumnezeiască, dă cu plăcere dictatura eului-pe Împărăţia Fiului, pentru că Acela care locuieşte în omul înnoit, este cel mai mare şi mai tare din tot uniuversul, şi nu poate conlocui cu uzurpatorul cel rău şi viclean „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume

 

 Copii Lui nu-şi mai trăiesc propria viaţă falită, vicleană, otrăvită, ci Iisus trăieşte în ei.La Golgota, noi am fost răstigniţi faţă de lume şi lumea faţă de noi, ca să trăim o viaţă nouă. Noi TOŢI, şi fiecare în parte, prin Iisus, să dovedim că “Am fost răstigniţi împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine,” (Gal.5/20) căci” Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El… dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşita în noi… Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?.” (1 Ioan 4/4-20) „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus,”… nelipit de lume şi neamestecat cu plăcerile de o clipă ale păcatului… “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el..” (1 Ioan 2/6-15)

 

Prea mulţi creştini sunt duplicitari şi rămân una cu amanta lume, deşi cunosc că în vremurile din urmă va fi “Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. (Luca, 21/20-24) şi…

 

Se apropie Venirea Lui, dar oamenii se bălăcesc- amestecaţi cu Marea placerilor Faraonice… Oare nu ştim că nu pot mădularele din Trupul Bisericii Lui să rămână Una cu lumea şi, totodată, Una cu El? Mulţi spun că îl iubesc pe El dar, adesea, îl ascund sub obroc pe Domnul Domnilor-care este un Dumnezeu gelos- pentru a se amesteca  cu amanta plăcerilor de o clipă, întristându-L… Nici o Piatră vie, înzidită în Trupul Lui, nu abandonează Trupul, să dea veşnicia pentru… plăcerile de o clipă,”  ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Cor.12/25-27) De ce nu vrem să înţelegem că este mult mai frumoasă împotrivirea (de a spune NU), faţă de ceea ce miliardele de oameni spun da… Dacă l-am pironit pe Iisuss în cuie, de ce nu vrem să ne punem pofta în cui, să o pironim, ca pe Iisus! De ce nu iubim VENIREA şi sfinţenia poruncii Duhovniceşti, mai mult decât amăgirile uzurpatorului “stăpân”, pentru a ne aduce pe altar trupul integru,sfânt … Aşa îl aşteptam? “Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12/1-2) Până când ne tot luăm după minciunitorul, amăgitorul vrăjmaş?… “Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: Orice ni se da bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iac 1/16-17)

 

Pentru că poporul fără cunoaşterea lui Dumnezeu, condus de căpetenii lacome de ruşine – piere, (Osea, cap.4)… Pentru că învăţăm în parte, cunoaştem parţial şi propovăduim…” fulguieli”; Pentru că noi nu ne-am “împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului” (Evrei 12/4), a sosit clipa să-i permitem Lui să devină Una cu noi, (şi noi una cu El, adică UNA cu Intruparea şi cu Învăţătura Biblică), pentru a domni integru, integral, prioritar, suveran, coplet şi total în vorbirea, gândirea şi făptuirea celor ce sunt ai Lui

 

Dacă în Vechiul Testament omul umbla cu Dumnezeu, (precum Enoh), astăzi, prin mijlocirea lui Iisuss, omul golit de sinele otrăvit, este în Dumnezeu, umplut cu Plinătatea tuturor tainelor, ştiinţelor şi comorilor Cristice. Viaţa noastră este asimilată în El, este ascunsă cu Iisuss în Dumnezeu-şi ne asigură că numai dacă Iisus domneşte în noi ne dă nădejdea slavei. Taina Unirii cu El este împlinită prin Botezul în Moartea şi în Suferinţa Lui. Prin binecuvântarea creştinului cu Moartea Lui, devenim Una cu El-toate mădularele înnoite de pretutindeni, care alcătuim “Mireasa “Lui, ca să facem Voia Lui şi să luptăm contra păcatului -să participăm la întronarea Domniei Lui pretutindeni, în tot cosmosul! Cine rămâne în El, devine Una cu toate ale Lui- Învierea, Înfierea, Veşnicirea, Rodirea şi Umblarea cu El. Noi suntem în El, pentru a nu mai păcătui, căci am murit faţă de păcat ,odată pentru totdeauna, şi pentru că El ne-a golit de întunecimi, ca să ne umple cu Lumina lumii-pe toţi ai Săi… De aceea Creştinul răstignit împreună cu Iisuss şi înviat, poate totul, doar în Isus; Insâ nu omul nenăscut poate, ci Harul dăruit de Iisus ca să locuiască în omul înnoit, pentru că nimic bun nu locuieşte în omul adamic… Până şi cele mai bune fapte omeneşti sunt ca o cârpă mânjită, căci singuri, fără comuniunea cu El, nu putem face nimic (Bun)… Nu din obligaţie, ci din respect, smerenie, iubire şi din dragoste faţă de Dumnezeu, ne facem una cu Iubirea, Mila, Iertarea, Jertfirea, Suferinţa, Slujirea şi cu toate celelalte bunătăţi ale Lui. De aceea i-a zdrobit capul satanei la Golgota, să ne de-a şi nouă Autoritatea şi Atotputernicia Lui, ca să-l călcăm în picioare, pană-i zdrobim şi coada. (Rom.16/20)… Dumnezeiasca Lui Putere ne-a innarmat cu tot ce este necesar să biruim păcatul, învins deja de Iisuss ,dacă trăim împreună cu El, precum mlădiţa în viţa de vie… (Ioan cap 15)

 

Să nu mai facem comerţ cu Iisus; Să nu-l mai fragmentăm-cerându-i -când pocăinţă, credinţă, blândeţe, bunătate, iertare, când dragoste, iubire, putere, biruire sau alte “firimituri”! Să bem toată Apa Vie din Fântâna Cristică, şi să mâncăm în totalitate Pâinea  Biblică, căci în această Învăţătură pulsează Dumnezeu REVELAT în Iisus

 

 Nu doar să-l primim şi să-l folosim în funcţie de… gusturi,de interese,ori în funcţie de împrejurări, ci să-l păstrăm în Totalitatea Sa, Unit cu omul lăuntric, înnoit, pentru că Hristos este Totul Totului Tot, care împlineşte totul în toţi. Doar El ajută, “acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Cor.13/7). Cine-l are pe El, are toate (comorile-tainele), fericirile-binecuvantările, a căror mireasmă o poate iradia, numai creştinul care este una cu El, în El şi pentru El. Iisuss ni s-a dăruit să mâncăm, nu doar firimituri, ci toată Pâinea vieţii, plămădită din Toate Bunătăţile şi Frumuseţile Dumnezeieşti, inclusiv din Dragostea Duhovnicească,ne-o dă s-o mâncăm , pentru a trăi împreună cu El toată veşnicia, “întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.

 

 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

 

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Rom.6/9-14) Să credem în acest sfat;Aidoma să lăsăm Duhul Sfânt să întrupeze în noi şi lecţia trăită de Iisus în pustie, unde l-a făcut de  râs şi de ruşine pe satan, plecând  învins – cu toată armata demonică… “Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. “Căci este scris: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” (Matei 4/1 -11)

Top 10 Cele Mai Citite Carti din Toate Timpurile

cele mai citite carti

Locul 10: DE LA IDEE LA BANI – Napoleon Hill

de-la-idee-la-bani

De la idee la bani este o carte cu caracter motivațional axată pe dezvoltare personală și self-help inspirată de omul de afaceri Andrew Carnegie. Cartea este unul dintre bestseller-urile lui Napoleon Hill, fiind vândută în peste 20 de milioane de exemplare în 1970, anul morții lui Hill.

Deși titlul sugerează că te ajută să devii bogat, Hill înțelege bogăția într-un mod mult mai amplu, principiile din această carte putând fi ușor aplicate atât pe plan financiar cât și personal/profesional/educațional/etc.

Locul 9: Codul lui DaVinci – Dan Brown

 

O carte extrem de controversată care a stârnit multe speculații pentru abordarea pe care o are asupra legendei Sfântului Graal și asupra rolului pe care Maria Magdalena l-a avut în istoria creștinătății. Cartea s-a vândut în peste 80 de milioane de exemplare în întreaga lume și a fost chiar și cauza unor procese intentate lui Dan Brown după publicarea cărții

Locul 8: She – Henry Rider Haggard

Romanul este o narațiune la persoana întâi despre o călătorie a doi exploratori într-un regat pierdut din Africa.

Locul 7: Cronicile din Narnia – Leul, vrajitoarea si dulapul – C.S.Lewis

Cea mai cunoscută carte din seria Cronicile din Narnia s-a vândut în peste 85 de milioane de exemplare în întreaga lume și a fost tradusă în 47 de limbi diferite.

Romanul are ca subiect aventurile unor frați și surori care, fiind evacuați din Londra în 1940 în timpul celui de-al doilea război mondial, sunt trimiși să locuiască la un profesor de la țară în casa căruia descoperă un dulap care este de fapt o poartă către un tărâm magic numit Narnia plin de creaturi ciudate și aventuri neașteptate.

Locul 6: Zece negri mititei – Agatha Christie

10 Negri mititei

Considerată cea mai bine vândută carte de mister și suspans din toate timpurile, cu peste 100 de milioane de exemplare vândute până acum, romanul a suferit o schimbare de nume, în Zece Indieni Mititei, termenul de negri fiind considerat rasist și peiorativ.

De-a lungul timpului acțiunea romanului a fost transpusă în numeroase filme și piese de teatru.

Locul 5: Visul din Camera Rosie – Cao Xueqin

Visul din camera rosie

Considerat o capodoperă a literaturii chineze și vândut în peste 100 de milioane de exemplare, romanul lui Xueqin a fost scris în timpul dinastiei Qing și este considerat semi-autobiografic, descriind ascensiunea și decăderea familiei lui Cao Xueqin și implicit a dinastiei Qing.

Locul 4: Hobbitul – J.R.R. Tolkien7

 

Este de admirat modul în care Tolkien a creat cu lux de amănunte o lume fantastică și plină de viață , Pământul de Mijloc, loc în care se desfășoară acțiunea din Hobbitul și Stăpânul Inelelor.

Hobbitul s-a vândut în peste 100 de milioane de exemplare și precede trilogia Stăpânul Inelelor, spunând povestea lui Bilbo Baggins și cum ajunge să intre el în posesia inelului fermecat.

La sfârșitul anului 2012 va apărea și filmul inspirat din această operă.

Locul 3: Trilogia Stapanul Inelelor – J.R.R. Tolkien

Faimoasa trilogie s-a vândut în peste 150 de milioane de exemplare și este considerată o adevărată capodoperă a genului fantasy. Trilogia luată în ansamblu este a 3-a cea mai bine vândută operă literară a tuturor timpurilor și a stat la baza filmelor omonime, câștigătoare a numeroase premii Oscar.

Trilogia stapanul inelelor

Locul 2: Micul Print –  Antoine de Saint-Exupéry

 

Considerată cea mai bună carte a secolului 20 în literatura franceză, Cartea s-a vândut în peste 200 de milioane de exemplare și a fost tradusă în peste 250 de limbi și dialecte.

Deși este o carte considerată a fi adresată copiilor, are unele mesaje foarte profunde legate de natura umană și de cursul vieții.

Locul 1: A Tale of Two Cities – Charles Dickens

 

 

Operă reprezentativă pentru Dickens și probabil romanul de ficțiune cel mai bine vândut, în peste 200 de milioane de exemplare.

Romanul prezintă poveștile mai multor personaje care trăiesc în timpul revoluției franceze în Paris și Londra și situațiile prin care trec, cu impact profund asupra personalității lor.

Concluzie la “Top 10 Cele mai Citite Carti din Toate Timpurile”

Cu siguranță într-un astfel de top ar trebui inclusă și Biblia.

Motivul pentru care nu am inclus-o în numărătoarea de mai sus este faptul că deși Biblia este cu siguranță cea mai vândută carte, nu se cunosc cifre de vânzări exacte, existând mult prea multe variante pentru a fi contorizate, publicate atât oficial cât și neoficial.

 

TOP 100 cele mai bune cărţi din toate timpurile

Cele mai bune 100 de cărţi din toate timpurile au fost alese de 100 de autori din 54 de ţări, la iniţiativa Norwegian Book Clubs şi a Institutului Nobel din Norvegia. Deşi alegerile nu au fost organizate sub forma unui clasament, “Don Quijote” a primit cu 50 la sută mai multe voturi decât orice altă carte.

TOP 100 cele mai bune cărţi din toate timpurile (Imagine: Ovidiu Dumitru Matiu/Mediafax Foto)

Editorii Norwegian Book Clubs, împreună cu Instititutul Nobel din Norvegia, au efectuat un sondaj asupra a o sută de autori din 54 de ţări cu privire la “cele mai bune şi de referinţă cărţi din literatura universală”, scrie The Guardian. Printre autorii chestionaţi au fost Milan Kundera, Seamus Heaney, Salman Rushdie, John Irving şi Carlos Fuentes.

Lista nu este prezentată într-o ordine anume, întrucât nominalizarea cărţilor nu a fost făcută sub forma unui clasament, ci fiecare autor a ales zece cărţi. “Don Quijote de la Mancha”, de Miguel de Cervantes, a primit cu 50 la sută mai multe voturi decât orice altă carte.

  • Chinua Achebe, Lumea se destramă
  • Hans Christian Andersen, Povesti şi povestiri
  • Jane Austen, Mândrie şi prejudecată
  • Honore de Balzac, Moş Goriot
  • Samuel Beckett, Trilogia Molloy, Malone moare
  • Giovanni Boccaccio, Decameronul
  • Jorge Luis Borges, Ficţiuni
  • Emily Bronte, La răscruce de vânturi
  • Albert Camus, Străinul
  • Paul Celan, Poeme
  • Louis-Ferdinand Celine, Călătorie la capătul nopţii
  • Miguel de Cervantes, Don Quijote
  • Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury
  • Anton Cehov, Povestiri
  • Joseph Conrad, Nostromo
  • Dante Alighieri, Divina Comedie
  • Charles Dickens, Marile speranţe
  • Denis Diderot, Jacques fatalistul
  • Alfred DoblinBerlin Alexanderplatz
  • Feodor Dostoievski, Crimă şi Pedeapsă; Idiotul; Demonii; Fraţii Karamazov
  • George Eliot, Middlemarch
  • Ralph Ellison, Omul invizibil
  • Euripide, Medea
  • William Faulkner, Absalom, Absalom; Zgomotul şi furia
  • Gustave Flaubert, Doamna Bovary; O educaţie sentimentală
  • Federico Garcia Lorca, Balade tiganesti
  • Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate; Dragoste în vremea holerei
  • Anonim, Epopeea lui Gilgameş
  • Johann Wolfgang von Goethe, Faust
  • Nikolai Gogol, Suflete moarte
  • Günter Grass, Toba de tinichea
  • Joao Guimaraes Rosa, Pact cu Diavolul
  • Knut Hamsun, Foamea
  • Ernest Hemingway, Bătânul şi marea
  • Homer, Iliada; Odiseea
  • Henrik Ibsen, O casă de păpuşi
  • Anonim, Cartea lui Iov
  • James Joyce, Ulise
  • Franz Kafka, Povestiri complete; Procesul; Castelul
  • Kalidasa, Recunoaşterea Sakuntalei
  • Yasunari Kawabata, Vuietul muntelui
  • Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul
  • D. H. Lawrence, Fii şi îndrăgostiţi
  • Halldor K. Laxness, Oameni independenţi
  • Giacomo Leopardi, Poeme complete
  • Doris Lessing, Carnetul auriu
  • Astrid Lindgren, Pippi Longstocking
  • Lu Xun, Jurnalul unui nebun si alte povestiri
  • Anonim, Mahabharata
  • Naguib Mahfouz, Copiii lui Gebelawi
  • Thomas Mann, Buddenbrooks; Muntele magic
  • Herman Melville, Moby Dick
  • Michel de Montaigne, Eseuri
  • Elsa Morante, Istorie
  • Toni Morrison, Mult iubită
  • Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji
  • Robert Musil, Omul fără însuşiri
  • Vladimir Nabokov, Lolita; Saga lui Njal
  • George Orwell, 1984
  • Ovidiu, Metamorfoze
  • Fernando Pessoa, Cartea neliniştirii
  • Edgar Allan Poe, Poveşti complete
  • Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut
  • Francois Rabelais, Gargantua şi Pantagruel
  • Juan Rulfo, Pedro Paramo
  • Jalalu’l-Din Rumi, Mathnawi
  • Salman Rushdie, Copiii din miez de noapte
  • Sheikh Saadi Shiraz, Bustan (Livada)
  • Tayeb Salih, Sezonul migraţiei spre nord
  • Jose Saramago, Orbirea
  • William Shakespeare, Hamlet; Regele Lear; Othello
  • Sophocle, Regele Oedip
  • Stendhal, Roşu şi Negru
  • Laurence Sterne, Viaţa şi opiniile lui Tristram Shandy
  • Italo Svevo, Conştiinţa lui Zeno
  • Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver
  • Leo Tolstoy, Război şi pace; Anna Karenina; Moartea lui Ivan Ilici şi Ather povestiri
  • Mark Twain, Aventurile lui Huckleberry Finn
  • Valmiki, Ramayana
  • Virgil, Eneidele
  • Walt Whitman, Frunze uscate
  • Virginia Woolf, Doamna Dalloway; Spre far
  • Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian

 

 

Cele mai bune carti romanesti ale ultimilor ani: lista cu lecturi obligatorii

Literatura nationala contemporana este in continuare o sursa incredibila de carti romanesti de la autori care isi vor gasi cu siguranta locul in viitoarele manuale de limba romana.

Desi impresia generala este ca literatura romana din ziua de azi nu este la fel de activa ca acum cateva decenii sau acum un secol, in realitate este de ajuns sa arunci o privire prin librariile online si vei vedea ca scriitorii romani sunt foarte activi, lansand nenumarate carti noi, chiar daca in editii cu tiraj limitat. Abundenta de titluri noi de la scriitori mai bine sau mai slab cotati este mai mult decat suficienta pentru cei care prefera sa citeasca nu doar in limba materna ci si sa exploreze idei sau situatii cu care este mai usor sa te asociezi.

carti de cititDin aceste noi carti romanesti multe merita cumparate si citite, nu doar pentru a-i incuraja pe autorii locali, ci pur si simplu pentru ca sunt bine scrise si prezinta probleme, idei si concepte filosofice cu care noi romanii suntem foarte familiari. Asta nu inseamna ca nu vei gasi suficiente situatii noi si idei care te vor face sa iti pui cateva intrebari foarte personale.

Librarii online unde gasesti carti romanesti contemporane:
LibrisElefantCarturestiOkianeMagLibraria HumanitasCartepedia

Lista celor mai bine cotate carti romanesti din ultimii ani

In articolul de fata mi-am propus sa iti prezint cateva din lucrarile ultimilor ani, apreciate nu doar de criticii literari ci si de publicul larg. Te rog insa sa nu privesti lista de mai jos ca pe un top al celor mai bune lucrari, ci mai mult ca un ghid cu cateva carti romanesti noi pe care cred ca merita sa le citesti.

M-am ghidat pentru intocmirea acestei liste nu doar dupa premiile pe care unele lucrari le-au primit sau dupa recomandarile criticilor, ci si dupa listele de bestseller-uri din librariile online recomandate si, bineinteles, m-am ghidat dupa preferintele personale.

Nu ma astept sa-ti placa toate cartile din acesta lista, poate nici sa-ti placa o mica parte din ele. Pana la urma experienta cititului este una personala pentru fiecare cititor in parte, iar reactia la anumite idei sau la un anumit stil narativ poate fi radical diferita nu doar in functie de cine citeste cartea ci si in functie de perioada din viata sau de dispozitia de moment a aceluiasi cititor. Priveste lista de mai jos deci ca o simpla lista si nimic mai mult, o lista de unde poti incepe cautarea ta pentru o noua carte romaneasca de citit.

Solenoid – Mircea Cartarescu

Una dintre cele mai premiate carti romanesti a anului 2015 este Solenoid, opera lui Mircea Cartarescu, poet, prozator, eseist, critic literar si publicist. Este greu sa caracterizezi romanul Solenoid, lucru care i-a adus de fapt si multe critici nefavorabile, ce acuza un stil literar care se adreseaza adolescentilor sau lipsa unui filon central al cartii. Fanii insa descriu Solenoidul ca pe o lucrare ce merita trecuta ca citita pe cartea de vizita. Cred ca sunt genul de controverse ce nu fac decat sa cresca interesul cititorului pentru lucrarea in sine.

Spovedania unui preot ateu – Ion Aion

Religia este un subiect sensibil in societatea romaneasca, nu neg acest lucru. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa fie un subiect taboo. Din acest motiv iti recomand sa citesti si Spovedania unui preot ateu, scrisa de Ion Aion, o meditatie asupra conditiei umane, a cautarii divinitatii, dar intr-un stil complet diferit de ceea ce autorul numeste religie institutionalizata.

carte romaneasca de fictiuneCe ne spunem cand nu ne vorbim – Chris Simion

Cartea lui Chris Simion pe prezinta o situatie tragica initial cauzata de un diagnostic medical neasteptat, care duce la o calatorie personala de izolare de realitatea brusc apasatoare, calatorie de autodescoperire, constientizare ce rezulta dupa doi ani de scrisori compuse si netrimise celor de acasa, moment in care un al doilea diagnostic confirma disparitia completa a conditiei medicale, ce poate nici nu a existat in primul rand.

Insomnii – Irina Binder

Autoarea cunoscutei serii Fluturi, Irina Binder, revine in topul autorilor nationali cu Insomnii, o lucrare scrisa la alegerea fanilor autoarei. Cartea este o culegere de cugetari proprii despre lucrurile care conteaza in viata: iubire, familie, impliniri, dorinte, visuri, dar si regrete, adica acele lucruri la care ne gandim seara cand nu putem adormi.

Suge-o Andrei! – Andrei Ciobanu

Dupa succesul inregistrat cu Suge-o Ramona!, Andrei Ciobanu revine in atentia cititorilor cu Suge-o Andrei!, o continuare a primei carti, in care Andrei are parte de o serie de intamplari amuzante si aventuri neobisnuite, in incercarea sa de a o uita pe Anemona. Sau cel putin aceasta este prima impresie pe care ti-o sugereaza cartea. In realitate Andrei se cauta pe sine.

Sfarsitul noptii – Petronela Rotar

Pe parcursul unui roman destul de scurt, vei gasi 19 povestiri pe teme diferite, toate conturand intr-un fel societatea romaneasca a zilelor noastre, cu bune, as vrea sa zic, dar in special cu relele sale pe care le stim cu totii. Cu toate aceste povestirile sunt incantatoare si delicioase, dezvaluind zbuciumul interior al personajelor, cu sperantele si invataturile trase din fiecare intamplare.

Dragul meu turnator – Gabriel Liiceanu

Cum numele sugereaza, ideea carti se invarte in jurul Securitatii din vremea Epocii de Aur, si anume nasterea unui dosar de urmarire de cateva mii de pagini la care participa cateva zeci de oameni pentru supraveghea fiecare miscare a unui intelectual umanist. In carte vei descoperi ce se intampla dupa 35 de ani, cand turnatorul si cel turnat ajung fata in fata, la aceeasi masa, o intalnire la care se va alatura in scurt timp si maiorul de Securitate, cel care a instrumentat dosarul de urmarire.

carti romanesti buneScriitor in comunism (niste amintiri) – Stefan Agopian

Tot pe tematica epocii comuniste am considerat util sa adaug in acesta lista de carti romanesti si povestea lui Stefan Agopian, un volum de amintiri despre drumul lung si sinuos prin care acesta a devenit scriitor intr-o epoca in care gandul independent era vazut de multe ori ca un atac la integritatea sistemului. Pe langa umorul cartii vei avea parte si de cateva dezvaluiri despre reprezentantii literari ai literaturii romane din acea perioada.

Cartea oglinzilor – Eugen Ovidiu Chirovici

Senzatia targului de la Frankfurt din 2015, Cartea Oglinzilor, i-a adus lui Eugen Ovidiu Chirovici recunoasterea internationala, drepturile de publicare ale operei sale fiind vandute in 38 de tari. Povestea il urmareste pe agentul literar Peter Katz, care dupa sute de lucrari evaluate, primeste un manuscris misterios care descrie in amanunt moartea profesorului Joseph Wider. In acest moment Katz nu stie ce sa mai creata, banuiala fiind evident aceea ca autorul manuscrisului este chiar criminalul domnului profesor.

Omul de zapada care voia sa intalneasca soarele – Matei Visniec

In incheierea listei iti propun si o lucrare mai altfel, in sensul ca a fost scrisa pentru copii de Matei Visniec, unul dintre cei mai jucati dramaturgi romani. Cartea a fost deja pusa in scena de catre teatrul Tandarica. Povestea este una plina de tandrete si sensibilitate, despre un om de zapada care odata cu venirea primaverii porneste intr-o lunga calatorie pentru a se ruga de soare sa ii crute soarta inevitabila. Drumul acestuia, personajele intalnite pe parcurs si finalul induiosator fac din Omul de zapada care voia sa intalneasca soarele o carte ce poate fi citita deopotriva si de catre adulti.

carti care te inspira~~~

Mai sus ai doar cateva lucrari care mi-au aparut pe radar, pe care le-am selectat in mod subiectiv, insa pe perioada de documentare am mai dat de cateva titluri care cred ca merita atentia ta. Pe acestea le-am enumerat rapid mai jos:

  • Casnicie – Dan Coman
  • Scarba sfantului cu sfoara rosie – Flavius Ardelean
  • Dependenta si dezvoltare – Cornel Ban
  • Moartea lui Siegfried – Octavian Soviany
  • Ulysses 732. Romanul romanului. – Mircea Mihaies
  • Pascal desenează corabii – Radu Niciporuc
  • Bucurestiul literar – Andreea Rasuceanu
  • Astept sa crapi (de astazi, in prime-time) – Radu Paraschivescu
  • In iad toate becurile sunt arse – Dan Lungu
  • Micul paradis al Romaniei Mari – Lucian Boia
  • Biblioteci in aer liber. Oameni, carti, amintiri – Marta Petreu
  • Despre frumusetea uitata a vietii – Andrei Plesu
  • Anii romantici – Gabriela Adamesteanu
  • Seinfeld si sora lui Nabokov – Simona Sora
  • Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase – Dan Alexe

Acestea sunt doar cateva din cartile romanesti care cred ca isi vor gasi un loc in biblioteca unui cititor pasionat. In continuare sunt curios sa aflu si de la tine care sunt cartile de la autorii locali care ti-au atras atentia in ultimii ani. Nu ezita deci sa mentionezi lucrarile preferate intr-un comentariu mai jos. Pana data viitoare iti urez un simplu “Lectura placuta”

 

CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS

Picture

​​Peste tot în lume, oamenii au anumite așteptări de la viitor. Globaliștii doresc un sistem de conducere unic la nivel mondial, independenții doresc să păstreze punctele tari și distincte ale națiunilor lor, chiar dacă au și probleme. Musulmanii îl așteaptă pe Mahdi. Mulți evrei care nu L-au acceptat pe Isus Cristos ca fiind adevăratul Mesia, continuă să-L aștepte pe Mesia. Creștinii așteaptă întoarcerea Lui Isus; dintre aceștia, unii cred că Isus va reveni doar pentru „Domnia de o mie de ani” și așteaptă doar „ A doua venire a Domnului”; alții așteptăm ca Domnul să vină pe nori pentru Răpirea bisericii Lui la cer și apoi să revină pentru „A doua Sa venire”. Mulți dintre creștinii care-L așteaptă pe Isus, știu că înaintea Lui, va veni Anticristul care va trebui să împlinească profețiile referitoare la el (2 Tesaloniceni 2:1-4), înainte ca Isus să-și ridice biserica la cer. Și dintre cei care cred că va fi doar a „A doua venire a Domnului Isus”, mulți știu că sunt mai multe prorocii care nu s-au împlinit, inclusiv de către diavol, care va face mult rău pe acest Pământ.

Prin studierea Cuvântului Lui Dumnezeu, aceia dintre noi care așteptăm să apară Anticristul, care este „fiara dintâi” despre care citim în Apocalipsa 13:1-10, știm că trebuie să fie și o „a doua fiară”, care va conlucra cu „fiara dintâi”. Ce putem ști cu adevărat despre „a doua fiară”, care este numită în Biblie și „prorocul mincinos”? Ce putem concluziona din ceea ce scrie în Scriptură, pe acest subiect?

În primul rând, să vedem versetele care fac referire directă la „a doua fiară”:

  • Apocalipsa 13:11-18 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată) „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea (răcnea) ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Săvârşea semne mari (minuni extraordinare), până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (minunile) pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei (celei dintâi). Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere [de asemenea] să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi [la fel]: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn [o inscripție, ștampilată] pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul [inscripția ștampila] acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. 18 Aici e [loc pentru] înţelepciunea [o cerere de înțelepciune pentru interpretare]. Cine are pricepere (minte pătrunzătoare și suficientă perspicacitate), să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om [numărul unui anumit om]. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

(Notă: din punct de vedere profetic, coarnele semnifică putere și autoritate)

  • Apocalipsa 16:12-16 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată) „Al şaselea [înger] a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea [pentru venirea] împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte [săritoare]. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite (minuni, miracole) şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată , Eu vin ca un hoţ. Ferice (binecuvântat, de invidiat) de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”
  • Apocalipsa 19:19-20 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)„Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel [Isus] ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. 20 Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinoscare făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul (ștampila,inscripția) fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.”
  • Apocalipsa 20:10 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată)„Şi diavolul, care-i înşela [conducându-i în rătăcire și seducându-i], a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor (pentru totdeauna, veșnic).”

În tabelul următor, sunt prezentate schematic câteva puncte cheie.

Picture


Urmează câteva idei pe marginea acestor versete.

Este numit a doua fiară dar și prorocul mincinos (Apocalipsa 13:11,16:13,19:20,20:10).

Când este menționată pentru prima dată cea de-a doua fiară, în Apocalipsa 13:11-18, aceasta este numită „o altă fiară”, pentru ca ulterior să fie numită „prorocul mincinos”, în Apocalipsa 19:20 „Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinoscare făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul (ștampila, inscripția, marca) fiarei şi se închinaseră icoanei ei...” Această informație confirmă că el este cea de-a doua fiară din Apocalipsa 13. Toate acestea sunt corelate cu informațiile din Apocalipsa 16:12-16 și Apocalipsa 20:10

Va sluji ca proroc, dar va fi unul fals (Apocalipsa 16:13,19:20,20:10).

Unii predicatori, și nu numai, sunt de părere că prorocul mincinos va fi un papă catolic sau un alt lider religios important al bisericilor tradiționale creștine. Alții spun că ar putea foarte bine să fie un proroc mozaic evreu. Cuvântul pe care l-a folosit apostolul Ioan în limba greacă originală și tradus în limba română prin „proroc mincinos”, este „pseudoprophētēs”, care înseamnă „profet fals, ghicitor fals sau impostor religios” (conform „Strong’s Concordance”). „Fals” înseamnă „contrafăcut, a nu fi ceea ce pretinde că este, neautentic, care are doar aparența adevărului”. Isus a folosit același cuvânt când ne avertiza că vor fi proroci mincinoși în Matei 7:15,24:11,24 și Marcu 13:22. Regăsim același termen în Luca 6:26. În toate aceste instanțe, termenul îi descrie pe cei care „pretind că sunt proroci”. În Faptele Apostolilor 13:6, citim despre Bar-Isus, al cărui nume tradus este „Elima” și care este descris ca fiind un vrăjitor, un proroc mincinos, iudeu.

  • Faptele Apostolilor 13:6-12 „După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.”

În versetele de mai sus, vedem cum Pavel l-a demascat pe slujitorul diavolului și a prorocit corect, că urma să fie orb pentru un timp. Nu putem decât să sperăm că Elima și-a dat seama care era adevărul, a renunțat la căile lui rele și s-a întors la Domnul.

Este uimitor cât de bine l-a caracterizat Pavel pe prorocul mincinos (vrăjitorul) Elima: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?” Cele spuse de Pavel ne dă o oarecare idee despre caracterul celui care va fi „prorocul mincinos” al lui Anticrist.

Va arăta ca un miel cu două coarne dar va vorbi ca un balaur (Apocalipsa 13:11).

Această descriere ne face să concluzionăm că va părea că este o persoană destul de plăcută, dar ceea ce va ieși din gura lui va fi feroce, înfiorător, urât sau murdar. Cum ar putea fi altfel ceea ce spune un balaur, un dragon? Fără îndoială că va putea să pară destul de drăguț, dar să nu uităm că nu numai că va vorbi ca un balaur dar va și vorbi pentru balaur, care este diavolul, șarpele cel vechi, cum mai este numit în Apocalipsa 12:9,14; 20:9.

Va avea și va folosi puterea și autoritatea primei fiare, a Anticrist-ului, când este în prezența lui (Apocalipsa 13:12a).

Acest verset spune „Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei…” (NTLR). În textul original, în limba greacă spune că „fiara exercita toată autoritatea primei fiare, în prezența acesteia”. Aceasta înseamnă că are toată puterea și dreptul de a controla totul, așa cum are fiara dintâi și le folosește în locul acesteia, în fața ochilor acesteia. Pentru majoritatea dintre noi pare foarte ciudat ca un lider politic să aibă un proroc care să exercite puterea și autoritatea acelui lider, în prezența lui, în loc s-o facă el însuși. Majoritatea liderilor din zilele noastre, sunt președinți care au vice-președinți sau prim-miniștri care-și exercită puterea împreună cu alți oficiali aleși. Sunt mai multe forme de guvernământ despre care avem cunoștință, dar trebuie să recunoaștem că cea pe care o vedem aici, este ceva total diferit. Pe măsură ce continuăm să studiem, vom vedea mai multe dintre acțiunile celei de-a doua fiare, care au loc în prezența celei dintâi. Nu ne este neapărat ușor să înțelegem această „formă de guvernământ”. Ce știm despre autoritatea primei fiare? „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” (Apocalipsa 13:2); de asemenea știm că „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni” (Apocalipsa 13:5); precum și că „M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.” (Apocalipsa 6:2).

Va face ca Pământul și toți locuitorii lui să se închine primei fiare a cărei rană de moarte va fi fost vindecată (Apocalipsa 13:12b).

Prima fiară a avut o rană care ar fi trebuit să-i cauzeze moartea. Apocalipsa 13:3-4 spune, „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară4 Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?””

Deci când primește fiara dintâi rana de moarte de care se folosește prorocul mincinos ca s-o înalțe și să-i facă pe locuitorii Pământului să i se închine? Se pare că prima fiară va fi un lider politic de succes, cu victorii răsunătoare în diferite bătălii sau situații limită și cineva va încerca să-l asasineze, sau cel puțin așa va părea. Prorocul lui mincinos va folosi la maximum acest prilej ca să-l ridice în ochii mulțimii și să-l declare dumnezeu. Unii cred chiar că prorocul mincinos va face o „minune de vindecare”. Nu găsesc suport biblic pentru o astfel de idee, dar pot înțelege de ce unii pot crede în acest fel.

Va face semne mari (minuni extraordinare) (Apocalipsa 13:13).

În vremurile în care trăim, sunt posibile tot felul de trucuri. Un verset din 2 Tesaloniceni care face referire la Anticrist, este clar în această privință:

  • „Arătarea lui [a celui nelegiuit, a lui Anticrist] se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de [pretinse] minuni, de semne şi puteri [toate fiind] mincinoase” 2 Tesaloniceni 2:9.

Va fi greu de spus cât va fi adevărat și cât va fi fals dintre semnele pe care le va face prorocul mincinos și probabil doar Dumnezeu va știi adevărul pe deplin. Cu siguranță că prorocul mincinos, al lui Anticrist (prima fiară), cu ajutorul stăpânului său Satan, va înșela pe mulți.

Va face chiar să coboare foc din cer, în văzul tuturor (Apocalipsa 13:13b).

Această parte din agenda lui de lucru, va atrage atenția în mod deosebit. Va coborî „foc” în mod literal sau se va folosi de un fulger, de o lumină laser sau de cu totul altceva? Nu știm deocamdată. În Vechiul Testament, prorocul Ilie s-a rugat și a coborât foc din cer. Pare posibil ca acest proroc mincinos să fie un „Ilie fals”. Sunt versete care spun ca Ilie trebuie să vină înaintea Lui Mesia (Maleahi 4:3-6), despre care creștinii știu că deja s-au împlinit prin Ioan Botezătorul (Matei 17:10-13). Dar evreii încă mai așteaptă împlinirea lor. Pe parcursul acestui articol, vom dezbate mai pe larg posibilitatea ca „prorocul mincinos” să fie un „Ilie-fals”.

Va fi un înșelător; îi va înșela pe locuitorii Pământului (nu și pe credincioși) (Apocalipsa 13:14).

A doua fiară, va fi un înșelător în multe privințe. Prin poziția și faptele sale îi va înșela pe cei pierduți. Unii spun că Apocalipsa 13:14 dovedește că Răpirea va fi pre-tribulaționistă, pentru că spune că creștinii nu sunt prezenți. Dar aceasta este o interpretare falsă. Dacă luăm în considerare toate versetele implicate, putem vedea că cuvintele „locuitorii Pământului” sunt folosite de Ioan când face referire la cei care o urmau pe fiară.

Iată ce spune de fapt acest verset: „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele (minunile) pe care i se dăduse să le facă în faţa [celei dintâi] fiare. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie [mică] şi trăia” Apocalipsa 13:14 (între paranteze sunt explicațiile din traducerea Biblia Amplificată).

Cu alte cuvinte, aceștia sunt cei care nu cred în Isus (cei care iubesc întunericul mai mult decât lumina), care sunt înșelați; credincioșii, care știu adevărul nu vor fi înșelați. Aceeași idee o vedem și în 2 Tesaloniceni 2:9. În Matei 24:4Marcu 13:5 și Luca 21:8 , versete în care Domnul ne avertizează despre aceste vremuri, Isus spune: Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”. Isus ne spune nouă poporului Său, adică creștinilor să nu ne lăsăm înșelați, arătând dinainte ca aceste lucruri să se întâmple, că vom fi prezenți în acele vremuri. 

  • Apocalipsa 13:5-10 „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni [3 ani și ½ ]6 Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam8 Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat9 Cine are urechi, să audă! 10 Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.”

Sfinții au nevoie de multă răbdare și credință, pentru că vom fi acolo (cei pe care Domnul nu ne va lua acasă până atunci). În versetul 8 Ioan spune că cei care o vor urma pe fiară și i se vor închina, sunt cei ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieții. Cred că Ioan face din nou referire la necredincioși, dar nu spune că creștinii nu vor fi pe Pământ. Dimpotrivă, în versetul 7, citim că sfinții sunt prezenți și chiar că lui Anticrist i se va fi dat putere să-i învingă și să stăpânească peste toți oamenii.

A doua fiară sau prorocul mincinos va avea abilitatea de a-i înșela pe mulți, nu doar pentru că oamenii se vor mira de semnele și minunile mincinoase pe care le face, ci și pentru că este parte din planul Lui Dumnezeu, așa cum arată versetele următoare:

  • 2 Tesaloniceni 2:9-12 „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzăriipentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi11 Din această pricinăDumnezeu le trimite o lucrare de rătăcireca să creadă o minciună12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”

Cei care vor crede înșelătoria ca fiind adevăr, vor fi cei care „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. Dumnezeu le va trimite „o lucrare de rătăcire”, ca urmare a faptului că au ales întunericul în locul luminii.

Va porunci celor pe care i-a înșelat să facă o icoană (statuie) după chipul fiarei (Apocalipsa 14b).

Și i se va da putere să dea suflare icoanei fiarei și ca urmare icoana va putea vorbi (Apocalipsa 13:15a).

El sau statuia făcută la porunca lui și căreia i se va da suflare, va face ca cei care nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți (Apocalipsa 13:15b).

Despre această statuie/icoană a lui Anticrist, cea dintâi fiară, citim în cartea Daniel și în Evanghelii, unde apare denumită „urăciunea pustiirii”. Unii au încercat să spună că aceste profeții s-au împlinit deja prin Antiochus IV Epiphanes, în jurul anului 168 î.Hr., precum și de către alții, dar nu este așa, pentru că toate acestea urmează să se întâmple. Cu siguranță nu s-au împlinit înainte ca Isus să vină în trup, pentru că El însuși a spus că urmează să se întâmple. Alții spun că romanii au pângărit Templul cu o statuie cu puțin înainte de căderea Ierusalimului în 70 d.Hr., dar Biblia arată clar că acest lucru nu se poate întâmpla înainte ca „fiara” despre a cărei statuie sau icoană este vorba, să stăpânească peste tot Pământul, să se declare pe sine însuși drept dumnezeu și să-și pună „chipul” în Templul din Ierusalim (care la momentul acestei scrieri, 25/08/2018, încă nu a fost reconstruit).

  • Daniel 8:11 „S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt.”

 

  • Daniel 9:27 „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

 

  • Daniel 11:30b-31 „… el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. 31 Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.”

 

  • 2 Tesaloniceni 2:4 „potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

 

  • Marcu 13:14 Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi…. Citat și în Matei 24:15.

Mulți evrei vor crede că prima fiară, Anticrist-ul, este Mesia lor. Vor cădea pradă înșelăciunii pentru că Dumnezeu îi va lăsa să fie înșelați de acesta. Israelul L-a respins pe Fiul Lui Dumnezeu, pentru că-și doreau un Mesia care să fie cum va fi Anticristul, nu cum a fost adevăratul Cristos care a venit deja. Dar când vor vedea evreii că „Mesia lor” oprește „jertfa necurmată” care se va fi adus în Templu, unde se va auto-intitula ca Dumnezeu și unde prorocul mincinos îi va expune icoana (sau statuia), poruncind tuturor să i se închine, își vor da seama că au fost înșelați. Ei cunosc bine „Cele zece porunci”, care încep cu „să nu ai alți dumnezei în afară de mine și să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor… Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti”. Atunci toată mascarada se va încheia. Evreii vor trebui să fugă, pentru că ura contra lor (antisemitismul), care va fi fost ascuns până la acel moment va fi dat pe față și va ajunge la apogeu. De aceea Isus a spus: „cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi”. Imediat după ce Cei doi martori vor fi uciși, în Apocalipsa 11:7, va începe prigonirea evreilor. Până la acel moment nu va fi posibilă pângărirea Templului, dar când Cei doi martori ai Lui Dumnezeu vor fi uciși, jertfele vor înceta, urâciunea pustiirii va fi instalată în Templu și va fi impusă închinarea înaintea fiarei.

Acesta va fi cel mai periculos timp, atât pentru evrei cât și pentru creștinii adevărați, pentru că imediat va urma impunerea semnului fiarei.

  • Apocalipsa 13:16-17 „ Şi a făcut ca toţi [la fel]: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn [o inscripție, ștampilată] pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul [inscripția ștampila] acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Creștinii vor fi fost deja persecutați, dar nu la nivelul la care vor fi după ce fiara se va declara pe sine ca fiind Dumnezeu. Fără semnul fiarei, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Semnul va fi numele sau numărul numelui fiarei. Acceptarea semnului va echivala cu supunerea înaintea celui rău, ceea ce este mai rău decât a renunța la credința în Isus. Biblia spune:

  • Apocalipsa 14:9-13 „ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” 13 Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

Nu va fi vorba doar de acceptarea semnului. Va fi vorba și despre închinare. Imaginea fiarei căreia i se va da viață sau prorocul mincinos (este greu de spus exact care dintre ei, după felul în care sunt scrise versetele inclusiv în textul original) va porunci ca toți să se închine fiarei și să primească semnul acesteia, sau nu vor putea cumpăra și nici vinde nimic.

Cred că atunci va fi momentul când vor avea loc evenimentele celei de-a cincea peceți (martiriul). Pecețile a șasea și a șaptea (Răpirea) se vor întâmpla la scurt timp, de asemenea. Toți cei care vor fi prinși că nu se vor închina lui Anticrist vor fi omorâți. Slavă Domnului, sperăm că această perioadă va fi doar de 3 zile și ½, pentru că credem că Răpirea va avea loc când Cei doi martori vor învia și vor fi ridicați la cer.

Aceasta este a cincea pecete:

  • Apocalipsa 6:9-11 „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. 10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.”

Pecețile a șasea și a șaptea sunt Răpirea bisericii la cer (Apocalipsa 5:12-17,8:1). Unii încearcă să spună că toate versetele biblice care spun că „soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, fac referire la „A doua venire a Domnului”. Dar în acest caz este cu siguranță vorba de Răpire, pentru că Domnul spune că se va întâmpla când Își va strânge poporul la El, sus în văzduh. La Bătălia de la Armaghedon, care va avea loc imediat înaintea celei de ”A doua veniri”, Domnul nu-și va ”strânge poporul”, cum va fi făcut deja, ci va veni însoțit de ai Lui.

Pecețile a șasea și a șaptea au loc la timpul Răpirii. Iată câteva dintre versetele implicate: Apocalipsa 5:12-17Apocalipsa 8:1Matei 24:15-31Marcu 13:14-27Luca 21:20-27.

Idea că biserica dispare într-o Răpire secretă este doar un mit care este foarte departe de adevăr. Răpirea este un eveniment global atât de mare încât va fi văzut de pe întregul Pământ. Domnul va cutremura Pământul și cerurile. Se va face întuneric și cerul se va rula ca un sul. Iar Domnul Isus va apărea pe nori albi strălucitori, în toată gloria Lui și totul se va opri în loc pentru El. Mai multe detalii despre acest glorios eveniment și multe versete care să-l confirme, găsiți în articolul „Orice ochil Îl va vedea”.

Cu atât de multe învățături greșite despre Răpire și idei false propagate prin filme, cărți sau alte forme de mass-media, nu putem găsi adevărul decât citind Biblia în mod personal și dedicat. Orice citim, vedem sau auzim trebuie filtrat prin adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu. Chiar dacă aceasta nu este o problemă de care să depindă mântuirea, este important să cunoaștem adevărul din mai multe motive. Dacă avem o concepție falsă, nu avem o bază solidă pe care să construim mai departe, pentru că adevărul nu poate fi susținut decât de adevăr. Domnul nu ne va descoperi mai mult despre nici un subiect, dacă comentăm contra adevărului. Este foarte probabil ca unii credincioși să-și piardă credința și să cadă pradă înșelăciunii celui rău, pentru că atunci când lucrurile nu se vor derula cum se așteptau, se vor îndoi de Domnul și de adevărul Cuvântului Lui. Cred că în primul rând, Domnul este Cel care vrea să fim pregătiți. Și nu este vorba despre a strânge provizii de apă și mâncare. Domnul vrea să știm că vor veni necazuri pentru biserica Lui din zilele din urmă. El vrea să rămânem tari în credință și să nu cădem pradă înșelăciunilor celui rău. De asemenea vrea să-i putem ajuta pe ceilalți. Chiar dacă opiniile noastre despre ce va fi în zilele din urmă diferă, Cuvântul Lui Dumnezeu conține adevărul și Domnul vrea să-l cunoaștem, oricare ar fi acela.

A doua fiară sau prorocul mincinos îi va ajuta pe balaur și pe Anticrist să se alieze cu liderii și conducătorii Pământului pentru Bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa 16:13-16).

Vor fi șapte îngeri speciali care vor turna cele șapte potire ale mâniei Lui Dumnezeu, după ce biserica va fi luată de pe Pământ la Răpire și după ce cei 144000 de evrei vor fi pecetluiți. Al șaselea înger îi va ajuta de fapt pe cei răi să se pregătească pentru Armaghedon. Iată versetele:

  • Apocalipsa 16:12-16 „Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic15 „Iată , Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”

Cea de-a doua fiară va fi prinsă și învinsă la Bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa 19:20a).

Prorocul mincinos și Anticrist-ul vor fi aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă (Apocalipsa 19:20b,20:10).

Bineînțeles că cei care sunt în tabăra întunericului pierd și Domnul învinge. Nu doar prima fiara, care este Anticristul și a doua fiară, care este prorocul mincinos vor fi prinși și aruncați în iazul de foc dar și balaurul va fi prins (Apocalipsa 20:1-3). El nu va fi aruncat încă în iazul de foc, ci va fi legat în Adânc și intrarea va fi pecetluită, pentru următorul mileniu, timp în care va fi Domnia de 1000 de ani a Lui Isus Cristos. Pe urmă, va fi eliberat pentru un „timp scurt în care să înșele neamurile”. Îi va strânge pe toți cei răi de partea Lui și vor înconjura „tabăra sfinților și cetatea preaiubită” doar ca să fie toți mistuiți de focul coborât din cer. Diavolul va fi aruncat în iazul de foc și pucioasă unde vor fi fost deja aruncați prima și a doua fiară (Apocalipsa 20:7-10).

După trecerea în revistă a tuturor acestor puncte, aș vrea să le dezvolt puțin mai mult pe unele dintre ele.

În ce privește denumirea celei de-a doua fiare de proroc mincinos. „Strong’s Concordance” dă ca posibile definiții pentru termenul din limba greacă următoarele: „profet fals, ghicitor fals sau impostor religios” (conform). Să dezvoltăm puțin expresia „impostor religios”.

Evreii mozaici nu doar că așteaptă un Mesia, dar îl așteaptă și pe Ilie să vină înaintea Lui. Mulți cred că reconstrucția Templului din Ierusalim va grăbi venirea lui Mesia sau chiar că va veni să-i ajute să reconstruiască Templul. În același timp, ei așteaptă să se întoarcă Ilie pentru ca scenariul să fie complet.

Ilie a fost ridicat de Domnul la cer, într-un car de foc care a fost înălțat la cer într-un vârtej de vânt (2 Împărați 2:11-12).

Mulți evrei mozaici, la sărbătoarea anuală de Paște („Pesach”), pregătesc la masa de „Seder” un loc liber pentru Ilie și un pahar de vin. La anumite ceremonii, când părinții dau numele copilului sau fac circumcizia băieților („brit milah), de asemenea au pregătit un loc liber în cinstea lui Ilie. În multe ritualuri săptămânale de încheiere a „Sabbath”-ului („Havdalah”) se cântă sau se recită versuri despre venirea prorocului Ilie Tișbitul, care să aducă cu El pe Mesia, Fiul lui David.

Ilie este foarte important pentru evreii mozaici, care păzesc Tora sau Legea lui Moise.

În cartea Maleahi, Ilie este văzut ca prevestitorul lui Mesia. Așa cum arată multe cântece evreiești, speranța lor este că Ilie va veni curând și Îl va aduce cu el pe Mesia, Fiul lui David. Maleahi a prorocit despre Ilie.

  • Maleahi 4:3b-6 „zice Domnul oştirilor. 4 „Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! 5 Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată6 El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”

Creștinii știu că aceste versete au fost împlinite prin Ioan Botezătorul, așa cum ne-a spus Isus. Dar evreii care L-au respins pe adevăratul Mesia, continuă să aștepte un Mesia și cred că înaintea Lui va veni Ilie. Acestea sunt versetele în care Isus ne-a vorbit despre Ilie.

  • Matei 17:10-13 „Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile12 Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.” 13 Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.”

În versetele următoare, îngerul Gabriel a prorocit despre Ioan Botezătorul, tatălui lui, Zaharia.

  • Luca 1:12-20 „Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. 13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. 16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” 18 Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă.” 19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”

Chiar dacă noi știm adevărul despre Ilie și Ioan Botezătorul, evreii mozaici nu îl vor crede și continuă în inimile și mințile lor să aștepte venirea lui Ilie și a unui „Mesia care să fie pe placul lor”.

Toate aceste lucruri pot crea un scenariu destul de ciudat. Adevăratul Ilie, ar putea fi unul dintre Cei doi martori, care va lua poziție contra prorocului-mincinos, care va fi și un fals Ilie.

Așa cum Pavel a spus despre Bar-Isus, care mai era numit Elima, înșelătorul va fi „plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri”, Și nu va înceta „să strâmbe căile drepte ale Domnului”, până la ultima lui suflare.

Ultimele zile ale zilelor din urmă, nu se pot compara cu nici o altă perioadă din istorie.

Dumnezeu îi va avea pe Cei doi martori ai Săi care vor predica Evanghelia și se vor împotrivi păcatului. Șarpele cel vechi, diavolul numit și balaurul, le va avea pe cele două fiare care vor căuta să împlinească planurile lui rele. Cei doi martori ai Domnului și cei doi slujitori ai celui rău vor împotrivi unii altora înaintea tuturor locuitorilor Pământului, și fiecare va alege de parte cui este.

Nu v-ați născut în aceste vremuri din greșeală. Așa cum Dumnezeu a ales-o pe Estera pentru timpul în care a trăit, la fel v-a ales și pe dumneavoastră, pentru acest timp. „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi” (Iacov 4:8). Doriți să-i vedeți pe cei dragi și pe cei cărora le vestiți Evanghelia în viața de zi cu zi mântuiți și să nu meargă pe calea celui rău? Nivelul înșelătoriei care va veni peste oameni, va fi foarte înalt, iar presiunile care vor fi peste creștini, vor fi mai mari decât oricând de-a lungul istoriei. Cea mai sigură cale de a fi un martor al Lui Cristos, este de a-L avea cu adevărat ca Domn în inimile noastre, trăind pe placul Lui, urmând-ul pe deplin. Când cei pierduți vor vedea că nu mințiți, nici nu folosiți un limbaj vulgar sau injurios, se vor mira. Ca urmare, unii dintre ei vor fi atrași spre Dumnezeu, iar alții Îl vor respinge atât pe Domnul cât și pe dumneavoastră. Chiar dacă nu vor spune nimic, fiecare va avea una dintre cele două reacții. „Dragostea Lui Dumnezeu” lucrează în fiecare om; pe unii ne schimbă în bine, pe când alții resping tot ce ține de Domnul.

Să căutăm să trăim cât mai aproape de Domnul, indiferent în ce timp al istoriei ne aflăm. Dar dacă avem dreptate și chiar ne apropiem de sfârșit, este cu mult mai important să fim cât mai aproape de Isus. O viață trăită curat ne va ajuta să fim puternici și poate prin trăirea noastră și alții vor alege să se întoarcă la Cristos și să fie scutiți de moartea a doua și de chinul veșnic care o vor urma. Înșelătoria va atinge cote maxime, de aceea este mult mai bine să fim mântuiți de acum și adânc înrădăcinați în Cuvântul Lui Dumnezeu.

Să fim atenți și alerți, înșelătorii vor veni.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*