Komunistii ne-au vandut rusilor, dar Fesenistii ne-au tradat- ca Iuda si ne-au aruncat in tepele pustiei si a korporatiilor globaliste; În ultimii 27 ani, România a pierdut peste UN TRILION de euro, mai mult decât paguba luptelor duse de la Ștefan cel Mare până-n ‘ 89; Domnilor Iosif Ton, Nicu Butoi, Daniel Brânzei, Nelu Demeter, Dragos Croitoru,Virgil Neagu, Iulian Calistru, Vladimir Puştan,Luigi Miţoi,Alin Lolos,Pavel Goia, Popovici şi celorlalţi Oşteni de pretutindeni-şi din Israel, chemaţi să ne unim, ca să rămânem Una cu El, pentru El si prin El- contra păcatului, al cărui cap I L-a zdrobit la Golgota, pentru ca şi noi să -l călcăm în picioare, până îi strivim şi coada, numai prin Atotputernicia lui Iisuss,drept Capetenie, prin care suntem înzidiţi intru Noul Ierusalim
A) Către preoţii din toată lumea, cărora le este frică de creştini născuţi din nou, deştepţi, umpluţi cu Plinătatea Dumnezeirii, (nu cu idoli formali, hoţi şi proşti)! De aceea “lupii” îmbrăcaţi în oi” pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea” (Tef.3/4) şi nu vor să înveţe nici ei şi nici pe oameni- macar pocainta de la Patriarhul Iov şi înnoirea de la Patriarhul Nicodim ! “Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploua mântuire.” (Osea 10/12 b) Altfel…„Nici o societate nu dorește ca tu să devii înțelept!”
Este plin pământul de creştini, dar duce lipsă Cerul de fameni (Îs.65/4-5), umpluţi cu Învăţătura Lui, nu cu bogaţia lumească (1 Ioan 2/15-17) ! De aceea încă nu vine, pentru că “aşteptătorii” sunt prea ocupaţi cu plăcerile de o clipă ale senzualităţii, deşi în Ghetimani, ne-a făcut Una cu El şi cu TOATE bunătăţile Lui! Creştini de pretutindeni, până când slujiţi la doi “stăpâni”? După ce la prima venire nu l-am cazat în mintea înnoită, acum îl ţinem la uşa inimii, în ger, ploaie şi în vânt, dar pe satan îl întronăm în inima din care scoatem numai HOŢII, răutăţi, mizerii,preacurvii, gânduri… mai greţoase decât urâţeniile din vitanja toaletară, pentru că numai” ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele… Mat.cap. 15 SISTEMULUI COLONIAL din ROMÂNIA mosit de Iliescu si clica lui,este PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL intronat DE NOUA ORDINE MONDIALĂ… CEA DE-A DOUA FIARĂ SAU PROROCUL MINCINOS… In timp ce se inmultesc (periculos de mult) amarastenii-IATA si Topul FORBES al celor mai bogați oameni din lume, ediția 2021. Cine au fost marii câștigători ai pandemiei? Apocalipsa de la Kabul: Oamenii fug agățați de avioane și se PRĂBUȘESC peste oraș
Apocalipsa de la Kabul: Oamenii fug agățați de avioane și se PRĂBUȘESC peste oraș
Topul FORBES al celor mai bogați oameni din lume, ediția 2021. Cine au fost marii câștigători ai pandemiei?
În ciuda pandemiei care a adus dificultăți pe toate planurile, bogații lumii au continuat să se îmbogățească. 2020 a fost chiar un an cu multiple recorduri, averile lor înregistrând o creștere de 5 trilioane de dolari, detaliază pe larg Forbes.com.
Cea de-a 35-a ediție anuală a clasamentului Forbes numără 2.755 de miliardari, cu 660 mai mulți față de anul precedent, un număr record. În total, averile lor se situează la 13,1 trilioane de dolari, în creștere față de cele 8 trilioane de dolari cuprinse pe lista din 2020.
Miliardarii pandemiei
În clasament au intrat 493 de noi veniți, un alt număr record, cei mai mulți din China – 205, urmați de SUA – 98. Cea mai mare avere din această categorie, în valoare de 38,2 miliarde de dolari, îi aparține unei doamne, Miriam Adelson din Nevada, care a moștenit imperiul de cazino al soțului ei, Las Vegas Sands, după ce acesta a decedat în ianuarie 2021.
De asemenea, alte 250 de persoane care au pierdut anterior statutul de miliardar au revenit pe lista Forbes. Per total, o majoritate de 86% a miliardarilor lumii sunt mai bogați în 2021 decât acum un an.
Titlul de cea mai bogată persoană din lume este deținut, în continuare, de Jeff Bezos, cu o avere de 177 miliarde dolari, în creștere cu 64 miliarde dolari față de acum un an, ca urmare a creșterii prețului acțiunilor Amazon. De altfel, Jeff Bezos rămâne premiantul clasamentului bogaților, pe care-l conduce pentru al patrulea an consecutiv.
Însă cel mai mare câștigător, numărând efectiv dolarii acumulați în acest an, este Elon Musk, ocupantul locului al doilea din top. El are acum o avere de 151 miliarde de dolari, deși anul trecut aceasta valora 24,6 miliarde de dolari, Musk clasându-se în 2020 pe locul 31. Cum a reușit antreprenorul să-și crească averea de mai bine de șase ori? Motivul principal îl constituie majorarea cu 705% a acțiunilor Tesla.
Pe podiumul miliardarilor urcă și magnatul francez al bunurilor de lux, Bernard Arnault, care se menține pe locul 3, deși averea sa aproape s-a dublat, ajungând la 150 miliarde dolari, de la 76 miliarde dolari. Acest lucru s-a datorat creșterii cu 86% a acțiunilor LVMH, companie prin care deține mărci precum Louis Vuitton și Christian Dior.
De altfel, primii zece cei mai bogați oameni ai lumii valorează 1,15 trilioane de dolari, mai mult cu două treimi față de 686 miliarde de dolari cât era anul trecut.
De asemenea, per total, miliardarii Europei sunt mai bogați cu 1 trilion de dolari decât acum un an.
Lista scurtă a celor cu averi de peste 100 de miliarde
Dacă anul trecut era un singur om ce avea o avere de peste 100 de miliarde de dolari, Jeff Bezos, acum lista cuprinde patru nume: Elon Musk, Bernard Arnault și Bill Gates, ocupantul locului al patrulea, cu o avere de 124 de miliarde de dolari.
Imediat sub acest prag se află fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, cu 97 de miliarde de dolari – locul cinci în clasament. Și averea lui a crescut de la un an la altul, câștigând în acest timp nu mai puțin de 42,3 miliarde de dolari.
De altfel, acțiunile Facebook au înregistrat un avans considerabil de 80% în pandemie, deoarece oamenii din întreaga lume au folosit platformele de socializare pentru a rămâne în contact.
Merită menționată și cea mai bogată femeie din acest an, Francoise Bettencourt Meyers din Franța, care a moștenit imperiul produselor cosmetice L’Oreal, fiind nepoata fondatorului. Aceasta are o avere de 77,2 miliarde de dolari și ocupă locul 12 în clasamentul Forbes al celor mai bogați oameni din lume.
Warren Buffett se clasează pe locul șase, cu o avere de 96 de miliarde de dolari. Acesta este primul an, din 1993 încoace, în care investitorul care conduce Berkshire Hathaway nu apare în primii cinci bogați ai lumii. Totuși, și averea lui a crescut cu 28,5 miliarde de dolari față de lista din 2020.
Cine are cei mai mulți miliardari?
SUA are, încă, mai mulți miliardari decât orice altă țară – 724, în creștere față de 614 câți au fost anul trecut. Dar China vine rapid din urmă, numărând 698 de miliardari (inclusiv 71 din Hong Kong și 1 din Macao). Anul trecut, China avea 456, aducând astfel pe listă 242 de nume în plus.
Pe locul trei în topul țărilor cu cei mai mulți miliardari se află India, cu 140. În total, cei 1.149 de miliardari din țările Asia-Pacific valorează 4,7 trilioane de dolari, în timp ce miliardarii americani valorează în total 4,4 trilioane de dolari.
Un număr record de 1.975 de miliardari și-au construit singuri averea, așa numiții self-made billionaires, în comparație cu 1.457 câți erau anul trecut. Acest lucru înseamnă o majoritate de 72% dintre cei aflați pe listă, în contrast cu ceilalți care au moștenit averea.
Cei mai tineri miliardari ai lumii
Din cei 2.755 de miliardari aflați pe lista internațională Forbes, 106 au sub 40 de ani, cel mai tânăr dintre cei self-made fiind americanul Austin Russell în vârstă de 26 de ani, care a renunțat la studiile de la Stanford pentru a fonda firma de senzori auto Luminar Technologies. El are o avere de 2,4 miliarde de dolari și s-a clasat pe locul 1299.
Un alt tânăr miliardar este Kevin David Lehmann din Germania, care are 18 ani, iar tatăl lui, Guenther Lehmann, i-a transferat participația din lanțul de farmacii dm-drogerie mkt. Tânărul are o avere de 3,3 miliarde de dolari și ocupă locul 925.
La celălalt capăt al spectrului, cel mai în vârstă miliardar are 99 de ani și este magnatul american din domeniul asigurărilor, George Joseph.
Mukesh Ambani din India a devenit cea mai bogată persoană din Asia, cu avere de aproximativ 84,5 miliarde de dolari. El ocupă locul 10, devansându-l pe Jack Ma din China, cel care a fost anul trecut cel mai bogat din Asia. Astfel, Jack Ma se clasează acum pe locul 26, în ciuda unei creșteri de aproape 10 miliarde de dolari a averii sale care a ajuns acum la 48,4 miliarde de dolari.
Totuși, dacă este să vorbim în termeni de procente, cel mai mare câștigător provine din China și se numește Zhong Shanshan. 3.345%. Aceasta a fost creșterea averii sale după ce acțiunile companiei de apă îmbuteliată Nongfu Spring, pe care a listat-o toamna trecută la bursa din Hong Kong, au avut un parcurs uluitor. Pur și simplu Zhong Shanshan a crescut de la 2 miliarde de dolari în 2020 la 68,9 miliarde de dolari.
Un alt lucru mai trist de menționat este faptul că, în ultimul an, un număr de douăzeci și trei de miliardari au murit. Printre aceștia se numără elvețianul Benjamin de Rothschild, moștenitorul unei averi istorice în domeniul bancar; magnatul bancar brazilian Joseph Safra și magnatul jocurilor de noroc Sheldon Adelson. De asemenea, la 27 martie, după ce Forbes a finalizat clasamentul din acest an, miliardarul ceh Petr Kellner a murit într-un accident de elicopter în Alaska. Averea sa de 17,5 miliarde de dolari va reveni probabil soției și copiilor săi.
Nu putem încheia fără să-i menționăm și pe cei doi români care ne fac cinste și care sunt incluși în lista miliardarilor lumii: Daniel Dines și Ion Țiriac. În revista Forbes România puteți citi mai multe detalii despre cât de mult au crescut averile celor doi și pe ce loc se situează acum în clasamentul internațional.
Domnilor
A) Către preoţii din toată lumea, cărora le este frică de creştini născuţi din nou, deştepţi, umpluţi cu Plinătatea Dumnezeirii, (nu cu idoli formali, hoţi şi proşti)! De aceea “lupii” îmbrăcaţi în oi” pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea” (Tef.3/4) şi nu vor să înveţe nici ei şi nici pe oameni- macar pocainta de la Patriarhul Iov şi înnoirea de la Patriarhul Nicodim ! “Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploua mântuire.” (Osea 10/12 b) Altfel, vă semnaţi şomajul şi rămâneţi fără averea bisericească, adunată din manipulare, mintire-prostirea amărăştenilor şi care, trebuie, înapoi, la oameni, dată; Dacă nu, Domnul leapădă pe orice popor,” pentru că nu L-au ascultat: de aceea vor rătăci printre neamuri.” (Osea 9/17), căci oamenii nu asculta de DOMNUL dar…, “iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.” (Ioel ¾)
Nu înţelegeţi că orice intra în gura merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15/11-20) 33…” Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”” (Matei 12/33-37)
Pentru bani, nu mai otrăviţi oamenii cu false învăţături şi cârpeli demonice.Nu mai slujiţi şi banul şi altarul. Nu mai puneţi oamenii să se roage la păreţi PICTAŢI, AURIŢI, DAR SURZI ŞI MUŢI” Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6/24)
“Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au falit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
“Şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1/18-32)
Datorită falsei voastre educaţii, miliarde de oameni nu ştiu să se închine Dumnezeului viu, infinit, atotputernic, necartonat, necolorat, necomprimat în obiecte făcute de oameni; Nu ştiu că dincolo nu este ventilator pentru fum de lumânări şi că Lumina lumii este Isus, nu candela sau lumânarea costisitoare de bani. Raiul, Veşnicia,” Cortul lui Dumnezeu cu oamenii” născuţi din nou (Ioan cap 3) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.” (Ap.21/23)…”
Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor.” (Ap 22/5). Dumnezeu ne-a creat nu pentru a pribegi prin lumea faraonică prosti, săraci, innecati şi întunecaţi in formalisme, datini, tradiţii iconate… “Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile () sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor .Şi am zis: “Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Să ia aminte urechea Ta, şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru (…) păcatele făcute de noi împotriva Ta;
Căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. Te-am supărat şi n-am păzit poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: “Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;
Dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.” Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Da astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” ” (Neemia 1/3 b-11)… Cum să n-am fată tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc?”… Le-am zis atunci: “Vedeţi starea nenorocită în care suntem!… (Neemia2/3 b-17)
Komunistii ne-au vandut rusilor, dar Fesenistii ne-au aruncat in tepele korporatiilor globaliste; În ultimii 27 ani, România a pierdut peste UN TRILION de euro, mai mult decât am pierdut in luptele duse de la Ștefan cel Mare până-n ’89
Niciun politician nu răspunde la întrebarea: “Cine conduce România?”. La această întrebare, dar și la altele, a răspuns Directorul Executiv al Instituției ONU pentru Indicele Global al Sustenabilității, Călin Georgescu. Călin Georgescu a elaborat o strategie durabilă pentru România, în 2008, la cererea Guvernului de-atunci, dar proiectul a rămas îngropat.
B )
Salariu minim pe economie si baza de calcul luata de capitalisti, reprezinta o rusine de proportii si o batjocura la adresa poporului. Este o lipsa de respect si onestitate fata de fiinta umana
In toate publicatiile capitaliste, din America si pina in Japonia, se pune intrebarea:”Va duce cresterea salariului minim pe economie la o situatie mai dificila pentru lucratori?” Economistii capitalisti, intr-un cor al mincinosilor, spun, mai direct sau mai voalat:”Noi nu stim!”. Pai si atunci, de ce s-ar lua decizia maririi salariului minim si ce s-ar intimpla daca ar fi chiar mai mic? Nimeni nu raspunde…
La fel, nimeni dintre economstii capitalisti laureati si cu peretii birourilor plini de diploma, nu ne explica de ce trebuie crescut salariu minim pe economie, care va duce in final la o avalansa a preturilor la raft si in final la pierderi pentru lucratori care au un salariu putin marit. Tot ei, nu ne spun nici de ce nu gasesc solutii pentru cresterea puterii de achizitie a lucratorilor, astfel ca in situatia plafonarii salariului minim pe economie, sa se poata produce mai mult si in felul acesta, cu acest salariu stabil, sa se poata cumpara mai multe produse.
Tot acesti raspindaci-economisti capitalisti, nu ne spun de ce americanii au ajuns in sapa de lemn, dupa zeci de ani, in care sindicatele lor au revendicat cresteri salariale si chiar au fost obtinute, in acest moment situatia familiilor americane fiind una dezastruoasa. De ce este o situatie jalnica, dupa atitea mariri succesive de salariu minim? De ce nu traiesc mai bine acesti lucratori cu pregatire scazuta, daca maririle au avut loc permanent?
Acesti mamuti de economisti capitalisti, care pentru o bucata de piine si alte beneficii, nu ne spun nici ce se va intimpla cu cei ce au acum un salariu putin peste potentialul salariu minim pe economie, si care vor fi afectati major de cresterile de preturi, pentru ca salariul lor nu va creste?… Cu alte cuvinte, nimeni nu are nici un raspuns, dar hai sa incercam noi sa descifram enigma si mai ales sa vedem de ce acest capitalism nu ar trebui sa discute de salariu minim pe economie, ca o prosteala de proportii…
In America, se discuta de un salariu minim pe economie de 15$/ora, care va trebui generalizat pina in 2020 si se incearca acreditarea ideii ca acest salariu minim pe economie va reduce masiv oportunitatile de angajare pentru lucratorii cu pregatire inferioara..
Candidatul socialist la Presedentia SUA, Bernie Sanders, spune ca acest salariu minim pe economie, de 15$/ora, este o necesitate si ca va imbunatatii viata familiilor sarace si cu membri mai putin pregatiti profesional si in final va stabiliza economia… Chiar asa de usor sa fie?
Realitatea este ca lucratorii care vor fi afectati major de aceasta marire a salariului minim pe economie, vor fi chiar aceia cu pregatire profesionala inferioara, practice beneficiarii acestei asa zise mariri.
Pentru a justifica acest lucru, este necesara inca o intrebare: Este posibil ca un patron(angajator) sa fie interesat in a platii un lucrator cu pregatire profesionala slaba, 15$/ora, cind acel lucrator are o pregatire de natura sa realizeze un profit de numai 5$/ora? Intrebare grea pe care capitalisti si mai ales politicienii lor, nu vor sa o auda… pentru ca angajarea unui asemenea lucrator ar duce la o pierdere indiscutabila..
Deci, problema nu este salariu minim pe economie intr-o societate putrezita cum este cea capitalista ci, in opinia mea, problema este “necesitatea unui nivel minim de pregatire profesionala al angajatilor potentiali”, care sa poata sa produca peste acest salariu minim, sa creeze profit. Este foarte simplu pentru mizeriile de politicieni capitalisti, sa dea o lege prin care sa mareasca salariu minim pe economie, fara sa tina cont de sectorul privat, pentru ca asa este capitalismul actual, dar este foarte greu pentru statul capitalist, sa ceara un nivel de pregatire profesionala superioara din partea lucratorilor, pentru ca statul capitalist a distrus invatamintul si a creat din el o afacere la indemina unui grup care se imbogateste..
Pai, si atunci statul capitalist ce doreste, sa cistige de doua ori? In primul rind, sa decida un nivel al salariului minim pe economie, care nu este normal pentru o economie de piata, care sa asigure linistea politicienilor si in acelasi timp sa forteze un sector privat capitalist falimentar, sa accepte pierderi, pentru ca statul sa isi poata lua impozitele necesare linistii celor ce dorm in Parlament…
Deci o eventuala crestere a salariului minim pe economie, va avea ca efect o discriminare de proportii impotriva angajarii persoanelor cu pregatire inferioara.
Dar, venind la punctul cel mai critic al problemei, trebuie sa spunem ca segmentul de populatie cu cele mai scazute cunostiinte profesionale sint tinerii, care nu au pregatirea, maturitatea si experienta unor adulti.
Tinerii de culoare, in SUA, nu numai ca se lovesc in mod direct de acest handicap, in conditiile in care ei sint la nivel de zeci de milioane, dar ei nici nu au posibilitatea materiala sa urmeze anumite scoli cu renume, in plus, traind in medii de familie extrem de nocive.
Deci, salariul minim pe economie, nu numai ca discrimineaza muncitorii cu pregatire scazuta, dar este o unealta extrem de efectiva in arsenalul rasismului.
Ceea ce este interesant, este faptul ca nici unul dintre economisti nu pune problema unor programe de pregatire subventionate de stat sau impuse a fi desfasurate de catre marile corporatii multinationale. Nici un economist american nu discuta de posibilitatea tratarii investitorilor de catre organele administratiilor locale, pe mai multe planuri si anume: in plan financiar(capitalul financiar), in planul capitalului social(legatura sistemului de productie cu relatiile interumane din comunitatea unde se afla unitatea economica) si in plan educational(fiecare investitor in zona, sa participe la construirea si finantarea unor procese de pregatire scolara si profesionala a potentialilor lucratori din comunitatea in care aceste mari corporatii isi desfasoara activitatea).
Un alt aspect, demn de luat in seama, este structura productiei si cit de sofisticat este sistemul economic si produsele care se realizeaza in cadrul lui. In acest moment, stim foarte bine ca fabrica mondiala este China, deci in domeniul productiei industriale, discutam de o deplasare a locurilor de munca care necesita pregatire, catre China.
Cu ce mai ramine America? Cu serviciile, care au, in parte, oameni slab pregatiti sau care nu necesita o pregatire profesionala ridicata, cu partea de hitech, care necesita oameni foarte bine pregatiti insa in numar mic, cu constructiile si activitatile in industriile de exploatare a resurselor si turism… Deci o balanta total dezechilibrata care creaza un nivel al inegalitatii extrem de ridicat si o discriminare de proportii…. Adaugind ca factor total destabilizator, lucratorii din sectorul de stat, care au salarii mari si trebuiesc intretinute din taxe…
Putem sa ne punem intrebarea, daca este vorba de incompetenta sau lipsa de respect a economstilor capitalisti fata de populatia apta de munca, faptul ca acesti economisti refuza tratarea celor doua efecte legate de salariu minim pe economie: discriminarea impotriva angajatilor cu pregatire scazuta, care sint in numar din ce in ce mai mare, produsi de un sistem educational capitalist falimentar si o scadere a “costului” discriminarii rasiale, ca o pirghie care urmeaza sa fie folosita pentru justificarea saraciei…
Este o greseala de proportii ca lucratorii sa lupte pentru cresterea salariului minim pe economie, din moment ce in valoare absoluta ei vor cistiga, chiar in cazul acceptarii unui salariu mai mare, din ce in ce mai putin.
Nu se poate discuta de crestere de salariu, in opinia mea, inainte sa se discute de puterea de cumparare in crestere cu acelasi salariu. Este o aberatie sa se discute de cresterau salariului minim si capacitatea din ce in ce mai scazuta de achizitie a unor bunuri cu acelasi salariu, in conditiile in care se produce de catre corporatii, cu tehnologie din ce in ce mai performanta, aceste corporatii au scutiri de taxe, au posibilitatea preferientiala sa primeasca imprumuturi bancare cu dobinzi extrem de mici si chiar zero, au un fond de salarii din ce in ce mai mic, prin trimiterea in somaj a unui numar din ce in ce mai mare de muncitori si asa mai departe.
Solutia este ca aceste corporatii sa mentina salariile si sa duca la o crestere a puterii de cumparare a lucratorului, pentru ca el si familia lui sa simta cu adevarat un nivel de prosperitate.
Nu se va intimpla acest lucru sub nici o forma, in asa zisul capitalism vestic, pentru ca saracia si exploatarea peste limite a fortei de munca, sint pirghiile prin care capitalistii isi pot umple buzunarele… si pot controla lucratorii si viata lor.
Acest sistem este dorit de romani? S-ar putea sa il aiba linga ei si sa nu isi dea seama, dar in acelasi timp, sa demonstreze in marile orase ale tarii cerind:”Vrem o tara ca afara !” O aveti fratilor, deci trebuie gindita o alta lozinca, care sa va faca fericiti pe voi si nu pe cei care va invata aceste lozinci.
In timp ce ungurii si bulgarii au votat impotriva vinzarii pamintului,demolatorii si lichidatorii fostelor CAP-uri,mositi de Iliescu,continua lichidarea multilateral fesenista a pamintului si de sub picioare!
Dupa ce au pus pe chituci industria,cercetarea ,ceapeurile ori iaseurile,ne obliga sa ne vindem si pamintul de sub picioare !
Din cauza legilor timpite,din cauza fiscalitatii si taxelor,din cauza mentinerii salariilor de mizerie ne-a alungat tinerii ,iar pe cei ramasi ii lasa si fara pamintul de sub batatura casei
S-a votat cu fundul: strainii au dreptul sa CUMPERE pamint romanesc ;
Actul oficial care reglementeaza cine si cum are dreptul sa cumpere terenuri este “Legea privind unele masuri de reglementare a vanzarii–cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan de catre persoane fizice”, unul dintre cele mai importante acte normative din anul care a trecut, date fiind consecintele sale.
Legea a fost adoptata de Parlament in decembrie, pe ultima suta de metri, si criticata de altfel din mai multe directii. Opozitia a acuzat ca, folosindu-se de noua lege, strainii ne vor lua tara. “Strainii se pregatesc sa cumpere tot terenul agricol din Romania in 2014. Riscam sa ne transformam intr-o tara care produce alimente pentru 80 de milioane de oameni, dar pe care trebuie sa le cumparam de la straini”, sustinea Elena Udrea. Si producatorii agricoli romani s-au plans de prevederile noii legi, si nu doar de cele referitoare la straini. Pe 7 ianuarie legea, care trebuia sa intre in vigoare la inceputul lui 2014, a fost trimisa la Parlament pentru reexaminare de catre presedintele Basescu. Motivul invocat de seful statului – si in fond adevarata problema a actului normativ – este cine controleaza tranzactiile cu terenuri. Legea infiinteaza in acest scop Autoritatea pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare, care este de fapt fosta Agentie a Domeniilor Statului cu un alt nume. Aceasta va verifica tranzactiile, indiferent ca e vorba de romani sau de straini, le va da sau nu avizul si, foarte important, se va ocupa si cu publicarea ofertelor de vanzare pe site-ul sau. Publicarea e importanta deoarece legea prevede ca la orice tranzactie, afara de cele intre rude pana la gradul trei inclusiv, exista un drept de preemptiune.
Daca nu sunteti familiarizati cu termenul, dreptul de preemptiune este dreptul unei persoane sau institutii de a fi preferata oricarui alt cumparator la vanzarea unui bun. Conform noi legii, au drept de preemptiune la vanzarea unui teren agricol coproprietarii, arendasii, proprietarii vecini, alti agricultori de pe raza localitatii si, in fine, Statul Roman, in aceasta ordine. Pentru ca acestia sa fie informati, primaria trebuie sa afiseze timp de 30 de zile oferta de vanzare iar Autoritatea, pe site-ul sau, la cel mult 3 zile de la primirea ofertei. Daca in termenul de 30 de zile niciunul din preemptori nu-si manifesta intentia de a cumpara terenul, vanzarea e libera. Pe scurt, daca vreti sa stiti ce consateni isi vand terenurile la straini, ar fi bine sa aveti internet si sa dati refresh cat e ziua de lunga la site-ul Autoritatii pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare.
Ministrul Agriculturii Daniel Constantin este ISCARIOTEANUL ROMANIEI ,motivind vinzarea gliei …“Statul nu intentioneaza sa cumpere terenuri agricole
Statul doar a prevazut acest drept pentru a interveni daca situatia o cere. Ma gandesc la situatia in care sa spunem ca am avea foarte multe persoane fizice straine care ar dori sa cumpere terenuri agricole si am ajunge la o suprafata care ar crea probleme in societate, ma refer la sute de mii de hectare.”
Agricultura in Romania e rentabila pentru lumea “buna”,dar este dirijata din dobinzi si legi pentru falimentarea romanilor si cumpararea acesteia de catre straini;
Anul acesta, in ciuda productiei record – cea mai buna din ultimele 4 decenii – fermierii nostri avut profituri foarte mici. Si asta pentru ca, in vreme ce strainii fac agricultura pe suprafete mari, isi asigura recoltele si au acces pe piete de desfacere unde obtin preturi bune, romanii se chinuie inca sa are un petic de pamant cu plugul tras de cai. Ceea ce ar putea insemna ca, odata cu deschiderea pietei terenurilor in 2014, agricultorii romani, cu tehnologie de Evul Mediu, vor trebui sa concureze cu fermierii occidentali si cu metodele lor de productie ultramoderne. Sau sa le vanda pamanturile. In acest conditii, preemptiunea inclusa in noua lege e o vorba in vant, cat timp cei mai multi agricultori romani n-au nici macar Internet pe care sa verifice anunturile de vanzare de pe site-ul Autoritatii in domeniu. Unul din motivele pentru care strainii sunt atrasi de terenurile din Romania e pretul extrem de redus al acestora, mai ales daca comparam si cu calitatea solurilor. Un hectar costa in medie 2.400 de euro in tara noastra, in vreme ce in Slovacia, tara care incearca sa-si inchida piata terenurilor agricole pentru straini, pretul ajunge la 4.000 de euro iar in Polonia la 8.000 de euro. Cat despre tarile din Europa de Vest, aici hectarul de teren arabil poate fi si de zece ori mai scump decat in Romania. La aceasta se adauga si faptul ca atat mana de lucru, cat si carburantul, sunt mai ieftine la noi.
Asa ca adevarata invazie dupa 1 ianuarie 2014 ar putea sa nu fie cea a romanilor in cautare de locuri de munca peste hotare, ci a strainilor dornici sa-si faca exploatari agricole in Romania cat mai sunt inca mici preturile la terenuri. Consecintele nu sunt neaparat negative: cei care-si vand pamanturile ar putea sa se apuce de activitati mai rentabile decat agricultura de subzistenta iar Romania va trece la o agricultura intesiva. E drept, si industrializata.
In concluzie, cea mai buna investitie a anului ar putea fi cea in pamant, daca urmati exemplu fiicei presedintelui, care si-a luat peste 290 de hectare in Calarasi la un pret sub 1.000 de euro pe hectar. Pe care, dat fiind interesul strainilor pentru respectiva zona, n-ar fi de mirare sa le vanda curand si cu triplul acestui pret.
Caracatiţele financiare ale lumii: GOLDMAN SACHS
Cei naivi și proști vor spune că toate acestea sunt niște banale coincidențe
Prin numirea lui Robert Steven Kaplan, în septembrie 2015, la şefia Fed Dallas, Goldman Sachs urcă la un număr de trei foşti angajaţi care au ajuns la conducerea băncii centrale a SUA. Un bancher „educat” la colosalul grup financiar Goldman Sachs, una dintre cele mai blamate bănci de pe Wall Street, intră în lotul guvernatorilor celei mai puternice bănci centrale din lume.
Printre poveştile mai mult sau mai puţin apocaliptice despre criza monetară din lumea emergentă, despre problema datoriei americane în continuă creştere şi despre bailout-ul (scăpare dintr-o situaţie financiară dificilă, n.r.) Greciei, în presa internaţională s-a strecurat o veste de rutină: Robert Steven Kaplan, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs Group, va deveni preşedintele Rezervei Federale Dallas.
Kaplan întregeşte o constelaţie de bancheri şi „tehnocraţi” rodaţi la Goldman Sachs sau care lucrează sau au lucrat la banca americană şi care au ajuns la conducerea unor instituţii importante pentru economia lumii sau la guvernarea unor economii mari. Goldman Sachs este instituţia financiară care, prin tranzacţii complexe, a „ajutat” Grecia să ascundă valoarea reală a datoriilor sale, pentru a se încadra în normele Uniunii Europene.
Dintr-un colţ mai întunecat al lumii financiare, un alt gigant, BlackRock, una dintre cele mai mari firme de asset management (gestionarea activelor, n.r.) din lume şi eminenţa cenuşie ashadow banking-ului (activitate bancară paralelă, n.r.) mondial, administrează active de 4.700 miliarde dolari. Platformele sale jonglează cu 5% din toate activele financiare ale lumii. Interesele BlackRock depăşesc achiziţia şi administrarea de acţiuni și obligaţiuni. Fondul consiliază băncile centrale, ministerele de finanţe, investitorii mari, cum sunt fondurile de stat, fondurile de pensii, companiile de asigurări şi fundaţiile. Cam tot ce poate mişca în lumea financiară trece prin plasa BlackRock iar, în centrul plasei, stă un nume – Larry Fink.
Constelaţia Goldman Sachs
Vorbind de nume, Goldman Sachs iese cu mai multe în evidenţă. Cel mai cunoscut este poate Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE). El a fost director general al Goldman Sachs International. Draghi – care la BCE supraveghează programul masiv de stimulare economică, prin care instituţia printează bani pentru a cumpăra active, aşa cum a făcut Fed – a mai fost director general la Banca Mondială şi guvernator al Băncii Italiei. Italia este una dintre ţările europene cu cele mai mari datorii şi membru al Zonei euro.
Un alt nume cunoscut din „portofoliul” Goldman Sachs este Otmar Issing, fost membru în boardul Bundesbank şi BCE. Acum el este consilier al băncii americane. Issing este unul dintre arhitecţii euro.
Mario Monti este o altă stea strălucitoare a constelaţiei Goldman. Unul dintre cei mai eminenţi economişti italieni, Monti şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei în mediul academic. După ce premierul Berlusconi l-a trimis comisar la Comisia Europeană, Goldman Sachs a început să fie interesată de el, după cum scrie The Independent. Monti a fost mai întâi comisar pentru piaţa internă, apoi comisar pentru competiţie, supraveghind fuziunile şi achiziţiile finanţate de Goldman sau pentru care banca era consilier. Când Berlusconi a căzut din graţiile liderilor Zonei euro, Monti a fost numit (nu ales) premier al Italiei. „Tehnocratul” este acum consilier de top al Goldman.
„Tehnocratul” Lucas Papademos a fost guvernatorul băncii centrale a Greciei,vicepreşedintele BCE şi, în cele din urmă, premier al Greciei. El a lucrat cu Goldman când Grecia încerca să-şi reducă artificial datoria, pentru a se încadra în regulile UE. Grecia s-a ales din aceste tranzacţii cu o criză a datoriilor, iar Goldman, cu un profit de 600 de milioane de euro.
Petros Christodoulou a fost directorul general al Agenţiei pentru Administrarea Datoriei Publice din Grecia, instituţie cu rol important în bailout-urile ţării, iar acum este director de top la National Bank of Greece. Christodoulou şi-a început cariera la Goldman.
Antonio Borges, care a condus până în 2011 departamentul european al Fondului Monetar Internaţional (FMI), a fost vicepreşedintele Goldman Sachs International. Borges a plecat subit de la FMI, după ce a declarat că este posibil ca fondul să intervină pe piaţa obligaţiunilor, pentru a reclădi încrederea în Spania şi Italia. El ocupa funcţia la FMI de mai puţin de un an, iar intervenţia sa a fost considerată o gafă.
Guvernatorul Băncii Angliei, canadianul Mark Carney, a lucrat la Goldman Sachs.
Acestea sunt doar câteva dintre stelele care strălucesc pe cerul lumii financiare şi au avut sau au legături cu Goldman Sachs.
Kaplan vine la Fed Dallas când banca centrală a Americii se pregăteşte să ridice, după o pauză de aproape un deceniu, dobânzile de referinţă. El îl înlocuieşte pe Richard Fisher, oficialul de la Fed care s-a remarcat cel mai mult prin criticile aduse politicii instituţiei de a ţine foarte jos dobânzile.
Afacerile Goldman Sachs în România
După cum scria Ziarul Financiar, în România, numele Goldman Sachs este legat de dosarul controversat al privatizării Romtelecom, în care banca americană a primit de la Fondul Proprietăţii de Stat comisioane de 8,4 milioane de dolari pentru rolul de consultant. De asemenea, Goldman face parte – alături de Erste, BCR şi Raiffeisen Capital & Investment – din sindicatul care a intermediat listarea din noiembrie 2013, la Londra şi Bucureşti, a Romgaz. Guvernul a vândut acţiuni la Romgaz, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul programului standby cu FMI şi Uniunea Europeană.
Preşedintele de atunci al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Dan Radu Ruşanu, a declarant, în noiembrie 2013, că firmele consultante responsabile cu IPO-ul Romgaz au evaluat greşit oferta, astfel încât aceasta să fie ieftină. El a mai spus că firmele consultante au făcut presiuni asupra ASF să extindă pe cât posibil alocarea GDR-urilor (titlurile prin care Romgaz a fost listată la Londra, n.r.) şi că consorţiul condus de Goldman Sachs nu a fost unul serios, pentru că nu a maximizat profitul statului.
Marile scandaluri în care Goldman Sachs a fost implicată
1. Criza europeană a datoriilor: banca ar fi ajutat guvernul elen să ascundă dimensiunea uriaşă a datoriilor acumulate.
2. Obligaţiunile emise de California: angajaţii băncii şi-ar fi sfătuit o serie de clienţi să recurgă la diverse inginerii financiare ce aveau să le sporească câştigurile din vânzarea obligaţiunilor.
3. Insider Trading (acțiunea prin care unii bancheri/brokeri/contabili profită de informaţiile pe care le dețin în avans, despre rezultatele financiare ale unor societăți): Rajat Gupta, Robert Freeman sau David Brown sunt doar câţiva din angajaţii băncii acuzaţi de insider trading. Aceştia au câştigat sume considerabile de pe urma tranzacţiilor bazate pe informaţii privilegiate.
4. Ajutorul acordat AIG (American International Group): banca ar fi primit miliarde de dolari, în contextul sprijinului acordat colosului financiar american.
5. Abacus: banca a fost acuzată oficial că nu a declarat autorităţii americane de supraveghere a pieţei de capital o serie de informaţii legate de obligaţiuni garantate prin creanţe, ce au cauzat pierderi unora dintre clienţii băncii.
BlackRock – puterea mondială secretă
Despre BlackRock, demonul din lumea neagră ashadow banking-ului care sperie autorităţile americane, scrie corespondentul financiar din New York al Deutsche Welle, Heike Buchter. Ea a recunoscut că numele a început să-i atragă atenţia recent. „Bancherii au început să vorbească despre el. Analizau portofoliile băncii centrale şi numele Larry Fink (director executiv al BlackRock) tot apărea”, spune jurnalista.
Numele BlackRock a început să apară peste tot după căderea Lehman Brothers, iar subiectul BlackRock a devenit ca o obsesie pentru Buchter. Ea a scris şi o carte despre masivul fond american. Autoarea îşi aminteşte un prânz cu un om din interior, care i-a cerut, pe jumătate glumind, să vorbească încet. Era îngrijorat că cineva de la BlackRock s-ar putea ascunde în bucătărie, pentru a scuipa în supă. Primul capitol al cărţii lui Buchter se numeşte „Cea mai puternică companie de care nimeni n-a auzit”.
„BlackRock consiliază bănci centrale, ministere de finanţe, investitori mari precum fonduri de stat, fonduri de pensii, companii de asigurări şi fundaţii. BlackRock este implicat în aproape orice înseamnă piaţă financiară”, a mai adăugat Buchter.
Jonglând cu acţiuni şi obligaţiuni, fondul investeşte în diverse firme din întreaga lume.
Din presupusul sediu din Midtown Manhattan, managerii săi trag sfori peste tot în lume. Pe lângă participaţii în marile bănci americane, BlackRock controlează pachete semnificative de acţiuni la producători de armament şi la companii mari de petrol şi gaze naturale. De asemenea, BlackRock este cel mai mare investitor de pe bursa de la Frankfurt.
Mărimea proprietăților deţinute de BlackRock conferă acestui fond potenţialul de a înclina balanţa puterii.
„În aceste zile, să deţii 4-5-6% din acţiunile unei companii înseamnă că eşti cineva. Poţi suna oricând şi şeful companiei va vorbi cu tine.” Fie că este vorba de producţia de maşini din Germania, fie de cea de minereu de fier din America de Sud, de găsirea de medicamente noi în SUA sau de mine de aur în Africa, fondurile BlackRock profită. Compania poate ajunge în ipostaza de a fi şi cel mai mare acţionar al unei companii şi cel mai mare creditor al acesteia.
După ce şi-a ruinat fostul angajator, Fink şi echipa sa specializată pe evaluarea activelor financiare complexe de tipul mortgage backed securities (ipoteci asiguratorii, n.r.) au făcut din BlackRock, în doar trei decenii, unul dintre cele mai puternice imperii de pe Wall Street. Criza financiară care a urmat în SUA i-au ajutat mult. Ei au ajuns să fie cunoscuţi drept „vânătorii de fantome de pe Wall Street”. În timpul crizei, Fink şi Secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, au comunicat atât de mult, încât au ajuns să-şi vorbească pe numele mic. BlackRock nu este străin nici de criza din Grecia.
Familia Goldman Sachs: Reţeaua
Goldman Sachs, „sepia-vampir” ale cărei tentacule adulmecă orice potenţială sursă de profit.
Goldman Sachs, „templu al banilor”, unde bonusurile anuale sunt religia neoficială, ce câştigă tot mai mulţi adepţi.
Goldman Sachs, „chintesenţă a finanţelor mondiale evreieşti”.
Sunt nenumărate modalităţile în care a fost descrisă această uriaşă bancă, care a depăşit de mult rolul de administrator al unor sume de bani. Este o imensă bancă a cărei sete pentru profit a devenit emblematică pentru sistemul financiar mondial. Reţeta secretă a succesului băncii: modul unic, imposibil de replicat, în care a înţeles să jongleze cu finanţele.
De la banca mică, fondată în 1869 de Marcus Goldman, până la gigantul crizei financiare de la începutul acestui secol, condus de Lloyd Blankfein, Goldman Sachs a reuşit să depăşească toate perioadele dificile din istoria finanţelor şi să mai facă şi profit întărindu-se continuu. Cei care au urcat treptele ierarhiei interne şi care au învăţat să mânuiască banii în „the Goldman way” au atras constant atenţia marilor instituţii financiare ale lumii. Încet, dar sigur, banca s-a transformat într-o veritabilă pepinieră ce a exportat constant bancheri pentru mari instituţii financiare internaţionale, fie ele publice sau private.
Această veritabilă reţea de „foşti angajaţi Goldman” a căpătat de-a lungul timpului o influenţă imensă pe scena finanţelor internaţionale, alimentată de munţii de bani pe care firma îi generează şi astăzi. Aproape indiferent de ţara despre care se face vorbire, se vor găsi angajaţi ai băncii, foşti sau actuali, în poziţii-cheie.
Income Magazine a prezentat o serie de figuri legendare ale băncii, care şi-au pus amprenta asupra istoriei zbuciumatei scene a finanţelor mondiale.
„Hank” Paulson
Fost preşedinte şi CEO al Goldman Sachs, Henry Merritt „Hank” Paulson Jr. a devenit cel de-al 74-lea Secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, în iunie 2006. S-a făcut remarcat în timpul mandatului printr-o serie de măsuri şi declaraţii ce aveau să devină emblematice pentru perioada crizei economice şi financiare. Astfel, în aprilie 2007, Paulson declara că piaţa imobiliară şi-a atins punctul minim de scădere, însă economia este „foarte sănătoasă”. Un an mai târziu, în iulie 2008, Paulson asigura publicul american că sistemul bancar este „sigur”, iar autorităţile de supraveghere deţin controlul asupra situaţiei.
Simbolică pentru mandatul său rămâne tranşarea problemelor legate de Lehman Brothers. Astfel, atât Paulson, cât şi Timothy Geithner, pe-atunci preşedinte al Federal Reserve Bank of New York, au refuzat să ofere sprijin gigantului britanic Barclays, care vroia să cumpere Lehman. Aceştia au pus presiune asupra conducerii băncii, pentru a cere falimentul, deoarece considerau că efectele nu vor fi sistemice. Falimentul băncii a creat panică în piaţă şi a afectat serios celelalte bănci de investiţii, în contextul în care clienţii acestora au vrut să-şi lichideze poziţiile.
Un alt episod pentru care Paulson va rămâne unul dintre personajele emblematice ale crizei financiare este cererea adresată guvernului SUA de a aloca sute de miliarde de dolari pentru curăţarea bilanţurilor băncii. Documente publicate ulterior arată că Paulson i-a forţat pe bancherii americani să accepte sprijinul acordat de guvern, „fie că le place sau nu”.
Revista Time a vrut să-l numească în 2008 pe Paulson „Personalitatea anului”, considerând că, „deşi este groaznic în a explica alegerile pe care le-a făcut, nu există opţiuni mai bune pe care să le fi avut la îndemână”.
Mario Draghi
Fost guvernator al băncii centrale a Italiei şi, în prezent, preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi a deţinut poziţia de vicepreşedinte şi director al Goldman Sachs International, până în 2005. Ca mulţi dintre colegii săi de top de la Goldman Sachs, Draghi a ocupat funcţii în cele mai importante instituţii financiare mondiale. Astfel, acesta a fost membru în conducerea Băncii Mondiale, după care a preluat şefia Bank of Italy. A făcut parte din Consiliul de guvernare al Băncii Centrale Europene şi a fost membru al Comitetului director în cadrul Băncii Internaţionale a Reglementelor. De asemenea, face parte din consiliul guvernatorilor din cadrul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi al Băncii Asiatice pentru Dezvoltare.
La finele lunii iulie anul trecut, autoritatea internă de supraveghere a Uniunii Europene a lansat o investigaţie în centrul căreia se află Draghi şi care se referă la un posibil conflict de interese.
Reprezentanţii Corporate Europe Observatory l-au acuzat pe Draghi de lipsă a independenţei faţă de poziţia ocupată, în contextul în care acesta este membru al Grupului celor 30, ce reuneşte mai mulţi lideri din finanţele mondiale. G30 include membri ai autorităţilor de supraveghere, şefi ai unor importante bănci şi persoane din mediul academic.
În ceea ce priveşte mandatul deţinut acum, de acesta se leagă supravegherea programului de 489 miliarde euro, pe trei ani, destinat finanţării băncilor europene, similar cu cel iniţiat de Paulson.
Lucas Papademos
Guvernator al Băncii Centrale a Greciei şi prim-ministru al statului elen între 2011 şi 2012, Papademos este un mai vechi angajat al Goldman Sachs. În timpul mandatului de guvernator al Băncii Centrale, Papademos a luat parte la procesul de trecere de la drahmă la euro. Cel mai controversat episod al carierei sale rămâne cel referitor la afacerile cu produse derivate, din timpul mandatului său de guvernator. Acestea au permis statului grec să ascundă adevărata mărime a datoriilor publice. Şi, ca pură coincidenţă, Petros Christodoulou, şeful agenţiei de administrare a datoriei publice a Eladei, şi-a început cariera de finanţist tot în cadrul Goldman Sachs.
Astfel, Goldman Sachs a aranjat o serie de tranzacţii swap ce permiteau Greciei să împrumute un miliard de euro fară ca acest lucru să se reflecte în datoria publică. În timp ce aranja aceste operaţiuni, Goldman s-a asigurat împotriva riscului de neplată a datoriilor de către statul elen. În cele din urmă, banca de investiţii a vândut tranzacţiile swap Băncii Centrale a Greciei.
Şi alte state, precum Italia, au folosit astfel de metode pentru micşorarea datoriei publice.
Romano Prodi
Preşedinte al Comisiei Europene şi prim-ministru al Italiei, Romano Prodi a fost consultant al Goldman Sachs, poziţie la care a renunţat doar în perioada mandatului de premier. Numele lui Prodi este legat de controversata fuziune Siemens-Italtel, din anii ʼ90. Compania italiană de telefonie a fost privatizată de guvern, iar gigantul Siemens era interesat de preluarea acesteia. La cârma holdingului de stat însărcinat cu privatizarea Italtel şi denumit IRI se afla, la acea vreme, Romano Prodi. În urma unor investigaţii ample, procurorii au găsit probe care indicau că 400 de milioane de euro au fost plătiţi pentru ca afacerea să reuşească. În cadrul investigaţiei a fost identificată o plată de 10 milioane de mărci germane, făcută într-un cont Goldman Sachs.
Ancheta a luat urma acestor operaţiuni şi o percheziţie făcută la sediul din Milano al băncii avea să scoată la suprafaţă documente care făceau legătura între sumele plătite de Siemens şi Prodi.
Procurorii au ţinut să sublinieze după aceea că Prodi nu face obiectul anchetei lor, însă analizează plăţile primite de el din partea Goldman Sachs. Acesta primise 1,4 milioane de lire sterline în perioada 1990-1993, printr-o companie italiană de consultanţă.
O altă serie de acuzaţii vizează vânzarea de către Prodi a unor proprietăţi de stat la sume sub preţul pieţei. Cea mai controversată astfel de acţiune vizează un producător alimentar, achiziţionat de grupul Unilever. Goldman Sachs a fost banca prin care tranzacţia respectivă s-a realizat.
Mario Monti
Ministru al economiei şi actualmente premier al Italiei, Mario Monti a fost consilier al Goldman Sachs, dar şi al gigantului Coca-Cola. Monti este unul dintre cei mai mari economişti ai Italiei, în contextul în care şi-a petrecut o mare parte a carierei în mediul academic. Silvio Berlusconi l-a propulsat în cadrul Comisiei Europene, în 1995, moment în care Goldman Sachs a început să fie interesată de strălucitul economist. Mai întâi comisar pentru pieţele interne şi apoi însărcinat cu portofoliul concurenţei, acesta avea poziţia perfectă pentru a anula sau aproba fuziunile şi achiziţiile de care se ocupau bancherii de la Goldman.
În acest context, numirea în poziţia de consilier pare un gest firesc.
Cei peste 20 de consilieri ai băncii fac lobby pentru diversele interese ale Goldman, scena politică europeană fiind prima vizată.
Robert Zoellick
Secretar adjunct de stat şi preşedinte al Băncii Mondiale, Zoellick a avut o lungă relaţie cu Goldman Sachs. Acesta a fost vicepreşedinte al Goldman Sachs Group, pentru ca mai apoi să preia funcţia de preşedinte al Comitetului de consilieri internaţionali ai băncii.
Numirea lui Zoellick la şefia Băncii Mondiale, având în vedere pedigriul său marca Goldman Sachs, a ridicat câteva semne de întrebare în acel moment. Astfel, un oficial UE declara pentru New York Times, sub anonimat, că „Reţeaua Goldman este una foarte restrânsă. Deşi Zoellick este nou în familia Goldman, are un viitor strălucit în faţă, având în vedere că Paulson l-a recrutat pentru această poziţie. Şi, dacă vom analiza cercul restrâns de persoane promovate de administraţia Bush şi privite cu ochi buni de Europa atunci vom vedea că Zoellick se integrează perfect în acest tablou”.
De mandatul lui Zoellick la şefia Băncii Mondiale se leagă o serie de ajutoare financiare substanţiale acordate mai multor state, pentru a face faţă efectelor crizei economice şi financiare, dar şi o serie de reforme implementate în interiorul băncii, pentru a creşte influenţa economiilor emergente în structura de vot a instituției.
Lloyd Blankfein
„Prinţul casino-capitalismului”, cum a fost denumit de o jurnalistă americancă, şi actualul şef al Goldman Sachs.
Născut într-o familie săracă de evrei din Bronx, Blankfein ilustrează perfect istoria fondatorului băncii, Marcus Goldman. Ambiţios, acesta a urcat toate treptele ierarhiei, până la cea mai de sus. La 13 ani şi-a luat prima slujbă. „Îmi aduc aminte cum mergeam printre tribune, cărând lada cu băuturi răcoritoare. La un moment dat, cineva mi-a cerut un suc. Era la câteva rânduri distanţă şi lada pe care o căram era foarte grea. Mi-am dat seama în acel moment că va trebui să car lada aceea câteva rânduri mai sus, pentru câţiva bănuţi. Ia ghiciţi, ce am făcut? Am luat lada aia cu sucuri şi am mers până acolo sus, pentru a câştiga acei câţiva bănuţi”, povestea şeful Goldman Sachs.
În 2006, Blankfein a încasat un bonus de 54,4 milioane de dolari, cel mai mare de pe Wall Street. Îl merita? Cu siguranţă! Banca raportase un profit net anual de 9,5 miliarde de dolari.
„Am fost invizibil în cadrul băncii cam 24 de ani din cei 27 petrecuţi în sânul ei. Aşa că nu e ca şi cum am cerut să fiu preşedintele Goldman Sachs”, spunea cinic Blankfein.
Să ajungi şeful acestei bănci e o probă mai solicitantă decât maratonul, mai complicată decât plănuirea unei misiuni pe Lună şi mai dificilă ca o problemă foarte complicată de matematică. Dacă vă veţi uita atent la feţele celor care au condus de-a lungul timpului banca, nu prea veţi găsi trăsături care să ilustreze mila, bunătatea sau compasiunea. E un joc pe bani şi e cel mai dur din lume.
În final merită să ne amintim că „BANUL ESTE OCHIUL DIAVOLULUI”.
Citiți și:
Europa a ajuns să se jefuiască pe ea însăşi. Marile bănci și UE îndeamnă țările să facă împrumuturi păguboase pentru programe de dezvoltare
Cea mai mare bancă europeană, Deutsche Bank, se întreabă dacă nu cumva se fac pregătiri pentru o prăbușire economică… «controlată»
Valoarea netă a Băncii Federal Reserve s-a prăbușit cu 33% în doar două săptămâni, la începutul acestui an!
SISTEMULUI COLONIAL din ROMÂNIA mosit de Iliescu si clica lui,este PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI COLONIAL intronat DE NOUA ORDINE MONDIALĂ
În cîţiva ani, industria existentă a fost demolată şi nimic nu s-a pus în loc. Agricultura a fost desfiinţată şi România, una dintre ţările cu pămînturile cele mai bune din Europa, trăieşte din importuri masive de produse agroalimentare. Sistemul energetic a fost dezmembrat
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU
Încă nu v-aţi convins că acest om, Isărescu, nu reprezintă interesele voastre,domnilor romani?Că acest om este în stare să vă vândă în avantajul marilor finanţişti din întreaga lume? Nu vă simţiţi încă înşelaţi şi amanetaţi, atât voi cât şi familiile voastre?
În fine, Mugur Isărescu a devenit iar guvernatorul BNR. Geniul finanţelor româneşti, ultima speranţă pentru mulţi români de rând, care au pierdut bani în urma fraudelor bancare sau a falimentelor unor bănci, care toate operează sub instrucţiunile, sub condiţiile impuse de atotputernica Bancă Naţională Română.
Băncile care au fugit cu agoniseala de o viaţă a cetăţenilor români, bănci care au operat sub tutela BNR: Bancorex, Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor, Banca de Scont. Devalizare sub tutela BNR. L-a tras cineva vreodată la răspundere pe acest om Isărescu pentru că a permis acelor bănci să opereze în România? Şi-a asumat vreodată un minim de responsabilitate pentru ce s-a întâmplat?
Niciodată ce a plecat din Banca Naţională Română , atât pe uşă cât şi prin fax sau telefon, nu a fost spre binele românilor, şi asta încă de la înfiinţarea acestei instituţii. Ba mai mult decât atât a fost în detrimentul lor, făcându-i sclavi în propria lor ţară încă din 1880.
Câţi dintre dumneavoastră ştiu că o bună parte din banii de la Fondul Monetar Internaţional au plecat tot înspre băncile din România? Cum este posibil aşa ceva? Din cauza măsurilor impuse de FMI în urma împrumutului, românii sunt sacrificaţi pentru niste bani care pleacă tot spre bănci?!!! Cât o să mai acceptaţi aşa ceva?
Oricum dacă nu ar fi fost Mugur Isărescu să fiţi siguri că în locul lui ar fi fost altcineva care ar fi procedat la fel ca amintitul.
Mugur Isărescu a condus Comisia guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. După rezultatele acestei comisii putem spune că a fost vorba mai curând de o asigurare în continuare a conspirării acestor fonduri decât de o recuperare.
În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, apoi este ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie.
La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României. Concomitent a candidat ca independent susţinut de alianţa CDR 2000 şi la funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000.
Isărescu susţine politica salariilor mici în România o politică impusă de guvernatorul Mugur Isărescu prin care sunt favorizate interesele capitalului străin.
Cum ţine Isărescu economia blocată
http://dantanasescu.ro/…/cum-tine-isarescu-economia-blocata…
Ce nu vă spune mass-media aservită oligarhiei financiare
Care este adevăratul pericol al eliminării totale a banilor lichizi ? Vom fi total controlaţi! Dispariţia totală a banilor lichizi va însemna sclavie totală faţă de bănci
Sistemul bancar produce bani din nimic. Procesul este cea mai uluitoare scamatorie care a fost vreodată inventată. Dacă vreți să fiți sclavii băncilor (a se citi, Noul Guven Mondial – Bancherii lumii) , atunci lăsați bancherii să creeze banii și să controleze creditul.
Sir Josiah Stamp,Director al Bank Of England în perioada 1928 – 1941
Oligarhia financiară reprezintă un grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat.
Crearea Federal de Rezerve SUA a fost importantă pentru capitalul englez ce a decis să câștige controlul financiar asupra lumii. De acest lucru s-au ocupat clanurile financiare din SUA de pe Wall-Street. Această Oligarhia financiară asupra lumii, au provocat crize, au finanțat războaie și revoluții, care în cele din urmă a condus lumea la un regim imperialist al imperiului Anglo-american.
Cu ajutorul Marii Depresiuni din 1929-1933 bancherii au reușit să instituie un control strict asupra proceselor globale, nu numai financiare, ci și politice. Această Oligarhie financiară conduc industriile high-tech,diverse structuri supranaționale de coordonare și management, clanurile sunt reprezentate în toate structurile gen UE.
Cât privește primul și al doilea Război Mondial, putem spune că familia Rockefeller și Rothschild au ajutat Germania,practic, au lucrat pentru anglo – americani,prin intermediul corporațiilor lui Rothschild. Principala sarcină a elitei financiare globale este menținerea la putere și privilegiilor.
Este destul de clar că comunitatea internațională este, în primul rând, de partea de sus a clasei mondiale (Oligarhia financiară). Sistemul Federal de Rezerve SUA a devenit clubul bancherilor anglo – americani , care și-au stabilit scop de a distruge lumea. Acum Rusia, în general , nu joacă nici un rol. Este o bucățică grasă, partea leului pentru diferite grupuri de capital la nivel mondial.
Reprezentanții lobby-ului petrolier din SUA și Israel Rothschild și Rockefeller au nevoie de un război mondial provocând creșterea prețului la petrol, de la care ar putea beneficia monopolurile petroliere americane. Astazi, pe langa mari concerne preponderent de armament (Lockheed Martin, Boeing, McDonnell Douglas sau Northrop Grumman), sunt si companii ce produc tehnologii de varf pentru acestea (General Electric, Honeywell, IBM etc.) sau care asigura infrastructura necesara armatei (aprovizionare, alimentare cu combustibil, constructii, etc.). Una din cele mai cunoscute este Halliburton-Group, al carui presedinte intre 1995 si 2000 a fost fostul vicepresedinte Richard Cheney. De pilda compania Brown & Root, filiala a lui Halliburton, a construit in Kosovo baza Camp Bondsteal , cea mai mare din cele 800 de baze americane in intreaga lume. Brown & Root este totodata si umbrela unor firme, ca DynCorp (Reston – Virginia) sau Blackwater. Un alt stalp al complexului militar-industrial este cercetarea stiintifica. De la proiectul Manhattan de construire a bombei atomice si pana la introducerea Internet-ului, cercetarea de varf a fost tot mai militarizata. Massachussets Institute of Technology sau Johns-Hopkins University din Baltimore efectueaza cercetari de miliarde de dolari pentru Pentagon. Toate universitatile lupta pentru a obtine bani de cercetare din aceasta sursa bogata.
Functionarea politica a complexului militar-industrial se obtine prin finantarea campaniilor electorale si a unei armate de lobby-sti, formati in buna parte din fosti ofiteri. Intrucat contractele de inarmare se fac deseori fara a fi declarate si impozitate. Multi critici vad de aceea intregul complex drept un biotop favorabil intrigilor, falsurilor si manipularilor.
Pe deoparte, domneste un larg consens public ca Statele Unite trebuie mentinute cu orice pret in fruntea marilor puteri militare ale lumii. Pe de alta parte, sunt nenumarati membri ai Congresului care nu au o preocupare mai mare decat ca in circumscriptia lor electorala sa curga cati mai multi bani pentru armament.
Bugetul oficial al apararii pe anul fiscal 2008 se ridica la 481 miliarde dolari, plus 142 miliarde pentru razboaiele din Irak si Afganistan. Dar cheltuieli legate de inarmare sunt ascunse si in bugetele altor ministere, ca de pilda cercetarea in armamentul nuclear – in cel al ministerului energiei. Mai sunt si cheltuieli ce sunt secrete din motive de securitate, ca de pilda bugetul serviciilor secrete. SUA nu va renunța la statutul de cea mai puternică națiune. Războiul este cel mai profitabil.Verificați cine a finanțat ascensiunea lui Hitler și revoluțiile comuniste din secolul trecut. Căderea statelor comuniste din Europa de Est a dat SUA o gură de oxigen de 20 de ani.
Se duce o luptă intensă pentru reducerea populației planetei și a sporului demografic.Prin alimentație bogată în E-uri, prin vaccinuri, prin bombardarea pshihică și psihotronică a populației, prin sărăcie și foamete, prin adăugarea de aluminu și clor în apă pentru a o face potabilă, prin Codex Alimentarius, prin încurajarea pornografiei și a homosexualității. Un nou război mondial nu ar fi decât un act care se joacă acum dintr-o piesă mai amplă și care se numește Noua ordine Mondială. Complexul Militar Industrial American are 27 de milioane de angajați.
POLITICILE FRICII in noua ordine mondiala-Complexul militaro-industrial si PAX AMERICANA: razboiul e pace si tortura
Tehnicile de exploatare a fricilor si temerilor
Tacticile de inspaimantare sunt acele tehnici care permit obtinerea unui raspuns favorabil de la cineva (persoane particulare, grupuri de indivizi sau chiar o intreaga societate) prin intermediul constrângerii, exploatand temerile acestuia.
Publicul sau persoana in cauza va folosi apoi propria logica pentru a trage concluziile, evident, negative (“valeu, daca nu raspundem favorabil atunci iata ce grozavie se va intampla”). Acest lucru este foarte periculos, pentru ca oamenii se incred, de multe ori, in propria lor logica gresita – pentru ca simtim ca putem avea încredere în propriile noastre decizii (pur si simplu pentru ca ele ne apartin).
Aceste tehnici au insa rezultate in viata reala, si inca in foarte multe cazuri, poate pentru ca, in general, oamenilor le este mai usor sa isi imagineze detaliile sângeroase ale consecintelor teribile prezentate decât sa rationeze in ceea ce priveste potentialul real al amenintarii extreme care le este prezentata (“bine, bine, dar este oare o asemenea catastrofa extraordinara cu adevarat posibila?).
Posibilitatea unui razboi nuclear in plin razboi rece cu rusii, în anii ’50, a determinat milioane de americani sa cheltuiasca peste 20.000 de dolari pentru un adapost nuclear personal, in curte, in care ar fi putut “supravietui” unui razboi nuclear (si eventual si lungii ierni nucleare care ar fi urmat :)). Ca banii ar fi putut avea o utilizare mai buna si imediata pentru a ajuta familia credem ca este evident pentru toata lumea, chiar daca noi nu suntem americani (cheltuieli medicale, de scolarizare sau orice altceva in acest sens).
Sau, ca exemplu ceva mai recent, panica fabricata de OMS (si propagata cu mare zel si la noi) in ceea ce priveste noile gripe: aviara, N1H1 etc…cand, pe de o parte, se vehiculau in mod irational si alarmist cifre de zeci si zeci de milioane de potentiale decese la nivel global in timp ce, pe de alta parte, se oferea solutia comoda, ieftina si rapida a vaccinului – solutie atat de draga, ne aducem aminte, domnului Streinu Cercel.
De altfel, aceasta este miza politicilor fricii: conditionarea oamenilor pentru a ii determina sa accepte solutiile “comode” ale renuntarii la libertatile civile si la propriul discernamant pentru a tari in societati orwelliene in care codul moral e rasturnat: pacea se obtine prin razboi, libertatea prin instaurarea regimului politienesc al supravegherii neincetate, iar securitatea oamenilor se asigura prin torturarea experimentala a suspectilor.
Expansionismului global occidental, condus de corporatiștii Complexului Militar Industrial, preluând comenzile de la Kissinger, Brzezinski și Consiliul Relațiilor Externe.
Neoconii din Congres și Casa Albă au obiectivele reale ale planurilor lor de a distruge SUA și economia Statelor Unite (precum și a Europei) în scopul de a suprima suveranitatea națională a oricărui stat în favoarea creșterii controlului marilor corporații bancare sau energetice. Goldman Sachs are o influență tot mai mare și foarte nesănătoasă în SUA și UE.
Sistemul bancar nu se prăbuşeşte niciodată şi nici nu are cum să se prăbuşească pentru că el creează şi manipulează banii. Tot ce face sistemul bancar este să dea credite masiv, după care să retragă banii din circulaţie şi să sisteze creditarea ulterioară, fapt ce duce ca persoane fizice, companii, state şi naţiuni întregi să intre în faliment. După care toţi aceştia sunt puşi să plătească din propria muncă şi prin cedarea proprietăţilor pe care le deţin.
Se vorbeşte mult de crize economice, de zona euro, de datoriile suverane, despre cipuri RFID şi despre cât de ticălos este actualul sistem financiar, care trebuie neapărat schimbat. Dar puţini sunt cei care realizează că, pe furiş, ne îndreptăm spre ceva mult mai ticălos şi mai nociv pentru umanitate: dispariţia banilor lichizi.
Treptat, se doreşte o trecere totală şi definitivă de la banii actuali de hârtie, plastic sau metal, la banii electronici, folosiţi şi în prezent în tranzacţiile financiare cu carduri, online, prin SMS etc.
Unul din pretexte este acela al eliminării evaziunii fiscale şi al tranzacţiilor ilicite, folosite de crima organizată sau terorişti. În Statele Unite, deja, de la o anumită sumă, orice plată cash este automat luată în vizor de FBI ca fiind suspectă. Chiar şi în Bulgaria, plăţile în numerar mai mari de 1.500 de euro au fost interzise. Pe de altă parte, oamenii sunt încurajaţi în mod constant să facă plăţi cu cardul, printr-o publcitate tot mai agresivă, iar unele firme oferă angajaţilor plata salariilor doar pe card.
Cred că nu trebuie să fii un expert în economie şi un geniu ca să îţi dai seama ce ar însemna să avem o societate fără bani lichizi. În primul rând, banii nemaiavând suport fizic, singurele locuri unde îţi vei putea păstra economiile şi banii pentru cheltuielile curente vor fi băncile. Şi aici începe toată nebunia!
Asta pentru că orice tranzacţie care se face prin bancă este taxată cu un comision. Atunci când faci o plată, sau scoţi bani de la ATM, banca îşi ia automat partea ei. Pe lângă taxele aferente tranzacţiilor, mai există o serie de comisioane lunare pentru administrarea contului curent, pentru administrarea cardului, pentru Internet banking etc.
Mai multe detalii în link-ul de jos
( http://dantanasescu.ro/…/disparitia-banilor-lichizi-va-inse… )
Scopul este firește eliminarea treptată a banilor lichizi și creșterea dependenței cetățenilor de bănci și de guvern,aceștia putând dispune de banii lor,deveniți simple cifre într-un calculator,mult mai ușor și mult mai abuziv ca până acum.
Se pare că acest proces de eliminare a banilor fizici din circulație este în desfășurare și în România,existând un anumit plafon la plățile în bani cash efectuate de persoanele juridice,acesta urmând să fie introdus și la persoanele fizice.
Vorbim despre intenția de limitare a sumei maxime pentru plățile cash, plăți limitate deja pentru persoanele juridice. În prezent, o companie poate face într-o zi plăţi cash către o altă firmă sau o persoană fizică de cel mult 5.000 de lei, iar valoarea cumulată a operaţiunilor cu numerar nu poate depăşi 10.000 de lei pe zi. Plafonul ar urma să scadă până la 1.000 de lei către un singur client și cel mult 5.000 de lei cumulat. De asemenea, Ministerul Finanțelor analizează și posibilitatea („oportunitatea“, mai exact) de a introduce limitări și pentru plățile între persoane fizice.
Deci dacă vrei să cumperi ceva mai scump de 1.000 lei,trebuie mai întâi să depui suma respectivă la bancă. Asta înseamnă că vom fi tot mai dependenți de bănci,care ne vor omorî cu comisioane tot mai mari la orice tranzacție efectuată,iar statul va putea să bage mâna și mai vârtos în avutul nostru,de câte ori are chef și ne va urmări să nu-i scape niciun bănuț netaxat. Totul bineînțeles sub pretextul fals reducerii evaziunii fiscale și a economiei subterane,care oricum se desfășoară sub atenta supraveghere și îndrumare a instituțiilor statului. Și chiar dacă treci peste faptul că vei deveni un sclav al băncilor și al statului și în final vei ajunge o vită cu implant RFID,mai poți avea neșansa să pățești ca cei câteva sute de nefericiți,care au avut ghinionul să plătească cu POS-urile de la Raiffeisen.
Sursa articol :
http://dantanasescu.ro/…/razboiul-pentru-eliminarea-banilor…
B) “Justitiari”din Ministerul Agriculturii si din alte jungle,inclusiv din Parlament si din Mafia Globala au reusit sa-l scoata pe A.Porumboiu basma curata din acuzatiile fotbalistice !Si acum se depun eforturi uriase ,pentru a acoperi smenuirea banilor publici din subventionarea vacilor moarte la APIA,dar inviate in ograda lui Porumboiu! TOTUSI,DNA-ule,cind o sa dezvalui amarastenilor cum a devenit BOIER acest capitalist,prin
“cumpararea “Avutiei Obstesti a saracilor?
2- Neregulile constatate la Ferma Târzii fac referire, potrivit reprezentanţilor APIA, la faptul că s-au primit subvenţii pentru animale care nu au fost declarate decedate……..3- Veste socanta primita de unul dintre cei mai mari milionari din Romania! A pierdut tot intr-o zi!……….4 –Cum s-a prăbuşit fostul club de fotbal al lui Porumboiu – 30 de milioane de euro datorii la stat, în 12 ani. Omul de afaceri: „Sunt minciuni sfruntate!”………5- Acuzaţii grave în scandalul dintre Adrian Porumboiu şi finul său: şantaj, tranzacţii dubioase, acte falsificate şi interceptări ilegale
1- Reprezentantii APIA Vaslui l-au amendat cu Adrian Porumboiu cu 12 milioane de euro ca nu a inregistrat moartea a 206 vitei, intr-un registru national de profil. Functionarii Ministerului Agriculturii spun ca s-au incalcat repetat si intentionat normele de acordare a subventiilor, desi pe viteii luati de acestia in vizor nu se acorda subventii de la UE. Nu e prima problema de acest gen pentru Porumboiu. Clubul de fotbal FC Vaslui e dator la stat cu milioane de euro Alte vagoane de bani datoreaza multura,motiv pentru care scoate la vinzare ce are furat sau nefurat…
Practic, societăţii Comcereal SA i-au fost reduse retroactiv plăţile pentru anii 2012 (cu 20%) şi 2013 (cu 50%), a fost anulată plata pentru anul 2014 şi există probabilitatea anulării plăţilor pentru 2015, impactul financiar direct al acestor sancţiuni fiind de 12 milioane de euro.
‘În anul 2012, Curtea Europeană de Control, împreună cu ANSVA au efectuat un control la ferma de bovine de la Târzii, care aparţine societăţii Comcereal unde au fost controlate 801 bovine, din care 131 au fost descoperite cu nereguli. (…) În anul 2013, s-au verificat un total de 834 capete bovine, din care 185 au fost descoperite neconforme. Existând deja o sancţiune, s-a constatat intenţia, fiind vorba de un procent de neconformitate de 22%, care intră în categoria gravitate mare, iar potrivit ordinului 174/2013 al ministrului Agriculturii, fiind vorba de un procent mai mare de 20%, sancţiunea a fost de 50%’, a precizat Răzvan Arteni.
Directorul APIA Vaslui a mai spus că în anul 2014, DSVSA Vaslui a controlat ferma de la Târzii, fiind verificate 547 de bovine, dintre care 17 capete au fost descoperite cu nereguli, procentul de neconformitate fiind de 3%, cu gravitate mică. Potrivit ordinului 855/2014, prima repetiţie după o intenţie duce la excluderea de la plată pentru anul respectiv- 2014 şi anul următor – 2015.
2- Neregulile constatate la Ferma Târzii fac referire, potrivit reprezentanţilor APIA, la faptul că s-au primit subvenţii pentru animale care nu au fost declarate decedate
“Fătările erau înregistrate în sistem electronic în baza de date, dar decesele nu, pentru că, dacă declarau şi decesele în sistem, automat la noi, APIA, puteam vedea şi deceselor lor. Ei aveau un contract cu PROTAN-ul, o societate autorizată de ridicare şi distrugere a deşeurilor animale, care le ridica animalele decedate. Ei scoteau din registrul fermei animalul decedat dar nu mai actualizau baza de date în RNE, iar paşaportul animalului care trebuia predat imediat la ANSVSA, spre distrugere, rămânea tot în fermă şi, ulterior, se depunea pentru subvenţie la APIA’, a afirmat Arteni.
Acesta susţine că, pentru a dovedi cele spuse, are pentru anul 2014 o notificare către SC Comcereal SA Vaslui, în care se spune că anumite crotalii ale bovinelor nu corespund.
‘Ca răspuns la notificarea pe care le-am trimis-o, SC Comcereal SA ne transmite o notă prin care specifică că nu pot depune documente justificative şi, ca urmare, doresc retragerea lor de la plată, asta după ce ei, doi ani de zile, au primit subvenţii pentru aceste animale. Ce spune dânsul (Adrian Porumboiu n.r.) că erau viţei şi nu a solicitat subvenţii pentru ei nu este adevărat’, a explicat Arteni.
Dupa ce a luat de pomana avutia salahorilor din Vaslui,concentrata in foste magazii ,agromecuri ,brutarii etc,Porumboiu joaca teatru ca sa se piarda urmele HOTIEI
Firmele unuia dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Romania au fost executate silit de ANAF. Acum, multe dintre bunurile societatilor sunt scoase la licitatie. Este vorba de utilaje agricole, masini, macarale etc!
Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari investitori din agricultura romanesca, are mari probleme cu unele dintre firmele sale.
Gigi Becali si Adrian Porumboiu au facut multe afaceri impreuna in fotbal
Astfel, din cauza datoriilor catre Administratia Nationala de Administrare Fiscala, fostul arbitru international a pierdut foarte multe bunuri.
Avere de 140 de milioane de euro
Conform TOP 500 Forbes, in 2014, Adrian Porumboiu avea o avere estimata la 140 de milioane de euro (locul 17 in top). Cu afaceri in agricultura , zootehnie si panificatie, marele arbitru era unul dintre cei mai importanti investitori din agricultura romaneasca si detinea suprafete mari de teren in Moldova. Din pacate pentru el, in ultimul timp, business-urile sale nu au mai mers la fel de bine.
FC Vaslui primul care a falimentat
Adrian Porumboiu a iesit din fotbal
De altfel, in 2013, Porumboiu a iesit din fotbal si a renuntat la clubul SC Vaslui, astfel ca i-a cedat actiunile lui Ciprian Damian, finul sau. La scurt timp, intre cei doi a izbucnit un conflict, iar fosta vicecampioana a Romaniei, sufocata de datorii, a fost retrogradata si s-a desfiintat! Firmele enumerate mai sus, dar si altele care apartin familiei Porumboiu, erau creditoarele clubului de fotbal, iar multi oameni care cunosteau ce se intampla la echipa au spus ca sume importante din club s-au intors in aceste societati.
4
CA SA SE PIARDA URMELE HOTIILOR,A CREAT FALIMENTUL ! ASADAR cum s-a prăbuşit fostul club de fotbal al lui Porumboiu – 30 de milioane de euro datorii la stat, în 12 ani.
Sporting Club Vaslui a reuşit „performanţa“ de a acumula, în cei 12 ani de activitate, datorii de 85 de milioane de euro, din care 30 de milioane de euro numai la bugetul de stat. Despre datoriile care au devenit cunoscute săptămâna trecută, în timpul procesului de insolvenţă a clubului, Adrian Porumboiu susţine că „sunt minciuni sfruntate“ şi că „grupul meu de firme nu are nicio legătură cu această poveste a datoriilor la stat“. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Acuzaţii grave în scandalul dintre Adrian Porumboiu şi finul său: şant… Milionarul Adrian Porumboiu (64 de ani) se confruntă cu probleme financiare uriaşe după ce, în ultimul an, pe rolul instanţelor au curs zeci de încuviinţări de executare silită pe numele firmelor sale. În plus, în cursul săptămânii trecute, a avut loc la Tribunalul Vaslui primul termen după declanşarea procedurii de insolvenţă a clubului de fotbal finanţat, până în iunie 2013, de Adrian Porumboiu. Cu această ocazie, au ieşit la iveală datorii colosale în tabelul creditorilor: peste 85 de milioane de euro, dintre care 30 de milioane de euro reprezinză datoriile către Fisc. Cea mai mare parte din creanţele clubului, 36 de milioane de euro, reprezintă suma cerută de oficialii BCR pentru creditele contractate de societăţile lui Adrian Porumboiu, pentru care clubul de fotbal a fost folosit ca garant. Reprezentanţii băncii au înaintat în instanţe, în toamna anului trecut, peste 20 de cereri de executare silită, pe numele societăţilor milionarului vasluian, toate admise. Fiscul din Vaslui l-a păsuit ani la rând Datoriile către bugetul statului român ar putea însă să nu mai fie recuperate niciodată din cauza „blândeţii“ cu care latifundiarul a fost tratat ani la rând de către şefii Fiscului din Vaslui. Detalii ale complicităţii între capii finanţelor locale şi Adrian Porumboiu sunt susţinute de către finul fostului arbitru, Ciprian Damian. Acesta, care de un an se află într-un conflict deschis cu Porumboiu, a fost lăsat să conducă echipa de fotbal din vara anului 2013, atunci când Porumboiu a susţinut, printr-o scrisoare deschisă, că s-a retras de la echipă. Fost poliţist de profesie, Ciprian Damian îi era alături lui Adrian Porumboiu de 15 ani, fiind considerat omul său de încredere, începând cu 2007, când a fost numit preşedintele clubului de fotbal. Potrivit lui Damian, totul a început în 2010, când Administraţia Finanţelor Publice Vaslui a dispus efectuarea unui control la SC Sporting Club SA Vaslui, unde firmele lui Adrian Porumboiu deţineau 80% din acţiuni. Finanţiştii vasluieni au suspendat însă controlul. Verificările au fost reluate abia în iulie 2013, la o lună după ce Adrian Porumboiu şi-a anunţat retragerea din sport, printr-o scrisoare deschisă. Ciprian Damian explică pe pagina oficială a clubului din Vaslui schema pusă la cale de şefii Fiscului împreună cu Porumboiu. „La data de 5 decembrie (2013 – n.r.), decizia controlului fiscal a fost cruntă: peste 6 milioane de euro datorie la bugetul de stat în perioada 2005 – 2009, cand acţionarii clubului au fost firmele lui PA (Porumboiu Adrian – n.r.), sumă ce trebuia plătită la stat în baza contractelor de finanţare şi a declaraţiilor de susţinere financiară date în fata comisiilor de licenţiere ale FRF“, dezvăluie Ciprian Damian pe pagina oficială a clubului. Pe 6 decembrie 2013, reprezentanţii Finanţelor din Vaslui au anunţat instituirea de sechestru asigurator pe şase dintre jucătorii clubului pentru suma de 3.168.056 de lei, deşi suma imputată în urma controlului fiscal era de 25.994.085 de lei. „Dacă ANAF Vaslui ar fi instituit sechestru asigurator pe tot lotul, jucătorii ar fi putut fi vânduţi pentru că urma perioada de transferuri din ianuarie-februarie 2014, iar ANAF ar fi putut recupera, fără probleme, toţi banii, iar cum valoarea lotului era destul de mare, ar fi fost posibilă şi continuarea activităţii“, susţine Damian. Finul lui Porumboiu mai spune că responsabilii care au permis acumularea datoriilor uriaşe la club şi instituirea de sechestru pentru mai puţin de 8% din prejudiciul constatat în urma controlului sunt chiar din conducerea finanţelor vasluiene: Ion Pavăl, şeful Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vaslui, Mircea Adam, şeful compartimentrului executări silite pentru contibuabilii mari şi mijlocii din cadrul AJPF Vaslui, acesta din urma fiind cuscru lui Adrian Porumboiu. „Legături periculoase” Ciprian Damian prezintă într-o scrisoare deschisă mai multe înscrisuri olografe despre care susţine că sunt semnate de cuscrul lui Adrian Porumboiu, care ar fi întocmit către ANAF cererea de eşalonare a datoriilor în numele SC Sporting Club SA Vaslui.” În ce calitate, un functionar ANAF întreprinde activităţi în favoarea societăţilor pe care le controlaţi ? În acest context, la momentul controlului fiscal din anul 2011, finanţatorii au apelat la serviciile de specialitate ale dlui. jr. Coord. Comp. Juridic al AJFP Vaslui, Mircea Adam, pentru a primi consultanţă fiscală în vederea eşalonării la plată a sumelor datorate către bugetul de stat, de catre Sporting Club Vaslui. În birourile conducerii grupului Racova, dl. Jr. Adam Mircea a scris olograf cererea de eşalonare arătând că aceasta se va aproba de către conducerea AJFP Vaslui, societatea continuând activitatea.”, menţionează Damian în scrisoarea publică. Damian susţine că atât şeful AJFP Vaslui, Ion Pavel, cât şi Mircea Adam, şeful compartimentului executări silite, au fost nelipsiţi din deplasările internaţionale ale echipei de fotbal, în tribunele VIP, fără a plăti vreun leu. Şeful Finanţelor Publice Vaslui, Ion Pavăl, şi-a anunţat retragerea din activitate la începutul acestui an, petrecerea ocazionată de ieşirea la pensie fiind organizată pe 20 ianuarie la hotelul lui Adrian Porumboiu. Reacţia lui Porumboiu: „O minciună sfruntată! S-a furat ca la balamuc!“ La scurt timp după publicarea pe www.adevarul.ro a articolului despre datoriile acumulate de clubul de fotbal care i-a aparţinut lui Porumboiu, milionarul din Vaslui a venit cu o declaraţie, pentru ”Adevărul”, precizând că ”totul este o minciună sfruntată”. Precizăm că jurnaliştii ”Adevărul” au încercat prin mai multe e-mailuri trimise către omul de afaceri, inclusiv pe adrese oficiale (de pe care, anterior, Adrian Porumboiu trimitea către presă comunicate) să ceară un punct de vedere asupra acestui subiect, însă niciun mesaj nu a primit răspuns. Totuşi, Adrian Porumboiu ne-a prezentat, duminică seară, după apariţia articolului, varianta lui cu privire la datoriile acumulate de club, în 12 ani, atât până în 2009, când milionarul era acţionar majoritar al Sporting Club Vaslui, cât şi după acest an. Practic, din 2009, acţionar majoritar a devenit Ciprian Damian, însă finanţator a rămas Porumboiu, prin cinci dintre firmele sale. „Sunt nişte minciuni sfruntate. Nu m-a contactat nimeni de la ”Adevărul”, autorul articolului putea să meargă la Registrul Comerţului pentru a vedea că, din 2006, Ciprian Damian este administratorul clubului, iar din 2009 a devenit acţionar majoritar. Grupul meu de firme nu are nicio legătură cu această poveste a datoriilor la stat, ci, dimpotrivă, avem de încasat de la club, atât eu, în nume personal, cât şi firmele mele, 30 de milioane de euro”, a declarat Porumboiu. Omul de afaceri vasluian a mai precizat că ”din păcate, atunci când sunt în apropierea unor tranzacţii certe, apar dinspre cel care a condus clubul (Ciprian Damian – n.r.) tot felul de lucruri neadevărate. Este o minciună că nu s-au plătit datorii la stat timp de 12 ani. Din contră, din ceea ce ştiu eu, clubul a achitat la stat peste 20 de milioane de euro. Cu ce scop apar aceste aberaţii? E foarte simplu! S-a furat ca la balamuc, sunt documente la lichidator, care pot dovedi ceea ce susţin. Insist pentru toată lumea, pentru toată presa, să nu mai asocieze numele meu cu măgăriile şi furtul făcute de administratorul clubului. Am fost finanţator şi nu am decât de recuperat bani personal, dar şi prin firmele mele”. Adrian Porumboiu mai susţine că prin ”aceste petarde de presă”, care privesc, în fapt, datoriiloe clubului de fotbal acumulate în 12 ani, datorii care au ieşit la iveală, săptămâna trecută, într-un termen privind procesul de insolvenţă al Sporting Club Vaslui, ”cineva crede că va muta atenţia de la problemele grave care au privit administraerea clubului. Eu şi firmele mele nu suntem decât într-o singură poziţie, cea de creditor. Porumboiu Adrian şi firmele lui nu au niciun ban de dat la stat, ci de luat. Avem contracte pe baza cărora trebuie să ne recuperăm banii, adică 30 de milioane de euro”.
5- Acuzaţii grave în scandalul dintre Adrian Porumboiu şi finul său: şantaj, tranzacţii dubioase, acte falsificate şi interceptări ilegale
Conflictul izbucnit la FC Vaslui, între omul de afaceri Adrian Porumboiu, cel care a finanţat echipa de-a lungul anilor, şi finul său, Ciprian Damian, cel căruia i-a cedat echipa în vara anului trecut, contra unei sume modice este departe de a se fi încheiat. În ultimele zile acuzaţiile dintre cei doi au atinse cote greu de imaginat. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Război total între naşul Porumboiu şi finul Damian: FC Vaslui, scos la… Ieri după amiază, atât Adrian Porumboiu, cât şi Ciprian Damian au ieşit în conferinţe de presă, stabilite la aceeaşi oră, aducându-şi noi acuzaţii. După 15 ani de colaborare, cei doi şi-au aruncat din nou vorbe grele. În timp ce Damian susţine că a fost folosit de naşul său pentru a fi scos ţap ispăşitor pentru datoriile uriaşe ale clubului, milionarul a arătat, în cadrul conferinţei de presă de ieri, că întreaga supărare a finului vine ca urmare a faptul că a fost descoperit un nou contract de administrare a acestuia, suspectat a fi falsificat. Fostul finanţator al FC Vaslui susţine că există diferenţe de conţinut între contractul de administrare al lui Ciprian Damian aflat la club şi cel înregistrat la Liga Profesionistă de Fotbal (LPF). Practic cele două documente sunt datate si semnate identic însă au conţinut diferit. În plus, cel înaintat FRF este semnat de Damian pe toate paginile, în timp ce documentul de la club este semnat de acesta doar la final. „Sunt două contracte care au acelaşi număr, aceeaşi dată, dar conţinut diferit. Au aceleaşi semnături. Lucrurile sunt simple. Nu mă pot pronunţa. E un contract care nu e valid. Dacă aş fi avut calitatea de procuror sau expert în domeniu, aş fi spus că e un fals sau nu”, spune Adrian Porumboiu. Fostul finanţator al galben-verzilor a ţinut să clarifice situaţia sumei de 17 milioane de euro care ar fi intrat de la club în conturile firmelor sale. Porumboiu a negat vehement că s-ar fi întâmplat acest lucru, mai ales că FC Vaslui, în ultimii doi ani, a câştigat mai puţini bani decât se vehiculează: „Sunt aberaţii pe care cu greu aş fi putut să le imaginez. Am cerut la club informaţii legate despre suma aceea, dacă ar fi intrat peste 17 milioane de euro în conturile firmelor mele. Nici vorbă! Nici nu ştiau să adune banii care au intrat în club! Toată suma e de 11,8 milioane de lei pe doi ani. De unde să-mi retrag 17 milioane? Sunt duşi cu capul! Banii sunt din drepturile TV, transferuri de jucători. Oamenii ăştia au o problemă gravă. Mai bine e să faci ceva să poţi salva ce se mai poate face. Nu mi-e indiferent că Vasluiul nu va mai continua».”
În privinţa datoriei de 288 de miliarde de lei imputată de Finanţele Publice clubului de fotbal, Porumboiu ,CU BANII POPORULUI CONDUCE SI JUSTITIA SI susţine că aceasta nu este justĂ şi că,
în urma unui proces, echipa va avea câştig de cauză, invocând faptul că s-au reţinut asigurări sociale unor jucători străini care niciodată nu vor beneficia de şomaj sau pensie în România, pentru că şederea lor în ţara noastră este una temporară.
Adrian Porumboiu: „Un şantaj evident” „Vedeţi şi treaba cu Finanţele, care nu e de la un control definitiv. Se judecă, mai ales că multe cluburi au câştigat pe speţa respectivă. Clubul a plătit mulţi bani la bugetul statului, vă puteţi interesa la Fisc. Mi-am pus bunurile personale drept garanţie la Fisc, cu gândul că datoriile se plătesc. Cine mai face treaba asta? Sunt într-o situaţie în care nu înţeleg ce se petrece şi dacă oamenii mai pot fi numiţi oameni. Tot timpul am acceptat o formă de dialog. Putem să ne adunăm şi să găsim soluţiile cele mai bune când vine vorba despre un brand al judeţului, precum FC Vaslui. Cine sunt ei, să se comporte în maniera asta? Toate au la bază un şantaj evident. Sunt implicat într-un scandal fără niciun fel de suport. Cei care au făcut treaba asta o să se aleagă cu praful de pe tobă. Sunt imposibil de şantajat de oricine. Situaţia pe care o trăiesc nu e deloc fericită. După ce am susţinut financiar atâţia ani echipa, mă trezesc într-o situaţie pe care nu pot să o explic. Trebuie să recunosc că am făcut o greşeală impardonabilă când am zis că trebuie să ai încredere în oameni. Aşa s-a întâmplat şi cu avocatul, care trebuie să se te reprezinte pe tine. El trebuie să reprezinte doi deodată. Dacă ar putea, şi trei deodată. Se practică aici în disperare. Ba, mai mult, au tupeul să mai vină şi cu propriri, nişte lucruri pe care le trecem la şi altele. Ce s-a vehiculat sunt aberaţii”, a declarat Porumboiu în cadrul conferinţei de presă. Damian îl acuză pe Porumboiu că „nu mai are bani” În replică, în cealaltă conferinţă de presă, Ciprian Damian a afirmat că a încercat în mai multe rânduri predarea acţiunilor de la FC Vaslui către Adrian Porumboiu, însă a fost refuzat de fiecare dată. Ieri, Damian a anunţat că renunţă şi la pretenţiile invocate în contractul de administrare numai ca Adrian Porumboiu să îşi ia echipa înapoi. „Eu sunt om de onoare şi este a nu ştiu câta invitaţie de a va lua acţiunile înapoi. La acelaşi preţ cu care mi le-aţi vândut. Până la data la care trebuie susţinută licenţierea, respectiv 14 aprilie, este o simplă hârtie de semnat, are doar o singură pagină, durează cinci minute. Dar nu o veţi face, pentru că nu aveţi onoare”, a spus Damian. După ce Adrian Porumboiu i-a solicitat public să nu-i mai rosteasc- numele, pe toat- durata conferinţei de presă, acţionarul majoritar al SC Vaslui i s-a adresat cu “cel nenumit”. „Decizia de retragere bruscă a celui nenumit coincide, curios, cu reînceperea controlului fiscal la club, moment în care i-am solicitat, în cel mai serios mod, o rezolvare, răspunsul fiind invariabil: rezolvăm noi cumva. Decizia controlului fiscal: 288 de miliarde lei vechi. Pe cale de consecinţă, am notificat grupul de firme (cele aparţinând milionarului Adrian Porumboiu n.r.), răspunsul fiind: banii de finanţare s-au terminat, deşi tocmai virasem ultimele noastre venituri. Mă acuzaţi că am turbat din luna decembri, dar orcine din ţara asta care este notificat pentru o datorie de 266 miliarde lei vechi, cum ar proceda? Dacă s-a uitat, eu vă reamintesc că figurez în contabilitatea Ulerom (societate ce aparţine grupului de firme ale lui Adrian Porumboiu n.r.) cu această sumă, fără să fi semnat nimic. A existat această tranzacţie? La ce v-a folosit? Lipsesc de undeva banii aceştia? Dacă da, de unde? Dacă da, de unde?”, s-a adresat public Ciprian Damian naşului său Adrian Porumboiu. În ciuda acuzaţiilor grave pe care le aduce fostului finanţator al echipei, actualul acţionar majoritar nu a făcut niciun demers legal în acest sens. De ce a acceptat colaborarea cu Adrian Porumboiu, în condiţiile în care singur a afirmat că îi cunoaşte “stilul de intimidare” cu care lucrează, de 15 ani, este întrebarea la care Ciprian Damian nu a putut oferi un răspuns, la fel şi de ce a ieşit public cu astfel de acuzaţii abia după controlul Fiscului la echipa de fotbal. Damian susţine că nu a cheltuit niciun cent aiurea pe echipă şi că toate tranzacţiile s-ar fi efectuat numai cu acordul lui Adrian Porumboiu. Mai mult el a declarat în cadrul conferinţei de presă că fostul finanţator al echipei nu doreşte să îşi ia echipa înapoi pentru că “nu mai are bani”. “Domnule nenumit, spuneţi adevărul măcar în ultimul ceas şi veţi fi apreciat. Nu mai aveţi bani! Ba mai mult aveţi şi interdicţia de finanţare a băncilor” a mai afirmat Damian. Damian suspectat de interceptări ilegale În replică, Adrian Porumboiu îi cere actualului administrator să rezolve singur problema şi, dacă va găsi persoana care doreşte ca echipa să meargă mai departe, este dispus să renunţe la orice sumă de bani pe care o are de recuperat de la club: „Mai au timp să pună mâna şi să facă ceva pentru echipă. După aceea, pot să vândă. Vinde-l! Renunţ la orice sumă de bani dacă echipa merge mai departe. Să facă un efort!” În privinţa acuzaţiilor grave aduse de finul său, Adrian Porumboiu ameninţă că îl va da în judecată. „Când văd că se încearcă o manipulare grosolană si se spun niste lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea, nu voi sta lejer. Toate răspunsurile la aceste atacuri vor fi preluate de acum încolo de avocatii mei, nu avocat din acela care vine “Dă-mi banii”, după care se duce în partea cealaltă, joacă sârba în cărută cu trei fete. Ăia nu sunt… Vedem ce facem si cu ei. Cu de-alde ăstia sau de-alde astea”, a mai acuzat presedintele grupului de firme Racova. “Nu voi permite nimănui să-mi înjosească numele? Cine sunt ei? I-am crescut prost, au crescut pe lângă mine, n-am crezut că sunt caractere din astea. Când primea bani, Damian spunea “Săru-mâna” si acum dă cu toporul. Nu în mine, în echipă. E neplăcut. Si-a creat o aură din asta, că ascultă telefoanele”, a afirmat Porumboiu. De altfel, în cadrul unei alte conferinţe de presă, Ciprian Damian a făcut referi exacte la numărul şi durata unor convorbiri telefonice purtate de Adrian Porumboiu cu anumiţi ziarişti, acuzându-l pe finanţator că “dictează articole”.
6 -Dupa cum era de asteptat,numai in Romania iese fum degeaba,caci Adrian Porumboiu îşi aduce argumente “JUSTITIARE” la decizia APIA ;“Sentinţa” pusă de către APIA Vaslui se referă la încălcarea repetată şi intenționată de către Comcereal SA Vaslui a unei norme de eco-condiționalitate și anume SMR “Identificarea şi înregistrarea bovinelor”dar smenuirea fondurilor europene NASTE alta parere …
Ce au de ascuns?
Recomand celor care citesc aceste pagini să caute pe internet biografia celor trei președinți români de după 1990, și s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy, președintele Franței. Evreu, dar evreu normal, care nu uneltește împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-și ascunde ascendenții. Nu există nicio legătură între originea sa evreiască și politica pe care o duce ca președinte al Franței în folosul Franței, al francezilor!… Ceea ce nu putem spune și noi, despre președinții cu care ne-a pedepsit Dumnezeu după 1990. Niște… Mă consider un om normal. Mă străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea statului sau guvernului român să ajungă un alogen. Am mai avut regi și domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această situație și nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricții, anumite condiții, limite a căror depășire nu poate fi trecută cu vederea în numele toleranței și al combaterii gesturilor de discriminare etnică. Iată, pe această temă, câteva considerente și observații: Persoana în cauză, adică alogenul ajuns în funcții publice înalte, se cuvine să nu-și ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate și ceva umor, dacă se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan Vozganian, mândru de stirpea sa armenească. Frecvența cu care apar alogenii în asemenea funcții trebuie să respecte oarecum „algoritmul” demografic. Regula nu poate fi decât una: în mod obișnuit, în asemenea funcții ajung cel mai des reprezentanți ai etniei majoritare! A avea un președinte cu origine românească incertă nu este în regulă. A avea trei președinți la rând numai pe jumătate români dă deja de gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la toți trei aceeași, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna), suspiciunea că ni se ascunde ceva este și mai îndreptățită. Ce ni se ascunde? Dacă sub oblăduirea a trei președinți numai pe jumătate români, iar pe cealaltă parte evrei, Țara ar fi prosperat, dacă am fi progresat sau măcar am fi avut o evoluție obișnuită, în limitele normalității, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenței întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidență la rubrica de curiozități. Împrejurarea însă că în această perioadă de douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă și mai severă involuție din istoria sa, o veritabilă prăbușire!, ne obligă să căutăm o legătură între acest dezastru și componenta alogenă a etniei celor vinovați de acest dezastru și să ne întrebăm deschis: există vreun interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din România? …Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă anti-semită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de auto-apărare! Nimic mai mult! Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au activat fățiș în slujba unor puteri străine și vrăjmașe, întărește motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor noștri de azi, a clasei politice. Deja știm că ni se ascunde un fenomen demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au primit cetățenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li se face un act de justiție. Conform unei teze nerușinate (vezi și raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în Israel și că pierderea cetățeniei românești a fost un abuz al autorităților din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalți cetățeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligați să plece din România și să renunțe la cetățenia română – și au fost obligați!, presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10 ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetățenie română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel și cetățenie europeană…) Paralel cu acest “spor demografic” bine mascat de autorități, ni se vorbește mereu de o comunitate evreiască pe cale de a se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă cetățenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptățiți s-o obțină!…) Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a proprietății imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu ajuns președinte al României a fost să legifereze dreptul străinilor de a deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să cred că și lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să legifereze această prevedere criminală față de viitorul României. Ion Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea tare și încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de țară a eșuat. Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de formă. (Le dau nepoților mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul și unchiul lor, am declanșat în Parlament opoziția la proiectul de a acorda străinilor dreptul de a deveni deținători de terenuri în România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la Cotroceni a venit Emil Constantinescu, președintele celor mai nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine. Individul a susținut cu toată autoritatea funcției sale ca, în ciuda prevederilor constituționale, să se legifereze posibilitatea pentru străini de a deveni proprietari funciari. În 2003, odată cu impunerea noii constituții, s-a introdus și în Constituție dreptul străinilor de a deveni deținători de terenuri în România. Nota bene: Am spus de mai multe ori, fără niciun ecou în mass media: la alegerile din 1966 Emil Constantinescu nu a obținut voturile necesare pentru a câștiga alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câștigător și, deci, președinte al României. Președinte fraudulos, care a debutat prin susținerea unui proiect de lege care încălca Constituția. Dar nici proiectul de modificare a Constituției nu a primit votul poporului român. Guvernul Adrian Năstase s-a pretat la ilegalitățile cele mai flagrante pentru a declara constituția votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că rezultatul referendului este de respingere a constituției, a prelungit cu 24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de oameni normali, de patrioți, trebuie declarate nule toate legile și efectele produse prin modificările operate în actuala Constituție: în fapt, Constituția din 2003 este, și azi, ne-legitimă. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass media și autoritățile europene au acceptat frauda și abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se ușura sarcina celor preocupați de distrugerea României… Pe parcursul discuțiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării vînzării de teren către străini, s-a auzit cuvîntul palestinizare, ca un avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se creează cadrul legal pentru desfășurarea scenariului care în 1948 a adus Palestina, țară a palestinienilor, la situația de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palesina, au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafață din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel, deși nul în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, față de Constantinescu și Băsescu, a fost mai reținut în a promova interesele Israelului în România. Poate că mă înșel…) O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin îndreptățite ne-o aduce constatarea că în clasa politică numărul de evrei este disproporționat de mare în raport cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a României. În primul parlament al României, 1990-92, după un calcul pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau așa de mulți încât în 1992, când s-a ales al doilea parlament post decembrist, Comunitatea Evreiască, știind bine câți sunt parlamentarii evrei intrați pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc și pentru un reprezentant al ei, așa cum îi permitea noua Constituție. Avea deja câteva zeci de reprezentanți, pe puțin!… Un gest de bun simț, pe care nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situația nu s-a schimbat… În toată această perioadă, de preșidenție iudeo-românească, principalul proces socio-economic și politic, petrecut în România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului proprietății. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea particulară a cetățenilor români, s-a produs un jaf colosal, o înstrăinare a avuției naționale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetățeni români. Așa zișii investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau gazetărească a cazurilor de mare corupție, s-a putut constata că etnia cea mai implicată în jaful și distrugerile din România este etnia evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci și din alte țări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc. Această coincidență, faptul de a întâlni evrei la nivelul funcției supreme din stat, la nivelul primului ministru, al miniștrilor, al parlametarilor, dar și la nivelul marilor corupți, profitori de pe urma distrugerii și înstrăinării economiei românești, ne obligă să tragem o singură concluzie: România este azi o țară ocupată, iar majoritatea ocupanților sunt evrei! Suntem o țară care și-a pierdut independența și suveranitatea. Aceste atribute mai există numai în constituție, ca vorbe goale. Suveranitatea și independența românească sunt cuvinte fără nicio acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim, și Shimon Peres: România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce drept? (Recomand în acest sens seria de documente și comentarii publicate în cărțile excepțional de bine informate ale domnului Dan Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva Ronmâniei.) Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuția Țării. Conform programului după care a guvernat Petre Roman și următorii prim miniștri, și împotriva oricărei rațiuni economice, inclusiv împotriva rațiunii profitului, industria românească chiar s-a transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori noii proprietari au distrus utilajele și agregatele de producție, întreaga uzină sau fabrică a fost demontată și vîndută la fier vechi, inclusiv utilaje de ultimă generație. A fost astfel redus la jumătate potențialul economic al României, producția industrială și agrară a României, și au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producție, în cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul românesc. Plus alte ilegalități și mârșăvii ale clasei politice, ale guvernanților, fără egal în istoria României. Rezultatul, despre care credem că este și scopul urmărit de această politică economică aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat să muncească în alte țări, obligați s-o facă! Mulți dintre ei nu se vor mai întoarce. Iar cei mai mulți dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire superioară, buni meseriași, a căror eficiență profesională creează bunăstare națională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea mai gravă depopulare a Țării din toată istoria noastră. În mod evident această depopulare a Țării prin emigrare este provocată de guvernanți prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă declinul demografic provocat de autorități prin propaganda contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care descurajează viața de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul exact, de-românizarea României… Toate nenorocirile de care avem parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerență și logică dacă le raportăm la rezultat: de-românizarea României este un proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan sau întâmplător.
Iar acest proces este parte din programul transformării României într-un Israel de rezervă! Repet: România, un Israel de rezervă!
Desfășurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce, din partea politicienilor trădători de Țară nu e de mirare. După 1990 cuvîntul transparență a dispărut din vocabularul clasei politice. Funcționarea democrației în România, a jocului de-a partidele politice, este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici detalii. Nu e greu să-ți dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicați să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu Țara. Presa, radioul și mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip profesionist preocupările și gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic știri de senzație, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru percepția omului cu o inteligență obișnuită. Apar în presă și la televiziune numai comentatori agreați de establishmentul instalat după 1990. Comentatori bine pregătiți în arta minciunii, a ocolirii adevărului și a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulți dintre aceștia sunt foarte tineri… Toți au o singură preocupare: să nu vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale românilor. * Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns: de ce are nevoie evreimea mondială de un „Israel de rezervă”? Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un exercițiu de imaginație și să se închipuie pentru câteva minute că ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul dintre cei șapte înțelepți ai Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a Israelului. Cu minime cunoștințe despre viața din Israel, îți dai totuși seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat. Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA și, oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur …perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul a ieșit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal pentru nici un stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel! Cu consecințe, foarte probabil, ireparabile… Când am fost senator (1992-96), în comisia de politică externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între statul român și statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-un caz de forță majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei și copii. Ni s-a dat și explicația: 300.000 este capacitatea de găzduire a hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez: în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menționând că, de va fi cazul, aceeași să fie disponibilitatea noastră și pentru ceilalți beligeranți. Azi, dacă aș mai participa la o astfel de dezbatere, aș pune o condiție: statul evreu să-și ceară mai întâi scuze pentru minciunile referitoare la așa zisul holocaust din România! Și să aducă mulțumiri publice pentru politica lui Ion Antonescu față de evrei! După aceea, dar numai după aceea, mai vedem cum facem și cu acordul respectiv…Așadar, încă de pe atunci se lua în calcul un scenariu catastrofic pentru Israel. Nu este decât firesc pentru niște guvernanți dedicați funcției lor să ia în calcul orice eventualitate.Un alt motiv de îngrijorare pentru un voitor de bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo – dacă o putem numi așa, pe următoarele decenii, secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condițiile climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de rău, găsești cele necesare vieții. În Israel, în ciuda eforturilor, deșertul va câștiga bătălia cu inteligența și abnegația oamenilor și se va extinde. Se pare că România, deși va fi afectată și ea, va rămâne totuși una din puținele zone în care se va putea trăi în condiții dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de de-românizare a României este evident că se produce un vid demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezența masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al densității demografice din România, sub media mondială și europeană… S-au produs alți pași mai departe, în aceeași direcție și în mare taină, printre care și încetățenirea a sute de mii de evrei. Aceștia, sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca să descindă în România și nici de cazarea oferită de guvernul român. Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-și cumpere care un apartament, care o vilă, care mai multe… Unii zeci de hectare de teren, alții sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să știm, fără să fim întrebați, fără să ni se ceară voie! Și mai ales fără să știm exact câți evrei sunt în România! În nicio țară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail Sebastian, și a românului cel mai important, Corneliu Zelea Codreanu. Din informațiile mele, primite neoficial dintr-o sursă prezidențială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetățeniți în România și Moldova. Iar dacă “facem ciocu’ mic”, drept răsplată vom fi lăsați să ne unim cu basarabenii și cu toții să le fim în eternitate recunoscători evreilor, autori ai unirii cu frații noștri de peste Prut… Ei, alde Petre Roman și Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în 1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost românești!… Evident – vorba lui Nikita Hrușciov, evreii nu vor veni în România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu bani mulți ca să se poată face stăpâni! Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai ușor să controleze și să domine viața din România dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecați din Țară pentru totdeauna! Și dacă clasa politică, cumpărată și șantajată, se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreiești. Interese fals evreiești aș zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals evreiești s-au arătat și interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sioniști lucrează acum la proiectul România – stat rezervă pentru Israel este și măsura în care (se tem sau constată că) eșuează proiectul Israel în Palestina. E timpul ca evreii normali să facă ce este de făcut! Și în primul rând să denunțe nebunia și minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia acestora! Să se delimiteze de sionism! Și să prezinte scuze întregii omeniri! Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniștii, se află în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului. Este o discuție despre care nu se spune nimic în România, deși ne privește în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situația actuală nu poate fi eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariția statului Israel este acceptarea retragerii în interiorul granițelor din 1948… Și mulți evrei o consideră acceptabilă! Și corectă, aș adăuga eu. În acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră că evreii cei mai apți, mai potriviți să rămână în Israel, sunt evreii proveniți din țările arabe, care cunosc mentalitatea arabă și știu să se suporte unii pe alții cu arabii! Ceilalți evrei, veniți cam toți din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur și să se întoarcă de unde au venit ei sau părinții lor!… Pe scurt, în lumea evreiască de ceva vreme se discută și se fac planuri privitoare la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari bogătași precum Estee Lauder își pun averea în slujba acestui proiect de …părăsire a Israelului. Sau – soluție inedită, dar deja pusă în aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetățenie în țările din Est Europa, de care să nu se folosească deocamdată prea mult. Până la noi ordine… Ale cui? E timpul să conștientizăm acest pericol: evreii plecați în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii mondiale au declanșat deja acest proiect, devenit deja proces în plină desfășurare. Totul se petrece însă cu mare discreție, propriu zis în secret, cu concursul trădător de țară al autorităților, al clasei politice în frunte cu președinții Țării de care am avut parte după 1990. Minciuna cu holocaustul din România se pare că își află locul strategic în această acțiune: culpabilizați pentru crimele părinților, românii se vor simți fericiți că evreilor le trece supărarea pe noi și se întorc!… O mai spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareșalului Ion Antonescu evreii au mari datorii de recunoștință față de români! Dacă nu și le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, așa ceva este de neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare! * Așadar, după 150 de ani de la declanșarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admirație pentru abnegația, ingeniozitatea și stăruința autorilor. Și știu că se găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest unghi de vedere și să se minuneze de inteligența și perseverența sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe idei și nu toate-s bune!… Or, dacă există, ca la toate popoarele, o componentă diabolică a evreimii, diferența față de alte popoare constă în faptul că evreii diabolici au reușit să se organizeze ca nimeni alții, transformând ideea de nație în organizație! S-au impus față de evreii normali sau chiar angelici și îi terorizează într-un mod greu de imaginat de noi, goimii! La niciun popor nu există o viață dublă atât de accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical diferită de prima, organizată după reguli și canoane necunoscute în lumea ne-evreilor. Reguli și canoane care nici pe departe nu fac viața mai frumoasă și nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu! Dimpotrivă… Firește, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu insist în încercarea de a-i înțelege, deși manifestarea lor ca adversari îndârjiți ai intereselor noastre ne impune, ca reacție de răspuns, să ne cunoaștem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acțiunile. Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înțeleg printr-un efort susținut și bine organizat. Las celor mai tineri dintre naționaliști să acopere acest punct din programul de salvare națională: avem nevoie de o bună cunoaștere a lumii evreiești, a sionismului, a dimensiunii secrete, oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică. Vom avea de învățat de la evrei și multe lucruri utile, plăcute și sub aspect moral. Și vom putea, probabil, contribui cât de cât la emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor față de structurile de putere și coerciție moștenite de evrei din negura vremurilor. Dacă există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim ‒ și există!, această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor față de structurile medievale evreiești, de natură ocultă sau discretă, care îi țin sub oarbă ascultare pe evrei. Evreii au fost pretutindeni în fruntea luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a tradițiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice chip. Dar în ascuns, valorile tradiției iudaice le-au păstrat cu o grijă habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen critic, deși sunt ca nimeni alții de pricepuți în a coborî orice și pe oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de țări, dar s-au ferit s-o facă și în țara lor! Evreii au făcut mult bine omenirii, mai exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut și mult rău omenirii. Mai exact spus: unii evrei! Și vor mai face! Soluția pentru ameliorarea acestui aport evreiesc la dulceața și frumusețea vieții pe pământ este una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internațional pentru transparență în lumea mozaismului, pentru abandonarea structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori paranoică, intimidând, descurajând și pedepsind neiertător orice tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona practica standardelor duble, atât de răvășitoare pentru sănătatea sufletească. Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru evrei. Situația noastră, a românilor, este mult mai critică, mai periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps național care, dacă se va produce, va fi fără nicio șansă de redresare, deoarece forțe impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului și a Țării! Nu mai avem mult timp la dispoziție pentru a găsi soluția de redresare. Și chiar dacă vom afla soluția, vom avea puterea de a o pune în aplicare?
Sursa: eufrosin.wordpress.com
Cea mai mare bancă europeană, Deutsche Bank, se întreabă dacă nu cumva se fac pregătiri pentru o prăbușire economică… «controlată»
În toamna anului 2015, Fondul Monetar Internațional a confirmat o informație care circula încă din luna octombrie 2014, potrivit căreia monetizarea vorace a datoriilor pe care o făcea Banca Japoniei își va găsi sfârșitul vertiginos în 2017 (deoarece cei care vor să vândă nu vor mai avea ce). Pur şi simplu deoarece în regimul financiar global discreționar, prețurile activelor nu sunt nimic mai mult decât un indiciu al generozității băncii centrale. Sau, după cum consideră Deutsche Bank, „În fond, într-un sistem monetar discreționar, prețurile activelor reflectă «în exterior» – de ex. – banii băncii centrale și măsura (proporția) în care aceştia au fost multiplicați prin intermediul sistemului bancar”.
Problema este că Banca Japoniei (BJ) și Banca Centrală Europeană sunt singurele două bănci centrale care au mai rămas într-o lume în care politicile monetare de restrângere a relaxării cantitative (quantitative easing – QE), cunoscute şi ca politici de restrângere cantitativă în China, şi restrângerea Fed (Banca Rezervei Federale din SUA) în forma creşterii ratei viitoare (în cazul în care Fed nu-şi pierde credibilitatea şi îşi restrânge tendinţa de creştere a ratei dobânzii) sunt acum implicate activ în reducerea lichidităților globale. Este doar o chestiune de timp până când piața va începe să plătească prețul din cauza faptului că politicile de relaxare cantitativă ale Băncii Japoniei au început numărătoarea inversă, ceea ce va conduce la consecințe devastatoare pentru piața activelor de risc.
Banca Centrală Europeană (BCE), care este, de asemenea, foarte constrânsă în privința furnizării de fonduri monetare, după cum a admis Ewald Nowotny (guvernatorul Băncii Austriei și membru în conducerea BCE – n.n.) în toamna anului trecut, va urma același curs al evenimentelor.
Problema japoneză a apărut în discuție la începutul lunii septembrie 2015. Iată în continuare câteva observații-cheie despre ceea ce se petrece în prezent în Statele Unite ale Americii și în China – cele două state despre care se consideră că sunt vinovate de vânzarea rapidă și masivă de titluri de valoare din toamna anului 2015, și despre care jucătorii pe piețele financiare au înțeles într-un final că sunt cele care absorb complet în mod activ lichiditățile globale.
Problema este că în urma creșterii dolarului și a colapsului prețului petrolului, reciclarea petrodolarului a eșuat, conducând la lichidarea imediată a rezervelor valutare ale Trezoreriei SUA de către națiunile care sunt piețe emergente. Acest fenomen a fost amplificat pe 11 august 2015, când China a participat la presiunea pentru lichidarea globală ca urmare a anunțului referitor la devalorizare.
Lichidarea rezervelor Chinei și ale țărilor cu piețe emergente, exportatoare de petrol, sunt de fapt două fețe ale aceleiași monede: într-o lume în care dolarul american crește ca urmare a preocupărilor de restrângere monetară a Fed, celelalte bănci centrale sunt nevoite să lichideze rezervele valutare. Aceasta include atât piețele emergente cât și China.
Nu mai este necesar să subliniem că aceste tendințe cheie enumerate mai sus, care au avut loc în decursul anului 2015, au devenit într-un final unul dintre cele mai importante subiecte ale mass-media și au condus la cea mai severă prăbușire a capitalului (scăderea prețului titlurilor de valoare) din ultimii ani, incluzând prima corecție făcută de compania de audit Standard&Poor’s după anul 2011. În celelalte țări, devastarea produsă de indicii de risc este mult mai profundă, cu piețele de capital emergente și valutele prăbușindu-se peste tot în lume cu o viteză ce amintește de criza asiatică din 1998, în timp ce în China bula imobiliară, bula creditelor și bula burselor de valori explodează de mult.
Înainte de a continua, prezentăm o scurtă expunere a lui Dominic Konstam, unul dintre directorii Deutsche Bank, despre cum se face că în actualul sistem financiar global, lichiditățile băncilor centrale la nivel global sunt fungibile și până în urmă cu câteva luni au condus la prețuri record ale titlurilor de capital în toată lumea. Iată explicațiile sale pline de inteligență și bun simț:
„Să începem cu unele noțiuni elementare. Lichiditățile globale pot fi înțelese ca fiind suma tuturor obligațiilor exprimate în dolari. Avem apoi cazul cursurilor de schimb valutar complet flexibile versus cursurile de schimb valutar fixe. Dacă una dintre băncile centrale, cum ar fi Rezerva Federală a SUA [banca centrală a Americii – n.n.], își extinde bilanțul, aceasta va crește lichiditățile globale în mod direct. Dacă cursurile de schimb valutar sunt flexibile, asta va însemna că dolarul va tinde să devină mai «slab», așa încât valoarea datoriilor din sistemul global ale celorlalte bănci centrale va crește, în dolari. «Slăbirea» dolarului ar putea astfel să contribuie la un preț mai mare, în dolari, la bunurile globale cu prețuri exprimate în dolari, de exemplu. Dacă cursurile de schimb valutar sunt fixe, atunci pentru a atinge acea valoare, celelalte bănci centrale vor trebui să își extindă la rândul lor bilanțurile financiare și să includă rezervele valutare în dolari în partea de active. Deci lichiditățile globale sunt mai întâi crescute de Rezerva Federală, iar apoi, prin extinderea în lanț a datoriilor, și de către celelalte bănci centrale. În funcție de sensibilitatea cursurilor de schimb la ajustările relative ale bilanțurilor financiare, nu este un caz a priori ca aceeași extindere a bilanțului realizată de Rezerva Federală să conducă la creșterea sau scăderea expansiunii lichidităților globale conform cu fiecare regim al cursului de schimb valutar. Prin urmare, simpla existență a unei creșteri masive a rezervelor în valută nu ar trebui văzută ca o expansiune masivă a lichidităților globale – deși, după cum vom arăta mai departe, observația empirică este că aceasta este o forță mult mai puternică în «impactul» pe care schimbările din lichiditățile globale o au asupra activelor financiare.”
În mare, astfel se explică de ce și cum măsurile de ușurare sau restrângere cantitativă realizate de Rezerva Federală au implicații atât de profunde nu numai asupra fiecărei clase de active și a parității valutare, ci și a Produsului Global Brut.
„În cel mai larg sens, lichiditățile tind să susțină ritmul creșterii economice, în special atunci când sunt în exces față de creșterea nominală curentă. Prin urmare, schimbările pozitive în ceea ce privește lichiditățile ar trebui să ducă la creșterea valorii titlurilor de capital și la prețuri negative ale obligațiunilor. Lichiditățile băncilor centrale sunt o mare parte a lichidităților globale, și, fiind supuse efectului multiplicator al băncilor, același lucru afirmat mai sus este valabil și în cazul lor. Restrângerea lichidităților realizată de Rezerva Federală și ajustarea valutară pusă în practică de China implică o restrângere a condițiilor de lichiditate, care, dacă toți ceilalți coeficienți rămân la fel, implică o pierdere în nivelul producției globale .”
Excesul de lichidități globale de la an la an, plus 12 luni în avans
Ritmul producției Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic Co-operation and Development – OECD)
Dar în timp ce impactul asupra creșterii economice globale este tangibil, există de asemenea o întârziere substanțială până când întregul său impact să fie observat. Însă atunci când vine vorba despre prețurile activelor, totuși, piața este cu mult mai rapidă în a deconta dispariția „mâinii invizibile”.
„În cele din urmă, într-un sistem financiar discreționar, preturile activelor reflectă «în exterior», de exemplu, banii băncii centrale și gradul în care aceștia s-au multiplicat prin intermediul sistemul bancar. Pierderea rezervelor nu reprezintă numai o pierdere directă a banilor «din exterior», ci și o reducere a multiplicării. Nu trebuie să ne așteptăm ca multiplicarea să revină la normal imediat datorită operațiunilor de compensare ale băncilor centrale.”
Aici Deutsche Bank sugerează panica, deoarece potrivit estimărilor sale, în timp ce piața de capital din SUA s-ar putea să se fi corectat, mai are încă un drum lung de parcurs până să ajungă să țină pasul cu scăderea dramatică a rezervelor globale și ale celor federale (iar aici nici măcar nu ne referim la faptul că BJ și BCE vor fi forțate de piață să reducă injecțiile de lichidități):
„Să începem cu activele de risc, urmate de prețurile globale ale titlurilor de capital. La prima vedere s-ar părea că această corelare este negativă, în sensul că atunci când lichiditățile băncii centrale cresc, acțiunile scad, și invers. Sigur că aceasta determină cel mai probabil anumite politici ca răspuns – băncile centrale sunt tipic «întârziate», așa încât reacționează atunci când acțiunile scad și apoi titlurile de capital tind să revină. Dacă dăm lichiditățile în viitor cu șase trimestre, observăm că piața conduce la lichidități adiționale anticipate.Aceasta este foarte îngrijorător acum, pentru că sugerează că prețurile titlurilor de capital s-ar putea reduce cu ușurință cu 20% sau chiar cu 40% pornind de la o valoare apropiată de zero a lichidității băncii centrale, luând în considerare coeficienți de multiplicare similari celor din perioada post criză.”
Capitalurile globale de la an la an (cu albastru)
și lichiditățile băncilor centrale de la an la an (cu roșu)
Capitalurile globale de la an la an (cu albastru)
și rezerva federală plus rezervele valutare de la an la an (cu roșu)
Iată previziunile sumbre ale Deutsche Bank referitoare la ceea ce urmează să se petreacă în continuare cu prețurile capitalurilor:
„Dacă ne referim numai la componentele valutare și la rezerva federală, se pare că există o relație contemporană mult mai strânsă a lichidităților cu prețurile titlurilor de capital. La un anumit nivel, sugestia este aceeași: în lipsa unei creșteri a rezervelor federale și a celor valutare, prețurile titlurilor de capital au tendința de a descrește destul de rapid.
De exemplu, bilanțul financiar al Rezervei Federale ar putea cu ușurință să fie negativ cu 5% în aceasta perioadă a anului următor, în funcție de cum este administrat portofoliul SOMA (System Open Market Account – Contul Sistemului Pieței Deschise) și ar fi asociat cu alte pierderi ale rezervelor valutare, mai puțin în cazul în care alte țări, inclusiv China, ar permite slăbirea valutelor. Acesta ar fi un motiv de gravă îngrijorare pentru lichiditățile globale (ale băncilor centrale).”
Repetăm, toate acestea implică un status quo al politicilor de quantitative easing (relaxare cantitativă) ale Europei și Japoniei, care, după cum am explicat deja, sunt pe punctul de a „expira”.
„Verificarea (corelarea), probabil cu ajutorul indicatorului principal al altei acțiuni a băncii centrale, este că alte bănci centrale au avut un rol esențial în susținerea capitalurilor (acțiunilor) în trecut în mod sistematic – cele mai mari dintre ele fiind BJ și BCE. Dacă Rezerva Federală nu-și face bine datoria, este bine de știut că există cineva dispus să îi facă treaba, cu toate că ar dura ceva timp până când s-ar putea aprecia gradul în care «eșuează» politicile altuia.”
Încă și mai grav este că în curând nu va mai fi nimeni care să poată masca eșecurile tuturor celorlalți: zdruncinăturile cercului lichidităților globale se apropie de sfârșit.
Ce înseamnă aceasta pentru veniturile obținute din obligațiuni? Sigur că vânzările TSY ale Chinei au un efect negativ asupra prețurilor obligațiunilor. Totuși, ceea ce observa cu acuratețe Deutsche Bank este că dacă lumea va înregistra o scădere drastică a activelor cu risc ridicat, tsunami-ul lichidității remanente care va rezulta de aici va sfârși pe termen lung prin a produce scăderea veniturilor produse din bonurile de tezaur. Cităm:
„Dacă investitorii cred că este foarte probabil ca lichiditățile să își continue scăderea, ei nu ar trebui să vândă active ce aduc profituri reale, ci să le cumpere, și să fie mai îngrijorați pentru activele cu risc ridicat. Asta vine ca un răspuns la recentele îngrijorări legate de faptul că posibila lichidare a bonurilor de tezaur ale Chinei ar avea rezultate negative pentru aceste active și ar duce la creșterea activelor cu randament. Pur și simplu căderea activelor ar trebui să fie ultima grijă pentru consecințele asupra dobânzilor – după cum s-a dovedit a fi din 2014 și până în prezent – în schimb ar trebui să ne focalizăm mai mult asupra activelor cu risc ridicat.
Relația dintre lichiditățile băncilor centrale și produsul secundar al acumulării rezervelor de valută are în mod evident un rol central în performanța activelor cu risc și prin urmare asupra dobânzilor. O eroare ușor de făcut ar fi să presupunem că toate activele sunt tratate egal. Nu sunt – sau cel puțin nu în perioada de criză. Dacă lichiditățile slăbesc și activele cu risc se vând prost, cel mai probabil dobânzile se adună. Indiferent câte obligațiuni de trezorerie sunt răscumpărate sau câți dolari cash sunt lichidați din activele băncilor centrale de peste hotare, în SUA este mult mai probabil ca dobânzile să cadă decât să crească. Din anumite puncte de vedere, acest lucru nu ar trebui să fie prea greu de anticipat. Până la urmă, lichiditățile băncii centrale conduc la măsuri suplimentare legate de lichidități, care conduc la rândul lor, cu o anumită întârziere, la activitate economică.”
Două aspecte sunt de semnalat aici: suntem de acord cu Deutsche Bank că dacă reacția pieței la colapsul monetar „din exterior” (de ex. lichiditățile băncii centrale) ar duce la creșterea prețurilor, activele cu risc s-ar prăbuși (cu mult mai mult decât cu 20-40% cum a fost indicat mai sus). Până la urmă, numai și numai intervenția băncii centrale a împins S&P de la 666 la cea mai înaltă valoare, de 2100.
Cu toate acestea, nu suntem de acord cu punctul de vedere al Deutsche Bank dintr-un motiv simplu: după cum se explică în articolul What Would Happen If Everyone Joins China In Dumping Treasurys (Ce s-ar petrece dacă toată lumea ar proceda la fel ca și China și ar prăbuși prețurile obligațiunilor de trezorerie), întrebarea cea mai importantă este cum ar acționa tot restul lumii. Dacă toate celelalte piețe emergente se alătură Chinei în lichidarea celor 7,5 mii de miliarde de dolari din rezervele valutare (majoritatea obligațiuni de trezorerie americane, dar și europene și japoneze), după cum se arată mai jos…
Randamentul SUA pe o perioadă de 10 ani (cu verde)
Rezervele valutare ale piețelor emergente (cu roșu)
… într-o piață a obligațiunilor de trezorerie care nu pot fi transformate în lichidități, unde băncile centrale dețin deja 30% sau mai mult din echivalentul pe 10 ani (BJ deține 60% până în 2018), atunci e supus dezbaterii dacă simplul flux din stocuri în obligațiuni ar declanșa „măcelul” dobânzilor.
Și, după cum am arătat mai sus, dacă toți ceilalți coeficienți rămân neschimbați, desfășurarea acumulării rezervelor piețelor emergente din ultimii zece ani, în jur de 8.000 de miliarde de dolari, ar putea conduce la o creștere a randamentului de la 2% la 6% sau mai mult.
Cu alte cuvinte, lichidarea inductivă a rezervelor nu este neapărat un motiv de îngrijorare, dar practice, dacă ne gândim cât de ne-lichidă a devenit piața activelor de trezorerie, lichidarea susmenţionată va conduce dincolo de orice dubiu la o creștere bruscă a randamentelor, chiar și numai ocazională, datorită discontinuităților provocate de cererea pentru ne-lichidități.
* * *
În concluzie, rezumând observațiile Deutsche Bank, acestea confirmă opiniile exprimate anterior, anume că cruciada quantitative easing (relaxării cantitative) asumată de Rezerva Federală în 2009, iar mai apoi de toate băncile centrale, a fost cel mai mare joc de aruncare la țintă din istorie, unul care a adus câțiva ani de calm artificial pe piață în timp ce a făcut ca discrepanța de avere dintre bogați și săraci să fie cea mai mare pe care a cunoscut-o lumea vreodată, distrugând clasa de mijloc globală – iar acum a sosit sfârșitul acestei politici financiare.
În acest punct vine șocul pentru Deutsche Bank, care înțelege prea bine că politicile financiare curente ale Rezervei Federale vor conduce la nimic mai puțin decât la un colaps al capitalurilor globale (mai ales atunci când piețele vor ridica prețurile odată cu restrângerea lichidităților realizată de Banca Japoniei în decursul următorilor doi ani). Mai precis:
„Aceasta ne întărește punctul de vedere, anume că Rezerva Federală este în pericol să realizeze o politică greșită. Nu pentru că «o facem o dată și gata» este o politică pe care nu o discutăm aici, ci pentru că piața se va zbate inițial să crească prețurile în etapa «gata» după etapa «o dată». Iar abilitățile de comunicare ale Rezervei Federale nu prea ies în evidență cu reușite notabile.
Mult mai probabil, din punctul nostru de vedere, este că măsurile din septembrie vor conduce la o creștere a prețurilor în decembrie și la alte creșteri în 2016, ceea ce ar face ca 2 de exemplu să se vândă cu 1¼%. Aceasta ar putea fi o supra-creștere, dar ar putea implica o scădere pentru activele cu risc și o aplatizare bruscă a curbei randamentului.”
Dar concluziile la care au ajuns reprezentanții Deutsche Bank sunt adevăratul șoc. Dominic Konstam întreabă public dacă nu cumva ceea ce urmează să se producă pe piețele globale de capital (în principal în ceea ce privește lichiditățile, dar și dobânzile) nu este oare cu nimic mai puțin decât o distrugere controlată. O distrugere controlată premeditată, facilitată de acțiunile Rezervei Federale, sau mai degrabă de lipsa lor.
„Cel mai sinistru «dedesubt» al acestei situații este că relația dintre dobânzile negative și lichiditățile slabe este din ce în ce mai strânsă de când a început criza, ceea ce sugerează că politica este aceea de a eșua și nu de a reuși.
Dobânzile reale scad atunci când băncile centrale opresc stimulii probabil deoarece consideră că au intervenit suficient și că economia globală este pe drumul cel bun către recuperare. Acest fapt ar putea fi privit ca o incriminare teribilă a acestei politici, care nu este fără legătură cu alți factori structurali care fac măsurile economice mai puțin efective decât ar fi ele în caz contrar – incluzând crahul evident al coeficienților provocat de noi reglementări și de cerințe referitoare la capital.”
Ce s-ar petrece mai departe? Deutsche Bank prezintă ideea că activele S&P se vând la jumătate din valoarea lor, dar încă și mai important, remarcă de asemenea că „banii din elicopter”, indiferent de forma stimulului financiar pe care o iau (chiar și în cel mai literal sens), este singurul rezultat posibil după o cădere cu 50% a activelor S&P.
„Sigur că definiția noastră a «eșecului» ar putea fi un pic cam zeloasă. Până la urma urmei, de ce ar trebui ca valoarea capitalurilor să crească mereu? De ce ar trebui să ne așteptăm ca cei care au de plătit dobânzi să își permită să ducă povara acestora? Sunt o mulțime de alternative viabile, cu indexul S&P la jumătate din valoarea sa, garanțiile pe termen lung neplătite și deflația datoriilor în abundență.
Atunci când politicile monetare tradiționale, echilibrate, încetează să funcționeze, și singurul drum înapoi la ceea ce credem că este echilibrul pe care ni-l dorim acum este reprezentat de banii din elicopter via stimuli fiscali, înseamnă că nu există bănci centrale independente.”
Iată: Deutsche Bank susține, în puține cuvinte, ceea ce a sugerat Ray Dalio, și anume că măsurile curente luate de Rezerva Federală sunt precursorul mecanic al unei prăbuși a pieței și, de asemenea, a măsurilor de tip quantitative easing.
Doar că Deutsche Bank oferă și răspuns la întrebarea retorică dacă nu cumva Rezerva Federală pregătește o „distrugere controlată” a activelor de risc. Cunoscând că în acest moment noi măsuri de quantitative easing s-ar învinge pe ele însele, mai rămâne posibilitatea de a evita ceea ce pare a fi o altă catastrofă sistematică pe care Friedman și Bernanke au prevăzut-o cu mulți ani în urmă: prăbușirea literală a monedei pentru ocrotirea unui sistem fără acoperire chiar și numai câteva zile în plus. (Merită să citiți nota de subsol nr 18 din discursul guvernatorului Bernanke disponibil aici)
Putem nota că gravitatea opiniilor prezentate mai sus de de cea mai mare bancă din Europa nu poate fi exagerată – pentru „băncile foarte serioase”, ceva de dimensiuni epice se află la linia orizontului. Ar trebui să adăugăm că dacă Deutsche Bank (cu acțiunile sale în valoare de 55.000 de miliarde de euro) are dreptate și dacă Rezerva Federală refuză să își schimbe poziția, prezentarea tuturor activelor cu risc de contrapartidă și/sau a căror valoare depinde de încrederea în băncile centrale, ar trebui să fie făcută publică într-un mod eficient.
* * *
Chiar dacă nu putem ști cum se vor desfășura toate acestea, mai ales în cazul în care Deutsche Bank are dreptate, le prezentăm în final cititorilor diagrama intitulată Piramida inversată a lui Exter.
Citiți și:
Analist financiar: piața bursieră se va prăbuși complet începând cu luna noiembrie 2015
Haosul evident al sistemului financiar ce este controlat de aşa zisa Kabala creează oportunitatea pentru REVOLUŢIE!