Publicat la:
Noiembrie 19, 2013
Consumatorul este din ce în ce mai preocupat de calitatea produselor alimentare și de efectul acestora asupra sănătății, sancționând abaterile de la măsurile de siguranță ce se impun în producție, distribuție și vânzare.
Creșterea importanței factorului calitativ în cadrul procesului de cumpărare în raport cu prețul produselor, cu diversitatea sortimentală și cu ceilalți factori determinanți, face ca siguranța alimentelor să devină un element cheie vizat atât de populație cât și de agenții economici responsabili în asigurarea acesteia.
Bineînțeles, noile orientări referitoare la durabilitate și condițiile impuse de legislația Uniunii Europene în vederea asigurării protecției consumatorului sunt necesare a fi integrate în politica întreprinderilor producătoare, acest element răsfrângându-se atât într-o poziționare cât mai bună în raport cu mediul concurențial național sau local existent, cât și în câștigarea sau consolidarea încrederii consumatorului.
Se observă o ușoară creștere în valoare și o diminuare în volum a producției pentru majoritatea produselor alimentare și agroalimentare, spre aceste ținte fiind orientate și strategiile de marketing. Dar oare este acest proces sustenabil ? Este el susținut într-adevăr de o schimbare structurală în comportamentul de cumpărare și consum ?
Oferind exemplul produselor ecologice putem afirma că la nivel național dar și la nivelul județului Iași, spre deosebire de anumite țări și regiuni ale UE obiectivele stabilite inițial au fost atinse doar parțial, puterea scăzută de cumpărare a populației neasimilând diferenţa de preț față de produsele realizate în condiții ”clasice”, neexistând în mod efectiv o piață (în adevăratul sens al cuvântului) pentru acest tip de produse alimentare.
Desigur, inițiativele în acest domeniu trebuie încurajate și promovate în speranța unor schimbări fundamentale și a “educării” populației în sensul acordării unei mai mari importanțe sănătății.
Pornind de la cerințele consumatorilor, producătorii își adaptează permanent oferta, progresul tehnico-științific, exigențele exprimate ale consumatorilor, concurența dintre produsele noi și cele vechi conferind pieței un caracter dinamic și contribuind la creșterea competiției. Calitatea si siguranţa alimentară trebuie obţinute si monitorizate prin Sisteme de Management al Calităţii producţiei si prin metode care să asigure o tratare sistematică a pericolelor potenţiale și să prezinte informaţii pentru identificarea întreprinderii, echipei de producţie, datei fabricării, lotului, cantităţii, tipului si calităţii produselor. Consumatorii devin tot mai exigenţi faţă de calitatea produselor. Ei formulează o serie de cerinţe privind comportarea în timp a produselor, caracteristicile psihosenzoriale și economice ale produselor, compatibilitatea lor cu alte produse etc. De asemenea, doresc să fie informaţi corect şi complet pentru a alege produsele în cunoştinţă de cauză.
II. Produsele agroalimentare – importanţa asigurării informaţiilor complete și corecte
Sectorul agricol din România și inclusiv cel specific județului Iași trebuie să fie într-o strânsă conexiune cu entitățile din aval, furnizând acestora informațiile necesare în vederea asigurării funcționalității pieței și a trasabilității produselor alimentare.
Trasabilitatea și segmentele caracteristice ale acesteia oferă o viziune de ansamblu clară, putând fi identificate secvențial etapele realizării produsului agroalimentar, fundamentală fiind proiectarea și implementarea unui sistem de management al siguranței alimentului bazat pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points – Analiza riscurilor și a punctelor critice de control) – o metodă foarte valoroasă de abordare a calităţii igienice a produselor alimentare, mijlocul cel mai eficient de garantare a siguranţei produselor alimentare. Sistemul HACCP constituie o metodă preventivă de control a siguranţei produselor alimentare și a pericolelor potenţiale.
Uniunea Europeană, prin instituțiile specifice lucrează pentru a proteja calitatea alimentelor printr-o diversitate de intervenții, prin politicile privind igiena și siguranța biologică și chimică a alimentelor precum și cele referitoare la etichetare și informațiile nutriționale dar responsabilitatea principală pentru siguranţa alimentară revine agenţilor din sectorul alimentar.
Politica integrată acoperă toate sectoarele din lanţul alimentar: producţia de hrană pentru animale, materiile prime, prelucrarea, păstrarea, transportul şi vânzarea, fiind necesară trasabilitatea implementată prin proceduri specifice , un rol deosebit la nivel european fiind deținut de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA – European Food Safety Authority).
Un aspect practic în ceea ce privește produsele alimentare de siguranță în cadrul UE este Sistemul de Alertă Rapidă pentru Alimente și Furaje (Rapid Alert System for Food and Feed- RASFF), care este un sistem de notificare pentru atenționările legate de produsele alimentare și băuturi alcoolice (inclusiv băuturi), oferind un sistem de schimb rapid de informații între statele membre și coordonarea acțiunilor de răspuns.
La nivel național aceste direcții sunt gestionate de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) responsabilă cu sigurarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea alimentelor către consumator şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane bazat pe analiza riscului, dar și de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, la nivelul județului Iași existând direcțiile și oficiile locale corespondente.
Sunt dorite garanţii legale că produsul alimentar poate fi consumat fără pericol şi că eticheta va furniza consumatorului toate informaţiile asupra elementelor prezente în compoziţia sa.
Programul comunitar al legislaţiei în domeniul mărfurilor alimentare se axează pe acțiuni concrete ce urmăresc:
formularea regulilor – aplicate tuturor statelor membre – în ceea ce priveşte protecţia fundamentală a consumatorului; adoptarea unor măsuri specifice în ceea ce priveşte aditivii alimentari şi conservanţii;
elaborarea directivelor cu privire la etichetarea nutriţională a mărfurilor.
Eticheta trebuie să conţină indicaţia referitoare la producţia biologică, şi faptul că produsul este supus proceselor de inspecţie comunitare. Specificaţiile care stabilesc compoziţia produsului trebuie să conţină următoarele elemente: numele produsului agricol sau al mărfii alimentare; descrierea metodei de producere, incluzând tipul, caracteristicile materiilor prime şi/sau ingredientele folosite şi/sau metodele adoptate pentru fabricarea produsului respectiv; descrierea caracteristicilor produsului sau mărfii alimentare, din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic şi/sau caracteristicile organoleptice raportate la caracterul specific; procedurile de control.
Prin urmare informarea corectă și completă asigură siguranța alimentului cumpărat și deci sănătatea și satisfacția consumatorui final care poate deveni el însuși un agent de marketing pentru produsul sau marca respectivă.
