La aniversarea a 30 de ani de la absolvirea Facultăţii de Agronomie din Iaşi, am simţit nevoia să îmi cer iertare de la colegi şi de la profesorii prezenţi. După ce i-am ascultat pe toţi, am primit îndemnul să tipăresc pentru a fi de folos tuturora aceste învăţăminte, care îşi trag seva din Biblie şi din realitatea noastră… După ce am văzut că s-a ales praful şi pulberea din fabrici şi uzine, din agricultură, din cercetare, din tinerimea şi pensionarii noştri, să nu uităm că avem “în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie.” (Evrei 10/34).
Pentru că aşa cum învăţăm să ne aşternem acum, aici, aşa o să ne odihnim o veşnicie în Cer. Prea mult trudim din răsputeri pentru a ne îmbogăţi în această lume care se îndreaptă spre obştescul sfârşit, şi nu învăţăm să ne îmbogăţim pentru veşnicie. Mai ales că de toate acestea se alege praful, aşa cum s-a ales şi de ctitoriile comunismului, construite fără Dumnezeu… Prea neglijăm Chemarea şi preocuparea Cerească. Nimic nu foloseşte Vieţii veşnice din bogăţiile acestei lumi.Pe noul pământ şi noul Cer are acces omul nou, născut din nou (Ioan cap 3). Încă de aici, trebuie să învăţăm cum ne putem înnoi, adapta pentru viaţa nouă. Bogăţiile omului nou, născut din nou din Galateni, cap 5, v22-23 sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Acestea nu pot fi amestecate cu “bogăţiile “pământeşti a firii vechi, adamice, lumeşti. Iată şi “bogăţiile” care ne fac atâta rău şi suferinţe:” Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (Gal.5/19-21)

“Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugină şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugină şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6/19-20)

“… Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?(Matei 6/20-27)

Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Col.3/2)

Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
Totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Aşa că, dacă astfel îmbrăca Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: “Ce vom mânca?” sau: “Ce vom bea?” sau: “Cu ce ne vom îmbrăca?”
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le căuta. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6/19-34)