„În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.
Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.” (Ex 12/12-14) Pentru exodul fiecăruia din robia propriului Egipt, să nu aşteptăm să se repete cu fiecare urgiile de atunci. Toate au căzut peste Isus, apărându-ne de Nimicitorul care ne-ar vrea tot răul de pe lume. Dacă nu ne pocăim, vom avea parte la scară planetară de (re)repetarea lor!… Aşa cum atunci când Nimicitorul avea să ocolească oricare casă pecetluită, însemnată cu sânge de miel, fără să se atingă de evrei, cu mult mai mult suntem noi acum apăraţi de sângele ceresc, dacă îl primim şi credem că El este singurul Miel, Fiu al lui Dumnezeu. Aşa cum satana ştia că acolo unde era sânge pe uşorul uşii era o casă a unui israelit şi o ocolea, tot aşa şi acum ocoleşte pe copii înfiaţi. În acea casă deja murise cineva în locul oricăruia… un miel fără cusur, dar şi în eul faraonic al omului a murit şi a înviat Isus fără păcat!.