In functie de scopul urmarit, taierile se impart in : taieri de conducere si formare a coroanei pomilor, taieri de intretinere, taieri de reintinerire si taieri de corectare.

Taierea de rodire

Se aplica pomilor vara, in timpul vegetatiei si este tot atat de importanta pentru obtinerea unor recolte mari cat de importanta este si dirijarea formarii coroanei prin operatii in verde. Operatiile tehnice principale care se folosesc la aceste taieri sunt ciupitul si plivitul, la care se mai adauga uneori ruperea, strangularea sau rasucirea unor ramuri verzi. Rezultate bune se obtin si prin arcuirea lastarilor, in vederea opririi cresterilor si a favorizarii procesului de diferentiere a mugurilor. Uneori, se fac taieri si in lemn vechi, cum este cazul la taierile de vara ale caisului si la taierea ramurilor cu florile avortate la piersic.

Problemele principale care se pun la taierea in verde sunt: stabilirea momentului optim de aplicare a ciupitului, mai ales a celui dintai si gradul de scurtare a ramurilor.

Taierile in verde la cais pot fi mult mai utile ca la celelalte specii pomicole. Acestea completeaza taierile din perioada de repaos, favorizand,  in prima parte, formarea rapida a coroanelor, iar apoi mentinerea echilibrului crestere – rodire.

Plivitul si ciupirea

Taierile in verde la cais se recomanda in toate perioadele de varsta a pomilor, dar cu precadere ele sunt utilizate in perioada de formare a coroanei pomilor. In acest timp lucrarile de baza in perioada de vegetatie sunt: plivitul si ciupitul lastarilor formati.

Prin plivit se indeparteaza lastarii ce nu sunt utilizati in formarea scheletului si in primul rand lastarii de pe trunchi, lastarii concurenti ai prelungirii sarpantelor sau subsarpantelor, lastarii defectuos amplasati in coroana pomilor cu crestere interioara sau lastarii ce indesesc coroana.

Momentul optim pentru interventie este in luna mai, cand lastarii nu depasesc 12-15 cm, adica inainte de lignificarea lor, astfel incat indepartarea sa se realizeze usor cu mana fara a forma rani. Lucrarea de indepartare a lastarilor se verifica de 2-3 ori in timpul vegetatiei pentru a nu se forma noi lastari din apropierea punctelor de prindere, care din nou trebuie suprimati in faza erbacee.

Caisul formeaza insa uneori lastari de peste 80 cm, fara a forma lastari laterali. In scopul garnisirii acestora cu lastari anticipati care sa fie retinuti, se recomanda ciupirea acestor lastari cand depasesc 70 cm la prima frunza normala, respectiv la 60-65 cm.

Stabilirea momentului optim

Aplicarea taierilor in verde a genereaza formarea de anticipati in numar diferit in functie de momentul cand au fost aplicate taierile. Astfel, in urma taierilor aplicate la sfarsitul lunii mai, 77% dintre lastarii scurtati au emis anticipati. Acest procent descreste odata cu inaintarea in vegetatie. In urma scurtarilor in verde aplicate la mijlocul lunii iunie, 71% dintre lastarii scurtati au emis anticipati si numai 50% dintre lastari au mai format anticipati atunci cand scurtarile au fost aplicate la sfarsitul lunii iunie. Astfel, din lastarii care nu au produs anticipati au ramas cioturi care au fost eliminate prin taierile de corectie.

Lastarii scurtati care au emis un singur lastar anticipat, au inregistrat cele mai mari valori indiferent de epoca de aplicare a taierilor, valori cuprinse intre 33-51%, urmate de lastarii care au produs 2, 3, si 4 anticipati.

Momentul optim de aplicare a taierilor in verde este fenofaza cresterii intense a lastarilor, calendaristic la mijlocul lunii iunie.

Taierile in verde dupa recoltatul fructelor, la cais, se bazeaza pe insusirea biologica a acestei specii de a forma, in conditii favorabile de apa si hrana, doua sau chiar trei valuri de crestere. Mugurii de rod formati pe ultimul val de crestere, diferentiati mai tarziu intarzie pornirea in vegetatie deoarece infloresc cu 5-6 zile mai tarziu decat primii muguri de rod formati.

Taierile in verde inainte de recoltatul fructelor se pot efectua imediat dupa legatul fructelor, chiar asupra ramurilor de schelet, cand se scurteaza cu ½ – 1/3 din lungime 50% din ramurile de semischelet nepurtatoare de rod. Cele 50% din ramurile de semischelet purtatoare de rod se scurteaza dupa recoltarea fructelor obtinand recolte insemnate.

Taierile in verde dupa recoltatul fructelor se utilizeaza in ultimul timp tot mai mult in cadrul taierilor de intretinere, ocazie cu care se inlatura ramurile ce se intretaie, ramurile rupte, uscate sau ramurile ce indesesc coroana sau chiar se scurteaza ramurile de semischelet. La taierile in verde, dupa recoltare apare obligativitatea ingrasarii suplimentare si udarii cu minim 500 m³ apa/ha.

Interventiile efectuate dupa recoltarea fructelor se realizeaza de obicei intre 1 si 5 august, uneori chiar pana la 10 august pentru soiurile cu maturare tarzie. Efectul favorabil al acestor taieri este  in primul rand cicatrizarea ranilor pana la aparitia temperaturilor scazute si rezistenta mai buna la temperaturile scazute din perioada de repaus profund a mugurilor de rod dar in principal la temperaturile scazuta aparute primavara tarziu.

Taierile dupa recoltare este bine sa se realizeze asupra ramurilor rupte, uscate sau afectate de apoplexie, completate cu taieri in perioada de repaus, daca nu este posibila o ingrasare suplimentara si o udare imediata

Operatiuni de grabire a fructificarii  si  efectele unor tăierile gresite 

Un loc important în pomicultura intensiva îl are schimbarea pozitiei ramurilor. Această schimbare a poziţiei ramurilor poate fi : dresarea (ridicarea), înclinarea si arcuirea.

Scurtarea ramurilor, constă în reducerea prin tăiere a ramurilor anuale (creşterile de un an) care poate fi severă când eliminăm peste 2/3 din lungimea lor, medie când eliminăm ½ din lungimea lor şi uşoară când eliminăm sub 1/3 din lungimea lor. De reţinut că o scurtare severă determină creşterea puternică a lăstarilor de pe porţiunea rămasă pe pom şi o reducere a numărului de ramuri de rod formate. O scurtare uşoară determină formarea de ramuri scurte care pot fi cu rod sau evolueaza spre ramuri de rod pentru următorul an.

Reducţia ramurilor, se referă la intervenţii asupra ramurilor de semischelet a pomului, a punţilor de rod (ramuri mai vechi de 1 an care poartă pe ele ramuri de 1 an) şi a vetrelor de rod (aglomerări de ramuri de rod scurte), prin eliminarea, de la o ramificaţie, a unei părţi din acestea. Reducţiile, ca şi la scurtări, pot fi severe, medii sau uşoare. Efectul reducţiilor este în funcţie de severitatea lor şi are un efect local dar şi generalizat asupra întregului pom, determinând creşteri vegetative care prin număr şi lungime sunt direct proporţionale cu gradul de severitate a intrvenţiei. Ramurile de rod, rămase în număr mai mic, vor realiza fructe mai mari.

Drept urmare la pomii tineri, care de obicei au creşteri puternice, pentru a determina intrarea rapidă pe rod nu se vor utiliza scurtări şi reducţii. Intrarea pe rod determină reducerea vigorii de creştere, lucru necesar în livezile intensive. La pomii bătrâni sau epuizaţi, care nu mai au creşteri anuale, sau sunt reduse ca lungime, se vor face scurtări şi tăieri de reducţie pentru a micşora numărul de ramuri de rod şi a determina creşterea lăstarilor şi formarea pe aceştia, în anii următori, a ramurilor tinere de rod.

Suprimarea ramurilor, se referă la eliminarea de la punctul de inserţie (inelul de creştere) a ramurilor anuale sau multianuale. În funcţie de numărul şi mărimea ramurilor suprimate, efectul în anul ce urmează, este o intensificare a creşterilor generalizate pe întreg pomul, iar ca efect multianual, o reducere a volumului coroanei.
Scurtarea, reducţia şi suprimarea dacă se efectueaza în timpul vegetaţiei (în verde-în lunile iunie, iulie, august) determină o reducere a creşterilor şi în final un volum mai mic al coroanei.
Dresarea ramurilor, constă în schimbarea poziţiei naturale, în sensul apropierii de verticală a ramurilor. Aceasta influienţeaza în sens pozitiv creşterea, accentuând efectul de polaritate, în sensul că vor pleca în vegetaţie doar mugurii din vârf, care vor creşte puternic, în defavoarea celorlalţi muguri care rămân în stare dormindă, fără a forma creşteri slabe care să diferenţieze muguri de rod. Această operaţtie poate fi efectuată pentru echilibrarea unor şarpante, dresându-se şarpanta care a rămas în urmă ca vigoare de creştere.

Înclinarea ramurilor, constă în schimbarea poziţiei lor naturale în sensul apropierii de orizontală, sau chiar sub orizontală. În aceste condiţii fenomenul de polaritate este oprit. determinând plecarea în vegetaţie a unui număr mare de muguri pe toată lungimea ramurei, creşterile fiind multe vor rămâne mai scurte şi vor evolua în ramuri de rod în anul în curs sau în anul următor. Această operaţie are ca efect reducerea vigorii ramurilor şi in final a pomilor, intrarea mai repede pe rod , rodire mai abundentă, garnisirea ramurilor înclinate cu ramuri de rod, pe toată lungimea lor.

O ramură cu cât este mai verticală va creste mai mult şi va rodi mai puţin, iar cu cât este mai înclinată faţă de verticală va creşte mai puţin şi va rodi mai mult.

Arcuirea ramurilor, este o schimbare a poziţiei naturale de creştere, in sensul că porţiunea bazală are o pziţie ascedentă, iar vârful ramurei are o pziţie descedentă. Această operaţie are efecte apropiate de cele ale înclinării cu diferenţa că pe partea de sus a curburii creşterile sunt mai lungi. Zonele descedente ale vârfului ramurilor, vor rodi mai mult, dar îndesesc în timp coroana pomilor şi au tendinţă de uscare. Operaţia este utilizată la unele forme de coroană.

Alături de aceste operaţii in pomicultură sunt utilizate şi o serie de operaţii tehnice secundare.
Decorticarea inelară, constă în inlăturarea scoarţei până la nivelul lemnului, de jur-împrejurul ramurei sau axului, pe o lăţime de 3-6 mm. Aceasta are ca efect reducerea creşterilor de deasupra decorticării cu diferenţierea mai multor muguri de rod, cu fructe care se colorează mai bine şi au mai mult zahăr si intensificarea creşterilor de lăstari sub locul unde s-a efectuat această operaţie. La speciile sâmburoase există riscul ca la această operaţie să apară scurgeri de clei care împiedică cicatrizarea pâna în toamnă a zonei decorticate.
Crestarea, constă în eliminarea scoarţei şi a lemnului din inelele exterioare pe o parte a axului sau tulpinei pomului, pe o lăţime de câţiva milimetri şi se face deasupra sau dedesubtul unei ramuri sau unui mugure. Are efectele ca şi în cazul decorticării dar de nivel mai redus, ea necuprinzănd ramura de jur- împrejur Efectuată deasupra unei ramuri , aceasta va creşte mai puternic; efectuată dedesubtul ei îi va reduce creşterea şi va rodi mai bine. Este utilizată pentru echilibrarea şarpantelor sau chiar pentru provocaraea apariţiei unui braţ de care este nevoie in coroană.

Incizia transversalăa, consta in întreruperea vaselor liberiene şi a lemnului din inelele exterioare, deasupra sau dedesubtul unei ramuri sau mugure, cu o lamă ascuţită de briceag fără eliminarea de ţesuturi. Are aceleaşi efecte cu crestarea dar de intensitate mai redusă.

Incizia longitudinală, se face în acelaşi mod ca cea transversală, doar că incizia se efectuează pe lungimea ramurei sau truncchiului si are rolul de a provoca îngroşarea acestora. Se utilizează mai cu seama la cireş şi vişin.
Strangularea, constă in străngerea de jur –împrejur a unei ramuri cu un inel de tablă sau sârma, determinând încetinirea circulaţiei sevei elaborate. Are rolul de a frâna creşterea şi a favoriza fructificarea. Se utilizează şi pentru a realiza un echilibru între şarpante.

Torsionarea, constă în răsucirea unei ramuri astfel încât se frâng o parte dintre vasele liberiene şi lemnoasae, având ca efect apoi reducerea vigorii de creştere. Acest lucru ajută si la mărirea unghiului cu verticala intensificând efectul şi evitând dezbinarea.

Suprimarea mugurilor, constă în îndepărtarea mugurilor umflaţi de pe o zonă a ramurei, sau pomului abia plantat, unde nu dorim să crească lăstari.