Publicat la:
Iulie 7, 2015
Ce părere aveţi despre “creştinii”care dau zeciuială, merg la biserici, propovăduiesc Evanghelia, postesc, dar mânincă şi carne de om din privire, vorbire, gândire, făptuire…
Ba mai înfig colţii în inimi bolnave şi îi lasă înfipţi ani de zile, folosindu-se de victime , în funcţie de interes, prin şantaj, răzbunare, judecare! Astfel de “crestini carnivori”-postitori ,adesea -au şi doctorate în teologie, dar calcă pe cadavre , si pe ciini lasati in soare -fara apa,aparatoare-;Asa urca la altar şi amvoane;ei postesc ,mâncând de vii oamenii creaţi de Dumnezeu, răscumpăraţi de Isus,dar batjocoriţi de satan şi sataniştii cu formalisme, idoli,pomeni,taxe,datini si alte traditii Nebiblice,nedumnezeiesti ?
Din dicţionar aflăm că pocăínță, înseamnă mustrare de conștiință, căință, părere de rău pentru păcatele săvârșite, și ÎNTOARCERE DE LA PĂCĂTUIRE,pentru a o rupe cu pacatuirea. Îndreptarea se obtine PRIN pocăială, prin mărturisirea păcatelor direct lui Isus, prin rugă şi cerere. De la unii PREOŢI aflăm că a fi pocăit înseamnă a fi rătăcit şi alte cuvinte pe care nu le suportă hârtia.
Din POPOR ştim că pocăinţa vine de la POC, LOVIRE care produce o cutremurare interioară. Pocăire înseamnă să-ţi aprinzi mucul interior de la Focul mistuitor, al Domnului pentru purificarea subconştientului şi tuturor ascunzişurilor unde zac păcate ascunse, fardate. Păcat că mulţi oameni AU ÎNVĂŢAT DE LA PREOŢI lucruri urâte despre pocăinţa şi fug ca de tămâie. Să ne înfruptăm din câteva răspunsuri Dumnezeieşti despre POCĂINŢA, scrise în Cartea Domnului. Începem cu exemplul de pocăinţă al PATRIARHULUI IOV:” De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42/6). “El (Isus) zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3/2). “Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (F.Ap.2/38). “Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (F.Ap. 3/19).” Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări?
“Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2/4)
“Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2Petru3/9). “Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Ap.2/5). “I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei”(Ap 2/21)….(Detalii in revista Informatii Agrorurale nr 105)
