Publicat la:
Mai 10, 2013
ENZIMELE POLIZAHAROLITICE
Amidonul, poliglucid de rezervă din plante, este de fapt un amestec omogen, format din 25% amiloză şi 75% amilopectină.
Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 7-10% pentru unele plante leguminoase, 40-50% în paiele de cereale sau stuf, 40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori, pîna la 85-99% în plante textile.
Astfel de enzyme iau naştere în bacterii ca Bacillus dastaticus, Bacillus mesentericus sau în fungi ca cei din genul Aspergillus.
Aditivi furajeri: ENZIMELE PROTEOLITICE
Enzimele proteolitice, denumite şi protease, catalizează hidroliza legăturilor peptidice şi descompun proteinele până la aminoacizi; acestea pot cataliza şi reactia inversă de sinteză a unor legături peptidice .
Proteazele pot fi produse de bacterii sau fulg. Din bacteri mai utilizate sunt: Bacillus subtilis şi Bacillus welchii, iar dintre fungi Aspergillus niger şi Aspergillus oryzae .
Aditivi furajeri: ENZIMELE LIPOLITICE
Lipazele sunt enzyme de tip esterazic din clasa hidrolaze, care scindează lipidele în glycerol şi acizi graşi. În organism, ficatul şi pancreasul secretă cea mai mare parte din lipaze.
Unul din scopurile adăugării de enzime în hrană este ,în special la monogastrice, de a degrada polizaharidele pereţilor celulelor vegetali până la monomer sau oligomeri cu greutate molecular scăzută, ce pot fii absorbiţi la nivel intestinal; Totodată se eliberează nutrienţii protejaţi de pereţii celulari rezultând per total o valorificare superioară a hranei.
Pentru utilizarea eficientă a enzimelor raditivi furajeri, se consideră că trebuiesc cunoscute iniţial următoarele aspect:
– structura chimică precisă a materiilor prime “ţintă” şi capacitatea lor de a fii degradate prin tratament enzymatic,
– selectarea a acelor tipuri de enzime care au o temperatură şi o valoare ph de acţiune optimă apropiată de condiţiile fiziologice ale animalului;
– să fie rezistente la atacul proteolitic din stomac şi intestine;
– să aibă o mare concentraţie active;
– să îşi menţină caracteristicile timp mai îndelungat chiar şi în condiţiile introducerilor în premixuri vitaminelor minerale;
În cazul suplimentării raţiei cu enzime a fost demonstrate experimental,atât la porcine cât şi la păsări, o creştere cu 2-7 % a valorii energiei metabolizabile.
Avantaje:
Reducerea variabilităţii calităţii nutreţurilor; Suplimentarea enzimatică poate reduce variabilitatea , pe baza creşterii digestibilităţii amidonului din porumbul de slabă calitate ,în deosebi la păsări ( Best ,1997; Clayton, 2001)
Valorificarea superioară a substanţelor minerale din hrana animalelor folosind enzime exogene; Prin suplimentarea cu fitaze microbiene a raţiei animalelor se poate reduce consumul de suplimente minerale conţinând fosfor ( în general fosfaţi) concomitent cu o diminuare importantă a cantităţilor de fosfor din dejecţii, reducându-se poluarea mediului pe această cale.
În cazul când digestia hranei este limitată, aspect întâlnit la animalele bolnave, tinere sau de mare productivitate. Referitor la utilizarea practică a produselor enzimatice furajere în alimentaţia animalelor , pot fi folosite următoarele modalităţi de includerea lor în hrană:
• Includerea directă în furajul uscat administrat animalelor, produsul enzymatic fiind introdus ca orice alt aditiv sub formă lichidă sau solidă.
•Pretratamentul materiilor prime, situaţie în care enzimele încep să acţioneze încă înainte realizându-se o adevărată predigestie a unor nutrient.
• Includerea în sistemele de hrănire umedă sau lichida, caz în care enzimele încep să lucreze.
