Publicat la:
Iulie 30, 2014
Printre SFINTELE motivaţii, nu lipsesc geniale răspunsuri precum: “Adevărata mântuire a neamului înseamnă în momentul ăsta să te implici să scoţi acest popor dintr-un derapaj uriaş spre mediocritate, spre subcultura, spre lipsa de educaţie. Astea mi se par acum problemele cele mai mari pe care Biserica ar trebui să să şi le asume, nu să fie partizana, partenera sau să se creeze culpabilizări din astea: – dă-mi nişte bani sau ţi-am dat nişte bani, dar vii să îmi faci campanie sau îmi faci nu ştiu ce”…
Edilul municipiului Târgu Mureş a explicat că aceste lucruri au fost transmise şi patriarhului: „I-am scris o scrisoare în care i-am explicat că nu banul e important aici, că faci o Catedrală. Asta e partea cea mai la îndemână pe care o vedeţi într-o clasă politică ce crede că şi pe Ăla de Sus Îl poţi duce cu şmecheria. Că doar astea sunt falsele iubiri faţă de Biserică. Astea se fac în tihnă şi în tăcere”…
Într-o ţară dominată de sloganuri gen: „Nu mă bag”, „Nu-mi fac duşmani”, „Capul plecat sabia nu-l taie”, incantaţiile, penitenţele, înconjurul în genunchi -nu sunt modalităţi de a-ţi onora obligaţiile faţă de cei care cred în in biserici,nu in Dumnezeu
Nu mă aştept, de la oameni încorsetaţi şi posedaţi de demagogie, să mă laude pentru o astfel de poziţie pentru că, din păcate, în societatea noastră de foarte mult timp se perpetuează limbajul dublu, continua lipsa de educaţie, de implicare. În ce mă priveşte, respect Biserica, având şi bogate tradiţii în familie, de aceea, am aşteptări uriaşe de la Biserică. Ea trebuie să se implice acum, în acest moment dificil, în scoaterea ţării din criza în care se adânceşte tot mai mult. Aş dori ca lucrurile să nu se confunde: relaţia mea cu preoţii din Târgu Mureş este bazată pe respect şi apreciere, poziţia mea se referă la mesajul în forţă pe care ar trebui să-l dea capii Bisericii, catalogata, după cum ştim, drept cea mai credibilă instituţie. Ceea ce am vrut să transmit este o rugăminte pe care o consider de bun simţ: dacă poporul crede în Biserică, atunci şi capii Bisericii trebuie să răspundă acestor aşteptări uriaşe cu gesturi care să-i scoată pe oameni din blazare, din izolare, din lipsă de perspectivă. Într-o ţară dominată de sloganuri gen: „Nu mă bag”, „Nu-mi fac duşmani”, „Capul plecat sabia nu-l taie”, incantaţiile, penitentele, înconjurul în genunchi nu sunt modalităţi de a-ţi onora obligaţiile faţă de cei care cred în tine.
