Publicat la:
Iulie 30, 2014
Reînvierea rapidă a unei elite intelectuale romaneşti este singura şansă, pe care nu trebuie s-o ratăm, apariţia ei nu trebuie întârziată. Pentru aceasta însă e necesar să se implice toate instituţiile care pot avea un rol determinant. Este menirea Bisericii să ajute acest popor să gândească şi să se manifeste liber, cât mai repede, într-o Românie ce se degradează sub ochii noştri, pusă la colţ de elitele europene, cu tineri care se umilesc pe meridianele globului…
…într-o mocirlă politică ce a cultivat dispreţul faţă de valori, faţă de repere credibile. Ce pare unora deplasat că am cerut, public, sprijinul capilor Bisericii de a se implica în ridicarea acestui popor, de a-l face să se opună, liber şi în cunoştinţă de cauză, imposturii, demagogiei, propagandei desantate în care s-a lăsat dus de prea multă vreme. A sta deoparte, a nu te implica, este un blestem ce trebuie eradicat o dată pentru totdeauna. O spun pentru că, personal, îmi place să fiu etichetat de oameni educaţi, instruiţi, liberi! Acestea sunt principiile după care am fost educat şi după care mi-am educat copilul. Nu este nimic spectaculos, nimic deplasat, ci un gest firesc şi necesar de a adresa aceasta rugăminte Bisericii.
… unele feţe bisericeşti s-au lăsat atrase şi au devenit complice şmecheriei politicienilor în goana lor după voturi
Aceasta inertie este rodul unei societăţi în care se perpetuează mediocritatea politică, dorinţa de a se poziţiona confortabil faţă de Biserică. Poate, fără să-şi dea seama, unele feţe bisericeşti s-au lăsat atrase şi au devenit complice şmecheriei politicienilor în goana lor după voturi. Un popor lipsit de anticorpi la demagogie şi impostura ar trebui ajutat cu mult mai multă fermitate de către instituţia în care are cea mai mare încredere. Respect Biserica, valorile, principiile ei şi majoritatea preoţilor din Târgu Mureş gândesc la fel. Avem, cu toţii, aşteptări uriaşe de la conducătorii Bisericii, îi vrem mai aproape de oameni, acum, când politicienii au început să facă aproape tot ce vor din ei. Cred că asta înseamnă să iubeşti Biserica, să-ţi iubeşti aproapele, sporind binele, respectul, armonia. Mă consider avantajat din acest punct de vedere, prin zestrea familială ce mi-a fost oferită şi cunoscând ce a însemnat rolul Bisericii în emanciparea romanilor, în făurirea României Mari, în vremuri când a fost infinit mai greu decât azi, când Biserica are la îndemână mijloace moderne de comunicare.
