Pentru a scăpa poporul atat de amărât de blestem şi chinuri, pentru a-l elibera de pedeapsa pricinuită de căpetenii, preoţi, guvernanţi şi oricare boieri, avem nevoie de iertare, pocăire:”

În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.” (Iona 2/2) Patriarhule şi oricare preot ai fi, Papa de la Roma, Iliescu-le, şi celelalte căpetenii, de ce vreţi să sufere un întreg popor pentru nepocăinţa voastră? De ce vreţi datorită păcatelor pricinuite de voi, a nedreptăţilor şi minciunilor voastre, de ce vreţi să sufere o ţară întreagă – dacă Isus a suferit în locul nostru? Primiţi-L doar prin credinţă, prin naşterea din nou şi recunoaşteţi–vă propria vinovăţie. Nu mai fardaţi mizeriile şi daţi-i-le lui Isus să le spele prin transfuzia cu Sângelui Sau Iertător, Purificator. Nu înţelegeţi că manipulările şi minciunile/murdăriile voastre nu pot fi spălate nici dacă adunăm toate apele lumii la un loc? De ce vă vine aşa greu să recunoaşteţi fiecare, pe cont propriu “ca din vina mea vine peste voi această mare furtună!” (Iona 1/12) Iertaţi-mă, vă rog, dar luaţi de peste acest popor blestemul pricinuit de necredinţa, nepocăinţa voastră, Nu mai puneţi la grea încercare Suferinţa POPORULUI şi, mai ales, Răbdarea DOMNULUI.

Încă puţin timp şi România va fi pedepsită, dacă uită că lacrimile martirilor şi sângele surghiuniţilor strigă, dacă nu-i pasă de nedreptăţile, fărădelegile înzidite în ctitoriile deşertăciunilor, şi dacă se complace în nepocăinţă, idolatrii, formalisme culto-religioase

Prea multe păcate pun capac peste oala înflăcărată de presiunea greşelilor noastre, care dau în clocot. Să luăm aminte, căci “Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: “Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!
Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.” (Iona 3/5-10), căci s-a găsit Cineva care să stea în mijlocul spărturii ca să amâne pedeapsa…

Căpetenii şi Popor Roman, fără iertare, împăcare şi pocăinţă, “Alege-ţi ce vrei: foamete în ţara ta şapte ani; să fugi trei luni
de vrăjmaşii tăi şi ei să te urmărească; sau timp de trei zile să fie ciumă în ţara ta? Chibzuieşte şi hotărăşte; ce
să spun Celui ce m-a trimis”,” (2Regi 24/13)

Patriarhul Daniel şi toată preoţimea, Iliescu, Roman, baronii şi oricare muritori am fi, purtăm în noi vina acestei decăderi. Dacă nu ne pocăim, dacă nu dăm afară ceauşiştii, brucanienii şi pe toţi iscariotenii cu sursa tuturor gunoaielor care ne vor tot răul din lume, o “să apuce ca un foc “… ţara “(Amos 5/6)… Pocăiţi-vă şi duceţi-vă la…” cetatea cea mare, şi striga împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” (Iona 1/2″). Românie, Românie, în veci nu vei avea linişte, pace şi prosperitate, dacă peste păcătuirea trecutului tragi cortina nepăsării şi îngroşi otgonul altor fărădelegi. Aşa cum Glasul Sângelui lui Abel strigă din pământ la Dumnezeu, tot aşa şi glasul nedreptăţilor naţionale şi individuale strigă necontenit. Să nu mai ocolim şi Glasul Sângelui lui Isus, care ne tot cheamă, dar noi încă ne facem că nu auzim, nu ascultam; Încă nu îi răspundem. Tata vrea, dar nu poate ridica ocara care apăsa asupra noastră, fără ca şi noi să dorim eliberarea prin pocăire, iertare, umilire, rugă/cerere. Cum se poate că peste babilonia comunismului să adăugăm alt noian de păcătuiri?

Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apăşi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan, cap 3/5)

Isus a venit ca să ne ierte, inclusiv pentru păcatul de a-l fi răstignit. El a venit ca să nu fim fiecare în parte răstignit, ci a venit să ne scape de teroarea celui rău şi să ne naştem din nou, pentru a trece de la moarte la viaţă, pentru a ne goli de şinele infect, pentru a da afară intrusul, gunoierul cosmic şi inamicul public numărul unu. Dând afară tot răul şi sursă tuturor păcatelor, îl putem primi pe Isus, care este Viaţa veşnică, învierea, Calea, Adevărul, pacea, împăcarea. Pâinea vieţii, Apa vie, Iertarea… Fără a crede şi a-l primi, rătăcim prin chinurile pustiei o veşnicie, şi nu găsim Uşa de intrare în Cananul Ceresc. Nu ne putem învârti în jurul Ierihonului o veşnicie, fardând păcatele, şi nici nu putem intra pe Uşa oilor cu valize de pofte, deprinderi defecte, pofte, apucături păcătoase. Nu putem face nici peticiri ori amestecuri. Isus nu poate conlocui cu păcatul. În Isus nu este nimic din Uzurpatorul acestei lumi. Dacă este careva căruia îi place de sine, dacă îi place roada firii, dacă se priveşte, cântăreşte în Balanţa Domnului şi se analizează în Oglindirea Slavei, căci acesta este Isus, nu are decât să rămână nenăscut. Nu păcatul, ci Hristos în noi este nădejdea Slavei! Isus este mai mult decât toiagul lui Moise, Chivotul şi Arca lui Noe la un loc. Cine-l primeşte pe Isus şi cine rămâne în Isus, nici nu păcătuieşte şi nici nu mai moare vreodată, căci moartea nu mai are vreo putere asupra Lui. Cine îl dă afară pe satan şi îl primeşte pe Isus, nu mai greşeşte, pentru că Isus este şi Calea, şi direcţia şi sensul şi neprihănirea. El este Adevărul, nu minciuna. El este Totul Totului Tot în care se găsesc toate comorile înţelepciunii, priceperii, Bunătăţii, Dragostei, Milei. Şi tot Isus este învierea şi viaţa veşnică. Se poate să nu dai afară suferinţa cârtirea, curvia, minciuna, răutatea şi celelalte urâţenii, pentru că, prin naşterea din nou să redobândeşti Chipul şi Asemănarea Domnului?” Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.” (Col.2/6-7)