Curând vom căuta pacea, pe care acum n-o preţuim şi n-o vom mai găsi. Vom dori împăcarea, iertarea pe care le transformăm în preş de ștrers picioarele şi nu le vom mai avea.

Vom căuta iubirea Dumnezeiască pe care, după ce am cazat-o în Ieslea cu fân, acum o aruncăm la coşul de gunoi şi n-o vom mai găsi, urându-ne de moarte unii pe alţii. De ce să n u ne împăcăm cu noi înşine şi unii cu alţii, cu Dumnezeu şi cu vrăjmaşii noştri prin iertare, pocăire, umilire? De ce nu vrem să aruncăm minciuna întronată din inimi, pentru a primi Adevărul care ne goleşte de întunecimile minciunii şi ne face liberi, căci Isus este Adevărul ; diavolul este tatăl minciunii. De ce să n u facem din inimi temple ale Duhului Sfânt şi le transformăm în lupării?
Prieteni, fraţi, surori, cititori, plugari, adversari, vrăjmaşi, păcătoşi de pretutindeni; să strigăm din răsputeri, precum evreii din cuptorul păcătuirii egiptene. Să ne unim Strigătul pocăinţei izvorât din inima fiecăruia, şi împreună cu Atotputernicia Sa, cu Isus, Apa Vie, să străpungem capacul păcătuirii pus de satan peste Oala Lumii. Numai prin Uşa isus putem ieşi din această Babilonie, şi tot prin Uşa Isus ne putem întoarce şi intra la Tata, Acasă, în Împărăţia Dumnezeiască, unde suntem aşteptaţi de Isus, care este Totul Totului Tot.

Domnilor preoţi, cum v-aţi simţi dacă pe părinţii voştri i-aş picta cu imaginaţia mea de om născut în păcat, şi aş
comercializa tablourile iconate, pentru bani, debusolare, manipulare?

Nu ne-am săturat de minciunile, vicleniile, suferinţele pricinuite de cel rău? Pentru că Isus este Adevărul, direcţia, viaţa veşnică, învierea, pâinea vieţii, apa vie, iertarea, împăcarea, de ce nu primim aşa Bogăţie şi Frumuseţe? De ce nu credem în Credinţa Întrupată în Isus? De ce nu dăm afară chiriaşul nepoftit care ne pricinuieşte numai rău, pentru a crede şi a primi pe Isus? Pentru că El este Totul totului tot, de ce suntem învăţaţi de preoţi să-L deformăm cu micimea şi firea păcătoase pe cel Atotputernic şi fără de păcat! Cum putem noi comprima infinitul, Atotcunoasterea în fotografii, picturi limitate, înrămate, iconate? Cum ne permitem să-i micim Atotputernicia şi Atotcunoasterea de necuprins? Unde scrie în Biblie că trebuie să îngenunchem în faţa unor fotografii? CU FOTOGRAFIA PĂRINŢILOR DISCUTĂM ŞI LE CEREM DE MÂNCARE, SAU CU PĂRINŢII neiconati, vii, DISCUTĂM? De ce suntem manipulaţi şi hrăniţi cu pipeta din făcături creştine şi nu suntem lăsaţi să n e hrănim din infinitatea, nemărginirea şi atotputernicia frumuseţii, bunătăţii Lui? De ce Domnilor slujbaşi vă este frică de oameni deştepţi, inteligenţi, născuţi din nou, din Sămânţa Dumnezeiască, nu din sămânţa păcătoasă? De ce ne forţaţi să mâncăm nişte firimituri din Pâinea Vieţii (Isus) şi să bem din puţuri seci ape sălcii, (Ioan 4/13)… câtă vreme Tata ne–a dăruit pe Isus, neiconat, Apa vie. “Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” (Ioan 4/14)…” Isus le-a zis: “Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6/35)… “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7/38)

“Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou “Ioan 3/7)

“Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou “Ioan 3/7).
De ce suntem minţiţi cu botezul făcut pe bani, în necunoştinţă de cauză, dacă semenii noştri, inclusiv catolici, nu sunt îmbăiaţi când nu ştiu ce înseamnă credinţa, pocăinţă? De ce suntem deslipiti, manipulaţi dinspre măreţia Lui, spre micimea omenească a imaginaţiei bolnave a omului mort în păcat? Cum ne permitem ca nişte creaturi întrupate din păcat, să ne imaginam Creatorul iconat, de parcă noi l-am creat pe El, cel de necuprins cu vreo minte “genială”? Cum ne permitem să limităm Adevărul, Frumuseţile, Măreţiile infinite, veşnic Vii şi să punem oamenii să îngenunche, să pupe oase moarte/moaşte întrupate din păcat? De ce îi deformam, limităm, abatem de la infinită atotputernicie, spre făcături deformate? De ce amestecăm Sfinţenia Creatorului cu sfinţii făcuţi de oameni? Vrem să compromitem şi Adevărata Sfinţenie Dumnezeiască prin “sfinţenia omenească”? În Împărăţia lui Dumnezeu sunt multe lăcaşuri, dar mulţi rămân spectatori o veşnicie, privind Cananul Ceresc de departe. “Drept răspuns, Isus i-a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Nicodim I-a zis: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te miră că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou.”Ioan 3/3-7). În Împărăţia lui Dumnezeu nu se intra cu pile, relaţii, cu aur, cu planuri omeneşti, gânduri, păcate ascunse, cu pofte ori gusturi, reflexe, apucături omeneşti. Prin Uşa Isus nu se intra cu aur, cu valize de păcate ascunse, ori sacose cu bani.

“Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul
Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor” Apocalipsa lui Ioan 22/5

Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit totul, şi pe Isus, ca să ne recupereze, de ce să împărţim mulţumirea, închinarea intre sfinţii făcuţi de om şi Făcătorul tuturor celor văzute se nevăzute. Ca un fir roşu, de la Geneza la Apocalipsă ni se arata pericolul închinării la idolii făcuţi de oameni-statui, icoane, viţei de aur… dar cartonaţi, găunoşi pe dinăuntru
Pentru că oamenii creaţi de Dumnezeu, pentru care a sângerat Isus au fost răscumpăraţi să fie luminători, de ce-i întunecaţi pe oameni cu lumânări, cu datini, tradiţii, idoli rătăcitori, otrăvitori? Până când rentabilizaţi fabricile de lumânări, ca să falimentaţi oamenii în iadul veşnic? Pentru că în Biblie stă scris:” Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru că oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.” (Ioan 12/46), de ce înlocuiţi Lumina lumii cu lumânări şi becuri Renel? Isus le-a vorbit din nou şi a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”.” (Ioan 8/12)…” Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”.” (Ioan 9/5). Nu în lumânare a stat puterea luminii, ci” În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o..” (Ioan1/4-5)…

“Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Apocalipsa lui Ioan 21/23

” Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume..” (Ioan 1/9) Începând cu Geneza unde citim că “Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric”, şi terminând cu Apocalipsa, învăţăm că întunericul, falsa lumină luciferică ori a luminării şi idolii sunt de la satan. Iată credinţa certă în Lumina dumnezeiască din Apocalipsă lui Ioan 18/23 “Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei – pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta”, de falsa lumânare.

Aşa cum “Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit,” (Geneza 18/20), tot aşa şi azi, păcatul lumii sodomizate
într-adevar este nespus de greu, dar…

Să învăţăm de la oamenii care nu au ascultat nici de Dumnezeu, nici de Noe, când strigau la ei să-şi salveze viaţa. Să nu uităm şi sfatul dinaintea potopului pentru sodomiţi…” Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se afla aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”…”Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapa la munte, ca să nu pieri.” (Geneza 19/15-17). Chiar dacă unii îşi construiesc buncăre, iar alţii îşi pun încrederea în costisitoare adăposturi, Isus ni se dăruieşte gratis, ca unic loc de salvare. În El nu are acces cel rău şi nici oamenii care fardează păcatul. În “CORABIA” Isus nu se poate intra cu cismele. Scoate-ţi încălţămintea din picioare ca locul în care ne cheamă Isus este Sfânt. Înăuntrul Lui nu putem intra cu poftele, instinctele, gusturile, deprinderile de zi cu zi. Acolo nu se cârteşte cleveteşte, greşeşte. Prin Uşa Oilor, adică prin “filtrul” Isus nu încap valize cu gânduri ori preocupări luciferice… Cine nu se dezbraca de hainele peticite ale poftelor şi proastelor învăţături şi deprinderi, nu poate fi îmbrăcat în Costumul Cristic Prin botezul în moartea lui Isus, nu numai că sunt innecate, dar sunt şi îngropate o dată pentru întotdeauna toate relele posibile şi imposibile. Pentru că toţi oamenii sunt morţi în păcat şi robiţi celui rău, să ne lăsăm înviaţi, înflăcăraţi de Rugul Nestins, pentru Viaţa veşnică. Numai cine este în Hristos, şi cine rămâne în Isus este o făptură nouă, apta pentru Noul Pământ, unde nu are acces nimic din această lume.