Publicat la:
Septembrie 21, 2025
-
Sa nu uitati despre dosarele spalate si despre furtul avutiei obstesti al unor calai -prin privati-hotie …In afara de miliardele furate fara urme,iata Bilanțul Românei Decapitate! Cum scapi de cea mai mare teroare mentala: tehnici psihologice antifrica…(Dupa modelul crizei anterioare ,astazi este si mai si…), Sistemul financiar mondial a devenit periculos de instabil și se confruntă cu o avalanșă de falimente care vor testa stabilitatea socială și politică, potrivit unui bancher de top. William White, … FMI: Criza provocata de coronavirus este cea mai severa de la Marea Depresiune…Vine criza! Economia este aproape de colaps: Recesiunea lovește grav și România…Marea criză din 1930 și efectele pe care le-a produs aceasta. Se îndreaptă omenirea spre același scenariu?
Yuval Noah Harari: Supravegherea oamenilor motivată de pandemie „poate crea un sistem totalitar cum nu a mai existat vreodată” ;Cum au ajuns Hitler, Stalin şi Ceauşescu la conducerea statelor? Si Carmen Avram ii face „sclavi” pe romanii plecati la munca. Reactii dure: „Sclavi sunt angajatii turnatorului Felix”; Averile unora dintre cei mai bogați oameni din lume au crescut în timpul pandemiei; Românii care se duc la sparanghel sunt sclavi în România, nu în Germania…1 – Se pun la cale valuri de falimente la nivel mondial, pentru a fi cerut Anticristul care aduce solutii “magice”/ 2- Iata Pomelnicul cu “oamenii” neamului descurcaret , carora justitiarii le-a rezolvat hotia in detrimentul amarastenilor! De ce “Alesii” neamului se opun sechestrării averilor furate/ Cum a dispărut cea mai cunoscută marcă de ţigări româneşti. Carpaţi – brandul inventat în comunism, îngropat în capitalism/
A.W.Tozer …„Isus, Căpetenia credinţei noastre” de A.W. Tozer; „De ce întârzie trezirea?“ de Leonard Ravenhill… „Dumnezeul risipitor” de Timothy Keller…„C.H. Spurgeon: predicatorul poporului” de Peter Morden… „Torturat pentru credinţă“ de Haralan Popov…„Dumnezeu îmi cunoaște măsura” de Silvia Tărniceriu…„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt…„Ce pretinde Isus de la lume” de John Piper… „Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand… „Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand… „Umbra Celui Atotputernic“ de Elisabeth Elliot… Noutăți editoriale pe timp de izolare; Un strop de viață în izolare sau ce să citești/asculți în timpul pandemiei; Care-i faza cu cititul sau cele mai frumoase cărți despre cărți;
Cele şapte încercări ale lui Iov -Iacov 5.11 Roger Liebi; Care sunt primele noastre gânduri când vin probleme? Crezi tu, că tu eşti pe drumul punerii deoparte pentru Dumnezeu? Walter Thomas Turpin; Cei cu inima zdrobită- Hamilton Smith; Eliberarea de sub puterea păcatului- Formalismul şi ceremoniile nu ne duc departe… Ţinut în picioare în furtunile vieţii- Matei 14.22-28 -John Thomas Mawson; Cum reuşeşti să te laşi de păcat-1 Petru 4.1,2- James Butler Stoney; Rugăciunea: Barometru pentru punerea deoparte pentru Dumnezeu; Visul lui Iacov – împlinirea lui nou-testammentală- Geneza 28; Evrei 13.5b-… Ilie şi Elisei- 2 Împăraţi 2.9-15… Ucenicul pe care-l iubea Isus
Ioan 13.21-25; 19.25-27; 20.1-4; 21.1-7,15-22… Pe munte şi în câmpie (1); Gloriile de pe munte: Luca 9.28-36 Har şi glorie- Psalmul 84- Hamilton Smith; Mefiboşet- (Nici) un răspuns la dragostea nemărginită- Sydney M. Anglin- Adventiştii de ziua a şaptea- O analiză critică a acestei comunităţi de credinţă- SoundWords; Ar trebui creştinii să ţină sabatul? Elmo Clair Hadley…Ziua de sabat şi ziua Domnului (duminica); Trebuie noi ca creştini să ţinem ziua de sabat? SoundWords
Globalismul și Noua Ordine Mondială: Trump torpilează neoconservatorismul și neoliberalismul dintr-o singură lovitură? Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300 – John Coleman; (”Desteptul” lumii care-si dorea capul și penisul să-i fie înghețate,pentru a putea fi oamenii îmbunătățiți genetic…corupea totul pentru însămânțarea rasei umane cu ADN-ul său.Dar Depozitul pentru Alegerea Germinală , care urma să fie umplut cu sperma laureaților Premiului Nobel care doreau să consolideze fondul genetic uman…și-a întrerupt activitatea în 1999…) Jeffrey Epstein, înconjurat de personalități științifice, spera să insufle ADN-ul său rasei umane ; EXCLUSIV: Trump tocmai a dezlănțuit focul infernal al legii – Avocații statului profund primesc în sfârșit ceea ce merită – Au crezut că se pot ascunde în spatele legii! Dr.Martin: Pandemia covid a fost un plan elaborat de 56 ani, cu scopul depopulării planetei!Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!”Suspiciuni asupra unor funcționari ANAF bănuiți că iau mită de la firme ce evită plata taxelor Cazul Anastasiu ne arată de ce ANAF nu colectează bani la buget. Soluţia: conducerea şi softuri aduse din UE; Gemenii malefici ai tehnocrației și transumanismului…
„De ce întârzie trezirea?“ de Leonard Ravenhill
Pentru că în lista cărţilor care i-au marcat viaţa lui Eric Ludy se regăseşte cartea lui Leonard Ravenhill, De ce întârzie trezirea? pe care am prezentat-o într-un episod al emisiunii CARTEA E O VIAŢĂ, m-am gândit să v-o prezint azi.Această carte este un apel adresat Bisericii de a se întoarce la creştinismul primar, apostolic, nou-testamentar. Autorul ei, Leonard Ravenhill, insistă şi pledează pentru un creştinism permanent, aplicat pretutindeni.
Leonard Ravenhill a fost un evanghelist şi un autor britanic, care a trăit între anii 1907-1994 şi care a fost frământat de subiectul rugăciunii şi al trezirii spirituale.
Faţă de Leonard Ravenhill este imposibil să fii neutru. Cei ce-l cunosc se împart în două tabere: cei care îl iubesc şi îl admiră cu devotament, şi cei care îl urăsc cu înverşunare, scrie A.W. Tozer. Ce se poate spune despre un om se poate spune şi despre cărţile lui, şi despre această carte. Cititorul ori va închide paginile ei ca să caute un loc de rugăciune, ori o va arunca mânios, cu inima închisă la avertismentele şi apelurile din ea.
Nu toate cărţile, nici chiar toate cărţile bune nu vin ca o voce de sus. Dar cred că această carte vine, consideră Tozer. Ştiu lucrul acesta fiindcă ştiu că inspiraţia autorului ei vine de sus şi se simte pe toate paginile acestei cărţi, îşi încheie Tozer cuvântul-înainte.
Scopul cărţii De ce întârzie trezirea? este să ne vedem starea şi să ne pocăim înaintea Domnului. Ştiu că unele pagini nu sunt uşor de citit. Ravenhill este tăios, direct, dur. Cred însă că mesajul este binevenit, scrie traducătorul cărţii, Valentin Popovici.
Deşi este o culegere de articole, tema unificatoare a cărţii este trezirea spirituală. Ravenhill nu o defineşte. Este ceva dincolo de cuvinte. În mod tradiţional, prin trezire spirituală se înţelege acea lucrare măreaţă a Duhului Sfânt prin care mulţimile sunt atrase în masă de mesajul Evangheliei la pocăinţă şi la credinţa în Domnul Isus Hristos.
Aceste articole apărute în 1959 sunt, din păcate, un mesaj actual şi pentru zilele noastre. Spun din păcate, pentru că starea multor biserici sau slujitori nu s-a schimbat cu mult în bine.
Ravenhill trage un semnal de alarmă cu privire la rugăciune, la viaţa Bisericii, la trezire şi la activitatea predicatorilor, la lipsa profeţilor şi la lipsa de Duh Sfânt din oamenii bisericii. Lipsa rugăciunii, a credinţei şi a viziunii împiedică lucrarea lui Dumnezeu şi începerea unei treziri autentice.
Într-unul dintre articolele sale, Leonard Ravenhill enumeră mai multe răspunsuri posibile la această întrebare din titlul volumului, De ce întârzie trezirea?
În primul rând, ea întârzie fiindcă evanghelismul de azi este mult prea comercializat şi fiindcă noi am ieftinit Evanghelia, spune autorul. Evangheliştii de azi sunt pregătiţi să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în faţă să capete nişte broşuri, scrie el.
Trezirea întârzie şi din cauza neglijenţei şi din cauza fricii. Ca evanghelişti, ţinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca şi cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiţi.
Trezirea întârzie pentru că ne lipseşte insistenţa şi urgenţa în rugăciuni. În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care aparţine numai lui Dumnezeu. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava pe care ne-o dăm unii altora.
Care este soluţia? Rugăciunea şi trăirea evlavioasă. Doamne, ajută-ne să ne rugăm! este strigătul cel mai auzit din cartea lui Leonard Ravenhill.
O, dacă ar fi credincioşii Domnului conştienţi de valorile veşniciei! exclamă el. Dacă am trăi fiecare clipă din viaţă sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că mulţimi de oameni vor fi sub condamnare şi osândă la judecata de apoi – atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta şi care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.
Această carte se adresează foarte mult slujitorilor de la amvon, şi multe dintre avertizările sale se îndreaptă către cei care sunt sau se pregătesc să fie preoţi, pastori sau evanghelişti. Însă fiecare dintre noi poartă responsabilitatea propriei vieţi, a influenţei asupra altora şi a trezirii pe care o poate stârni sau nu în familie, între prieteni, la şcoală sau la locul de muncă. Cred că avem nevoie de o astfel de carte aspră, care să ne trezească la o viaţă activă de rugăciune, pasiune şi slujire pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
A.W.Tozer
Deşi A.W.Tozer a murit în 1963, atât viaţa lui, cât şi moşteniea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat sa atragă pe mulţi la o cunoastere mai profundă a lui Dumnezeu. Tozer a păşit pe o cale în viaţa spirituală, pe care prea puţini au ales-o – căutarea necurmată, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a Mântuitorului – cum sa I se închine şi să-I slujească cu toata fiinţa sa.
Pe tot parcursul vieţii şi lucrării sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracteriza biserica primară – sfinţenie şi o credinţă neclintită. James Snyder, în cartea sa, „În căutarea lui Dumnezeu: viaţa lui A.W.Tozer”, spune: „El aparţinea de biserica întreagă. Oriunde găsea creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi”.
În tot timpul vieţii sale, Tozer a păstorit câteva biserici creştine şi alianţe misionare, a scris mai mult de 40 de cărţi, a lucrat ca editor la Alliance life – publicaţia lunară denominaţională pentru C&MA. Cel puţin două din cărţile sale fac parte din categoria cărţilor clasice spirituale: „În căutarea lui Dumnezeu” şi „Cunoaşterea Celui Preasfânt” – cărţi de o valoare imensă pentru omul care niciodată nu a primit o educaţie teologică abstractă. Locul de unde a învăţat a fost prezenţa lui Dumnezeu; caietele şi uneltele de lucru au fost rugaciunea, scrierile primilor creştini şi a teologilor – puritani şi oameni mari ai credinţei.
“I-am mulţumit deseori lui Dumnezeu”, mărturiseşte Tozer, “pentru căile dulci şi atrăgătoare ale Duhului Sfânt pe care le-a folosit pentru a lucra în inima acestui puştan neînvăţat, atunci când aveam 17 ani. Aveam un vecin cu numele de Holman. Nu-i cunosc prenumele. Pentru mine era doar Domnul Holman; era vecinul nostru. Auzisem că era creştin, dar mie nu mi-a vorbit niciodată despre Cristos. Într-o zi, pe când mă plimbam pe stradă cu acest vecin prietenos dintr-o dată şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a spus: ‘Ştii, mă gândesc la tine…mă întreb dacă eşti creştin, dacă eşti convertit. Doream să am ocazia să stau de vorbă cu tine’. I-am răspuns: ‘Nu Domnule Holman, nu sunt convertit. Dar mulţumesc că mi-ai spus asta. Mă voi gândi serios la lucru acesta’. Puţin mai târziu, m-am oprit la un colţ de stradă pentru a asculta un om predicând. A citat invitaţia lui Isus: ‘Veniţi la Mine!’, şi rugăciunea păcătosului: ‘Ai milă de mine!’. M-am dus acasă şi am urcat in masardă ca să nu fiu deranjat. Acolo, în rugăciune serioasă mi-am dat inima şi viaţa lui Isus Cristos. De atunci am fost mereu creştin. Picioarele mele m-au dus acasă şi m-au urcat la masardă, dar nu picioarele mele au fost cele care au mers la Isus, ci inima mea. În inima mea am acceptat să merg la Isus. Am luat hotărârea şi am mers.Acestea au fost cele două lucruri – remarca plină de grijă a vecinului nostru şi explicaţia predicatorului de stradă – care m-au împins Împărăţia lui Dumnezeu”.
“Am fost botezat cu o puternică revărsare a Duhului Sfânt la vârsta de 19 ani, pe când eram pe genunchi, stăruind în rugăciune în camera din casa soacrei mele.Doream voia lui Dumnezeu pentru mine şi mă opusesem aproape tuturor grupărilor şi curentelor ‘ism’-ice care veneau cu formele, teoriile şi îvăţăturile lor. Toate au încercat să mă doboare.Unii spuneau că am mers prea departe, alţii că ajunsesem suficient de departe. Dar eu ştiu sigur ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi în mine în acel moment. Nimic din exterior nu avea vreun înţeles important pentru mine. În disperare şi în credinţă, am făcut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanţă la ce era încărcat de o importanţă majoră – să fiu stăpânit de Duhul Dumnezeului celui viu. Fiecare lucrare mică pe care Dumnezeu a făcut-o vreodată prin mine şi prin slujirea mea pentru El datează din acel moment când am fost umplut de Duhul. De aceea pledez pentru viaţa spirituală a Trupului lui Cristos şi pentru lucrările veşnice ale Duhului veşnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale”.
Locul în care se refugia să se roage şi să mediteze la bunătatea lui Dumnezeu era subsolul din casa familiei sale. El a scris odată: „Mi-am dat seama că Dumnezeu este o mângâiere pentru mine, El este bun şi în orice circumstanţă îmi este uşor să trăiesc cu El.” Snyder scrie despre el: „Dragostea şi harul lui Isus Hristos erau pentru el o uimire, un motiv de adorare în orice împrejurare”. Deşi nu a urmat nici un seminar sau colegiu biblic, Tozer a primit două diplome onorifice de doctorat. A acceptat propunerea de a fi pastor pentru prima dată în West Virginia, 1916. În decembrie 1921, el, împreună cu soţia sa, Ada, s-au mutat în Morgantown, unde s-a născut primul lor copil din cei şapte (şase băieţi şi o fată).
În primii ani de lucrare, banii erau extrem de puţini. Familia Tozer a făcut un legământ să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor, indiferent de circumstanţe. „Suntem ferm convinşi că Dumnezeu poate să trimită bani pentru copii Săi care cred în El – dar acest principiu îşi pierde valoare dacă ne bucurăm de bani şi nu îi dăm slavă Lui, Dătătorului, aşa cum se cuvine!” Tozer nu s-a abătut niciodată de la acest principiu. Lucrurile materiale nu au fost o problemă pentru el. Mulţi au spus că dacă el avea mâncarea necesară, îmbrăcămintea şi cărţile sale, era mulţumit. Familia sa nu a avut niciodată o maşină, în schimb au ales să călătorească cu autobuzul sau cu trenul. Chiar şi după ce a ajuns un autor creştin bine cunoscut, el a cedat în scris majoritatea drepturilor sale pentru cei care se aflau în nevoie. Mesajul pe care îl transmitea era în aceeaşi măsură înviorător şi pătrunzător, dur, care nu permitea compromisuri. Singura lui ţintă în viaţă era să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod personal şi a încurajat pe alţii să facă la fel. Imediat mai apoi a descoperit că o relaţie adâncă şi statornică cu Dumnezeu trebuie să fie cultivată.
În perioada în care păstorea o biserică din Indianapolis, Tozer a observat o schimbare în lucrarea sa. În acea vreme, el nu predica decât evanghelia – singurul subiect despre care vorbea înaintea oamenilor, dar Dumnezeu a început să-l conducă spre o nouă treaptă a lucrării sale. Mai întâi şi-a notat gândurile pe hârtie, dar în cele din urmă această schimbare a făcut din el un scriitor cu mult rod în lucrarea sa.
În 1928, Tozer a acceptat propunerea de a fi pastor în Chicago, la Southside Gospel Tabernacle, timp de 30 de ani. Mica parohie a ajuns să fie neîncăpătoare iar temelia acestei biserici era misiunea şi o viaţă mai profundă cu Isus Hristos. Snyder spunea despre Tozer: „Predicile sale nu erau niciodată superficiale. În spatele acestora era întotdeauna o gândire adâncă care obliga ascultătorii să se gândească la fel de profund la cuvintele pe care le auzeau. El avea această abilitate de a-şi face ascultătorii să se cerceteze pe ei înşişi în lumina a ceea ce Dumnezeu le vorbea. Oamenii neserioşi şi superficiali niciodată nu l-au plăcut pe Tozer; dar cei care vroiau cu adevărat să audă ce avea Dumnezeu să le spună, l-au iubit.”
Fundamentul tuturor predicilor şi învăţăturilor lui Tozer a fost întotdeauna timpul de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Acolo, el închidea ochii la confuzia lumii, la tot ce este pământesc şi în schimb îşi concentra toată atenţia asupra lui Dumnezeu. „Activităţile noastre religioase ar trebui să fie ordonate în aşa fel încât să ne permită să avem suficient de mult timp pentru a cultiva liniştea şi solitudinea.” (Tozer)
Încă din prima parte a lucrării sale, Tozer şi-a dat seama că Hristos îl chema la o predare diferită şi specială care cerea o golire de sine şi o foame de a fi umplut din plin cu Duhul lui Dumnezeu. Acest fel de predare l-a mistuit întreaga viaţă.
Într-una din predicile lui, a spus: “Mi se tot spune că am pierdut trenul, dar răspunsul meu este că nici nu am încercat să prind acel tren. Acel tren, ca şi multe altele asemenea lui pot pleca şi fără mine, iar eu voi fi foarte fericit. Dacă vrem, ne putem conforma religiei din zilele noastre. Cântăresc aproximativ 70 de kilograme când sunt ud leoarcă, dar stau aici în faţa voastră pentru a vă spune că sunt un nonconformist, născut de două ori, un rebel, şi nu mă voi conforma vremurilor. Până acum am fost în stare să am auditoriu, deşi am refuzat să mă conformez vremurilor. Dar dacă va veni o zi când a te conforma vremurilor va fi preţul pe care va trebui să-l plătesc pentru a fi ascultat de oameni, atunci voi ieşi şi o voi lua de acolo de unde am pornit la început: de la colţurile străzilor, şi voi predica acolo. Dar nu mă voi conforma vremurilor. Se spune că trebuie să faci asta. “Nu ştii că avem acelaşi mesaj, doar că trăim vremuri diferite?” Când aud asta, recunosc vocea şarpelui. Aud şuierătura şarpelui în asemenea vorbe. Aşadar, putem sau să ne conformăm, sau să ne retragem din toată afacerea. Iar Pavel spune: “Depărtează-te de astfel de oameni”.
Leonard Ravenhill spunea despre Tozer: „Mă tem că nu vom mai vedea niciodată un Tozer. Oameni ca el nu au învăţat în băncile colegiilor, ci în şcoala Duhului.”
„Dumnezeu se revelează pe Sine ‘copilaşilor’, dar Îşi ascunde Faţa într-un întuneric gros de cei înţelepţi şi învăţaţi. Noi trebuie să fim simpli în apropierea personală de Dumnezeu; trebuie să ne dezbrăcăm de orice altceva şi să rămânem la lucrurile esenţiale care, aşa după cum ne vom da seama, sunt puţine şi mult dorite de suflet.”
Spre sfârşitul slujirii lui, A.W.Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic.”În multe biserici”, s-a plâns Tozer, “creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă, încât, dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!”
Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Din această perspectivă vorbeşte şi scrie el, fiind întotdeauna în căutare de oameni care să i se alăture în “Părtăşia inimii arzătoare”. Dacă o persoană va ajunge la lumină prin predicarea sau scrierile lui, aceasta va fi o răsplată pentru dr. Tozer.
A.W.Tozer a murit luni, 12 mai 1963, după aproximativ o săptămână de la ultima sa predică. Căutarea sa a luat sfârşit – a ajuns la destinaţie. Mormântul său din Akron, Ohio, este gravat cu un simplu epitaf: A.W.Tozer – Un om al lui Dumnezeu.
Căutarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât o moştenire lăsată după moarte – este un mod de viaţă care ni se transmite pentru ca şi noi să putem experimenta o viaţă ca a lui Tozer. Tu ai început să-L cauţi pe Dumnezeu?
„Isus, Căpetenia credinţei noastre” de A.W. Tozer
Astăzi vă aduc în atenţie o altă culegere de predici ale cunoscutului pastor A.W. Tozer ce poartă titlul Isus, Căpetenia credinţei noastre. Aşa cum arată şi titlul şi cum spune şi Gerald B. Smith în prefaţa cărţii, În centrul acestei cărţi este Isus. Ea se bazează pe câteva mesaje predicate de Tozer din capitolele finale ale epistolei către Evrei. Intenţia autorului în fiecare capitol este să evidenţieze necesitatea unei credinţe active, trainice în Isus Hristos. Numai în acest fel Îi putem fi plăcuţi lui Dumnezeu.În primul capitol al cărţii Tozer ţine să ofere nişte clarificări cu privire la capitolul 11 al Epistolei către Evrei, supranumit „Capitolul credinţei“: Aş vrea să îmbunătăţesc acest titlu denumind Evrei 11 „capitolul credinţei în Dumnezeu“. Sau, chiar mai bine, „capitolul credinţei în caracterul lui Dumnezeu“, spune Tozer.
…credinţa, aşa cum este arătată în Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă încredere şi siguranţă deplină în Dumnezeu şi în planul Lui de mântuire prin Hristos. Credinţa nu se bazează pe făgăduinţe. Credinţa se bazează pe caracter. Credinţa trebuie să se bazeze pe încrederea în Acela care face promisiunile, spune Tozer.
În capitolul 2 autorul porneşte de la exemplul lui Enoh, pentru a vorbi despre credinţa care ne duce la răpire.
Umblarea zilnică a lui Enoh a fost o umblare a credinţei, o umblare de părtăşie cu Dumnezeu, observă el. Ceea ce Scriptura încearcă să ne spună este aceasta: dacă Enoh a putut trăi şi umbla cu Dumnezeu prin credinţă în mijlocul generaţiei lui păcătoase, în mod asemănător şi noi ar trebui să-i putem urma exemplul pentru că rasa umană este aceeaşi, iar Dumnezeu este acelaşi.
În capitolul 3 Tozer vorbeşte despre Noe şi despre credinţa care face ceea ce Dumnezeu cere. Biblia îşi aduce aminte de Noe datorită credinţei lui în Dumnezeu – şi îl laudă pentru că a făcut exact ceea ce Dumnezeu i-a spus să facă. Biblia ne oferă un mesaj direct în ceea ce-l priveşte pe Noe. Iată-l afirmat simplu: Demonstrează-ţi credinţa în Dumnezeu în viaţa ta zilnică!
De asemenea, …credinţa ia seama la avertizările care vin din partea lui Dumnezeu. Când auzi adevărul, ar spune Noe, ori de câte ori auzi adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu, fie mergi în direcţia în care eşti mişcat, fie doar aştepţi. Dacă aştepţi, vei descoperi că data viitoare când auzi adevărul, nu te va mai mişca la fel de mult. Următoarea dată te va mişca mai puţin şi va veni timpul când acel adevăr nu te va mai mişca deloc. Există un astfel de lucru precum credinţa ce crede în temeinicia unui avertisment. Există o credinţă căreia nu-i este ruşine să se mişte în direcţia corăbiei de siguranţă.
În capitolul 4 al cărţii Isus, Căpetenia credinţei noastre Tozer prezintă exemplul lui Avraam şi al credinţei care răspunde când Dumnezeu cheamă.
Singurul moment cel mai critic, cel mai important din viaţa lui Avraam a fost atunci când a auzit şi a răspuns chemării lui Dumnezeu, spune el. Într-un mod asemănător, Invitaţia evanghelică este făcută tuturor, dar mulţi sunt prea ocupaţi să audă şi să ia seama. Ei nu permit niciodată chemării lui Dumnezeu să devină un motiv de decizie, remarcă autorul.
Dumnezeu ajunge cu greu la noi din cauză că suntem o generaţie care se mişcă rapid. Se pare că nu avem timp deloc pentru contemplare. Nu avem timp deloc să-I răspundem lui Dumnezeu când ne cheamă, observă Tozer cu tristeţe.
În capitolul 5 el vorbeşte despre viaţa creştină ca pelerinaj. Cum au trăit eroii lui Dumnezeu? Cum au întâmpinat ispitele şi suferinţele? Cum au murit? Totul a fost „prin credinţă“, „printru credinţă“ sau „în credinţă“, remarcă autorul. Niciunul dintre noi nu ar trebui să trăiască pe baza credinţei, căci dacă ne bazăm pe credinţă, avem o înţelegere total greşită a ceea ce este credinţa. Scopul credinţei este să ne facă să ne bazăm în totalitate pe Dumnezeu – pe Însuşi Dumnezeu!
Numai prin credinţă ne putem baza pe Dumnezeu. Printru credinţă ne putem încrede în promisiunile lui Dumnezeu. În credinţă ne putem trăi zilnic vieţile în dependenţă de Dumnezeu, de Cuvântul Lui şi de promisiunile Lui.În ultimele capitole ale cărţii autorul ne atrage atenţia asupra faptului că Dumnezeu nu caută o replică exactă a lui Avraam, a lui Noe sau a lui David. El vrea să binecuvânteze, să echipeze şi să folosească individualitatea noastră – a fiecăruia dintre noi care, prin credinţă, formăm poporul Lui credincios în generaţia noastră.
În concluzie el spune: Într-un sens foarte real credinţa înseamnă să ne fixăm ochii la Isus, păstrându-L pe Isus înaintea ochilor noştri indiferent de ceea ce alţii ar putea face pretutindeni în jurul nostru. El este Domnul nostru, Autorul şi Iniţiatorul credinţei noastre. El este Acela pe care se bazează credinţa creştină. El este Acela care a însemnat traseul. El este Acela care ne conduce prin viaţă la o desăvârşire plină de succes. Pentru că Obiectivul lui Dumnezeu este sfinţenia noastră. …fiecare zi este o altă zi de pregătire spirituală, o altă zi de încercare şi disciplină având în minte destinaţia noastră cerească. Calificarea deplină pentru veşnicie nu este imediată, automată sau nedureroasă. A fi dojenit şi instruit, a fi pedepsit şi mustrat, a fi antrenat şi corectat – nimeni nu alege aceste lucruri pentru că nu sunt nici plăcute, nici distractive. Dar sunt în planul lui Dumnezeu pentru maturizarea noastră spirituală.
Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să acceptăm cu bucurie această lucrare de sfinţire pe care o are El de făcut în viaţa fiecăruia dintre noi!
„Dumnezeul risipitor” de Timothy Keller
Astăzi vă prezint o carte scurtă, ce-și propune să ne ofere o privire proaspătă asupra uneia dintre cele mai cunoscute pilde rostite de Isus Hristos, și anume, pilda fiului risipitor.
Cartea se numește Dumnezeul risipitor – recuperarea esenței creștinismului, este scrisă de Timothy Keller și, după spusele sale din introducere, ea are ca scop prezentarea elementelor de bază ale mesajului creștin, Evanghelia. De aceea, poate să slujească drept introducere în credința creștină pentru cei ce nu îi cunosc învățăturile sau pentru aceia care s-au îndepărtat cu mai mult timp în urmă de ele.
În primele cinci capitole voi decoda sensul de bază al pildei, continuă Keller. În capitolul 6 voi arăta în ce fel ne ajută ea să înțelegem întreaga Biblie și în capitolul 7 voi arăta cum se aplică învățătura ei în viața noastră în această lume.
Isus ni-L arată pe Dumnezeul Marii Generozități, care este literalmente risipitor față de noi, copiii Lui. Harul incalculabil al lui Dumnezeu este nădejdea noastră cea mai mare, o experiență transformatoare pentru noi, și subiectul acestei cărți, încheie Keller introducerea cărții.
Pilda fiului risipitor este poate cea mai cunoscută pildă rostită de Domnul Isus Hristos, pe care chiar și cei care nu au citit niciodată Biblia o cunosc. Un tată avea doi fii. Cel tânăr își cere partea de moștenire din partea tatălui și pleacă în lumea largă unde risipește tot ce are. Ajungând la un loc cu porcii, își vine în fire și decide să se întoarcă acasă ca rob. Tatăl îl primește cu mâinile deschise și dă o petrecere în cinstea lui, dar fiul cel mare este atât de revoltat încât refuză să ia parte la sărbătoare, în ciuda invitației tatălui.
În capitolul 1 al cărții Dumnezeul risipitor Timothy Keller spune că majoritatea interpretărilor care se dau acestei pilde se concentrează pe fuga și întoarcerea fiului mai tânăr – „fiul rătăcitor”. Dar acestea pierd adevăratul mesaj al pildei, fiindcă în pildă se vorbește despre doi frați, fiecare dintre ei reprezentând un fel diferit de a fi alienat de Dumnezeu și un fel diferit de a căuta acceptarea în Împărăția cerurilor.
Isus îi cheamă nu atât pe oamenii imorali din afara comunității credinței, cât, mai degrabă, pe oamenii morali din interiorul comunității credinței. El vrea să arate orbirea, îngustimea și autoîndreptățirea lor și le spune că lucrurile acestea le distrug nu numai sufletele, ci și pe cei din jur. Este așadar o greșeală să credem că Isus spune pilda aceasta în primul rând ca să îl asigure pe „fiul cel tânăr” de dragostea Lui necondiționată, susține Keller.
În capitolul 3, intitulat Redefinirea păcatului, autorul arată că Isus îi folosește pe fratele cel tânăr și pe fratele cel mare ca să prezinte două căi principale în care oamenii încearcă să își găsească fericirea și împlinirea: calea conformării morale și calea descoperirii de sine.
Fratele cel mare din această parabolă ilustrează calea conformării morale. Fariseii din vremea lui Isus credeau că, întrucât erau poporul ales al lui Dumnezeu, tot ce aveau de făcut era să-și mențină poziția în binecuvântarea Lui și să primească mântuirea finală printr-o ascultare strictă de preceptele Bibliei.
Persoana care urmează calea conformării morale spune: „Eu nu fac ceea ce vreau eu, ci ceea ce tradiția și comunitatea vor să fac.”
Persoana care urmează calea împlinirii de sine spune: „Eu sunt singurul care poate să decidă ce este bine și ce este rău pentru mine. Voi trăi așa cum vreau eu, și în felul acesta îmi voi găsi adevăratul sine și fericirea.”
Mesajul pildei lui Isus este că ambele abordări sunt greșite. Pilda lui ilustrează o alternativă radicală, spune Keller.
Fiul cel mare nu pierde dragostea tatălui în ciuda faptului că e bun, ci tocmai fiindcă e bun. Nu păcatele lui ridică o barieră între el și tatăl său, ci mândria realizărilor sale morale; nu nelegiuirile, ci virtutea sa îl împiedică să se bucure de ospățul tatălui.
Fiecare a dorit să ajungă în situația de a spune tatălui ce să facă. Cu alte cuvinte, fiecare s-a răzvrătit – dar unul s-a răzvrătit fiind foarte rău și celălalt s-a răzvrătit fiind extrem de bun. Amândoi au fost alienați de dragostea tatălui; amândoi au fost fii pierduți, arată Keller.
Mesajul pildei fiului risipitor este șocant: împlinirea atentă a legii lui Dumnezeu poate să devină o strategie de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.
Dacă, la fel ca fratele cel mare, crezi că Dumnezeu este dator să te binecuvânteze și să te ajute fiindcă te-ai străduit din greu să-L asculți și să fii o persoană bună, atunci poate că Isus este ajutorul tău, exemplul tău, chiar inspirația Ta, dar nu este și Mântuitorul tău. Tu ești propriul tău Mântuitor.
Iată, deci, redefinirea radicală de către Isus a răului din noi. Aproape toți oamenii definesc păcatul ca pe nerespectarea unei liste cu porunci. Dar Isus ne arată că un om care nu a încălcat virtualmente nicio regulă din lista de contravenții morale poate fi la fel de pierdut din punct de vedere spiritual ca orice persoană imorală și depravată. De ce? Fiindcă păcatul nu înseamnă doar încălcarea poruncilor, ci și punerea ta în locul lui Dumnezeu ca Mântuitor, Domn și Judecător, așa cum fiul cel mare a încercat să înlocuiască autoritatea tatălui în viața lui, spune Keller.
Așadar, Evanghelia este distinctă de celelalte două abordări, cea a conformării morale sau cea a descoperirii de sine. Din punctul ei de vedere, toți greșesc, toți sunt iubiți, și toți sunt chemați să recunoască acest lucru și să se schimbe.
De ce este atât de important de știut că Isus demască starea de pierzanie a fratelui mai mare ca fiind la fel de greșită și distructivă ca starea de pierzanie a fratelui mai mic?
Timothy Keller răspunde acestei întrebări în capitolul 4 al cărții Dumnezeul risipitor, intitulat Redefinirea stării de pierzanie.
Ținta lui Isus în parabola aceasta au fost în primul rând fariseii, pentru a le arăta cine sunt, indirect îndemnându-i apoi să se schimbe. Așa cum am spus deja, fratele mai mic știa prea bine că este înstrăinat de tatăl lui, dar fratele cel mare nu știa acest lucru. De aceea este atât de periculoasă starea de pierzanie a fratelui mai mare. Frații cei mari nu merg la Dumnezeu ca să-L roage să-i scape din starea lor. Ei nu văd nimic în neregulă cu starea lor, ceea ce este fatal. Dacă știi că ești bolnav, poate că vei merge la doctor, dar dacă nu știi că ești bolnav, nu vei merge – și vei muri.
Ca să devenim cu adevărat creștini, spune Keller, trebuie să ne pocăim și de motivele pentru care facem binele. Fariseii se pocăiesc numai pentru păcatele lor, dar creștinii se pocăiesc și pentru rădăcinile neprihănirii lor. Trebuie să învățăm să ne pocăim de păcatul care se regăsește sub toate celelalte păcate ale noastre și sub neprihănirea noastră – adică de păcatul de a căuta să fim propriul nostru Mântuitor și Domn.
Nu vom înceta să fim frați tineri sau frați mari până când nu vom recunoaște nevoia, ne vom odihni în credință și vom vedea minunea lucrării adevăratului nostru frate mare, Isus Cristos.
În capitolul 6 al cărții Dumnezeul risipitor, așa cum spunea în Introducere, Keller arată în ce fel ne ajută pilda fiului risipitor să înțelegem întreaga Biblie. Mesajul Bibliei este că omenirea este un grup de exilați care încearcă să ajungă acasă. Pilda fiului risipitor se referă la fiecare dintre noi.
Isus nu a venit să scape o singură națiune de oprimare politică, ci mai degrabă ca să ne scape pe noi toți de păcat, de rău și de moarte. El a venit ca să ducă rasa umană Acasă. De aceea, El nu a venit în putere, ci în slăbiciune. A venit ca să experimenteze exilul pe care noi îl meritam. A fost izgonit din prezența Tatălui, a fost aruncat în întuneric, în disperarea supremă a înstrăinării spirituale – în locul nostru. A luat asupra Sa întregul blestem al răzvrătirii omenești, al înstrăinării cosmice, pentru ca noi să putem fi primiți în adevărata noastră casă, spune Keller.
Nimic din ceea ce facem noi nu poate să merite harul și favoarea lui Dumnezeu, tot ce putem face este să credem că acestea ne sunt date în Isus Cristos și să le primim prin credință. Dar dacă credem și ne bizuim cu adevărat pe Acela care ne-a slujit într-un mod jertfitor, acest lucru ne transformă în oameni care iubesc în mod jertfitor pe Dumnezeu și pe aproapele. Dacă spunem: „Cred în Isus”, însă credința aceasta nu influențează felul în care trăim, răspunsul este că nu trebuie să adăugăm o muncă istovitoare la credința noastră, ci mai degrabă că nu Îl înțelegem sau nu credem cu adevărat în Isus, continuă Keller.
Isus ne spune că atât calea hedonistă a fratelui cel tânăr, cât și calea etică a fratelui cel mare sunt fundături spirituale. De asemenea, El ne arată că mai există o cale: prin El. Umblarea pe această cale și trăirea unei vieți bazate pe mântuirea Lui ne vor duce în cele din urmă la ospățul absolut, la festinul de la sfârșitul istoriei. Acum putem să ne bucurăm de arvuna viitoare salvări, în toate modurile evidențiate în acest capitol: în rugăciune, în slujirea altora, în transformarea naturii noastre prin evanghelie și în relațiile vindecate pe care Cristos ni le dă. Dar acestea sunt doar o arvună a ceea ce va veni, încheie Keller scurta carte, Dumnezeul risipitor.
Cred că este o carte foarte bună pentru vremurile noastre în care accentul se pune pe stima de sine și pe importanța eului și este mult mai greu să vorbești despre păcat și despre faptul că toți oamenii sunt păcătoși, oricât de buni ar părea. Este o foarte bună prezentare succintă a Evangheliei pe înțelesul unei culturi contemporane, lipsită de limbajul de lemn care poate îi împiedică deseori pe oamenii din ziua de azi să se apropie de Dumnezeu. O recomand atât celor care sunt în căutarea lui Dumnezeu, cât și celor care L-au găsit, dar vor să îi ajute și pe alții să o facă într-un mod care să fie pe înțelesul lor.
„C.H. Spurgeon: predicatorul poporului” de Peter Morden
Astăzi descoperim biografia cunoscutului predicator Charles Spurgeon – „Prinţul predicatorilor”, cum a fost el supranumit – pastor şi autor prolific, cu o influenţă puternică printre creştinii din toate denominaţiunile, intitulată C.H. Spurgeon: predicatorul poporului, scrisă de Peter Morden.
Charles Haddon Spurgeon s-a născut în sătucul Kelvedon, Essex, pe 19 iunie 1834, fiind primul copil al lui John şi Eliza Spurgeon. Atmosfera puritană în care a fost crescut Charles Spurgeon a fost deosebit de importantă. Astăzi, cuvântul „puritan“ are conotaţie negativă pentru mulţi. Imaginea unui puritan este aceea a unei persoane mai degrabă stricte şi care interzice totul, al cărei scop principal în viaţă este să strice distracţia altor oameni. Însă puritanii erau creştini calzi şi devotaţi, departe de a fi băgăreţii lipsiţi de bucurie care apăreau în caricaturile populare. Ce era impresionant la puritani era modul în care doctrina sănătoasă era împletită cu o experienţă profundă, bogată cu Dumnezeu. Putem spune că aveau o credinţă care le atinsese atât minţile, cât şi inimile. Erau, de asemenea, oameni practici, care doreau să trăiască pentru Hristos în lumea reală.
Charles ştia multe lucruri creştine, deoarece văzuse viaţa trăită în credincioşie de părinţii şi bunicii săi, mersese la slujbe, ani de-a rândul luase parte la timpul devoţional regulat al familiei şi cunoştea Biblia, cum să găsească diferite cărţi şi versete, mai bine decât mulţi creştini. Cu toate acestea, Charles nu avea o credinţă vie proprie, nu Îl cunoştea încă pe Isus ca Mântuitor. Convertirea a avut loc curând şi într-un mod surprinzător. Încercând să se adăpostească de viscol într-o seară, Charles a rămas la o capelă, la o predică din Isaia 45:22. „Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul.“
Charles mărturisea: Predicatorul s-a uitat la mine şi, îndrăznesc să spun, cu aşa puţini oameni prezenţi, m-a recunoscut că sunt un străin. Fixându-şi privirea asupra mea, ca şi când mi-ar fi cunoscut întreaga inimă, a spus: „Tinere, arăţi mizerabil… şi întotdeauna vei fi mizerabil – mizerabil în viaţă şi mizerabil în moarte – dacă nu asculţi ce spune textul meu. Dar dacă asculţi acum, în acest moment, vei fi salvat.“ Apoi, ridicându-şi mâinile, a strigat, cum numai un metodist primar putea striga: „Tinere, priveşte la Isus Hristos. Priveşte! Nu ai nimic de făcut, doar să priveşti şi să trăieşti!“
Spurgeon nu era obişnuit ca predicatorii să-i vorbească direct lui de la amvon. Însă Dumnezeu a folosit această provocare simplă şi directă, de la un vorbitor obişnuit pentru a-i deschide ochii lui Spurgeon. Tânărul „a privit“, iar când a procedat aşa, a văzut ceea ce numea „priveliştea minunată a lui Isus murind pentru mine ca Salvator“. Bucuria şi uluirea convertirii din acea zi nu l-a mai părăsit niciodată.Curând, a devenit evident faptul că Spurgeon era un predicator dăruit. Oamenii au observat şi dedicarea lui faţă de Dumnezeu şi entuziasmul său veritabil. La doar 16 ani, era deja cunoscut în întreg districtul Fenland drept „băieţandrul predicator al Ţinutului Mlaştinilor“. A fost credincios în lucruri mici. Acum Dumnezeu era gata să deschidă o nouă direcţie de lucrare pentru el.
În 1854, Spurgeon a acceptat chemarea bisericii New Park Street din Londra de a fi pastor, iniţial pentru o scurtă perioadă de probă. Era, însă, destul de clar în ceea ce-i privea pe toţi, că angajamentul va deveni permanent. Spurgeon a predicat aceeaşi Evanghelie ca până atunci şi cu acelaşi efect. Deşi plin de teologie sănătoasă şi conţinut biblic, mesajul era simplu şi direct, pe limbajul poporului. Era, de asemenea, însufleţit şi dramatic, în contrast evident cu mesajele mai degrabă standard şi greoaie pe care locuitorii Londrei care mergeau la biserică erau obişnuiţi să le asculte.
În 1856 s-a căsătorit cu o membră a bisericii New Park Street, Susannah Thompson, într-o capelă aşa de aglomerată încât uşile au trebuit închise cu o jumătate de oră mai înainte de începerea slujbei. Viaţa lor de căsnicie a fost atinsă de triseţe, dar dragostea lor unul pentru celălalt nu s-a răcit. Au fost de asemenea parteneri în lucrarea evanghelistică.
Bisericile în care predica Spurgeon nu erau destul de mari ca să încapă toţi cei care voiau să-l audă. Înainte de finalul primului an la New Park Street, problema supra-aglomerării devenise deja acută.
Pentru a rezolva această problemă, Spurgeon a propus închirierea sălii muzicale din Surrey Gardens, Kennington, care avea o capacitate de 10.000 de locuri. Din nefericire, sala avea să fie scena a ceea ce Spurgeon descria mai târziu drept „criza cea mai însemnată“ din întreaga sa viaţă.
La prima slujbă de la Surrey Gardens, sala a fost periculos de plină. Slujba a început normal. Însă, la un moment dat, s-au auzit strigăte. Unele relatări sugerează că un grup ar fi strigat că balcoanele se prăbuşesc, alţii că s-ar fi declanşat un incendiu. Deşi Spurgeon a încercat să liniştească mulţimea, panica s-a instalat, iar mulţimea s-a călcat în picioare, grăbindu-se să iasă. Spurgeon însuşi s-a prăbuşit, iar unii care au văzut acest lucru au crezut că predicatorul murise. Abia după aceea a aflat proporţiile tragediei. Mulţi oameni au fost răniţi grav, iar şapte persoane şi-au pierdut viaţa.
Dezastrul i-a marcat viaţa. Spurgeon a experimentat o profundă depresie spirituală, retrăind evenimentele groaznice şi chinuindu-se zi şi noapte. Biserica lui Spurgeon a fost copleşită de ceea ce s-a întâmplat. Dar credincioşii au rămas loiali pastorului lor şi erau profund preocupaţi de luptele lui de după eveniment. Loialitatea şi dragostea lor, rugăciunile lor, precum şi experienţa strânsă a lui Spurgeon cu Hristos cel înviat, s-au unit pentru a-i da curaj să predice din nou.
Ce determina, însă, mulţimile, să vină cu miile şi să-l asculte pe acest tânăr predicator? Întotdeauna Spurgeon vorbea pe limba poporului, subliniază Peter Morden, autorul biografiei. Era sensibil faţă de audienţa în faţa căreia vorbea şi era gata să-şi schimbe limbajul pentru a se potrivi ocaziei. Dar niciodată nu îşi compromitea mesajul lui esenţial nici în cel mai mărunt aspect.
Conştient de cultul personalităţii, Spurgeon voia ca toţi să ştie că el era un slujitor al lui Hristos şi că dorinţa lui era să predice Evanghelia lui Hristos în puterea Duhului Sfânt. Suferinţa lui l-a înzestrat, de asemenea, cu o mare empatie pentru oamenii care se luptau ei înşişi cu greutăţi.
Scripturile erau extrem de importante pentru Spurgeon. Era dedicat Bibliei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu demn de încredere; predica din Biblie cât de mult putea cu acurateţe; iubea Biblia pentru modul în care i-L revela pe Isus. Este cunoscut faptul că el a refuzat să se avânte într-o apărare intelecuală detaliată a Scripturilor atunci când autoritatea acestora a fost atacată de feluriţi critici ai secolului al 19-lea. Să aperi Biblia? Pentru Spurgeon la fel de bine s-ar putea vorbi de a apăra un leu; nu era necesar! Mai degrabă creştinii ar trebui să „lase leul liber“ să îşi facă lucrarea de convingere şi convertire a lumii. Când Biblia avea să fie aplicată la inimile oamenilor de către Duhul Sfânt, atunci îi vor cunoaşte adevărul şi îi vor simţi puterea.
Viaţa de familie este un alt indicator al sfinţeniei. Prea adesea, familia cunoaşte partea diferită, mai puţin atractivă a caracterului unei persoane, decât cea văzută vreodată de prietenii cei mai apropiaţi. Însă viaţa de familie a lui Charles şi Susannah a fost una foarte fericită. Dragostea lor unul faţă de celălalt, care fusese puternică încă de la început, a crescut an de an. Susannah era „îngerul fericirii lui“, aşa cum îi spunea soţul ei, l-a susţinut în toată munca lui până la final şi era implicată în diverse lucrări. Scriind la câţiva ani de la moartea soţului ei, Susannah spune la rândul ei că Charles a fost un om „de o smerenie dulce“ şi de o „bunătate aparte“. Mai mult, el avea „o puternică credinţă în Dumnezeu“ şi a trăit o viaţă „glorioasă şi fără pată“.
Deşi am văzut până acum impactul slujirii lui de duminică, o altă lucrare este descrisă drept „cea mai grozavă predică pe care a avut-o domnul Spurgeon vreodată“. Este vorba despre orfelinatul pe care Spurgeon l-a construit la Stockwell, la sud de Londra. Acest orfelinat a transformat vieţile multor oameni, băieţi şi fete a căror viaţă ar fi fost altfel complet mizerabilă.
Dragostea creştină era arătată nu doar prin aducerea copiilor nevoiaşi, ci şi prin standardul de grijă pe care aceşti copii îl primeau de îndată ce ajungeau aici. Spurgeon era pe deplin implicat în viaţa orfelinatului. Copiii îl iubeau, iar vizitele lui dădeau întotdeauna naştere la cele mai zgomotoase demonstrații de încântare.
Experienţa lui Spurgeon ne vorbeşte cu putere nouă. Dacă ne-am simţit aşa cum s-a simţit Spurgeon în acele zile întunecate imediat după dezastrul de la Surrey Gardens, dacă experimentăm „o noapte întunecată a sufletului“, identificându-ne cu Spurgeon în suferinţa lui, în pierderea speranţei şi în sentimentul că Dumnezeu ne-a abandonat, noi ştim că în Hristos, Dumnezeu chiar ne iubeşte. Oricât de dificile ar fi lucrurile, Dumnezeu are un plan şi un scop pentru vieţile noastre. Așadar, descoperiţi-l şi voi pe Charles Spurgeon, în multiplele sale ipostaze, citind biografia lui Peter Morden, C.H. Spurgeon: predicatorul poporului.
Omenirea stă în casă, într-o situaţie fără precedent care blochează economia sistemic, la nivel global. Orice scenariu al evoluţiei socio-economice ulterioare pandemiei este greu de estimat în aceste momente. Cert este că pe buzele analiştilor se află, inexorabil, cuvântul criză. Iar unii, îndrăznesc chiar să compare situaţia, mergând decenii în urmă, la colapsul din perioada 1929-1933.
În mare, orice criză economică serioasă începe cu o criză a preţurilor, vine apoi criza veniturilor urmată inevitabil de o criză a consumului. Criza producţiei vine la pachet cu criza locurilor de muncă şi şomajului. Acestea generează criza finanţelor statului, însoţită la scurt timp de criza de încredere în cei care conduc ţara. În mod cert, la asemenea proporţii criza stării de spirit a unei populaţii sărăcite este o certitudine. Iar criza morală este doar un accesoriu în asemenea momente întunecate ale istoriei.
Marea Depresiune planetară
Marea criză economică din anii 1929-1933, declanşată de supraproducţie, a mers fix prin aceste valuri de criză. Acei ani trişti rămaşi în istorie ca Marea Depresiune au afectat întreaga lume, dar cel mai mult Statele Unite ale Americii.
Criza declanşată în S.U.A. în octombrie 1929 s-a dovedit a fi cea mai gravă dintre cele cunoscute vreodată de sistemul capitalist. Şi asta, atât prin amploare, cât şi prin durată, deoarece a afectat întrega lume, cu excepţia U.R.S.S., şi s-a prelungit în unele ţări până în1935, ba chiar până în 1939, odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la a cărui declanşare a contribuit…
Toate statele industrializate au suferit declinuri ale preţurilor de vânzare en gros de peste 30% între 1929 şi 1933. Criza s-a manifestat prin o scădere rapidă a nivelului comerţului mondial. Veniturile personale au scăzut semnificativ, la fel ca veniturile veniturile bugetare şi cifra de afaceri. Întreaga lume a fost afectată, iar efectele majore imediate au fost inflaţia şi şomajul ridicat.
Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic oprită.
Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%.
Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.
Sursă grafic: wikipedia.ro
1930 – Anul tuturor deziluziilor, anul mizeriei totale
Articolul Anul economic din „Almanahul ziarului Curentul”, al lui Pamfil Şeicaru, sintetizează anul 1930 ca „un an economic din cei mai grei, despre care nimic bun nu putem scrie. Anul tuturor deziluziilor, anul mizeriei totale. Nu exagerăm cu nimic, poate chiar nu putem descrie situaţiunea aşa cum este în cruda sa realitate. Agricultura deficitară (poate falimentară), industria cu porţile închise şi cu şomerii tot mai numeroşi, comerţul cu poliţe protestate şi spectrul falimentului, funcţionarii statului cu sabia lui Damocles, sub forma statutului deasupra capului1 şi cu salarii de mizerii /…/ producţiunea, în general, sugrumată de o fiscalitate excesivă, regiile autonome, inovaţie economică a anului 1930, deficitare, cooperaţia cu portofolii dubioase de miliarde, preluate pe spinarea contribuabilului răbdător, telefoanele concesionate, dar lucrările neîncepute, şoselele refăcute după faimosul sistem Steward (n.r. un contrat falimentar pentru şoseaua Bucureşti-Braşov), industria petrolului speculată după bunul plac al trusturilor mondiale, pâinea de 4 ori mai scumpă decât grâul şi mălaiul de 5 ori mai scump decât porumbul, preţul cerealelor scăzut sub cheltuielile de producţiune, iar peste frontieră concurenţa sălbatică şi urmele efectelor primului dumping sovietic. /…/.Anul se încheie într-o atmosferă de cumplită criză şi deznădejde. Capitalul străin, faimosul capital străin, întârzie mereu colaborarea cu noi, partidele politice se înjură şi îşi aruncă răspunderea reciproc. Ţara suferă şi dezastrul cel mare se apropie”.
Efectele crizei din 1929-1933 asupra României
Criza economică mondială a avut o deosebită amploare și intensitate în România, datorită unei agriculturi înapoiate, creşterii datoriei externe, acaparării unor importante întreprinderi de către capitalul străin, scăderii abrupte a prețurilor la produsele de export și menținerii la nivel ridicat a prețurilor la produsele importante.
- Peste 500 de fabrici au dat faliment şi peste 55.000 de muncitori au intrat în şomaj.
- Preţurile la produsele agricole au scăzut cu 60-70%, iar odată cu ele au scăzut şi încasările la bugetul şi cheltuielile statului.
- Industria a cunoscut o scădere de 50%.
- Producţia agricolă a crescut cu 30% şi datorită scăderii preţurilor veniturile au scăzut cu 55% .
- Preţul grâului nu mai acoperea nici măcar cheltuielile necesare recoltării.
- Peste 2.5 milioane de agricultori aveau credite la bănci sau la cămătari.
- Reducerea salariilor cu 10% în 1931 urmată în 1932 şi 1933 de alte reduceri salariale (celebrele curbe de sacrificiu)
- Exportul de grâu şi petrol a scăzut cu 58%.
- Creşterea taxelor pe bunurile de consum şi a impozitului pe salarii.
- Creşterea şomajului la un nivel alarmant.
- Apariţia falsificatorilor de monedă naţională şi monedă străină.
- Apariţia cămătarilor care cereau dobânzi enorme.
- Creşterea infracţionalităţii.
- Creşterea deficitului bugetar.
- La finalul crizei, în anul 1933, în România erau peste 300.000 de şomeri. De notat şi foarte multe sinucideri în rândul celor care au contractat credite şi nu le mai puteau rambursa…
Principalele măsuri guvernamentale anticriză s-au tradus în concedieri colective şi reducerea salariilor funcţionarilor. În 1933, indicele salariului nominal a scăzut, în comparaţie cu anul izbucnirii crizei, la 63,1%, scrie Adevărul.
România a intrat într-o cursă a deficitelor bugetare cronice, agravate de politica guvernării ţărăniste, de permanenta supraevaluare a veniturilor şi de insuficientă comprimare a cheltuielilor. La asta se adaugă efortul pentru plata datoriei externe, mereu în creştere, din pricina împrumuturilor contractate în 1929 şi 1930.
În 1933, indicele salariului nominal a scăzut, în comparaţie cu anul izbucnirii crizei, la 63,1%. De asemenea, autorităţile au decis forţarea exporturilor de cereale, în timp ce s-a încercat aplicarea unei legi a conversiei datoriilor agricole. Bugetul de stat a rămas deficitar timp de trei ani consecutiv, apelându-se la sporirea fiscalităţii, în paralel cu refinanţarea deficitului prin angajarea mai multor credite de restabilizare.
Cum s-a ieşit din marea recesiune
Naţiunile s-au mobilizat rând pe rând, funcţie de specificul crizei locale… Unul dintre modele a venit chiar din locul de începere a crizei, SUA. Programul New Deal (Noua Înțelegere) inițiat de președintele Franklin D. Roosevelt la începutul anului 1933 a inclus un număr de noi programe federale cu scopul de a genera procesul de relansare economică simultan cu protecţia socială. O iniţiativă salutară într-un moment când americanii începuseră să privească cu jind la modelul sovietic…
În majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Ulterior, roadele noilor politici şi a dictatorilor ridicaţi de ele au dus la declanşarea celui De-al Doilea Război Mondial…
Acum, spre deosebire de atunci…
În mod sigur în 2020 nu pornim de la o criză a supraproducţiei, precum în 1929. Acum însă, ca şi atunci, avem o complicată reţea de credite atât la nivelul naţiunilor, cât şi ca persoane juridice ori fizice. Dar după aproape un secol de evoluţie socio-economică, la nivel global, avem organisme transnaţionale precum Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional, care pot superviza evoluţia sistemică a finanţelor publice.
Geopolitica a evoluat şi ea. Uniunea Europeană este astăzi un atu pentru ţările bătrânului continent care se pot sprijini reciproc la bine şi la rău. NATO va continua să fie un vector de unitate al ţărilor membre, indiferent de oscilaţiile economice.
Marile companii transnaţionale, răspândite pe toate continentele, pot fi văzute acum într-o nouă lumină, cu valenţele unei infrastructuri de rezistenţă planetară.
Globalizarea are plusurile şi minusurile ei şi, dacă ne mai uităm o dată în istorie şi învăţăm să evităm extremismul de orice fel, o nouă criză economică mondială ar putea fi trecută mult mai uşor.
Vine criza! Economia este aproape de colaps: Recesiunea lovește grav și România
Vine criza! Avertisment apocaliptic al specialiștilor care anunță un colaps economic fără precedent în toată lumea. Recesiunea lovește grav și România. Totul se întâmplă din cauza marilor puteri și ale ultimelor decizii luate la nivel mondial.„E posibil să fie nevoie să atingem obiectivele (europene, n.r.) de coeziune socială şi de competitivitate şi de suveranitate într-un climat economic de stagnare sau de recesiune, cel puţin în unele din statele membre. Aceasta este perspectiva prin care trebuie să vedem lucrurile. Majoritatea economiilor majore (din Uniunea Europeană, n.r.) continuă să crească, nu suntem încă în recesiune, nu încă, şi un economist foarte faimos prezice o recesiune pentru anul următor, am prezis o recesiune şi în 2008, iar acum o prognozăm pentru 2020, deci lecţia e simplă. Sigur, trebuie să fim foarte precauţi dacă ne întoarcem la această problemă, dacă am avut dreptate acum 15 ani nu înseamnă că o să ai mereu dreptate. Deci fiţi mereu foarte precauţi când aveţi de-a face cu astfel de prognoze”, a afirmat fostul preşedinte al Consiliului European, în cadrul unei reuniuni dedicată viitorului Europei şi viitorului economiei româneşti.
Herman van Rompuy a atras atenţia că încetinirea creşterii economice din zona euro va dura mai mulţi ani şi a avertizat că posibilitatea de stagnare economică a economiei Germaniei este un indicator care provoacă îngrijorare„Da, are loc o încetinire a ratei dezvoltării economice, în special în zona euro va fi undeva la doar 1%, şi nu doar anul viitor, ci în anii următori. Dar rata de dezvoltare foarte lentă, aproape de nivelul de stagnare, care îi îngrijorează pe foarte mulţi în Europa, se înregistrează în Germania. Germania are economia cea mai ciclică din Europa. E şi cea mai mare economie, dar are şi cea mai mare volatilitate, pentru că e ţara cea mai industrializată. Industria reprezintă aproape un sfert din PIB-ul Germaniei. Marea Britanie nu mai este o economie industrială, la ei industria are doar 10% din PIB. Iar Germania e forţa, locomotiva industriei europene, iar când lucrurile merg prost la nivelul economiei globale economia germană este afectată şi toată economia europeană este afectată. Deci e o rată mică de dezvoltare la nivelul Europei, cu excepţia Italiei”, a susţinut van Rompuy.
Fostul preşedinte al Consiliului European a acuzat conducerile conservatoare ale SUA şi Marii Britanii pentru crearea de probleme politice care provoacă consecinţe economice negative la nivel internaţional.
„Problemele economice curente nu sunt neapărat economice, dar au consecinţe economice. Problemele curente sunt artificiale şi sunt nişte probleme interne. Aceste probleme au de-a face cu războaiele comerciale (programul de taxe vamale iniţiat de Administraţia Trump, n.r.) şi cu Brexit-ul. Dacă putem soluţiona aceste două probleme, atunci pericolul scade sau dispare cu totul la nivelul economiei mondiale. E de sperat că putem ajunge la un acord cu Marea Britanie în orele şi zilele care au mai rămas şi e de sperat că Statele Unite vor reveni la negocieri în privinţa războaielor comerciale, dar încă nu am ajuns acolo. E vorba deci de decizii politice, Brexitul e o decizie politică. Dacă putem depăşi aceste blocaje politice, atunci perspectiva pe plan economic e mult mai senină. Problema actuală nu e una economică, ci politică, deci ne trebuie o soluţie politică pentru a recupera o poziţie solidă şi de durată de creştere economică”, a susţinut Herman van Rompuy.
Acesta a estimat că zona euro nu este pregătită pentru a face faţă unei crize financiare la nivel internaţional.
„România nu este încă în zona euro, dar este afectată de ceea ce se întâmplă în zona euro. Prin urmare trebuie să consolidăm zona euro şi spaţiul Schengen, deoarece o criză financiară la nivel internaţional nu este exclusă pe termen lung. Sper să nu o vedem în viitorul apropiat, dar (criza va veni, n.r.) dintr-un singur motiv: nivelul datoriilor publice şi private este acum mult mai mare peste tot în lume decât era cu 10 ani în urmă, la momentul începerii crizei bancare. Deci trebuie să fim cât se poate de prudenţi, pentru că o criză economică se poate produce din nou, iar întrebarea este: zona euro este pregătită să facă faţă unei astfel de crize? Iar răspunsul este cât se poate de simplu: nu! Deci trebuie să consolidăm zona euro, pentru că o criză financiară poate reveni, nu ştim când, să sperăm că este cât se poate de departe, dar trebuie să fim pregătiţi de ea”, a precizat Herman van Rompuy.
Fostul lider al Consiliului European a cerut mai multe investiţii din partea Uniunii Europene, mai ales în prezent, când banii sunt foarte ieftini.
„Economia noastră poate să fie mult mai puternică dacă cooperăm mai mult în privinţa politicilor industriale. Trebuie stimulate programele de competitivitate la nivel european. Deci trebuie să fim conştienţi în general că în Europa suferim cu toţii de un nivel prea scăzut de investiţii. În China însă, problema e reprezentată de investiţiile excesive. Peste 40% din PIB este investit acolo în sectorul public şi privat, şi apropo, în China este greu de făcut o diferenţă între investiţiile din cele două sectoare. Noi (Uniunea Europeană, n.r.) investim doar jumătate din acest volum, şi avem nevoie, nu doar în ţările zonei euro, ci peste tot în statele din UE avem nevoie de investiţii mai mari. Acest decalaj între economii şi investiţii – pentru că economisim mult mai mult decât investim – duce la rate ale dobânzii la nivel negativ. Aceste rate sunt la cel mai mic nivel din ultimii 40 de ani. Chiar şi în Grecia, pe termen scurt, avem rate ale dobânzii negative. Deci acum este practic cea mai bună perioadă pentru investiţii, pentru că banii sunt atât de ieftini”, a menţionat Herman van Rompuy
FMI: Criza provocata de coronavirus este cea mai severa de la Marea Depresiune
Criza provocata de extinderea pandemiei de coronavirus (Covid-19) este cea mai severa de la Marea Depresiune din 1929, a avertizat luni directorul general al Fondului Monetar International (FMI), Kristalina Gheorghieva, transmite Reuters.
Din cauza efectelor negative ale epidemiei, 170 de tari vor inregistra o crestere economica negativa in 2020, a declarat seful FMI la o videoconferinta cu presa din Bulgaria.Cele mai afectate de efectele negative ale extinderii epidemiei ar putea fi tarile in curs de dezvoltare, a apreciat Georgieva.
“Statele care sunt acum cel mai lovite de pandemie si nu trebuie sa fie si cele mai afectate din punct de vedere economic. Sunt extrem de ingrijorata de tarile in curs de dezvoltare si cele emergente”, a explicat oficialul FMI.
Saptamana trecuta, FMI estima in cel mai nou raport “World Economic Outlook” ca economia mondiala ar urma sa se contracte cu 3% in 2020, din cauza pandemiei de coronavirus, ceea ce reprezinta un declin mai grav decat cel inregistrat in perioada crizei financiare din 2008-2009. Institutia financiara internationala subliniaza ca este vorba despre o revizuire cu peste sase puncte procentuale comparativ cu raportul WEO din luna octombrie sau cu update-ul din luna ianuarie, “o revizuire extraordinara intr-o perioada atat de scurta de timp”, subliniaza FMI.
“Conform scenariului de baza, care pleaca de la ipoteza ca pandemia se va reduce in a doua jumatate a lui 2020, iar masurile de izolare vor fi eliminate treptat, economia mondiala este preconizata sa inregistreze un salt de 5,8% in 2021, pe masura ce activitatea economica se normalizeaza”, adauga FMI.
In pofida revizuirii semnificative a previziunilor privind economia mondiala, FMI avertizeaza ca riscurile la adresa acestor prognoze sunt orientate in jos. Pandemia de coroavirus ar putea sa fie mai persistenta decat se asteapta FMI in scenariul sau de baza, iar efectele crizei sanitare asupra activitati economice si pietelor financiare ar putea fi mai puternice si mai indelungate, ceea ce ar testa capacitatile bancilor centrale de a proteja sistemul financiar.
„Torturat pentru credinţă“ de Haralan Popov
După o serie de mărturii ale unor credincioşi români, astăzi vă prezint autobiografia Torturat pentru credinţă de Haralan Popov. Acesta a fost un pastor bulgar, care a trăit între 1907-1988 şi care a trebuit să sufere 13 ani şi 2 luni în închisorile comuniste din Bulgaria din cauza credinţei în Isus Hristos.Cartea prezintă istoria Bisericii Prigonite din Bulgaria. Zeci şi sute – chiar mii de oameni – au suferit ca şi mine şi chiar mai mult, spune Popov în prefaţa cărţii.
În iunie 1948, toţi membrii Consiliului Suprem, inclusiv reprezentantul cultelor, au fost chemaţi la Ministrul Cultelor. Venise clipa încercării noastre şi trebuia să facem faţă, povesteşte Popov. Li s-a cerut să susţină ideologia comunistă de la amvon, lucru pe care toţi liderii bisericilor evanghelice au refuzat să-l facă. Consecinţa acestui refuz nu va întârzia să apară. La 24 iulie 1949, ora 4 dimineaţa, casa lui Popov este percheziţionată, iar el este dus la poliţie şi închis într-o celulă.
Interogatoriile din timpul nopţii au continuat o săptămână, îşi aminteşte el. Modelul era acelaşi. De îndată ce se întuneca, eram dus la subsol şi obligat să stau în picioare la 20 cm de perete. Acolo eram interogat de la 7 seara până a doua zi dimineaţa fără să am voie să închid ochii. În timpul zilei mă luptam cu cârdurile de ploşniţe, deci tot nu mă puteam odihni.
După aceea, Popov va fi dus la temuta „Casă Albă“, sediul Poliţiei Secrete, de unde se ştia că nu ies prea mulţi supravieţuitori. În timp ce intram pe uşă, mi-au venit în minte cuvintele Psalmului 73:28: „…pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost…“, spune Popov. Ştiam că la „Casa Albă“ nu puteam spera în ajutorul nimănui. Am spus o rugăciune în gând: „Doamne, viaţa mea e în mâinile Tale!“ Teama m-a părăsit. O pace puternică a pus stăpânire pe mine. Nu mai simţeam nicio tensiune psihică. Chiar dacă mă aştepta moartea în „Casa Albă“, inima îl lăuda pe Domnul.
Popov rememorează starea celulei 21, camera suferinţei, cum o numeşte el, în care a trebuit să doarmă direct pe duşumea timp de 5 luni, din august 1949 până în ianuarie 1950. Aici, spune el, mi-am găsit o ocupaţie din a scrie versete biblice şi cuvinte de mângâiere pe pereţii celulelor, sperând că aşa voi aduce o alinare celor ce vor urma după mine. Pereţii închisorii nu erau folosiţi doar pentru a scrie versete biblice, ci şi ca „telegraf“ pentru transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu în celulele învecinate.
Popov prezintă apoi una dintre tacticile de supunere a voinţei folosite de comunişti, şi anume, regimul morţii, înfometarea, prin care urmăreau să te ţină în viaţă, şi nimic mai mult. Înfometarea, nedormitul, statul cu faţa la perete săptămână de săptămână, sunt cele mai puternice „mijloace“ pentru supunerea voinţei cuiva, recunoaşte el. Acest tratament poate transforma un om inteligent şi raţional într-un animal. Singurul lucru care va mai dăinui în el va fi instinctul animalic de a căuta ceva de mâncare. Gardianul obişnuia să-mi spună că „trebuie să ajung mai liniştit ca apa şi mai jos ca iarba“.
După acest tratament, începând cu data de 5 august 1949, urmează o perioadă de 2 săptămâni în care Popov va fi supus unui interogatoriu zilnic de 24 de ore, fără hrană, apă sau odihnă, stând în picioare cu faţa la 20 cm de un perete orbitor de alb, fără să aibă voie să se mişte, să închidă ochii, să-şi mute greutatea pe alt picior sau să-şi mişte muşchii, fiind lovit pentru răspunsurile care nu le conveneau gardienilor.
După primele 4 zile, setea mă răvăşea ca o febră mare. Nu-mi pot explica nici până azi cum am putut rezista să stau în picioare atâtea zile şi nopţi. Numai Dumnezeu m-a întărit, căci altminteri nu aş fi rezistat.
După 10 zile pierdusem orice noţiune a timpului. O zi o întuneca pe cealaltă. Picioarele mele umflate deveniseră uriaşe, pline de sânge din cauza statului în picioare. Buzele îmi erau foarte crăpate şi îmi sângerau. Ochii îmi erau ca nişte mingi de foc. Şi totuşi mai eram pe picioare. În a zecea noapte, puţin după miezul nopţii, l-am auzit pe anchetator sforăind, pentru că aţipise. Atunci a îndrăznit să se mişte şi, văzându-şi faţa monstruoasă reflectată în fereastră, Popov îşi aminteşte că a simţit următoarele: M-am simţit zdrobit, singur şi părăsit. M-am simţit ca Isus atunci când a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Nu mai aveam lacrimi, dar tot trupul îmi suspina. Apoi, în acel moment de disperare am auzit o voce foarte distinctă. Ea a spus: „Eu n-am să te părăsesc şi n-am să te uit niciodată!“ A fost aşa de clară, încât m-am uitat la ofiţerul adormit, convins că a auzit-o şi el, dar acela continua să doarmă. Prezenţa lui Dumnezeu a umplut încăperea şi m-a învăluit cu o căldură divină, revigorându-mi trupul slăbit. Mă simţeam împrospătat şi revigorat. Prezenţa lui Dumnezeu m-a întărit mult timp, dar în a patrusprezecea zi, înfometarea, setea şi arsura din ochi ajunseseră la culme. Eram pe moarte.
Atunci Popov a fost dus înapoi în celulă de unde a fost luat a doua zi şi ameninţat cu pistolul la ceafă să mărturisească că este spion până numără ofiţerul până la cinci.
Gândul morţii, ca un pod către veşnicie, mi-a fulgerat prin cap. Îl voi vedea pe Isus! Eram convins că acest iad se va sfârşi în curând. Mental eram pregătit şi mă simţeam deja „în prezenţa lui Cristos“. Aşteptam numai să plece glonţul, ca apoi îngerii să mă poarte spre Cer, la Mântuitorul meu.
Elias, ofiţerul, a început să numere rar, cu pauze lungi între numere, ca să-mi dea prilejul să vorbesc. Când Elias a ajuns să-l rostească pe „patru“, s-a întâmplat ceva neobişnuit. Duhul Sfânt a venit peste mine cu o putere mai mare ca înainte. Am devenit curajos ca Ghedeon şi puternic ca Samson. După ce l-a rostit pe patru, Elias s-a oprit. A făcut o pauză lungă. Apoi am auzit o voce venind dinlăuntrul meu, care-mi spunea să fiu tare şi să nu mă tem. Ea striga: „Ce aştepţi? Ce aştepţi? Împuşcă-mă în cap!“ Elias a sărit înapoi cuprins de teamă. Nu se aştepta la asta, dar nici eu!
Am apăsat eu însumi trăgaciul, dar în loc de glonţ, am auzit doar o pocnitură în ceafă. Înainte de a-mi pierde cunoştinţa, mi-a străfulgerat prin minte că Elias voise doar să mă păcălească pentru a-i mărturisi, şi nu să mă omoare, încheie Popov acest episod.
Va urma apoi şederea în Închisoarea Centrală din Sofia, cu o capacitate de 300-400 de deţinuţi, în care erau de fapt închişi peste 5000, după care va veni şi ziua procesului. Fratele lui Popov, Ladin a fost singurul dintre cei 15 pastori acuzaţi de spionaj care a refuzat să-şi recunoască vinovăţia. Ladin era puternic, de aceea a putut rezista la tortură. Fiind necăsătorit, el nu avea grija soţiei sau a copiilor. Şi aceasta l-a ajutat, consideră Haralan Popov.
După 12 zile, Haralan Popov a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Acest fapt a avut consecinţe grele şi asupra familiei, a soţiei şi a celor doi copii ai săi, pentru că oamenii erau ameninţaţi că dacă vor încerca să-i ajute pe pastorii arestaţi sau familiile lor, vor fi trimişi în lagăre de concentrare.
După proces, Popov este dus înapoi la Închisoarea Centrală într-o celulă de la subsol, umedă şi în care era întuneric beznă. Mă resemnasem că voi rămâne acolo tot restul vieţii. Înfometat, bătut, uitat în acel loc, nu mai aveam nicio nădejde de scăpare, îşi aminteşte el. Apoi am strigat către Dumnezeu. Şi atunci s-a petrecut ceva neobişnuit. O lumină a strălucit şi o căldură a umplut celula şi mi-a învăluit trupul slăbit. Am simţit braţe puternice în jurul meu şi am ştiut că erau ale Domnului Isus. Aceeaşi voce pe care o auzisem când am stat cu faţa la perete două săptămâni, a vorbit din nou. N-am să pot descrie niciodată acel glas. Plin de iubire şi milă, Cristos mi-a spus: „Fiule, nu te voi uita niciodată. Braţele Mele sunt în jurul tău, ca să te mângâie şi să te întărească.“
După 35 de zile a fost mutat din acea celulă şi, pentru că în urma cursurilor Societăţii Culturale din închisoare, care trebuia să le spele creierul tuturor deţinuţilor, Popov a fost declarat nereformat, acesta a fost propus pentru munca grea. Aşadar, a fost transferat la Sliven, unde a fost din nou supus regimului morţii şi insomniei.
În timp ce se afla la o altă închisoare, în Kolarovgrad, Popov primeşte vestea că soţia sa, Rut, şi cei doi copi, Rhoda şi Paul, reuşiseră să plece în Suedia, ţara natală a soţiei. Eliberat de această povară grea, m-am hotărât să-mi intensific lucrarea ca pastor în închisoare. Ce puteau să-mi facă? Nevasta şi copiii mei erau liberi. Mă puteau schingiui, dar nu se puteau atinge de ceea ce într-adevăr mă durea – soţia şi copiii! Pentru mărturia lui Cristos în închisoare am trecut prin multe, dar eu nu mai eram un deţinut. Deşi eram după gratii, sufletul meu era liber.
Urmează apoi perioada cea mai grea a detenţiei lui Popov, şederea la Persin, închisoarea aflată pe o insulă a Dunării, supranumită „insula groazei“. Aici va fi supus la muncă grea, de 18 ore pe zi, la condiţii inumane şi la teroarea cu gândul că puteai fi împuşcat în orice moment.
În 1953, după moartea lui Stalin, situaţia s-a înrăutăţit. Popov, împreună cu alţi deţinuţi au fost închişi într-o cameră şi trecuţi la un regim de înfometare, după care au fost mutaţi în alte barăci, mărşăluind sub lovituri de bici, iar apoi a petrecut 9 luni într-un puţ săpat în pământ, fără aer şi strivit între oameni înfometaţi, unde nu se putea dormi decât făcând cu rândul, pentru ca unii să se poată întinde să doarmă, în timp ce alţii stăteau în picioare la perete.
N-am să pot descrie niciodată infernul din puţ. Oamenii zăceau ca morţi mişcându-se doar pentru a respira. Mirosul îngrozitor de la butoiul cu fecale ne năucea. Întuneric total aproape 24 de ore pe zi. Şaptesprezece oameni într-o celulă de o persoană. Hrana era doar o „supă“ sau o apă cu miros de supă. Numai Dumnezeu m-a ţinut în viaţă, recunoaşte Popov.
Când predic azi despre mântuire, o fac cu multă dăruire, căci în 13 ani am putut vedea zilnic cât de jos poate ajunge un om fără Dumnezeu. Omul se poate ridica la cele mai înalte culmi spirituale, dar se poate afunda şi până la cel mai de jos nivel. Nici un animal nu poate face aceasta. Numai omul.
Chiar şi aşa, spune Popov, în anii de închisoare m-am folosit de orice ocazie ca să slujesc ca pastor între deţinuţi. După îmbunătăţirea condiţiilor din închisoare, el şi-a format o adevărată „biserică“ aici. Curând însă, şi-a dat seama că nu va mai putea face faţă fără a avea o Biblie.
Într-o zi l-a văzut pe un alt deţinut făcându-şi foiţe pentru ţigări dintr-un Nou Testament. Popov i-a dat toţi banii pe care-i avea, care li se dădeau pentru a-şi cumpăra diverse lucruri de la cantina închisorii în schimbul cărţii.
Pentru că am înţeles că nu voi putea avea Noul Testament mult timp, am hotărât să memorez din el cât de mult posibil. Am început să „mănânc“ Cuvântul lui Dumnezeu, învăţând în fiecare zi mai multe versete pe de rost. Peste tot unde mergeam aveam cu mine Noul Testament. Şi am avut mereu ocazia să-l studiez. Mai întâi, am căutat să memorez 1 Petru, apoi Efeseni, 1 Ioan, Evanghelia lui Ioan, Romani 1, 5 şi 8, 1 Corinteni 13 şi 14 şi 2 Corinteni 5. În total, 47 de capitole.
La 26 februarue 1955 Popov părăseşte Persinul pentru a ajunge la închisoarea din Varna, după care, la sfârşitul lui august este dus la Stara Zagora. Aici îşi va pierde acel preţios Nou Testament în urma unei percheziţii, dar se va bucura pentru o vreme de Biblia aflată în biblioteca închisorii. Tot aici Dumnezeu îi dă ideea să ţină cursuri de engleză în curtea închisorii, folosindu-se de acest paravan pentru a le spune Evanghelia studenţilor săi.
Nu exagerez când spun că influenţa acestor cursuri biblice a ajuns în fiecare colţ al închisorii de la Stara Zagora. Nu-mi venea nici mie să cred. Am învăţat acolo o lecţie: Cuvântul lui Dumnezeu creşte şi se răspândeşte mai mult în condiţii de suferinţă şi lipsuri. Aceasta a fost roada spirituală obţinută în închisorile comuniste.
În ziua eliberării, la 25 septembrie 1961, uitându-mă la închisoarea care rămăsese în urma mea, m-am gândit: „Merită să suferi pentru a lăsa în urmă oameni care Îl cunosc şi Îl slujesc pe Cristos.“ Şi aşa era. Pot mărturisi aceasta înaintea lui Dumnezeu, spune Popov.
În închisoare am învăţat lecţia iubirii ca niciodată. Deşi am predicat despre iubirea lui Dumnezeu de la multe amvoane, am ajuns să o simt într-un mod nou în disperarea aceea cumplită din celulele subterane şi de pe figurile atâtor deţinuţi. Lipsit de orice plăcere a lumii, am simţit măreţia lui Dumnezeu ca niciodată. Adevărul străluceşte mai cu putere în împrejurările grele ale vieţii.
După eliberare, Popov va înfiinţa cercuri de rugăciune şi studiu biblic, la care se va duce pe rând în timpul nopţii, iar la un moment dat a putut chiar să se întâlnească cu soţia lui, Rut, venită în vizită. Popov decide însă să rămână în Bulgaria pentru a-i sluji pe credincioşii de aici.
Până la urmă, ceea ce-l va face să plece în sfârşit va fi conştiinţa nevoii acute de Biblii şi a nevoii de a face cunoscută această realitate în Vest pentru a putea primi ajutoare în acest sens. Astfel că în 1962 Dumnezeu îl ajută să părăsească Bulgaria şi să-şi reîntâlnească familia în Suedia. El va deveni un ambasador pentru biserica prigonită din ţara lui, dar şi din alte ţări comuniste şi va pune mai târziu bazele organizaţiei Door of Hope International, care susţine Biserica prigonită şi astăzi şi este activă în 15 ţări din lume.
La 81 de ani, Popov reuşeşte să-şi mai viziteze o dată ţara înainte de a muri şi să vadă că misiunea lui era împlinită: în biserica în care fusese mulţi ani pastor acum fraţii şi surorile aveau fiecare câte o Biblie! A murit apoi împăcat, după 50 de ani de slujire, la 13 noiembrie 1988.
Aceasta este povestea adevărată a lui Haralan Popov, istorisită de el însuşi în cartea Torturat pentru credinţă. Este o carte subţire, dar care m-a marcat într-un mod deosebit. Am admirat tăria de caracter a acestui om şi dorinţa lui de le spune altora Evanghelia în nişte condiţii în care abia mai putea trăi el însuşi. Viaţa lui Haralan Popov ne arată încă o dată că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce şi ne va da puterea să rezistăm în mijlocul suferinţelor. Nu am cuvinte destule să vă recomand îndeajuns cartea Torturat pentru credinţă de Haralan Popov, aşa că va trebui să mă credeţi pe cuvânt şi să o citiţi!
„Dumnezeu îmi cunoaște măsura” de Silvia Tărniceriu
Rugăciunea are putere. Dumnezeu răspunde rugăciunilor făcute cu credinţă, chiar pentru lucruri mărunte. Silvia Tărniceriu a experimentat din plin puterea rugăciunii şi ne împărtăşeşte experienţele sale încă din copilărie în cartea Dumnezeu îmi cunoaşte măsura, pe care v-o propun astăzi.
Auto-biografia cuprinde evenimentele de la naşterea Silviei şi până la plecarea ei în America în 1983, fiind plină de rugăciuni şi de mărturia unei relaţii strânse cu Dumnezeu.
Silvia s-a născut pe 29 septembrie 1951 în familia Elenei şi a lui Pricop Tărniceriu, fiind al optulea copil din cei doisprezece. De mică, ea l-a cunoscut pe Dumnezeul lui Tata.
Tata avea darul să facă din nimic ceva extraordinar; chiar şi specialităţi, spune Silvia. Mă gândeam uneori că Tata are puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. De la el ştiam despre întâmplările din Biblie când Dumnezeu a condus poporul Israel prin Marea Roşie ca pe uscat, când a făcut să curgă apă din stâncă, apoi despre mana pentru fiecare dimineaţă şi multe altele. Ştiam şi despre minunile pe care le-a făcut Domnul Isus în Noul Testament. Eram sigură că Tata putea să facă minuni.Având exemplul viu al tatălui ei, Silvia s-a rugat şi ea, şi, într-o zi, a avut parte de o minune – minunea care dă titlul cărţii: Fratele Marcu spunea că Tu răspunzi la rugăciune şi Tata mi-a spus de multe ori că Tu I-ai răspuns la rugăciunile lui. Dar, Doamne, mie Tu nu mi-ai răspuns la nicio rugăciune. De fapt nici nu ştiu dacă eu Ţi-am cerut vreodată ceva special. Te rog, ca pe Tatăl meu, să faci o minune şi să-mi răspunzi la această rugăciune. Trimite-mi o pereche de pantofi. Vreau şi eu să am pantofii mei cu care să pot merge când vreau la şcoală şi la biserică. Apoi, tare mi-aş dori să am şi eu o flanea cu nasturi în faţă pe care s-o iau peste rochiţă sau peste uniformă la şcoală. Şi te mai rog ceva: trimite-mi şi un palton, că n-am şi vine iarna grea. Aş vrea să pot merge afară şi să mă joc în zăpadă.
Silvia mai avea un motiv pentru care să se roage. Deşi crescută într-o familie de credincioşi, se confrunta acum cu ateismul din şcoală, cu lecţiile contrare învăţăturii biblice şi cu dispreţul profesorilor faţă de cei care încă mai credeau în Dumnezeu. Aşa că a încheiat rugăciunea astfel:
Doamne, Dumnezeule, Te rog să-mi răspunzi, pentru că vreau să cred în Tine şi vreau să ştiu şi eu pentru Cine şi de ce trebuie să îndur atâta umilinţă la şcoală. Tu ştii că toţi profesorii mei sunt atei şi chiar dacă îmi fac lecţiile bine, tot nu-mi dau notele pe care le merit. Duminica ne cheamă la şcoală să plantăm pomi, să ştergem geamurile şi să facem curăţenie prin curte şi în şcoală, numai ca să nu mergem la biserică. Apoi, Tu trebuie să ştii cât de săraci suntem şi cum lumea din jur spune că Dumnezeul nostru nu ne ajută la nimic. Doamne, eu vreau să ştiu dacă Tu exişti cu adevărat. Trebuie să mi Te descoperi!
Iar Dumnezeu i-a răspuns întocmai. Într-o zi, tata s-a întors de la muncă cu un colet. Primise aviz şi îl luase de la poştă, dar nu ştia cine era expeditorul. Iar în colet erau exact lucrurile cerute de Silvia: pantofiori de fetiţă, chiar pe măsura ei, o flanea pe măsura ei şi un palton pentru fete care i se potrivea perfect. Inima mea era plină de bucurie şi mulţumire faţă de Dumnezeu, şi plină de-o credinţă nouă în singurul Dumnezeu care există şi cunoaşte exact măsura mea, mărturisea Silvia mai apoi.
Silvia L-a slujit şi L-a urmat pe Dumnezeul care îi cunoştea măsura şi care i s-a descoperit. S-a implicat în lucrarea cu
Biblii. Pentru că în România nu se mai tipăreau Biblii, acestea erau aduse în secret din străinătate, iar unii credincioşi se implicau în descărcatul, încărcatul şi ascunsul sacilor. Cei implicaţi trebuiau să aibă mare grijă să nu fie urmăriţi, iar transporturile se făceau de obicei noaptea. De asemenea, Silvia se implica în lucrarea cu copiii, împreună cu alte tinere din biserică. Datorită acestei lucrări, se aşteptau să fie urmărite chiar de lege. Oricine îndrăznea să se opună învăţăturii guvernului, trebuia să sufere persecuţie. Astfel, lucrarea pe care o făceam cu copiii era direct împotriva ideilor guvernului nostru şi acest lucru cerea celor de la Miliţie şi Securitate o mare atenţie asupra celor ce erau implicaţi în educarea noii generaţii cu privire la religie. În acest sens, domnii de la Securitate erau cu ochii pe noi. Nu puteam pleca nicăieri fără să fim urmăriţi; de-acasă în oraş, la biserică, la serviciu şi înapoi acasă.După un Crăciun, împreună cu prietena sa, Elena, şi alte câteva persoane, au trecut cu barca pe Dunăre spre Iugoslavia. Însă gazda la care au ajuns şi au stat să se încălzească şi să mănânce, după frigul îndurat printre sloiurile de gheaţă ale râului, i-a dat pe mâna miliţiei, care i-a trimis înapoi în România, ca puşcăriaşi. Silvia şi Elena au primit doi ani de închisoare pentru trecerea ilegală a frontierei.
M-am cutremurat la gândul că voi avea de trăit aici şi în astfel de condiţii în următorii doi ani. Cum să te obişnuieşti cu viaţa de închisoare? Nu există aşa ceva. Cum ai putea să te obişnuieşti să dormi cu lumina aceea puternică de neon toată noaptea, doar la câţiva zeci de centimetri de ochii tăi, sau cum să te obişnuieşti cu mâncarea aceea care, doar după miros, îţi venea să o vomiţi înainte de a o mânca. Cum să te obişnuieşti cu atmosfera de iad? Cum să te obişnuieşti cu frigul îndurat în fiecare zi, când eram împinse ca nişte animale într-o dubă (cam 150 de femei) şi duse departe, în afara oraşului, unde se varsă tot gunoiul; şi acolo să strângi cu mâinile goale fiecare bucăţică de hârtie, sticlă, piatră, cârpă, într-un morman, apoi să le dai foc şi să pregăteşti terenul pentru a planta porumb? Sau cum te-ai putea obişnui cu ţipătul acela continuu al gardienelor şi cu vocabularul lor şi al deţinutelor, din cale-afară de murdar?
A încercat, însă, să aducă mângâiere şi încurajare celorlalte femei cu care era închisă. Iar ca să-şi exerseze în fiecare zi memoria, încerca să-şi aducă aminte versete din Biblie, în ordine alfabetică. Aşa a descoperit o mare comoară şi un izvor de alinare, mângâiere, pace şi odihnă, chiar şi în locurile acelea pustii şi fără apă.
După şase luni, cu ocazia zilei de 23 august, s-a dat o graţiere pentru deţinuţii cu pedepse mai uşoare. Numele Silviei şi al Elenei erau pe listă. Însă comandantul le-a spulberat speranţa şi le-a întors din drum, cu un zâmbet diabolic.
Dar chiar şi în starea aceea de şoc, în noaptea aceea, Silvia a avut puterea să se roage: Doamne Dumnezeule, ei pot să greşească, dar Tu nu greşeşti! Tu eşti Dumnezeu şi Cuvântul Tău este Da şi Amin! Te rog frumos să-mi scrii numele meu de mai multe ori în Cartea Vieţii, să fiu eu sigură că este scris acolo, pentru că nu aş vrea să mai trăiesc vreodată tragedia zilei de azi. Şi ce a fost azi nu se poate compara cu ce va fi în ziua aceea „când se vor citi numele, acolo sus!“ Te rog acum să-mi dai puterea să Te reprezint ca un copil supus şi umil, şi dă-mi pacea Ta care „întrece orice pricepere“.
A doua zi, însă, eliberarea a venit cu adevărat. Pastorul Daniel Brânzei se dusese la Ministerul Justiţiei şi întrebase de Silvia şi de Elena, pentru că văzuse că nu au fost eliberate în prima zi după decret. La început n-au vrut să îl asculte, dar până la urmă i-au spus că vor fi eliberate. Iar Daniel şi Dana Brânzei le-au aşteptat în fiecare dimineaţă la poarta închisorii, până în ziua când chiar au fost lăsate să plece.
N-am ştiut că sistemul comunist va cădea şi că întreaga structură a ţării se va schimba şi ne va permite să ne întoarcem în ţară când vrem şi cu ce vrem, ajutându-i pe români în necazurile lor. N-am ştiut nici că voi putea să mă întorc şi să locuiesc din nou printre ai mei. Dar am învăţat. Am învăţat unde să alerg când nimic nu mai era la fel. Sus, deasupra norilor, zburând spre un viitor necunoscut, am început din nou să stau de vorbă cu Dumnezeu, spune Silvia Tărniceriu în finalul cărţii Dumnezeu îmi cunoaşte măsura.Citiţi povestea Silviei şi veţi fi provocaţi la o credinţă mai fermă şi un devotament mai profund faţă de Dumnezeul care se îngrijeşte, ca un tată, de copiii Săi.
„Jurnalul fericirii“ de N.Steinhardt
Pentru că tot am recomandat în lista de ieri Jurnalul fericirii scris de Nicolae Steinhardt, m-am gândit să vă prezint azi această carte. Steinhardt a fost un intelectual, om de cultură, scriitor, publicist şi, mai târziu, călugăr ortodox, născut la Bucureşti în 1912 din părinţi evrei. El va petrece 5 ani în închisorile comuniste, devenind credincios şi fiind botezat în închisoarea Jilava în 1960. În 1980 va intra în viaţa monahală a mănăstirii Rohia din judeţul Maramureş şi moare nouă ani mai târziu în 1989.
Scris în perioada 1969-1971, la îndemnul lui Dinu Pillat, Jurnalul fericirii conţine rememorări ale unor evenimente ce acoperă perioada anilor 1928-1971. Acest jurnal va cunoaşte o istorie foarte palpitantă, din care multe elemente nu au fost elucidate nici până în ziua de azi. După mai multe confiscări de către Securitate şi rescrieri, Steinhardt nu apucă să-şi vadă Jurnalul tipărit, pentru că acesta va apărea pentru prima dată, într-o primă versiune, abia în 1990 la Editura Dacia. De atunci cartea a fost reeditată de nenumărate ori şi publicată chiar şi în alte limbi, ca spaniola sau maghiara. În arhivele Mănăstirii Rohia s-a găsit o versiune dactilografiată de 529 de pagini care diferă de varianta publicată până acum, în care intrările sunt ordonate altfel, există pasaje în plus sau în minus. Această variantă a fost publicată sub titlul Jurnalul fericrii – Manuscrisul de la Rohia în colecţia Seria de autor N. Steinhardt a editurii Polirom în 2012.Eu vă prezint astăzi prima variantă, cea din 1971, aşa cum a fost publicată în 2008 de editura Polirom, reproducând textul apărut pentru prima dată în 1990 la editura Dacia.
Creion şi hârtie nici gând să fi avut în închisoare, mărturiseşte Steinhardt la începutul cărţii. Ar fi aşadar nesincer să încerc a susţine că „jurnalul“ acesta a fost ţinut cronologic; e scris aprés coup, în temeiul unor amintiri proaspete şi vii.
Aşadar, jurnalul acoperă într-o ordine necronologică perioada anilor 1928-1971 şi cuprinde însemnări de tot felul: de când era tânăr la Paris sau Viena, dinainte de arestare, din timpul detenţiei, însemnări pe teme politice, literare şi mai ales teologice, discuţii din închisoare, experienţa convertirii şi a botezului, discuţii cu prieteni sau preoţi. De toate. Astfel că orice preferinţe aţi avea, sigur veţi găsi ceva pe gustul vostru şi cu siguranţă nu vă veţi plictisi. Şi acesta este şi avantajul unei notări necronologice – nu ştii niciodată la ce să te aştepţi, despre ce mai urmează să citeşti şi asta îţi menţine mereu curiozitatea aprinsă. Iată ce mi-a plăcut mie cel mai mult:
- pasajele în care descrie atmosfera din închisoare, în care oameni de cultură, profesori etc. îi învăţau pe alţii ceea ce ştiau;
- descrierea convertirii şi a botezului său în închisoare: …părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în Numele Tatălui, şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh. […] Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid.
- următorul pasaj care mi-a rămas în minte până acum, la mai mult de un an şi jumătate de la lectura cărţii:
Prieteni dragi, de vreţi să vă pregătiţi pentru viaţă şi să nu aveţi surprize, bune sunt studiile, bună e ingineria şi mai bună meseria – brăţară de aur, bune-s tehnica dentară şi sudura, bune sunt limbile străine şi biblioteconomia, dar după cum cea mai rapidă cale pentru a înţelege ce se întâmplă astăzi este a studia sfârşitul imperiului roman, tot aşa cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viaţă şi a le putea face faţă cu oarecare calm, cea mai temeinică pregătire este studiul Calvarului şi al Golgotei. Asta e şcoala practică şi tehnică, asta e adevărata şcoală profesională a meseriei de om în lume.
Iar următorul pasaj este o frumoasă sinteză a experienţei din închisoare, dar şi a Jurnalului:
Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) şi ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi.
Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt este plin de astfel de însemnări pline de miez. Mie mi-a plăcut foarte mult, şi deşi la început mi s-a părut un pic greu de citit, nu m-a deranjat dezordinea datărilor, ci dimpotrivă, mi-a plăcut să am elementul surprizei. Mi-a plăcut pentru că prezintă mărturia unui om care s-a întors la Hristos, a unui om schimbat de experienţa închisorii şi care era în acelaşi timp şi un mare erudit şi om de cultură. Aşa cum spunea şi el, Hristos nu ne spune nicăieri să fim proşti, ci dimpotrivă, şi este cumva trist că mulţi îi consideră pe creştini naivi sau creduli şi poate că pe undeva este şi vina noastră că suntem de multe ori superficiali poate în cunoştinţe sau în felul în care ne argumentăm credinţa. Cred că este un exemplu bun de urmat de către tineri şi aş zice că n-ar fi rău să fie o carte inclusă în bibliografia obligatorie din liceu. Aşadar, v-o recomand cu căldură tuturor celor cărora vă plac jurnalele, dar şi mărturiile celor care au trăit în timpul comunismului.
„Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor” de John Bunyan
Te-ai luptat vreodată cu gândul că ai păcătuit atât de mult şi atât de grav încât Dumnezeu nu te mai poate ierta? Ai fost chinuit vreodată de teama că nu mai există iertare pentru tine? Ai fost ispitit vreodată să te lepezi de credinţă, de Hristos?
Nu eşti singurul! John Bunyan, autorul cunoscutei alegorii Călătoria creştinului s-a luptat ani de zile cu păcatul, ispitele şi teama că nu va mai putea fi iertat vreodată de Dumnezeu. Continuă lectura„„Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor” de John Bunyan”
Recomandările prietenilor – Viața și lucrarea lui George Müller, de Ch. Chaland
Pe blogul nostru, am publicat până acum recenzii ale cărților prezentate în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, pe care le puteți găsi la secțiunea CĂRȚI. Mi-am încurajat prietenii să propună și ei cărți care i-au impresionat, i-au influențat sau i-au încurajat pe calea credinței, și să le facă o scurtă prezentare. Astăzi, George ne recomandă Viaţa şi lucrarea lui George Müller de Ch. Chaland.
Așteptăm cu drag și recomandările voastre!
„Călătorind de la răsărit la apus – Dumnezeul din umbră” de Ravi Zacharias
Vi s-a întâmplat să vă formaţi o imagine despre cineva, poate chiar un scriitor sau lider şi apoi să aflaţi lucruri surprinzătoare despre parcursul lor în viaţă, lucruri la care nu v-aţi fi gândit? Astăzi vă prezint povestea cel puţin surprinzătoare a vieţii cunoscutului apologet creştin Ravi Zacharias, descrisă în autobiografia Călătorind de la răsărit la apus – Dumnezeul din umbră, scrisă cu ajutorul lui R.S.B. Sawyer.Poate că cei care i-aţi citit cărţile vi l-aţi imaginat ca și mine ca pe un om extrem de cult, şcolit la cele mai bune universităţi, care a intrat în contact cu lideri mondiali şi a călătorit în toată lumea şi nu v-aţi gândit nicio clipă că prima parte a vieţii lui a arătat cu totul diferit.Dacă aţi citit alte cărţi scrise de el, veţi observa de la început că aceasta este cu totul diferită şi, aş spune eu, cea mai frumoasă. Continuă lectura„„Călătorind de la răsărit la apus – Dumnezeul din umbră” de Ravi Zacharias”
„Preotul Iosif Trifa. O viață de propovăduitor al lui Hristos” de Pr. Gheorghe Gogan
Astăzi vom afla mai multe despre părintele Iosif Trifa, întemeietorul mişcării Oastea Domnului, pe care poetul Traian Dorz îl numea „un vizionar, un erou, un geniu, un martir al lui Hristos“, din cartea Iosif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos, scrisă de preotul Gheorghe Gogan.
„Ce pretinde Isus de la lume” de John Piper
Vă propun să descoperim astăzi o carte care să ne ajute în studiul și înțelegerea Evangheliei.
Mai exact, este vorba de o carte care se focalizează asupra poruncilor lui Isus, pe care le regăsim în cele patru Evanghelii. Isus cel din Biblie merită să trăiești și chiar să mori pentru El. Dar cât de bine îi cunoaștem mesajul și poruncile? John Piper ne ajută să studiem fiecare poruncă în parte în cartea sa ce poartă titlul „Ce pretinde Isus de la lume”. Scopul acestei cărți este supunerea față de Isus astfel încât Dumnezeu să fie slăvit.
„Cum a devenit Dumnezeu Împărat” de N. T. Wright
V-ați gândit vreodată că poate noi toți am uitat despre ce anume este vorba de fapt în evanghelii?
De aceea, vă propunem astăzi să descoperim povestea uitată a Evangheliilor, din perspectiva lui Nicholas Thomas Wright, autorul cărții „Cum a devenit Dumnezeu Împărat”. Continuă lectura„„Cum a devenit Dumnezeu Împărat” de N. T. Wright”
„În apărarea lui Isus” de Lee Strobel
Astăzi, în Vinerea Mare, vă invit să (re)descoperiți o carte pe care am prezentat-o în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ acum trei ani tot în perioada Paștelui, În apărarea lui Isus. O investigație privind atacurile asupra identității lui Cristos de Lee Strobel.Învierea și identitatea lui Isus, care stau la temelia creștinismului, sunt puse la îndoială și reprezintă ținta multor atacuri, iar Strobel analizează în acest volum aceste îndoieli și oferă răspunsul unor specialiști la contestările aduse creștinismului. Continuă lectura
„Ce pretinde Isus de la lume” de John Piper
Vă propun să descoperim astăzi o carte care să ne ajute în studiul și înțelegerea Evangheliei.
Mai exact, este vorba de o carte care se focalizează asupra poruncilor lui Isus, pe care le regăsim în cele patru Evanghelii. Isus cel din Biblie merită să trăiești și chiar să mori pentru El. Dar cât de bine îi cunoaștem mesajul și poruncile? John Piper ne ajută să studiem fiecare poruncă în parte în cartea sa ce poartă titlul „Ce pretinde Isus de la lume”. Scopul acestei cărți este supunerea față de Isus astfel încât Dumnezeu să fie slăvit.
Câteva cuvinte despre titlul Ce pretinde Isus de la lume. Sunt conștient că termenul
pretinde este iritant pentru multe urechi moderne, scrie John Piper. Pare să fie aspru, sever, strict, sobru, dur. Motivul pentru care aleg acest cuvânt este acela de a întâmpina o parte din cauzele care ne determină să socotim ofensator faptul de a-L înfățișa pe Isus ca pe unul care pretinde. Convingerea mea este că dacă înțelegem corect ceea ce cere Isus de la noi și dacă suntem gata să ne găsim bucuria supremă în El, cerințele Lui nu ni se vor mai părea severe, ci dulci. Scopul meu nu este să trec peste implicațiile dure ale cuvântului „cerințe”, nici să înmoi afirmațiile „tari” ale lui Isus, continuă Piper; scopul este să fim transformați în inimile noastre și în înțelegerea noastră în așa fel încât Isus cel dur să ne fie la fel de dulce la Isus cel tandru.Rugăciunea mea e ca această carte să slujească acestei misiuni globale, aceea de a face „ucenici din toate neamurile, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Mă rog să fiu un ecou fidel al lui Isus, care a spus: „Cel ce M-a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii”, încheie autorul.Prima poruncă pe care a adresat-o Isus în lucrarea Sa publică a fost: „Pocăiți-vă!”. A rostit această poruncă pentru toți ce ce vor asculta, fără deosebire. A fost o chemare la o transformare lăuntrică radicală în relația cu Dumnezeu și cu oamenii.
Poruncile lui Isus sunt pentru întreaga viață. El nu pretinde o singură decizie de a ne pocăi, de a veni, de a crede, de a iubi sau de a asculta. Toate acestea sunt procese continue. Transformarea prin pocăință este un proces continuu. Venirea la Isus în repetate rânduri este un proces continuu. A crede în El ceas de ceas este un proces continuu. Ascultarea cuvântului Său, în calitatea sa de sursă zilnică de viață spirituală este un proces continuu. Isus pretinde implicarea minților și inimilor noastre în fiecare zi a vieții noastre.
Isus poruncește „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.”, „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei” și „Rămâneți în dragostea Mea”.
O altă cerință sună astfel: ”Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga”
Isus n-a murit ca să ne facă această viață ușoară sau prosperă. El a murit ca să îndepărteze orice obstacol din fața bucuriei noastre de a-I da multă valoare. Și El ne cheamă să-L urmăm în suferințele Lui, deoarece această viață de suferință cu bucurie pentru Isus arată că El este mai valoros decât toate răsplătirile pământești pentru care trăiește lumea. Dacă-L urmezi pe Isus doar pentru că El îți face viața mai ușoară acum, pentru cei din lume acest fapt va fi ca și cum ai iubi tocmai lucrurile pe care și ei le iubesc, doar că, în cazul tău, Isus este cel care ți le pune la dispoziție. Dar, dacă suferi împreună cu Isus pe calea iubirii, din cauză că El îți este comoara supremă, atunci lumea va vedea că inima îți este legată de un tezaur deosebit de al lor. Iată de ce ne pretinde Isus să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea și să-L urmăm.
Pentru a-L iubi pe Dumnezeu, este nevoie să-L cunoaștem. Dumnezeu nu ar fi onorat de o iubire nefondată. De altfel, așa ceva nu există. Dacă nu știm nimic despre Dumnezeu, nu există nimic în mințile noastre care să ne trezească dragostea. Dacă dragostea nu vine din cunoaștere lui Dumnezeu, nu există niciun motiv să numim acel lucru dragoste de Dumnezeu. Poate exista o anume atracție vagă în inimile noastre sau vreun sentiment de recunoștință vag direcționat în sufletele noastre, dar, dacă acestea nu se nasc din cunoașterea lui Dumnezeu, nu reprezintă dragoste pntru Dumnezeu.
Întreaga viață este o slujire adusă lui Dumnezeu. Adică, întreaga viață este modelată de pasiunea noastră de a trăi la maximum valoarea supremă a lui Dumnezeu în Isus. Toată lumea are un obiect al închinării. De la cei mai religioși la cei mai seculari, toți oamenii prețuiesc ceva suficient de mult încât să-și zidească viețile în jurul lucrului respectiv, chiar dacă inconștient. Isus pretinde ca fiecare om din lume să-și construiască viața în jurul valorii infinite a lui Dumnezeu în Isus. Gândiți-vă la ce anume vă închinați. Apoi, cereți-I lui Isus să vă deschidă ochii în față adevărului valorii supreme a lui Dumnezeu și să vă trezească duhul să-L prețuiți pe El deasupra tuturor.
În Matei 18:3, Isus spune: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.” Cheia umilinței nu rezidă exclusiv în sentimentul lipsei oricărui merit, ci în simțământul prezenței harului gratuit.
Isus poruncește: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află”. Porunca lui Isus de a veghea – „nevoiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă” – se datorează multelor pericole care ne amenință sufletele. Una din cele mai frecvente porunci ieșite de pe buzele lui Isus este „Ai grijă!” „Veghează!”, „Fii atent!”. În câteva capitole, John Piper evidențiază nevoia de a lupta împotriva pericolelor reprezentate de suferință și de plăcere: înșelăciunea banilor, lauda din partea oamenilor, momeala delăsării fizice. Apoi vorbește despre pericolele reprezentate de profeții falși și nostalgia după zilele când costul uceniciei nu era așa mare.
O altă poruncă sună astfel: „Neprihănirea voastră trebuie să o întreacă pe cea a fariseilor”. Eșecul fariseilor a constat în faptul că ei și-au concentrat eforturile morale pe curățirea „exteriorului paharului” și au neglijat puritatea inimii. La fel ca în fiecare capitol, John Piper ne îndreaptă atenția spre temeiul siguranței noastre în iertarea, acceptarea, dragostea și viața lui Dumnezeu. Schimbarea inimii care creează o nouă prețuire a lui Isus este un dar al lui Dumnezeu pe care îl experimentăm atunci când ochii inimilor noastre sunt deschiși să-L vedem pe Isus mai vrednic de a fi dorit decât orice altă realitate. Isus se referă la această schimbare a inimii ca fiind naștere din nou sau pocăință. Această schimbare lăuntrică este un dar. Dumnezeu o pretinde și Dumnezeu o dă. Isus spune „Trebuie să vă nașteți din nou”, dar spune totodată „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” Isus dă porunca. Duhul, care este liber și ale cărui acțiuni nu pot fi cunoscute, dăruiește darul. Responsabilitatea noastră este să Îl vedem pe Isus care e acolo și să ne încredem în El pentru tot ceea ce este El.
Cartea „Ce pretinde Isus de la lume” continuă cu alte teme, precum dărnicia și raportarea noastră la bunurile materiale, jurăminte și încălcarea promisiunilor, cina, botezul și misiunea.
Cele cincizeci de capitole ale cărții lui John Piper ne ajută să medităm cu atenție sau poate chiar să decoperim pentru prima dată poruncile pline de autoritate ale lui Hristos.
Vă recomandăm această carte, pentru că puține îndeletniciri sunt mai vrednice de investirea timpului nostru decât descoperirea efectelor transformatoare ale poruncilor și evangheliei lui Hristos.
„Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand
Pentru că în lista O carte pe lună în 2015 am recomandat cartea lui Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, o carte autobiografică în care autorul relatează experienţele pe care le-a avut în cei 14 ani petrecuţi în închisorile comuniste, m-am gândit să vă ofer astăzi mai multe detalii.Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran născut din părinţi evrei în România, care a trăit între 1909-2001. Din cauza activităţilor religioase în care era implicat ca pastor, Wurmbrand a fost arestat de comunişti şi închis între 1948-1956 şi 1959-1964.
Să fi stat în închisoare nu e o nenorocire, declară el. Dar e o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare şi să nu fi învăţat din asta. Eu am învăţat. Am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu mult, chiar când trec prin suferinţă şi să-i iubesc pe toţi oamenii.
Wurmbrand începe prima parte a cărţii cu câteva informaţii despre perioada dinaintea convertirii sale, despre convertire şi despre cum a ajuns prima oară în închisoare. M-a impresionat una dintre rugăciunile pe care le-a făcut Wurmbrand în ziua convertirii sale: „Doamne, am fost ateu. Acum, fă să ajung în Rusia ca misionar printre atei şi nu mă voi plânge dacă, după aceea, va trebui să-mi petrec restul vieţii în închisoare.“ Dar Dumnezeu nu m-a trimis pe mine într-o lungă călătorie în Rusia. În schimb, au venit ruşii la mine, spune autorul.
Cum a ajuns să fie misionar printre ruşi? După război, colabora cu misiunile bisericilor occidentale şi împărţea broşuri creştine cu Marx pe frontispiciu şi câteva pagini introductive cu argumentele lui Lenin împotriva religiei. Cenzorii nu se uitau mai departe şi astfel Evanghelia a putut fi dusă mai departe şi în acele condiţii.
În 1945 a fost convocat un congres al cultelor în clădirea Parlamentului, eveniment ce avea să contribuie la grăbirea arestării lui Wurmbrand. Am cerut cuvântul şi am spus că datoria slujitorului lui Dumnezeu era de a-L slăvi pe El şi pe Isus Cristos, şi nu puterea trecătoare, pământească. Noi avem a sprijini eterna Împărăţie a iubirii împotriva vanităţilor efemere.
În data de 29 februarie 1948 va fi arestat pentru prima oară şi dus la închisoarea Rahova. Ce m-a surprins pe mine este că Wurmbrand reuşeşte să-şi împărtăşească experienţele fără să creeze o atmosferă deprimantă, ci dimpotrivă, să ne încurajeze în credinţă pe noi, cititorii, care poate suferim sau care poate chiar nici nu avem nicio problemă, fie prin faptul că ne spune că suferinţa are un rost, fie prin istorisirea discuţiilor apologetice pe care le purta în închisoare cu alţi deţinuţi sau chiar cu superiorii.
La un moment dat, Wurmbrand este închis singur într-o celulă mică timp de doi ani. Celula nu îngăduia decât trei paşi, în orice direcţie, astfel că m-am întins cu ochii ţintă la bec, spune el. În tot acest timp stătea treaz noaptea şi ţinea slujba ca şi când ar fi fost la biserică, predica, se ruga şi vorbea cu ai săi în gând, îşi spunea anecdote, se juca şah cu sine însuşi. Este impresionant felul în care, în condiţii foarte grele, mai grele decât cele în care de multe ori noi cedăm amărăciunii şi apatiei, Wurmbrand a reuşit să răscumpere timpul, să se agaţe de Dumnezeu şi să nu se lase cuprins de disperare şi depresie.
Apoi, într-o zi, aude o bătaie în perete dinspre celula alăturată şi aşa începe să comunice cu vecinul său. Ne-am împrietenit prin alfabetul morse, aşa cum alţii se împrietenesc prin scrisori. L-am învăţat versete din Biblie. Făceam schimb de anecdote, jucam şah, transmiţându-ne mişcările prin bătăi. I-am spus multe despre Isus Cristos, predicând prin codul nostru. El va continua să comunice prin acest sistem cu toţi vecinii săi de celulă, împărtăşindu-le tuturor Evanghelia.
În partea a doua a cărţii, el istoriseşte despre perioada în care, fiind bolnav de tuberculoză, ajunge la spitalul închisorii Văcăreşti şi apoi la Târgu Ocna în temuta cameră 4, în care erau duşi numai cei pe moarte, în situaţii disperate. Nici acolo, în ciuda bolii, Wurmbrand nu stă degeaba, ci le vorbeşte despre Isus tuturor celor dispuşi să asculte. Şi când omul e pe moarte, e mult mai dispus să asculte.
În partea a cincea a cărţii sale Wurmbrand ne spune cum a ajuns în 1955 în închisoarea de la Craiova, apoi din nou la Văcăreşti, ca apoi să ajungă în temuta închisoare Jilava, de unde va fi eliberat în 1956.
În partea a şasea, Wurmbrand povesteşte despre scurta perioadă de libertate înainte de fi închis din nou. Este impresionant modul în care se ruga: Doamne, dacă ştii că sunt închişi oameni pe care-i pot ajuta, suflete pe care le pot aduce la mântuire, trimite-mă înapoi în închisoare. O voi îndura bucuros. Şi Dumnezeu l-a trimis. Securitatea a venit să mă ridice la ora 1 noaptea, pe data de 15 ianuarie 1959, mărturiseşte Wurmbrand, după o perioadă scurtă de timp de când fusese eliberat.
Partea a opta prezintă ultimii ani de închisoare, printre care şi cei de la închisoarea Gherla în care deţinuţii erau puşi pe categorii, aşa că Wurmbrand a fost pus alături de preoţi şi pastori din toate confesiunile creştine şi nu numai, fapt care a dat naştere la multe discuţii interesante, dar şi la dezbinări.
În luna iunie a anului 1964, după ce cumulase în total vreo 14 ani de închisoare, Richard Wurmbrand este eliberat, pentru ca, un an mai târziu, să părăsească ţara şi să înceapă o lucrare de ajutorare a tuturor creştinilor persecutaţi de pretutindeni, Vocea martirilor.
În finalul cărţii Wurmbrand spune: Această carte conţine episoade din viaţa unui om şi a celor care au fost cu el în închisoare. În spatele tuturor stă o fiinţă nevăzută: Isus Cristos, care ne-a ţinut în credinţă şi ne-a dat forţa de a birui.
Fie ca această carte să fie şi pentru voi o încurajare şi să vă întărească această credinţă că Dumnezeu este cu noi întotdeauna şi ne va da puterea de a ne păstra credinţa, dacă ne încredem în El şi facem totul pentru slava Lui şi pentru a le spune altora despre El.
„Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand
Astăzi vă aduc în atenţie o altă autobiografie scrisă de o femeie deosebită, soţia unui pastor renumit. Este vorba despre Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, soţia celebrului pastor, Richard Wurmbrand.Publicată pentru prima dată în America în 1970 sub titlul Soţia pastorului, ea descrie evenimentele istorice care au condus la arestarea lui Richard, iar apoi a Sabinei, anii de detenţie petrecuţi de Sabina la Jilava, la Canal şi la Târgşor, încheindu-se cu activitatea sa intensă în cadrul Bisericii Subterane după eliberare şi cu plecarea din ţară în 1965.
Cartea începe, aşadar, cu relatarea evenimentelor de la încheierea Celui De-Al Doilea Război Mondial, şi anume, venirea trupelor sovietice în august 1944 şi instaurarea comunismului în 1948. În aceste prime capitole este remarcabil felul în care soţii Wurmbrand caută tot felul de metode de a-i ajuta pe toţi oamenii – fie că sunt evrei întorşi din lagăre, foşti nazişti, care sunt acum hăituiţi de noua conducere, fie că sunt soldaţi sovietici – organizând cantine sociale, ajutoare pentru săraci şi campanii de evanghelizare şi distribuire de Biblii şi deschizându-şi propria lor casă pentru a găzdui copii fără familie şi întâlniri între credincioşi.
Odată cu instaurarea noului regim comunist, Teroarea începe. Richard dispare fără urmă la 29 februarie 1948, iar Sabina şi fiul lor, Mihai, rămân singuri şi fără nicio veste de la el timp de doi ani.
După doi ani, însă, în 1950, este arestată şi Sabina, iar după săptămâni la rând de anchete şi torturi îşi primeşte sentinţa: 24 de luni de muncă forţată, dar după trecerea acestei perioade, o nouă sentinţă mi-a fost impusă fără să fiu anunţată de lucrul acesta, mărturiseşte ea.
Lagăre noi de muncă au fost înfiinţate peste tot şi în ele erau trimişi toţi cei care nu se puteau încadra în noua societate […]. Nu mai puţin de 20.000 de sclavi, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii formau populaţia acestor lagăre. Erau acolo copii de 12 ani împreună cu bătrâni de 70 de ani şi chiar peste această vârstă.
Înainte de a ajunge într-un lagăr de muncă, însă, Sabina va trece mai întâi pe la temuta închisoare Jilava, unde-şi va petrece detenţia în renumita celulă 4, despre a cărei grozăvie auzise de la alţi deţinuţi. Iată cum descrie ea această închisoare:
Jilava e aşa cum îi spune numele: plină de umezeală. Această fortăreaţă este înconjurată de un canal deschis în permanenţă, plin cu apă. La ora 5 dimineaţa suna deşteptarea. Imediat se forma o coadă lungă pentru folosirea toaletei, iar celula se umplea deodată de vorbărie şi ciorovăieli.
În condiţiile acelea din închisoare şi din timpul anchetelor nesfârşite, aşa cum au descoperit mulţi alţi creştini întemniţaţi, şi Sabina observă că numai cu ajutorul rugăciunii am putut lupta împotriva nebuniei. Iar în această situaţie, femeile care nu erau credincioase erau mult mai deschise să audă ceva din partea celor credincioase şi erau avide după poveşti. Într-una dintre aceste ocazii în care ele s-au arătat interesate de viaţa Sabinei şi de felul în care a devenit ea soţie de pastor, Sabina le spune povestea convertirii ei şi a lui Richard.
După Jilava, urmează munca forţată în lagărul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care deja avea o reputaţie ce dăduse naştere la tot felul de zvonuri. La 6 ianuarie 1951, ziua de naştere a lui Mihai, Sabina este urcată în tren spre Cernavodă, trecând prin închisoarea de tranzit de la Ghencea.
Iată ce scrie ea despre Canal: Canalul era un proiect de mare amploare discutat deja de mai multă vreme de către mai marii ţării şi care va costa milioane de lei. Urma să aibă o lungime de 70 de km şi va lega Dunărea cu Marea Neagră în partea de sud a ţării. […] Mâncarea – un sfert de pâine la prânz cu puţină supă de cereale – era desigur ceva mai bună ca la Jilava, dar cu această hrană trebuia să munceşti din greu până la sfârşitul zilei. Era greu să deosebeşti o persoană de cealaltă, toţi fiind în zdrenţe şi petice, având aceeaşi privire plină de frică, teroare şi suspiciune. Se aflau printre noi mulţi profesori universitari, editori de ziare, preoţi, oameni de afaceri şi funcţionari superiori din vechiul regim, puşi laolaltă cu hoţi, pungaşi de buzunare şi proxeneţi. Toţi munceau acum laolaltă din răsputeri şi era greu să deosebeşti pe unul de altul. După prânz, încă patru ore continuam munca, până la căderea serii.
Munca se făcea însă în condiţii îngrozitoare, fără echipament adecvat, cu bătăi şi batjocuri la tot pasul, condiţii în urma cărora mulţi deţinuţi au şi murit.
Urmează apoi descrierea Lagărului Km 4 în două ipostaze: iarna şi vara. Iarna pe frig, vânt şi umezeală de la apa Dunării, îngheţau hainele pe ei, degetele li se crăpau şi se culcau cu hainele ude sub cap, pentru că dacă le-ar fi pus la uscat nu le-ar mai fi găsit a doua zi.
Într-o zi din timpul acelei ierni, gardienii îşi bat joc de Sabina şi o aruncă în Dunărea cu ape reci ca gheaţa – După eliberarea mea, alţi doctori m-au diagnosticat: aveam două coaste rupte. Dar Domnul mi le-a vindecat. Multe minuni de acestea ne-a fost dat să experimentăm în anii de închisoare…
Nici vara atmosfera Lagărului K4 nu era mai veselă. Acum aveau de înfruntat căldura înăbuşitoare a Dobrogei şi lipsa de apă.
Numai cei mai ingenioşi supravieţuiau sau cei mai descurcăreţi. Tot ce se mişca era devorat. „Carnea de câine nu-i tocmai rea, îmi spuse un preot care tocmai supravieţuise acestui regim. Dar şoareci n-aş recomanda nimănui să mănânce.“ De asemenea, Sabina descrie felul în care ajungeau să mănânce până şi iarba de pe jos atunci când o găseau.
După detenţia de la Canal, Sabina descrie în imagini foarte vii chinul în care ea şi alte deţinute sunt transportate cu trenul timp de multe zile, neştiind încotro se duc şi ce le aşteaptă, pentru a ajunge în final la închisoarea Târgşor, renumită pentru a-i avea închişi acolo pe cei mai periculoşi criminali ai ţării.
Acolo va lucra în ture la maşina de cusut, după care vor urma din nou anchete, iar apoi va ajunge la o crescătorie de porci. Acolo se îmbolnăveşte de scorbut şi este dusă la spital la Văcăreşti, unde dă de un deţinut care îl întâlnise pe Richard la Târgul Ocna în celula muribunzilor.
Întoarsă înapoi la crescătoria de porci, Sabina ne relatează despre perioada cea mai dificilă a acestor ani de detenţie: Cu timpul pierdusem noţiunea lucrurilor, vedeam moartea în faţă în fiece zi; lumea toată mi se părea acum un imens ocean de lacrimi şi disperare, mai mult ca oricând înainte. De la o vreme simţeam că alunec şi eu din ce în ce în mreaja disperării, şi un glas mi se ridica în inimă mereu: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
Curăţatul cocinilor se făcea stând ude, flămânde şi pe jumătate goale în lichidul murdar, cărând cu roaba munţi întregi de murdărie, pentru a le găsi iar pline a doua zi la fel ca înainte. Pierdusem orice nădejde, atât pentru mine, cât şi pentru lume în general, şi îmi aşteptam moartea. Şi poate chiar că nici n-aş fi putut supravieţui multă vreme în acele condiţii.
Din fericire însă, nu după multe săptămâni, suferinţa aceasta s-a curmat. Domnul mi-a auzit strigătul şi m-a izbăvit de acolo după planul Său. A fost nevoie doar să învăţ o nouă lecţie la şcoala Sa, să sorb paharul amărăciunii până la fund. Astăzi sunt recunoscătoare Lui că m-a trecut şi prin faza aceasta, pentru ca să mă înveţe dragostea supremă pentru Dumnezeu, o dragoste necondiţionată chiar şi atunci când El nu-ţi dă altceva decât suferinţă.
Nici după ce a fost eliberată în martie 1953 viaţa nu a fost uşoară pentru Sabina şi fiul ei, Mihai. În primul rând, s-a găsit în dificultatea de a găsi o locuinţă şi mobilă. Au ajuns să stea într-o mansardă mică, în care locuiau la un moment dat împreună cu o prietenă, Marieta cea epileptică şi soţul ei, Petru cel mut şi invalid şi aveau seară de seară musafiri. Ţi se frânge inima când citeşti despre toate felurile în care se chinuiau să muncească pentru a se întreţine, în condiţiile în care Sabina nu avea dreptul la cartelă pentru alimente şi Mihai era încă student. Cresc viermi de mătase, tricotează, dau meditaţii, acordează instrumente… Şi totuşi, în ciuda greutăţilor materiale, ea spune: Totuşi, subterfugiile la care eram siliţi să recurgem pentru a ne menţine în viaţă nu erau cele mai importante lucruri. Scopul important pentru noi era acela de a menţine o viaţă de rugăciune, să încurajăm şi să întărim pe fraţii noştri de credinţă, să ajutăm şi să sprijinim familiile celor întemniţaţi. Aceasta a devenit principala mea activitate… în timpul şederii lui Richard în închisoare.
Sabina a considerat că una dintre datoriile ei faţă de membrii bisericii subterane era să le mărturisească faptul că deşi aveau parte de suferinţă, Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată şi ne putem încrede în El pe deplin. A înţeles, de asemenea, că trebuie să-şi cunoască locul şi să nu-i lase pe fraţi să o transforme în idol.
Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai grele, Securitatea făcea presiuni asupra ei să divorţeze, încercând să o momească cu diferite beneficii şi să-i sugereze că Richard ar fi mort. Dumnezeu însă o ajută să reziste şi acestor ispite şi îngăduie să ajungă până la ea o carte poştală semnată Vasile Georgescu, pe care ea recunoaşte scrisul lui Richard: Timpul şi distanţele pot stinge doar o dragoste superficială, dar o dragoste adevărată e şi mai întărită prin ele…
În iunie 1956 Richard este în sfârşit eliberat. Această perioadă în care vor fi împreună nu va dura însă decât 3 ani, pentru că Richard va fi din nou arestat în 1959, pentru a dispărea iar din viaţa lor timp de 6 ani. Scena despărţirii este foarte emoţionantă: Întoarsă în locuinţă, unde uşa rămăsese deschisă larg, am căzut pe podea şi, printre lacrimi, am spus: „Doamne, încredinţez pe soţul meu în mâinile Tale. Eu nu mai pot face nimic, dar Tu poţi trece chiar prin uşi încuiate, poţi trimite îngerii Tăi să-l ocrotească. Tu poţi, de asemenea, să mi-l aduci înapoi!“.
Dumnezeu i l-a adus într-adevăr înapoi şi i-a ajutat ca, împreună, să poată părăsi ţara în 1965, pentru a deveni o voce pentru martirii creştini de pretutindeni.
Mi-a plăcut foarte mult să citesc cartea Sabinei Wurmbrand, mai ales pentru că citisem înainte cartea lui Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, în care el istoriseşte propria experienţă din închisoare, şi a fost interesant să văd şi partea cealaltă a poveştii – ce s-a întâmplat cu cei pe care el i-a lăsat în urmă. În timp ce memoriile lui Richard descriu multe dialoguri cu diferiţi deţinuţi, activităţile de răspândire a Evangheliei, propriile lupte interioare, în cartea Sabinei întâlnim şi multe explicaţii ale contextului, descrieri ale închisorilor şi condiţiilor, avem perspectiva femeilor închise, cu preocupările specifice – de exemplu, cea de mamă care nu ştie ce se va întâmpla cu copiii ei, fapt ce le va duce pe multe femei la nebunie. Desigur, prezenţa detaliilor istorico-geografice se explică şi prin faptul că, atunci când a scris cartea, Sabina se adresa unui public nefamiliarizat cu contextul românesc, dar acestea sunt cu atât mai utile generaţiilor tinere, poate la fel de nefamiliarizate cu acea epocă. Am apreciat foarte mult la Sabina faptul că după eliberare şi-a reluat activitatea în biserică cu aceeaşi râvnă, fără să ţină seama de pericolul unei noi arestări şi faptul că în ciuda propriei situaţii precare, avea casa la fel de deschisă pentru oricine. Vă recomand din toată inima cartea Nobleţea suferinţei de Sabina Wurmbrand, pentru a descoperi un alt model demn de urmat!
PS: Vezi şi postarea „Cu Dumnezeu în subterană“ de Richard Wurmbrand.
„Umbra Celui Atotputernic“ de Elisabeth Elliot
Astăzi vă propun o biografie a unui misionar creştin. Este vorba despre biografia lui Jim Elliot, scrisă de soţia lui, Elisabeth Elliot, ce poartă titlul Umbra Celui Atotputernic. Viaţa şi testamentul lui Jim Elliot. El a fost primul ei soţ, un misionar martir, a cărui viaţă autoarea o reconstituie din relatările bunicilor, din scrisori, pagini de jurnal şi desigur, propriile sale amintiri, începând cu copilăria lui şi până la moartea lui.Jim Elliot s-a născut pe 8 octombrie 1927 în familia unui predicator, Fred şi a unei doctoriţe, Clara. Copiii familiei Elliot au mers la biserică şi la şcoala duminicală încă de la vârsta de şase săptămâni, iar tatăl le citea zilnic din Scriptură. Astfel, fiecare din cei trei copii a auzit de timpuriu chemarea lui Isus şi s-a pregătit să-L urmeze. Jim avea doar şase ani când i-a mărturisit mamei lui: Acum, mamă, Domnul Isus poate veni oricând doreşte. Poate lua cu El întreaga noastră familie, fiindcă eu sunt mântuit. A început chiar să împărtăşească micilor săi prieteni ce credea el despre mântuire, pregătindu-se pentru chemarea sa viitoare.
Trecem peste câţiva ani şi ajungem în toamna anului 1945 când Jim Elliot a intrat la Colegiul Wheaton. Mulţi studenţi din anul I nu au nici cea mai vagă idee de ce au venit la facultate, iar studentul interesat de poziţie socială şi reputaţie poate fi prins într-un vârtej de activităţi extraşcolare. Pentru Jim, însă, planurile de viitor erau clare. Înainte de toate, se încredinţase cu totul lui Dumnezeu, acceptând şi disciplina pe care acest lucru o implica.
În primii doi ani de facultate, Jim a devenit foarte conştient de implicaţiile poruncii Domnului Isus de a merge şi de a predica Evanghelia. Şi-a dat seama că porunca îi era adresată direct. Jim a început să facă planuri privind activitatea misionară în străinătate, oriunde l-ar fi trimis Dumnezeu şi primul pas l-a făcut în 1947, mergând în Mexic, împreună cu un coleg de facultate ai cărui părinţi erau misionari acolo. După întoarcerea sa, a înţeles că niciodată nu va putea să se mulţumească cu viaţa creştină „obişnuită“. Inima lui se îndrepta spre cei care nu auziseră niciodată Evanghelia.
În anul următor, Jim s-a hotărât să se specializeze în greacă, pentru a desluşi singur înţelesurile Noului Testament şi convins fiind că acest lucru îl va ajuta să traducă Biblia într-o limbă primitivă. Din aceleaşi motive a ales limba greacă şi Elisabeth Elliot şi aşa s-au întâlnit cei doi.
Jim şi-a făcut un nou program de citire a Bibliei, socotind că acest timp era vital: înainte de micul dejun citea din Vechiul Testament, la prânz din Psalmi şi seara din Noul Testament, scriind şi notiţe din ce extrăgea „proaspăt“ din Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi se cufunda rugăciune. Astfel mintea lui se umplea cu Scriptura pe care o interpreta şi o aplica în viaţa de zi cu zi.
În 1948, Jim făcea parte din Convenţia Internaţională Studenţească pentru Misiune a Universităţii din Illinois, primind încredinţarea că va merge să lucreze cu triburile din jungla Americii de Sud, singur. El şi Elisabeth au continuat însă să-şi scrie, Jim fiind încredinţat că nu fac astfel nimic rău. A absolvit facultatea şi în tot acest timp a avut grijă să „răscumpere timpul“ şi să „nu piardă nici un prilej“. A vorbit şi predicat la diferite întâlniri, a avut un şir de întâlniri la un Liceu Creştin, iar cuvintele lui au rămas mereu vii în mintea multora dintre ascultătorii săi, modelându-le caracterul şi felul de a trăi.
Jim a avut şi perioadele sale de luptă cu păcatul sau cu unele dorinţe, perioade în care nu a simţit Duhul Sfânt atât de aproape şi zile în care oamenii cărora le vorbea nu au fost aşa de pătrunşi de mesajul lui cum se aşteptase, dar Dumnezeu l-a scos biruitor din aceste situaţii.
După ce în aprilie 1950 Jim Elliot se rugase ca Dumnezeu să-i răspundă în legătură cu plecarea la cursurile de lingvistică de vară, a primit răspuns afirmativ, iar în 2 iunie 1950 era la Wheaton din nou. La acest curs, Jim împreună cu câteva sute de misionari sau viitori misionari, au învăţat cum să studieze limbile care nu au o formă scrisă – cum să-şi formeze un cod în baza căruia să le poată scrie şi analiza. Aici a colaborat cu un vorbitor al unei asemenea limbi, un fost misionar din jungla Ecuadorului, care i-a pomenit pentru prima dată de indienii Auca – un trib complet străin de civilizaţie, care respinsese orice încercare a albilor de a lua legătura cu ei.
Călăuzirea lui Dumnezeu a fost limpede acum, iar inima lui Jim s-a înflăcărat îndată. A trebuit să renunţe la destul de multe lucruri pentru a-şi împlini misiunea şi poate lucrul cel mai dureros dintre toate a fost amânarea căsătoriei cu Elisabeth. Dar a primit totul cu bucurie, aşa cum primea totul în viaţa sa: Îi mulţumesc Dumnezeului meu. El mi-a făcut viaţa atât de bogată, atât de plină.
Jim Elliot a avut o activitate misionară plină, de la predicare şi ajutor în construcţii, îngrijire medicală, confruntarea cu boli sau muşcături de şarpe la lecţii de zbor de orientare pentru găsirea caselor Auca. De asemenea, şi Elisabeth a primit încredinţarea că trebuie să lucreze în Ecuador şi au avut parte de câteva întâlniri plăcute acolo.
Jim Elliot s-a rugat mult timp să primească ajutor în învăţarea limbii spaniole şi rugăciunea sa a avut răspuns. Mulţi băştinaşi lăudau pronunţia lui şi nu puteau crede când le spunea că era în Ecuador doar de cinci luni.
Cu toate că studiul îi era adesea întrerupt, Jim învăţa totuşi limba încetul cu încetul, mai mult trăind împreună cu indienii, mânuind maceta, făcând vizite, gata oricând să noteze, făcându-şi loc cu greu pe drumurile întunecoase, alături de fraţii săi voioşi cu ochi negri. Indienii Quechua i-au cucerit inima foarte curând – ba chiar cu mai mulţi ani înainte să-i întâlnească. Dar acum, trăind cu ei, dragostea lui creştea.
Dumnezeu spune „Nu vor rămâne de ruşine cei ce nădăjduiesc în Mine“ şi nici Jim şi Elisabeth nu au rămas de ruşine. După aproape 5 ani de aşteptare, cei doi s-au logodit şi s-au căsătorit pe 8 octombrie 1953 fără mare fast, în Quito.
Poate ne este greu să înţelegem viaţa lui şi mai apoi viaţa lor ca misionari şi sacrificiile pe care erau nevoiţi să le facă pentru a trăi ca băştinaşii şi a se implica trup şi suflet în viaţa lor şi pentru aceasta ne vor ajuta numeroasele scrisori prezentate în carte. Iată un fragment:
E o adevărată luptă pentru a găsi puţin timp să citesc, nici nu mai vorbesc de meditaţie sau studiu. Câteodată ajungi să fii conştient de viaţa spirituală doar pentru că te lupţi din răsputeri să o menţii; nici nu poate fi vorba de o trăire a ei din plin. Nu avem nevoie de fonduri sau de noi lucrători. Ducem lipsă de putere spirituală şi vigoare sufletească. Duşmanul nostru îşi mânuieşte bine armele care sunt ca şi ale noastre, de natură spirituală, pentru apărarea acestor fortăreţe pe care noi suntem chemaţi şi echipaţi să le surpăm.
Lucrarea lor de până acum era deja consolidată. Exista un nucleu de credincioşi, unii dintre ei puteau citi şi înţelege Biblia. Aveau câteva Biblii în mâinile lor. Se ţineau cursuri de alfabetizare pentru băieţi şi fete. Avuseseră grijă şi de nevoile materiale – existau o casă ce slujea ca lăcaş de închinare, fundaţia pentru noua clădire a şcolii, o pistă de aterizare. Temelia pentru dezvoltarea ulterioară a unei lucrări indigene fusese pusă. Rugăciunea pe care atâţia ani o şoptise Jim în inima sa era rostită cu mai multă putere acum – să audă Cuvântul aceia care nu-l auziseră niciodată, care nu avuseseră nici măcar posibilitatea de a-l refuza. Mulţi indieni Quechua auziseră; mulţi îl respinseseră, dar acum sângele lor era asupra capului lor. Dar sângele indienilor Auca, credea Jim, era cerut din mâna sa.
Jim şi încă patru tineri au făcut zboruri de recunoaştere, au trimis cadouri şi unelte, au strigat la megafon fraze în limba indienilor Auca învăţate de la o femeie Auca deja îmblânzită, iar acum urma o întâlnire cu aceşti indieni care trăiesc goi, ale căror întâlniri cu alţii s-au sfârşit de fiecare dată cu morţi, care ucid cu suliţe lungi, nu cunosc decât focul produs din frecarea lemnelor cu muşchi, iar în limba lor nu există nici un cuvânt pentru Dumnezeu, dar există pentru spirite şi diavoli, pe scurt care nu aveau nici o legătură cu aceşti tineri şi mesajul pe care ei voiau să li-l transmită.
După plecarea sa, într-o vineri, visul vieţii lui Jim s-a împlinit: a luat de mână un indian Auca. Două zile mai târziu, pe 8 ianuarie 1956, oamenii pentru care Jim Elliot se rugase timp de şase ani l-au ucis pe el şi pe cei patru tovarăşi ai săi.
Jim mi-a lăsat mie, în amintirile mele, şi nouă tuturor, prin aceste scrisori şi jurnale, mărturia unui om care n-a căutat nimic altceva decât voia lui Dumnezeu, care s-a rugat ca viaţa lui să arate „ce înseamnă să-L cunoşti pe Dumnezeu“, încheie Elisabeth Elliot cartea sa.
Pe mine m-a impresionat pasiunea lui Jim Elliot pentru Scriptură şi pentru Dumnezeu şi această disponibilitate de a merge oriunde L-ar fi chemat El, chiar dinainte să-L cheme. M-a încurajat să văd şi în viaţa lui ezitări sau momente de îndoială, slăbiciune spirituală, lipsă de putere sau chef şi mă bucur că autoarea a ales să includă şi astfel de destăinuiri şi nu i-a făcut un portret nerealist al misionarului perfect şi invincibil. Şi cred că asta îl apropie şi mai mult de noi, arătându-ne că până la urmă, indiferent că suntem misionari în Ecuador sau nu, cu toţii avem parte de lupte spirituale şi de suişuri şi coborâşuri în viaţa de credinţă şi este o încurajare să vezi cum au trecut alţii prin văi datorită lui Dumnezeu. Mărturisesc că este prima biografie pe care am citit-o şi mi-a făcut o impresie plăcută şi o recomand mai ales celor cărora le plac biografiile, dar şi celor cărora le place să citească despre experienţele altor oameni cu Dumnezeu.
De asemenea, pentru cei care sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe despre sfârşitul vieţii lui Jim Elliot şi al tovarăşilor săi, dar şi despre experienţa lui Elisabeth Elliot, aflaţi că există încă două cărţi scrise tot de ea, Prin porţile splendorii, în care vorbeşte despre ce s-a întâmplat atunci şi despre ce au lăsat în urmă aceşti oameni şi Sălbaticii – rudele mele, care istoriseşte experienţa lui Elisabeth Elliot printre indienii Auca.
Noutăți editoriale pe timp de izolare
În ultima postare vă prezentam resurse (articole și/sau emisiuni CARTEA E O VIAȚĂ) pe care le puteți asculta în această perioadă dificilă, pentru a vă înviora spiritual și a vă alina singurătatea și izolarea. Însă, până vom reveni și noi cu emisiuni proaspete, am reușit să identificăm câteva noutăți editoriale și dorim să vi le prezentăm, pentru a ține pasul cu piața de carte creștină. Și după cum veți vedea, am găsit și câteva recomandări perfecte pentru situația în care ne aflăm și în care avem mai multă nevoie să ne reîmprospătăm încrederea în Dumnezeu, speranța, bucuria și pacea dincolo de circumstanțe.
Eric Metaxas – 7 femei și secretul măreției lor. Care este secretul unei femei puternice? Cartea răspunde la această întrebare prezentând șapte portrete captivante: Ioana d’Arc, Susanna Wesley, Hannah More, Maria Skobtova, Corrie ten Boom, Maica Tereza și Rosa Parks – figuri proeminente care au schimbat cursul istoriei – deși n-au făcut altceva decât să‑și urmeze chemarea vieții lor, pe care au dus-o la bun sfârșit cu o remarcabilă demnitate feminină.
Și pentru că tocmai se încheie luna martie, care le-a avut pe femei și mame în atenție, vă prezentăm și un nou format de Biblie, Biblia pentru femei – un instrument de studiu complet al Scripturii, cu teme adaptate pentru femei și și câteva variante de coperte cu modele delicate.„Creștin fiind, sunt profund preocupat de modul în care ne facem cunoscută propria credință celorlalți. Suntem chemați să împărtășim vestea iertării și speranței, însă mi se aduc în permanență dovezi cum că mesajul nostru li se pare multora ca neavând, de fapt, nimic în comun cu o veste bună.”, scrie Philip Yancey. Venind în întâmpinarea acestei probleme, a scris cartea „În criză de har. Ce se mai aude cu vestea bună?” și ne invită să răspundem la întrebarea „ce este harul și cum poate Biserica să răspândească în lume «nemărginita bogăție» a harului lui Dumnezeu”.
Și de la John Ortberg avem o nouă apariție, Veșnicia în desfășurare. Majoritatea oamenilor cred în viața după moarte, căci Dumnezeu „a pus chiar și veșnicia în inimile lor“. Însă cei mai mulți consideră că veșnicia va începe abia după moarte. Isus Cristos, însă, vorbește despre veșicie în cu totul alți termeni. De fapt, El vorbește o singură dată despre „viața veșnică“, într-un fel care s-a pierdut din vedere la scară largă în zilele noastre: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu“. Viața veșnică înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu. John Ortberg aduce în atenție tocmai acest aspect al veșniciei privit din perspectiva lui Cristos și ne îndeamnă:
– să ne redefinim concepția asupra vieții veșnice ca pe o viață de care vom avea parte doar după moarte.
– să nu ne mai privim ca pe niște creștini de profesie, ci să fim mai degrabă preocupați de a-L cunoaste pe Dumnezeu și de a deveni ucenicii Lui.
– să înțelegem că mântuirea nu înseamnă cum să intrăm în cer, ci cum să intre cerul în noi.Este oare rezonabil pentru societatea noastră sceptică să creadă într-un Dumnezeu care face minuni? Oare nu contrazic minunile cunoștințele noastre științifice? Oare nu sunt relatările minunilor din Biblie doar legende? Și în zilele noastre – există oare dovezi convingătoare că Dumnezeu continuă să intervină în viețile oamenilor? La aceste întrebări și multe altele răspunde Lee Strobel în noua sa carte, Pledoare pentru minuni.
În această perioadă de neliniște și izolare, poate ne întrebăm și noi „De ce asta? De ce acum? De ce mie?”. În urma bătăliei sale cu cancerul, autorul cărții Neasteptata intorsatura a vietii!, David Jeremiah, inspirat de cartea psalmilor ne arată că Domnul izbavirii din pustie nu ne părăsește în astfel de perioade, ci este mereu gata să le iasă în întâmpinare celor care îl caută cu inima curată, mereu gata să-i asculte pe cei care strigă către El ‘din străfundurile deznădejdii’.
Și alte câteva cărți de asemenea potrivite pentru această perioadă:
In Bucurie care sfideaza circumstantele, Stasi Eldredge ne invită să alegem bucuria care izvorăște din inima lui Dumnezeu. El nu privește cu groază spre viitor și nici nu este înfrânt de vreo greutate. Bucuria Lui nu este niciodată haotică. Ci bucuria Lui este de neclintit, așa cum este El, și noi putem avea parte de ea în ciuda oricăror circumstanțe.
Nu după mult timp de la terminarea celui de-al doilea război mondial, în 1951, Martin Lloyd-Jones a avut opt mesaje din Ioan 14:1-12 la Westminster Chapel în Londra. Aceste predici, care formează cartea „Să nu vi se tulbure inima”, au fost menite să mângâie, să întărească și să-i zidească pe creștini în „credința lor preasfântă” (Iuda 20) și să aducă necredincioșii la o cunoaștere a singurei modalități în care bărbații și femeile pot înfrunta chestiuni ce țin de viață și de moarte.
În stilul lui unic, inspirat de Filipeni 4:6-7, Max Lucado ne îndeamnă și el: Nu te îngrijora. Iar în Speranță de neclintit, ne readuce în atenție promisiunile lui Dumnezeu care să ne țină tari în vremuri tulburi.Poate unii dintre noi au acum mai mult timp (și disponibilitate) să aprofundeze anumite concepte teologice, așa că o pot face și cu ajutorul unei cărți inedite, pline de reprezentări grafice și alte elemente vizuale: Teologie vizuală. Să vedem și să înțelegem adevărul despre Dumnezeu de Tim Challies, Josh Byers
Craig Groschel revine și el cu o carte tot pe tema suferinței – Speranță în întuneric. Ce ne-a atras atenția de data aceasta este că autorul nu se inspiră din texte clasice folosite de obicei pentru a aborda o astfel de temă, precum Iov și psalmii, ci din cartea unui profet mic, adesea trecut cu vederea: Habacuc.
Valea vedeniilor. Colecție de rugăciuni și devoțiuni puritane este o carte specială ce ne pune la dispoziție o mărturie despre bogăția gândirii și limbajului evanghelic dintr-o perioadă importantă a vieții religioase engleze.
Știm că acum copiii sunt acasă și mulți dintre voi aveți nevoie de idei pentru timpul petrecut cu ei, așa că vă propunem și noi câteva cărți potrivite pentru vârste și gusturi diferite.
De la autoarea britanică de cărți pentru copii Sally Lloyd-Jones, descoperim Gânduri
pentru inima ta. Scrisă într-un limbaj jucăuș, ușor de înțeles și ilustrată într‑un mod foarte sugestiv, cartea prezintă teme ale Bibliei din domenii ale științei, culturii și istoriei, dar și gânduri ale unor mari scriitori și predicatori, cu scopul de a îndrepta ochii noștri, ai cititorilor, către Dumnezeul a cărui dragoste nu se sfârșeste niciodată.Cu deosebită încântare am descoperit o nouă apariție de la L.M. Montgomery, autoarea seriei „Anne de la Green Gables” despre care am discutat în emisiunile noastre cu titlul Să citim!. Este vorba despre Emily de la New Moon. Cei unsprezece ani petrecuți într-o căsuță din pădure împreună cu tatăl ei văduv, o menajeră posacă, două pisici și nenumărați prieteni imaginari fac din micuța Emily un copil ieșit din comun, care observă lumea cu sensibilitate și putere de pătrundere. Noua ei viață de la New Moon îi scoate în cale prieteni înzestrați cu însușiri aparte, aventuri care îi dau aripi fanteziei și chiar un mister pe care numai ea îl poate desluși.
Și nu în ultimul rând, tot de la Max Lucado, care este deja binecunoscut pentru cărțile sale de succes pentru copii, vă prezentăm Seria Regelui: Pălărie pentru Ivan, Băiatul și marea, Cântecul regelui și Copiii Regelui.
Sperăm cu toții, mari și mici, să putem să folosim această perioadă spre binele nostru spiritual, să nu irosim timpul atât de prețios și bineînțeles să ne bucurăm de lecturi de calitate, captivante și edificatoare.
Care-i faza cu cititul sau cele mai frumoase cărți despre cărți
Continuăm seria de articole în cinstea Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor cu lista cărților mele preferate despre cărți și lectură. Deși nu am nevoie să mă convingă nimeni să citesc, îmi place să văd ce citesc alții, ce recomandă, ce cărți i-au format, dar și să citesc despre istoria lecturii și a practicilor de lectură și despre biblioteci și librării. Îmi place să citesc atât non-ficțiune, cât și ficțiune pe aceste teme, așa că voi prezenta cărți din ambele categorii, pentru aproape toate vârstele.NON-FICȚIUNE
1. Cărțile care ne-au făcut oameni (ed. Dan C. Mihăilescu) – Este un volum colectiv în care scriitori, artiști sau oameni de cultură povestesc despre cărțile care i-au marcat, despre cărțile preferate și despre importanța lecturii. Printre autorii acestui volum se numără Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu și Victor Rebenciug.
2. Istoria lecturii și Biblioteca nopții de Alberto Manguel sunt două volume pe care le-am citit în timp ce eram la Master (deci acum mult timp) și sunt, așa cum indică și titlul, niște istorii, a lecturii și a bibliotecii, respectiv, dar niște istorii mai neconvenționale. Nu sunt niște lucrări academice, nu sunt nici foarte riguroase ca structură și abordare, ci sunt mai degrabă niște colecții de eseuri în care sunt presărate diverse episoade din istoria acestor domenii, dar și tot felul de antecdote, scrise însă foarte frumos.
3. Lit! A Christian Guide to Reading Books de Tony Reinke – Această carte nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că am disecat-o pe larg în seria specială a emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM! Mi-aș dori tare mult să o văd tradusă în limba română, pentru că discută despre cărți și importanța lecturii din perspectivă creștină, ceea ce lipsește în peisajul nostru editorial.
4. Book Girl de Sarah Clarkson – V-am spus că m-a marcat această carte, deci nu putea să lipsească nici din această listă. Am vorbit mai mult despre ea aici, și urmează să-i dedic o serie de articole, dar o să mai spun doar că este cumva perechea feminină a lui Tony Reinke, dar într-o abordare mult mai personală, apropiată și caldă, cu muuulte liste tematice de recomandări printre care am regăsit multe dintre preferatele mele, dar și multe titluri noi de care de-abia aștept să fac rost.
5. Care-i faza cu cititul? (ed. Liviu Papadima) – un volum la granița dintre ficțiune și non-ficțiune, dar și la granița dintre copilărie și adolescență, dar, cred eu, foarte potrivit și pentru publicul adult, aceasta este o carte de referință care a inaugurat colecția Cărțile mele în 2010, colecție ce a ajuns acum la 14 volume (7 scrise de adulți, 7 de copii și adolescenți) și care își propunea să ofere literatură de calitate pentru copii și adolescenți scrisă de autori autohtoni. Din nou un volum colectiv care reunește textele unor scriitori ca Florin Bican, Laura Grünberg, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Simona Popescu, Neaju Djuvara, Ioana Nicolaie sau Ioana Pârvulescu, care povestesc despre prima sau primele lor experiențe cu cartea.
FICȚIUNE
1. Hoțul de cărți de Markus Zusak – una dintre cărțile mele preferate, un roman care nu cred ca mai are nevoie de prea multă prezentare, având în vedere că a și fost ecranizat (niciodată nu am experimentat o așa tăcere și nemișcare ca la terminarea proiecției acestui film la cinema). Tema lecturii se întrepătrunde cu tema războiului, lectura devenind în același timp un act subversiv, dar și o cale de supraviețuire.
2. Bibliotecara de Gudule – un roman pentru adolescenți pe care l-am citit demult în franceză, dar care țin minte că mi-a plăcut foarte mult, mai ales și pentru că face referire la două dintre cărțile mele preferate, Micul prinț și Alice în Țara Minunilor.
3. Seria Biblioteca domnului Lemoncello de Chris Grabenstein – o serie de cărți pentru copii mai recent apărute, care cuprinde deja 4 volume, despre tot felul de întreceri pentru bibliofili și iubitorii de coduri și enigme.
4. Lămâi, cărți și prieteni de Jo Cotterill – Aceasta este una dintre acele cărți pe care am citit-o pe fugă și nu-mi aduc aminte mai nimic din ea, dar țin minte sigur că mi-a plăcut foarte mult și că personajul principal era fan Anne de la Green Gables, ceea ce e tot ce mi-a trebuit! În orice caz, este un roman frumos pentru copii și adolescenți, despre pierderea mamei, prietenie, familie și, da, cărți.
Și pentru că astăzi am scos toate cărțile despre cărți ale lui Mihai (4 ani și 5 luni), m-am gândit să vi le prezint pe scurt, pentru că eu cred că dacă ești un bibliofil adevărat, îți plac și cărțile ilustrate pentru copii preșcolari, mai ales când sunt despre cărți și sunt atât de frumoase.1. Citește-i iepurașului tău de Rosemary Wells – este o carte-manifest care îi îndeamnă pe părinți să le citească copiilor măcar 20 de minute pe zi cu promisiunea că „mai târziu, iepurașul îți va citi el ție”. Mihai o știa pe de rost pe la 2 ani și 8 luni, iar azi am recitit-o împreună pentru prima oară după mult timp.
2. Păsările au aripi, copiii au cărți de Alan Serres, cu ilustrații de Lucile Placin – Francezii au un dar deosebit pentru cărțile cu subiecte și ilustrații pline de fantezie, iar acest volum nu face excepție. Deși cu Mihai nu o mai citisem de mult (iar acum a insistat să-i spun eu, iar el să repete după mine toată cartea), iar inițial a completat titlul, când voiam să văd dacă și-l amintește, cu „copiii au mâini”, încă o păstrez pentru că este minunată.
3. Copilul din cărți de Oliver Jeffers și Sam Winston – Nu doar că este o carte despre cărți, lectură și puterea imaginației, nu doar că este și scrisă și ilustrată de unul dintre autorii mei pentru copii preferați, ci este și o bijuterie ca obiect, iar colajele lui Winston sunt excepționale, mixul desenelor cu pagina scrisă și cu textul în text care capătă diverse forme face din acest volum o adevărată operă de artă.
4. Biblioburro și cărțile călătoare de Monica Brown cu ilustrații de John Parra – una dintre cărțile pe care le-am citit des în ultima vreme, aceasta este o carte despre bibliotecile ambulante din America de Sud, presărată cu cuvinte în spaniolă și plină de ilustrații superbe.
5. Lupul care a căzut din carte de Thierry Robberecht cu ilustrații de Grégoire Mabire – am spus că francezii sunt plini de fantezie, ei bine, sunt și plini de umor. Aceasta este o carte de meta-ficțiune pentru preșcolari! Lupul dintr-o poveste cade efectiv din cartea lui și încearcă să fugă înapoi, dar nu nimerește pagina corectă, iar apoi se grăbește să-și găsească altă carte, pentru că de pe rafturile bibliotecii pândește cu motan fioros. Lui Mihai îi place foarte mult și azi a insistat să o citească și pe aceasta repetând după mine toată cartea.
6. Fantasticele cărți zburătoare ale dlui Morris Lessmore de William Joyce – o carte devenită deja clasică, transformată în scurt-metraj, pe care nu aveam de gând să i-o citesc lui Mihai multă vreme, dar pe care el a descoperit-o și a îndrăgit-o încă de pe la 3 ani. O carte despre cărți, imaginație, pierdere, regăsire și, până la urmă, viață.
7. Maria și librăria de Valentina Rizzi cu ilustrații de Natascia Ugliano – o carte mai potrivită pentru copiii mai mari, de vârstă școlară, care abordează problema închiderii librăriilor, arătând importanța lecturii și a unui îndrumător în acest domeniu.
Iată, așadar, 17 cărți minunate despre cărți și lectură! Voi ce mai citiți zilele acestea? Eu mă grăbesc să mă întorc la lectură pentru că acuși se termină luna aprilie și e timpul pentru un nou raport!
Lectură plăcută!
PS: Ce am citit în martie 2020, Ce am citit în februarie 2020, Ce am citit în ianuarie 2020
Un strop de viață în izolare sau ce să citești/asculți în timpul pandemiei
Ne alăturăm și noi tuturor celor care au pus la dispoziție totul felul de resurse online în această perioadă de izolare cauzată de pandemia de Coronavirus (COVID-19) și vrem să fim aproape de voi, oferindu-vă resurse pentru edificarea spirituală, pentru a resimți mai puțin pierderea suferită de suspendarea slujbelor religioase.
Nimic nu înlocuiește comunitatea fizică și contactul cu oamenii, dar sperăm ca aceste resurse din arhivele noastre să vă ajute să suportați mai ușor izolarea, singurătatea, poate chiar suferința, și să vă ofere hrana spirituală de care aveți nevoie.
Am grupat aceste resurse (articole și/sau emisiuni) pe categorii, pentru a vă orienta mai ușor, după nevoile fiecăruia. Dați click pe titluri pentru a ajunge la articole (acolo unde există; pentru unele titluri avem momentan doar emisiunile).
PREDICI/STUDIU BIBLIC
1. „Cercetați Scripturile” de Charles R. Swindoll – O carte clasică, un ghid care ne învăță să studiem Biblia și să ne hrănim singuri din Scriptură, o carte tocmai potrivită în această perioadă.
2. „Căutând fața lui Dumnezeu – 9 meditații asupra Psalmilor” și „Încercarea credinței – Psalmul 73” de Dr. Martyn Lloyd-Jones și „Meditații la Psalmi” de C.S. Lewis sunt niște resurse prețioase pentru studiul Psalmilor, o carte biblică la care mulți cred că recurg pentru încurajare în această perioadă.
3. Orice de A.W. Tozer, ale cărui cărți sunt colecții de predici. Puteți începe cu „Cunoașterea Celui Preasfânt”, o carte despre atributele lui Dumnezeu sau „Pericolele unei credințe superficiale – trezirea din letargia spirituală”, dar găsiți mai multe recenzii pe blog.
CĂRȚI DESPRE IZOLARE
Arhiva noastră abundă de cărți despre credincioși care au suferit izolarea în închisoare, la domiciliu din cauza bolii, a persecuției sau a războiului, care ne pot ajuta să fim mulțumitori că, deși stăm acasă, suntem totuși sănătoși (sau dacă suntem bolnavi, nu suntem în spital), liberi să ieșim pentru urgențe, putem comunica prin multe metode unii cu alții și avem multe resurse de petrecere a timpului (mai mult sau mai puțin cu folos). Așadar, fie ca aceste (auto)biografii să vă ajute să vedeți lucrurile în perspectivă.
- „Jurnalul fericirii” de N.Steinhardt – o carte tocmai bună de citit în doze mici în această perioadă, care atinge o varietate de subiecte, totul pe fondul detenției în perioada comunistă, în timpul căreia autorul, evreu, s-a și creștinat.
- „Cu Dumnezeu în subterană” de Richard Wurmbrand și „Noblețea suferinței” de Sabina Wurmbrand – două cărți din nou despre detenție și credință, despre așteptare, nesiguranță, frică, izolare, dar și despre comunitate și speranță, foarte interesant de citit în paralel.
- „Traversarea focului” de Alice Panaiodor și „Binecuvântată fii, închisoare!” de Nicole Valéry-Grossu sunt două autobiografii poate mai puțin cunoscute, dar foarte valoroase pentru că contribuie la întregirea tabloului persecuțiilor din perioada comunistă prin perspectiva feminină.
- „Hristos, mărturia mea” de Traian Dorz – Traian Dorz nu a stat prea mult pe-acasă în viața lui. Mereu pe fugă, în închisoare sau în izolare forțată la domiciliu, departe de familie sau comunitatea de credincioși, dar mereu cu inima înflăcărată pentru Dumnezeu, din care s-au revărsat multe poezii iubite și cântate și astăzi de credincioși, acest poet rămâne un model pentru noile generații.
- „Refugiul” de Corrie ten Boom – dacă după atâtea ocazii în care am recomandat această carte tot nu ați citit-o încă, acum este momentul! Dăruirea aceste familii pentru evreii persecutați de regimul nazist va fi o încurajare că, și în cele mai lipsite de speranță vremuri, dragostea lui Dumnezeu se face simțită și învinge.
- „Trandafir din măceș” de Amy Carmichael – O autoare ale cărei scrieri sunt foarte populare în mediul anglofon, Amy Carmichael a fost o misionară de origine engleză în India, unde a fondat o organizație care să le ajute pe fete să scape de prostituția sacră. Această carte cuprinde gândurile sale dintr-o perioadă mai spre finalul vieții în care a fost bolnavă la pat în urma unei căzături. Credința, stoicismul și încrederea în Dumnezeu de care dă dovadă, precum și poeziile ei pot fi o mare mângâiere și pentru noi în aceste vremuri.
O mențiune specială la această categorie ar fi cărțile despre persoane aflate în „izolare în scaun cu rotile”, o formă de izolare care poate fi foarte dură și pe care următoarele femei au îndurat-o cu curaj și au reușit să ofere speranță și altora (inclusiv, culmea, celor sănătoși!)
1. „Joni” de Joni Eareckson Tada – autobiografia unei femei extraordinare, care și-a petrecut viața încă din adolescență paralizată de la gât în jos, ne învață multe despre suportarea izolării, a nemișcării și despre ce înseamnă credința și cum ne-o păstrăm când n-avem niciun motiv să sperăm.
2. „Secretul unui zâmbet” de Becky Oprean – una dintre persoanele pe care sus-numita Joni a ajutat-o prin fundația ei și a inspirat-o nu mai este printre noi, dar a reușit în scurta-i viață să o salveze pe a multora.
CĂRȚI DESPRE AȘTEPTARE CU RĂBDARE
O carte foarte potrivită pentru tinerii îndrăgostiți (sau care tânjesc să se îndrăgostească) și cuplurile necăsătorite care se vor vedea mai rar sau deloc în această perioadă cred că este „Pasiune și puritate” de Elisabeth Eliott, care descrie relația dintre autoare și primul ei soț, misionarul-martir Jim Eliott, o relație păstrată mult timp la distanță prin scrisori și pusă mult timp sub semnul întrebării, din care învățăm răbdarea în curtare și în descoperirea voii lui Dumnezeu în viața noastră.
O altă carte potrivită pentru cei cărora această perioadă de izolare și de interdicții le-a stricat planurile (de orice natură ar fi ele) este „Vise năruite” de Dr. Larry Crabb, o carte care ne ajută să înțelegem de ce suntem așa de ușor descurajați de năruirea viselor noastre și să acceptăm mai ușor dezamăgirile și suferințele și să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
CĂRȚI DESPRE SUFERINȚĂ
În această categorie rămân de top cărție lui Philip Yancey, „Unde este Dumnezeu când sufăr?” și „Întrebarea care nu dispare niciodată – de ce?”.
De asemenea, „Har ascuns” de Jerry Sittser este un volum care tratează cu multă sinceritate și sensibilitate suferința, mai ales cea provocată de moartea cuiva drag.
Două cărți mai poetice, și poate mai potrivite pentru sufletul feminin, tot pe tema suferinței, dar și a modului în care aceasta duce la împlinire prin modul în care îi ajutăm pe alții prin suferința noastră, sunt „Calea frângerii” și „Calea împlinirii” de Ann Voskamp.
CĂRȚI CARE SĂ NE ÎNDEMNE LA ACȚIUNE, CHIAR ȘI ÎN IZOLARE
Nu îl puteam evita pe dragul Frate Laurențiu cu ale sale îndemnuri la rugăciunea neîncetată și comuniunea continuă cu Dumnezeu, chiar și în cele mai mărunte treburi casnice – „Viața cu Dumnezeu – practicarea prezenței divine în rutina cotidianului” este o lectură obligatorie în perioada asta, dacă nu ați citit-o încă și o bună aducere-aminte, dacă deja ați făcut-o.
În același sens, pentru că ceea ce putem face în perioada asta este să ne rugăm, cartea „Rugăciunea” de Philip Yancey (partea I, a doua, a treia) ne poate inspira și ajuta să o facem mai bine sau să ne (re)găsim motivația pentru a ne ruga.
În aceste condiții de izolare este ușor să cazi în delăsare, așa că volumul clasic al lui John Piper, „Nu-ți irosi viața” prezintă încă din titlu un îndemn la care să luăm aminte și multe idei despre ce înseamnă să trăiești viața cu folos, spre slava lui Dumnezeu.
CĂRȚI CARE NE ADUC SPERANȚĂ
Pentru că, până la urmă, de asta avem cea mai mare nevoie într-o lume tulburată de zvonuri false, isterii, frică și scenarii apocaliptice.
Max Lucado este foarte bun în această privință, de multe ori i-am numit cărțile „cărți-pansament sau cărți-balsam” pentru suflet. Și una dintre ele ne promite speranța încă din titlu: „3:16 Numerele speranței”, o carte care studiază cuvânt cu cuvânt versetul Ioan 3:16: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Alte două cărți de-ale lui foarte potrivite în această perioadă sunt „Poți să treci și peste asta”, despre depășirea necazurilor și „Calmul din mijlocul furtunii”, despre o zi plină din viața lui Isus, în timpul căreia El a experimentat o paletă largă de situații omenești și ne arată cum le putem face față și noi.
Dacă te lupți cu îndoiala în aceste vremuri nesigure, cartea lui Alister McGrath, „Îndoială și credință” este cartea potrivită pentru tine.
„Încrederea în Dumnezeu” de Jerry Bridges este o altă carte care abordează problema suferinței, dar pornind de la motivele pentru care ne putem pune încrederea în Dumnezeu. Înțelegând de ce putem avea încredere în El, putem accepta și suporta suferința din lume și din viața noastră.
O carte plină de mărturii care demonstrează puterea unui cântec inspirat de Dumnezeu este „biografia” cântecului 10,000 reasons de Matt Redman, „Zece mii de motive” de Matt Redman și Craig Borlase. Pe lângă faptul că aceste cântec în sine este o încurajare, felul în care i-a ajutat pe alți oameni în vremuri grele este o mângâiere în plus.
Iar, în final, ce poate fi mai potrivit ca îndemn de încheiere decât titlul cărții lui Elisabeth Eliott, „Fii liniștit, suflete!”, o carte despre cum să ne păstrăm pacea în orice vreme.
Sperăm ca aceste resurse să vă fie de folos și să vă întărească sufletește! Nu ezitați să ne scrieți și să ne povestiți ce vă încurajează pe voi în această perioadă!
Închei cu unul dintre Psalmii mei preferați, Psalmul 121:
Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.
CARTEA E O VIAŢĂ
Răsfoieşte-o împreună cu noi
Sezonul 7 (colaborare Irina T şi Irina E) – Mărturii ale persecuției comuniste (și nu numai)
Ep.1 Ei mi-au programat moartea – Petru Dugulescu
Ep.2 Statornic pe cale. Memorii – Constantin Tudose
Ep.3 Traversarea focului – Alice Panaiodor
Ep.4 Viaţa misionarului Mihály Kornya – Bertalan Kirner
Ep.5 Prezenţa lui Dumnezeu în viaţa Bisericii – Gheorghe Mitrofan
Ep.6 Binecuvântată fii, închisoare! – Nicole-Valéry Grossu
Ep.7 Nobleţea suferinţei – Sabina Wurmbrand
Ep.8 Hristos, mărturia mea – Traian Dorz
Ep.9 Viaţa şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu – Alexandru Măianu
Ep.10 Cu Dumnezeu în subterană – Richard Wurmbrand (reeditat)
Ep.11 Jurnalul fericirii – N. Steinhardt (reeditat)
Ep.12 Umbra celui Atotputernic – Elisabeth Eliott (reeditat)
Ep.13 Amintiri cu sfinţi – Daniel Brânzei – partea I
Ep.14 Amintiri cu sfinţi – Daniel Brânzei – partea II
Ep.15 Dumnezeu îmi cunoaşte măsura – Silvia Tărniceriu
Ep.16 Elena – binecuvântări prin încercări – Harvey Yoder
Si Carmen Avram ii face „sclavi” pe romanii plecati la munca. Reactii dure: „Sclavi sunt angajatii turnatorului Felix”
Europarlamentarul PSD Carmen Avram sustine ca romanii care au plecat la munca in Germania sunt tratati drept „sclavi”. Avram a primit numeroase reactii foarte critice pentru aceste afirmatii.
„A fi sarac nu e egal cu a fi sclav!! Inregistrarile de mai jos va arata cum sunt tratati cetatenii romani, plecati din tara – cu aprobarea guvernului!! – ca sa munceasca pe plantatiile de sparanghel din Germania. Cu ore extenuante de munca – fiind scosi pe camp inclusiv noaptea – cu plati abuzive la kilogram, cu o cazare inumana – 3 bai la niste zeci de oameni – cu urlete, demiteri pe banda rulanta si amenintari la adresa lor, cu comisioane ilegale pentru anumite firme de recrutare din tara, romanii traiesc ca suboamenii. Cum ministrul Muncii pare ca a disparut, romanii striga zadarnic dupa ajutor si spun ca se simt vanduti”, a scris Avram pe Facebook.
Europarlamentarul PSD a primit mii de comentarii critice. Iata cateva dintre cele mai apreciate:
Eu muncesc de 25 de ani in fundul pamantului la aproape 1000 metri adancime si nu ma mai plang. Veniti in mina daca intr-adevar vreti sa vedeti conditii grele.
Ce tot atata zarva! E ceva corect! Nimeni nu a fost obligat sa plece! Nu e de vina nimeni! Neamtu a cerut,guvernul a aprobat si oamenii au fost de-acord ! Nu le convine, acasa si la munca unde se pricep!
Doamna mea, draga, cu tot respectul pe care vi l port, dar, acesti oameni, nu au plecat sub presiunea unei arme si chiar, se pare, din spusele lor, ca nu ar fi nici pt prima data!
Jurnalistul Mircea Marian aduce aminte ca Avram incaseasa un salariu de 7.000 de euro „datorita infractorului Dragnea”.
„De la inaltimea salariului ei de 7.000 de euro/ luna (pe care-l primeste datorita infractorului Dragnea), doamna europarlamentar PSD Carmen Avram ii face ‘sclavi’ pe niste oameni liberi care au evadat de pe mosiile latifundiarilor pesedizati si au plecat in strainatate ca sa aduca bani acasa, pentru familiile lor. M-am saturat de porcaria asta propagandistica cu ‘sclavii lui Merkel’.
Acesti cetateni romani erau sclavi, dar pe mosiile latifundiarilor din Romania. Halci intregi din tara sunt controlate de aceste personaje – care castiga sume uriase doar din subventii generoase, de aceea PSD s-a opus cu disperare plafonarii lor – si oamenii locului sunt la mila lor, exploatati la sange. O las pe doamna europarlamentar PSD sa spuna cu cat erau platiti aici in Romania, dar din Germania vin cu 1850 de euro/ deplasare (declaratia de pe Deutsche Welle a unui muncitor).
Oamenii acestia, pe care propaganda PSD i-a asimilat unei turme irationale si i-a insultat, s-au eliberat, pur si simplu. S-au eliberat, si-au asumat riscurile, stiind care le sunt alternativele mai bine decat grijulia doamna Avram si mercenerii din presa.
Incetati, deci, sa mai insultati si sa mai cainati cu lacrimi de crocodil niste oameni liberi, doamna eurodeputat. Ei nu vor sa fie slugile unor mafioti. Mercenarii Antenei 3, care accepta sa fie platiti de un turnator, condamnat penal pentru ca a furat 60 de milioane de euro de la statul roman, si, in schimb, macane la comanda, acestia sunt sclavi, nu niste oameni care muncesc cinstit, pe branci, culegand sparanghel.
Ca sa va fie clar: intre angajatii de top, platiti cu mii de euro, ai trustului Intact si acesti culegatori de sparanghel, as spune fara ezitare ca ‘sclavi’ sunt oamenii turnatorului Felix. Respectul meu pentru toti oamenii care muncesc cinstit si astfel au grija de famillile lor”, a scris Marian pe Facebook.
Românii care se duc la sparanghel sunt sclavi în România, nu în Germania
Românii au în continuare dreptul la muncă, ordonanțele militare nu împiedică desfășurarea activităților companiilor, fie că angajații sunt la domiciliu sau la birou/hală/pe teren.
Există excepția activităților cu publicul din domeniul HoReCa – dar chiar și acolo, livrarea la domiciliu are loc normal.
Așa că nu e nici un fel de problemă cu agricultorii sezonieri români care umplu charter-ele zilele astea.A, că niște funcționari români incompetenți nu sunt în stare să asigure niște fluxuri de tranzit adaptate la context prin aeroporturi este adevărat, dar nu are nici o legătură cu dreptul la muncă.
Iar ăia scandalizați de “sclavia” asta (niște populiști isterici, de altfel) să-i țină pe români aici dându-le echivalentul sumelor obținute de agricultorii noștri sezonieri în Germania, Italia sau aiurea prin lume.
Altfel, munca remunerată corect, conform unui contract care se respectă, nu este sclavie.
Sclavia este prizonieratul într-o carceră mai mică sau mai mare (mare cât o țară, uneori) în care munca este așa de prost plătită că e aproape forțată.
De împrejurări. Grele. De lipsă de alternativă. De mizerie. Sună cunoscut? Sună a regim de viață în România, mai ales dacă nu ai avut noroc să fii bugetar?
P.S. Cumva, înțeleg de ce mulți români au rămas cu impresia că și munca e interzisă în stare de urgență, nu doar frecatul mentei prin târg: pentru ei, asta era munca până acum.
Acum e altfel: o freacă de acasă.
Averile unora dintre cei mai bogați oameni din lume au crescut în timpul pandemiei
Averea combinată a miliardarilor Americii, incluzându-i aici pe fondatorul Amazon, Jeff Bezos , şi pe şeful Tesla, Elon Musk, a crescut cu aproape 10% de la începutul pandemiei, conform unui raport publicat de Institutul de Studii Politice (IPS) de la Washington, citat joi de Reuters, informeaza Agerpres. 23 apr, 2020 | Agerpres Această creştere în valoare a averilor celor mai bogaţi americani a avut loc în timp ce în aceeaşi perioadă acordarea de alocaţii de şomaj în Statele Unite a depăşit în ultimele cinci săptămâni pragul record de 26 de milioane, aproximativ 16% din forţa de muncă, în urma extinderii măsurilor de carantină impuse pentru a limita pandemia. Chiar dacă economiile în general se confruntă cu recesiunea, acţiunile unor companii de IT şi platforme care susţin lucrul de acasă ca Zoom au mers pe plus în ultimele săptămâni, pe fondul creşterii folosirii videoconferinţelor şi a altor instrumente de lucru de la distanţă, ceea ce a dus la majorarea averilor nete ale antreprenorilor milionari care deţin cote din astfel de societăţi. “Este povestea a două pandemii, cu sacrificii foarte inegale”, a remarcat Chuck Collins, coautor al raportului. În perioada 1 ianuarie – 10 aprilie a.c., 34 dintre primii miliardari ai Americii şi-au înmulţit averile nete cu zeci de milioane de dolari. Potrivit raportului, opt dintre ei, între care Bezos, fondatorul Zoom Eric Yuan şi Elon Musk au înregistrat o creştere de 1 miliard de dolari în averea lor netă totală. Musk deţine 18,5% din Tesla, acţiunile producătorului de vehicule electrice înregistrând un avans de 73% de la începutul anului. Bezos deţine aproximativ 15,1% din acţiunile Amazon, care anul acesta au urcat cu aproape 31%, în urma creşterii comenzilor pe această platformă, după ce tot mai mulţi oameni au rămas în case. În ultimul deceniu, averea miliardarilor americani a crescut cu 80,6%, ajustată cu inflaţia, estimează Institutul pentru studii politice.
Averile unora dintre cei mai bogați oameni din lume au crescut în timpul pandemiei
Informaţiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicaţii doar în limita a 500 de caractere, cu două link-uri active către sursă, din care unul în lead. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ratații din viaţă sunt nenorocirea popoarelor! Cum au ajuns Hitler, Stalin şi Ceauşescu la conducerea statelor?
Cum a fost posibil ca oameni ca Hitler, Stalin sau Ceauşescu să ajungă la conducerea unor ţări ale lumii? Datorită terorii polițiste totale, fățișe sau disimulate, dar totdeauna sistematic planificate și având la dispoziție tehnologia cea mai modernă din acele timpuri pentru supravegherea cetăţenilor.
Hotărât lucru, ratații din viaţă sunt nenorocirea popoarelor. Hitler s-a lansat în politică pentru că dăduse greș în pictură. Ceaușescu ar fi rămas, poate, la cizmărie dacă ar fi fost dotat pentru această meserie. Cariera sa s-a întrerupt însă brusc, când avea 15 ani. Acuzat de furt, a făcut cunoștință cu închisoarea, unde a întâlnit mai mulţi comunişti. Apoi, a intrat în politică. Ceauşescu a devenit astfel un militant fidel stalinismului.
Ajungând la Stalin, acesta ar fi trebuit încă din şcoală să devină preot. Dar, până la urmă, a devenit un prigonitor de biserici şi preoţi, ajungând să ucidă zeci de milioane de lumi.
Cum de n-ajung oameni cumsecade la conducerea ţărilor?
Marea criză din 1930 și efectele pe care le-a produs aceasta. Se îndreaptă omenirea spre același scenariu?
Cele şapte încercări ale lui Iov -Iacov 5.11 Roger Liebi; Care sunt primele noastre gânduri când vin probleme? Crezi tu, că tu eşti pe drumul punerii deoparte pentru Dumnezeu? Walter Thomas Turpin; Cei cu inima zdrobită- Hamilton Smith; Eliberarea de sub puterea păcatului- Formalismul şi ceremoniile nu ne duc departe… Ţinut în picioare în furtunile vieţii- Matei 14.22-28 -John Thomas Mawson; Cum reuşeşti să te laşi de păcat-1 Petru 4.1,2- James Butler Stoney; Rugăciunea: Barometru pentru punerea deoparte pentru Dumnezeu; Visul lui Iacov – împlinirea lui nou-testammentală- Geneza 28; Evrei 13.5b-… Ilie şi Elisei- 2 Împăraţi 2.9-15… Ucenicul pe care-l iubea Isus
Ioan 13.21-25; 19.25-27; 20.1-4; 21.1-7,15-22… Pe munte şi în câmpie (1); Gloriile de pe munte: Luca 9.28-36 Har şi glorie- Psalmul 84- Hamilton Smith; Mefiboşet- (Nici) un răspuns la dragostea nemărginită- Sydney M. Anglin- Adventiştii de ziua a şaptea- O analiză critică a acestei comunităţi de credinţă- SoundWords; Ar trebui creştinii să ţină sabatul? Elmo Clair Hadley…Ziua de sabat şi ziua Domnului (duminica); Trebuie noi ca creştini să ţinem ziua de sabat? SoundWords
(Dupa modelul crizei anterioare ,astazi este si mai si…), Sistemul financiar mondial a devenit periculos de instabil și se confruntă cu o avalanșă de falimente care vor testa stabilitatea socială și politică, potrivit unui bancher de top. William White, presedinte al Comitetului OECD și fost economist-şef al Băncii Reglementelor Internațion ale.Acesta sugerează că tensiunile din sistemul financiar sunt acum mai grave decât cele din 2007.
Vorbind într-un interviu pentru pentru Telegraph înainte de începerea Forumului Economic Mondial de la Davos, William White avertizează că muniţia macroeconomică folosită în lupta contra recesiunii este, în esenţă, “folosită în totalitate”.
“Datoriile au crescut în ultimii 8 ani şi au ajuns la niveluri alarmante în fiecare parte a lumii, devenind un puternic motiv de nenorocire”, a declarat White pentru Telegraph.
“A devenit evident în următoarea recesiune că multe dintre aceste datorii nu vor fi deservite sau rambursate, iar acest lucru va fi incomod pentru o multime de oameni care cred că deţin active care valorează ceva.”
În loc să reflectam dacă aceste falimente vor avea loc sau nu, White sugerează că singura întrebare la care ar trebui să se răspundă acum este “dacă suntem capabili să privim realitatea în ochi şi să facem faţă la ceea ce se apropie într-un mod ordonat, sau dacă va fi dezordonat.”
William White sugerează că US Federal Reserve, după ce a crescut în decembrie ratele dobânzii pentru prima dată în aproape un deceniu, se află acum într-o “dilemă oribilă”, având o sarcină de neinvidiat, aceea de a încerca să promoveze o redresare economică, în timp ce promovează trecerea la o politică monetară uşoară.
Bancherul crede că politica de relaxare a Fed, dar şi cea a Bancii Centrale Europene şi Banca Japoniei, pur şi simplu extind cheltuielile, creând un ciclu periculos care îşi pierde acum eficacitatea de a impulsiona cererea. “Prin definiţie, acest lucru înseamnă că nu va puteţi cheltui banii mâine”, a declarat White pentru Telegraph.
În afară de pierderea cererii în economiile dezvoltate, o altă consecinţă a fost de a exacerba bulele de active pe pieţele emergente, cum ar fi Asia, împingând preţurile activelor în sus pe spatele a ceea ce au fost – la vremea respectivă – datoriile făcute pe un dolar ieftin.
Potrivit Evans-Pritchard, această situaţiue a dus la creşterea datorei combinate publice şi private pe pieţele emergente la 185% din PIB, până la un procentaj alarmant de 35 de puncte procentuale distanţă de vârful ciclului de credit anterior, din 2007.
În ţările OECD, o datorie similară s-a produs de asemenea, ducând raportul global al datoriei în PIB al grupului de 34 de membri la 265%.
China, epicentrul preocupărilor piaţei în ultimele luni, şi-a văzut urcând datoria de la 158% din PIB la peste 282% faţă de aceeaşi perioadă, conform analizei făcută de Bank of America-Merrill Lynch.
Nu este de mirare că White şi alţii sunt îngrijoraţi.
Spirala datoriilor creşte, în timp ce creşterea globală a încetinit – toate într-un moment când multe bănci centrale se află la limitele absolute a ceea ce stimulii politicilor monetare pot oferi. Dacă politicile monetare, după apariţia acestei situaţii, nu mai sunt în măsură să reglementeze situaţia, ce se poate face pentru a o rezolva?
William White crede că guvernele deţin cheia şi spune pentru Telegraph că acestea “ar trebui să se întoarcă la supremaţia fiscală – numiţi-o keynesiană – şi să lanseze un blitz de investiţii în infrastructură.”
Este un apel controversat, în special din cauză că acest lucru ar duce aproape sigur la acumularea de către guverne a unor datorii mai mari.
Cum scapi de cea mai mare teroare mentala: tehnici psihologice antifrica
Bine ai revenit pe NLP Mania!
Inainte sa iti spun despre frica, trebuie sa iti zic ca majoritatea articolelor eu le scriu datorita e-mail-urilor cu intrebari pe care le primesc.
Articolul de azi e alcatuit din raspunsuri la intrebari despre frica, subiect pe care m-am concentrat in ultima perioada.
Am tot vazut ca se repeta intrebarile asa ca am zis ca e mai bine sa postez despre frica sa iti fie mai simplu sa intelegi ce se intampla in mintea ta cand iti e teama.
Eu am fost expert in teama pentru ca am crescut cu o foarte slaba incredere in mine, iar asta ma facea sa simt teama de aproape orice. Imi era teama pana si de cum o sa fie vremea maine. Dar cel mai mult imi era teama de necunoscut.
Cand eram adolescent, am citit o carte care a ramas si acum una dintre cartile preferate. E vorba de Dune a lui Frank Herbert. Acolo am gasit pentru prima data o metoda ca sa scap de frica. Era un fel de mantra pe care o tot repetai ca sa devii atent la tine, si nu la cauza fricii.
De fapt, acea metoda mi-a deschis ochii. Acum imi dau seama ca nu era cea mai buna metoda posibila pentru a scapa de frica, dar la ora respectiva nici macar nu stiam ce inseamna cuvantul „psihologie”, asa ca ma foloseam de ce aveam.
Dar de cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am gasit multe metode ca sa scapi de frica si o parte dintre ele o sa ti le dau si tie azi.
Ce este frica si de unde provine
Cauza fricii este ascunsa undeva in mintea ta. Frica apare atunci cand mintea incepe sa creeze scenarii negative. Atunci cand nu cunosc ce urmeaza, am nevoie sa umplu spatiul mental cu ceva si incep sa-mi creez propriul scenariu. Daca scenariul este pozitiv, foarte bine. Dar daca scenariul este negativ si anticipez ca o sa am de pierdut, atunci apare o emotie pe care o numesti frica.
Exista 5 frici importante si puternice si o sa iti explic un pic despre fiecare:
– frica de anihilare, de disparitie, de moarte:
Aceasta frica nu apare la persoanele care stiu sa isi opreasca mintea si sa intre in stare de meditatie. Teama de anihilare si moarte apare atata timp cat omul crede ca daca nu gandeste, este anulat. Aceasta teama este frecventa in societatea noastra pentru ca filozofia de viata a noastra este bazata pe principiul „Gandesc, deci exist!” Daca ajung sa cred ca este adevarat principiul „gandesc, deci exist”, inseamna ca si opusul lui este la fel de adevarat „nu gandesc, nu exist”.
In subconstientul nostru s-au creat aceste legaturi si explicatii la care nici macar nu ne gandim constient, rational. Asa ca apare aceasta teama de a sta in liniste, noi cu gandurile noastre si de a medita. Culmea, chiar meditatia, oprirea gandurilor, este solutia pentru aceasta teama. Pentru ca atunci cand ajungi sa iti opresti gandurile si inca observi ca existi, dar pe alt nivel, iti dispare teama ca tu esti limitat la gandurile tale. In meditatie, observi foarte bine ca si dupa ce nu gandesti tu inca existi, ba chiar te simti mult mai bine, viu si mai prezent.
– frica de mutilare:
Aceasta frica de a pierde o parte a corpului sau o functie a corpului poate sa duca la teama de orice boala. Fobiile de animale, de inaltime etc. pot sa fie provocate de aceasta frica profunda. Eu inca am o usoara fobie de inaltimi si cand am analizat bine aceasta fobie mi-am dat seama ca imi era teama ca nu cumva sa raman invalid daca o sa cad de pe ceva inalt. Nu are legatura cu teama de moarte, pentru ca nu am nicio teama in avion, ba chiar imi place la nebunie sa zbor si nici nu ma gandesc ca as putea sa cad cu avionul. Daca as cadea cu avionul stiu ca as muri, dar nu de asta imi e teama, ci imi e teama daca as cadea de pe o scara inalta si mi-as rupe ceva. Cui ii e teama de zborul cu avionul se confrunta cu teama de moarte si nu cu teama de mutilare.
Rezolvarea acestei frici ti-o zic la final pentru ca o sa dau o tehnica pentru toate tipurile de frica.
– frica de pierdere a libertatii/autonomiei:
Aceasta frica are legatura cu nevoia ta de libertate. Daca esti paralizat, inchis, legat, controlat, te simti rau si tu stii asta. Asa ca simti teama de orice ar putea sa conduca la o pierdere de libertate. In plan psihic, aceasta este teama de spatii inchise, claustrofobia, dar se poate extinde si la relatii de cuplu. In cuplu unul dintre parteneri poate sa aiba teama ca celalalt il lipseste de libertate, asa ca o sa fuga.
Teama asta are legatura si cu faptul ca esti dependent de ceilalti, ca nu poti sa te descurci singur, din punct de vedere fizic sau emotional. Oricare dintre aceste frici, daca este puternica, iti va dicta modul tau de gandire si de comportament in viata.
– frica de abandon/separare:
Teama de abandon este, de fapt, data tot de lipsa de incredere in tine. Te simti bun de a fi abandonat atunci cand nu crezi ca ai valoare suficient de mare in ochii unui om. Te consideri neinsemnat, asa ca poate oricand sa te paraseasca pentru ca tu „nu esti bun de nimic”.
Oamenii care au scapat de teama de abandon sunt acei oameni care stiu ca au ceva suficient de valoros incat nimeni nu vrea sa ii paraseasca. Cea mai proasta pedeapsa posibila data unui copil este sa ii spui: „Nu te mai iubesc”. Copilul nu sta sa isi constientizeze propria valoare, propriul statut, asa ca el chiar se simte lipsit de valoare cand parintele ii spune (chiar si in gluma) ca nu il mai iubeste.
Copilul considera ca nu are nimic valoros incat sa merite iubirea. Apoi creste si devine adult si incepe sa ceara de la partenerii de cuplu tot timpul dovezi de iubire, ca sa simta si el ca intr-adevar conteaza, ca e valoros, ca nu face degeaba umbra pamantului.
Cu aceasta frica e un pic mai complicat pentru ca nu iti dai seama exact ce anume provoaca frica. Apare o anxietate, o senzatie fizica de disconfort, dar parca nu are o cauza clara. Asa ca pentru a lucra cu aceasta frica e nevoie sa iti analizezi bine modul in care te vezi tu pe tine.
– frica de umilire
Aceasta e una dintre fricile pe care le invatam de mici, cand ne e jena de ce am facut, cand suntem dezaprobati. Nu are legatura cu teama de abandon, ci cu faptul ca ne simtim rau pentru o greseala, dar stim ca putem sa o indreptam.
E teama de rusine, teama ca esti prins facand ceva ce nu ai voie sa faci. Cea mai buna metoda ca sa scapi de teama asta am gasit-o in cartea Cele patru legaminte a lui Don Miguel Ruiz. Explica acolo ca cea mai buna metoda este sa te porti in asa fel incat niciodata sa nu iti fie rusine de nimic din ceea ce faci sau gandesti.
Egoul tau nu vrea sa fie umilit, asa ca daca ceva te jigneste, de fapt, aduce atingere acestui ego. E ca si cand il ataca ceva. Frica de moarte are legatura cu corpul fizic, frica de umilire e la polul opus si are legatura cu psihologia ta.
Cum scapi de frica: 2 reguli
Cel mai important este sa intelegi cum functioneaza emotia pe care o numesti frica. De fapt, sa intelegi cum functioneaza emotiile in general. Am tot citit despre frica si cand gaseam cate ceva super util imi notam.
Asa am ajuns sa scot in evidenta niste reguli care te ajuta sa scapi rapid de orice frica.
Regula 1: atunci cand te concentrezi pe o emotie, ea se amplifica (efectul de lupa sau microscop)
Cum te ajuta aceasta regula? Pai daca intelegi ca in mintea ta nu pot coexista doua emotii in acelasi timp, poti sa previi existenta fricii. Frica ta apare pentru ca te gandesti la ceva anume, de obicei, iti faci un scenariu despre cat de rau o sa fie in viitorul apropiat sau indepartat.
Frica e decisa nu de situatia din viata ta, ci de scenariul din mintea ta. Scenariile din mintea noastra se hranesc din atentia noastra. Daca ii dai atentie unui gand, el creste si prea controlul asupra mintii tale. Cu cat esti mai concentrat pe o idee, pe un gand, pe un scenariu, acel scenariu devine singurul care are loc in mintea ta. Cand vrei sa schimbi scenariul si nu poti, esti pe pilot automat. Adica ti-a devenit automatism mental. E ca si cand mintea ta a devenit obisnuita asa de mult sa gandeasca acele imagini, cuvinte, idei, incat nu mai poate sa se desprinda de ele.
Ce ai de facut in situatia asta este sa iti umpli mintea cu alt scenariu. La inceput, o sa fie ca si cand ai o galeata plina cu apa. Daca torni acolo alta apa, o sa dea pe dinafara. O sa apara o tensiune cand incerci sa aduci alt scenariu in mintea ta, dar nu conteaza. Macar acum stii ca e normal. La inceput, orice scenariu din mintea ta este adus la vointa, va trebui sa faci constient. Sa iti aduci prin vointa si imaginatie in minte ganduri pozitive, frumoase, lucruri care te relaxeaza si te fac sa te simti bine.
Normal ca e greu la inceput, pentru ca deja mintea e plina, galeata ta e plina. Acum daca aduci ceva in plus, mintea se revolta. Dar daca continui sa aduci apa curata, apa murdara din galeata devine din ce in ce mai diluata, pana cand nu mai ramane nimic murdar.
Atunci deja ai mintea plina de un scenariu ales de tine, unul pozitiv, care iti va da emotii pozitive. Iar frica nu mai are scenarii care sa o sustina, asa ca dispare.
Regula 2: mintea si corpul sunt interdependente
Cand in minte apare frica, atunci apare si o secretie de hormoni si substante chimice care produc modificari in corp:
– iti contracta muschii sau ii relaxeaza prea tare
– iti dilata pupilele (ca sa vezi mai bine)
– iti creste presiunea sangelui si pulsul
– apare transpiratia intensa
Cand in minte apare un anume gand (de frica), corpul reactioneaza. Dar si cand corpul reactioneaza, in minte apar anumite ganduri. Este un sistem interconectat. Corpul schimba mintea, iar mintea schimba corpul. Asta e perfect.
Pentru ca daca vreau sa scap de frica e suficient sa tin bine minte cum e corpul meu cand sunt super relaxat.
Metoda dupa care m-am folosit de aceasta regula e simpla si ti-o descriu mai jos:
1) Observa-ti corpul intr-un moment de completa relaxare. Observa cum ai muschii de relaxati, observa respiratia, observa cum te misti, cum stai etc.
2) Cand esti intr-o situatie care iti provoaca teama, pur si simplu aminteste-ti si ia exact pozitia corpului, ritmul respiratiei, viteza de miscare, tensiunea din muschi etc. de la momentul de relaxare.
Stiu din experienta ca la inceput pare si absurd, si imposibil. Dar dupa ce faci de 3-4 ori, o sa vezi ce simplu iti este.
Eu, la inceput, am facut tehnica asta cam sceptic. Dar mi-am dat seama ca functioneaza. Iti explic cum functioneaza. Cand esti intr-o situatie de teama, mintea ii spune corpului cum sa stea cand e pericol, cum sa respire, cum sa tensioneze muschii etc. Daca tu vii constient si iti relaxezi corpul, incetinesti respiratia, iti schimbi pozitia corpului, atunci mintea primeste doua mesaje contradictorii:
1) un mesaj de la situatia in care te afli si care zice „Pericol” si mintea creeaza frica
2) un alt mesaj opus, de la corpul tau relaxat, care ii spune mintii „Calm” si mintea creeaza relaxare
Fiind doua mesaje opuse, ele se anuleaza reciproc. Daca exersezi de cateva ori, o sa vezi ce rapid are loc aceasta anulare a emotiilor de teama.
*
* *
Metoda psihologica usoara pentru a scapa de teama
Iti dau mai jos si o metoda strict psihologica pentru a scapa rapid de o situatie de care iti este teama. Ai grija, dupa ce faci aceasta metoda, o sa simti ca se schimba multe lucruri pe care pana acum nu puteai sa le faci. Dupa ce dispare teama, de fapt, dispar multe dintre obstacolele care te-au tinut pe loc.
Citeste si aplica aceasta metoda si apoi sa imi spui cum a fost!
Exercitiu pentru eliminarea fricii
1) Am gasit in amintiri locul in care ma simt cel mai in siguranta. Pur si simplu e o convingere de-a mea ca acolo nu mi se poate intampla nimic negativ.
2) Apoi, cu ochii inchisi, m-am vazut in acel loc si am stat asa pana cand am simtit ca incepe iar starea de calm si siguranta maxima.
3) Apoi mi-am imaginat ca tot acel spatiu de siguranta se contracta si se micsoreaza in jurul meu pana cand devine cat un punct in inima mea, dar eu simt in continuare in corp acea senzatie de siguranta si confort.
4) Cu aceasta stare de siguranta si confort in minte, am inceput sa imi imaginez acum ca sunt in situatia care imi dadea teama. Dar de data asta in mine era si toata puterea emotionala pozitiva data de siguranta si confort.
Te rog sa imi spui intr-un comentariu cum ai fost influentat de frica pana acum. Te-a oprit frica sa faci ceva ce ti-ai dorit? Care e raul cel mai mare pe care crezi tu ca il poate provoca frica in viata ta?
P.S. O sa tratez in viitor si alte frici pe care le-am intalnit la mine sau la alti oameni. Daca vrei sa discutam despre ceva anume, poti sa imi lasi scris in comentariu.
Cum a dispărut cea mai cunoscută marcă de ţigări româneşti. Carpaţi – brandul inventat în comunism, îngropat în capitalism
Apariţia pe piaţa românească a ţigărilor de provenienţă străină a dus la dispariţia celor mai cunoscute mărci de ţigarete autentice – Carpaţi, Snagov şi Mărăşeşti. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Doi bărbaţi, prinşi cu portbagajul ticsit cu ţigări. Marfa, achiziţion… Cei mai mulţi români care au deprins viciul fumatul înainte de Revoluţie au pus pentru prima dată în gură ţigări Carpaţi. Brand renumit la nivel naţional până nu demult, ţigările Carpaţi au încetat să se mai găsească pe piaţă odată cu falimentarea fabricilor româneşti de prelucrare a tutunului. Aşa se face că, în prezent, ţigările Carpaţi sau „surorile” Snagov sau Mărăşeşti mai pot fi găsite doar la colecţionarii ce au păstrat vestitele pachete produse în România. Oficial, Carpaţi nu se mai produc din anul 2010, atunci când şi-a întrerupt activitatea şi Fabrica de Ţigarete de la Sfântul Gheorghe. Brandul Carpaţi a apărut în anul 1931, ţigările fiind produse pentru prima dată la Sfântul Gheorghe. Producţia s-a extins în mod susbstanţial după anii ’50, atunci când Carpaţi au început să se producă şi la fabricile din Timişoara, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Iaşi şi Bucureşti. 70 de milimetri În perioada comunistă ţigările Carpaţi erau cele mai cunoscute din ţara noastră, popularitatea lor crescând şi datorită interzicerii tutunului de provenienţă străină. Ţigările aveau lungimea de 70 de milimetri şi se vindeau în pachete din hârtie fină. După Revoluţie şi după permiterea comercializării ţigărilor de provenienţă străină, interesul pentru brandul Carpaţi a scăzut, culminând cu scăderea producţiei şi, în cele din urmă, sistarea acesteia. În perioada închiderii fabricii, într-un interviu acordat wall-street, directoarea fabricii de la Sfântul Gheorghe exemplifica motivele pentru care românii au început să prefere ţigările străine. “La început, când au apărut multinaţionalele, pe o perioadă de un an de zile nu am simţit foarte tare acest impact, însă de la an la an influenţa a devenit din ce în ce mai puternică. Au reuşit să ocupe aproape toată piaţa la intern, acciza a crescut foarte mult. De exemplu, ţigara Carpaţi fără filtru are aceeaţi acciza ca şi ţigareta Kent. A scăzut producţia la intern şi astfel ne-am orientat la export. Nu ştiu cât mulţinationalele, cât taxele ne-au scos de pe piaţa internă”, spunea Rada Gherghina, pentru sursa citată.
De ce “Alesii” neamului se opun sechestrării averilor furate
Senatorii trebuiau să voteze luni proiectul iniţiat de Guvern care prevede înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Gestionare a Bunurilor Sechestrate, instituţie care ar urma să se ocupe de recuperarea prejudiciilor provenite din infracţiuni. Cu puţin înainte de şedinţa plenului, PSD a scos proiectul de pe ordinea de zi.
ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ
Bătaie pe funcţii în PSD. Dragnea: Rămâne funcţie de preşedinte… Ieri, în Senat, urma să se voteze legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Gestionare a Bunurilor Sechestrate, o instituţie care ar trebui să se ocupe de administrarea banilor sau a bunurilor imobile pe care magistratul pune sechestrul în timpul unui proces. Deşi iniţiatorul proiectului de lege a fost chiar Guvernul, prin Ministerul Justiţiei, senatorii PSD s-au opus. Înainte de votul în plen, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a fost la şedinţa senatorilor PSD, încercând să-i convingă să voteze proiectul de lege. „Domnule ministru, nu ne-aţi convins“, i-au răspuns senatorii, au declarat surse politice pentru „Adevărul“. Imediat, proiectul a fost scos de pe ordinea de zi. Varianta oficială, prezentată de Cazanciuc, a fost mult mai indulgentă. „Am avut discuţii la grupul PNL şi la grupul UDMR şi astăzi am încercat să explic grupului PSD principiile acestei legi şi am primit destul de multe întrebări referitoare la textul propus “, a spus Cazanciuc, fără a spune nimic despre faptul că a fost scos de pe ordinea de zi. Totuşi, ministrul Justiţiei speră că parlamentarii PSD se vor râzgândi peste noapte. „ Sper că am răspuns tuturor întrebărilor şi sper ca mâine (n.r.- azi) să am un vot favorabil din partea grupului PSD negocierilor“, a adăugat Cazanciuc. Senatorii PSD nu par dispuşi să facă pasul în spate. „Nu cred că-l vom vota, pentru că oricum e neconstituţional“, a mai spus pentru „Adevărul“ un senator social-democrat. Politizarea funcţiilor Cât a stat la Comisia Juridică, parlamentarii au depus, totuşi, un amendament prin care încearcă să politizeze, atât cât se poate, noua instituţie. Deputaţii jurişti au introdus criterii mult mai blânde pentru ocuparea posturilor de director general-adjunct şi de inspector de recuperare. În faza iniţială a proiectului de lege, la condiţiile cerute pentru cel care dorea să ocupe funcţia de director adjunct sau de inspector se stipula: „în ultimii cinci ani să nu fi fost membru al unui partid politic, formaţiune politică sau alianţă politică“ . Comsia juridică a relaxat criteriile: „să nu facă parte dintr-un partid politic, formaţiune politică sau alianţă politică“. Practic, amendamentul adus de senatoarea PSD Doina Federovici poate conduce la următoarea situaţie: ca o persoană să ajungă în fruntea instituţiei la o zi după ce a demisionat dintr-un partid politic. Ce prevede proiectul Rolul Agenţiei constă în „facilitarea urmăririi şi identificării bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni care pot face obiectul unui sechestru sau confiscare în cursul unor proceduri penale“. Agenţia va fi condusă de un director general, numit din ordin de ministerul Justiţiei pe o perioadă de patru ani şi poate să ocupe funcţia maxim două mandate. În vederea numirii, directorul general trebuie să îndeplinească, printre altele, condiţia de a fi ocupat în ultimii cinci ani funcţia de judecător, procuror sau să facă parte din personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor. „Din perspectiva noastră, în această structură vor fi în principal magistraţi, care oricum au aceste garanţii, n-au voie să facă parte din nicio structură politică. E o formă de garanţie pe care noi am vrut la vremea respectivă să o avem la nivelul textului de lege“, a spus Cazanciuc. Ministrul Justiţiei a omis faptul că în conducerea instituţiei nu vor fi doar magistraţi, ci şi oameni numiţi politic.
2- Iata Pomelnicul cu “oamenii” neamului descurcaret ,carora justitiarii le-a rezolvat hotia in detrimentul amarastenilor!
Președinți
Emil Constantinescu (1996-2000) – fiul acestuia a fost implicat în scandalul contrabandei de tutun numit Țigareta II.[1]
Traian Băsescu (2004-2014) – implicat în Dosarul Flota, în scadalul legat de casa din Mihăileanu[2] și creditul la CEC.[3], familia acestuia a fost acuzată de implicare în Dosarul „Nana”, fratele președintelui a fost arestat preventiv în 2014 pentru luare de mită.[4]
Prim-miniștri
Adrian Năstase (2000-2004), condamnat definitiv în iunie 2012 la doi ani de închisoare cu executare Dosarul „Trofeul calității în construcții”,[5][6] condamnat definitiv în ianuarie 2014 la 4 ani de închisoare cu executare în Dosarul Zambaccian.[7]
Theodor Stolojan (1991-1992), acuzat de ANI în 2013 de fals în declarații pentru că nu și-a trecut în declarațiile de avere și de interese completate la data de 25 mai 2012 acțiunile la Transgaz Mediaș.[8]
Miniștri
Ioan Avram Mureșan, ministru al Reformei (1997) și ministru al Agriculturii (1998), condamnat definitiv în februarie 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[9][10]
Decebal Traian Remeș, ministru al Agriculturii (2007), condamnat definitiv în februarie 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[9][10] Eliberat condiționat după un an de închisoare.[11]
Zsolt Nagy, ministru al Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (2004-2008), condamnat definitiv în ianuarie 2015 la patru ani de închisoare cu executare, pentru aderare la un grup infracțional, în dosarul privatizărilor strategice.[12][13]
Codruț Șereș, ministru al Economiei și Comerțului (2004-2006), condamnat definitiv în ianuarie 2015 la patru ani și opt luni de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.[12][13]
Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor (2012-2013), condamnat definitiv în 2014 la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”.[14]
Sorin Pantiș, ministru al comunicațiilor (1996-1998), condamnat definitv în august 2014 la șapte ani de închisoare cu executare în Dosarul ICA.[15]. Condamnat definitv în octombrie 2014 la doi ani și opt luni de închisoare în Dosarul Rompetrol[16], trimis în judecată, în 2008, pentru manipularea pieței de capital în Dosarul Loteria II.[17]
Liviu Dragnea, ministru al Administrației și Dezvoltării Regionale (2012-2015), condamnat în mai 2015 la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „Referendumul fraudat”, decizia nefiind definitivă.[18]
Miron Mitrea, ministru al transporturilor (2000-2004) – la 13 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[19][20]
Monica Iacob-Ridzi, ministru al Tineretului și Sportului (2008-2009) – la 16 februarie 2015 a fost condamnată definitiv la 5 ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului.[21][22]
Corneliu Dobrițoiu, ministru al apărării naționale (2012), trimis în judecată în 2013, pentru că a luat ilegal locuințe de serviciu de la Armată.[23]
Stelian Fuia, ministru al Agriculturii (2012-2014) trimis în judecată în 2014 pentru abuz în serviciu, cu obținerea de foloase necuvenite.[24]
Darius Vâlcov, ministru al finanțelor publice (2014-2015), trimis în judecată în aprilie 2015, pentru operațiuni financiare sau acte de comerț incompatibile cu funcția de primar, senator și ministru.[25]
Ovidiu Silaghi, ministru pentru IMM-uri (2007-2008), ministru al Transporturilor (2012), urmărit penal în 2013 pentru trafic de influență în formă continuată.[26][27]
Mircea Diaconu, ministru al Culturii (2012), declarat definitiv incompatibil în 2012, întrucât a fost senator și director al Teatrului Nottara.[28][29] A fost trimis în judecată în 2012 pentru conflict de interese (cinci fapte)[30] și a fost achitat în 2014 în acest dosar.[31][32]
Vasile Cepoi, ministru al Sănătății (2012), declarat incompatibil în 2012 de către Agenția Națională de Integritate.[33]
Eduard Hellvig, ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului (2012), declarat de instanță în 2013 ca fiind în stare de incompatibilitate, decizia nefiind definitivă.[34][35][36]
Ecaterina Andronescu, ministru al educației, urmărită penal de DNA în 2014, în dosarul licențelor Microsoft.[37]
Teodor Atanasiu, ministru al Apărării (2006) a fost suspendat din funcție, fiind acuzat de abuz în serviciu. A primit neînceperea urmăririi penale (NUP) la aproximativ două luni de la suspendare.[38]
Paul Păcuraru, ministru al muncii (2007-2008), trimis în judecată pentru fapte de corupție, în decembrie 2008, achitat în mai 2011.[39][40]
Liviu Pop, ministru al Educației (interimar, 2012), ministru delegat pentru Dialog Social (2012), acuzat de ANI de conflict de interese – parchetul a dispus în 2013 neînceperea urmăririi penale.[41]
Ioan Botiș, ministru al Muncii (2010-2011), a demisionat în 20 aprilie 2011 din funcția de ministru al Muncii în contextul scandalului legat de angajarea soției sale în proiectul european “Șansa la demnitate”.[42]
Europarlamentari
mandatul 2009-2014
Theodor Stolojan (PDL), acuzat de ANI în 2013 de fals în declarații pentru că nu și-a trecut în declarațiile de avere și de interese completate la data de 25 mai 2012 acțiunile la Transgaz Mediaș.[8]
Adrian Severin (PSD), trimis în judecată în 2013 de procurorii Direcției Naționale Anticorupție pentru luare de mită și trafic de influență.[43]
mandatul 2014-2019
Mircea Diaconu (independent) – pe 18 iunie 2014, ANI a contestat calitatea de membru în Parlamentul European a lui Mircea Diaconu, sesizând și legislativul european că fostul senator a fost în incompatibilitate.[44]
Eduard Hellvig (PNL Ilfov), declarat de instanță în 2013 ca fiind în stare de incompatibilitate, decizia nefiind definitivă.[34][35][36]
Senatori[modificare | modificare sursă]
mandatul 1996-2000
Aristotel Căncescu (PD Brașov), găsit incompatibil de către Agenția Națională de Integritate (ANI).[45] Ulterior a obținut anularea deciziei de incompatibilitate.[46]
mandatul 2000-2004
Nicolae Mischie (PSD Gorj), condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită.[47]
Aurel Pană (PD Giurgiu) – la 31 august 2015 a fost condamnat la șapte ani și șapte luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență în perioada în care a fost director adjunct al APIA.[48][49]
Șerban Brădișteanu (PNL Vâlcea), urmărit penal pentru favorizarea infractorului în cazul Năstase.[50]
Ioan Aurel Rus (PRM Bistrița-Năsăud) – în martie 2013 a fost condamnat la un an cu suspendare pentru mai multe infracțiuni comise în 2004: constituirea de grup infracțional organizat și trafic de migranți.[51][52]
mandatul 2004-2008
Codruț Șereș (PC Maramureș), condamnat definitiv în ianuarie 2015 la 4 ani și 8 luni de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.[13]
George Copos (PC Argeș), condamnat în 2014 la trei ani și opt luni cu executare în Dosarul Transferurilor[53] și la patru ani cu executare în Dosarul Loteria I,[54] trimis în judecată în 2008 în Dosarul Loteria II[55]
mandatul 2008-2012
Adrian Țuțuianu (PSD Dâmbovița), cercetat pentru trafic de influență.[56]
Cătălin Voicu (PSD București), condamnat definitiv în aprilie 2013 la șapte ani de închisoare cu executare.[57]
Cezar Măgureanu (PNL Giurgiu), trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni economice, prejudiciul fiind de 168 milioane dolari.[58][59]
Dan Radu Rușanu (PNL Hunedoara), cercetat pentru favorizarea infractorului, influențarea declarațiilor, constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu.[60]
Mircea Banias (PDL Constanța), trimis în judecată pentru trafic de influență și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.[61]
mandatul 2012-2016
Dan Voiculescu (USL București), condamnat definitiv în 2014 la 10 ani de închisoare cu executare în dosarul privatizării ICA.[62][63]
Sorin Roșca Stănescu, condamnat definitiv în octombrie 2014, în Dosarul Rompetrol, la 2 ani și 4 luni de închisoare cu executare pentru utilizare a informației privilegiate și pentru aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat.[64]
Antonie Solomon (PPDD Dolj) – la 20 septembrie 2013 a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[65][66]
Tudor Chiuariu (PNL Mehedinți), condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată în dosarul “Poșta Română”.[67]
Gergely Olosz (UDMR Covasna), condamnat în iulie 2013 la șapte ani de închisoare cu executare pentru corupție, sentința nefiind definitivă.[68][69]
Sorin Lazăr (PSD Iași), condamnat definitiv în aprilie 2014 la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, fiind primul parlamentar condamnat definitiv pentru conflict de interese.[70][71]
Dian Popescu (PNL Gorj), condamnat în 2014 la cinci luni de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la abuz în serviciu, sentința nefiind definitivă.[72][73]
Șerban Mihăilescu (PSD Botoșani), trimis în judecată pentru primire de foloase necuvenite și nerespectarea regimului armelor și munițiilor săvârșită în legătură cu infracțiunea de foloase necuvenite.[74]
Ionel Agrigoroaei (PPDD Iași), trimis în judecată în 2014, pentru fals și înșelăciune.[75][76]
Toni Greblă – în septembrie 2015 a fost trimis în judecată de DNA, în dosarul în care este acuzat că a primit foloase necuvenite de la oameni de afaceri pentru a își exercita influența în beneficiul acestora.[77]
Victor Mocanu (PSD Buzău), cercetat pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, dat fiind faptul că a încheiat o serie de controale ilegale în perioada în care ocupa funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău.[78]
Marius Ovidiu Isăilă (PSD Dâmbovița), cercetat penal sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de trafic de influență, ambele în formă continuată și a unei infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.[79]
Niculae Bădălău (PSD Giurgiu), cercetat penal pentru trafic de influență.[80][81]
Iosif Secășan (PNL Caraș-Severin) – la 25 martie 2015 a fost condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la dare și luare de mită.[82][83][84]
Gigi Christian Chiru (PDL Constanța), urmărit penal în 2014 pentru luare de mită, spălare de bani și fals în declarații.[85]
Alexandru Cordoș (PSD Cluj), urmărit penal pentru favorizarea infractorului. Procurorii susțin că senatorul ar fi scurs informații din dosarele de corupție investigate de DNA.[86]
Mircea Diaconu (PNL Vâlcea), declarat definitiv incompatibil în 2012, întrucât a fost senator și director al Teatrului Nottara.[28] A fost trimis în judecată în 2012 pentru conflict de interese (cinci fapte)[30] și a fost achitat în 2014 în acest dosar.[31]
Ákos Mora (PNL Mureș), declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014, decizia instanței fiind definitivă.[87] A demisionat din funcție în noiembrie 2014.[88]
Deputați[modificare | modificare sursă]
mandatul 1990-1992
Vasile Bran, trimis în judecată pe 7 septembrie 2012, în dosarul „Motorina”, împreună cu fostul șef al ANAF, Sorin Blejnar [89]
mandatul 1992-1996
Alexandru Simionovici (PNȚCD Botoșani), condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, sentința nefiind definitivă.[90]
Mihai Ulis Tânjală (PDSR), condamnat definitiv în anul 2011 la cinci ani de închisoare.[91]
mandatul 1996-2000
Decebal Traian Remeș (PNL Maramureș), condamnat în 2012 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[10]
Gabriel Bivolaru (PDSR Ialomița), condamnat în 2004 la 5 ani de închisoare pentru că a escrocat Banca Română de Dezvoltare cu 2.200 de miliarde de lei.[92]
Ioan Avram Mureșan (PNȚCD Mureș), condamnat în 2012 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[10]
mandatul 2000-2004
Lazăr Dorin Maior (PSD Brașov), condamnat în 2013 la șapte ani de închisoare cu executare pentru șantaj, în dosarul „Romexterra”[93][94][95]
Viorel Gheorghiu (PSD Ilfov), condamnat în 2008 la 3 ani de închisoare cu suspendare.[96]
Dănuț Saulea (PRM Galați), condamnat în 2013 de Curtea Supremă de Justiție la trei ani de închisoare cu suspendare pentru trafic de influență.[97]
Ioan Vasile Savu (Asociația Macedonenilor din România), condamnat în 2010 la trei ani de închisoare pentru fapte de corupție.[98] Ulterior, s-a constatat prescrierea faptelor.[98]
Alexandru Raj Tunaru (Tulcea), condamnat în SUA la cinci ani de închisoare, că a violentat-o și a amenințat-o cu moartea pe Elena Beuca, amanta sa cu 20 de ani mai tânără.[99]
Metin Cerchez, condamnat în 2014 la un an de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru profanare de morminte.[100][101]
mandatul 2004-2008
Emilian Cutean (PSD Alba), condamnat definitiv în 2012 la cinci ani de închisoare cu executare pentru fraudarea Guvernului cu peste 200 de mii de lei, în perioada în care era șeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR).[102][103][104]
Mihail Sirețeanu (PSD Prahova), condamnat definitiv în 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudă în dosarul tranzacțiilor de la Fabrica de armament din Mizil.[105]
Nati Meir (independent, Tulcea), condamnat în 1987, la Tel Aviv, 30 de luni de închisoare, pentru escrocherie, condamnat în 2010 la 7 ani de închisoare pentru înșelăciune,[106] condamnat definitiv, pe 12 iunie 2014, la șapte ani de închisoare cu excutare, pentru înșelăciune.[107]
Aurel Nechita (PSD Galați) – la 11 februarie 2013 – Instanța supremă a stabilit că Aurel Nechita a fost incompatibil în perioada 12 mai 2005 – 19 decembrie 2008, pentru că a exercitat, simultan, atât funcția de deputat, cât și pe cea de decan al Facultății de Medicină și Farmacie din cadrul Universității “Dunărea de Jos” din Galați, încălcând, astfel, prevederile legii.[108][109][110][111]
Stelian Duțu (PD Constanța), trimis în judecată în 2007 pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificata și continuată.[112][113][114]
mandatul 2008-2012
Sorin Buta (PDL Argeș) – la 25 februarie 2015 fost condamnat de ICCJ la un an și șase luni de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea de acte de comerț incompatibile cu funcția, prin negocierea și semnarea unor contracte ale firmei la care soția sa era asociat. Decizia nu este definitivă.[115]
Alin Trășculescu (PDL Vâlcea), trimis în judecată în 2013 pentru luare de mită.[116]
Anghel Stanciu (PSD Iași) – la 24 noiembrie 2015 a fost condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, în dosarul în care era acuzat că și-a angajat fiul și nora la biroul său parlamentar din Iași.[117]
Dan Ilie Morega (PNL Gorj), condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru trei infracțiuni de folosire a influenței ori autorității de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite și de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru altul.[118]
Dan Păsat (PDL Giurgiu), condamnat definitiv în 2013 la trei ani de închisoare cu executare pentru șantaj prin acte de violență.[119]
Dragoș-Adrian Iftime (PDL Vaslui), condamnat definitiv în 2014 la șase ani de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală, constituire a unui grup infracțional organizat și spălare de bani.[120][121][122]
Florin Pâslaru (PSD Galați) – la 23 martie 2015 a fost condamnat pentru conflict de interese, judecătorii aplicând în cazul său o amendă penală de 2.000 de lei, pentru că și-a angajat fiul la biroul său parlamentar, în perioada 2009-2012.[123][124][125]
Ioan Botiș (PDL Bistrița-Năsăud), a demisionat în 20 aprilie 2011 din funcția de ministru al Muncii în contextul scandalului legat de angajarea soției sale în proiectul european “Șansa la demnitate”.[42]
Ion Dumitru (PSD Dâmbovița), condamnat definitiv în iunie 2013 la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.[126][127]
Ion Stan, urmărit penal în 2012 pentru trafic de influență.[128]
Luminița Iordache (PSD Iași) – la 3 decembrie 2014 a fost condamnată la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, pentru că, în perioada 2009 – 2012, și-a angajat fiica la biroul său parlamentar. Decizia nu este definitivă.[129][130][131][132]
Marian Ghiveciu (PSD Buzău) – la 12 mai 2015 a fost condamnat la trei ani închisoare cu suspendare într-un dosar legat de retrocedarea nelegală a unor terenuri din județul Buzău, el fiind găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Decizia nu este definitivă.[133][134][135][136]
Mihai Radan (croați, Caraș-Severin) – la 23 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.[137][138]
Mihail Boldea (PDL Galați), trimis în judecată în 2012 pentru fraude imobiliare în valoare de aproximativ un milion de euro.[139]
Mugurel Surupăceanu (PSD Gorj), condamnat în 2013 la șapte ani de închisoare cu executare, sentința nefiind definitivă.[140]
Neculai Rebenciuc (PNL Botoșani), trimis în judecată în 2014 pentru conflict de interese.[141]
Petru Movilă (PDL Iași), anchetat de DNA în 2012 pentru luare de mită și trafic de influență.[142]
Sergiu Andon (PC, București), revocat din funcție în 2012 din motive de incompatibilitate.[143][144][145][146]
Sorin Andi Pandele (PDL Argeș), condamnat definitiv în ianuarie 2014 la cinci ani de închisoare cu executare pentru infracțiuni de corupție.[147][148]
Stelică Iacob Strugaru (PDL Botoșani), trimis în judecată în 2013 pentru conflict de interese.[149]
Ștefan Buciuta (minorități, Maramureș) – la 6 iunie 2014 a fost condamnat la un an de închisoare cu supendare pentru infracțiunea de conflict de interese.[150] Decizia nu este definitivă.[150]
Virgil Pop (PNL Cluj), condamnat definitiv în 2012 la cinci ani de închisoare pentru trafic de influență[151]
Petru Călian, implicat în scandalul „Sexgate de Cluj” în anul 2010 [152]
Adrian Gurzău, implicat în scandalul „Sexgate de Cluj” în anul 2010 [152]
Brândușa Novac (PDL București), trimisă în judecată pentru conflict de interese, achitată în 2013.[153]
Ioan Cindrea (PSD Sibiu) – la 15 septembrie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, el fiind acuzat că și-a angajat nelegal soția la biroul său parlamentar.[154][155][156][157]
mandatul 2012-2016
Attila Markó (UDMR Covasna) – la 26 noiembrie 2014 a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu într-un dosar privind restituirea unor imobile.[158][159][160]
Adrian Merka (slovaci – Bihor) – în ianuarie 2015 a fost an condamnat la un an și șase luni de închisoare cu suspendare, în dosarul în care a fost acuzat că și-a angajat părinții la biroul parlamentar. Decizia nu este definitivă.[161][162][163]
Alin Augustin Florin Popoviciu (PDL Timiș), urmărit penal în 2014 sub acuzația de abuz în serviciu, conflict de interese și instigare la abuz în serviciu.[164]
András-Levente Máté (UDMR Cluj) – la 10 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru că și-a angajat soția la biroul său parlamentar.[165][166]
Cătălin-Marian Rădulescu (PSD Argeș), trimis în judecată pentru dare de mită și efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția.[167]
Cornel-Mircea Sămărtinean (PDL Timiș), urmărit penal în 2014 sub acuzația de abuz în serviciu, conflict de interese și instigare la abuz în serviciu.[164]
Dumitru-Verginel Gireadă (PNL Botoșani), condamnat în 2012 la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu.[168]
Eduard Hellvig (PNL Ilfov), declarat de instanță în 2013 ca fiind în stare de incompatibilitate, decizia nefiind definitivă.[34][35][36]
Florin Aurelian Popescu (PMP Dâmbovița), urmărit penal de DNA în 2014 pentru infracțiunea de folosirea influenței.[169]
George Becali (PNL București), condamnat definitiv în 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apărării Naționale.[170]
Gheorghe Coman (PPDD Buzău) – la 28 aprilie 2014 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu executare pentru luare de mită.[171]
Gheorghe Costin (PNL Bihor), trimis în judecată pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în declarații, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată.[172]
Gheorghe Nețoiu (PPDD Dolj), condamnat definitiv în 2014 la trei ani și patru luni de închisoare cu executare, în dosarul transferurilor de jucători.[173][174][175]
Ghervazen Longher (Uniunea Polonezilor din România, Suceava), condamnat în 2014 la trei luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.[176]
Grigore Crăciunescu (PNL Iași), condamnat în 2014 la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.[177][178][179]
Hubert Petru Ștefan Thuma (PNL Ilfov), condamnat în 2014, la șase luni de închisoare cu suspendare, pentru fapte de corupție, decizia fiind definitivă.[180]
Ioan Oltean, urmărit penal din 2013 pentru favorizarea infractorului.[181]
Ion Diniță (PC Brașov), în octombrie 2014 era cercetat de procurorii DNA pentru complicitate la abuz în serviciu și dare de mită în dosarul lui Aristotel Căncescu, după ce Consiliul Județean Brașov ar fi fost prejudiciat, în urma plăților nelegale făcute firmei parlamentarului, cu peste 7,6 milioane de euro.[182]
Károly Kerekes (UDMR Mureș), trimis în judecată în 2014 pentru conflict de interese.[183]
Marian Neacșu (PSD Ialomița), trimis în judecată în 2013 pentru conflict de interese.[184][185][186]
Mircea Drăghici (PSD Argeș), urmărit penal sub aspectul complicității la folosirea influenței sau autorității funcției de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată (14 acte materiale).[187]
Mircia Muntean (ARD Arad), condamnat definitiv în septembrie 2013 la patru ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar din 2004, în care a fost acuzat că a încheiat tranzacții ilegale de terenuri cu un traficant de mașini de lux.[188]
Nicolae Vasilescu (PSD Dolj), condamnat definitiv în 2013 la doi ani de închisoare cu executare pentru corupție.[189][190]
Oana Niculescu-Mizil (PSD București), trimisă în judecată în 2013 pentru conflict de interese.[191][192]
Ovidiu Silaghi (PNL Satu Mare), urmărit penal în 2013 pentru trafic de influență în formă continuată.[26]
Relu Fenechiu (PNL Iași), condamnat definitiv în 2014 la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”.[14]
Sebastian Ghiță (PSD Prahova), judecat de 12 ani și 5 luni într-un dosar în care a fost acuzat de fals și complicitate la înșelăciune, faptele s-au prescris în 2014.[193]
Sonia Maria Drăghici (PSD Bihor), trimisă în judecată în 2014 pentru conflict de interese.[194]
Ștefan-Bucur Stoica (PDL Dolj), declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014, decizia instanței fiind definitivă.[87]
Vasile Gliga (PSD Mureș) – la 30 iunie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, în dosarul în care este acuzat de conflict de interese, după ce și-a angajat soția la biroul său parlamentar, în perioada ianuarie 2009 – martie 2011.[195][196]
Vlad-Alexandru Cosma (PSD Prahova), trimis în judecată în 2014 pentru trafic de influență.[197]
Theodor Nicolescu (PNL Argeș), arestat în martie 2015 în dosarul privind despăgubiri pentru imobile supraevaluate cu aproximativ 75 de milioane de euro.[198]
Ioan Adam (PSD Brașov), a fost arestat, pe 20 noiembrie 2014, printr-o decizie luată de instanța supremă, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri din Bacău.[199]
Mircea Grosaru (italieni, Bistrița-Năsăud), acuzat în 2013 de ANI de conflict de interese.[200]
Niculae Mircovici (bulgari, Timiș) – la 23 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.[201][202][200]
Steluța Cătăniciu (PNL Cluj), acuzată în 2013 de ANI de conflict de interese.[203]
Dorinel Ursărescu (PNL Neamț), urmărit penal în 2014 pentru implicare în afaceri cu motorină.[204]
Mircea Roșca (USL Prahova), trimis în judecată în 2015 pentru trafic de influență.[205][206]
Dănuț Culețu (ARD Constanța), trimis în judecată pentru abuz în serviciu pe perioada în care a fost prefect al județului Constanța și președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar Constanța.[207][208]
Ion Ochi (PSD Brașov), trimis în judecată în iunie 2015.[209][210][211]
Președinți de consilii județene[modificare | modificare sursă]
Constantin Conțac (PSD Botoșani), condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru efectuarea unor operațiuni financiare în situații de incompatibilitate, spălare de bani și fals în declarații.[212]
mandatul 2004-2008
Marian Oprișan (PSD Vrancea), trimis în judecată în 2006 pentru corupție, fiind învinuit de abuz în serviciu, utilizarea în alte scopuri a banilor de la stat, fals și uz de fals, cu un prejudiciu adus la buget de 1,9 milioane de dolari.[213]
mandatul 2008-2012
Constantin Nicolescu (PSD Argeș) – la 5 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la șapte ani și opt luni de închisoare în dosarul în care a fost acuzat că a luat fonduri PHARE de aproape 900.000 de euro, în baza unor documente false.[214][215]
Liviu Rusu (PDL Bistrița-Năsăud), cercetat de DNA într-un dosar de corupție [216]
mandatul 2012-2016
Aristotel Căncescu (USL Brașov), găsit incompatibil de către Agenția Națională de Integritate (ANI).[45] Ulterior a obținut anularea deciziei de incompatibilitate.[45]
Florin Țurcanu (PNL Botoșani), condamnat definitiv în decembrie 2014 la o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare pentru fals și uz de fals.[217][218]
Mircea Cosma (PSD Prahova), trimis în judecată pentru luare de mită și abuz în serviciu.[219]
Ioan Cindrea (PSD Sibiu) – la 15 septembrie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, el fiind acuzat că și-a angajat nelegal soția la biroul său parlamentar.[154]
Prefecți[modificare | modificare sursă]
Alexandru Simionovici (Botoșani), condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, sentința nefiind definitivă.[90]
Dan Ilie Morega (Gorj), condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru trei infracțiuni de folosire a influenței ori autorității de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite și de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru altul.[118]
Marinică Cazacu (Ialomița) – la 19 decembrie 2014 a fost condamnat la șase ani de închisoare cu executare într-un dosar privind retrocedări ilegale. Decizia nu este definitivă.[220][221][222]
Dănuț Culețu (Constanța), trimis în judecată pentru abuz în serviciu pe perioada în care a fost prefect al județului Constanța și președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar Constanța.[207]
Teodor Nițulescu (Teleorman), acuzat de ANI de conflict de interese și fapte de corupție.[223]
Primari[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Falcă, Arad — judecat pentru luare de mită și abuz în serviciu, a fost achitat în acest dosar, decizia instanței nefiind definitivă.[224]
Dumitru Sechelariu, Bacău — cercetat pentru cumpărarea de influență, după ce a încercat să mituiască niște procurori care urmau să se pronunțe într-un dosar în care era cercetat.[225][226]
Romeo Stavarache, Bacău — trimis în judecată pentru tentativă la abuz în serviciu, într-un dosar legat de repartizarea unei locuințe către un subaltern.[227]
Cătălin Cherecheș, Baia Mare — cercetat de DNA pentru luare de mită și trafic de influență.[228]
Cristian Anghel, Baia Mare — condamnat definitiv la doi ani și jumătate de închisoare pentru fapte de corupție.[229]
Constantin Boșcodeală, Buzău — trimis în judecată pentru abuz în serviciu.[230]
Sorin Apostu, Cluj — condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru luare de mită.[231]
Antonie Solomon, Craiova – la 20 septembrie 2013 a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[65][66]
Mircia Muntean, Deva — condamnat definitiv în septembrie 2013 la patru ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar din 2004, în care a fost acuzat că a încheiat tranzacții ilegale de terenuri cu un traficant de mașini de lux.[188]
Nicolae Matei, Năvodari — condamnat la trei ani și jumătate de închisoare cu executare pentru dare de mită, decizia nefiind irevocabilă.[232]
Tudorel Calapod, Năvodari — condamnat la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, după ce a fost acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual.[233]
Grigore Crăciunescu, Pașcani — condamnat în 2014 la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.[177]
Gheorghe Ștefan, Piatra Neamț — acuzat că ar fi influențat, în perioada 2010-2012, repartizarea prioritară de la Consiliul Județean (CJ) Neamț a unor fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) către trei comune în care licitațiile fuseseră câștigate de o firmă pe care el o controla prin interpuși.[234]
Emilian Frâncu, Râmnicu Vâlcea — condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[235]
Florentin Pandele, Voluntari — trimis în judecată pentru că ar fi emis ilegal o autorizație de construire a unui complex rezidențial, a fost achitat în acest dosar.[236]
Radu Căpîlnașiu, Zalău — declarat incompatibil de ANI pe motiv că a deținut, în paralel cu funcția de primar, și calitatea de reprezentant al municipiului în AGA la două societăți aflate în subordinea Consiliului Local Zalău.[237]
Cristian Poteraș, Sectorul 6, București — judecat pentru abuz în serviciu privind eliberarea unor titluri de proprietate pentru terenuri intravilane, a fost achitat în acest dosar, decizia nefiind definitivă.[238]
Primari de comune
Dumitru-Verginel Gireadă (Mihai Eminescu, județul Botoșani), condamnat în 2012 la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu.[168]
Mihai Radan (Carașova, județul Caraș-Severin) – la 23 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.[137][138][239]
Florin Mitroi (Valu lui Traian), trimiterea în judecată în 2015 pentru abuz în serviciu.[208][207]
Viceprimari[modificare | modificare sursă]
Rozália Biró, Oradea — acuzată de abuz în serviciu și conflict de interese de către Inspectorii Agenției Naționale de Integritate.[240]
Consilieri locali[modificare | modificare sursă]
Paul Rusu, fost consilier local în Suceava – la 19 iunie 2014 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare pentru tentativa de mituire a unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.[241]
Note[modificare | modificare sursă]
^ “Tigareta II trebuia sa-l inlature pe Constantinescu”, 4 februarie 2007, E. C., HotNews.ro, accesat la 24 iunie 2014
^ Istoria dobandirii imobilului din Mihaileanu – intesata de minciunile presedintelui, 26 noiembrie 2005, Gândul, accesat la 24 iunie 2014
^ Băsescu: Eu nu spun că sunt un sfânt. Casa din Mihăileanu și creditul la CEC sunt controversate, 12 decembrie 2013, Valentina Postelnicu, Mediafax, accesat la 24 iunie 2014
^ MOTIVAREA Tribunalului București: Mircea Băsescu a primit bani pentru a-și trafica influența pentru Bercea Mondial. Contestația la arestare se judecă vineri, 23 iunie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 24 iunie 2014
^ Adrian Năstase, CONDAMNAT DEFINITIV la 4 ani de închisoare cu executare în dosarul ZAMBACCIAN. Dana Năstase, 3 ani cu suspendare, 6 ianuarie 2014, Mediafax, accesat la 12 ianuarie 2016
^ UPDATE 4: Adrian Năstase, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj, 30 martie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 15 iunie 2014
^ DOSARUL ”ZAMBACCIAN”. Adrian Năstase, condamnat la 4 ani de închisoare cu executare: “Pedeapsa este îngrozitoare și injustă!” Fostul premier a fost încarcerat la Rahova, 6 ianuarie 2014, Virgil Burlă, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2014
^ a b Stolojan, reclamat de ANI la Parchet fiindcă nu a trecut în declarația de avere acțiuni la Transgaz, 24 aprilie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ a b Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan, CONDAMNAȚI DEFINITIV la trei ani de închisoare cu executare, 25 februarie 2013, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016
^ a b c d Remeș, primul ministru de Finanțe din istoria României condamnat la închisoare, 25 februarie 2013, Catalin Lupasteanu, Ziarul financiar, accesat la 15 iunie 2014
^ Decebal Traian Remeș, condamnat la trei ani de închisoare în 2013, va fi ELIBERAT CONDIȚIONAT, 11 februarie 2014, Mona Hera, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016
^ a b Codruț Șereș și Zsolt Nagy au fost încarcerați la Penitenciarul Rahova, 27 ianuarie 2015, Andrei Dumitrescu, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016
^ a b c Dosarul privatizărilor strategice: Codruț Șereș, CONDAMNAT la șase ani de închisoare, Zsolt Nagy – cinci ani, 3 decembrie 2013, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 15 iunie 2014
^ a b Relu Fenechiu, condamnat definitiv la 5 ani de închisoare CU EXECUTARE. El s-a predat Poliției Județene Iași, 30 ianuarie 2014, Mediafax
^ VIDEO. UPDATE. Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare în dosarul ICA pentru spălare de bani. Sentința este definitivă. Imobilul Grivco și sediul Antenelor, confiscate, 9 august 2014, Alexandru Ion, Diana Biță, România liberă, accesat la 25 august 2014
^ CONDAMNĂRI în dosarul Rompetrol: Sorin Roșca Stănescu – 2 ani și 4 luni de închisoare cu executare; Sorin Pantiș – 2 ani și 8 luni, 7 octombrie 2014, Livia Ispas, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016
^ Nou termen în dosarul Loteria II, în care sunt cercetați Copos și Camelia Voiculescu, 12 februarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 25 august 2014
^ Liviu Dragnea a fost condamnat la UN AN de închisoare cu SUSPENDARE în dosarul “Referendumul fraudat”, 15 mai 2015, Ionel Stoica, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 15 mai 2015
^ Miron Mitrea, condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Fostul ministru s-a predat și a fost încarcerat, 13 februarie 2015, Biro Attila, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Miron Mitrea, CONDAMNAT la doi ani de închisoare cu executare, 15 octombrie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 27 octombrie 2014
^ Monica Iacob Ridzi, CONDAMNATĂ DEFINITIV la 5 ani de închisoare cu executare. Ridzi S-A PREDAT la Poliția județeană Cluj, 16 februarie 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ PRIMUL VERDICT în dosarul Ridzi – 2 Mai. Monica Iacob Ridzi, condamnată la 5 ani de închisoare, cu executare, 27 ianuarie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ Scandalul „Case pentru generali”. Dobrițoiu, mai aproape de condamnare, 8 aprilie 2014, Violeta Fotache, Evenimentul zilei, accesat la 31 octombrie 2014
^ Fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia a fost trimis în judecată, 29 mai 2014, Alexandra Ciliac, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2014
^ Darius Vâlcov rămâne în arest preventiv, 11 mai 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ a b Ovidiu Silaghi este urmarit penal pentru trafic de influenta – Anticoruptie, 12 septembrie 2013, I. R., HotNews.ro, accesat la 19 iunie 2014
^ Europarlamentarul Ovidiu Silaghi a pierdut procesul în care cerea ANI despăgubiri de un leu, 15 aprilie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 19 iunie 2014
^ a b Mircea Diaconu nu poate fi ministru. A fost declarat definitiv incompatibil, 19 iunie 2012, Livia Ispas, Mediafax, accesat la 15 iunie 2014
^ Senatul a luat act de încetarea mandatului de senator al lui Mircea Diaconu, 4 decembrie 2012, Eliana Radulescu, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ a b Mircea Diaconu a fost trimis în judecată. Actorul este acuzat de conflict de interese, 23 noiembrie 2012, M. Z., Antena 3, accesat la 23 mai 2014
^ a b Mircea Diaconu, achitat în dosarul în care este acuzat de conflict de interese, 13 martie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ DECIZIE DEFINITIVĂ a instanței în cazul CONFLICTULUI DE INTERESE al lui Mircea Diaconu, 28 noiembrie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 29 noiembrie 2014
^ Ministrul Sănătății, declarat incompatibil de către ANI, 25 septembrie 2012, Money.ro, accesat la 15 iunie 2014
^ a b c Curtea de Apel Bucuresti a decis ca Eduard Hellvig s-a aflat in stare de incompatibilitate – Esential, 2 aprilie 2013, R. P., HotNews.ro, accesat la 19 iunie 2014
^ a b c UPDATE. ANI EXTINDE cercetările asupra ministrului Eduard Hellvig: a împrumutat 145.000 de euro de la socrul BUGETAR. Vezi REACȚIA ministrului și ultima sa declarație de avere, 21 noiembrie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ a b c Ministrul Turismului, Eduard Hellvig, găsit incompatibil de către ANI, 9 noiembrie 2012, Lucia Efrim, Ziarul financiar, accesat la 19 iunie 2014
^ Ecaterina Andronescu, urmărită penal de DNA în dosarul Microsoft. “Mă voi bate să-mi dovedesc nevinovăția”, 27 noiembrie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 27 noiembrie 2014
^ Pacuraru, si suspendat, si demisionar, 24 septembrie 2008, Andreea Nicolae, România liberă, accesat la 29 august 2014
^ Paul Păcuraru și Dan Ilie Morega, achitați în procesul de corupție, 3 mai 2011, Jurnalul Național, accesat la 29 august 2014
^ Fostul ministru al Muncii Paul Păcuraru și Dan Ilie Morega, achitați în dosarul Rovinari și Turceni, amânat, Cotidianul, accesat la 29 august 2014
^ Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale a fostului ministru al Educației Liviu Pop, în cazul conflictului de interese, 10 iulie 2013, Thomas Dinca, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ a b Ioan Botiș, la Parchetul instanței supreme în dosarul privind conflictul de interese, 4 octombrie 2012, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Europarlamentarul Adrian Severin, trimis în judecată de DNA pentru luare de mită și trafic de influență, 11 septembrie 2013, Andra Dumitru, România liberă, accesat la 29 august 2014
^ ANI contestă la CAB și Parlamentul European calitatea de europarlamentar a lui Mircea Diaconu, 18 iunie 2014, Laura Mitran, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ a b c Președintele Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu, a fost găsit incompatibil, 24 aprilie 2013, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 23 mai 2014
^ După Iohannis, liberalul Aristotel Căncescu obține anularea deciziei de incompatibilitate, 18 martie 2014, Adrian Popescu, Gândul, accesat la 23 mai 2014
^ SENTINȚĂ. Magistrații au decis definitiv: Baronul Mischie, patru ani la PUȘCĂRIE, 18 martie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ Fostul director adjunct al APIA, condamnat definitiv la șapte ani și șase luni de închisoare pentru o șpagă de 1,2 milioane de euro, 31 august 2015, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Directorul general adjunct al APIA, Aurel Pană, și Mugur George Voinea, din PC, arestați preventiv pentu fapte de corupție, 15 august 2013, Silvana Chiujdea, Evenimentul zilei, accesat la 12 iunie 2014
^ Oficial: Medicul Șerban Brădișteanu, urmărit penal pentru favorizarea infractorului în cazul Năstase. Șeful Poliției Române, Petre Tobă chemat la DNA, 26 iunie 2012, Biro Attila, Gândul, accesat la 23 mai 2014
^ Preotul-politician Ioan Aurel Rus a fost găsit vinovat și condamnat cu doar 8 luni înainte să fie reprimit în Biserică, 30 decembrie 2013, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Cum a încercat preotul-politician Ioan Aurel Rus să convingă o minoră să renunțe la acuzații, după ce fusese violată, 9 ianuarie 2014, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Perioada de carantină pentru condamnații în dosarul “Transferurilor” a expirat, 25 martie 2014, Andrei Dumitrescu, Mediafax, accesat la 25 august 2014
^ George Copos, condamnat la patru ani de închisoare cu executare în dosarul Loteria I, 25 august 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 25 august 2014
^ Nou termen in dosarul Loteria II, la Tribunalul Bucuresti – Anticoruptie, 9 aprilie 2014, I. C., HotNews.ro, accesat la 25 august 2014
^ Baronul USL de Dâmbovița, Adrian Țuțuianu, cercetat pentru trafic de influență. Victimă colaterală din dosarul deputatului Ion Stan, 4 martie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ TUPEU INUTIL. Fostul senator Cătălin Voicu, condamnat la ȘAPTE ANI DE ÎNCHISOARE CU EXECUTARE. Polițiștii s-au dus la spital după acesta: “Avem mandatele!” | VIDEO, 22 aprilie 2013, Virgil Burlă, Antoaneta Etves, Ana-Maria Adamoae, Petrisor Cana, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2014
^ MAFIA ZAHARULUI. Primele sentințe: fata fostului senator PNL, Cezar Măgureanu, 1 an si 10 luni închisoare cu suspendare, 9 decembrie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ DIICOT. Fostul senator Cezar Măgureanu și interlopul Octavian Grecu, zis Butoane, trimiși în judecată pentru un prejudiciu de 168 milioane de dolari, 19 ianuarie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ CARACATIȚA DIN ASIGURĂRI. ”Unchiul” Dan Radu Rușanu și doamna Chițoiu au fost trimis în judecată în ”Dosarul Carpatica”, 25 aprilie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ TRASEUL ȘPĂGILOR DIN PORTUL CONSTANȚA. Senatorul Banias, cap de afiș în DOSARUL DNA, 3 aprilie 2012, Petrisor Cana, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ Dan Voiculescu, încarcerat la Penitenciarul Rahova. A fost condamnat la 10 ani de închisoare. SENTINȚA în DOSARUL ANULUI, 8 august 2014, Biro Attila, Mihaela Stoica, Gândul, accesat la 31 octombrie 2014
^ Dan Voiculescu, CONDAMNAT la 10 ani de închisoare CU EXECUTARE în dosarul ICA. Voiculescu și ceilalți condamnați, încarcerați la Penitenciarul Rahova – VIDEO, FOTO, 8 august 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 31 octombrie 2014
^ Sorin Roșca Stănescu, condamnat în DOSARUL ROMPETROL la 2 ani și 4 luni cu executare. Anunțul senatorului după decizia instanței, 7 octombrie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 9 octombrie 2014
^ a b Fostul primar al Craiovei Antonie Solomon, CONDAMNAT DEFINITIV la 3 ani de închisoare cu executare: “Sunt în București, merg direct la Craiova ca să mă predau”, 20 septembrie 2013, Catalina Cocolos, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ a b Antonie Solomon, condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită, 11 iulie 2013, Gândul, accesat la 3 iunie 2014
^ Verdictul în dosarul “Poșta Română”: Zsolt Nagy – patru ani de închisoare cu suspendare, Tudor Chiuariu – 3 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare, 24 ianuarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 23 mai 2014
^ Fostul senator UDMR Olosz Gergely a fost condamnat la 7 ani de închisoare. Sentința nu este definitivă, 17 iulie 2013, Biro Attila, Gândul, accesat la 23 mai 2014
^ CAB a anulat condamnarea de șapte ani de închisoare a fostului senator Olosz Gergely și va judeca în fond dosarul, 4 octombrie 2013, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Primul parlamentar condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, 12 mai 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Senatorul Sorin Lazăr, condamnat la șase luni de închisoare pentru conflict de interese. Parlamentarul a recunoscut fapta, 15 aprilie 2014, Ionuț Benea, Adevărul, accesat la 23 mai 2014
^ Senatorul PNL Dian Popescu a fost condamnat la cinci luni de închisoare cu suspendare, 28 noiembrie 2014, Livia Ispas -Mediafax, Gândul, accesat la 29 noiembrie 2014
^ SCANDAL MOCNIT ÎN POLIȚIE. Senatorul Dian Popescu vrea să-l MAZILEASCĂ pe COMISARUL care l-a băgat în AREST, 31 octombrie 2013, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ Senatorul Șerban Mihăilescu a fost trimis în judecată, 27 aprilie 2010, Departamentul Eveniment, Mediafax, accesat la 23 mai 2014
^ „Domnul criză“, senatorul de Iași care a învins falimentul cu adeverințe false pentru credite de 435.000 de euro, 14 septembrie 2014, Cezar Pădurariu, Adevărul, accesat la 24 noiembrie 2014
^ Senatorul de Iași Ionel Agrigoroaei și mai mulți membri ai familiei sale, trimiși în judecată pentru fals și înșelăciune, 12 septembrie 2014, Cezar Pădurariu, Adevărul, accesat la 24 noiembrie 2014
^ Fostul judecător CC Toni Greblă, trimis în judecată pentru trafic de influență, 9 septembrie 2015, Laura Mitran, Mediafax, accesat la 6 ianuarie 2016
^ Senatorul PSD Victor Mocanu și alte trei persoane, trimiși în judecată de DNA, 20 decembrie 2013, Claudia Spridon, Adevărul, accesat la 23 mai 2014
^ Senatorul PSD Marius Ovidiu Isăilă, urmărit penal de procurorii DNA. Ce mită a luat parlamentarul, 4 aprilie 2014, Gândul, accesat la 23 mai 2014
^ EXCLUSIV. Șpăgile “Senatorului Ficățel”, Niculae Bădălău: 200 pulpe de pui, 200 bucăți piept de pui și 20 kg ficat de pasăre. Cum intermedia parlamentarul întâlnirile cu funcționarii statului!, 29 octombrie 2013, Violeta Fotache, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ UPDATE Niculae Badalau – senatorul PSD cercetat in dosarul evaziunii fiscale de 50 de milioane de euro. Acesta s-a prezentat la sediul DNA si se declara nevinovat – Esential, 28 octombrie 2013, Puiu Alexandru, HotNews.ro, accesat la 23 mai 2014
^ Fostul senator PNL Iosif Secășan, condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, 25 martie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ PREMIERĂ. Primul parlamentar român condamnat pentru corupție și obligat să muncească 90 de zile în folosul comunității, 18 noiembrie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 18 noiembrie 2014
^ Iosif Secășan (PNL), urmărit penal de DNA, a demisionat din Senat, 8 aprilie 2014, Eliana Radulescu -Mediafax, Gândul, accesat la 23 mai 2014
^ Senatorul PDL Gigi Chiru, urmărit penal pentru o șpagă de 1,5 milioane euro, 30 octombrie 2014, Biro Attila, Andrei Luca Popescu, Gândul, accesat la 30 octombrie 2014
^ Senatorul Alexandru Cordoș, urmărit penal pentru favorizarea infractorului, 12 august 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 24 august 2014
^ a b INCOMPATIBILI. ANI solicită revocarea din funcție a senatorului PNL Daniel Akos Mora și a deputatului PDL Ștefan Bucur Stoica, 11 martie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 19 iunie 2014
^ VIDEO Senatorul PNL Akos Mora a demisionat din Parlament – Politic, 18 noiembrie 2014, V. M., HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Dosarul “Motorina” – Sorin Blejnar, HotNews.ro, accesat la 24 august 2014
^ a b Condamnat la 4 ani inchisoare, fostul prefect de Botosani a facut apel, 23 martie 2002, Ziarul de Iași, accesat la 23 mai 2014
^ Mihai Tânjală, la un pas de a fi EXTRĂDAT în România. Fostul deputat condamnat în 2011 își petrece Crăciunul în CARAIBE | VIDEO, 25 decembrie 2015, Ioana Tomescu, Evenimentul zilei, accesat la 25 decembrie 2015
^ BRD il acuza pe Bivolaru de frauda, 24 martie 2007, Evenimentul zilei
^ Condamnarea la șapte ani de închisoare cu executare pentru Dorin Lazăr Maior, menținută la recurs, 11 noiembrie 2013, Mihaela Gradinaru, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014
^ Dorin Lazar Maior, liderul Blocului National al Revolutionarilor, dat in urmarire internationala, dupa ce a fost condamnat la inchisoare – Esential, 26 noiembrie 2013, R. M., HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014
^ DOSARUL ROMEXTERRA: Dorin Lazăr Maior, condamnat la 7 ani de închisoare cu executare pentru șantaj, 5 martie 2013, Mihaela Gradinaru, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014
^ Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu, condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare, 2 iunie 2008, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ DEFINITIV. Fostul deputat PRM, Dănuț Saulea, condamnat pentru corupție. Șpaga codificată: „Eu am nevoie de cincizeci de mii de cărți!”, 1 martie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 10 octombrie 2014
^ a b „Deputatul Savu și-a lungit procesul până la prescriere”, Adevărul, 28 aprilie 2011, accesat la 10 octombrie 2014
^ EXCLUSIV EVZ . Raj Tunaru. Amintiri din pușcăriile americane.Când viața bate filmele indiene | VIDEO, 7 ianuarie 2012, Mihnea-Petru Pârvu, Evenimentul zilei, accesat la 3 noiembrie 2014
^ Un fost deputat român, condamnat pentru PROFANARE DE MORMINTE. Cum le-a insuflat cetățenilor credința că cea mai bună metodă de a scăpa de STRIGOI este un țăruș în inimă, 13 decembrie 2014, Gândul, accesat la 14 decembrie 2014
^ Fost parlamentar de Constanța din partea minorității turce, Metin Cerchez, condamnat de Judecătoria Brăila pentru profanare de morminte, 12 decembrie 2014, Florentin Coman, Adevărul, accesat la 14 decembrie 2014
^ Cinci ani de inchisoare pentru fostul deputat Emilian Cutean – Frontul coruptiei, romaniacurata.ro, accesat la 18 iunie 2014
^ Sentință definitivă pentru fostul deputat PSD, Emilian Cutean | Agenția AMOS News, 7 februarie 2012, Amos News, accesat la 18 iunie 2014
^ Revoluționarul Cutean, cinci ani de închisoare cu executare, 7 februarie 2012, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014
^ Fostul deputat PSD Mihail Sirețeanu, condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare, 7 iunie 2011, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Nati Meir: portretul escrocului la bătrânețe, 7 mai 2011, Mihnea-Petru Pârvu, Magda Spiridon, Evenimentul zilei, accesat la 31 octombrie 2014
^ Nati Meir, condamnat definitiv la 7 ani de închisoare, 13 iunie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 15 iunie 2014
^ Aurel Nechita, găsit în incompatibilitate și-a dat demisia din funcția de decan, 12 februarie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016
^ ANI cere REVOCAREA deputatulul Nechita. Inalta Curte a decis că parlamentarul e INCOMPATIBIL, 11 februarie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016
^ VIDEO Inalta Curte, decizie definitiva – Deputatul Aurel Nechita (PSD), declarat incompatibil – Politic, 11 februarie 2013, R. M., HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ http://www.ziare.com/politica/incompatibil/deputatii-nu-cedeaza-usor-incompatibilul-aurel-nechita-greu-de-revocat-1219621
^ Deputatul PD Stelian Dutu, trimis in judecata de DNA, 28 februarie 2007, Cristina Darmina Iamandi, România liberă, accesat la 31 octombrie 2014
^ Deputatul PD Stelian Dutu, fost presedinte al CJ Constanta, a fost trimis in judecata, 1 martie 2007, Gândul, accesat la 31 octombrie 2014
^ Deputatul PD, Stelian Dutu – trimis in judecata de procurorii DNA, 28 februarie 2007, D. Mihai, HotNews.ro, accesat la 31 octombrie 2014
^ Fostul deputat Sorin Buta, condamnat la un an și șase luni de închisoare cu suspendare, 25 februarie 2015, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Fostul deputat Alin Trăsculescu, trimis în judecată, 4 aprilie 2013, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul PSD Anghel Stanciu, condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare, 24 noiembrie 2015, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ a b Deputatul Dan Ilie Morega, condamnat la 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru fapte de coruptie – Anticoruptie, 27 mai 2011, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 23 mai 2014
^ Fostul deputat PDL Dan Păsat a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, 12 decembrie 2013, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ Vaslui: Fostul deputat PDL Dragoș Iftime, condamnat definitiv la șase ani de închisoare cu executare, 25 iunie 2014, Andreea Unturica, Mediafax, accesat la 27 octombrie 2014
^ Fostul deputat PDL Dragos Iftime, condamnat la sase ani de inchisoare cu executare – Anticoruptie, 25 iunie 2014, V. M., HotNews.ro, accesat la 27 octombrie 2014
^ Fostul deputat PDL de Vaslui Dragoș Iftime, condamnat definitiv la șase ani de închisoare cu executare pentru infracțiuni economice, 25 iunie 2014, Simona Voicu, Adevărul, accesat la 27 octombrie 2014
^ Deputatul PSD Florin Pâslaru, amendat penal cu 2.000 de lei pentru că și-a angajat fiul la Parlament, 23 martie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul PSD Florin Pâslaru, amendat penal cu 2.000 de lei. Care este motivul, 23 martie 2015, Andra Dolana, Ondine Ghergut, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul PSD Florin Pâslaru, judecat pentru că și-a angajat fiul la Parlament, 7 ianuarie 2014, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Fostul deputat Ion Dumitru, condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare, 7 iunie 2013, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Fostul șef Romsilva, Ion Dumitru, condamnat pentru Afacerea “Tancul roz”, 8 iunie 2013, Ionuț Dima, Adevărul, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul PSD Ion Stan, RIDICAT de DNA. El și șoferul său sunt urmăriți penal pentru TRAFIC DE INFLUENȚĂ. UPDATE, 22 noiembrie 2012, Andrei Luca Popescu, Gândul, accesat la 9 iunie 2014
^ Fost deputat, condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare pentru că și-a angajat fiica, 3 decembrie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Luminița Iordache, condamnată pentru angajarea fiicei la cabinetul de deputat, 29 noiembrie 2014, Ionuț Benea, Ziarul de Iași, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Fostul deputat Luminița Iordache a fost trimisă în judecată pentru că și-a angajat fiica la biroul său parlamentar, 10 martie 2014, S. T., Antena 3, accesat la 19 iunie 2014
^ Fostul deputat Luminița Iordache, trimisă în judecată pentru conflict de interese, 10 martie 2014, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 19 iunie 2014
^ Deputatul PSD Marian Ghiveciu, condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare, 12 mai 2015, Agerpres, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul PSD Marian Ghiveciu, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, 12 mai 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul PSD Marian Ghiveciu, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, într-un dosar legat de retrocedarea nelegală a unor terenuri, 12 mai 2015, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul Ghiveciu și funcționarul Borcan, făcuți „țăndări” de DNA, 22 decembrie 2011, Petrisor Cana, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014
^ a b Fostul deputat Mihai Radan, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, 23 februarie 2015, Agerpres, accesat la 3 ianuarie 2016
^ a b Fostul deputat Mihai Radan, trimis în judecată, 10 ianuarie 2014, Avram Eliza, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ Fostul deputat Mihail Boldea a fost pus în libertate, 23 noiembrie 2013, Departamentul Corespondenți, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014
^ Fostul deputat PSD Mugurel Surupăceanu, condamnat la 7 ani de închisoare cu executare pentru corupție, 1 octombrie 2013, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ Fostul deputat Neculai Rebenciuc, trimis în judecată pentru conflict de interese, 21 mai 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 19 iunie 2014
^ Deputatul PDL Petru Movila, cercetat de DNA Iasi intr-un dosar de coruptie privind Politia Rutiera Iasi – Anticoruptie, 28 septembrie 2012, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014
^ Sergiu Andon, REVOCAT din PARLAMENT: Problema trebuie clarificată, 11 septembrie 2012, Ema Ene, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ Verdict: Sergiu Andon a fost găsit incompatibil. Deputatul PC trebuie să renunțe la mandatul în Parlament, 3 aprilie 2012, Ondine Ghergut, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ Sergiu Andon, primul parlamentar care își pierde mandatul pe motiv de incompatibilitate, 11 septembrie 2012, Alina Novaceanu -Mediafax, Gândul, accesat la 19 iunie 2014
^ Premieră în Parlament: Sergiu Andon, declarat incompatibil, pierde mandatul de deputat, 3 aprilie 2012, Jurnalul Național, accesat la 19 iunie 2014
^ Fostul deputat PDL Sorin Pandele, condamnat definitiv la 5 ani închisoare pentru corupție – Anticoruptie, 21 ianuarie 2014, Victor Cozmei, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Fostul deputat Pandele și un fost primar argeșean, condamnați la cinci ani de închisoare cu executare, 22 ianuarie 2014, Departamentul Corespondenți, Mediafax, accesat la 27 octombrie 2014
^ Fostul deputat Stelică Iacob Strugaru, judecat pentru că și-a angajat fiul la biroul parlamentar, 19 septembrie 2013, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 19 iunie 2014
^ a b Fostul deputat Ștefan Buciuta a fost condamnat de Curtea Supremă pentru nepotism: și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar!, 6 iunie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 8 iunie 2014
^ Deputatul PNL Virgil Pop, condamnat definitiv la cinci ani de închisoare. Recursul i-a fost respins, 26 martie 2012, Antena 3, accesat la 18 iunie 2014
^ a b Doi deputati PDL, Petru Calian si Adrian Gurzau, implicati intr-un scandal de prostitutie si trafic de persoane. Calian: Faceam un studiu de impact pentru o lege – Esential, 11 martie 2010, R. M., HotNews.ro, accesat la 22 septembrie 2014
^ Brândușa Novac, achitată pentru conflict de interese de Curtea de Apel București, 19 decembrie 2013, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 19 iunie 2014
^ a b Președintele CJ Sibiu, Ioan Cindrea, a fost condamnat definitiv, după ce și-a angajat soția la cabinetul parlamentar, 15 septembrie 2015, Gândul, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Un deputat condamnat justifică angajarea nevestei: era eficientă, 15 octombrie 2015, Traian Deleanu, Evenimentul zilei, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Fostul deputat Ioan Cindrea a câștigat procesul cu Agenția Națională de Integritate, 18 martie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Oamenii guvernării Năstase, la Sibiu. Ce s-a întâmplat cu reprezentanății PSD care reprezentau Sibiul în perioada 2000-2004, 13 noiembrie 2014, Ramona Găină, Adevărul, accesat la 15 noiembrie 2014
^ Deputatul UDMR Marko Attila Gabor, condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare, 26 noiembrie 2014, Mona Hera, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul Marko Attila Gabor condamnat la trei ani de inchisoare, 26 Noiembrie 2014, Bună Ziua Iași, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul maghiar din dosarul șefei DIICOT, condamnat cu suspendare într-un alt caz de retrocedare, 26 noiembrie 2014, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul Adrian Merka, condamnat la un an și șase luni cu suspendare, pentru conflict de interese, 21 ianuarie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul Adrian Merka, condamnat la un an si sase luni cu suspendare, pentru conflict de interese – Politic, 21 ianuarie 2015, V. M., HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul Adrian Merka, judecat după ce și-a angajat părinții la propriul cabinet parlamentar, 2 iunie 2014, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 2 iunie 2014
^ a b UPDATE Democrat-liberalii Popoviciu, Samartinean si Ostaficiuc, urmariti penal de DNA Timisoara – Anticoruptie, 30 mai 2014, I. R., HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Mate Andras Levente, condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare, 10 februarie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Liderul deputaților UDMR, Mate Andras Levente, trimis în judecată pentru conflict de interese, 18 septembrie 2013, Remus Florescu, Adevărul, accesat la 19 iunie 2014
^ Deputatul Cătălin Rădulescu a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție, sub control judiciar, 18 aprilie 2014, Laurentiu Ionescu, Adevărul, accesat la 23 mai 2014
^ a b PARLAMENT 588 – față și profil. Noul deputat Verginel Gireadă “trei ani cu suspendare”: “Dumnezeu nu e țigan”, 13 decembrie 2012, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ BARONUL PUILOR. Florin Popescu, mâna dreaptă a Elenei Udrea, urmărit penal pentru că a cerut 70 de tone de carne de pui grill pentru mită electorală, 23 aprilie 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 19 iunie 2014
^ Verdict în dosarul „Schimbul de terenuri”. Gigi Becali, Dumitru Cioflină și Victor Babiuc au ajuns după gratii, 20 mai 2013, Alina Brebenel, Mihaela Cojocariu, Mara Raducanu, Andrei Militaru, Adevărul, accesat la 23 mai 2014
^ Deputatul Gheorghe Coman, condamnat definitiv la un an de închisoare cu executare, 28 aprilie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Gheorghe Costin, foști și actuali primari și viceprimari din Beiuș, trimiși în judecată, 27 august 2013, Catalina Cocolos, Bihoreanul, accesat la 23 mai 2014
^ CONDAMNĂRI CU EXECUTARE în Dosarul Transferurilor: Copos – 3 ani și 8 luni, Mihai Stoica – 3 ani și 6 luni, Gică Popescu – 3 ani și o lună. LISTA celor 8 condamnări la închisoare, 4 martie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ GIGI NEȚOIU în DOSARUL TRANSFERURILOR: Condamnat definitiv la 3 ani și 4 luni închisoare cu executare, 4 martie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Livia Ispas – Mediafax, Gândul, accesat la 15 octombrie 2014
^ Deputatul de Dolj Gheorghe Nețoiu, condamnat la închisoare cu executare în „Dosarul Transferurilor”, 4 martie 2014, Andreea Mitrache, Adevărul, accesat la 15 octombrie 2014
^ Deputatul Ghervazen Longher, condamnat la trei luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, 17 iunie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 18 iunie 2014
^ a b Deputatul PNL Grigore Craciunescu a fost condamnat la doi ani si sase luni de inchisoare cu suspendare – Anticoruptie, 16 iunie 2014, R. M., HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Grigore Crăciunescu a fost condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, 12:57, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul PNL Grigore Crăciunescu, trimis în judecată pentru conflict de interese, 17 octombrie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Hubert Thuma și fostul procuror Mihai Betelie,condamnați definitiv la 6 luni cu suspendare, 14 octombrie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 22 octombrie 2014
^ Ioan Oltean este urmărit penal pentru favorizarea infractorului, 12 septembrie 2013, Mihaela Cojocariu, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014
^ DNA cere arestarea deputatului PC Ion Diniță, cercetat în dosarul președintelui CJ Brașov, Aristotel Căncescu, 10 octombrie 2014, Larisa Ciută, Evenimentul zilei, accesat la 12 octombrie 2014
^ Fostul deputat Karoli Kerekeș, trimis în judecată pentru conflict de interese, 24 ianuarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ Marian Neacșu, liderul grupului PSD din Camera Deputaților, judecat pentru conflict de interese. Și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar!, 16 decembrie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 19 iunie 2014
^ Liderul deputaților PSD, Marian Neacșu, trimis în judecată, 16 decembrie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ Surse: Deputatul PSD, Marian Neacsu, trimis in judecata de Parchetul General pentru conflict de interese – Esential, 13 decembrie 2013, D. T., HotNews.ro, accesat la 19 iunie 2014
^ DNA: 43 de edili, urmăriți penal în dosarul lui Mircea Drăghici și al lui Constantin Nicolescu, 4 martie 2014, Valentin Anghel, Mediafax, accesat la 23 mai 2014
^ a b Deputat condamnat definitiv pentru corupție, 24 septembrie 2013, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ REPUBLICA PENALILOR.”DRAMA” deputatului șpăgar Nicu: și-a votat imunitatea și a vrut să fugă în China. A ajuns după gratii, 12 decembrie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Nicolae Vasilescu, condamnat la doi ani închisoare cu executare. Vasilescu voia să fugă din țară, 11 decembrie 2013, Jurnalul Național, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Oana Niculescu Mizil, trimisă în judecată pentru conflict de interese, 30 septembrie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Oana Niculescu Mizil a fost trimisă în judecată pentru conflict de interese, 30 septembrie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014
^ Norocul lui Sebastian Ghiță: Dosarul său vechi de 12 ani este judecat de un magistrat care l-a achitat în 2004, 14 mai 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul PSD Sonia Maria Drăghici, trimisă în judecată pentru conflict de interese, 10 iunie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 19 iunie 2014
^ Deputatul Vasile Gliga, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare, pentru conflict de interese, 30 iunie 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ Deputatul PSD Vasile Gliga, judecat pentru că și-a angajat soția la Parlament, 8 ianuarie 2014, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Baronul de Prahova și fiul său au fost trimiși în judecată. DNA cere AREST la domiciliu pentru Mircea Cosma, 12 aprilie 2014, Magda Spiridon, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Theodor Nicolescu a fost arestat, 27 martie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul Ioan Adam rămâne în arest – definitiv, 4 decembrie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016
^ a b Patru deputați acuzați de conflict de interese de ANI pentru că și-au angajat rudele la Parlament, 11 noiembrie 2013, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014
^ Deputatul Niculae Mircovici, condamnat definitiv la șase luni închisoare cu suspendare – AGERPRES, 23 februarie 2015, Agerpres.ro
^ Deputatul Niculae Mircovici: Voi contesta la CEDO decizia ÎCCJ de condamnare a mea, cer daune, 27 februarie 2015, Emma Toader, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016
^ ANI: Deputatul Steluța Cătăniciu, în conflict de interese în perioada în care a fost consilier local, 27 martie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014
^ Deputatul Dorinel Ursărescu urmărit penal pentru implicare în afaceri cu motorină. La o tonă vândută, avea promiși 100 de euro, 21 octombrie 2014, Florin Jbanca, Adevărul, accesat la 30 octombrie 2014
^ Deputatul Mircea Roșca, cercetat sub control judiciar, 14 aprilie 2015, Andra Mitu, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul Mircea Rosca, cercetat sub control judiciar – Anticoruptie, 14 aprilie 2015, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ a b c DNA a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a deputatului Dănuț Culețu, 6 ianuarie 2015, Agerpres, accesat la 4 ianuarie 2016
^ a b Deputatul Dănuț Culețu, trimis în judecată, 6 ianuarie 2015, David Simion, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Ion Ochi, deputat PSD, poate fi arestat, 27 aprilie 2015, Jurnalul Național, accesat la 4 ianuarie 2016
^ DNA: ”Deputatul Ion Ochi și-a construit o imagine de neatins”, 22 aprilie 2015, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Deputatul PSD Ion Ochi, trimis in judecata pentru luare de mita si abuz in serviciu, a demisionat din Parlament – Politic, 1 septembrie 2015, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Trei ani de închisoare cu executare pentru fostul președinte al CJ Botoșani Constantin Conțac, 31 octombrie 2012, Adevărul, accesat la 23 mai 2014
^ Cum fuge „hăituitul” Oprișan, de șapte ani, de justiție, în „Dosarul Căprioara”: prefecți amnezici, polițiști aroganți cu instanța, primari audiați cu forța, 17 noiembrie 2013, Borcea Stefan, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014
^ Fostul șef al CJ Argeș Constantin Nicolescu, condamnat la șapte ani și opt luni de închisoare, 5 februarie 2015, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ DNA: Constantin Nicolescu, președintele CJ Argeș, trimis în judecată., 18 mai 2011, Jurnalul Național, accesat la 23 mai 2014
^ Președintele CJ Bistrița-Năsăud, cercetat pentru corupție: Nu mă simt vinovat cu absolut nimic, 30 martie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 23 mai 2014
^ Baronul de Botoșani, Florin Țurcanu, condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare, 11 decembrie 2014, M. Z., Antena 3, accesat la 4 ianuarie 2016
^ BARONUL PNL DE BOTOȘANI. Vicepreședintele PNL, Florin Țurcanu, condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru fals și uz de fals, 14 martie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014
^ DNA i-a trimis in judecata pe presedintele CJ Prahova, Mircea Cosma, si pe fiul sau, deputatul Vlad Cosma, sub acuzatia de fapte de coruptie – Esential, 11 aprilie 2014, C. Z., HotNews.ro, accesat la 5 iunie 2014
^ Președintele PD-L Ialomița, Cazacu Marinică, condamnat la șase ani de închisoare într-un dosar privind retrocedări ilegale, 19 decembrie 2014, Mădălin Sofronie, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Fostul prefect de Ialomița, Marinică Cazacu, riscă pușcăria, 2 septembrie 2010, Alexandru Boariu, Jurnalul Național, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Dosarul „Trafic cu terenuri” – Marinica Cazacu, 10 martie 2008, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016
^ Pricopsirea baronului de Teleorman, Teodor Nițulescu, 19 iunie 2012, Mihaela Naftanaila, România liberă, accesat la 23 mai 2014
^ Gheorghe Falcă, achitat în dosarul în care era judecat pentru luare de mită și abuz în serviciu, 22 mai 2012, Dan Lungu, Mediafax, accesat la 3 iunie 2014
^ Recurs respins: Dumitru Sechelariu, cercetat în continuare în libertate, 4 martie 2010, Antena 3, accesat la 3 iunie 2014
^ Dumitru Sechelariu va fi cercetat in libertate – Esential, 2 martie 2010, D. G., HotNews.ro, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul Bacăului, Romeo Stavarache, trimis în judecată, 3 aprilie 2014, Gândul, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, cercetat de DNA pentru luare de mită și trafic de influență, 18 iunie 2013, Livia Ispas -Mediafax, Catalina Cocolos, Gândul, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul din Baia Mare, Cristian Anghel, condamnat definitiv la doi ani și jumătate de închisoare pentru fapte de corupție, 17 martie 2010, Gândul, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul din Buzău, Constantin Boșcodeală, trimis în judecată a două oară după retrocedarea ilegală a unui teren de 33 de hectare, 2 iunie 2014, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014
^ Fostul primar al Clujului, Sorin Apostu, condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare. Soția lui a primit 3 ani cu suspendare, 25 iulie 2013, Sebastian Lungu, Remus Florescu, Adevărul, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul din Năvodari, condamnat la trei ani de închisoare pentru dare de mită, 8 aprilie 2014, Andreea Unturica -Mediafax, Cosmin Vaideanu, Gândul, accesat la 3 iunie 2014
^ Fostul primar Tudorel Calapod, condamnat la trei ani și jumătate de închisoare, 7 februarie 2013, Sorin Breazu, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014
^ Cum a ajuns Gheorghe Ștefan în vizorul procurorilor anticorupție, 4 iunie 2014, Florin Jbanca, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014
^ Primarul din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu, condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare, 26 martie 2014, Irina Rîpan, Adevărul, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul Pandele, achitat de Tribunalul București, 19 decembrie 2011, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul Zalăului, Radu Căpîlnașiu, declarat incompatibil de Agenția Națională de Integritate, 1 noiembrie 2013, Alina Pop, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014
^ Dosarul „Retrocedări ilegale”. Fostul primar Cristian Poteraș, achitat de magistrați. Decizia nu este definitivă, 10 aprilie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 3 iunie 2014
^ Primarul Carașovei – trimis în judecată pentru conflict de interese, 14 ianuarie 2014, Daniel Botgros, Ziua de Vest, accesat la 19 iunie 2014
^ ANI: viceprimarul orașului Oradea, abuz în serviciu și conflict de interese, 4 noiembrie 2011, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014
^ https://www.monitorulsv.ro/Local/2014-06-19/Avocatul-Paul-Rusu-fost-consilier-local-in-Suceava-si-candidat-pentru-un-post-de-deputat-condamnat-definitiv
Guvernul de la “răcoare”. Lista miniștrilor ajunși la închisoare, 18 august, 2014, Marina Doh
Cati condamnati, trimisi in judecatata si cercetati penal, fac legi in Parlamentul Romaniei. Lista completa – Esential, 16 octombrie 2014, D. Tapalaga, HotNews.ro
PNL, cel mai penal partid din ultimul deceniu!, 27 februarie 2014, Răzvan Gheorghe, Ziua News
Ioan Mureșan deschide seria: miniștri după gratii, 28 mai 2012, Andrei Aștefănesei, Adevărul
Parlamentul e plin de condamnați și cercetați penal/LISTA în articol, 9 noiembrie 2015, Răzvan Lăzăreanu, expunere.com
Listă de scandaluri publice din România
Listă de scandaluri sexuale politice din România
Dosarul „Nana”
3- In afara de miliardele furate fara urme,iata Bilanțul Românei FURATE ! Ce se putea face doar cu 108 miliarde de dolari!
Audieri, dosare, cătuşe, plus referate lungi, cu mii de cuvinte. Cititul lor e ca umblatul prin pădurea deasă, în căutarea luminişului. O enumerare care se termină, invariabil, cu acelaşi cuvânt: corupţie.
De un an şi jumătate, încercăm să transformăm aceste cuvinte într-o lupă prin care ne uităm la ceea ce noi am numit „România furată”. Ce se vede? Se văd destine contorsionate, comunităţi pierdute, nepricepere şi reavoinţă.
Plus o factură copleşitoare.
Azi, la exact un an şi jumătate de la începerea proiectului, tragem linie şi socotim. Rezultatul sperie gândul: 108 miliarde de dolari evaporaţi în ultimii 25 de ani! Şi vorbim doar despre banii care pot fi puşi cap la cap
într-o serie de anchete jurnalistice.
Ca să înţelegem mai bine dimensiunea furtului, ne-am gândit să transformăm banii în lucruri concrete. Sunt bani din care s-ar fi putut construi, spre exemplu:
– 972 de spitale judeţene.
– 19.636 de kilometri de autostradă (de 23 de ori distanţa de la Constanţa
la Nădlac).
– 114.893 de blocuri ANL.
– 194.594 de școli.
– fiecare român ar fi putut primi cadou, din partea statului, câte un autoturism Dacia Logan (20.571.428).
Suma rămâne, totuşi, relativă: efectele pe orizontală ale acestui prejudiciu estimativ au fost şi sunt imposibil de calculat. Plus impactul socio-economic.
Poate ca astea sunt unele dintre binefacerile trecerii Romaniei la democratie si capitalism, lucru dorit si favorizat si de intrarea in Uniunea Europeana.
Cateva Anchete România furată:
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Com
binatul+Siderurgic+din+Calarasi+SIDERCA> Siderca – 2 miliarde dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Ban
corex+un+faliment+prin+grija+statului> Bancorex – 1 miliard dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Uzi
nele+Vulcan+S+A+la+un+pas+de+faliment+Terenuri> Vulcan – 20 milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Uzi
na+Aro+cu+un+patrimoniu+de+1+4+milioane+de+dol> Aro – 50 milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Pol
iticienii+si+firmele+care+au+pagubit+Loteria+R> Loteria Română – 1 miliard
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Tra
ctorul+Brasov+uzina+istorie> Tractorul Brașov – 300 milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Uzi
nele+Republica+faliment+vinovati> Uzina Republica – 200 milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Mol
domin+mina+de+cupru+condamnata+de+statul+roman> Moldomin – 2 miliarde dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Ele
ctroputere+Craiova+o+privatizare+deraiata> Electroputere – 2 miliarde dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+IPR
S+Baneasa+cumparata+la+pret+de+masina+de+lux+s> IPRS Băneasa – 67 milioane
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Cum
+s-au+ofilit+serele+de+la+Codlea+si+Oradea> Serele Codlea – 10 milioane
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+hot
eluri+abandonate+privatizare+litoral> Hotelurile de pe litoral – 145
milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/SIDEX> SIDEX
Galaţi – 3 miliarde dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+furata+Int
erese+obscure+scandaluri+si+coruptie+Prima+fab> UCM Reşiţa – 270 milioane
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+pri
vatizare+Societatea+Nationala+Tutunul+Romanesc> Societatea Naţională Tutunul
Românesc – 402 milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+ICA
+-+privatizarea+cercetarii+alimentare+din+Roma> ICA – 77 milioane dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Uzt
el+Ploiesti> Uztel Ploiești – 133 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Sub
ventii+ilegale+pentru+9+5+de+milioane+de+anima> SNIIA – 189 milioane de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Ter
enuri+25+institute+cercetare+agricola> Institutele de cercetare – 108
milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+furata+Ind
ustria+amara+a+zaharului+furturi+evaziune+nepa> Fabricile de zahăr – 29
miliarde de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Ali
mentara+o+avere+de+care+s-a+ales+praful> Alimentara – 16 miliarde de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Rad
acinile+coruptiei+in+Mafia+Padurilor+Cum+a+aju> Pădurile retrocedate – 6,3
miliarde dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+DOS
ARUL+MICROSOFT> Microsoft – 120 de milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+EXC
LUSIV+Contractul+semnat+de+EADS+Deutschland+si> EADS – 125 de milioane de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Dos
arul+Siveco+bani+in+sacosa+contracte+supraeval> Siveco – 88 de milioane de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+anc
heta+Institutul+Cantacuzino> Institutul Cantacuzino – 28 milioane de euro
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Pol
iticienii+si+firmele+care+au+pagubit+Loteria+R> Loteria 2 – 80 milioane de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+SCH
I+IN+ROMANIA+ELENA+UDREA> Schi în România – 39 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+CIN
EMATOGRAFE+RUINA+AFACERE> Cinematografe – 11 milioane de de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Caz
ul+Mechel+cum+au+ajuns+rusii+sa+controleze+sid> Combinatele Mechel – 5
miliarde de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Mar
irea+si+decaderea+industriei+miniere+din+Valea> Valea Jiului – 1 miliard de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Con
serva+romaneasca+topita+la+fier+vechi+Cum+am+a> Conserva românească – 300 de
milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+Furata+tur
ism> Centre turistice pentru nimeni – 50 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+RET
ROCEDARI+BAIETI+DESTEPTI> „Bancomantul” ANRP – 95 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+furata+diz
abilitati> Programele cu dizabilități – 20 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+IND
USTRIA+BUMBACULUI+ROMANIA> Industria textilelor – 8 miliarde de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Zbo
rul+frant+al+fabricii+de+avioane+de+la+Craiova> Avioane Craiova – 1 miliard
de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+furata+lic
itatii+testere+diagnostic+tuberculoza> TBC – 6 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+furata+Car
dul+de+sanatate+si+afacerile+bolnave+din+siste> Sănătate pe card – 330 de
milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Tre
i+sferturi+din+trenurile+CFR+au+ajuns+la+fier+> Vagoane CFR – 23 de miliarde
de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+SEB
ASTIAN+GHITA> Afacerile lui Sebastian Ghiță – 28 de milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+LUK
OIL+PREJUDICIU+SECHESTRU+2+miliarde+euro> Dosarul “Lukoil” – 2 miliarde de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/Romania+furata+Afa
ceri+paguboase+Complexul+Energetic+Oltenia> CEO – 685 de milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Com
plexul+Energetic+Hunedoara+faliment+premeditat> CEH – 480 de milioane de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Cla
dirile+si+imobilele+Bancorex+date+pe+nimic> Active Bancorex – 22 de milioane
de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Afa
cerea+radioterapia+Bolnavii+de+cancer+lasati+f> Afacerea Radioterapia – 33
milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Vac
a+nebuna+taiata+si+mancata> Vaca nebună, tăiată și mâncată – 650 milioane de
dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Pov
estea+uzinei+care+pe+vremea+comunistilor+produ> Fabrica aurului din cenușă –
4 milioane de dolari
<http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Afa
cerea+Petromidia> Rompetrol – 690 milioane de dolari
https://www.soundwords.de/ro/asistenta-spirituala-t87681.html
Categorie: Asistenţă spirituală
- Limbi:
- Română
- Deutsch
- English
- Nederlands
Care sunt primele noastre gânduri când vin probleme?
Walter Thomas Turpin
Când Nebucadneţar a dat porunca să fie omorâtă elita intelectuală a Babilonului (Daniel 2), deoarece ei nu au putut să-i readucă în amintire visul său – care a fost primul lucru pe care Daniel şi prietenii lui l-au făcut? Ei au adus chestiunea înaintea lui Dumnezeu!
Care este primul lucru, pe care l-aţi face voi? Doresc să devin acum foarte practic şi să transpun aceasta în împrejurările noastre zilnice. Care este primul lucru, pe care tu îl faci, atunci când vin greutăţi? Mergi tu cu ele la Dumnezeu? Haideţi să fim foarte sinceri înaintea Domnului. Dacă ai o greutate – nu este atunci primul tău gând, dacă se găseşte cineva care are experienţă în acest domeniu, care are suficientă cunoştinţă şi îţi poate ajuta în această chestiune? Şi dacă ai cunoaşte pe cineva – o persoană capabilă sau un specialist, chiar dacă el ar locui la marginea oraşului –, nu te-ai duce la el şi ai încerca să scoţi de la el tot ce poţi primi? Exact! Şi nu este tocmai aceasta, ce se strecoară acum în Adunarea lui Dumnezeu?
Să luăm un exemplu: ia naştere o problemă între fraţi şi surori. Merg ei acum pe genunchi şi se smeresc înaintea lui Dumnezeu? În primul rând pentru că există această problemă, şi apoi şi pentru că ei nu au suficientă pricepere să rezolve această problemă. Îi împovărează oare această chestiune? Nu este primul gând, care le vine în minte, dacă nu cumva ar putea găsi pe cineva, care să le ajute, poate un frate cu renume, care poate ocoli această problemă? Vorbesc despre lucruri foarte practice. Şi voi şi eu ştim că ceea ce am spus este tocmai ceea ce se petrece mereu.
Să privim pe Daniel. În momentul în care viaţa lui era în pericol, în clipa în care această problemă a devenit cunoscută lui şi tovarăşilor lui, el spune: „Dă-mi timp.” Pentru ce? Pentru ca ei să se poată ruga Dumnezeului cerului! Ei sunt dependenţi, ei merg la Dumnezeu cu problema. […]
La noi este deseori aşa cum a fost la Iacov, care a pregătit şi aranjat totul cu grijă şi apoi s-a dus şi s-a rugat. Ca strateg şi tactician strălucitor a luat toate măsurile de prevedere, a îngrijit de siguranţa lui deplină – cel puţin aşa a gândit el -, şi apoi s-a dus de s-a rugat! Aceasta este tocmai ceea ce facem noi. Cu totul altfel a făcut rămăşiţa mică a poporului lui Dumnezeu în acele zile din timpul lui Daniel: ei vin şi se roagă Dumnezeului cerului; ei se simt total dependenţi şi ştiu ce înseamnă să fi dependent de Dumnezeul lor ca sursă de ajutor al lor – singurul lor izvor de ajutor, dar în acelaşi timp şi izvorul de ajutor a-tot-suficient pentru ei.
Deseori gândesc – şi eu am spus deja de multe ori aşa şi am auzit şi pe alţii spunând la fel –: „Acum nu ne mai rămâne nimic altceva, decât să mergem la Dumnezeu; numai Domnul ne poate ajuta.” Ca şi cum El nu ar fi de ajuns! Şi tocmai această frază – simt aceasta în inima mea – arată exact unde am ajuns: „Acum nu mai avem pe nimeni, decât numai pe Domnul.” Crezi tu că din cauza aceasta îmi merge mai rău? Nu tocmai de aceea ne merge mai bine? Nu ne merge de zeci de mii de ori mai bine, că nu avem pe nimeni altcineva, decât numai pe Dumnezeu? Mai avem nevoie de altcineva, dacă Dumnezeu este în mijlocul poporului Său? Nu ne este El de ajuns? Nu este El suficient pentru orice nevoie? A uitat Hristos ceea ce Lui Îi este scump şi preţios? Crezi tu că, Capul în cer este indiferent faţă de nevoile mădularelor Sale de pe pământ? Crezi tu că urechea lui Dumnezeu este surdă faţă de strigătul poporului Său? Dar mărturia noastră faţă de binecuvântarea rugăciunii este aşa de sărăcăcioasă, că nu se vrea să se creadă că este o ureche, care se interesează de rugăciunea noastră. Nu se crede că sunt inimi pe pământ, care simt cu adevărat nevoia lucrurilor din jurul nostru. Nu se crede că există un Dumnezeu care face minuni, care Se coboară, ca să asculte şoapta unei inimi sărmane, care nu a fost adusă înaintea Lui ca rugăciune. Şi tocmai aceasta caută El cu privirea şi aşteaptă.
Priviţi cât de frumos este arătat aici în această istorisire, care este rezultatul acestei aşteptări după Dumnezeu! Desigur rezultatul a fost, că lui Daniel i s-a făcut imediat cunoscut visul. Aici a fost imediat o cale de ieşire din problemă. Desigur a fost aşa! Mă gândesc deseori la pasajul din epistola către Evrei referitor la Avraam: „Pentru că Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi.” Şi Duhul Sfânt spune, comentând: „Şi astfel, având îndelungă-răbdare, el a obţinut promisiunea” (Evrei 6.15). Crezi tu, că a fost cineva vreodată, care în simplitate şi cu adevărat a aşteptat pe Dumnezeu, fără să constate că Dumnezeu a intervenit şi a arătat că a luat cunoştinţă de situaţie?
De un lucru putem fi siguri: cu cât avem mai mult simţământul că Dumnezeu Se interesează cu adevărat de noi, cu atât rugăciunea noastră devine mai stăruitoare. Probabil ne interesează numai un singur lucru. Este însă important, dacă noi îl aducem la urechea lui Dumnezeu.
Domnul să ne dea mai multă dependenţă adevărată şi mai multă rugăciune sinceră! Eu cred că noi nu suntem aşa de dependenţi cum am putea să fim, şi că noi nu suntem oameni ai rugăciunii, aşa cum am putea să fim. Şi eu cred că în greutăţile noastre, în exerciţiile noastre şi în problemele noastre alergăm încoace şi încolo după ajutor – dar nu la Dumnezeu.
Ţinut în picioare în furtunile vieţii
Matei 14.22-28
John Thomas Mawson
Versete călăuzitoare: Matei 14.22-28
Matei 14.22-28: Şi îndată El i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, până va da drumul mulţimilor. Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S-a suit pe munte, deoparte, ca să Se roage; şi când s-a făcut seară, era singur acolo, iar corabia era acum în mijlocul mării, bătută de valuri, pentru că vântul era împotrivă. Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare. Şi ucenicii, văzându-L umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: „Este o nălucă!”; şi, de frică, au strigat. Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi!” Şi Petru, răspunzându-I, a spus: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”.
Introducere
Să ne amintim de întâmplarea cea mai des citată, care este relatată în evanghelii. Era noapte şi ucenicii Domnului nostru se aflau pe Marea Galileii. Domnul era pe partea muntelui liniştită în rugăciune cu Tatăl Său, şi noi putem fi siguri că ucenicii Lui au fost amintiţi în această rugăciune. Cu toate acestea El a privit prin întuneric şi i-a văzut vâslind zadarnic, căci valurile se ridicau. Inima Lui era plină de compasiune, când a văzut cum furtuna îi punea în pericol, şi astfel a părăsit retragerea Lui plină de pace şi a mers pe mare, ca să vină la ei. Apariţia Lui, pe când mergea de la un val la altul, i-a făcut să se teamă, însă curând au fost liniştiţi prin glasul Lui. Cât de copleşitoare trebuie să fi fost pacea, atunci când L-au auzit spunând: !Îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi!” Cu adevărat, este bine să auzi glasul Domnului prin furtunile nopţii şi în ziua necazului şi suferinţei să şti că El este prezent.
Petru, înflăcărat, plin de admiraţie pentru Domnul şi gata să rişte mult, ca să fie aproape de El, părăseşte corabia ca să-L însoţească acolo unde umbla El. Însă el se afla în împrejurări noi şi necunoscute de el, împrejurări în care creatura putea numai să se scufunde şi să moară. Însă aici ajungem la momentul cel mai frumos al acestei relatări unice în felul ei. El simte nevoia lui îngrozitoare şi strigă la Domnul, şi „îndată Isus a întins mâna şi l-a apucat” şi l-a ţinut în picioare. Şi împreună cu Stăpânul acelei furtuni, Petru a umblat peste vârfurile valurilor. Furtuna vuia încă sălbatică, şi marea se ridica în spumă la picioarele lui, dar el era ţinut în picioare de o mână atotputernică şi mergea alături de Domnul, de nezguduit, fără teamă şi mângâiat.
Isus vine în furtunile noastre
Să încercăm să înţelegem întâmplarea aceasta. Domnul, care stă peste potop şi de pe tronul liniştii veşnice domină valurile, dă ucenicilor Săi ajunşi în nevoie nu numai sprijin, ca un spectator plin de înţelegere, care nu cunoaşte din experienţă necazurile de care ei au parte. Nu, El a coborât pe valuri, din pacea veşnică a cerului în furtunile în care ucenicii Lui preaiubiţi se istoveau; vântul bătea asupra Lui şi valurile Îl izbeau. Când ucenicii Lui L-au văzut, s-au temut şi credeau că ar fi o fantomă. Dar El nu era un duh, El era un Om, şi El este un Om. Aceasta este ceva uimitor: deoarece copiii sunt părtaşi cărnii şi sângelui, şi El, Domnul slavei, a luat parte la ele, pentru ca El să cunoască prin propria experienţă sălbăticia furtunii, care ameninţă omenirea noastră slabă şi sunt capabile să distrugă credinţa noastră. El a fost ispitit în toate, în acelaşi fel ca noi, cu excepţia păcatului, şi de aceea El poate să ne sprijine cu un sentiment desăvârşit de omenesc şi totuşi divin. Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.
Domnul ne prinde de mână
Era mâna unui Om, în care era puterea lui Dumnezeu, care a ţinut pe Petru în noaptea aceea memorabilă. Este mâna unui Om, a Omului Isus, care simte slăbiciunile noastre, care este întinsă spre noi şi care ne ţine în picioare în mijlocul valurilor care se dezlănţuie împotriva noastră. El este Fiul lui Dumnezeu, Cel veşnic şi neîngrădit în putere, însă un Om, care ne-a iubit aşa de mult, că a murit pentru noi, ca să elibereze sufletele noastre de frica de moarte şi să ne facă să triumfăm pentru totdeauna. Şi El trăieşte din nou ca Om la dreapta lui Dumnezeu, ca să Se folosească pe Sine Însuşi totdeauna pentru noi.
Dorim să accentuăm cu plăcere faţă de cititorii noştri acest adevăr mare, nu ca o învăţătură, ci ca o realitate, care mai întâi devine cunoscută credinţei, şi apoi în mod binecuvântat în experienţă. Despre aceasta era vorba la Petru, el personal a avut parte de el, însă este o experienţă pe care o pot face creştinii, atunci când apele întristării năvălesc asupra lor. Da, când grijile năpustesc asupra noastră ca valurile mării, fiecare în parte poate fi sprijinit de acea mână puternică, pentru ca el să fie mai mult decât un biruitor în împrejurări care îl ameninţă să-l ducă apele. Ce încurajare pentru noi este în istorisirea despre scăparea şi strâmtorarea lui Petru, care s-a întins şi a ajuns la inima Mântuitorului, şi despre mâna Mântuitorului, care S-a întins să prindă pe sfântul Său care se scufunda,să-l ajute în nevoia lui, să alunge frica lui şi să întărească credinţa lui. Petru a umblat mână în mână cu Domnul său, până s-a liniştit furtuna.
Este Domnul nostru astăzi mai puţin în stare să facă ce a făcut atunci? Nu. Are El compătimire mai puţină? Nu. El este „acelaşi, ieri şi azi şi în veşnicie”. Într-adevăr, noi nu-L vedem aşa cum L-a văzut Petru, însă „ferice de cei care nu au văzut şi au crezut”. Mâna Lui încă mai ţine în picioare pe sfinţii Săi şi fie ca credinţa să-L ţină mult mai tare decât L-a ţinut Petru.
Eliberarea de sub puterea păcatului
Formalismul şi ceremoniile nu ne duc departe
John Thomas Mawson
Versete călăuzitoare: Ioan 1.14-16; Ioan 4; 7; 1 Împăraţi 3; Ezechiel 47
Introducere
S-ar putea ca în strângerile noastre laolaltă din aceste zile să se ridice întrebări în unele inimi: întrebări referitoare la trecut, întrebări referitoare la stilul de viaţă actual, întrebări referitoare la viitor şi întrebări referitoare la ceea ce se face şi cum trebuie să slujim Domnului, căruia Îi aparţinem. Unii ar putea chiar să aibă nopţi nedormite, deoarece ei sunt neliniştiţi în inimile lor cu privire la aceste lucruri. Însă din cauza aceasta nimeni nu trebuie să fie trist, căci cu cât exerciţiul este mai profund, cu atât binecuvântarea este mai mare, dacă prin acesta eşti adus pe deplin la Domnul. Din plinătatea Lui primeşti răspuns la fiecare greutate, la fiecare întrebare.
Ioan 1.14-16: Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi, … plin de har şi de adevăr. … Pentru că noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har.
Ce înseamnă aceasta? Aceasta vorbeşte despre marea nemărginită a harului, care se revarsă val după val în teritoriul nevoii umane, ca să umple orice golf, orice loc de refugiu şi orice peşteră. Oriunde s-ar privi este spaţiu, care poate fi copleşit cu binecuvântare. Este plinătatea Dumnezeirii, care a fost adusă la noi în Isus, căci I-a făcut plăcere Tatălui ca în El să locuiască plinătatea, şi ea a locuit cu adevărat în El. Şi ea este încă în El, căci în El, Salvatorul tău, locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Acolo nu este nici un necaz, pe care El să nu-l poată rezolva. Nu este nici un loc în inima ta, pe care El nu ar putea să-l umple. Nu vrei să primeşti de la El?
Eliberarea de sub puterea păcatului
Este ceva specific Scripturii: când la începutul unei cărţi din Biblie ne este prezentat un cuvânt profund, de cele mai multe ori găsim explicarea acestui cuvânt în aceeaşi carte a Bibliei. Şi eu cred că noi găsim şi în Evanghelia după Ioan ce înseamnă plinătatea Sa, har peste har. Dacă eşti neliniştit din cauza trecutului, dacă păcatele tale apasă asupra conştiinţei tale ca o povară insuportabilă, atunci vreau să-ţi strig: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). Aceasta este prima mărturie publică, care a fost dată despre Isus, după ce El a apărut printre oameni. Şi tu trebuie mai întâi să-L cunoşti ca „Mielul lui Dumnezeu”. Acesta este începutul plinătăţii Sale pentru tine. Este primul val care spală nenorocirea ta provocată prin păcat şi te eliberează pentru totdeauna de povara şi de pedeapsa păcatelor tale.
Meditează la titlul care Îi este dat aici. Este Mielul. Aceasta îl caracterizează pe El la începutul activităţii Sale publice ca Acela care este destinat să sufere şi să moară. Viaţa Sa în slujba pentru om şi pentru Dumnezeu a atins punctul culminant la cruce. Acolo avea să moară ca jertfă pentru păcat. Şi El a mers cu hotărâre să ajungă la acest ţel spus mai dinainte. Nimic nu-L putea abate de la aceasta, căci fără moartea Sa niciodată plinătatea Lui nu putea ajunge la tine şi tu nu puteai fi salvat. Însă acum tu poţi şti, că El a purtat păcatele tale în trupul Său pe cruce, că El a fost rănit din cauza fărădelegilor noastre şi zdrobit din cauza nelegiuirilor noastre. Eşti descurajat? Eşti încă greu împovărat cu păcate? „Iată Mielul lui Dumnezeu.” Du-te la locul unde stă crucea, şi vei pierde povara – vei fi salvat de pedeapsa pentru păcatele tale.
Însă acolo este mai mult! Harul se revarsă val după val. În versetul 33 citim: „Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt”. El înlătură pedeapsa pentru păcate şi El frânge şi puterea păcatului. Cred că chiar şi unii dintre voi, care sunt siguri că sunt eliberaţi de pedeapsa pentru păcate, chiar dacă este numai în taină, totuşi oftează încă sub puterea ei. Tu eşti un sclav, când ar trebui să fi liber! Numai plinătatea Lui te poate aşeza în libertate. Dacă crezi Evanghelia, atunci El ţi-a dat Duhul Sfânt, care locuieşte în tine. „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi voi nu sunteţi ai voştri? Pentru că aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” Preţul este sângele Mielului. Şi acum prin locuirea înăuntru a Duhului Sfânt El a luat în posesiune cea ce a dobândit. Prin Duhul vine la tine plinătatea Sa, ca să te elibereze de puterea păcatului.
Să luăm în seamă aceasta. Cum ia naştere? Din propria experienţă ştiu că un creştin tânăr în credinţă gândeşte în mod obişnuit că el trebuie să se preocupe serios cu păcatele proprii, aşa cum te preocupi cu un şarpe uriaş, care a încolăcit pe cineva. Şi el speră şi crede că Duhul Sfânt a venit să-l ajute în această luptă şi în cele din urmă să-i dea biruinţa. Dar deoarece el nu vede mai mult decât această părere şi nu a fost altfel învăţat, el se forţează zadarnic, până când strigă cuprins de deznădejde: „O, nenorocit om ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup al morţii?” Şi acesta este momentul biruinţei, pe care tu, aşa cum sper, o vei obţine în curând! Duhul Sfânt trebuie să asiste, dacă am voie să spun aşa, şi să aştepte până când va fi atins acest punct. Dar dacă tu zaci ca un suflet lipsit de ajutor, nenorocit, uitându-te pe tine însuţi, eliberat de orice încredere de sine, atunci eşti pregătit pentru plinătatea Lui, pentru a o primi val după val.
Ia seama la faptul care urmează după anunţul că Mielul botează cu Duhul Sfânt: „Şi cei doi ucenici [ai lui Ioan Botezătorul] l-au auzit vorbind şi L-au urmat pe Isus.” Ioan Botezătorul era profund impresionat şi a dat mărturie despre Acela a cărui glorie umplea privirea lui, şi această mărturie a fost folosită de Duhul să trimită pe acei doi bărbaţi la Isus. Aici este taina eliberării de puterea păcatului: inima ta trebuie să aibă un subiect, care să alunge gândurile şi dorinţele proprii. Isus este singurul care este demn şi capabil să facă aceasta. Lucrarea mare a Duhului Sfânt nu este să-ţi dea daruri neobişnuite şi putere mare, prin care să obţii un nume, ci să umple gândurile tale cu harul şi gloria Salvatorului tău. El a venit, ca să ia din ceea ce este al Domnului şi să ţi le arate. O inimă nesatisfăcută şi mulţumită cu sine însuşi niciodată nu poate fi eliberată de puterea păcatului; întrebarea referitoare la eliberarea de puterea păcatului este o întrebare de inimă. Tu trebuie să înveţi ce vrea să se spună prin o simpatie nouă prin puterea care alungă. Atunci vei fi în stare să spui: „Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!”
Lumea şi vraja ei
Merg acum la capitolul 4, în care se relatează despre femeia, care a venit printre farmecele lumii şi a fost dezamăgită şi ea însăşi s-a dezonorat. Viaţa ei a fost nesatisfăcută, era un joc al lui satan. Obosită, mergea în miezul zilei, ca de obicei, cu urciorul la izvorul lui Iacov – o păcătoasă singuratică, ocolită de toţi. Dar ce zi era aceasta pentru ea! Ea s-a întâlnit cu Isus. Căci din pricina ei El venise în Samaria, şi a aşteptat-o la acea fântână. Ce schimbare mare a avut loc prin acea discuţie scurtă cu ea! Ea s-a grăbit să meargă la locuitorii cetăţii şi le-a strigat: „Veniţi să vedeţi un Om … pe Hristos.” Desigur El era un Om, nu putea fi nici o îndoială, căci El era însetat şi flămând. Dar acest Om era Hristosul! Ochii ei erau deschişi şi au văzut ceea ce alţii nu puteau diferenţia, aceia care nu au privit prin credinţă la El. Inima ei era deschisă, şi a primit din plinătatea Lui. Probabil locuitorii cetăţii au întrebat-o: „Vrei cu adevărat să ne povesteşti, că El a vorbit cu tine?” – „Da”, a spus ea, „voi nu vreţi să vorbiţi cu mine şi mă ocoliţi, şi nici un iudeu n-ar vorbi cu mine, dar El a stat lângă mine acolo la fântână şi nu mi-a inspirat nici o teamă. Mai degrabă, El a vorbit cu mine, până când nenorocirea mea m-a părăsit şi speranţa a intrat în mine şi odată cu speranţa şi bucuria.”
Dar ce i-a spus El, ce a dat naştere la această schimbare? Nu era punerea în lumină a ceea ce era ea, ci descoperirea plinătăţii Sale. Ascultă cuvintele Lui, căci sunt cuvinte ale vieţii veşnice: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.” Ce cuvânt captivant! Şi un cuvânt adevărat, un cuvânt de la El, Cel care rostea cuvinte pe care niciodată nu le-a rostit vreun om.
Lumea aceasta nu poate satisface inima omului. Numai plinătatea lui Dumnezeu poate s-o satisfacă; însă această plinătate este în Hristos, şi El o dă. El nu a venit să ceară de la noi ceea ce noi niciodată nu am putea da, ci să dea, şi El dă fără limită, har după har. Priveşte cum El Îşi propune să ridice această femeie de la o căutare umilitoare după fericire în lume, pe care ea niciodată nu o poate da, la Dumnezeu, pe care ea L-a uitat total. Darul Lui, apa vie, era nu numai spre satisfacerea ei, ci ca în ea să se reîntoarcă la originea lui; în acea regiune, de unde a venit: la Dumnezeu Însuşi. Aceasta era mai mult decât eliberarea de puterea păcatului. Creatura este adusă în relaţia corectă cu Dumnezeu Creatorul. Însă Dumnezeu S-a făcut cunoscut nu numai ca Creator, nu, El vrea să Se reveleze în dragostea Lui ca Tată, care a trimis pe Fiul Său ca Salvator al lumii. Căci Tatăl caută adoratori.
Eşecul formalismului şi ceremoniei
Mergem la capitolul 7; şi aici ne este prezentată o altă latură a lumii. Nu este latură murdară, josnică, ci este partea ei religioasă. Era în ultima zi mare a celei mai mari sărbători religioase a iudeilor, când Isus S-a sculat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie.” Domnul a privit la feţele obosite ale acelor oameni religioşi plin de zel şi în inimile lor. El ştia că obiceiurile şi ceremoniile lor erau lipsite de binecuvântare şi ştia cât de odioase erau înaintea lui Dumnezeu practicările lor fără inimă. El a vegheat asupra lor în timpul sărbătorii şi a aşteptat ultima zi, cea mai mare, şi apoi S-a oferit pe Sine Însuşi în locul tuturor acelora, care i-a dezamăgit atât de mult: „Veniţi la Mine!”, a strigat El. Ce minunată era oferta Lui, şi cât de binecuvântată trebuie să fi fost plinătatea Sa, care realizează toate acestea! El nu vorbeşte numai despre un râu, ci despre râuri, râuri de apă vie! Şi acestea curg nu numai înăuntru, ci şi în afară, în afară spre o lume uscată, întinată, încărcată cu păcate şi dezamăgită. Şi singurul lucru, care este necesar, este setea! „Dacă însetează cineva, să vină la Mine.”
În zilele noastre sunt foarte mulţi care încearcă cu o religie construită. Formalităţile religioase i-a atras. Însă aceasta este un lucru mort, neroditor. Acolo nu este apă vie. Ele lasă sufletul nesatisfăcut şi neeliberat; în timp ce stimulează simţămintele, omoară conştiinţa. Dar ţie nu îţi place să fii atras de lucrurile acestea; dar îţi este sete? Sau ai încercat să te mulţumeşti prin mergerea la biserică şi prin îndeplinirea obligaţiilor religioase? Observi tu, că viaţa ta nu este viaţa despre care vorbeşte Biblia? Observi tu, că acolo este o lipsă şi că de aceea tu nu eşti fericit şi de asemenea nu poţi fi o binecuvântare pentru alţii, ceea ce tu de fapt îţi doreşti foarte mult? Aici este răspunsul şi mijlocul de vindecare: „Vino la Mine!” Gândeşte la cuvintele „plinătatea Sa”, şi poţi veni cu cele mai mari speranţe. Spune-I simplu: Doamne Isuse, eu încă nu am înţeles importanţa cuvintelor Tale, dar vin la Tine şi Te rog, fă-mă s-o văd.
Nu mai căuta mult timp în inima ta ceva care să te satisfacă şi să fie altora spre binecuvântare. Vino la El! Nu te îndrepta spre ceremonii religioase sau formalism mort. Vino la El! Nu-ţi pune încrederea în oameni dotaţi sau strângeri laolaltă creştine, în literatură în concordanţă cu Scriptura sau într-o poziţie bisericească corectă. Vino la El! Întreţine relaţii personale cu Isus. Bea din plinătatea Lui, şi apele vieţii vor curge din tine: acasă şi la lucru, când dai învăţătură sau depui mărturie în lume despre Salvatorul tău, în viaţă şi în slujire; zi de zi, ceas de ceas vor curge atunci râuri de apă vie din tine.
Ce trebuie să facem noi?
Doresc să mă mai refer la două locuri din Vechiul Testament, ca să îndrept atenţia la exerciţiu şi hărnicie din partea noastră. În 2 Împăraţi 3 găsim trei împăraţi cu oştirile lor însetate, aflate la limita morţii. Nu era apă pentru toţi. Dar profetul, omul lui Dumnezeu, a apărut ca profet al harului, ca să le deschidă plinătatea lui Dumnezeu în necazul lor. El a spus: „Aşa zice Domnul: «Faceţi în valea aceasta groapă lângă groapă [sau: şanţuri]». Pentru că aşa zice Domnul: «Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie; totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi şi turmele voastre şi animalele voastre.» … Şi a fost aşa: dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare, iată, a venit apă de pe calea Edomului şi pământul s-a umplut cu apă.” Numai Dumnezeu putea trimite apa. Era darul din plinătatea Lui. Însă ei trebuiau să creeze spaţiu pentru apă: să sape canale şi să dea la o parte tot ce împiedica apa să curgă în vale.
Aici este partea ta în această chestiune. Unii dintre voi au dorit mult să aibă o cunoaştere mai profundă a plinătăţii lui Hristos, însă încă nu aşa, ca să sape gropi. Sunt încă lucruri care împiedică curgerea apei, şi tu le cunoşti foarte bine. Dar dacă nu le cunoşti, atunci îndreaptă-te spre Dumnezeu în rugăciune: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Şi vezi dacă este în mine vreo cale a întristării şi condu-mă pe calea eternă!” (Psalmul 139.23,24). El îţi va arăta, care sunt şi unde sunt obstacolele. Apoi ridică-te în puterea harului, pe care El ţi-l dă, şi desparte-te de ele. „Fă groapă lângă groapă în vale.” Dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare, a curs apa. Această jertfă vorbea simbolic despre scumpătatea lui Hristos pentru Dumnezeu. Şi în măsura în care noi Îl preţuim şi suntem gata să privim celelalte lucruri ca un gunoi datorită valorii nespus de mari a cunoaşterii lui Hristos Isus, începe o dimineaţă nouă pentru noi, şi apele încep să curgă.
Dar mai este nevoie şi de altceva, şi aceasta ni-l arată Ezechiel 47. Este istoria despre râul binecuvântării, care curge din Casa lui Dumnezeu şi în care profetul a fost introdus pas cu pas. Acesta a curs aşa de mult, până când el a putut să înoate – până când apa nu avea fund şi maluri. Dar profetul nu ar fi putut merge în această apă, dacă nu ar fi fost în tovărăşia Omului care ţinea măsura de măsurat. Acest om este o imagine a Duhului Sfânt, care „cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2.10). El este acela care te va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16.13). Plinătatea trebuie să curgă în noi. Noi trebuie să creăm spaţiu, loc, pentru ea şi s-o primim val după val. Noi trebuie să fim călăuziţi în ea. Numai Duhul Sfânt poate face aceasta. De aceea să luăm seama la îndemnul: „Nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4.30).
Fie ca fiecare din noi să fie capabil să spună din toată inima şi cu faţa radiind de fericire: „Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har”, din pricina Numelui Său.
Traducere de la: Befreiung von der macht der Sünde
Titlul original: „His Fulness“
în Scripture Truth, ediţia, 1931, pag. 217–221
Prelegere din 23. August 1931 în High Leigh, Hertfordshire
Traducere: Ion Simionescu
Adventiştii de ziua a şaptea
O analiză critică a acestei comunităţi de credinţă
SoundWords
Remarca redacţiei
Dacă spunem ceva despre o anumită comunitate de credinţă, atunci totdeauna ne vine puţin greu. Noi trebuie să comentăm anumite practici doctrinare pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Şi din cauza lungimii articolului trebuie să ne limităm la acele puncte care după aprecierea noastră nu sunt în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta ar putea fi înţeleasă de unii, ca şi cum noi am vrea să judecăm fără inimă pe oamenii acestei comunităţi de credinţă. Însă nicidecum aceasta nu este intenţia noastră. Şi noi suntem în comunităţi de credinţă cu greşeli şi nu ajung la înălţimea gândurilor lui Dumnezeu. Drept urmare expunerile noastre niciodată nu se îndreaptă împotriva anumitor persoane, ci întotdeauna împotriva unei anumite învăţături. Probabil în astfel de comunităţi de credinţă (ca la adventişti) este mai multă dăruire decât la creştinii din alte comunităţi de credinţă, care sunt convinşi despre ei înşişi că din punctul de vedere al Sfintei Scripturi au ales un drum fidel Bibliei. De aceea dorim să rugăm pe fiecare cititor, în mod deosebit pe cei dintre adventiştii de ziua a şaptea (AZS), să verifice gândurile noastre numai pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este valabil desigur pentru oricare alt cititor.
În cele ce urmează din motive de simplificare comunitatea adventiştilor de ziua a şaptea va fi notată prescurtat „AZS”.
Introducere
Chiar dacă adventiştii în mod îmbucurător ocupă o poziţie potrivit Scripturii în multe adevăruri fundamentale – ca de exemplu întrebări legate de Dumnezeirea Domnului, învierea lui Hristos, naşterea din nou a credinciosului şi inspiraţia Sfintei Scripturi -, totuşi după aprecierea noastră în întrebările fundamentale sunt abateri mari de la învăţătura sănătoasă a Sfintei Scripturi. Cum am spus, ar fi un catalog întreg, pe care l-am putea numi, unde noi am găsit concordanţe mari. Suntem convinşi că în această comunitate de credinţă se găsesc creştini născuţi din nou şi vedem la ei o diferenţă esenţială faţă de martorii lui Iehova şi mormoni.
În locul acesta vrem să ne gândim că sunt şi multe nuanţe – ca şi în oricare altă grupare – şi nu fiecare aspect este valabil la fiecare comunitate de credinţă locală a AZS. La aceasta se adaugă, că noi cu siguranţă vom studia anumite aspecte doctrinare şi vom arăta consecinţele lor fără să dovedim explicit că AZS spun aceasta într-un anumit loc. Totuşi noi dorim să arătăm aceste lucruri, pentru a aduce în lumină pericolele anumitor învăţături.
Fundalul istoric
Adventiştii descind dintr-o mişcare care a luat fiinţă prin pastorul baptist William Miller. Miller a vestit pentru prima dată în anul 1831 venirea apropiată a lui Hristos. Până în anul 1839 multe biserici protestante s-au alipit la această mişcare, aşa că această mişcare a crescut repede la 100.000 de persoane cu aproximativ 1500-2000 de conducători spirituali.
Aşa-numiţii milerişti aşteptau venirea Domnului în ziua de 22 octombrie 1844 [cu toate că Miller însuşi a calculat iniţial data de 21 martie 1843 şi până la 21 martie 1844. Dar când Domnul nu a venit, milerişti au luat apoi părerea întemeietorului propriu-zis al AZS, Samuel S. Snow, care a calculat ziua de 22 octombrie 1844.]. Faptul că Domnul nu a venit la data respectivă a condus la prăbuşirea completă a acestei mişcări.
Din această prăbuşire, care în istorie a pătruns sub denumirea de „marea decepţie”, s-au format apoi AZS, la care printre altele o grupă de aproximativ două sute de credincioşi din prăbuşirea mileriştilor ţineau cu tărie la revenirea în curând a lui Hristos, dar nu au vrut să mai fixeze o anumită dată. Abia în 1845 a fost introdus sabatul ca zi de odihnă de către Joseph Bates. În 1860 au luat „oficial” numele de „adventişti de ziua a şaptea”.
De la început aşa-numita „mesageră a lui Dumnezeu” (aşa cum este numită de adventişti) Ellen G. White (1827-1915) a jucat un rol decisiv în această mişcare. Ea credea că printr-o viziune a aflat de la Dumnezeu, că mişcarea mileristă era de la Dumnezeu şi că Domnul a venit cu adevărat la 22 octombrie 1844 – numai, aşa cum gândea ea, nevăzut. A venit învăţătura despre „curăţirea Locului Preasfânt”, ceea ce însemna că Hristos a preluat conducerea la 22 octombrie 1844 şi prin aceasta a început să cureţe Locul Preasfânt. Această curăţire estre după părerea ei o cercetare judecătorească mare a tuturor celor care au murit până atunci. Când aceasta se va încheia, Hristos ar veni în glorie pe pământ. Când însă va avea loc aceasta este nesigur şi nu s-ar putea calcula din Biblie. După ce porunca de sabat a fost deja „instalată”, E. G. White a primit şi în privinţa aceasta o viziune, care confirma corectitudinea împlinirii acestei porunci.
Astăzi această mişcare are pe plan mondial aproximativ 13 milioane de membrii cu tendinţa crescând [în 1995 erau aproximativ 8,2 milioane]. În Germania dimpotrivă această mişcare nu este aşa de răspândită din punct de vedere numeric, ea numără aici aproximativ 40.000 de membrii botezaţi.
Este gruparea AZS o sectă?
Ca să răspundem la întrebarea, dacă gruparea AZS este o sectă, trebuie mai întâi să se definească precis ce se înţelege prin noţiunea „sectă”. În alt loc cititorul poate citi ce înţelegem noi prin noţiunea sectă – articolul „Ce este o sectă?”[1]
Spus pe scurt, prin sectă noi înţelegem acele grupări şi curente, care ori îşi revendică pentru sine dreptul să fie „singura grupă care mântuieşte”, sau accentuează exagerat o anumită învăţătură a Scripturi (sau învăţătură aparentă [!] a Scripturii). În acest pericol stă principial orice grupare creştină. Aceasta se face remarcabil prin aceea, că se practică părtăşia numai cu credincioşii care în toate întrebările legate de această concepţie doctrinară specifică gândesc în acelaşi fel. Şi aceste grupe trebuie să accepte reproşul că sunt o „sectă” sau cel puţin au tendinţe sectante. Pentru aceste pericole ar trebui ca fiecare creştin să aibă ochii deschişi, ca să nu devină „orb profesional”. Spunem aceasta, ca să fi autocritic şi faţă de propria grupă. Este de exemplu o veste foarte îmbucurătoare să auzi despre răpirea credincioşilor înainte de necaz. Oricât de bună şi corectă este această învăţătură, ea însă nu trebuie să ocupe o aşa importanţă, că se refuză părtăşia credincioşilor care gândesc puţin altfel despre această temă. Prin aceasta un adventist poate recunoaşte că nu ne preocupă să scriem ceva „împotriva” AZS, ci că ne preocupă din inimă să revenim pe terenul Sfintei Scripturi şi să ne întâlnim acolo. Ceea ce are nevoie creştinătatea (inclusiv noi) este o reformare personală în inima fiecărui credincios: înapoi numai la Scriptură!
AZS într-adevăr nu au pretenţia că sunt „singura grupare care mântuieşte” (în orice caz nu se spune categoric aceasta); dar cu toate acestea învăţătura lor arată clar în această direcţie – cu regret aici nu putem intra mai mult în detalii. Dar prin accentuarea exagerată a unei anumite învăţături, şi pe lângă aceasta o învăţătură specifică, care nici măcar nu rezultă din Sfânta Scriptură, această mişcare trebuie încadrată în categoria „sectă”. Ne este teamă să clasificăm învăţătura AZS ca învăţătură fundamental falsă, deoarece AZS în exterior ţin cu tărie la adevărurile fundamentale ale Scripturii, însă o cercetare amănunţită arată că fundamentul este zguduit, ceea ce se poate citi în cartea lui A. A. Hoekema „Der siebenten Tag”. Dacă anumite învăţături sunt gândite consecvent până la sfârşit, atunci trebuie ici şi acolo să vorbim despre rătăciri fundamentale – vezi în continuare.
Unele învăţături ale AZS
Vrem să încercăm să arătăm, pentru ce noi credem că AZS în orice caz trebuie să audă, că ei au cusurul de învăţătură „străină” sau „falsă”, şi unde drept consecinţă trebuie vorbit despre învăţătură fundamentală greşită. Ne concentrăm în principal asupra următoarelor puncte:
- Presupusa mesageră a lui Dumnezeu Ellen G. White şi darul prorociei
- Învăţătură falsă cu privire la Lege
- Învăţătură falsă şi înainte de toate lucrurile accentuarea exagerată a învăţăturii despre sabat
- Stilul de viaţă creştin
- Învăţătură falsă cu privire la nemurirea sufletului
- Alte învăţături false ale AZS cu consecinţe vaste
- Revenirea lui Hristos
- Împărăţia de o mie de ani
a) Mesagera lui Dumnezeu Ellen G. White (1827-1915)
În privinţa aceasta nu vrem să spunem multe cuvinte. Aşa cum s-a amintit mai înainte, această femeie a contribuit esenţial la înfiinţarea acestei mişcări, însă ea a fost dintotdeauna încadrată contrar chiar şi de proprii ei oameni şi are parte de puţină consideraţie pe propriile pagini de internet. Bineînţeles – şi aceasta trebuie amintit – această „mesageră a lui Dumnezeu” îşi găseşte locul în cele 28 puncte de credinţă (vezi www.adventisten.de) şi învăţăturile principale ale AZS sunt mereu justificate cu viziunile lui E. G. White. Aşa de exemplu se spune acolo:
Darul prorociei
Unul din darurile Duhului Sfânt este prorocia. Acest dar este o caracteristică a bisericii celorlalţi şi s-a dovedit în slujba lui Ellen G. White. Scrierile acestei mesagere a Domnului sunt glas autorizat al adevărului, cu acţiune continuă şi dau bisericii mângâiere, cârmuire, învăţătură şi mustrare. De asemenea ele scot clar în evidenţă că Biblia este etalonul cu care trebuie verificate toate învăţăturile şi experienţele. (Ioel 2.28,29; Faptele apostolilor 2.14-21; Evrei 1.1-3; Apocalipsa 12.17; 19.19) – (http://www.adventists.eu/de/unser-glaube/17-20/).
Chiar dacă aşa-numita mesageră a lui Dumnezeu E. G. White şi viziunile ei nu sunt puse pe aceeaşi treaptă cu Biblia, totuşi eşti expus aici clar şenalului navigabil al părerilor omeneşti şi prin aceasta se deschide uşa pentru tot felul de ademeniri spirituale. Multe secte au comună această însuşire: ele se bazează şi se sprijină pe personalităţi omeneşti. Mormonii au o altă carte alături de Biblie; noii-apostolici au aşa numiţii „apostoli de bază”, al căror cuvânt este cu autoritate; Biserica catolică are pe papa; adventişti au alături de Biblie pe Ellen G. White [se vorbeşte parţial chiar de texte inspirate şi de duhul profetic], chiar dacă ea, aşa cum am spus, între AZS nu ocupă poziţia de valoare ca de exemplu cartea mormonilor la mormoni, papa în Biserica catolică sau apostolii de bază în biserica nou-apostolică.
Un frate a scris următoarele cu privire la acest punct de credinţă:
Darul prorociei: Darul apostolilor şi profeţilor nu mai este astăzi, căci Cuvântul lui Dumnezeu conform cu epistola către Coloseni 1.25 şi Apocalipsa 22.18,19 este complet. Căci darul profeţilor era să dea mai departe descoperirile (1 Corinteni 14.30), care atunci încă nu erau cunoscute. Însă acum Cuvântul lui Dumnezeu este complet încheiat – de aceea aceste descoperiri nu mai există. Să presupunem în sens „pozitiv” că este vorba de slujba profeţiei. Însă atunci surprinde că la adventiştii de ziua a şaptea este numită o singură persoană, aşa-numita profetesă Ellen G. White. Potrivit cu 1 Corinteni 11 este neîndoielnic că femeile au voie să practice slujba profeţiei. Dar la fel de neîndoielnic este potrivit cu 1 Corinteni 14 şi 1 Timotei 2 că această slujbă nu are voie să fie făcută în strângerile laolaltă ca Adunare (Biserică, comunitate) şi că o femeie nu are voie să dea învăţătură, ci „să stea în tăcere”. Ea nu are voie să stăpânească peste bărbat. White nu s-a subordonat acestei porunci a Domnului. Ea a întocmit – ca de exemplu despre sabat – hotărâri doctrinare vaste şi le-a expus chiar în formă scrisă. Până astăzi adventiştii de ziua a şaptea trebuie să se ghideze după acestea – aceasta este dovada că White a dat învăţătură. În punctul de credinţă propriu-zis este vorba de „cârmuire şi dare de învăţătură”. „Scrierile ei scot clar în evidenţă că Biblia este etalonul cu care trebuie verificate toate învăţăturile şi experienţele” – aceasta nu este nimic altceva decât învăţătură autoritară.
Alte informaţii despre Ellen G. White se găsesc rezumate la următoarea adresă de internet: http://www.bautz.de/bbkl/w/white_e_g.shtml.
b) Învăţătură falsă cu privire la Lege
În punctele de credinţă ale AZS se spune:
Legea
Principiile Legii lui Dumnezeu sunt rezumate în cele zece porunci şi sunt prezentate exemplar în viaţa lui Isus Hristos. În porunci se exprimă dragostea lui Dumnezeu, voia Sa şi planurile Sale pentru viaţa omului – pentru comportarea lui şi pentru relaţiile interumane. Cele zece porunci sunt obligatorii pentru oamenii tuturor timpurilor, sunt baza pentru legământul lui Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul în judecata lui Dumnezeu. Prin acţiunea Duhului Sfânt ele dau pe faţă păcatul şi trezesc dorinţa după un mântuitor. Răscumpărarea are loc exclusiv prin har, nu prin fapte; rodul ei este însă ascultarea faţă de porunci. Ascultarea contribuie la dezvoltarea unui caracter creştin şi dă pace lăuntrică. Această ascultare arată dragostea noastră pentru Domnul şi responsabilitatea noastră faţă de semenii noştri. În ascultarea credinţei se arată puterea lui Hristos de a schimba viaţa unui om, şi în felul acesta confirmă mărturia creştină (Exodul 20.1-17; Matei 5.17; Deuteronom 28.1-14; Psalmul 19.7-11; Ioan 14.15; Romani 8.1-4; Matei 22.36-40; Efeseni 2.8).
AZS fac Legea de pe Sinai regula de viaţă a fiecărui om, fie el credincios sau necredincios.
Mulţi adventişti argumentează, că nici un creştin nu ar ajunge la gândul să anuleze porunca „Să nu ucizi” sau vreo altă poruncă, şi de aceea nu trebuie făcut aceasta nici cu porunca a patra despre sabat. Desigur nici un creştin născut din nou nu va ajunge la gândul să ucidă sau să comită adulter, cu justificarea că în cele din urmă noi nu am mai fi sub Lege. Şi totuşi noi gândim că Domnul Isus a venit ca să împlinească Legea şi s-o rupă odată pentru totdeauna cu Legea. Căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit (Evrei 7.19). Legea în sine era desigur sfântă, dreaptă şi bună (Romani 7.12). Dar ea nu a putut ajuta omului, ea putea numai să-i dovedească păcătoşenia lui, şi ea face încă aceasta într-un anumit sens cu cel necredincios (1 Timotei 1.9). După ce Hristos a murit şi noi (ca şi creştini credincioşi) am murit cu El (Romani 6.8), noi nu mai suntem sub Lege, ci sub domnia Domnului nostru, şi noi nu mai suntem robi (Romani 8.15), ci fii. Legea există în continuare, însă noi suntem morţi – prin trupul lui Hristos am fost omorâţi faţă de Lege (Romani 7.4). Şi de aceea acum Legea nu mai are nici o aplicare la noi ca credincioşi, cu toate că ea are în continuare existenţa ei, aşa cum ne arată foarte clar şi Romani 7.1.
Legea a poruncit ceva omului, şi omul trebuia să facă ce i s-a poruncit. Acum noi am fost aduşi într-o poziţie, că suntem fii, şi am intrat într-o relaţie marcată prin dragoste. Dacă iubim pe Domnul Isus, atunci „cerinţa dreaptă a Legii este împlinită în noi, care umblăm nu potrivit cărnii, ci potrivit Duhului” (Romani 8.4). Dacă noi acum nu comitem adulter, atunci noi facem aceasta nu pentru că stă scris în Lege, ci pentru că iubim pe Hristos. Aceasta este la fel şi în căsnicia noastră. Soţia mea nu mi-a zis niciodată, că eu nu aş avea voie să merg la altă femeie şi că eu nu am semnat nici un contract matrimonial în care stă ceva de felul acesta. Şi cu toate acestea eu nu merg acum în bordel, pentru că îmi iubesc soţia. De asemenea fiii ştiu, fără să fi primit o poruncă deosebită, ce place sau ce nu place părinţilor, căci ei sunt fii – copiii mici nu au încă capacitatea de discernământ.
Se argumentează din partea AZS că în fond numai din dragoste pentru Domnul Isus trebuie ţinute poruncile. Căci de fapt stă scris: „Cine are poruncile Mele şi le ţine, acela este cel care Mă iubeşte.” Din păcate se porneşte prea repede de la premisa că aici se spune: „Cine ţine cele zece porunci, acela este cel care Mă iubeşte.” Însă aceasta nu stă scris aici. Mulţi nu vor să vadă aceasta. Se argumentează în continuare, că nu ar putea să se tăgăduiască că sabatul nu ar fi o poruncă a Domnului. Desigur nu se poate tăgădui aceasta, dar de asemenea nu se poate tăgădui că este o poruncă a Domnului să te laşi ca bărbat circumcis. Problema este că în primul rând nu se diferenţiază că sunt porunci nou-testamentale ale Domnului, care nu au nimic a face cu Legea, şi în al doilea rând că Legea nu are nici un efect asupra celor morţi – aşa cum sunt creştinii credincioşi.
Şi Galateni 2.19 spune că noi am murit faţă de Lege (nu numai faţă de cele zece porunci). Legea există desigur şi arată fiecărui om starea lui pierdută fără speranţă după natură (1 Timotei 1.9), dar noi (creştinii, care au fost născuţi din nou) nu mai sunt acolo, noi suntem – în ceea ce priveşte Legea – morţi. Însă noi nu numai am murit cu Hristos faţă de Lege, ci potrivit cu Galateni 2.19 prin Lege am murit faţă de Lege. Legea este confirmată prin aceea că cei care încalcă Legea sunt pedepsiţi cu moartea. Numai dacă noi împlinim Legea în toată dimensiunea ei, ea ne promite viaţa. Dar pentru că Legea nu a putut fi împlinită (cu excepţia lui Hristos), noi prin Lege am murit faţă de Lege. Aceasta este şi problema foarte gravă a acelora care astăzi vor să se pună sub Lege. Şi aceasta este valabil indiferent dacă ei o fac pentru ca prin aceasta să devină mântuiţi, sau o iau pentru ei ca regulă de viaţă. Indiferent cum, Legea îi va dovedi vinovaţi, şi Legea are numai o consecinţă pentru vină: pedeapsa cu moartea.
Iubite cititor, care eşti de părerea: eu vreau Legea numai ca regulă pentru viaţa mea, te rog gândeşte bine. Duhul Sfânt te întreabă la fel cum îi întreabă pe credincioşii din Galatia în Galateni 3.2: ai primit tu Duhul prin faptele Legii sau pe baza credinţei? Eşti tu aşa de nepriceput? După ce ai început în Duhul, vrei acum să sfârşeşti în carne?
Excurs: Legea nu mai este regula de viaţă a unui creştin
- Galateni 2.19: Pentru că eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
- Galateni 3.13: Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi (pentru că este scris: „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn”).
- Galateni 3.23: Dar, mai înainte de a veni credinţa, eram păziţi sub Lege, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită.
- Galateni 4.5: … ca să-i răscumpere pe cei de sub Lege, ca să primim înfierea.
- Galateni 5.18: Dar, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
- Galateni 5.14: Pentru că întreaga Lege este împlinită într-un singur cuvânt, în acesta: „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”
Pavel spune acelora, care se aşează sub Lege:
- Galateni 5.3: Şi mărturisesc din nou oricărui om circumcis [şi noi adăugăm: care doreşte să ţină sabatul] că este dator să împlinească toată Legea.
Încă un indiciu pentru aceia care învaţă că în epistola către Galateni este vorba numai de aşa-numita Lege ceremonială: Galateni 5.14 numeşte rezumatul celei de-a doua jumătăţi a celor zece porunci. Aici este vorba tocmai de legea morală şi nu de legea ceremonială.
Acest punct – doctrina AZS cu privire la Lege – ne pare să fie un punct decisiv foarte important în toată învăţătura adventiştilor. Într-adevăr nu se merge atât de departe, să se spună că trebuie să ţii Legea pentru ca să fii mântuit, şi se recunoaşte că noi am murit faţă de Lege, dar pe sub mână se introduce totuşi din nou Legea în creştinism, în timp ce cuvintelor Lege şi poruncă li se dă înţelesuri după bunul plac şi chiar contradictorii. (Printre adventişti sunt şi nuanţări, care învaţă că te pierzi, dacă timp îndelungat nu ţii sabatul.)
Când Petru a adus această învăţătură galatenilor şi voia să ducă pe credincioşi din nou sub Lege, Pavel i s-a împotrivit în faţă, şi de trei ori a atenţionat pe credincioşii din Galatia, că oricine ar aduce o altă Evanghelie (decât aceea a harului) „este blestemat” (Galateni 1.8,9; 3.10). Prin aceasta nicidecum nu spunem, că AZS aduc o astfel de Evanghelie, dar aşa cum am amintit mai înainte, noi credem că AZS cu doctrina lor despre Lege cel puţin sunt în apropierea doctrinei fundamental false, căci într-un fel sau altul ea nu este Evanghelia curată. Ea este o Evanghelie cu gust de Lege.
Desigur acestei argumentări îi urmează reproşul, că nu se ţine seama de Matei 5.17-19, unde se spune că Hristos nu a venit să desfiinţeze Legea, ci s-o împlinească, şi că nici o iotă sau o liniuţă din Lege nu va trece, până nu va trece cerul şi pământul. În privinţa aceasta însă nu se ţine seama, cui a adresat Hristos aceste cuvinte (şi anume iudeilor), şi de asemenea nu se vede că nimeni nu a afirmat vreodată că acum Legea nu ar mai fi valabilă sau că ar trebui privită ca trecută. Legea are desigur importanţă atât în viitor în Împărăţia de o mie de ani (Ezechiel 40-48), cât şi acum. De asemenea din principiu Legea este „sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7.12). În 1 Timotei 1.8-10 se spune: „Ştim dar că Legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit Legii, ştiind aceasta, că Legea nu este dată pentru cel drept, ci pentru cei nelegiuiţi şi nesupuşi, pentru neevlavioşi şi păcătoşi, pentru cei fără sfinţenie şi lumeşti, pentru ucigaşi de tată şi ucigaşi de mamă, pentru criminali, pentru curvari, pentru homosexuali, pentru răpitori de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb …”
Aşa cum s-a amintit detaliat mai sus, Legea îşi are pe deplin valabilitatea şi în continuare, dar nu pentru credincioşi, căci ei au murit cu Hristos faţă de Lege. Să presupunem că un tren circulă de la A la B. Dacă eu stau în tren, are pentru mine o însemnătate mare. Curând voi fi în B. Dar dacă nu stau în tren, cu toate acestea trenul va circula (deci nu s-a desfiinţat), dar fără mine … la fel trenul Legii circulă fără mine … însă prin aceasta el nu este desfiinţat!
c) Accentuarea exagerată a învăţăturii despre sabat
Şi cu privire la punctul acesta nu vrem să intrăm în detalii, deoarece în alte locuri ne-am ocupat detaliat cu această problematică. Aici Link-ul articolelor respective:
http://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Sabatul_si_ziua_Domnului_Duminica.htm
http://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Ar_trebui_crestinii_sa_tina_sabatul.htm
În locul acesta vrem să punem unele întrebări pentru verificare de sine:
- De ce la primii creştini sabatul nu a jucat nici un rol, după cât se pare?
- De ce Pavel într-adevăr a vestit Evanghelia în sinagogi în ziua de sabat (Faptele apostolilor 17.2), însă a aşteptat până în „întâia zi a săptămânii”, ca împreună cu fraţii şi surorile de credinţă să frângă pâinea şi să vestească Cuvântul (Faptele apostolilor 20)?
- De ce Pavel a cerut credincioşilor din Corint să facă o colectă în ziua întâi a săptămânii (1 Corinteni 16.2)?
- De ce se pare că Domnul Isus a acordat o valoare aşa de mică sabatului? (El era neobosit activ în ziua de sabat – însă noi credem, că Domnul niciodată nu a încălcat sabatul în sensul adevărat al cuvântului! Conform cu Romani 7 Legea are autoritate asupra cuiva până la moarte. Moartea lui Hristos era sfârşitul Legii, motiv pentru care se spune: „Căci Hristos este sfârşit al Legii, spre dreptate, pentru oricine crede.”)
- De ce Pavel scrie despre posibilitatea de a considera „toate zilele la fel” (Romani 14.5)? Dacă sabatul ar fi avut cu adevărat o importanţă, nu ar fi fost această afirmaţie foarte neglijentă?
- De ce apostolii în conciliul din Ierusalim nu au impus naţiunilor sabatul? În fond naţiunile nu cunoşteau nimic despre o astfel de poruncă (Faptele apostolilor 15), şi acolo erau farisei, care învăţau că Legea trebuie ţinută (Faptele apostolilor 15.5).
- De ce Domnul după învierea Sa a venit la ucenicii Săi în ziua întâia a săptămânii şi a stat în mijlocul lor şi după opt zile a revenit din nou în întâia zi a săptămânii în mijlocul lor (Ioan 20.19,26)? (Această problemă continuă să existe chiar dacă se porneşte de la ideea că ziua întâia a săptămânii după cronologia iudaică începe deja sâmbătă seara la ora 18 [după cronologia noastră] – vezi legătura între Ioan 20.1 şi 20.19!)
Problema la AZS este că ei au făcut din porunca de sabat o învăţătură specială, care are o aşa valoare, că ea îşi găseşte înfrângerea deja prin numele ei. Totdeauna a fost o pagubă în creştinătate, când o învăţătură a fost înălţată mai presus de alta (fie că este vorba de botez, de Masa Domnului sau de sabat).
Şi în Roma erau iudei deveniţi credincioşi, care desigur nu uşor s-au putut despărţi de porunca de sabat, dar la fel erau şi păgâni fericiţi, care nu înţelegeau multe despre sabat. Şi astfel Pavel dă un sfat foarte înţelept:
- Romani 14.5: Unul consideră o zi mai presus decât alta; altul consideră fiecare zi la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui. Cine ţine o zi, pentru Domnul o ţine.
Chiar dacă noi n-am cere nimănui să ţină sabatul conform poruncii a patra, totuşi noi nu am dispreţui pe nimeni care îşi permite o zi de odihnă în timpul săptămânii, chiar şi atunci când el doreşte din toată inima să fie sabatul. Dar cine merge mai departe şi impune credincioşilor să ţină sabatul, în mod clar acela merge mai departe decât Cuvântul lui Dumnezeu şi trebuie să accepte reproşul că el nu vesteşte o Evanghelie curată (vezi Galateni 1.8,9; 3.10). Ia seama totodată, că Pavel vorbeşte în Romani 14 despre „slabi”, care gândesc că trebuie să ţină anumite zile conform Legii. În afară de aceasta el spune în Galateni 4.10,11: „Voi respectaţi zile şi luni şi timpuri şi ani! Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit în zadar pentru voi.”
Dacă şi Pavel „conform obiceiului” a mers la sinagogă în ziua de sabat – când ar fi putut el altfel să vestească mai bine Evanghelia concetăţenilor lui iudei? -, totuşi el era complet liber de ţinerea poruncii sabatului. Domnul a dat ucenicilor misiunea să vestească Evanghelia începând din Ierusalim. Pentru aceasta era necesar să se ajungă la iudei acolo unde se puteau găsi, şi aceasta era tocmai în sinagogă. Unele traduceri ale Bibliei par să sprijine gândul, că ucenicii ar fi ţinut acolo realmente un „serviciu divin”, dar aceasta este total greşit şi arată pericolul unei aşa numite traduceri „moderne” a Bibliei. Ei au vestit acolo Evanghelia – vezi Faptele apostolilor 17.2,3.
Sectarismul este o chestiune rea. Pavel îi scrie lui Tit, că el ar trebui să se ţină departe de omul sectar. Aceştia erau oameni care ameninţau cu o învăţătură specială să despartă pe sfinţi (Tit 3.10,11).
d) Stilul de viaţă creştin
În punctul de credinţă 21 se spune:
Pe lângă mişcarea corporală suficientă şi odihnă dorim să ne păstrăm pe cât posibil de sănătoşi şi să ne reţinem de la mâncăruri, care în Sfânta Scriptură sunt denumite ca necurate.
Sunt interzise mâncăruri, care în Vechiul Testament au fost denumite ca necurate (de exemplu carnea de porc). Petru a trebuit să înveţe altceva în Faptele apostolilor 10; aceasta este subliniat clar încă o dată în Faptele apostolilor 15 (Faptele apostolilor 15.20). Şi 1 Timotei 4.1-3 are o sentinţă foarte tăietoare pentru oamenii care“poruncind abţinerea de la mâncăruri, pe care Dumnezeu le-a creat spre a fi primite cu mulţumire de cei credincioşi şi care cunosc adevărul. Pentru că orice creatură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de aruncat, fiind primit cu mulţumire, pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.” (1 Timotei 4.4,5).
e) Învăţătură falsă cu privire la nemurirea sufletului
AZS învaţă că sufletul omului nu este nemuritor şi că pedeapsa veşnică a iadului, despre care relatează Biblia, nu ar fi cu adevărat veşnică.
Chiar dacă la întrebarea referitoare la condamnarea veşnică, care după adventişti nu durează veşnic, nu putem intra în detalii aici, vom încerca totuşi pe scurt să arătăm dimensiunea acestei învăţături false şi argumentele principale împotriva acestei învăţături.
Se argumentează că o condamnare veşnică sau nemurirea tuturor oamenilor ar fi în contradicţie cu natura lui Dumnezeu, care este dragoste. Dumnezeu ar fi prezentat chiar ca mincinos, căci El Însuşi a spus în Geneza 2.17: „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreşit.” Se argumentează că viaţa veşnică este posibilă numai prin Domnul Isus. În afară de aceasta în 1 Timotei 6.14-16 se spune despre Dumnezeu, că numai El singurul are nemurirea. Pe lângă aceasta cuvântul „veşnic” nu înseamnă „veşnic”, ci ar putea fi înţeles şi aşa, că cuvântul „veşnic” are o limitare.
Se poate deci din locurile biblice citate deduce cu adevărat, că nu este o „condamnare veşnică” şi că numai oamenii credincioşi primesc nemurirea, aşa cum afirmă 1 Corinteni 15.51-53?
1 Corinteni 15.51-53: Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Pentru că trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Pentru că putrezirea aceasta trebuie să se îmbrace în neputrezire şi ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire.
Ce înseamnă deci locul acesta? Apostolul Pavel constată că noi nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi transformaţi. Aceasta înseamnă, că transformarea la cei morţi se caracterizează prin aceea că ei vor îmbrăca neputrezirea. Transformarea acelora care vor fi în viaţă la venirea Domnului înseamnă că ei vor îmbrăca nemurirea (ei nu vor muri, ca mulţi credincioşi înaintea lor!). Aceasta înseamnă, că ei nu vor mai trebui să moară de moartea naturală, ci prin această transformare vor merge direct la Domnul. Oamenii fără Dumnezeu din timpul acela vor muri încă, aşa cum este descris în Geneza 2.17. Dar şi ei vor fi treziţi la viaţă, şi anume „în ziua de apoi” (Apocalipsa 20.11-15). Deci noi, ca să venim împotriva argumentului adus prin Geneza 2.17, nu facem pe Dumnezeu mincinos. Fiecare necredincios va trebui să moară o dată. Şi oricine merge în veşnicie fără Hristos, va fi adus la viaţă în ziua judecăţii (Apocalipsa 20.11,12), ca să răspundă înaintea marelui tron alb. Mai înainte citim că profetul fals şi diavolul vor fi deja chinuiţi în iazul de foc şi pucioasă din „veşnicie în veşnicie”. După aceea urmează şedinţa de judecată la tronul mare şi alb (Apocalipsa 20.11,12), care se termină cu aceea că şi necredincioşii vor fi aruncaţi în iazul de foc. Acolo îi va aştepta aceeaşi judecată ca a diavolului şi a profetului fals.
De fapt iazul de foc a fost rezervat numai diavolului şi îngerilor lui, căci în Matei 25.41 se spune: „Atunci va spune şi celor de la stânga: «Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul etern, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui».” Dumnezeu a vrut să salveze pe fiecare om, El a făcut totul pentru aceasta, fiecare putea să vină. Dar – ce gravitate pentru fiecare, care nu a venit la Hristos – nu fiecare a venit. În zilele acelea vor fi mulţi, care nu au primit oferta măreaţă a lui Dumnezeu şi nu au răspuns dragostei lui Dumnezeu. Desigur acest „a fi” în iazul de foc – în îndepărtarea veşnică de la Dumnezeu – nu poate fi comparat cu „viaţa veşnică”, pe care realmente numai Hristos o poate da. Dar „viaţa veşnică” nu se înţelege în primul rând cantitativ, ci calitativ. Viaţa în îndepărtare veşnică de la Dumnezeu este mai mult o „existenţă veşnică” decât „viaţă veşnică”. Hristos este viaţa veşnică, conform cu 1 Ioan 5.20, şi aceasta arată calitatea acestei vieţi.
În continuare şi locurile următoare din Biblie vorbesc despre condamnarea veşnică:
Marcu 9.47,48: Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având doi ochi, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Matei 18.8: Şi, dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să te poticneşti, taie-le şi aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având două mâini sau două picioare, să fii aruncat în focul etern.
Matei 25.41: „Atunci va spune şi celor de la stânga: «Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul etern, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui».”
Rămâne enigmatic cum se vrea Marcu 9.48 adus în concordanţă cu o pedeapsă limitată în iad. La Matei 18.8 şi Matei 25.41 se argumentează că cuvântul „veşnic” nu ar însemna „veşnic”, ci ar reda o limitare. Dar dacă este vorba de texte biblice în care este vorba de viaţa veşnică, se doreşte cu plăcere să se presupună că înseamnă cu adevărat „veşnic” – de ce atunci la cuvântul „veşnic” în legătură cu pedeapsa veşnică în iad se face excepţie? Nu este aceasta foarte samavolnic, şi nu corespunde aceasta mai mult sentimentelor noastre omeneşti decât originii divine? Fiinţa lui Dumnezeu este nu numai dragoste, ci şi lumină. Aşa cum viaţa veşnică corespunde dragostei mari a lui Dumnezeu, la fel despărţirea veşnică de Dumnezeu corespunde naturii lui Dumnezeu ca lumină, care arată lumina sfinţeniei lui Dumnezeu. În treacăt să ne referim la locul din Matei 25.46: „Şi aceştia vor merge la pedeapsa eternă, iar cei drepţi la viaţă eternă”. – Într-o singură frază cuvântul „veşnic” nu poate însemna o dată „limitat” şi altă dată „nelimitat”, aceasta ar fi total inconsecvent.
Cu privire la locul din 1 Timotei 6.14-16:
1 Timotei 6.16: … El [Dumnezeu] care are singur nemurirea, locuind într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea; lui fie onoare şi putere eternă! Amin.
Acest loc din Biblie arată, că numai Dumnezeu singur are nemurirea locuind în El Însuşi. Aceasta înseamnă de asemenea, că Domnul Isus nu ar fi trebuit să moară, atunci când El a fost pe pământ, deoarece El nu a făcut nici un păcat, nu a cunoscut nici un păcat şi în El nu era păcat. Dar El a spus în Ioan 10.18: „Nimeni nu Mi-o ia [viaţa], ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.”
Fiecare om trebuie să moară de moartea naturală, cu excepţia cazului că la revenirea lui Hristos el va fi îmbrăcat cu nemurirea, deoarece el va fi găsit ca fiind în Hristos. A muri înseamnă printre altele despărţirea sufletului, duhului şi trupului, însă nu are nimic a face cu existenţa veşnică a sufletului şi nici cu faptul că morţii vor învia odată, ca să apară înaintea marelui tron alb şi apoi să primească judecata pedepsei veşnice în iad.
Vezi în privinţa aceasta şi articolele:
„Este veşnică condamnarea veşnică?” –
http://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Este_vesnica_condamnarea_vesnica.htm.
şi „Condamnarea veşnică” –
http://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Condamnarea_vesnica.htm.
f) Alte învăţături false ale AZS cu consecinţe vaste
În locul acesta amintim încă câteva învăţături ale AZS, care după părerea noastră au consecinţe foarte mari şi parţial trebuie descrise ca dezonorabile ale lui Hristos, ceea ce caracterizează pe AZS nu numai ca sectă, ci şi ca o comunitate cu rătăciri fundamentale.
Iertare limitată
Potrivit AZS iertarea păcatelor nu este cu adevărat sigură. Iertarea poate fi anulată la un moment dat în viitor. Acesta este un atac la lucrarea deplin valabilă şi terminată a Domnului. În afară de aceasta, siguranţa mântuirii la o astfel de învăţătură este aproape de neimaginat (cu toate că se mărturiseşte siguranţa mântuirii – vezi punctul de credinţă 10 www.adventisten.de), deoarece până la urmă nu se ştie dacă păcatele unuia au fost sau nu iertate. Prin aceasta AZS trebuie să accepte reproşul că „s-au rătăcit de la adevăr” şi „răstoarnă credinţa unora”.
Nu se ţine cu tărie la adevărul că un creştin născut din nou nu se mai poate pierde. Nu se vede deosebirea între unul care mărturiseşte că este creştin şi un credincios adevărat. Deci dacă un creştin aparent născut din nou se abate de la credinţă şi preferă să trăiască în păcat, atunci nu este aşa, că acesta pierde viaţa veşnică, ci se arată numai că el niciodată nu a primit viaţă din Dumnezeu, ci era un mărturisitor creştin fără viaţă.
Aşa-numita judecată de cercetare
Adevărata natură a judecăţii de cercetare include, că pentru verdictul referitor la mântuire nu este decisivă legătura cu Hristos, ci faptele făcute pe pământ. De aceea în învăţătura adventistă decisivă pentru mântuire în cele din urmă nu este lucrarea lui Hristos ci lucrarea oamenilor.
Această învăţătură de asemenea dezonorează pe Hristos. Aşa cum s-a amintit mai înainte, AZS clasic va respinge probabil de la sine această afirmaţie, aşa cum respinge de la sine afirmaţia, că dreptatea se obţine prin Lege. Dar dacă iertarea noastră nu este sigură şi sabatul este absolut necesar, aceasta nu înseamnă altceva, decât a pune pe oameni în nesiguranţă şi ai pune din nou sub Lege, faţă de care noi am murit – vezi cele expuse mai înainte!
Într-un loc referitor la această judecată de cercetare se spune la Ellen G. White:
Isus nu scuză păcatele dumneavoastră, îndreaptă însă atenţia spre căinţa şi credinţa dumneavoastră şi Se roagă pentru dumneavoastră pentru iertare; El ţine ridicate mâinile Sale rănite înaintea Tatălui şi a îngerilor sfinţi şi exclamă: „Îi cunosc pe nume, i-am însemnat în mâinile Mele. ‚Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh înspăimântat; o inimă înspăimântată şi zdrobită Tu nu o vei dispreţui, Dumnezeule”’ (Psalmul 51.19). Şi acuzatorului poporului Său El îi explică: „Domnul să te mustre, satan! Da, Domnul să te mustre, El, Cel care a ales Ierusalimul. Nu este acesta un tăciune smuls din foc?” (Zaharia 3.2). Hristos va îmbrăca pe cei fideli Lui cu propria Lui dreptate, pentru ca El să-i poată prezenta Tatălui, „o biserică, care va fi minunată, care nu va avea pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora” (Efeseni 5.27) (Ellen G. White, Marea luptă (tradus), pag. 483-484).
Prin aceasta nu este prezentă nici o iertare, prin aceasta noi nu mai putem sta deja astăzi ca drepţi înaintea lui Dumnezeu. Iertarea şi îndreptăţirea sunt împinse în viitor.
În această carte se spune mai departe:
Judecata de cercetare şi anularea păcatelor trebuie să fie terminate înainte de revenirea Domnului. Deoarece morţii trebuie judecaţi după cele scrise în cărţi, este imposibil ca păcatele oamenilor să poată fi şterse înainte de terminarea judecăţii, care cercetează lucrarea vieţii lor. Apostolul Petru spune clar, că păcatele credincioşilor trebuie şterse, „ca să vină timpuri de înviorare de la faţa Domnului, când El va trimite pe Acela, care v-a fost predicat mai înainte, Isus Hristos” (Faptele apostolilor 3.20) (Ellen G. White, Marea luptă (tradus), pagina 484).
Şi se afirmă aceasta, cu toate că tocmai acest verset arată că nu judecata de cercetare va produce mai târziu ştergerea păcatelor, ci pocăinţa şi convertirea astăzi.
Păcatele vor fi puse cândva asupra lui satan
Adventiştii de ziua a şaptea învaţă că scurt înainte de revenirea lui Hristos păcatele tuturor oamenilor vor fi puse asupra lui satan şi că păcatul numai în felul acesta poate fi „nimicit” sau „distrus” din univers.
Şi această învăţătură diminuează desăvârşirea lui Hristos. Noi salutăm într-adevăr învăţătura adventistă, că satan nu este purtătorul păcatelor şi că el nu a făcut răscumpărarea din păcate, trebuie însă constat că lui satan i se atribuie un rol neapărat necesar în stârpirea păcatelor din univers. În privinţa aceasta ei se referă la Levitic 16 şi identifică ţapul Azazel – care a fost trimis în pustiu – cu satan.
Aceasta ar însemna că animalele de jertfă în toate cazurile se referă la Hristos, însă numai în acest caz nu. Nu se recunoaşte frumuseţea şi însemnătatea care este inclusă în faptul că ţapul a fost trimis cu păcatele în pustiu. Hristos a fost acest ţap, pe El au fost puse păcatele noastre şi vorbind simbolic a fost trimis în singurătatea pustiei. Hristos a trebuit la cruce să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46), şi în Psalmi se spune; „Am ajuns ca un pelican din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez şi sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiş” (Psalmul 102.6-7).
g) Revenirea lui Hristos
Adventişti de ziua a şaptea scriu în punctele credinţei lor:
Venirea lui Hristos este speranţa fericită a Bisericii şi împlinirea minunată a Evangheliei. Mântuitorul va apărea vizibil real şi personal. Când va veni El, morţii drepţi vor învia şi împreună cu drepţii în viaţă vor fi luaţi glorificaţi în cer; dar cei nedrepţi vor muri. Împlinirea celor mai multe afirmaţii profetice precum şi starea actuală a lumii arată că venirea lui Hristos este aproape. Momentul acestui eveniment nu a fost revelat, de aceea suntem solicitaţi să fim permanent gata (Tit 2.13; Ioan 14.1-3; Faptele apostolilor 1.9-11; 1 Tesaloniceni 4,16,17; 1 Corinteni 15.15-54; 2 Tesaloniceni 2.8; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Timotei 3.1-5; Ioel 3.9-16; Evrei 9.28).
Din aceasta rezultă că nu se face diferenţă între răpirea Bisericii şi revenirea Domnului în putere şi mare glorie. La aceasta se trece cu vederea printre altele, că în 1 Tesaloniceni se spune că noi vom întâmpina pe Domnul în văzduh şi că la venirea Sa în putere şi glorie mare (vezi de exemplu Matei 24) Domnul Îşi va aşeza picioarele pe Muntele Măslinilor şi El va veni apoi conform cu 1 Tesaloniceni 3.13 cu toţi sfinţii Săi (vezi şi Zaharia 14.5).
Cine doreşte să se preocupe mai detaliat cu tema răpire îi recomandăm articolele următoare:
http://www.mesagerul-crestin.net/eclesia/HTM/Rapirea_Adunarii.htm
http://www.mesagerul-crestin.net/eclesia/HTM/Rapirea_Adunarii_nevazuta_de_lume.htm
http://www.mesagerul-crestin.net/eclesia/HTM/Venirea_Domnului_pentru_Biserica_si_pentru_lume.htm
h) Împărăţia de o mie de ani
Şi cu privire la tema Împărăţiei de o mie de ani sunt scrise lucruri ciudate. Şi aici se găseşte o descriere pe scurt în al 27-lea punct de credinţă al AZS:
O mie de ani şi sfârşitul păcatului
Biblia vorbeşte despre o mie de ani între prima şi a doua înviere (mileniul), în care Hristos cu sfinţii Săi domneşte în cer. În acest timp se va ţine judecata morţilor păcătoşi. Pământul se află într-o stare pustiită; nici un om nu trăieşte pe el, numai satan şi îngerii lui. La sfârşitul celor o mie de ani vine Hristos cu sfinţii Săi precum şi cetatea sfântă din cer pe pământ. Atunci cei nedrepţi vor învia din moarte. Cu satan şi îngerii lui vor asedia cetatea sfântă. Dar foc de la Dumnezeu îi va mistui şi va curăţa pământul. În felul acesta universul va fi eliberat pentru veşnicie de păcat şi de păcătoşi (Apocalipsa 20; Zaharia 14.1-4; Maleahi 3.19; Ieremia 4.23-26; 1 Corinteni 6.1-3; 2 Petru 2.4; Ezechiel 28.18; 2 Tesaloniceni 1.7-9; Apocalipsa 19.17,18,21).
Din acest principiu de credinţă nu rezultă clar cum se ajunge la învăţătura că credincioşii vor fi o mie de ani în cer, că se va face judecata morţilor păcătoşi şi că pământul va fi într-o stare pustiită şi nici un om nu va locui pe el. Scriptura spune exact contrariul. Atât în Isaia 65 cât şi în Ezechiel 40-48 găsim descrierea minunată a Împărăţiei de o mie de ani, şi noi putem mulţumi lui Dumnezeu că atunci El va putea împlini făgăduinţele Sale făcute lui Israel. Făgăduinţele Lui sunt fără părere de rău, spune Romani 11.29. Şi tocmai Apocalipsa 20.7-15 arată clar că judecata morţilor va avea loc abia după Împărăţia de o mie de ani.
În încheiere încă o remarcă generală
În cadrul lucrului nostru redacţional suntem confruntaţi cu cele mai diferite curente şi secte. Efortul nostru se îndreaptă într-acolo – şi aceasta încercăm s-o arătăm în toate răspunsurile noastre – că o dezbatere serioasă poate avea loc numai pe baza Sfintei Scripturi, deoarece această revelaţie a lui Dumnezeu poate fi singurul etalon pentru fiecare creştin născut din nou, pentru a nu cădea în ademenirile omeneşti. Dezbaterile, care nu sunt făcute pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, le respingem principial din aceste motive. Aceasta înseamnă pentru noi, că nu ne putem ocupa cu argumente de felul „Duhul mi-a spus” sau în cazul concret „Mesagera lui Dumnezeu E. G. White a spus însă”.
Adnotare
Ziua de sabat şi ziua Domnului (duminica)
Trebuie noi ca creştini să ţinem ziua de sabat?
SoundWords
Versete călăuzitoare: Geneza 2.3; Exodul 20.8; Ioan 20.19,26; Faptele apostolilor 20.7
Geneza 2.3: Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui creatoare, pe care o făcuse.
Exodul 20.8: Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
Ioan 20.19,26: În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” … După opt zile, ucenicii lui Isus erau iar în casă …
Faptele apostolilor 20.7: În ziua dintâi a săptămânii eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea …
- Introducere
- Paralelă între ziua de sabat şi ziua de duminică
- A fost înlocuită ziua de sabat cu prima zi a săptămânii?
- Nu trebuie creştinii să ţină şi astăzi ziua de sabat?
- Ce înseamnă acum ziua de sabat pentru noi creştinii?
- Dar, Se poate Dumnezeu odihni astăzi, sau în general începând de la căderea în păcat?
- De ce izraelitul trebuia să se odihnească în ziua de sabat?
- Cum a ţinut Domnul Isus ziua de sabat?
- De ce este prima zi din săptămână aşa de importantă pentru creştini?
Introducere
Mereu se pune întrebarea cu privire la porunca referitoare la ziua de sabat în legătură cu „ziua Domnului”. Unii consideră că ziua de sabat a fost înlocuită de „ziua Domnului” (duminica). Alţii consideră că în orice caz noi trebuie să ţinem şi astăzi ziua de sabat, căci ea este o parte componentă a celor zece porunci. Alţii resping porunca referitoare la ziua de sabat şi degenerează „ziua Domnului” făcând din ea o zi normală de lucru. Ce spune Biblia referitor la această temă?
Paralelă între ziua de sabat şi ziua de duminică
Vrem mai întâi să facem o paralelă a însuşirilor care caracterizează cele două zile.
| Ziua de sabat | Ziua Domnului |
| Ziua de sabat stă în legătură cu pământul acesta (stă în legătură cu poporul Israel, care are făgăduinţe pământeşti, vezi făgăduinţa dată lui Avraam, Iacov, etc.). | Ziua Domnului stă în legătură cu cerul (ea stă în legătură cu Domnul înviat în cer şi este caracteristica Adunării, care poartă un caracter ceresc; are binecuvântări cereşti: vezi Efeseni 1.3). |
| Ea este semnul odihnei lui Dumnezeu în prima creaţie (Geneza 2.3). | Ea este semnul odihnei lui Dumnezeu în cea de-a doua creaţie (Leviticul 23.16-21). |
| Ea este un punct final (ultima zi a săptămânii). | Ea este un început nou (prima zi a săptămânii). |
| Ea este semnul caracteristic al Legii şi al legământului cu Israel (Exodul 31.13 şi versetele următoare). | Ea este semnul caracteristic al harului şi a unei noi perioade de timp – bazată pe realitatea învierii, care a avut loc în prima zi a săptămânii (Matei 28.2). |
| Ea este un semn pentru odihnă şi înviorare după lucru (Exodul 31.17). | Ea este un semn pentru odihnă şi înviorare înainte de lucru (şi pentru adorare). |
| Ziua de sabat stă în legătură şi cu moartea – Domnul a stat în mormânt în ziua de sabat. | Ziua Domnului stă în legătură cu viaţa, deoarece Domnul a înviat în această zi. |
| Să lucrezi în ziua de sabat era un păcat grav (Deuteronom 15). | Nu este nici o lege care interzice să se lucreze în ziua Domnului (dacă noi ar trebui să lucrăm, aceasta este o altă chestiune!). |
| Ziua de sabat este desemnată ca fiind pentru om (Marcu 2.27). | Prima zi a săptămânii este desemnată ca fiind „Ziua Domnului” (Apocalipsa 1.10). |
| Ea este ziua odihnei trupeşti (Exodul 31.15; Leviticul 23.3). | Ea este ziua odihnei spirituale, dar şi a activităţii spirituale (Evrei 10.25). |
| În ziua de sabat nu era permis să se iese din casă (din cort) (Exodul 16.29). | Se iasă afară ca să nu se neglijeze întrunirile Adunării şi se iese afară ca să se vestească oamenilor vestea bună (Evrei 10.25). |
| În ziua de sabat era „arderea-de tot pentru fiecare zi de sabat” specială (vezi Numeri 28,9.10): „În ziua sabatului să aduceţi doi miei de un an fără cusur şi, ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.” | Domnul doreşte să fie la ai Săi (El S-a arătat duminica de două ori ucenicilor – Ioan 20.19.26).
Duhul Sfânt a venit pe pământ în ziua de duminică (Rusaliile/ziua cincizecimii sunt duminica, vezi şi Leviticul 23,16). Ucenicii au făcut frângerea pâinii duminica (Faptele apostolilor 20.7). Apostolul Ioan a avut într-o zi de duminică viziunea despre Hristos Cel glorificat şi a primit revelaţia – în această zi el a fost în Duhul (Apocalipsa 1.10). Duminica ar trebui ca fiecare creştin să pună bani deoparte pentru lucrarea Domnului (1 Corinteni 16.2). |
| În Împărăţia de o mie de ani ziua de sabat va avea din nou o importanţă mare, când Domnul Isus va domni peste poporul Lui pământesc (de exemplu Ezechiel 45; 46). | Nu se spune că în Împărăţia de o mie de ani se va mai serba sărbătoarea Rusaliilor, care are a face cu duminica. Această sărbătoare s-a împlinit deja pe deplin în Adunare. În timpul Împărăţiei de o mie de ani Adunarea va fi deja de mult timp răpită în cer. |
| Ziua de sabat era un semn între Dumnezeu şi poporul Său Israel, ca să se arate clar că Dumnezeu a pus deoparte poporul pentru Sine (Exodul 31.13). | Duminica este un semn caracteristic al Adunării/Bisericii. |
A fost înlocuită ziua de sabat cu prima zi a săptămânii?
Răspunsul este simplu: Nu! Căci Biblia aminteşte ziua de sabat şi după învierea lui Hristos şi o diferenţiază de prima zi a săptămânii. Chiar şi în ziua învierii se vorbeşte în mod deosebit atât de ziua de sabat cât şi de prima zi a săptămânii: „La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul” (Matei 28.1).
Şi apostolul Pavel a mers în ziua de sabat în sinagogi (Faptele apostolilor 13.42-44; 15.21; 18.4), ca să predice, şi în prima zi a săptămânii a serbat Cina cu credincioşii din Troa şi a discutat cu ei (vezi Faptele apostolilor 20.7).
Nu trebuie creştinii să ţină şi astăzi ziua de sabat?
Şi în acest caz este uşor de răspuns la întrebare: Nu! Cu toate că noi nu găsim nici o anulare directă a porunci referitoare la ziua de sabat, totuşi prin moartea lui Hristos au fost împlinite toate cerinţele Legii (Romani 8.4). Biblia spune foarte clar că acum noi „nu suntem sub Lege ci sub har” (Romani 6.14), şi dacă vrem să ne mai punem iarăşi sub Lege, se spune, „am căzut din har” (Galateni 5.4).
Dar – aşa se argumentează – Dumnezeu a sfinţit deja ziua a şaptea, atunci când El a creat pământul, pe când încă nu era nici o Lege, şi drept urmare această poruncă referitoare la ziua de sabat este valabilă pentru orice perioadă de timp din istoria mântuirii lui Dumnezeu. În privinţa aceasta trebuie însă să ne gândim că în Geneza 2.1-3 se spune numai că Dumnezeu S-a odihnit, şi în Exodul 31.17 se spune că în această zi Dumnezeu „S-a înviorat”, deci S-a bucurat de lucrarea Sa, care „era foarte bună”. Aici nu găsim nici un fel de porunci, că această odihnă ar fi valabilă şi pentru om, şi nici nu găsim că Dumnezeu „S-a înviorat” în fiecare a şaptea zi. În treacăt spus, dacă totdeauna ar fi fost o poruncă pentru toţi oamenii, atunci Dumnezeu nu ar mai fi putut s-o dea ca poruncă specială pentru poporul Său (Exodul 16.28.29; 31.13). În continuare se va vorbi mai mult despre această odihnă a lui Dumnezeu.
Ce înseamnă acum ziua de sabat pentru noi creştinii?
Dacă se vrea, pentru creştini această zi efectiv nu mai are nici o însemnătate în zilele noastre. Totuşi Biblia ne spune că ziua de sabat este un tablou sau o umbră a lucrurilor viitoare: „Deci nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, sau lună nouă, sau sabate, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos” (Coloseni 2.16.17).
Deci ziua de sabat nu este o umbră sau un model al zilei Domnului, ci al unui adevăr viitor. Şi acest adevăr viitor îl găsim în epistola către Evrei 4.8-10: „Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi după aceea de o altă zi. Rămâne deci o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale.”
Această odihnă ca de sabat se va împlini în Împărăţia de o mie de ani atât pentru Israel cât şi pentru Adunarea lui Dumnezeu din timpul harului.
Dar, Se poate Dumnezeu odihni astăzi, sau în general începând de la căderea în păcat?
În Geneza 2.1-3 se spune pentru prima dată, că „Dumnezeu S-a odihnit”.
Geneza 2.2-3: Şi, în ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse. Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa, pe care a creat-o Dumnezeu, făcând-o.
După ce lucrarea Sa creatoare a fost terminată şi totul „era foarte bun”, Dumnezeu putea realmente să Se odihnească. Dar după ce păcatul a venit în lume, nu mai citim că Dumnezeu S-a odihnit. Dimpotrivă, Domnul Isus spune în evanghelia după Ioan: „Dar Isus le-a răspuns: ‚Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez.’” (Ioan 5.17).
Un comentator scrie:
Spinii şi pălămida, legate cu acele mii de roade umilite, înjosite, vestesc cu glas tare: „Dumnezeu trebuie să lucreze; El nu Se poate odihni”. Poate El să aibă un loc de odihnă în mijlocul suspinelor şi lacrimilor, al dificultăţilor şi durerilor, al bolilor şi al morţii, al necredincioşiei şi al vinovăţiei unei lumi stricate? Poate El în astfel de împrejurări să ţină sabatul? Imposibil. Sfânta Scriptură ne spune categoric, că El lucrează neîncetat şi fără odihnă începând de la creaţie şi până acum. Dumnezeu a lucrat de la căderea lui Adam şi până la întruparea lui Hristos, de la întruparea lui Hristos şi până la cruce a lucrat Fiul lui Dumnezeu, şi de la Rusalii până acum lucrează Duhul Sfânt.”
De ce izraelitul trebuia să se odihnească în ziua de sabat?
Cu toate că de la căderea în păcat Dumnezeu nu a mai putut să Se odihnească, El dă totuşi porunca ca copiii lui Israel să se odihnească în ziua de sabat de orice fel de lucrare (Exodul 20). De ce? Deoarece Dumnezeu are în vedere binele omului. Căci tot ce dă Dumnezeu este bun. Căci aşa se şi spune, că Legea este sfântă, dreaptă şi bună (Romani 7.12). Şi în Deuteronom 10.13 se spune: „… să păzeşti poruncile Domnului şi rânduielile Lui pe care ţi le dau astăzi, pentru binele tău”. Chiar dacă Dumnezeu nu putea să Se odihnească, totuşi în harul Său şi în îndurarea Sa a dat omului această zi de sabat. Dumnezeu ştia că după şase zile de lucru omul avea nevoie de o zi de odihnă, ca să se regenereze, ca să se întărească în duh, suflet şi trup. În Noul Testament avem cheia pentru porunca referitoare la ziua de sabat; Domnul Isus spune acolo, că „sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2.27) – el trebuia să fie de folos omului şi nu să-i producă pagubă. Dar el era şi o poruncă, după care Dumnezeu putea să măsoare în mod deosebit ascultarea poporului Său. Toate celelalte porunci sunt convingătoare din punct de vedere moral pentru om. Dar porunca referitoare la ziua de sabat nu este o poruncă direct morală. Dumnezeu doreşte ca omul să asculte de El din pricina Lui. Chiar dacă creştinii astăzi nu mai au porunca referitoare la ziua de sabat, totuşi în ea este un aspect serios, căci şi copiii lui Dumnezeu ar trebui în timpul actual să fie ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu, nu pentru că noi am înţeles deja totul, ci pentru că noi iubim pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus (şi păzim poruncile Sale” (Ioan 14.21). Vezi în privinţa aceasta şi articolul fratelui H. L. Heijkoop: Ce este păcat?
Cum a ţinut Domnul Isus ziua de sabat?
Aşa cum tocmai am văzut, Domnul Isus spune că „sabatul a fost făcut pentru om”, şi nu „omul a fost făcut pentru sabat” (Marcu 2.27). Aşa cum Dumnezeu a lucrat începând de la Adam, tot aşa a lucrat Domnul Isus atunci când El a fost pe pământul acesta. El nu Şi-a acordat nici un sabat. Putea El să Se odihnească, când oamenii aveau nevoie de ajutorul Lui? Nu a venit El în lumea aceasta din cauza nevoilor oamenilor? Nu a venit El să caute şi să salveze ce era pierdut? Nu! Hristos nu Se putea odihni. Păsările aveau cuiburi şi vulpile vizuini, dar Fiul Omului nu avea nimic unde să-Şi poată pune capul. Abia atunci când omul nu a avut nici un alt loc pentru Hristos decât crucea, Domnul Isus a strigat pe cruce: „S-a sfârşit!”, şi după aceea „Şi-a plecat capul”. S-ar putea traduce şi: „El Şi-a pus capul jos” – pe cruce, un loc între cer şi pământ, a fost singurul loc unde Domnul Isus după ce a terminat lucrarea putea să găsească „odihnă”. În ziua de sabat El a mers împreună cu ucenicii Săi prin lanurile de grâu şi a vindecat oameni de bolile lor (Marcu 2.23.24; 3.1-5). Singura dată când citim că Hristos S-a odihnit, este când în ziua de sabat El a fost în mormânt. Ce batjocură: în timp ce Domnul după răstignirea Sa stătea în mormânt în ziua sabatului, aceia care mai înainte au strigat „Răstigneşte-L!” sărbătoreau sabatul. Şi chiar şi aici găsim pe Hristos la lucru, şi anume când El „prin moarte a nimicit pe cel ce avea puterea morţii”. Când Domnul Isus era în mormânt, ca să restaureze pentru Dumnezeu odihna ca de sabat pierdută, izraeliţii sărbătoreau sabatul, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut. Ce contrast!
De ce este prima zi din săptămână aşa de importantă pentru creştini?
Găsim ziua Domnului în următoarele locuri din Scriptură: Matei 28.1; Ioan 20.19; Ioan 20.25; Faptele apostolilor 20.7; 1 Corinteni 16.2; Apocalipsa 1.10.
Aceste locuri din Scriptură arată că prima zi din săptămână nu poate fi preţuită suficient de creştinii credincioşi. În această zi a înviat Domnul Isus, aşa că această zi a devenit începutul unei creaţii cu totul noi, o relaţie cu totul nouă a omului cu Dumnezeu. Abia după înviere ne este făcut cunoscut de Domnul, că Dumnezeu este acum şi „Dumnezeul nostru” şi că Tatăl Său este acum şi „Tatăl nostru” (Ioan 20). Învierea a fost şi mesajul pentru care primii ucenici şi apostoli au trebuit să sufere mult şi pentru care ei au fost chiar gata să moară ca martiri. După aceea găsim pe ucenici în prima zi a săptămânii, în ziua învierii, adunaţi înapoia uşilor încuiate, şi Domnul vine în mijlocul lor:
- Ioan 20.19: Fiind deci seară, în ziua aceea, cea dintâi a săptămânii, şi uşile fiind închise acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit şi a stat în mijloc, şi le-a spus: “Pace vouă!”
Opt zile după aceea, iarăşi în prima zi a săptămânii, ucenicii sunt adunaţi din nou, şi Domnul Isus vine iarăşi în mijlocul lor:
- Ioan 20.26: Şi după opt zile, din nou erau înăuntru ucenicii Săi, … A venit Isus …
Primi creştini din Troa se strângeau evident de asemenea în prima zi a săptămânii, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi să frângă pâinea, deoarece lor li s-a părut această zi a fi cea mai potrivită
- Faptele apostolilor 20.7: Şi, în ziua întâi a săptămânii, noi fiind adunaţi să frângem pâine, …
De ce? Pentru că Dumnezeu are gânduri bune cu privire la oameni. Pentru că tot ce dă Dumnezeu este bun.
Credincioşii din Corint trebuiau în prima zi să pună deoparte un dar pentru Domnul şi pentru ai Săi, pentru nevoile credincioşilor. Este însă foarte interesant, că într-adevăr Pavel în ziua de sabat a mers în sinagogă (Faptele apostolilor 13.42-44; 15.21; 18.4), ca să vorbească iudeilor, dar după aceea în prima zi a săptămânii a venit împreună cu fraţii şi surorile lui de credinţă ca să predice Cuvântul lui Dumnezeu şi să frângă pâinea. Şi despre Ioan ni se spune, că el „în ziua Domnului” era în Duhul. El nu avea nici o posibilitate să se strângă împreună cu credincioşii, deoarece era întemniţat pe insula Patmos, dar aceasta nu l-a împiedicat ca în această zi – Scriptura spune: „în ziua care aparţine Domnului” – să fie în Duhul. Şi aceasta i-a dat posibilitatea ca în această zi să aibă o viziune cu totul deosebită despre Domnul Isus în glorie şi să primească cartea Apocalipsa.
Chiar dacă noi ca creştini nu avem nici un „tu trebuie să faci” sau „tu nu ai voie” pentru această zi şi am fost chemaţi la libertate şi de asemenea principial nu ne este interzis să facem vre-o lucrare în „ziua Domnului”, totuşi fiecare creştin spiritual va fi conştient de măreţia acestei zile. Este ziua care ne vorbeşte de faptul că păcatul a fost ispăşit, că moartea a fost transformată în viaţă şi acea condamnare, de care ar fi trebuit să avem parte, a rămas în mormântul lui Hristos, că Domnul Isus a înfăptuit tot ce Tatăl i-a încredinţat să facă, şi că Hristos trăieşte acum şi este motivul adorării noastre şi potrivit cu Matei 18.20 El este literalmente în mijloc acolo unde credincioşii se strâng în Numele Său.
De aceea noi vom străbate această zi în această conştienţă şi vom folosi orele în care noi ne strângem ca credincioşi şi nu vom neglija strângerile noastre, şi prin aceasta vom ţine seama că aceasta este „ziua Domnului” şi ea este o ocazie unică (în săptămână) pentru fiecare creştin de a avea o întâlnire deosebită cu Domnul. „Căci acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18.20). Niciodată să nu subapreciem aceasta să facem din ea o obişnuinţă, căci atunci rezultatul va fi moartea spirituală a strângerilor laolaltă. Dacă suntem călăuziţi numai de tradiţie şi obiceiuri, atunci strângerea laolaltă şi-a pierdut valoarea.
La începutul creştinismului era obiceiul ca credincioşii să lucreze pe parcursul primei zile a săptămânii şi apoi seara să se strângă – vezi Faptele apostolilor 20. Cât de mulţi erau cei care veneau obosiţi şi istoviţi la strângere? Eutich era aşa de obosit, că a căzut din fereastră. Iubiţi fraţi şi surori, pentru Eutich putem avea o oarecare înţelegere, când a adormit în ora de adunare. Dar noi nu avem nici o scuză în timpul nostru. Dumnezeu ne dăruieşte, cel puţin aici la noi, sâmbăta, în care ne putem odihni şi ne putem pregăti spiritual pentru duminică. De regulă noi nu trebuie să lucrăm duminica, aşa că noi avem cele mai bune premise ca odihniţi şi învioraţi să mergem la locul despre care Domnul spune: aici doresc cu plăcere să fiu în mijlocul alor Mei (Matei 18.20). Cine fără un motiv cu adevărat bine întemeiat – şi nu pentru că grădina sa probabil nu este cu totul în ordine, sau casa lui trebuie „tencuită” Hagai 1.4) sau pentru că el trebuie să lucreze pentru că autoturismul nou a fost prea scump, sau sâmbătă seara vizitatorii/sărbătoarea a durat prea mult – se târăşte istovit şi obosit spre orele de adunare, acela trebuie să se întrebe cu adevărat, dacă nu cumva desconsideră harul lui Dumnezeu. Cu siguranţă această atitudine nu are nimic a face cu legalismul, ci pur şi simplu numai cu preţuirea şi simpatia noastră pentru Domnul.
Ar trebui creştinii să ţină sabatul?
Elmo Clair Hadley…
Versete călăuzitoare: Geneza 2.2; Exodul 31.12-17; Ezechiel 20.12,20; Exodul 16.29; 35.2
Geneza 2.2: Şi, în ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse.
Exodul 31.12-17: Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Şi tu, vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: Să ţineţi negreşit sabatele Mele; pentru că acesta este un semn între Mine şi voi în generaţiile voastre, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul care vă sfinţeşte. Să ţineţi deci sabatul, pentru că vă este sfânt: oricine-l va profana va fi omorât negreşit, pentru că cine va face vreo lucrare în el, sufletul acela va fi nimicit din poporul său. Şase zile să se lucreze, dar în ziua a şaptea este sabatul de odihnă, sfânt pentru Domnul. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi omorât negreşit. Şi fiii lui Israel să păzească sabatul, ca să ţină sabatul în generaţiile lor drept legământ pentru totdeauna. Este un semn între Mine şi fiii lui Israel pentru totdeauna; pentru că Domnul a făcut cerurile şi pământul în şase zile, şi în ziua a şaptea S-a odihnit şi S-a înviorat”
Ezechiel 20.12,20: Şi le-am dat şi sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi ei, ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul care-i sfinţeşte. … Şi, sfinţiţi sabatele Mele, iar ele să fie un semn între Mine şi voi, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Exodul 16.29: Vedeţi că Domnul v-a dat sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul său; nimeni să nu iasă din locul său în ziua a şaptea.
Exodul 35.2: Şase zile să se lucreze, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă, un sabat de odihnă, pentru Domnul: oricine va lucra în ea să fie omorât.
Ar trebui creştinii să ţină sabatul?
Sabatul este amintit prima dată în cartea Geneza 2.2: „Dumnezeu … în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Sa.” Cuvântul sabat este derivat de la cuvântul ebraic shabath, care înseamnă „a se odihni” sau „a înceta lucrul”. În Geneza 1.31 citim: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi, iată, era foarte bine.” El putea găsi odihnă desăvârşită şi satisfacţie în tot ce El a făcut, inclusiv în omul pus ca şi cap peste creaţie: bărbat şi femeie.
Dar această odihnă a fost curând deranjată. Satan s-a strecurat şi femeia a ascultat de amăgirea lui. Adam a mâncat împreună cu femeia din fructul interzis, căci el a ascultat mai bine de subiectul plăcerii lui, soţia lui, decât de voia lui Dumnezeu exprimată categoric: „Să nu mănânci din el.” Acum omul, pe care Dumnezeu l-a creat pentru Sine Însuşi, stătea sub puterea păcatului şi judecăţii. Păcatul aşează voia şi dorinţele eului înaintea voii şi plăcerii lui Dumnezeu.
Cum putea Dumnezeu să Se odihnească în această stare a lucrurilor? El a trebuit să înceapă o lucrare nouă, ca să introducă o creaţie nouă, care niciodată nu ar putea fi stricată de păcat, şi El a făcut cunoscut şarpelui aceasta: „Vrăjmăşie voi pune între tine [şarpele] şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea [sămânţa femeii, Hristos, născut fără contribuţia bărbatului] îţi va zdrobi capul.”
Hristos spune iudeilor: „Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru” (Ioan 8.44). Prin naşterea naturală omul se naşte cu această natură căzută şi este un copil al diavolului (vezi 1 Ioan 3.10; 1 Petru 1.23). Noi toţi suntem născuţi din sămânţa care putrezeşte a lui Adam; Hristos este singura excepţie. Dar dacă un păcătos primeşte pe Hristos, el devine născut din nou, de sus din sămânţa care nu putrezeşte a lui Dumnezeu (compară Ioan 3.1-6 cu locul acesta din 1 Petru 1). Aceasta este o creaţie nouă – natura divină proprie lui Dumnezeu şi viaţa Sa, făcută parte şi implantată în inimă prin Duhul Sfânt (vezi Ioan 1.12; Iacov 1.18). Drept urmare credinciosul are două naturi: natura lui Adam căzut, care se iubeşte pe sine însuşi şi iubeşte voia cărnii, şi natura divină, care a primit-o de la Dumnezeu prin lucrarea Duhului ca răspuns la credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu.
Însă înainte ca Dumnezeu să poată face aceasta, a trebuit de la Tatăl şi de la Fiul să înceapă şi să fie terminată o lucrare cu totul nouă. „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez” (Ioan 5.1-18, în mod deosebit Ioan 5.16,17, unde se relatează categoric că era în ziua de sabat, atunci când El a făcut această minune). Cum putea Dumnezeu, cum putea Domnul Isus să Se odihnească pe o scenă unde domnea păcatul şi împreună cu el boala şi moartea, urmările păcatului?
Sabatul a fost dat lui Israel
De ce sabatul a fost dat lui Israel? De ce Israel trebuia să-l respecte ca pe o zi de odihnă? (Rog să se ia Biblia şi să se citească următoarele versete, înainte de a merge mai departe: Exodul 31.12-17; Ezechiel 20.12,20; Exodul 16.29; 35.2). El a fost dat ca semn între Dumnezeu şi Israel, poporul Său ales.
Israel a spus de două ori: „Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul le vom face!” (Exodul 24.3,7). Ei au făgăduit solemn ascultare ca bază a binecuvântării (vezi şi Exodul 19.5): „Dacă veţi asculta de glasul Meu cu adevărat şi veţi păzi legământul Meu …” Aceasta făcea binecuvântarea dependentă de ascultare. Acesta este principiul Legii: fă şi vei primi; dacă nu faci, eşti blestemat (vezi Galateni 3, în mod deosebit Galateni 3.10). Sabatul era semnul caracteristic deosebit al primului legământ.
Pe acest teren al împlinirii Legii şi poruncilor ca fundament al binecuvântării Israel a eşuat complet. După ce copiii lui Israel au auzit prin Moise aceste porunci de la Dumnezeu Însuşi (Exodul 24), înainte chiar ca el să coboare cu tablele Legi (una din porunci se referea la sabat), ei şi-au făcut un viţel de aur şi s-au închinat acestui idol, pe care l-au făcut cu mâinile lor. Când Moise a văzut aceasta, a aruncat tablele de piatră şi le-a sfărâmat – fără îndoială a fost călăuzit de Dumnezeu să procedeze aşa (Exodul 32.19). Cum ar fi putut el aduce aceste table de piatră în tabără, dacă poporul, după ce a făgăduit: „Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul le vom face”, a încălcat prima şi cea mai importantă poruncă: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine”? Ar fi însemnat moartea tuturor; toţi stăteau sub blestemul unei Legi încălcate (Galateni 3.10; Deuteronom 27.26).
Începând de atunci El i-a suportat prin îndurare, şi toate binecuvântările, pe care ei le-au primit, nu s-au bazat pe Lege sau pe principiul Legii, ci era har pur – favoare nemeritată – şi bunătate faţă de un popor care ratează; şi El i-a suportat până a venit Hristos.
Şi ce găsim noi apoi în Noul Testament? Ei au mustrat pe Domnul Isus, deoarece El a vindecat în ziua de sabat, şi L-au criticat deoarece El a lăsat pe ucenicii Lui să culeagă spice de grâu şi să mănânce boabele de grâu. În cele din urmă L-au lepădat, au lăsat să fie răstignit şi au pecetluit mormântul în ziua de sabat, semnul dat lor de Dumnezeu în legământul Său, adică întâiul legământ. Acum totul era terminat. Ei au simulat că respectă sabatul, simbol al odihnei lui Dumnezeu, în timp ce Domnul era în mormântul pecetluit, omorât de mâinile lor păcătoase! Şi El venise totuşi să-i binecuvânteze! Din momentul acela nu mai era posibilă nici o binecuvântare sub vechiul legământ, al cărui semn era sabatul.
Un început nou
Însă după aceea are loc un început nou în prima zi a săptămânii. Tatăl şi Fiul au făcut lucrarea de răscumpărare la cruce. Dumnezeul sfânt a pus păcatele noastre pe Fiul Său şi L-a lăsat să fie lovit de singurătate şi de toată mânia, pe care noi am meritat-o.
Primul legământ, al cărui semn era sabatul, a fost complet încălcat de Israel, dar – ceea ce este şi mai important – Dumnezeu l-a dat la o parte. El era o „slujbă a morţii” şi o „slujbă a condamnării” (2 Corinteni 3.7,9), şi Dumnezeu a introdus un legământ nou, o creaţie nouă prin învierea lui Hristos în prima zi a săptămânii – un început nou.
Toţi, cei care cred în Hristos, au murit (Coloseni 3.3,4). Ei „au fost făcuţi morţi faţă de Lege [primul legământ cu ziua a şaptea a lui, cu sabatul ca semn], prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai Altuia, care a fost înviat dintre morţi” (Romani 7.4). „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). El este legat cu un Hristos înviat, glorificat, care a înviat în prima zi a săptămânii. Creştinul nu mai are nimic a face cu Legea poruncilor, scrisă şi gravată în piatră, ca bază a relaţiei lui cu Dumnezeu. Toate binecuvântările lui stau în legătură cu relaţia lui nouă şi se revarsă de la Hristos înviat, care a fost lepădat, omorât şi pecetluit în mormânt în timpul zilei de sabat de către aceia care stăteau sub legământul dintâi. El a ieşit din mormânt în puterea vieţii de înviere în prim zi – un început nou – şi S-a arătat alor Săi şi i-a binecuvântat în aceeaşi zi şi încă o dată în următoarea prima zi a săptămânii, şi apoi, înălţat în înălţime, a trimis jos pe Duhul Sfânt iarăşi în prima zi a săptămânii. Corespunzător găsim că ucenicii se strângeau în prima zi a săptămânii, ca să frângă pâinea (Faptele apostolilor 20.7).
Să se citească Faptele apostolilor 15 şi să se observe lipsa poruncii de sabat şi importanţa harului şi adevărului pentru mântuire (Faptele apostolilor 15.9-11). Noi nu găsim nici o poruncă să ţinem ziua întâi a săptămânii, deoarece noi nu stăm sub o lege a poruncilor, ci sub har. Însă prima zi a săptămânii a fost scoasă în evidenţă de Domnul în mod deosebit prin învierea Sa şi prin faptul că El S-a arătat alor Săi în această zi şi că El a trimis aici jos pe Duhul Sfânt în prima zi a săptămânii (vezi Faptele apostolilor, în mod deosebit Faptele apostolilor 2.32,33). Să se mai observe şi că Rusaliile era permanent în a cincizecea zi după Paști, aceasta este întâia zi după şapte săptămâni sau 49 de zile. Ziua a cincizecea este în prima zi a săptămânii.
Dar de ce se spune atunci: „Rămâne deci o odihnă de sabat pentru poporul lui Dumnezeu” (Evrei 4.9), dacă creştinii nu trebuie să ţină sabatul? Să se ia seama la versetul 8: „Pentru că, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, n-ar fi vorbit după aceea despre o altă zi” (Evrei 4.8). Iosua a adus pe Israel în ţara Canaan, însă nu a putut să le dea odihnă sub întâiul legământ, despre care ziua a şaptea, sabatul, era un semn; de aceea Dumnezeu vorbeşte despre o altă zi de odihnă şi spune apoi în versetul 10: „Pentru că cine a intrat în odihna Lui, acela s-a şi odihnit de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale” (Evrei 4.10) – de lucrările pe care El le-a terminat la cruce („S-a sfârşit”, Ioan 19.30). Deci Hristos şade (sau: Se odihneşte) la dreapta Tatălui, în contrast cu preoţii din timpul Vechiului Testament, care stăteau [în picioare], deoarece lucrarea lor niciodată nu era terminată (vezi Evrei 10.11,12).
Astfel credinciosul nu intră prin fapte în odihna Lui, ci prin credinţă în lucrarea făcută de Hristos. La venirea Domnului el va intra în acel sabat veşnic – odihna lui Dumnezeu; nu în odihna pe care Dumnezeu a avut-o după prima Sa creaţie, care a fost deranjată prin păcat, sau în sabatul celor zece porunci, ci în acea odihnă veşnică a noii creaţii, care se bazează pe lucrarea înfăptuită de Hristos, pe care păcatul niciodată nu o poate deranja, deoarece el a fost înlăturat pentru veşnicie. Aceasta este odihna „celeilalte zile”, care este amintită în Evrei 4.8. Hristos, care a fost înviat în prima zi a săptămânii, este capul acestei creaţii noi şi este Izvorul unei vieţi noi.
Isus zăcea în mormânt în ziua de sabat, semnul primului legământ, şi de asemenea şi noi zăceam acolo în moarte cu El, căci noi am murit cu El, Locţiitorul nostru; şi noi am fost înviaţi cu El şi strămutaţi în locurile cereşti (vezi Efeseni 2.4-7; Coloseni 1.1-4; 2.12-17). Domnul să deschidă ochii inimilor noastre, ca noi toţi să putem vedea acest loc minunat, care este al nostru în Hristos înviat! Atunci întâia zi a săptămânii va avea o importanţă deosebită pentru noi, aşa cum era pentru ucenici în Faptele Apostolilor, care se strângeau ca în această zi să-şi amintească de Domnul. Întâia zi a săptămânii are importanţă deosebită nu printr-un fel de prescripţii carnale, ci prin confirmarea divină, pe care Domnul a dat-o asupra ei prin învierea Sa şi prin arătarea Sa în mijlocul alor Săi în această zi, când El le-a arătat mâinile Sale, picioarele Sale şi coasta Sa străpunse şi le-a zis: „Pace vouă!” Această pace El ne-a câştigat-o prin lucrarea Sa făcută pe cruce.
Toate eforturile personale, toate faptele, care să servească la obţinerea favorii lui Dumnezeu, au trecut. Odihna veşnică este partea noastră în Mântuitorul înviat. Pacea este partea noastră, vestită în aceeaşi primă zi a săptămânii (vezi Ioan 20.19-21), în ziua în care El a înviat şi a lăsat înapoia Lui pentru totdeauna moartea şi judecata – pentru El Însuşi şi pentru toţi pentru care El a murit: „Vă las pacea; vă dau pacea Mea: … Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14.27). Noi ne bucurăm acum de această pace prin credinţă; noi o vom savura desăvârşit în toată veşnicia, când trupurile noastre muritoare vor fi înviate la venirea Sa.
„Deci nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare sau de lună nouă sau zile de sabat, care sunt o umbră a lucrurilor ce aveau să vină; dar trupul [care arunca umbra] este Hristos” (Coloseni 2.16,17). Consumarea anumitor mâncături ca fiind curate şi respingerea altora ca necurate, respectarea (impusă prin porunci carnale) de zile de sărbătoare şi a zilei de sabat erau în totalitate numai umbre despre lucruri care trebuiau să vină. Ele sunt exclusiv umbre aruncate mai dinainte (o vestire) a chestiunii principale, a trupului sau a realităţii, pe care noi o avem acum în Hristos. Este cu adevărat trist să vezi creştini, cel puţin creştini în sensul că ei se declară a fi creştini, care merg înapoi şi insistă la respectarea umbrelor, în timp ce ei ar trebui să se bucure de Hristos şi toate binecuvântările, care au devenit partea noastră în El.
https://www.soundwords.de/ro/ziua-de-sabat-si-ziua-domnului-duminica-a11156.html
Yuval Noah Harari: Supravegherea oamenilor motivată de pandemie „poate crea un sistem totalitar cum nu a mai existat vreodată”
Profesorul Yuval Noah Harari este autorul volumelor Sapiens: Scurtă istorie a omenirii, Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului şi 21 de lecţii pentru secolul XXI. Compania sa de impact social a donat un milion de dolari Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după ce preşedintele SUA a decis să stopeze finanţarea acestui organism din subordinea ONU.
Citiți sau ascultați AICI interviul în original, în limba engleză.
DW: Domnule profesor Harari, ne aflăm în toiul unei pandemii. Ce vă îngrijorează cel mai mult în contextul schimbărilor care au loc în lume?
Yuval Noah Harari: Cred că cel mai mare pericol nu este virusul în sine. Umanitatea dispune de toate cunoştinţele ştiinţifice şi de uneltele tehnologice pentru a birui virusul. Problema cu adevărat majoră este demonul nostru lăuntric, ura noastră, lăcomia şi ignoranţa.
Mă tem că oamenii reacţionează la această criză nu cu solidaritate globală, ci cu ură, învinuind alte ţări, învinuind minorităţi etnice şi religioase.
Dar eu sper că vom fi capabili să ne dezvoltăm compasiunea şi nu ura, să reacţionăm cu solidaritate globală, care va dezvolta generozitatea noastră de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Şi sper că ne vom dezvolta abilitatea de a discerne adevărul şi nu vom da crezare tuturor acestor teorii ale conspiraţiei. Dacă vom face asta, nu mă îndoiesc că vom birui cu uşurinţă această criză.
Ne aflăm, după cum aţi spus, în faţa alegerii între supraveghere totalitară şi sporirea puterii cetăţenilor. Dacă nu suntem atenţi, epidemia va marca o cumpănă a apelor în istoria supravegherii. Dar cum pot eu fi atent cu ceva ce nu se află sub controlul meu?
Nu se află complet în afara controlului dumneavoastră, cel puţin în democraţie. Votaţi în favoarea unor politicieni anume şi partide care fac politica. Astfel aveţi ceva control asupra sistemului politic. Chiar dacă acum nu au fost alegeri, politicienii sunt în continuare sensibili la presiunile opiniei publice.
Dacă publicul este înspăimântat de epidemie şi vrea să preia conducerea un lider puternic, atunci este mult mai uşor pentru un dictator să facă exact asta, să preia frâiele puterii. Dacă, de partea cealaltă, există reacţie din partea publicului atunci când un politician merge prea departe, atunci aceasta poate împiedica cele mai periculoase evoluţii.
Cum pot eu şti în cine sau în ce să am încredere?
În primul rând aveţi experienţa trecutului. Dacă aveţi politicieni care v-au minţit ani în şir, atunci aveţi mai puţine motive să aveţi încredere în ei în această stare de urgenţă. În al doilea rând, puteţi pune întrebări în legătură cu teoriile pe care vi le spun oamenii. Dacă cineva vine cu o teorie conspiraţionistă în legătură cu originea şi propagarea coronavirusului, cereţi acelei persoane să vă explice ce este un virus şi cum provoacă acesta boala. Dacă acea persoană habar nu are, adică nu dispune de cunoştinţe ştiinţifice de bază, atunci nu credeţi nimic din ce vă spune acea persoană despre epidemia de coronavirus. Nu e nevoie să fii biolog de meserie, dar e nevoie de cunoştinţe ştiinţifice de bază pentru a înţelege aceste lucruri.
În ultimii ani am văzut tot felul de politicieni populişti atacând ştiinţa, afirmând că oamenii de ştiinţă sunt o elită îndepărtată, fără legături cu oamenii, afirmând de exemplu că schimbările climatice sunt doar o găselniţă căreia nu trebuie să i se dea crezare. Dar în acest moment al crizei vedem peste tot în lume că oamenii se încred în ştiinţă mai mult decât în orice altceva.
Sper că ne vom aduce aminte de asta nu doar pe durata crizei prezente, ci şi după ce aceasta se va fi încheiat. Sper că vom avea grijă să oferim în şcoli o bună educaţie ştiinţifică despre ce sunt viruşii şi teoria evoluţiei. Sper de asemenea că atunci când oamenii de ştiinţă ne avertizează de alte lucruri, pe lângă epidemii, cum ar fi schimbările climatice şi colapsul ecologic, le vom lua în serios avertismentele, la fel ca afirmaţiile lor privind epidemia de coronavirus.
Numeroase ţări implementează mecanisme de supraveghere digitală în aşa fel încât să prevină răspândirea virusului. Cum pot fi controlate aceste mecanisme?
De câte ori se sporesc măsurile de supraveghere a cetăţenilor ar trebui să se sporească şi măsurile de supraveghere a guvernului. În această criză, guvernele cheltuie bani de parcă ar fi apă. În SUA două bilioane de dolari. În Germania sute de miliarde de euro etc. În calitate de cetăţean, aş vrea să ştiu cine ia deciziile şi pe ce se duc banii. Dacă banii sunt folosiţi pentru a salva de la faliment mari corporaţii, care erau în dificultate chiar înainte de pandemie, din cauza deciziilor greşite luate de managerii lor? Sau poate că banii sunt folosiţi pentru a ajuta mici afaceri, restaurante şi magazine şi lucruri de genul acesta?
Dacă un guvern este atât de ahtiat să aibă mai multă supraveghere, această supraveghere ar trebui să fie în ambele sensuri. Iar când guvernul afirmă că e prea complicat, că nu poate face publice chiar toate tranzacţiile financiare, atunci ar trebui să spunem: “Nu, nu este prea complicat. La fel cum tu, guvern, poţi pune la punct un imens sistem de supraveghere pentru a vedea unde mă duc eu în fiecare zi, la fel de simplu ar trebui creat un sistem care îmi arată mie, plătitor de impozite, ce faci cu banii mei. ”
Aceasta funcţionează prin distribuirea puterii şi prin a nu permite concentrarea ei în mâinile unei singure persoane sau autorităţi?
Exact. Una din ideile care se analizează este dacă se doreşte alertarea persoanelor care s-au aflat în apropierea unui pacient infectat cu coronavirus. Există două căi pentru a face asta: una este să ai o autoritate centrală care strânge informaţii despre oricine şi aceea descoperă că te-ai aflat în apropierea unui om care are COVID-19 şi te alertează. O altă metodă este comunicarea directă a telefoanelor mobile între ele, fără să existe o autoritate centrală care strânge toate acele informaţii. Dacă trec pe lângă o persoană infectată cu COVID-19, cele două telefoane, al meu şi al lui sau al ei, stau de vorbă unul cu altul şi eu sunt alertat. Şi nicio autoritate centrală nu strânge aceste informaţii şi nu supraveghează pe toată lumea.
Posibile sisteme de supraveghere pentru criza curentă fac un pas mai departe, spre ceea ce numim “supraveghere subcutanală”. Astfel pielea, care este suprafaţa intangibilă a trupurilor noastre, capătă fisuri. Cum putem controla asta?
Ar trebui să fim foarte, foarte atenţi cu asta. Supravegherea supracutanală monitorizează ceea ce facem în lumea de afară, unde mergem, cu cine ne întâlnim, la ce ne uităm la televizor sau ce pagini de internet vizităm. Nu pătrunde în trupurile noastre. Dar supravegherea subcutanală monitorizează ce se întâmplă în interiorul corpurilor noastre. Începe cu chestiuni de genul ce temperatură avem, dar apoi poate să măsoare tensiunea arterială, ritmul inimii şi activitatea cerebrală. Şi de îndată ce faci asta, poţi şti mult mai multe despre oameni decât ai ştiut vreodată.
Poţi crea un sistem totalitar cum nu a mai existat vreodată. Dacă ştii ce citesc sau ce privesc la televizor, ai idee despre gusturile mele artistice, despre opiniile mele politice, despre personalitatea mea. Dar tot este limitat. Acum să ne gândim că ai posibilitatea să îmi monitorizezi temperatura corpului sau tensiunea arterială şi bătăile inimii în timp ce citesc un articol sau privesc programul online sau la televizor. Atunci poţi şti ce simt eu în fiecare moment. Aceasta ar putea duce cu uşurinţă la apariţia unor regimuri totalitare distopice.
Nu este inevitabil. Putem preîntâmpina asta.
Dar pentru a împiedica apariţia unor astfel de regimuri trebuie în primul rând să realizăm primejdia şi, în al doilea rând, să fim atenţi cu ce permitem să se întâmple în această stare de urgenţă în care ne aflăm.
Vă face prezenta criză să vă revizuiţi imaginea despre oameni în secolul al 21-lea?
Nu putem şti asta, fiindcă depinde de deciziile pe care le luăm acum. Primejdia apariţiei unei întregi clase nefolositoare creşte dramatic din cauza prezentei crize economice. Acum vedem o creştere a automatizării, fiindcă roboţi şi computere înlocuiesc oameni în tot mai multe joburi în această criză, fiindcă oamenii sunt blocaţi în casele lor şi se pot infecta, pe când roboţii nu pot. Am putea de asemenea vedea că ţările ar putea decide să readucă acasă anume industrii în loc să se bazeze pe fabrici aflate în altă parte.
Astfel, din pricină de automatizare şi de de-globalizare, este posibil ca în special ţările în curs de dezvoltare, care se bizuie pe mâna de lucru ieftină, să se trezească dintr-o dată cu o uriaşă clasă de oameni care şi-au pierdut locurile de muncă din cauza automatizării sau fiindcă acestea s-au transferat în alte ţări.
Dar acestea se pot întâmpla şi în ţările bogate. Această criză provoacă schimbări gigantice pe piaţa muncii. Oamenii lucrează de acasă. Oamenii lucrează online. Dacă nu suntem atenţi, aceasta ar putea avea drept rezultat colapsul muncii organizate, măcar în unele sectoare ale industriei. Dar nu este inevitabil. Este o decizie politică. Putem lua în această situaţie decizia de a proteja drepturile oamenilor care lucrează în ţara noastră, în întreaga lume. Guvernele acordă sprijin financiar industriei şi corporaţiilor. Ele pot condiţiona aceste ajutoare de protejarea drepturilor propriilor angajaţi. Deci totul depinde de deciziile pe care le luăm.
Ce va spune un istoric din viitor despre acest moment?
Cred că istoricii din viitor vor privi asta ca pe un moment de cotitură din istoria secolului al 21-lea. Dar încotro se vor îndrepta lucrurile – aceasta depinde de deciziile noastre. Nu este inevitabil.
Profesorul Yuval Noah Harari este autorul volumelor Sapiens: Scurtă istorie a omenirii, Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului şi 21 de lecţii pentru secolul XXI. Compania sa de impact social a donat un milion de dolari Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după ce preşedintele SUA a decis să stopeze finanţarea acestui organism din subordinea ONU.
Citiți sau ascultați AICI interviul în original, în limba engleză.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/yuval-noah-harari-supravegherea-oamenilor-motivata-de-pandemie-poate-crea-un-sistem-totalitar-cum-nu-a-mai-existat-vreodata-1296659?fbclid=IwAR3rQeoGdmbJNYhz2FNwsh7NCSgWHPDWtMqeeWc-_3hmVziRf4Y0wPZs8LQ
Globalismul și Noua Ordine Mondială: Trump torpilează neoconservatorismul și neoliberalismul dintr-o singură lovitură?
De Ben Barte
Clasa de elită relativ restrânsă, stabilită la Washington, DC – cei care produc și deservesc economia de război permanentă, subvenționată public – nu au fost cu siguranță prea mulțumiți de discursul recent, cu adevărat radical, din motivele explorate aici, al lui Trump, rostit în fața demnitarilor saudiți adunați pentru a-i primi prescripțiile de politică externă în timpul unei vizite de stat.
În 1991, președintele american în exercițiu – la acea vreme, un șef „pensionat” al CIA – George H.W. Bush a declarat o Nouă Ordine Mondială, o mașinațiune retorică ciudată prin care se referea la o tehnocrație neoliberală multinațională care, în cele din urmă, ar submina orice suveranitate națională și ar transforma statele-națiune ale lumii într-un singur stat administrativ distopic.
„Ceea ce este în joc este mai mult decât o mică țară. Este o idee măreață – o Nouă Ordine Mondială, în care diverse națiuni sunt reunite într-o cauză comună, pentru a realiza aspirațiile universale ale omenirii.”
– George Bush, 1991
În altă parte, el a promis în termeni vagi că forțele de „menținere a păcii” ale Națiunilor Unite vor fi responsabile de aplicarea legii în acest nou proiect globalist – indiferent de suveranitatea națională sau de interesul național.
„Când vom avea succes, și vom avea, vom avea o șansă reală la această Nouă Ordine Mondială, o ordine în care o Organizație Națiunilor Unite credibilă își poate folosi rolul de menținere a păcii pentru a îndeplini promisiunea și viziunea fondatorilor ONU.”
Dimpotrivă, trei decenii mai târziu, rostind un discurs pe care ar fi fost greu de imaginat de vreun președinte din istoria modernă, din cauza omiterii neortodoxe a referințelor la „drepturile omului” sau orice altă retorică liberală care pare să însoțească fiecare discurs prezidențial din memoria recentă,
Trump a făcut tot posibilul să-i denunțe pe „intervenționiști” (un termen politicos pentru susținătorii războiului/neoconservatori), „construitorii de națiuni” și „organizațiile non-profit” care au făcut atât de mult pentru a distruge și destabiliza lumea, în timp ce au secat trezoreria SUA în valoare de trilioane de dolari.
Prin intermediul WhiteHouse.gov (sublinierea noastră)
„În fața ochilor noștri, o nouă generație de lideri transcende conflictele antice ale diviziunilor obosite ale trecutului și creează un viitor în care Orientul Mijlociu este definit de comerț, nu de haos ; unde exportă tehnologie, nu terorism; și unde oameni de națiuni, religii și crezuri diferite construiesc orașe împreună, nu se bombardează reciproc și își distrug existența…”
Această mare transformare nu a venit de la intervenționiștii occidentali… care vă țin prelegeri despre cum să trăiți sau cum să vă guvernați propriile afaceri. Nu, minunile strălucitoare ale Riadului și Abu Dhabi nu au fost create de așa-numiții „constructori de națiuni”, „neo-conservatori” sau „organizații non-profit liberale ”, precum cei care au cheltuit trilioane pentru a eșua să dezvolte Kabulul și Bagdad, atâtea alte orașe . În schimb, nașterea unui Orient Mijlociu modern a fost adusă de oamenii din regiune înșiși… dezvoltându-vă propriile țări suverane , urmărind propriile viziuni unice și trasându-vă propriile destine…
În cele din urmă, așa-numiții „constructori de națiuni” au distrus mult mai multe națiuni decât au construit — iar intervenționiștii interveneau în societăți complexe pe care nici măcar ei înșiși nu le înțelegeau.
Un exemplu în acest sens: jihadul neoliberal al lui Hillary Clinton din Libia, care a detronat un dictator relativ secular și a transformat țara într-un stat eșuat, cu piețe de sclavi în aer liber.
Discursul lui Trump în Arabia Saudită ar putea fi rezumat succint într-o singură propoziție: Nu poți realiza democrația cu obuze de artilerie – și, chiar dacă ar fi posibil, acest lucru nu este în interesul Americii sau al nimănui altcuiva, cu excepția unei mâini de psihopați din Washington DC.
Undeva într-o vilă din Wyoming, inima artificială a lui Dick Cheney a tresărit când și-a văzut ideologia de-o viață aruncată la coșul de gunoi istoric de către bărbatul care i-a pus capăt, de unul singur, carierei politice nepoatei sale.
Dar probabil ar trebui să fie fericit că nu putrezește la Haga pentru tot restul existenței sale mizerabile înainte de a părăsi vălul și a trece în iad, înapoi la Tatăl său.
Apropo de putrefacție, undeva în Cercul 9 , Madeleine Albright este la fel de apoplectică că politica oficială a guvernului SUA pe care l-a servit cu atâta conștiinciozitate nu mai este de a înfometa copiii cu un regim de sancțiuni inutile și obscene din scopuri geopolitice obscure, doar pentru a preda chiar țara vizată de schimbarea regimului către ISIS, două decenii mai târziu.
*
Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram și X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.
Ben Bartee este un jurnalist american independent, stabilit în Bangkok, cu degete mari opozabile. Urmăriți AP pe X. Abonați-vă (gratuit) la Armageddon Prose și la sora sa distopică, Armageddon Safari . Este un colaborator regulat la Global Research.
Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.
https://www.globalresearch.ca/trump-torpedoes-neoconservatism-neoliberalism/5887846?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles
Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300 – John Coleman
DESCRIERE
Ierarhia conspiratorilor – John Coleman
„De-a lungul carierei mele ca ofiter profesionist de informatii am avut numeroase ocazii de a obtine accesul la documente top secret. In perioada cat am lucrat pe teren in Angola mi s-a oferit prilejul de a vedea o serie de documente strict confidentiale care erau neobisnuit de explicite.
Ceea ce-am citit acolo m-a umplut de furie si revolta, facandu-ma sa ma lansez pe un drum de la care nu m-am mai abatut – si anume, acela de a descoperi puterea care controleaza si administreaza guvernele Marii Britanii si Statelor Unite” – John Coleman
Editura Antet a lansat in 2010 acesta carte, care a suscitat imediat interesul iubitorilor romanelor de spionaj. Volumul „ Ierarhia conspiratorilor. Povestea comitetului celor 300” nu este doar o carte despre comitetul celor 300, ci transpune in cuvinte atmosfera misterioasa a secretelor celor puternici care conduc lumea, dezvaluite cu mult har de catre celebrul John Coleman.
Despre John Coleman
John Coleman (n. 1935) este scriitor si analist de afaceri mondiale. Coleman sustine ca a activat ca ofiter britanic de informatii pentru MI6. In aceasta calitate de fost spion, Coleman a redactat mai multe carti si numeroase lucrari despre structurile de putere ale lumii.
El sustine ca un grup relativ restrans de oameni – grup numit „Comitetul celor 300” – constituie o elita conducatoare care urmareste un obiectiv important – un guvern unic mondial. Cartile scrise de Coleman au influentat si alti autori de romane pe tema conspiratiei precum David Icke si Jim Marrs, care il citeaza pe Coleman in propriile lucrari.
Coleman sustine ca Fratia Musulmana este un ordin masonic secret creat pentru pastra mostenirea straveche a Orientul Mijlociu astfel incat resursa sa naturala esentiala, petrolul, sa ramana in mainile locuitorilor din zona araba.
Coleman a criticat diferite asociatii si cluburi globaliste, cum sunt Clubul de la Roma, Fundația Giorgio Cini, Global 2000, Colocviul interreligios pentru pace, Institutul Tavistock si alte organizatii importante pe plan mondial.
Comitetul celor 300 nu este singura carte a lui Coleman in care relateaza despre Stapanii Lumii. Coleman a publicat 12 carti despre subiecte controversate, cum ar fi Dinastia Rothschild, Noua ordine mondiala si despre declinul moral, spiritual, cultural, politic si economic al Statelor Unite ale Americii.
Ce mistere ascunde carte Comitetul celor 300?
Imaginati-va un grup atotputernic, care nu cunoaste granite nationale, care se afla deasupra legilor tarilor si natiunilor, un grup ce controleaza fiecare aspect al politicii, religiei, comertului sau industriei. Grupul are influenta asupra bancilor, asigurarilor, resurselor naturale, industriei petroliere, dar si a traficului de droguri sau arme. Comitetul celor 300 nu da socoteala nimanui, doar celor care il formeaza.
Pentru marea majoritate dintre noi, un astfel de grup pare să fie dincolo de orice imaginatie, depasind posibilitatile oricarei organizatii normale.
Conceptul unui grup secret de elita care exercita controlul asupra fiecarui aspect al vietii noastre este promovat de Coleman in aceasta carte – Comitetul celor 300.
Commitetul celor 300, adica Olimpienii, este un grup presupus fondat de aristocratia britanica in anul 1727. Se presupune ca este un consiliu international care organizeaza politica, comertul, serviciile bancare, conduce mass-media si armata, in scopuri oculte, globale si centralizate. Cifra 300 este derivata din articolul aparut in 1909 in publicatia „Geschäftlicher Nachwuchs”, redactat de Walter Rathenau.
Cartea fostului ofiter de informatii britanic ce apartinea de MI6, John Coleman pretinde ca dezvaluie informatii de prima mana si relateaza intalniri cu acest grup misterios. Gruparea cunoscuta si sub numele de „mana ascunsa – Hidden Hand ”, este condusa de familia Rothschild, finantatori internationali si arunca o influenta imensa asupra multor institutii bancare nationale de top si a familiilor regale ale lumii.
Coleman sustine in „Comitetul celor 300” ca presupusul grup este superior altor grupuri de initiati, mai cunoscute, precum Grupul Bilderberg, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Clubul de la Roma, Comisia Trilaterala sau Consiliul pentru Relatii Externe (CFR).
Americanii sunt predispusi sa afirme ca astfel de inteventii nu se pot intampla sub Constitutia suverana a Statelor Unite. Este greu de acceptat ca exista un astfel de organism, numit in carte „Comitetul celor 300”, care e capabil sa conduca din umbra lumea actuala.
In timp ce majoritatea oamenilor incearca sa isi solutioneze problemele personale, aceasta carte spune exact cine sunt „ei” si ce fel de viitor ne-au planificat. Cartea lanseaza idei despre razboiul cu națiunea americana, ce dureaza de 50 de ani, un razboi pe care suntem la un pas de a-l pierde. Aflam ce metode folosesc „Ei” si cum ne pot influenta existenta.
De ce te ajuta aceasta carte sa intelegi mai bine lumea contemporana si realitatea de azi
Daca esti nedumerit si mirat de ce se intampla in lume, cartea incearca sa aduca explicatii si justificari. Multe teorii conspirationiste sustin ipotezele lansate de Coleman iar abordarea in stil documentar a ideilor face acest volum usor de parcurs, interesant si captivant.
”Comitetul celor 300„ nu este doar o banala carte de spionaj. In acest volum, afli cum adevarurile sunt rastalmacite si cum evolutia politica si economica a ultimilor ani indica o convergenta spre un guvern mondial, spre pierderea treptata a libertatilor individuale, sub influenta din umbra a conducatorilor lumii nevazute noua.
Odata ce ai citit adevarurile alternative continute in aceasta carte, intelegerea evenimentelor politice, economice, sociale si religioase din trecut si mai ales din prezent nu va mai fi o problema. „Comitetul celor 300” este o carte care te marcheaza prin dezvaluirea fortelor ascunse care incearca sa dirijeze destinul Statelor Unite si prin extrapolare a intregii lumi libere.
https://www.librariadelfin.ro/carte/ierarhia-conspiratorilor-povestea-comitetului-celor-300-john-coleman–i11163?srsltid=AfmBOoosqubav0wIAx4WdGK0-eZKgBgTHA8Se_sdJ7GMZJqjMp54hXBEhttps://romaniafarajustitie.wordpress.com/2016/08/04/12846/
(”Desteptul” lumii care-si dorea capul și penisul să-i fie înghețate,pentru a putea fi oamenii îmbunătățiți genetic…corupea totul pentru însămânțarea rasei umane cu ADN-ul său.Dar Depozitul pentru Alegerea Germinală , care urma să fie umplut cu sperma laureaților Premiului Nobel care doreau să consolideze fondul genetic uman…și-a întrerupt activitatea în 1999…) Jeffrey Epstein, înconjurat de personalități științifice, spera să insufle ADN-ul său rasei umane
https://archive.is/Zub3G#selection-835.199-943.321
EXCLUSIV: Trump tocmai a dezlănțuit focul infernal al legii – Avocații statului profund primesc în sfârșit ceea ce merită – Au crezut că se pot ascunde în spatele legii!
Gata să descoperi adevărul? Te-ai săturat de minciuni? Alătură-te acum canalului nostru de Telegram . E timpul pentru povestea adevărată! Recunoștința mea tuturor cititorilor mei!
Departamentul de Justiție și Departamentul pentru Securitate al statului (DHS) al lui Trump îi vânează oficial pe avocații care au trădat această țară. De la Marc Elias, cel care a intermediat Clinton, până la globaliștii mari ai legii care îi îndeamnă pe ilegali să mintă, era trădării legale s-a terminat. Mănușile scoase. Gata cu imunitatea trădătorilor cu cravate.
Ani de zile, avocații Statului Profund au acționat ca niște zei de neatins – intentând procese false, apărând scheme ilegale de frontieră, scurgând informații clasificate sub acoperire legală și inundând instanțele cu atacuri coordonate asupra președintelui Trump și a poporului american. Ei au numit asta „justiție”. Era trădare înfășurată în dosare legale.
Dar acea epocă tocmai s-a încheiat.
Pentru că Donald J. Trump s-a întors în Biroul Oval și nu pierde nicio secundă. A dezlănțuit Departamentul de Justiție și Departamentul Securității Sociale pentru a-i viza chiar pe arhitecții prăbușirii sistemului judiciar american – avocați corupți, firme activiste și intermediari legați de Clinton, care credeau că justiția este arma lor permanentă.
Acum, sunt vânați.
Procesele pe care le-au transformat în arme sunt îndreptate împotriva lor.
Puterea de care au abuzat le este smulsă din mâini.
Și mesajul este simplu: Ați folosit legea pentru a purta război împotriva Americii. Acum legea vine după voi.
Capitolul 1: Trump nu face politică – face dreptate
În timp ce stânga se laudă despre „democrație”, președintele Donald J. Trump chiar o apără. Nu cu vorbe. Nu cu semnale de virtute. Ci cu fapte. Acțiuni reale, tangibile, de pământ pârjolit.
Tocmai a ordonat Departamentului de Justiție și Departamentului pentru Securitate Publică să-i urmărească pe cei care credeau că sala de judecată este câmpul lor de luptă – aceiași avocați aroganți și supraplătiți care au petrecut ani de zile inundând instanțele cu minciuni, procese false și propagandă pro-extratereștri ilegali .
Și acum? Gluma e pe seama lor.
Pentru că Trump nu doar curăță casa – o dezinfectează cu foc .
Capitolul 2: Marc Elias — Avocatul preferat al Statului Profund simte în sfârșit presiunea
Ah, da, Marc Elias. Omul care nu a întâlnit niciodată o teorie juridică frauduloasă pe care să nu o iubească – mai ales dacă le-a servit membrilor Clinton, l-a sabotat pe Trump sau a afectat integritatea alegătorilor. De la farsa cu Rusia până la procesele electorale care au făcut statele indecise de nerecunoscut, Elias a fost asasinul juridic al stângii într-un proces de tipul celui al Brooks Brothers .
Și ghici ce? Zidurile se apropie în sfârșit.
Departamentul de Justiție al lui Trump analizează fiecare dosar fraudulos, fiecare atac sinucigaș coordonat, mascată sub „litigiu civil” și fiecare truc lipsit de etică pus sub pretextul „apărării democrației”. Spoiler: nu a fost apărare. A fost război.
Și în război, există consecințe. Ar trebui să înceapă să-și scrie propria declarație pe proprie răspundere — pentru radiere din barou.
Capitolul 3: Marile firme de avocatură — Cei mai scumpi trădători ai Americii
Haideți să vorbim despre aceste mega-firme globaliste – cele care colectează salarii de șapte cifre în timp ce ajută imigranții ilegali să inventeze povești de basm despre azil, învățându-i să plângă la comandă și să invoce persecuția. Aceste firme nu practicau avocatura – conduceau operațiuni coordonate, bine finanțate și complet antiamericane.
Și cireașa de pe tort?
Mulți dintre ei obțineau contracte federale în timp ce subminau activ granițele, legile electorale și suveranitatea SUA. Asta nu e „apărare publică”. E trădare cu antet și servicii de parcare cu valet.
Trump tocmai a apăsat pe întrerupător.
Aceste firme se vor confrunta cu audituri, retragerea finanțării, sancțiuni, expunere. Gata cu ascunderea în spatele minciunilor pro bono și a judecătorilor activiști. Zilele lor de funcționare precum cartelurile legale?
S-au terminat.
Capitolul 4: Gata cu „legile” — Doar legea și focul
Statul Profund se credea deștept. De ce să asasinezi când poți face litigii? De ce să organizezi lovituri de stat când poți folosi instanțele ca armă?
De la Flynn la Trump și până la fiecare agent de frontieră târât prin iadul legal pentru că și-a făcut treaba, justiția a devenit jucăria preferată a elitei. Au inundat dosarele, au amuțit disidenții și au rescris legea prin decizii activistice și sabotaj condus de avocați.
Dar acum, sub Trump 47, acea jucărie se spulberă.
Cei care au folosit legea ca pe o sabie pentru a distruge America? Acum înfruntă-o ca pe o lamă îndreptată spre propria lor gât.
Se credeau intangibili. Acum sunt neprotejați, expuși și stau în calea justiției.
Capitolul 5: Președintele Trump — Singurul care are curajul să o facă
Să fim clari: niciun alt președinte nu ar fi îndrăznit să facă asta. Nici Bush. Nici Reagan. Cu siguranță nu acel Joe Biden ambulant, ai cărui avocați nici măcar nu își pot găsi clientul pe o scenă.
Trump este primul și singurul lider cu coloană vertebrală care se ocupă de complexul juridico-industrial.
Nu atacă doar suprafața. Atinge rădăcina – întreaga mașinărie de avocați, firme, judecători și birocrați care s-au comportat ca și cum Constituția Americii ar fi opțională.
Și știi ce face lucrurile și mai bune?
O face legal , transparent și în plină zi. Fără trucuri murdare. Fără tribunale secrete. Doar o justiție rece și dură – aplicată prin același sistem pe care au încercat să-l corupă.
Asta se numește poetic.
Asta se numește prezidențial.
Asta se numește Trump.
Capitolul final: Către avocații care au purtat război împotriva Americii — Voi sunteți următorii
Acesta nu este un avertisment. Acesta este un certificat de deces – pentru cariera ta, acreditările tale și micul tău imperiu bolnav.
Ai promovat procese false.
Ați sabotat alegerile.
Ai antrenat imigranți ilegali, ai acoperit trădători și ai încasat cecuri îmbibate cu trădare națională.
Acum ești vânat chiar de sistemul judiciar de care ai abuzat. Și omul care semnează ordinele?
Numele lui este Donald J. Trump — și nu este aici ca să se joace. Este aici ca să termine ce a început.
ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ: Sigur, e doar o altă moarte subită – dacă nu cumva ești atent: Procurorul lui Biden a fost găsit mort după ce a expus scurgeri de informații de la CIA, operațiuni israeliene și multe altele!
S-a ocupat de scurgerile de informații de la CIA, de scandalurile israeliene și de mizeria lui Biden – acum e moartă. La 43 de ani. Brusc. În mod convenabil. Și imediat după ce Trump a preluat înapoi Departamentul de Justiție. Dar continuați să spuneți că e „neașteptat”. Între timp, același sistem corupt care a lăudat-o deja o șterge. Repede.
O moarte subită. Un tipar familiar. Și o tăcere totală.
CITIȚI MAI MULTE AICI: https://amg-news.com/breaking-news-sure-its-just-another-sudden-death-unless-youre-paying-attention-bidens-prosecutor-found-dead-after-exposing-cia-leaks-israeli-ops-and-more-video/
Demascat: Asasinarea lui JFK a fost o lovitură de stat – iar apelul de consolare bolnav al lui Lyndon B. Johnson către Jackie Kennedy dovedește acest lucru! Videoclip de neratat
DEZVĂLUIT: JFK nu a fost ucis de un singur atacator înarmat – a fost o lovitură de stat impusă de autorități. Apelul bolnav de critici al lui LBJ către Jackie o dovedește. CIA, Rezerva Federală și elitele din umbră au ucis un președinte pentru a-și proteja puterea. Acum, adevărul iese la iveală – și urmează capete.
CITEȘTE MAI MULTE AICI: https://amg-news.com/exposed-jfks-assassination-was-a-coup-and-lyndon-b-johnsons-sick-consolation-call-to-jackie-kennedy-proves-it-must-see-video/
NU RATAȚI ASTA:
» » » O SCRISOARE-BOMBĂ DECLASIFICATĂ ZGUDUIE AMERICA! BIDEN DEMASCAT CA TRĂDĂTOR – AVERTISMENTUL LUI JFK JR. DEZVĂLUIT! DOSARELE FBI CONFIRMĂ SCRISOAREA-BOMBĂ: „EȘTI UN TRĂDĂTOR” – https://amg-news.com/declassified-bombshell-shakes-america-biden-exposed-as-a-traitor-jfk-jr-s-warning-revealed-fbi-files-confirm-bombshell-letter-you-are-a-traitor/
» » » BOMBĂ ISTORICĂ: TRUMP DECLASIFICĂ DOSARELE JFK – CIA, DEEP STATE ȘI TREI FOȘTI PREȘEDINȚI SUNT DEZVĂLUITE – SECRETE DISTRUSE! – https://amg-news.com/historic-bombshell-trump-declassifies-jfk-files-cia-deep-state-and-three-former-presidents-exposed-secrets-destroyed/
det. aici
https://amg-news.com/exclusive-trump-just-unleashed-legal-hellfire-the-deep-states-lawyers-are-finally-getting-what-they-deserve-they-thought-they-could-hide-behind-the-law/?utm_source=larapush&utm_medium=notification&utm_campaign=2140
Geopolitica nebuniei elitelor. „Transformarea întregii lumi într-o tehnocrație planetară.” Robert J. Burrowes
Partea a III-a: Periculoasa iluzie că guvernele, inclusiv guvernele BRICS, sunt suverane și pot opri preluarea puterii de către tehnocrați
[Publicat pentru prima dată pe 28 ianuarie 2025]
Pe măsură ce ordinea geopolitică este remodelată rapid pentru a servi mai bine interesele elitei, majoritatea analiștilor care scriu pe această temă sunt păcăliți să perceapă BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, extinse recent pentru a include Egiptul, Etiopia, Indonezia, Iranul și Emiratele Arabe Unite) ca un fel de „alternativă”.
Vezi, de exemplu:
Afirmația lui Ben Norton că „BRICS… vor schimba lumea” în „BRICS se extinde cu 9 noi țări partenere. Acum reprezintă jumătate din populația lumii, 41% din economia globală” .
Afirmația profesorului Jeffrey D. Sachs conform căreia „BRICS reprezintă… o potențială deschidere pentru o ordine mondială mult mai pașnică și mai sigură… [și] poate fi un avantaj pentru toate țările” în „Summitul BRICS ar trebui să marcheze sfârșitul iluziilor neoconservatoare” .
Afirmația lui Alfred de Zayas , primul expert independent al ONU pentru promovarea unei ordini internaționale democratice și echitabile, conform căreia „BRICS reprezintă o «nouă zori» a multipolarității” și „însăși existența BRICS și a Summitului de la Kazan, orientat spre viitor, oferă o alternativă la nihilismul occidental”, în „Summitul BRICS din Kazan: Un manifest pentru o ordine mondială rațională” .
Și afirmația lui Abayomi Azikiwe conform căreia „BRICS reprezintă un model istoric de eforturi de a construi alternative la sistemul capitalist mondial existent… Summitul BRICS Plus este o manifestare a mișcării internaționale de a pune capăt dominației popoarelor lumii de către capitalul financiar internațional”. în „Declarația BRICS întărește apelul la multipolaritate: summitul de la Kazan respinge unilateralismul promovat de Occident” .
Desigur, analiști mai perspicace văd în mod clar dincolo de fațadă și expun modul în care țările BRICS implementează pur și simplu același program tehnocratic ca și țările din afara BRICS. Vezi, de exemplu, articolul lui Riley Waggaman „Ați dori să știți ce tocmai au declarat BRICS?”.
Ideea este simplă: dincolo de orice diferențe superficiale dintre ceea ce ar putea face țările BRICS (uneori denumite acum BRICS+, având în vedere recenta aderare a încă cinci membri), ceea ce pare să transforme geopolitica planetară într-o ordine mondială multipolară ce va înlocui cumva ordinea mondială unipolară condusă de SUA, se află un adevăr mai profund și mai întunecat.
Adevărul este că Elita Globală transformă rapid și progresiv întreaga lume într-o tehnocrație planetară populată de sclavi transumani. Aceasta înseamnă că percepțiile limitate la viziuni despre lume de lungă durată, care văd lumea ca fiind etatistă și/sau capitalistă/socialistă, de exemplu, trec cu vederea sau percep greșit schimbările profunde care au loc.
Niciun guvern, inclusiv cele ale țărilor BRICS, nu se opune acestor schimbări profunde. Niciun guvern, inclusiv cele ale țărilor BRICS, nu va rezista acestor schimbări profunde.
Lumea geopolitică nu se învârte în jurul unor state naționale suverane, deoarece nicio națiune nu este suverană. Adică, niciun guvern al unui stat național nu este capabil să exercite autoritate independentă și supremă asupra tuturor afacerilor sale (interne și externe).
Desigur, acest lucru a fost mult timp așa, așa cum a explicat eminentul istoric profesorul Carroll Quigley în lucrarea sa clasică publicată în 1966. Vezi Tragedie și speranță: o istorie a lumii în timpul nostru , pp. 5-6.
„[P]uternicirile capitalismului financiar aveau un alt scop de anvergură, nimic mai puțin decât crearea unui sistem mondial de control financiar aflat în mâini private, capabil să domine sistemul politic al fiecărei țări și economia lumii în ansamblu. Acest sistem urma să fie controlat în mod feudalist de către băncile centrale ale lumii, acționând concertat prin acorduri secrete la care se ajungea în frecvente întâlniri și conferințe private. Punctul culminant al sistemului urma să fie Banca Reglementelor Internaționale din Basel, Elveția, o bancă privată deținută și controlată de băncile centrale ale lumii, care erau ele însele corporații private…”
„Nu trebuie să se considere că acești șefi ai principalelor bănci centrale ale lumii erau ei înșiși puteri substanțiale în finanțele mondiale. Nu erau. Mai degrabă, erau tehnicienii și agenții bancherilor de investiții dominanți din propriile țări, care îi ridicaseră și erau perfect capabili să-i înlăture. Puterile financiare substanțiale ale lumii se aflau în mâinile acestor bancheri de investiții (numiți și bancheri «internaționali» sau «comerciali») care au rămas în mare parte în culise, în propriile lor bănci private neconstituite în societate. Acestea au format un sistem de cooperare internațională și dominație națională care era mai privat, mai puternic și mai secret decât cel al agenților lor din băncile centrale.”
Pe lângă cartea amplă și valoroasă a lui Quigley, puteți citi un rezumat rezonabil al modului în care puterea elitei – politică, economică, socială și militară – a fost dobândită și este exercitată în lucrarea „Analiza istorică a elitei globale: Jefuirea economiei mondiale până când „nu veți mai deține nimic”.”
Desigur, cel puțin în cazul țărilor „democratice”, se presupune că trebuie să crezi că guvernul „tu” este, într-adevăr, liber să ia decizii care guvernează securitatea și bunăstarea ta și că ai anumite drepturi, inclusiv dreptul de vot, pentru a avea un cuvânt de spus în stabilirea guvernului țării în care trăiești.
Pentru a ascunde realitatea că nicio națiune nu este suverană, guvernele au fost mult timp împuternicite să ia decizii cu privire la chestiuni minore (care pot avea încă un impact critic asupra unor populații) care nu au nicio legătură cu programul fundamental Elite, în timp ce orice „decizii” semnificative luate de guverne se limitează la aprobarea directivelor Elite și mobilizarea agenților relevanți din guvern, birocrații, mass-media, armată și din alte părți pentru a implementa cele mai recente componente ale programului Elite.
Așadar, până când nu recunoașteți că guvernele de la toate nivelurile – și instituțiile internaționale cu care sunteți cel mai familiarizați, începând cu Națiunile Unite și Organizația Mondială a Sănătății – sunt doar niște „marionete din umbră” menite să vă distragă atenția de la bazele reale ale puterii în sistemul mondial, veți continua să înțelegeți greșit ce se întâmplă, cine conduce acest lucru și cum se face. Și orice efort pe care îl depuneți pentru a rezista violenței și nedreptății rampante inerente a ceea ce se întâmplă va eșua.
Și exact asta intenționează Elita.
La urma urmei, cea mai eficientă modalitate de a zădărnici opoziția față de orice program este să te asiguri că orice potențiali adversari nu înțeleg regulile jocului (inclusiv, în acest caz, cine exercită puterea efectivă în sistemul mondial), asigurându-te în același timp că acestor potențiali adversari li se oferă o mulțime de distrageri zgomotoase și colorate (cum ar fi alegerile regulate și alte procese politice de partid, ca să nu mai vorbim de artă și sport sub diverse forme) pentru a-i ține ocupați în același timp.
Recentele alegeri prezidențiale din SUA au fost un exemplu perfect al acestei distrageri, cu o gamă vastă de comentarii asupra unei game largi de schimbări superficiale și doar cei mai rari analiști remarcând numărul și gama de tehnocrați bogați numiți de Donald Trump să joace roluri cheie în noua sa administrație, darămite să explice semnificația acestui lucru.
În esență, este mai bine pentru Elită să te lase să-ți depui toată pasiunea și energia în lupta pe un câmp de luptă complet irelevant și să te țină inconștient de locul în care se află adevăratul câmp de luptă.
Ce modalitate mai bună de a neutraliza toată opoziția decât să o concentrezi pe „jocul” greșit?
Tehnocrația planetară în rapidă dezvoltare
Deși mulți autori au discutat despre avansul rapid al tehnocrației planetare în ultimii ani, iar specialiști precum Patrick Wood ne avertizează de mult mai mult timp – vezi „Știri și tendințe despre tehnocrație” – nu există nicio îndoială că rămâne un subiect incredibil de puțin înțeles.
Scenariu posibil de mobilitate inteligentă și sustenabilă (Licențiat sub CC BY-SA 4.0)
Aceasta înseamnă că amenințarea reprezentată de schimbările care ne sunt impuse trece în mare parte nerecunoscută. Aceste tehnologii invazive includ identitatea digitală (căreia i se va atașa „scorul de credit social”), monedele digitale ale băncilor centrale (CBDC), închiderea prin geofencing într-un „oraș inteligent”, supravegherea 24 de ore din 24 folosind camere de recunoaștere facială tridimensională (care captează „amprenta facială” unică), spionarea noastră printr-o vastă rețea de dispozitive „inteligente” (computere, televizoare, frigidere… precum și platforme de socializare, stâlpi stradali și iluminat inteligent) conectate prin 5G/6G și Internetul Lucrurilor și controlul mișcărilor noastre printr-o gamă paralelă de tehnologii, inclusiv geofencing, mașini fără șofer, întrerupătoare de dezactivare a vehiculelor, drone (folosite ca poliție aeriană), roboți (inclusiv ca „opțiune de forță mortală”), precum și arme autonome și electromagnetice. Dincolo de aceste amenințări, „vaccinurile”, inteligența artificială, biologia sintetică, geoingineria și alte tehnologii sunt folosite pentru a remodela profund viața planetară, în detrimentul nostru.
Dar dacă nu aveți deja o înțelegere clară a originii istorice și a dezvoltării pericolelor tehnocratice care subminează acum rapid viața, identitatea, intimitatea, libertatea și securitatea umană, puteți obține o înțelegere excelentă din cea mai recentă carte a lui Patrick Wood pe această temă, „ Gemenii malefici ai tehnocrației și transumanismului” , sau din prezentările generale excelente din acest articol recent de Joshua Stylman, „Planul tehnocratic: Un secol în devenire”, sau din această serie în două părți de Jesse Smith:
„Tehnocrația în ascensiune – Partea 1: De ce este crucial să înțelegem jocul final” și
„Tehnocrația în ascensiune – Partea a 2-a: Crede-mă, sunt tehnocrat” .
Și dacă încă nu credeți că BRICS și toate celelalte țări implementează programul tehnocratic al Elitei, puteți citi mai multe în articole precum acestea, începând cu recenta declarație a summitului BRICS din octombrie 2024:
Summitul BRICS 2024 „Declarația de la Kazan: Consolidarea multilateralismului pentru o dezvoltare și o securitate globale juste” .
Dacă nu poți percepe imediat angajamentul țărilor BRICS față de tehnocrația elitei, Riley Waggaman îl explică clar. Vezi „Ai vrea să știi ce tocmai au declarat BRICS?”
Însă Waggaman a explicat anterior, în detaliu, cum guvernul rus este ocupat să impună tehnocrația Elitei asupra rușilor. Vezi „Este Putin în complotul cu globaliștii?”
În ceea ce privește China, după cum spunea Iain Davis, China este „primul tehnat” din lume. De fapt, acest lucru a fost facilitat sistematic de Occident în urma ascensiunii la putere a lui Deng Xiaoping după moartea lui Mao în 1976. China a fost efectiv infiltrată de membri americani ai Comisiei Trilaterale (cunoscuți sub numele de „Trilateraliști”) pentru a influența calea de dezvoltare a Chinei și, de exemplu, din 1979, „Guvernul israelian și contractorii israelieni din domeniul apărării au acționat în mod constant ca facilitatori pentru transferul către China a celor mai sensibile tehnologii occidentale de apărare și supraveghere”. Vezi „China: Primul tehnat din lume – Partea a 2-a” .
Deci, dacă Rusia și China sunt deja state tehnocratice avansate, ce se întâmplă cu celelalte țări BRICS?
Ei bine, chiar dacă luăm în considerare doar trei dintre cele mai importante componente fundamentale necesare pentru construirea unui stat tehnocrat – implementarea 5G, identitatea digitală și monedele digitale ale băncilor centrale (CBDC) – se pare că celelalte țări BRICS sunt toate bine avansate.
În ciuda pericolelor electromagnetice bine documentate ale 5G, tehnologia a fost deja implementată pe scară largă în următoarele țări: „Raport de progres 5G: Brazilia” , „Implementarea 5G în India este cea mai rapidă din lume, spun oficialii” și „5G este în plină desfășurare în Africa de Sud” .
Identitatea digitală este, de asemenea, bine avansată : „Versiunea digitală a noii cărți de identitate naționale a Braziliei este acum disponibilă în unele state” , „În ceea ce privește actele de identitate biometrice, India este un «laborator pentru restul lumii»” și „Noul sistem de identificare digitală pentru sud-africani – iată la ce să vă așteptați” .
În ceea ce privește CBDC-urile, Brazilia, India și Africa de Sud au programe pilot avansate sau sunt în curs de implementare. A se vedea „Banca Centrală a Braziliei confirmă că va derula un test pilot pentru CBDC-ul său în acest an” , „Guvernul anunță rupia digitală: ce este și mai mult” și „Banca Rezervei Africii de Sud începe studiul de fezabilitate pentru CBDC-urile de retail” .
Dacă vă întrebați despre cei mai recenți membri ai BRICS, o căutare rapidă va confirma implicarea lor puternică în impunerea tehnocrației Elitei, începând cu cele trei componente fundamentale menționate mai sus. În ceea ce privește Iranul, de exemplu, implementarea 5G, a identității digitale și a CBDC-urilor este bine avansată. Consultați „4.000 de site-uri vor oferi internet 5G în Iran până în martie 2025” , „Portalul Național pentru Guvernare Inteligentă” și „Banca centrală a Iranului va lansa monedă digitală pe bază de proiect pilot” .
Pe scurt, toate guvernele naționale, împreună cu aliații lor corporativi relevanți, sunt implicați în procesul de construire a infrastructurii tehnocratice care, într-o zi în curând, îi va înrobi pe cei dintre noi rămași în viață într-o închisoare de tip „oraș inteligent”.
Dacă doriți mai multe dovezi, faceți o căutare pe internet specificând o țară și o tehnologie (5G, identitate digitală, CBDC-uri, recunoaștere facială, geofencing…) și/sau verificați progresul celui mai apropiat oraș în transformarea sa într-un „oraș inteligent”.
Ne apărăm împotriva tehnocrației în devenire
Va fi nevoie de un efort enorm pentru a ne apăra împotriva schimbărilor politice, economice, sociale, tehnologice și de altă natură care ni se impun acum cu rapiditate.
Asta pentru că „Elita globală este o revizitare nebunească” și practic toți oamenii sunt complet supuși ca urmare a violenței pe care au suferit-o în copilărie.
Vezi „De ce violența?” și „Psihologia neînfricată și psihologia fricii: principii și practică” .
Și indiferent dacă acționezi sau nu ca răspuns la alte proiecte Elite desfășurate în alte părți ale lumii, rezistența la avansarea tehnocrației este crucială pentru propriul tău viitor:
„Luptând pentru umanitatea noastră, luptăm pentru viitorul nostru” .
„Suntem oameni, suntem liberi” identifică acțiunea strategică necesară pentru a te apăra de această tehnocrație (cu explicații ale acțiunilor critice,
cel mai simplu spus, pe fluturașul de o pagină „Suntem oameni, suntem liberi” , disponibil în 23 de limbi).
Concluzie
Niciun guvern nu este liber de controlul Elitei. Guvernele sunt pur și simplu agenți ai Elitei care fac ceea ce li se spune de la diverși agenți ai Elitei în domeniul bancar, al politicii externe, al tehnologiei și în alte contexte.
Fundamental, programul Elite ucide cea mai mare parte a populației umane și folosește o gamă largă de tehnologii pentru a-i înrobi tehnocratic pe transumanii rămași în viață într-o închisoare de tip „oraș inteligent”.
Acest program avansează rapid, în timp ce ignoranța și frica noastră fac ca majoritatea oamenilor să nu perceapă adevărata natură a amenințărilor, cine le alimentează și ce este necesar pentru a le rezista eficient.
Asta înseamnă că, chiar și cei care pretind că sunt conștienți de situație sunt de obicei prinși în capcană întreprinzând acțiuni neputincioase (cum ar fi semnarea unei petiții către un guvern, schimbarea votului la următoarele alegeri, demonstrații pe stradă), în loc să acționeze cu putere pentru a se apăra împotriva Elitei, rezistând imperativelor acesteia.
Realitatea este că te poți apăra destul de eficient luând acțiunile nominalizate în „Suntem oameni, suntem liberi”, dar avem nevoie de suficienți oameni care să ia aceste măsuri pentru a învinge întregul program, altfel Elita își va folosi pur și simplu agenții transumani și roboți pentru a ne vâna odată ce cei care s-au conformat prompt sunt deja morți sau închiși.
Lupta noastră este împotriva Elitei Globale. Nu împotriva guvernului vostru, a unei organizații internaționale sau a oricui altcineva.
*
Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram și X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.
Robert J. Burrowes s-a dedicat vieții înțelegerii și eradicării violenței umane. A efectuat cercetări ample din 1966 în încercarea de a înțelege de ce ființele umane sunt violente și este activist nonviolent din 1981. Este autorul cărții „De ce violența?”. Adresa sa de e-mail este flametree@riseup.net , iar site-ul său web se află aici . Este un contribuitor regulat la „Global Research”.
Global Research este o publicație media finanțată de cititori. Nu acceptăm nicio finanțare de la corporații sau guverne. Ajutați-ne să ne menținem pe linia de plutire. Faceți clic pe imaginea de mai jos pentru a face o donație unică sau recurentă.
https://www.globalresearch.ca/geopolitics-elite-insanity-part-iii/5878411
Gemenii malefici ai tehnocrației și transumanismului
Tehnocrația și transumanismul au devenit aliați în încercarea de a cuceri umanitatea, natura și sistemul mondial. La baza acestui fapt se află filosofia malefică a scientismului, care este venerarea științei. Această gândire mecanicistă tratează oamenii la același nivel cu animalele, insectele sau chiar copacii din pădure.
Descriere
Aceasta este o introducere pentru toți în tehnocrație și transumanism, care se bazează pe cărțile mele anterioare despre tehnocrație. Ambele sunt esențiale pentru Marea Resetare a Forumului Economic Mondial, în parteneriat cu Națiunile Unite, pentru a înlocui capitalismul cu un sistem economic alternativ numit Dezvoltare Durabilă, alias Tehnocrație. În plus, oamenii înșiși sunt vizați de transumaniști pentru a schimba condiția umană în Oameni 2.0 prin inginerie genetică. Astfel, tehnocrația transformă structura și sistemul economic al lumii, în timp ce transumanismul transformă oamenii care trăiesc acolo.
Tehnocrația vrea să conducă Pământul într-un panopticon al dictaturii științifice. Transumaniștii vor să trăiască veșnic și să devină omniscienți. Ambele sunt sisteme mecaniste care văd natura ca pe ceva ce trebuie studiat, manipulat și cucerit. Ambele se văd ca noii designeri inteligenți ai lumii, inclusiv ai oamenilor. Ambele caută să creeze un viitor pentru planeta Pământ pe care nimeni nu l-a cerut, votat sau dorit.
Oricare ar fi soluțiile care ar putea apărea și care ne-ar permite să respingem tehnocrația și transumanismul nu pot funcționa decât dacă avem o înțelegere clară a ambelor.
Speranța mea este că această carte nu te va deprima, ci mai degrabă te va încuraja să-ți ocupi locul cuvenit în lume, făcând tot posibilul să pui capăt „gemenilor malefici ai tehnocrației și transumanismului”.
https://www.technocracy.news/product/the-evil-twins-of-technocracy-and-transhumanism/
Suspiciuni asupra unor funcționari ANAF bănuiți că iau mită de la firme ce evită plata taxelor
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro//wp-content/uploads/2025/05/7655420-mediafax_foto-mediafax_foto-1024x683.jpg)
Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) fac cercetări înt-un dosar ce vizează suspiciuni de săvârșirea unor fapte de trafic de influență și cumpărare de influență, în perioada martie-mai 2025, de către funcționari publici cu atribuții de control din cadrul ANAF, respectiv persoane fizice și persoane juridice care operează în transportul alternativ prin intermediul aplicațiilor de ridesharing, potrivit comunicatului publicat de instituție.
Joi, anchetatorii au percheziționat opt locații din București și județe Ilfov și Giurgiu. Una este sediul unei instituții publice, restul reprezintă domiciliile persoanelor fizice bănuite, dar și sediile sau punctele de lucru ale firmelor bănuite.
„Faptele de corupție ar fi fost comise pentru protejarea și favorizarea unor persoane fizice și juridice care eludează plata taxelor, impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului statului, cu impact negativ asupra serviciilor publice și, astfel, erodarea încrederii în stat, în instituții și în administrația publică”, se arată în comunicat.
Citește și
- • Filipine. Scandal de corupție și proteste privitoare la proiectele de protecție în fața inundațiilor
- • Ministrul Finanțelor afirmă că reforma ANAF nu are cum să se producă peste noapte: „Problemele legate de evaziune sunt foarte mari”
- • Alexandru Nazare: ANAF transmite semnale pozitive de transparență și digitalizare
- • Sorin Grindeanu cere controale la comercianți: Suspiciuni de majorări ilegale de prețuri
- • Vicepreședintele CJ Harghita și adjunctul Fiscului din județ, trimiși în judecată pentru corupție
- • Directorul general și directorul comercial ai ELCEN, sub control judiciar pentru fapte de corupție
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro//wp-content/uploads/2025/06/pexels-daniele-la-rosa-messina-1626789-17893477-1024x762.jpg)
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro//wp-content/uploads/2025/06/hepta_7794045-1024x683.jpg)
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/sfm/2025/09/1741002675/73570912a8a3abffd0ba107f1a5062ba-t.jpg)
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/sfm/2025/09/1741003018/12ee56a24cccb045405e35a4859b6012-t.png)
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/sfm/2025/09/1741003056/5524716717003c5f48986eb44ea628bc-t.jpg)
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/sfm/2025/09/1755160342/6910d4e79f993d1cfac8b6d3859f540c-t.jpg)
det. aici https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/suspiciuni-asupra-unor-functionari-anaf-banuiti-ca-iau-mita-de-la-firme-ce-evita-plata-taxelor-23556445
Dr.David Martin: „OMS-ul” programează publicul să accepte genocidul global al umanității!”
Dr. David Martin este imvitatul lui Jonathon Otto unde discută despre cum, încă din anii 1980, mai multe organizații au orchestrat un mediu pentru a crea variate abateri ale atenţiei, prin manipularea mentalului individual și colectiv al maselor, care dau naștere unei animații a fricii. El descrie cum va funcționa agenda lor reală. Ei vor să ne slăbească psihic și fizic până când vom deveni atât de vulnerabili încât vom ceda la tot ce vor dori sau impune acești criminali.
Dr.Martin mai spune că nu toate informațiile pot fi găsite pe internet, unele se pot descoperi în cărţi sau pe foi de hârtie. Google-ul și Wikipedia sunt manipulate, informaţiile fiind de cele mai multe ori false, ori de negăsit.
Din informațiile dr.Martin rezultă că intenţia acestor criminali globali este de a crea omul-cyborg, alimentat cu baterie de litiu, a cărui viaţă să fie limitată la 35 ani.
Recunosc că mintea mea nu poate cuprinde și nici nu e capabilă să-și imagineze asemenea orori. Indivizii ăștia nu ar trebui condamnaţi, ci spulberaţi. Au minţile atât de bolnave încât până și ideile lor făcute public pot modela minţile altora înclinate spre partea întunecată a fiinţei umane.
Dr.Martin: Pandemia covid a fost un plan elaborat de 56 ani, cu scopul depopulării planetei!
Un moment care face dovada închiderii complete a unui cerc criminal: doctorul David Martin a informat 16 membri ai Parlamentului Regatului Unit că „pandemia Covid” era un plan elaborat și îmbunătățit continuu de 56 de ani, început în Regatul Unit, când Welcome Trust a decis să folosească virusul corona ca „forma preferată de manipulare umană”.
În ultimii ani, planul a fost implementat de Gates, Fundația Rockefeller, OMS și colaboratorii pentru a impune la nivel global un vaccin până în 2020 având ca unic scop depopularea. Astfel, alegaţiile reprezentanţilor big pharma referitoare la „vaccinurile” anti-covid „create în câteva luni, DUPĂ declanșarea plandemoniei”, sunt eminamente mincinoase, dovadă stau documentele prezentate de dr.Martin cu prilejul acestei conferinţe.
Dr.Martin: Pandemia covid a fost un plan elaborat de 56 ani, cu scopul depopulării planetei!
https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2016/08/04/12846/https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/12/09/dr-david-martin-oms-ul-programeaza-publicul-sa-accepte-genocidul-global-al-umanitatii/
Cazul Anastasiu ne arată de ce ANAF nu colectează bani la buget. Soluţia: conducerea şi softuri aduse din UE
Al Capone a fost prins de fiscul american, nu de poliţie. Deci se poate, cu condiţia să avem la ANAF funcţionari incoruptibili şi tehnică modernă, acum disponibilă în ţările performante.
Au fost schimbaţi şefii ANAF de multe ori. Fără vreun rezultat, pentru că majoritatea, dacă nu toţi funcţionarii ANAF, sunt „contaminaţi” de corupţie şi clientela politică a partidelor. Altfel nu se explică de ce la noi ANAF colectează la buget 27-28% din PIB, iar în ţări UE performante fiscul lor colectează la buget 40-45% din PIB.
Dacă şi antreprenori respectabili şi de succes, cum era Dragoş Anastasiu, ajuns vicepremier, erau „obligaţi” de succesul afacerilor lor să plătească „taxa de protecţie” la ANAF, pentru a face evaziune fiscală, trebuie să înmulţim cu mii astfel de cazuri, până la cei mai de „succes” antreprenori, pentru a avea imaginea completă.
Un avantaj a existat şi pentru România în tot acest fenomen: ţara era „atractivă” pentru o anume categorie de investitori, astfel că am beneficiat de o dezvoltare rapidă concretizată prin multiplicarea PIB-ului de la 50 miliarde euro în anul 2000, la 350 miliarde euro în 2024, adică de 7 ori!
Acum România este într-o situaţie critică din punct de vedere fiscal-bugetar, şi trebuie să se alinieze țărilor performante din UE, pentru a nu rămâne la coada Europei, cum se întâmplă în educaţie.
Cu resurse proprii, umane şi informatice, nu se poate, cum am văzut. Interesele clientelei de partid le obligă să stea cu ochii pe instituţiile importante ale statului care să le permită să se mufeze la conductele bugetare. Putem sparge acest nenorocit „baraj” protecţionist doar cu resurse umane şi informatice din afara României.
Actuala conducere plitică a României, preşedintele Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Alexandru Nazare, face posibilă o astfel de schimbare de macaz, cu sprijinul conducerii UE.
Ilie Bolojan şi Alexandru Nazare trebuie să explice la Bruxelles că singuri nu ne descurcăm în problema fiscului „infectat” de interesele clientelei politice, şi să cerem sprijin în oameni şi infrastructură specifică din ţări occidentale, care au pus ordine în problemele evaziunii fiscale. Fără o schimbare din temelii a organizării ANAF, nu avem nicio şansă să ieşim din marasmul fiscal-bugetar în care ne aflăm. Un singur om, şef la ANAF, oricât de bine intenţionat ar fi, nu poate învinge caracatiţa creată de a lungul anilor, având drept scop protejarea evaziunii fiscale contra „taxe de protecţie”.
Am văzut în procesul în care era parte Anastasiu, cum se derulau legăturile cu ANAF. El şi partenerul său s-au autodenunţat, cum ne explică DNA, pentru a scăpa de pedeapsa care se apropia de ei. În afară de inspectoarea ANAF, Angela Burlacu, erau la curent cu afacerea şi o parte din şefii ei, cu care împărţea „taxa de protecţie”.
O nouă conducere la ANAF, şefi şi directori de compartimente aduși din străinătate, însoţită de softurile moderne, deja experimentate în occident, ar anihila sau cel putin ar micşora evaziunea fiscală.
Există şi în occident evaziune fiscală, diferenţa cu România este dată de procent. Una este să ai 10% evaziune fiscală, şi alta 50-60%. Să ne uităm la evaziunea fiscală prin neplata TVA, o treime din TVA nu intră la bugetul de stat!
În concluzie
Situaţia fiscal-bugetara în care se află România nu ne permite vreo soluţie, alta decât solicitarea sprijinului UE în această problemă. Să lăsăm orgoliile deoparte, ne trebuie o soluţie rapidă care să ne rezolve problemele ce riscă să prăbuşească economic şi financiar statul român.
https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/cazul-anastasiu-ne-arata-de-ce-anaf-nu-colecteaza-2460373.html
