V-ați întrebat vreodată cum e să fii tânăr și să încerci să rămâi în România?
Faci 12 ani de școală, treci prin zeci de reforme, ești cobai pentru tot ce vrea doamna Andronescu sau alti “domni”guvernanti  să experimenteze, nu știi exact ce trebuie să înveți pentru examene, pentru că nici ei nu știu încă ce să ceară…Înveți tot până la urmă, vine bacul, îl iei, te bucuri, uiți de toate reformele care te-au bulversat…

Mergi la facultate, dai de un sistem bătrân, învechit (cine să își mai dorească să se facă profesor, când salariile nu ajung pe UN AN nici cât vacanța de 5 zile a lui Ponta în Dubai), dar te lupți, înveți de la profii care ți-ar putea fi bunici, din cărți, de pe net…după 3/4 ani ești licențiat! Te bucuri, uiți de toate piedicile!
Dai la Master, vrei mai mult! În timpul ăsta începi să depui CV-uri! Singurele posturi libere sunt în baruri, ca și chelner și în Mall-uri, ca vânzător! Nu te descurajezi, ești totuși încă la master, ai încă un cămin asigurat, cu 100 RON pe lună! Trec 2 ani, gata, ai mai adăugat o diplomă! Te bucuri, uiți de toate problemele sistemului de învățământ!
Ai 24 de ani, ești tânăr, ai o dorință enormă de afirmare! Continui să depui CV-uri! Aceleași posturi libere, în bar, în mall, în supermarket, aceleași salarii… Cum să mai fie alte locuri de muncă, dacă toți au dărâmat fabricile, au vândut utilajele la fier vechi, și-au mai adăugat o sumă de 6-7 cifre în cont, iar în locul fabricii s-a construit un hipermarket sau un mall?
Rămâi în orașul în care ai făcut facultatea, trec 2-3 luni în care ai depus 500 de CV-uri, te angajezi totuși vânzător la mall, că la Multinaționale nu sunt locuri libere!

Ai un salariu net de 700 de RON! Chiria e de 300-400 RON (asta dacă împarți camera unui apartament cu cineva), îți mai rămân 300-400 RON pentru utilități, mâncare, haine, papuci, ieșit în oraș, vacanță… Te mai ajută și părinții, dar, după aproximativ jumătate de an, îți dai seama că nu reușești să supraviețuiești!
Te hotărăști să te întorci în orașul natal, acolo măcar stai acasă, scapi de chirie și cheltuieli cu mâncarea! Depui din nou 100 de CV-uri! Nici aici nu ai prea multe posibilități, fabricile care hrăneau tot orașul nu mai există, au mai rămas standurile, băncile și hipermarketurile! Ai încercat la o bancă, dar de unde? Acolo locurile se lasă din mamă în fiică, din unchi în nepot, cine să te angajeze pe tine, un No name? Te angajezi până la urmă la o firmă mică! Puterea ei financiară e la fel de mică, pentru că statul i-a băgat 500 de taxe și impozite, ca să nu mai vorbim de faptul că același stat nu susține deloc producția românească, nu verifică adevărata evaziune a importurilor din China, Turcia, Polonia, care oferă prețuri mici și o calitate proastă, astfel că cele mai multe IMM-uri din țara asta sunt în cădere liberă! Ești angajat cu acte în regulă! Patronul ți-ar da din toată inima mai mult, dar abia are bani să plătească CEC-urile la furnizori, ca să nu mai vorbim că tot mai mulți oameni de afaceri români fac atac cerebral în somn sau intră în depresie, nu dorm nopțile, se îmbolnăvesc de inimă…dar ce să știe domnii la costum care ne reprezintă și care, pe banii noștri, stau și se bălăcăresc toată ziua la televizor și apoi își iau vacanță câte o lună și pleacă prin Dubai, Maldive sau alte destinații exotice!
Prin urmare, mai mult de 1000 de RON + bonuri (eventual) nu îți poate oferi! Pe moment ești mulțumit, oricum ai aproape dublu față de data trecută și nici nu mai ai chirie…
După un timp (nu îți permiți nici în vis o mașină nouă), cu banii adunați și cu ceva ajutor de la părinți, îți iei o relicvă pe 4 roți de vreo 2000 de euro, pe care, evident, ești nevoit să o treci pe numele lui tata, pentru că, dacă îndrăznești să o treci pe numele tău, doar RCA-ul pe un an face cât 3 salarii de ale tale!
Așa că, iată-te ajuns la 27 de ani, după 18 ani de școală în care ai investit în formarea ta, stai cu părinții, care încep tot mai des să îți reproșeze că nu se alege nimic de viața ta, că ei la vârsta ta aveau casa lor, te aveau și pe tine, aveau un loc de muncă stabil, nu pierdeau vremea (dragi părinți, țin să vă rog, pe această cale, să îi mulțumiți lui Ceaușescu pentru asta și să conștientizați că ați trăit în alte vremuri, că pe atunci, toată lumea primea repartiție la un loc de muncă, primea un acoperiș deasupra capului, iar conceptul de “familie” avea cu totul alt sens! Așa că nu mai porniți scandaluri cu copiii voștri, că îi distrugeți psihic)!
Iată-te la 27 de ani, fără familie (cum să te căsătorești sau să faci un copil, când tu nu știi ce-o să fie mâine? Cu cine, când materialismul e principala “calitate” a tuturor?), fără casă, fără nimic pe numele tău, singur, că cei mai mulți dintre prietenii tăi nu mai sunt prin țară de mult timp!
Iată-te la 27 de ani învins de un sistem corupt, bolnav, distrus, care nu face nimic pentru oamenii pe care îi reprezintă!
Ce rămâne de făcut? Te interesezi în stânga și în dreapta, îți faci bagajele și pleci! Unde? Oriunde! Oriunde îți poate fi mai bine, măcar din punct de vedere material…
Dragi politicieni, asta este povestea a sute de mii de oameni care au plecat în țări străine! Sute de mii de valori pe care Statul român nu a știut să le păstreze în țară!
Spuneți-ne, puteți dormi noaptea? În acest moment, Milioane (și nu cred că exagerez, fiecare dintre noi are cel puțin o rudă plecată la muncă în străinătate) de familii din România sunt dezbinate din cauza voastră, din cauza hoției și incompetenței dumneavoastră!
Cerem public DEMISIA tuturor celor care nu sunt în stare să rezolve problemele țării, să apere drepturile și interesele poporului român!
Dacă nu sunteți în stare niciunul, atunci plecați toți, din Guvern, din Senat, din Camera deputaților…toți! S-or găsi alții, din 20 de milioane de români, care să fie în stare să conducă o țară!
Suficient v-ați bătut joc de bunicii și părinții noștri!
Noi vrem să fim români în România, vrem să avem o viață decentă aici, nu între străini! România e țara noastră, nu a politicienilor!
NOI VREM RESPECT!

Magnius Iasi a distribuit postarea publicată de Munteanu Claudiu.