
3- Domnilor Patriarhi, Papi, Preoţi orto-catolico-musulmani cu tot neamul vostru, dacă Dumnezeu s-a CĂIT (Iona 3/9) “ca să nu pierim!”, vă scriu pentru a “şaptea” oară, ca să nu ziceţi că nu aţi ştiut: “Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.” (Matei 12/41,2) Voi care aţi prigonit căinţa, pocăiţi-vă şi lansaţi un post şi o ÎNNOIRE DUHOVNICEASCĂ naţională şi GLOBALĂ, (Ioan, cap 3)///4- Dacă oamenii din România ar accepta să se nască din nou, (nu cum ne mint preoţii lumii, cărora le este frică de oameni vii, deştepţi, cristici) ci, cum ne învaţă Isus, în Ioan, cap 3, am fi unica Tara Atotputernica, pentru că în locul gunoierului cosmic din orice om, l-am introna pe Isus, care este Plinătatea Dumnezeirii!
1- Popor Roman, noroade, tari şi oameni de pretutindeni, nimeni, niciodată, nu are unde fugi de Prietenul Pacatosilor-Usa de ieşire din cuptorul păcătuirii şi de întoarcere Acasă! Să nu aşteptăm pocăinţa doar dacă “a ajuns la urechea împăratului din Ninive care, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă şi a poruncit ca “oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!… ca să nu pierim!” (Iona 3) Căci nu numai pentru Evrei sau Niniveni a rămas scris:
Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
- “Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
- Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.
- Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
- Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
- Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: “Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu vă voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!”
- Şi au zis unul către altul: “Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
- Atunci ei i-au zis: “Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”
- El le-a răspuns: “Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul!”
- Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: “Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.
- Ei i-au zis: “Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
- El le-a răspuns: “Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
- Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărata tot mai mult împotriva lor.
- Atunci au strigat către Domnul şi au zis: “Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!”
- Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia marii s-a potolit.
- Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
- Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. “Iona 1/1-17)
2 – Deşi Preoţii au hulit pocăinţa dăruită gratis de Isus, s-o primim cât se mai poate, pentru a scăpa de orice mizerie a gunoierului satan; Să nu aşteptăm să ne pocăim prin chinuri proprii, precum Iona în tenebrele adâncurilor mortale
- Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului sau din pântecele peştelui
- şi a zis: “În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
- Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
- Ziceam: “Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
- Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papură s-a împletit în jurul capului meu.
- M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
- Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
- Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează indurarea de la ei.
- Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”
- Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.” (Iona 2/1-10)
3- Domnilor Patriarhi, Papi, Preoţi orto-catolico-musulmani cu tot neamul vostru, dacă Dumnezeu s-a CĂIT (Iona 3/9) “ca să nu pierim!”, vă scriu pentru a “şaptea” oară, ca să nu ziceţi că nu aţi ştiut: “Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.” (Matei 12/41,2) Voi care aţi prigonit căinţa, pocăiţi-vă şi lansaţi un post şi o ÎNNOIRE DUHOVNICEASCĂ naţională şi GLOBALĂ, (Ioan, cap 3)
Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel:
- “Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”
- Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
- Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: “Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”
- Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.
- Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.
- Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: “Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
- Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!
- Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
- Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.” (Iona 3/1-10)
4- Dacă oamenii din România ar accepta să se nască din nou, (nu cum ne mint preoţii lumii, cărora le este frică de oameni vii, deştepţi, cristici) ci, cum ne învaţă Isus, în Ioan, cap 3, am fi unica Tara Atotputernica, pentru că în locul gunoierului cosmic din orice om, l-am introna pe Isus, care este Plinătatea Dumnezeirii!
- Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat.
- S-a rugat Domnului şi a zis: “Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
- Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”
- Domnul a răspuns: “Bine faci tu de te mânii?”
- Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.
- Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete care s-a ridicat peste Iona ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
- Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.
- Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: “Mai bine să mor decât să trăiesc!”
- Dar Dumnezeu a zis lui Iona: “Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: “Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”
- Atunci şi Domnul a zis: “Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.
- Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se afla mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!”- Iona 4/1-11)