În primăvara lui 1989, N. Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare… Această eliberare a ţării de sub dictatura FMI-stă, a stârnit mari “mişcări”…
Când Ceauşescu, şomat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială…
„Modelul românesc”-a devenit sperietoare! La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile? Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!



Publicat la:
Aprilie 19, 2014









