2. Nu este suficientă spălarea pe mâini, pe dinţi, ori pe corp ca să scapi de râia păcatului sau de lepră, dar nici nu poate omul farda la infinit mizeriile interioare care “înmiresmează” tot universul, întrucât “cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă…”

Oricât s-ar chinui omul, nu poate ascunde la infinit “bogăţiile” interioare… Cu toate medicamentele şi cu toţi medicii lumii, nu poate să scape pe om de bolile păcatelor intrate în sânge. Singurul care purifică şi vindecă (doar) pe cel care îşi recunoaşte bolile- este Sângele Cristic. Transfuzia se face prin credinţa în singurul Fiu de Dumnezeu, venit să vindece şi să despovăreze pe oricine vine umil şi sincer la El. Nici unui om nu trebuie să îi fie frică sau ruşine de mărturisirea, descărcarea şi bascularea poverii interioare, pentru că nu este a nici unui om, ci este rodul satanei. Acesta trebuie dat în vileag, pentru a I se clătină împărăţia şi a I se nărui puterile răului. Iată câteva boli care nu mai suportă amânare şi fardare. Căci deja oamenii au” ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,. Bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. “(Romani 1/29-31). Pentru cei care sunt alergici la POCĂINŢĂ şi care se bat cu pumnii în piept că au credinţă, să nu uităm că purtăm în noi RĂSTIGNIREA lui Isuss, de care nu ne scapă decât Sângele Lui.” De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lana. “(Îs.1/18) Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” (F.A. 22/16)

2. Nu este suficientă spălarea pe mâini, pe dinţi, ori pe corp ca să scapi de râia păcatului sau de lepră, dar nici nu poate omul farda la infinit mizeriile interioare care “înmiresmează” tot universul, întrucât “cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă…

O singură boală ascunsă, produce necazuri inimaginabile. Orice amânare a tratamentului ori a spălării ne costă şi viaţa veşnică. Dincolo de noroaiele de pe papuci, precum împietrirea, prejudecata, egoismul, invidia, necredinţa, nu mai suporta amânare murdăriile din inimă, care generează alte mizerii.Şi acestea sunt: preacurvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbile, zavistiile, maniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. “(Gal.5/19-21). Curăţirea, ca şi vindecarea depind de greaţa omului faţă de microbi şi viruşi, dar şi de credinţa pe care omul o cere şi o primeşte gratis de la Isuss. Când Psalmistul David şi-a văzut urâţenia şi pericolul păcătoşeniei, a depus o cerere la Tatăl şi i-a aprobat-o, prin CREDINŢA:” Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!” (Ps.51/2) .Isuss “vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.” (Luca 9/1128. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: “Credeţi că pot face lucrul acesta?” “Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: “Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii.” (Matei 9/28-30) Apoi a zis sutaşului: “Du-te, şi facă-ti-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (Matei 8/13). Credinţa primită de la Isus, împreună cu spălarea şi vindecarea îl fac pe om să -L “răsplătească” prin abstinetă şi greaţă faţă de păcat. Când a întrebat pe femeia prinsă în preacurvie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”” “Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8/11),… ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău dacă păcătuieşti. Nu cred că jertfa şi iertarea Lui merită date pe alte păcate, mai ales că toţi cei batjocoriţi de cel rău ştiu ce înseamnă robia. Tocmai pentru nepăcătuire “ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.” (Ap.7/14)