Pentru că la nivel mondial preoţii, cultele şi religiile lumii se bat cu pumnii în piept că fiecare deţin monopolul… manipulărilor prin idoli iconati, prin datini, false învăţături, Biblia ne învaţă că “Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” (Ef.4/5-6).

Menirea acestui text este pentru a înlocui încrederea şi credinţa omenească, formală, cu o credinţă Dumnezeiasacă, adusă din Cer de Isuss. “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. “(Ef.2/8,9). Aceasta nu are grade de comparaţie şi nici apartenente numai la anumite culte/religii. Să nu uităm că şi diavolii cred în Dumnezeu şi se înfioară, numai omul devine tot mai…” ateu”. “Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16/10).

Tata ne-a scris cu vârful Inimii lui Isuss:” Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi…” (Ier.26/13), dar noi, incă nu avem de gând să ne pocăim!

Pentru că unii sunt plini de sine, alţii sunt plini de pizme, cârtiri, certuri, curvii, beţii şi alte asemenea seminţe puse de “gunoierul” universului, Isuss ne învaţă:” Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru că prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. (1 Petru 2/1-3)…” Pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună.” (Ier.13/25), pentru că toţi oamenii şi toate popoarele “şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.” (Ier.3/21), Isuss, încă se roagă de noi să ne împăcăm prin El, căci El este Pacea Dumnezeiască; să ne recunoaştem nelegiuirile şi, ajutaţi de Isuss, să ne lăsăm de toate relele. Pentru că toţi oamenii şi toate nemurile “M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.” (Ier 2/13),” Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredinciosia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.” (Ier 2/19).

În timp ce Tata ne iubeşte cu o iubire venica şi ni l-a dat pe Isuss, să biruim prin El, satana ne urăşte de moarte şi ne-a dat păcatul ca să ne lase fără viaţă veşnică!

Pentru că nu este om pe care cel rău să nu-l fi umplut cu suferinţe, lipsuri, dezbinări, mânii, tulburări, ucideri, clevetiri şi cu alte păcate, nu se merită să ne mai luăm după el nici o secundă. Pentru că păcatul care locuieşte în omul nenăscut din nou nu face nimic bun, de ce să-i mai plătim chirie, pierzând şi veşnicia? Microbul păcatului din sânge, infectează orice gând şi vorbire şi poate da în septicemie.De ce să găzduim un aşa mare rău, de la care ni se trag toate chinurile? Dacă Isuss a venit să ne dăruiască Sângele Dumnezeiesc, fără bani şi pomeni, de ce refuzam transfuzia? Lupta contra păcatului se câştigă prin puterea Lui. Când satan a văzut single lui Isuss la Golgota, şi-a zdrobit capul SINGUR , dar chiar cu ţeasta spartă, mai are putere în coadă, până la zdrobirea ei. Cine dă afară umplutura păcatului şi se umple cu Plinătatea Dumnezeirii, biruie păcatul prin Atotputernicia lui Isuss, dăruită la cruce oricărui om care crede şi îl primeşte pe Isuss.De ce să lăsăm păcatul să domnească în trupul nostru şi noi să fim robii păcatului, când Isuss ne-a dat Dumnezeiasca lui putere pentru a ne lăsa eliberaţi de El.

…” Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.” (Îs 64/6”)

Pentru că Isuss este TOTUL Totului Tot şi ne da ce –i mai bun, util, frumos şi sănătos în univers, de ce nu-l primim?” Iată Eu stau la uşă şi bat. “Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Ap 3/20) Dacă în El este toată înţelepciunea, priceperea şi Plinătatea tuturor Bunătăţilor, de ce nu-L primim!De ce păstrăm în noi balastul pustiirii, întunecimilor şi răutăţilor de tot felul? De ce nu dăm afară inamicul public şi cosmic numărul unu din univers? Pentru că nimic bun nu locuieşte în omul neinnoit, nimeni nu poate scoate din sine vre-o fapta bună! “Nu ce intră, spurcă pe om, ci ceea ce iese din om…” De ce să nu scoatem matricea tuturor relelor, răutăţilor, suferinţelor din noi, pentru a primi învierea, iertarea, împăcarea, mila, iubire, viaţa veşnică! De ce nu divorţăm de tatăl minciunii, căci noi avem ca tata pe diavol (Ioan 8/44) pentru a ne întoarce inima spre Adevăr şi spre părinţi? Nu înţelegem că oricine “păcătuieşte, este de la diavol” (1Ioan 3/8). Până când să fardăm păcalele care dau pe dinafară din noi, dacă noi ne putem goli, marturisindu-i-le Doctorului Isuss, ca să ne scape de orice infecţie, prin naşterea din nou (Ioan cap. 3) PREA MULT RĂU A PRICINUIT OMENIRII ŞI ÎNTREGULUI UNIVERS, PENTRU A MAI ÎNTREŢINE PĂCĂTUIREA ŞI PĂCATUL CARE LOCUIEŞTE ÎN NOI! Nu se merită să-l mai lăsăm să domnească în single nostru nici o secundă, în timp ce pe Isuss, Plinătatea Frumuseţilor cosmice îl ţinem la uşă.

Cine dă afară încărcătura suferinţelor, răutăţilor şi urâţeniilor de tot felul (Gal.5/19), îl primeşte pe Isuss,care este Usa, Calea, Metoda, Plinătatea Dumnezeirii, Pâinea vieţii, Apa vie, Iertarea, Mila, Iubirea

De ce să n-o rupem cu păcătuirea, cu păgânătatea acum, cu ajutorul Atrotputerniciei Lui? Chiar vrem să ne chinuim prin propria suferinţa până la moartea a doua? Isuss a venit să ne ierte, să ne smulgă din jungla vicleniilor celui rău. El a absorbit în Sine tot universul înveninat de cel rău, pentru răscumpărare. A dus în mormânt păcătuirea, dar noi de ce-i dezgropam cadavrul mortăciunii, şi ne hranim şi ne tot lăsăm în stăpânirea păcatului? De ce nu privim ţintă la Căpetenia Eliberării şi Biruirii şi de ce ne uităm la neputintele ,la greselile noastre şi la muntele de păcate? Aşa înţelegem noi să răsplătim măreţia, sfinţenia, atotputernicia, îndelunga răbdare, ori jertfa Lui? Prea mult sânge a curs de la Abel până acum; prea multe capete au căzut din cauza celui rău, ca să-i mai întreţinem minciuna, păcătuirea, suferinţa. Iată că…” am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Ap.6/9)