Omul și poporul care se roagă la sfinți morți și la moaște, la Dumnezeul cel abstract, cartonat, devine un manechin muribund, manipulabil, cartonabil

Cine se încrede și se roagă la morți devine mortăciune. Așa cum un copil nu primește nimic de la mama fotografiată sau de la tatăl iconat, nu primește nimic nici de la Dumnezeul abstract. Să ne rugăm Celui Viu ca să înviem. Să ne încredem în cel Adevărat ca să nu mai mințim. Să ne rugăm celui Atotputernic pentru a deveni Biruitori prin IsussDe aceea, tot ce facem este, meschin, corigent, putred de păcat. Până şi cea mai bună fapta este ca o cârpă murdară, în care sunt ascunse interese păcătoase, viclene. Doar prin golirea sinelui infectat de “gunoierul” cosmic, şi prin umplerea cu Plinătatea Dumnezeirii (cu Isuss), tot ce facem este îndumnezeit. Dacă nu ne înnoim să îl iubim, cinstim şi apreciem pe Creator, nu putem respecta nici pe primar, sau pe orice om. Chiar dacă primarul este votat de oameni, el este “pecetluit “de Dumnezeu să păstoreasca oamenii comunităţii, pentru veşnicirea lor. Aceştia, trebuie să fie supuşi, ascultători, dinamici, responsabili, cinstiţi, corecţi şi recunoscători.

Fiindcă satan atât de mult îl urăşte pe om, că nu poţi să –l mai păstrezi, să-i mai plăteşti cu propria viaţa-chiria, şi nu poţi să nu primeşti Iubirea Dumnezeiască

Isuss a venit să ne împăcăm cu El şi să îl întronăm în omul lăuntric, pentru a birui râul prin Bine, pentru a primi pe Isus, care este Focul Mistuitor, ca să ardă orice urmă de păcat, de răutate, de suferinţă, de minciună sau viclenie! Nu se merită să mai muncim pentru oaspetele nepoftit, pentru inamicul public şi cosmic numărul unu din univers! Atât de mult ne-a minţit şi păcălit din moşi strămoşi, că nu se poate să nu ţi se facă greaţă şi groază de falsele promisiuni şi minciuni. Pentru că vicleniile şi minciunile lui ne duc din rău în mai rău, cum putem să mai ascultăm de pârâciosul inamic? Din dragoste pentru noi, Isuss a lăsat Cerul, suferind până la sânge pentru noi, pentru infiierea şi recuperarea noastră, dar noi de ce nu ne dăm toate silinţele să ne lăsăm de rele ? De ce nu ne lăsăm de păcat şi de sursa păcătuirii şi de ce nu i le dăm Lui? De ce nu ne dăruim lui în totalitate, şi de ce nu primim Darul Lui, în care nu este nici urmă de păcat? El a zdrobit capul şarpelui şi a ridicat păcatul lumii de peste noi, dar noi de ce nu dăm laoparte lespedea pusă de cel rău peste “Ancora Dumnezeiască “din noi, peste Chipul şi Asemănarea Lui “îngropat” în noi? De ce nu dăm la o parte capacul “mormântului” pus de cel rău peste Omul interior? Până când îl ţinem pe Isus la uşa lăuntrică, să se roage de noi? “Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” (Ap.3/20-22)

Domnilor Preoţi, “Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”… “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care… (Matei cap 25)

…a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;…” (Matei cap 25). Chiar dacă satan ne-a umplut cu nişte “morminte văruite”, înăuntrul fiecăruia avem “înmormântată” NEMURITOAREA ÎNVIERE, Matricea Dumnezeiască. Din această “amprentă” – suflare de viaţă (Geneza 2/7).” Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, da priceperea.” (Iov 32/8). Din el Unul şi Unicat ne tragem numele toţi şi nu avem unde rătăci prin univers, ci, ne întoarce Acasă, prin Uşa Isuss. “Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.” (Ioan 5/28-29). Iată de ce acum, aici, putem dobândi şansa veşnicirii. Este adevărat că purtăm în noi chipul şi asemănarea părinţilor noştri muritori, însă avem înăuntrul nostru şi Sămânţa-chipul şi Asemănarea Creatorului. LUI, NU VREM SĂ ÎI SEMĂNĂM?! Acest “ostatic” OM lăuntric ne cheamă să ieşim afară din noi înşine, din babilonia lumească, şi să divorţăm de tatăl minciunii, căci noi avem ca tata pe diavol (Ioan 8/44), pentru a primi o Viaţa Veşnică. Din Ioan, cap. 15 învăţăm: “… Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”… bun (Ioan 15/1-16). Satan ne-a scos din El şi, începând cu preotul Aaron-care l-a înlocuit pe Dumnezeu Atotputernic cu o icoană de viţel, toţi Slujbaşii “Domneşti” ne îndepărtează, ne rătăcesc.

Dacă oamenii ar şti “… că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru.” (Luca 17/21), nu s-ar mai jigni, lovi, bârfi; Dar Eu vă spun că oricine se Mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: “Prostule!” va cădea sub… (Matei 5/21-26)

” Matricea” Dumnezeiască din miezul fiecărui om se roagă de orice om neînnoit, mort în păcat: daţi la o PARTE lespedea celui rău – supărarea, vrăjmăşia, neîmpăcarea, păcătuirea, desfrânarea, curvia, împietrirea, rătăcirea, caldiceala, tradiţia, idolatria, formalismul cultic… Dezbrobodiţi omul lăuntric de condiţionări omeneşti, proaste obicee, deprinderi falite, false învăţături, povesti, basme religioase; Despiedicaţi-l, dezlegaţi-l şi eliberaţi –l din mormântul poftelor şi capcanelor – “Lazăre, vino afară” (chiar dacă omul a fost omorât din Eden, de mii de ani şi miroase a putrefacţia păcatului, să CREDEM… Căci “Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”.” (Ioan, cap 11/11-35), Învierea lui Lazăr şi a fiecărui păcătos)

Domnilor,” păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă… nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine;” (1 Petru 5/2) şi ajutaţi oamenii să iasă din “arca” lui Adam şi să intre în “Corabia” Isuss

Acum, când înflăcăram dezmăţul ca pe vremea lui Noe, pentru că am compromis şi credinţa şi pocăinţa şi botezul, de ce să nu intrăm în “Corabia “Isus? De ce să nu învăţăm de la falşii creştini POTOPIŢI, care nu au intrat în Arca lui Noe? De ce nu ne descălţăm papucii peticiţi şi prăfuiţi prin coclaurile păcătuirilor, ca să ne luăm încălţămintea Evangheliei? De ce să nu îi dăm morţii costumul POFTELOR lui Adam, cârpit şi zdrenţuit de atâtea greşeli, pentru a ne îmbrăca în mantia neprihănirii lui Hristos? De ce să nu ne botezam, nu doar în apa de ploaie, pe bani, CI să ne “înecăm” în moartea sfântă a lui Isus, (Romani 6/3-6), unde să îngropăm orice urmă de păcat, de poftă, de roade şerpeşti, scrise în Galateni 5/19-21? De ce nu credem în Credinţa Întruchipată şi Întrupata în Acela în care Tata îşi găseşte toată plăcerea? De ce să nu venim la El, dacă Tata ne-a spus clar:” de El să ascultăm”! Până când ne tot luam după nimicitor, ascultam de vrăjmaş, şi îl punem la spate pe acela Adevărat, care ne roagă:” Veniţi la Mine; Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi; Pe cel ce va veni la Mine nu-l voi izgoni afară