- Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:
- “Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nunta fiului său.
- A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
-
A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: “Spuneţi celor poftiţi: “Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” - Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
- Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.
- Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis ostile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
- Atunci a zis robilor săi: “Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
- Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”
- Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
- Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
- “Prietene”, i-a zis el, “cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Omul acela a amuţit.
- Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: “Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
- Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 22/1-14)