Preoţi de pretutindeni- este o ruşine cosmică pentru omenire, pentru popor şi pentru „Capitala Spirituală „a lumii, dacă şi în mileniul 3 manipulaţi ”creştiniii” să se lase” protejaţi” de morţi, moaşte pandemice, idoli, datini, tradiţii, ritualuri, în timp ce pe Adevăratul Creator VIU şi Protector îl înlocuiţi cu foto-picturi mute, surde, oarbe (Ps.115 şi 135), dar aurite, iconate, pentru făcut bani şi sărăntoci… Şi dacă vă sfătuiţi să-mi tăiaţi capul, să ştiţi că eu sunt doar ecoul lui Ioan din pustie, care vă repetă:”” Pui de năpârci…”” (Mat. cap.3) păcătuirea dă să sfredelească Cerul şi răutatea lumii s-a suit până la Mine… (Iona, cap 1.2.3)! Totuşi, vă spun: Când am fost răpit în Carul de Foc şi am ajuns Dincolo, M-a întrebat DE CE VIN SINGUR şi mi-a poruncit să mă întorc să le spun TUTURORA să se pregătească pentru întâmpinarea VENIRII şi pentru răpire!… „tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfa o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9/28)… „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm…” 2 Petru 3:10-18

A-A-burgheziaPentru ca pute TARA din pricina atator chiulai,platiti din sudoarea contribuabililor- Ilie Bolojan dă afară jumătate din angajaţii Consiliului Judeţean Bihor. Unii nici nu aveau loc prin birouri si…tăiau frunze la câini     …Nicolae Bănicioiu a fost pus sub învinuire de procurorii DNA și i s-a pus sechestru pe bunuri… Se-ngroaşă gluma: Percheziţii la vila fostului adjunct al Poliţiei Bihor, la cuscri, la proaspeţii însurăţei, dar și la sala Opera…„Gunoiul trebuie aruncat la tomberon”. Primarul Clotilde Armand anunta ca „pilele” PSD-iste vor zbura din Primarie…Fiindca unul dintre dosarele care au fost distruse, consemnate în acel proces verbal, s-ar fi referit la persoana cu numele conspirativ Dobrescu, și care ar fi fost Ilie Ciobotea – actualul Patriarh al României… CNSAS „”””clarifică”””” situația Patriarhului Daniel în raport cu Securitatea=este basma curata!!!rrListă de torționari ai Securității- De la Wikipedia, enciclopedia liberă …  Doar cu un hot nu se vindeca TARA! Bogdan Olteanu a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Sentința este definitivă…Listă cu persoane care au făcut poliție politică în România …Cine a fost satana rosie cel mai cumplit inventiv-tortionar in puscariile comuniste romanesti,care tortura cu predilectie-intelectuali-preoti…Planul Rusiei de a cuceri lumea este clar! „Monstrul Caspic” a reînviat…Asta inseamna sa furi in familie si sa speli zdrentele in propria judecarie-pesedie…A imbatranit degeaba si acest „”crestin””  : „Musulmanii au dreptul să omoare milioane de francezi!” Sunt vorbele unui fost premier… Tomac: Pensiile speciale pentru politicieni sunt un furt.Moaştele de la Bucureşti ale Sfântului Nicolae sunt false. Vezi ce spun reprezentanţii Bisericii San Nicola 11Pui de năpârci, pocăiți-vă !Florin Ianovici – Diferenta dintre pui de naparci si pui de Dumnezeu… Ce inseamna „a fi creştin?”Musulmanii accepta, ideea de-al Treilea Templu in Ierusalim …” Evreii vor sa darame Moschea pentru a construi Templul” – acuza Mahmoud Abbas – Liderul PalestinianAL TREILEA TEMPLU DE LA IERUSALIM-PENTRU PRIMA DATA, la sfârșit de aproape 2000 de ani, se pregătesc ofertele pentru construirea Noului Templu de la Ierusalim… Legăturile lui Hitler cu musulmanii și consecințele lor curenteLegăturile lui Hitler cu Musulmanii și cu Papalitatea… Semnele de prevestire a Venirii lui YashuaEvenimentele finaleIsrael: Ministrul Israelian al Locuințelor solicită a se înlocui Moscheia al-Aqsa pentru a se construi al treilea Templu…SANHEDRINUL solicită lui PUTIN și lui TRUMP să aprobe construcția celui de al treilea Templu în Ierusalim! Numele CreatoruluiSemnele Sfarsitului: predici de Valentin Popovici 2013-03-15 16 49 31 Donald Trump, cu ocazia Zilei Naționale de Rugăciune: „Credința este mai puternică decât guvernul și nimic nu este mai puternic decât Dumnezeu”;Beniamin Faragau – Ce fel de oameni trebuie sa fim ca sa grabim venirea DomnuluiPanică la Hollywood. Sătui de mesajele LGBT, cinefilii americani încep să se orienteze către filmele creștine. Producțiile cu tematică religioasă bat la încasări filmele care elogiază pedofilia și homosexualitatea…Sa nu ne mai aghezmuiasca /pacaleasca pentru castiguri marsave  cu tele-iconatorul de facut bani si fraieri ,apoi…Ciolacu sa ceara  interzicerea declaratiilor critice la adresa Patriarhului Daniel: „Cum sa incepi sa discuti ce a facut sau a spus parintele spiritual?”Cristian Tudor Popescu-Satană în sutană

Care sunt semnele vremurilor de la sfârşitul lumii?

Răspuns:

Matei 24:5-8 ne oferă informaţii importante care ne ajută să discernem ceea ce se va întâmpla în vremurile sfârşitului lumii: “Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Creşterea numărului de falşi mesia, înmulţirea războaielor, foametei, plăgilor şi dezastrelor naturale – acesea sunt “semnele” vremurilor de sfârşit. Chiar şi în acest pasaj, iată, primim un avertisment. Nu trebuie să fim amăgiţi (Matei 24:4), întrucât aceste lucruri sunt doar începutul durerilor (Matei 24:8), sfârşitul urmând să se întâmple mai târziu (Matei 24:6).

Multe persoane înterpretează aceasta prin aceea că fiecare cutremur de pământ, fiecare criză politică şi fiecare atac asupra poporului Israel reprezintă semne sigure că sfârşitul lumii este foarte aproape. Cu toate că într-adevăr astfel de evenimente fac parte din categoria semnelor sfârşitului lumii, totuşi ele nu sunt în mod necesar semne că sfârşitul lumii a şi venit. Apostolul Pavel a avertizat asupra faptului că zilele de pe urmă se vor caracteriza printr-o creştere marcantă a învăţăturilor false: “Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1). Ultimele zile ale pământului sunt descrise ca “vremuri periculoase” datorită creşterii caracterului păcătos şi plin de răutate al oamenilor şi datorită faptului că oamenii se vor împotrivi în mod vădit adevărului biblic (2 Timotei 3:1-9; citiţi de asemenea 2 Tesaloniceni 2:3).

Alte semne posibile includ reconstrucţia unui templu de închinare evreiesc în Ierusalim, creşterea ostilităţii împotriva Israelului precum şi orientarea lumii către o singură guvernare, mondială. Cel mai important semn al sfârşitului lumii este, totuşi, poporul Israel. În 1948, Israel a fost recunoscut ca stat suveran pentru prima oară în istorie după anul 70 d. Hr. Dumnezeu îi promisese lui Avraam că urmaşii lui vor avea Canaanul ca ţară unde vor locui pentru totdeauna (Geneza 17:8), iar Ezechiel a profeţit restaurarea fizică şi spirituală a poporului Israel (Ezechiel 37). Ţinând cont de faptul că Israel este o naţiune recunoscută cu un teritoriu propriu, acest lucru devine foarte important în lumina profeţiei cu privire la sfârşitul lumii, întrucât din punct de vedere escatologic Israel este un element marcant (Daniel 10:14; 11:41; Apocalipsa 11:8).

Cu aceste semne ale sfârşitului lumii, putem discerne în ceea ce priveşte evenimentele care vor avea loc la sfârşitul lumii. Totuşi, nu trebuie să interpretăm orice eveniment singular ca indicaţie clară asupra sosirii imediate a sfârşitului lumii. Dumnezeu ne-a oferit suficiente informaţii astfel încât să fim pregătiţi pentru sfârşitul lumii, dar şi suficient de limitate pentru a nu deveni aroganţi.

Semnele Sfarsitului: predici de Valentin Popovici

  http://betelchurch.org/blog-post/semnele-sfarsitului-predici-de-valentin-popovici

Necreştinii nu cred că trăim în zilele de pe urmă ale istoriei pământului

 

 

 

 

Numele Creatorului

https://israelshabbatschalom.wordpress.com/category/zaharia/

 

 – YHVH ( YUD*HEI*VAV*HEI ) : ceea ce este și va fi, Sursa și Autorul vieții.

Să nu iei în deşert Numele lui YHVH, Creatorul tău; căci YHVH nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exod 20:7)

YHVH a mai zis lui Moise: ,,Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ,YHVH, Salvatorul părinţilor voştri, YHVH a lui Avraam, YHVH a lui Isaac şi YHVH a lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam(Exod 3:15)

Dacă am fi uitat Numele lui YHVH al nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin, n’ar şti YHVH lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii? (Psalmul 44 : 20,21)

,,Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele lui YHVH, ca să -I slujească într’un gînd. (Tefania 3:9)

În ziua aceea, zice YHVH, Îmi vei zice: ,Bărbatul meu!` şi nu-Mi vei mai zice: ,Stăpînul meu!`Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume.(Osea 2:16,17)

Dumnezeu nu este nume, este un titlu, numele Creatorului nu poate fi asociat ca Domn al Zeilor, Creatorul este Creator, iar un Zeu este o uraciune in fata Creatorului.


De cind numele Creatorul este Deus = Zeus ? De cind numele Creatorului este Domnul ZEU ? 

Creatorul este Creator si numele lui este Yahveh, si nu poate fi numit prin traducere ca Zeu.


Numele Sfinte au fost scoase în mod voit din Scripturile tradiționale, cititorul poate fi surprins negăsind numele și titlurile cu care era obișnuit, în schimb aici sînt instaurate numele Creatorului si a Mantuitorului :

Ø – numele Tatălui Veșnic se scrie YHVH, si se pronunta Yahve,Yaue,Yave …

Iisus nu este numele Mîntuitorului… este emanația păgînă (grecească) a zeului Dion-Isous = ISOUS = Iisus. Proviniența este păgînă. Știut este faptul ca Mîntuitorul este Evreu și are numele Evreiesc, nu grecesc. 

Ø – numele lui Mesia(Mashiach-Unsul) este Yahshuah, si se pronunta Yahshua,Yashua… 

Yah = Yahveh : Shuah = Mantuire …Yah-Shuah este Yahveh Mantuitorul.

Indiferent de argumentele arătate de teologi, numele Evreiesc Yahshuah, nu poate fi transliterat Isus.Creatorul are titlul Eylohim si se pronunta Elohim. 

Mantuitorul are titlul haMașiach.Înțelesul de haMașiya este Unsul lui Yahveh , translatat din Ebraica,în romanește haMașiach .

Este incorecta folosirea numelor hibride ca Iehova, Adonai, Hașem, acestea au ceva din Ebraică dar si adaosuri, tocmai pentru a diminua Adevăratul Nume (Yahveh) YHVH.. De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: ,Iată-Mă!` (Isaía 52:6)

Mai multe citate privind numele sfânt al Creatorului :

Înălţaţi pe YHVH, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! – ( Psalmul 34:3)

,,Fiindcă Mă iubeşte-zice YHVH-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Cînd Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi şi -l voi proslăvi. (Psalmul 91:14,15)

Frumos este să lăudăm pe YHVH, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, (Psalmul 92:1)

Binecuvintează, suflete, pe YHVH, şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! (Psalmul 103:1)

În prezent, când cunoaștinta crește rapid în domeniul științei medicale, spațiu și tehnologiei și, de asemenea, în multe alte domenii, credeți că Creatorul Etern, uita sa-si dezvăluie din nou numele lui, pentru oamenii sai, ca El să fie venerat cu numele sau adevarat ?

Luați în considerare Ieremia 23:26-27

Pînă cînd vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor? Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal ? 

Copiii lui Israel au fost luati în captivitate în Babilon, iar din acel moment, sfântul nume a fost contaminat, poluat și înlocuit atât în ​​scrieri,cat și in închinare.

Luați în considerare Ezechiel 36:20-24 

Cînd au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pîngăreau Numele Meu cel sfînt, aşa încît se zicea despre ei: ,Acesta este poporul lui Yahveh, ei au trebuit să iasă din ţara lor.`Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfînt, pe care -l pîngărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese.„ (Ezechiel 36:20-21)

De asemenea, Ezechiel 39:7 

Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfînt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu -i voi mai lăsa să-Mi pîngărească Numele Meu cel sfînt; ci vor şti neamurile că Eu sînt Yahveh, Sfîntul lui Israel!` (Ezechiel 39:7)

Numele Sfânt al Creatorului, ar trebui să aibă întotdeauna cel mai mare respect și să nu fie atât de banalizat .Acest lucru ne arată că ar trebui să-l laudam pe numele sau adevarat.

Samanta de adevar, nealterata, din Bibliile pe care le avem, Biblia, care este folosita universal, în închinarea Celui Atotputernic, in Cuvântul sau, spune : 

Aleluia = HalleluYah (Slavit sa fie Yah). 

Deci, noi cind pronunțăm Hallelu-Yah, semnifica : slavit sa fie YHVH. Așa că atunci când ne închinăm lui Yahveh, Creatorul întregii creații, prin Cuvântul Hallelu-Yah, laudam numele lui Yahveh.

 Un alt exemplu : 

du-te in tara Moria – in ebraică, MōriYāh, care inseamna, tara randuita / considerata de Yahveh. In tara lui MōriYāh a poruncit Yahveh lui Avraam sa aduca de jertfa pe fiul sau Isac.

Yahveh i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” (Fac.22:2)

Solomon a inceput zidirea Casei lui Yahveh la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese aratat tatalui sau, David, in locul pregatit de David in aria lui Ornan, iebusitul. (2Cron.3:1)

pe un munte pe care ti-l voi spune – pe muntele Moria, in ebraică, MōriYāh, care înseamnă Muntele rânduit / considerat de Yahveh. Pe Muntele lui MōriYāh a randuit Yahveh sa construiasca Solomon casa lui Yahveh,Templul.

De asemenea gasim in numele unor profeti si imparati Evrei, o samanta de adevar, care face  trimitere la Yahveh cel Atotputernic :

Ilie, in ebraica, EliYáhu, care inseamna : Yahveh al meu, Atotputernic.
Ieremia, in ebraica, YirmeYahu, care inseamna : Yahveh ma chemat.
Isaia, in ebraica, YešaYáhu, care inseamna : Yahveh, Salvatorul meu.
Obadia, in ebraica, OvadYah care inseamna : Servul lui Yahveh.
Zaharia, in ebraica, ZachariyYah, care inseamna : Yahveh si-a adus aminte.
Ezechia, in Ebraica, ḤizkiYah care inseamna : Yahveh ma intarit.

Slavă Cinste și Închinare sa fie adusă CELUI VEȘNIC  Yahveh !  HalleluYah ! Shalom !!!

Semnele Venirii

 https://israelshabbatschalom.wordpress.com/category/semnele-venirii/

14 Noiembrie 2016, cea mai mare Superlună vizibilă de la ÎNFIINȚAREA STATULUI ISRAEL


14 Noiembrie 2016, cea mai mare Superlună vizibilă de la  ÎNFIINȚAREA STATULUI ISRAELSemne în ceruri – avertismente date de Elohim a lui Israel

În data de 14 noiembrie ceva extraordinar va fi văzut în cer,  o formă vizibilă „Superluna” ultima dată văzută în anul 1948, anul fondării statului Israel.

Această „Superlună” va fi văzută în cer exact la șase zile după alegerile din SUA.

În noaptea de 14 noiembrie – lunea viitoare – veți observa că luna este aparent mult mai mare și mai strălucitoare decât de obicei. Acest fenomen este foarte rar și se va întâmpla probabil din nou, la 25 noiembrie 2034  (conform informațiilor de la NASA).

În seara zilei de 14 noiembrie, luna va apărea vizibilă cu 14% mai mare și cu o luminozitate de 30% mai mare decât de obicei în superlunile „normale”.

Ultima dată când a fost văzut acest fenomen a Lunii pe pământ, Israel era pe cale să se nască ca o Națiune, în împlinirea vechilor profeții. Este acest nou „aspect” un semn de mare importanță simbolică pentru poporul / națiunea lui Israel?….vom vedea căt de curănd

De asemenea, semnele de pe cer sunt un Îndemn la veghere după cum vedem în Luca 21:

25. Vor* fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre păgîni, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

26. oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întîmpla pe pămînt; căci* puterile cerurilor vor fi clătinate.

27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind* pe un nor cu putere şi slavă mare.

28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se* apropie.”

29. Şi* le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

30. Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.

31. Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui  יהוה YaHWeH este aproape.

32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă cînd se vor împlini toate aceste lucruri.

33. Cerul* şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34. Luaţi seama* la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

35. Căci ziua aceea va veni ca* un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pămîntului.

36. Vegheaţi, dar, în tot timpul* şi rugaţi-vă**, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întîmpla şi să staţi♦ în picioare înaintea Fiului Omului.”

http://scripturashabbatshalom.comunidades.net/capitolul-2131
Shalom Israel!!!

Se apropie două SEMNE rare astronomice legate de calendarul evreiesc


Se apropie două SEMNE rare astronomice legate de calendarul evreiesc







Vineri, 20-Martie, va avea loc un fenomen foarte rar, eclipsa totala de soare, care coincide cu prima zi a lunii ebraice Nissan. Timp de 2 minute eclipsa de soare va fi totală pe Polul Nord, la acea zi va fi echinoctiul de primavara si inceputul a primei luni evreiesti, Nissan, în care celebrăm sărbătoarea Paștelui.

Voi face să se vadă semne* în ceruri şi pe pămînt: sînge, foc şi stîlpi de fum; soarele* se va preface în întuneric, şi luna, în sînge, înainte** de a veni ziua lui יהוה YaHWeH, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Atunci oricine* va chema Numele יהוה YaHWeH, va fi Mîntuit. Căci Mîntuirea va fi pe muntele Sionului** şi la Ierusalim, cum a făgăduit יהוה YaHWeH, şi între cei rămaşi♦ pe care-i va chema יהוה YaHWeH. (Ioel 2:30-32)

Îndată* după acele zile de necaz „soarele se** va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Atunci* se va arăta  Fiului Omului, cu toate** semnele lui pe cer, seminţiile pămîntului se vor boci cînd♦ vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El* va trimite pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la cealaltă.

De la smochin învăţaţi pilda* lui: cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că** vara este aproape. Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi.


Adevărat vă spun că nu* va trece neamul acesta, pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri. Cerul* şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24:29-35)

Aceasta eclipsa de soare precede un alt fenomen rar, despre care sa scris de mai multe ori în acest blog: Tetrada, adică o „luna roșie”, care coincide cu ziua exactă a unei sarbatori scripturale, în acest caz, de Paști. Aceasta tetrada va avea loc pe 4 aprilie a acestui an, in prima zi de Paște. 

Aceasta va fi a treia tetrada, iar a patra și finala vor avea loc, de asemenea, în sărbătoarea Corturilor, și de asemenea poate fi observata si în Ierusalim.

„Apariția și raritatea acestui eveniment natural, împreună cu vremurile pe care le trăim, indică prezenta lui Eylohim”. Aceste semne prevestesc Venirea lui HaMashiya, care este foarte aproape, dupa cum este scris in Isaia Capitolul 11:

Apoi o Odraslă va* ieşi din tulpina lui Isai**, şi un♦ Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul* lui יהוה YaHWeH Se va odihni peste El, Duh de înţelepciune şi de pricepere, Duh de sfat şi de tărie, Duh de cunoştinţă şi de frică de יהוה YaHWeH.

Plăcerea Lui va fi frica de יהוה YaHWeH; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci* va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi** pămîntul cu toiagul Cuvîntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea* va fi brîul coapselor Sale, şi credincioşia, brîul mijlocului Său.

„Atunci lupul va* locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mîna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul, pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizuina basilicului.

Nu* se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot Muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin** de cunoştinţa lui יהוה YaHWeH, ca fundul mării de apele care-l acoperă. În* ziua aceea, Vlăstarul** lui Isai va fi ca un steag pentru popoare♦; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa♦♦ Lui.”

În acelaşi* timp, יהוה YaHWeH Îşi va întinde mîna a doua oară ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său risipit în** Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării.

El va înălţa un steag pentru neamuri, va strînge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei* risipiţi ai lui Iuda de la cele patru capete ale pămîntului.Pizma* lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus, şi vor jefui împreună pe fiii răsăritului. Edom* şi Moab vor fi prada mîinilor lor, şi fiii lui Amon le vor** fi supuşi.

 יהוה YaHWeH va seca* limba mării Egiptului, Îşi va ridica mîna asupra Rîului în mînia Lui, îl va împărţi în şapte pîraie, aşa că îl vor** putea trece încălţaţi. Şi va* fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său care va mai rămîne în Asiria, cum** a fost pentru Israel în ziua cînd a ieşit din ţara Egiptului. Shalom Israel!!!

21-12-2012 Profetia Maya


Profeția Maya – a prezis sfarsitul lumii pentru 21-12-2012

Sfârșitul lumii este o temă care excita curiozitatea oamenilor, indiferent de convingerile lor. Multe culturi au previziuni pentru acest eveniment si una din aceste zile este de origine Maya, care anunță că sfârșitul lumii poate să fie în 2012-12-21.

Potrivit oamenilor de știință,Mayasii au creat cicluri de timp, astfel dar ciclul Baktun fiind unul dintre cele mai mari cicluri,fiecare ciclu corespunde unui calcul de 5125 ani.Conform analizelor,ultima numaratoare se va încheia pe 21 decembrie 2012, ceea ce duce la multe speculatii despre sfarsitul lumii .

Unii cred că această perioadă va fi marcată de dezastre, cum ar fi topirea ghețarilor, cauzate de creșterea temperaturilor la nivel global, incendiile forestiere și inundațiile.

Cateva Teorii prezise de Oamenii de stiinta despre modul cum se va sfarsii lumea:
Supraîncălzirea Pământului
Cu mari emisii de dioxid de carbon în atmosferă și distrugerea pădurilor, temperatura planetei poate crește, provocând secete și topirea ghețarilor.
Război nuclear
Există aproximativ 25.000 de arme nucleare in lume. Dacă ar exista mai multe explozi nucleare, razele soarelui ar fi blocate și cei care ar supraviețui ar trai fără caldura si lumina soarelui.
Cadere de meteoriti
Oricand un meteorit se poate ciocni cu Pamantul, care ar anihila aproape toată omenirea. Supraviețuitorii ar trăi într-un mediu plin de praf și cenușă.
Raze Gamma 
Raze gamma este lumina cea mai intensă care există, și atunci când explodează, se elibereaza cantitati enorme de energie,acest lucru ar fi devastator în cazul în care s-ar întâmpla. 
Extinderea universului
 Pentru unii oameni de știință, Universul se extinde în mod constant,accelerarea expansiunii rămâne foarte rapida care poate duce la explozia Pământului.

Cateva exemple de Profeti care au prezis venirea lui Yashua(Isus) si sfârșitul lumii
Ipolit din Roma – a prezis sfârșitul lumii pentru 500
Papa Inocențiu al III – a prezis sfârșitul lumii pentru 1249
Melchior Hoffman – a prezis sfârșitul lumii pentru 1533
Vechi-credincioșii – a prezis sfârșitul lumii pentru 1669
William Whitson – a prezis sfârșitul lumii pentru 1736
William Miller – a prezis sfârșitul lumii pentru 1843 – 1844
Joseph Smith -a prezis sfârșitul lumii pentru 1891
Charles Taze Russell – a prezis sfarsitul lumii pentru 1914
John Gribbin si Stephen Plagemann – a prezis sfârșitul lumii pentru 1982
Credonia Mwerinde – a prezis sfaritul lumii pentru 1999
Nostradamus -a prezis sfârșitul lumii pentru anul 1999
Jane Dixon -a prezis sfârșitul lumii pentru anul 2000
Harold Camping – a prezis sfarsitul lumii pentru anul 2011
Potrivit Scripturii,la sfârșitul vremurilor lumea va experimenta multe tragedii si suferinta,semnele care prevestesc Venirea lui Yashua le gasim in Scriptura,dar ziua si ceasul nu o stie nimeni,ca sa poata indica la fix,dupa cum sau incumetat unii sa stabileasca date sigure,prin asta demonstreaza ca sunt niste Profeti Falsi care nu fac altceva decit sa denigreze adevarata Venire a lui Yashua.

„Dar despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl”(Marcu 13:31-32)
Vi se va zice: ,Iată -L aici, iată -L acolo!` Să nu vă duceţi, nici să nu -i urmaţi.Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. (Luca 17:23-24)
Venirea lui Mesia este aproape; concluzie, putem trage din aceste versete vorbite de insusi Yashua HaMashiach,cu privire la evenimentele sau semnalele care au loc in prezent,cu dovezi puternice. Confruntati cu aceste evenimente ar trebui să fim pregătiţi pentru a ne pocaii si pentru al primi pe Mesia in viata noastra, deoarece răscumpărarea este aproape.

Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.
Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.

Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.

Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul. (Matei 24:6-14)
Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.`Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. (Matei 24:29-30)

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,şi n’au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:38-39)

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.„ (Luca 21:25-28)  Shalom !!!

Semnele de prevestire a Venirii lui Yashua


Semnele Venirii

Problemele din această lume tulbure, sunt semne vizibile de întoarcere a Mântuitorului nostru Mesia, care asi va aduna pe aleşii sai şi ai va osandi pe cei rai ,pentru a confirma toate acestea sa vedem ce ne spune Scriptura prin cateva exemple

şi din partea lui Yashua Hamashiach, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, YHVH al împăraţilor pămîntului! A Lui, care ne iubeşte, care ne -a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru YHVH, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Halleluia.

Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Halleuia.,,Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul``, zice YHVH,Creatorul, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. (Apocalipsa 1:5-8)

,,Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu -i vor mai veni în minte. (Isaía 65:17)

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în YHVH, şi aveţi credinţă în Mine.În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n’ar fi aşa, v’aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi. (Joan 14:1-3)

El le -a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le -a păstrat supt stăpînirea Sa.Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.„

După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L -a ascuns din ochii lor.Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s’au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,şi au zis: ,,Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Yashua, care S’a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer.„ (F.A. 1:7-11)

Căci însuş YHVH, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui YHVH, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Yashua.
Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe YHVH în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu YHVH. (1 Tes. 4:16-17)

,,Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: ,Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.

Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi -a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit;am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.`

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,YHVH, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?`
Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.`

Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi -a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;am fost străin, şi nu M’aţi primit; am fost gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n’aţi venit pela Mine.`

Atunci Îi vor răspunde şi ei: ,YHVH, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?`Şi El, drept răspuns, le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori n’aţi făcut aceste lucruri unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.`Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică.„ (Matei 25:31-46)

Vi se va zice: ,Iată -L aici, iată -L acolo!` Să nu vă duceţi, nici să nu -i urmaţi.
Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. (Luca 17:23-24)

Venirea lui Mesia este aproape; concluzie, putem trage din aceste versete vorbite de insusi Mesia,cu privire la evenimentele sau semnalele care au loc in prezent,cu dovezi puternice. Confruntati cu aceste evenimente ar trebui să fim pregătiţi pentru a primi pe Mesia, deoarece,, răscumpărarea este aproape.

Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.

Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.
Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul. (Matei 24:6-14)

Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.`Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. (Matei 24:29-30)

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie,şi n’au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i -a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:38-39)

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.„ (Luca 21:25-28)    Shalom !!!

Evenimentele finale


Semnele Sfarsitului

4Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12)
8Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.(Matei 24)
1Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de YHWH; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.(2 Tim.3)

28Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.
30Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. (Luca 17)
1Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.(1 Timotei 4)

6Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
7Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumă.
14Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor.
21Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.(Matei 24)

Nu putem sluji lui YHWH şi lui Mamona
14Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a lui YHWH Cel Atotputernic. – (Apocalipsa 16)
24Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. (Apocalipsa 14)
12Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui YHWH şi credinţa lui Yashua. (Apoc. 14)
24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui YHWH şi lui Mamona. (Matei 6)

1Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui YHWH!”
2Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.(Apocalipsa 16)
17Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui YHWH, şi ţin mărturia lui Yashua.(Apocalipsa 12)

 A doua venire a lui Yashua                 
26Deci, dacă vă vor zice: ,Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ,Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi.
27Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
30Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
31El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. (Matei 24)
6La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ,Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’ (Matei 25)

22Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
23Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.
24Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,
25stelele vor cădea din cer, şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
27Atunci va trimite pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
32Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.(Marcu 13)


40Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Luca 12)
23Vi se va zice: ,Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
24Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
25Dar mai întâi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.
26Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
27mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.
28Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.
30Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. (Luca 17)

26Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. (Ioan 12)
2În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14)
24Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.(Ioan 17)

7Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, ALELUIA. (Apocalipsa 1)
16Căci însuşi YHWH, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui YHWH, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Yashua.
17Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe YHWH în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu YHWH. (1 Tesaloniceni 4)

33Cei pe care-i va ucide YHWH în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ.(Ieremia 25)
9După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
10Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb,
11şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Yashua, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” ( Faptele Apostolilor 1)

51Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. (1 Corinteni 15)
1Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
2Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua lui YHWH va veni ca un hoţ noaptea. (1 Tes. 5)

10Ziua lui YHWH însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.(2 Petru 3)
1Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
4El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21)

17″Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. (Isaia 65)
22Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice YHWH – aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.
23În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, – zice YHWH. – (Isaia 66)

  Imparatia de o mie de ani
1Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.
2El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. 
4Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Yashua şi din pricina Cuvântului lui YHWH, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Yashua o mie de ani.
5Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. (Apoc. 20)
2Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? (1 Corinteni 6)

  Sfirsitul pacatului si noul pamant
7Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;
9Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
12Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (Apocalipsa 20)

1Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2Şi eu am văzut coborându-se din cer de la YHWH, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
4El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21)

1″Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice YHWH al oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. (Maleahi 4)
34Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
41Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! (Matei 25)

6şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
10Ziua lui YHWH însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2 Petru 3)
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;
12le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Evrei 1)      SHALOM !!

 

Legăturile lui Hitler cu musulmanii și consecințele lor curente

 

Legăturile lui Hitler cu Musulmanii și cu Papalitatea

Frăția Musulmană a fost fondată în Egipt, în 1928 de către un tănăr musulman în vârstă de 22 de ani, numit Hassan al-Banna, care la admirat pe Adolf Hitler și care ura foarte mult evreii și a care a colaborat cu partidul nazist.


Atunci când Hitler a venit la putere, naziștii l/au sprijinit pe Al-Banna, învățătoare, astfel Frăția Musulmană a devenit aliatul său în Orientul Mijlociu. În 1938, numărul de membri ai Fraților Musulmani a ajuns la 200.000.

În timpul celui de al doilea război mondial, membri ai Fraților Musulmani au spionat pentru naziști lui Hitler în Orientul Mijlociu și s-au luptat pentru Hitler  în două divizii, Waffen-SS Musulman Handschar ( „Handschar” este termenul german pentru iatagan sabie curbată folosită de trupele musulmane ale Imperiului Otoman).


După al doilea război mondial, Frații Musulmani au continuat să crească, susținuți de această dată de Vest, care le-a văzut ca o contrapondere la amenințarea comunismului sprijinit de sovietici în Orientul Mijlociu. La sfârșitul anilor 1940, Frații Musulmani au totalizat 500.000 de membri.


În măsura în care au crescut, de asemenea, a crescut și participarea la acte de violență, inclusiv atacuri cu bombă, incendiere și crimă. In anul 1948, membrii ai Frăției musulmane au asasinat pe prim-ministru egiptean Mahmud Fahmi al-Nuqrashi și au participat la invazia statului nou creat Israel.

Conflictele violente ale Frăției musulmane cu guvernul egiptean, au dus la asasinarea lui Al-Banna și în cele din urmă mulți dintre liderii săi au ajuns  să fie închiși, în timp ce alții au fugit și au stabilit sucursale în străinătate, mai ales în alte națiuni arabe din Orientul Mijlociu, dar, de asemenea, Europa, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, cu acordul autorităților respective.



Concluzionând că nu au avut încă posibilitatea de a răspândi islamul prin forță, Frații Musulmani „în mod oficial”, au renunțat la violența în anii 1970 și au devenit strategi mai iscusiți prin manifestul lor secret de interne, numit „Proiectul”.



În 1979, puterile occidentale au sprijinit Frăția Musulmană, pentru a forma armata Mujahedeen (ceea ce înseamnă ca Jihad) și care să lupte împotriva armatei sovietice în Afganistan.


In anul 1987, Frăția Musulmană a creat Hamas, ai cărei membri încă mai folosesc salutul nazist (de mai sus) și care citesc „Mein Kampf” a lui Hitler. Frații Musulmani au citat titlul „Jihadul meu” si l/au tradus în araba in 1930 (cartea Mein Kampf este în continuare cea mai bine vandută  în lumea musulmană de astăzi și favorită printre membrii Fraților Musulmani din întreaga lume).

În 1989, Mujahideen (Jihadiștii) ai Fraților Musulmani au alungat armata sovietică din Afganistan și apoi s/au divizat. Una dintre facțiuni a devenit Al-Qaida, condusă de un musulman al Frăției saudite, numit Osama bin Laden.

https://israelshabbatschalom.wordpress.com/category/comunism/

Ce inseamna „a fi creştin?”

Există doar mântuirea în Hristos şi prin Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu propune pentru om  o cale ambitioasa din punct de vedere spiritual – pentru a ajunge un nivel divin, sa faca parte din familia lui Dumnezeu, să fie fraţi cu Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.

Planul de mântuire proiectat de Dumnezeu, Hristos este prezent de la început, de-a lungul călătoriei şi a încheierii acesteia.

Hristos este uşa:

7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor.
8Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.Ioan 10:7-9

                                                     Hristos este Calea:

6Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)

Hristos este obiectivul:

13până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; (Efeseni 4:13)

Dumnezeu este totul în toate:

1În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.
4Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. (1 Corinteni 12:1-7)

În procesul de mântuire, este important să facem diferenţa, în trei concepte, care caracterizează pe adevăratul credincios şi Biserica lui Dumnezeu:

• Pocainta şi iertarea păcatelor: este forma care ne împaca cu Dumnezeu şi ne scapa complet de pedeapsa cu moartea castigata prin păcat. Acest lucru poate fi realizat doar numai prin acceptarea lui Isus Hristos ca Mântuitor. Pocainta, duce inevitabil la o cale de sfinţire.

• Sfinţirea: inseamna achiziţionarea de caracteristici divine, în întreaga noastră fiinţă (corp, minte si spirit). Este un proces de creştere progresivă, determinată de dragostea noastră pentru Dumnezeu, şi pentru ce a făcut pentru noi în Isus Hristos. Prezenţa Duhului Sfânt în credincios, provoaca o predispoziţie pentru lucruri, gânduri şi acţiuni care sunt din Dumnezeu, şi o respingere a ceea ce Dumnezeu urăşte. Scopul de sfinţire este perfecţiunea totala, ca Dumnezeu însuşi. Sfinţirea este posibilă, numai prin viaţa lui Isus, în fiecare persoană, şi în cele din urmă, Isus „îndeplineşte”, ceea ce noi nu  putem . Cu toate acestea, toate scripturile citate, arată că trebuie să existe un efort din partea noastră, ca şi cum ar fi munca noastra, care îmbunătăţeşte, dar adevărul este că mântuirea (îndreptăţirea şi sfinţirea) constă într-o colaborare de către credincios şi Dumnezeu. Procesul funcţionează în sfinţirea credinciosului, dar Dumnezeu îi dă puterea.

12Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Filipeni 2:12,13)

• Dragostea, iertarea şi împăcarea: Adevărata Biserică se extinde în toată lumea, prin  dragostea pentru Dumnezeu şi de aproapele. Biserica nu ar trebui să fie un instrument de judecata sau de condamnare a omenirii, ci un far care permite altora, pentru a vedea singura cale, spre mântuire.

13Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
14Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.
15Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.( Matei 5:13-16)

Scopul  de acţiune al Bisericii si al credinciosului este de a combate păcatul si nu pacatosul . Exemplul lui Isus, este testul suprem,  modul în care ne ghidam, si comportamentul nostru în lumea în care trăim:

„Dumnezeu a iubit atât de mult omenirea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în Fiul lui Dumnezeu,sa nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Nu a dorit să condamne lumea, pe care  a trimis pe Fiul Său, ci pentru a o salva. Oricine crede în El nu este condamnat, dar cei ce nu cred sunt deja condamnati, pentru că ei nu vor să creadă în Fiul lui Dumnezeu. Condamnarea consta in aceasta: Dumnezeu a trimis lumină in lume, dar lumea a preferat întunericul, pentru că faptele lumii erau rele. Cei care fac rău urăsc lumina, şi fug de ea, pentru ca faptele lor rele sa nu fie descoperite. Dar cei care umbla in adevăr, sunt mai aproape de lumina şi faptele lor publice, sunt făcute în conformitate cu voia lui Dumnezeu. 

16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:16-21)

Credincioşii şi organizaţiile creştine (biserici), mai degrabă, decât a încerca să se impună ca singura biserică adevărată şi salvata, ca în timpul lui Isus, Ei ar trebui să  caute, o prezenţă completă a lui Dumnezeu în viaţa lor, justificata prin Hristos, sfinţi în Hristos şi iubitori ca Hristos.

„Ioan a umblat de-a lungul râului Iordan şi a predicat oamenilor astfel:” Întoarceţi-va de la rău şi  primiti botezul lui Dumnezeu ca sa vi se ierte păcatele „.

 Acest lucru sa întâmplat cum profetul Isaia a scris în cartea sa: Isaia 40:3-5

3Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele!
5Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
Ioan le-a spus mulţimilor care veneau la el să fie botezaţi:
 Matei 3:7-10

7Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
9Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.

Oamenii l-au intrebat pe Ioan Botezătorul: „Ce să facem?” Iar el a răspuns: „Cel ce are două cămăşi trebuie să-i dea celui ce nu are nici una, daca ai de mancare, imparte-o cu ceilalţi.” De asemenea,au fost si colectorii de impozite, veneau să fie botezaţi si al intrebau pe Ioan :Mestere noi ce trebuie să facem” Iar el a răspuns: „Nu luati mai mult de cat vi se cere.” Au fost, de asemenea, si soldaţi care l-au întrebat: „Şi noi,  ce ar trebui să facem” Ioan l-ea  răspuns, „Nu furati pe  nimeni folosind forţa, sau sa  faceti acuzaţii false, fiti mulţumiţi cu ceea ce  câştigati.” Oamenii au început să bănuiască, şi toată lumea se întreba, dacă Ioan este sau nu ar fi Mesia. Dar el a explicat la toata lumea: „Eu vă botez cu apă, dar cine vine dupa mine ,are mai multă autoritate decât mine, de care eu nici măcar nu sunt vrednic ,să dezleg cureaua  de la sandalele lui, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. In mana are lopata pentru a separa,  graul de neghina. Va salva  grâul în hambarul lui şi va arde paiele cu un foc care nu se stinge.. ” Au fost aceste îndemnuri şi alte, despre care a predicat Ioan Botezătorul  Vestea Bună la oameni „

3Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
4după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
5Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
6Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”

 

https://israelshabbatschalom.wordpress.com/category/pui-de-naparci/

 

SANHEDRINUL solicită lui PUTIN și lui TRUMP să aprobe construcția celui de al treilea Templu în Ierusalim!

Sanhedrinul Israelian a făcut apel la președintele rus, Vladimir Putin, și la recentul presedinte american ales Donald Trump să-și unească forțele și să îndeplinească mandatele biblice pentru a reconstrui Templul din Ierusalim.

Purtătorul de cuvânt al Sanhedrinului, rabinul Hillel Weiss, a contactat site-ul „Breaking News Israel”, pentru a anunța că alegerea lui Trump – care a promis să recunoască Ierusalimul drept capitala Israelului, alături de dorința lui Putin pentru a construi Templul – a hotărăt să trimită o scrisoare către cei doi lideri, oferindu-le posibilitatea de a deveni moderni „Cirus” care nu a fost rege evreu, dar care a recunoscut importanța Ierusalimului și a Templului.

Ezra Capitolul 1  :  Întoarcerea din robie

1. În cel dintîi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvîntul lui יהוה YaHWeH rostit prin gura* lui Ieremia, יהוה YaHWeH a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea** aceasta în toată împărăţia lui:

2. „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „יהוה Eylohim al cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pămîntului şi mi-a poruncit* să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda.

3. Cine dintre voi este din poporul Lui? Eylohim al lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda, şi să zidească acolo Casa lui יהוה YaHWeH al lui Israel! El este adevăratul Eylohim* care locuieşte la Ierusalim.

4. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul lui יהוה YaHWeH, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lîngă daruri de bunăvoie, pentru Casa lui יהוה YaHWeH, care este la Ierusalim!”

5. Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit* יהוה YaHWeH, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa lui יהוה YaHWeH.

6. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoie.

7. Împăratul Cirus a dat* înapoi uneltele Casei lui יהוה YaHWeH pe care le luase** Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său.

8. Cirus, împăratul perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţara* voievodul lui Iuda.

Scriptura OnLine cu Numele Sfinte
http://scripturashabbatshalom.comunidades.net/capitolul-151

Rabin Weiss a explicat că alegerile din SUA au devenit eternul vis evreiesc într-o posibilitate foarte reală.

„Suntem pregătiți să construim templul în condițiile politice actuale, în care cei mai importanți doi lideri mondiali susțin dreptul evreilor la Ierusalim ca și moștenirea lor spirituală – A spus Weiss.

Scrisoarea Sanhedrinului notează că victoria neașteptată a lui Trump sa datorat sprijinului său pentru Ierusalim și promisiunii sale electorale pentru a muta ambasada SUA din Tel Aviv la Ierusalim, recunoscând astfel în mod oficial Ierusalimul ca capitala Israelului.

„Actul Ambasadei SUA la Ierusalim”, a trecut de Congresul SUA în anul 1995, a început procesul de mutare a ambasadei, dar  a fost respins de către toți președinții americani. Sanhedrinului solicită acum lui Trump pentru a trece peste acest veto după preluarea mandatului în calitate de președinte.

Sanhedrinului a reamintit, de asemenea, în scrisoare conexiunea lui Putin față de Templu. Pe parcursul a treia vizită la Ierusalim în 2012, Putin a făcut o vizită de noapte la Kotel (Zidul de Vest). 

Când a ajuns la locul sfânt pentru evrei, liderul rus a fost tăcut timp de câteva minute, făcând o rugăciune personală, și apoi a făcut o citire a Psalmilor dintr-o carte de rugăciuni în limba rusă și ebraică. Un trecator israelian care era acolo a strigat cu glas tare: „Bine ai venit, președintele Putin!” Președintele rus a abordat apoi omul, care a explicat importanța Muntele Templului și Templul evreiesc. Site-ul de știri al evreilor Ortodocși „Chadrei Charedim”, a raportat că Putin ar fi răspuns: „Acesta este exact motivul pentru care am venit aici:. Să mă rog pentru ca templul să fie construit din nou”

Cu toate că Putin nu a răspuns în timp la chemarea făcută de către evrei, Consiliul consideră că este timpul ca președintele rus să își asume un rol activ în reconstruirea Templului.

Rabin Weiss a subliniat că susținerea construcției a Templului la Ierusalim ar aduce beneficii în Rusia, SUA și chiar restul lumii.

„Liderii Rusiei și Americii pot conduce națiunile lumii la pacea mondială prin construirea Templului, sursa păcii” – a spus rabinul, adaugănd, „Acest lucru va duce la anularea rezoluțiilor perfide ale UNESCO, care sunt cauza și rădăcina creșteri terorismului și a violenței. „

După cum vedem totul se mișcă în ritm rapid pentru a se îndeplini ce este scris prin profeți, acordul de Pace între Palestieni și Evrei, apoi ruperea lui de către cei care doresc Anihilarea Israelului este aproape să fie semnat, Anti-Mașiyah este aproape probabil să se instaleze în Templu printr/un acord de pace falsă, care va fi rupt  în mijlocul săptămâni profetice, și care va da curs unui război împotriva Israelului de către multe națiuni … și venirea lui Yașua HaMașiya care ar putea fi mai aproape decât ne gândim …!   Shalom Israel!!!

Israel: Ministrul Israelian al Locuințelor solicită a se înlocui Moscheia al-Aqsa pentru a se construi al treilea Templu

Ministrul Israelian de Locuințe și Construcții Uri Ariel și-a exprimat dorința de a vedea construirea celui „de-al treilea Templu” în loc de Moscheea Al-Aqsa, care în prezent ocupă Muntele Templului.

Uri Ariel a spus ca „primul templu a fost distrus în anul 586 înainte de haMashiya, al doilea Templu în anul 70 dupa ha Mashiya, și de atunci poporul evreu este in doliu din cauza lipsei lor.”

El a continuat apoi să spună „Moscheea Al-Aqsa este în prezent în locul templului, în ciuda faptului ca templul este Locasul Sfant. Moscheea Al-Aqsa este doar a treia moschee considerata ca cea mai sfânta în Islam.

„Acum, că Israelul a devenit din nou un stat suveran evreu, dorința de a reconstrui Templul este în creștere puternică și puternic sustinuta”, a adăugat el.

Psalmul 83

O cîntare – Un psalm al lui Asaf
https://youtube.googleapis.com/v/M4xAADNflTU&source=uds יהוה YaHWeH, nu* tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, יהוה YaHWeH! Căci iată că vrăjmaşii* Tăi se frămîntă, şi cei ce Te** urăsc înalţă capul. Fac planuri pline de vicleşug împotriva* poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

„Veniţi”, zic ei, „să-i* nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”

Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta: corturile* lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii, Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului.

Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot.  Fă-le ca lui Madian,* ca lui Sisera,** ca lui Iabin la pîrîul Chison, care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns* un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb* şi Zeeb, şi tuturor stăpînilor lor ca lui Zebah** şi Ţalmuna!
Căci ei zic: „Să punem mîna pe locuinţele lui  יהוה YaHWeH!”

יהוה YaHWeH * fă-i ca vîrtejul de praf, ca** paiul luat de vînt, ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde* munţii!

Urmăreşte-i astfel cu* furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
Acoperă-le* faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, יהוה YaHWeH!

Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
Ca* să ştie că numai Tu, al cărui nume** este יהוה YaHWeH, Tu eşti Cel Preaînalt♦ pe tot pămîntul.

Shalom Israel !!!

http://scripturashabbatshalom.comunidades.net/index.php?pagina=1825222569_83

Evreii ultra – ortodocși au protest în Ierusalim împotriva vizitei pe care o va face ” Papa “

Evreii ultra – ortodocși au protest în Ierusalim împotriva vizitei pe care o va face ” Papa „

Sute de evrei ultra – ortodocși au protestat, luni, în Ierusalim, pentru a cere ca Israelul sa mențina controlul asupra locului unde Papa asi va celebra Liturghia.

Locul este sacru pentru evrei, deoarece, se presupune, ca ar fi avut mormantul regelui David, și, de asemenea, Cina cea de Taină a lui Yahshua HaMashiya cu ucenicii Săi.

” In urma modificărilor locale privind status quo-ul al locasului, s-au intamplat lucruri nefaste „, a avertizat unul dintre protestatari, rabinul Avraham Goldstein, care acuză guvernul israelian ca doreste să dea Cenaclul(Locasul mormantului, al Regelui David), Vaticanului.

Templul a fost condus de franciscani din secolul al XIV-lea, care mai târziu au fost expulzați, iar în prezent au loc negocieri între guvernul israelian și autodenumitul Sfântul Scaun al Vaticanului, care vrea să-și recapete controlul asupra locasului.

În timpul vizitei sale la Vatican, care a avut loc in 30 aprilie, președintele Israelului, Shimon Peres, a declarat pentru un ziar italian că a avut loc un compromis asupra Locasului, dar nici un anunț referitor la acest aspect, nu a fost făcut de atunci .

Papa Francisc va organiza prima sa călătorie în Țara Sfântă între 24 și 26 Mai unde ași va celebra Liturghia in Locul unde se presupune ca este Mormantul regelui David. Shalom Israel !!!

Vaticanul vrea sa administreze Muntele Sionului

Muntele Sionului în mâinile Vaticanului ?

Cu toate acestea au avut loc discuții cu reprezentanți ai guvernului israelian și asa zisul Sfântul Scaun, în scopul de a oferi administrarea muntele Sionului catre Biserica Romano-Catolica, spunând că astfel de cesiune se va face catre Vatican, la scurt timp, înainte de vizita Papei la Ierusalim.

Această decizie este însă, posibil contestata de evrei, prin care, un număr tot mai mare viziteaza mormântul lui David, situat la baza clădirii, care, de asemenea, detine locul numit” camera de sus „, locul unde a avut loc Cina cea de Taină și, de asemenea, coborârea Duhului Sfânt în ziua Cicizecimii.

Vaticanul face presiuni asupra guvernului Israelian pentru transferul administrării, locasului Scriptural, numit muntele Sionului, situat în inima Ierusalimului, prin care doreste ca acesta sa fie ” darul ” care sa fie oferit Papei Francisc I, în timpul vizitei sale la Ierusalim care va avea loc  în luna Mai.

Dupa ultimul raport, Israelul intră în ultimele etape ale negocierilor, care au condus la atribuirea Muntelui Sionului in mana Imperiului Vatican(Roman). Discuțiile au fost secrete, acestea au avut loc în această săptămână, între orașul Ierusalim, Biroul Primului Ministru, Ministerul Turismului și oficiali ai Vaticanului.

În cadrul întâlnirii, delegația Catolică a presat Israelul să cedeze controlul asupra clădirii în care se află ” camera de sus „, în care s-ar fi făcut Cina cea de Taina.

Problema este că sub această cameră este situat tradiționalul ” mormant al regelui David, ” un loc sacru venerat și vizitat de evrei. Acest lucru este, ca un întreg, este extrem de simbolic pentru orașul sfânt din Ierusalim, și livrarea acestora Vaticanului, pentru mulți israelieni reprezinta o repudiere a creanțelor evreiesti din oraș.

Ca răspuns la observațiile făcute cu privire la aceste negocieri, Municipalitatea din Ierusalim a declarat că va păstra ” puterea suverana de bază peste muntele Sionului „.

Mulți Israelieni nu cred că prim-ministrul Netanyahu va dori să-i cedeze Papei, oferindu-i acest ” cadou valoros, Muntele Sionului. „

Această ambiție a Vaticanului, este provocatoare, prin faptul că acest spațiu este teritoriul Israelului, și că Israel este în măsură să mențină securitatea locului numit Muntele Sionului…. dar ” vulturii ” din Vatican au o sete insatiabila … și nu se uită la mijloacele folosite pentru a-si atinge obiectivele.

Dacă Netanyahu cedeaza Muntele Sionului, Vaticanului, care pentru Israel si istoria Israelului ar fi o trădare, atunci ne punem intrebarea : care va fi schimbul ? sau care este moneda ?…. se doreste oare ca in acest schimb, sa se obtina Construirea Templului al treilea, cu sprijinul si sub protectia Vaticanului ?…. Shalom Israel !!!

Israelul intenționează să distrugă Moscheea Al – Aqsa pentru a construi al treilea Templu

Un oficial israelian a declarat ca regimul din Tel Aviv intenționează să înlocuiască Moschea Al- Aqsa, cu un templu Al-Quds in Ierusalim.

Ministrul Locuințelor și a Construcțiilor, Ariel Uri a cerut vineri construirea a ceea ce el numește ” al treilea Templu „, locul sfânt .

Ariel Uri a declarat că primul și al doilea templu au fost distruse de mai mulți ani, apoi al treilea templu trebuie să fie construit acum. ” Al – Aqsa este în prezent în locul unde ar trebui sa fie templul „, a spus el.

Al- Aqsa este considerat al treilea loc sfânt în lumea musulmană. Palestinienii au anunțat profanarea acestui plan. Ei spun că este o parte din actualele încercări a regimului israelian pentru a denatura istoria arabă și islamică. Palestinienii spun al-Quds(Ierusalimul) este capitala unui viitor stat palestinian, și că activele sale trebuie să rămână intacte.  Sursa: Press TV 
http://www.youtube.com/watch?v=NKN8G7S-sx8

” Muntele Templului împărțit între evrei și musulmani “

Ziarul ” Washington Post ” afirma ca lumea musulmană este alarmata din cauza activiștilor EVREI, care vor sa se roage pe Muntele Templului.

Prestigiosul ziar american ” Washington Post ” a dedicat un spațiu amplu, pentru a evidenția știrea despre numărul mic, dar tot mai mare de ” activiști evrei care cer dreptul de a se ruga la templul lor distrus, care este în inima orașului vechi, Ierusalim, Capitala contestata de Musulmani si multi alti… . „

În conformitate cu ziarul, această problemă este de a crea un potențial conflict exploziv cu lumea musulmană, care consideră că site-ul este sfânt pentru Islam, si care cer interzicerea rugăciunilor facute de evrei care urca acolo.

În fiecare săptămână, sute de evrei urca pe rampa de lemn construita peste Zidul de Vest, de a intra în ceea ce este adesea considerat ca moștenirea cea mai contestată a lumii.

Pe partea de sus a Muntele Templului, mulți dintre ei se angajeaza într- un joc de-a ” șoarecele și pisica „, cu poliția israeliană, șoptind rugăciuni, care sunt ” interzise „, pretinzând că acestia stau vorbind la telefon punandu se in genunchi în mișcări rapide ca un semn de respect, printr-un sistem în care arunca monede la sol și pretind că îngenuncheaza ca sa le culeaga.

Acest mod de a se ruga, de multe ori este considerat a fi extremist, acestea fiind, lucrurile deja sunt discutate în parlamentul israelian.

” Ne asteptam sa vedem curtea împărțita între evrei și musulmani ” – a declarat Aviad Visoli , CEO al ” Organizațiilor Muntele Templului ” , care pretinde a avea 27 de organizații în domeniul său de aplicare. El a adăugat : ” Evreii de astăzi recunosc că Zidul de Vest ( Plangerii ), nu le este suficient….. „

Deși Ierusalimul nu este menționat nici macar o dată în cartea sfântă musulmană – Coran – orice referire la rugăciunile facute de evrei, în acest loc atât de sacru, pentru musulmani este ca si cum ai arunca benzina pe foc a lumii islamice, în conformitate cu minciuna propagata de musulmani și profetul Mahomed care sa înălțat la cer pe un cal alb din locul unde se află acum Domul Stâncii …

” Acest loc aparține poporului musulman, și nimeni nu are dreptul de a veni aici pentru a se ruga. ” – A spus Sheikh Azzam al Khatib, directorul Waqf, Fundația islamică care gestionează site-ul.

Khatib a spus ca moscheea Al – Aqsa este simbolul unificator pentru 1,2 miliarde de musulmani din întreaga lume.

Rabinatul din Ierusalim a decis ca evreii nu ar trebui să intre pe Muntele Templului, de teamă că s-ar putea călca accidental pe locul unde se afla Sfânta Sfintelor din Templu, unde a fost Chivotul Legământului și unde numai marele preot putea intra o dată pe an.

Cu toate acestea, există lideri politici care pun această decizie în discuție, sugerând că interdicția de a se ruga acolo, să fie discutata în parlament. Este o realitate tot mai mare între sectoare ale populației care doresc să meargă acolo și să se roage, și există rabini care încurajazeaza adepții să facă acest lucru ” – a spus Rabinul Eli Ben – Dahan, ministru adjunct pentru afaceri religioase, a sugerat că evreii ar fi în măsură să se roage acolo, macar o ora pe zi.

Reacționând violent la propunerile făcute în parlament, unii membri Arabi au facut gălăgie, amenințănd cu o „a treia intifada. „

Dar Uri Ariel, curajosul ministru israelian al Construcțiilor și Locuinței, a fost mai elocvent în pretențiile sale: „Muntele Templului este al nostru, și nu se discută, si nici nu se negociaza … trebuie să fie deschis la orice oră de rugăciune pentru toți evreii. „

Unul dintre cei mai mari vizitatori evrei la Muntele Templului, este Rabbinul Chaim Richman, directorul ” Institutului Templului „, a cărui misiune este de a face pregătirile pentru construcția celui de-al Treilea Templu.

El afirma dorinta de a viziona un nou templu, care sa fie cu parcare subterana, conexiune la internet, încălzirea pavimentului sacru, și o întoarcere la arderile de tot și jertfa de animale. În incinta Institutului Templului sunt deja mai multe instrumente și componente pentru a fi utilizate în serviciul a noului Templu din Ierusalim, cum ar fi trompete de argint, harfe, roba preotului cu insertii, candelabrul(menora) de aur și o noua arca a alianței.

În cuvintele lui Richman: ” Misiunea noastra este de a aprinde fitilul dorintei si momentul în care evreii vor fi o lumină în lume, și musulmani sunt de acord că este timpul pentru a reconstrui, și că toate națiunile lumii vor veni catre evrei, cerându-le să reconstruiască Templul. ”  Shalom Israel !!!

Zvonurile despre al Treilea Templu, le-au facut pe palestinieni să declare război împotriva Israelului

Zvonurile despre al Treilea Templu, le-au facut pe palestinieni să declare război împotriva Israelului

Israelul, încearcă să construiască cel de-al treilea Templu, care se pare ca i-ar afecta pe palestinieni. Israelul caută o modalitate de a respecta toate eforturile de pace din Orientul Mijlociu. Eforturile SUA, cu Rusia pentru a dezarma Siria de arme chimice și a revigora negocierile nucleare cu Iranul , departează orice amenințare militară a SUA,in aceste două țări .

Cu toate astea, aceste evenimente pot schimba inițiativa diplomática, intr-o săgeată impotriva Israelului .

Sute de palestinieni s-au adunat în această lună pentru a avertiza lumea arabă : Israelul vrea să distrugă Moscheea Al Aqsa, pentru a-si construii Templul.

În timp ce președintele Autorității Palestiniene , Mahmoud Abbas da un discurs la Adunarea Generală a ONU , diferite grupuri palestiniene se pregatesc pentru a treia intifada împotriva Israelului . Intifada este termenul care înseamnă ” rebeliune „, este anunțata de fiecare dată când palestinienii doresc un atac puternic împotriva evreilor .

Prima intifada a fost în 1987 și a doua în 2000 , cauzată de vizita lui Ariel Sharon, pentru a merge pe jos către Muntele Templului . În lunile care au urmat conflictului,sa lăsat cu mulți morți și răniți .

Convocarea de data aceasta, a fost un semn de protest față de vizita multor grupuri de evrei la Muntele Templului, și recenta declarație că toate pregătirile au fost făcute pentru a susține al treilea Templu .

Mai multe grupuri de palestinieni au ieșit în stradă , după rugăciunile de vineri , ziua lor sfântă , să-și exprime ” solidaritatea fata de Moscheea Al Aqsa, în fața unei agresiuni israeliene . ” Săptămâna trecută , mii de arabi israelieni au participat la o demonstrație facuta pe un stadion de fotbal din Umm al – Fahm. Evenimentul a fost televizat de rețeaua Al Jazeera .

Sheikhul Husam Abu Lil, a spus înaintea camerelor de televiziune, că guvernul israelian profita de acest avantaj, pentru a încerca să distrugă Domul Stâncii, deorece ochii lumii sunt indreptati spre Orient, confruntările si situatia din Egipt și Siria. Seicul Katib a cerut guvernului israelian ” De ce începeti un război sfânt, în care oamenii vostrii v-or fi primii care urmează să fie exterminați ? „

Ieri , gruparea teroristă Hamas a amenințat să-și reia atacurile sinucigașe împotriva Israelului . Purtătorul de cuvânt al Hamas, Abu Obaida , a declarat reporterilor ” Suntem gata să le dam o lecție evreilor, in cazul in care v-or apărea atacuri împotriva Fâșiei Gaza . ” La fel a profitat, pentru a anunța dorința sa, de a duce o nouă intifada împotriva eforturilor Israelului de a ” iudaiza Ierusalimul . „

Liderul Jihadului Islamic extremist , Ahmed al Mudallal , de asemenea a anuntat palestinienii ” Noua intifada intră în vigoare împotriva inamicului sionist . Noi credem ca oamenii noștri, o să aibă voința și capacitatea de a elibera Palestina de la râu la mare ” .

Acuzând Israelul, ca face noi eforturi pentru reluarea constructiei pe Muntele Templului , distrugând astfel locurile sfinte pentru musulmani , liderul Jihadului Islamic a cerut Autorității Palestiniene să pună capăt actualelor negocieri de pace .

Un grup palestinian numit Coaliția Tineretului a reiterat , de asemenea Intifada , îndemnându-i pe palestinieni, pentru a-si demonstra indignarea față de evrei, la vizitele facute pe Muntele Templului . Acest grup spune ca are sprijinul Fatah , Hamas , Jihadul Islamic , Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei și Inițiativei Naționale Palestiniene .

Soldați, aparținând Brigăzile Mucenicilor Aksa , au apărut în imagini publicate pe internet, înarmati și mascati , amenințând cu lansarea atacurilor împotriva Israelului în curând . ” Dușmanul va plăti în curând un preț mare pentru crimele sale în Ierusalim „, a declarat un purtator de cuvant al grupului .

Mass-media israeliana, a pus la îndoială lipsa de informare a amenințărilor la adresa păcii în Israel , în timp ce in presa guvernului Iranian și Autoritatea Palestiniană, sau dat declarații in mai multe comunicate. Sursa: Jerusalem Post .

AL TREILEA TEMPLU DE LA IERUSALIM

PENTRU PRIMA DATA, la sfârșit de aproape 2000 de ani, se pregătesc ofertele pentru construirea Noului Templu de la Ierusalim.

După aproape 2000 de ani de la distrugerea celui de-al Doilea Templu, mai multe organizații evreiești, conduse de „Institutul Templului” au realizat un „test” oficial pentru pregătirea de reinstalare al „jertfei necurmate perpetuu”, așa cum este scris in cartea Levitic.

Pentru prima data la sfarsit de aproape 2000 de ani… Aceasta este prima data cand un astfel de eveniment are loc după anul 70 d.Hr. , anul in care Templul a fost distrus de invadatorii romani.

A fost instituita, pentru prima dată în decursul de 2000 de ani, o școală de formare a Chehatiților – evreii care fac parte din seminția preoțească a lui Israel – unde sunt studiate toate implicațiile legate de administrarea serviciului in Templu.

Săptămâna trecută, un grup de Chehatiți s-au reunit la Ierusalim pentru a invata cum sa poarte hainele speciale, create de Institutul Templului in urmă cu câțiva ani, în conformitate cu cerințele biblice și modul de a efectua „sacrificiul perpetuu”, așa cum preotul din Levitic efectua cu mulți ani în urmă …

AL TREILEA TEMPLU
Institutul Templului a făcut numeroase pregătiri pentru reconstruirea celui de-al Treilea Templu de pe Muntele Moria, în Ierusalim, în ciuda opoziției constante a poliției israeliene, care se teme de reacțiile violente a musulmanilor, care domină piata Templului, ocupata în prezent de Moscheea Al Aqsa și Domul Stâncii.

Cu toate acestea, grupul a continuat pregătirile și a început deja construirea bazelor pentru altar, finalizand deja fabricarea lămpilor, a bazinului, a coroanei de aur, și de asemenea, a inițiat proiectele pentru o cameră special rezervata pentru Sinedriu în locul Templului.

Chehatiți au fost activi în pregătirea reconstruirii celui de-al Treilea Templu. In 2007, după mai mult de 1900 de ani, au ​​recitat deja prima binecuvântare preoțească pe Muntele Templului .Shalom !!!

Ministrul Israelian spune “Ar trebui să reconstruim Templul din Ierusalim”

„Ar trebui să reconstruim Templul din Ierusalim” – spune ministrul israelian

Un ministru israelian a declarat public săptămâna trecută că, probabil, a venit timpul pentru a se reconstrui Templul biblic de pe Muntele Templului din Ierusalim.

Cea mai mare parte a israelienilor nu au această aspirație. Chiar și printre cei care ar dori să vadă templul restaurat, cei mai multi nu cred că Israelul poate realiza ceva atât de controversat, cu excepția unei acțiuni directe a Creatorului.

Dar toate astea nu l-au oprit pe Ministrul pentru Locuințe și construcții, Uri Ariel (din Partidul Casa Iudaica), declarând că „avem nevoie pentru a construi un templu real pe Muntele Templului.”

Ministrul Uri Ariel a rostit această declarație în timpul unei conferințe de presă a Comunitatii Samaritene din Silo, unde arheologii au descoperit rămășițele de suporturi pentru cortul(Tabernacul) Biblic, unde era situat de secole.

Potrivit unui studiu, o treime din evrei israelieni doresc ca Templul sa fie reconstruit în Ierusalim
Printre multe organizații care au inițiat cercetarea, activiștii sunt optimisti. 

Ei cred că rezultatele arată o consolidare a percepției publice, si că locul este cel mai important site evreiesc. Cu toate acestea, sa constatat, de asemenea că Zidul Plângerii este considerat cel mai sfant site in iudaism.

De curand a fost lansat un sondaj, cu o zi înainte de Tisha B’Av, doliu evreiesc în amintirea distrugerii primului și celui de al doilea Templu, si a fost finantat de catre Fundatia Independenta Israel.
Potrivit sondajului realizat de Forumul comun al Organizațiilor de pe Muntele Templului, la intrebarea ceruta : „Sunteti in favoarea sau contra pentru construirea unui templu pe Muntele Templului”, 30% au răspuns Da, în timp ce 45% au fost împotrivă, iar 25% au spus ca nu sunt siguri.

Printre evreii religioși care au participat la sondaj, 43% au susținut construirea unui templu, în comparație cu 20% din rândul naționaliștilor ultra-ortodoxi și ultra-ortodoxii, si 31% dintre evreii seculari. 


Cu toate acestea, în ciuda schimbarii de atitudine față de Muntele Templului, publicul evreu încă mai crede că Zidul de Vest este cel mai sfânt loc în iudaism. 66% au ales Zidul de Vest, în comparație cu 29% care au ales Muntele Templului. Shalom !!!

Israelul și Vaticanul au ajuns la un acord privind suveranitatea locasurilor sfinte din Israel

Israelul și Vaticanul au ajuns la un acord privind suveranitatea locasurilor sfinte din Israel

Dupa 20 de ani de negocieri și tensiuni diplomatice, sa ajuns la un acord între Israel și Vatican pentru suveranitatea site-urilor sfinte din Israel. 

Una dintre problemele nerezolvate este construirea unui centru de convergență pentru credincioșii Catolici din Cesaria National Park. Vaticanul a cerut să-și pună mâinile pe acest loc, dar Israelul a refuzat.

Vaticanul va avea dreptul să-si stabilească un loc aparte pentru credincioșii sai, acest loc nu are simboluri religioase și va rămâne deschis pentru publicul larg, a fost raspunsul Israelian….Între timp, Vaticanul a prezentat un alt plan de construcție, care includea simboluri religioase și cu aspect de biserică, dar Israelul a cerut Vaticanului să prezinte un alt program.

O altă problemă controversată este, reconstructia zidurilor vechi de pe muntele Sionului, pentru care deja sunt discutii avansate, ca sa se gaseasca o soluție pentru acest loc, care este deținut sub autoritatea Vaticanului.

Ministrul adjunct de externe, Zeev Elkin, a participat vineri la o întâlnire bi-anuala între Israel și reprezentanții Vaticanului la Roma, unde au discutat despre ultimele detalii și divergențele dintre cele două state în raport cu proprietățile. 

De asemenea, Elkin sa întâlnit cu Papa Francisc, pentru a finaliza negocierile. Oficialul Israelian a declarat ziarului Ma’ariv că acordul va fi semnat până la sfârșitul anului.

În întâlnirea cu Elkin, Papa a reiterat promisiunea sa de a vizita Țara Sfântă, data vizitei nu a fost încă specificata, dar impresia lasata este că acordul dintre Vatican și Israel ar putea fi semnat odata cu sosirea Papei in Israel. Shalom !!!

” Evreii vor sa darame Moschea pentru a construi Templul” – acuza Mahmoud Abbas – Liderul Palestinian

 

 ” Evreii vor sa darame Moschea pentru a construi Templul” – acuza Mahmoud Abbas – Liderul Palestinian 

Potrivit declaratiilor facute duminica trecută de președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, unui ziar din Arabia Saudită, „săpăturile în curs de desfășurare, efectuate de către israeliți în piata și la baza Moscheii Al-Aqsa, amenință moscheia cu un colaps.”

Un blogger anonim pro-Israel a detectat un interviu în care Abbas a declarat pentru ziarul „Al Watan”, ca exista „un pericol eminent cu care se confruntă Moscheia Al-Aqsa.”

În conformitate cu ceea ce blogerul „Elder of Ziyon” a găsit în articolul liderului palestinian, „Abbas sa plâns cu amărăciune fata de extremiștii evrei fanatici …. care au permisiunea de a intra pe Muntele Templului … pentru asi ” practica religia „, explicând că aceasta este tot o parte a unui sistem „pervers și periculoas”cu scopul  de a distruge moscheia al-Aqsa și să stabilească pretinsul Templu.”

Aceste afirmații sunt vechi. De ani de zile, mulți din lumea musulmană, au repetat aceste minciuni, cu intenția evidentă de a atata mânia lumii islamice împotriva Israelului.

„Fundația pentru Zidul de Vest”, care supervizeaza excavarea, a negat permanent acuzațiile nefondate. Shalom !!!

Musulmanii accepta, ideea de-al Treilea Templu in Ierusalim …

 

Musulmanii accepta deja, ideea de-al Treilea Templu in Ierusalim …

Israelul dintotdeauna a împărtășit ideea că, contrar a ceea ce multi cred, nu are niciun sens să distrugă Domul Stâncii, de pe Muntele Templului din Ierusalim din mai multe motive foarte clare.

 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.„ (Daniel 9:27)

Potrivit interpretărilor biblice, templul reconstruit poate fi ridicat cu sprijinul celor care pregatesc calea Antihristului, ceea ce face parte din planul de pace,intre Israel si Palestina si bineinteles cu Musulmanii, prin care va atrage mai târziu in capcan, și va înșela poporul Evreu.

Profeția Biblica indică faptul că „Fiul pierzării” va inaugura si se va aseza în templu, prin care va se va da, drept inlocuitorul lui Yahveh, și care va cere ca toată lumea sa-i dea închinare. 

De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! –Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într’o zi de Sabat.

Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n’ar fi fost scurtate, nimeni n’ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. 

Deci, dacă vă vor zice: ,Iată -L în pustie`, să nu vă duceţi acolo! ,Iată -L în odăiţe ascunse`, să nu credeţi.Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. (Matei 24:15-16,20-22,26-27)

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Yahveh„, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Yahveh, dîndu-se drept Yahveh. (2 Tesaloniceni 2:3-4)

Apoi mi s’a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s’a zis: ,,Scoală-te şi măsoară Templul lui Yahveh, altarul şi pe cei ce se închină în el.Dar curtea de afară a Templului lasă -o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, cari vor călca în picioare sfînta cetate patruzeci şi două de luni. (Apocalipsa 11:1-2)

 Desi multi cred si chiar interpreteaza Profetia ca Implinita, Scriptura este clara,prin aceste versete Biblice,si multe alte exemple Biblice care indica reconstructia templului.

Acest personaj, care initial încearcă să se dea drept un ” om al păcii „,poate va încerca să darame Domul Stancii, al Musulmanilor, pentru a reconstrui templul, dar acest lucru, ar da naștere imediat, la un al treilea război mondial.

Daca luam in considerare toate razboaiele purtate de Israel cu vecinii sai, de la data infiintarii Statului Israel ( 14 Mai 1948 ),putem vedea ca, fiecare conflict cu vecinii, le-a adus pamantul inapoi, de unde putem  deduce ca, un posibil conflict cu Siria sau Iran, ar putea contribuii la daramarea Domului Stancii, si recuperarea in totalitate a Ierusalimului si Muntele Templului.

Chiar lângă această Moschee Musulmana, în nord, există un spațiu imens, mai mult decât suficient pentru a construi un Templu, astfel încât va impaca si pe ,, greci și pe troieni „, în acest caz, Evrei și Musulmani …

Această viteză amețitoare in implinirea profetiilor, în aceste ultime zile,nu ne-ar mai putea mira faptul ca, Musulmanii sa accepte această idee de reconstructie a Templului de catre Evrei.

Conform editiei de presa „The Jewish Press” din zilele trecute, Sinem Tezyapar, o producatoare TV, Musulmană Turcă, a solicitat reconstruirea Templului, a ” Profetului Solomon.”

Ea ai asigura pe telespectatorii săi Musulmanii,ca nu trebuie să fie suparati, deoarece spenea ea : „Exista o întindere mare de teren in jurul moscheii Al-Aqsa și Domul Stâncii, un teren destul de mare si convenabil pentru acest scop, și astfel Templul, poate fi plasat la o distanță scurtă de Qubbat As-Sakhrah și puțin mai sus de Masjid El-Aqsa. „

Articol acestei producătoare TV Turce, dezvăluie, de asemenea, dorința de a se stabili pacea și unitatea cu poporul Evreu,dupa cum se vede Turcia joaca un rol important in stabilirea pacii intre Musulmani si Evrei.

In zilele trecute,in timpul vizitei lui Obama in Israel, inainte de a parasii Israelul, Obama a asistat timp de 30 de minute la o convorbire telefonica, intre Premierul Netanyahu al Israelului si Premierul Turciei, Recep Erdogan,si in care convorbire sa restabilit pacea intre Israel si Turcia,aliatul strategic de multi ani.

Fără îndoială,aceste miscari, dezvolta o prietenie foarte interesanta,si nu e ușor de clasificat, ca o idee simplistă,si anume faptul, ca această idee, vine din partea unei femei,care poate sa genereze multe dificultăți in lumea Musulmana. 

Dar aceasta idee,nu este prima dată, când vine la mintea Musulmanilor, in conformitate cu un articol publicat în „Word Net Daily”,de Adnan Oktar, un influent lider Musulman Turc, care a făcut aceeași propunere pentru a se reconstrui Templul Evreiesc, numind-ul ” Palatul lui Solomon.”

După cum știți, reconstruirea Templului, este o dorință veche a poporului Evreu. Într-un articol publicat, despre reconstruirea Templului, scriitorul și editorul hasidic, Mordechai Housman, descrie ca, primul obstacol important este, politic, iar o altă problemă este  siguranța noastra ca popor, stiindu-se ura din partea Musulmanilor. 

În cazul în care, un lider Musulman respectat, declară că, Templul lui Solomon trebuie să fie reconstruit,si Comunitatea Musulmană acceptă, este mai mult decât probabil că, Comunitatea Evreiască, o va face in graba, pentru a apuca aceasta oportunitate, urmand să depășească toate obstacolele ceremoniale care vor aparea pe parcurs .

Nu stim sigur ziua cănd acest lucru se va întâmpla, dar acea zi, va veni cu siguranță, pentru că insusi Yahveh, a dezvăluit in profetiile sale. Privind la imaginea profetică actuală, totul duce spre a crede că, timpul pentru acest mare eveniment,este foarte aproape, odată ce ” Duhul înșelător „ a Anticristului și a aghiotantului său, ” Profetul fals „ acum pluteste in jur …

Vă puteți imagina cu ușurință, modul în care se Sarbatorea in Templu, inca din timpurile biblice, unde mii de Evrei se adunau, pentru a primi o Binecuvântare, stindu-se faptul ca dorinta Evreilor este de a incepe din nou serviciile ceremoniale, dupa cum gasim scris in Scriptura.

Daca cineva nu este necurat, nici nu este in calatorie si totusi nu praznuieste Pastile, sufletul acela sa fie nimicit din poporul lui; pentru ca n-a adus darul cuvenit lui Yahveh la vremea hotarata, omul acela sa-si ia pedeapsa pentru pacatul lui. (Num.9:13)

Aceste ceremonii se efectuează zilnic în sinagogi, dar în timpul Sărbătorii Corturilor si de Paște, mii de Evrei se aduna la Zidul de Vest al Plangerii ca să se roage și să primească binecuvântarea.Pentru multi acest lucru pare ca nu se va intampla, dar citind Romani 11, putem vedea realitatea Spirituala intre Poporul Evreu si Neamurile.

Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.

Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: ,,Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov.Acesta va fi legămîntul, pe care -l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.„

În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Yahveh nu -I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.(Rom. 11:25-29) Shalom !!!

Acuzatii Iordaniene Planificarea constructiei al treilea Templu

 

Ministru Iordanian acuza Israelul pentru Planificarea constructiei al treilea Templu

Abdul Salam Abadi, ministrul Iordanian pentru fondurile islamice, a declarat că Israelul dorește să împartă Muntele Templului din Ierusalim.

Ministrul a acuzat public Israelul,ca doreste să împartă terenul de pe Muntele Templului si anume piata ,unde, acum este Domul Stancii si moschea Al-Aqsa,pentru a ridica al treilea Templu.

Potrivit mass-media Iordaniana, ministrul pentru fondurile islamice impreuna cu o delegație a vizitei în Iordania, de clerici australieni, a primit instrucțiuni de la conducerea Hașemita, pentru a proteja identitatea arabă și musulmană din Ierusalim.

Abadi a declarat ca Israelul are in vedere un plan care sa separe moschea de piata prin a ridica o structura de zid de separatie.

Jordania,si-a extins suveranitatea sa în Ierusalimul de Est și Cisiordania în 1950, si continuă să administreze site-urile islamice de pe Muntele Templului. Abadi a spus delegației australiane că ministerul său are 600 de functionari civili în Ierusalim și care supraveghează 40 de școli din Ierusalim.

Potrivit ziarului Iordanian,Independent „Al-Ghad” ,Abadi a subliniat necesitatea de a sprijini locuitorii din Ierusalim „, în fața atacurilor repetate Israeliene din moschea Al-Aqsa si locurile sfinte islamice din Ierusalim.”

Cu excepția faptului că ministrul nu a precizat ca Israelul a semnat un acord de pace cu Iordania, în 1994.

 Departamentul Iordanian,pentru fondurile islamice, cunoscut sub numele de „Waqf”, care gestionează piata, incadrand moscheea Al-Aqsa și Domul Stâncii, interzice Evreilor sa faca rugăciuni pe Muntele Templului.   Shalom !!!

Al treilea Templu din Ierusalim

 

Partidul lui Benjamin Netanyahu, este în spatele inițiativei

Dacă Partidul Likud, condus de prim-ministrul Benjamin Netanyahu, câștigă alegerile la începutul anului viitor, lumea poate sa vada un „al treilea Templu” al lui Solomon.

Funcționarii fundației Al Aqsa au avertizat de posibilitatea ca moschea actuală sa fie demolată și terenul invadat de guvernul Israelian.  Plângerea” vine in urma favoritismului ortodox Evreiesc pentru alegeri,aripa condusă de Moshe Feiglin in Knesset (Parlamentul Israelian).

Cei mai mulți candidați conservatoari, în special cei legati de lobby-ul din colonii, spun ca cred în alegeri fără dificultate.Liderul de lobby al coloniștilor „, Moshe Feiglin, apare în poziția a 14a pe lista de candidaților Likud la alegerile parlamentare din ianuarie, înainte de ministrul Culturii Limor Livnat, 17.

Cei mai mulți candidați moderati, ca vice premierul Dan Meridor și miniștrii Michael Eitan si Benny Begin, dovediti a fi slăbit în partid.Un motiv pentru aceasta, este si poziția candidaților Likud fata de crearea unui stat palestinian. Armistițiul încheiat de Netanyahu, după opt zile de bombardamente în Fâșia Gaza, a influențat cu siguranță decizia alegătorilor de dreapta.


Ei fac acum un apel la lumea Musulmană, susținând că „moschea Al-Aqsa este în pericol și ca credincioși Musulmani trebuie să-și asume responsabilitatea de a o salva,” invocând tradiția care consideră că locasul este sacru pentru Islam.
În prezent, lumea si mass-media arabă continuă să denunțe ceea ce ei numesc „Invazia Evreiască”, a Muntelui Templului. Chiar și astăzi, Musulmani interzic Evreilor ferește să intre in locul muntelui,pentru a face rugăciuni sau alte lucruri sacre.Autoritatea Palestiniană și ramura Islamică a „Mișcării din Galileea”, susțin că Israelul in secret a săpat în Muntele Templului pentru a provoca prăbușirea sa.

 Fundația Al Aqsa, numele moschei care se afla in locul în care Biblia arată că a fost initial Templul lui Solomon, se teme că un nou guvern de dreapta va mânji Muntele Templului. Potrivit ziarului on-line Israel National News, membrii fundației spun că în ajunul alegerilor prim-ministrului Netanyahu va anunta planurile de a construi al Treilea Templu, pe care ei al numesc „fals”. Pentru majoritatea musulmanilor, nu a existat niciodată in acel loc primul și al doilea Templu sacru al Evreilor.

Perspectiva Templului al Treilea al lui Solomon


Feiglin este cunoscut pentru dorința sa de a revenii pe Muntele Templului, și după Operatiunea Pilonul de ceata, pentru combaterea terorismului, a scris: „Noi trebuie să expulzam Musulmani din Muntele Templului și sa restabilim suveranitatea exclusiv Israeliana. Muntele este cel mai sfant loc în Iudaism. Noi avem nevoie sa încurajăm Evrei să urce pe Muntele Templului, după purificarea adecvată și sa reluam Suveranitatea asupra inimii Națiunii Evreiești. „

În luna august a acestui an, deputatul naționalist Zevulun Orlev a susținut adoptarea unei noi „Legi fundamentale”, care ar asigura finanțarea și forța de muncă necesară pentru construcția celui de al Treilea Templu. El a publicat un articol în săptămânalul ebraic Olam Katan, intitulat „Reforma internă și legislativa”, argumentând că trebuie să fi reconstruit Templul din Ierusalim și ca sunt necesare schimbări fundamentale în societate și guvernul Israelian pentru ca proiectul sa se faca .

 

Venirea lui Mahdi al 12lea Imam Musulman

Congresmanul a recunoscut că, pentru a elimina „obstacolul politic și religios” la planul său, și anume, prezența Moschei Al-Aqsa și Domul Stâncii pe vârful numit Muntele Templului, ar duce la confruntarea cu aproape un miliard de Musulmani din toata lumea,si cu siguranță un posibil război mondial.

Faptul că Israelul a fost restabilit ca o națiune în 1948, Ierusalimul a fost recucerit în 1967 și Evreii fac eforturi semnificative pentru a construi din ce în ce mai mult templul al treilea, Scenariul divin pentru sfârșitul lumii este centrul de atenție pentru Reconstruirea Templului din Ierusalim.
În 1989, revista Time a publicat un articol intitulat „E timpul pentru un nou templu ?” A raportat dorința tot mai mare a Evreilor de a vedea un nou templu construit pe Muntele Templului din Ierusalim.

În anii care au urmat acest articol, nimic nu a diminuat dorința de a Reconstrui Templul. De fapt, așteptările și pregătirile continuă să crească. Sprijinul poporului Israelian pentru Reconstruirea Templului,este treptat în creștere. Tensiunea rămâne ridicata în Orientul Mijlociu la fel problemele religioase și politice din regiune rămân în prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Dar chiar și în aceste vremuri tulburi, activiștii din Mișcarea Templului continua să-și intensifice eforturile.

Eforturile de politica, diplomatie, religie și cultură converg toate spre Muntele Templului – probabil cel mai discputat teren în litigiu. Una dintre cele mai importante tensiuni între Evrei și Musulmani este faptul că o Moschee Musulmană, Domul Stâncii a fost construit pe locul  Templului din Ierusalim. Activismul în jurul Templului a provocat îngrijorare și conflicte Internaționale și cu siguranță pe termen scurt poate detona un război mondial .

Liderul credincioșilor de pe Muntele Templului, dr. Gershon Salomon, care este unul dintre cei mai buni avocați cunoscuți a declarat :Cred că aceasta este voia lui YHVH. El [Domul Stâncii] ar trebui să fie eliminat. Noi trebuie să știm cum să-l eliminam. Și astăzi avem tot echipamentul pentru a face acest lucru, piatră cu piatră, cu grijă inpachetat și trimis înapoi la Mecca, locul de unde a venit.

Declaratii, cum ar fi acest lucru sunt încărcate emoțional și sunt apărate cu convingere. Orice activitate pe Muntele Templului va crea cu siguranță haos și o să aducă ocară la mai multe entități religioase sau politice implicate.

Cu toate acestea, visul de a reconstrui templul este realist și într-o zi va deveni realitate. Biblia învață în mod explicit faptul că reconstrucția va deveni realitate. Dar bucuria va fi trecătoare și scurta deorece va declansa Conflictul Final. După cum vom vedea prin intermediul Istoriei și Biblie, noul templu nu va fi nici primul, nici ultimul care urmează să fie ridicat. Construcția sa in zilele care urmează, de asemenea va produce multe turbulente.

21-12-2012 Profetia Maia

 În timp ce mulți sunt preocupați de sfârșitul calendarului Maya pe 21 decembrie 2012, pregătirea reală pentru sfârșitul lumii va avea loc în Orientul Mijlociu, cu miscari majore de forțe militare între Evrei și Musulmani, unul dintre pilonii principali pentru acest Eveniment va fi Daramarea a Domului Stâncii si Reconstructia Templului al treilea,atat de așteptat de Evrei care astfel vor putea reveni pentru asi sărbătorii ritualurile lor, care sunt întrerupte mai mult de 2.000 de ani, de la invazia Romană.

În mijlocul acestui conflict se va implica lumea prin politica, economie și religie, un lider va apărea reprezentând un grup de națiuni care va conduce ambele părți la un acord de pace, acesta va fi începutul sfârșitului. Shalom !!!

 

 Pui de năpârci, pocăiți-vă !

Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Matei 3:7

Traducerea nouă spune așa:

Dar când a văzut că mulţi farisei3 şi saduchei vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! Faceţi roade vrednice de pocăinţă!

Un alt verset asemănător:

Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Matei 12:34

Traducerea nouă spune așa:

Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

Un alt verset:

Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

Alt verset, din Luca de data asta:

Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

Așa cum vedeți, mesajul e luat din Biblie și conține cuvinte dure folosite de Ioan pentru farisei. Acest om se plimbă cu bicicleta și afișează același mesaj pentru fiecare om care-l zărește. Poate fi o jignire pentru unii (cum vine omul ăsta să vorbească așa) sau o bucurie pentru alții (că evanghelia se vestește).

 

 

Uneori nu-i de ajuns să aducem versete din Biblie așteptându-ne să zidim și să clădim pe temelia lui Hristos apoi trezindu-ne în ziua lui Hristos că nu ne recunoaște Domnul pentru că lucrarea noastră e făcută din materiale ca paiele, lemnele când trebuia să fie din materiale rezistente ca aurul, diamantul.

Florin Ianovici – Diferenta dintre pui de naparci si pui de Dumnezeu

  

Ianovici BrisbaneFratii mei, primul lucru pe care va trebui sa-l intelegem in incercare este acesta: Niciodata pocainta datorita fricii nu e pocainta.

Vreau sa va spun un lucru, dragii mei. Cine se pocaieste de frica cancerului, nu-i pocait. O sa vi se para greu ce va spun eu. Cine se pocaieste de frica faptului ca  trebuie sa treaca granita, nu-i pocait. Cine se pocaieste de faptul ca are in viata lui o amenintare, ca este in pragul puscariei, ca trebuie sa-l aresteze, ca nu stiu ce s-a intamplat, ala nu e pocait.

Fratii mei, vreau sa va spun in aceasta seara, in incercare, Dumnezeu testeaza mai intai ce fel de pocainta ai tu. Pentru ca pocainta, fratii mei, nu va tine niciodata, daca te-ai pocait de frica unui lucru. Adevarata pocainta este pocainta pentru ca dragostea lui Dumnezeu te-a cucerit. Niciodata nu va rezista pocainta, daca ochii tai nu sunt umpluti de crucea Domnului Isus Hristos. Daca in sufletul tau nu este recunostinta pentru dragostea pe care Dumnezeu o are, fratii mei, surorile mele, pocainta noastra are o singura baza: Il iubesc pe Dumnezeu, care m-a iubit pe mine.

Sunt multi oameni care in incercare, nu cauta altceva decat sa-L caute pe Dumnezeu, sa-i faca fagaduinte  lui Dumnezeu si la fel de bine, dupa ce trece incercarea, pentru ca Dumnezeul nostru e generos, Dumnezeul nostru este extraordinar, nu seamana cu nimic si cu nimeni niciodata. Dumnezeu poate sa-ti intinda mana in incercarea ta si dupa ce trece incercarea, fagaduinta se uita. Si aia nu-i pocainta.

Nu confundati lucrurile intre ele. Sa va dau un exemplu biblic. Ioan Botezatorul zice: „Pocaiti-va, ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape si veneau sa se boteze. Veneau acolo si se uita Ioan Botezatorul, dar, ce multi vin. La care, Ioan Botezatorul se uita si tuna cu glasul lui: „Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?”

REPORT THIS AD

Dar, de ce le spune lucrul asta? Veneau speriati cand tuna Ioan Botezatorul si vorbea ii apuca frica. Si el a zis: „Cine vine la Dumnezeu din pricina acestei frici, ca sa scape de mania viitoare este pui de naparca.

Hopa, eu vreau sa fiu pui de Dumnezeu. Dar puiul de Dumnezeu este cel care-L iubeste pe Tata.

Si atunci, diferenta intre pui de naparca si pui de Dumnezeu este ca puiul de naparca se pocaieste de frica maniei viitoare, pe cand puiul de Dumnezeu se intoarce la Dumnezeu de dragul Tatalui.

Si in aceasta seara, vreau sa va spun: In incercare se va vedea ce fel de pui sunteti voi. In incercare se va vedea ce fel de pui suntem noi. Si ma rog in aceasta seara si zic: „Fa-ma tata puiul tau si ajuta-ma sa fiu copil de Dumnezeu,” asa sa ne ajute Domnul si sa ne binecuvanteze. Amin!

Donald Trump, cu ocazia Zilei Naționale de Rugăciune: „Credința este mai puternică decât guvernul și nimic nu este mai puternic decât Dumnezeu”

 

Președintele Donald Trump a semnat joi un ordin executiv de înființare a unui nou birou în cadrul Casei Albe care să reprezinte drepturile americanilor religioși, să permită oamenilor să-și exercite liber credința și să ofere organizațiilor bazate pe credință un acces egal la finanțarea guvernamentală.
Trump a semnat ordinul în cadrul ceremoniei anuale a Zilei Naționale de Rugăciune din Grădina Trandafirilor de la Casa Albă, informează CBS News.
„Rugăciunea a fost întotdeauna în centrul vieții americane. America este o națiune de oameni credincioși și împreună suntem întăriți de puterea rugăciunii”, a spus președintele. „Facem acest pas pentru că știm că în rezolvarea multor probleme și a provocărilor mari, credința este mai puternică decât guvernul și nimic nu este mai puternic decât Dumnezeu”, a adăugat Trump, scrie LifeSiteNews.
Prin semnarea acestui ordin, „organizațiile bazate pe credință și comunitatea care formează fundamentul societății noastre vor putea fi sigure că au apărători puternici în Casa Albă și în guvernul federal”, se arată într-un comunicat de presă al Casei Albe.
Nou înființatul birou de la Casa Albă va informa executivul despre modul în care se aplică în mod eficient protecția federală a libertății religioase;  de asemeneaa, se va ocupa să identifice noi modalități de a reduce restricțiile privind exercitarea liberă a religiei;  va face recomandări cu privire la modul în care organizațiile bazate pe credință și comunitate pot juca un rol în programele guvernamentale; și va consilia administrația cu privire la modul în care politicile sale pot influența programele bazate pe credință.
Noua inițiativă va fi găzduită în Biroul Executiv al Președintelui și va avea o relație zilnică cu președintele, similară cu cea a Consiliului Național de Securitate, Biroului de Management și Buget sau Consiliului Consilierilor Economici.
SURSA – ACTIVE NEWS

DW – Europa trece prin Ierusalim

În orice caz, există o Europă care nu simpatizează deloc cu Israelul și care vede în mutarea ambasadei SUA la Ierusalim o consacrare a unui act de ocupație, după cum (mai) există încă o Europă care recunoaște în Ierusalim capitala milenară a poporului evreu. Președintele Iohannis o reprezintă pe prima și dorește să impună românilor ideea că este singura sau în orice caz singura Europă legitimă. Este un abuz, cu atât mai mult cu cât el a candidat și a câștigat alegerile cu un program destul de diferit….

Pe agenda președintelui Iohannis din ziua de marți 15 mai figurează o ”întâlnire cu ministrul Afacerilor Externe, domnul Teodor-Viorel Meleşcanu”. Cu siguranță că era necesară o discuție despre divergențele tot mai stridente pe tema Ierusalimului și în general a Orientului Apropiat. Ultima sa declarație, după ce reprezentanții României, Ungariei și Cehiei au blocat adoptarea unei declarații a UE de condamnare a SUA cu privire la recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel, a fost de-a dreptul abruptă: ”Ei s-au folosit, acești pesediști, s-au folosit de lipsa unei clarități în legislația în vigoare și au blocat un document la nivel european fără să se consulte cu Președintele. (…) și iese prost, iese foarte prost, fiindcă prin blocarea unei declarații, iată că dintr-o dată România este readusă în marginea Uniunii, împreună cu țări pentru care am tot respectul, dar care sunt de esență mai degrabă eurosceptică.”

Pentru un demnitar care pretinde să dețină monopolul politicii externe, replica este deconcertantă. Așa cum deunăzi își deconspirase lipsa de pregătire diplomatică (”Cine ştie ce înţelegeri face domnul Dragnea cu evreii!”), în declarația de mai sus președintele Iohannis propune o imagine părtinitoare, asimilând poziția favorabilă statului Israel cu euroscepticismul. E ciudat pentru un om care își acuză adversarii de amatorism!

Continuare aici – http://www.dw.com/ro/europa-trece-prin-ierusalim/a-43783001

Panică la Hollywood. Sătui de mesajele LGBT, cinefilii americani încep să se orienteze către filmele creștine. Producțiile cu tematică religioasă bat la încasări filmele care elogiază pedofilia și homosexualitatea

Este de așteptat ca premiera filmului „Pavel, Apostolul lui Hristos” care va avea loc pe 23 martie, înainte de Duminica Floriilor, să atingă un nou record al încasărilor și să spulbere astfel ambele filme cu tematică homosexuală.
Hollywood-ul este, fără îndoială, terifiat de ideea că un film independent, cu temă religioasă și cu un buget scăzut, ajunge să depășească în box-office o super-producție cinematografică, realizată cu un buget uriaș, care prezintă povestea unui băiat de liceu homosexual, scrie lifesitenews.com.
Publicația industriei americane de divertisment, Variety, scria recent:
„Cinefilii americani par să-și întoarcă privirea, în număr tot mai mare, către filmul independent cu tematică creștină, ignorând primul film mainstream pentru adolescenți, care are ca personaj principal un homosexual. O dovedește producția „I can only imagine” –  care se bazează pe povestea din spatele melodiei cu același nume a formației MercyMe, devenită cea mai interpretată melodie creștină contemporană din toate timpurile –  și care a reușit să aducă numai în week-end, după ce a fost vizionat în peste 1600 de locații, încasări de 14 milioane de euro.  Depășind toate așteptările, care estimau că filmul nu va aduce încasări mai mari de 2 milioane – 8 milioane de euro”.
„ I Can Only Imagine” este descris pe site-ul său drept  „un memento captivant al puterii de a ierta”, și care „ilustrează cu sensibilitate faptul că nimeni nu este niciodată prea departe de iubirea lui Dumnezeu – sau de un loc în Rai”.

I Can Only Imagine Trailer #1 (2018) | Movieclips Indie

 Variety continuă:
„Între timp, „Love Simon”, realizat de studiourile Century Fox, care are în prim plan o poveste de dragoste al cărei protagonist este un adolescent homosexual, a avut în week-end încasări de 12 milioane de euro, deși a fost proiectat, de la premiera sa, în peste de 2000 de săli de cinema.
Concluzia poate fi trasă cu ușurință: un film creștin cu buget redus face concurență, așa cum puțini se așteptau, unei producții cinematografice cu super buget și cu tematică homosexuală, reușind să atragă în sălile de cinema mai mulți spectatori – și încasări cu 15% mai mari – în ciuda faptului că filmul pro gay a fost difuzat în cu  50% mai multe cinematografe.
Și încă ceva, la fel de important: Mult-lăudatul film „Call Me by Your Name”, care a avut patru nominalizări la Oscar, care aduce un elogiu pedofiliei, transpunând pe ecrane idila dintre un bărbat matur și un băiat de 17 de ani, considerat de critici  „cel mai romantic film al anului”,  a obținut, de la premiera sa, încasări de aproximativ 17 milioane de dolari.
După 110 de zile, „Call Me by Your Name”, a avut încasări cu puțin peste cât a obținut producția creștină „I Can Only imagine” în doar 3 zile, demonstrând, din nou, că cinefilii americani încep să fie mai atrași de poveștile despre credință și mântuire, decât de love-story-uri cu eroi homosexuali.
Este de așteptat ca premiera filmului „Pavel, Apostolul lui Hristos” care va avea loc pe 23 martie, înainte de Duminica Floriilor la catolici, să atingă un nou record al încasărilor și să spulbere astfel ambele filme cu tematică homosexuală.
SURSA – ACTIVE NEWS

Beniamin Faragau – Ce fel de oameni trebuie sa fim ca sa grabim venirea Domnului

  • Daca imi doresc ceva pentru anul in curs, cred ca acesta este unul din lucrurile care le-as lua pentru viata mea: Sa astept si sa grabesc venirea Domnului.
  • Nu putem programa trezirile spirituale, toti ne-am dori. Stiti, in ziua de astazi, bisericile arata ca o vale de oase. Si acea suflare a Duhului e mai necesara ca oricand altadata.

2 Petru 3:10-18  Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. 11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă, 12 aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? 13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. 

14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace. 15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, 16 ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. 17 Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria; 18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veciniciei.  Amin

Matei 24:14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.

Beniamin Faragau (notite din predica):

Versetul 11 din 2 Petru 3 spune: Deci, fiindcă toate aceste lucruri au sa se strice- Adica, toate ceste lucruri – care ne infasoara asa de lesne, care sclipesc sub ochii nostri, dupa care alergam de dimineata pana seara, care ne istovesc spiritele de putere si ne lasa goi, dupa ce le-am adunat in mainile noastre… Si toate aceste lucruri au sa se strice…

Interesant, eram intr-un loc in care foarte aproape, vedeam muntele pe care in 1914, Ellen White cu toti adeptii ei au urcat sa astepte venirea Domnului. Si de atunci au fost profetii, dupa profetii, care false fiind dovedite, bineinteles, prin neimplinirea lor, care vorbesc despre venirea Domnului.

E foarte ciudat in textul nostru, este desi nu stim ziua, nu o putem profeti, putem sa o grabim si sa o asteptam. Si asta este elementul care as vrea sa il subliniez in text. Ce fel de oameni ar trebui sa fim noi, asteptand si grabind venirea lui Dumnezeu?

Daca imi doresc ceva pentru anul in curs, cred ca acesta este unul din lucrurile care le-as lua pentru viata mea: Sa astept si sa grabesc venirea Domnului. Nu putem programa trezirile spirituale, toti ne-am dori. Stiti, in ziua de astazi, bisericile arata ca o vale de oase. Si acea suflare a Duhului e mai necesara ca oricand altadata. Textul imi spune ce sa fac ca sa ridic panzele acelea.

Domnul Isus Hristos sesizeaza acele doua intrebari adunate laolalta si El le desface si se misca intre ele in permanenta. Si aceasta miscare a Domnului Isus, intre cele doua momente din istorie, primul urma sa vina la cativa ani dupa inaltarea Sa la cer. In anul 70 A.D. s-a implinit lucrul acesta. In anul 135 A.D., a fost arat Ierusalimul si transformat intr-o cetate pagana si Iudeii expulzati din tara. Dar, pentru ei a fost sfarsitul lor ca natiune, scoaterea lor din ispravnicie. In schimb, ziua venirii Fiului Omului este mult mai incolo. O asteptam si noi si am vrea sa o grabim, daca se poate in anul acesta.

Exista un singur verset, care se refera anume, cand se va intampla lucrul acesta. Matei 24:14 „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.” Razboaiele, vestile de razboaie, toate celelalte- foamete, ciuma, este contextul in care istoria se desfasoara, din pricina pacatelor noastre. Dar, exista un „atunci” in versetul acesta. „Atunci va veni sfarsitul”. Evanghelia aceasta, a imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. M-am bucurat de Ada, ea sa hotarat sa mearga intr-un trib unde nu au Scriptura si sa incerce sa implineasca versetul acesta.

In baza acestui verset s-a adunat toata societatea Wycliffe, si dorinta lor este sa vada Scripturile in mainile oamenilor, in toata lumea. Dar, nu sunt multi ca Ada, nu ne-a cuprins dorul sa lasam masa, casa si sa plecam undeva prin Etiopia, sau stiu eu unde in Africa si prin niste triburi care n-au si nu cunosc inca Evanghelia. Cu toate acestea, propovaduirea acestei Evanghelii ne-a fost incredintata fiecaruia dintre noi.  Acolo in cercul prin care ma misc eu sunt niste oameni pagani si necunoscatori de Dumnezeu. Eu cred ca Dumnezeu ne cheama, ca in pustiul acela din jurul nostru, in familia ta, in orasul tau, in casa ta, la locul tau de munca, cine va duce Evanghelia? Cine va implini acest verset? Cine va grabi venirea zilei Domnului, daca nu o fac eu si nu o faci tu? (16:10)

Cele doua texte se leaga impreuna. Nu are rost sa-mi deschid Cuvantul, daca nu am implinit deja ce a spus Petru. Daca nu sunt inaintea lui Dumnezeu fara prihana, fara vina si in neprihanire. Daca Cuvantul si Evanghelia nu a lucrat intai in viata mea, daca n-a transformat familia mea, daca nu am luat in seama provocarea vers. care spune, „Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului”. Mai mult decat banii, mai mult decat lucrurile materiale pe care le putem aduna, care ne-au inundat si pe noi, pruncii nostri sunt singura valoare eterna. Pentru ei se merita sa luptam, sa ne rugam. Pentru ei se merita sa punem timp de o parte, sa gasim mijloace, solutii. Eu cred ca de acolo trebuie sa plece, din Ierusalimul nostru, framantarea aceasta de a implini, de a vedea  Evanghelia cuprinzand fiecare colt din postata in care Dumnezeu m-a asezat ca sa lucrez, implicandu-ma in largirea imparatiei Lui, acolo unde Dumnezeu m-a asezat.

Daca L-as lua in serios pe Dumnezeu, nu ne-a promis Dumnezeu ca ne va da painea si imbracamintea pe deasupra, daca vom cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu? De ce ne-a cuprins inima indoiala ca vom avea ce manca si maine. Psalmistul spune, „Am fost tanar si am imbatranit, n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe copiii Lui cersindu-si painea. Nu ar trebui sa ma scol, primul rand sa spun, „Sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Asta ar insemna, sa se petreaca in mine incetisor, tot ce am citit in Petru. In felul acesta, tu si cu mine si noi impreuna, nu doar vom astepta Imparatia, ci vom grabi venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Si e treaba Lui sa hotareasca ziua.

Atunci cand Domnul Isus s-a inaltat la cer a dat o singura porunca ucenicilor Sai: Ramaneti in Ierusalim. Asta a fost singura porunca. Indiferent cat striga, indiferent cat ar fi strigat, indiferent cat s-ar fi rugat,  nu ar fi putut nici intarzia, nici grabi revarsarea Duhului Sfant. Asta a fost hotarata de Dumnezeu. Dar, ce au facut ei in zilele acelea si-au inaltat panzele. Si cand Duhul a inceput sa sufle, trei mii de oameni s-au convertit intr-o singura zi. N-au avut frica sa deschida usile si sa coboare in cetate si cred ca lucrurile acestea ar trebui sa le dorim in anul care sta inaintea noastra. Domnul Isus, o singura porunca a dat ucenicilor Sai. Ei au fost interesati de vremuri si soroace. El a zis, „Nu-i treaba voastra”. Toate le-a pastrat sub stapanirea Sa.

Treaba voastra este sa primiti aceasta suflare a Duhului Sfant si sa-Mi fiti martori din Ierusalim in toata ideea, in Samaria si pana la marginile pamantului.  Inainte de a porni spre cer, Domnul Isus s-a uitat in ochii ucenicilor si o singura porunca le-a dat: „Toata puterea Mi-a fost data, in cer si pe pamant, ducandu-va, faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Nu ar trebui sa ma preocupe si pe mine lucrul acesta, incepand de la pruncii si nepotii mei, inlargind cercul la prietenii… Daca preocuparea asta este pe inima mea, sigur ca este si la Dumnezeu. Si cand omul si Dumnezeu lucreaza impreuna se pot intampla minuni. (20:00)

Nici o trezire spirituala nu a venit cu tam tam. A plecat de la o femeie, a plecat de la 2 batrane, a plecat de la foarte putini, dar foarte consistent si sistematic. Tara in care m-a asezat Dumnezeu, oare sunt dispus impreuna cu Dumnezeu sa o cuceresc? Azi noapte am si avut un vis foarte ciudat. M-am si trezit la ora 4 si n-am mai putut sa dorm, ca sa nu-l pierd. Eram la alta biserica, trebuia sa predic, aveam pagini peste pagini pregatite, nu stiam ce sa spun, transpiram tot. Si inaintea mea a vorbit Don Carson. Cei care a-ti mai citit teologie a-ti auzit de numele lui, este un om ilustru. Am zis, „Wow.” Dar, eu uitasem ca a fost acolo si Duminica precedenta si acum a venit, a raspuns la doua intrebari si a plecat. Si a trebuit sa ma ridic eu. Si Duhul lui Dumnezeu mi-a dat un singur lucru, „E vreme de razboi.” Venind din California, m-am uitat la fiul meu, la Dora mea, la cei din jur, crestini de acolo, biserica de acolo. Dragii mei, este o tihna si o pace – atata tot ca se mai impusca si se mai omoara prin scoli si mai tresara America si se zbate si cauta solutia tot la alta parte. Dar, cred ca materialismul acesta care incepe sa cuprinda si inima noastra ne face sa lancezim, sa ne relaxam, sa lasam garda in jos.

Ganditi-va, daca a-ti calcat pe urmele lui Isus. Fiul lui Dumnezeu s-a aratat sa nimiceasca lucrarile diavolului. Si noi nu numai ca suntem in vremuri de razboi, baricadati ca sa ne scapam, ci trebuie sa fim la portile locuintelor mortilor. Noi suntem in atac. Domnul Isus a venit sa cucereasca planeta aceasta. Altfel se baricada in ceruri sa ne lase in pacatele noastre. Si noua ne spune ca n-avem de luptat impotriva carnii. Sunt mult mai mult decat oameni rai in jurul nostru. Domnii si stapaniri care ne inconjoara si ne incoltesc de toate partile. Sunt duhurile rautatii, care incearca sa sufle in panzele barcii noastre, sa ne impinga in directia mortii. Este vremea de razboi si intr-o vreme de razboi abia astept sa se deschida cerul, sa vad carul acela alb si pe Domnul Isus cu haina muiata in sange si ostile din cer, urmandu-L calare pe cai albi. Abia astept.

Dar, pentru asta nu uitati: Hainele trebuie pastrate curate. Si textul din Petru asta ne invata. Hainele curate sunt cea mai mare atractie a omului pacatos la Hristos. Daca am avea altceva decat au ei, ar da buluc intre noi.

(Nimic) nu ne poate impiedica sa ajungem pana la marginile pamantului. Daca tu si cu mine si fiecare dintre noi, ne luam putinul care l-a pus Dumnezeu in mana si il punem in mainile lui Isus Hristos. Nu putinul meu conteaza, ci conteaza puterea Lui de a le inmulti. Intrebarea este doar daca am timp sa ma gandesc la asa ceva. Daca in anul acesta  as putea sa las in mana Lui painea si imbracamintea si sa-mi iau in mainile mele responsabilitatea mea. Daca nimic altceva, sa trag de funii si sa ridic panzile, ca vantul Duhului sa sufle in ele. Nu stiu cat va ingadui Dumnezeu sa continue istoria. Poate vine la noapte, poate vine in 2013. dar, ceea ce stiu este ca El ne-a lasat aici cu un scop. Si scopul acesta nu-l poti impinge pe umerii altuia. Trebuie sa te incarci tu cu ele, pe umerii tai. Si pe tine si pe mine ma cheama sa-i dau putinul meu, sa-I dau in negot. Sa-i dau acel singur talant pe care-l am.

Triumful Final

scris de :   Zac Poonen
Download Formats:

Capitolul I

Şapte observaţii introductive

V.1-3: Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Iisus Hristos şi a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

În aceste prime trei versete găsim şapte expresii, care reprezintă o introducere la întreaga carte a Apocalipsei.

Mai întâi, cartea se numeşte Descoperire. Cuvântul descoperire (n.n. revelaţie) este traducerea unui cuvânt grecesc care înseamnă „dezvăluire1“. Numai Dumnezeu poate să-Şi dezvăluie adevărurile Sale către noi. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l avem în minte. Avem nevoie de Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, dacă vrem să înţelegem ceea ce Dumnezeu încearcă să ne spună în Cuvântul Său. Singură, inteligența omenească nu-L poate pătrunde niciodată.

În al doilea rând, citim că această revelaţie a fost dată pentru a fi „ arătată robilor Săi (ai lui Hristos)“. Nu se referă la toţi. Este numai pentru cei ce aleg să fie robi ai

 

Domnului. Există o diferenţă între un slujitor plătit şi un rob. Un slujitor lucrează pentru plată. Însă un rob este un sclav care aparţine stăpânului său şi nu are drepturi personale. Cine sunt, deci, robii Domnului? Acei care au renunţat cu bucurie la toate planurile şi ambiţiile lor, la toate drepturile lor, şi care acum îşi doresc să facă numai voia lui Dumnezeu pe toate planurile vieţii lor. Numai astfel de credincioşi sunt robi adevăraţi. Domnul are mulţi slujitori, dar foarte puţini robi benevoli. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi înţeles cu acurateţe numai de către robii Săi. Alţii pot fi capabili să-l studieze pe plan intelectual, la fel cum studiază cineva un manual. Dar ei nu vor fi vreodată capabili să pătrundă realităţile spirituale ascunse în el. Isus a clarificat aceasta în Ioan 7:17, că numai prin supunerea faţă de voia lui Dumnezeu poate cineva să cunoască adevărul.

În al treilea rând, ni se spune că această carte îi este făcută cunoscută lui Ioan2 (v.1). Aceasta înseamnă că mesajul a fost comunicat prin simboluri. Numai în primele trei capitole citim despre sfeşnice şi stele, picioare de bronz şi o sabie cu două tăişuri, mana ascunsă şi o piatră albă, etc., care nu trebuie interpretate literal. Acestea sunt simboluri ale unor realităţi spirituale. Trebuie să comparăm Scriptura cu Scriptura pentru a înţelege ce înseamnă aceste simboluri.

În al patrulea rând, Ioan numeşte această dezvăluire „Cuvântul lui Dumnezeu” (v.2). În Apocalipsa 22:18,19, este pronunţată o judecată aspră asupra oricui care va încerca să adauge la, ori să scoată din

cuvintele cărţii acesteia“. Nu există nicio altă carte în întreaga Biblie care să conţină o avertizare atât de solemnă.

 

Fiecare parte din Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost dată „ ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire ” pentru ca noi să putem deveni „desăvârşiţi şi cu totul destoinicipentru orice lucrare bună” (2Timotei 3:16,17). Şi cartea Apocalipsa ne- a fost dată pentru a ne face desăvârşiţi. Numai cei interesaţi de desăvârşire în viaţa lor vor dobândi un câştig maxim din studiul oricărei părţi a Cuvântului lui Dumnezeu.

În al cincilea rând, această descoperire este

mărturia lui Isus Hristos” (v.2). ÎnApocalipsa 19:10, ni se spune că „ mărturia lui Isus este duhul proorociei“. Adevărata proorocie va indica întotdeauna spre Domnul şi nu doar către evenimente. O înțelegere autentică a proorociei nu ne va conduce niciodată la mândrie din cauza cunoștințelor acumulate despre evenimentele viitoare, ci ne va umili înaintea Domnului. Chiar dacă vom greşi în privinţa succesiunii diferitelor evenimente din zilele ce vor urma, dar nu și în cunoştinţa noastră a Domnului, atunci vom fi făcut bine. Deși această revelaţie dezvăluie „ lucrurile care au să se întâmple în curând” (v.1), scopul ei esențial nu este acesta. Ea se numeşte

mărturia lui Isus Hristos“. A fost dată nu ca să ne ofere o cunoaştere detaliată a evenimentelor viitoare, ci să ne arate că Domnul Isus se îngrijeşte de acele evenimente viitoare. Ceea ce vedem în primul rând în cartea Apocalipsa este biruința Domnului.

 

Să ne „aţintim, deci, ochii către Isus4″ în timp ce parcurgem această carte.

În al şaselea rând, este promisă o binecuvântare celor care „ păzesc lucrurile scrise în ea” (v.3). Această ultimă carte a Scripturii ne-a fost dată ca noi să NE SUPUNEM. Este binecuvântată ascultarea oricărei părţi a Scripturii. Cartea Apocalipsa este, însă, singura carte în care este promisă o anume binecuvântare celor care se supun celor scrise în ea. Chiar dacă nu înţelegem o mare parte din simbolismul cuprins în ea, este de ajuns să ascultăm de ceea ce citim. Nu se promite nicio binecuvântare celor ce descifrează înţelesul simbolurilor, sau celor care pot interpreta cu acurateţe succesiunea evenimentelor ce vor veni. Supunerea înseamnă pentru Dumnezeu mult mai mult decât o simplă înţelegere intelectuală a Cuvântului Său. Din păcate, majoritatea credincioşilor preţuiesc mai mult cunoaşterea Cuvântului decât supunerea faţă de acesta.

Mâncarea cu care ne hrănim se transformă în carne, sânge şi oase, chiar dacă nu înţelegem cum se întâmplă aceasta. Este suficient ca sistemul nostru digestiv să funcţioneze cum trebuie. Aşa se întâmplă şi pe plan spiritual. Cunoaşterea fără ascultarea (n.n. supunerea) faţă de Dumnezeu este ca o mâncare nedigerată. Aduce moarte în loc de viaţă. Cunoaşterea împreună cu ascultarea aduce viaţă. La începutul şi la sfârşitul cărţii Apocalipsa observăm această chemare repetată la ascultare (1:3, 22:7). Întreaga carte a Apocalipsei este intercalată între aceste două chemări la ascultare.

În al şaptelea rând, se promite o binecuvântare şi celor care „ citesc cuvintele acestei proorocii” (v.3) –

 

referindu-se la cei ce o citesc cu glas tare în public pentru a învăţa pe alți credincioşi. Amintiţi-vă că în primele secole nu erau disponibile credincioşilor copii individuale ale cărţii Apocalipsa. Singurul mod în care cineva putea auzi mesajul cărţii era atunci când era citită la adunările bisericii. De aceea, Pavel îl încurajează pe Timotei să „ ia aminte la citirea publică a Scripturii, la îndemnare şi la învăţătură 5 ” (1Timotei 4:13). Aplicația pentru noi astăzi este că ar trebui să împărtăşim cu alţii ceea ce primim de la Dumnezeu prin cuvântul Său. O binecuvântare este, deci, promisă celor ce fac acest lucru.

Har şi Pace de la Dumnezeu

V.4-8: Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, şi din partea lui Iisus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. “Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, “Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”

 

Ioan începe cu o rugăciune, ca harul şi pacea să le vină de la Dumnezeu. „Har” înseamnă „ ajutorul lui Dumnezeu oferit nouă conform cu nevoia noastră prezentă “. Dacă avem nevoie de iertare, harul poate să ne ierte. Dacă avem nevoie de putere pentru a birui păcatul, harul ne poate dărui această putere. Dacă avem nevoie să fim credincioşi în timpul unei încercări, harul ne poate da ajutorul necesar. Harul lui Dumnezeu este întotdeauna suficient pentru fiecare nevoie de a noastră. „Pacea” este un alt dar minunat a lui Dumnezeu – pace în inimile noastre, fără vreun simţ de vinovăţie sau condamnare; şi pace cu cei din jurul nostru, aducând părtășie în biserică.

Salutarea este trimisă în Numele Dumnezeului Triunic. Prin expresia: Cel Care există în prezent, trecut şi viitor se face o referinţă la Tatăl. „Cele şapte duhuri” ne trimit cu gândul la Duhul Sfânt. Şapte simbolizează perfectiunea în Scripturi. Cele „ şapte duhuri” se referă la Duhul Sfânt ca la Duhul desăvârşirii. În Isaia 11:2,3, Duhul Sfânt este menţionat ca: (i) Duhul Domnului, (ii) Duhul înţelepciunii, (iii) Duhul priceperii, (iv) Duhul sfatului, (v) Duhul tăriei, (vi) Duhul cunoştinţei, (vii) Duhul fricii de Domnul. Isus Hristos, Cea de a Doua Persoană a Trinității, este menţionat printr-o serie de titluri, pe care le putem examina unul câte unul (v.5).

Titlurile lui Hristos

Martor credincios” reprezintă credincioşia6 absolută a Domnului nostru în legătură cu promisiunile pe care le-a făcut.

Cel întâi născut din morţi” Îl prezintă drept primul om care a biruit moartea şi a ieşit din mormânt definitiv.

 

Alţii care au fost înviaţi dintre morţi înaintea Lui au murit din nou. Acum că Isus a biruit definitiv moartea, nu trebuie să ne mai temem de boală sau de moarte.

Isus este numit şi „Domnul împăraţilor pământului“. Domnului nostru I s-a dat toată autoritatea în cer şi pe pământ. El stăpâneşte şi inimile conducătorilor pământeşti. „ Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea ” (Proverbe 21:1).

Mai departe, Domnul este numit ca „ Cel care ne iubeşte întotdeauna, care o dată pentru totdeauna ne-a spălat şi ne-a eliberat de păcatele noastre cu sângele Său ” (v.5 Amplificat). Dragostea Sa pentru noi este eternă. El Şi-a vărsat Sângele nu numai ca să ne ierte păcatele noastre, dar şi pentru a ne elibera de păcatele noastre o dată pentru totdeauna. Prima promisiune din Noul Testament este aceea că Iisus „ va mântui pe popor de păcatele sale” (Matei 1:21). Tema centrală a întregului Nou Testament este eliberarea de sub puterea păcatului. Niciun păcat nu mai poate avea acum stăpânire asupra noastră, dacă trăim sub har (Romani 6:14).

O împărăţie și preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său

Ni se spune în continuare că Domnul Isus a făcut din noi „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său” ( v.6). „Împărăţia lui Dumnezeu” este sfera în care Dumnezeu îşi exercită autoritatea absolută. Biserica este o reprezentare a „împărăţiei lui Dumnezeu” pe pământ – adică, un grup de oameni care au devenit „o împărăţie“, pentru că s-au supus autorităţii lui Dumnezeu pe toate planurile vieţii lor. Domnul a transformat o gloată de dezordonaţi într-o împărăţie disciplinată – un popor

 

guvernat acum de Dumnezeu. Am fost făcuţi, de asemenea, preoţi. Fiecare credincios în parte – bărbat sau femeie – a fost făcut un preot pentru Domnul. Pentru Dumnezeu, în biserică nu există o clasă aparte de oameni numiţi „preoţi“. Acesta este o concepţie vechitestamentară și ea conduce oamenii la condițiile precreștine în orice biserică ar fi adoptată!! Suntem CU TOŢII preoţi.

Ca preoţi, suntem chemaţi să oferim sacrificii lui Dumnezeu. Dacă în Vechiul Testament se ofereau trupurile animalelor, astăzi ne oferim propriile trupuri lui Dumnezeu ca jertfă vie (Romani 12:1). Expresia „pentru Dumnezeu, Tatăl Său” este similară cu expresia folosită de Isus după învierea Sa, „Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Dumnezeu Meu şi Dumnezeul vostru” ( Ioan 20:17). Tatăl Lui a devenit şi Tatăl nostru. Asemeni Domnului Isus, noi ne putem găsi astăzi siguranța în Dumnezeu ca Tată al nostru. „Amin“, încheie Ioan (v.6). Şi noi spunem: „Aşa va fi“.Doar a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor v.6).

Apoi, în versetul 7, este profeţită întoarcerea lui Cristos pe pământ. Lumea aceasta a văzut ultima dată pe Domnul nostru atunci când El atârna în ruşine pe crucea calvarului. Dar într-una din zilele acestea, lumea Îl va vedea venind în slavă pe nori. Orice ochi Îl va vedea. Cei care l-au străpuns (poporul lui Israel) îl vor vedea de asemenea. Triburile pământului vor plânge la venirea Sa, dar noi ne vom bucura. Din nou spune: „Amin“, şi noi spunem de asemenea: „ Aşa va fi“.

În versetul 8, Dumnezeu se numeşte pe Sine Alfa şi Omega, Dumnezeul Atotputernic şi pururea existent. El exista încă de la început, când nimic nu exista. El va fi acolo şi la sfârşitul veacurilor. Nu există evenimente care să-L surprindă pe Dumnezeu oriunde și oricând ar avea loc. Tatăl nostru nu doar cunoaşte sfârşitul încă de la început, ci, fiind Dumnezeu Atotputernic, El şi cârmuieşte

 

totul. De aceea, nu trebuie să avem vreo temere cu privire la viitor. La sfârşitul cărţii Apocalipsa, Dumnezeu este din nou numit Cel Atotputernic, Alfa şi Omega (19:6, 22:13). Putem spune că întreaga carte a Apocalipsei este cuprinsă între aceste afirmaţii cu privire la atotcunoașterea şi atotputerea Dumnezeului şi Tatălui nostru. Aceasta ne dă o siguranţă desăvârşită, pe măsură ce citim despre încercările şi necazurile care se vor abate asupra poporului lui Dumnezeu, şi despre calamităţile care vor cuprinde lumea din jurul nostru în zilele din urmă.

În tot Noul Testament, Dumnezeu este numit

Atotputernic” doar de 10 ori. Nouă dintre aceste zece referinţe se află în Apocalipsa. Motivul pentru aceasta este ca noi, pe măsură ce citim cartea, să fim siguri şi să ne bazăm pe faptul că El este Atotputernic şi cârmuieşte totul. Cealaltă referinţă este în 2Corinteni 6:17,18 unde Dumnezeu îşi cheamă poporul să se separe de tot ce este necurat. Aceasta arată că Dumnezeu se revelează ca

„ATOTPUTERNIC” doar celor care doresc să se separe de tot ce este necurat şi contrar cuvântului lui Dumnezeu.

Şapte adevăruri glorioase

Câteva dintre cele mai importante adevăruri pe care trebuie să ne bazăm în zilele noastre sunt cele care Îl privesc pe Domnul nostru şi relaţia noastră cu El, pe care tocmai le-am luat în considerare:

1) Credincioşia absolută a promisiunilor Domnului nostru;

2) Biruinţa Sa asupra celui mai mare duşman al omului (moartea);

3) Autoritatea Sa supremă asupra tot ce există în cer şi pe pământ;

4) Dragostea Sa eternă şi neschimbătoare faţă de noi;

 

5) Eliberarea noastră de către El de sub puterea păcatului;

6) Tatăl Său devine şi Tatăl nostru;

7) Revenirea Sa pentru a-Şi întemeia împărăţia Sa pe pământ.

Trebuie să fim siguri şi bazaţi pe aceste adevăruri dacă vrem să rămânem neclintiţi şi neschimbaţi în vremurile care vor veni.

Încurajarea în necaz

V.9,10: Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Iisus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Iisus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.

Aici citim cum Ioan se numeşte pe sine „fratele vostru“. Ioan era atunci singurul apostol în viaţă dintre cei doisprezece pe care Isus îi alesese. Avea în jur de 95 de ani când Domnul i-a făcut această revelaţie pe insula Patmos. El umblase cu Dumnezeu pentru cel puţin 65 de ani, dar el era tot un frate. Nu era nici papa Ioan, nici preotul Ioan, nici măcar pastorul Ioan! El era un frate obişnuit. Isus îi învăţase pe apostoli să evite orice titlu şi să se numească pe sine întotdeauna fraţi (Matei 23:8-11), iar apostolii L-au ascultat literalmente, spre deosebire de alţii astăzi.

Avem un singur Cap şi un singur Conducător – pe Hristos. Toţi ceilalţi dintre noi suntem fraţi, oricare ne-ar fi lucrarea sau experienţa în biserică.

Ioan se numeşte şi „părtaş la necazul ce este în Isus“. Orice ucenic devotat de-al lui Isus ar trebui să fie pregătit

 

să ia parte la „necazul care este în Isus“, atâta timp cât trăieşte în lumea aceasta. Ioan nu a primit această dezvăluire în timp ce trăia în confort, ci a primit-o în timp ce trecea prin necaz în Patmos, pentru că fusese credincios

cuvântului lui Dumnezeu şi mărturiei lui Isus” (v.9 ). El însuşi a fost nevoit să experimenteze necazul pentru a putea scrie despre sfinţii care trec prin marele necaz adus de Antihrist în zilele din urmă. Dumnezeu ne trece mai întâi pe noi prin încercări şi necazuri înainte să ne dea vreo lucrare spre folosul altora care se află în necaz. Pavel spune „ Dumnezeu ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! ” (2 Corinteni 1:4).

Nu este, deci, de mirare că pentru prima dată într-o ţară (Anglia) unde creştinii trăiau în confort, şi într-un timp (mijlocul secolului al XIX-lea) în care ei nu erau persecutaţi deloc pentru credinţa lor, a apărut doctrina cum că Isus va veni în taină şi-Şi va lua (răpi) biserica din lume, mai înainte de marele necaz. Astăzi, această doctrină continuă să fie proclamată şi crezută de creştinii care trăiesc în dezinvoltură şi confort, în ţări unde creştinii nu sunt persecutaţi deloc.

De vreme ce rugăciunile majorităţii creştinilor sunt în principal de tipul: „Doamne fă-mi viaţa mai confortabilă pe pământ”, nu e de mirare că au acceptat cu bucurie această învăţătură a răpirii bisericii de dinaintea necazului. Astfel, Satan a reuşit să liniştească o multitudine de creştini cu un confort fals, pentru ca ei să nu fie pregătiţi atunci când va veni cu adevărat asupra lor marele necaz.

Cuvintele lui Isus sunt clare: „ În lume VEŢI AVEA NECAZURI. Dar îndrăzniţi; Eu am biruit lumea ” (Ioan 16:33). El nu a promis vreodată că noi vom scăpa de necaz – fie mici necazuri sau cel mare. Totuşi, El a zis că noi vom birui precum El a biruit. El este mult mai

 

interesat în a ne face pe noi biruitori, decât să ne scape de necaz, pentru că este mult mai interesat de caracterul nostru decât de confortul nostru. Isus nu a spus nici că scăparea din marele necaz este o răsplată a credinţei, precum învaţă unii. Din contră, El a spus că cei care îşi lasă totul pentru a-L urma vor avea chiar mai multe necazuri decât cei care nu-L urmează (Marcu 10:30).

Când S-a rugat Tatălui Său pentru ucenicii Lui a zis:

Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” ( Ioan 17:15). NU a vrut ca ucenicii Săi să fie luaţi din lume în acel moment doar pentru că urmau să treacă prin necazuri.

În secolul al treilea, când creştinii erau aruncaţi la lei în amfiteatrele romane şi erau arşi pe rug în diferite părţi ale Imperiului Roman, Domnul nu i-a scăpat de astfel de necazuri. Acel Dumnezeu, Care a închis gurile leilor şi a îndepărtat puterea cuptorului în flăcări din zilele lui Daniel, NU a făcut astfel de minuni pentru ucenicii lui Isus

– pentru că aceştia erau creştini ai noului legământ, care aveau să-L slăvească pe Dumnezeu prin moarte. Precum Isus, Învăţătorul lor, nici ei nu au cerut, nici nu au aşteptat douăsprezece legiuni de îngeri să vină şi să-i apere de duşmanii lor. Din cer, Dumnezeu a privit pe Mireasa Fiului Său cum era sfâşiată de lei şi cum era arsă până la cenuşă; şi El S-a slăvit prin mărturia lor – căci ei „ i-au urmat Mielului, oriunde mergea El“, chiar şi la o moarte fizică violentă (Apocalipsa 14:4). Singurele cuvinte pe care Domnul li le-a spus au fost: „ Fii credincios până la moarte şi Eu îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2:10).

Chiar şi astăzi, când ucenicii lui Isus sunt torturaţi şi persecutaţi pentru Numele Lui în multe ţări, Domnul nu-i ia de pe pământ. Nici pe noi nu ne va lua la cer înainte de marele necaz. Va face ceva cu mult mai bun. Ne va face biruitori în mijlocul necazului.

 

Isus urmăreşte mai mult să ne izbăvească de rău decât să ne scape din necaz. El permite să trecem prin necaz, pentru că ştie că aceasta e singura cale prin care ne putem întări spiritual.

Acest mesaj este într-adevăr o învăţătură ciudată pentru un creştinism iubitor de confort, răsfăţat în bănci în fiecare duminică, ani la rândul, de către predicatori care gâdilă urechea. Dar acesta este mesajul pe care apostolii l-au predicat bisericilor primare. „ întărind sufletele ucenicilor (Apostolii Pavel şi Barnaba), îi îndemna să stăruie în credinţă, spunând că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri ” (Fapte 14:22).

Aceste mici încercări prin care trecem acasă şi la muncă acum sunt doar o pregătire pentru cele mai mari care urmează să vină în zilele din urmă. De aceea, este esenţial să fim credincioşi acum, căci Dumnezeu zice

„ Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? ” (Ieremia 12:5).

Ioan vorbeşte aici despre faptul că este „ părtaş la necazul şi Împărăţia şi răbdarea care sunt în Isus” (v.9). Mai întâi trebuie să intrăm în părtăşie cu Isus în necaz, înainte de a putea împărţi tronul Său împreună cu El în împărăţia Sa.

Răbdarea este o mare virtute, a cărei importanţă este subliniată în tot Noul Testament. Însuşi Isus a zis „ vă vor duce la necazuri…dar cel care va răbda până la sfârşit acela se va mântui ” (Matei 24:13).

A fi în Duhul

Ioan a primit revelaţia aceasta în ziua Domnului (v.10). Prima zi a săptămânii era numită „ziua Domnului” pentru că era ziua în care Isus a înviat din morţi, biruind păcatul, pe Satan, moartea şi mormântul. Primii ucenici se

 

întâlneau în prima zi a fiecărei săptămâni, pentru a se întări reciproc şi să frângă pâine (Fapte 20:7, 1Corinteni 16:2). Nu aveau zile speciale în timpul anului. Nu aveau „Vinerea Mare” sau „Paşte” sau „Crăciun”. Ei au fost eliberaţi de la a ţine zile şi anotimpuri, etc., căci ei au ajuns sub noul legământ (Coloseni 2:16,17).

Ioan era „în Duhul” şi de aceea a putut auzi vocea Domnului. Şi noi putem auzi acea voce – dacă suntem în Duhul. Depinde unde ne îndreptăm mintea. Dacă mintea ne este îndreptată către lucrurile pământeşti, atunci vocile pe care le auzim vor fi în legătură cu cele pământeşti. Ştim, de exemplu, că există multe voci în undele radio care plutesc în aerul dimprejurul nostru. Vocea pe care o prindem va depinde de frecvenţa pe care este deschis radioul nostru. Poţi auzi vocea lui Dumnezeu prin radio sau poţi auzi muzica rock a lui Satan peste ea. Alegerea îţi aparţine. Tot la fel este şi cu mintea noastră. Dacă suntem în Duhul – adică dacă suntem plini de Duhul şi mintea ne este îndreptată către cele de sus (Coloseni 3:2) – vom fi capabili să auzim vocea Domnului.

Dar mai sunt şi alte voci în aer care strigă pentru a ne atrage atenţia. Sunt voci care vor să îţi spună cum să faci mai mulţi bani, cum să-ţi obţii partea din proprietatea familiei, cum să rezolvi treburile cu o persoană care te-a înşelat şi cum să te aperi împotriva celor care răspândesc poveşti false despre tine, etc., etc., staţiile radio ale lui Satan transmit minciuni, amărăciune şi nelinişte 24 de ore din fiecare zi. Tot ce trebuie să faci este să prinzi postul şi să-ţi alegi ce vrei!!

Când credincioşii se plâng că Domnul nu le vorbeşte, aceasta nu este pentru că Domnul nu vorbeşte. El vorbeşte mereu. Minţile lor sunt acordate la această lume şi la interesele ei. Sunt convins că există încă multe lucruri transmise de Duhul în trecut care sunt adresate și nouă, dar pe care nu le-am cules pentru că nu eram în Duhul.

 

Poţi sta la o adunare a bisericii şi să nu auzi absolut nimic din ce spune Duhul, chiar dacă poţi înţelege tot ceea ce predicatorul spune. Cineva care stă lângă tine, care este

în Duhul“, poate, însă, auzi vocea Domnului așa cum a auzit şi Ioan. Ioan a auzit vocea Domnului aşa de clar, încât spune că era la fel de tare ca o trâmbiţă! Aşa de tare vorbeşte Dumnezeu! Dar cei care sunt surzi nu vor auzi nici măcar sunetul unei trâmbiţe.

Permiteţi-mi să vă îndemn şi să vă provoc pe fiecare dintre voi să vă ţineţi în Duhul în fiecare zi – mai ales în zilele acestui veac. Menţineţi-vă sensibili faţă de păcat şi umblaţi în smerenie înaintea feţei lui Dumnezeu, astfel ca urechile voastre să poată fi deschise să audă ceea ce Domnul are de spus.

Domnul Înviat şi cele Şapte Biserici

V.11-20: Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.” M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi

 

iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Dumnezeu ne dă mesaje nu doar pentru noi, ci şi pentru alţii. Când Dumnezeu ne vorbeşte, este un bun obicei să scriem ceea ce auzim, la fel cum i s-a poruncit şi lui Ioan (v.11), care ar fi putut altfel uita ceea ce Dumnezeu i-a vorbit.

Mesajul în acest caz era pentru şapte biserici din Asia. Ceea ce pe atunci era cunoscută drept Asia, era doar o mică parte din Turcia de astăzi. Toate aceste 7 biserici erau localizate la o distanţă de 75 de mile7 una de alta. De remarcat că, deşi se aflau atât de aproape una de alta, nu erau numite colectiv „BISERICA din Asia“, ci

BISERICILE din Asia“. Aceasta este o chestiune mică, dar importantă. Sintagma „Bisericile din Asia” putea să însemne că aceste biserici deveniseră denominaţiuni, ce aveau un sediu central. Dar „ bisericile din Asia” arată că fiecare biserică era o biserică locală ce se afla direct sub conducerea Domnului.

Biserica este o lucrare a lui Dumnezeu, zidită de Hristos, iar denominaţiunile sunt lucrări omeneşti. Toate învăţăturile şi scrierile apostolilor clarifică faptul că voia lui Dumnezeu este ca fiecare biserică să se afle direct sub conducerea lui Hristos şi nu parte dintr-o denominaţiune.

 

Nu exista niciun episcop sau vreun superintendent care să fi fost răspunzători de aceste şapte biserici, către care Ioan să fi trimis aceste scrisori, pentru a fi distribuite mai apoi la restul bisericilor. Fiecare scrisoare trebuia să fie trimisă individual mesagerului acelei biserici – căci fiecare biserică era o unitate independentă. Domnul a lăsat apostoli bisericii, Ioan fiind unul dintre ei, dar Domnul nu a numit niciun episcop sau superintendent. Spre exemplu, nu există aşa-numita „Biserică din India“. Există biserici în India, iar acestea sunt zidite de Domnul în diferite localităţi, fiecare fiind sub conducerea Sa. Scopul final al lui Satan este să-şi construiască falsa „biserică” lumească, Babilonul, iar primul lui pas este să grupeze bisericile în denominaţiuni, ceea ce s-a întâmplat cu multe secole în urmă. El ştia că sarcina de a zidi Babilonul ar fi imposibilă altfel. Nu ar trebui să fim ignoranţi la uneltirea satanei.

Cele şapte sfeşnice aurite simbolizează cele şapte biserici ( v.20). Sub vechiul legământ, templul avea UN SINGUR sfeşnic cu şapte braţe. Aceasta pentru că toate triburile lui Israel erau braţe ale unei „denominaţiuni” cu sediu central şi lideri la Ierusalim. Sub noul legământ, însă, este diferit. Există şapte sfeşnice diferite, fiecare total separat de celălalt. Motivul este, precum am văzut mai sus, că fiecare biserică se afla independent sub conducerea lui Hristos, cu toate că erau în comuniune cu celelalte biserici prin Capul lor.

Biserica numită sfeşnic indică faptul că, în ochii lui Dumnezeu, funcţia sa primară este să ofere lumină. Sfeşnicele sunt aurite, ceea ce indică originea divină a unei biserici adevărate. Ea este zidită de către Domnul şi nu de oameni.

Nu se doreşte ca un sfeşnic să fie o simplă decoraţiune. La fel este şi cu biserica! Lumina pe care ar trebui fiecare biserică să o ofere este Cuvântul lui Dumnezeu, care singur este o lumină pentru calea noastră într-o lume întunecată

 

(Psalm 119:105). Când celelalte aşa-numite „biserici” încep să se mărească facând şcoli şi spitale sau facând muncă socială în loc să ofere lumina Cuvântului Său, putem fi siguri că ele au rătăcit de la scopul primar propus de Dumnezeu.

Când Ioan s-a întors să vadă cine îi vorbeşte, L-a văzut pe Isus ( v.12,13), Care era în mijlocul bisericilor. Deci prin biserica locală Domnul caută să Se descopere şi să le vorbească altora.

Primul loc menţionat în Biblie unde a locuit Dumnezeu este rugul aprins, pe care Moise l-a văzut în pustie (Deuteronom 33:16). Precum Ioan în Patmos, Moise, la rândul său, s-a ntors pentru a vedea acea vedere minunată. Şi atunci Dumnezeu i-a vorbit (Exod 3:3 ).

Astăzi, biserica este locaşul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca fiecare biserică să fie înflăcărată de Duhul Său precum era rugul de odinioară care ardea fără să se mistuie. Când cineva priveşte către o biserică locală, ar trebui să poată vedea viaţa lui Hristos, descoperită prin membrii acelei biserici. Atunci, Dumnezeu poate vorbi poporului prin biserică.

Ioan continuă prin a descrie pe Domnul Isus aşa cum L-a văzut. Chiar dacă Domnul este înviat, tot este numit „Fiul Omului“, subliniindu-se identificarea Sa permanentă cu natura umană.

Haina Sa lungă, (fără îndoială de culoare albă) care-I ajungea până la picioare, semnifică lucrarea Sa de Mare Preot în mijlocirea pentru noi – pentru că aşa se îmbrăca marele preot iudeu când intra în Locul Preasfânt din tabernacul, în ziua ispășirii din fiecare an ( v.13).

Domnul purta un brâu de aur în jurul pieptului (v.13). Aurul simbolizează caracterul divin, brâul simbolizează dreptatea şi credincioşia (conform Isaia 11:5). Aceasta subliniază dreptatea desăvârşită a lui Dumnezeu, care s-a văzut în viaţa pământească a lui Isus,

 

şi desăvârşita credincioşie cu care Îşi ţine promisiunile făcute nouă.

Capul şi părul Lui erau albe ca lâna (v.14). În Daniel 7:9 se foloseşte exact acelaşi simbolism pentru a se referi la eternitatea lui Dumnezeu (vârsta Sa nesfârşită). Părul alb înseamnă şi înţelepciune. Aceasta, deci, întăreşte faptul că Isus, deşi Fiu al Omului, este totodată Dumnezeu Veşnic, desăvârşit în înţelepciune.

Ochii Lui erau ca para focului (v.14). Aceasta înseamnă că „totul este gol şi descoperit” înaintea Lui ( Evrei 4:13). Ochii lui pătrund prin orice mască religioasă, şi poate vedea prin limbajul înflorit şi pios şi prin „ forma evlaviei” a ipocritului religios. De asemenea, El vede şi dincolo de cuvintele întrerupte, abia bâiguite, ale sufletului cu frică de Dumnezeu, ajungând la sinceritatea inimii lui. Drept urmare, evaluările Sale sunt total diferite de cele ale omului.

Picioarele Sale erau ca arama aprinsă (v.15). Bronzul era materialul din care era făcut altarul pentru jertfă (din curtea dinafara tabernaculului), unde era junghiată jertfa adusă pentru păcat. Bronzul, deci, simbolizează judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului omului realizată pe Golgota. În timp ce zdrobea capul şarpelui, picioarele lui Isus trebuia să fie străpunse pe cruce ( Geneza 3:15).

Glasul Lui era ca vuietul unor ape mari (v.15). Râurile de apă vie simbolizează pe Duhul Sfânt (Ioan 7:37-39). Cuvântările lui Isus au fost întotdeauna pline de blândeţea şi de înţelepciunea Duhului Sfânt.

În mâna dreaptă ţinea şapte stele (v.16). Cele şapte stele sunt cei şapte mesageri ai bisericilor (v.20). Dumnezeu a poruncit ca biserica Noului Testament să fie condusă de o mulţime de prezbiteri (Fapte 14:23, 20:17, Tit 1:5). Dumnezeu, însă, îl înzestrează pe unul dintre bătrâni cu darul proclamării Cuvântului în biserică, drept

 

mesager al Său. La aceasta se referă sintagma „ mesager al bisericii“. (Cuvântul tradus ca „înger” este un termen grecesc8, care înseamnă „cel care aduce veşti” sau

mesager“). Aceşti mesageri sunt ţinuţi de Hristos în mâna Sa. De aceea, ni se porunceşte să oferim îndoită cinste bătrânilor „cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura” ( 1Timotei 5:17). Trebuie menţionat că mulţi dintre presbiterii bisericilor şi mulţi care predică Cuvântul lui Dumnezeu astăzi NU sunt ţinuţi de Hristos în mâna Sa, pentru că ei se auto-numesc9 şi nu sunt numiţi de către El. Un mesager numit de Domnul este un om al lui Dumnezeu care-ţi inspiră încredere şi prin viaţa şi lucrarea căruia ceilalţi sunt hrăniţi, conduşi şi binecuvântaţi. Un astfel de om trebuie respectat pentru că el se află în mâna Domnului. Astăzi avem puţini oameni de acest fel în lume, dar slăvit să fie Dumnezeu pentru aceştia puţini. Slujitorii lui Dumnezeu sunt ţinte speciale ale lui Satan. De aceea, ei sunt în mod special ţinuţi de Domnul în mâna Sa. Atâta timp cât ei rămân acolo în smerenie, Satan nu-i poate atinge. Dar când sunt îngâmfaţi, sau dacă păcătuiesc şi nu se căiesc, atunci Dumnezeu îi permite Satanei să-i lovească în diferite moduri pentru ca să poată ajunge la pocăinţă. Este un privilegiu enorm să fii ţinut de Domnul în mâna Sa ca mesager, dar aceasta îţi conferă şi responsabilităţi copleşitoare.

Din gura lui Isus ieşea o sabie cu două tăişuri (v.16). Aceasta face referire la Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl vorbeşte ( Evrei 4:12). Am observat în versetul 15 că vocea Sa era ca vuietul a multor ape. Dacă punem aceste versete laolaltă reiese că Isus vorbeşte întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt. El vorbeşte cu o

 

mare blândeţe, dar şi mustră cu fermitate când este nevoie.

Faţa Lui era ca soarele care străluceşte în toată puterea lui ( v.16). Tot aşa L-au văzut Petru, Iacob şi Ioan pe muntele schimbării la faţă (Matei 17:2). Aceasta simbolizează „ lumina de care nu poți să te apropii” în care locuieşte Dumnezeu (1Timotei 6:16). Sfinţenia lui Dumnezeu este asemănată aici cu soarele de amiază, la care nu ne putem uita direct. Soarele este o minge de foc în care nu pot trăi bacterii. Astfel, nici în prezenţa lui Dumnezeu nu poate trăi păcatul (Isaia 33:14).

La picioarele Domnului

Acelaşi Ioan, care s-a aplecat la pieptul lui Isus la Cina cea de Taină, cade acum la picioarele Lui ca un om mort (v.17). Ioan mersese alături de Dumnezeu timp de 65 de ani. Era probabil cel mai evlavios om de pe pământ de atunci, şi totuşi, nu putea sta drept înaintea Domnului. Acei care Îl cunosc pe Domnul mai mult, Îl adoră mai mult. Cei care Îl cunosc cel mai puţin, se prefac că au o familiaritate ieftină cu El.

Serafimii din ceruri îşi acoperă feţele înaintea Domnului ( Isaia 6:2,3). Iov şi Isaia şi-au văzut păcătoşenia şi s-au jelit când au văzut slava Domnului (Iov 42:5,6; Isaia 6:5). Dar „nebunii aleargă încotro îngerii se tem să păşească”!! Astfel este nebunia credinciosului trupesc.

Cu cât Îl cunoaştem pe Domnul mai mult, cu atât mai mult vom cădea la picioarele Lui în uimire adorându-L, cu gura în ţărână10. Numai văzând constant slava Domnului, ne vom vedea neasemănarea noastră cu Hristos. Numai atunci vom înceta de a-i mai judeca pe alţii şi vom începe

 

să ne judecăm pe noi înşine. Şi numai atunci vom cunoaşte atingerea Sa de putere precum şi Ioan a simţit-o în Patmos. Isus Şi-a pus mâna Sa dreaptă peste Ioan (v.17), ceea ce a simbolizat înzestrarea cu putere şi autoritate. El i-a spus lui Ioan să nu se teamă. „ Nu te teme” şi

Urmează-Mi” sunt cele mai des repetate afirmaţii ale lui Isus în Evanghelii. El ne spune şi nouă astăzi, tot aceleaşi cuvinte.

Isus continuă să-i spună lui Ioan că El e Cel Dintâi şi Cel din urmă – exact accelaşi titlu folosit de către Tatăl mai înainte (v.8). El cunoaşte sfârşitul de la început şi El Însuşi este înainte de început şi după sfârşit. De aceea nu trebuie să ne temem.

Isus îi spune apoi lui Ioan că a biruit moartea şi mormântul şi acum are cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor11 (locul sufletelor plecate) (v.18). Cheile simbolizează puterea de a deschide şi de a încuia uşi. Odată, satan era cel care avea putere asupra morţii ( Evrei 2:14,15), dar când Isus a murit şi a înviat, a luat acele chei de la satan. Astăzi Isus are cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Ceea ce înseamnă că dacă eşti un ucenic devotat al lui Isus, căutând să faci doar voia lui Dumnezeu în viaţa ta, nu poţi muri până nu vine timpul rânduit de Dumnezeu pentru aceasta. Niciun accident sau vreo boală nu-ţi poate curma viaţa, până când Isus nu decide că a sosit vremea să deschidă porţile morţii pentru tine şi tu să treci prin ele în prezenţa Sa. Aceasta este o încurajare extraordinară pentru adevăraţii ucenici ai lui Isus.

Poate că Ioan era persecutat de oameni la Patmos, dar ei nu îl puteau omorî până când nu sosea vremea rânduită de Dumnezeu pentru aceasta. Iar Domnul mai avea încă o

 

lucrare pentru Ioan de îndeplinit. Ioan este acum împuternicit şi însărcinat pentru o nouă misiune – să scrie această minunată carte a Revelaţiei (v.19). Trebuie să fim întăriţi de Domnul mereu şi mereu pentru a ne putea îndeplini victorios lucrarea noastră.

Divizarea în trei părţi a Revelaţiei

În versetul 19, Domnul îi dă lui Ioan divizarea în trei a cărţii:

(i) Ceea ce Ioan a văzut deja (capitolul 1) - viziunea despre Domnul Isus biruitor spunând „Nu te teme“. Teama nu are absolut niciun loc în inima unui ucenic care a văzut slava Domnului.

(ii) Situaţia în vremea lui Ioan (capitolele 2 şi 3) - cu referire la starea celor şapte biserici din Asia Mică. Mesajele Domnului către aceste şapte biserici reprezintă o ameninţare şi o provocare pentru toate bisericile din toate timpurile şi către „ mesagerii” lor.

(iii) Evenimente viitoare timpurilor lui Ioan (capitolele 4 – 22) - fraza „după aceste lucruri” mai este folosită încă o dată în capitolul 4:1, indicând că partea a treia a cărţii începe acolo.

Domnul îi explică apoi lui Ioan înţelesul sfeşnicelor şi al stelelor (v.20). Pe acestea le-am studiat când am analizat versetele 12 şi 16.

Numai Domnul ne poate da o revelaţie a tainelor Cuvântului Său. Pentru a primi o asemenea revelaţie, avem nevoie de două virtuţi – frica de Dumnezeu şi

 

smerenia. „Taina12 Domnului este pentru cei ce se tem de El…şi El îi învaţă pe cei smeriţi calea Sa ” (Psalm 25:14,9).

Să studiem, deci, această carte în acest duh.

Capitolul II

Chiar dacă aceste şapte scrisori sunt adresate, în special, mesagerilor bisericilor, totuşi, la finalul fiecărui mesaj, găsim o invitaţie pentru oricine care are urechi de auzit, să fie atent la ceea ce Duhul Sfânt spune TUTUROR bisericilor. Ele au, deci, un mesaj pentru fiecare ucenic, din fiecare biserică, din fiecare generaţie.

Am văzut în Capitolul I că Domnul nostru este descris ca un Martor credincios. Îl vedem pe El îndeplinindu-Şi lucrarea în aceste scrisori ale Sale. Pentru a folosi o expresie modernă, Isus „ spune precum este13“. Hristos este Judecătorul în mijlocul bisericii, judecând atât pe mesager cât şi biserica însăşi. El le spune mesagerilor şi bisericilor exact ceea ce crede despre ele.

În aprecierile Sale, Domnul nu „ameliorează” portretele precum o fac fotografii moderni. El Îşi iubeşte poporul mult prea mult pentru a face asta!! El ştie că este mai bine să avem acum de-a face cu păcatul, cu tentaţia de a fi lumeşti, căldicei şi egocentrici, decât să trebuiască să facem faţă tuturor acestora mai târziu la Scaunul Său de judecată. Dacă am fi judecaţi atunci pentru aceste lucruri nu ar fi benefic pentru noi, căci El urmăreşte binele nostru veşnic. Deci este important pentru noi să fim foarte atenţi la tot ceea ce are Domnul de spus în aceste scrisori.

Acolo unde este vorba de apreciere, Domnul Îşi exprimă sincera apreciere. Când este nevoie de mustrare, nu ezită să mustre aspru. Cancerul nu poate fi spălat cu apă şi săpun. Nici nu poate fi extirpat cu gingăşie, ci doar

 

printr-o operaţie chirurgicală radicală. La fel este şi cu păcatul.

Biserica fără dragoste

V.1-7: Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: “Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

În scrisoarea către mesagerul din Efes, Domnul Se descrie pe Sine ca Cel Care ţine cele şapte stele în mâna Sa dreaptă şi umblă prin mijlocul celor şapte biserici (v.1). Domnul umblă întotdeauna prin mijlocul bisericilor, verificând tot ce se spune şi se face de către fiecare membru, şi, în special, de către mesagerii pe care îi ţine în mâna Sa. El măsoară totul, dar nu după standardele

 

scăzute ale creştinilor fireşti, nici după standardul celor zece porunci, ci prin verticalitatea14 dreptăţii divine.

Mai întâi, El Îşi exprimă aprobarea şi aprecierea, pentru ca mai apoi să sublinieze greşelile (v.2). Natura divină este aşa. Domnul întotdeauna priveşte la ceea ce este bun mai întâi, exprimându-Şi aprecierea pentru aceasta, înainte de a evidenţia ceea ce trebuie îndreptat. Natura umană este, însă, diferită. Omul nu priveşte mai întâi la ceea ce este bun la ceilalţi, ci la ce este rău. Omul este prin fire zăbavnic la a aprecia şi grabnic la a critica. Aceasta este doar o trăsătură a otravei „pârâşului fraţilor15” care se găseşte în sistemul nostru. Cu cât luăm parte mai mult la natura divină, cu atât mai mult ne vom asemăna cu Domnul nostru în a fi grabnici la apreciere şi zăbavnici la critică. Este bine să urmăm acest principiu toată viaţa noastră: „ Eu nu voi arăta greşala cuiva, în care încă nu am descoperit ceva de apreciat. ” Urmând această simplă regulă putem ajunge la înălţimi mari de cucernicie pe care nu le-am imaginat vreodată; ne va aduce o mult mai mare binecuvântare în biserică şi o mai mică bătaie de cap pentru ceilalţi, faţă de cum am fost până acum. Numai atunci când îi apreciem pe alţii am pus o bază a criticării constructive, altfel, nu facem decât să aruncăm cu pietre în ei. Nu poţi scrie cu cretă în aer, ai nevoie de o tablă, dacă vrei ca oamenii să vadă ceea ce scrii. Astfel, aprecierea exprimată formează tabla pe care

 

poţi scrie şi „să spunem adevărul în dragoste16” celorlalţi. Atunci, ceea ce spunem noi este mult mai probabil să fie acceptat de ei.

Atât aprecierea cât şi mustrarea sunt semne ale dragostei. Totuşi, trebuie să începem prin apreciere. De remarcat cum Pavel urmăreşte acest principiu chiar când le scria creştinilor fireşti din Corint ( 1Corinteni 1:4-10).

Domnul laudă mesagerul din Efes pentru osteneala şi răbdarea sa şi pentru eforturile depuse în a păzi biserica neîntinată de oameni răi. Fără îndoială, a avut de luptat cu spiritul lumesc ca acesta să nu intre în biserică. Şi nu numai atât, el s-a luptat pentru a păstra doctrina pură17 în biserică. El i-a încercat pe cei care ziceau că sunt apostoli şi, de fapt, nu erau. Faptul că Domnul foloseşte articolul hotărât pentru substantivul „apostolii” în versetul 2 semnifică existenţa şi a altor apostoli în biserică în primul secol, decât a celor unsprezece numiţi de Domnul cât fusese pe pământ. Hristos a numit apostoli bisericii chiar şi după ce „S-a suit sus” ( Efeseni 4:8,11), şi există apostoli şi astăzi. Dar există azi mulţi care spun că sunt apostoli şi, de fapt, nu sunt. Astfel, nici noi nu trebuie să fim amăgiţi de falşii apostoli (v.2).

De asemenea, mesagerul din biserica din Efes a avut de îndurat din pricina Numelui Domnului fără să renunţe (v.3). Ce om minunat a fost acest mesager, dacă l-am compara cu standardele majorităţii credincioşilor! Şi ce minunată părea biserica din Efes – una care s-a ostenit,

 

a răbdat, a îndepărtat oamenii răi, s-a păzit de doctrine false şi a demascat înşelătorii – astfel subliniindu-se atât puritatea vieţii cât şi puritatea doctrinei. Unii se pot gândi că această biserică avea tot ce Îşi dorea Domnul să aibă o biserică. Dar iată că nu era aşa. Îi lipsea un lucru esenţial pentru Domnul. Îşi părăsise prima sa dragoste – dragostea pentru Domnul şi pentru fraţi (v.4). Iată ceea ce le-a zis Domnul acestora: „Între tot zelul vostru şi activitatea voastră, M-aţi pierdut din privire. V-aţi pierdut devotamentul pe care l-aţi avut odată. V-aţi păzit de rău şi v-aţi condus astfel încât să fiţi fără greşeli doctrinare, dar amintiţi-vă cum M-aţi iubit de mult18 când v-aţi convertit prima dată şi cum făceaţi pe atunci totul pentru Mine din dragoste. Acum totul a degenerat într-o rutină banală19. Tot mergeţi la întâlniri de citire a Bibliei şi rugăciune, dar totul a devenit un ritual.”

Biserica, aici, a devenit ca o soţie, care odată îi slujea soţului ei cu bucurie, din dragoste, dar care acum consideră aceleaşi treburi ca o corvoadă – pentru că focul dragostei s-a stins în mariajul ei. În zilele de demult, ea obişnuia să-l aştepte pe soţul ei, în fiecare seară, cu nerăbdare să se întoarcă acasă de la birou. Dar nu şi acum. Ea tot Îi este fidelă, dar şi-a pierdut dragostea dintâi.

Ce-şi doreşte cel mai mult un soţ de la soţia sa? Este dragostea ei sau munca? Desigur că este dragostea. La fel este şi cu Domnul. El Îşi doreşte cel mai mult dragostea inimilor noastre. Când aceasta dispare, toate faptele noastre sunt moarte. Faptele bune devin fapte moarte atunci când nu mai sunt motivate de dragoste.

Aici, şi credincioşii s-au răcit în dragostea lor unul faţă de celălalt. Nu-şi mai puteau răbda păcatele unii

 

altora şi, prin urmare, nici suferintele în părtăşie. Ei şi-au pierdut şi dragostea pe care o aveau faţă de fraţi la început. Mesagerul şi-a pierdut dragostea dintâi şi, treptat, biserica a devenit ca mesagerul ei. Aceasta nu reprezenta o mică greşeală. Era o cădere mare – căci spune Domnul: „Adu-ţi aminte de unde ai căzut” (v.5). Noi, de obicei, considerăm că un credincios a căzut numai atunci când cade în adulter, fură sau fumează, etc. Când, însă, devenim sensibili la glasul Duhului, cunoaştem că chiar şi o mică lipsă a devotamentului nostru faţă de Domnul şi o slabă răcire în dragostea faţă de alţii reprezintă dovezi ale căderii.

De unde a căzut biserica din Efes?

Efesul era un loc, în care, cu vreo 40 de ani înainte, Pavel a întemeiat o biserică. A avut loc o aşa renaştere atunci, încât tot oraşul a aflat despre asta (Fapte 19). Aici exista o biserică unde Pavel a slujit timp de trei ani, predicând ZILNIC cu lacrimi ( Fapte 20:31). Când, în sfârşit, a părăsit Efesul, i-a chemat pe bătrânii bisericii şi i-a avertizat de unele pericole cu care biserica urma să se va confrunte după plecarea sa ( Fapte 20:17-35).

Patru ani mai târziu, Pavel le-a scris efesenilor o epistolă ce conţinea câteva dintre cele mai adânci adevăruri ale noului legământ care se găsesc în întreaga Biblie – pe care le-a putut împărtăşi lor, deoarece considera biserica din Efes drept cea mai matură şi mai spirituală dintre toate bisericile pe care le întemeiase. De asemenea, observăm din epistolă că Pavel nu le-a găsit nimic de imputat sau de îndreptat. Aceasta era poziţia sus-pusă/înaltă în care se aflau cândva. Epistola lui Pavel poate fi numită Prima Epistolă către Efeseni. Aici, în Apocalipsa 2, observăm cea de a Doua Epistolă către Efeseni. Lucrurile sunt diferite acum. Se ridicase o nouă generaţie în biserică, iar ei nu aveau acelaşi devotament sau aceeaşi spiritualitate ca părinţii lor. Aceasta este istoria

 

tristă a celor mai multe biserici şi mişcări în creştinism în decursul acestor douăzeci de secole. Cea de a doua generaţie are aceeaşi doctrină, dar nu şi aceeaşi viaţă ca cea a părinţilor lor. Astfel, Domnul îi zice bisericii din Efes

Adu-ţi aminte de unde ai căzut.” Exista o singură soluţie pentru această problemă: „Pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale cele dintâi.” ( v.5).

Cuvântul la care ne gândim în mod curent pentru a-l predica necredincioşilor – „POCĂIŢI-VĂ” – este cuvântul pe care îl predică Domnul bisericii. „Înainte să le spuneţi altora să se întoarcă de la păcat, întoarceţi-vă de la propriul vostru păcat, şi anume acela de a vă fi părăsit dragostea dintâi.” le spune El. Ei trebuie să se tânguiască pentru că şi-au părăsit dragostea dintâi.

Fă faptele pe care le făceai la început” (v.5) le spune Domnul. Dacă faptele lor nu izvorau din dragoste, atunci nu aveau nicio preţuire înaintea Lui. Faptele lor erau asemenea lemnului, fânului şi paielor, potrivite numai pentru a fi arse.

Motivaţia din spatele fiecărei acţiuni este cea care dă valoare faptei. Motivul din spatele răbdării, ostenelii şi a purităţii lor este ceea ce îi face pe ei acceptabili sau nu înaintea Domnului. În ziua în care vom sta înaintea Domnului, vom considera întrebarea „DE CE?” a fi mult mai importantă decât întrebarea „CE?“. De ce am făcut ceea ce am făcut va fi testul prin care Domnul ne va evalua toate faptele noastre. Nu trebuie să uiăm aceasta niciodată.

Ceea ce nu izvorăşte din dragoste pentru Domnul este o faptă moartă.

Amintiţi-vă că ni s-a poruncit să ne pocăim de faptele cele moarte. Evrei 6:1 ne spune că pocăinţa este o

 

parte din temelia care duce spre desăvârşire în viaţa noastră.

Dacă mesagerul şi biserica nu se pocăiesc, atunci Domnul spune că le va înlătura sfeşnicul din locul lui. Aceasta înseamnă că El nu îi va mai considera ca pe una dintre bisericile Sale de pe pământ. Ei tot vor putea continua cu întâlnirile şi conferinţele lor, iar numărul lor poate să crească. Însă, în ceea ce Îl priveşte pe Domnul, ei vor fi morţi sau inexistenţi, fără ungerea Duhului Său şi fără harul Lui. Atât de importantă este pierderea dragostei celei dintâi.

Apoi, Domnul îl laudă pe mesager că a urât faptele nicolaiţilor, pe care şi El le ura (v.6).

Nu există nicio referinţă nicăieri în Scriptură care să ne spună cine erau nicolaiţii sau ce făceau ei. Deci, nu putem fi siguri la ce fapte se referă Domnul. Totuşi, cuvântul „nicolaiţi” înseamnă (în greacă) „cuceritori ai poporului”. Dacă la aceasta se referea Domnul, atunci poate fi o referinţă la acei care căutau să „ stăpânească peste turmă” (1 Petru 5:3) – bătrâni care se comportau ca regii şi nu ca slujitorii. Astfel de bătrâni s-au organizat ca o clasă preoţească aparte (precum erau leviţii în Vechiul Testament) şi conduceau alţi credincioşi. Domnul a spus că ura faptele nicolaiţilor.

Astăzi, avem predicatori creştini care folosesc titluri precum „ reverend” (un titlu utilizat în Scriptură doar pentru Dumnezeu – Psalm 111:9 – KJV20) sau

 

păstor” (care este un dar şi nu un titlu sau o funcţie – Efeseni 4:11), etc., pentru a se înălţa deasupra celorlalţi în biserică.

Totuşi, nu doar prin titluri caută predicatorii să conducă pe ceilalţi. Sunt mulţi care se numesc pe ei doar

fraţi“, dar care îi domină pe cei ce sunt împreună cu ei credincioşi prin puterea personalităţii lor (dominante), prin puterea financiară şi prin darurile lor duhovniceşti.

Toate acestea reprezintă nicolaismul faţă de care Domnului I se face silă.

În India vedem tristul spectacol a unei multitudini de biserici şi de organizaţii creştine conduse de către stăpânii lor occidentali prin puterea banilor. Din cauza datoriilor financiare şi a obligaţiilor morale care decurg din oportunitatea oferită indienilor de a lucra în ţări occidentale, mulţi din aceşti credincioşi au ajuns ca nişte sclavi pentru „albi”. O astfel de subordonare servilă impusă unui credincios față de altul înseamnă „nicolaism” şi este un dezgust în ochii lui Dumnezeu.

Să luăm în vedere o altă formă de nicolaism. Există unii preoţi care învaţă că Maria este o mijlocitoare între Hristos şi om. Preoţii acţionează, la rândul lor, ca mediatori între creştini şi Maria!! Dar, această atitudine mediatoare nescripturală poate fi practicată la fel de bine de către un pastor, ca şi de un preot!

Când un pastor „află voia lui Dumnezeu” pentru cineva din turma lui, în ceea ce priveşte angajarea, mariajul sau orice altceva, el acţionează ca un mijlocitor nicolait. Prin aceste metode, preoţii şi pastorii câştigă tărie peste turma lor, într-un mod pe care Dumnezeu îl detestă.

A da un sfat duhovnicesc sau o povaţă este un lucru dumnezeiesc. Dar „a afla voia lui Dumnezeu” pentru

 

un alt membru al trupului lui Hristos înseamnă a-l jefui pe acesta de legătura sa cu Hristos în calitate de Cap al său.

Sub vechiul legământ, erau profeţi care aflau voia lui Dumnezeu pentru popor, pentru că Duhul Sfânt nu fusese dat, pe atunci, fiecăruia individual. Acum, însă, sub noul legământ, lucrurile stau diferit. Toţi Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu în mod personal (Evrei 8:8-12). De fapt, Domnul Îşi doreşte cu înflăcărare ca fiecare membru al bisericii Sale (al trupului Său) să aibă o legătură directă cu El în calitate de Cap (Coloseni 2:18,19). Nicolaiţii, însă, împiedică acest lucru.

Biserica din Efes a rezistat cu succes nicolaismului. Îl urau, şi Domnul i-a lăudat pentru că şi El îl ura. L-a urât în primul secol şi încă îl urăşte.

Dar tu? Urăşti tu acest rău precum îl urăşte şi Domnul? Dacă nu, nu eşti ca Hristos şi nu poţi fi un adevărat mesager al Lui. Un nicolait nu poate zidi trupul lui Hristos niciodată.

În final, Duhul Sfânt îndeamnă pe oricine are urechi de auzit, să audă ce spune El, căci mesajul este pentru TOATE bisericile ( v.7). Nu orice credincios este dispus să se supună la ce are Domnul de spus – căci cei mai mulți dintre ei vor fie să acționeze după placul lor, fie să-i asculte pe fraţiRecunoscând acest fapt, Duhul Sfânt începe să-i provoace pe oamenii din biserică către o viaţă biruitoare.

Duhul Sfânt apreciază un grup de credincioşi devotaţi şi fideli din mijlocul bisericii, pe care îi numeşte

„biruitori”. Aceştia sunt cei care biruiesc păcatul şi viaţa lumească şi care rabdă credincioşi pentru Domnul, în ciuda declinului spiritual din jurul lor.

În fiecare localitate, Dumnezeu caută pe cei care rămân devotaţi standardelor Sale şi care vor lupta pentru

 

aceste standarde cu orice preţ. În scrisorile către cele şapte biserici, vedem că Domnul este interesat în primul rând de biruitori. Chiar şi astăzi, El caută biruitori în orice loc. Poate că nu-i găseşte în fiecare biserică, dar îi caută în fiecare localitate.

Domnul a promis o răsplată pentru cei ce biruiesc. În acest caz, era privilegiul de a mânca din copacul vieţii (v.7) – privilegiu pe care Adam l-a ratat. Copacul vieţii este simbolul vieţii divine, naturii divine. Cea mai mare răsplată pe care Dumnezeu o poate da unui om este ca acesta să se împărtăşească din natura Sa? Aici, pe pământ, mulţi dintre credincioşi desconsideră acest aspect. Dar în lumina mult mai limpede a veşniciei, vom descoperi că acesta este cu adevărat cea mai mare răsplată pe care Dumnezeu o poate da vreodată fiinţei umane.

Biserica suferindă

V.8-11: Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: “Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat: “Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei. Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: “Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

Aici, Domnul Se descrie drept Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Care a biruit moartea. O biserică ce înfruntă opoziţia şi persecuţia trebuie să-L vadă pe Domnul ca pe

 

Cel Care se îngrijeşte de toate evenimentele de la început până la sfârşit şi ca Unul Care a biruit cel mai mare duşman al omului – moartea.

Domnul nu are deloc acuzaţii împotriva acestei biserici.

Era o biserică ce înfrunta necazul, sărăcia şi batjocuri.

Necazul este o temă ce se repetă în cartea Apocalipsa – şi de remarcat este că el încearcă pe cei mai credincioşi dintre copiii lui Dumnezeu, şi nu pe cei compromiși. În primul capitol din Apocalipsa, am văzut că Ioan trecea prin necaz. Aici vedem o biserică credincioasă care trece prin acelaşi lucru. Biserica împotriva căreia Dumnezeu nu are nicio acuzaţie este o biserică persecutată. Cei lumeşti, care compromit biserica, o duc uşor.

Toate acestea au rolul de a ne reaminti că necazul este o parte din voinţa desăvârşită a lui Dumnezeu pentru copiii Săi devotaţi. Astfel, când într-o zi noi înşine vom înfrunta un necaz mare, nu trebuie să ne gândim că ceva ciudat s-a abătut asupra noastră. Vom păşi pe aceeaşi cale pe care au călcat de-a lungul veacurilor copiii credincioşi ai lui Dumnezeu.

Dumnezeu oferă ce este mai bun copiilor Săi pentru a face faţă necazului. Aşa a fost în primul secol. Aşa a fost în decursul celor 20 de secole de istorie a bisericii. Şi aşa va fi chiar şi la sfârşitul timpului.

Cei mai buni copii ai lui Dumnezeu, cei mai credincioşi dintre ei, trupele de comando, ale armatei Domnului, vor fi cei care vor fi aici, pe pământ, pentru a sta ca martori pentru El în zilele lui antihrist. Fiecare general îşi trimite cele mai bune trupe către locul unde se dezlănţuie cel mai tare bătălia. Domnul face acelaşi lucru. Va fi un mare privilegiu şi onoare a fi printre aceste trupe ale Domnului.

 

Dumnezeu, desigur, nu va lua pe biruitori la ceruri, într-un timp în care are cel mai mult nevoie de mărturia lor pe pământ. Nu a făcut aceasta niciodată în trecut şi nici nu o va face în viitor.

Trupele de elită ale Domnului care stau împotriva lui antihrist în zilele marelui necaz sunt numite în cartea Apocalipsa cei „ care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos ” (Apocalipsa 12:17). Ei vor refuza să se închine lui antihrist sau să primească semnul lui pe corpurile lor. Mulţi dintre ei, deci, vor trebui să renunțe la viaţă pentru credinţa lor ( Apocalipsa 13:7,8,15-17). Astfel, ei se vor alătura acelei cete de martiri din toate timpurile, care „nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” ( Apocalipsa 13:11).

Nici unul dintre noi nu are din fire curajul de a îndura moartea pentru Domnul. Dar, de vreme ce Dumnezeu ne-a chemat pentru a ne pecetlui mărturia noastră cu sânge, atunci putem rămâne asiguraţi că El ne va da har aparte pentru aceasta, când astfel de timpuri vor veni. Printr-o asemenea sursă specială de har, fiecare martir creştin a îndurat moartea fără temere în trecut. Şi ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei va face şi pentru noi – chiar şi celor mai slabi şi mai fricoşi dintre noi. Tot ce trebuie să facem este să Îi spunem că vrem să Îi fim credincioşi cu orice preţ. Dacă avem bunăvoinţa, Dumnezeu ne va da tărie.

Sfinţii din biserica din Smirna erau săraci. Sărăcia este un alt lucru pe care copiii credincioşi ai lui Dumnezeu l-au îndurat în decursul istoriei bisericii.

Mulţi sfinţi ai Vechiului Testament erau bogaţi. Dumnezeu a promis bogăţie pământească drept răsplată pentru ascultare în timpurile Vechiului Testament, pentru că Israel era chemat spre a poseda un regat pământesc.

 

Isus, însă, a inaugurat un nou legământ, şi a adus regatul cerurilor pe pământ. Acum bogăţia, care ni se promite, este cerească, şi nu pământească. De aceea, Isus Însuşi şi apostolii au fost cu toţii săraci.

Astăzi, sunt mulţi care învaţă că a deveni bogat este un semn de binecuvântare de la Dumnezeu asupra copiilor săi. Această doctrină a fost iniţial inventată de predicatori din Occident, prin care îşi justificau îmbogăţirea din dările poporului lui Dumnezeu! Afaceriştii creştini au ascultat-o cu atenţie, ca pe o doctrină avantajoasă prin intermediul căreia îşi puteau justifica lăcomia de avere. La rândul lor, predicatori zgârciţi de pretutindeni au considerat-o o doctrină convenabilă.

Sărăcia lui Isus şi a apostolilor ar trebui să fie suficientă pentru a arăta că toţi astfel de predicatori au fost întru totul înşelaţi de către propria lor zgârcenie.

Credincioşii din Smirna erau devotaţi Domnului în mijlocul marilor încercări, şi erau săraci. Credincioşii din Laodicea, pe de altă parte, erau întru totul morţi, şi erau bogaţi material. Ce demonstrează aceasta? Răspunsul este clar pentru oricine.

„ Dumnezeu i-a ales pe săracii acestei lumi pentru a fi bogaţi în credinţă… Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii… Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii… Dumnezeu a ales lucrurile care nu sunt… pentru ca niciun om să se laude înaintea lui Dumnezeu ” (Iacov 2:5; 1Corinteni 1:27-29).

Dumnezeu nu a făcut nicio greşeală în a-Şi alege

copiii.

Dumnezeu a promis să ne asigure nevoile

materiale importante, dacă noi căutăm Împărăţia şi neprihănirea Lui mai întâi (Matei 6:33; Filipeni 4:19).

 

Am avut mereu parte de noi dovezi în bisericile din India, unde credincioşii care trăiau într-o sărăcie cumplită şi care erau puternic îndatoraţi, au fost binecuvântaţi din punct de vedere financiar de către Tatăl lor ceresc, atunci când ei Îl cinsteau în viaţa lor. Aceasta este o minune într-o ţară precum India, unde nu există niciun sistem de securitate socială susţinută de guvern şi unde şomajul este ridicat, iar corupţia birocratică de nestăvilit. Observăm că astfel de credincioşi nu au ajuns bogaţi. Dumnezeu le-a împlinit nevoile, dar nu i-a făcut bogaţi. Am văzut, de asemenea, că atunci când credincioşii au alergat după averi, s-au distrus pe ei înşişi din punct de vedere spiritual. (1Timotei 6:9,10).

Ce ar trebui să facă un credincios dacă este deja bogat – ca rezultat al unei averi familiale moştenite sau din alt motiv? Ar trebui să se supună Cuvântului lui Dumnezeu: (i) Să recunoască, mai întâi, că tot ce are Îi aparţine Domnului (a se studia următoarele pasaje din Scriptură: 1Corinteni 10:26; 1Corinteni 4:7; Luca 14:33, Ioan 17:10); (ii) Să se supună poruncii Domnului de a-şi folosi averea pentru răspândirea evangheliei, căutând – astfel, şi pe plan financiar – Împărăţia lui Dumnezeu („Foloseşte-ţi banii pentru a face prieteni pentru veşnicie” Luca 16:9); (iii) Să se supună poruncii lui Dumnezeu de a-şi împărţi averea cu alţi credincioşi nevoiaşi (1Timotei 6:17-19 ).

Dacă urmează aceşti trei paşi, nu va reuşi să rămână bogat pentru multă vreme. Dar va deveni un om duhovnicesc, căci Dumnezeu ne răsplăteşte duhovniceşte în funcţie de credincioşia faţă de El în privinţa lucrurilor materiale (Luca 16:11). Mulţi sunt săraci duhovniceşte, pentru că au fost necredincioşi cu „ bogăţiile nedrepte” încredinţate de Dumnezeu pentru a-i încerca.

 

Dumnezeu nu ne-a promis în Noul Testament o bogăţie materială. I-a spus, însă, bisericii din Smirna „eşti bogată” (v.9). Ei erau bogaţi în ochii lui Dumnezeu, pentru că fuseseră credincioşi în încercările lor, şi, astfel, au luat parte la natura divină. Aceasta este adevărata bogăţie veşnică, pe care Dumnezeu ne-o dă în noul legământ.

Biserica din Smirna a înfruntat „batjocurile din partea celor care zic că sunt iudei” ( v.9).

Batjocura este un alt lucru pe care copiii credincioşi ai lui Dumnezeu vor trebui să-l îndure. Batjocura şi opoziţia, pe care această biserică le îndura, proveneau de la acei care se considerau poporul lui Dumnezeu – „ cei cei zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a satanei ” (v.9).

Acei evrei erau oameni religioşi, care studiau Scripturile (de la Geneză la Maleahi). Totuşi, Domnul i-a numit „ o sinagogă a satanei“, pentru că erau făţarnici. De aceea, persecutau ei pe ucenicii adevăraţi ai lui Isus.

De multe ori, o sinagogă care era înfiinţată de iudei temători de Dumnezeu, a degenerat într-o sinagogă a satanei după o perioadă de timp. În acelaşi fel, multe biserici de astăzi care au fost înfiinţate de credincioşi temători de Dumnezeu, au degenerat la rândul lor în ochii lui Dumnezeu ca „biserici ale satanei“.

Opoziţia pentru adevăraţii ucenici ai lui Isus astăzi, nu vine de la păgânii religioşi (ceea ce ar fi de înţeles), ci tot de la „cei care spun că sunt creştini, dar nu sunt, ci sunt o biserică a satanei”.

Astăzi, dacă am spune că o aşa-numită „biserică” creştină ar fi „o biserică a satanei”, mulţi ne-ar acuza că suntem necreştineşti. Dar ei uită că Isus Însuşi l-a mustrat pe Petru, zicându-i „ Înapoia Mea satano” (Matei 16:23),

 

şi tot Isus a numit acest grup de oameni religioşi „ o sinagogă a satanei“. El ar fi utilizat acelaşi limbaj direct astăzi, pentru a mustra „bisericile” care s-au îndepărtat de la chemarea lor.

Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi, „ Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine ” (Ioan 16:2,3).

Ce a zis El despre oamenii dintr-o sinagogă că le vor face ucenicilor Săi a fost făcut în secolele următoare de către oamenii din „ biserici“. În Evul Mediu, ucenicii temători de Dumnezeu erau ucişi de către inchizitorii

creştini“.

Această ură a ucenicilor lui Isus îşi va atinge culmea în timpul lui antihrist şi a „bisericii mondiale” babiloniene. Trebuie să fim pregătiţi să o înfruntăm atunci când va veni. De aceea, nu trebuie să ne fie frică nici nouă în zilele acestea de micile batjocuri şi de opoziţia pe care le îndurăm de la aşa-numiţii creştini.

Nu trebuie să ne temem vreodată să fim batjocoriţi

– căci Isus Însuşi a fost calomniat. El a fost numit un om lacom, un învăţător mincinos, un blasfemiator, un om nebun, un om posedat, un impur21 şi unul care avea putere satanică ( Luca 7:34; Ioan 7:12; Matei 26:65; Marcu 3:21,22; Matei 12:24; Ioan 8:48 ).

El le-a spus ucenicilor Săi, „ Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul (un nume iudaic pentru satan,

 

prinţul demonilor), cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa lui?” ( Matei 10:24,25).

Petru ne îndeamnă zicând „ să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în aceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării ” (1Petru 2:12).

Promisiunea lui Dumnezeu pentru noi este că

„ orice armă făurită împotriva ta va fi putere; şi orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine ” (Isaia 54:17). Deci, nu trebuie să ne temem de batjocură. Domnul Însuşi ne va izbăvi la timpul potrivit. Până atunci, ne putem permite să păstrăm tăcerea şi să ignorăm ceea ce oamenii fără de Dumnezeu spun despre noi.

Apoi, Domnul îi zice bisericii din Smirna să nu se teamă (v.10 ). „Nu te teme” erau cuvinte care ieşeau adesea de pe buzele lui Isus, când era pe pământ. Şi aceleaşi cuvinte le adresează acum unei biserici ce suferă pentru Numele Lui. Poate acestea sunt cuvintele Domnului pe care fiecare dintre noi avem nevoie să le auzim cel mai mult în zilele noastre.

Există un spirit de frică peste tot în lume astăzi şi îi cuprinde pe oameni din ce în ce mai puternic. Isus ne-a avertizat că aşa va fi în zilele din urmă (Luca 21:26). Dar El le-a zis ucenicilor, de asemenea, să nu fie afectaţi de acest duh de teamă. Cel mai trist este că majoritatea credincioşilor nu este eliberată de acest duh. Mulţi credincioşi sunt robiţi de frica a ceea ce se va întâmpla în viitor, de teama de oameni, de frica de boală, de frica de moarte şi de multe alte tipuri de frică.

 

Frica este una dintre cele mai puternice arme ale Satanei, cu care înrobeşte mulţi credincioşi. Acest duh de frică este ceea ce-i împiedică pe mulţi dintre credincioşi să-L mărturisească cu îndrăzneală pe Domnul la serviciile bisericii şi să fie martori curajoşi pentru Domnul la locurile lor de muncă. Mulţi credincioşi confundă timiditatea cu umilinţa şi, astfel, Satan îi înşală.

Tot frica l-a împiedicat pe Petru de la a-L mărturisi cu îndrăzneală pe Domnul către servitoarea care l-a chestionat în palatul marelui preot. Dar când Petru a fost botezat în Duhul Sfânt la Cincizecime, acea frică a fost îndepărtată. Putea de atunci să-L mărturisească pe Domnul cu îndrăzneală oricui.

Mai târziu, când el şi ceilalţi apostoli au fost tentaţi să se teamă din nou, s-au rugat şi au fost umpluţi de Duhul Sfânt iarăşi, iar duhul fricii a fost îndepărtat încă o dată de la ei (Fapte 4:31).

Aceasta este soluţia: trebuie să fim umpluţi de Duhul Sfânt iar şi iar.

Dumnezeu nu te vrea să fii subjugat duhului fricii care te împiedică să-ţi deschizi gura şi să fii un martor al lui Hristos printre prietenii şi rudele tale, sau la locul tău de muncă. El vrea să te umple cu Duhul Său cel Sfânt şi să te facă îndrăzneţ. Tot ce trebuie să faci este să recunoşti că eşti un laş şi să-I ceri lui Dumnezeu să te umple cu Duhul Său pentru ca tu să poţi fi martorul Lui curajos. Cei ce flămânzesc şi însetează vor fi săturaţi.

În zilele ce urmează vom fi tentaţi mult mai mult să ne temem. Să folosim, deci, toate oportunităţile, pe care le avem acum, pentru a birui teama de orice fel.

Dumnezeu nu-Şi protejează întotdeauna copiii credincioşi de suferinţă. El ştie că suferinţa este necesară pentru creşterea noastră spirituală. De aceea, biserica din

 

Smirna nu a fost scutită de suferinţă. Domnul, însă, i-a încurajat zicând: „nu vă temeţi nicidecum de ce aveţi să suferiţi” ( v.10).

Domnul i-a avertizat că Satana urmărea să arunce în temniţă pe câţiva dintre ei. Dumnezeu i-a dat puterea lui Satan să arunce credincioşi în temniţă pe nedrept. Noi, însă, trebuie să ne amintim că Satan nu poate să ne facă nimic fără a dobândi permisiunea lui Dumnezeu mai întâi. Şi chiar dacă am fi aruncaţi în temniţă, aceasta va fi doar spre a ne încerca (v.10). Dumnezeu Se foloseşte chiar de întemniţare pentru a-Şi îndeplini scopurile.

Pavel a spus, „ împrejurările (din temniţă) în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei ” (Filipeni 1:12-14). Dumnezeu S-a folosit de întemniţarea lui Pavel pentru a împlini un număr de scopuri: (i) pentru a-l sfinţi pe Pavel; (ii) pentru a converti câţiva dintre paznicii lui Pavel din înschisoare; (iii) pentru a-i oferi lui Pavel oportunitatea de a-şi scrie epistolele; şi

(i) pentru a încuraja mulţi alţi credincioşi să predice fără teamă.

Cu adevărat, Dumnezeu nostru controlează evenimentele mai presus de Satan, în aşa fel încât totul (inclusiv întemniţarea) lucrează doar pentru îndeplinirea scopurilor divine ( Romani 8:28; Psalm 76:10).

Tipul pe care îl petrecem în închisoare este determinat, de asemenea, de către Domnul. „Veţi avea un necaz de zece zile“, le spune Domnul (v.10). Tatăl nostru cel ceresc este Cel Care decide perioada în care copiii Săi trebuie să treacă prin necaz.

Chiar şi în zilele marelui necaz, Isus a spus că „din pricina celor aleşi, acele zile vor fi scurtate” ( Matei 24:22). „Dumnezeu Şi-a amintit de Noe” când potopul era pe pământ (Geneza 8:1). Şi El nu-Şi va uita

 

aleşii când vor fi cuprinşi de marele necaz pe pământ. „ Nu te voi uita. Te-am săpat pe palmele mâinilor Mele” este Cuvântul Său către noi. (Isaia 49:15,16).

Este o mare mângâiere pentru noi să ştim aceasta. Va trebui să ne-o amintim în zilele ce vor veni, când vom suferi pentru Domnul. El nu va permite vreodată să fim încercaţi peste măsura noastră. El ţine mâna pe butonul de comandă a suferinţelor noastre şi va micşora nivelul acestora la timpul potrivit.

Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii” este îndemnul Domnului (v.10). Ar trebui să fim dispuşi chiar să murim dacă este necesar pentru a putea rămâne credincioşi Domnului. Nu urmaţi credincioşilor care îşi compromit mărturia doar de dragul unui mic beneficiu pământesc – cinste, promovare sau bani, etc. Cum vor putea sta drept aceşti credincioşi înaintea Domnul în ziua în care nu se va mai putea cumpăra nici măcar hrana necesară fără semnul antihristului (Apocalipsa 13:16,17)? Cu siguranţă aceşti „credincioşi” vor accepta semnul lui antihrist pentru a supravieţui.

Amintiţi-vă de cununa vieţii care este o răsplată mult mai mare decât orice cinste lumească şi chiar decât viaţa fizică însăşi.

Din nou, Domnul recunoaşte că nu toţi au urechi să audă un astfel de mesaj. Şi astfel, El îi cheamă pe cei ce au urechi de auzit, să audă.

Biruitorii nu vor fi vătămaţi de moartea a doua

(v.11).

Cea de a doua moarte este moartea veşnică -

îndepărtarea de la prezenţa lui Dumnezeu pentru totdeauna, şi aruncarea într-un lac de foc. Este semnificativ că promisiunea de a scăpa de moartea a doua este făcută biruitorilor. De aceea, este aşa de important să

 

biruieşti păcatul – căci moartea este rezultatul final al păcatului (după cum arată clar Iacov 1:15).

Mesajul fundamental al Duhului prin Noul Testament este că noi trebuie să biruim păcatul în orice formă.

Biserica cea lumească

V.12-17: Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: “Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: “Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.”

Domnul se descrie pe Sine aici ca Cel Care are sabia ascuțită cu două tăişuri a Duhului – Cuvântul cel viu şi puternic a lui Dumnezeu ( v.12; Efeseni 6:17). Aceasta este sabia cu care El l-a biruit pe Satan în deşert, când a

 

fost pe pământ. Această sabie încă iese din gura lui şi astăzi. Şi aceasta este arma de care avem nevoie în lupta noastră cu Satana.

Pergamul era un oraş atât de rău, încât Domnul spune că Satana avea centrul de comandă pământesc acolo. Aceasta se menţionează de două ori în versetul 13. Şi chiar în mijlocul acestui oraş Şi-a aşezat Domnul biserica Sa.

Domnul le spune, „Ştiu unde locuieşti“. El ştie exact unde locuim noi şi în ce circumstanţe trăim. Şi ne poate păstra curaţi şi triumfători, chiar dacă Satana are tronul său lumesc exact acolo unde trăim noi. Cu sabia Duhului putem şi noi birui.

Niciun sfeşnic nu se plânge că împrejurările îi sunt prea întunecoase pentru ca să poată străluci în ele. Strălucirea unui sfeşnic nu are nimic de a face cu mediul său înconjurător. Lumina sa depinde doar de cantitatea de ulei pe care îl conţine.

La fel este şi cu fiecare biserică locală. Împrejurările pot fi rele. Satana poate avea tronul său în acel oraş. Dar dacă biserica este umplută cu uleiul Duhului Sfânt, lumina va străluci cu putere. De fapt, cu cât împrejurările sunt mai întunecoase, cu atât orice lumină va fi văzută mai strălucitoare în astfel de împrejurări! Stelele se văd noaptea – nu în timpul zilei.

Domnul laudă această biserică pentru că I-a ţinut Numele Lui şi nu a negat credinţa în timpuri de persecuţie. În mod special, îl aminteşte pe Antipa, care a fost un martor credincios renunțând la viaţă pentru credinţa sa.

Antipa a fost unul care a stat ferm de partea adevărului lui Dumnezeu, chiar dacă asta a însemnat să rămână stea singur. Era un om al convigerii şi nu unul care căuta să placă oamenilor. Acei care Îl cunosc pe

 

Dumnezeu, nu trebuie să se uite în jur să vadă cât de mulţi cred ceea ce ei cred. Ei sunt dispuşi să rămână singuri pentru Domnul şi, dacă este necesar, să stea chiar împotriva tuturor din întreaga lume. Antipa era un astfel de om. Şi ca rezultat, a fost ucis.

Dacă era unul care vroia să placă oamenilor, putea să fi scăpat de moarte. El a fost ucis pentru că a luptat fără de compromisuri pentru adevărul revelat al lui Dumnezeu. Oamenii poate îl numeau îngust la minte, încăpăţânat, unul cu care greu te înţelegi şi nebun. Dar aceasta nu făcea vreo diferenţă pentru el. El rămânea credincios Domnului său, luptând împotriva oricărui păcat, a celor lumeşti, a compromisului, a nesupunerii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi împotriva diavolului. Aici vedem un om care era o ameninţare pentru împărăţia lui satan.

Poate chiar din cauză că Antipa era în Pergam l-a făcut pe Satana să-şi pună tronul său acolo. Ce fel de om a fost Antipa, de vreme ce Satana se îngrozea de el!

Dumnezeu are nevoie de oameni ca Antipa în fiecare parte a lumii astăzi. Vine o vreme când va trebui să plătim un preţ pentru credinţa noastră. Tot creştinismul babilonian din jurul nostru va accepta compromisuri şi se va închina lui antihrist. Vom rămâne noi fermi în acea zi precum a făcut Antipa? Sau vom îngenunchea în fața lui Satan pentru a ne păstra viaţa? Suntem convinşi că se merită să ne pierdem viaţa pentru adevărul lui Dumnezeu?

Astăzi, Dumnezeu ne încearcă prin mici încercări. Numai dacă suntem credincioşi în aceste mici încercări, vom putea fi credincioşi în încercările mai mari care vor veni în viitor. Satana ar trebui să te considere o aşa ameninţare pentru împărăţia lui încât să-şi mute tronul în oraşul în care locuieşti.

 

Lucrul trist este că biserica din Pergam a slăbit duhovniceşte, după ce Antipa a murit. Antipa era probabil mesagerul bisericii, atunci când trăia. Când a murit, cineva i-a preluat locul şi biserica a început să cadă. Aceasta este istoria tristă a multor biserici.

Când Pavel părăsea Efesul, le-a spus bătrânilor că ştie că după plecarea sa, biserica de acolo va face compromisuri şi va cădea ( Fapte 20:28-31). Atâta timp cât Pavel a fost acolo, el a luptat împotriva celor lumeşti şi a păcatului şi a ţinut duhul lui antihrist la distanţă. Dar, după ce Pavel a plecat, nu mai exista un altul destul de puternic pentru a face asta. Şi, astfel, lupii au intrat în turmă şi au devorat oile nestingheriți, în timp ce bătrânii stăteau retraşi şi priveau!

Satana şi-a schimbat tactica la Pergam, după ce Antipa a murit. Faptul că tronul Satanei este într-un loc, nu înseamnă neapărat că el va ataca mereu biserica prin persecuţie.

El este descris în Scripturi, nu doar ca un leu ce rage ( 1 Petru 5:8), dar şi ca un şarpe viclean care se transformă într-un înger de lumină (Apocalipsa 12:9; 2Corinteni 11:14). El a descoperit în decursul veacurilor, că îşi împlineşte scopurile sale mult mai bine corupând biserica cu cele lumeşti pe dinăuntru, decât prin persecutarea acesteia pe dinafară.

Aceasta este ceea ce a făcut într-un final la Pergam prin „balaamism” – şi aşa a reuşit, acolo unde nu reuşise prin persecuţie!

Domnul îi zice bisericii de aici, „tu ai acolo nişte oameni care ţin de înnvăţătura lui Balaam” ( v.14). Balaam a fost un om22 angajat de împăratul Balac pentru

 

a-i blestema pe israeliţi. El a fost primul dintre

„predicatorii angajaţi” despre care citim în Biblie.

Creştinătatea este plină astăzi de astfel de ticăloşi, pentru care predicarea este un mijloc de dobândire a unui trai. Dumnezeu este împotriva unor astfel de lichele, care pretind să fie păstori ai turmei lui Dumnezeu, dar care sunt interesaţi doar în a jecmăni oile.

Balaam nu s-a dus prima dată când Balac l-a chemat, deoarece Dumnezeu Însuşi i-a zis să nu se ducă. Când, însă, Balac a oferit o plată mai mare şi o cinste mai mare, atunci Balaam „ a căutat voia lui Dumnezeu din nou” – la fel cum fac mulţi astăzi, în circumstanţe asemănătoare!! Dumnezeu i-a permis lui Balaam să meargă după bani şi să se autodistrugă prin aceştia. Şi astăzi Dumnezeu permite multor predicatori creştini să urmeze paşii lui Balaam şi în final să ajungă la sfârşitul pe care l-a avut Balaam.

Când Balaam a văzut că nu putea blestema pe Israel, i-a sugerat lui Balac ca israeliţii să fie ispitiți spre imoralitate sexuală şi idolatrie (Numeri 24;25). Astfel, Balaam a reuşit să abată poporul de la voia lui Dumnezeu, ceea ce a atras pedeapsa lui Dumnezeu peste evrei.

La fel, Satan a reuşit şi în Pergam. El ştia că nu poate birui biserica, până când biserica nu devenea lumească în vreun fel. A corupt, deci, biserica dinlăutrul ei. Astfel, biserica a devenit ineficientă în mărturia ei pentru Domnul şi, de asemeni, în lupta ei împotriva Satanei.

„Dacă nu îi poţi învinge, alătură-te lor23″, a fost motto-ul Satanei în relaţia cu biserica. Şi astfel, a reuşit să

 

distrugă mărturia a multor biserici în decursul acestor douăzeci de secole.

Idolatria şi imoralitatea sunt două păcate pe care Dumnezeu le condamnă cel mai mult în tot Vechiul Testament. Şi acestea sunt cele două păcate pe care le condamnă şi astăzi. Conform standardelor noului legământ, a fi lacom, sau a venera banii, profesia, o persoană, sau orice alt lucru lumesc, este idolatrie. Iar a pofti după o femeie doar cu ochii este imoralitate. A-ţi compara soţia, în mod defavorabil, cu soţia altcuiva, din orice punct de vedere, înseamnă „ să invidiezi soţia vecinului tău“. Şi aceasta este imoralitate.

Când aceste standarde nou-testamentare nu sunt predicate complet într-o biserică, vor triumfa idolatria ascunsă şi imoralitatea printre membrii ei, iar biserica va deveni curând ca cea din Pergam.

Când lumescul a pus stăpânire pe biserica din Pergam, lucrul cel mai trist este că mesagerul bisericii doar a privit la cum se întâmplă şi nu a făctu nimic pentru aceasta. Mulţi bătrâni sunt la fel de fără vlagă astăzi împotriva lumescului, care a pătruns ca un potop în biserica lor.

Nu mesagerul Pergamului însuşi a căzut pradă doctrinei lui Balaam. Erau numai „câţiva” în Pergam, care i-au căzut pradă. Mesagerul era, însă, vinovat pentru că nu a mustrat lumescul care intrase în biserică. Aici a eşuat.

Motivul eşecului său trebuie să fi fost că nu a judecat aspru lumescul în gândurile proprii. Putem avea autoritate în biserică numai peste acele lururi pe care le-am răstignit în trupul nostru. Numai când tratăm păcatul şi lumescul cu superficialitate în viaţa noastră, devenim totodată toleranţi cu ele în viaţa altora din biserică. Ceea ce pare ca o atitudine „plină de milă” din

 

partea unui bătrân faţă de o persoană lumească din biserica sa, este de fapt dictat de faptul că în inima bătrânului însuşi există un lumesc nejudecat.

Mesagerul din Pergam era aşa de liniştit în ceea ce priveşte învăţăturile lumeşti, încât a permis învăţăturii nicolaiţilor să înflorească în biserica sa (v.15). Preoţia ca meserie profitabilă era învăţată ca o doctrină de către câţiva din biserica din Pergam! Iar mesagerul nu avea nimic împotrivă. Acesta este un alt lucru pe care Domnul îl are împotriva lui.

Domnul îl avertizează atât pe el, cât şi biserica să se pocăiască. Dacă nu o fac, El spune că îi va judeca cu sabia gurii Lui (v.16). Prin Cuvântul Său ne judecă Domnul. Isus a zis că, în final, toţi vom fi judecaţi prin cuvântul pe care ni l-a spus (Ioan 12:48). Vieţile noastre vor fi comparate cu cuvintele lui Dumnezeu, pe care le-am auzit, şi prin ele vom fi judecaţi.

Biruitorului i se promite răsplata manei ascunse şi o piatră albă, cu un nou nume înscris pe ea (v.17).

În Vechiul Testament, lui Moise i s-a spus să ascundă în chivot, în cel mai sfânt loc din tabernacul, nişte mană care căzuse din cer ( Exod 16:33,34). În timp ce mana ţinută de către israeliţi în corturile lor se strica în 24 de ore (Exod 16:19,20), „ mana ascunsă” în chivot a rămas proaspătă în decursul celor 40 de ani, timp în care israeliţii au rătăcit prin pustie. Astfel este puterea prezenţei lui Dumnezeu în locul cel mai sfânt ca să ne ţină proaspeţi, dacă trăim întotdeauna acolo, înaintea feţei Lui.

În locul preasfânt se poate intra doar prin perdeaua dinăuntru a trupului (Evrei 10:20). Dacă vom merge pe această cale nouă şi plină de viaţă, putem primi mana ascunsă pe care Dumnezeu o dă – revelarea

 

Cuvântului Său şi tovărăşia cu El. Şi, astfel, vieţile noastre vor purta întotdeauna mireasma prospeţimii Domnului.

Piatra preţioasă ascunsă cu numele biruitorului inscripţionat pe ea ( v.17) vorbeşte despre o relaţie intimă cu Domnul, precum o mireasă are cu mirele ei. Aceasta este echivalentul spiritual al inelului de logodnă (cu o piatră preţioasă scumpă şi cu numele gravat pe el), pe care oamenii lumeşti îl oferă logodnicelor lor.

Mirele cheamă mireasa pe un nume intim pe care nimeni altcineva nu îl cunoaşte (v.17). Intimitatea cu Domnul ca Mire este o răsplată promisă oricui biruieşte.

Credinciosul de rând are o relaţie uscată şi plictisitoare cu Hristos, pentru că nu este radical în ura contra păcatului şi a lumescului. Adevăratul biruitor, însă, intră într-o relaţie spirituală extatică cu Domnul său, aşa cum are o mireasă cu mirele ei, de care este profund îndrăgostită. Acesta este tipul de relaţie descrisă în

Cântarea lui Solomon” – şi numai un biruitor poate să o înţeleagă deplin şi să experimenteze realitatea acesteia.

Biserica adulteră

V.18-29: Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: “Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă: “Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc

 

bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că “Eu sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui. Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut “adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: “Nu pun peste voi altă greutate. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Domnul spune aici, că are ochii ca para focului (v.18). El cercetează gândurile ascunse şi intenţiile inimii

– şi de aceea El nu judecă aşa cum o fac oamenii, care nu privesc decât la înfăţişarea exterioară. Picioarele Lui sunt ca arama aprinsă – ceea ce înseamnă că El crede în judecata aspră a păcatului. Dacă este vreun mesaj care să vină la noi de pe crucea de pe Golgota, acesta este: Dumnezeu urăşte păcatul şi îl va judeca aspru oriunde va fi găsit.

Domnul cunoştea faptele, dragostea, credinţa şi răbdarea mesagerului bisericii din Tiatira. Dar El observă că, deşi cantitatea acestor fapte creştea considerabil (v.19), calitatea lor scădea. Compromisul şi lumescul pătrunseseră în biserică.

Compromisul pătrunsese, în principal, pentru că mesagerul permisese unei femei (simbolic numită

 

„Izabela”) să influenţeze biserica, într-un mod rău şi lumesc ( v.20). Ea pretindea că era o proorociţă, iar mesagerul bisericii fusese înşelat.

Chiar dacă Hristos a dat profeţi bisericii, nu a dat nicio proorociţă (vezi Efeseni 4:11,12). Femeile pot fi unse de Duhul Sfânt spre a profeţi la întrunirile bisericii ( Fapte 2:17; 1Corinteni 11:5). Fiicele lui Filip sunt exemple ale celor care au făcut aşa (Fapte 21:9 – KJV).

Bărbaţii şi femeile pot profeţi – adică, să împartă Cuvântul lui Dumnezeu spre încurajarea şi instruirea bisericii ( 1Corinteni 14:3). Toţi credincioşii sunt încurajaţi să caute acest dar (1Corinteni 14:1; Fapte 2:18). Există, totuşi, o diferenţă între cel ce profeţeşte şi un profet. Domnul nu a numit vreodată, sub noul legământ, o femeie pentru a fi profetesă - motivul fiind acela că Dumnezeu nu a intenţionat vreodată ca o femeie să aibă autoritate peste bărbaţi.

Au existat profetese sub vechiul legământ. Citim despre cinci dintre ele în Biblie, Anna fiind ultima (Luca 2:36). Ele, toate, au vorbit cuvântul Domnului cu autoritate. Debora este un exemplu de astfel de profetesă (Judecători 4). sub noul legământ, însă, autoritatea din biserică, întotdeauna, este investită de Domnul bărbaţilor.

Pavel ne oferă două motive pentru care Dumnezeu nu permite unei femei să exercite vreo autoritate asupra bărbaţilor în biserică: (i) ea a fost creată după bărbat – pentru a-i fi ajutor lui; (ii) ea a fost înşelată de Satan întâi (1 Timotei 2:12-14).

O femeie este mai uşor înşelată de către diavol decât bărbatul. Acesta este un motiv pentru care Hristos nu a pus nicio femeie-învăţător în biserică.

 

Izabela, însă, s-a numit pe sine profetesă. Iar mesagerul bisericii din Tiatira a fost aşa de slab şi lipsit de verticalitate încât nu a putut să o reducă la tăcere.

Într-o casă, dacă bărbatul, care ar trebui să fie capul familiei, este slab şi efeminat, soţia sa va lua conducerea casei. La fel se va întâmpla şi într-o biserică. Când femeile puternice văd că bătrânii unei biserici sunt slabi, vor începe să se afirme în biserică.

Cuvântul lui Dumnezeu me îndeamnă să „ne comportăm ca BĂRBAŢI” (1Corinteni 16:13). Există o mare nevoie pentru acest îndemn, căci mulţi bătrâni, astăzi, au la fel de multă coloană vertebrală ca o meduză, când este vorba la a le reduce la tăcere pe femeile puternice! Ei sunt ca regele Ahab, căruia îi era teamă de soţia sa Izabela, în aşa fel, încât, i-a permis să facă ce vroia în regatul său – chiar şi până la a omorî oameni nevinovaţi şi temători de Dumnezeu (1Regi 21). Ahab era căpetenia lui Israel numai cu numele. Izabela era cea care conducea de fapt regatul. Mulţi bătrâni ai bisericii funcţionează exact ca Ahab!

Ilie, însă, era un om al lui Dumnezeu fără teamă, care a stat împotriva profeţilor mincinoşi ai Izabelei şi i-a ucis pe toţi până la ultimul ( 1Regi 18:40). De aceea Izabela îl ura pe Ilie. Dar se şi temea de el. Existau pe atunci 7.000 de oameni în Israel care nu se închinau idolilor Izabelei. Însuşi Dumnezeu a spus aceasta (1Regi 19:18 ). Dar Izabela nu se temea de niciunul ditnre ei. Se temea doar de Ilie. Ea ştia că cei 7000 se temeau, totuşi, de ea, chiar dacă nu se închinau idolilor ei.

O Izabela de astăzi, nu se teme de 99,9% dintre credincioşi, pentru că ştie că acei credincioşi nu o pot opri, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Izabelele se tem doar de Ilie. Iar oameni ca Ilie sunt rari, astăzi, în creştinătate.

 

Izabelele de astăzi îi urăsc pe bătrânii de tipul lui Ilie şi îi iubesc pe cei ca Ahab. Fiecare bătrân din orice biserică fie îi urmează lui Ilie, fie lui Ahab, în această chestiune.

Soţia presbiterului

Cuvântul grecesc tradus ca „femeie“, aici se poate traduce şi ca „soţie“. Asta înseamnă că Izabela era soţia mesagerului bisericii. Aceasta, cu siguranţă, a făcut situaţia mult mai dificilă pentru mesager.

Dacă mesagerul ar fi fost un adevărat ucenic al Domnului şi ar fi învăţat „să-şi urască” soţia (după cum le-a spus Isus ucenicilor Săi – Luca 14:26), nu ar fi existat vreo problemă. Dar, cu siguranţă, el şi-a iubit nevasta mai mult decât Îl iubea pe Domnul sau biserica. Şi de aceea, nu vroia să o jignească. Şi astfel, a lăsat-o să meargă pe calea ei. Aşa a fost coruptă biserica din Tiatira. Şi tot astfel sunt corupte, astăzi, multe dintre biserici.

De multe ori, o biserică a fost ruinată de o Izabelă, care este adesea soţia unuia dintre bătrânii slabi şi efeminaţi. O astfel de femeie poate căuta să iasă în evidenţă la adunările bisericii, prin frecvente vorbiri în limbi, sau prin interpretarea propriilor „limbi”, ori prin rugăciuni îndelungi, sau prin alte modalităţi crude şi nebiblice. Ea ar putea să încerce, de asemeni, să schimbe deciziile bătrânilor, influenţându-şi soţul acasă.

Există şi unii presbiteri nesăbuiţi, care, după ce au discutat problemele bisericii la întâlnirea bătrânilor, merg acasă şi le discută cu soţiile lor. Fiind, apoi, spălaţi pe creier de soţiile lor acasă, aceşti bărbaţi efeminaţi îşi exprimă schimbarea părerilor lor la următoarea întrunire a presbiterilor!! Iar deciziile luate la prima întrunire sunt

 

schimbate!! Aceasta este puterea unei ascunse Izabela spre influenţarea bisericii!

În alte cazuri, Izabela poate fi o femeie, care a dobândit o influenţă asupra unul dintre presbiteri într-un mod emoţional. Există unele soţii de presbiteri care au astfel de personalităţi puternice şi o aşa putere emoţională încât ceilalţi bărbaţi din biserică (incluzând presbiterii) se tem să nu-i facă pe plac în vreun fel. În unele cazuri, însuşi soţul ei este înfricoşat de ea.

Ar fi imposibil de clădit trupul lui Hristos oriunde, dacă presbiterii bisericii de acolo permit unei femei să aibă putere peste ei în vreun fel.

Femeia unui presbiter trebuie să fie un model ca cineva cu „ un duh smerit şi tăcut“, luând seama foarte atent să se ascundă mereu. Ea nu trebuie să fie un asistent al Pastorului, sau un conducător de cor, sau un asistent de administrator (cum sunt multe femei), ci un ascuns ajutor soţului ei, şi nu ca cineva care caută să conducă biserica din spatele scenei. Lăudat să fie Dumnezeu că există şi astfel de soţii, care sunt adevărate ajutoare soţilor lor presbiteri, pentru că îşi recunosc limitările ca femei. Binecuvântat este presbiterul care are o astfel de soţie.

Toţi presbiterii trebuie să acorde o atenţie aparte oricărei femei care caută să iasă în evidenţă în biserică în vreun fel. Aproape cu siguranţă are duhul unei Izabele. Dacă i se lasă mână liberă, cu siguranţă va deveni agentul diavolului de a distruge biserica încet dar sigur.

Adulterul” despre care se vorbeşte aici (v.20) este, desigur, spiritual – pentru că un Dumnezeu drept nu poate pedepsi copiii inocenţi născuţi din adulter fizic. Adulterul spiritual este mult mai periculos decât cel fizic, pentru că este mai puţin recunoscut. Prostituţia religioasă rezultă din învăţătura unui har mincinos, care îi duce pe

 

credincioşi la o atitudine lejeră în faţa păcatului. Neascultarea de Dumnezeu în lucruri mici şi mica necredinţă sunt minimizate ca importanţă. O astfel de învăţătură zideşte Babilonul, biserica prostituată. Aceasta denunţă Domnul aici.

Este timpul pentru pocăinţă

Domnul i-a dat Izabelei timp pentru a se pocăi (v.24). Chiar Izabelelor li se oferă timp de pocăinţă. Aşa este mila lui Dumnezeu.

Dumnezeu, a pus, totuşi, şi o limită de timp pentru pocăinţa ei. Dacă nu se va fi pocăit până atunci, va fi judecată. Nu doar Izabela, dar şi cei care au comis adulter dimpreună cu ea; şi copiii ei ( v.22,23) vor fi, de asemeni, omorâţi. Răbdarea lui Dumnezeu cu păcătoşii şi făţarnicii nu este fără sfârşit.

Partenerii Izabelei la adulterul spiritual erau acei care au propagat această învăţătură falsă împreună cu ea.

Copiii” ei erau hibrizi pe jumătate convertiţi, produsul acestei false învăţături a harului mincinos, care îşi imaginau că s-au convertit fără să aibă nevoie de pocăință, mai întâi, și că de vreme ce sunt „convertiţi” pot fi toleranți față de pofta cărnii.

Oamenii care trăiesc în păcat în lume, nu sunt aşa de repede judecaţi de Dumnezeu. Dar cei care vin în biserică şi tratează ușor păcatul sunt judecaţi mult mai aspru şi mai repede.

Judecata lui Anania şi a Safirei de către Dumnezeu şi a celor care au păcătuit în Corint (1Corinteni 11:29,30) sunt exemple ale asprimii lui Dumnezeu faţă de cei ce desconsideră Numele lui Hristos.

Domnul continuă spunând că va da fiecăruia după faptele lui ( v.23). Scopul este de a contracara învăţătura

 

harului mincinos în Tiatira, care învăţa că „faptele noastre nu contează dacă doar credem“. Faptele noastre contează.

Cuvântul lui Dumnezeu spune „ Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup ” (2Corinteni 5:10). „Dacă trăiţi după îndemnurile ei (ale cărnii), veţi muri.” ( Romani 8:13).

Domnul a spus că va trimite asupra păcătoşilor din Tiatira un „ necaz mare” (v.22).

Sunt două tipuri de necazuri despre care se vorbeşte în Noul Testament, şi citim despre amândouă în cartea Apocalipsa: (i) unul care vine de la oameni în forma persecuţiei împotriva ucenicilor lui Isus – (cele mai multe referinţe din Noul Testament se fac la acest tip de necaz);

(ii) unul care vine de la Dumnezeu în forma judecăţii

peste orice suflet omenesc care face răul” ( Romani 2:9, Apocalipsa 2:22 sunt singurele referinţe la acest tip de necaz).

Dumnezeu a ameninţat să-i arunce pe păcătoşii nepocăiţi din Tiatira într-un mare necaz. Dar aici nu s-ar putea referi la marele necaz care urmează să vină în zilele lui antihrist – pentru că aceasta va fi în viitor, în timp ce păcătoşii din Tiatira au murit deja. Deci Domnul trebuie să se fi referit la judecata pe care Dumnezeu o aduce asupra păcătoşilor şi a făţarnicilor.

Existau, însă, unii în Tiatira, care nu erau de acord cu Izabela şi nici nu îi urmau învăţăturile. Către aceştia, Domnul le zice că nu va pune nicio povară aspura lor (v.24). Ei s-au ferit de „ adâncimile Satanei“, pentru că ungerea dinlăuntrul lor le-a spus că ceva nu este în regulă cu acest har fals predicat de Izabela; iar ei au ascultat ungerea (1 Ioan 2:27).

 

De remarcat că Domnul numeşte învăţătura harului mincinos „ adâncimile satanei“. Harul mincinos este una dintre capodoperele

Capitolul III

Biserica făţarnică

V.1-6: Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: “Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: “Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Aici, Domnul Se prezintă ca Cel Care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, sau Duhul Sfânt înşeptit. Am văzut înţelesul acestuia în Capitolul I. El are şi cele şapte stele. El Se aşteaptă ca fiecare stea (mesager) din mâna Lui să fie un reprezentant plin de Duh al bisericii Sale.

Mesagerul din Sardes era cineva care şi-a construit o reputaţie extraordinară înaintea celorlalţi ca om duhovnicesc. Dar opinia Domnului despre el era opusă celei pe care o aveau credincioşii din Sardes. Asta arată cât de trupeşti şi cât de creduli erau majoritatea credincioşilor din Sardes.

 

Mai mult de 90% dintre credincioşi sunt incapabili să diefernţieze un predicator trupesc de unul duhovnicesc. Si mai mult de 99% dintre credincioşi sunt incapabili să diferenţieze între puterea sufletului uman şi puterea Duhului Sfânt.

Majoritatea credincioşilor este impresionată de afişarea şi exercitarea de daruri duhovniceşti şi aşa evaluează ei un predicator sau un prezbiter. Si aşa sunt înşelaţi. Dumnezeu, însă, priveşte la inimă. Mesagerul din Sardes poate că avea darurile Duhului, dar el era mort spiritual.

Aceasta este o avertizare la care toţi trebuie să luăm aminte: părerea pe care 90% dintre fraţii credincioşi o au despre noi poate fi 100% greşită! Părerea lui Dumnezeu despre noi poate fi exact opusul părerii acelora.

Acelaşi lucru se aplică şi unei biserici. Unii pot considera o biserică drept „vie duhovniceşte”. Dar Dumnezeu poate să o cunoască drept moartă spiritual. Şi vice-versa. Biserici pe care Dumnezeu le consideră vii spiritual, pot fi considerate moarte de către oamenii fără discernământ.

Majoritatea credincioşilor evaluează o biserică prin căldura cu care sunt întâmpinaţi când vin la adunări, mărimea congregaţiei, cantitatea de sunet şi emoţie la o întrunire, calitatea muzicală a cântatului, conţinutul intelectual al predicii şi cantitatea prinosului!! Dar Dumnezeu nu este impresionat de niciunul dintre aceste lucruri.

Dumnezeu evaluează o biserică după smerenia creştinească, curăţia şi dragostea şi eliberarea de egocentrism, pe care le găseşte în inimile membrilor ei. Evaluarea lui Dumnezeu şi evaluarea omului a unei biserici pot fi la poli opuşi una de cealaltă. De fapt, chiar şi sunt aşa, de obicei.

 

Nu existau Izabele în Sardes, şi nici urmă de învăţături ale lui Balaam sau ale nicolaiţilor. Ei aveau, însă, ceva mai rău – făţărnicia.

Mesagerul din Sardes trebuie să fi simţit o satisfacţie tainică în reputaţia pe care şi-o construise pentru el. Altfel, nu ar fi ajuns un făţarnic. Nu este nimic rău în a fi cunoscut de ceilalţi drept viu duhovniceşte, cu condiţia ca noi să nu dobândim vreo satisfacţie din părerea lor despre noi.

Dar dacă noi căutăm să ne facem un renume în ceea ce facem pentru Domnul, atunci, cu siguranţă vom ajunge să trăim în faţa oamenilor şi nu înaintea feţei lui Dumnezeu. Atunci, trebuie să recunoaştem că încă nu am realizat că părerea omului este fără valoare.

Creştinătatea este plină de predicatori, care se ocupă mereu de diverse lucruri și scriu rapoarte cu scopul de a-și face un nume pentru ei înşişi. Toate acestea vor sfârşi ca în cazul mesagerului din Sardes. Iar ei vor fi judecaţi de Domnul în ziua de apoi, pentru că lucrările lor nu au fost desăvârşite înaintea lui Dumnezeu. Este imposibil ca lucrările noastre să fie desăvârşite înaintea lui Dumnezeu, dacă motivul nostru este să-i impresionăm pe oameni.

Mesagerul din Sardes era, de asemenea, adormit din punct de vedere spiritual.

Isus Şi-a avertizat ucenicii despre marea nevoie de a fi vigilent şi a se ruga, pentru a fi pregătiţi pentru venirea Sa

– căci grijile lumeşti şi dragostea mamonei au o modalitate de a adormi pe cei mai buni dintre credincioşi (vezi Luca 21:34-36).

Când cineva doarme, nu este conştient de cele ce se întâmplă în realitatea înconjurătoare. Este mai mult conştient de lumea ireală a viselor sale. Aşa se întâmplă şi cu cei adormiţi spiritual. Ei sunt inconştienţi de lumea reală a Împărăţiei lui Dumnezeu, de sufletele pierdute din jurul lor şi de realităţile veşnice. Ei sunt, însă, vii, pentru

 

lumea ireală, temporală a bogăţiilor materiale, a plăcerii, a confortului, a cinstei pământeşti şi a faimei.

Aşa era cu mesagerul bisericii din Sardes.

Domnul îl îndeamnă să se trezească – cu alte cuvinte, să renunţe la lumea ireală a viselor sale (lumea materialismului) – şi să întărească acele puţine lucruri din viaţa sa, care se afundau spre moartea spirituală, dar, care nu muriseră încă (v.2). Jăraticul nu s-a stins de tot. Dar trebuia să „aţâţe o flacără” cât mai curând, sau avea să se stingă de tot (2Timotei 1:6 – amplificat).

Domnul îi spune că faptele sale nu sunt desăvârşite în ochii lui Dumnezeu (v.2 – KJV). Multor credincioşi le este teamă de cuvântul „desăvârşire“. Dar, de aici observăm că Domnul se aştepta ca faptele mesagerului să fie desăvârşite înaintea lui Dumnezeu.

Desăvârşirea duhovnicească este un subiect întins. Ceea ce înţelegem aici, însă, este că faptele presbiterului acestuia nu erau făcute cu abnegaţie pentru a obţine doar aprobarea lui Dumnezeu.

Faptele sale erau fapte bune – astfel şi-a dobândit un renume cum că ar fi viu spiritual. Dar ele nu erau făcute spre slava lui Dumnezeu. Ele erau făcute pentru a-i impresiona pe oameni. Şi astfel, ele erau toate fapte moarte. Exista „fărădelege în faptele sale sfinte” ( Exod 28:38). El trebuia să se cureţe de această murdărie a duhului, înainte ca Dumnezeu să-l poată accepta ( 2 Corinteni 7:1).

Faptele bune făcute pentru a obţine cinstea oamenilor sunt fapte moarte.

Primul pas către desăvârşire este să faci totul înaintea feţei Domnului. Dacă nu începem de aici, nu vom ajunge nicăieri. Chiar dacă e vorba despre rugăciune, post, ajutorarea altora, sau despre orice altceva, întrebarea importantă pe care trebuie să ne-o punem este: „Mă gândesc acum la vreun om care să ma vadă făcând aceasta

 

şi care să mă aprecieze, sau fac lucrul acesta înaintea feţei lui Dumnezeu şi pentru slava Sa numai?” Un motiv greşit este ceea ce corupe multe fapte bune şi le face nedesăvârşite în ochii lui Dumnezeu.

Domnul îi aminteşte mesagerului să-şi aducă aminte ceea ce a primit şi auzit în decursul anilor şi să asculte acele îndemnuri (v.3). Domnul aşteaptă mai mult de la cei cărora li se dă mai mult. Mesagerul ascultase multe despre desăvârşire şi despre necesitatea de a face totul spre slava lui Dumnezeu. Dar nu a luat în serios acele îndemnuri. A şti adevărul şi a nu i te supune înseamnă a-ţi clădi casa pe nisip. Într-o zi, se va prăbuşi. Şi aceasta este ce s-a întâmplat mesagerului şi bisericii din Sardes.

Acum, mesagerul este îndemnat să se căiască (v.3). Acesta este mesajul Domnului către toate bisericile în aceste zile din urmă: POCĂIŢI-VĂ.

Încă mai exista speranţă pentru acest mesager, căci el tot era o stea în mâna Domnului (v.1). Domnul nu renunţase la el. El trebuia, însă, să se trezească, mai întâi, şi să se pocăiască.

Ioan Botezătorul a fost înaintemergătorul lui Hristos, care a pregătit poporul lui Israel pentru prima venire a Domnului prin predicarea pocăinţei. Acum, profeţii din biserică trebuie să pregătească poporul lui Dumnezeu pentru cea de a doua venire a lui Hristos, prin propovăduirea pocăinţei către oameni. Mesajul pocăinţei este astăzi cea mai mare nevoie din biserică.

Dacă mesagerul nu se trezeşte şi nu se pocăieşte, Domnul îi spune că va veni la el în judecată, asemeni unui hoţ care vine noaptea pe neașteptate. Domnul vine ca un hoţ noaptea, în special, pentru necredincioşi – dar şi pentru credincioşii care umblă în întuneric. Fiii luminii care umblă în lumină nu vor fi surprinşi de venirea Domnului, însă fiii nopţii vor fi (1Tesaloniceni 5:4,5).

 

Biruitorii vor fi mereu pregătiţi pentru venirea Domnului, pentru că ei totdeauna umblă în lumină. Acei care umblă întru întuneric cu vreun păcat nemărturisit în viaţa lor nu vor fi pregătiţi, chiar dacă ei se consideră

„credincioşi”.

Apocalipsa 3:3 , indică clar faptul că acei credincioşi adormiţi spiritual, (chiar dacă ei sunt mesageri într-o biserică), care nu se pocăiesc, vor fi surprinşi de Domnul când va veni. Ei vor fi în aceeaşi categorie ca fiii întunericului. Aceştia sunt fecioarele neînțelepte care vor fi lăsate în afara uşii încuiate, când Domnul va veni ( Matei 25:10-13).

Domnul spune, „ Iată Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea. ” (Apocalipsa 16:15).

Existau, totuşi, câţiva oameni în Sardes care nu şi-au murdărit hainele (v.4). Acesta era singura caracteristică izbăvitoare a acestei biserici.

Dumnezeu are o listă de nume ale acelor care şi-au păstrat inimile pure. Această puritate se referă nu doar la eliberarea de păcatele trupului, ci şi eliberarea de păcatul căutării cinstei omeneşti şi alte păcate duhovniceşti.

Aceasta era rămăşiţa biruitorilor care au trăit înaintea feţei lui Dumnezeu în Sardes. După cum Domnul Însuşi a arătat, aceşti biruitori erau PUŢINI. Această rămăşiţă a fost mică întotdeauna, în toate generaţiile, căci puţini sunt cei care găsesc poarta strâmtă şi calea strâmtă care duce la viaţă (Matei 7:14).

Domnul spune că aceşti câţiva sunt vrednici şi, deci, vor umbla împreună cu El în alb (v.4). Aceştia sunt acei care s-au supus îndemnului Domnului din Luca 21:36 :

„Fiţi treji atunci şi fiţi veghetori în toată vremea, rugându-vă să aveţi puterea deplină şi să fiţi consideraţi vrednici de a scăpa de toate aceste lucruri şi să staţi în prezenţa Fiului Omului” (amplificat). Ei au fost

 

consideraţi vrednici. Şi, astfel, ei vor umbla în veşmintele albe ale miresei în ziua nunţii Mielului.

Toturor biruitorilor li s-a promis răsplata de a fi înveşmântaţi în haine albe (v.5). Aceasta arată că numai biruitorii vor forma mireasa lui Hristos.

Biruitorilor li se mai promite ca numele lor să nu fie şterse din cartea vieţii Mielului (v.5). Este clar că un nume al cuiva poate exista în cartea vieţii şi apoi să fie şters din ea. Promisiunea de aici făcută biruitorului nu ar fi cu sens, dacă nu ar fi existat un asemenea pericol. Învăţătura evidentă a Scripturii este aceea că credincioşii care trăiesc după carne VOR MURI SPIRITUAL (Romani 8:13). Ei vor pierde mântuirea pe care o aveau cândva.

Domnul i-a spus lui Moise: „ Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea ” (Exod 32:33).

În Psalmul 69:25 citim despre o profeţie cu privire la Iuda Iscarioteanul, pe care o citează Petru în Fapte 1:20. Parcurgând în continuare Psalmul 69, vedem o referinţă profetică la ştergerea numelui lui Iuda Iscarioteanul din cartea vieţii (v.28). Numele său fusese cândva în cartea aceea, dar a fost şters atunci.

Pentru a-ţi păstra numele acolo, trebuie să fii un biruitor.

Domnul promite, de asemeni, să mărturisească numele biruitorului înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Săi. Aceasta este o răsplată promisă celor care mărturisesc fără ruşine Numele Lui printre oameni ( Matei 10:31, Luca 12:8). Domnul pune multă valoare pe mărturisirea noastră publică a Numelui Său înaintea rudelor noastre, a prietenilor, a vecinilor şi a colegilor de muncă. Mulţi credincioşi devin neloiali în ceea ce priveşte aceasta. Şi de aceea, ei dovedesc că nu sunt biruitori.

Câtă cinste vom primi când Domnul ne va mărturisi numele în mod public în ziua cea din urmă. Chiar dacă

 

trebuie să îndurăm ruşine şi persecuţie pentru Domnul în fiecare zi timp de o sută de ani pe pământ, tot va merita, dacă răsplata finală va fi aceea ca Domnul să ne mărturisească cu mândrie într-o zi înaintea Tatălui şi a sfinţilor Săi îngeri. Un cuvânt de aprobare ce vine din buzele Sale cele preţioase ne va şterge din minţile noastre amintirile de o viaţă de suferinţă şi batjocură.

Acei care au urechi să audă să asculte ceea ce le spune Duhul ( v.6).

Biserica credincioasă

V.7-13: Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: “Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: “Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

 

Domnul Se numeşte Cel ce este sfânt şi adevărat. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” ( 1Petru 2:22). El caută sfinţenie şi autenticitate şi la mesagerii Săi.

El spune, de asemeni, că are cheia lui David. Evanghelia face referire la Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut din sămânţa lui David ( Romani 1:1-3).

Unul dintre ultimele îndemnuri pe care Pavel i le-a dat lui Timotei a fost „ să-şi amintească de Isus Hristos că a fost născut din sămânţa lui David şi a înviat din morţi ” (2Timotei 2:28).

Cheia semnifică abilitatea de a deschide o uşă. Prin biruirea morţii şi a lui Satan, Isus a deschis pentru noi o cale pe care să mergem. Domnul nostru Însuşi este Înaintemergător şi Pildă pentru toţi cei care vor să biruiască.

Domnul se descrie, de asemenea, ca Cel care poate deschide şi închide acum orice uşă. Dacă suntem biruitori, nu trebuie să stăm mereu înaintea unei uşi închise, dacă este voia lui Dumnezeu ca să intrăm prin ea.

Domnul, însă, închide unele uşi, ca să nu pătrundem pe căile pe care El nu le-a pregătit pentru noi – căi despre care El ştie că nu ne vor fi de folos. Este cu adevărat o viaţă captivantă să fii un biruitor. Domnul Însuşi decide care sunt uşile prin care putem intra şi care sunt uşile la care trebuie să ne oprim să batem.

În cartea lui Iona, vedem cum Domnul a închis o uşă (a unei corăbii, lăsând ca Iona să fie aruncat peste bord) şi a deschis o alta (cea a gurii unui peşte, care l-a înghiţit pe Iona). Când peştele a ajuns aproape de ţărmul lui Israel, Domnul a deschis gura peştelui încă o dată, pentru a-l aduce pe slujitorul său la mal. Astfel, Dumnezeu l-a adus pe Iona la starea iniţială. Atunci, El i-a zis din nou să meargă la Ninive, unde vroia ca Iona să predice, iar Iona s-a dus.

 

Dacă Dumnezeu ne vrea în vreun loc, pentru vreun scop anume, are El căi şi mijloace de a ne închide uşile greşite dinaintea noastră (poate chiar dându-ne afară de undeva!) şi de a ne deschide uşile care trebuie înaintea noastră. El are chiar mijloace pentru a ne aduce la starea iniţială în viaţa noastră, astfel încât să nu ne lipsim de ce are El mai bun! Ceea ce a făcut pentru Iona, va face şi pentru noi. Va face chiar mai multe.

Cheia oricărei uşi este în mâinile Sale. Dacă eşti un ucenic devotat al Domnului, fără vreo altă ambiţie în viaţă decât numai aceea de a-l slăvi pe Dumnezeu, poţi fi sigur de un lucru – acela că nimic nu îţi poate sta în cale. Aşa cum uşile automate se deschid atunci când o persoană se apropie de ele, la fel, orice uşă care te împiedică să mergi mai departe în împlinirea voii lui Dumnezeu se va deschide înaintea ta – atunci când te vei apropia de ea. El deschide fiecare uşă la timpul potrivit – nici prea devreme, nici prea târziu. El va face, de asemenea, să se închidă acele uşi care te fac în viaţa ta să te lipseşti de voia Sa desăvârşită.

Aici, în Filadelfia, observăm a doua oară că mesagerul şi biserica nu primesc nicio mustrare din partea Domnului. Primul caz observat a fost în Smirna.

Aceste două exemple ne arată că – atunci când Domnul ne examinează – pot exista un astfel de mesager al Domnului şi o astfel de biserică care să nu primească nicio mustrare de la El. Aceasta ar trebui să fie o provocare pentru noi toţi.

Mesagerul şi sfinţii de aici erau un popor slab (v.8). Ei aveau foarte puţină influenţă şi putere omenească. Dar ei s-au supus Cuvântului lui Dumnezeu şi au mărturisit Numele Domnului.

Acestea sunt două cerinţe primordiale pentru zilele în care trăim – de aceea, le şi găsim repetându-se iar şi iar în

 

cartea Apocalipsa – SUPUNEREA FAŢĂ DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ŞI MĂRTURISIREA LUI ISUS.

Datorită credincioşiei lor, Domnul spune că le-a pus înainte o uşă deschisă pentru a mărturisi pentru El. Nimeni nu va fi în stare să închidă acea uşă (v.8). Mărturiei lor li se va împotrivi Satan. Porţile iadului, însă, nu vor reuşi să triumfe peste această biserică – căci aceasta este o biserică triumfătoare de care chiar Satan se teme.

Bisericii de aici i se opunea o sinagogă de-a lui Satan – asemenea cu cea care era în Smirna (v.9). De remarcat că sinagoga lui Satan nu se opunea decât la două dintre cele şapte biserici ale Asiei – acele două pe care Domnul le laudă fără rezerve. Acele biserici care sunt mai devotate lui Dumnezeu, sunt cele cărora Satan li se opune mai mult. Iar opoziţia Satanei vine, în principal, prin oameni religioşi.

Şi lui Isus i s-a împotrivit cineva pe pământ, nu numai romanii sau grecii, ci şi iudeii religioşi care studiau Scripturile zilnic! La fel va fi şi pentru Trupul lui Hristos. Împotrivirea noastră principală ne va veni de la acei care afirmă că sunt creştini, dar care nu propovăduiesc eliberarea de sub puterea păcatului.

Domnul spune că va face sinagoga lui Satan să recunoască într-o modalitate evidentă că El este cu biserica Filadelfiei. Reprezentanţii Satanei vor fi convinşi să se închine înaintea bisericii (v.9 ). Dumnezeu a menit ca Satan să fie zdrobit sub picioarele bisericii ( Romani 16:20). Nu trebuie niciodată să uităm că Dumnezeu este mereu de partea noastră împotriva Satanei. De aceea, nu trebuie să ne temem vreodată de Satan sau de reprezentanţii săi.

Isus S-a rugat ca lumea să cunoască faptul că ucenicii Săi erau iubiţi de Tatăl (Ioan 17:23). Acestei rugăciuni urma să i se răspundă în Filadelfia. Sinagoga lui Satan va fi

 

făcută conştientă de faptul că Domnul iubeşte biserica şi că va fi cu ei (v.9). Dumnezeu are căi minunate de a ne înfrânge duşmanii şi de a-i face conştienţi că noi suntem obiectul dragostei şi a purtării Lui de grijă!

Biserica din Filadelfia a păstrat cuvântul răbdării lui Isus ( v.10). Ei s-au supus cuvântului Domnului şi au răbdat până la sfârşit în supunere. Numai prin răbdarea cu credincioşie în vreme de ispită, putem deveni desăvârşiţi, şi să nu ducem lipsă de nimic ( Iacov 1:4).

Promisunea Domnului pentru biserică a fost: „ te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ” (v.10). Aici, Domnul îi avertizează despre un timp de încercare, care urma să vină atunci peste întreaga lume (la sfârşitul secolului întâi sau la începutul secolului al doilea). Bisericii din Filadelfia i se promite protecţia divină în timpul acelei perioade de încercare.

Cum „i-a păzit Domnul de acel ceas al încercării“? Cu siguranţă nu prin luarea lor din lume. Nu. Ei AU FOST PROTEJAŢI ÎN MIJLOCUL ÎNCERCĂRII. Ei au

experimentat mâna protectoare a lui Dumnezeu în mijlocul necazului lor.

Acesta este un cuvânt de încurajare şi pentru noi – căci, la fel ne va proteja Domnul pe noi de rău în mijlocul marelui necaz din vremea lui antihrist. El ne va păzi la fel cum a păzit biserica din Filadelfia în secolul al doilea – pe pământ, feriţi de rău, chiar dacă va trebui să îndurăm pentru Numele Lui.

Isus a spus, „ veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu…dar nu vă temeţi de cei care vă ucid trupul…căci şi perii capului vostru vă sun număraţi…niciun păr din cap nu vi se va pierde. ” (Matei 10:28,30; Luca 21:18).

Chiar în vreme de necaz, niciun păr din capul nostru nu va fi atins de cineva fără permisiunea Domnului. Putem fi, deci, liniştiţi.

 

Domnul îi spune mai apoi bisericii din Filadelfia că acei care vor trece prin „ceasul încercării” sunt „ locuitorii pământului” – acei care şi-au făcut pământul casa lor, ale căror minţi sunt îndreptate către lucruri lumeşti, şi care urmăresc averea şi caută cinstea oamenilor (v.10).

Niciun biruitor nu este un astfel de locuitor al pământului, căci mintea lui este îndreptată către cele de sus.

Domnul continuă să-i zică bisericii de aici să se ţină cu tărie de ceea ce au până când El va reveni pe pământ, pentru a nu-şi pierde cununa (v.1025). Este posibil, deci, ca altcineva să ia cununa, pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine.

Dumnezeu a pregătit o sarcină şi o cunună pentru tine. Dar, dacă nu eşti credincios în ceea ce priveşte sarcina, nu vei primi acea cunună. Dumnezeu va ridica pe altcineva să îndeplinească sarcina aceea şi acela va primi cununa care era menită pentru tine. Aceasta este cu adevărat posibil. De aceea, trebuie să fim atenţi.

Dumnezeu pregătise o anumită sarcină şi pentru Iuda Iscarioteanul, la fel cum pregătise sarcini pentru ceilalţi apostoli ai lui Hristos. Iuda, însă, era necredincios. De aceea, şi-a pierdut cununa. Altcineva (poate Pavel) a îndeplinit sarcina pe care Iuda trebuia să o îndeplinească. Acea persoană primeşte acum cununa lui Iuda, pe lângă cea proprie.

Trebuie să ne ţinem cu tărie de ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Nu putem să nu luăm lucrurile în serios oricând.

Biruitorul va fi făcut un stâlp permanent al bisericii (v.12). Ceea ce înseamnă că el va fi un sprijin celorlalţi în biserică, purtându-le poverile. El va fi un „părinte”

 

duhovnicesc pentru ceilalţi. În fiecare biserică este nevoie mare de astfel de stâlpi.

Biruitorul va avea scris pe frunte numele lui Dumnezeu, numele Noului Ierusalim şi numele cel nou al Domnului. Cu alte cuvinte, el va fi identificat public drept un ucenic devotat al lui Isus, oriunde ar merge. Aceasta va duce la dispreţuirea sa pe pământ acum, dar şi la cinstirea sa de către Domnul, când va reveni.

Noul Ierusalim este un nume simbolic pentru mireasa lui Hristos ( Apocalipsa 21:9,10). Numele acestui oraş va fi scris pe fruntea biruitorilor. Vedem, deci, încă o dată, că biruitorii vor constitui mireasa lui Hristos.

Cei care au urechi de auzit, trebuie să ia foarte în serios aceste cuvinte de încurajare (v.13).

Biserica mândră

V.14-22: Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: “Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: “Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi

 

da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Domnul Se numeşte aici Cel ce este Amin – Cel al Cărui cuvânt se va împlini. El este, de asemeni, Martorul credincios şi adevărat, care zice adevărul exact aşa cum este. El este şi Începutul (sau Autorul) creaţiei lui Dumnezeu. El este Cel care a făcut prima creaţie şi El este Cel care a început noua creaţie, prin moartea şi învierea Sa. „El este MAI ÎNAINTE de toate lucrurile” ( Coloseni 1:17) – Autorul a tot ceea ce este vizibil şi invizibil, Începutul şi Sfârşitul.

Aici avem încă o biserică ce nu avea Izabele sau învăţături false. Nu erau nici imorali nici răi. Dar nici nu erau înflăcăraţi pentru Dumnezeu. Ei erau simpli

căldicei” (v.16). Ei erau morţi în doctrina lor dreaptă – dar erau totodată morţi şi drepţi! Ei erau respectabili din punct de vedere moral – şi morţi duhovniceşte!

Domnul vrea ca inimile noastre să fie înflăcărate în toată vremea – înflăcărate cu o dragoste fierbinte pentru El şi pentru alţi credincioşi.

Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc“, era Legea vechiului legământ (Levitic 6:13).

În mod simbolic, vedem aici ce consideră Dumnezeu a fi starea normală a adevăratului ucenic al lui Isus. Orice este mai puţin decât aceasta reprezintă ceva sub standard. Când rugul aprins ardea cu focul Domnului, nicio insectă sau bacterie nu putea supravieţui în el. Iar când inimile noastre sunt aprinse de focul Duhului, nici în noi nu pot supravieţui atitudinile neiubitoare.

Aceasta este o cale prin care putem să ne verificăm dacă suntem calzi, reci sau căldicei: a fi „în clocot” înseamnă a-i iubi fierbinte pe ceilalţi. A fi „rece” înseamnă

 

a fi amar şi neiertător faţă de ceilalţi. A fi „căldicel” înseamnă a nu avea nici amăreală, nici dragoste faţă de alţii.

Când un credincios spune, „Eu nu am nimic în inima mea împotriva cuiva”, atunci el este căldicel. A spus cumva Isus, „toţi oamenii vor cunoaşte că voi sunteţi ucenicii Mei când nu veţi avea nimic în inimile voastre unul împotriva altuia?” Nu. Absenţa atitudinilor răutăcioase faţă de alţii NU reprezintă nota remarcantă a ucenicilor lui Isus ( cf. Ioan 13:35).

Trebuie să avem ceva în inimile noastre. Trebuie să avem dragoste fierbinte pentru toţi credincioşii. Dragostea este o virtute pozitivă şi nu reprezintă doar absenţa răului.

A înlătura duhul amărelii din inima noatră, pentru a o lăsa mai apoi curăţată şi golită, reprezintă cea mai sigură cale de a deveni căldicei, şi de a ajunge într-un final într-o stare mai rea decât cea de la început (Luca 11:24-26).

Lumea spune, „Ceva tot e mai bun decât nimic”. Dacă este aşa, atunci, cineva se poate gândi că ar fi mai bine căldicel decât rece. Dar nu asta spune Domnul. El zice, „O, dacă ai fi rece” ( v.15). El, mai degrabă, ne-ar vedea întru totul lumeşti, decât nehotărâţi, ori cu inima împărţită.

Creştinul căldicel şi compromiţător aduce mai multă pagubă cauzei lui Hristos pe pământ, decât un necredincios. Necredinciosul nu poartă numele lui Hristos şi, astfel, faptul că este lumesc nu poate fi o piedică evangheliei. În schimb, creştinul compromiţător, nehotărât, ia numele lui Hristos şi face de ruşine acel Nume printre necredincioşi datorită felului său lumesc de a fi.

De asemenea, este mult mai probabil ca un creştin rece, lumesc, să ajungă la o conştiinţă a nevoii sale spirituale, decât fariseul căldicel, făţarnic (vezi Matei 21:31).

 

Pentru aceste motive, Domnul spune că ne-ar vrea mai degrabă reci decât căldicei.

În termeni practici, aceasta înseamnă că, dacă nu ai nicio dorinţă de a fi liber de iubirea banilor, de mânie şi de gândurile necurate (pentru a lua doar trei din sferele păcatului), ar fi mai bine dacă ai rămâne un necredincios, decât să afirmi că eşt un ucenic al lui Isus. Există mai multă speranţă pentru tine dacă eşti rece, decât dacă eşti căldicel. Aceasta este uimitor, dar adevărat.

Biserica din Laodiceea era mândră de ceea ce avea.

„Credincioşii” de acolo se considerau bogaţi şi neavând nevoie de nimic – poate pentru că erau bogaţi în cunoştinţa adevărului, aveau o reputaţie bună printre oameni şi aveau, de asemenea, şi mulţi bani. Poate că şi conducătorii respectabili din societatea laodiceeană erau membri ai bisericii de acolo.

Precum fariseul care se ruga în templu, aceşti creştini poate se imaginau a fi duhovniceşti, datorită bogăţiei activităţilor lor religioase (Luca 18:9-14).

Oricare ar fi motivul, cu siguranţă nu exista o sărăcie în duh nici a mesagerului, nici a celor din biserică.

Nici mesagerul, nici biserica nu erau complet conştienţi de starea lor decăzută – precum nici mulţi de astăzi nu sunt. Părerea Domnului despre ei era exact opusul propriei lor evaluări. El îi numeşte „ ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi, goi” (v.19). Cât de puternice sunt adjectivele pe care le-a folosit Domnul pentru a arăta că starea lor este jalnică!

În Sardes, mesagerul şi biserica aveau o reputaţie printre ceilalţi de oameni „duhovniceşti”. În Laodiceea, nici măcar această reputaţie nu o aveau. Ei erau

„duhovniceşti” numai în ochii lor.

Majoritatea credincioşilor au o părere cu mult mai înaltă despre starea lor spirituală decât are Domnul despre ei. Aceasta este adevărat despre credincioşii din orice grup

 

creştin. Foarte, foarte puţini credincioşi au o apreciere realistă despre ei înşişi – pentru că foarte, foarte puţini sunt în totalitate oneşti cu ei înşişi.

Este mai mul decât posibil ca TU însuţi să ai o părere mult mai înaltă despre starea ta duhovnicească, decât are Domnul despre tine. Smereşte-te şi strigă către Domnul să-ţi dea aprecierea Sa despre viaţa ta. De ce să nu laşi jos pentru câteva momente cartea şi să faci acea rugăciune chiar acum…

Poate credincioşii din Laodiceea au fost odată şi ei înflăcăraţi precum cei din Filadelfia. Însă, ei au căzut şi au devenit neglijenţi cu viaţa lor spirituală. Ei ţineau doctrinele cu privire la viaţa plină de Duh, dar ei au pierdut realitatea acelei vieţi.

Petru spune despre astfel de oameni, „ Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată ” (2Petru 2:21).

Ce face Domnul cu astfel de oameni? El spune că va vărsa din gura sa pe mesager şi biserică (v.16).

Ce vărsăm noi din gurile noastre? Vărsăm mâncarea pe care am mâncat-o, dar, care nu s-a digerat şi care, deci, nu a devenit o parte din corpul nostru fizic.

Când ne dăruim pe noi înşine Domnului, intenţia este să fim „digeraţi de El” („Nu mai sunt eu, ci Hristos”) şi astfel, să devenim o parte din Trupul Său. Dacă, însă, noi ne tot căutăm de ale noastre, atunci vom ajunge ca mâncarea nedigerată – vărsaţi în cele din urmă de către Domnul.

Chiar dacă ai fost mesagerul Domnului pentru o perioadă, tot poţi să fii vărsat afară, pentru a nu mai fi mesagerul Său. Putem fi „în Hristos” la un moment dat şi mai târziu să fim vărsaţi afară, ca sa fim afară din El.

Cu toate acestea, Domnul încă avea nădejde pentru mesagerul Său şi pentru biserica aceasta. Aceasta este

 

într-adevăr uimitor. El caută întotdeauna să izbăvească chiar şi pe cei care sunt ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi şi goi. Ceea ce oamenii ar fi lepădat demult, Domnul caută încă să salveze. De aceea, chiar şi cei mai răi dintre noi au speranţă. Putem fi toţi salvaţi – dacă ne pocăim.

Domnul îndeamnă mesagerul şi biserica să-şi CUMPERE aur, haine albe şi doctorie pentru ochi de la El (v.18).

Există unele lucruri în viaţa creştină care sunt gratuite. Iertarea păcatelor şi botezarea în Duhul sunt daruri gratuite ale lui Dumnezeu.

Totuşi, parabolele comorii ascunse în câmp şi cea a omului care caută perlele de mare preţ ne învaţă, fără greşeală, că împărăţia lui Dumnezeu poate fi obţinută numai de cei care sunt gata să renunţe la tot (Matei 13:44-46).

Domnul le spune acelaşi lucru şi creştinilor din Laodiceea – că vor trebui să plătească un preţ pentru a dobândi bogăţia spirituală. Trebuie să o cumpere.

Aurul curăţit prin foc reprezintă natura divină care este pură, fără niciun amestec. Asta trebuie să avem noi înlăuntrul nostru.

Haina albă vorbeşte despre dreptatea exterioară – puritate în viaţa noastră exterioară, în limbaj, în comportament, etc.

Doctoria de ochi se referă la revelaţia Duhului Sfânt, care ne permite să vedem totul din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Astfel, putem înţelege Cuvântul lui Dumnezeu şi scopurile Lui şi să ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu. Ne permite, de asemenea, să vedem deşertăciunea bogăţiei şi a cinstei pământeşti.

Pentru a dobândi toate acestea, trebuie să plătim un preţ. Trebuie să lepădăm totul şi să fim „vânduţi” pentru Dumnezeu. Dacă facem aceasta, putem avea aceste bogăţii,

 

pe care le oferă Domnul – bogăţii adevărate care au o valoare veşnică.

Domnul spune, apoi, că mustră şi pedepseşte numai pe cei pe care îi iubeşte (v.19). Este o mare mângâiere să ştim aceasta. Când suntem corectaţi şi pedepsiţi de Domnul, putem purta în minte faptul că acestea sunt doar semne ale marei Sale dragoste. Acestea demonstrează că El încă are speranţă pentru noi.

Dacă, din contră, când păcătuieşti, nu simţi mustrare în cugetul tău şi nu eşti pedepsit de Domnul, atunci eşti cu adevărat pe un teren periculos. Poate că Domnul a încetat să mai încerce să te schimbe. Şi poate că motivul este că ai refuzat mereu, în trecut, să-I auzi vocea Sa blândă a mustrării.

Pocăieşte-te, atunci, şi întoarce-te din nou către El, mai înainte de a fi prea târziu.

„ Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au avut parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii ” (Evrei 12:8).

Domnul îl îndeamnă pe mesager şi biserica din Laodiceea să „ ardă de râvnă şi să se pocăiască” (v.19). Chiar şi pocăinţa noastră poate fi inertă. Trebuie să fim plini de râvnă şi devotaţi şi în ce priveşte pocăinţa noastră. Domnul stă acum înafara bisericii, ciocănind, încercând să intre (v.20). La întâlnirile bisericii, însă, se vorbeşte continuarea „ în aceeaşi manieră26” a programului de laudă, rugăciune şi predicare, intrat într-o regularitate monotonă. Iar congregaţia se complace într-o

 

stare de ignorantă faţă de faptul că Domnul Însuşi este lăsat afară!

Să nu aparţineţi de o biserică, unde Domnul este pe dinafara uşii. Căci, dacă El este lăsat afară, nu aveţi voi înşivă niciun motiv de a fi înauntru!! Ar trebui să fiţi şi voi afară. Dacă mirele stă afară, mireasa ar trebui să fie cu mirele ei.

Domnul cheamă acum persoanele din biserică să-şi deschidă inimile pentru El. Cum pot face aceasta? Contextul arată clar că prin aprinderea de râvnă şi prin pocăinţă pot deschide uşa. Uşa nu este mintea sau sentimentele noastre. Este uşa voinţei noastre. Când voinţa este cedată, atunci Domnul intră şi are părtăşie (cinează) cu noi în duhul nostru.

Iarăşi întâlnim chemarea la biruinţă. Acum El specifică faptul că putem birui PRECUM ŞI EL A BIRUIT în zilele în care era pe pământ ( v.21).

Isus a fost primul Biruitor. El este Înaintemergătorul nostru, Care a biruit deja lumea şi pe diavol. Astfel, a fost El ridicat pentru a şedea împreună cu Tatăl pe Tronul Său. Acum putem şi noi să biruim, asemenea Lui. Dacă o vom face, şi noi vom putea şedea împreună cu El pe tronul Lui într-o zi, ca Mireasă a Sa.

Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El” ( 2Timotei 2:12).

În final, auzim din nou acelaşi cuvânt la sfârşit: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul” ( v.22).

Oprind tendinţa de cădere

Cei şapte mesageri şi cele şapte biserici, la care am privit, sunt imagini are celor şapte tipuri de mesageri şi biserici, care au existat în toate aceste 20 de secole. Aceste şapte tipuri de mesageri şi biserici există în lume chiar şi azi. Fiecare dintre noi se poate aprecia să-şi vadă starea.

 

Când privim la cei cinci mesageri şi bisericile care sunt mustrate de Domnul, observăm la ele o tendinţă de cădere:

(1) În Efes, observăm pierderea dragostei dintâi pentru Domnul. Când ne pierdem devotamentul faţă de Hristos, am făcut primul pas în jos. În scurt timp, aceasta duce şi la pierderea dragostei noastre pentru ceilalţi credincioşi.

(2) În Pergam, vedem că duhul lumesc s-a furişat cu viclenie prin învăţătura lui Balaam. Nicolaiţii (care fuseseră ţinuţi afară din biserică în Efes) au acum putere aici. Când se pierde devotamentul faţă de Hristos, duhul lumesc pătrunde şi ierarhia religioasă ia stăpânirea peste biserică. Odată ce o ierarhie religioasă a luat conducerea unei biserici, se zideşte cu uşurinţă Babilonul.

(3) În Tiatira, biserica a devenit întru totul lumească, şi, ca rezultat, desfrânarea religioasă este de nestăpânit. Acum, o femeie are putere de a influenţa biserica, şi vesteşte un har mincinos, falsificând darurile Duhului (în special cel al proorociei).

(4) În Sardes, observăm făţărnicia. Păcatul este ascuns, iar părerea omului prevalează gândirii lui Dumnezeu. Mesagerul bisericii este adormit duhovniceşte (inconştient de realităţile spirituale). Forma cucerniciei ascunde de ochii oamenilor moartea duhovnicească, pe care Domnul o vede în el.

(5) În Laodiceea, lucrurile au degenerat într-o aşa măsură încât, trupul nu doar a murit, ci a început să se descompună şi să miroasă urât deja. Autosuficienţa şi mândria spirituală sunt cauze ale morţii. La cele patru biserici de mai sus, exista ceva bun, pe care Domnul putea să-l vadă în fiecare dintre ele. Dar în Laodiceea nu avea ce să vadă.

Niciun mesager al bisericilor de mai sus nu era conştient de starea duhovnicească adevărată a vieţii sale proprii sau a bisericilor lor. Toţi dintre ei se complăceau

 

datorită părerii înalte pe care o aveau despre ei înşişi. Ei nu puteau asculta ceea ce avea Domnul să le spună personal, pentru că ei erau prea ocupaţi pregătind predici pentru a-i învăţa pe ceilalţi. Ei erau mai interesaţi în predicare decât în a-şi vedea propria nevoie.

Odată ce o persoană devine mesagerul unei biserici, poate ajunge foarte uşor să-şi imagineze că el nu mai are nevoie de corectare. Biblia vorbeşte despre „ un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat ” (Eclesiast 4:13).

Mesagerii acestor cinci biserici erau ca acel împărat fără de minte. Cuvântul lor a fost legea pentru atâta timp, încât nu-şi puteau închipui nici posibilitatea de a greşi în vreun lucru!! Aşa le era starea înşelată. Îşi închipuiau că nu vor putea pierde vreodată ungerea lui Dumnezeu din viaţa lor. Atitudinea lor mândră a făcut ca ei să devină surzi spiritual.

Regele Saul a fost un alt împărat fără minte care a început bine, dar care a apucat-o pe cărări greşite în scurt timp. La început, când a fost uns de către Domnul ca rege (1Samuel 15:17), el era „ mic în ochii săi“. Dar nu s-a păstrat într-o atitudine smerită despre sine. Şi, astfel, a pierdut ungerea lui Dumnezeu. Ungerea s-a mutat apoi asupra tânărului David. Saul a realizat aceasta, dar a refuzat să o accepte. El a continuat cu încăpăţânare să stea pe tronul său, căutând să-l omoare pe David. Într-un final, Dumnezeu i-a curmat viaţa lui Saul şi l-a pus pe David pe tron.

Vedem situaţii asemănătoare în biserici astăzi. Ungerea Duhului s-a depărtat de la mulţi care odată fuseseră mesagerii Domnului şi se aşază acum cu putere asupra unor fraţi mai tineri din bisericile lor. „Împăraţii bătrâni şi fără de minte”, însă, nu pot suporta să vadă aceasta. Şi ce fac? Invidia lor şi dorinţa lor egoistă de a-şi

 

păstra împărăţiile îi determină să-i îngrădească pe acei fraţi mai tineri, într-un fel sau altul.

Poate ceva asemănător se întâmplase în cele cinci biserici decăzute ale Asiei Mici. De aceea, Domnul le-a dat un ultim avertisment.

Nu există părtinire la Dumnezeu şi El nu are favoriţi speciali. Chiar şi apostolul Pavel a realizat că poate decădea şi să fie descalificat, dacă nu era atent să trăiască o viaţă disciplinată ( 1Corinteni 9:27).

Pavel i-a spus lui Timotei, „ Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. ” (1Timotei 4:16).

Timotei trebuia să se îngrijească de viaţa sa proprie mai întâi. Atunci putea fi capabil să experimenteze mântuirea de necreştinism în viaţa sa şi, astfel, să fie capabil să-i conducă şi pe alţii la o astfel de mântuire. Aceasta este calea pe care a pregătit-o Domnul pentru toţi mesagerii Săi din fiecare biserică.

Pavel le-a spus presbiterilor bisericii din Efes să se îngrijească de vieţile lor mai întâi, şi mai apoi de vieţile turmei lor ( Fapte 20:28).

Aceasta este responsabilitatea fiecărui mesager al Domnului – să-şi păstreze propria viaţă în curăţie şi sub permanenta ungere a Duhului. „ Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untedelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap ” (Eclesiast 9:8).

Domnul dorise să vorbească direct acestor mesageri. Dar ei nu aveau urechi de auzit. Într-un final, El a trebuit să le vorbească printr-un apostol. Slavă lui Dumnezeu că a existat cel puţin un apostal asemenea lui Ioan care putea să asculte cu claritate vocea Domnului.

În ciuda căderilor lor, Domnul avea speranţă pentru toţi cei cinci mesageri – căci El tot îi ţinea în mâna Sa

 

dreaptă (Apocalipsa 2:1). Dacă s-ar fi pocăit, ar fi putut deveni din nou fraţi victorioşi. Dacă, însă, ar fi eşuat să ia aminte la acest avertisment, atunci Domnul i-ar fi îndepărtat.

În mijlocul acestei întregi degenerări, au existat doi mesageri şi două biserici minunate (la Smirna şi la Filadelfia), împotriva cărora Domnul nu avea nicio învinuire.

În ele vedem virtuţile următoare:

(i) Credinţa în mijlocul sărăciei şi al opoziţiei;

(ii) Răbdare în supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu; şi

(iii) Proclamarea mărturiei lui Hristos fără ruşine.

Domnul a trebuit să mustre şi să îndrepteze pe cei cinci mesageri decăzuţi şi bisericilor lor pentru că ei nu s- au judecat pe sine.

Nu era nevoie de vreo mustrare pentru Cei doi mesageri credincioşi şi bisericile lor, pentru că ei se cercetau continuu şi se curăţeau de toată întinăciunea cărnii şi a duhului (2 Corinteni 7:1).

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi” ( 1 Corinteni 11:31).

„ Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu…începe cu NOI MAI ÎNTÂI ” (1Petru 4:17). Acesta este semnul de identificare a adevăratei case a lui Dumnezeu, că ne judecăm MAI ÎNTÂI pe noi înşine şi CONTINUU.

Domnul ne oferă, acum, privilegiul de a ne judeca pe noi înşine, pentru că, într-o zi, când vom sta la scaunul Său de judecată, nu va mai rămâne nimic din vieţile noastre pentru a fi judecat. De aceea este important pentru noi să citim şi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine de judecată de sine. Astfel, şi noi putem fi printre acei în care Domnul nu găseşte nimic de mustrat sau de îndreptat.

 

În mesajul către fiecare dintre aceste biserici există o chemare făcută fiecărui credincios pentru a birui. Biruitorii sunt acei care opresc tendiţa de cădere (pe care am văzut-o mai sus) din vieţile lor, răspândind, astfel, slava Domnului. Ei recunosc că au aceeaşi carne dimpreună cu aceleaşi tendinţe viclene de a decădea, care se găsesc şi în ceilalţi din jurul lor. Dar ei stau împotriva acestor tendinţe şi le crucifică în puterea Duhului.

Ce ar trebui să facă biruitorii astăzi? Ar trebui să stea în bisericile moarte în care se află, sau ar trebui să iasă (din ele)?

În epistolele către cele şapte biserici din „Apocalipsa“, nu găsim nicio poruncă pentru biruitori de a-şi părăsi bisericile locale. Totuşi, aceasta era aşa pentru că exista O SINGURĂ BISERICĂ în fiecare localitate. Iar Domnul nu a înlăturat, încă, sfeşnicul din niciuna dintre ele.

Situaţia astăzi este foarte diferită. Există multe

„biserici” în oraşele noastre în aceste zile. Dar nu putem le numi pe toate sfeşnice ale Domnului, căci, pe majoritatea nu Domnul le-a întemeiat. Mesagerii lor nu au fost niciodată stele în mâna Domnului, deoarece nu El le-a chemat, ori numit spre pastoraţie.

În multe alte cazuri, Domnul a renunţat demult şi la mesageri şi la biserici, datorită refuzului lor de a se pocăi. Avem, deci, nevoie de discernământ pentru a vedea dacă

„ungerea” Domnului este asupra unui mesager şi asupra unei biserici, mai înainte de a decide să devenim parte a acelei biserici.

Biruitorii, cu siguranţă, nu trebuie să devină o parte a nici uneia dintre „bisericile” locale, care nu vestesc „ tot planul lui Dumnezeu” (Fapte 20:27).

Mesagerul de la Efes a fost avertizat că dacă nu se pocăieşte, Domnul va înlătura sfeşnicul din locul lui (Apocalipsa 2:5). Ce s-ar fi întâmplat, dacă mesagerul NU

 

s-ar fi pocăit? Domnul l-ar fi înlăturat ca mesager al Său şi ar fi numit pe altcineva.

Ce s-ar fi întâmplat dacă nici biserica din Efes NU s-ar fi pocăit? Bisrica ar fi fost dată la o parte şi, astfel, ar fi devenit una nerecunoscută de către Domnul. Fără îndoială, ei ar fi continuat să fie o congregaţie – însă doar ca o „biserică” babiloniană în ochii Domnului.

Ce ar fi făcut, atunci, biruitorii din Efes?

S-ar fi scos afară din vechea „biserică” imediat ce Domnul S-ar fi scos afară din ea. Şi ei ar fi început să se întâlnească separat. Cei care aveau ochi pentru a vedea ieşirea Domnului din vechiul sistem către o nouă biserică, s-ar fi adunat dimpreună cu aceşti biruitori. Acea nouă adunare ar fi devenit biserica din Efes – de vreme ce Domnul Şi-ar fi pus sfeşnicul Său în mijlocul acestora.

Dacă, oricând, această nouă biserică ar fi refuzat să meargă pe căile lui Dumnezeu sau să se judece pe sine, atunci, Domnul, ar fi trebuit să îndepărteze sfeşnicul din mijlocul lor şi să o ia de la capăt. Nu există părtinire la Dumnezeu.

Istoria bisericii creştine ne arată cum acest proces a fost repetat iarăşi şi iarăşi în fiecare parte a lumii, în decursul acestor douăzeci de secole ce au trecut. De aceea găsim acum atât de multe „biserici” babiloniene în orice loc. La un anumit nivel poate deveni atât de rău, încât să nu mai existe niciun sfeşnic rămas într-un oraş-dat. Orice aşa-numită biserică poate fi una babiloniană.

Trebuie, oricum, să nu stăm niciodată într-o

„biserică”, după ce Domnul Însuşi S-a retras din ea. Devotamentul nostru trebuie să fie mereu faţă de Domnul şi faţă de biserica Sa – nu faţă de „biserica în care am crescut”. Ataşamentele omeneşti ne pot împiedica de la a merge cu Domnul.

Din studierea acestor şapte biserici, am observat clar ceea ce caută Domnul într-o biserică. Şi astfel, biruitorii

 

trebuie să caute comuniune cu o biserică din localitatea lor:

(i) Care arde de consacrare pentru Hristos şi de dragoste a unuia faţă de altul;

(ii) Care predică o credinţă vie în Dumnezeu;

(iii) Care subliniază supunerea totală faţă de toate poruncile lui Dumnezeu;

(iv) Care susţine mărturia lui Isus fără ruşine;

(v) Care stă împotriva mândriei duhovniceşti, a făţărniciei şi a duhului lumesc;

(vi) Care demască falşii apostoli, falşii învăţători şi darurile mincinoase;

(vii) Care propovăduieşte permanenta crucificare a trupului;

(viii) Care încurajează pe toţi credincioşii să se judece pe sine mereu;

(ix) Care cheamă credincioşii să fie biruitori, precum Isus Însuşi a fost.

Domnul doreşte o astfel de mărturie a Numelui Său în orice loc.

Pentru a zidi astfel de biserici, Domnul are nevoie de mesageri care se ţin strâns de adevărurile pe care le-am luat în considerare în Capitolele II şi III.

Fie ca Domnul să găsească, în aceste zile din urmă, mulţi astfel de oameni, în fiecare colţ al lumii.

Capitolul IV

Înainte de a ajunge la Capitolul al patrulea, ar fi bine să ne reamintim ce am citit mai devreme, „ Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! ” (Apocalipsa 1:3).

Când credincioşii studiază profeţia, interesul lor este în general legat de cunoaşterea tuturor lucrurilor despre necaz, despre mia de ani şi despre simbolismul trâmbiţelor şi ale potirelor, etc. Dar lucrul important nu este înţelegerea profeţiei, ci supunerea faţă de ceea ce este scris. Profeţia, ca tot restul Scripturii, este menită tot supunerii!

Există multe simboluri şi semne folosite în cartea Apocalipsa. Este imposibil ca cineva să fie dogmatic în interpretarea lor27. Dumnezeu a lăsat aceste lucruri vagi, dinadins, tocmai pentru a putea separa credincioşii care sunt preocupaţi de explicarea simbolurilor, de cei care caută să se supună poruncilor Lui.

Tuturor ne sunt cunoscute fericirile – acele

Fericiri” din Matei 5. Există şi în Apocalipsă şapte

Fericiri“. Există una în capitolul întâi: „fericit este cel care citeşte şi ascultă” ( Apocalipsa 1:3). Şi există una şi în ultimul capitol „ Fericit este cel care continuă să păzeasccă cuvintele cărţii acesteia ” (Apocalipsa 22:7).

Chiar la începutul şi la sfârşitul acestei cărţi găsim această binecuvântare promisă tuturor care ascultă ceea ce

 

este scris în carte. Între aceste două fericiri se întinde întreaga carte a Apocalipsei.

Chiar şi în ultima carte a Bibliei, Dumnezeu cere ascultarea. În niciun loc din Apocalipsă nu găsim o binecuvântare promisă celor care înţeleg şi interpretează toate simbolurile sau celor care pot trasa un grafic profetic pentru a arăta programarea în timp a diferitelor evenimente proorocite, etc. Dumnezeu caută ascultarea – chiar din Geneză 3, până la Apocalipsa 22.

Apocalipsa 4-22 a fost scrisă pentru acei care deja au ascultat chemarea Duhului din capitolele 2 şi 3, aceea de a birui. Să nu uitaţi niciodată aceasta. Aceste capitole nu au fost scrise pentru acei care vor doar să sporească în înţelegere.

În Apocalipsa 1:1, observăm că Dumnezeu a dat această revelaţie lui Isus Hristos, pentru a fi dezvăluită slujitorilor Săi. Înţelesul acestei cărţi nu este ceva pe care Dumnezeu vrea să-l ascundă de noi. Nu. El vrea să ni-l descopere. Aceasta este credinţa pe care trebuie să o avem atunci când studiem profeţia. Facă-vi-se după credinţa voastră! Dacă te apropii cu credinţă, spunând: „Doamne, eu sunt slujitorul Tău. Eu vreau să fiu un biruitor. Eu cred că Tu mă vei face să înţeleg această proorocie”, atunci vei înţelege – altfel, nu.

V.1: După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!”

În Apocalipsa 3:20 am văzut care este necesitatea ca o uşă să fie deschisă pe pământ. Acolo L-am văzut pe

 

Isus stând la uşa inimii noastre şi bătând. Dacă deschidem acea uşă (cedându-I voia noastră) lui Isus, atunci, Isus, ne va deschide o uşă „ în cer“, după cum vedem aici. Nu putem experimenta deschiderea uşii în cer, dacă nu i-am predat voile noastre Lui şi nu L-am făcut Domn al vieţilor noastre. Apoi Îl auzim pe Isus spunând „ Suie-te aici“. Ioan era în Patmos, pe pământ. Isus i-a spus să se suie mai sus

– în cer – pentru a putea vedea ce avea să se întâmple în viitor.

Dumnezeu ne cheamă mereu să ne suim mai sus. Dar trebuie să răspundem la acea chemare. Dacă nu răspundem, vom rămâne mereu unde ne aflăm. Dacă Ioan nu ar fi răspuns, cartea Apocalipsa s-ar fi încheiat după doar trei capitole!!

V.2: Numaidecât am fist răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.

Astfel, ne ridică Dumnezeu şi pe noi în Duhul pentru a putea vedea lucrurile lumeşti dintr-un punct de vedere ceresc! Apropiindu-ne de sfârşitul vremilor, este important pentru noi să învăţăm să privim lucrurile ce se vor întâmpla pe pământ nu dintr-un punct de vedere lumesc, ci din unul ceresc.

Isus ne-a spus în Luca 21:28, „ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele “. Aceasta înseamnă acelaşi lucru – să privim lucrurile dintr-un punct de vedere ceresc. Altfel, ne vom umple de frică. Dar, când ne uităm în sus, vedem că Tatăl nostru se îngrijeşte de toate. Şi astfel, avem nevoie să experimentăm ceea ce a experimentat şi Ioan – în duhurile noastre.

 

Şi care a fost primul lucru pe care l-a văzut Ioan? Nu pe antihrist sau necazul, ci „TRONUL LUI DUMNEZEU“. Aceasta trebuie să vedem noi în zilele acestea – pe Dumnezeu Cel Atotputernic, Care STĂPÂNEŞTE şi CÂRMUIEŞTE totul. Dacă nu vedem aceasta, în primul rând, vom avea multe probleme şi dificultăţi pe pământ.

V.3: Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.

Piatra de iaspis este o piatră străvezie asemenea cristalului ( Apocalipsa 21:11). Iar sardiul este de culoare roşu aprins, ceea ce vorbeşte despre judecata lui Dumnezeu asupra păcatului. Vedem, deci, că primul lucru subliniat prin aceste două simboluri despre Cel ce şade pe scaunul de domnie este sfinţenia şi puritatea Sa.

Era un curcubeu în jurul tronului. Curcubeul a fost dat de Dumnezeu imediat după potop, atunci când Noe a ieşit din arcă. El era un semn al legământului lui Dumnezeu cu oamenii de pe pământ, că El nu va mai distruge niciodată pământul printr-un potop. Curcubeul este, deci, un simbol al harului lui Dumnezeu.

Observăm, deci, „ADEVĂRUL ŞI HARUL” pe tron. Aceasta este slava pe care am văzut-o şi în Isus (Ioan 1:14).

Prin toată cartea Apocalipsa vedem cum alternează aceste două aspecte ale slavei lui Dumnezeu – harul şi judecata. Dumnezeu este bun, dar şi aspru (Romani 11:22).

 

V.4: Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.

Printre îngerii pe care i-a făcut Dumnezeu, citim înColoseni 1:16 că există „ scaune de domnii, dregătorii, domnii, stăpâniri“. Aceşti 24 de bătrâni simbolizează astfel de fiinţe spirituale, care au autoritate în jurul tronului lui Dumnezeu. Vom vedea în Apocalipsa, mai târziu, că una dintre principalele lor îndatoriri este să conducă pe oameni spre a-L slăvi pe Dumnezeu. Hainele lor albe indică curăţia lor, iar cununile lor de aur – autoritatea lor.

V.5: Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Fulgerul şi tunetul subliniază maiestatea şi slava lui Dumnezeu şi faptul că el are stăpânire totală asupra a tot ce se va întâmpla.

Ni se spune că cele şapte lămpi de foc sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu – sau în alte cuvinte, Duhul Sfânt înşeptit Isaia 11:2,3). Observaţi că Duhul Sfânt este reprezentat de şapte lămpi de foc – simbolizând puritatea desăvârşită.

Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” (Evrei 12:29 ). Mulţi se gândesc că Dumnezeu este numai Dumnezeul dragostei. El este, însă, şi un foc mistuitor.

 

Am văzut în multe case, pe pereţi, inscripţionate cuvintele: „ DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE“. Dar greu vei găsi o placă de perete pe care să scrie „DUMNEZEU ESTE UN FOC MISTUITOR“. Omului nu-i place să se gândească la Dumnezeu ca la un foc mistuitor. Dar chiar dacă ne place sau nu să ne gândim la asta, El tot este un foc mistuitor.

Când lumea vorbeşte despre umplerea cu Duhul Sfânt şi despre experienţele lor în Duhul Sfânt, trebuie să-şi amintească faptul că orice experienţă autentică în Duhul Sfânt va aduce focul sfinţeniei lui Dumnezeu în vieţile lor. În caz contrar, experienţa trebuie văzută ca o disimulare.

V.6-8: În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline de ochi pe dinainte şi pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare dintre aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”

Leul este regele animalelor sălbatice, viţelul, regele vitelor, vulturul, regele păsărilor şi omul, regele creaţiei. Cele patru fiinţe vii sunt heruvimii cereşti. Acest lucru este clar prin comparaţie cu pasajele din Ezechiel 1:4-20 şi 10:20. Acolo citim că fiecare heruvim avea roţi pe pământ

 

şi că roţile făceau posibilă deplasarea heruvimilor în orice direcţie fără ca aceştia să se întoarcă. Citim, de asemenea, că roţile se roteau în direcţia în care se mişca Duhul. Acele roţi reprezintă evenimentele şi circumstanţele pământeşti, iar viziunea a fost menită să înfăţişeze adevărul că „ Deşi circumstanţele noastre par a se roti iar şi iar în direcţii diferite precum roţile, Dumnezeu este Cel Care le cârmuieşte pe fiecare dintre ele, în parte “. Numai Dumnezeu determină direcţia în care se mişcă circumstanţele noastre.

Aceşti heruvimi sunt paznicii slavei lui Dumnezeu. Cartea lui Ezechiel abordează subiectul slavei lui Dumnezeu ca depărtându-se de la Israel, pentru că Israelul a păcătuit. În Ezechiel 10:4: citim „ Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor “. Apoi, în versetul 18, citim: „ slava Domnului a plecat“.

Citim în Geneza 3:24, că atunci când Adam şi Eva au fost scoşi din Eden, „ Dumnezeu l-a izgonit pe om; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii “. Heruvimii, cu sabia lor în flăcări trebuiau să aibă grijă ca păcătoşii să nu ia parte la pomul vieţii. Acea sabie a căzut în cele din urmă asupra Domnului nostru Isus Hristos pe crucea de pe Golgota, şi acum ni s-a deschis calea către copacul vieţii. Astăzi, putem toţi să ne împărtăşim din pomul vieţii, dacă acceptăm judecata lui Dumnezeu asupra trupului nostru – dacă lăsăm sabia Sa să cadă asupra trupului nostru. Este imposibil să trăim o viaţă dumnezeiască fără ca, mai întâi, să ne fi răstignit împreună cu Hristos.

Asemenea heruvimilor, există şi astăzi în biserică adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu cu săbii de foc, păzind slava lui Dumnezeu şi sfinţenia Sa.

 

Aceşti heruvimi strigă fără încetare, zi şi noapte,

Sfânt, Sfânt, Sfânt“.

Isaia a avut o viziune, în care a văzut în ceruri serafimi strigând „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor” ( Isaia 6:1-3). Isaia i-a văzut pe acei serafimi folosindu-şi doar două din cele şase aripi pentru a zbura. Cu celelalte patru aripi îşi acopereau feţele şi Îl adorau pe Dumnezeu. Acei serafimi nu au păcătuit niciodată. Cu toate acestea, ei trebuiau să îşi acopere feţele când ajungeau în prezenţa lui Dumnezeu – ceea ce trebuie şi noi să facem!

Acesta este Dumnezeul pe Care Îl adorăm noi.

SFINŢENIA” este caracteristica principală a cerului – atât a heruvimilor, cât şi a serafimilor. De aceea, este o ruşine când cineva se numeşte creştin şi nu caută să trăiască în curăţie.

V.9-11: Când aceste fiinţe vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia ta stau toate în fiinţă şi au fost făcute!”

Cei 24 de bătrâni se grăbesc să-şi arunce cununile lor înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei spun

„Doamne, dacă noi avem cununi pe capetele noastre, asta e pentru că TU ni le-ai dat, şi deci, noi Ţi le dăm Ţie înapoi.”

Când Dumnezeu ne oferă vreo funcţie sau autoritate în biserică, nu este ceva de care ar trebui să fim mândri.


Dacă Dumnezeu aşează vreo cunună pe capul nostru, trebuie să o aruncăm imediat la picioarele Sale, recunoscând că numai El este vrednic de toată cinstea. A ne mândri cu autoritatea noastră sau cu vreun dar ţine de un duh diavolesc.

În ceruri, ei îşi aruncă jos cununile şi spun „ Numai Tu eşti vrednic, Domnul nostru şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea. 

Bătrânii ne aduc aminte în cântarea lor că nu trebuie să uităm vreodată că Dumnezeu ne-a creat după voia Sa, şi noi împlinim scopul creării noastre numai când Îi facem voia Lui şi nu pe a noastră.

Capitolul V

V.1,2: Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”

Aici vedem că Dumnezeu ţine o carte (un sul). Un sul este un pergament de lungime mare înfăşurat, ce trebuie să fie desfăşurat pentru a putea fi citit.

Pentru a înţelege ce simbolizează un sul, trebuie să ne întoarcem spre Vechiul Testament. În Levitic 25:24,25, citim „ De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri. Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său. 

Exista o lege în Israel că, atunci când un om era aşa de sărac încât trebuia să îşi vândă proprietatea, cea mai apropiată rudă trebuia să o cumpere pentru el. Aceasta se numea „răscumpărarea pământului “. Cum ni se aplică aceasta nouă?

Dumnezeu i-a dat lui Adam tot pământul. I-a spus să îl stăpânească şi să îl supună. Dar Adam nu a ascultat şi a sărăcit. Astfel, i-a dat actul de proprietate lui Satan. Atunci, Satan a devenit stăpânitorul pământului.

Când Satana l-a ispitit pe Isus în pustie, I-a arătat slava lumii şi I-a spus „ toate acestea Ţi le voi da Ţie, pentru că mi-au fost date mie” (Luca 4:6). Cine i le-a dat? Adam.

 

Sunt multe daruri pe care Dumnezeu i le-a dat omului, şi pe care acesta i le-a dat diavolului. De exemplu, Dumnezeu le dă oamenilor bani şi sănătate, iar ei i le dau diavolului, folosindu-le pentru a se deda la plăceri egoiste.

Acum, acest pământ, pe care Adam i l-a dat diavolului a trebuit să fie răscumpărat.

Dar citim în Levitic 25 că numai o rudă apropiată, un neam apropiat ar putea să îl răscumpere. Pentru aceasta Isus a trebuit să vină ca Om. Numai aşa putea El fi Ruda şi Răscumpărătorul nostru şi să răscumpere înapoi pământul pentru Dumnezeu.

În Ieremia 32:6-9 citim despre Ieremia că a cumpărat un pământ pentru ruda sa, conform acestei legi. El a plătit banii şi a semnat actul cumpărării. Actul a fost un sul care pe atunci se înfăşura şi se sigila (Ieremia 32:10).

Despre un sul asemănător citim şi în Apocalipsa 5

- actul de cumpărare al pământului. Iar îngerul a întrebat cine este vrednic să-l răscumpere.

În cartea Rut vedem încă o imagine a acestui tip de răscumpărare. Rut era o păgână care se măritase cu un iudeu în Moab. Când i-a murit soţul, a venit în Israel cu soacra sa, Naomi. Amândouă erau foarte sărace şi cineva trebuia să răscumpere pământul care aparţinea soţului răposat al lui Rut. Cel care putea să răscumpere, era o rudă apropiată numită Boaz. S-a dus, deci, Rut la Boaz şi i-a zis

Poţi să-l răscumperi pentru mine?

Legea susţinea că dacă un om murea lăsându-şi soţia văduvă, fratele său trebuia să se însoare cu ea (Deuteronom 25:8-10). Astfel, Boaz a trebuit să răscumpere acest pământ şi să se însoare cu Rut. Dar când Rut a venit la Boaz, el i-a zis „Există cineva care îţi este neam mai apropiat decât mine. Trebuie să-l întrebăm pe el

 

mai întâi. Dacă el nu vrea să cumpere pământul şi să se însoare cu tine, atunci, le voi face eu pe amândouă.” Boaz i-a dat de veste celeilalte rude. Dar omul nu vroia. Astfel, Boaz a răscumpărat-o pe Rut.

Rut este un fel de biserică – săracă şi care necesită răscumpărare. Cea dintâi rudă, LEGEA, nu a putut să ne răscumpere. Atunci, Boaz, preînchipuindu-L pe Hristos, ne răscumpără şi se căsătoreşte cu noi. Aceasta se spune în Romani 7:4 „fraţii mei, aţi murit faţă de lege, ca să puteţi să vă căsătoriţi cu Hristos”.

V.3-5: Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: iată leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”

Nimeni nu a fost găsit vrednic sau capabil să desigileze cartea răscumpărării pământului. Legea lui Dumnezeu nu a putut să o facă. Şi când Ioan a văzut că nimeni nu putea răscumpăra pământul pierdut de om, a plâns.

A plâns adânc – că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea. Nu exista nicio rudă care să vină în ajutorul acestei „fete” sărmane care îşi pierduse toate pământurile, şi nu era nimeni care să se căsătorească cu

„ea”.

Şi atunci, unul dintre bătrâni i-a dat lui Ioan vestea cea bună că Leul din Iuda, Rădăcina lui David, era vrednic. Isus, Rădăcina lui David, a devenit şi sămânţa lui

 

David (Apocalipsa 22:16). Isus a venit ca un Om, ne-a devenit cea mai apropiată rudă şi ne-a răscumpărat şi pe noi şi pământul.

Mesajul evangheliei este, deci, „ Nu mai plângeţi! Cineva a venit ca om – ca cel mai apropiat neam al vostru – şi v-a iubit atât încât să vă răscumpere. 

Nu putea să ne devină cea mai apropiată rudă, dacă nu ar fi venit ca Om. De aceea spune Pavel că o parte importantă din evanghelie este faptul că Isus Hristos S-a născut din sămânţa lui David ( Romani 1:3; 2Timotei 2:8). De aceea este vrednic Domnul nostru Isus Hristos, şi de aceea citim mai departe în Apocalipsa 5 că I se cântă o nouă cântare de laudă în ceruri.

V. 6,7: Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.

Când Ioan s-a întors să vadă leul, ceea ce a văzut a fost un miel - un miel care părea înjunghiat – simbolizându-L pe Isus Hristos răstignit – stând între Dumnezeu şi om, ca mijlocitor.

Isus a fost mereu ca un leu, pentru diavol, păcat şi duhul lumii (oriunde l-ar fi găsit) – luptând împotriva acestora şi împotrivindu-se lor. Faţă de oameni, însă, Isus a fost mereu ca un miel. Oamenii L-au bătut, L-au jignit şi s-au comportat urât cu El, dar El nu le-ar răspuns niciodată cu aceeaşi monedă.

 

În lume, vedem exact opusul. Oamenii sunt ca un miel faţă de diavol, pentru că le este frică de el, îi sunt supuşi şi cedează în faţa păcatului. Dar ei se comportă ca nişte lei unul faţă de celălalt – sfâşiindu-se unul pe altul şi luptându-se unul cu altul. Acesta este duhul lui antihrist – opusul lui Hristos.

Cuvântul „Miel” este folosit frecvent în cartea Apocalipsa ca titlu desemnându-L pe Isus Hristos. Ioan Botezătorul a arătat spre Isus spunând „Iată Mielul lui Dumnezeu Care ia păcatul lumii” ( Ioan 1:29).

Cele şapte coarne pe care le are Mielul simbolizează „ toată puterea“. Şapte este numărul perfecţiunii şi coarnele vorbesc despre tărie şi putere. Toată puterea în cer şi pe pământ a fost dată Domnului nostru.

Cei şapte ochi sunt iarăşi Duhul Sfânt înşeptit al lui Dumnezeu. Acesta este un alt simbol al Duhului Sfânt, care vorbeşte despre desăvârşita Lui capacitate de discernământ.

Aici ni se mai spune şi că aceşti şapte ochi au fost trimişi pe pământ. De ce? Răspunsul se găseşte în 2 Cronici 16:9, „Căci Domnul Îşi întinde privirile (Duhul Sfânt înşeptit) peste tot pământul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” . Este foarte important – atunci când privim spre viitor – să recunoaştem că Duhul Sfânt lucrează pe întreg pământul pentru a ne sprijini, atâta timp cât inimile noastre îi aparţin Lui. Astfel, nu ne vom mai teme nici chiar dacă diavolul însuşi ne va sta împotrivă.

În versetul 7 citim: „ Şi a venit El şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie “. Observaţi autoritatea Lui: merge către Tatăl şi ia cartea din

 

Mâna Lui. Ce om poate face aceasta? Numai Isus, Domnul şi Mântuitorul nostru.

Există unele grupuri de „creştini” care învaţă că sunt NU trei Persoane în Dumnezeire, ci doar una. Aşadar, ei botează oamenii doar în Numele lui Isus, ceea ce este o mare amăgire din partea diavolului; el înlătură astfel distincţia dintre Tatăl şi Fiul ca două Persoane separate, voind să ne lase fără Mijlocitor ( vezi 1 Timotei 2:5).

În pasaj, însă, Îl vedem pe Tatăl stând pe tron şi pe Isus venind şi luând sulul din mâna Tatălui, dovedind că El are dreptul să îl ia – ca singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.

În Ezechiel 2:9,10 mai observăm ceva în legătură cu acest sul: „Iată un sul… scris pe dinăuntru şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete”. Diferite sentinţe au fost scrise pe sul. Şi Zaharia a văzut sulul, arătând blestemul lui Dumnezeu revărsându-se peste pământ, pentru că oamenii nu mai ascultaseră de poruncile lui Dumnezeu ( Zaharia 5:1-3). În mod special sunt menţionate două dintre cele 10 porunci: (1) Să nu furi; şi (2) Să nu iei numele Domnului în deşert. Cel ce a furat va fi judecat după scrierea de dinafara sulului. Iar cel ce a înjurat să fie judecat după scrierea de dinlăuntrul sulului.

Dumnezeu a scris cele zece porunci pe două table de piatră. Pe una erau scrise patru porunci cu privire la relaţia omului cu Dumnezeu. Pe cealaltă erau scrise şase porunci care priveau relaţia omului cu semenii lui. Injuriile reprezentau încălcarea unei porunci de pe prima tablă, iar furtul încălca o poruncă de pe cea de a doua tablă. Deci, cele două părţi ale sulului reprezintă cele zece porunci ale lui Dumnezeu, care nu au fost ascultate de rasa umană, atrăgând judecata lui Dumnezeu asupra omului.

 

Prin deschiderea celor şapte peceţi, putem să ne aşteptăm să vedem judecata care va veni asupra omului pentru neascultarea sa faţă de poruncile lui Dumnezeu.

Putem, deci, să privim întrebarea „Cine este vrednic să descchidă cartea şi să rupă peceţile?” ( versetul 2), ca „Cine este vrrednic să facă judecată asupra rasei umane pentru neascultarea lor a poruncilor lui Dumnezeu?”.

Când fariseii au adus lui Isus o femeie prinsă în adulter, El le-a pus o simplă întrebare „Cine este vrednic să arunce o piatră în ea?” ( Ioan 8:1-12).

Deci, întrebarea aici este: „ Cine este vrednic să judece lumea?

În cazul femeii adulterine, numai Isus Cel-fără-de-păcat putea arunca o piatră asupra ei. Dar nu a făcut-o. El a zis: „ Eu nu te osândesc“. Isus a venit atunci pentru a inaugura veacul harului. Au trecut 2.000 de ani şi veacul harului este acum aproape pe sfârşite. Într-una din aceste zile, acelaşi Isus Se va întoarce pentru a judeca lumea.

Ruperea peceţilor unui sul înseamnă că ni se dă înţelegerea a ceea ce este scris pe sul. O carte pecetluită este o carte pe care nu o putem înţelege. O carte deschisă, însă, este ceva ce putem înţelege. Isaia 29:11-12 spune „ de aceea, toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici: Ia citeşte! El răspunde: Nu pot, CĂCI ESTE PECETLUITĂ! Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: Ia citeşte! El răspunde: Nu ştiu să citesc “. Persoana cu ştiinţă de carte devine la fel de neştiutor precum un analfabet atunci când se confruntă cu o carte pecetluită!! De ce?Versetul 13 ne oferă răspunsul. Domnul spune, „ Când se apropie de Mine

 

poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. “.

Dacă ne apropiem de cartea Apocalipsa cu o astfel de atitudine, atunci cartea va fi pecetluită pentru noi.

„ Domnul a turnat un somn adânc asupra proorocilor şi a acoperit ochii văzătorilor ” în timpul lui Isaia, pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să rămână ca o carte pecetluită pentru ei (Isaia 29:10).

Cu toate acestea, cartea Apocalipsa nu este o carte pecetluită. Se spune în Apocalipsa 22:10„să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta, căci vremea este aproape”. Dacă ochii noştri sunt orbiţi pentru înţelesul acesteia, motivul trebuie să fie acela că inimile noastre sunt departe de Domnul. Dumnezeu a dat cartea Apocalipsa pentru a deschide ochii slujitorilor Săi.

V.8: Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

Anterior i-am văzut pe cei 24 de bătrâni căzând înaintea Tatălui – ( 4:10). Acum ei cad înaintea Mielului. Vedem, de asemenea, pe fiecare dintre ei având un vas de aur plin cu tămâie (reprezentând rugăciunile sfinţilor).

Aceste vase conţin rugăciunile pe care credincioşii le-au rostit de 2000 de ani. Fiecare rugăciune a noastră intră în aceste vase. Într-o zi, vasele vor fi pline şi vor fi vărsate. Acesta va fi rezultatul tuturor rugăciunilor pe care le-au spus credincioşii – în special al acestei rugăciuni:

Vie împărăţia Ta precum în cer aşa şi pe pământ“. Această rugăciune îi cere Domnului să izbăvească

 

pământul şi să lase împărăţia Sa a dreptăţii să vină pe pământ.

Isus ne-a spus să ne rugăm întotdeauna! Şi chiar dacă nu se întâmplă nimic imediat, rugăciunile noastre vor intra în potir. Într-o zi, acel potir va fi plin – şi atunci veţi vedea rugăciuni împlindu-se. De aceea este important să te rogi. Rugaţi-vă în special pentru venirea împărăţiei lui Dumnezeu. Aceasta este mult mai important decât rugăciunile pentru tămăduire fizică sau alte probleme asemănătoare.

Nu peste mult timp, potirul va fi plin şi acele autorităţi angelice vor turna potirele înaintea Domnului. Şi va începe planul final al lui Dumnezeu de încheiere a treburilor acestui pământ. Este încurajator să vedem că Dumnezeu răspunde la rugăciunile sfinţilor.

V.9,10: Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau:

„Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile; căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”

Când se spune că ei cântau o cântare NOUĂ, înseamnă că de fiecare dată cântecul „Vrednic eşti…“, este actualizat.

Cum ni se aplică nouă? Dacă suntem umpluţi de Duhul Sfânt şi mergem pe calea crucii zilnic, putem fi diferiţi în exprimările noastre de adorare şi laudă către Tatăl şi Fiul, DE FIECARE DATĂ.

 

Aici ni se mai spune şi că vom domni pe pământ. Isus ne-a făcut împăraţi şi preoţi. Acum noi domnim în duhul nostru. Într-o zi, vom împărăţi şi în trupurile noastre.

V.11: M-am uitat împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

Aceasta înseamnă că există o sută de milioane de îngeri în ceruri plus multe alte milioane!! Există, deci, destui îngeri pentru Dumnezeu pentru a acorda foarte uşor câte unul pentru fiecare copil al lui Dumnezeu – chiar mai mulţi decât unul pentru fiecare!!

Citim în Evrei 1:14 că îngerii sunt duhuri slujitoare trimise pentru a sluji celor care moştenesc mântuirea. Dumnezeu a desemnat câte un înger pentru fiecare dintre noi. Ştiind acest lucru, suntem încurajaţi. Isus a învăţat că fiecare copil are un înger care vede faţa Tatălui şi îl ajută pe copil (Matei 18:10). Şi aceşti îngeri nu ne părăsesc după ce am crescut.

V.12: Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”

Toţi oamenii trebuie să-L cinstească pe Fiul, la fel cum Îl cinstesc pe Tatăl. Nu există îndoială că Isus Hristos este Dumnezeu ce trebuie adorat la fel de mult cum Tatăl este adorat.

 

V.13,14: Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de dommnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Şi cele patru făpturi vii ziceau „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Vedem că nu au spus Amin o singură dată, ci în mod repetat, ca un refren.

Unii oameni se simt ofensaţi când aud lumea dintr-o biserică spunând „ Amin” sau „Aleluia“. Cum vor trăi astfel de oameni în ceruri?

Dumnezeu L-a înălţat pe Isus pentru că El S-a smerit şi I-a dat un Nume care este mai presus de orice nume, pentru ca într-o zi, în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2:8-11).

Cea mai importantă mărturisire pe care trebuie să o facem celor necredincioşi este aceea că „Isus Hristos este Domn“. Într-o zi, întregul univers va spune aceste cuvinte. Cât de minunat este că ochii ne-au fost deschişi chiar de acum să vedem Domnia lui Isus, şi să vedem vrednicia Celui Care a venit ca un Miel pentru oameni şi ca un Leu pentru diavol. Isus a biruit lumea (Ioan 16:33), şi a plătit preţul pentru ca pământul să fie răscumpărat pentru Dumnezeu.

Capitolul VI

De la capitolul 6 înainte, observăm partea profetică a Apocalipsei - privitoare la ceea ce Isus i-a spus lui Ioan că va avea loc în VIITOR.

De fiecare dată când studiem o proorocie care încă nu s-a împlinit, trebuie să avem în minte 1Corinteni 13:12

„ Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin “. Dumnezeu, în marea Sa înţelepciune, a permis ca o mare parte din proorocia cu privire la viitor să poată fi vizibilă nouă doar slab, ca într-o oglindă. Acest lucru nu trebuie să-l uităm.

Există o mare curiozitate în fiinţa noastră să cunoaştem viitorul întocmai. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu ne-a fost dat pentru a ne satisface curiozitatea. În Deuteronom 29:29 se spune „ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri “. Există, deci, lucruri care sunt descoperite şi altele care sunt ascunse.

Iată unele lucruri descoperite: 2Petru 1:3 afirmă că „ ni s-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia“. Tot ce e în legătură cu împărtăşirea din natura divină a fost descoperit în mod clar. În Romani 6:14 spune limpede că

păcatul nu mai poate stăpâni peste voi când sunteţi sub har“.

Ceea ce este uimitor este că majoritatea credincioşilor nu privesc la astfel de adevăruri care sunt prezentate clar. În schimb, ei discută despre detaliile proorociei, care adesea sunt neclare. Această atitudine este periculoasă. Trebuie să ne stabilim corect priorităţile. Cel mai mare lucru nu este proorocia, ci dragostea. Niciodată

 

nu ni se spune să urmărim o înţelegere clară a proorociei. Ni se spune,însă, să căutăm dragostea – natura divină ( 1Corinteni 12:8,9,13; 14:1).

Există multe părţi din profeţia biblică pe care le vom cunoaşte limpede numai când se vor întâmpla, şi încă, alte lucruri le vom şti numai când va veni Domnul. Dar, de vreme ce Domnul ne-a dat cartea Apocalipsa, sigur se aşteaptă să înţelegem ceva despre viitor, chiar dacă neclar.

În capitolul 6 avem o privire de ansamblu asupra viitorului până la sfârşit. Apoi, de la capitolul 7 înainte, Duhul revine şi umple unele goluri cu câteva detalii. Slavă lui Dumnezeu că această carte a fost scrisă astfel pentru a nu satisface curiozitatea. În fiecare dintre noi există o mare dorinţă de a studia grafice profetice care ar explica secvenţialitatea evenimentelor la sfârşitul vremilor. Dar Dumnezeu nu ne satisface curiozitatea.

Cuvântul lui Dumnezeu, inclusiv cartea

Apocalipsa , nu a fost dată în principal pentru aşa ceva.

Luaţi aminte la ce a spus Isus apostolilor săi imediat înainte să se suie în ceruri. Apostolii L-au întrebat

Doamne acum vei restabili împărăţia lui Israel?” Ei credeau, că de vreme ce Isus a înviat, El va îndepărta romanii şi Îşi va stabili împărăţia de o mie de ani. Isus nu a spus că aceste întrebări nu sunt importante. Nu. În schimb, El a zis „ nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa ” (Fapte 1:6,7). El le-a spus că pentru moment sunt lucruri ce trebuie ştiute, dar şi multe alte lucruri pe care nu trebuiau să le ştie. Apoi le-a spus despre absoluta nevoie de a primi puterea spirituală. Nu cunoştinţa -ci puterea! (Fapte 1:8) – puterea de a fi martorii Săi până la sfârşitul timpului. Şi aduceţi-vă aminte că acestea au fost ultimele Sale cuvinte pe pământ.

 

Este important ca noi să ne amintim de acest fapt când citim cartea Apocalipsa.

V.1: Când a rupt Mielul cea dintâi dintre cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am văzut pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

Această invitaţie este făcută de patru ori – „Vino“. În versetul 3, cea de a doua făptură vie spune „vino“. În versetul 5 cea de a treia făptură vie spune „vino “. Şi în versetul 7 cea de a patra făptură vie spune „ vino“.

Acestea sunt cele patru făpturi vii pe care le-am văzut în capitolul 4:7. Am văzut că sunt ca heruvimii pe care i-a văzut Ezechiel, şi că sunt conducători printre categoriile în care au fost create: leul – regele animalelor sălbatice; viţelul – regele vitelor; omul – regele creaţiei; vulturul – regele păsărilor. Deci aceste 4 făpturi care spun

vino” în capitolul 6:1,3,5,7 exprimă glasul creaţiei care Îi spune lui Isus „vino“.

La sfârşitul Bibliei citim că însuşi Ioan spune

Amin. Vino Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Întreaga creaţie strigă către Domnul să vină, după cum citim în Romani 8:19-22. Este o ruşine când cei care se consideră credincioşi nu au o asemenea dorinţă nestăvilită aşa cum are restul creaţiei. Întreaga creaţie aşteaptă „ descoperirea fiilor lui Dumnezeu“, când Isus va veni în slava Sa. În acea zi, întreaga creaţie va fi eliberată din sclavia stricăciunii şi va intra în slava fiilor lui Dumnezeu. Acum, însă, creaţia suferă „durerile naşterii de prunci” – un travaliu care va fi încheiat numai atunci când va veni Hristos.

 

Şi când aceste creaturi vor spune „vino“, Domnul Isus va veni – nu ca un miel pentru a lua păcatele lumii, ci ca un leu gata să le judece.

V.2: M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

Comparaţi aceasta cu Apocalipsa 19:11-16, unde citim „ apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti…pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI DOMNUL DOMNILOR. Numele lui este Cuvântul lui Dumnezeu “. Acesta este Domnul nostru Isus Hristos. Dar ceea ce întâlnim aici în Apocalipsa 6:2 este puţin diferit. El nu are multe cununi pe capul său. Aici se spune că i s-a dat o cunună. Cu alte cuvinte, nu este ceva obţinut de el pe drept. I s-a permis să aibă o cunună. Dar el stătea pe acest cal şi avea un arc, şi a pornit biruitor şi să biruiască. Acesta este simbolul unuia care ÎL IMITĂ pe Hristos – cineva care spune că e Hristos.

Dacă citiţi Matei 24, veţi observa că este foarte asemănător cu Apocalipsa 6. Ambele pasaje au ca temă sfârşitul veacurilor. Acolo, ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat „ Spune-ne când vor fi acestea, care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacurilor? ” (Matei 24:3).

Isus le-a răspuns zicând, „luaţi seama să nu vă înşele nimeni” (v.4). Aici întâlnim primul cal alb: „ Mulţi vor veni în numele Meu spunând că EU SUNT HRISTOSUL şi mulţi se vor înşela “. Acesta este primul

 

semn pe care l-a dat Isus. Şi tot aceasta vedem şi în Apocalipsa 6:2. Cineva vine pe un cal alb, atrăgând o mulţime de oameni după el – oameni care nu ştiu Scripturile, care urmează o persoană crezând că urmează pe Domnul şi care sunt, deci, înşelaţi şi duşi în rătăcire. Isus ne-a avertizat spunând că mulţi vor veni ÎN NUMELE LUI să ne înşele. O astfel de persoană este simbolizată printr-un călăreţ şi un cal alb. El este un Hristos fals!!

De remarcat de câte ori se repetă în acest capitol fraza „ i s-a dat” – „ o cunună i s-a dat… i s-a dat să ia pacea de pe pământ…i s-a dat o mare sabie…i s-a dat putere ” (v.2,4,8). În fiecare caz, ceva rău urmează. Dar, de fiecare dată, se întâmplă după ce Dumnezeu a dat permisiunea. Celui dintâi călăreţ i s-a permis să aibă o cunună. Celui de-al doilea i s-a permis să ia pacea de pe pământ şi să poarte o sabie mare. Celui de-al patrulea călăreţ i s-a permis să aibă putere peste o pătrime din lume.

Când Pilat I-a spus lui Isus că avea putere să-L răstignească, Isus i-a răspuns zicând: „ Nu ai fi avut nicio putere asupra Mea, dacă nu ŢI S-AR FI DAT de sus ” (Ioan 19:11). Tatăl era Cel ce i-a permis lui Pilat să aibă putere asupra lui Isus. Nimeni nu poate face ceva pe pământ fără permisiunea lui Dumnezeu. Tatăl nostru este Cel ce permite duhurilor înşelătoare să intre în lume şi să înşele pe cei care nu iubesc adevărul (2Tesaloniceni 2:10,11). Toată această înşelăciune va culmina cu venirea lui antihrist – falsul Hristos – pe scena lumii. Majoritatea oamenilor vor fi înşelaţi să creadă că el este într-adevăr „Mesia” şi „Mântuitorul” lor şi că urmându-l pot fi mântuiţi.

Dar înainte ca antihrist să vină, mulţi antihrişti mai mici s-au şi ridicat de-a lungul secolelor şi se ridică chiar şi astăzi.

 

„ Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină antihrist, să ştiţi că acum s- au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă ” (1Ioan 2:18). Dacă în anul 96 d.Hr., când Ioan a scris aceasta, era ceasul din urmă (11 p.m.), acum trebuie să fi trecut de 11:59 p.m. Ne-au mai rămas nişte secunde.

Mulţi conducători politici din istorie au fost mici antihrişti, care i-au atras pe oameni după ei printr-o putere demonică. Există mulţi „ guru” păgâni în India, care fac la fel. Dar acel duh se întâlneşte şi în creştinism. Adesea, conducători „creştini” talentaţi îi fac pe oameni să le urmeze în loc să le facă legătura cu Hristos. Astăzi, există multe astfel de grupuri de creştini, care sunt

„hristoşi” mincinoşi.

Antihristul vine pe un cal alb, aşa cum vine şi Hristos. Satana vine ca un înger de lumină, înşelând mulţimi – iar Dumnezeu îi permite, pentru că El vede că oamenii nu iubesc adevărul pentru a fi izbăviţi de păcatele lor.

Citim aici despre călăreţ că „ a pornit biruitor şi să biruiască” (v.2). Satana şi-a pus în gând să-l biruiască pe om întru totul.

V.3,4: Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi.” Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

I s-a dat permisiunea de a-i face pe oameni să se înjunghie unul pe altul şi să ia pacea de pe pământ.

 

Aceasta este o imagine a războiului. Culoarea roşie a calului vorbeşte despre vărsarea de sânge.

Cel de-al doilea semn pe care Isus l-a dat ucenicilor Săi a fost: „ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii ” (Matei 24:6,7a).

Cel de-al doilea călăreţ de pe calul roşu ia pacea de pe pământ şi oamenii se ucid unii pe alţii. Întotdeauna au fost războaie de-a lungul celor 19 secole trecute, de când Ioan a scris cartea Apocalipsei. Dar în toţi aceşti 1900 de ani, nu au existat războaie numite „Războaie Mondiale” până în secolul al XX-lea. Şi războaiele dintre naţiuni au crescut incredibil în secolul douăzeci. Până în secolul douăzeci nu exista nici terorismul (precum îl avem astăzi).

V.5,6: Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Şi în mijlocul celor patru făpturi vii am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatemi untdelemnul şi vinul.”

Cel de-al treilea cal este unul negru – şi simbolizează foametea şi lipsa de hrană. Aceasta corespunde celui de-al treilea semn pe care l-a dat Isus ucenicilor săi – foametea (Matei 24:7). Situaţia va deveni foarte dificilă în special pentru cei săraci. Ei vor putea cumpăra doar un kilogram de grâu cu un salariu pe o zi. Sau, dacă vor mâncare mai ieftină, vor putea cumpăra trei

 

kilograme de orz cu salariul pe o zi. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşit, va fi o lipsă crescândă a celor trebuincioase vieţii. Bunurile de lux precum uleiul şi vinul nu vor fi atinse. Aceasta înseamnă că cei bogaţi vor trăi în belşug, în timp ce săracii vor trebui să se lupte din răsputeri pentru a supravieţui.

Iacov spune „ Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi…aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi ca o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele cele din urmă! Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel ” (Iacov 5:1,3,5).

V.7,8: Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

Aici vedem un cal palid şi bolnav. Călăreţul său era

Moartea“. Era urmat de „Şeol28” – locul în care ajung oamenii când mor. Li s-a dat putere peste un sfert din pământ. Populaţia lumii este de peste şase miliarde, şi deci, aceasta înseamnă putere peste aproximativ 1,5 miliarde de oameni. Aici se menţionează patru mijloace

 

de a ucide oamenii: (1) armele de război; (2) foametea; (3) bolile şi (4) animalele sălbatice.

Este important pentru noi să ştim de ce permite Dumnezeu aceste patru pedepse, tocmai pentru ca noi să nu avem parte la ele.

În Ezechiel 14:13,14 citim că Domnul spune „ când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei – dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui sufletul lor prin neprihănirea lor “.

Noe, Daniel şi Iov au fost cei mai drepţi oameni din timpurile lor. Noe şi-a salvat soţia, cei trei fii ai săi şi soţiile lor. Daniel şi-a salvat cei trei prieteni ai săi. Iov şi-a salvat familia. Dar Dumnezeu spune că dacă ar fi trăit ei în acest timp, ei ar fi putut doar să se mântuiască pe ei înşişi şi atât. Ei nu ar fi fost capabili să-şi izbăvească fiii şi fiicele, dacă acei copii nu ar fi la rândul lor drepţi.

Şi apoi Dumnezeu spune „ Dacă aş lăsa ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar sjunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni din pricina acestor fiare, şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu ” (Ezechiel 14:15,16).

Mai apoi, Domnul adaugă „ Măcar trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma ” (v.21). Acestea sunt cele patru pedepse menţionate în Apocalipsa 6:7,8.

Dumnezeu este, însă, îngăduitor, ca doar o pătrime din populaţia lumii să fie nimicită, pentru ca ceilalţi să se

 

poată întoarce spre dreptate. Numai prin dreptate putem să ne protejăm pe noi înşine de la aceste pedepse grozave. Nu ne putem salva soţiile, fiii, fraţii sau surorile noastre, decât dacă şi ei sunt neprihăniţi.

Este relevantă promisiunea făcută tuturor celor drepţi în Psalmul 91. Acolo citim despre aceste patru pedepse:

(1) Arme de război – „săgeata ce zboară ziua” (v.5);

(2) Boala – „ciuma” (v.6);

(3) Foametea – „molima care bântuie ziua în amiaza mare” (amiaza este timpul când mâncăm şi de aceea aici se referă la lipsa de mâncare) (v.6);

(4) Fiarele sălbatice – „ vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi ” (v.13).

Aceste pedepse nu îi vor atinge pe cei drepţi.

„O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia” (v.7).

O pătrime din populaţia lumii poate fi atinsă. Dar

DE TINE NU SE VOR APROPIA!

„ Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: Domnul este locul meu de adăpost…nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău ” (v.8-10).

De ce? „ Fiindcă mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi, îl voi ocroti ” (v.14). Domnul ne va înălţa. Să ne asigurăm că vom reuşi ca această promisiune să se împlinească în vieţile noastre.

 

V.9-11: Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihneasccă puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Cea de-a cincea pecete simbolizează necazul. Aceşti oameni au fost omorâţi „ din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră “.

Pavel îl indemna pe Timotei să „ţină dreptarul învăţăturilor sănătoase” (2Timotei 1:13). Aici erau oameni care ţinuseră întregul sfat al lui Dumnezeu. Ei nu făcuseră compromisuri, nici nu căutaseră să placă oamenilor, nici nu predicaseră pentru a gâdila auzul oamenilor. „Dacă plăcem oamenilor, nu putem fi slujitorii lui Hristos” ( Galateni 1:10). Aceştia erau adevăraţii slujitori ai lui Hristos, care ţinuseră cuvântul lui Dumnezeu ca mărturie a lor; şi fiindcă ţinuseră cuvântul lui Dumnezeu, au fost ucişi.

În Matei 23:34,35 Isus a spus „ De aceea, iată vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar “.

 

Când Cain l-a ucis pe Abel, Domnul i-a zis lui Cain

„ sângele fratelui tău strigă către Mine din pământ – pentru că l-ai junghiat “. Aici, în Apocalipsa 6, acei care au fost junghiaţi strigă cu o voce tare, spunând: „ Până când, Doamne, vei zăbovi să judeci şi să răzbuni sângele slujitorilor Tăi, care a fost vărsat “. Citim rugăciuni similare în Psalmul 94:1-7 şi 119:84. Toate acestea exprimă acelaşi lucru: „ Doamne, răzbună-Te asupra acestor oameni care ne-au vărsat sângele ” – la fel cum sângele lui Abel strigase pentru a fi răzbunat.

Când dăm, însă, la Evrei 12, vedem altceva. Aici, se compară vechiul legământ cu cel nou. Noi, astăzi, nu am venit la Muntele Sinai şi la Moise, ci la muntele Sion şi la Isus „ Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine deccât sângele lui Abel ” (v.21-24). Sângele lui Abel a strigat pentru răzbunare, în timp ce sângele lui Isus a strigat pentru milă şi iertare!! În aceasta stă o diferenţă fundamentală dintre vechiul şi noul legământ.

Cei care caută răzbunare nu au înţeles pentru ce s-a vărsat sângele lui Isus. Când sângele curgea din trupul lui Isus – din cap, din mâini, din spate şi din picioare – El se ruga „ Părinte, iartă-i“. Când curgea sângele din trupul lui Ştefan, el se ruga: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” ( Fapte 7:60). Acesta este strigătul unui sfânt al noului legământ. O caracteristică a adevăratului ucenic al lui Isus este aceea că nu doreşte răzbunarea asupra vrăjmaşilor săi.

Deci, aceşti sfinţi junghiaţi din Apocalipsa 6 sunt desigur sfinţi ai Vechiului Testament, pentru că cer ca răzbunarea să se facă asupra vrăjmaşilor lor. Când Ioan a avut această viziune, trecuseră cam 65 de ani de când fusese întemeiată biserica, şi erau foarte puţini creştini care fuseseră junghiaţi pentru credinţa lor până atunci.

 

Mulţi dintre sfinţii junghiaţi erau cei despre care a vorbit Isus – din timpul lui Abel la cel al lui Zaharia. Aceştia sunt cei ale căror suflete erau sub altar. Li s-au dat haine albe şi li s-a spus să mai aştepte puţin PÂNĂ CÂND se va împlini numărul slujitorilor şi a fraţilor lor care aveau să fie ucişi (în perioada acestor 20 de secole ale epocii bisericii). Aceşti „fraţi” sunt sfinţii noului legământ care sunt junghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Există un anumit număr de sfinţi care trebuie să fie junghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturisirea lor. Dumnezeu ştie numărul acela. În ultimii 2000 de ani, au murit mulţi creştini la fel ca Isus şi ca Ştefan, rugându-L pe Dumnezeu să-i ierte pe cei care i-au ucis. Ei au fost omorâţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au susţinut-o. Imediat ce acest număr se va împlini, Dumnezeu va veni să judece lumea care I-a ucis slujitorii. Până atunci, trebuie să avem răbdare.

Cea de-a cincea pecete ne arată, deci, că partea noastră pe pământ sunt necazul şi persecuţia. În Matei 24:9, vedem că cel de-al cincilea semn dat de Isus ucenicilor Săi este necazul, fiind urâţi de TOATE popoarele şi fiind ucişi din pricina Numelui Său.

Vine ziua când TOATE POPOARELE de pe faţa pământului îi vor urî pe adevăraţii ucenici ai lui Isus. Creştinii cu numele şi „credincioşii” de compromis nu vor fi urâţi. Ei vor fi acceptaţi şi cinstiţi! Dar cei care împlinesc şi propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu vor fi urâţi. Şi, în acel timp, mulţi vor cădea. Ei se vor alătura creştinătăţii babiloniene (bisericilor false, compromise), pentru că vieţile lor vor fi în siguranţă acolo. Aceştia îi vor trăda pe adevăraţii ucenici ai lui Isus. Aceste lucruri se întâmplă chiar astăzi în multe ţări.

 

Isus le-a spus ucenicilor, „ În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, eu am BIRUIT lumea ” (Ioan 16:33). Aici, Isus ne învaţă că va trebui să înfruntăm necazuri. Duhul Sfânt nu ne învaţă că vom scăpa de necaz, deşi oamenilor le place să creadă astfel.

Numai o creştinătate iubitoare de confort, compromiţătoare şi diplomată vrea să scape de necazuri. Şi o astfel de creştinătate a produs şi o teologie care învaţă că „biserica va scăpa de necaz”, chiar dacă Isus a spus clar că „în lume veţi avea necazuri“. Domnul nu ne va lua din lume. El a spus: „Eu am biruit (nu am scăpat din) lumea“. Şi El vrea ca şi noi să devenim biruitori.

Isus S-a rugat Tatălui zicând: „ Tată, NU Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău (de păcat) ” (Ioan 17:15). Pe ce se bazează unii creştini când afirmă că vom fi luaţi din lume pentru a nu mai îndura necazurile? Isus S-a rugat ca să fim păziţi de păcat, nu de necazuri. El vrea să fim păziţi de duhul de nesupunere şi de puterea diavolului, dar nu de persecuţie – pentru că Isus ştie că persecuţia şi necazurile sunt bune pentru noi. Aceasta este menirea noastră.

Când un apostol mergea să transmită Evanghelia, făcând ucenici, îi învăţa el oare că Dumnezeu îi iubeşte aşa de mult încât îi va scăpa de necazuri? NU. Marcu spune:

„ Trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu prin multe necazuri ” (Fapte 14:22). Acesta era mesajul lui Isus şi al apostolilor. Dar, din păcate, acest mesaj nu mai este propovăduit astăzi.

În Apocalipsa 6:12-17, citim despre mânia lui Dumnezeu care va cădea asupra pământului. Necazul este mânia omului şi a diavolului care se revarsă asupra credincioşilor. Dumnezeu nu ne-a promis vreodată că ne va păzi de o astfel de mânie. Milioane de adevăraţi ucenici ai lui Isus au trecut prin necazuri inimaginabile şi prin

 

persecuţie şi au fost ucişi în ultimele 20 de veacuri. Dumnezeu le-a dat putere să le înfrunte pe toate.

Dar, când este vorba despre mânia lui Dumnezeu ( Apocalipsa 6:12-17), sigur vom scăpa.

V.12-17: Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur pe pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s- au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mâna Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Aici este primul loc din cartea Apocalipsa unde găsim cuvântul „mânie” referindu-se la mânia lui Dumnezeu şi a Mielului. În schimb, necazul (despre care am citit înversetele 9-11, la a cincea pecete) era de fapt mânia omului instigată de diavolul.

Ucenicii lui Isus vor fi înălţaţi pentru a se întâlni cu Domnul în văzduh înainte ca această pedeapsă să vină. Vedem acest şir de evenimente descrise de Domnul în capitolul 24 din Matei:

Îndată DUPĂ ACELE ZILE DE NECAZ,

soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da

 

lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate ( compară cu Apoc.6:12-14). Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omnului, toate seminţiile pământului se vor boci (compară cu Apocalipsa 6:15,16)ŞI VOR VEDEA PE FIUL

OMULUI VENIND PE NORII cerului cu putere şi cu o mare slavă. EL VA TRIMITE PE ÎNGERII SĂI CU TRÂMBIŢA RĂSUNĂTOARE, ŞI VOR ADUNA PE ALEŞII LUI DIN CELE PATRU VÂNTURI”

(Aceste evenimente sunt descrise şi în 1 Tesaloniceni 4:16) ( Matei 24:29-31).

Aceasta este răpirea bisericii la care ne aşteptăm să aibă loc la venirea Domnului nostru Isus Hristos – imediat DUPĂ marele necaz şi exact ÎNAINTE ca mânia lui Dumnezeu să se reverse pe acest pământ.

Atunci, Isus va apărea ca „steaua strălucitoare a dimineţii” ( Apocalipsa 22:16) ca să ne înalţe la cer pentru a fi cu El. Steaua dimineţii apare CU PUŢIN ÎNAINTE ca soarele să răsară (reprezentându-l pe Hristos întemeindu-Şi împărăţia pe pământ), şi IMEDIAT DUPĂ miezul nopţii (marele necaz). Cea mai întunecată oră este cu puţin după ce se ivesc zorile.

Domnul nostru a confirmat această învăţătură şi în Matei 25:6 - „la miezul nopţii” se va face o strigare: „ Iată Mirele vine“. În mijlocul întunericului (miezul nopţii) simbol al necazului, se va ridica un glas, „Mirele vine“. Şi înainte ca soarele să răsară pe pământ, cei ce vor fi pregătiţi vor fi înălţaţi. Ei Îl vor vedea pe Isus ca „Stea a Dimineţii“. La sfârşitul capitolului 6 din Apocalipsa, citim că profeţii Vechiului Testament chemau „ZIUA Domnului“. Aceasta este numită aici „Ziua cea mare a mâniei lui Dumnezeu” ( Apocalipsa 6:17) – o foarte scurtă perioadă de judecată pe pământ.

 

În Fapte 2:17-20, Petru citează în ziua Cincizecimii din proorocul Ioel, spunând „ În zilele din urmă, zice Domnul Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! …Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc, şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ZIUA DOMNULUI, ZIUA ACEA MARE ŞI STRĂLUCITĂ “.

Ioel asociază sfârşitul cu umplerea de Duh Sfânt. În versetele 18 şi 19 intră această perioadă de 2.000 de ani, în care noi putem fi umpluţi de Duhul şi putem lua parte la natura divină. Ceea ce citim în versetele 17 şi 18 este începutul „ erei bisericii“. Versetele 19 şi 20 vorbesc despre sfârşitul ei. Pentru că profetul Ioel nu avea cunoştinţă despre era bisericii ce se întinde între momentul turnării Duhului şi cea de a doua venire a lui Isus Hristos, el a numit acea zi „ziua cea mare a Domnului “.

De ce vine pe pământ această ultimă pedeapsă („ziua Domnului” )? Haideţi să ne uităm la câteva versete din Vechiul Testament pentru a primi un răspuns.

Mai întâi de toate, să ne uităm la Isaia 13:6-11:

„ Gemeţi! Căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea toate mâinile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte. Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii (şi Isus a vorbit despre această perioadă ca început al durerilor naşterii – Matei 24:8) … căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui, şi luna nu va mai lumina. Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria

 

celor trufaşi. ” Vedem, deci, că din pricina mândriei omului vine această pedeapsă. Mândria este rădăcina din care cresc toate celelalte păcate. Dumnezeu spune „voi doborî semeţia celor asupritori” ( v.11).

Să privim şi la Isaia 2:10-21: „ Întră în stânci şi te ascunde în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui! … Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat … Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea “.

De remarcat încă o dată că pedeapsa Domnului este împotriva „ MÂNDRIEI“. Mândria omului şi înălţarea sa vor fi smerite. Oamenii fac multe păcate, dar în special mândria omului este subliniată ca ceea ce Dumnezeu va pedepsi în „ziua Domnului“.

Într-un alt pasaj despre ziua Domnului, în Isaia 3:10,11 Dumnezeu spune „Bine

Capitolul VII

V.1-8: După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: “Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.

Aici întâlnim iarăşi fraza aceasta „după aceea” sau

după aceste lucruri“. Observăm că această frază este începutul unei noi părţi, în Apocalipsa 4:1.

 

În capitolul 7, vedem că versetele 1 şi 9 încep cu această frază.

Prima parte (v.1-8) se referă la Israel: „ Am auzit numărul… 144.000 de credincioşi pecetluiţi din toate seminţiile fiilor lui Israel ” (v.4).

Cea de a doua parte (v.9-17) se referă la biserică: o mulţime de oameni „ din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului “.

Rămăşiţa lui Israel cu frică de Dumnezeu este păzită în timpul mâniei, dar biserica este luată ca să stea înaintea Domnului. Chiar înainte ca mânia lui Dumnezeu să se verse pe pământ, cei morţi în Hristos vor învia şi, împreună cu cei vii, vor fi înălţaţi pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh. Îl vom întâmpina la întoarcerea Sa pe pământ aşa cum o mireasă îşi întâmpină mirele. Ei stau

înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului” ( v.9).

În acea vreme, va exista în Israel o rămăşiţă de oameni necreştini, dar cu frică de Dumnezeu, pe care Domnul îi va păzi de mânia Sa. În versetul 2, citim despre un înger care vine să-i pecetluiască pe aceşti israeliţi.

În Daniel 12:1citim despre acest înger: „ În vremea aceea se va scula mai marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte “.

Pare a exista o legătură foarte strânsă între arhanghelul Mihail şi fiii lui Israel. El se va scula atunci când mânia lui Dumnezeu va fi vărsată pe acest pământ – un timp de nenorocire mare – pentru a-i pecetlui şi proteja pe israeliţii temători de Dumnezeu.

Citim în Daniel 12:2,3 că cei care au murit în credinţă în vremurile Vechiului Testament, se vor scula, de

 

asemenea, împreună cu biserica şi vor fi luaţi: „ mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. 

În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, mulţi oameni cred că scopul Său pentru Israel s-a terminat odată cu venirea lui Isus Hristos. Dar nu este adevărat (v. Romani 11). După ce a explicat evanghelia mântuirii în primele 8 capitole, Duhul Sfânt explică problema lui Israel în capitolele 9-11Aceasta este o învăţătură a Noului Testament şi nu a Vechiului Testament. „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său Israel? Nicidecum!” ( Romani 11:1). (aceasta este aceeaşi expresie pe care Duhul o foloseşte în Romani 6:1,2: „Să păcătuim iar? Nicidecum!”). Cum în zilele lui Ilie exista o rămăşiţă de 7000 de oameni, la fel, în zilele din urmă, va exista „o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har” ( Romani 11:2-5). Când Isus se va întoarce, va exista o rămăşiţă temătoare de Dumnezeu în poporul lui Israel. Dacă ei şi-au pus încrederea în Hristos, ei vor deveni membri ai bisericii, în care nu există diferenţiere între iudei şi neiudei. Dar aceştia nu L-au recunoscut pe Isus Hristos ca

Mesia al lor.

„ Căci dacă lepădarea lui Israel a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? ” (Romani 11:15). Întreaga lume a avut posibilitatea să se împace cu Dumnezeu prin Isus Hristos atunci când Israel a fost lepădat. Apoi, când Israelul va fi primit din nou, pământul va trece printr-un lucru asemănător unei învieri. Fiarele sălbatice se vor îmblânzi iarăşi. Vor dispărea spinii şi ciulinii.

Fiindcă, dacă tu (care eşti dintre Neamuri ), care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai

 

fost altoit împotriva firii tale, într-un măslin mai bun (în poporul ales al lui Dumnezeu) , cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti (iudeii) , în măslinul lor? Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor ” (v.24,25).

Numărul deplin al Neamurilor” se referă la acei dintre popoarele pământului ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii. Şi după ce se va aduna ultima persoană al cărei nume este scris în Cartea Vieţii – cartea Mielului – va urma răpirea şi apoi, vremea ca împietrirea să se îndepărteze de la această rămăşiţă a lui Israel temătoare de Dumnezeu. Nu trebuie să ignorăm acest fapt. „ Căci lui Dumnezeu nu-i pare rău de darurile şi de chemarea făcută ” (v.29). Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. El a chemat poporul lui Israel odată. Nu Se va răzgândi în ceea ce îi priveşte.

Să ne întoarcem la Apocalipsa 6:13. Acolo citim că

„ stelele au căzut de pe cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic “. Stelele care cad de pe cer sunt ilustrate prin comparaţie cu un smochin care îşi scutură fructele necoapte. Imediat după aceasta, citim despre Israel în Apocalipsa 7:1-8. Smochinul este o imagine a lui Israel. Apoi citim despre

„ patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului ” (Apocalipsa 7:1). Cele patru colţuri se referă la nord, sud, est şi vest. Domnul i-a readus pe iudei înapoi în Israel din toate colţurile lumii.

În Vechiul Testament, David, prin biruinţa împotriva] lui Goliat, îl preînchipuie pe Isus Hristos, Care l-a biruit pe Satan. Iar prima parte a domniei lui Solomon

– înainte de a deveni un închinător la idoli – preînchipuie viitoarea domnie de o mie de ani a lui Isus Hristos pe pământ. „Solomon” înseamnă „cu pace” şi în vremea lui

 

Solomon, „ Iuda şi Israelul au vieţuit în pace, fiecare om stând sub via şi sub smochinul său ” (1Regi 4:25). Via şi smochinul, menţionate aici, sunt două simboluri folosite în Vechiul Testament pentru Israel.

Isus a spus în Ioan 15:1: „Eu sunt viţa cea adevărată “. Dar El nu a spus vreodată „Eu sunt smochinul cel adevărat“. Noi, cei din biserică, suntem acum parte din vie. Dar smochinul rămâne lui Israel.

Când Isus va veni să împărăţească pe pământ,

„ muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte şi Cuvântul Domnului va veni din Ierusalim. Şi El va judeca între popoare multe. Niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război (în timpul domniei de o mie de ani a lui Hristos), şi fiecare va locui sub viţa sa şi sub smochinul său ” (Mica 4:1-4).

În Deuteronom 32:8, citim cum Dumnezeu dă popoarelor moştenirea lor. „Căci al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el” ( 1Corinteni 10:26). Şi fiindcă pământul este al Domnului, El a împărţit pământul între popoare. „ Când a despărţit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel ” (Deuteronom 32:8).

Domnul i-a spus lui Avraam „ Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat ” (Geneza 15:18). Acesta era pământul pe care Dumnezeu l-a promis lui Israel şi peste care a domnit Solomon, ca rege al Israelului. Tot acesta va fi pământul care va reveni în posesia Israelului atunci când Isus va domni pe pământ.

În Geneza 35:9-12 citim cum Dumnezeu a apărut înaintea lui Iacov şi i-a zis „ Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tău… ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac ţi-o voi da ţie, şi seminţei tale după tine. ” De aici dobândim un răspuns

 

clar. Întregul pământ Îi aparţine lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a zis „ Eu am dat acest pământ seminţiei lui Iacov“.

În Ioel 1:12 citim „Via este prăpădită, smochinul este veştejit“. Acela era începutul decăderii lui Israel, care s-a încheiat imediat după ce Hristos S-a înălţat la ceruri. Citim mai apoi înIoel 2:22: „După ce Domnul va fi terminat de lucrat29 , smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor“. Smochinul care se ofilise, a început să înflorească din nou.

Găsim multe promisiuni în Vechiul Testament, pe care le putem aplicaîn mod spiritual. Dar acestea se vor împlini şi în mod literal cu poporul lui Israel, mai înainte ca Isus să întemeieze Împărăţia Sa pe pământ. În Ioel 2:28-31 se spune „ După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată “. Prima parte a acesteia, s-a împlinit în mod spiritual în ziua Cincizecimii, când primii dintre ucenici au fost botezaţi în Duhul Sfânt. Se va împlini şi literal cu Israelul, când Domnul va veni.

În Marcu 11:12-14,20, citim că Isus a văzut odată un smochin şi când S-a apropiat de el, pentru a-l căuta de fructe, tot ce a văzut erau frunzele, căci nu era încă vremea smochinelor. Şi l-a blestemat zicând „ În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine“. În ziua următoare, ucenicii au văzut smochinul uscat. Această lucrare a Domnului nostru a fost o profeţie care poate fi interpretată astfel:

 

„ Isus a venit la poporul lui Israel pentru a căuta roade spre slava lui Dumnezeu. Dar tot ce a văzut, erau frunzele ritualurilor religioase şi niciun rod. Isus l-a blestemat pe Israel. Dar poporul nu s-a uscat deodată. De fapt, părea că nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, ziua următoare (40 de ani mai târziu) s-a uscat de tot “.

La sfârşitul lucrării Sale, Isus a ieşit din templu spunând „ ată că vi se lasă casa pustie. Ierusalime, Ierusalime, am vrut să te chem, dar nu ai ştiut vremea venirii la tine. De aceea, nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‚Binecuvântat este Cel ce vine întru Numele Domnului ” (Matei 23:37-39). Smochinul a fost blestemat.

Isus Hristos a fost răstignit în anul 29 sau 30 e.n. Iudeii strigau atunci zicând „ Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Matei 27:25). Dumnezeu i-a crezut pe cuvânt, şi patruzeci de ani mai târziu, în anul 70 d.Hr., armata romană a intrat în Ierusalim sub conducerea generalului Titus şi a distrus templul. Iudeii s-au împrăştiat apoi până la marginile pământului. Dar nu acesta a fost sfârşitul smochinului.

Odată, ucenicii lui Isus L-au întrebat despre venirea Sa din nou, zicându-I: „Care va fi SEMNUL?” (Marcu 13:4). Isus le-a răspuns zicând „Învăţaţi pilda aceasta de la smochin” ( Marcu 13:28). De remarcat că ne-a spus să învăţăm ceva! La fel cum Isus ne spusese să învăţăm blândeţea şi smerenia de la El (Matei 11:29), ne spune aici să învăţăm de la smochin. Este, deci, important pentru biserică să cunoască pe Israel – smochinul pe care Isus l-a blestemat şi care s-a uscat dimineaţa.

Ce trebuie să învăţăm de la smochin? Isus a spus

„ Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se , să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri 

 

(Marcu 13:28-30). La ce neam se referea Isus? Desigur că acel neam30 care vede smochinul (Israel) îmbobocind din nou! Cel ce are urechi de auzit, să audă.

Nu a sosit încă rodul în Israel. Ei încă nu s-au convertit şi nu există rod spre slava lui Dumnezeu. Dar smochinul a început să dea frunze. În Luca 13:6-9, Isus a spus o pildă despre un om care avea un smochin şi a venit să caute rod în el, dar nu a găsit. Şi aceasta era despre Israel. Şi stăpânul a spus grădinarului: „ Taie-l! La ce să mai cuprindă pământul degeaba?” Grădinarul l-a apărat, zicând: „ Doamne, mai lasă-l. Lasă-mă să mai încerc încă un an. Şi anul viitor, dacă tot n-ai să găseşti rod, atunci să-l tai. 31 ” Astef, Israel a fost cruţat pentru încă 40 de ani, şi mai apoi a fost tăiat. Dar acum a reînceput să înmugurească.

Dar, în Israel, foarte puţini sunt temători de Dumnezeu. Domnul i-a arătat odată lui Ieremia două coşuri cu smochine. Un coş avea smochine bune, iar celălalt avea smochine stricate (Ieremia 24:1-3). Astăzi, majoritatea smochinelor din Israel sunt putrede. Dar există şi câteva smochine bune, care vor forma o parte din acea rămăşiţă de 144.000 despre care am citit mai sus. Vedem un exemplu înIoan 1:47. Isus a spus despre Natanael „ Iată un israelian în care nu este vicleşug (nicio putreziciune)”. Natanael L-a întrebat pe Domnul „De unde mă ştii?” Isus i-a răspuns şi i-a zis „ te-am văzut când stăteai sub smochin!” Natanael era o smochină bună, deşi nu era convertit la vremea aceea. El este un soi din acea rămăşiţă care va fi în Israel în zilele din urmă. Dumnezeu poartă de grijă de aceştia şi îi va aduna împreună.

 

Mai înainte ca Israel să intre în Canaan, Moise le-a spus că într-o zi Domnul îi va împrăştia de la un capăt la altul al pământului ( Deuteronom 28:64). Atunci când Dumnezeu l-a ales pe Avraam (aprox. 2000 de ani î.Hr.), l-a dus în Canaan. Dumnezeu a permis urmaşilor lui Avraam să ajungă robi în Egipt pentru mai mult de 400 de ani, iar apoi, prin anul 1400 î.Hr., i-a adus înapoi în Canaan prin Iosua. După ce a murit Solomon (900 î.Hr.), poporul Israel a fost împărţit în două. Regatul din sud se numea Iuda, iar cel nordic, Israel. În 722 î.Hr., asirienii au venit şi au cucerit Israelul (poporul nordic) şi l-au luat în captivitate. Atunci a încetat să mai existe Israelul. Mai târziu, în 586 î.Hr., Babilonul, sub Nabucadneţar, a venit şi a cucerit Iuda (regatul sudic), şi l-a luat în captivitate, de asemenea. Dar, Dumnezeu le spusese deja prin proorocul Ieremia „După 70 de ani în Babilon, te vei întoarce în pământul tău” ( Ieremia 29:10). Exact 70 de ani mai târziu, iudeii s-au întors. Şi-au construit templul în zilele lui Ezra, Hagai şi Zaharia.

Dar, în toţi acei ani, Israelul nu fusese împrăştiat niciodată către toate popoarele pământului. Ei fuseseră luaţi captivi în Asiria şi în Babilon, dar s-au întors. Dar Moise profeţise un timp când ei vor fi împrăştiaţi de la un capăt al pământului la altul. Aceasta s-a întâmplat doar în anul 70 d.Hr. După ce evreii L-au răstignit pe Isus, Dumnezeu le-a îngăduit 40 de ani pentru a se pocăi. Dar ei nu s-au căit. Atunci, El i-a împrăştiat către toate colţurile lumii.

Şi Moise a profeţit spunând „ Atunci Domnul Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute .

 

Domnul Dumnezeul tău, te va duce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi, şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi ” (Deuteronom 30:3-5). Chiar aceasta s-a întâmplat în timpul nostru. Smochinul a început să înflorească. Israel a fost adunat din cele patru colţuri ale pământului.

Isaia a profeţit spunând „ În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria, şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel (regatul nordic), şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda (regatul sudic)de la cele patru capete ale pământului” ( Isaia 11:11,12). Prima dată când Domnul a adus Israelul a fost după 70 de ani de captivitate în Babilon. A doua oară a fost în secolul nostru32.

Acest pasaj din Isaia este în strânsă legătură cu împărăţia de o mie de ani, atunci când „ lupul va locui împreună cu mielul, şi leopardul se va culca lângă ied, pruncul se va juca la gura viperei ” (Isaia 11:6-8). Atunci când Isus va împărăţi pe pământ, animalele nu vor mai fi sălbatice. Aceasta însă, se va întâmpla după ce Israelul se va reîntoarce în pământul lui. Putem spune, deci, că Isus nu avea cum să se fi întors pe pământ până ce Israelul nu se va fi fost întors în pământul lui şi să fi ocupat oraşul Ierusalim. Pe 14 mai 1948, Israelul s-a declarat a fi o naţiune. În iunie 1967 ei au ocupat zona templului din Ierusalim. Deci, Isus nu avea cum să fi venit în anul 100 d.Hr. sau 1900. Cel mai devreme când ar fi putut reveni ar fi numai după iunie 1967.

 

O altă profeţie se găseşte la Ezechiel, „ Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge dintre toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră ” (Ezechiel 36:24).

Iarăşi, o altă profeţie se găseşte la Ieremia. Domnul i-a spus „ N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: a lepădat Domnul cele două familii (Iuda şi Israel), pe care le alesese? (aşa vorbesc mulţi astăzi, că Dumnezeu a ales biserica şi i-a lepădat pe evrei). Atât de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca popor. Aşa vorbeşte Domnul: Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei! ” (Ieremia 33:23-26). Cu alte cuvinte, atât timp cât zilele se succed cu nopţile, putem fi încredinţaţi că Dumnezeu nu a lepădat pe Israel. Acesta este un lucru la fel de limpede ca lumina zilei.

Israelul a fost condus de către romani (63 î.Hr.-313 d.Hr.), de Imperiul Bizantin (313-636 d.Hr.), de arabi (636-1.099 d.Hr.), de cruciaţi (1.099-1.291 d.Hr.), de conducătorii mameluci (1.291-1.516 d.Hr.), de Imperiul Otoman (1.517-1.917 d.Hr.), şi, într-un final, de către britanici (1.917-1.948 d.Hr.).

Este interesant să observăm cum diferite popoare au încercat în decursul secolelor, dar fără succes, să îi întoarcă pe iudei în pământul lor. În secolul al patrulea d.Hr., împăratul roman Iulian, le-a promis iudeilor că le va construi templul. Dar, de fiecare dată când încerca să ridice templul, avea loc câte o calamitate naturală şi astfel, nu a mai reuşit să-l zidească. De ce? Pentru că timpul lui Dumnezeu nu venise încă. În secolele 16 şi 17 d.Hr., trei conducători evrei au încercat să readucă poporul iudeu în ţara lor. Nici ei nu au reuşit. De ce? Pentru că timpul lui

 

Dumnezeu tot nu venise. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Benjamin Disraeli (un evreu), a devenit prim ministru al Marii Britanii. Şi el a promis că îi va readuce pe evrei în Palestina. Dar chiar înainte de a reuşi să facă aceasta, a fost exclus din funcţia de prim ministru. În 1917, Lordul Balfour al Angliei a susţinut ceea ce se cunoaşte drept

Declaraţia Balfour“, promiţând Palestina evreilor. Dar, deoarece Marea Britanie căuta să facă pe plac arabilor, şi-a luat cuvântul înapoi cu privire la evrei, pentru vreo 30 de ani. Într-un final, când timpul lui Dumnezeu a sosit, El l-a folosit pe unul dintre cei mai mari duşmani ai poporului evreu – Adolf Hitler – pentru a-Şi duce la îndeplinire planul. Diavolul l-a inspirat pe Hitler să omoare peste 6 milioane de evrei. De aceea, rezultatul a fost retragerea evreilor de pretutindeni în Palestina pentru a dobândi refugiu, şi acolo şi-au întemeiat patria, după aproximativ patru ani de la moartea lui Hitler.

În Ieremia 16:14-16, se profeţeşte exodul către Israel: „ iată că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel. Când va zice: Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte (ţara lui Hitler, Germania, este la nordul Israelului) şi din toate ţările unde-i izgonise! Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor (Şi cum îi va aduce înapoi?) . Iată trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, ŞI-I VOI PESCUI; şi după aceea voi trimite o mulţime de vânători, ŞI-I VOI VÂNA pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stâncilor. 

Mai întâi, Dumnezeu va pune pescari (prieteni de-ai lui Israel) ca să-i atragă prin momeli ademenitoare către Israel. Dacă aceasta nu va fi reuşit deplin, El va trimite vânători (duşmani ai lui Israel) pentru a-i goni şi din gaură de şarpe, pentru a-i face să se refugieze în Israel. De remarcat minunata autoritate a lui Dumnezeu pe care o

 

foloseşte atât cu prietenii cât şi cu duşmanii lui Israel, pentru a-Şi duce la împlinire planurile Sale.

Să luăm în vedere încă un verset. Isaia 43:5,6 spune „ Nu te teme de nimic căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit (aceasta include India, de unde mulţi iudei s-au întors spre Israel), şi te voi strânge de la apus (incluzând Anglia şi America) . VOI ZICE MIAZĂNOAPTEI: DĂ ÎNCOACE! ŞI MIAZĂZILEI: NU OPRI!

Să luăm aminte la diferitele expresii de aici. Pentru că niciodată nu a existat o problemă în faptul că iudeii au migrat de la est sau de la vest, Domnul foloseşte frazele

Eu îi voi aduce şi îi voi aduna“. Dar când vine vorba de nord (Rusia), El spune, „ le voi spune că mai degrabă i-ar fi DAT ÎNCOACE!” Aceasta deoarece Rusia nu a permis evreilor să emigreze. Dar, Dumnezeu a distrus comunismul din Rusia şi astfel, după 1990, Rusia a trimis

600.000 de evrei înapoi în Israel. Atunci când este vorba despre ţările din sudul Israelului, Domnul îi avertizează să NU-I OPREASCĂ. Iar aceasta, deoarece nici acele ţări nu au permis evreilor să emigreze în Israel. Dar Domnul i-a adus şi de acolo. Este o poveste impresionantă, cum toţi evreii din ţara lui Oman – 43.000 de evrei – s-au întors în 1948 şi în următorii ani, în Israel. Din Etiopia, 30.000 de evrei au fost repatriaţi prin două operaţiuni ale Israelului în 1984 şi 1991. Toate acestea au fost împlinirea exactă a profeţiei biblice.

În Amos 9:15, Domnul spune din nou că odată ce i-a sădit pe evrei a doua oară în ţara Israelului, nu vor mai fi dezrădăcinaţi de acolo. Deci, Israelul va sta pentru totdeauna în ţara proprie. Iar aceasta nu se va întâmpla prin ajutorul unor mari puteri, ci prin puterea Domnului.

Un alt verset relevant pentru timpul în care trăim este Zaharia 10:9,10: „ îi voi risipi printre popoare, şi îşi vor aduce aminte de Mine în ţări îndepărtate; vor trăi

 

împreună cu copiii lor şi se vor întoarce. Îi voi aduce înapoi din ţara Egiptului şi-i voi arunca din Asiria; îi voi aduce în ţara Galaadului şi în Liban, şi nu le va ajunge locul. 

Aici ni se spune că numărul imigranţilor va fi aşa de mare încât nu se va găsi spaţiu pentru ei. De aceea construieşte Israelul în continuu aşezăminte pentru imigranţii săi. Nu se poate găsi loc pentru ei toţi! Cuvântul lui Dumnezeu este actual! Dumnezeu le dă înapoi urmaşilor lui Avraam, lui Isaac şi Iacov tot pământul pe care îl dăduse părinţilor lor acum 3.000 de ani. Nimeni nu se poate juca cu Dumnezeu.

Ceea ce este minunat este că în toate aceste

19 secole în care au fost împrăştiaţi, evreii nu au fost asimilaţi de popoarele diferitelor ţări. Ei au rămas mereu diferiţi faţă de celelalte popoare de pe faţa pământului. Şi după 19 secole ei sunt tot iudei. Ei au fost ca proorocul Iona. Evreii împrăştiaţi în toate popoarele au fost ca Iona în burta chitului. Chitul a încercat să-l digere pe Iona timp de trei zile. Dar nu a reuşit şi într-un final l-a scuipat afară pe malul Israelului. În acelaşi mod, toate popoarele au încercat să digere evreii pentru 2.000 de ani, dar nu au reuşit. La sfârşit, au fost trimişi înapoi în Israel.

În Apocalipsa 7:1-8, vedem cum Dumnezeu poartă de grijă poporului Său în zilele din urmă. Această rămăşiţă de 144.000 de oameni se aseamănă cu Natanael care nu a crezut iniţial în Isus ca fiind Mesia. Dar când Natanael L-a văzut, a crezut. În zilele din urmă vor exista oameni asemenea lui Natanael în Israel – oameni temători de Dumnezeu – care nu vor crede în Isus ca Mesia, până nu-L vor vedea în slavă. Numărul de 144.000 este doar simbolic, el reprezentând un număr mic, nu trebuie luat literal. Aceşti oameni vor fi păziţi de mânia lui Dumnezeu, care va cădea asupra lumii în acea vreme. Când evreii erau chinuiţi de Faraon (un fel de antihrist) în Egipt, ei au fost

 

păziţi de plăgile (pedepsele) pe care Dumnezeu le-a trimis Egiptului. Pedepsele lui Dumnezeu au căzut doar asupra Egiptului, nu au atins şi Israelul. În Babilon, când Nabucadneţar (un alt chip al lui antihrist) i-a obligat pe toţi să i se închine chipului său, existau trei iudei (un fel de rămăşiţă), care au refuzat şi care au fost aruncaţi într-un cuptor în flăcări. Dar focul nu îi putea vătăma. Tot aşa, Dumnezeu îşi va proteja rămăşiţa de oameni evlavioşi şi în zilele din urmă. Ei vor fi pecetluiţi şi protejaţi.

Spune celui drept că îi va merge bine!” (Isaia 3:10 ). Întotdeauna celor smeriţi şi temători de Dumnezeu le va merge bine în final.

V.9,10: După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare şi ziceau:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie şi a Mielului”.

Aceasta este biserica – care cuprinde atât pe evrei cât şi neamurile, care sunt renăscuţi. Acesta este momentul în care biserica este răpită în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul.

În Cântarea lui Solomon 2:10, mirele îi spune miresei

Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!” De ce? Pentru că

se pârguiesc roadele în smochin” ( v.13). Această chemare va veni de la Mire (Hristos) către Mireasă (Biserica) într-una din aceste zile. De aceasta ne-a spus, Isus să învăţăm de la smochin. Atunci vom fi pregătiţi pentru strigarea Sa „ Scoală-te, iubito şi vino“. Căsătoria cu Mielul se apropie.

 

În timpul pedepselor, biserica nu va fi pe pământ. În 1Tesaloniceni 5:9 se spune clar că „ Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos. 

Isus a spus că zilele din urmă se vor asemăna zilelor din timpul lui Noe şi lui Lot. Aşa cum Lot a fost scos înainte ca pedeapsa să cadă asupra Sodomei şi Gomorei, şi Noe a intrat în arcă înainte ca potopul să cadă pe pământ. În acelaşi fel, biserica va fi scoasă înainte de judecata ce va cădea peste lume.

Îi vedem pe sfinţi stând aici cu ramuri de finic în mâini. În Vechiul Testament, israeliţilor li s-a spus să prăznuiascăsărbătoarea corturilor cu ramuri de finic ( Levetic 23:40). Toate sărbătorile lui Israel aveau înţelesuri simbolice. Paştele preînchipuia moartea lui Hristos, iar sărbătoarea corturilor, domnia de o mie de ani a lui Isus Hristos pe pământ. Aceasta este semnificaţia ramurilor de finic ţinute în mâinile credincioşilor.

Când strigă, zicând: „mântuirea este a lui Dumnezeu“, ceea ce spun, de fapt, este: „ mântuirea noastră este în totalitate datorată lui Dumnezeu, iar nouă nu ni se datorează nimic. ” Ei recunosc cu bucurie că mântuirea lor este prin harul lui Dumnezeu şi al Mielului:

şi-au spălat hainele şi le-au făcut albe în sângele Mielului” (Apocalipsa 7:14).

„În toate este numai meritul Lui, eu depind de El – Chiar şi acolo unde slava sălăşluieşte, în ţara lui

Emanuel.” 33

 

Fiecare fiu al lui Dumnezeu va mărturisi atunci când va sta înaintea Domnului că numai harul lui Dumnezeu şi sângele Mielului l-au adus acolo.

V.11,12: Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis „Amin”.

„A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor. Amin!”

În cartea Apocalipsa, printre multele grupuri de câte şapte – 7 biserici, 7 trâmbiţe, 7 potire şi 7 tunete – avem şi 7 scurte referiri la adorarea adusă în ceruri lui Dumnezeu. Iar aici întâlnim una dintre aceste referiri. Pe două dintre ele le-am văzut mai devreme în capitolele 4 şi 5.

Observăm că oamenii din ceruri, îngerii, cei 24 de bătrâni şi cele patru fiinţe vii caută şi cea mai mică ocazie pentru a-L adora pe Dumnezeu: „Aleluia, lăudat să fie Domnul!” Cât de minunat ar fi dacă am putea avea ac

Capitolul VIII

V.1: Când a rupt Mielul pecetea a şaptea s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

Odată cu desfacerea celei de-a şaptea peceţi, începe să cadă pedeapsa lui Dumnezeu pe pământ.

În Capitolul 6, am întâlnit mai mulţi călăreţi care aduceau calamităţi pe pământ. Am citit şi despre un mare necaz. Dar nu am văzut vreo pedeapsă trimisă DIN CER pe pământ.

Biserica se va afla pe pământ când cinci dintre cele şase peceţi se vor deschide – războaie, foamete, cutremure, boli şi persecuţii. Dar, înainte ca pedeapsa lui Dumnezeu să înceapă în Capitolul 8, aflăm că biserica este luată la cer (în Capitolul 7). Totodată, evreii temători de Dumnezeu sunt pecetluiţi şi protejaţi.

Odată cu deschiderea celei de-a şaptea peceţi, se lasă tăcerea în ceruri.

Tăcerea – de 30 de minute – este atât de neobişnuită în ceruri, încât trebuie menţionată, deoarece atmosfera obişnuită a cerului este una de laudă înălţată continuu lui Dumnezeu, care se aude ca sunetul tunetelor şi învolburarea râurilor. Ioan se miră de ceea ce se întâmplă atunci când peste tot este linişte.

Dar iată motivul tăcerii: în Isaia 28:21,22, decizia Domnului cu privire la „nimicirea întregului pământ” este descrisă drept „un lucru ciudat” şi „un lucru nemaiîntâlnit“. Pedeapsa nu este unul dintre lucrurile obişnuite sau întâlnite ale lui Dumnezeu. Ea este un lucru ciudat pentru Dumnezeu. Nu este ceva în care El să-Şi găsească plăcerea. Ea este ceva ciudat şi străin Lui. Este ca

 

şi cum Dumnezeu ar aştepta să spună „Vreau ca oamenii să se pocăiască, pentru a nu trebui să-i pedepsesc deloc”.

De aceea se lasă tăcerea. Dumnezeu nu vrea ca cineva să piară. Îndelunga Sa răbdare aşteaptă pe toată lumea să se pocăiască. Iar acum este o pauză în ceruri. Dumnezeu aşteaptă chiar şi astăzi ca lumea să se pocăiască mai înainte de a veni pedeapsa finală.

În Apocalipsa 6 am văzut cum Isus desface un sul. Aici dăm de acel sul desfăcut de tot, odată cu deschiderea celei din urmă peceţi. Până acum nu fusese decât desfăcut parţial.

În Luca 4:16,17, Isus desface în sinagoga din Nazaret un alt sul – sulul cărţii Isaia. El a găsit locul unde era scris Isaia 61:1,2 şi a început să citească. Dar S-a oprit înainte de sfârşitul ultimului verset. Dacă ar fi să comparăm Luca 4:18,19 cu Isaia 61:1,2 vom observa o diferenţă semnificativă. Ceea ce a citit Isus era: „ Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului “.

Isus S-a oprit aici şi nu a mai citit următoare frază despre „ ziua răzbunării (judecăţii) lui Dumnezeu“. De reţinut că vorbeşte despre ANUL de îndurare al Domnului

– 365 de zile de îndurare – şi ZIUA - doar 24 de ore – de răzbunare (judecată)! Dumnezeu este atât blând, cât şi aspru. Dar blândeţea Sa este de 365 de ori mai mare decât asprimea Sa! Astfel ne vrea şi pe noi.

Domnul încearcă, de asemenea, să ne facă să înţelegem îndelunga Sa răbdare, că ne aşteaptă şi că perioada harului este lungă, o perioadă foarte lungă. Isus

 

S-a oprit la „anul de îndurare” – anul de har care s-a prelungit aproape 2000 de ani. Apoi, nu a mai citit restul textului şi a înfăşurat la loc sulul (Luca 4:20).

Dar, ajungând la Apocalipsa 8:1, vedem că Dumnezeu a aşteptat destul, 2000 de ani. Dar mai aşteaptă o vreme. O zi este pentru Domnul ca 1000 de ani. Deci, 30 de minute de tăcere ar trebui să fie cam 20 de ani. El aşteaptă ca oamenii să se pocăiască. Dar, dacă într-un final ei nu se pocăiesc, atunci Isus va desface restul sulului şi va citi şi ultima frază: „Ziua răzbunării Dumnezeului nostru a sosit“.

V.2: Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe.

Nu trebuie să ne gândim că cele şapte trâmbiţe ar fi diferite. Când am întâlnit cele şapte sfeşnice, care reprezentau cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:5), am văzut că nu erau şapte Duhuri Sfinte diferite, ci un singur Duh Sfântînşeptit. La fel şi aici, este vorba de o singură trâmbiţă – trâmbiţa cea din urmă – înşeptită în durata sunetului ei.

Semnificaţia trâmbiţei este dată în 1Corinteni 15:51,52: „ Iată vă spun o taină: nu vom adormi toţi (nu vom muri toţi; unii vor muri, dar nu toţi) , dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (atunci când biserica va fi răpită la cer)”.

Ceea ce citim în Apocalipsa 8:2, este începutul acestei ultime trâmbiţe înşeptite. Trâmbiţa va suna iar „ cei morţi vor învia nestricăcioşi şi noi vom fi schimbaţi ” (1Corinteni 15:52), după cum am citit în Apocalipsa 7. Cea

 

din urmă trâmbiţă va suna imediat după marele necaz, iar biserica va fi înălţată pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh.

Când va suna ultima trâmbiţă, într-o clipită de ochi (şi cât ne ia să clipim?!), într-un moment, vom fi schimbaţi şi vom pleca de pe pământ. Şi imediat ce biserica va pleca, pedepsele vor începe să cadă pe pământ.

În Numeri 10 observăm care sunt cele 7 motive pentru care se foloseau trâmbiţe în tabăra lui Israel. Le putem corela pe acestea cu trâmbiţa înşeptită pe care am întâlnit-o aici:

(1) Pentru a chema adunarea (v.2). pentru a chema biserica să-L întâmpine pe Domnul în văzduh.

(2) Pentru pornirea taberei într-o călătorie (v.2). ultima călătorie pe care o va face biserica va fi de la pământ spre văzduh pentru a-L întâlni pe Domnul.

(3) Pentru a suna spre atenţionare (v.5). pentru a informa lumea că ceva cu adevărat serios se va întâmpla.

(4) Pentru a indica începerea unui război (v.9). A început războiul dintre Dumnezeu şi oamenii necredincioşi (conduşi de antihrist).

(5) Pentru a indica o zi de bucurie (v.10). Biserica este plină de bucurie pentru că Îl va vedea pe Domnul său faţă în faţă.

(6) Pentru a declara o sărbătoare (v.10) a început sărbătoarea nunţii Mielului.

(7) Pentru a declara prima zi dintr-o lună (v.10). Biserica pune un nou început.

 

V.3,4: Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur, I s-a dat tămâie multă ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

Am citit mai devreme în Apocalipsa 5:8, despre rugăciunile sfinţilor împlinindu-se. Citim din nou aici, în Apocalipsa 8:3 , în special această rugăciune „ Tatăl nostru, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ“. Lumea a spus această rugăciune de sute şi sute de ani. Acum va primi răspuns.

Rugăciunilor sfinţilor li s-a adăugat tămâie. Tămâia este Numele lui Isus Hristos. Acel nume este ca „mireasmă vărsată” (Cântarea Cântărilor 1:3), ca un miros plăcut de tămâie. Numai atunci când acel Nume este adăugat la rugăciunile noastre se ridică acestea înaintea Tatălui şi primesc şi răspuns. Nu mă refer la o repetare fără sens a numelui lui Isus, ci o înţelegere profundă duhovnicească a importanţei şi a comoarei care se află în Numele acela, datorită Celui Care îl poartă şi a ceea ce a făcut El pentru noi pe crucea de pe Golgota. În acel Nume suntem plăcuţi lui Dumnezeu.

Prin ele însele, rugăciunile noastre nu pot să se ridice înaintea lui Dumnezeu. Dar când ne apropiem în Numele lui Isus Hristos, rugăciunile noastre sunt plăcute Tatălui – la fel cum au fost plăcute înaintea Sa rugăciunile lui Isus.

Odată ce aceste rugăciuni sunt înălţate – rugăciunile adunate ale milioanelor de sfinţi din decursul

 

miilor de ani – se observă rezultatul în Apocalipsa 8:5. Vine răspunsul imediat.

V.5: Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat la pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ.

Acesta este un limbaj metaforic folosit pentru a ne învăţa că, deşi Dumnezeu a aşteptat pentru o perioadă lungă de timp pentru a răspunde multor noastre rugăciuni, când începe cu adevărat să le răspundă, va fi rapid şi cu putere! Şi va face o lucrare măreaţă şi profundă!

Dacă aşteaptă şi tot aşteaptă, aceasta se întâmplă pentru că El este foarte răbdător cu păcătoşii care nu s-au pocăit încă.

V.6,7: Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

Cea dintâi pedeapsă distruge grânele şi pădurile pământului, cauzând probleme ecologice şi de mediu pentru oameni.

V.8,9: Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a

 

făcut sânge; şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi atreia parte din corăbii au pierit.

Cea de a doua pedeapsă constă în poluarea mării şi omorârea a milioane de peşti.

V.10,11: Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema

„Pelin” şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

Cea de a treia pedeapsă constă în otrăvirea izvoarelor apelor şi a râurilor de pe pământ.

În Ieremia 9:13-15, Domnul spune „ Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că n-au ascultat glasul Meu, şi nu l-au urmat, ci au umblat după aplecările inimii lor, şi au mers după baali cum i-au învăţat părinţii lor. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată voi hrăni poporul acesta cu pelin, şi-i voi da să bea ape otrăvite “. Motivul pentru această pedeapsă este încăpăţânarea oamenilor, idolatria şi neascultarea.

În Ieremia 23:9-15, Domnul spune, „ cât despre prooroci… ţara este plină de preacurvii… atât proorocii cât şi preoţii sunt stricaţi…printre prooroci am văzut un lucru grozav… sunt preacurvari, trăiesc în minciună întăresc mâinile celor răi… de aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre prooroci: iată îi voi hrăni cu pelin. 

 

Predicatorii trăiau în păcat şi nu reuşau să-i întoarcă pe oameni de la calea păcatelor. Aceasta este starea majorităţii creştinilor astăzi. De aceea, Dumnezeu îi hrăneşte şi pe ei cu pelin.

Această stea se poate referi şi la un înger căzut, un diavol numit „ Pelin“, căruia i se permite să chinuiască şi să pună piedici oamenilor.

V.12: al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.

Aici vedem că pedeapsa lui Dumnezeu opreşte corpurile cereşti să mai lumineze pământul.

Aceste pedepse care cad pe pământ sunt foarte asemănătoare, din multe puncte de vedere, plăgilor pe care Dumnezeu le-a trimis Egiptului. Aici, însă, doar o treime din fiecare categorie este afectată de pedepse. Dumnezeu este milostiv. El încă aşteaptă, sperând că încă cineva se va mai întoarce de la păcate. El nu vrea să nimicească totul printr-o singură lovitură.

V.13: M-am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune”.


Observăm că vaiurile sunt adresate „locuitorilor pământului” – ceea ce îi indică pe aceia ale căror minţi sunt îndreptate către lucrurile de jos, ale căror dorinţe ţin de acest pământ.

Dacă te numeşti credincios, şi încă dorinţele tale sunt pe pământ, atunci aceste vaiuri ţi se adresează.

Un adevărat ucenic al lui Isus va avea mintea îndreptată către cele de sus. Această lume nu este patria sa, iar el este un trecător şi străin ei. Pedepsele lui Dumnezeu sunt pentru acei care şi-au făcut patria lor trainică pe acest pământ.

Capitolul IX

V.1-11: Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpionii pământului. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n- aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpionului, când înţeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei. Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei. Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. Aveau nişte cozi ca de scorpioni, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion.

 

Steaua este clar un înger căzut, cel mai probabil Diavolul. Acestui înger căzut i s-a dat cheia fântânii adâncului, unde sunt încuiaţi câţiva demoni de către Dumnezeu (după cum citim în 1Petru 3 :19). Nu toţi demonii sunt acolo. Majoritatea au libertate să mişune pământul. Vă amintiţi de omul cu o legiune de diavoli pe care l-a întâlnit Isus? Diavolii din acel om l-au rugat pe Isus să nu-i trimită în adâncuri. Isus le-a ascultat cererea şi i-a trimis în 2.000 de porci care au fugit în mare. Dar, într-o zi, fântâna adâncului va fi deschisă. Si toţi diavolii care sunt acolo închişi vor fi eliberaţi pe suprafaţa pământului.

Aceasta este doar în parte pedeapsa pe care Dumnezeu o va accepta să cadă asupra pământului, ca şi cum Domnul ar spune oamenilor „Aţi vrut să urmaţi sfatului diavolului. Aţi vrut să ascultaţi de cuvintele diavolului mai mult decât de ale Mele. In regulă. Iată pe toţi prietenii care vă vor vizita, întreaga mulţime din fântâna adâncului”. Aceasta este ceea ce întâlnim în acest paragraf.

Fumul din adânc este mizeria şi gunoiul duhurilor necurate. Lăcustele sunt duhuri rele carărora li s-a dat putere să învenineze minţi omeneşti şi să le chinuie la fel cum scorpionii pământului au puterea de a învenina trupurile omeneşti. Chinul făcut de aceşti diavoli va fi aşa de crunt încât mulţi oameni vor dori să moară, dar nu vor putea să se sinucidă!!

Descrierea diavolilor este terifiantă – feţe înfricoşătoare, părul învolburat ca cel al femeilor nebune şi colţi de leu – întreaga imagine ne arată cât de oribil va fi pentru cei care vor fi chinuiţi de aceşti demoni. Însă, acestora li se dă permisiunea să-i vatăme pe oameni numai pentru 5 luni. De ce numai 5 luni? Pentru că Dumnezeu este milostiv.

 

Isus a spus o pildă în Matei 18:23-35, despre un om căruia un rege i-a iertat o datorie de 40 de milioane de rupii35; el, însă, nu a iertat slujitorului său umila sumă de 40 de rupii. Acest om nemilostiv l-a prins pe slujitorul său de gât şi i-a spus „Plăteşte-mi.” Când regele a auzit despre aceasta, s-a mâniat şi a poruncit ca servitorul cel nemilostiv să fie torturat. Acele chinuri simbolizează diavolii, cărora li se permite să chinuie pe credincioşii nemilostivi în zilele noastre. Căci, Isus a spus: „ La fel vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta pe fratele său din inimă ” (v.35).

Acesta este un lucru serios, şi nu aş vrea să fiu vinovat pentru voi. Dacă tu cel care citeşti cartea (fie că te numeşti un credincios, un botezat în Duhul sau fie cum te-ai numi) nu ai iertat fiecare persoană care ţi-a greşit de oriunde în această lume, trebuie să te avertizez (indiferent cât timp te-ai considerat „credincios”) că într-adevăr nu vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Cu siguranţă nu vei fi ridicat când va veni Isus. În schimb, vei fi dat acestor diavoli care au înţepătura de scorpion. Mie acest lucru îmi este la fel de limpede ca lumina, deoarece eu cred în cuvintele Domnului Isus. Acel om care a fost dat chinurilor era un om care fusese cândva iertat. Dar, stăpânul său, şi-a retras iertarea, deoarece, el nu a iertat pe altul. Dumnezeu nu va ezita să dea pe un astfel de om diavolilor. De aceea, aş insista, sincer: „Lepădaţi amărăciunea voastră (pelinul vostru). Iertaţi pe fiecare de bunăvoie. Tatăl vostru cel ceresc nu vă va ierta pe voi dacă la rândul vostru nu iertaţi pe semenii voştri”.

Numele îngerului din fântâna adâncului este

Abadon sau Apolion ceea ce înseamnă „Distrugătorul“.

 

Astfel, se descrie printr-un cuvânt scopul diavolului pentru om – să-l distrugă prin pofte sau printr-o atitudine neiertătoare.

Isus a vorbit despre scorpii în Luca 10:19 ca simbolizând puterile întunericului. El le-a spus ucenicilor Săi „ V-am dat putere peste şerpi şi peste scorpii, ca să călcaţi peste ele “. Diavolii pot vătăma numai pe acei care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntea lor. În mod spiritual vorbind, nu poţi avea acea pecete pe fruntea ta dacă nu i-ai iertat pe ceilalţi.

V.12-17: Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, şi zicând îngerului al şaselea care avea trâmbiţa: “Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!” Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

Se menţionează aici râul Eufrat. Acesta este un râu foarte lat care curge prin Irak. Patru diavoli au fost legaţi de acest râu. Există unii diavoli al căror ţel este să-i aţâţe pe oameni să pornească război unul împotriva altuia. Orientul Mijlociu, în zilele din urmă, va fi centrul războiului continuu. Pentru aproape 9 ani, a existat un

 

lung război între Iran şi Irak, apoi între Irak şi puterile occidentale. Dar toate acestea sunt nimic faţă de ceea ce va avea loc în viitor la râul Eufrat. Odată ce cei patru diavoli vor fi eliberaţi, va porni un mare război care este descris mai pe larg în capitolul 16. Citim aici că Dumnezeu a stabilit deja ora, ziua, luna şi anul exact.

În acea vreme vor fi eliberaţi pe pământ 200 de milioane de diavoli fioroşi pentru a poseda 200 de milioane de soldaţi pentru a-i incita la război. Isus a vorbit despre iad ca despre un loc cu foc şi pucioasă. În acest pasaj citim despre aceşti diavoli aducând o atmosferă ca de iad pe pământ.

V.18: A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.

În Capitolul 6:8 am citit că o pătrime din oameni fusese deja ucisă de „calul de cenuşă” călărit de „Moarte”. Acum, este ucisă încă o treime din populaţia rămasă în lume. Ceea ce înseamnă reducerea populaţiei lumii la jumătate faţă de numărul iniţial.

V.19: Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

Dumnezeu se foloseşte de mai multe simboluri pentru a ne învăţa despre îngrozitoarea fire a acestor diavoli. Este înfricoşător să se lase cineva pradă diavolilor şi să treacă cu vederea avertizările Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când Eva a ascultat de diavol în grădina Edenului, ea a deschis o uşă prin care diavolii să poată intra în fiinţa umană. Isus a venit în lume pentru a ne întări să putem închide acea uşă. Dar, NOI suntem cei care

 

trebuie să facem această alegere. Suntem avertizaţi în Efeseni 4:27 să nu lăsăm loc diavolului. Dacă nu lăsăm niciun loc diavolului în viaţa noastră, putem trăi pe pământ într-o pace desăvârşită în Dumnezeu, chiar şi în mijlocul multelor încercări şi întristări.

V.20,21: Ceilalţi oameni care nu au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

Oamenii tot nu se vor pocăi nici după ce vor fi văzut jumătate din populaţia lumii nimicită. Isus a spus odată o pildă adevărată despre un om bogat care a mers în iad. Lazăr, cerşetorul, însă, care stătea la poarta acestuia s-a dus în rai. Când bogatul a ajuns în iad, l-a rugat pe Avraam să-l trimită pe Lazăr înapoi pe pământ ca să le spună fraţilor săi să se pocăiască (Luca 16:30). Bogatul a realizat atunci când s-a dus în iad că oamenii merg acolo nu pentru că sunt păcătoşi, ci pentru că nu se pocăiesc de păcatele lor.

Care erau păcatele la care oamenii continuau să se dedea?

Întâi de toate, idolatria - adorarea idolilor făcuţi din aur şi argint, şi idolului banilor, ai funcţiei şi ai cinstei pământeşti.

Apoi, uciderea - care include ura. Ei nu s-au pocăit de ura, amărăciunea şi uciderile lor.

Apoi, vrăjitoriile - adorarea lui Satan a crescut în seccolul al douăzecilea mult mai mult decât în oricare alte timpuri din istoria lumii. Vrăjitoria include totodată


astrologia, citirea în palmă, prezicerea viitorului, zodiacul, tablele Ouija36, cărţile de tarot, etc. Cuvântul grecesc pentru vrăjitorie este „ pharmakeia“, de unde avem cuvântul farmacie. Putem traduce acest cuvânt şi ca

vânzători de droguri“.

Oamenii nu s-au căit de la vinderea de droguri vătămătoare precum cocaina, marijuana şi heroina care îi distrug pe alţii.

Apoi, mai este imoralitatea - ceea ce semnifică adulterul, desfrânarea, care, la rândul lor, s-au răspândit pe scară largă în lume în ultimii 50 de ani, mai ales de la apariţia televiziunii, a casetelor video şi a pornografiei pe internet.

În final, furtul - atunci când iei lucruri care nu îţi aparţin.

Motivul pentru care oamenii nu se pocăiesc, chiar când văd jumătate din populaţia globului nimicită este pentru că inimile lor au fost împietrite.

Cel care are urechi de auzit, să audă.

Capitolul X

V.1-3: Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ, şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Îngerul despre care se vorbeşte aici este în mod clar un arhanghel, de vreme ce are o înfăţişare atât de puternică. Curcubeul de deasupra capului său este un simbol al harului lui Dumnezeu. El avea o cărticică deschisă. Această carte fusese pecetluită în Capitolul 5. Acum toate cele şapte peceţi au fost deschise, şi cartea s-a deschis.

V.4: Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea:

„Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!”

Ioan a auzit clar ceea ce au spus cele şapte tunete. Şi era cât pe ce să scrie ceea ce auzise. Dacă ar fi reuşit să scrie, şi aceea ar fi devenit o parte a cărţii Apocalipsa, ce ar fi apărut în acest loc al cărţii.

Dar, dintr-o pricină anume, Dumnezeu i-a spus să nu scrie ceea ce aude. Eu nu ştiu ce au spus acele tunete, şi nici nu vreau să-mi dau cu părerea. Dar, luând în

 

considerare cele şapte peceţi, cele şapte trâmbiţe şi cele şapte potire ale mâniei care apar mai târziu, în capitolul 16, nu cred că era vorba de ceva plăcut. Probabil era ceva la fel de înfricoşător ca şi peceţile, trâmbiţele sau potirele.

De aici mai învăţăm şi că Dumnezeu uneori ne vorbeşte personal unele lucruri, pe care nu trebuie să le împărtăşim şi altora, de vreme ce ne erau adresate doar nouă.

V.5,6: Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer, şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă.

În Apocalipsa, întotdeauna se vorbeşte despre mare ca fiind ceva separat de pământ. În Geneza 1:1 se spune

La început, a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. Marea nu a fost făcută la început, ci mai târziu. Marea are o legătură cu spiritele rele şi cu diavolii. Vom discuta despre aceasta mai încolo. Aici, îngerul a jurat pe Cel care a făcut cerul, pământul şi marea, că nu va mai fi nicio întârziere – căci lucrarea pedepsei va fi dusă la bun sfârşit curând.

V.7: ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

Odată ce a şaptea trâmbiţă va suna, „taina lui Dumnezeu” se va sfârşi. Care este taina lui Dumnezeu? În

 

Noul Testament, cuvântul taină apare de mai multe ori. Are sensul de secret ce nu poate fi înţeles fără revelaţie de la Dumnezeu. Nu este un secret care nu poate fi înţeles deloc, ci unul pe care doar Dumnezeu îl poate descoperi. Tainele menţionate în Noul Testament pot fi puse sub două mari categorii:

(1) Taine ale evlaviei (1Timotei 3:16); şi

(2) Taina nelegiuirii (2Tesaloniceni 2:7).

Taina evlaviei este adevărul. Taina nelegiuirii este minciuna.

Taina evlaviei” poate fi împărţită în trei:

(a) Primul aspect al acestei taine este menţionat în1Timotei 3:16. În versetul 15, biserica este numită „ Stâlpul şi Temelia Adevărului” (v.15). Care adevăr? Cel menţionat în următorul verset:

„ Mare este taina evlaviei: Cel ce S-a arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între neamuri “. Mesajul important care reiese de aici este că Isus Hristos a venit ca un Om, aşa cum suntem noi, dar a dus o viaţă neprihănită. Trebuie, deci, să nu păcătuim. Putem şi trebuie să-i urmăm exemplul ( 1Ioan 2:6). Acesta este adevărul. Biserica este menită să fie un stâlp ce susţine acest adevăr! Dar, din nefericire, în decursul veacurilor, biserica nu a mărturisit acest adevăt.

(b) Al doilea aspect al tainei evlaviei se menţionează în Efeseni 5:31,32. În 1Timotei 3:16 se vorbea despre o taină mare. Şi aici vedem o taină mare

– taina unirii în trup dintre Hristos şi biserică. Isus Hristos are acum o mireasă (biserica) – care păşeşte pe urmele Lui, păstrându-şi duhul neprihănit.

 

(c) Cea de a treia parte a tainei este menţionată în 1Corinteni 15:51,52, unde ni se spune cum vom fi schimbaţi după asemănarea lui Hristos într-o clipită de ochi, atunci când Isus va veni şi ultima dintre trâmbiţe va suna.

Acum ne apropiem de taina nelegiuirii 2Tesaloniceni 2:7), care este cea pe care diavolul o va manifesta în trupul său, ca antihrist, la sfârşitul veacurilor.

În versetele 9-11, citim despre Satana cum lucrează prin duhul lui antihrist cu semne mincinoase şi minuni, şi viclenia de a înşela oamenii. Citim, de asemenea, despre Dumnezeu cum trimite o forţă amăgitoare peste cei care nu primesc dragostea adevărului, pentru a se mântui –

pentru ca toţi să creadă o MINCIUNĂ” (v.11).

La ce se face referire prin această minciună? Este vorba despre minciuna pe care diavolul i-a spus-o Evei în grădina Edenului: „ Poţi păcătui şi să scapi fără pedeapsă. Dumnezeu nu te va pedepsi “.

Aceasta este cea mai mare minciună cu care a înşelat diavolul lumea. Chiar şi mulţi credincioşi cred acea minciună a Satanei!! Taina nelegiuirii este că această minciună a lucrat continuu, înşelându-i pe mulţi. Aceasta culminează în creştinismul fals cu oferirea unei mirese diavolului – această mireasă este Babilonul! Şi aceasta este numită o taină în Apocalipsa 17:5, precum şi biserica este numită taină.

Biserica falsă poate fi recunoscută prin faptul că ea propovăduieşte minciuna diavolului puteţi păcătui şi Dumnezeu nu-i va da importanţă “.

Dacă ateii – cei fără de Dumnezeu – ar propovădui această idee, ar fi de înţeles. Dar cum pot predicatorii creştini să susţină asemenea afirmaţii în faţa congregaţiilor lor? Cum de sunt atraşi creştinii din zilele

 

noastre mai degrabă de semne mincinoase şi minuni, decât de sfinţenie? Cum pot spune că sunt plini de Duhul SFÂNT şi să nu fie sfinţi? Aceasta este cu adevărat o taină

– taina nelegiuirii. În zilele celei de-a şaptea trâmbiţe, toate tainele vor fi sfârşite şi înşelarea diavolului va fi dată pe faţă pentru întrega lume. Astăzi, însă, slujitorii lui Dumnezeu, proorocii, proclamă taina evlaviei (Apocalipsa 10:7).

V.8-11: Şi glasul pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: „Du-te ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” M-am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o” mi-a zis, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea” Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au zis: „Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.

Citim aici că atunci când Ioan a mâncat cartea, ea a fost la fel de dulce ca mierea în gura sa. Aceasta este o preînchipuire a harului lui Dumnezeu care vine peste noi prin Cuvântul Său. Dar, atunci când Cuvântul a ajuns înlăuntrul său, a devenit amar. Aceasta arată că în Cuvântul este şi adevăr – adevărul care judecă păcatul nostru. El nu este doar har, ci şi adevăr. În cartea Apocalipsei, dăm peste imagini alternante de har şi de judecată. În tot cuprinsul cărţii observăm dulcele şi amarul alternând.

 

Avem aici şi adevăratul mod de a profeţi (propovădui) Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să primim de la Domnul Cuvântul lui Dumnezeu, să-L mâncăm, şi să-l digerăm mai întâi noi înşine. Doar atunci ne va dărui Domnul un cuvânt profetic pentru ceilalţi, care va fi total diferit de predicile impresionante pregătite după o muncă titanică de studiat cărţi, ascultare de casete şi adâncă meditaţie.

Atunci când primim Cuvântul lui Dumnezeu, este uşor să fim atraşi doar de partea dulce a acestuia (de har). Putem să lăsăm să stea mereu în gură fără a lăsa întregul sfat al lui Dumnezeu să pătrundă în organism. Nu ne prea place această ultimă parte, pentru că atunci trebuie să judecăm păcatul pe care-l găsim înlăuntrul nostru.

Judecata trebuie să înceapă cu noi mai întâi” ( 1Petru 4:17).

Majoritatea creştinilor mestecă Cuvântul lui Dumnezeu ca pe guma de mestecat. Continuă să-l mestece şi să-l mestece pentru că este dulce. Dar apoi îl scuipă afară!! Niciodată nu ajunge în inimile lor pentru a fi digerat. Ei nu iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu, judecându-se pe sine.

Este posibil ca prin multe experienţe amare să facă Dumnezeu să fie digerat Cuvântul pe care îl auzim. Dar, în toate acele circumstanţe ce aduc amărăciune, vom trăi şi mângâierea lui Dumnezeu ( 2Corinteni 1:4). Numai aşa vom avea o lucrare profetică pentru generaţia noastră.

Acum trebuie să profeţeşti” i-a spus Domnul lui Ioan, după ce digerase Cuvântul. Comparaţi cu scena în care Domnul i-a zis mai devreme – să nu scrie ceea ce auzise. Trebuie să ştim să diferenţiem ce trebuie împărţit cu ceilalţi şi ce nu.

 

Odată, Pavel a for ridicat până la al treilea cer. Dar, pentru 14 ani, niciodată nu a vorbit despre aceasta cu cineva, şi chiar atunci când a menţionat acest fapt, tot ce a spus a fost „ Am auzit cuvinte de nespus, pe care nu îi sunt îngăduite omului să le rostească ” (2Corinteni 12:4).

Ioan făcuse clar diferenţa dintre ceea ce i-a spus Dumnezeu lui personal şi ceea ce se adresa şi altora. Din capitolul 11 mai departe, îl găsim pe Ioan proorocind ceea ce digerase din cartea aceea.

Capitolul XI

Cartea Apocalipsa NU prezintă evenimentele în ordine cronologică. Ni se oferă o privire de ansamblu a viitorului în capitolul 6, apoi se adaugă detaliile treptat. Ceea ce citim în prima parte a cap.11 are loc, de fapt, cu 3 ani şi jumătate înainte de venirea lui Hristos.

V.1: Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.”

Solomon a zidit templul Domnului în locul altarului unde Avraam îl adusese jertfă pe Isaac (2Cronici 3:1). Acel templu a fost distrus de către babilonieni. Dar a fost reconstruit de evrei şi îmbunătăţit de Irod. Şi acesta, însă, a fost distrus de armatele romane în anul 70 d.Hr. Şase secole mai târziu, în 691 d.Hr., atunci când arabii stăpâneau în Palestina, unul dintre califi a zidit o moschee pe locul acelui templu şi a numit-o „Domul pietrei37“.

Dacă această moschee nu ar fi fost acolo, evreii şi-ar fi construit demult templul lor în acel loc.

De ce nu-şi construiesc evreii templul în altă parte din Ierusalim? Pentru că Domnul a zis „ Iată aduc înapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăşi pe dealurile ei, şi casa împărătească (templul) va fi locuită iarăşi

 

cum era ” (Ieremia 30:18). Iar locul acela este momentan ocupat de o moschee.

De aici înţelegem că o parte din Ierusalim încă mai este „ călcată de neamuri” (ne-evrei). Deci, vremurile neamurilor nu s-au sfârşit încă, pentru că Isus a spus în Luca 21:24 „ Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor “. O parte mare din Ierusalim nu mai este călcată de neamuri, în sensul că evreii sunt cei ce au controlul asupra acesteia. Totuşi, ce mai sfântă parte a lui (pentru iudei) tot mai este călcată în picioare de neamuri. Evreii nici nu pot merge acolo. Aceasta este o situaţie aparte, permisă de Dumnezeu în marea Sa înţelepciune.

Lui Ioan i s-a zis să măsoare templul lui Dumnezeu ( sanctuarul interior) – locul preasfânt – şi altarul, împreună cu cei ce se închină în el. Templul Vechiului Testament avea trei părţi – curtea exterioară, locul cel sfânt şi locul preasfânt. Locul preasfânt era despărţit printr-o perdea, care a fost sfâşiată când Isus a murit pe cruce. Acesta era sanctuarul interior.

V.2: Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

Sfântul oraş va fi călcat în picioare de neamuri în continuare. În Matei 23:37,38, Isus a mers înafara Ierusalimului şi a zis „ Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, dar tu nu ai vrut. Iată că vi se lasă casa pustie “.

Vedeţi că El s-a referit la templu ca la casa lor. Doar cu câteva zile mai devreme, El se dusese în templu şi l-a

 

numit „Casa Mea” (Matei 21:13). Domnul a vrut ca acel templu să fie casa Sa, dar evreii nu l-au primit. Iar apoi se spune „ Isus a ieşit din templu” (Matei 24:1). El nu s-a mai dus acolo niciodată. Ieşirea lui Isus din templu în acest moment este foarte importantă. Cât Îl priveşte pe Dumnezeu, nu mai avea nimic de a face cu acel templu.

Va veni, însă, o zi, când antihristul va face un legământ cu evreii şi „se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2:4).

Evreii nu L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu, când Acesta a venit. De aceea, El a ieşit din templu spunând „ De acum înainte aceasta este casa voastră. Eu ies din ea. Casa voastră este lăsată pustie ” (Matei 23:38). Dar, când antihristul va veni în templu, ei îl vor primi. Isus le-a spus evreilor „ Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi ” (Ioan 5:43).

Multe profeţii veterotestamentare urmează să se împlinească literalmente cu poporul Israel. Putem, însă, să le aplicăm spiritual şi vieţilor noastre din zilele acestea. Care este semnificaţia faptului că doar sanctuarul interior este măsurat şi nu şi curtea exterioară? Aceasta arată că Dumnezeu nu îi numără pe toţi cei care afirmă că sunt

„credincioşi”, ci doar pe cei care intră în locul cel preasfânt, prin perdeaua sfâşiată. Aceasta este aplicaţia spirituală a acestor versete.

Cuvântul folosit în Apocalipsa 11:2, este unul foarte dur. Se spune: „lasă curtea la o parte“. Biserica din Laodiceea a fost în pericol de a fi dată la o parte, pentru că era căldicică ( Apocalipsa 3:17).

Lui Ioan i s-a spus să măsoare doar închinătorii din sanctuarul interior. Cei care se află în locul preasfânt, sunt

 

cei care au trecut prin perdea, care s-au judecat pe ei înşişi, şi intră în prezenţa lui Dumnezeu. Ei sunt biruitorii.

Perioada de 42 de luni (1.260 de zile) menţionată în versetele 2 şi 3 se întâlneşte de mai multe ori în Apocalispă. Ierusalimul este acum în mâinile lui Israel. Dar vine o vreme, când Ierusalimul va fi condus de antihrist pentru o merioadă de 42 de luni, imediat înainte de a doua venire a lui Hristos38. În această ultimă perioadă de 3 ani şi jumătate de dinaintea venirii lui Hristos în slavă, „ oraşul cel sfânt va fi călcat sub picioare” din nou.

În Daniel 9 citim despre un timp când Daniel se ruga pentru rezidirea Ierusalimului, după captivitatea babilonică. Proorocia de aici, nu priveşte doar la rezidirea Ierusalimului, ci şi mai departe, spre viitor. „ Şaptezeci de săptămâni (sau „unităţi a câte şapte”) au fost hotărâte asupra poporului tău ” (Daniel 9:24-27). Cuvântul de aici înseamnă, de fapt, şaptezeci de şapte’, sau 490. Aceasta se referă la 490 de ani care au fost hotărâţi de Dumnezeu pentru evrei şi pentru Ierusalim „ pentru a înceta fărădelegile, şi a ispăşi păcatele, pentru a ispăşi nelegiuirea şi pentru a aduce neprihănirea veşnică “.

Ştim că ispăşirea nelegiuirilor a fost făcută pe crucea Golgotei. Totuşi, aducerea neprihănirii veşnice va avea loc în viitor. Între acestea două, s-au pus 2000 de ani ai timpului bisericii. Lui Daniel i s-a spus că începutul număratului anilor va avea loc „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului” ( Daniel 9:25) – nu este vorba de templu, ci de oraşul Ierusalim.

Citim în Neemia 2 că porunca pentru reconstrucţia Ierusalimului a fost dată „în cel de-al douăzecilea an al

 

regelui Artaxerxe, în luna nisan ” (Neemia 2:1) – ceea ce s-a întâmplat undeva prin anul 446 î.Hr. Lui Daniel i s-a spus că de la data în care a fost dată porunca pentru reconstrucţia Ierusalimului până la „Mesia Prinţul” vor trece exact „şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni” ( v.25) – 483 de ani profetici a câte 360 de zile fiecare, sau 173.880 zile. Dacă îi convertim în ani solari, devin 476 de ani, ceea ce ne aduce în anul în care a fost răstignit Isus. Această proorocie a Vechiului Testament este foarte exactă. Deci, dacă cineva din Israel ar fi studiat Daniel 9:24,25, atunci cât Isus era pe pământ, ar fi văzut că într-adevăr Isus din Nazaret era Mesia.

Această perioadă de 69 de şeptimi39 a fost împărţită în două – o parte de 7 şeptimi şi una de 62. În timpul primilor 49 (7 x 7) de ani, Ierusalimul avea să fie rezidit –

„ oraşul va fi zidit din nou cu piaţă şi şanţuri, chiar în timpuri de strâmtorare ” (v.25). După încă 62 de săptămâni (343 ani), „ Mesia va fi stârpit” (v.26) – ceea ce înseamnă că El va fi răstignit. Tot în acelaşi verset se spune că Mesia avea să „ nu aibă nimic” (literalmente). Ceea ce înseamnă că va fi părăsit pe cruce întru totul – atât de oameni, cât şi de Tatăl Său. Proorocia a fost exactă.

Citim mai departe în versetul 26, că după răstignire, poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş . Domnul care va veni în viitor este în mod clar conducătorul lumii acesteia, antihristul. Poporul acelui domn s-ar referi la conducătorul lumii din primul veac, respectiv, Imperiul Roman. Aceasta s-a împlinit, după cum am văzut, în 70 d.Hr.

Mai rămâne, însă, o perioadă de 7 ani din cei 490 menţionaţi iniţial. Se vorbeşte despre aceasta în

 

Daniel 9:27: El (antihristul) va face un legământ trainic cu mulţi (cu referire la iudei) pentru o săptămână (şapte ani) . Aceasta este ultima perioadă de 7 ani. Antihristul se va prezenta iudeilor ca Mesia, iar evreii îl vor primi.

În Daniel 9:27 se spune în continuare: „ La jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilori idoleşti va veni unul care pustieşte până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât “.

La jumătatea celor 7 ani (după 42 de luni), antihristul va rupe legământul său cu evreii. În cele 42 de luni rămase (1.260 de zile), antihristul va domni (vezi Apocalipsa 11:2,3). Este foarte important ca domnia antihristului să fie de exact aceeaşi durată ca propovăduirea publică făcută de Domnul nostru Isus Hristos, care a fost tot de 3 ani şi jumătate. Antihristul va încerca să-L imite pe Hristos în toate modalităţile posibile.

Urâciunea pustiirii menţionată aici are legătură cu ceea ce a vorbit Isus în Matei 24:15, şi este o referinţă la antihrist ca cel ce stă în templu ca Dumnezeu. La sfârşitul acestei perioade, se spune aici că antihristul va fi „distrus de tot“.

V.3,4: Voi da celor doi martori ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.

În toată această perioadă de 1260 de zile, Dumnezeu va avea doi martori în Ierusalim, care vor prooroci. Ei vor fi îmbrăcaţi în saci – însemnând smerenia

 

lor şi viaţa lor simplă, dar totodată şi îndurerarea faţă de necredinţa evreilor.

Se vorbeşte despre aceşti prooroci ca de nişte măslini. În Zaharia 4:11-14, ni se spune de asemenea despre aceşti doi măslini care sunt „ cei doi unşi, care stau înaintea Domnului întregului pământ“.

V.5,6: Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor, şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor, şi au putere să prefacă apele în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.

În Vechiul Testament, citim doar despre doi prooroci care şi-au nimicit vrăjmaşii prin foc – Moise şi Ilie (Numeri 16:35; 2Regi 1:10). Ilie era cel care închisese şi cerul ca să nu mai plouă pentru 42 de luni. (Iacov 5:17). Iar Moise a fost acela care a prefăcut apa în sânge şi a lovit Egiptul cu plăgi.

Să fim atenţi şi la ce au susţinut Moise şi Ilie.

Când coborâse Moise de pe munte, întregul popor al lui Israel căzuse în idolatrie şi făcuseră adulter. Iar Moise le-a spus „Cine este de partea Domnului să vină la mine” ( Exod 32:26). Aceea era atitudinea lui Moise.

Şi Ilie trăia pe vremea când întregul Israel se închina idolilor. Într-o zi, el a adunat pe israeliţi pe vârful Muntelui Carmel şi le-a spus aproape aceleaşi cuvinte ca ale lui Moise „ Până când vreţi să şchiopătaţi de ambele picioare? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal ” (1Regi 18:21).

 

Ilie a trăit pe vremea când în Israel domneau cel mai rău rege şi cea mai rea regină pe care i-a avut vreodată acest popor. Regele Ahab se vânduse diavolului (1Regi 21:25). El îl preînchipuie pe antihrist. Iar femeia sa, Izabela, preînchipuie desfrânata Babilonului, biserica cea mincinoasă. Am văzut că Domnul a numit o falsă proorociţă, în cap.2:20, cu numele de Izabela.

Şi Moise i-a proorocit lui Faraon (care şi el îl preînchipuie pe antihrist), i s-a opus şi i-a făcut faţă lui şi magilor săi.

Ultimii doi prooroci menţionaţi în Vechiul Testament sunt Moise şi Ilie (Maleahi 4:4,5).

Cei doi prooroci din ultimele zile vor prooroci, timp de 42 de luni, în acelaşi duh aprins şi neînclinat spre compromisuri ca al lui Moise şi Ilie.

Astăzi, în calitate de creştini, nu ne rugăm să cadă foc peste vrăjmaşii noştri. Atunci când Isus a mers în Samaria iar samarinenii nu l-au primit, Iacov şi Ioan (fiind nişte buni cunoscători ai Bibliei şi cunoscând că Samaria era locul unde Ilie ceruse să cadă focul peste duşmanii săi), au spus „ Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie? ” (Luca 9:54). Domnul le-a răspuns „ Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi, căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască “. Aici este diferenţa dintre noul legământ şi cel vechi. Ucenicii lui Isus nu porunceau să se pogoare foc să-i mistuie pe vrăjmaşii lor, ci dimpotrivă, mergeau, mai degrabă pe urmele lui Isus, Care a spus „Tată, iartă-i“, şi pe cele ale lui Ştefan, care a zis „ Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.

Noi nu mergem în mijlocul denominaţiunilor moarte, încercând să le schimbăm, pentru că ele nu pot fi schimbate. Stăm înafara lor (precum Moise şi Ilie) şi le

 

spunem, „ Ieşiţi din Babilon şi staţi alături de mine dacă sunteţi de partea Domnului. Alegeţi în această zi ce vreţi să urmaţi, Cuvântul lui Dumnezeu sau tradiţiile oamenilor? 

Aşa va fi în zilele din urmă, chiar înainte de apariţia lui antihrist. În ultimele zile va exista în biserică o slujire asemenea celei a lui Moise şi a lui Ilie.

V.7: Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

Această fiară îl reprezintă pe antihrist – un om posedat şi condus de diavol – despre care vom citi mai multe în capitolul 13. Dar să remarcăm că el poate să-i omoare pe aceşti prooroci DOAR când îşi vor fi terminat mărturisirea. Dumnezeu a rânduit ca aceşti prooroci să poată prooroci pentru 1.260 de zile, şi deci, nu vor muri nici măcar cu o zi mai înainte de a trece aceste zile. La fel de adevărate sunt aceste lucruri şi pentru proorocii din biserica din zilele noastre.

În Psalm 139:13-16, David spune „ Tu mi-ai întocmit rărunchii. Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele…Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele “.

Mai înainte ca un creştin să-şi înceapă prima zi pe pământ, Dumnezeu a şi rânduit numărul de zile destinate acestuia. Asta nu înseamnă că fiecare creştin îşi va trăi pe pământ întreaga perioadă. Câţiva vor muri înainte de vreme, pentru că ei trăiesc pentru lume şi trăiesc în păcat.

 

Dar cei care trăiesc pentru a face numai voia lui Dumnezeu, vor trăi întreaga perioadă rânduită pentru ei.

Poate că Antihristul va încerca să îi omoare pe aceşti prooroci înainte de vreme, dar nu va reuşi. Ei îşi vor împlini cele 1260 de zile de proorocie!! Numai când îşi vor termina mărturisirea, va putea fiara să „facă război cu ei, să-i înfrângă şi să-i ucidă“.

Este un lucru nemaipomenit să fii credincios în slujirea lui Dumnezeu. Astfel vei fi nemuritor până când vei termina ceea ce aveai de făcut în viaţa aceasta. Nu există un alt mod de viaţă pe pământ care să aducă mai multă siguranţă. Şi nici nu trebuie să fii un muncitor cu normă întreagă pentru a fi un slujitor al lui Dumnezeu. Pavel nu era muncitor cu normă întreagă. El avea o slujbă lumească (făcea corturi), prin care îşi câştiga existenţa. Fiecare credincios poate fi un slujitor al lui Dumnezeu, indiferent de ce profesie lumească are.

Şi Isus a avut o perioadă de propovăduire publică de 1260 de zile. În Ioan 7:30, se spune că vrăjmaşii lui Isus au încercat să-L prindă. Dar nu au putut să-L prindă. De ce? Oare din cauză că Isus era mai deştept decât ei, sau a avut noroc să scape din mâinile lor? Nu. Motivul specificat este foarte simplu: „ Nu venise încă ceasul Său“. Numărul de zile scrise în carte despre El nu se terminase încă. În Ioan 8:20, citim că Isus a rostit cuvinte puternice în templu, totuşi, din acelaşi motiv, nimeni nu a putut să-L prindă (chiar dacă îşi doreau): „ ceasul Său nu venise încă“.

Cât de minunat este să poţi trăi astfel pe pământ, umblând fără teamă, ştiind că nimeni nu ne poate nici măcar atinge, dacă nu a venit vremea rânduită de Dumnezeu. Însă această promisiune este pentru ucenicii devotaţi cu toată inima, nu pentru „credincioşii” iubitori de bani, nehotărâţi şi compromişi. Promisiunea este

 

pentru cei care trăiesc înaintea feţei lui Dumnezeu şi care nu sunt interesaţi de cinstea sau aprobarea care vin de la oameni. Dacă sunteţi aşa, şi despre voi poate să se scrie

„ Vrăjmaşii lui nu puteau să-l ucidă pentru că nu-i sosise încă ceasul. Diavolul a încercat să îl omoare, dar nu a reuşit, pentru că încă nu-i sosise ceasul “.

Când a sosit pentru Isus ceasul rânduit de Dumnezeu, le-a spus ostaşilor din grădina Getsimani

Iată-mă“. La fel, când va veni ceasul lui Dumnezeu pentru aceşti doi prooroci din zilele cele de pe urmă, şi ei vor fi gata de plecare. Şi când va veni ceasul de la Dumnezeu pentru voi şi pentru mine, nădăjduiesc să nu ne dorim medici şi chirurgi pentru a ne prelungi viaţa pământească. Ar trebui să fim pregătiţi să spunem: „Îţi mulţumesc, Doamne! Eu mi-am terminat mărturisirea”.

Stă scris despre David că „ după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu a murit ” (Fapte 13:36). Cât de minunat ar fi dacă aceste cuvinte ar putea fi spuse despre fiecare dintre noi, că înainte de a părăsi pământul, am terminat de slujit celor din vremea noastră după voia lui Dumnezeu!

V.8: Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care în înţeles duhovnicesc, se cheamă Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.

Cei doi prooroci nu vor fi îngropaţi după ce vor fi omorâţi. Ei vor fi supuşi umilinţei publice. Trupurile lor vor zăcea pe străzile cetăţii. Cetatea este aceeaşi cu cea unde a fost răstignit Domnul – ceea ce înseamnă că este vorba despre Ierusalim. Aici, însă, este numită Sodoma şi Egipt, pentru că devenise ca Sodoma, plină de desfrânare

 

spirituală şi de adulter spiritual. Este numită „cetatea cea mare” pentru că devenise ca Babilonul „ cetatea cea mare” (Apocalipsa 18:2).

Se poate ca o mărturie creştină să înceapă ca Ierusalimul – un loc unde prezenţa lui Dumnezeu se manifestă – dar să ajungă ca Babilonul. Multe lucruri începute în creştinism cu binecuvântarea şi puterea lui Dumnezeu au sfârşit după câţiva ani, în desfrânare spirituală, devenind măreţe în ochii oamenilor, dar fără sfinţenie în ochii lui Dumnezeu.

V.9,10: Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.

Oameni din toate popoarele lumii vor vedea cele două trupuri moarte zăcând pe străzile Ierusalimului cu ajutorul televiziunii prin satelit! Aceasta va fi o ştire de ultimă oră! Şi toţi vor fi încântaţi să îi vadă pe aceşti doi prooroci cum sunt umiliţi după moartea lor. Întreaga lume îi va fi urât pe cei doi prooroci pentru că i-au chinuit pe

„locuitorii pământului” prin continua lor propovăduire împotriva dragostei de arginţi, a dragostei faţă de lucrurile lumeşti şi faţă de idolatria oamenilor.

Chiar şi astăzi, un prooroc cu adevărat temător de Dumnezeu este un chin pentru oamenii lumeşti, pentru credincioşii lumeşti şi pentru fariseii religioşi.

 

Câte lecţii putem învăţa din duhul acestor doi prooroci – simplitatea lor, smerenia lor, credincioşia lor, curajul lor şi faptul că şi-au terminat propovăduirea. Şi noi ar trebui să putem spune la sfârşitul vieţilor noastre pământeşti „ Părinte, am terminat treaba pe care mi-ai încredinţat-o. Am luptat o luptă bună. Mi-am păstrat credinţa. Mi-am isprăvit alergarea ” (Ioan 17:4; 2 Timotei 4:7).

V.11,12: Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică i-a apucat pe cei ce i-au văzut. Şi au auzit din cer un glas tare care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

Cei doi prooroci vor fi înviaţi din morţi chiar acolo pe străzile Ierusalimului. Şi într-o clipită de ochi, vor fi ridicaţi în prezenţa Domnului. Iar vrăjmaşii lor îi vor privi. Aceasta ne învaţă că Dumnezeu le va face dreptate slujitorilor Săi abia la învierea ce de pe urmă, şi nu înainte de aceasta. Dacă i-am fost credincioşi lui Dumnezeu, şi am fost smeriţi pe pământ în multe chipuri, dacă lumea a abuzat de noi şi ni s-a spus că mesajele noastre sunt dure şi chinuitoare, şi dacă ne-au urât şi au vorbit de rău despre noi, iar noi i-am iertat şi le-am suportat pe toate, poate că Dumnezeu nu ne va face dreptate aici şi acum în timpul vieţii noastre pământeşti. Dar, la înviere, întreaga lume va şti că noi am fost adevăraţii şi credincioşii slujitori ai lui Dumnezeu. Sunteţi dispuşi să aşteptaţi cu răbdare până atunci? Sau vreţi să vi se facă dreptate şi să fiţi acceptaţi acum de către lume şi de către biserică? Nici Domnul nu a fost încă răzbunat. Pentru ce ar trebui ca noi să fim răzbunaţi înaintea Lui?

 

V.13:În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

Chiar dacă aceşti oameni dădeau slavă lui Dumnezeu din frică, tot nu aveau nicio dorinţă de a-şi schimba vieţile.

V.14,15: A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

Acesta este momentul când Domnul nostru îşi va întemeia domnia de 1000 de ani pe pământ. Satana i-a arătat odată lui Isus toate împărăţiile lumii şi I-a zis: „ pe toate acestea Ţi le voi da dacă te vei apleca şi te vei închina mie ” (Matei 4:8,9). Isus l-a mustrat pe diavol şi i-a refuzat oferta. În schimb, El a mers pe cruce şi a murit pentru a câştiga înapoi lumea prin calea plină de durere – calea Tatăllui. În sfârşit, după 2000 de ani, primeşte împărăţia lumii de la Tatăl Însuşi. Diavolul I-a arătat lui Isus împărăţiile (la plural) lumii. Din aceastea a fost formată lumea până în prezent – din mii de împărăţii. În ultima zi va fi o împărăţie (la singular) a lumii, pe care Isus o primeşte de la Tatăl.

 

Isus i-a spus lui Pilat: „ Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, atunci slujitorii Mei s-ar fi luptat… ” (Ioan 18:36). Şi noi spunem acelaşi lucru: „Împărăţia noastră nu este din lumea aceasta. Nu ne dorim nimic de la diavol. Nu vrem slava lumii pe care ne-o oferă diavolul atunci când ne îndeamnă să ne compromitem chiar şi puţin convingerile. Noi alegem calea crucii şi într-o zi vom primi şi noi împărăţia de la Tatăl nostru”.

Isus le-a spus ucenicilor Săi: „ Nu te teme turmă mică, căci Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia”. (Luca 12:32). Atunci, de ce o dorim de la diavolul? De ce mai vrem cinstea acestei lumi pe care o oferă diavolul?

V.16-18: Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proorocii, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul”.

Aici mai avem încă o imagine a închinării şi a laudei din ceruri. Cei 24 de bătrâni care stau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu, cad cu feţele la pământ şi I se închină lui Dumnezeu. Îi găsim pe aceşti bătrâni iar şi iar îndemnând cetele cerurilor să I se închine lui Dumnezeu pentru marea Sa putere cu care a făcut toate lucrurile. În

 

Apocalipsa întâlnim menţionată frecvent atotputernicia lui Dumnezeu. Întregul cer Îl laudă pe Dumnezeu, cunoscând că El este domn şi stăpâneşte peste toate lucrurile oriunde şi oricând; de aceea cerurile sunt un loc de pace desăvârşită. La fel pot fi şi vieţile noastre, dacă Îl recunoaştem ca atotputernic.

Lauda lor continuă şi pentru judecata lui Dumnezeu peste popoare. Toate popoarele lumii s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a răbdat îndelung mii de ani. Dar într-un final, mânia Sa a venit. Există un capăt al răbdării lui Dumnezeu. Există un timp limitat pe care l-a dat El oamenilor pentru a se pocăi. Va veni vremea când acest cuvânt se va împlini: „Mânia Ta a venit“. Nu s-a împlinit încă. Acum suntem în era harului. Dar într-una din zilele aceastea, anul de îndurare al Domnului va lua sfârşit.

Acum vine vremea despre care a vorbit Isus în Ioan 5:28,29, când morţii vor auzi glasul Său şi „ cei care au făcut cele bune se vor ridica spre învierea vieţii iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândei “.

După cum a zis Isus, vor fi două învieri – una spre viaţă şi alta spre osândă. Cele două învieri, vor fi, însă, separate de o mie de ani. Dar cele două formează lauda bătrânilor pentru Dumnezeu: „a venit vremea să judeci pe cei morţi” şi „ a venit vremea să răsplăteşti pe robii Tăi“.

De remarcat că răsplata este pentru robii lui Dumnezeu – cei care au fost credincioşi în timpul vieţii lor pământeşti. În Maleahi 3:16-18, citim: „ Atunci cei care se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat. Şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor‚ „Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are

 

milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte “.

Astăzi, este foarte greu să deosebeşti între unul care Îi slujeşte lui Dumnezeu şi unul care nu Îi slujeşte. Este aproape imposibil să faci asta, pentru că noi putem vedea doar exteriorul. Şi nu putem şti cu ce scop slujeşte cineva lui Dumnezeu. Astăzi, nu putem spune dacă cineva caută slava lui Dumnezeu, sau cea proprie. Noi nu cunoaştem dacă râvna unuia pentru Dumnezeu este şi o dorinţă pentru propria cinste, sau pentru bani, sau pentru orice altceva. Va veni, însă, o zi, când Dumnezeu îşi va aprinde reflectorul Său ceresc asupra inimilor tuturor, şi, în acea zi, scopurile şi sentimentele ascunse ale fiecărei inimi vor fi scoase la iveală. Numai atunci vom vedea limpede cine a slujit într-adevăr lui Dumnezeu şi cine a slujit propriilor interese.

În acea zi se va vedea, precum spune Isus, că „ mulţi care sunt acum cei dintâi vor fi atunci cei de pe urmă“. Mulţi dintre cei pe care i-am considerat a fi slujitori minunaţi ai lui Dumnezeu vor fi dovediţi a fi fost foarte stricaţi pe dinăuntru – atunci când Dumnezeu va scoate la iveală vieţile lor interioare şi scopurile lor. Mulţi credincioşi pe care i-am considerat la înălţime, vor fi văzuţi atunci ca făţarnici şi cei din urma tuturor. În acelaşi timp, alţii, pe care nu prea i-am luat în considerare, vor fi atunci printre cei care primesc răsplata, datorită sincerităţii şi neprihănirii inimii lor înaintea lui Dumnezeu.

Să luăm aminte la ceea ce vorbim. Isus a spus că „ în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit ” (Matei 12:36). Maleahi ne reaminteşte că în „cartea de aducere aminte”a lui Dumnezeu, sunt scrise numele celor care se tem de El în

 

felul în care vorbesc unul cu altul. În întreaga mea viaţă, am întâlnit foarte, foarte puţini credincioşi care se tem de Dumnezeu în conversaţiile lor private şi în corespondenţa lor – probabil mai puţin de 1% dintre toţi credincioşii născuţi din nou pe care i-am întâlnit. Această carte de aducere aminte trebuie să fie una foarte subţire!! Dar cei care apar acolo sunt cei pe care Domnul îi numeşte comoară deosebită.

Să luăm aminte la o altă chestiune: Isus a spus în Luca 14:12, „ Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să ia astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi, şi va fi ferice de tine pentru că ei nu au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi “. Aici este o altă poruncă de-a lui Isus, pe care din nou mai puţin de 1% dintre credincioşi se deranjează să o asculte. Aici se referă nu ca noi să mergem să-i căutăm pe cei săraci şi pe orbi, ci să-i ajutăm şi să-i binecuvântăm pe cei care nu ne pot răsplăti. Când nu eşti răsplătit aşa, vei primi răsplata la învierea drepţilor.

Aceasta este, deci, vremea în care Dumnezeu îi va răsplăti pe cei care au făcut bine altora pe pământ, fără să caute vreun beneficiu pentru ei înşişi – fie bani, fie cinste. Din această cauză, vom vedea că mulţi care sunt primii astăzi, vor fi ultimii în ziua aceea, şi mulţi dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.

Citim în continuare că acum a venit vremeaca cei care prăpădesc pământul să fie prăpădiţi. În Apocalipsa 19:2, citi

Capitolul XII

V.1,2: În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

Pe cine reprezintă această femeie?

Cea mai bună metodă de a interpreta Scripturile este prin compararea acestora cu Scripturile. Există un singur loc în toată Biblia unde se folosesc „soarele, luna şi 12 stele” pentru a descrie o comunitate de oameni – şi aceasta este în Geneza 37:9, când Iosif a povestit visul său fraţilor săi zicând „ Soarele şi luna şi unsprezece stele mi s-au închinat“. Tatăl său a înţeles ce înseamnă şi l-a mustrat spunându-i „ oare eu şi cu mama ta şi cu cei unsprezece fraţi ai tăi vom veni să ne închinăm înaintea ta până la pământ? ” Dar viziunea lui Ioaif s-a împlinit abia în Egipt. Deci, Biblia interpretează soarele, luna şi cele 12 stele ca o imagine a membrilor familiei lui Iacov. Deci, femeia din Apocalipsa 12 este, de fapt, un simbol al poporului Israel care s-a tras din acea familie.

Femeia era în travaliu. În Mica 5:2-4, citim

„ Betleeme…din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel…îi va lăsa până la vremea când va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor săi (neamurile care vor fi convertite) se va întoarce la copiii lui Israel. Şi el se va înfăţişa şi va cârmui turma sa cu puterea Domnului “. Acolo vedem pe femeia Israel fiind în travaliu şi născându-L pe Isus Hristos. (vezi şi Romani 9:4,5).

 

V.3: În cer s-a mai arătat un semn: iată, s-a văzut un balaur mare roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

Balaurul este diavolul (v.9). Vom studia în detaliu despre cele şapte capete şi cele zece coarne, când vom studia capitolul 13. Voi spune, însă, aici, că ele simbolizează o guvernare globală, iar aceasta înseamnă stăpânirea guvernelor lumii de către diavol. Citim în Daniel 10 despre un duh rău care stăpânea poporul Persiei. Citim în Efeseni 6:12 că ne luptăm cu conducătorii lumii care stau în locaşuri cereşti. Adevăraţii conducători ai lumii nu se află în capitalele lumii. Acei conducători sunt doar marionete care sunt trase de sforile mânuite de puterile spirituale din înălţimile cereşti. De aceea se spune că biserica trebuie să se roage pentru cei care au autoritate, pentru ca acţiunile acelor spirite rele să fie oprite. Astfel, biserica are autoritate de a influenţa conducătorii guvernamentali din fiecare ţară.

Balaurul este roşu – culoarea sângelui şi a crimei. Isus a spus în Ioan 8:44 că diavolul este un ucigaş. A mai spus şi că diavolul vine ca să fure, să ucidă şi să distrugă. De aceea el este un balaur roşu.

Atunci când Dumnezeu l-a creat, nu era astfel. El era cel mai frumos din toată creaţia lui Dumnezeu. Citim în Ezechiel 28:13 că era un heruvim binecuvântat, de vreme ce stăpânea peste grădina lui Dumnezeu. Dar când mândria şi atitudinea de răzvrătire a intrat în inima sa, a devenit un balaur înfricoşător.

Chiar şi cel care este la fel de pur ca un înger poate deveni un balaur dacă lasă mândria să intre în inima sa. Sau dacă laşi puţin din duhul de răzvrătire împotriva autorităţii să intre în inima ta – fie că acea autoritate sunt

 

părinţii sau şeful de la birou, sau presbiterul din biserică – vei deveni asemenea unui balaur. Diavolul încearcă mereu să facă pe oameni să devină ca el, la fel cum Sfântul Duh caută să-i facă pe oameni ca Isus! Diavolul reuşeşte să-i facă pe oameni asemenea lui, oricând poate să-i infecteze cu duhul său de mândrie sau de răzvrătire.

V.4: Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să îi mănânce copilul, când îl va naşte.

Din moment ce îngerii sunt numiâi stele în Iov 38:7 şi în Apocalipsa 9:1,2, aceasta probabil indică faptul că o treime din oastea de îngeri s-au alăturat lui Satan în revolta sa. În Isaia 9:15 profetul mincinos este numit

coada“. Coada balaurului vorbeşte despre înşelăciunea lui Lucifer cu care a dus în rătăcire milioane din îngerii lui Dumnezeu care apoi au devenit demoni.

Balaurul a stat înaintea femeii, care urma să nască, pentru ca să îi mănânce copilul, când îl va naşte. Acest lucru s-a îndeplinit parţial de-a lungul istoriei Israelului. În Exod 1:16, citim despre Faraon că a dat o poruncă moaşelor Israelite să omoare toţi noii născuţi de parte bărbătească imediat ce se năşteau. Satan a fost întotdeauna împotriva poporului Evreu, din cauza că Mesia avea să vină prin ei. În Estera, citim despre un alt om inspirat de către Satan, Haman, care a încercat să distrugă întregul popor Evreu. Dar Haman nu a avut succes. Aşadar observăm multe îndepliniri parţiale ale acestei imagini a balaurului aşteptând să mănânce omul- copil. Dar Satan niciodată nu a reuşit să distrugă poporul

 

Evreu – fie că a fost prin Faraon, Haman, Hitler, sau prin alt conducător al lumii.

Satan ştia că Mesia avea să se nască, din cauza a ceea ce a spus Dumnezeu în grădina Eden: „sămânţa femeii îţi va zdrobi capul”. Aşa că el a aşteptat să nimicească omul-copil. Când Isus s-a născut, Satan l-a instigat pe Irod să îşi trimită soldaţii în Betleem pentru a omorî toţi copii Evrei de parte bărbătească care aveau sub 2 ani. Dar copilul Isus a scăpat.

V.5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

Isus este omul-copil care ” va cârmui neamurile cu un toiag de fer” (Apocalipsa 19:15). Aici El este numit

„fiu” şi „copil”, reamintindu-ne de Isaia 9:6 unde se spune, „ Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat“.

Cuvântul „a cârmui” este tradus cu „a păstori” în notele explicative. Isus va conduce lumea, dar nu în acelaşi mod în care conducătorii de pe pământ o fac azi. El va păstori neamurile. În ochii lui Dumnezeu adevărata domnie este cea făcută în spiritul unui păstor care îşi conduce oile din faţă prin exemplul personal. Toţi liderii aleşi de Dumnezeu pot fi identificaţi prin acest semn. Ei vor fi păstori, nu şefi.

Copilul a fost răpit la scaunul lui Dumnezeu de domnie. Acest lucru dovedeşte încă o dată că Isus Hristos este copilul. În Apocalipsa 3:21, citim că cel ce va birui va şedea împreună cu Isus pe scaunul de domnie al lui Isus şi nu pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu Tatăl. Numai

 

Isus Însuşi poate şedea împreună cu Tatăl pe scaunul Lui de domnie.

Ceea ce este literalmente adevărat pentru Israel este simbolic adevărat pentru biserică. De asemenea, putem deci să privim femeia ca imaginea bisericii şi să învăţăm câteva adevăruri spirituale de aici. Galateni 4:26 spune,

„ Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastră “. Pavel spune în Galateni 4:19 „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, pânăce va lua Hristos chip în voi!” Dumnezeu îi caută pe aceia care au spiritul travaliului pentru a da naştere naturii lui Hristos în alţii.

V.6 şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.

Acest lucru se va întâmpla în timpul domniei lui Anticrist, după ce va rupe legământul cu Evreii. Acesta va fi un timp de persecuţie teribilă. Dar în acel timp adevăratul “Israel” va fi protejat şi îngirjit de Dumnezeu în pustie timp de 1.260 zile.

Aşa cum este scris în Ieremia 30:3-7: „ Auzim strigăte de groază… Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la facere?… Vai! Căci ziua aceea este mare; Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea “.

V.7 Şi în Cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei.

 

În Daniel 12:1 citim: „În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului (Israel) tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare (necazul cel mare) , cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi pâna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte”. Şi în continuare citim: „ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte vecinic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme (3 ani şi jumătate) şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot ” (Daniel 12:7).

V.8,9: Dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai gasit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numi Diavolul şi Satana, acela care înşală întrega lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Acest eveniment va avea loc în timpul perioadei de

3 ani şi jumătate înainte ca Isus să Îşi stabilească Împărăţia pe pământ. Atunci Satan va fi aruncat pe pământ. În prezent, Satan este în locurile cereşti. Mulţi cred că Satan este in iad. Dar el nu este acolo. El va fi aruncat în iazul de foc într-o zi. Dar în acest moment, el este în locurile cereşti. Astăzi, noi trebuie să luptăm cu

„duhurile răutăţii întunericului care sunt în locurile cereşti ” (aşa cum găsim scris în Efeseni 6:12).

Biblia ne vorbeşte despre trei ceruri. Primul cer este cerul visibil al universului şi al spaţiului (Psalm 8:3). Cel de-al treilea cer, unde apostolul Pavel a fost dus, se mai

 

numeşte Paradis – unde se află tronul lui Dumnezeu ( 2Corinteni 12:2,4). Între primul şi cel de-al treilea cer se află cel de-al „doilea cer”.

Când ne rugăm, noi trebuie să penetrăm prin cel de-al doilea cer pentru a ajunge la cel de-al treilea cer. Cel mai bun mod de a penetra este prin a da slavă lui Dumnezeu. Un lucru pe care diavolul nu îl poate accepta este slava dată lui Dumnezeu! Aşa că, dacă îţi este greu să te rogi, opreşte-te din rugăciune, şi începe să ii dai slavă lui Dumnezeu. Conectează-te cu cel ce-al treilea cer şi apoi începe să te rogi!

Balaurul şi îngerii săi au fost alungaţi din cer. Isus a spus: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer” (Luca 10:18). Isus a văzut căderea lui Satan când el a căzut iniţial şi a devenit Satan. Dar El a prevăzut de asemenea că Satan va fi aruncat jos pe pământ, unde va fi încuiat în abis, şi în final fiind aruncat în iazul de foc. Apoi Isus le-a spus ucenicilor Săi: ” Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”

Când vom vedea ceea ce a văzut Isus, nu o să mai fie teamă de Satan. El este un inamic înfrânt, deoarece el a fost învins la cruce de către Domnul nostru. Prinţul lumii a fost judecat. Este ridicol ca unui credincios să îi fie frică de Satan. Nu există motive de teamă. Cerei lui Dumnezeu să îşi deschidă ochii pentru a vedea căderea lui Satan. Satan urăşte cartea Apocalipsa pentru că aceasta descrie osânda sa finală.

Mihail împreună cu îngerii săi sunt aceia care l-au aruncat pe Satan afară. A fost un timp, când Satan, înainte de cădere (el se numea atunci Lucifer) era mai mare ca Mihail. Dar el s-a înălţat pe sine şi a fost aruncat. În final lui Mihail i se dă slujba de a curăţi al doilea cer de Satan şi îngerii săi.

 

Satan este numit aici şarpele cel vechi şi diavolul. Cuvântul „diavol” vine din grecescul „diabolos“, din care avem şi cuvântul „diabolic“. Dar cuvântul „diabolos” în greacă înseamnă de fapt „clevetitor” sau „bârfitor” şi este folosit în 1Timotei 3:11, unde se spune: „ Femeile nu trebuie sa fie diabolos“. Ceea ce înseamnă că femeile nu trebuie să fie mici diavoli, care îi bârfesc pe alţii, vorbindu-i de rău pe la spate. De asemenea, nici bărbaţii nu trebuie să fie clevetitori. În 2Timotei 3:2,3 se spune că

„ în zilele din urmă vor fi vremuri grele, când oamenii vor fi diabolos .” Mai departe în Tit 2:3, ni se vorbeşte „ femeile în vârstă să nu fie diabolos.” Astfel şi femeile şi bărbăţii sunt avertizaţi să nu devină „diavoli” care îi bârfesc pe alţii! Un clevetitor primeşte numele lui Satan, aşa cum un creştin primeşte numele lui Hristos.

Un alt nume al diavolului este Satan, care înseamnă

adversarul“, cel care i se împotriveşte lui Dumnezeu, se împotriveşte adevărului şi se împotriveşte oamenilor lui Dumnezeu.

El mai este de asemenea numit Amăgitorul, amăgitorul întregii lumi.

Satan va fi pe pământ timp de 1.260 de zile. El încă nu este aici. Dacă lucrurile sunt deja atât de rele, vă puteţi închipui cât de rele vor fi când Satan va fi aruncat pe pământ împreună cu îngerii săi. Ni se spune că în acele momente el va fi cuprins de o mare mânie.

V.10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

 

Aici Satan este numit „pârâşul fraţilor noştri“. Dacă cineva cleveteşte împotriva fraţilor sau surorilor sale, ajutaţi-l să realizeze că este în părtăşie cu Satan, şeful acuzatorilor fraţilor. Satan ne acuză înaintea lui Dumnezeu zi şi noapte spunând, „Vezi cum se comportă copilul Tău! Vezi cum copilul Tău vorbeşte!” Diavolul urmăreşte minuţios vieţile noastre private, din această cauză are destul material să ne acuze înaintea lui Dumnezeu.

Satan l-a acuzat pe Iov îanintea lui Dumnezeu spunând despre Iov că îi slujeşte lui Dumnezeu numai pentru că Dumnezeu l-a binecuvântat. Satan acuză credincioşi şi în ziua de azi din acelaşi motiv. Din moment ce Dumnezeu este neprihănit, El nu va spune că Satan se înşală, dacă El vede că într-adevăr tu îi slujeşti din motive nepotrivite. Isus Hristos este „Mijlocitorul cel Neprihănit” ( 1Ioan 2:1). El nu poate să ne acopere dacă noi am greşit. De aceea, întotdeauna trebuie să fim oneşti cu Dumnezeu în judecarea şi curăţirea de sine, pentru că atunci sângele lui Isus Hristos ne va curăţi pe noi de toate păcatele şi apoi Satan nu va mai avea nici o bază de acuzare împotriva noastră în faţa lui Dumnezeu.

V.11: Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

Aceştia sunt ucenicii lui Isus care l-au birut pe Satan.

Ei au folosit trei arme.

(1) Sângele lui Isus Hristos care i-a curăţit pentru că umblau în lumina lui Dumnezeu.

(2) Cuvântul mărturisirii lor. Ei i-au spus lui Satan cu propriile lor cuvinte că au fost iertaţi şi curăţiţi şi că el nu mai are nici o putere asupra lor.

 

(3) Ei nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. Ei şi-au luat crucea şi au omorât pe ea eul zi de zi.

Pe crucea de la Calvar Isus l-a învins pe Satan, şi când ne crucificăm eul împreună cu Hristos zi de zi atunci şi noi putem să îl învingem pe Satan.

De ce vorbim de luarea crucii zi de zi? Pentru că noi vrem să îl învingem pe Satan în fiecare zi. În ziua în care nu suntem doritori să murim în noi înşine, Satan va câştiga.

V.12: De aceea, bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

În Noul Testament sunt trei locuri în care ni se vorbeşte despre bucuria cerului.

(1) Luca 15:7 Există bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăieşte.

(2) Apocalipsa 12:12 Există bucurie în cer pentru un credicios care învinge.

(3) Apocalipsa 19:7 Există bucurie în cer la nunta Mielului, deoarece mireasa s-a pregătit.

Aceste trei ocazii sunt de fapt trei stadii a vieţii noastre de creştin.

Stadiul 1 : Când ne pocăim de păcatele noastre.

Stadiul 2: Când îl învingem pe Satan în vieţile noastre personale.

Stadiul 3: Când ne-am pregătit ca mireasă pentru nunta Mielului.

 

Fiecare dintre noi poate să fie o sursă de bucurie pentru oastea cerească, dacă suntem gata să trecem prin aceste treo stadii.

Isus l-a învins deja pe Satan. Acum El ne oferă oportunităţi de a exercita această victorie pe care El a câştigat-o deja, aşa cum spune şi în Romani 16:20:

„ Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre “.

Satan a încercat să îl omoate pe Isus când acesta s-a născut ( Apocalipsa 12:4), dar nu a avut succes. În cer s-a luptat cu Mihail şi îngerii săi, dar a fost aruncat jos (v.7-9). Acum el se luptă cu noi. Ne vom lasă învinşi? Nu! Ceea ce Isus a dus la îndeplinire pe cruce noi trebuie să aplicăm azi ca Dumnezeul păcii să poată zdrobi pe Satan prin noi înşine zi de zi şi în final definitiv.

Diavolul este un student al profeţiei şi ştie că are numai 3 ani şi jumătate odată ce va fi pământ. Aşa că mânia lui va fi mare. Va fi o vreme cumplită pe pământ în acel timp.

V.13: Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

Imediat ce Satan va veni pe pământ, el va începe să persecute naţiunea Israel care i-a dat naştere lui Isus Hristos.

V.14-16 . Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. Atunci şarpele a aruncat din gură apă,

 

ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

Aripile vulturului pot face referire la locul de protecţie pe care Dumnezeu l-a pregătit în pustie pentru naţiunea Israel. Râul care ia naştere din gura şarpelui se referă la râul de persecuţie care va căuta să şteargă naţiunea Israel. Dar atunci vor fi mult mai mulţi oameni ca în cel de-al II-lea Război Mondial, care să îi ajute pe Evrei, ca aceştia să nu fie şterşi de pe pământ.

V.17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Balaurul s-a mâniat pe Israel pentru că nu a putut să îi facă rău. Aşă că el porneşte să facă război cu

rămăşiţa seminţiei ei“. Aceasta face referire la ucenicii dedicaţi Domnului Isus din toată inima – acei care ascultă de Dumnezeu şi sunt martori pentru Isus. Ei sunt numiţi

„rămăşiţa seminţiei femeii” pentru că biserica s-a născut din mărturia ucenicilor, care erau Israeliţi.

Acest lucru dovedeşte că în acea vreme pe pământ vor fi credincioşi care ascultă de Dumnezeu şi ţin la mărturia lui Isus Hristos. Aceştia îl vor învinge pe Satan şi vor fi o mărturie puternică pentru Domnul pe pământ. Acum Dumnezeu îşi pregăteşte oamenii Săi pentru acea zi. Să fim credincioşi zi de zi pentru a-l învinge pe Satan definitiv şi pentru a-l zdrobi sub picioarele noastre!

 

Ieremia 12:5 spune că Domnul ne învaţă acum să nu ne luăm la întrecere cu oamenii pentru ca într-o zi să putem alerga cu caii. El ne antrenează pe timp de pace ca atunci când malurile Iordanului se vor umfla noi să fi gata să rămânem în picioare. Nu ne putem pregăti peste noapte. Lucrul acesta ia timp. Aşa că, dacă luăm fiecare oportunitate care apare acum, pentru a ne smeri şi a ne crucifica eul vom fi gata să rămânem în picioare pentru Domnul şi să fim o mărturie pentru El pe pământ atunci când valurile vor veni (necazul cel mare).

CAPITOLUL XIII

V.1: Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

Marea reprezintă naţiunile lumii, aşa cum citim în Apocalipsa 17:15, „Apele pe care le-ai văzut… sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi” . Dintre naţiunile lumii iese înainte o fiară cu zece coarne şi şapte capete. Şi pe coarne avea cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. Această fiară este Anticristul, conducătorul lumii, care va conduce lumea timp de 3 ani şi jumătate, cu puţin înainte ca Isus să Îşi stabilească împărăţia pe pământ. Cele şapte capete sunt explicate in Apocalipsa 17:9-11, „Cele şapte capete, sunt şapte munţi pe care şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.”

Oraşul Roma este construit pe şapte dealuri. Cele şapte capete reprezintă de asemenea şapte împărăţii. Când apostolul Ioan scria această carte, (în jurul anului 96 după Hristos), cinci imperii ale lumii (menţionate în Biblie) trecuseră deja. Prima împărăţie a fost Egiptul despre care citim în cartea Exod. A doua împărăţie a fost împărăţia Asiriană despre care citim în cartea 2 Împăraţi . Cea de-a treia împărăţie a fost Împărăţia Babiloniană, despre care citim în cartea Daniel. Cea de-a patra împărăţie a fost Impereriul Medo-Persan, de asemenea menţionat în cartea Daniel . Cea de-a cincea împărăţie a fost Grecia

 

despre care Daniel a profeţit. Cea de-a şasea împărăţie a fost Imperiul Roman care exista la acel moment. Cea de-a şaptea împărăţie încă nu venise la acel moment. Şi în final Anticristul urmează să îşi stabilească ce-a de a opta împărăţie, şi se pare că are conexiune cu una dintre cele şapte împărăţii care o precedă.

Cele zece coarne sunt explicate de asemenea în Apocalipsa 17:12, „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.”

Aceste zece împărăţii sunt stabilite în vremea Anticristului. Zece naţiuni se vor uni în ultimele zile şi vor deveni cea mai mare putere a lumii, din cauza puterii financiare. Şi Anticristul va fi conducătorul acestei superputeri.

Ioan era pe insula Patmos, si marea din care fiara s-a ridicat era Marea Mediterană. Toate cele şase capete ale fiarei au venit din apropierea sau din jurul Mării Mediterane – Egipt, Asiria, Babilon, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Aşa că este probabil ca şi cele zece împărăţii să fie din această parte de asemenea.

V.2: Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

În cartea Daniel, capitolul 2, citim despre un vis pe care l-a avut împăratul Nebucadneţar, o statuie mare al cărei cap era din aur; pieptul şi braţele erau din argint; pîntecele şi coapsele, din aramă; fluierele picioarelor, din fier; şi picioarele erau parte din fier şi parte din lut.

 

Observaţi că valoarea metalului scade de sus, de la cap, în jos, înspre picioare. Aceasta demonstrează că rasa umană se degenerează treptat. În Daniel 2:38-42, îl vedem pe Daniel explicând semnificaţia visului: „Tu eşti capul de aur“. (Babilon) „ După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta “(Medo-Persia). A treia împărăţie de aramă este Grecia. Cea de- a patra împărăţie va fi tare ca fierul. Această împărăţie va fi Imperiul Roman. După aceasta, visul sare peste 2.000 de ani ai vieţii bisericii şi revine la finalul timpului unde este descrisă ultima împărăţie: „ Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului (dictatură), tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul (democraţia), tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă .”

Dictatura şi democraţia sunt lucruri comune în ultimele zile. Câte degete avea acea statuie? Zece! Acestea reprezintă cele zece împărăţii – cele zece coarne – pe care le-am vazut în Apocalipsa 13, conduse de către Anticrist.

Apoi Daniel continuă să spună, „ Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată ” (v.44). Aceasta este Împărăţia Domnului nostru Isus Hristos.

Această împărăţie a fost imaginată în vis astfel: „ S-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi ” (Daniel 2:34). Această piatră este Însuşi Domnul Isus Hristos. Această piatră nu sfărâmă aurul, argintul, arama sau fierul. Aceste împărăţii sunt deja trecute. Piatra sfărâmă picioarele – când cele zece împărăţii conduc lumea. Şi în final, „ piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul 

 

(Daniel 2:35). Aceasta este Împăraţia lui Hristos care va umple tot pământul.

Visul se referă la aceste împărăţii, văzute din punct de vedere omenesc. Mai târziu Dumnezeu i-a arătat lui Daniel cum vede aceste împărăţii – nu ca metale valoroase, ci ca fiare rele.

În Daniel 7:2-14, Daniel descrie un vis pe care i l-a dat Dumnezeu: „ În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. (Marea Mediterană) Şi patru fiare mari au ieşit din mare. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur .” Acesta era Babilonul. Apoi a vazut un urs ce reprezintă Medo-Persia, apoi un leopard, ce reprezintă Grecia. Aceasta a fost urmată de cea de-a „ patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea ” (imperiul Roman)„…avea zece coarne” (cele zece împărăţii care se vor uni în zilele din urmă) „ M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn (Anticristul) mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură, care vorbea cu trufie “.

În final, el a vazut Anticristul fiind omorât, şi Hristos întorcându-se şi stabilindu-şi Împăraţia pe pământ: „ Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos… Mii de mii de slujitori Îi slujeau… fiara a fost ucisă… şi iată că pe norii cerurilor a venit Unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este

 

o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată ” (v. 9:14).

Daniel a vazut leul, ursul şi leopardul în această ordine, pentru că aceste împărăţii erau pentru el viitoare. Apostolul Ioan a văzut o fiară care avea caraceristicile acestor animale, dar în ordine inversă, pentru că el se uita în urmă la aceste împărăţii care trecuseră – leopardul, ursul şi leul (Apocalipsa 13:2). Acest lucru indică faptul că Anticristul va avea calităţile imperiilor trecute Babilon, Medo-Persia si Roma – leul, ursul şi leopardul.

În viziunea lui Dumnezeu, toate aceste împărăţii pământeşti sunt ca nişte fiare. Când omul nu răspunde chemării Duhului Sfânt, el se degenerează şi devine ca un animal sălbatic. Dumnezeu vede partidele politice ale lumii ca fiare. Un partid poate fi mai bun ca celălalt, dar ele toate sunt fiare. Când votezi, tu alegi între o fiară sălbătică şi altă fiară sălbatică. Din acest motiv eu niciodată nu votez, pentru că eu nu pot să votez pentru o fiară sălbatică. Dar în schimb mă rog ca Dumnezeu să conducă şi să îl ungă pe acela pe care El l-a ales să conducă o ţară.

Balaurul (Satan) va da lui Anticrist puterea sa, tronul său şi multă autoritate. Acum 2.000 de ani, Satan a oferit toate acestea lui Isus Hristos. Dar Isus a refuzat să primească ceva de la Satan. Dar Anticristul îi va sluji lui Satan şi astfel va primi impărăţiile lumii de la el.

Satan este gata să dea puterea lui tuturor acelora care o doresc, dacă sunt gata să îşi sacrifice conştiinţa şi să i se închine lui. Sunt mulţi oameni astăzi în lume care au obţinut putere supranaturală de la Satan în acest mod. Mulţi lideri ai religiilor păgâne au puteri supranaturale pentru că ei s-au vândut pe ei înşişi diavolului.

 

V.3 Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira de fiară.

Aceasta pare a fi o imitaţie a învierii lui Isus Hristos. Anticristul îl va imita pe Hristos în oricare mod posibil. Aceasta nu va fi o înviere adevărată – pentru că nimeni nu poate învia morţii decât Dumnezeu. Dar această imitaţie va fi foarte bună pentru că îi va păcăli pe oameni. Aici ni se spune „părea rănit de moarte“. Aceasta va fi o minune aşa de mare pentru lumea întreagă şi toţi îl vor urma pe Anticrist.

V.4: Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”

Tot pământul se închină lui Satan. Acest lucru a fost dorinţa lui Satan dintotdeauna, chiar de la început. În Isaia 14:14 citim că Lucifer îşi dorea să fie ca Dumnezeu. Dumnezeu deja îi dăduse lui Lucifer multe daruri minunate – înţelepciune, frumuseţe, pricepere, şi daruri supranaturale. Ce îşi dorea mai mult? El îşi dorea să fie slujit aşa cum era slujit Dumnezeu. Şi astfel el a devenit diavol.

De fiecare dată când îţi doreşti admiraţia oamenilor, adu-ţi aminte că ai aceeaşi dorinţă ca Satan. Să cauţi admiraţia oamenilor este un lucru satanic.

În final, vedem aici, că Satan face ca lumea întreagă să i se închine lui. Desigur acest lucru se întâmplă într-o măsură mică şi azi. Dar atunci închinarea înaintea lui Satan va lua amploare.

 

Ei s-au închinat şi Anticristului. Închinarea la Anticrist – închinarea la oameni – se răspândeşte şi azi. Ei se închinau Anticristului spunând: „Cine se poate asemăna cu fiara?” Aşa cum noi ne închinăm azi lui Dumnezeu, spunând: „ Cine este ca Tine, o Doamne,” aşa se vor închina oamenii lui Satan şi Anticristului spunând acelaşi lucru. Oamenii nu îl vor numi pe Anticrist,

„Anticristul”. Nu. Ei îi vor pune un nume respectabil.

În 1Ioan 2:18 citim, „ Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi, că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru ” (din mijlocul bisericii). Observăm că existau oameni care aveau duhul lui Anticrist chiar în mijlocul bisericii din primul secol. Astfel de oameni există şi azi. Oameni cu duhul lui Anticrist se află în lumea politică, în lumea afacerilor, în religiile păgâne ale lumii, dar şi în aşa zisele „biserici creştine”.

Care este semnul duhului lui Anticrist? Sunt multe semne. Dar unul din semnele cele mai evidente este: Ei îşi doresc ca ceilalţi să îi admire şi să îi adore – dorinţa de a primi închinare de la oameni . O biserica care nu luptă împotriva acestei atitudini va fi condusă în cel mai scurt timp de duhul lui Anticrist.

Dorinţa de a primi laudă de la oameni se găseşte în firea noastră. Începe să crească ca o sămânţă mică, ca un copilaş – o dorinţă mică de admiraţie, aprobarea sau lauda cuiva. În final acestea se transformă în dorinţe de închinare. Acesta este duhul lui Anticrist. De aceea, oricând vedem un ou al şarpelui înlăuntrul nostru, trebuie să o zdrobim. Altfel, din el va ieşi mai târziu un şarpe. Dacă acest duh a putut lua naştere în cel frumos înger, de ce nu s-ar putea naşte în oricare dintre noi? Cel care urechi de auzit, să audă.

 

Ni se spune că tot pământul îl va urma pe Anticrist. Lumea nu l-a urmat pe Isus. Ei au spus: „Afară cu El. Crucifică-L”. Dar ei îl vor urma pe Anticrist, datorită discursurilor lui mieroase, căci el va vorbi asemenea profeţilor mincinoşi din vechime.

Duhul lui Hristos ne aduce reproşuri, batjocuri şi rezistenţă din partea oamenilor. Când creştinii îşi doresc popularitate în această lume, ei sunt pe un pământ periculos – pământul lui Anticrist. Isus nu a fost entuziasmat când oamenii au dorit să îl încoroneze ca rege. El ştia că părerile oamenilor sunt potrivite pentru coşul de gunoi. De aceea El s-a întors şi le-a spus„ Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu (Luca 14:26-33). Aceste cuvinte sunt grele şi au ofensat pe mulţi din cei ce le-au auzit. Astazi, adevărata biserică a lui Isus Hristos predică aceleaşi cuvinte, care sunt la fel de grele – iar oamenii se simt ofensaţi, aşa cum se simţeau şi în vremea lui Hristos. Şi, astfel, reproşul lui Hristos vine peste noi. Astfel suntem protejaţi de duhul lui Anticrist. Dar creştinătatea babiloniană nu va predica acest mesaj, motiv pentru care va fi onorată, însă ea va pregăti astfel venirea anticristului.

V.5: I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

Această expresie „I s-a dat” este repetată de şase ori în acest capitol (v.5,7,14,15). Ea este similară cu propoziţia pe care am vazut-o în Ap.6 în legătură cu anticristul călare pe un cal alb şi indică faptul că Dumnezeu este în controlul

 

tuturor lucrurilor. El este Cel Care îi permite Anticristului să aibă această putere pentru o scurtă perioadă de timp – puterea de a-i persecuta chiar şi pe creştini.

Cuvântul „gură” apare de mai multe ori în acest capitol – „ gură ca o gură de leu” (v.2). Lauda la adresa lui Dumnezeu este exprimată cu ajutorul gurii. Şi răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu este exprimată tot cu ajutorul gurii. ÎnProverbe 18:21, citim: „ Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii“.

Când omul s-a răzvrătit la turnul Babel, Dumnezeu a provocat confuzie printre oameni prin intermediul limbii. Acesta este motivul pentru care, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, când Dumnezeu repara confuzia provocată de răzvrătirea omului, prin umplerea oamenilor cu Duhul Sfânt, ei vorbeau în limbi necunoscute. Acesta era reversul a ceea ce s-a întâmplat la turnul Babel. Dumnezeu îi aducea pe oameni din duhul răzvrătirii prin care Satan conduce umanitatea. Dar în zilele din urmă, Satan îşi va manifesta răzvrătirea la maxim prin gura Anticristului.

Mulţi credincioşi nu sunt atenţi la cuvintele care le ies din gură. Fiecare cuvânt pe care îl rostim e ca o rachetă lansată. Poţi să regreţi ceea ce ai spus şi să spui „O, aş vrea să îmi retrag cuvintele acestea”. Dar e prea târziu odată ce acestea au fost spuse sau scrise. Acestea au ieşit în spaţiu. Poţi să fii atent doar la următoare rachetă pe care doreşti să o lansezi. Nu mai poţi să faci nimic cu privire la cuvintele pe care le-ai spus. Isus zice: „ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit ” (fiecare cuvânt spus fără grijă) (Matei 12:36). Motivul este că răzvrătirea este centrată în jurul limbii. Cucerim acest duh prin duhul de laudă, supunere şi mulţumire la adresa lui Dumnezeu şi prin duhul de har şi bunătate care vine din gurile noastre când oamenii ne blesteamă şi ne vorbesc de rău.

 

V.6: Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc în cer.

De trei ori este menţionată gura Anticristului (v.2,5,6). În Daniel 7, autorul atrage atenţia asupra discursului lui anticrist. „ O gură care vorbea cu trufie… cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul Acela… El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt ” (Daniel 7:81125).

Duhul de răzvrătire din om se manifestă în plinătatea lui prin gura omului, şi gura vorbeşte din ceea ce este în inimă ( Matei 12:34). Dacă inima este umplută de Duhul Sfânt, atunci cuvinte pline de Duhul Sfânt vor fi rostite de gură – fie într-o limbă cunoscută sau necunoscută. Dar dacă nu eşti umplut cu Duhul Sfânt, şi alt duh te conduce, atunci acel duh se va manifesta – în limbi sau într-o limbă cunoscută. În inimile noastre trebuie să zdrobim acest duh de răzvrătire, dacă ne dorim ca limbile noastre să fie pure. De aceea se spune că un

„duh blând şi liniştit” este preţios în ochii lui Dumnezeu. ( 1Petru 3:4).

În Apocalipsa 13:6, citim despre o referină cu privire la „locuitorii cerului” – aflaţi în contrast cu locuitorii pământului, pe care i-am văzut mai devreme. Locuitorii cerului îi include pe ucenicii lui Hristos, pentru că suntem aşezaţi cu Hristos în locurile cerești. Aici citim că Anticrist îi va huli pe toţi locuitorii cerului.

V.7: I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

 

Acesta este un alt verset care precizează clar că vor fi sfinţi pe pământ în această perioadă a anticristului, pentru că el va purta război împotriva lor. Cuvântul

sfinţi” este folosit în Noul Testament pentru a face referire la creştinii născuţi din nou.

Anticristul îi va birui din punct de vedere fizic – omorându-i. Dar nu le va putea birui duhul. Diavolul se poate atinge doar de trupurile noastre – dar şi pentru aceasta, numai după ce obţine permisiunea lui Dumnezeu! În boală, diavolul ne afectează trupurile. Dar nu se poate atinge de duhul nostru. Noi putem să fim cuceritori în duhul nostru în orice moment. Mesagerul lui Satan s-a putut atinge de trupul lui Pavel cu un ţepuş în carne ( 2Corinteni 12:7). Dar nu i-a putut face vreun rău lui Pavel. Chiar şi aici, vedem că Dumnezeu a făcut din ţepuş o binecuvântare pentru Pavel.

În Daniel 7:19-25 citim că Daniel a fost uimit când l-a văzut pe anticrist că „ a făcut război sfinţilor şi i-a biruit… El va rosti vorbe de hulă (va sfida) împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea “. Vedem începutul acestor lucruri şi azi, cum legile lui Dumnezeu sunt alterate pentru a fi potrivite plăcerilor omului. Ni se spune că în acea vreme „sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” (v. 25).

Când Daniel l-a întrebat pe înger despre acest lucru, i s-a spus că această perioadă va dura „până când a venit Cel Îmbătrânit de zile (Tatăl) şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt ” ( v.22). Va fi o vreme când oamenii lui Dumnezeu vor fi reabilitaţi – când Isus se va întoarce în gloria Tatălui Său. Şi atunci le va da sfinţilor Săi autoritatea de a conduce. „ Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru

 

totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt .” (v.26,27).

V.8: Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.

Această expresie, „de la întemeierea lumii” poate face referire la două lucruri:

(1) Mielul junghiat de la întemeierea lumii. Crucificarea lui Hristos pe Calvar nu a fost un gând ulterior al lui Dumnezeu. Păcatul lui Adam nu l-a luat prin surprindere pe Dumnezeu, deoarece El ştia de la început că Adam va păcătui şi El s-a pregătit pentru aceasta, dinainte ca El să fi creat lumea.

(2) Numele noastre au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii. Citim în Efeseni 1:4, „ În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii“. Acest lucru înseamnă că Dumnezeu ne-a cunoscut după nume, înainte ca El să-l fi creat pe Adam sau îngerii. Cu mult înainte, în trecutul eternităţii, El ne-a chemat să fim ai Lui pentru totdeauna. Este foarte reconfortant să ştim lucrul acesta. Şi pentru că numele noastre sunt scrise în Cartea Vieţii, vom refuza să ne închinam duhului lui anticrist de azi şi vom refuza şi în viitor. Toţi locuitorii pământului i se vor închina lui. Duhul lui anticrist este deja aici. Cea mai bună pregătire pentru zilele necazului cel mare este să ne ţinem curaţi de acest duh în prezent.

 

V.9: Cine are urechi, să audă!

Această expresie ne aduce aminte de ceea ce am studiat în cap. 2 şi cap. 3. Acolo am auzit despre chemarea celor care biruiesc, „ Celui ce va birui, îi voi da… cine are urechi, să audă“. Ce trebuia să auzim acolo? Chemarea de a birui! Chemarea de a birui duhul lui anticrist este repetată din nou aici: „ Biruiţi închinarea la oameni! Nu te apleca în faţa niciunui om pentru a obţine câstiguri materiale, popularitate sau altceva. Nu îţi sacrifica principiile pentru niciun câştig pământesc. Nu fă compromisuri pentru a obţine onoruri de la oameni. Nu da mită pentru a primi ceva pe nedrept. Nu îţi spurca mâinile în acest fel. Cine are urechi, să audă!”

V.10: Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

Într-o zi, zi anticristul va fi luat în captivitate. El, care a luat viaţa altora va fi în final şi el ucis. Şi iată aici

răbdarea şi credinţa sfinţilor“. Toţi sfinţii trebuie să creadă că Dumnezeu, la momentul potrivit, va avea grija de acela care îi persecută.

Dacă noi suntem persecutaţi de o persoană dificlă azi şi nu putem să ne încredem în Dumnezeu că El va rezolva aceasta situaţie, atunci cum vom avea credinţă în Dumnezeu în zilele din urmă, când persecuţiile se vor intensifica? Credem noi cu adevărat în puterea suverană a lui Dumnezeu? Credem noi că acela care ne ţine captivi va fi capturat de Însuşi Dumnezeu, şi că acela care astăzi ne omoară va fi omorât de Dumnezeu Însuşi într-o zi? Credem noi că Dumnezeu îî va trata pe oameni în zilele din

 

urmă în acelaşi mod cum aceştia ne-au tratat pe noi? Dacă avem această credinţă, nu ne vom mai dori răzbunarea nimănui. Aceasta este răbdarea şi credinţa sfinţilor. De aceea noi nu răspundem atacurilor. În schimb, noi aducem cauza noastră la El, care judecă drept în fiecare situaţie. Aceasta este încercarea credinţei noastre. Începe chiar acum cu lucrurile mici. Va fi testată în lucrurile mari în zilele lui anticrist.

Isus a spus, „toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” ( Matei 26:52). Sabia poate să fie limba unui om. Cei care îşi folosesc săbiile (limbile) împotriva celorlaţi, se vor afla într-o zi în mijlocul suferinţei consecinţelor. Dar dacă ne ţinem săbiile (limbile) în teacă, şi lăsăm în grija lui Dumnezeu justificarea noastră, într-o zi El se va îngriji de duşmanii noştri cu dreptate. Dacă ne încredem în Dumnezeu vom avea pace în orice moment.

Pot sfinţii să aştepte ca Dumnezeu să se ocupe personal de anticrist? Au ei răbdare ca Dumnezeu să dea rezolvare unei situaţii dificile? Sau vor dori să ia problema în propriile mâini, spunând, „Mă voi ocupa de aceasta personal”? În Evrei 6:12 ni se spune că „ prin credinţă şi răbdare, se moştenesc făgăduinţele“. Este nevoie de răbdare atunci când suntem testaţi astfel.

În Luca 21:17-19 citim despre faptul că vom fi urâţi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii noştri. Şi când vom fi trădaţi ce vom face? Isus a spus „ prin perseverenţă voi vă veţi câştiga sufletele.” Prin răbdare şi perseverenţă noi ne putem câştiga sufletele şi putem lua parte la natura Divină în sufletele noastre. Din acest motiv Dumnezeu ne permite să fim ispitiţi acum. Dacă am înţelege că ispitele care vin azi în calea noastră fac parte din şcoala de pregătire a lui Dumnezeu pentru lucruri mult mai măreţe în zilele ce vor veni, vom fi nerăbdători să profităm de orice oportunitate care ne iese înainte să murim în noi înşine, să fim tunşi ca

 

mieii, să fim sacrificaţi ca oile, şi să ne ţinem gura închisă, pentru că prin perseverenţă ne vom câştiga sufletele.

În Evrei 10:36-38, citim: „ Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit “. Ce ne-a promis Dumnezeu? Este raiul? Nu în primul rând. Promisiunea Lui este să împărtăţim din natura Lui şi să fim ca Isus. Acest lucru este mai important de un milion de ori decât să fim in rai. Nu ni s-a promis eliberare de boală sau de probleme în primul rând. Nu bogăţii sau sănătate, ci natura divină! (2Petru 1:4). Noi trebuie să îndurăm încercările de azi. După ce am împlinit voia lui Dumnezeu

– am luat crucea, am ucis eul, ne-am ţinut gura şi ne-am smerit – încă avem nevoie de răbdare pentru a aştepta să primim ceea ce ne-a fost făgăduit de Dumnezeu. „ Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi , (spre exemplu îşi ia sabia şi doreşte să îşi rezolve singur problema)sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” ( Evrei 10:37-38).

V.11: Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.

Primele zece versete ale acestui capitol tratează persoana lui anticrist. În acest verset, citim despre o altă fiară. Aceasta iese „ din pământ“. Prima fiară s-a ridicat din mare - ce reprezenta naţiunile lumii. În Vechiul Testament „teritoriul” se referea întotdeauna la poporul Israel, iar „marea“, la celelalte naţiuni. Astfel, dacă aici

pământul” înseamnă „teritoriu“, atunci această bestie ar putea fi un evreu. El va fi o persoană religioasă, deoarece el

 

este un miel-dragon. El arată ca un miel, dar vorbeşte ca un dragon.

Sunt mulţi oameni religioşi ca el, oameni care arată ca nişte miei, dar care vorbesc ca dragonii. Ei arată ca nişte miei la întâlnirile bisericii, dar vorbesc ca nişte dragoni acasă sau la serviciu. Poţi să înţelegi cărei împărăţii aparţine un om după vorbe, nu după înfăţişare. Isus ne-a avertizat cu privire la astfel de oameni, când a spus:

„ Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori (dragoni)” (Matei 7:15). Aici vedem pe cineva care vrea să aibă mărturia lui Hristos – ca un miel. Dar de fapt prin el vorbeşte Satan. El pretinde că este reprezentantul lui Dumnezeu, dar gura lui este aceea a unui dragon.

V.12: Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

Acesta este proorocul mincinos. Când Isus a vorbit de zilele din urmă, El a spus, „ Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi ” (Matei 24:24). Hristosul cel fals este anticristul. Proorocul mincinos este această persoană pe care o vedem aici. Politica lui este combinată cu religia. În Vechiul Testament citim despre regele Balac şi falsul profet Balaam lucrând împreună împotriva oamenilor lui Dumnezeu. Chiar şi azi, episcopii şi liderii politici dau mâna unul cu celălalt. Toate acestea sunt doar pregătiri pentru guvernarea finală a lui anticrist, când religia şi politica vor merge mână în mână. Proorocul mincinos este

 

mână în mână cu prima fiară, anticristul. Aici vedem trinitatea satanică. dragonul, fiara şi proorocul mincinos. Ei vor guverna 3 ani şi jumătate – cât a ţinut slujirea publică a Domnului Isus. Proorocul mincinos îi face pe oameni să se închine lui anticrist.

V.13: Săvîrşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.

Satan are putere să trimită foc. Citim în cartea Iov citim că Satan a trimis foc din cer şi a distrus o parte din proprietăţile lui Iov ( Iov 1:16).

V.14: Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie, şi trăia.

Profetul mincinos va înşela oamenii cu semne şi minuni false. Citim în 2Timotei 3:8 despre magicienii lui Faraon, Iane şi Iambre care i s-au împotrivit lui Moise. Faraon este un model de anticrist şi vrăjitorii lui sunt un exemplu de prooroci mincinoşi. Aceşti vrăjitori aveau puteri supranaturale. Când Moise şi-a aruncat toiagul pe pamânt, el s-a transformat în şarpe; iar acei magicieni au făcut acelaşi lucru. Moise a transformat apa în sânge, şi vrăjitorii au făcut la fel. Dar la un moment dat, magia lor a rămas fără putere.

După ce vorbeşte despre vrăjitorii lui Faraon, apostolul Pavel spune că în zilele din urmă vor fi mulţi magicieni. Cuvântul din Greacă tradus ca „impostor“, în 2Timotei 3:13 este „go-ace “, care înseamnă magician. Ce

 

se spune este că „ oamenii răi şi magicienii… vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi “. Nu vă închipuiţi că toate spectacolele de magie sunt inocente. Unele dintre ele sunt trucuri şi scamatorii. Dar există magie demonică. Fiecare trebuie să fie atent la spectacolele de magie.

Scopul proorocului mincinos este să înşele oamenii ( Apocalipsa 13:14). El va fi un fel de magician care îi va înşela pe locuitorii pământului, şi în final îşi va arată imaginea de fiară care este „urâciunea pustiirii“.

Aici ne este prezentată o imagine a ultimelor zile: vom vedea politicieni şi lideri religioşi conlucrând tot mai mult, dominând şi conducând oamenii cu putere satanică. De asemenea vor fi scamatori şi magicieni care îi vor îndepărta pe oameni de Dumnezeu, pentru că oamenii au tendinţa să creadă că dacă ceva e supranatural vine de la Dumnezeu.

Creştinii trebuie să fie precauţi. Să nu crezi că orice lucru supranatural făcut în Numele lui Isus Hristos vine neapărat de la Dumnezeu! Nouă ni s-a poruncit să

cercetăm duhurile“. Trebuie să ne întrebăm: Mărturisesc ele că Isus Hristos s-a întrupat? (1Ioan 4:1-3). Că Isus Hristos este Domnul (1Corinteni 12:3). Sunt ele duhuri de smerenie, de puritate, eliberare-din-dragostea-de-bani pe care Isus le-a avut? Numai prin discernerea duhurilor predicatorilor şi liderilor pe care îi întâlnim, vom fi în stare să ne protejăm de duhul lui Anticrist şi de duhul profeţilor mincinoşi.

În Fapte 8:9 citim despre un om pe nume Simon care practica vrăjitoria în Samaria, uimind oamenii cu minunile pe care le făcea. Şi oamenii din Samaria îl ascultau cu luare aminte, spunând „aceasta este marea putere a lui Dumnezeu”. Lucrurile vor fi la fel şi în zilele din urmă: Oamenii vor fi uimiţi de semnele şi de minunile pe care anticristul şi profetul mincinos le vor face.

 

Noi putem să ne întrebăm de ce Dumnezeu îi permite lui Satan şi duhurilor rele să exercite puteri supranaturale. Problema nu s-ar rezolva dacă Dumnezeu ar retrage toate abilităţile supranaturale din mâinile lui Satan şi ale duhurilor rele?

În cartea Deuteronom , citim că există un scop pentru care Dumnezeu le permite profeţilor mincinoşi şi agenţilor lui Satan să exercite puteri supranaturale. În Deuteronom 13:1-5, se spune că dacă apare un profet cu puteri supranaturale care face minuni, şi apoi spune lucruri impotriva Cuvântului lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie să ia aminte la cuvintele lui; „căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare!” Dumnezeu ne testează să vadă dacă vom lua aminte la minunile şi la semnele supranaturale sau dimpotrivă la Cuvântul Său. Aşa că ceea ce trebuie să ne întrebăm – oricând vedem un semn sau o minune înfăptuită, fie şi în numele lui Isus – este dacă predicatorul îi conduce pe oameni la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu sau nu. Dacă nu, trebuie să îl considerăm un profet mincinos. Dacă nu ne vom dezvolta acest simţ de discernământ acum, vom fi înşelaţi amarnic, când profetul mincinos îi va păcăli pe oameni prin minunile sale.

Acest profet mincinos spune oamenilor să îşi facă un chip al fiarei. Aşa cum Duhul Sfânt îl înalţă pe Hristos, aşa şi profetul mincinos îl înalţă pe Anticrist.

O icoană fiarei” ne aduce aminte de Nebucadneţar care şi-a construit o statue din aur pur ce îl reprezenta şi i-a pus pe oameni să i se închine, ameninţându-i cu pedeapsa dacă nu se vor supune. Dar era o rămăşiţă în acea zi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care nu s-au închinat. Erau într-un număr mic! şi în zilele din urmă vor fi câţiva la fel, care vor sta drepţi şi vor refuza să se închine.

 

V.15: I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Aceasta va fi o înşelătorie supranaturală care doreşte să imite creaţia. Omul de azi este în căutarea de a încerca să creeze viaţă în laborator. El a clonat animalele şi acum încearcă să cloneze fiinţe umane. Dar nu va fi niciodată în stare să creeze viaţă, pentru că numai Dumnezeu poate creea viaţă. Dar Dumnezeu va permite ca oamenii să fie înşelaţi.

Profetului mincinos i s-a permis de către Dumnezeu

„să dea suflare icoanei fiarei” şi să o facă să vorbească. Aceasta poate fi o imitaţie computerizată a unei fiinţe umane sau poate fi magie Satanică şi înşelăciune. Această icoană va fi probabil plasată la Ierusalim, şi poate fi o referire la „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit Isus. (Matei 24:15).

În Daniel 11 ni se descrie ceva ce s-a întâmplat după ce imperiul Grecesc al lui Alexandru cel mare s-a sfârşit, şi înainte ca Romanii să devină o putere a lumii. Împărăţia lui Alexandru a fost împărţită între cei patru generali ai săi. Doi dintre cei mai puternici generali au condus peste Siria şi Egipt. În Daniel 11:31, citim că „nişte oşti trimise de el (conducătorul de Nord din Siria) vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului “.

În jurul anului 175 înainte de Hristos, Antiochus Epiphanes conducătorul sirian, a venit la Ierusalim, a oprit jertfa din templu, a sacrificat un porc pe altar, şi a plasat statuia lui Jupiter în Locul cel Sfânt. În acest mod a profanat sanctuarul. Aceasta este urâciunea pustiirii

 

menţionată în Daniel 11. Dar Isus a spus că acest lucru se va repeta şi în zilelele din urmă.

Antiochus Epiphanes a fost un model al lui anticrist ce are să vină. Astfel cuvintele din Daniel 11:32 pot fi luate ca imagine a ceea ce va face anticristul: „ Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari “. Aceia care îl vor cunoaşte pe Dumnezeu ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, vor rămâne în picioare în acea zi. Toţi ceilalţi vor fi amăgiţi de cuvintele linguşitoare ale lui anticrist.

În acea peioadă, „Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi” ( v.33). Aceia care au înţeles Cuvântul în zilele acelea le vor explica oamenilor că aceasta este împlinirea profeţiei. „ Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului ” (v.35).

Pasajul din Daniel 11:36-45 se referă în mod clar la Anticrist: „ Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini… va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor (condus de forţe militare )… Cu ajutorul acestui dumnezeu străin (Satan) va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată… Va intra şi în ţara cea minunată (Israel), şi zeci de mii vor cădea… apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor “.

În 2Tesaloniceni 2, citim despre venirea lui Anticrist. Aici ni se spune în versetele 1,2: „ Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi

 

clătinaţi aşa de repede… ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii (anticrist), fiul pierzării“. Această lepădare – de credinţa care duce la o viaţă duhovnicească (mesajul pe care Isus şi apostolii l-au transmis lumii) – a început deja.

Isus l-a nimit pe Iuda Iscariotianul, „fiul pierzării“, pentru că Satan intrase în el. Anticristul este de asemenea numit fiul distrugerii, pentru că Satan va fi în el. El se va înălţa pe sine deasupra fiecărui aşa numit dumnezeu sau obiect de închinare şi va lua loc în templul lui Dumnezeu, înfăţişându-se ca Dumnezeu (v.4,5 ). Anticristul este oprit în a se manifesta înainte de vremea lui, prin puterea Duhului Sfânt care este manifestată prin biruitorii din biserică în ultimele zile (v.6). Apoi în versetul 7 citim:

„ Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum (Duhul Sfânt care îi limitează puterile lui Satan) să fie luat din drumul ei“. Duhul Sfânt îşi va retrage influenţa Sa (prin biruitorii bisericii) când va veni timpul pentru anticrist să se manifeste.

Versetele 9,10 afirmă că venirea lui Anticrist va fi în acord cu activitatea lui Satan, cu toată puterea şi semnele şi minunile false (înşelătoare), cu toate amăgirile nelegiuirilor. Vor fi semne şi minuni supranaturale din abundenţă – toate cu scopul de a-i conduce pe oameni în rătăcire. Versetele 10,11 afirmă că Dumnezeu va permite ca oamenii să fie înşelaţi pentru că ei nu au iubit adevărul pentru a fi scăpaţi de păcat. Astfel semnele şi minunile supranaturale din zilele din urmă vor fi moduri prin care Dumnezeu va permite oamenilor, care nu doresc să fie eliberaţi de păcatul din viaţa lor, să fie înşelaţi .

 

Noi putem fi salvaţi de înşelătorie numai dacă iubim adevărul despre noi înşine şi căutăm cu toată inima să fim izbăviţi de păcat. Aceasta va fi singura protecţie în faţa înşelătoriei din zilele din urmă.

Am vazut în Apocalipsa 13:15 o icoană care vorbeşte şi căreia oamenii i se închină. În televiziune şi filmări video, avem imagini care vorbesc. Oameni din întreaga lume se închină televizorului, petrecând astfel ore întregi în faţa lui. Au puţin timp sau chiar deloc pentru Dumnezeu sau pentru studiu biblic sau rugăciune. Închinarea la televizor este o pregătire pentru Anticrist. Există mulţi aşa numiţi credincioşi din creştinătate care au o formă de evlavie, dar nu sunt devotaţi lui Hristos, sunt robi ai acestei „icoane vorbitoare “.

Nu doresc să spun că toate programele de televiziune sunt rele. Sunt şi programe curate. Dar dacă suntem conduşi de ceva, atunci devenim robul acelui lucru. Dacă ne închinăm altcuiva decât Dumnezeului viu, atunci am devenit idolatri. Satan foloseşte multe mijloace pentru a pregăti lumea pentru ridicarea lui Antricrist.

V.16,17: Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

Acesta este „semnul fiarei“. Tuturor oamenilor li se va da această opţiune de către Anticrist pentru a primi acest semn, fie pe mâna dreaptă, fie pe frunte. Asta înseamnă că oamenilor li se va da posibilitatea să fie ucenici publici ai lui anticrist (cu semnul pe frunte, cum

 

sunt şi astăzi oameni necreştini, dar religioşi, care poartă semne pe frunte) ori ucenici secreţi (cu semn în palmă sau pe mână).

Aceasta are o aplicaţie şi pentru noi azi: duhul lui anticrist este deja la lucru în Creştinism. Este posibil ca oamenii să urmeze duhul lui anticrist în mod public - trăind deschis în păcat (cum fac prostituatele, jucătorii de pariuri, beţivii şi mulţi actori de filme). Este posibil ca acest duh să fie urmat în mod secret – făcând lucruri nelegiuite la locul de muncă (semnarea de documente false pentru a face mai mulţi bani, darea de mită pentru a se înfăptui ceva nelegiuit, etc.) pentru ca apoi să vină la întâlnirile bisericii şi să pretindă că sunt „spirituali”. Sunt

„credincioşi” care nu vor primi semnul duhului lui anticrist pe frunţile lor, pentru că astfel mărturia lor va fi dărâmată. Dar îl vor primi în secret pe mână, pentru ca astfel să îşi păstreze mărturia şi să facă în continuare profit necurat prin metode lumeşti. Aici vor fi testate credinţa şi devoţiunea noastră faţă de Isus. Noi trebuie să stăm departe de semnul fiarei în fiecare mod – fie de semnul de pe frunte, fie de pe mâna dreaptă. În schimb, aşa cum spune apostolul Pavel trebuie să „port semnele Domnului Isus pe trupul meu” ( Galateni 6:17). Nu avem nevoie de alte semne.

Acesta va fi un test foarte sever în zilele din urmă. Spre exemplu, dacă nu îţi poţi cumpăra mâncare pentru că nu ai semnul fiarei, imaginaţi-vă ce test va fi acesta.

Testul pe care l-a picat Eva în grădina Eden a fost un test privitor la mâncare. Prima ispită care i-a fost prezentată lui Isus în pustie a fost, de asemenea, un test legat de mâncare: „ Porunceşte acestor pietre să se transforme în pâine.” Satan a spus: „altfel vei muri de foame“. Dar Isus i-a răspuns: „ Nu este suficient să trăieşti. Este necesar să asculţi Cuvântul lui Dumnezeu .” Numai

 

credincioşii care gândesc că nu supravieţuirea, ci ascultarea de Dumnezeu este necesară, vor fi biruitori în zilele din urmă. Dacă atitudinea noastră nu arată că este mai bine să asculţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi să mori, decât să faci compromisuri şi să trăieşti, vom fi lepădaţi, lucru care deja se întâmplă în Creştinism.

V.18: Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.

Dacă suntem încurajaţi de Duhul Sfânt să socotim, atunci să facem nişte calcule!

Numărul „6″ în Biblie este numărul omului. Omul a fost creat în cea de a şasea zi. “666” (“6″ repetat de trei ori) reprezintă astfel încercarea omului de a fi egal lui Dumnezeu (Trinităţii).

La fel, numărul “8” este numărul noii creaţii pentru că Isus a înviat în cea de a opta zi, prima zi a unei noi săptămâni. La fel şi în muzică, fiecare a opta notă începe o nouă octavă.

În limba Greacă (în care a fost scris Noul Testament), fiecare literă din alfabet are o valoare numerică. Numele Isus în Greacă se scrie ” IESOUS” şi valoarea numerică a acestuia este 888 (I=10, E=8, S=200, O=70, U=400 şi S=200) – numărul noii creaţii repetate de trei ori!

Numărul lui Anticrist fiind 666 va însemna astfel valoarea numerică a numelui său care adunată va da 666. Acest lucru va fi confirmat când îi vom cunoaşte numele.

CAPITOLUL XIV

… Cont pe  https://romanian.cfcindia.com/ro/books/the-final-triumph si vointa populatiei globale

 

yy

 

Planul Rusiei de a cuceri lumea este clar! „Monstrul Caspic” a reînviat

Planul Rusiei de a cuceri lumea este clar! „Monstrul Caspic” a reînviat

Rușii dau din nou lovitura și plănuiesc să cucerească lumea cu ajutorul „Monstrului din Marea Caspică”.

Monstrul din Marea Caspică”, desemnează un vehicul care seamănă cu un avion, dar care nu zboară ci planează la foarte mică distanță de sol, funcționând pe principiul efectului de sol.

Numele de „Monstrul din Marea Caspică” a fost dat de serviciile de informații americane. Ei au descris acest vehicul drept un avion cu vârfurile aripilor tăiate. „Monstrul Caspic” a fost una dintre vedetele armatei URSS, acesta fiind capabil de a zbura la doar câțiva metri deasupra apei, cu un consum de carburant scăzut și deci o autonomie mai mare, scrie Descpoeră.ro.

După căderea URSS, a ajuns o epavă 

După căderea URSS, aeronava nu a mai fost utilizată și a ajuns o epavă, o relicvă a comunismului. Cu toate acestea, rușilor le-a venit o idee ingenioasă și i-au găsit o altă întrebuințare. Astfel, „Monstrul Caspic” va devina una dintre cele mai fabuloase atracții din Rusia.

 CITEȘTE ȘI News Alert. Explozie devastatoare în Galați. Zeci de persoane au fost evacuate

În luna iulie a acestui an, după 14 ore petrecute pe mare, „Monstrul Caspic” a fost mutat în Derbent, în republica Dagestan din Rusia.

Aeronava a fost fost abandonată după prăbușirea Uniunii Sovietice în anii 1990, la baza navală Kaspiysk, la aproximativ 100 de kilometri depărtare de coasta orașului Derbent.

Planul rușilor de a îl transforma în vedeta parcului Parcului Patriot l-a salvat

Ekranoplanul a fost salvat mulțumită planurilor de a-l transforma într-o atracție turistică chiar într-un moment în care acest concept neobișnuit de călătorie ar putea să revină la modă.

Astfel, „Lun” va fi vedeta Parcului Patriot din Derbent, un muzeu militar și un parc tematic în care vor fi expuse diferite tipuri de echipamente militare sovietice și rusești. Lucrările pentru construirea unuia dintre cele mai interesante parcuri din Rusia ar trebui să înceapă spre sfârșitului anului acesta.

 

Pentru mintit,prostit si imbogatit pe bisericani-  Mănăstirile din România sunt pline de moaște false. Patriarhia tace și încasează bani!  

LA IAȘI S-AU INVENTAT MOAȘTELE UNUI APOSTOL DE-AL LUI IISUS: „OR FI ADEVĂRATE SAU NU… NOI CREDEM”

Bisericile și mănăstirile din România sunt pline de rămășițele pământești ale unor preoți, călugări și sihaștri care nu au fost canonizați de către Biserica Ortodoxă. În afară de asta, în locurile de închinare găsim moaște și relicve ale unor sfinți recunoscuți, dar care nu sunt însoțite de documente care să le ateste autenticitatea, așa cum prevăd regulile bisericești. Deși aceste lucruri sunt cunoscute, Patriarhia nu se implică, căci moaștele aduc bani. În jurul acestor relicve s-a construit o adevărată industrie, în care Biserica produce și vinde cantități uriașe de obiecte (lumânări, iconițe, cărți etc), fără a plăti taxe.

Un articol de Mihai Răzvan ROTARU

„Sfinții” au fost rupți în bucăți și împărțiți mai multor biserici și mănăstiri

Vă prezentăm mai jos o listă cu câțiva dintre „sfinții” „necanonizați” și locurile în care sunt expuse:

Moş Gheorghe Lazăr – biserica din satul Parepa-Rușani, comuna Colceag, judeţul Prahova

Părintele Antim Găină și Părintele Vichentie Malău – Mănăstirea Secu, judeţul Neamţ şi mănăstirea Teghea, comuna Craidorolt, judeţul Satu Mare

Cuviosul Paisie şi Cuviosul Natan (călugări din secolul XVIII, de la Sihăstria Putnei) – mănăstirea Robaia, comuna Muşăteşti, judeţul Argeş, Biserica Sfinţii Voievozi, din Bogdăneşti, județul Suceava și la Pipirig, judeţul Neamţ

Cuviosului Sila (călugăr care a trăit la Sihăstria Putnei) – Sihăstria Putnei, la Pipirig, judeţul Neamţ, și la Biserica Sfinţii Voievozi, din Bogdăneşti, Suceava (alături de papucul despre care se spune că i-ar fi aparţinut Sfântului Spiridon)

Cuvioşii: Ermoghen, Nifon şi Nectarie, Moș Gheorghe Lazăr –
Biserica Spitalului Judeţean din Suceava

Degetul Apostolului și Evanghelistului Ioan (lucru pur şi simplu şocant, căci istoria consemnează că mormântul acestuia a fost găsit gol, iar trupul său nu a fost descoperit niciodată!!!) –  Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din satul Vlădiceni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi

Ierarhul Ghenadie – Mănăstirea Putna

Mucenicii: Rafael, Ghedeon şi Ierarhul Vavila – Mănăstirea Putna

Părintele Ilarion Argatu – comuna Boroaia, judeţul Suceava

Cuviosul Ieremia (ucenic al Sfântului Paisie) – Schitul Sihla, comuna Vânători, județul Neamț

Neofit Sihastrul – Mănăstirea Ciolanu, comuna Tisău, județul Buzău și la Mănăstirea Stănişoara – Nucet, satul Păuşa – Călimăneşti, judeţul Vâlcea

Meletie Sihastrul – Mănăstirea Stănişoara – Nucet, satul Păuşa – Călimăneşti, judeţul Vâlcea

Cuviosul Arhimandrit Atanasie Lisavenco – Mănăstirea Celic Dere, sat Telița, comuna Frecăței, județul Tulcea

Sfinți de la Aiud („sfinți” ai închisorilor) – Mănăstirea Saon, județul Tulcea

La Vlădiceni se află degetul Apostolului Ioan. Istoria spune că moaștele lui nu au fost găsite!

Un caz asupra căruia merită insistat este cel legat de degetul Sfântului Evanghelist Ioan, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. Călugării de la mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din satul Vlădiceni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, se laudă că ar deține un deget la Apostolului. Acest lucru revoluționează întreaga istorie a Bisericii Creștine, căci mormântul Evanghelistului, situat în Turcia, era gol în momentul descoperirii și nimeni, niciodată, nu a dat de urma moaștelor.
La fel de bizar este că ziarul oficial al Patriarhiei, cotidianul Lumina, a publicat în ediția din 07 Aprilie 2008, un articol cu titlul „Comorile de la Mănăstirea Vlădiceni”, în care se menționează clar că în lăcașul de cult se află Moaștele Sfântului Ioan Evanghelistul!
Am cerut explicaţii unui oficial al Mitropoliei Moldovei. Preotul Dosoftei Şcheiul, de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi recunoaşte că moaştele „sfinților” nerecunoscuți nu ar trebuie expuse spre închinare. Cât despre moaștele Sfântului Ioan Evanghelistul, cică la o mănăstire din Mitropolia Moldovei a fost expus chiar și capul (!): „Există o evlavie populară legată de unii călugări care au avut o viață mai deosebită. În mod normal moaștele lor nu ar trebui expuse spre închinare, până când Sinodul Bisericii nu îi canonizează. Dar aceasta este treaba fiecărui stareț de mănăstire și a episcopului locului. Cât despre moaștele Sfântului Ioan Evanghelistul, noi am avut la Mănăstirea Slatina din Suceava chiar și capul său, iar degetul se află în prezent la Mănăstirea Vlădiceni. Dacă dumneavoastră spuneți că moaștele nu au fost descoperite… Nu știu ce să spun. Noi le-am găsit într-o raclă de argint. Că or fi adevărate sau nu… Noi credem!”. Și îi păcălim pe credincioși să creadă și ei, am adăuga noi.

Papuci și fesuri de sfinți

În afară de „moaștele” acestor „sfinți” nerecunoscuți, prin biserici și mănăstiri se găsesc o sumedenie de relicve ce le sunt atribuite unor sfinți reali, dar fără documente care să le ateste autenticitatea sau proveniența. Conform regulilor bisericești, moaștele trebuie să fie însoțite de unul dintre cele trei documente: Certificat de autenticitate (emis de un antropolog), Gramata (emis de un episcop) sau Act de donație.
Pe lângă moaște, am găsit tot felul de relicve legate de sfinți importanți ai creștinătății, tot fără documente: papuci și fesuri, haine, lemn din Crucea Mântuitorului, un potir în care ar fi fost ținut un picior al Sfântului Ioan Botezătorul sau… o „copie binecuvântată la faţa locului a Giugiului de la Torino!
Am încercat să discutăm și cu reprezentanții Patriarhiei, care s-au ferit să comenteze prezența moaștelor false în biserici și mănăstiri. Ni s-a transmis doar că nu există un inventar al moaștelor din România și că dacă dorim alte explicații trebuie să luăm legătura cu fiecare episcopie în parte. Până în prezent, singura eparhie care a răspuns prompt solicitării noastre a fost Arhiepiscopia Tomisului. Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a dispus să fie scoase de la închinare toate moaștele necanonizate, precum și cele care nu sunt însoțite de documente. Vom reveni.

Canonizarea, între reguli bisericești și interese ideologice și politice

Oficial, canonizarea unor sfinți este un proces complex, care se desfășoară în mai multe etape și presupune reguli și criterii clare. Pe de altă parte, în acest demers intervin adesea și rațiuni politice, ideologice sau economice. Un exemplu ar fi canonizarea voievodului Moldovei, care a devenit Ștefan cel Mare și Sfânt pe 15 iulie 1992, fapt ce a stârnit multe controverse.
În ultimii ani, o serie de asociații naționaliste, dar și duhovnici cunoscuți precum Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, au cerut cu insistență canonizarea „Sfinților închisorilor” comuniste. Patriarhia s-a abținut de la orice reacție, mai ales în contextul în care mulți dintre cei care au suferit în temnițele comuniste au făcut parte din Mișcarea Legionară. În acest context, BOR se teme probabil că „legalizarea” acestor „sfinți” ar provoca un adevărat scandal internațional.
Patriarhia este la fel de ezitantă și în cazul unor preoți și călugări, cinstiți întocmai ca sfinții de către urmașii lor din diverse mănăstiri, mai ales în Moldova. Trupurile lor sunt păstrate în racle așezate în biserici și paraclise, unde se organizează pelerinaje în care credincioșii merg și se închină la sfinți necanonizați. Fenomenul a luat amploare în ultimii ani, o dată cu împrăștierea fragmentelor din „moaștele” acestor „sfinți” în întreaga Românie. Oamenii Bisericii au înțeles că această practică reprezintă o rețetă sigură de succes financiar!

 

Asta inseamna sa furi in familie si sa speli zdrentele in propria judecarie-pesedie…Curtea de Conturi condusă de 3 PSD-iști nu a sesizat DNA deși Firea a achiziționat ventilatoare la fel de scumpe ca cele de la UNIFARM

Pe 10 aprilie, Gabriela Firea anunța achiziționarea a 25 de ventilatoare cu 4,875 milioane de lei. „În buget vom redistribui sume în vederea achiziţionării a 25 de ventilatoare mecanice şi a unui ansamblu mobil CT cu modul de inteligenţă artificială. Sumele fac obiectivul unei redistribuiri din capitolul nostru de investiţii. Sunt obiective de investiţii pentru care la acest moment am suspendat lucrările”, a precizat, în cadrul şedinţei CGMB, Vasile Apostol, director al ASSMB. Banii s-au tăiat în principal de la obiectivul de investiţii „Reabilitare bloc operator chirurgie pentru Spitalul Clinic ‘Dr. I. Cantacuzino’”
Cu banii alocați, ASSMB a achiziționat ventilatoarele prin negociere directă fără publicarea unui anunț.
În luna iulie, Curtea de Conturi a descoperit la UNIFARM ventilatoare achiziționate cu 56.000 USD. „Ca urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că un ventilator Drager Evita V300 (n.a de producție nemțească) se regăsește cu un preț de vânzare de 26.380 USD/bucată. La acest preț furnizorul acordă o reducere de 10.000 USD, astfel încât prețul final este de 16.380 USD/bucată, comparativ cu prețul de 56.000 USD/bucată la care au fost contractate de către CN UNIFARM SA. Pentru ventilatoarele made în China (Beijing) s-au regăsit prețuri cuprinse între 7.000 și 10.000 USD/bucată, comparativ cu prețul de 56.000 USD/bucată la care au fost achiziționate de către CN UNIFARM SA.” se arată în raportul de control al Curții de Conturi.

Văzând că în raportul întocmit de Curtea de Conturi care la cererea Parlamentului a verificat gestionarea resurselor publice în perioada stării de urgență achiziția ventilatoarelor de către Primăria Capitalei prin ASSMB nu apare, am întrebat Curtea de Conturi dacă prețul de 48.000 USD pentru un ventilator achiziționat de ASSMB este unul care se încadrează în prețul pieței, având în vedere prețurile din raportul dat publicității încare prețul pieței era sub 10.000 USD pentru un ventilator chinezesc și 16.380 USD pentru unul german.
Condusă de trei pesediști, Constantin Busuioc, Ilie Sârbu și Cosmin Necula, Curtea de Conturi ne-a răspuns confirmând prețul enorm al ventilatoarelor: „Din verificările efectuate cu ocazia controlului privind modul de utilizare a resurselor publice în perioada stării de urgență a rezultat că ASSMB a efectuat angajamente legale și bugetare în valoare de 4.007.265 lei în vederea achiziționării de ventilatoare mecanice, utilizând procedura de negociere fără publicarea unui anunț. Cum la finalul stării de urgență echipamentele medicale nu erau livrate, plățile aferente acestora nefiind efectuate, nu s-au reținut abateri.”.
Adică plățile s-au făcut după 15 mai 2020 și Curtea de Conturi a verificat doar achizițiile efectuate până pe 15 mai. Și chiar dacă au luat la cunoștință că ventilatoarele mega-scumpe s-au cumpărat, au închis ochii. Proaspătul primar care a promis că va verifica la sânge achizițiile cu siguranță va sesiza procurorii și asupra acestei achiziții realizată prin negociere directă de negociatori proști din partea ASSMB de vreme ce au obținut prețuri de câteva ori mai mari decât prețul pieței.

 

Moaştele de la Bucureşti ale Sfântului Nicolae sunt false. Vezi ce spun reprezentanţii Bisericii San Nicola


Autor: 

Despre moaştele Sfântului Nicolae, care se află la Biserica “Sfântul Gheorghe cel Nou” din București, s-a afirmat, nu de puţine ori, că nu ar fi autentice. Reprezentanții Bisericii San Nicola din Bari, unde se află mormântul acestui sfânt, au declarat că dubiile privind relicva din România sunt întemeiate.

Foto: http://dnews.ro
Potrivit romanialibera.ro, reprezentanții Bisericii San Nicola din Bari, acolo unde rămășițele Sfântului Nicolae au fost atestate științific în 1957, susțin că povestea sosirii moaștelor la București nu este reală.

Preotul Emil Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe cel Nou din București, unde se află o raclă cu mâna dreapta a Sfântului Nicolae, afirmă, în replică, că nu are nici o îndoială cu privire la autenticitatea acestor rămășițe.

“Mâna este de la braț la deget, fragmente pot fi și la ei, și la noi. Și nu trebuie să fie toată mâna, e suficient și doar un os, tot moaște sunt. Apoi, noi nu putem să îl facem mincinos pe Mihai Viteazul, ar fi sub demnitatea noastră. Sunt diversiuni, să ne ia ce avem mai scump. Și putem demonstra cu documente autenticitatea”, a menționat preotul Emil Cărămizaru.

 

Tomac: Pensiile speciale pentru politicieni sunt un furt. PMP a depus în Parlament un proiect de lege pentru eliminarea lor

Eugen Tomac, președintele PMP, a susținut că pensiile speciale pentru politcieni reprezintă un furt și o insultă la adresa tuturor pensionarilor din România. Acesta a precizat că singurii care merită pensii speciale sunt militarii și foștii deținuți politici. Prin urmare, Partidul Mișcarea Populară a depus în Parlament un proiect de lege privind eliminarea acestui tip de pensie.

Eugen Tomac: Pensiile speciale pentru politicieni sunt un furt și o insultă

Joi, într-o postare pe Facebook, liderul PMP a afirmat că politicienii nu ar trebui să primească pensii speciale deoarece ei ar trebui să se implice din patriotism, nu pentru a obține diverse privilegii.

Eugen Tomac a mai susținut că încă din ziua în care Parlamentul a votat legea pensiilor speciale, el a susținut că nu vrea să primească.

„În ziua în care în Parlamentul României, la propunerea PSD, a fost votată legea prin care au fost create pensiile speciale pentru parlamentari, am spus răspicat de la tribuna Parlamentului, cerând sa fie consemnat în procesul verbal și publicat în monitorul oficial, că renunț la pensia specială pe care o consider un furt.

Pensiile speciale pentru politicieni sunt un furt și o insultă la adresa tuturor pensionarilor din România.

Nimeni nu ne-a obligat să ne implicăm în politică, nimeni nu ne obligă să candidăm, politicienii nu trebuie să aibă privilegii, politica trebuie făcută din patriotism”, a scris Eugen Tomac, pe Facebook.

Acesta a mai precizat că PMP a depus în Parlament un proiect de lege pentru eliminarea pensiilor speciale: „Noi considerăm că singuri cetățeni care merită pensiile speciale sunt militarii care și-au riscat viața în activitatea lor, în numele statului român, precum și foștii deținuți politici. De aceea, PMP a depus în Parlament un proiect de lege privind eliminarea tuturor pensiilor speciale și vom lupta pentru acest obiectiv”.

PMP susține reducerea numărului de parlamentari la 300

Un alt proiect intens promovat de Partidul Mișcarea Populară ține de reducerea numărului de parlamentari la 300, așa cum au votat românii la referendumul din 2009.

„Nicio țară din lume nu a ignorat vreun referendum, doar în România politicienii își permit să acționeze cu un asemenea dispreț față de voința cetățenilor.

PMP este singurul partid politic care a depus în Parlament de două ori o inițitivă legislativă prin care solicitam reducerea numărului de parlamentari, lucru așteptat de peste 20 de milioane de cetățeni români. (…)

Din păcate, legea este în așteptare pe ordinea de zi a Camerei Deputaților de mai bine de un an și niciun partid nu a dorit să dea votul final în plenul Camerei pentru proiectul pe care l-am inițiat”, a reproșat Eugen Tomac, într-o altă postare pe Facebook.

„Musulmanii au dreptul să omoare milioane de francezi!” Sunt vorbele unui fost premier…

 A imbatranit degeaba si acest „”crestin””  : „Musulmanii au dreptul să omoare milioane de francezi!” Sunt vorbele unui fost premier…

La scurt timp după atacul terorist din Nisa, fostul prim-ministrul al Malaeziei, ţară cu majoritate musulmană, a postat pe blogul său şi pe contul de Twitter afirmaţii incendiare.

Trei persoane au fost ucise joi dimineaţă cu cuţitul într-o biserică din Nisa, Franța, într-un atac considerat ca terorist de autorităţile franceze.
Fostul prim-ministrul malaezian Mahathir Mohamad a afirmat, joi, la puţin după atentatul de la Nisa, că musulmanii au dreptul „să omoare milioane de francezi pentru masacrele din trecut”

La scurt timp după aceea, fostul prim-ministrul al Malaeziei, ţară cu majoritate musulmană, a postat pe blogul său şi pe contul de Twitter afirmaţii incendiare.

Referindu-se la decapitarea la 16 octombrie a profesorului francez care le arătase elevilor săi caricaturi din Charlie Hebdo cu profetul Mahomed, Mahathir a afirmat că nu aprobă atentatul, dar că libertatea de exprimare nu include „insultele la adresa altuia”, scrie Agerpres.

Mahathir Mohamad (în vârstă de 95 de ani) , un lider respectat în lumea musulmană, a fost şef al guvernului până la căderea acestuia, în februarie.

„Oricare ar fi religia în cauză, oamenii care sunt furioşi ucid”, a afirmat fostul premier malaezian, care în trecut a fost autorul unor declaraţii controversate despre evrei şi homosexuali.

„În decursul istoriei lor, francezii au ucis milioane de oameni. Mulţi erau musulmani. Musulmanii au dreptul să fie furioşi şi să ucidă milioane de francezi pentru masacrele din trecut. Dar, în general, musulmanii nu au aplicat legea «ochi pentru ochi». Musulmanii nu o fac. Francezii nu ar trebui”, a adăugat Mahathir, care a ocupat în două rânduri funcţia de prim-ministru pentru o durată cumulată de 24 de ani.

El l-a descris pe preşedintele francez Emmanuel Macron ca fiind „foarte primitiv”.

„Francezii ar trebui să-i înveţe pe cetăţenii lor respectul faţă de sentimentele altuia. De vreme ce sunt acuzaţi toţi musulmanii şi religia musulmană pentru ceea ce a făcut o persoană furioasă, musulmanii au dreptul să-i pedepsească pe francezi. Boicotul nu poate compensa faptele rele comise de francezi în toţi aceşti ani”, a mai spus Mahathir.

Twitter a transmis că mesajul îi încalcă regulile privind glorificarea violenţei, dar că a decis că ar putea fi in interesul public ca postarea să rămână.

Mahathir nu a făcut nicio referire la atacul de la Nisa

 

https://adevarul.ro/locale/galati/cine-fost-satana-rosie-mai-cumplit-inventiv-tortionar-puscariile-comuniste-romanesti-tortura-predilectie-intelectuali-preoti-1_58c017e05ab6550cb8230e4f/index.html

 

Cine a fost „Satana Roşie“, cel mai cumplit şi inventiv torţionar din puşcăriile comuniste româneşti. Tortura cu predilecţie intelectuali şi preoţi

Cine a fost „Satana Roşie“, cel mai cumplit şi inventiv torţionar din puşcăriile comuniste româneşti. Tortura cu predilecţie intelectuali şi preoţi

Cine a fost „Satana Roşie“, cel mai cumplit şi inventiv torţionar din puşcăriile comuniste româneşti. Tortura cu predilecţie intelectuali şi preoţi

Cine a fost „Satana Roşie“, cel mai cumplit şi inventiv torţionar din puşcăriile comuniste româneşti. Tortura cu predilecţie intelectuali şi preoţi 9 martie 2017, 06:52

 

Listă de torționari ai Securității

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Această listă include membri ai Securității condamnați de instanțe pentru acte de tortură sau alte încălcări grave ale drepturilor omului, membri ai Securității reținuți de Parchet sub acuzații de tortură sau alte încălcări grave ale drepturilor omului, precum și membri ai Securității pe numele cărora instituții de stat (ex.CNSASIICCMER etc) sau organizații neguvernamentale (ex.AFDPR, organizațiile de revoluționari etc) au depus plângeri penale sprijinite pe mărturii numeroase și dovezi solide, acuzându-i de acte de tortură sau alte încălcări grave ale drepturilor omului.

  • Iuliu Gheorghe Sebestyen, adjunct în anii 1950 în cadrul Penitenciarul Gherla este unul dintre cei 35 de torționari găsiți în viață de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului [33]
  • Marian Petrescu, fost comandant al unor colonii de muncă și penitenciare în timpul regimului comunist, responsabil de aplicarea unui regim de detenție care a dus la decesul a 104 de deținuți politic [34][35]
Pedagogii torționarilor
  • Anton Semionovici Makarenko – comuniștii l-au considerat pe Makarenko cel mai mare pedagog, iar torționarii i-au aplicat ideile în închisori și lagăre.[38]
Victime transformate în călăi

Cuprins

 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Lexiconul negru, Doina Jela, Editura Humanitas, 2001 – recenzie

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Infernalul Pitesti, 21 august 2006, Ilarion Tiu, Jurnalul Național, accesat la 30 iunie 2016
  2. ^ Dosarele 7EST. Viața unuia dintre cei mai sângeroși torționari din Penitenciarul Pitești. TITUS LEONIDA: CĂLĂU și VICTIMĂ într-un singur trup – 2015 Stiri iasi, stiri locale, nationale si internationale, Gabriel Gachi, 23 oOctombrie 2013, 7est.ro, accesat la 30 iunie 2016
  3. ^ Ororile comunismului! Torționar special și deținut, vecini în Iași după 60 de ani, 13 august 2013, Iulian Mofteescu, Evenimentul zilei, accesat la 30 iunie 2016
  4. ^ Conducerea Penitenciarului Oradea Mare, Cristina Pușcaș, memoriarezistentei.ro
  5. ^ Listă: CRIMINALII DIN UMBRĂ. Cine au fost șefii torționarilor comuniști? Studiul fostului deținut politic Constantin Iulian demască autorii crimelor comuniste, cei aflați în funcțiile de decizieBuciumul.ro, accesat la 30 iunie 2016
  6. ^ Pătrășcanu, torționarul feroce din temnița de la Pitești care visase să fie doctor. Sfârșitul său a fost crunt, 12 septembrie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 12 septembrie 2016
  7. a b Cine sunt Refic Fizula, Neculai Tilici și Teodor Sârbu, torționarii pentru care IICCMER cere urmărirea penală, 11 februarie 2015, Aurelia Alexa -Mediafax, Gândul, accesat la 30 iunie 2016
  8. ^ Cutremurătoarea spovedanie a unui torționar: “În sinea mea jubilam văzându-i cum tresăreau de frică atunci când intram pe secție”, 26 iunie 2011, Anca Alina Mikloș, Adevărul
  9. ^ Ioan Chertiție – “Am fost torționar!”, 19 aprilie 2011, Dana Andronie, Jurnalul Național
  10. ^ O marturisire publica, in penitenciar, fara precedent: “Am fost tortionar!”, 15 aprilie 2011, Jurnalul Național
  11. ^ Torționari sfidând demnitatea: Jucam cărțí pe cadavre, 27 august 2013, Epochtimes-romania.com
  12. ^ Emil Constantinescu a decorat un tortionar comunist, 26 octombrie 1998, Evenimentul zilei
  13. ^ Emil i-a luat inapoi medalia tortionarului Ciolpan, 13 decembrie 1998, Evenimentul zilei
  14. ^ Emil i-a luat inapoi medalia tortionarului Ciolpan, 13 decembrie 1998, Evenimentul zilei
  15. ^ LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Florian Cormoș, acuzat de moartea a 115 oameni: „Da` ce poate să îmi mai facă mie? Puteți acum să trageți în mine, că nu îmi pasă. Dacă ai venit, hai, fă-mi și o poză”, 11 februarie 2014, Biro Attila, Gândul
  16. ^ LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Interviu VIDEO cu torționarul Florian Cormoș, cel pe care și comuniștii l-au condamnat la moarte, 11 februarie 2014, Biro Attila, Gândul
  17. ^ Torționarul de la Canal, Florian Cormoș, într-un interviu pentru BBC despre moartea celor 115 deținuți: „Credeți că eram la Auschwitz?”, 12 februarie 2014, Biro Attila, Gândul
  18. ^ IICCMER cere urmărirea penală pentru torționarul Florian Cormoș. În patru luni, la colonia de muncă Cernavodă, ar fi murit 115 persoane, 11 februarie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul
  19. ^ Un nou torționar deconspirat. IICCMER cere anchetarea fostului comandant Florian Cormoș, 11 februarie 2014, Jurnalul Național
  20. ^ Torționarul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră care i-a îngrozit până și pe comuniști. Muraru: „La Cernavodă s-a pus în mișcare un regim de exterminare“, 14 februarie 2014, Historia Ro, Adevărul
  21. ^ Amintiri din lagărul torționarului Florian Cormoș: „Mi-a spus că trebuie să pierim“, 29 iulie 2014, Mariana Iancu, Adevărul
  22. ^ Profil de torționar. Refic Fizula, călăul din Dobrogea: „E lăudăros, iar uneori îi place să consume băuturi peste măsură“, 16 februarie 2015, Mariana Iancu, Adevărul, accesat la 25 mai 2016
  23. ^ Traumele deținuților în anii ’50: condamnații erau ținuți în carceră până le putrezeau picioarele sau erau „tratați“ cu ajutorul curentului electric, 16 februarie 2015, Mariana Iancu, Adevărul, accesat la 25 mai 2016
  24. ^ FOTO VIDEO Petrache Goiciu, monstrul care a zidit de viu un deținut politic, a inventat „carcera morții” cu latura de doar 40 de centimetri, 6 martie 2013, Marius Mototolea, Adevărul
  25. ^ Listă: TORTIONARII INCHISORILOR ROMANIEI (1), 8 marte 2013, cuvantul-ortodox.ro
  26. ^ PRIMA DECLARAȚIE a torționarului Istrate, „unul din marii criminali” de la Gherla: „Nu i-am bătut pe deținuți la talpă cu ciocanul. Era un levier”, 9 iulie 2014, Marian Sultănoiu, Gândul
  27. ^ LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Constantin Teodor Istrate, zis Napoleon, „unul din marii criminali ai pușcăriei” de la Gherla, care l-a „jucat în picioare” pe Paul Goma, 8 iulie 2014, Marian Sultănoiu, Gândul
  28. ^ Oameni care au trăit în iadul de la Gherla. „A-nceput să dea cu ciocanul în tălpi cum dai cu toporul când tai lemne. A fost cea mai cruntă bătaie. Așa a fost cu Istrate. Nimeni nu a scăpat nebătut”, 8 iulie 2014, Marian Sultănoiu, Gândul
  29. ^ La Peciu Nou, lângă Timișoara, torționarul Constantin Istrate trăiește ca o mumie în cavou, sub paza strictă a soției: „Plecați, dracului, acasă! Istrate e mort. Lăsați-l să doarmă-n pace!”, 8 iulie 2014, Marian Sultănoiu, Gândul
  30. ^ Cine a fost Maromet, torționarul înspăimântător pomenit în faimosul cântec de pușcărie „La Chilia-n port“, 4 ianuarie 2016, Costel Crangan, Adevărul, accesat la 16 mai 2016
  31. ^ Cea mai Cruntă Torționară Stalinistă Din Banat, Spaima Deținuților, Trăiește La Belgrad, 15 iulie 2010, Ștefan Both, Adevărul
  32. ^ Tortionari-sefi in comunism, cuprinsi de “simtul datoriei”, 30 octombrie 2007, Evenimentul zilei
  33. ^ Torționarul de la Gherla care nu a mai ajuns să fie anchetat de procurori. “A impus un regim de exterminare a deținuților politici”, 16 ianuarie 2014, Gândul
  34. a b Cum a fost avansat în grad un torționar atroce al regimului comunist. A primit distincția chiar la 28 decembrie 1989, 30 iunie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 30 iunie 2016
  35. a b Doi torționari, demascați de IICCMER. Gheorghe Boștină și Marian Petrescu au condus lagăre de muncă forțată unde au murit sute de oameni, 30 iunie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 30 iunie 2016
  36. ^ Mărturii despre torturi greu de imaginat din lagărele comuniste: „Voiau să ne ucidă viitorul, loveau numai în testicule“, 11 iulie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 11 iulie 2016
  37. ^ Mărturii cutremurătoare din lagărele conduse de torționarii Boștină și Petrescu: „Închisoarea era o biserică plină de rahat, cu sfinți cu ochii scoși“, 30 iunie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 11 iulie 2016
  38. ^ Makarenko și experimentul Pitești, 19 august 2010, Adrian Bucurescu, România liberă, accesat la 16 mai 2016
  39. ^ FOTO Duhovnicul Calciu Dumitreasa, victimă și călău. Cum l-a găsit pe Dumnezeu părintele silit să se alăture torționarilor care-i îngrozeau pe deținuți, 11 martie 2015, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 20 octombrie 2016
  40. ^ Ciudata minte a unui torționar. Din medic a ajuns să schiungiuiască oameni, apoi a vrut să fie recunoscut ca deținut politic, 20 octombrie 2016, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 20 octombrie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 

 

Listă cu persoane care au făcut poliție politică în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Această listă conține persoane despre care CNSAS a declarat că au făcut poliție politică.

Cuprins

 

A[modificare | modificare sursă]

B[modificare | modificare sursă]

C[modificare | modificare sursă]

D[modificare | modificare sursă]

  • Mihai Darie, fost ofițer al Securității, consilier, membru PSD al Consiliului Județean Botoșani[21]
  • Ștefan David, fost ofițer al Securității, senator PRM[14]
  • Ștefan Augustin Doinaș, poet, eseist, traducător, academician[22]
  • Gheorghe Dumitrache, fost ofițer al Securității, ofițer SRI[23]

E[modificare | modificare sursă]

F[modificare | modificare sursă]

G[modificare | modificare sursă]

H[modificare | modificare sursă]

  • Ionel Hoța, revoluționar[26]

I[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Ionescu Quintus, scriitor-membru al Uniunii Scriitorilor din România, avocat în Baroul Prahova, politician (fost președinte al Partidului Național Liberal), veteran de război cu gradul de maior [12]

J[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Jipa, fost ofițer de Securitate[27]

K[modificare | modificare sursă]

  • Hans Klein, consilier local, preot[28]

L[modificare | modificare sursă]

  • Sergiu Lungu, primar la Dorohoi[29]
  • Sergiu Lupașcu, judecător[30]

M[modificare | modificare sursă]

  • Ion Manea[31]
  • Tudor Măchițescu, revoluționar[32]
  • Ilie Merce, fost ofițer al Securității, deputat PRM[4]
  • Stoica Meteleanu, lucrător al Televiziunii Române[33]
  • Vasile Moș, judecător[34]
  • Monica Muscă, profesor, deputat PNL, politician[35]

N[modificare | modificare sursă]

O[modificare | modificare sursă]

  • Fănică Orzan, ofițer acoperit al Securității, funcționar diplomatic, lucrător al Televiziunii Române, ofițer SRI, profesor la Academia de Poliție[37]

P[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Paleologu, scriitor, eseist, critic literar, diplomat, om politic[12]
  • Manole Pavel, membru PDL al Consiliului Județean Vâlcea[38]
  • Viorel Petcu, manager al Spitalului Municipal Bârlad[39]
  • Vladimir Petercă, preot romano-catolic, rector al Institutului Teologic Romano-Catolic din București
  • Beniamin Poplăcean, Pastorul Bisericii Baptiste Betania[40]

R[modificare | modificare sursă]

S[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Sălăgean, revoluționar[42]
  • Mihai Sămărghițan, preot ortodox, consilier județean PSD la Sibiu.[43] În anul 2011 preotul Mihai Sămărghițan a primit din partea Curții de Apel București verdictul că nu a colaborat cu Securitatea.[44]
  • Victor Alexandru Schmidt, om de afaceri, președinte al Consiliului de Administrație al Transgaz[45]
  • Tudor Stafie, primar la Huși[46]
  • Gheorghe Stoica, preot ortodox, consilier local PSD la Constanța[47]
  • Eugen Stoleriu, revoluționar[48]

T[modificare | modificare sursă]

U[modificare | modificare sursă]

  • Eugen Uricaru, scriitor, traducător, funcționar diplomatic, președinte al Uniunii Scriitorilor din România, director al postului de radio România Cultural[49]
  • Marius Ursaciuc, primar la Gura Humorului[50]

V[modificare | modificare sursă]

Z[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mediafax, Andreicuț a făcut poliție politică, 13 septembrie 2007
  2. ^ România LiberăContestația lui Andreicuț a fost respinsă, 9 octombrie 2007
  3. ^ „Documente/Monitoare/2010/Badea Marius” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  4. a b c d „Monitorul Oficial 858/20.12.2004 – Comunicări CNSAS” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  5. ^ „„Mărturisitorii” Corneanu și Stolnici au primit poliție politică”. Gândul. . Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  6. ^ „Documente/Monitoare/2007/Bălăceanu Stolnici” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  7. ^ Mirela Corlațan. „Cazul „Berindei”: tatăl care și-a turnat fiul la Securitate”. Evenimentul Zilei, 09 nov.2009.Accesat la 27 dec 2011
  8. ^ „Rebengiuc, despre decizia CNSAS pentru Ion Besoiu: Nu am nicio surprindere”Adevărul. Accesat în .
  9. ^ „Ion Besoiu, cetățean de onoare al Sibiului, declarat de CNSAS colaborator al Securității”Adevărul. Accesat în .
  10. ^ „Ion Caramitru și Dinu Săraru, victimele lui Besoiu”Adevărul. Accesat în .
  11. ^ „Regizorul Andrei Blaier, „Brateș” la Securitate”Adevărul. Accesat în .
  12. a b c d e f g „Monitorul Oficial nr.573/29 nov.2000-Partea III” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  13. ^ A filat-o pe Doina Cornea, e sef la “Doi s’un sfert”, 14 februarie 2007, evz.ro, accesat la 30 mai 2011
  14. a b c „Monitorul Oficial 548/16.10.2003 – Comunicări CNSAS” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  15. ^ „Documente/Monitoare/2012/Câmpeanu Liviu” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  16. ^ „Documente/Monitoare/2012/Ciubotariu Petru” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  17. ^ „Irinel Columbeanu, colaborator al fostei Securități”Digi 24. Accesat în .
  18. ^ „Ambasadorul de la Viena, politie politica”. Cotidianul. . Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  19. ^ „Nicolae Corneanu, patru decenii de turnătorie”. Cotidianul. . Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  20. ^ „Episcopul Casian are în spate 10 ani de colaborare cu Securitatea”. Curentul. .Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  21. ^ „Documente/Monitoare/2012/Darie Mihai” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  22. ^ Foștii șefi ai Securității, găsiți vinovați după 20 de ani, 16 ianuarie 2010, Mirela Corlățan, Evenimentul zilei, accesat la 30 decembrie 2011
  23. ^ „Documente/Monitoare/2009/Dumitrache Gheorghe” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  24. ^ „Documente/Monitoare/2012/Florea Doinița” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  25. ^ „Untitled – Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității” (PDF).
  26. ^ „Documente/Monitoare/2009/Hoța Ionel” (PDF). . Accesat în .Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  27. ^ „Documente/Monitoare/2007/Jipa Constantin” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  28. ^ „CNSAS, Raport de activitate pe anul 2009” (PDF).
  29. ^ „Documente/Monitoare/2013/Lungu Sergiu” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  30. ^ „Documente/Monitoare/2009/Lupașcu Sergiu” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  31. ^ „Documente/Monitoare/2009/Manea Ion” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  32. ^ „Documente/Monitoare/2010/Măchițescu Tudor” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  33. ^ Omul care a turnat tot ce misca in TVR, 31 mai 2004, evz.ro, accesat la 29 mai 2011
  34. ^ „Documente/Monitoare/2009/Moș Vasile” (PDF). . Accesat în .Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  35. ^ „Verdictul CNSAS – Mona Muscă a făcut poliție politică”. BBC Romania. .Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  36. ^ „Documente/Monitoare/2010/Negură Mihai” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  37. ^ „Televiziunea și Securitatea”Evenimentul Zilei. Accesat în .
  38. ^ „Documente/Monitoare/2009/Pavel Manole” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  39. ^ „Documente/Monitoare/2012/Petcu Viorel” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  40. ^ „CNSAS, Raport de activitate pe anul 2009” (PDF).
  41. ^ „Documente/Monitoare/2011/Rus Ioan Aurel” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  42. ^ „Documente/Monitoare/2011/Sălăgean Vasile” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  43. ^ „CNSAS, Raport de activitate pe anul 2009” (PDF).
  44. ^ [http://www.turnulsfatului.ro/2011/05/08/curtea-de-apel-bucuresti-preotul-samarghitan-nu-a-colaborat-cu-securitatea/
  45. ^ „Monitorul Oficial 235/7.04.2005 – Comunicări CNSAS” (PDF). CNSAS. Accesat în .
  46. ^ „Documente/Monitoare/2011/Stafie Tudor” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  47. ^ „Documente/Monitoare/2011/Stoica Gheorghe” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  48. ^ „Documente/Monitoare/2013/Stoleriu Eugen” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  49. ^ „Uricaru a făcut politie politica”. Cotidianul. . Parametru necunoscut |accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday=ignorat (ajutor)
  50. ^ „Documente/Monitoare/2012/Ursaciuc Marius Ioan” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  51. ^ „Documente/Monitoare/2011/Valeriu Emanuel” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  52. ^ „Documente/Monitoare/2012/Varodi Sabin” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  53. ^ „Documente/Monitoare/2012/Veres Kovács Attila” (PDF). . Accesat în . Parametru necunoscut |Publisher= ignorat (posibil, |publisher=?) (ajutor)
  54. ^ „Dan Voiculescu a făcut politie politica!”. Hotnews. . Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  55. ^ „Dan Voiculescu a făcut poliție politică”Evenimentul Zilei. Accesat în .
  56. ^ „IPS Pimen Suceveanul a primit verdict de politie politica”. News Bucovina. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Parametru necunoscut |accessmonthday= ignorat (ajutor)
  57. ^ „Documente/Monitoare/2010/Zamfirescu Dan Dumitru” (PDF). CNSAS. Accesat în .

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Cine a fost satana rosie cel mai cumplit inventiv-tortionar in puscariile comuniste romanesti,care tortura cu predilectie-intelectuali-preoti 

Mărturiile despre metodele de tortură ale gardianului Petrache Goiciu, fost şef al penitenciarelor de la Galaţi şi Gherla, sunt cumplite. Avea o apetenţă deosebită în a chinui şi ucide preoţii şi intelectualii, iar printre miile de deţinuţi care au pătimit din cauza lui s-au numărat şi marii oameni de stat Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. A murit chinuit de fantomele trecutului, ca pacient al unui spital de nebuni.

ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cine a fost Maromet, torţionarul înspăimântător pomenit în faimosul câ… Cei mai cunoscuţi torţionari din comunism: Enoiu, Crăciun, Ficior, Mor… Mărturii necenzurate din dosarul unui torţionar. Cum a înăbuşit „ciuma…

Unul dintre cei mai cumpliţi torţionarii din timpul regimului comunist din România a fost, fără îndoială, gălăţeanul Petrache Goiciu (supranumit de deţinuţi „Satana Roşie”), individ care a avut pe conştiinţă moartea prin înfometare şi tortură a mii de oameni nevinovaţi. Fost comandant al penitenciarelor din Galaţi (celebrul „ring al morţii” din perioada 1947-1960) şi  din Gherla, Goiciu este considerat, la concurenţă cu un alt gălăţean – nu mai puţin cunoscutul Nicolae Moromete, zis Maromet – drept cel mai sadic director de puşcărie din istoria României. Parvenit de meserie Cariera lui Petrache Goiciu este, fără îndoială, un exemplu de parvenire fără scrupule. Născut în 1905, la Galaţi, provenea dintr-o familie modestă: era fiul unui salahor în port şi al unei femei care muncea cu ziua, ca spălătoreasă. A absolvit cele patru clase ale şcolii gimnaziale, după care a urmat o perioadă în care şi-a ajutat mama (rămasă văduvă pe când Petrache avea cinci ani) în munca de spălătoreasă. La 16 ani se angajează la Fabrica de cuie „Fischer”, iar după doi ani devine ucenic la Depoul de locomotive Galaţi, unde învaţă meseria de lăcătuş. A muncit acolo peste două decenii, însă singurele lucruri notabile sunt implicarea în câteva scandaluri cu şefii direcţi, dar şi faptul că, în acea perioadă, l-a cunoscut pe (atunci) tânărul Gheorghe Gheorghiu Dej, care avea să devină lider al partidului comunist şi apoi şef al statului român.  De altfel, se pare că acest lucru l-a ajutat destul de mult în carieră pe Goiciu, care se lăuda deseori cu prietenia cu Dej. În anul 1945, pe fondul implicării lui în mişcarea sindicală (unde, totuşi, era un obscur) este promovat, destul de surprinzător (singurul criteriu din dosar era faimoasa „origine socială sănătoasă”, dublată probabil de o vorbă bună de la Gheorghiu-Dej), „responsabil de cadre” al Partidului Muncitoresc Român la Regionala CFR de la Galaţi. Director la puşcărie fără să fie angajatul ei Se pare că Goiciu s-a dovedit un organizator desăvârşit al politicii de cadre („arma” lui de bază era denunţul, pe fapte de obicei închipuite) căci în 1947, din dispoziţia prim-secretarulului Regionalei de Partid, este transferat la Penitenciarul Galaţi, unde este numit, direct, director adjunct.  Era perioada în care toate funcţiile manageriale din sistemul românesc erau dublate de adjuncţi care făceau parte din partidul comunist (PMR). Culmea este că vreme de câteva luni Goiciu a condus penitenciarul fără să fie angajat oficial la MAI, fiind în continuare retribuit pe o funcţie administrativă în cadrul CFR. Însă ajungerea la penitenciar face ca ticăloşia lui Goiciu să explodeze, pur şi simplu, căci trece de la sforării minore cu funcţii mărunte la comploturi majore, de viaţă şi de moarte. Prima dintre victimele făcute în noua funcţie a fost chiar şeful său, Ion Erşov, directorul instituţiei, pe care l-a înlăturat „demascându-l” la Regională şi apoi i-a luat locul, în martie 1948. Lungile memorii scrise de Goiciu către conducerea partidului şi către MAI sunt pline de cuvinte grele la adresa lui Erşov, care este categorisit ca fiind un „trădător” deoarece aplică un tratament prea blând deţinuţilor politici. Goiciu a fost încadrat în funcţia de administrator al Penitenciarului Galaţi începând cu data de 18 februarie 1948, post pe care-l va ocupa până la începutul lunii iunie 1952.  Interesant este că înainte de a fi pus director a fost la un pas să fie scos cu forţa din penitenciar (unde activa, totuşi, ilegal, dat fiind că era angajatul CFR), însă scandalul, pornit de un înalt funcţionar din MAI avea să se finalizeze, paradoxal, cu angajarea lui Goiciu şi cu demiterea celui care semnalase ilegalitatea. „Foaia calificativă” a funcţionarului Petrache Goiciu, întocmită pe perioada 1 octombrie 1947 – 1 octombrie 1948, îl aprecia ca fiind „bun în funcţiune”, având un comportament corespunzător faţă de personal, cu toate că din când în când „mai bea puţin, dar fără a influenţa asupra serviciului”. Mărturiile foştilor subordonaţi  şi ale deţinuţilor care au supravieţuit arată însă că individul era un beţiv notoriu, care a avut şi numeroase probleme medicale din cauza abuzului de alcool. Relevantă despre Petrache Goiciu este declaraţia dată de sublocotenentul Darie Gheorghe, din penitenciarul Galaţi, pe 11 august 1952, existentă în Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în dosarul G-1628. „Atitudinea Tov. Căpitan Goiciu în cadrul unităţi noastre era caracterizată asemenea unui politician din regimul capitalist, brutal în serviciu, lipsit complet de aplicarea luptei de clasă şi a moralei proletare. Astfel în repetate rânduri am observat că vinea beat în unitate şi chiar în şedinţele de bilanţ ceeace avea ca urmare folosirea metodei de comandă şi uneori insultând tov. Miliţieni, fără a ţine socoteală nici de cele mai elimentare atitudini muncitoreşti. Cele de mai sus pot fi confirmate prin atitudinea de zbir şi brutalităţi în serviciu când fără a ţine socoteală de împrejurări şi urmări a bătut pe Miliţianul Căprarul Gheorghe, Postase Ilie. Greşelile în serviciu înţelegea să le îndrepte făcând Miliţieni bandiţi fapt care dădea naştere la o serie întreagă de nemulţumiri ce mocneau în rândul Miliţienilor”, declară sublocotenentul în amintitul raport. Crima, intrument al „luptei de clasă” În perioada în care aceasta l-a avut ca director-comandant pe capitanul Petrache Goiciu, puşcăria gălăţeană a dobândit sinistra faimă de „abatorul deţinuţilor politici”, iar lui i s-a pus eticheta de „Satana Roşie”. De altfel, numele lui Goiciu le dă şi astăzi fiori urmaşilor celor care au fost schingiuiţi, mutilaţi şi omorâţi din ordiunul şi cu participarea directă a acestuia. Mărturiile legate de faptele lui Petrache Goiciu îl înfăţişează pe acesta ca pe un individ cu grave probleme psihiatrice, un psihopat în toată, regula, ale cărei obsesii erau tortura şi crima sadică. „Era una dintre figurile cele mai temute şi mai detestate în lumea închisorilor, căruia i s-a reţinut – lucru rar – şi înfăţişarea: mătăhălos, cu buze mari, roşu la faţă, un monstru complet lipsit de inteligenţă, incapabil să-şi închipuie că altul poate gândi diferit de el“, îl descrie scriitoarea Doina Jelea, în excepţionalul volum “Lexiconul torţionarilor”. Un om care a trăit pe viu ororile închipuite de mintea bolnavă alui Petrache Goiciu este gălăţeanul Mihai Dionisie, care a ajuns în penitenciarul Galaţi la vârsta de doar 17 ani, după ce a fost arestat,  judecat şi condamnat la opt ani de temniţă pentru „uneltire contra regimului”. În fapt, adolescentul nu făcuse nimic altceva decât refuzase să devină turnător al Securităţii, motiv pentru care a fost catalogat, aşa cum se obişnuia, „duşman al poporului”, după cunoscutul principiu „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. „Eram izolaţi, fiecare în câte o celulă, şi nu puteam comunica între noi decât prin alfabetul Morse. Ciocăneam în pereţi. Când ne-au depistat sistemul de comunicare, a început «îmblânzirea» prin bătăi până la sânge. Nu prea mai erai om după astfel de schingiuiri”, a povestestit Mihai Dionisie, pentru „Adevărul”, cele suportate de el în penitenciarul Galaţi. Îi plăcea să tortureze mai ales preoţi Conform fostului deţinut politic, una dintre metodele cele mai dure de tortură era bătaia „la papuci”. Deţinuţii erau descălţaţi şi apoi eraubătuţi peste tălpi, minute în şir, cu bâtele. După un astfel de tratament, deţinutul nu mai putea merge pe picioarele lui zile în şir, durerile fiind cumplite, fără însă a prezenta urme vizibile de violenţă. În penitenciarul lui Petrache Goiciu, se practicau însă şi alte metode de tortură, cele mai relevante fiind: “covorul”, “rotisorul” şi ”ringul”. „La prima metodă, te înfăşurau într-un covor şi te loveau cu picioarele peste tot, până nu mai mişcai. Cealaltă metodă, rotisorul, presupunea să te lege de mâini şi de picioare, ghemuit pe-o bară de metal, şi, în timp ce erai învârtit, gardienii  loveau. La «ring»», te puneau în mijlocul lor şi, în timp ce întrebau pe rând «De ce ai făcut asta banditule?, N-o să mai ieşi  viu de-aici!» loveau cu bestialitate”, a povestit Mihai Dionisie. Însă apetenţa lui Goiciu în a tortura şi a ucide intelectuali şi, mai ales, preoţi, a devenit legendară, căci nicăieri membrii clerului nu au fost mai rău trataţi ca în puşcăria de la Galaţi. „Cei care îl cunoscuseră la Galaţi erau îngroziţi când auzeau de el. Avea o deosebită plăcere de a ucide şi de a chinui preoţi sau fii de preoţi şi putini dintre cei care au trecut prin închisoarea de la Galati, au scăpat cu viaţă din mâna lui. Sunt martori oculari, care au stat în celulă cu un fiu de preot, când acesta a fost surprins de Goiciu, prin vizeta uşii, în momentul când îsi făcea rugăciunea. Atunci, spun ei, Goiciu a intrat în celulă, l-a lungit şi l-a zdrobit cu picioarele, până l-a lăsat mort”, scrie Dumitru Bordeianu în cartea autobiografică “Mărturisiri din mlaştina disperării”. Şi Gavril Burzo rememorează ororile comise de temutul torţionar comunist Petrache Goiciu, în volumul „Zile trăite după gratii”. „Am nimerit într-o cameră cu 23 de deţinuţi. Printre noi era un preot armean ortodox. Se ruga mult la Dumnezeu. Era o cameră la parter, fără toaletă. Tineta, butoiaşul în care îţi făceai necesităţile, era lângă uşă, paturile erau suprapuse, mirosea urât, iar la fereastră, pe lângă gratii, erau şi jaluzele ca să nu pătrundă soarele la noi. În tavan, era un mic bec care ardea zi şi noapte.  Deţinuţii, cu condamnări de la cinci la 25 de ani erau de toate felurile: intelectuali, muncitori, ţărani, studenţi. Mâncarea era cât să nu mori. Peste două zile, intră comandantul închisorii, căpitanul Goiciu şi strigă la noi: «Dezbrăcarea pentru percheziţie! Aţi înţeles?». Ne percheziţionează peste tot, întorcându-ne pe toate părţile, aşa goi cum eram. După aceea, comandantul Goiciu se adresează preotului zicându-i: «Ia aceeastă sfoară şi îi cădeşte». De sfoară, era agăţat un cui.(…) Comandantul a venit cu un polonic vechi şi i l-a dat dat preotului ca să scoată din tinetă fecale poruncindu-i să ne cuminece. «Cuminecă-i popă!» a răcnit la el. Atunci, preotul a strigat foarte tare: «Domnule comandant, de mine vă puteţi bate joc, dar de Hristos nu!». În acel moment, căpitanul Goiciu şi cu locţiitorul politic Istrate au tăbărât asupra lui lovindu-l cu sete pe tot corpul. La urmă, au luat coada măturii şi i-au introdus-o în gură, până ce a ieşit prin ceafă. Pur şi simplu l-au omorât în faţa noastră (…) L-au scos afară târându-l ca pe o vită. Oameni fără suflet, fără credinţă, fără nici un pic de omenie (…)”, povesteşte Gavril Burzo. Vasile Gurău, un alt fost deţinut politic, relatează că, în iulie 1958, confruntat cu o revoltă a unui grup de deţinuţi, Goiciu n-a ezitat s-o reprime intrând în celule şi tragând cu pistolul mitralieră în deţinuţi. „Obişnuia să bată până la leşin toate loturile noi de deţinuţi care soseau. O dată a omorât în bătaie un deţinut şi apoi i-a tăiat picioarele ca să încapă în coşciug. Pe un altul l-a târât pe scări ţinându-l de lanţul de la picioare pentru că nu mai putea merge. Din ordinul lui, un deţinut a fost zidit de viu şi ţinut aşa două luni. I-au lăsat libere doar mâinile şi un orificiu la înălţimea gurii. Goiciu îl vizita, înjurându-l zilnic. Când a fost scos, deţinutul abia mai respira”, a relatat Vasile Gurău. Tot Goiciu este cel care  l-a chinuit îngrozitor pe Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănist, atunci când a fost transferat la penitenciarul din Galaţi. De pumnii torţionarului a avut parte, de asemenea, şi marele om de stat Ion Mihalache. A fost decorat de comunişti pentru „disciplină” Pentru zelul excepţional depus în „munca de reeducare a duşmanilor poporului”, psihopatul Petrache Goiciu a fost chiar decorat cu ordinul „Steaua Republicii” clasa a IV-a. „Tovarăşul Petrache Goiciu a fost foarte exigent în ceea ce priveşte respectarea ordinelor şi regulamentelor militare, lucru ce a făcut ca să imprime o înaltă disciplină şi să-i convingă prin exemplul său personal şi pe restul tovarăşilor de mun­că, pentru respectarea conştientă a îndatoririlor de serviciu, cât şi a respectării disciplinei de partid”, se afirmă în referatul pe baza căruia i s-a acordat înalta distincţii comuniste. Maiorul Petrache Goiciu a fost trecut în rezervă şi pensionat la vechime la data de 30 noiembrie 1958, prin ordinul MAI nr. 3078, în conformitate cu articolul nr. 52, litera „a” din Statutul Corpului Ofiţerilor Forţelor Armate ale RPR (la acea dată locuia în blocul cadrelor din incinta penitenciarului, situat pe strada Andrei Mureşanu nr. 2 din Gherla). Se mută la Galaţi şi trăieşte liniştit (fără remuşcări şi fără să fie deranjat de cineva pentru ororile comise) dintr-o pensie specială care era echivalentul a trei salarii din acea vreme. După alţi 22 de ani, respectiv în 1980, moare la vârsta de 75 de ani, internat fiind în Sanatoriul de bolnavi psihic de la Vârlezi, judeţul Galaţi. Se spune că era urmărit de fantomele trecutului şi că avea coşamruri şi vedenii cu cei pe care i-a torturat şi i-a ucis ăn perioada cât a condus penitenciarele de exterminare de la Gherla şi Galaţi. În final, trebuie să remarcăm şi faptul că cei trei fii ai lui Petrache Goiciu (a avut patru copii: trei băieţi şi o fată) au urmat cariera militară. Ion, Neculai şi Dumitru au fost, toţi trei, ofiţeri superiori în Securitate, fiind cunoscuţi, la fel ca şi tatăl lor, pentru comportamentul deseori violent.

În prima sa conferinţă de presă de la preluarea, cu exact o săptămână în urmă, a funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean, Ilie Bolojan a anunţat o reorganizare din temelii a instituţiei, în urma căreia de la 1 decembrie vor fi concediaţi 86 de angajaţi, iar în CJ vor mai lucra doar 88 Noul preşedinte a afirmat că multe persoane plătite de CJ efectiv nu aveau “obiectul muncii”, dar primeau lefuri mari, fondurile de salarizare cumulând 270.000 euro lunar, ba şi bonusuri de până la 50% pentru participarea în număr mare la proiecte europene cu mize mici.

 

“La Consiliul Judeţean trebuie să facem din mers două lucruri: pe de o parte o schimbare de curs, o nouă orientare care să însemne reorganizarea activităţii instituţiei, aşa încât să economisim banii bihorenilor, stoparea rispiei şi orientarea CJ spre bihoreni, în paralel cu încercarea de a face tot ce ţine de noi pentru dezvoltarea economică a judeţului şi creşterea nivelului de trai al bihorenilor”, a spus noul preşedinte al CJ Bihor, Ilie Bolojan, marţi, în prima sa conferinţă de presă susţinută în această funcţie, pe care a preluat-o cu o săptămână în urmă.

Consecvent celor anunţate încă din campania electorală, când a comparat CJ cu o maşină care consumă mult şi numai pentru propriile necesităţi, Bolojan a afirmat că “suntem nevoiţi să reorganizăm instituţia” şi “să depolitizăm activitatea CJ”.

Din 174 rămân 88

Concret, Bolojan a spus că în prima şedinţă a CJ după alegerile din 27 septembrie, care va avea loc joia aceasta, va supune votului (şi având în vedere că grupul PNL deţine majoritatea simplă necesară, proiectul va fi şi votat) reducerea organigramei aparatului propriu al instituţiei.

Asta înseamnă “reducerea personalului de la 174 de posturi (n.r. – efectiv ocupate din cele 195 existente în organigramă), aşa încât din 1 decembrie ne propunem să rămânem cu 88 de angajaţi”.

Tăiau frunze la câini

Bolojan le-a spus jurnaliştilor că a făcut o analiză “cantitativă” a muncii personalului CJ şi “am constatat câteva chestiuni care nu pot fi contestate”, prima fiind faptul că “în aproape toate compartimentele schema de personal era supraîncărcată”, iar o alta că “sunt structuri întregi fără obiect de activitate”, dând ca exemplu structura care, scriptic, se ocupa de gestionarea ariilor protejate, în condiţiile în care “de peste doi ani gestionarea acestora o face o autoritate a statului, iar angajaţii structurii aveau în realitate alte însărcinări”.

Noul preşedinte al CJ Bihor a spus că, în unele cazuri, oamenii nici nu au spaţiu corespunzător în birouri, fiind prea mulţi.

De asemenea, Bolojan a arătat că a găsit un adevărat CJ paralel, adică “o direcţie de turism vizavi de teatru (n.r. – Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică)“, dar şi o alta vizavi de Primărie (n.r. – Agenţia pentru Managementul Destinaţiei), ironizând că “de aceea nu s-au terminat lucrările în Piaţa Ferdinand la timp că erau cozi de turiști” de care se ocupau aceste structuri.

Pe de altă parte, Bolojan a spus că a identificat şi “direcţii care au fost scoase din aparatul propriu al CJ pentru a li se pierde urma”.

270.000 euro lunar

Noul preşedinte al CJ a devenit primul care a făcut publice cheltuielile de salarizare a personalului instituţiei, arătând că lunar acestea se ridică la 270.000 euro, în condiţiile în care multe persoane plătite de CJ efectiv nu aveau “obiectul muncii”.

Bolojan a dezvăluit că mulţi angajaţi au fost “implicaţi” şi în proiecte cu fonduri nerambursabile, dar cu mize şi valori mici, în timp ce echipele de proiect erau supranumerare, astfel că participanţii au încasat, pe lângă salarii, şi bonusuri de până la 50% (în timp ce la Primăria Oradea, spre comparaţie, limita maximă a fost de 30%, dar pentru proiecte într-adevăr importante şi cu echipe reduse ca efective.

Noua organigramă

Bolojan a pus la dispoziţie proiectul noii organigrame ce urmează să fie votat joi, care prevede o reducere cu adevărat drastică faţă de cea instituită sub conducerea lui Pasztor Sandor în 2018, şi care conţinea 195 posturi, dintre care 174 sunt în prezent ocupate.

Cabinetul preşedintelui CJ va fi redus de la 6 posturi (toate ocupate) la doar 3 (Bolojan precizând că încă nu şi-a angajat niciun consilier), iar cele ale vicepreşedinţilor de la câte 2 posturi la câte unul singur.

Potrivit noii organigrame, unele Direcţii urmează să dispară în actuala organizare, devenind servicii sau simple compartimente (un exemplu fiind cel al Direcţiei Patrimoniu). Direcţia Generală Economică se va subţia de la 56 la 27 de angajaţi, Direcţia Arhitectului Şef de la 21 la 16, Direcţia Tehnică de la 37 la 20.

Unele Servicii devin simple birouri sau chiar compartimente, cu mai puţin angajaţi, fiind cazul structurilor Contabilitate, Achiziţii, Juridic (un jurist la Primăria Oradea are 200 dosare în lucru, iar la CJ doar 30), iar Biroul de Presă şi Imagine va dispărea şi el.

De asemenea, noul preşedinte nu a angajat încă niciun administrator public, funcţia vacantată de fostul deţinător, Szabo Jozsef, numit pe vremea lui Pasztor, urmând să fie prevăzută doar pe hârtie o vreme.

“Cu toate supărările”

Noul preşedinte al CJ a precizat că pe locurile eliberate prin concedieri “nu va fi adusă altă clientelă politică”, “nu vom înlocui politrucii altora cu politrucii noştri”.

Totodată, Bolojan a precizat că începând de săptămâna viitoare, selectarea persoanelor care vor rămâne angajate în cadrul CJ se va face prin testare. “După votarea organigramei, acolo unde vor fi două sau mai multe persoane doritoare să ocupe un post, departajarea se va face prin examen”, a spus el, adăugând că în comisiile de examinare, cu membri din afara instituției, vor fi reprezentaţi şi actualii angajaţi.

“Cu toate supărările, se va dovedi că în perioada următoare Consiliul Judeţean va funcţiona mai bine cu jumătate din personal”, a încheiat Bolojan expunerea pe această temă, subliniind că toţi banii economisiţi prin neplata de salarii unor persoane care nu le merită vor fi direcţionaţi spre cofinanţarea proiectelor de dezvoltare a judeţului.

EXCLUSIV Nicolae Bănicioiu a fost pus sub învinuire de procurorii DNA și i s-a pus sechestru pe bunuri – surse

Nicolae Bănicioiu a fost citat, joi, la Direcția Națională Anticorupție pentru a fi informat oficial de începerea urmăririi penale pe numele său în dosarul în care este acuzat de trafic de influență și luare de mită, au precizat surse apropiate anchetei pentru G4Media.ro. Potrivit acestora, procurorii au pus, totodată, sechestru pe bunurile fostului ministru. Citarea lui Bănicioiu vine în contextul în care acesta a rămas fără imunitate parlamentară.

Context

Deputații au votat marți, cu o majoritate covârșitoare, pentru ridicarea imunităţii deputatului Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătăţii și al Tineretului în Guvernul Ponta, în cazul căruia DNA a cerut urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită în formă continuată.

Procurorii îl acuză pe Bănicioiu că, în perioada 2012-2014, când era ministru al Tineretului, ar fi cerut și primit 1,29 milioane de lei de doi oameni de afaceri pentru că l-ar fi influențat pe ministrul Sănătății de atunci, Eugen Nicolăescu (PNL), să numească pe post de manageri de spitale anumite persoane agreate de respectivii afaceriști.

Mai mult, procurorii susțin că Bănicioiu ar fi primit și o altă mită, de 2,6 milioane de lei, de la aceiași oameni de afaceri, după ce a devenit ministru al Sănătății, în perioada 2014 – 2015.

Miza numirilor de manageri era alocarea de sume de bani către respectivele spitale cu care firmele celor doi oameni de afaceri aveau contracte în derulare.

Nicolae Bănicioiu a fost ministru al Tineretului în Guvernul Ponta în perioada 21 decembrie 2012 – 5 martie 2014, iar în perioada 5 martie 2014 – 17 noiembrie 2015 a fost ministru al Sănătății. El este acum deputat și membru în conducerea Pro România.

Fiindca unul dintre dosarele care au fost distruse, consemnate în acel proces verbal, s-ar fi referit la persoana cu numele conspirativ Dobrescu, și care ar fi fost Ilie Ciobotea – actualul Patriarh al României… CNSAS „”””clarifică”””” situația Patriarhului Daniel în raport cu Securitatea=este basma curata!!!

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a transmis, joi, o replică față de afirmațiile atribuite istoricului Mădălin Hodor.

Opt candidați în alegerile locale au colaborat cu Securitatea. Cap de listă: Traian Băsescu

“În legătură cu pozițiile personale exprimate în spațiul public de salariatul C.N.S.A.S., Mădălin Hodor, C.N.S.A.S. face următoarele precizări:
1. Pe numele lui Ciobotea Dan-Ilie, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-au eliberat următoarele decizii:
I. anul 2002 – nu a fost agent sau colaborator al Securității, ca poliție politică
II. anul 2007 – nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste”, precizează comunicatul oficial transmis de CNSAS.

Potrivit aceluiași comunicat, “Punctele de vedere exprimate de dl. Mădălin Hodor se situează în afara cadrului instituțional al C.N.S.A.S.”.

Comunicatul trasmis, joi, de CNSAS a fost adoptat de Colegiul CNSAS “cu majoritate de voturi și două voturi împotrivă”, precizează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Poziția exprimată de CNSAS prin acest comunicat vine imediat după ce istoricul Mădălin Hodor a declarat, într-un interviu, că știe de existența unui proces verbal, datat 23 decembrie 1989, în care doi ofițeri ai Serviciului de Informații Externe au declarat că au distrus 34 de dosare care aparținuseră fostei Securități. Unul dintre dosarele care au fost distruse, consemnate în acel proces verbal, s-ar fi referit la persoana cu numele conspirativ Dobrescu, și care ar fi fost Ilie Ciobotea – actualul Patriarh al României.

 

Fiindca nu suporta decat sa fie „”lider””… Şeful PSD Bihor, Ioan Mang, îşi abandonează mandatul de consilier judeţean după doar o şedinţă de lucru: „Merg la Parlament”…

Şeful PSD Bihor, Ioan Mang, îşi abandonează mandatul de consilier judeţean după doar o şedinţă de lucru: „Merg la Parlament”

Preşedintele PSD Bihor, Ioan Mang, a “combătut” o singură dată în noul Consiliu Judeţean, în care nu mai deţine funcţia de vicepreşedinte, ci de simplu consilier.

La finele celei dintâi şedinţe, Mang a anunţat că renunţă la mandat, pregătindu-se să devină deputat, după ce şi-a adjudecat prima poziţie pe lista de candidaţi a PSD pentru alegerile legislative din 6 decembrie.

Abandon la “Diverse”

Fostul vicepreşedinte al CJ, care s-a manifestat la prima reuniune de lucru a noului CJ desfăşurată joi cel mai vocal dintre toţi, “desfiinţând” planul actualului preşedinte Ilie Bolojan de a reduce organigrama prin concedieri de personal, şi-a anunţat decizia de a renunţa la mandat abia la finele şedinţei, la punctul “Diverse” de pe ordinea de zi.

Mang şi-a pregătit şi un “preludiu” lung, luând cuvântul pentru a-şi apăra mandatul de vice din ultimii patru ani, răspunzându-i lui Bolojan că nu a lăsat mizerie în birou, aşa cum reproşase acesta. “Aţi spus că aţi găsit mizerie şi aţi făcut şi poze, eu după 12 ani de conducere PNL a trebuit să dau jos şi tencuiala”, a spus PSD-istul, cu referire la momentul 2016, când şi-a preluat biroul şi a scos şi tencuiala. “Am lăsat un birou care nu mai are igrasie, cu pereţii zugrăviţi”, a continuat Mang.

De asemenea, el a spus că în mandatul său CJ a realizat două parcuri industriale, la Tileagd şi Săcueni (de fapt doar primul fiind finalizat, dar gol), pe când în urmă cu patru ani fosta şefă a societăţii de Parcuri Industriale a judeţului “n-a făcut nimic”, dar “şi-a plătit şi coaforul, şi şedinţe de masaj” din banii firmei.

Cu ochii pe liberali

Totodată, Mang a promis despre grupul consilierilor PSD că “vom fi totdeauna pentru a vă sprijini proiectele, nu le vom bloca, de fapt nici nu putem (n.r. – pentru că PSD are doar 6 consilieri judeţeni), dar vom fi foarte atenţi la proiectele lăsate”.

Apoi, şeful PSD Bihor a aruncat “bomba”, anunţând renunţarea la mandatul abia căpătat în urma alegerilor locale de luna trecută: “Eu vă doresc succes, am să mă retrag din Consiliul Judeţean, dar indiferent unde voi fi voi urmări proiectele judeţului Bihor”.

Ieșire cu Chrysler

Cu acestea, Mang a şi pus capăt primei şi ultimei şedinţe a  CJ Bihor la care a participat ca simplu consilier. La ieşirea din sală, când BIHOREANUL l-a întrebat de ce abandonează mandatul, liderul PSD Bihor a răspuns sec: “Pentru că merg la Parlament”. Amintim că săptămâna trecută, PSD Bihor a înregistrat la Biroul Electoral Judeţean listele de candidaţi la legislativele din 6 decembrie, pe cea pentru Camera Deputaţilor Mang adjudecându-şi prima poziţie, sigur eligibilă.

Întrebat de când va fi demisia din CJ efectivă, şeful social-democraţilor bihoreni a răspuns, la fel de sec, că “aceasta este ultima şedinţă, cred”, după care a plecat din Parcul Traian la volanul Cryslerului personal, fără a-şi lua alt rămas bun nici de la viitorii foşti colegi, nici de la foştii subalterni, cărora le-a luat apărarea, pentru a nu fi concediaţi, cum se hotărâse cu o oră mai devreme.

 

Summit-ul BRIC .. ,, Noua Banca ” cu scopul de a “reforma” Economia Mondiala

 

Summit-ul BRIC reunit, pentru a crea ,, Noua Banca ” cu scopul de a „reforma” Economia Mondiala
Summit-ul BRIC

Al 5-lea Summit,al grupul BRIC, care reunește Natiuni în curs de dezvoltare: Brazilia, Rusia, China, India și Africa de Sud, începe marți, în orașul Durban din Africa de Sud, unde liderii vor discuta pe parcursul a două zile, aspecte, cum ar fi crearea unei banci de dezvoltare.

Președinții, din Brazilia – Dilma RousseffRusia – Vladimir PutinChina – Xi JinpingAfrica de Sud – Jacob Zuma, si prim-ministru al Indiei, Manmohan Singh, prezenți la reuniune, care are ca denumirea „Asociația BRIC și Africa, pentru dezvoltare, integrare și industrializare. 

Cele cinci țări emergente ale lumii, vor încerca să dea un pas,pentru  înființarea unei bănci de dezvoltare, care ar putea fi primordial, în scopul său, de a reforma sistemul financiar global.

„Un rezultat excelent pentru noi ar fi, de a stabilii o Banca de Dezvoltare a BRIC, pentru a ajuta la mobilizarea resurselor, pentru proiectele de infrastructură și de dezvoltare durabilă în țările BRIC și alte economii emergente”, a declarat Zuma, luni.

Summit-ul, are legatura cu criza economică mondială, ca un fundal, va aborda, de asemenea, punerea în aplicare a unui fond comun de rezerve valutare, precum și un centru de studiu și  un consiliu de afaceri a BRIC.

Investițiile realizate în Africa, de țările din cadrul grupului, în special, China, vor fi una dintre chestiunile centrale ale reuniunii Summit-ului.

Potrivit grupului, cele cinci țări reprezintă, 42% din populația lumii și 45% din forța de muncă existentă pe planetă.

În 2012, Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud s-au ridicat la 21% din Produsul Intern Brut (PIB), și comerțul dintre ele, a ajuns la 282 miliarde dolari.

Mai mult decât atât, creșterea economică medie a BRIC în 2012 a fost de 6,1% și, potrivit prognozelor din grupul în sine, este de așteptat să crească la 6,9% în 2013.

 

Sa nu ne mai aghezmuiasca /pacaleasca pentru castiguri marsave  cu tele-iconatorul de facut bani si fraieri ,apoi…Ciolacu sa ceara  interzicerea declaratiilor critice la adresa Patriarhului Daniel: „Cum sa incepi sa discuti ce a facut sau a spus parintele spiritual?”

Declaratii delirante ale sefului PSD, Marcel Ciolacu, joi seara la Antena 3. Comentand conflictul dintre BOR si jurnalistul Cristian Tudor Popescu, Ciolacu a dat vina pe Klaus Iohannis si a cerut ca „parintele spiritual” sa nu mai fie criticat.

„Cum sa interzici un pelerinaj la sfintele moaste? Suntem o tara ortodoxa. Cum sa incepi sa discuti ce a facut sau a spus parintele spiritual? Cand s-a mai intamplat asa ceva de la Ceausescu incoace? Niciodata. Scopul este unul electoral.

Toata logica PNL si a lui Iohannis este intr-o logica electorala, nu au legatura cu romanii”, a spus Ciolacu.

Citeste si: Atac de o violenta fara precedent al BOR la adresa lui CTP. Este catalogat „diavol”, „om mic si veninos”, „cap plesuv si deloc limpede”

BOR a lansat joi un atac extrem de violent, prin vocea purtatorului de cuvant Vasile Banescu, la adresa jurnalistului Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul, caruia nu i se pomeneste numele, dar se fac dese referiri inclusiv la aspectul sau, este catalogat inclusiv „diavol”.

Banescu a reactionat astfel dupa un sir de critici ale CTP la adresa reactiilor deplasate ale BOR in cazul pelerinajelor de la moastele Sf. Parascheva si Sf. Dumitru.

”Cum sa comentezi altfel decat in dificila cheie a compatimirii crestine, colcaiala cripto-socialista din cateva nuclee mediatice infestate de cristofobie anti-ortodoxa si din care se itesc capetele plesuve si deloc limpezi (CTP este invitat permanent al emisiunii Cap Limpede de la Digi24 – n.red.), analfabete cultural si religios ale unor pseudo-jurnalisti traitori in bula lor de fiere, nu in realitatea obiectiva si imediata care ii contrazice constant?

Atacurile furibunde si imunde la adresa Bisericii, numita obsesiv-compulsiv ‘goldporatie’, la adresa unei personalitati ca cea a Patriarhului, numit in mod agramat ‘Inalt Preafericitul’, zvarcolirea unor insi desfigurati de grimase de ura incontrolabile care nu au nici cea mai vaga idee despre istoria reala, frecvent insangerata a Romaniei crestine, a crestinismului si a Bisericii Ortodoxe, ipocrizia convenabil camuflata cameleonic, dar constant monstruoasa a acestor oameni mici si veninosi care in anul de rascruce morala a Romaniei, 1990, ii demonizau si rastigneau public de pe pozitiile gazetaresti ale ‘adevarului’ pe protestarii reali si curati din Piata Universitatii, unde comunismul travestit pervers in democratie era denuntat lucid, toate acestea, dar si multe altele (ne)pastrate in memoria noastra comuna, spun tot ce e cu adevarat important despre acesti oameni imputinati moral, doldora de sine, saraci cultural si pustii sufleteste, care fac din invectiva, ironie obraznica, ridicola parada etica si schimonosire a realitatii instrumente de analiza ‘jurnalistica’.

Sa ne rugam, fireste, si pentru ei, pentru acesti jalnici campioni ai fentarii adevarului si ai grosolanei injuraturii publice mascate natang in critica semidocta a unor lucruri pe care, orbiti de furie anticrestina, sunt incapabili sa le inteleaga! Acesti oameni foarte sarmani caracterial au mai multa nevoie de rugaciunea noastra a tuturor si a Bisericii spre care scuipa in sus decat pot ei crede.

Credinta in Adevar (nearticulat), credinta in Hristos marturisit de Biserica vie, reala, neidealizata, dar nici stramb imaginata de simplii gazetari esuati in vedetism, aceasta credinta ne va darui claritatea si frumusetea morala ce ne vor salva si ne vor inalta dincolo de ‘balciul desertaciunilor’ in care diavolul cu chip de om cumsecade, cap limpede, omniscient si neobosit justitiar ne invita permanent sa traim. Pe unii chiar cu un suspect si, desigur, vremelnic succes”, a declarat Vasile Banescu.

Atacul BOR apare a doua zi dupa ce CTP a publicat in Republica un articol foarte dit la adresa lui patriarhului Daniel, pe care l-a numit „Satana in sutana”.

„In urma cu milenii, preotii egipteni infricosau populatia prevestind ca Amon Ra, zeul Soarelui, isi va ascunde chipul in miez de zi deoarece oamenii nu-l adorau indeajuns, pe el si intruchiparea sa pe Pamant, Faraonul, viitoarea mumie. In ziua prezisa, Soarele se innegrea, poporul cadea in genunchi gemand disperat, dar preotii il implorau pe Ra sa-si ierte robii si sa lumineze din nou – ceea ce se si intampla.

IPS Daniel, capetenia BOR, arata ca ortodoxia romaneasca a ramas la nivelul de acum cateva mii de ani al cultului egiptean. Ba, de fapt, si mai jos, caci preotii din Teba macar stiau destula astronomie ca sa calculeze timpul eclipselor. Pentru a prosti oamenii, sarlatanul Daniel n-are nevoie de matematica, nici de logica – o da direct, ca o strigatura pentru vitele ce le pastoreste: ascultati ce va spun, fiindca a interzis pelerinajul la moastele Sf. Dimitrie in octombrie 1989, comunismul a cazut peste cateva luni. Post hoc, ergo propter hoc – dupa, deci, din cauza. Carevasazica, asa o sa pateasca acum si guvernul la alegerile din decembrie. ‘Dumnezeu nu se lasa batjocorit!’, a mai cuvantat pescarul de oameni cu prostovolul.

Dumnezeu, nu, dar sufletele celor ucisi pentru ca nu s-au supus bestiilor comuniste, pot fi batjocorite, InaltPreaFericite, nu? Trupurile victimelor regimului diavolesc al lui Ceausescu si Dej, culminand cu cei care s-au lasat omorati pentru libertate la Timisoara si in toata tara, nu fac nici cat negrul de sub unghia de la piciorul Sf. Dimitrie, bai, prietene al omului?

Stabimea Bisericii Ortodoxe Romane a fost aliata lui Uciga-l Toaca sub comunism. Ba chiar a fost Raul insusi: satanele in sutana i-au turnat cuvios la Securitate pe credinciosii care li se marturiseau, n-au zis nici bleau la toate crimele regimului, la distrugerea satelor, la daramarea si alungarea pe roate a bisericilor, i-au cantat in struna lui Ceausescu pana in ultima clipa: pe 19 decembrie 1989, BOR ii trimitea o scrisoare de multumire dictatorului, ridicandu-l in slavi mai ceva pe ca Iisus Hristos. Iar pe martirii Timisoarei ii numea huligani.

Grea misie a avut Dumnezeul batjocorit la Sf. Dimitrie: sa dea jos comunismul in vreme ce armata Lui de popi tradatori din Romania I-a stat din rasputeri impotriva…”, a scris CTP in Republica.

 

Cristian Tudor Popescu

Satană în sutană

Cristian Tudor Popescu - În urmă cu milenii, preoții egipteni înfricoșau populația prevestind că Amon Ra, zeul Soarelui, își va ascunde chipul în miez de zi deoarece oamenii nu-l adorau îndeajuns, pe el și întruchiparea sa pe Pământ, Faraonul, viitoarea mumie. În ziua prezisă, Soarele se înnegrea, poporul cădea în genunchi gemând disperat, dar preoții îl implorau pe Ra să-și ierte robii și să lumineze din nou – ceea ce se și întâmpla.

IPS Daniel, căpetenia BOR, arată că ortodoxia românească a rămas la nivelul de acum câteva mii de ani al cultului egiptean. Ba, de fapt, și mai jos, căci preoții din Teba măcar știau destulă astronomie ca să calculeze timpul eclipselor. Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni. Post hoc, ergo propter hoc – după, deci, din cauza. Carevasăzică, așa o să pățească acum și guvernul la alegerile din decembrie. „Dumnezeu nu se lasă batjocorit!”, a mai cuvântat pescarul de oameni cu prostovolul

Dumnezeu, nu, dar sufletele celor uciși pentru că nu s-au supus bestiilor comuniste, pot fi batjocorite, ÎnaltPreaFericite, nu? Trupurile victimelor regimului diavolesc al lui Ceaușescu și Dej, culminând cu cei care s-au lăsat omorâți pentru libertate la Timișoara și în toată țara, nu fac nici cât negrul de sub unghia de la piciorul Sf. Dimitrie, băi, prietene al omului?

Ștăbimea Bisericii Ortodoxe Române a fost aliata lui Ucigă-l Toaca sub comunism. Ba chiar a fost Răul însuși: satanele în sutană i-au turnat cuvios la Securitate pe credincioșii care li se mărturiseau, n-au zis nici bleau la toate crimele regimului, la distrugerea satelor, la dărâmarea și alungarea pe roate a bisericilor, i-au cântat în strună lui Ceaușescu până în ultima clipă: pe 19 decembrie 1989, BOR îi trimitea o scrisoare de mulțumire dictatorului, ridicându-l în slăvi mai ceva pe ca Iisus Hristos. Iar pe martirii Timișoarei îi numea huligani.

Grea misie a avut Dumnezeul batjocorit la Sf. Dimitrie: să dea jos comunismul în vreme ce armata Lui de popi trădători din România I-a stat din răsputeri împotrivă…

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*