Nici un komunist (adică Anticrist), nici un kărturar- fesenar, magician- hoţoman nu poate salva lumea, decât NUMAI Prietenul TUTUROR păcătoşilor; Nu vă mai încredeţi în…”lupi îmbracaţi in mieluşei”- parla-gargaragii care vă vând false iluzii că puteţi intra (cu pile) pe uşa din spate, sau puteţi sări pe fereastra Împărăţiei Cereşti! Ieşiţi din carcera satanei pe poarta strâmtă a pocăinţei şi urmaţi calea îngustă a credinţei Cristice, pe care nu se poate merge cocoşat CU PĂCATELE ASCUNSE ÎN VALIZE… (Luca 13/23-24) Oricine nu-şi clădeşte neprihănirea pe Stânca Veacurilor, nu intră şi nici măcar nu vede de departe, precum Moise- Cananul Ceresc… Să învăţăm şi din 2 Samuel 22:” David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis: “Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei. Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră; legăturile mormântului mă înconjuraseră, laturile morţii mă prinseseră.În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. Atunci…”

6666Sfârşitul lumii, prezis de un FRANCMASON pe patul de moarte…Asasini si asasinate “celebre”/// “Religia ” viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE este o mişcare satanistă masonică// Iluminatii care intuneca Romania si demoleaza lumea…Noua ordine mondiala: Sfarsitul libertatii oamenilor si nasterea statului politienesc global; China a ales expansionismul! Numai Germania și UE mai acordă credit Beijingului! Noi documente explozive- FBI confirmă. Operațiunea anti-Flynn a fost dirijată de Obama;
ok
Bătrânii trăiesc prea mult şi este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”;Teroarea comunista din perioada 1948 – 1956…  Amintiri din Gulag (II); Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu;Promisiunile Zburătoare Neidentificate ale PSD = Ciuma Roşie = Mafia… Pentru a nu uita, pentru a condamna, spre a nu se mai repeta… Domnului profesor, cu dragoste (de Mircea Cartarescu); Articole celebre; Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist “SALVATORII “LUMII NU SE DEZMINT… 64  Siguranţa? Da şi Nu. Învăţături false; Veşnicia Mântuirii; X Controverse – Poligamia; Dr. David Jeremiah & Shadow Mountain Community Church; Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Tronul, Cerul,… Dumnezeu- Scaunul de Domnie, Cerul, și Împărăția Sunt Dumnezeu; Dumnezeu este si Ierusalimul
43Păziţi-vă de învăţătorii falşi; Benny Hinn este un proroc mincinos; Desi peotii ne indeamna la fapte aducatoare de castiguri  pentru ei… Mântuirea nu este prin fapte omenesti(ci Duhovnicesti-in care pulseaza Duhul Sfant- nu duhul omului…); Tu crezi că eşti mântuit/ă, dar nu eşti! (Un articol despre falsul “Creştinism”); 2 

 

1pip46666573rr633777

 

https://www.youtube.com/watch?v=zYl8s8iTQy8/

Era de asteptat ca Dorin Florea, primarul municipiului Targu Mures, sa fie “ingropat” de viu , pentru ca , printre alte atitudini curajoase , a atentionat “slujbasii domnesti ” ca mantuirea Poporului Roman nu se face prin Catedrala Neamului ci, aceasta este construita ca sa prosteasca poporul cu iconatorul , dar si prin puparea de moaste si picturi iconate, mute si surde, pe banii fraierilor

In acelasi dosar a mai fost trimis in judecata Imola Kiss, director economic ai municipiului Tirgu Mures, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

De asemenea, Man Ioan Nucu, presedintele Asociatiei Sportive Fotbal Club din Targu Mures, la data faptelor, a fost trimis in judecata pentru complicitate la abuz in serviciu, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, deturnare de fonduri, in forma continuata (105 acte materiale) si spalare de bani.

Maria Cioban, Sergiu-Claudiu Maior, Istvan Benedek, Attila Laszlo Bako si Virgil Emil Macesanu, functionari in cadrul primariei Tirgu Mures, la data faptelor, au fost trimisi in judecata in acest dosar pentru complicitate la abuz in serviciu, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

 

Ce spune rechizitoriul intocmit de procurorii DNA:

La data de 18 iulie 2013, inculpatul Dorin Florea, in calitate de primar al municipiului Tirgu Mures si ordonator principal de credite, si-a indeplinit defectuos atributiile de serviciu prin incalcarea prevederilor mai multor acte normative care interziceau alocarea de fonduri de la bugetul local catre Asociatia Sportiva Fotbal Club Municipal Tirgu Mures, intrucat aceasta avea obligatii de plata neonorate privind impozitele si taxele catre stat, precum si contributiile catre asigurarile sociale de stat.

Concret, inculpatul Dorin Florea, beneficiind de sprijinul inculpatilor Bako Laszlo Attila si Macesanu Emil Virgil, a initiat, in conditii ilegale, un proiect de hotarare de consiliu local care a stat la baza adoptarii, in mod ilegal, la data de 25 iulie 2013, a hotararii a Consiliului Local Municipal privind aprobarea alocarii, de la bugetul local, a sumei de 7.500.000 lei pentru sezonul competitional 2013-2014, in vederea continuarii asocierii dintre municipiul Tg. Mures si Fotbal Club Municipal Tg. Mures.

La acea sedinta au participat, pe langa secretarul Primariei Municipiului, inculpata Cioban Maria care a contrasemnat documentul respectiv si consilierii Maior Sergiu-Claudiu, Benedek Istvan si Farcas Ioan care erau si membri in Consiliului Director al Asociatiei Sportive Fotbal Club ASA 2013 (Fotbal Club Municipal) Tirgu Mures si care cunosteau faptul ca entitatea respectiva inregistra obligatii legale restante catre bugetul de stat, neputand astfel beneficia in conditii legale de finantare de la bugetul local al municipiului Tirgu Mures.

Ulterior, inculpatul Dorin Florea a incheiat si a semnat, in conditii ilegale, ca reprezentant al municipiului Tirgu Mures, alaturi de inculpata Kiss Imola, in calitate de directorul economic, un contract de asociere cu Asociatia Sportiva Fotbal Club Municipal Tirgu Mures, contract vizat de inculpatul Macesanu Virgil in calitate de jurist, prin care s-a alocat acestei asociatii sportive, de la bugetul local, suma de bani respectiva.

Inculpatii Dorin Florea si Kiss Imola au beneficiat de ajutorul inculpatului Man Ioan Nucu care:

– a omis sa le aduca la cunostinta celor doi faptul ca asociatia sportiva inregistra obligatii legale restante catre bugetul de stat in suma de 3.578.387 lei, neputand astfel beneficia in conditii legale de finantare de la bugetul local al municipiului Tirgu Mures

– a depus o documentatie incompleta de solicitare a sprijinului financiar de la Municipiul Tirgu Mures (documentatie din care lipsea formularul de solicitare a finantarii, declaratia de impartialitate, curriculum vitae al coordonatorului de proiect, precum si anexele referitoare la documentele de infiintare a asociatiei sportive, certificatul de identitate sportiva, dovada afilierii la federatia Sportiva Nationala de specialitate, dovada depunerii situatiei financiare la data de 31 decembrie anul precedent la organul fiscal competent, certificatul de atestare fiscala, certificatul fiscal)

– a semnat contractul de asociere mentionat, in calitate de presedinte al Asociatiei Sportive Fotbal Club ASA 2013 (Fotbal Club Municipal) Tirgu Mures.

Efectiv, asociatiei sportive i-a fost virata suma totala de 7.053.000 lei, din care inculpatul Man Ioan Nucu, cunoscand ca banii provin ca urmare a savarsirii unei infractiuni, a achitat obligatii catre bugetul general consolidat al statului in suma totala de 551.831 lei si catre o unitate bancara, cu titlu de rambursare credit, in valoare de 600.000 lei.

Prin aceste fapte a fost prejudiciat bugetul local al municipiului Tirgu Mures cu suma de 7.053.000 lei, platita asociatiei sportive in perioada 21.08.2013 – 31.05.2014, concomitent cu obtinerea unui folos necuvenit pentru Fotbal Club Municipal Tirgu Mures.

D.G.R.F.P. Brasov – Agentia Judeteana a Finantelor Publice Mures s-a constituit parte civila cu suma de 7.215.121 lei.

In cauza, s-a dispus masura sechestrului asigurator asupra mai multor bunuri imobile ce apartin inculpatului Man Ioan Nucu. De asemenea, a mai fost dispusa poprirea sumelor de bani detinute de catre Asociatia Sportiva “Fotbal Club ASA 2013″ Targu Mures.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Harghita, cu propunere de a se mentine masurile asiguratorii dispuse in cauza.

Procurorii DNA precizeaza ca au beneficiat de sprijinul Serviciului Roman de Informatii in aceasta ancheta.

Asasini si asasinate “celebre”

 

Cele mai celebre asasinate din istorie

Asasinatul, spre deosebire de crimă, este considerat uciderea unei personalităţi politice, religioase sau mondene. În general, în cazul asasinilor (cei neplătiţi), motivul este clar – gelozie, un ideal politic său religios, răzbunarea sau banii. Desigur, există şi cazuri în care nişte dezechilibraţi mintal vor să ajungă şi ei celebri măcar în acest fel.

De-a lungul timpului, asasinatul era aproape o formă de guvernământ: de la Cezar, trecând pe la Curţile regale ale Franţei sau Angliei până la cei 9 premieri niponi ucişi după 1860 sau cei 4 preşedinţi americani.
Am alcătuit o listă a celor mai răsunătoare asasinate din istoria omenirii. Ea nu este exhaustivă, însă prezintă unele dintre cele mai mediatizate, spectaculoase şi importante astfel de crime, care au schimbat istoria lumii.

1. Alexander Litvinenko, fost agent KGB în vârstă de 44 de ani, a fost otrăvit cu poloniu 210 (o substanţă radioactivă) şi a murit în noiembrie 2006, la un spital din Londra. Litvinenko fusese avertizat că urma să fie asasinat de serviciile secrete din Rusia. Înainte de a fi internat, în stare gravă, el a avut întâlniri la Londra cu doi cetăţeni ruşi. Se ştie că fostului spion i s-a pus otrava într-o cană cu ceai, găsită în camera sa de hotel. Într-un mesaj dictat cu trei zile înainte de a muri, Alexander Litvinenko l-a acuzat de-a dreptul pe preşedintele rus Vladimir Putin de asasinarea sa. Moscova a negat categoric că ar fi dorit lichidarea lui Litvinenko sau că ar avea vreo legătură cu moartea acestuia.

2. John Lennon, liderul Beatleasilor, a fost asasinat pe 8 decembrie 1980, în faţa unui hotel din New York. El a fost împuşcat în piept, în spate şi în braţul stâng. A murit 30 de minute mai târziu în drum spre spital. În acel decembrie, un fanatic, pe numele său, Mark David Chapman, a pus mâna pe pistol pentru a-şi ucide idolul, de la care cu numai câteva ore în urma primise un autograf. Nebunii intra şi ei, cum pot, în istorie. Chapman se afla şi astăzi în spatele gratiilor. Nu cu mult timp în urmă a făcut o cerere pentru a fi graţiat. Reacţiile opiniei publice au fost extrem de violente.

3. Abraham Lincoln, al 16-lea preşedinte al SUA, a fost ucis în aprilie 1865 de John Wilkes Booth, un spion sudist, supărat pe liderul de la Casa Albă pentru că sprijinea eliberarea negrilor din sclavie. Lincoln a fost împuşcat în cap, în loja sa de la teatrul Ford, în timpul unui spectacol. Booth a reuşit să scape, dar a fost prins după câteva zile şi împuşcat mortal. Deşi oficial autorităţile americane nu au acceptat asta niciodată, oamenii s-au întrebat mereu dacă mana asasinului John Wilkes Booth nu a fost dirijată de adversarii politici ai lui Lincoln. Mai ales că, la sfârşitul războiului civil din SUA (1861-1865), situaţia lui Lincoln era destul de dificilă. El se bucura de încrederea maselor largi ale americanilor, care se convinseseră că, preşedintele, deşi cu multe ezitări şi soluţii de compromis, mergea în întâmpinarea năzuinţelor poporului.

Dar numărul duşmanilor politici ai lui Lincoln nu numai că nu se micşora, ci, dimpotrivă, creştea. Îl urau atât plantatorii sudişti, cât şi simpatizanţii acestora din statele nordice, partizani ai înţelegerii cu statele sclavagiste rebele. În acelaşi timp, politica lui Lincoln continua să provoace nemulţumirea radicalilor-aripa stângă a propriului său partid, partidul republican.

4. Martin Luther King Jr. a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales că luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din SUA. A fost asasinat pe 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. A fost împuşcat mortal, în balconul sau de la camera de hotel. În 1977, Jimmy Carter îi acordă, postum, Medalia Prezidenţială a Libertăţii. Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru luptă împotriva segregaţiei rasiale. Ziua Martin Luther King a fost declarată, în 1968, sărbătoare naţională în SUA.

Potrivit versiunii oficiale, asasinul lui King a fost James Earl Ray, însă mulţi nu au crezut varianta asta, ci aceea că asasinatul a fost rezultatul unui complot în care au fost implicaţi înalţi oficiali din FBI, CIA, Departamentul de Stat, poliţia din Memphis, dar şi indivizi care aveau legături cu crima organizată. Un juriu din Tennessee s-a pronunţat în 1999 în favoarea familiei lui Luther King, recunoscând că asasinarea liderului de culoare a fost într-adevăr rezultatul unei conspiraţii.

5. Preşedintele american John F. Kennedy a fost împuşcat mortal, la Dallas, pe 22 noiembrie 1963, în timp ce se deplasa cu maşina prin oraş, când coloana prezidenţială traversa Dealey Plaza. Investigaţiile oficiale l-au găsit pe Lee Harvey Oswald vinovat de moartea preşedintelui.

Autorii şi motivele crimei sunt şi astăzi controversate. Au existat însă susţinători ai unei teorii a conspiraţiei din care acest Lee Harvey Oswald ar fi doar un actor. Mai ales că Oswald a fost şi el ucis la două zile după moartea preşedintelui. Recent a apărut o transcriere a unei convorbiri între Oswald şi ucigaşul său, în care aceştia discuta despre uciderea lui Kennedy ca măsură de a opri cercetările în rândul mafiei efectuate sub comanda fratelui fostului preşedinte, procurorul general Robert Kennedy. De altfel şi senatorul Robert F. Kennedy a fost împuşcat pe 5 iunie 1968, de un palestinian. Mulţi se întreabă şi astăzi cine a comandat asasinatul.

6. Arhiducele Imperiului Austro-Ungar Franz Ferdinand a fost asasinat în timpul unei vizite de lucru la Sarajevo, Bosnia şi Herzegovina pe 28 iunie 1914 de împreună cu soţia sa, Sophie, ducesa de Hohenberg, de extremistul sârb Gavrilo Princip, unul dintre cei şase membri ai unei bande teroriste coordonate de Danilo Ilic Mână Neagră. Acest asasinat a declanşat Primul Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar declarând război Şerbiei. Cabrinovic a aruncat o bombă înspre maşina arhiducelui, explodând lângă maşină. La puţin timp arhiducele Francisc Ferdinand şi soţia sa Sophie sunt omorâţi de către Princip, în timp ce ei se aflau în drum spre spital pentru a vizita ofiţerul rănit de bombă. În momentul în care maşina a încetinit la intrarea pe un pod, arhiducele austro-ungar şi soţia sa au fost împuşcaţi mortal.

7. Premierul israelian Yitzhak Rabin a fost ucis de extremistul Yigal Amir, la un miting pentru pace desfăşurat la Tel Aviv, pe 4 noiembrie 1995. Cu toate că asasinul, Igal Amir, a fost prins în flagrant şi zace într-o închisoare, dosarul a rămas deschis. Multe mistere continua să plutească în jurul lui. Semnele de întrebare s-au înmulţit din momentul în care a fost pusă în circulaţie versiunea “celui de-al treilea glonţ”.

În cămaşă şi maieul decedatului ar fi fost detectate trei găuri de glonţ. Or, tot timpul s-a spus că Igal Amir a tras două focuri de armă asupra premierului. Amir a angajat un nou avocat şi cere revizuirea procesului. El susţine că glonţul mortal a fost cel de-al treilea. Cine a tras acest al treilea foc? Au apărut întrebări noi şi răspunsurile sunt greu de găsit.

8. Mahatma Gandhi, părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente, a fost împuşcat mortal de un fanatic hindus, la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. El a murit cu cuvântul “Dumnezeu” pe buze. Considerat un fel de sfânt şi un conducător politic, Gandhi obţine retragerea britanică şi independentă Indiei la 15 august 1947. Incinerarea să publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular. Asasinul, Nathuram Godse, era un radical hindus. Godse şi complicele său, Narayan Apte, au fost condamnaţi şi executaţi în noiembrie 1949.

9. Cezar a convocat Senatul la Idele lui Marte, pe 15 martie 44 i.Hr., când a fost şi ucis. Cu puţine zile în urmă, un prezicător îi spusese lui Cezar: “Fereşte-te de Idele lui Marte”. În timpul întrunirii Senatului, Cezar a fost atacat şi înjunghiat de un grup de senatori, care se intitulau Liberatorii. Aceştia şi-au justificat acţiunea spunând că au comis tiranicid, nu crimă, apărând Republica de ambiţiile monarhale pretinse de Cezar. Printre asasini se aflau Gaius Trebonius, Decimus Junius Brutus, Marcus Junius Brutus şi Gaius Cassius Longinus; Cezar le graţiase majoritatea crimelor şi chiar îi avansase în carieră.

Marcus Brutus era un văr îndepărtat al lui Cezar şi fusese numit ca unul dintre moştenitorii săi testamentari. De asemenea, se speculează că Marcus Brutus era fiul nelegitim al lui Cezar, din moment ce acesta avusese o aventură cu Servilia Caepionis, mama lui Brutus; însă Cezar avea doar cincisprezece ani la data naşterii lui Brutus. Cezar a primit 23 de lovituri(conform altora chiar 35), care variau între superficiale şi mortale şi, ironia soartei, s-a prăbuşit la picioarele unei statui a fostului său prieten, devenit rival, Pompei cel Mare. Pompei fusese recent deificat de către Senat, unele relatări spunând că Cezar s-a rugat la Pompei în timp ce murea.

10. I.G. Duca, Armand Călinescu, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu. Şi politica românească s-a făcut de multe ori prin intermediul asasinatelor. Istoria povesteşte cum pe 29 decembrie 1933, premierul roman I.C. Ducă a fost împuşcat în ceafă, pe peronul gării din Sinaia, de către un legionar din “echipa morţii”. Apoi, la 21 septembrie 1939, Armand Călinescu, prim-ministru al României, a fost şi el ucis în Bucureşti. În 1940, pe timpul guvernării legionare, au fost omorâţi mulţi oameni politici sau foşti demnitari, printre care Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu.

 

Top 10 cele mai faimoase asasinate

Încă de pe timpul regelui Eglon, care a fost înjunghiat în anul 1200 î.Hr., liderii mondiali au fost asasinaţi din diferite motive: de la faptul că erau consideraţi a fi o ameninţare pentru alţi lideri până la viziunile lor politice.

Toptenz.net prezintă topul asasinatelor care au avut cea mai mare influenţă asupra unei ţări.

10. Benazir Bhutto – fostul prim-ministru al Pakistanului, 2007

Benazir Bhutto a avut o influenţă considerabilă asupra politicii pakistaneze – ea reprezenta o voce moderată într-o ţară plină de extremism. Moartea ei a lăsat un gol pe care nici un lider de opoziţie nu a fost capabil să-l umple şi o naţiune din ce în ce mai instabilă şi periculoasă. A fost asasinată pe 27 decembrie 2007, în timpul unei manifestaţii desfăşurate la Rawalpindi.

 

9. Reinhard Heydrich – succesorul lui Hitler, 1942

Reinhard Heydrich, cel care ar fi trebuit să fie succesorul lui Adolf Hitler, a fost singurul care ar fi putut câştiga războiul pentru Germania dacă nu ar fi fost ucis de către partizanii cehi, pe străzile din Praga, pe 4 iunie 1942. Dacă ar fi succedat „tronul Fuhrer-ului”, multe greşeli făcute de Hitler în ultimii ani ai războiului ar fi putut fi evitate.

8. Indira Gandhi – prim-ministru indian, 1984

Ca şi Benazir Bhutto, Indira Gandhi a fost vocea de modernizare a ţării timp de 15 ani, iar moartea sa a dus la o perioadă de instabilitate politică în India. Indira a fost asasinată pe 31 octombrie 1984 de către doi dintre bodyguarzii ei, la reşedinţa sa din New Delhi.

7. John F. Kennedy – preşedinte al Statelor Unite, 1963

John F. Kennedy a fost unul dintre cei patru presedinţi americani care a murit asasinat. Moartea sa însă, a avut cel mai mare impact asupra psihicului populaţiei americane. Kennedy a fost omorât la Dallas pe 22 noimebrie 1963.

6. Mahatma Gandhi – politician şi lider spiritual, 1948



Liderul spiritual indian, Mahatma Gandhi a fost împuşcat pe străzile din New Delhi de către un student pe 30 ianuarie 1948. Asasinarea sa a fost o lovitura grea nu numai pentru India, dar şi pentru întreaga lume.

5. Julius Caesar – împărat al Romei, 44 î. Hr.

Iulius Cezar a fost una dintre cel mai influente personalităţi din istorie. Împăratul Imperiului Roman din secolul I î.Hr. a fost asasinat de către un grup de senatori pe 15 martie 44 î.Hr.

4. Martin Luther King, Jr. – activist pentru drepturile civile, 1968



Atentatul asupra lui Martin Luther King a avut loc la 4 aprilie 1968 în Memphis statul Tennessee. Se presupune că uciderea pastorului baptist de culoare a reprezentat o conspiraţie politică. James Earl Ray a fost arestat pentru atentat, dar organizatorii acestuia n-au fost decoperiţi.

3. Alexandru al II-lea – ţarul Rusiei, 1881

Moartea ţarului Alexandru al II-lea, din martie 1881 a schimbat cursul istoriei pentru Rusia. Ţarul a fost pe punctul de a crea un parlament în Rusia.

2. Abraham Lincoln – preşedinte al SUA, 1865

Niciun alt asasinat nu a avut un impact atât de mare asupra unei ţări, ca al celui de-al 16-lea preşedinte al Statelor Unite. Abraham Lincoln ar fi fost împuşcat de către actorul John Wilkes Booth pe 14 aprilie 1865. Preşedintele a murit a doua zi din cauza rănilor suferite la cap.

1. Arhiducele Franz Ferdinand – moştenitor la tronul austro-ungar, 1914



La 28 iunie 1914 la ora 11:00 la Sarajevo, Franz Ferdinand şi soţia lui, Sophia, au fost asasinaţi de Gavrilo Princip, un tânar sârb bosniac în vârstă de 19 ani, membru al organizaţiei Tânăra Bosnie. Această asasinare a fost motivul care a declanşat Primul Război Mondial. Cel care l-a omorât pe Franz Ferdinand, Gavrilo Princip, a murit în spitalul unei închisori habsburgice din Th

 

 

 

 

 

 

 

Alte personalităţi politice asasinate pe plan mondial

14 februarie 2005 – Fostul premier libanez Rafic Hariri (foto) este ucis la Beirut într-un atentat cu maşină-capcană care a provocat moartea altor 22 de persoane.
12 martie 2003 – Premierul sârb Zoran Djindjici este asasinat în cursul unui asediu al Guvernului sârb la Belgrad. Doisprezece foşti poliţişti şi criminali care au participat la acest atentat au fost condamnaţi.
1 iunie 2001 – Regele Birendra din Nepal şi alţi nouă membri ai familiei regale sunt asasinaţi la Katmandu de prinţul moştenitor Dipendra, care ulterior s-a sinucis.
16 ianuarie 2001 – Preşedintele Republicii Democrate Congo (RDC), Laurent-Desire Kabila, este ucis la Kinshasa de una dintre gărzile sale de corp.
27 octombrie 1999 – Premierul armean Vazgen Sarkissian este ucis alături de alţi oficiali politici în timpul unei operaţiuni de comando în Parlament.
9 aprilie 1999 – Preşedintele Nigerului, Ibrahim Bare Mainassara, este asasinat de persoane din garda sa, la Niamey.
4 noiembrie 1995 – Premierul israelian Yitzhak Rabin este asasinat la Tel Aviv de un evreu de extremă dreapta Yigal Amir, în scopul de a sabota acordul de pace de la Oslo cu palestinienii.
6 aprilie 1994 – Preşedintele din Burundi Cyprian Ntaryamira şi omologul său din Rwanda Juvenal Habyarimana sunt ucişi într-un atac comis asupra avionului lor, considerat drept factorul care a declanşat genocidul rwandez.
21 octombrie 1993 – Preşedinte din Burundi Melchior Ndadaye este ucis în timpul unei tentative de puci.
1 mai 1993 – Preşedintele din Sri Lanka, Ranasinghe Premadasa, este ucis într-un atentat sinucigaş la Colombo.
21 mai 1991- Rajiv Gandhi, fiul lui Indira Gandhi şi fost premier al Indiei, este ucis de separatiştii tamili în cursul unui turneu electoral în sudul ţării.
10 septembrie 1990 – Preşedintele Liberiei Samuel Doe este ucis de rebeli.
22 noiembrie 1989 – Preşedintele libanez Rene Moawad este asasinat la 17 zile de la preluarea funcţiei.
28 februarie 1986 – Premierul suedez Olof Palme este ucis de un tir de armă izolat la Stockholm în timp ce ieşea din cinema.
31 octombrie 1984 – Indira Gandhi, premier indian, este ucisă la New Delhi de două gărzi de corp de confesiune sikh care au vrut să răzbune asaltul armat indian împotriva templului de aur din Amritsar, loc sfânt pentru cultul sikh.

 

 

“Religia ” viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE  este o mişcare satanistă masonică

“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” – David Rockefeller.

Noua „religie” mondială New Age reprezintă un amestec confuz de feminism sălbatic,adularea naturii, forțe energetice, autovindecare, astronomie, extratereștri, spiritism, păgânism, satanism, yoga.

Schimbarea climatică și New Age-ul păgân

Adepții pseudoteoriei numită „schimbare climatică” susțin faptul că schimbările climatice ar fi cauzate de activitățile umane care au poluat atmosfera. Globaliștii au tot interesul să susțină această pseudoteorie – inventată tot de către ei – căciaceasta va fi folosită pentru impunerea unor restricții ecofasciste la nivel mondial.

Astfel, folosindu-se de această pseudoteorie, globaliștii vor putea implementa o serie de măsuri draconice:
– confiscările proprietăților (terenuri, păduri, lacuri …) în vederea creării unor rezervații naturale în care oamenii nu vor avea voie să intre;
– înlocuirea semințelor naturale cu organismele modificate genetic;
– mutarea oamenilor în spații foarte strâmte pentru economia resurselor;
– restrângerea activităților umane;
– raționalizarea apei și hranei.
În noul sistem ecofascist răzvrătirile nu vor fi tolerate! Tăierea unei simple crengi de copac va fi pedepsită cu ani grei de închisoare, fapta fiind considerată un fel de blasmefie. Cei care se vor opune măsurilor ecofasciste vor putea fi declarați bolnavi psihici. Un adevărat sistem fascist.

Vor fi înființate așa-numitele „poliții verzi”, un fel de Green Gestapo. Aceste comandouri ecofasciste au fost deja înființate în anumite state. Acestea au dreptul să verifice facturile de la utilități, să inspecteze casele oamenilor și să-i amendeze pe proprietarii care consumă prea multe resurse (prea multe becuri aprinse, prea fierbinte apa de la duș, prea multă apă consumată …). Dacă nu sunt plătite amenzile ecofasciștii pot declara „ilegală” șederea proprietarilor în propriile case?! Știu că sună absurd însă situația asta este deja foarte reală. Este foarte important ca lumea să înțeleagă care sunt adevăratele motive pentru care globaliștii se luptă să promoveze cu orice preț (miliarde de dolari) „schimbarea climatică”.

În ecofascismului promovat de noul guvern mondial globalist omul nu va mai fi stăpânul naturii, așa cum l-a lăsat Dumnezeu, ci sclavul acesteia – nu va mai fi slăvit Dummnezeu ci creația Sa (care a fost creată pentru om).

Puțină istorie
Bineînțeles că masonii globaliști au un amestec în toată această înșelătorie globală. Acești masoni au tot încercat, în decursul istoriei, să conducă lumea. În trecut, masoneria a fost interzisă de state și Biserici pentru activitățile oculte, extrem de periculoase. Întotdeauna au încercat să distrugă națiuni, regate, religia, familia, să răstoarne firescul lucrurilor, să provoace tulburări. De la Revoluția Franceză încoace acest grup ocult, diabolic, a tot avut obsesia maladivă de a conduce cu orice preț lumea.

Cine a lansat inițial bizara pseudoteorie? Responsabil de lansarea acestei mari înșelătorii este grupul secret (masoni)  Clubul de la Roma care, în anul 1981, a publicat raportul Prima Revoluție Globală. De aici a început povestea cu „schimbarea climatică”.

Infestarea guvernelor
Întrebarea care și-ar putea-o pune oricare om sănătos la cap este de ce ar lua cineva în considerație un simplu raport publicat de un grup obscur?
Bineînțeles că, într-o lume normală, oficialii guvernamentali nu ar băga în seamă o asemenea bazaconie, însă, în interiorul centrelor de putere ale națiunilor s-au infiltrat, în timp, grupuri de presiune (aparținând masoneriei). Aceste grupuri oculte au misiunea de a promova, prin orice metode, pe orice cale, cu orice preț, planul globalist central. Cei de la vârf decid acțiunea apoi grupurile de presiune, aflate la diferite niveluri, în puncte-cheie,  acționează la unison. Un sistem asemănător celui mafiot, ocult, bazat pe ierarhie, jurăminte, relații, în care fiecare agent își îndeplinește misiunea – un sistem diabolic capabil să distrugă națiuni.

Alte grupuri oculte care fac presiuni asupra guvernelor: Royal Society, Comisia Trilaterala, CFR, grupul Bilderberg. În schema globalistă sunt folosite și diferite organizații: ONU, FMI, Uniunea Europeană, Banca Mondială …

Infestarea este aproape totală iar guvernele nu mai reușesc să se opună acestei oculte conspirații mondiale masonice. Așa se face că un raport discutabil de nici două sute de pagini, publicat de doi inși necunoscuți, poate duce la schimbări de nivel planetar.

Legătura dintre New Age și schimbarea climatică
Care este legătura dintre „religia” New Age și schimbarea climatică? New Age-ul include adularea naturii. Exact același lucru este promovat și de globaliștii care vorbesc despre protecția mediului. În fapt, este vorba de același lucru numai că globaliștii n-au declanșat promovarea deschisa a religiei unice deoarece n-a sosit, încă, timpul. Este vorba de două planuri care se vor intersecta la momentul potrivit.

În cultura păgână (feministă) a New Age-ului planeta este zeița-mamă. Uneori planeta mai este denumită și Gaia sau Mama-Pământ?? Un ultim aspect important: sărbătoarea păgână „Ziua Pământului” este tot o invenție ecofascistă.
Implementarea New Age-ului (și a ecofascismului) face parte din planul anticreștin globalist.

Legătura dintre noua ordine mondială, New Age și satanism.

Indiferent de evenimentele care vor urma este bine să rețineți faptul că schimbările climatice nu sunt provocate de activitățile umane ci de activitatea solară, vulcani, corpuri spațiale si alte variabile care nu pot fi controlate de oameni. Trebuie să reținem faptul că activitățile umane nu pot genera forțele necesare (uriașe) care ar putea provoca schimbări climatice la nivel global.

Deasupra tuturor lucrurilor stă numai Dumnezeu. Să ne amintim de Noe și de Potopul care a acoperit întreaga planetă atunci când Dumnezeu nu a mai putut răbda păcatele oamenilor. Matei 24:4 Aveti grija sa nu va lasati inselati. Cai multi vor veni in numele meu si vor zice: Eu sunt Christosul: si va vor pacali”
Fondatoarea miscarii New Age ( Era Varsatorului) se regaseste in sec. 19 intr-un grup numit societatea teosofica. Aceasta grupare a avut mari influente in credintele din spatele “Societatii Thule”, din 1920, al carei membri credeau ca se afla in al 5-lea stagiu spiritual al reincarnarii din rasa de baza ariana a asa numitilor “Gottmenschen”- oamenii d-zeu. Acest grup a format mai tarziu partidul nazist.

Fondatorul societatii teozofice a fost o spiritualista rusoaica si satanista renumita, cu numele de Helena Petrovna Blavatsky, care a cofinantat organizatia in 1875. Blavatsky a popularizat credinta ca am parasit era astrologica a pestelui ( simbolizata prin Iisus) si ne indreptam spre era varsatorului, era iluminarii spirituale condusa de Lucifer, pe care Blavatsky il considera ca fiind:

“….creatorul real si binefacatorul, tatal omenirii spirituale. Pentru ca e este cel care detine lumina, stralucitorul si luminosul Lucifer, care ne-a deschis ochii din robotizarea creata de Jehova”. – Doctrina secreta ( Vol.2 pagina 243)

Astazi aceste credinte din spatele societatii teozofice sunt promovate la maxim de organizatii non-guvernamentale ale Natiunilor Unite precum: Share International si Lucis Trust, cunoscut inainte sub numele de Lucifer Publishing Company. Pe pagina web Lucis Trust, sunt listati fondatorii sai: Alice si Foster Bailey.

Mişcarea New Age este un curent răspândit cu precădere în Occident, dar care începe să prindă rădăcini stranii şi în România. Conceptul de bază al acestei mişcări este ducerea omenirii într-o eră nouă, diferită de cea pe care o cunoaştem în prezent, Era Vărsătorului. Alţii văd în New Age învierea gnosticismului.

New Age îşi are începuturile prin anii 1920-1930. Atunci Alice Bailey, discipola a teosofiei, publică mai multe lucrări, în unele dintre ele ea proclama întoarcerea lui Cristos, și lansează ideea necesitaţii unor grupări, pe care ea le denumeşte ale “bunăvoinţei mondiale“. Nu este vorba despre nişte comunităţi organizate, ci mai degrabă despre reuniuni periodice ale unor persoane, având scopul de a pregăti sosirea unei noi ere. În 1937 Paul le Cour defineşte conceptul de “noua era a Vărsătorului, care va însemna o profundă transformare a valorilor umane, cu ajutorul unor mijloace spirituale.

Adevărul despre mişcarea New Age

Chiar dacă adepţii mişcării New Age nu o declară răspicat, curentul nu numai că urmăreşte scopuri politice, economice şi sociale, dar mişcarea este chiar o religie cu propriile scrieri, rugăciuni şi incantaţii. Mişcarea porneşte de la strania idee că “omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul său“, concepţie în opoziţie totală cu cea a creştinismului. Probabil că acesta este primul semnal pe care curentul New Age îl trage, îndreptându-se nu spre Dumnezeu ci spre Lucifer.

Omul este parte din Dumnezeu-Capul şi doar prin meditaţie se poate apropia de adevărul absolut. Crezând că Dumnezeu este o forţă neutră, care se poate manipula prin anumite tehnici, ocultiştii New Age îşi dedică timpul pentru realizarea acestui lucru.

În contrast cu Biblia care ne spune că “omului îi este dat să moară o singură dată, după care vine judecata“, Scriptura cultului a preluat idei esenţială din budism şi hinduism prin care înlocuieşte moartea cu reincarnarea. Omului îi sunt date diferite vieţi, sub diferite forme materiale şi toate acestea bazându-se pe karma. Se reincarnează într-o viaţă viitoare în funcţie de cum a trăit-o pe precedentă.

New Age si Lucifer

David Spangler, un lider proeminent al Mişcării New Age şi timp de trei ani director adjunct al Fundaţiei Findhorn din Scoţia, a scris în una din numeroasele lui cărţi în 1978: „Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate, îndreptându-ne spre o nouă eră, era împlinirii omului, fiecare din noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui.” Spangler, având contacte frecvente cu lumea demonilor, a explicat în mod public că adevărata lumină de la Findhorn a fost lumina lui Lucifer care va trebui să lumineze lumea.

În plus, maeştrii înţelepciunii, spiritele ancestrale şi spiritele naturii sunt resurse spirituale ale religiei New Age. Au fost reînviaţi mulţi zei şi zeiţe păgâne. Sunt membrii New Age care i se închină lui Pan, Buda sau Siva. S-au creat mulţi zei noi. Vrăjitoria este de asemenea un stâlp al Mişcării New Age. În această „religie” sunt atrase toate sursele posibile ale învăţăturii oculte.

Citind în Deuteronom 18:10-12 observăm că Dumnezeu interzice aceste practici: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta”.

Miscarea feminista îl reneagă pe Dumnezeu?

Amploarea mişcării feministe are şi ea legături strânse cu spiritualitatea Mişcării New Age, după cum reiese, de exemplu, din campania împotriva accentuării principiului masculin. Din campanie face parte şi abolirea gândirii raţionale şi analitice şi eliminarea inegalităţilor dintre sexe. Scopul final este dominaţia spiritului feminin care corespunde spiritului epocii lui Acvariu. Feminismul îşi arată adevărata faţă prin respingerea Dumnezeului Bibliei, a ordinii Lui creatoare, mai ales în ce priveşte căsătoria, viaţa de familie şi relaţia dintre sexe.

În timp ce teologia feministă încearcă să-l reprezinte pe Dumnezeul Bibliei ca fiind atât masculin cât şi feminin, sau în exclusivitate feminin, avangarda radicală a mişcării feministe New Age deja a cerut înlocuirea credinţei creştine cu mitul zeiţei Gaia, „Mama Pământului”, al cărei cult a fost reînviat şi practicat din nou. Adoptând practicile antice în care „femeia era egală cu natura”, adepţii New Age s-au întors în mod deliberat la culturile păgâne trecute, cu zeităţile lor, cum ar fi Iris, Astartea, Demeter şi Hera.

Scopurile și planurile mișcării demonice New Age

Deşi scopul final este dominaţia asupra lumii, sunt numeroase scopuri intermediare de natură politică, socială şi economică incluzând:

•     un sistem de credit card universa
•     o autoritate mondială care să controleze proviziile de hrană ale lumii
•     o taxă universală
•     încorporare la nivel mondial, în ciuda ideilor pacifiste ale Mişcării!

După ce Mişcarea a devenit publică în 1975, au apărut şi alte detalii:

•    stabilirea unui sistem economic mondial
•     înlocuirea proprietăţi private de credit, transport şi producţie în serie cu proprietatea unui directorat mondial
•    recunoaşterea controalelor biologice pe scară a populaţiei şi a bolilor pe scară mondială
•    un standard minim de libertate şi bunăstare în întreaga lume
•    o datorie din a subordona viaţa personală unui directorat universal.

Propovăduind pacea şi dragostea, Mişcarea a reuşit să orbească pe mulţi dintre aderenţi şi să-i facă să le susţină idealurile:

•    Arianismul, adică supremaţia rasei Vestului; ca în cazul lui Hitler, acesta este legat de antisemitism
•     iniţiere în masă, numită şi „iniţiere Luciferică”, adică un act de consacrare lui Lucifer
•     o acţiune de purificare, adică de exterminare a celor ce nu sunt de acord cu obiectivele Mişcării
•    avortul şi însămânţarea artificială
•    limitarea numărului copiilor într-o familie
•    controlul genetic
•    controlul morţii, deşi există un cult al morţii, aceasta fiind privită ca o experienţă euforică şi o tranziţie către noi cicluri ale vieţii.

Nimic din ceea ce pare nu este adevărat
Imagine
Simbolurile folosite de Mişcarea New Age sunt demne de luat în considerare. Se foloseşte zvastica, de exemplu, semnul ocult indo-germanic al norocului, adoptat şi de Hitler. Apoi, este numărul 666 (vezi Apocalipsa 13:18) care, s-o cităm pe Alice Bailey, posedă „calităţi sacre” şi care după învăţătura New Age trebuie folosit cât de des posibil pentru a accelera procesul civilizării şi venirii Noii Ere. Unul din cele mai folosite semne este curcubeul care simbolizează puntea dintre om şi „Supra Sufletul” sau „Marea Minte Universală”, în ultimă instanţă pe Lucifer. Este interesant de observat cât de frecvent e folosit semnul curcubeului, de exemplu, pe cadouri, articole de papetărie, tricouri şi jucării.

Mişcarea New Age induce un fals numitor comun al unei experienţe religioase în timp ce urmăreşte crearea unei strânge legături între practicanţi şi entităţi demonice prin diferite metode de iniţiere. Pseudo-maeștrii înţelepciunii promovează anumite tehnici dubioase prin care simpatizanţii mişcării pot intra în legătură cu spiritele malefice de la care pot primi anumite mesaje despre viitor. Aceasta este cauza pentru care anumiţi adepţi New Age îl idolatrizează pe Adolf Hitler susţinând că “a fost unul dintre ei”.

Image  Asa numita miscare New-Age a aparut în secolul al XX-lea în SUA. Pâna aici, o afirmatie de putina acribie stiintifica. Dar am ales în mod intentionat aceasta formulare generala pentru a sublinia caracterul oarecum difuz al miscarii. Daca în privinta spatiului putem specifica statul California, problema datei de nastere a miscarii e mai controversata. În functie de perspectiva astrologica, antropologica sau psihologica, diferiti cercetatori au plasat momentul incipient fie în anul 1904 sau 1910 sau 1917, dupa altii la 5 februarie 1962 (când s-a produs o anume grupare a planetelor). Potrivit psihologului C. G. Jung, era Varsatorului începe în 1997 sau 2154 (!). Exista si o enciclopedie (NEW AGE ENCYCLOPEDIA, First Edition) care expune o cronologie a miscarii. Aceasta ar începe în 1875 cu formarea Societatii Teosofice la New York de catre Helena Petrovna Blavatsky, Henry Steel Scott si William Quan Judge. Aceasta totala imprecizie si lipsa de coerenta este tipica miscarii si se datoreaza faptului ca are la baza interpretari astrologice ce sunt supuse arbitrariului si subiectivismului celor în cauza. De altfel este imposibil de stabilit cu siguranta când începe aceasta numaratoare si dupa ce calendar. Si atunci se pune întrebarea: cum se poate pune vreo baza pe o datare total conventionala?

Una din “virtutile” de care se prevaleaza atât post modernismul cât si New Age este anti-dogmatismul. Ca ortodocsi suntem întru totul de acord, numai ca new agerii confunda dogmatismul cu dogmele, combatându-le iresponsabil în egala masura. Prin dogmatism se întelege cu adevarat o atitudine condamnabila, în vreme ce dogmele sunt garantia statorniciei si adevarului învataturii crestine. În ce ne priveste vom considera ca mai plauzibila datarea post-belica, fara ca aceasta sa fie un element în afara oricarei discutii. Urmatorul moment ar fi analizarea contextului religios si social în care a aparut miscarea. Aici lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lamuriri suplimentare. Este vorba de “noul imperiu roman”, SUA, un imperiu fara împarat, cu forma republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman pagân. Ambitia de stapânire a lumii s-a conturat pe deplin dupa victoria repurtata în 1945 asupra celor doua imperii pagâne rivale: al treilea reich si imperiul soarelui rasare. Totodata a fost întrecut si imperiul aliat, cel britanic a carei stea începe sa decada treptat. Va ramâne un singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost aliat, imperiul pagân sovietic. Începe razboiul rece. Din punct de vedere confesional SUA se prezinta ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia CD Rom Encarta 98 urmatoarea structura: “La jumatatea secolului trecut populatia SUA era predominant protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei, si aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau budismul Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se numara fondarea mai multor denominatiuni americane genuine printre care Biserica lui Isus Cristos a sfintilor din ultimele zile, cunoscuta popular ca Mormonii; Biserica lui Cristos, Scientista; Biserica adventista de ziua a 7-a si Martorii lui Jehova.
Image
Dupa anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ 25% din populatie. Printre grupurile majore protestante baptistii (19,4%), metodistii (8%), presbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) si episcopalienii (1,7%). Biserica ortodoxa are un numar însemnat (n.n. nu este indicat în procentaj!). Cea mai raspândita religie ne-crestina din SUA este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul au adepti numerosi.”

Conform fostului consilier de stat american Zbygniev Brzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial), ,,Trebuie (a avea) o religie personala.” Ca urmare a acestor directive ideologice si a aplicarii lor în practica potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile erau adeptii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheama ,,spiritual healing” (vindecare spirituala – o forma tipica a practicilor terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si practicile samanilor nord americani). În anul urmator, 1979, 500 000 de catolici americani erau practicanti ai healing-ului carismatic de influenta penticostala. Aici este cazul sa mentionam apriga concurenta dintre new ageri si carismatici, conflictul si contradictia lor datorându-se mijloacelor lor diferite folosite în acelasi scop: bunastarea pamânteasca aici si acum.

,,Nimic nu e nou sub soare”. Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat amploare vizibila în anii 60 în mediile hippy de pe coasta de vest, statul California, având ca centru orasul San Francisco, capitala ,,contraculturii” supranumit si ,,laboratorul pentru noile idei”. Cartierul unde îsi avea sediul aceasta miscare se numea Height-Ashbury, dar a fost supranumit parodic Height-Hashbury, aluzie stravezie la consumul intensiv de droguri psihedelice practicat de personajele dubioase adunate aici din toate colturile tarii.
Image
La data de 14 ianuarie 1967 s-au adunat 10.000 de tineri îmbracati într-o tinuta kitsch pseudo-hinduista, autointitulati ,,flower power children” în Golden Gate Park. Evenimentul a fost salutat în ziarul ,,underground” (subteran, subversiv) The City of San Francisco Oracle ca fiind inaugurarea unei noi epoci (ere). Euforia nu a durat însa ,,decât o vara”, cu toata raspândirea masiva – 250 000 de hippies numai în SUA. Expresia (luata din filmul suedez cu acelasi nume) trebuie luata ad literam, deoarece în octombrie 67 miscarea a fost declarata moarta si înmormântata simbolic! Motivul principal al acestei disparitii rapide au fost drogurile si amorul liber practicate fara opreliste de acesti tineri iresponsabili, printre care s-au strecurat elemente subversive, sau de-a dreptul criminali odiosi ca Charles Manson. Aceasta contracultura caracterizata de cunoscutul simbol al pacii (make love not war), – în realitatea putin cunoscuta tinerilor de atunci si de azi un stravechi simbol ocult satanist!- muzica flower power si combinatia de droguri psihedelice cu variantele de yoga occidentalizata a trecut în zilele noastre la stadiul de cultura oficiala si chiar ,,politic corecta”. Cercetatorii români ai activitatilor francmasoneriei Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu au analizat cu pertinenta si probe indubitabile rolul francmasoneriei în evenimentele de care ne ocupam: ,,miscarea hippie o noua forma de masono-comunism (subl. ns.), care prefigureaza prin câteva aspecte doctrinare New Age-ul.”

Întrucât caracteristica esentiala a miscarii este sistemul de retea (web, net) au existat simultan (sincronicity) în acei ani si alte centre de egala importanta ca: Esalen si Comunitatea Ananda (California), Findhorn Community (Scotia de nord), Lama Foundation (New Mexico), Lebensraum-Zentrum (Zürich) si altele.

Institutul Esalen din Big Sur, California, s-a înfiintat în anul 1962 si este socotit a fi unul din leaganele miscarii. Sub conducerea lui Michael Murphy si Richard Price institutul s-a orientat catre experimente de noi terapii si spiritualitate alternativa de orientare asiatica. Ambitia participantilor era aceea de a conferi acestor experimente de meditatii, medicina holistica si diverse forme de masaj o alura intelectuala academica. Aici s-au perindat figuri de seama ale ,,noii spiritualitati” ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapiei, apoi Ida Rolf cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, parintele psihosintesei, precum si Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Christina si Stanislav Grof. Pe lânga acestia au mai fost prezente personalitati politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin si cercetatori ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În fiecare an 5.000-7.000 de cursanti participa la gama larga de oferte new-age: psihologie transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra, intuitie practica, gestaltterapie, metoda feldenkrais, rolfing si Cursul miracolelor.

Findhorn Community a fost fondata în Scotia de nord în anul 1962 de sotii Peter si Eileen Caddy împreuna cu Dorothy Maclean. În mod asemanator Helenei Skutch, autoarea celebrului Curs al miracolelor Eileen Caddy a auzit începând cu anul 1953 în timpul meditatiilor o voce launtrica ce-i dadea directive de conduita spirituala si practica. Fara ,,a cerceta duhurile”, ea a luat aceasta voce drept Dumnezeu si a urmat-o întocmai. Astfel cei doi soti împreuna cu secretara Dorothy Maclean au fondat o ferma experimentala model în care s-au obtinut ce-i drept niste rezultate extraordinare în urma meditatiilor asupra plantelor.

În anul 1970 a aparut la Findhorn pentru trei ani o alta figura reprezentativa a New Age-ului, tânarul american David Spangler. Acesta a continuat cu dubioasele practici de transa spiritista, contribuind totodata prin lucrarile sale la prestigiul acestui fief al miscarii New Age.

Din aceste centre miscarea s-a raspândit cu repeziciunea informatiilor unor mass-media mobile si (în mare parte cel putin) necenzurate, mai întâi în SUA si Europa de vest (spatiul asa-zis “euro-atlantic”), patrunzând apoi la sfârsitul anilor 70 si în Europa de rasarit, deci si în România. Aici desigur ca New Age-ul a întâmpinat de multe ori dificultatile inerente sistemului totalitar: cenzura vigilenta a unui sistem mass-media aflat sub controlul statului partid.

a) LIDERI SI AUTORI NEW-AGE

Prezentarea ,,corifeilor” miscarii are un caracter selectiv. Alegerea reprezentantilor si lucrarilor celor mai semnificative se loveste de obstacolul urmator: în cautarea unei legitimitati si autoritati cel putin cultural-stiintifice, în cataloagele si enciclopediile oficiale New Age trec nume de personalitati ce nu s-au declarat nicicând explicit a face parte din miscare. Asa ar fi nume ca Rudolf Steiner, Carl Gustav Jung, Teilhard de Chardin, Mircea Eliade si altii. Dar pe de alta parte miscarea îsi poate revendica niste ,,prooroci” si chiar ,,înaintemergatori” (precursori) care pe drept cuvânt i-au pregatit – cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara voie – cararile.

Cazul total opus, de asemenea întâlnit în practica, este acela al unor autori sau savanti ce propaga idei vadit de tip New Age, însa din anumite pricini se leapada deschis de apartenenta la miscare, ba mai mult, o critica vehement. Aici se pot încadra nume cunoscute autohtone ca Gregorian Bivolaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu, Ion Tugui, Constantin Negureanu, Pavel Corut, Marian Zidaru. În aceasta situatie am cautat pe cât posibil sa folosim nume cât mai necontroversate, ce nu ar putea face obiectul unor contestari personale sau din afara. Sursele de baza ale acestor informatii vor fi de-acum din ce în ce mai mult extrase din mijloacele post-moderniste de informatie: internetul (www), enciclopediile CD Rom multi-media, e mail-ul (@). Iata spre exemplificare o lista extrasa de pe un website (loc de retea, denumirea tehnica a localizarii în sistemele de explorare internet explorer sau netscape) cu nume ,,fierbinti” de autori New Age în voga: Lynn Andrews, Jose Arguelles, Sun Bear, Don Campbell, Ram Dass, Wayne Dyer, Louise Hay, Jean Houston, Barbara Marx Hubbard, Sue Hubbell, Laura Huxley, J.Z. Knight, John Randolph Price, James Redfield, John Robbin, Elisabeth Kubler Ross, Jamie Sams, Virginia Satir, David Spangler, Whitley Strieber, George Trevelyan, Marianne Williamson. b) LUCRARI SEMNIFICATIVE

În decursul ,,navigarii” (surfing) pe internet am întâlnit în website-ul New Age Journal Online! o publicatie interesanta prin faptul (omis de autoritati în materie ca Bruno Würtz, Lothar Gassmann sau Jean Vernette) ca se revendica a fi o continuare a revistei ,,remarcabile si revolutionare” cu numele de New Age Journal fondata acum 100 de ani de George Bernard Shaw si prietenii sai vizionari. Acestia se considerau a fi pionieri în domeniul aspectelor societatii moderne ca: educatia, tehnologia, sanatatea si spiritualitatea. Aceasta revista de avangarda (modernista) si-a încetat activitatea în 1922. La 50 de ani dupa aceasta un grup eclectic de editori si jurnalisti ,,alternativi” au hotarât continuarea lui New Age Journal, de data aceasta în maniera post-modernista a anilor 70 caracterizata de cultura globalista. Am mentionat caracterul post-modernist deoarece aici, spre deosebire de avangarda si originalitatea modernistilor se trateaza subiecte legate de întelepciunea traditionala integrata tehnologiei moderne cum ar fi: vechi practici curative tibetane si noile descoperiri în programarea neuro-lingvistica, feng-shui (arta chinezeasca a design-ului de interior în voga anii acestia), precum si preocuparea pentru materialele si conditiile ecologice din arhitectura numita ,,baubiologie”.

Desi Cursul miracolelor pretinde ca nu are autor, (pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi), totusi urmarind cu atentie sursele indicate de însisi propagatorii acestui curs se pot descoperi persoanele implicate în alcatuirea si distribuirea sa. În siteweb-ul internet numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998 un interviu pe marginea Cursului acordat de psiholoaga evreica americana Judith Skutch Whitson doctorului Jeffrey Mishlove. J. S. Whitson este printre altele presedinta fundatiei Foundation for Inner Peace, organizatie ce se ocupa cu publicarea si raspândirea acestui curs. Dar adevaratii autori se numesc Helen Schucman (a murit în 1981) si William (Bill) Thetford, autori ce din ,,smerenie” se numesc ,,canalizatori”, folosind un termen contemporan ce înlocuieste demodatul ,,medium” spiritist. Acesti doi psihologi (Helen Schucman s-a declarat evreica si atee militanta, iar Bill se considera agnostic!), au avut în 1975 o relatie personala ce s-a deteriorat, iar în aceasta situatie tensionata Helen a primit urmatorul mesaj: ,,Acesta este un curs de miracole. Va rog sa luati notite.” Mesajul venea din partea unei entitati ce s-a recomandat a fi Isus! Aici putem face o paralela cu mesajul tolle, lege primit de Fericitul Augustin, mesaj cu adevarat dumnezeiesc ce a dus la convertirea acestuia. Dar ateii si agnosticii de care ne ocupam n-au avut darul deosebirii duhurilor, si nici precautia de a consulta pe cei competenti ce ar fi putut sa-i fereasca de ratacire. Si aceasta în situatia când în America exista de zeci de ani milioane de ortodocsi organizati în diverse eparhii, publicatii ortodoxe si Institutul St. Vladimir din Crestwood New York cu teologi de prestigiu, sau chiar si mânastiri californiene cu viata ascetica exemplara. Cursul a avut o raspândire fulgeratoare în mediile ,,baby boom” din America, generatii postbelice total debusolate spiritual, în cautare neîncetata a adevarului trecând prin experienta rockului, drogurilor, perioada hippy, meditatie transcendentala si alte tehnici si filosofii orientale, astrologie, terapii naturiste sau psihologice, mediul ideal al New Age-ului. Astfel în ianuarie 1987 existau în circulatie 300 000 de copii ale cursului! Judith Skutch caracterizeaza acest curs – sa retinem, una din cartile ,,canonice” ale miscarii New Age! – ca fiind un sistem metafizic de psihoterapie spirituala. Recent (anii 90), au aparut noi carti care aspira la statutul de ,,carte de capatâi” si au un autor bine cunoscut, desi acesta locuieste retras într-un loc necunoscut din SUA. James Redfield a scris mai întâi The Celestine Profecy, apoi mai multe urmari ale acesteia, în volumul doi care se numeste The Tenth Insight. Pe internet se poate citi o productiune literara înrudita, si anume The Celestine Journal. Dar tot pe internet n-au întârziat sa apara si recenzii critice, în special venite din zona neo-protestanta evanghelista harismatica si chiar fundamentalista. Una din cele mai pertinente critici se intituleaza Reflections on a best seller de Rolf Nosterud. Acolo se arata între altele ca: ,,Prin deghizarea conceptelor oculte într-o terminologie crestina, cartile New Age au introdus, înselator, multime de asa-zisi crestini în cercuri New Age si neo-pagâne… Observati marea cautare de care se bucura îngerii contrafacuti si distorsiunile feministe despre Dumnezeu. Întrucât cei mai multi dintre ,,cautatorii de adevar” contemporani nu cunosc nici datele si nu au nici vointa de a rezista acestor iluzii seducatoare, o noua paradigma – o schimbare masiva în viziunea Americii despre realitate – transforma cultura noastra În timp ce natiunea noastra rationalizeaza pacatul si idealizeaza pagânismul, crestinii ar trebui în schimb sa ia aminte la avertismentele Scripturilor si la învataturile Duhului Sfânt.” (subl. ns.)

Aceste recenzii urmaresc – si realizeaza – o pozitie crestina apologetica, dar din pacate ele esueaza în zona eterodoxiei propunând solutii ce tradeaza carentele duhovnicesti tipic neo-protestante: lipsa ierarhiei si continuitatii apostolice, neîntelegerea catolicitatii si a Sfintelor Taine, critica cultului sfintilor si liturgicii bisericesti în general, subiectivismul în interpretarea (adesea literala, fundamentalista) Scripturii, considerata ca autoritate suprema si suficienta. Aceste grave abateri dauneaza chiar si celor cu cele mai bune intentii cum ar fi C. Cumbey, C. Matrisciana, D. Hunt sau L. Gassmann.

CONCLUZII

Mai rar se întâlnesc luarile de pozitie ortodoxe, ce vin mai ales din spatiul american (OCA, Patriarhia ecumenica, Patriarhia Antiohiei), dar si din surse atonite. Consideram ca o necesitate si abordarea mai sistematica a acestor probleme în spatiul nostru, întrucât aceste atacuri anticrestine se fac tot mai simtite în aceasta perioada tulbure de tranzitie. Un bun si promitator început a fost facut de Diaconul Profesor Doctor P. I. David în ultimele sale aparitii editoriale: Invazia sectelor si Sectologie. Astfel în capitolul V al primei lucrari intitulat New Age: o ,,religie” mistico-pagâna si sincretista la dimesiunile întregului univers este prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un minim doctrinar. New Age-ul este considerat pe buna dreptate a fi o provocare pentru crestini, acestia urmând sa aleaga liber si constient între Hristos sau Varsatorul. Suntem încredintati ca aceasta provocare se va înteti în anii ce vor urma, propaganda New Age fiind pregatita si promovata de la cele mai înalte nivele politice, acelea ale lojilor masonice supra-nationale, ale unor ,,guverne mondiale” ce au ca zona de actiune întreaga planeta. Dar chiar conform ideologului lor, Alvin Toffler ce a aratat în lucrarea sa Socul viitorului cum aceste perioade cultural ideologice se scurteaza aproape logaritmic, miscarea are toate sansele de a se curma mult mai rapid decât si-au planificat acesti ,,maestri arhitecti”. Însa efectele ei duhovnicesti pot fi devastatoare pe o scara foarte larga, ceea ce îndeamna Biserica la o mare trezvie si reactie, atât la nivelul ierarhiei, cât si al fiecarui credincios în parte.

MISCAREA NEW-AGE IN ROMANIA

Psihosectele se leaga direct de universul atat de variat, cunoscut sub numele de New Age, aceasta miscare sau mentalitate in expansiune, complexa si articulata, descrisa ca o “propunere existentiala” de sincretism exacerbat, uimitor, intre filosofiile orientale, psihologia inconstientului, ufologie si religii primitive. Un fel de “cloaca universala”, cum a numit-o cineva, si in care poti gasi orice, pentru a-ti construi un “crez pe masura”.

Psihosectele, auto-intitulate “miscari pentru dezvoltareamentalului”, creeaza preocupari nu atat prin numarul crescand de aderenti, cat mai ales prin potentialul de periculozitate sociala.

Vorbind de acest sin urma aspect , documente statistice ale nuor tari occidentale le considera in stare sa opereze o “destructurare mentala” la adeptii lor, conducandu-i sistematic si la ruina economica. De aceea, sunt numite uneori si “culte destructive”.

De obicei, intre aceste psihosecte gasim sistematicunele care activeaza si in tara noastra, chiar daca, de regula, au un numar limitat de adepti. Intre acestea amintim :

– Scientology,

– Live discover principles

– Silva and mind control

– Centrul Roman de psihologie si hipnoza aplicata (Evo Cris)

– Valter bredeon seminars

– Cultural and spiritual association (Casa)

– Asociatia de ontopsihologie

– Harmony body mind

Psihosectele sunt o realitate in intregime occidentala, prezentand un amestec de intuitii psihanalitice, precepte morale, metode pseudo-stiintifice, practici initiatice, centrate, de obicei, pe credinta intr-o Fiinta suprema si pe speculatii eshatologice. Ceea ce au in comun aceste secte este pretentia de a dezvolta pe deplin capacitatile mentale si psihologice ale omului, prin eliberarea de conditionarile mentale, de boala si de nefericire.

Riscul consta si in faptul ca, adesea, se ascund sub masca unor asa-zise centre psohoterapeutice, institute de cercetare si scoli formative, sau de-a dreptul in cursuri pentru manageri sau de dezvoltare a memoriei. Frecventarea acestor “cursuri” se face cu plata unor taxe adesea exorbitante, daca nu cu punerea intregului avut la dispozitia comunitatii respective si cu angajarea ” cu norma intreaga” in activitatile organizatiei.

Dintre structurile religioase amintite, pare ca Scientologia ar fi cea care isca preocuparile cele mai serioase, mai ales ca activeaza in Romania inca din anii comunismului. Caracteristica majora a acestei miscari e ambitia de a crea o “democratie scientologica” la scara planetara, mizand pe “purificarea” tuturor indivizilor” Cand acest lucru se va realiza, in proportie de 80 % , nu va mai fi nevoie de alegeri si dezbateri politice , iar cine ca continua sa se opuna miscarii va fi privat de statutul de cetatean. Cercetarile facute asupra acestei miscari au subliniat gravele repercusiuni asupra familiilor care au un membru devenit adept al sectei. Terapia tinde sa reduca adeptii la o stare totala de aservire, folosindu- se de sisteme de conditionare mentala. “Confesiunile” adeptilor privind viata lor privata, obtinute in urma sedintelor de terapie, sunt apoi folosite impotriva lor, ca instrumente de santaj.

Se cunosc numeroase cazuri in Europa, dar si la noi in tara, cand diverse miscari psihoagresive, apartinatoare miscarii NEW AGE , au tendinte sa intre in scoli fie prin intermediul elevilor si studentilor, fie al unor profesori deveniti adepti ai psihosectelor. A creat senzatie cazul unei scoli din Toscana ( Italia ), in care directorul a cerut profesorilor sa participe la un astfel de curs, care ulterior ar fi fost echivalat cu unul de reciclare. Consiliul profesoral a cerut demisia directorului si a solicitat retragerea dreptului de a mai profesa.

Nu trebuie uitat ca si lumea politica si cea a afacerilor sunt poluate de New Age. Intr-o lume ambigua , e greu sa lupti contra universului New Age, care are elemente “nevinovate” si periculoase la un loc. Ne lipsesc elementele culturalepentru a-i face fata. Singura posibilitate este discernamantul duhovnicesc, care ne ajuta sa nu ne oprim la suprafata, nici fascinati de aparente, ci ” sa aruncam mai la adanc”, in marea tulbure pe care navigam, si sa vedem toate acele elemente ambigui si controversate, care spun ca nu acolo este Hristos.

http://www.cocoon.ro/blog/adevarul-despre-miscarea-new-age/

Noua Ordine Mondială – obiective (video)

Domnului profesor, cu dragoste (de Mircea Cartarescu)

 

Mircea CartarescuNu sîntem un neam fără mari valori. Intre ţările Orientului — fiindcă, dacă apartenenţa noastră la Europa mai suportă discuţii, orientali sîntem cu asupra de măsură — sîntem renumiţi însă prin totala nepăsare pe care le-o arătăm, atunci cînd nu le sîntem de-a dreptul ostili.

De două sute de ani oamenii minunaţi ai ştiinţei şi literelor româneşti au apărut nu spre mîndria, ci în pofida tuturor, sfîrşind-o „în cerc barbar şi fără sentiment”. Nimeni nu doreşte la noi ivirea unui nou mare poet, unui nou mare romancier, unui nou mare critic. Două mituri naţionale, ambele la fel de cornute străjuiesc, ca două animale heraldice, stema vrajbei noastre: capra vecinului şi diavolul care şomează lîngă cazanul românilor.

Nu ne lipseşte Adrian Leverkiihn, dar sîntem cu desăvîrşire lipsiţi de modesta şi devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu ştim să admirăm. Ne este străină apropierea decentă şi sfioasă de obiectul admiraţiei noastre, bucuria şi îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat.

Nu ştim decît să clădim statui encomiastice şi vulgare, să sforăim despre „genii tutelare”, despre „divini critici”, care nu mai au nimic de-a face cu oamenii trişti şi chinuiţi, şi vizionari pierduţi în lumea lor de fantasme. Rigide instrumente de propagandă naţionalistă, iată singurul lucru pe care ştim să-l facem din oamenii noştri mari. De aceea, „Exerciţii de admiraţie” mi s-a părut întotdeauna cel mai frumos titlu de carte folosit vreodată de vreun român.

De vreo cincisprezece ani îmi exersez şi eu admiraţia faţă de Nicolae Manolescu. Admiraţia, şi nu veneraţia. O admiraţie fără vorbe, fără efuziuni, fără scrisori, fără articole, care ţine de partea scufundată a aisbergului. Dragostea este un cuvînt cu multe înţelesuri. Dintre ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniştite, al tandreţei şi înţelegerii. Cred că îl înţeleg pe Nicolae Manolescu, fără să fac nici o distincţie între om şi autor, şi ceea ce înţeleg cel mai bine este că nu îl voi putea egala niciodată.

Ştiu că n-am să fiu niciodată prietenul său. Ivasiuc sau Dorin Tudoran au ştiut să se apropie de el. Eu îmi binecuvîntez crisparea şi stîngăcia care m-au împiedicat să-i devin prieten. Distanţa care există între noi este bună. Nu-mi trebuie mai mult decît bunăvoinţa lui, iar el nu are nevoie de vreo manifestare a admiraţiei şi recunoştinţei mele. El ştie că ele există.

Nu-i sînt recunoscător pentru nici unul din cuvintele scrise despre cărţile mele. Relaţia dintre scrisul meu şi scrisul lui este cu totul secundară şi se desfăşoară pe terenul unui joc cu reguli dure. El este critic, eu sînt scriitor. Cînd voi publica o carte fără valoare, el va spune acest lucru, ştiu asta şi el ştie că eu ştiu. Recunoştinţa mea, la fel de adîncă, la fel de limpede şi la fel de lipsită de nevoia verbalizării ca şi admiraţia, este pentru simplul fapt că îl cunosc. Că există un om ca el, că nu mă pot îndoi de el, că pot avea încredere totală în el.

Rareori am schimbat mai mult de cîteva vorbe. Ştiu însă că existăm unul pentru celălalt, chiar dacă la un mod neaparent, aşa cum continuă să fie legate printr-un fir de nerupt rudele, chiar cînd nu se văd cu anii. Nu am ales noi legătura asta, ea există, dincolo de inteligenţă sau de afect.

Nu ştiu dacă e nevoie să spun mai mult. Nici nu ştiu, de fapt, dacă trebuie să spun şi cît am spus. Să mai zic totuşi ceva: că, în ultimii ani, am început să aduc niţel cu Nicolae Manolescu. Practic, mai toate ideile mele în privinţa literaturii moderne sînt îndatorate studiilor din „Arca lui Noe” şi din „Despre poezie”. Opţiunile mele politi¬ce consună cu cele din „Ochiul magic”. Mă pomenesc cîteodată, în vreo discuţie, că îi imit felul de-a spune „absolut remarcabil”, sau „absolut extraordinar”, ca şi alte expresii specifice lui.

Nu i-am fost student, dar nu i-am spus niciodată altfel decît „domnule profesor”. Aşa se face că am ales ca titlu pentru aceste rînduri (care nu se vor repeta) un titlu de film care să spună pentru mine ceea ce eu mă sfiesc să spun.

Citeste si articolele:

 

“”Fratia fesenista”” da pe dinafara…Fost vicepresedinte PSD, revoltat: „Badalau, lupul pus de Parlament de paza la oi. Smen politic incredibil pentru anul 2020”

Robert Negoita, primarul Sectorului 3 din Bucuresti, fost vicepresedinte al PSD, reactioneaza revoltat fata de numirea lui Niculae Badalau in functia de vicepresedinte al Autoritatii de Audit. „O marsavie politica premeditata. In PSD-ul post Dragnea aerul a ramas aproape la fel de irespirabil”, spune Negoita.

„Badalau, Lupul pus de Parlament de paza la oi. (…) Ce s-a intamplat astazi in Parlamentul Romaniei ma obliga pur si simplu sa iau atitudine.

Pe scurt, in plina pandemie, cu recesiunea si criza economica la usa tarii, parlamentarii si-au facut timp pentru a mai pune la cale un smen politic incredibil pentru anul 2020: numirea locotenentului Dragnist, Badalau, in pozitia de vicepresedinte al Curtii de Conturi, directia de Audit

O marsavie politica premeditata, adica, intr-o lume normala, un lucru cu atat mai grav. Asta daca ne gandim la faptul ca acest personaj, pe care-l consideram uitat si disparut, a modificat legea de functionare a acestei institutii vitale a Statului Roman, atentie, special pentru a putea el sa ocupe aceasta functie. Iar pohta ce a pohtit… i s a indeplinit cu concursul parlamentarilor…

Ce ne spune noua, celor care credeam ca aceste vremuri au apus, aceasta realitate trista? In primul rand ca in PSD-ul post Dragnea aerul a ramas aproape la fel de irespirabil, tranzactionarea functiilor publice mergand in continuare de minune, chiar si de pe bancile opozitiei. Ne mai spune ca un individ ca Badalau poate modifica legi in Parlamentul Romaniei!!!, pentru ca, in final, sa poata beneficia de ele. Ne mai spune si ca un om condamnat pentru furt (a se vedea episodul sacilor de grau de la CAP) poate ajunge acum sa fie cel care verifica bugetele publice ale Romaniei, dar si ca nu trebuie sa stii carte, sa fii de meserie, ci ca trebuie doar sa poti sa modifici legea pentru a ajunge acolo unde vrei. Pe cand un sculer matriter la Ministerul Sanatatii?

In fine, ceea ce este cu adevarat revoltator este ca acest Badalau a fost votat cu, atentie!, 294 de voturi pentru… adica, un adevarat consens politic. Deci, nu putem avea consens politic cand e vorba despre infrastructura, despre reforme in sanatate sau educatie, despre masuri economice absolut necesare, data fiind criza ce sta sa vina, dar consensul e gasit imediat atunci cand trebuie sfintita o combinageala politica imorala si urat mirositoare.

Asta e Romania normala? Asta e tara in care vrem sa traim? Si ne mai miram ca intreaga clasa politica din Romania are o imagine proasta in societate… Este inca prea buna, daca tinem cont ca astfel de combinatii emana din Parlamentul tarii un damf insuportabil”, a scris Negoita pe Facebook.

Niculae Badalau, condamnat in trecut pentru hotie, a fost votat de 294 de parlamentari pentru a ocupa functia de vicepresedinte al Autoritatii de Audit.

Doar 55 de parlamentari au votat contra.

Autoritatea pentru Audit face parte din Curtea de Conturi.

Badalau va ocupa aceasta functie timp de 9 ani. El va avea un salariu de peste 300.000 de lei pe an, dublu fata de cat are acum ca senator.

Badalau a fost condamnat in 1988 pentru ca a furat patru saci de grau.

Socrul lui Victor Ponta, Ilie Sarbu, a fost si el votat de o larga majoritate pentru functia de vicepresedinte al Curtii de Conturi.

 

 

De ce toata lumea tace. Badalau la Curtea de Conturi, marea bataie de joc la adresa profesionistilor si a tinerilor din Romania

Niculae Badalau, un individ primitiv si retrograd, condamnat in trecut pentru gainarii si cu o avere dobandita pe cai cel putin dubioase, ajunge in fruntea unei institutii esentiale a statului roman intr-o tacere aproape generala. Cum este posibil asa ceva?

Nu exista nicio reactie publica de revolta din partea fortelor anti-PSD din Parlament, de obicei foarte active cand e vorba de analfabetii promovati de acest partid pe inalte functii publice. Explicatia este simpla, toate partidele din Parlament au ajuns la o intelegere privind impartirea functiilor de conducere din mai multe institutii publice, mai fiecare obtinand cate o pozitie, fie ca este vorba de Curtea de Conturi, ANRE, ASF sau CNCD. Ponta a fost de acord cu Badalau la Autoritatea de Audit, aflata la Curtea de Conturi, pentru ca tata socru Ilie Sarbu a primit si el functia de vicepresedinte al Curtii de Conturi. Iar PNL a fost de acord cu ambele nominalizari pentru ca Nicu Marcu de la PNL a fost sustinut de PSD si Pro Romania la sefia ASF.

O negociere ca la piata intre partide care clameaza fiecare necesitatea eliberarii institutiilor publice de sub domnia politrucilor. Insa sustinerea acordata lui Badalau depaseste chiar si acest cadru jos al targuielii politice, fiind o sfidare scuipata in fata oricarui roman onest si a oricarui profesionist din institutia pe care Badalau o va conduce.

PSD, in special Ciolacu, il trimite pe Badalau la Curtea de Conturi pentru a scapa de fapt de el din partid. Ciolacu face astfel mult declamata „reforma” in PSD pe banii nostri, el curata partidul de baronii carora le place sa urineze pe alti romani trimitandu-i in functii unde aceiasi romani ii vor plati cu salarii si mai mari decat in Parlament.

Mai mult decat atat, ce semnal de modernizare a statului si de sustinere a profesionistilor da din nou PSD? Functionarii de la Curtea de Conturi, multi cu scoli grele si specializati in institute din Europa, vor trebui sa stea drepti si sa asculte indicatiile unui individ semianalfabet, cu un limbaj de interlop si cu cazier pentru gainarii. Un individ condamnat pentru furt va explica unor oameni cu cariere muncite din greu cum sa isi faca treaba.

Zecile de mii de tineri romani care sunt acum in facultati cum privesc ei oare la promovarea de catre PSD a badalaului? Sa regrete ca nu au badalit si ei prin partide la petreceri cu manele ca sa ajunga la salarii de peste 5.000 de euro in statul roman sau sa plece intr-o foarte mare viteza din aceasta tara imediat dupa ce isi vor definitiva studiile? Poate le raspunde domnul Ciolacu, mare patriot, fiu de aviator.

Vedem asadar foarte clar cum si noua conducere a marelui partid PSD badaleste in continuare Romania. Asa arata marea reforma a PSD: un borfas este scos din politica pentru a fi trimis pe un salariu dublu tot la stat unde va face mai putin decat nimicul pe care il facea inainte.

 

DEMISIE-ȘOC la Casa Albă : CONSILIERUL DE SECURITATE NAȚIONALĂ A DEMISIONAT! Michael Flynn era bănuit că poate fi subiectul unui șantaj din partea Rusiei!

Motivul pentru care Flynn a fost lucrat de FBI: Voia să divulge corupția directorului CIA al lui Obama

Sidney Powell, avocata lui Flynn, a declarat că clientul său, în calitate de consilier pentru securitate națională al președintelui Trump, intenționa să verifice conturile comunității de informații americane.
Sidney Powell, tenacea avocată care a pus capăt abuzurilor judiciare la adresa clientului său, general-locotenentul Michael Flynn, afirmă că s-a dorit demolarea lui pentru că intenționa să ancheteze ceea ce credea că este un caz grav de corupție la CIA sub direcția lui John Brennan.

Publicația Lifezette scrie:

„Sydney Powell, avocata general-locotenentului în retragere Michael Flynn, a declarat că clientul său, în cadrul funcției sale de consilier pentru securitate națională al Casei Albe, era gata să verifice conturile comunității de informații americane.

„Potrivit fostei Procuroare Generale, în bună parte acesta a fost motivul pentru care agenții federali i-au întins o capcană dlui Flynn.

„Dna Powell a declarat într-un interviu radio, la emisiunea «Vickie McKenna Show» că clientului său i s-a întins o capcană pentru că amenințase să denunțe fărădelegile unor înalți responsabili din serviciile de informații ai administrației Obama.

„«El urma să audieze agențiile de informații deoarece știa că Brennan și anturajul său au deturnat miliarde de dolari, care nu apăreau în evidențele contabile», a declarat dna Powell, referindu-se la fostul director al CIA, John Brennan.”

Nu am informații specifice despre acest subiect, dar secretul necesar muncii de informații și contraspionajului, atunci când este combinat cu practica de a folosi contractanții externi pentru activități clasificate top secret, deschide ușa pentru o corupție financiară potențială, pur și simplu pentru că secretul poate să-i împiedice pe auditori să ancheteze și să acționeze eficient.

Sidney Powell se bucură de o uriașă credibilitate și, în opinia mea, ea nu ar fi pomenit această poveste dacă nu ar fi fost bazată pe dovezi.

Recomand călduros lecturarea memoriilor unui agent secret al CIA, în retragere, Ishmael Jones, „The Human Factor: Inside the CIA’s Dysfunctional Intelligence Culture”, în care autorul discută despre ușa deschisă corupției în această agenție. Este o carte fascinantă care, mai mult decât tot ce am citit, explică eșecurile la mai multe niveluri ale CIA.

Autorul cărții notează că John Brennan a fost președintele unui important contractant al CIA:

„(…) societatea care a elaborat listele de supraveghere electronică pentru guvern și care ar fi fost implicată direct în eșecul de la Detroit (tentativa ratată a unui terorist de a arunca în aer un Boeig Jumbo 747), The Analysis Corporation (TAC) este societatea de informații pe care Brennan a condus-o din 2005 până în 2009, înainte de a se alătura administrației Obama.

„La acea vreme, TAC era un actor cheie în sistemul de supraveghere mondial, care cuprindea Transportation Security Administration, Departamentul de Stat și Centrul Antitero al CIA. Iar în ultima săptămână (octombrie 2015), societatea a revenit în actualitate după ce WikiLeaks a publicat un raport al CIA despre societate în cadrul unei vaste scurgeri de mail-uri descoperite de un licean care piratase contul personal al lui Brennan de pe AOL.

„Raportul de pe AOL se referă la un contract al CIA pentru care societatea lui Brennan a făcut o oferă dar pe care l-a pierdut în 2007, în timp ce el era încă CEO. Raportul subliniază că Brennan ar fi știut mult mai multe despre rolul TAC în incidentul de la Detroit decât a lăsat să se înțeleagă din poziția sa publică.

„Și mai surprinzător, însă, el arată că biroul de contracte al CIA credea că TAC era incapabilă din punct de vedere tehnic, necinstită intelectual și că depindea puternic de o mână de foști funcționari – precum Brennan și fostul său șef, George Tenet – pentru a-și face loc în lumea mizelor înalte a contractelor de informații.

„În esență, responsabilii CIA au conchis că Brennan și alți foști responsabili ai CIA care lucrau pentru TAC și sub-contractorii săi au furnizat «informații de inițiați» biroului lor de achiziții.

„Aceasta ar putea constitui o violare a regulilor federale de comportament pe piețe, care, potrivit experților juridici și legilor privind contractele, interzic «divulgarea neautorizată» a unor asemenea informații înaintea atribuirii unui contract de către persoane care «au lucrat pentru guvern, au acționat în numele lui sau l-au consiliat».”

Indiferent care sunt faptele, o anchetă serioasă este justificată și ea ar trebui loc de îndată ce generalul Flynn va prezenta un fundament probatoriu.

Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist

 

PSDAnul 2002 este crucial pentru Romania atat in ceea ce priveste imbunatatirea vietii economico – sociale, cat si in privinta integrarii tarii noastre in NATO. Nu putem sa nu sesizam ca in calea ambelor deziderate ale Poporului Roman se ridica o serie de oprelisti pe care, numai cunoscandu-le, opinia publica si factorii de decizie din Romania le vor putea inlatura.
1. Transformarea PSD in partid stat.
2. Conducerea discretionara a tarii exercitata de seful partidului majoritar si al Guvernului.
3. Asemanarea comportamentala tot mai accentuata intre Adrian Nastase si Nicolae Ceausescu.
4. Averile considerabile si luxul afisat de liderii PSD de la nivel central si local, in contradictie cu nivelul de trai precar al majoritatii populatiei.
5. Coruptia institutionalizata si presiunile in crestere, la nivel central si local, in vederea colectarii de fonduri pentru partidul de guvernamant.
Pornind de la aceste 5 puncte care se regasesc si in majoritatea analizelor de tara care se fac la nivelul institutiilor internationale si a ambasadelor marilor puteri la Bucuresti, unele chestiuni aparand cu foarte mare claritate, impotriva uzantelor diplomatice, in discursul unor personalitati ca Lordul George Robertson secretarul general al NATO si Michael Guest ambasadorul SUA, vom prezenta periodic diverse aspecte care pot lamuri anumite chestiuni.

Nota referitoare la situatia materiala a familiei Nastase si a legaturilor cu diversi oameni de afaceri.
Familia Nastase dispune de 4 locuinte de lux in Bucuresti si provincie:
– Str. Jean Texier nr 4 – Sotii Nastase au locuit cu chirie in aceasta locuinta inainte de 1989 si au cumparat-o ulterior. In prezent aici isi au sediul Cabinetul de avocatura Adrian Nastase si Fundatia Romania mileniului trei condusa de dna. Dana Nastase;
– Vila de vacanta in statiunea montana Cornu construita de sotii Nastase la inceputul anilor 90;
– Str. Aviator Petre Cretu nr. 60 imobilul revendicat de mama dlui. Adrian Nastase in justitie si obtinut prin hotarare judecatoreasca in 1994, apartine de fapt dlui Nastase, desi, fictiv, mama primului ministru a vandut acest imobil dnei. Dana Maria Barb, sora dlui. Nastase;
-Str. Maresal Prezan nr. 4, locuinta de protocol pe care dl. Nastase o ocupa din 1992 in calitate de demnitar.
Familia Nastase are in constructie 2 imobile de lux:
-Hotel de lux in Predeal, str. Muncii. In constructie (S.C. EDILCONST-Campina). Urmeaza a fi finalizat pana la sfarsitul lunii Ianuarie 2002.
-Imobil de 6 nivele pe strada Muzeul Zambaccian nr. 16, langa Televiziunea Romana. In constructie.
In legatura cu acest imobil exista date certe cu privire la modul fraudulos prin care dl. Adrian Nastase a intrat in posesia terenului pe care se realizeaza constructia, fiind intrunite toate elementele constitutive ale unei operatiuni de spalare de bani. Astfel, in anul 1998 proprietarii de drept ai terenului in suprafata de 700 m.p. si cu o valoare de piata de circa 400.000 de dolari vand acest teren pentru numai 2.000 de dolari unui intermediar, care, dupa numai o luna revinde terenul, cabinetului de avocatura Adrian Nastase pentru echivalentul in lei a sumei de 10.000 de dolari.
Aceasta manevra „clasica” in zona afacerilor imobiliare mascheaza fie o „spaga” de 400.000 de dolari primita de dl. Nastase pe aceasta cale, fie spalarea de catre acesta a sumei de 400.000 de dolari obtinuti anterior si pe care nu putea sa-i justifice. Construirea de catre dl. Nastase a acestui imobil a facut obiectul unui articol de presa, relevant fiind faptul ca in dreptul la replica pe care Primul Ministru l-a dat ulterior in acelasi ziar, acesta evita orice precizare cu privire la modul in care a „reusit” sa cumpere cu 10.000 de dolari terenul care valora 400.000 de dolari.
Colectia de arta a familiei Nastase este apreciata, in cercurile cunoscatorilor, la aprox. 2.000.000 de dolari (circa 65 miliarde lei).
Cunoscuta fiind apetenta aproape patologica a dlui. Adrian Nastase pentru obiecte de arta, cu ocazia zilei sale aniversare acesta a primit astfel de cadouri evaluate la 300.000 de dolari (circa 9,6 miliarde lei)
– Exista informatii privind participarea celor doi soti Nastase ca actionari importanti la o serie de societati comerciale cu profil agricol din judetele Calarasi si Ialomita, precum si la S.C. Murfatlar S.A., familia Nastase intrand in posesia acestor actiuni in urma decesului lui Angelo Miculescu, tatal dnei. Nastase (fost ministru al Agriculturii inainte de 1989)
– Costurile scolarizarii copiilor familiei Nastase se ridica la valoarea de 20.000 de dolari pe an echivalentul a circa 650 milioane lei. Cei doi fii ai domnului Adrian Nastase invata la Scoala Americana Internationala din Bucuresti.
Este cunoscuta usurinta cu care cei doi soti Nastase cheltuiesc sume exorbitante, ceea ce indica existenta unor venituri importante care nu se justifica prin salariul dlui. Adrian Nastase sau prin castigurile cabinetului de avocatura al acestuia.
-Subscrierea de catre dl. Adrian Nastase a sumei de 102 milioane lei pentru achizitionarea de actiuni la Dracula Parc.
-Donarea sumei de un miliard de lei pentru repararea unei manastiri. (Aceasta donatie s-a facut prin intermediul Fundatiei Romania mileniului trei, condusa de dna. Nastase, fundatie prin care s-au derulat sume de mai multe zeci de miliarde de lei pe parcursul anului 2001.)
-Achizitionarea de catre dl. Adrian Nastase de obiecte de arta, suveniruri, imbracaminte cu sume de ordinul miilor de dolari cu ocazia deplasarilor in strainatate inca din perioada 1992-1996.
– In acest sens se detin informatii ca sotii Nastase au efectuat in perioada 1995-1996 mai multe deplasari la Istanbul, folosind un avion al unei companii private pentru perfectarea unor afaceri si achizitionarea unor obiecte de arta. La Istambul persoana de sprijin era dl. Oreste Ungureanu, seful Agentiei Economice din Turcia.
Informatiile despre sursele de venituri ale familiei Nastase sunt legate de relatiile celor doi cu o serie de oameni de afaceri din Romania.
– In perioada 1993 – 1995 a existat o apropiere intre dl. Adrian Nastase si Sever Muresan concretizata dupa afirmatiile acestuia din urma prin oferirea unor importante sume de bani dlui. Adrian Nastase, care a pretins ca banii respectivi sunt folositi pentru finantarea partidului. Relatia a fost intrerupta de catre dl. Nastase la interventia dlui. Viorel Hrebenciuc (atunci Secretar General al Guvernului), care l-a informat pe dl. Nastase despre iminenta izbucnire a unui scandal financiar legat de Sever Muresan si Banca Dacia Felix.
– Inca de la inceputul anilor ’90 o puternica prietenie leaga familia Nastase de contoversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de catre acesta din urma si intermediate de dna. Nastase si de dl. Sorin Tesu omul de incredere al familiei Nastase actualmente Sef de Cabinet al primului ministru. Alexandru Bittner a afirmat in mai multe randuri ca in perioada 1997-2000 a finantat periodic familia Nastase cu sume cuprinse intre 5000 si 10000 de dolari, sume transmise fie direct dnei. Nastase, fie prin intermediul lui Sorin Tesu. In prezent, firme apartinand lui Bittner Alexandru
desfasoara afaceri cu diverse regii sau societati cu capital de stat cum sunt: Petrom si RAPPS, afaceri mijlocite si de a caror buna desfasurare se ocupa Sorin Tesu.
– In anul 1999 Directorul General al Petrom, Ioan Popa, l-a abordat pe dl. Adrian Nastase propunandu-i sa finanteze partidul, in schimbul mentinerii in functia de director dupa castigarea alegerilor de catre PDSR. Este cunoscut faptul ca Popa Ioan i-a dat dlui. Nastase sume de ordinul zecilor de miliarde de lei, gestionarea acestor sume in folosul partidului, sau in folos personal, fiind la discretia actualului prim ministru. Nu avem informatii cu privire la modalitatile prin care se efectuau platile de catre Popa, ceea ce ne face sa banuim ca acestea erau facute nemijlocit. Nu exista informatii in legatura cu continuarea platilor efectuate de Popa si dupa alegerile din 2000. Relatia Nastase – Popa s-a intarit continuu, incat primul ministru a afirmat in doua randuri, in prezenta unui cerc restrans de ministri si de lideri PSD, ca de Petrom se ocupa el personal si ca orice chestiune legata de Popa sau de Petrom trebuie discutata direct cu el pentru ca numai el decide in aceste chestiuni.
– Dl. Adrian Nastase a fost in relatii apropiate cu omul de afaceri romano-francez Adrian Costea, pe care l-a cunoscut prin intermediul lui Virgil Magureanu.
Pana in anul 1997 dl. Adrian Nastase l-a vizitat de mai multe ori pe Costea la Paris sau Deauville, singur sau impreuna cu dna. Nastase, de fiecare data costul sejurului si al cumparaturilor efectuate de cei doi fiind acoperit de omul de afaceri. Adrian Costea a afirmat la Paris intr-un cerc restrans, in cursul anului 2000, ca inainte de alegerile din 1996 i-a adus dlui. Nastase la Bucuresti, in cateva randuri, bijuterii de mare valoare si doua lingouri de aur, lasand sa se inteleaga ca nu intotdeauna i-a rambursat contravaloarea acestor bijuterii. Tot el a afirmat in mai multe randuri ca fraudarea BANCOREX cu circa 6 milioane de dolari in urma unei afaceri cu motorina intre Costea si statul roman, si care a constituit obiectul unui proces in care au fost acuzati Temesan si doi secretari de stat din perioada 1992-1996, a fost facuta la initiativa si cu implicarea lui Angelo Miculescu, tatal dnei. Nastase, in prezent decedat. Adrian Costea considera ca unul dintre principalii vinovati pentru problemele pe care le-a avut cu justitia franceza este dl. Adrian Nastase si l-a acuzat public pe acesta de ingratitudine.
-Pana in 1996 principalul interlocutor al lui George Constantin Paunescu in PDSR a fost Viorel Hrebenciuc. La inceputul anului 2000, G.C. Paunescu aflat in SUA l-a contactat direct pe dl. Adrian Nastase oferindu-si serviciile si propunandu-i diverse colaborari. Este de notorietate faptul ca G.C. Paunescu s-a oferit sa sponsorizeze vizitele in SUA ale dlui. Adrian Nastase si Presedintelui Ion Iliescu, dar ca, in final nu a achitat organizatorilor vizitelor (firma Eurasia Group) decat o parte din totalul de 205.000 dolari, ceea ce l-a determinat pe Ian Bremmer, presedintele Eurasia Group, sa se adreseze direct primului ministru. Dl. Bremmer se adresa dlui. Nastase cu „Draga Adrian” si, scuzandu-se pentru ca-l retine cu astfel de probleme, suma fiind relativ mica pentru dl. Nastase, incheia rugandu-l pe acesta „sa-si foloseasca autoritatea morala pe care o are asupra Paunestilor” pentru a-i determina sa-si achite datoriile. Din informatiile pe care le avem, dl. Nastase a incercat sa faca presiuni asupra lui G.C. Paunescu pentru a-l determina sa plateasca, dar acesta a refuzat reprosandu-i primului ministru ca face aceste demersuri uitand tot ce a facut Paunescu pentru PDSR si pentru dl. Adrian Nastase personal. In final, se pare ca suma a fost achitata de o firma americana cu care Paunescu intentiona sa deschida un post de televiziune in Romania, aceasta firma intrerupand ulterior orice afacere cu G.C. Paunescu. Consecinta acestui scandal a fost racirea relatiilor intre dl. Nastase si Paunescu.
-Este cunoscuta relatia dintre familia Nastase si Gigi Netoiu, relatie intretinuta mai ales de prietenia dintre dna. Nastase si dna. Luchi Grigorescu, concubina omului de afaceri. Si in acest caz, se vorbeste despre sume mari de bani primite de dna. Nastase in urma facilitarii unor afaceri ale lui Gigi Netoiu.
– Un alt afacerist care are legaturi stranse cu dl. Nastase este Gheorghe Dimitrescu. Dl. Dimitrescu este vicepresedintele si unul dintre patronii firmei Jaro International. Aceasta este compania de transport aerian implicata in afacerea de contrabanda cu tigari cunoscuta sub numele de „Portelanul”. Intre februarie si noiembrie 1996, 14 transporturi de tigari, continand 35.000 de baxuri, au fost aduse, prin intermediul companiei Jaro, la Baneasa, de unde, sub acoperirea unor transporturi de portelan, erau trimise in Occident. In mai multe randuri compania lui Gheorghe Dimitrescu s-a ocupat de transportul dlui. Nastase si a familiei acestuia. In urma cu cativa ani, dl. Adrian Nastase impreuna cu dna. Nastase au facut o excursie in Tibet prin intermediul Jaro International. Pentru a-i recompensa serviciile, primul ministru l-a numit pe Gheorghe Dimitrescu consul general al Romaniei la New York.
– Incepand cu anul 1996, Sorin Ovidiu Vantu l-a finantat pe dl. Adrian Nastase cu sume cuprinse intre 3.000 si 5.000 de dolari lunar. Aceasta finantare a fost intrerupta de catre dl. NASTASE in septembrie 2001 din cauza riscurilor mari de expunere.
Datorita marii mediatizari a relatiilor oculte intre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si clasa politica romaneasca, dorim sa prezentam cateva aspecte mai putin cunoscute. Actualul scandal este o etapa in cadrul razboiului din PSD intre Ion Iliescu si Adrian Nastase in care acesta din urma avand si o echipa de sprijin mult mai competitiva a reusit sa puncteze decisiv indreptand atentia opiniei publice aproape exclusiv asupra oamenilor politici din anturajul Presedintelui Romaniei. In realitate, relatii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vantu au avut alaturi de dl. Adrian Nastase si persoane din anturajul acestuia, printre ei figurand: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Musetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Tesu. Ingrijorat de scandalul tot mai mare din jurul numelui sau, dar si de racirea brusca a relatiilor cu Primul Ministru, Sorin Ovidiu Vantu a facut presiuni asupra acestuia in cursul lunilor noiembrie si decembrie 2001, pentru a-l determina sa-si respecte promisiunile de protectie facute inca din anul 2000. La sfarsitul lunii decembrie a anului trecut, considerand iremediabil compromisa relatia cu dl. Adrian Nastase si iritat de informatiile pe care le avea ca Mihai Iacob, adversarul sau, este sustinut de Primul Ministru, Sorin Ovidiu Vantu a hotarat sa-l atace pe dl. Nastase, anuntand dezvaluiri extraordinare pentru inceputul anului 2002 dezvaluiri menite sa duca la caderea Guvernului. In ultimele zile ale anului trecut si in primele zile ale noului an s-au purtat negocieri intense intre reprezentanti ai Primului Ministru si Sorin Ovidiu Vantu. In substanta, Primul Ministru i-a promis omului de afaceri ca va fi protejat in continuare si ca, in plus, studiaza cateva planuri de a-l scoate pe Sorin Ovidiu Vantu de sub presiunea opiniei publice, cerand in schimb asigurari ferme ca numele sau si ale persoanelor din anturajul sau nu vor fi facute publice de catre omul de afaceri.
Reactia lui Sorin Ovidiu Vantu s-a vazut la emisiunea Antenei 1, pe care a decis ca nu este bine sa o contramandeze, dar in care nu a facut nici o dezvaluire. Atacul impotriva primului ministru din finalul emisiunii, care nu a adus nimic in plan informativ, a fost menit sa indeparteze suspiciunile legate de un acord intre dl. Adrian Nastase si Vantu.
Interesant in acest context este si avertismentul transmis in direct la televiziunea OTV duminica 6 ianuarie, de catre adversarul lui Vantu, Mihai Iacob, care, informat despre acordul realizat in ultimul moment intre dl. Adrian Nastase si Sorin Ovidiu Vantu a anuntat ca detine casete video cu inregistrarea unor intalniri din Delta Dunarii intre Vantu si o serie de personaje extrem de importante pe care a refuzat sa le nominalizeze precizand ca numele lor reprezinta asigurarea lui pe viata. Din informatiile pe care le detinem si care provin din imediatul anturaj al lui Sorin Ovidiu Vantu aceste personaje filmate de Mihai Iacob sunt:
Primul Ministru – Adrian Nastase,
Ministrul Transporturilor si al lucrarilor publice – Miron Mitrea,
Ministrul Privatizarii – Ovidiu Musetescu,
Ministrul Turismului – Dan Matei Agathon.
Inregistrarile au fost facute in primavara si vara anului 2001.

Banii din conturile Securitatii au ajuns la Dan Voiculescu

 

Raportul Armaghedon: Media (I)

CRESCENT era o firma „off-shore”, infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite in Romania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu. Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari. Foarte multi specialisti au ajuns dupa ’89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 milioane de dolari. Cifra de 400 milioane de dolari a fost pronuntata public, prima data, de procurorul militar Dan Voinea, care a facut parte din completul Tribunalului Militar Exceptional, care in 25 decembrie 1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu: „Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 milioane de dolari din Elvetia? Elena Ceausescu: Ce bani? Procuror: 400 de milioane au fost depozitate in Elvetia! Elena Ceausescu: Dovada, dovada!” Si tot conform acestor opinii, s-a tras concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu, „averea diavolului”. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989. In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri. Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor, fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG Pat Marwick Thorne – Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT. Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Nu mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar
1
pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari, numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine. BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Filiera Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari. CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii ’84 – ’89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena. Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6 ianuarie 1990 anunta: „Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt”. Conturile lui Ceausescu Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii
2
lui Nicolae Ceausescu. Pentru acesta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale, care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca „Averea Diavolului” poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea „Averii Diavolului”. Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: – identificarea si localizarea fondurilor; – initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; – investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor; Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actual premier Mugur Isarescu care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii. Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti, era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO. In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat „Averea Dracului”: „La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei…” Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: „Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta
3
desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract”. Postul national canadian CBC, a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul „Averea Dracului”. Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie, filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului. PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea „mult cautata”. In realitate, gestul politic, de inmormantare a afacerii, a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care „au reusit in afaceri” dupa 1989. Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea „Averii diavolului”, condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa, s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata. Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona: – nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari; – in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit „BNR – Fond de stat valutar”, in care prin patru operatiuni a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern, datorii ale statului; Expertii canadieni au stabilit in momentul cand au batut la poarta CRESCENT, a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial nr 47.11.285.350-2 si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic. Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu
4
firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse. Printre acestia: – Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; – Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; – Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; – Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; – Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; – Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; – col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; – col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; – gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; – Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; – Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea; Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu – CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, postul de radio „Europa Libera” a dat publicitatii un numar de cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului. „Contul, deschis la BRCE, a avut nr. 4721.427.300.2”, a continuat mesajul Europei Libere, „este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul sa fie pastrat pentru a sti ce stie”. „Retineti-l pe Dan Voiculescu!” Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari. Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara. Cand ancheta PMT a
5
ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere. Prezentam in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin „PROIECT 13 CRESCENT”, care au culminat cu dispozitia: „RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!” Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat. Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase. CRESCENT – Proiect numarul 13 – compania CRESCENT a fost o companie foarte importanta in Romania; – in primele opt luni ale lui 1989, i-au revenit 97 milioane de dolari SUA; Presupunere: – din punct de vedere al beneficiilor, CRESCENT este detinuta de romani; Documentatie: – scrisoarea care demonstreaza ca detaliile legate de proprietari se afla la sucursala din Bucuresti; PERSOANE: – John Egdington – Dan Voiculescu – Teodoru Dumitru (fost angajat la ICE Vitrocim) – angajatii sucursalei CRESCENT din Bucuresti: Ion Catoi, Gheorghe Anca (secretara lui Voiculescu), Necula Gheorghe (fost colonel de securitate, soferul lui Voiculescu); BANCI: – Banci: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria, Telex 17725 – Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgium, Telex 63461 – Societe Generale (director este Alain Couteau) – MISR Romanian Bank (Prelungirea Cosmonautilor nr. 4) – Manufacturer’s Hanover Trust Company (Bulevardul Republicii 16, Bucuresti) – Frankfurt Bukarest Bank (Calea Victoriei, 22-24) – Societe Generale (cont#020221) * Sursa este Sandvik International din Bucuresti ACTIVITATI BANCARE: – vezi notele de mai sus referitoare la companii si alte conturi – compania si-a mentinut un cont necomercial: #4711-285-350-2 la BRCE – compania si-a mentinut, de asemenea, un alt cont la Societe Generale din Bucuresti
6
– potrivit lui Constantin Istrate, pe 27 aprilie, nu a existat nici un cont comercial al CRESCENT la BRCE – poate fi important faptul ca Departamentul Economic BRCE, sub conducerea lui Rodica Vlaicu, a avut grija de contul necomercial al firmei CRESCENT (dupa decembrie 1989, Rodica Vlaicu a fost imediat angajata de Voiculescu); – 3 mai – SWM l-a vizitat pe SG in B si directorul a asigurat-o ca vor coopera AUDITORI: – Potrivit scrisorii CRESCENT din 16.02.1989 – Coopers and Lybrand din Cipru (Telex 2046 – Raspuns”COLY – CY”). Partenerul insarcinat cu dosarul este, aparent, D. N. Papadopoulos FACILITATI PREZENTE: – cateva proprietati la adresa Aviator Zorileanu nr. 80 (sediul CRESCENT). Telex: 11817 (mesajul de raspuns este „Crent.R”) A SE URMARI: – sa se aiba in vedere si inspectarea altor proprietati ale CRESCENT; – sa se obtina accesul prin intermediul Ministerului de Finante, la conturile CRESCENT de la Societe Generale; – sumarul complet ale calatoriilor lui Dan Voiculescu si ai altor oameni de la CRESCENT, sa se obtina pasapoartele; – sa se afle cine ocupa fostele proprietati CRESCENT din Bucuresti; – sa se determine numele de inregistrare ale masinilor de la CRESCENT; NOTA: nu au fost observate detalii legate de achizitionarea masinilor in contul necomercial de la BRCE. Daca vom afla provenienta autovehiculelor, s-ar putea sa descoperim si alte conturi; – chestionati oamenii de la CRESCENT, inclusiv pe Dan Voiculescu; – SWM – 30 aprilie sa se afle daca scrisoarea de la John Edgington din 25.04.84 a fost prezentata politiei asutriece; – 30 aprilie – sa se obtina inregistrarile telefonice ale CRESCENT pentru numerele sale de telefon; – 30 aprilie – av. Ion Nestor se va intalni cu Rod Stamler pe 9 mai, in Cipru, pentru a cerceta in continuare situatia de acolo; – 1 mai – sa se obtina cel mai recent pasaport al lui Dan Voiculescu si sa se compare cu planurile de calatorie; – 1 mai – sa se obtina inregistrarile telefonice si telex ale CRESCENT; – 1 mai – sa se obtina detalii asupra regulilor care stabilesc modalitatile prin care bancile straine opereaza in Romania; A SE URMARI LISTA DIN 1 MAI: In Romania: – obtinerea pasaportului lui Dan Voiculescu – obtinerea inregistrarilor telex si telefonice – vezi Societe Generale – continuarea cercetarilor asupra grupului CRESCENT – RETINETI-L PE DAN VOICULESCU (sugestia lui SWN) – contactarea FTE care poate oferi detalii legate de afacerile CRESCENT
7
– cercetarea INCREST din Franta (potrivit SWM, asemanarea dintre nume sugereaza ca este posibil ca INCREST sa fie detinuta de CRESCENT) – de urmarit scaderea numarului de legi referitoare la bancile din Romania – Societe Generale si alte banci straine – bancile mixte din Romania: Frankfurt Bukarest Bank, MISR Bank In afara Romaniei: – sa se afle cine detine INCREST din Franta – investigatii asupra celorlalte companii ale CRESCENT” Fragmente din raportul KPMG – Peat Marwick Thorne KPMG – Peat Marwick Thorne Personal si confidential Raport catre Ministerul Justitiei din Romania „Firma de contabilitate juridica Peat Marwick Thorne si firma de avocatura Gowling, Strathy & Henderson (numita in continuare echipa Peat Marwick) au fost angajate de catre Ministerul Justitiei pentru Guvernul Romaniei, la 12 martie 1990, in urma unui contract in care se stabileau termenii si conditiile de angajare pe perioada 12 martie – 30 iunie 1990. Apoi a avut loc o intalnire la Geneva, intre 18-20 martie 1990, la care au participat persoane oficiale din Romania, diverse firme de avocatura si echipa Peat Marwick. La aceasta intalnire s-au analizat probleme ridicate de reprezentantii romani si s-a intocmit un aide-memoir in care se specifica o directie asupra careia se convenise pentru a se asigura un efort coordonat al tuturor partilor pentru Guvernul Romaniei. Echipa Peat Marwick a stabilit un cadru de ancheta si a inceput munca. La 5 aprilie1990, Robert Linadquist, Rod Stamler si Charles Smedmor au sosit in Bucuresti. Discutiile cu intreaga echipa de ancheta care includea reprezentanti din diverse ministere ale Guvernului Romaniei (numita in continuare echipa) au inceput imediat. In zilele ce au urmat, chestiuni care fusesera discutate la Geneva au fost minutios analizate. In plus, alte probleme au fost identificate, nu doar de catre reprezentantii diverselor ministere, ci si de catre echipa Peat Marwick ca rezultat al muncii de documentare, care a inclus intalniri la Washington cu reprezentanti ai Bancii Mondiale. Ca rezultat al acestor discutii, s-a alcatuit o lista cu 33 de proiecte si s-a convenit ca acestea vor servi ca prioritati pentru echipa de ancheta. Cele 33 de proiecte au fost listate in ordinea importantei. S-a mai convenit ca eforturile initiale de cercetari legate de aceste proiecte sa fie directionate catre familia Ceausescu, Banca Romana de Comert Exterior (….)

Citeste si articolele:

Articole celebre

 

Stema a saptea dimensiuneCornel Nistorescu – Cântarea Americii (11.09.2001)

De ce sunt americanii atât de solidari între ei ? Nu seamănă unul cu altul nici dacă îi vopseşti! Vorbesc toate limbile pământului şi alcătuiesc un amalgam ameţitor de civilizaţii. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credinţe religioase, nici Dumnezeu nu le mai ţine socoteala. Şi, totuşi, tragedia americană făcut din trei sute de milioane de oameni o mână strânsă pe inimă. N-a sărit nimeni să acuze Casa Albă, armata sau serviciile secrete că reprezintă o adunătură de neisprăviţi. N-a sărit nimeni să-şi scoată banii din bănci. Nu s-a înghesuit nimeni pe străzile vecine să caşte gura. Americanii au dat fuga să doneze sânge şi s-au oferit ca voluntari. După primele momente de panică, au ridicat steagul pe ruinele fumegânde, punându-şi tricouri, şepci şi cravate în culorile drapelului naţional. Au fixat steaguri pe clădiri şi pe autoturisme de ziceai că în fiecare loc şi în fiecare automobile trece un ministru sau preşedintele. Si cu orice prilej au în cântecul lor tradiţional: „God Bless America”. Mut ca bolovanul, am urmărit concertul de binefacere, difuzat sâmbătă. O dată, de două ori, de trei ori, pe tot felul de canale de televiziune. Cu Clint Eastwood, Willy Nelson, Robert de Niro, Julia Roberts, Cassius Clay, Jack Nicholson, Bruce Springsteen, Silvester Stallone, James Wood şi câţi au mai fost şi pe care nici un film şi nici o casă de producţie nu i-a putut aduna vreodată la un loc. Spiritul americanilor de solidaritate i-a transformat într-un cor. Cor e puţin spus. Se auzea artileria grea a sufletului american. Ceea ce nu putea spune nici George W. Bush, nici Bill Clinton, nici Colin Powell fără riscul de a se împiedica în cuvinte şi sunete, se auzea măreţ şi inconfundabil în acest spectacol de binefacere. Nu ştiu cum Dumnezeu toată această cântare obsedantă a Americii nu suna nici dogit, nici naţionalist, nici ostentativ! Te făcea să mori de ciudă că nu eşti în stare să-ţi cânţi şi tu ţara, fără a fi socotit şovin, ridicol sau suspect de cine ştie ce interese meschine. Ore întregi am urmărit transmisia în direct şi reluarea reluării, ascultând povestea celui care a coborât o sută de etaje cu o femeie într-un scaun cu rotile, fără să ştie cine este, sau a hocheistului californian, cel care s-a bătut cu teroriştii şi a împiedicat avionul căzut în Pennsylvania să se pulverizeze într-o ţintă, omorând alte sute sau mii de oameni. Cum Dumnezeu reuşeau ei să se incline în faţa unui semen? Pe nesimţite, cu fiecare cuvânt şi notă muzicală, amintirea unore se coagula într-un mit modern al eroilor tragici. Şi cu fiecare apel telefonic se adunau milioane şi milioane de dolari într-o colectă menită a recompense nu un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumpărat cu nimic. Ce Dumnezeu poate să-i unească pe americani într-un asemenea “hal”? Pământul acela? Istoria lor galopantă? Puterea economică? Banul? Ore întregi am încercat să găsesc un răspuns, fredonând melodii şi îngânând propoziţii ce riscă să sune a locuri commune. Le-am întors pe toate feţele, dar n-am putut trece de o idee. Numai libertatea poate face asemenea minuni!

Notă: Articolul a fost citit în faţa soldaţilor americani. Datorăm lui Cornel Nistorescu o parte din simpatia americanilor faţă de noi.

Pentru a nu uita, pentru a condamna, spre a nu se mai repeta

 

Comunism = NazismPentru a nu uita, pentru a condamna, spre a nu se mai repeta

Pe baza imensului material documentar consultat, a mărturiilor victimelor şi a unei copleşitoare literaturi pe tema experienţei comuniste din România, întrucât dictatura comunistă din România s-a făcut vinovată de crime imprescriptible împotriva umanităţii, membrii Comisiei propun şefului statului măsuri legate de: 1. condamnare; 2. memorializare; 3. legislaţie şi justiţie; 4. cercetare şi arhive; 5. educaţie.
I. Condamnare a comunismului:
– condamnarea explicită, categorică şi neechivocă a sistemului comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989. Făcând acest lucru, preşedintele României îşi va afirma admiraţia pentru eroismul celor care s-au opus dictaturii, de la luptătorii din rezistenţă şi militanţii partidelor politice anihilate de comunişti şi până la disidenţii şi opozanţii perioadei Ceauşescu. Prin gestul său, Preşedintele ţării va aduce un solemn omagiu marilor oameni de stat ca Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Ion Flueraş şi Iosif Jumanca, miilor de clericilor ortodocşi, greco-catolici, de alte confesiuni şi religii aruncaţi în lagăre şi închisori, ierarhilor care au înfruntat regimul (Nicolae Popovici), martirilor Bisericilor precum Ioan Suciu, Iuliu Hossu, Sandu Tudor, Vladimir Ghika, Richard Wurmbrand, Márton Áron, membrilor partidelor democratice din România, tuturor victimelor regimului totalitar comunist, oponenţilor şi disidenţilor. În acelaşi timp îşi va exprima compasiunea pentru suferinţele îndurate de marea majoritate a poporului român. Luând act de acest Raport, Preşedintele ţării poate spune cu mâna pe inimă: Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal. Condamnând acest regim, statul democratic român condamnă instrumentele acestuia, în primul rând Partidul Comunist Român şi Securitatea, precum şi persoanele responsabile pentru neligitimitatea şi criminalitatea comunismului. Nu este vorba de marea masă a membrilor de partid, a căror unică activitate era să-şi achite cotizaţia şi să participe lunar la şedinţe formale, golite de orice conţinut, ci de instituţia partidului, deci de aparatul birocratic, „nomenclatura” acestuia, acea castă parazitară care a făcut posibilă dictatura. În cazul Securităţii, a fost vorba de o instituţie criminală şi teroristă, de la început şi până la sfârşit. Securitatea a fost subordonată conducerii centrale şi teritoriale (regionale/judeţene) a partidului comunist (PMR/PCR). În consecinţă, acestea au reprezentat structuri cu scopuri represiv-criminale, acţionând de regulă prin intermediul Securităţii.
– Comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave, pe care avem datoria le prezentăm tocmai pentru că ele reprezintă forme de manifestare ale vechiului regim, transfigurat, însă nu transformat fundamental.
Astfel, Comisia propune şefului statului să ia în consideraţie necesitatea de a analiza în mod riguros, ştiinţific, evenimentele din decembrie 1989 şi postdecembriste, direct legate de regimul comunist, inclusiv prin finalizarea în regim de urgenţă a cercetărilor începute prin justiţie. Aceste evenimente sunt următoarele: a). reprimarea
12
manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989-aprilie 1990; b). diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c). reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (manifestaţia a început în 22 aprilie 1990 şi a durat 52 de zile; formele de reprimare au acţionat discontinuu, culminând cu reprimarea din 13-15 iunie 1990); d). „mineriadele” din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste. Considerăm necesară formarea unei comisii de studiere a „mineriadelor” (din 1990, 1991, 1999) şi, în primul rând, a celei din 13-15 iunie 1990. Considerăm necesară formarea unei comisii de studiere a reprimării revoltelor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi din Braşov (1987). Este necesară desecretizarea imediată a arhivelor Ministerului de Interne şi garantarea accesului neîngrădit la acestea pentru lămurirea a ceea ce s-a petrecut în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi pe parcursul anului 1990.
Considerăm că se impune recunoaşterea oficială a caracterului anticomunist al Revoluţiei din decembrie 1989. Deoarece N. Ceauşescu şi clica sa ajunseseră să fie identificaţi cu comunismul ca regim şi ideologie (PCR – Partidul, Ceauşescu, România), era normal ca această revoltă populară să dobândească rapid un caracter anticomunist. La fel de previzibilă a fost şi reacţia panicată şi agresivă a nomenclaturii renăscute (de fapt niciodată complet distrusă). Este necesară analiza felului în care birocraţia s-a regrupat şi a exploatat sentimentele antitotalitare pentru a împiedica avansul revoluţiei. Totodată, se impune recunoaşterea oficială a Proclamaţiei de la Timişoara (din martie 1990), precum şi a manifestaţiei anticomuniste din aprilie-iunie 1990 care a avut loc în Piaţa Universităţii din Bucureşti, ca momente constitutive şi reprezentative ale Revoluţiei anticomuniste începută în decembrie 1989. Deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei din decembrie 1989 şi reprimarea manifestărilor anticomuniste au constituit acte deliberate de asfixiere a pluralismului democratic şi tentative de restaurare a unui regim autoritar, de tip dictatorial.
– adoptarea de către Camerele Reunite ale Parlamentului a unei declaraţii explicite de condamnare a crimelor comunismului, de regret şi de compasiune faţă de victimele acestora, în spiritul Rezoluţiei nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006.
II. Memorializare:
– înfiinţarea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii şi terorii comuniste. Urgentarea construirii în centrul capitalei a unui Monument al Victimelor Comunismului. Continuarea omagierii victimelor comunismului prin ridicarea de monumente comemorative şi în alte locuri simbolice din ţară, completând seria celor realizate de AFDPR.
– introducerea în muzeele de istorie din ţară a unor secţiuni referitoare la ororile comunismului. Înfiinţarea, în colaborare cu Fundaţia Academia Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, CNSAS, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Institutul de Istorie „George Bariţ”, a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România. Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, acest muzeu va fi în egală măsură un loc de memorie şi unul al afirmării valorilor
13
societăţii deschise. Muzeul va fi condus de un consiliu ştiinţific numit de Preşedintele ţării. Pe lângă Muzeu ar fi necesară crearea unui centru de documentare destinat informaţiei publice, cu acces neîngrădit, în care să fie colecţionate documente esenţiale pentru înţelegerea fenomenului comunist, a universului concentraţionar, a propagandei ca mijloc de constrângere spirituală.
– organizarea unei conferinţe internaţionale pentru condamnarea crimelor comunismului, anunţată la Strasbourg, la 27 ianuarie 2006, de către ministrul de Externe român şi programată să aibă loc în România, la Sighet, având în vedere că acest prim Memorial al Victimelor Comunismului din lume se află din 1995 sub egida Consiliului Europei, iar în 1997 a fost declarat de către Parlamentul României „ansamblu de interes naţional” (în 1998 a fost nominalizat printre primele trei locuri ale memoriei europene, împreună cu Memorialul de la Auschwitz şi cu Memorialul Păcii din Franţa).
– continuarea emisiunilor de la TVR din ciclul Memorialul Durerii, realizate de Lucia Hossu Longin, cu o programare la ore de maximă audienţă.
– organizarea unei expoziţii permanente în cadrul Palatului Parlamentului, cu documente ilustrative pentru ideea de poliţie politică, documente care să fie reprezentative pentru fenomenul încălcării drepturilor civile fundamentale în România comunistă.
– organizarea unui ciclu de conferinţe în marile centre universitare, în care să fie prezentat conţinutul Raportului CPADCR, însoţit de explicaţii, comentarii şi documente ilustrative.
– publicarea raportului pe website-ul Administraţiei Prezidenţiale, după o perioadă de editare, stilizare şi definitivare a capitolelor. Traducerea Raportului în limbile de circulaţie universală şi publicarea lui. Publicarea unor variante prescurtate ale Raportului în română şi în versiuni străine.
– membrii şi experţii Comisiei vor pune la dispoziţia Departamentului de Comunicare Publică a Preşedinţiei lista fondurilor arhivistice pe care le-au consultat pentru a fi afişate pe site-ul Preşedinţiei.
– necesitatea adaptării rezultatelor cercetării şi a raportului pentru obiective cu caracter didactic (un manual despre regimul comunist în care subiectul represiunii să ocupe un loc important) care să fie predat în învăţământul mediu. Revizuirea manualelor şcolare şi introducerea în programele de învăţământ a unui curs obligatoriu de studiere a represiunii comuniste.
– formarea unui grup restrâns de cercetători, sub egida Preşedinţiei, care să elaboreze în circa un an o Enciclopedie a comunismului românesc. Acelaşi grup va lucra pentru sintetizarea Raportului final sub forma unui manual şcolar.
– este importantă cunoaşterea luptei, a opoziţiei şi a rezistenţei faţă de comunism a României şi a poporului român în perioada 1919-1944: participarea armatei române la lupta împotriva regimului totalitar-bolşevic condus de Bela Kuhn, al cărui scop a fost,
14
între altele, promovarea viziunii lui Lenin despre revoluţia comunistă mondială; opoziţia statului constituţional român şi a formaţiunilor politice democratice în raport cu poziţia antinaţională a PCdR, care a dus la interzicerea acestui partid şi a dezamorsat temporar planurile expansioniste ale Kremlinului prin neutralizarea unui instrument politic total devotat lui Stalin şi Cominternului; lupta pentru eliberarea teritoriilor româneşti anexate nelegitim, prin forţă şi abuz de URSS (în iunie 1940), ca rezultat al acordului gangsteresc dintre Hitler şi Stalin (Pactul Ribbentrop-Molotov din august 1939 şi anexele sale secrete): Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Din nefericire, guvernul Antonescu a asociat politica de eliberare a teritoriilor româneşti cu o solidaritate necondiţionată cu Germania hitleristă şi a pus în practică măsuri de exterminare a unor largi straturi de populaţie civilă, pe baza ideologiei rasiste, aşa cum reiese din Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România. Meritul luptei împotriva comunismului a fost anulat de alianţa fatală cu Germania lui Hitler, a cărei ideologie – nazismul – a fost la fel de nefastă precum ideologia comunistă a Uniunii Sovietice conduse de Stalin.
– este necesară aprecierea justă a luptei, a opoziţiei şi a rezistenţei unei bune părţi a poporului român faţă de comunism între 1945-1989. Acestea sunt cu atât mai merituoase cu cât s-au manifestat în condiţiile unui regim extrem de dur. Ne referim în primul rând la teroarea exercitată prin intermediul Securităţii, o poliţie politică la fel de dură precum cea sovietică. Prezentul Raport oferă exemple de luptă, opoziţie şi rezistenţă faţă de comunism: voinţa covârşitor anticomunistă exprimată la alegerile din 19 noiembrie 1946, în pofida faptului că România era practic controlată de Uniunea Sovietică încă din martie 1945; rezistenţa armată prin numeroase grupuri de partizani existente în întreg teritoriul României (1944-începutul anilor 1960); numărul imens de deţinuţi politici şi persoane discriminate din punct de vedere politic (între 500 000 şi 2 000 000) raportat la numărul populaţiei; rezistenţa faţă de colectivizarea forţată, proces care a inclus şi represiuni deosebit de brutale împotriva revoltelor ţărăneşti; forme de solidarizare cu Revoluţia anticomunistă din Ungaria din 1956; revolta muncitorească din Valea Jiului (1977); diversele forme de rezistenţă individuală la eforturile statului totalitar de a controla viaţa personală, inclusiv forme de a evita regimul draconic prin care au fost interzise avorturile după Decretul din 1966 (el însuşi unic pentru întreg blocul sovietic în epocă); diferitele forme de disidenţă colectivă (mişcarea Goma, ALRC, SLOMR etc); exemplele de disidenţă individuală (Vasile Paraschiv, Radu Filipescu, Doina Cornea şi alţii); revolta muncitorească de la Braşov (1987); spiritul de sacrificiu al populaţiei neînarmate şi paşnice („vom muri şi vom fi liberi”) în timpul revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989.
III. Legislaţie şi justiţie:
– declararea crimelor şi abuzurilor regimului comunist – în baza dovezilor existente – ca fiind crime împotriva umanităţii şi, în consecinţă, imprescriptibile juridic.
– având în vedere criminalitatea şi nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgentă a legii lustraţiei.
15
– desfiinţarea prin lege a condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic făcând parte din codurile penale din 1948, 1955 şi 1968 cu modificările ulterioare, ţinând cont de neconstituţionalitatea conţinutului şi a procedurii aplicării lor, chiar faţă de Constituţiile din 1948, 1952, respectiv 1965, precum şi de încălcarea flagrantă a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului votată de Adunarea Generală ONU la 10 decembrie 1948. Anularea pedepselor cu închisoare şi muncă forţată rezultate pe baza decretului 153/1970 privind „parazitismul social”, „anarhismul” şi orice alt „comportament deviant”. Dezavuarea legii nr. 5 din 6 august 1978 pe baza căreia se putea desface contractul de muncă pentru „abateri de la etica şi echitatea socialistă”. Anularea condamnărilor la moarte de tipul celor aplicate aşa-zişilor trădători de ţară, care nu au trădat de fapt România, ci criminalitatea comunismului. De exemplu: Constantin Răuţă – 1973, Ion Mihai Pacepa – 1977, Mircea Răceanu – 1989.
– recunoaşterea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ilegalităţii măsurilor de internare administrativă în unităţi, colonii şi batalioane de muncă, a domiciliilor obligatorii, a arestărilor fără mandat, a actelor de tortură fizică şi psihică din timpul anchetei şi detenţiei, a arestărilor colective pe bază de naţionalitate, apartenenţă politică, religioasă sau profesiune, a asasinatelor politice, a tratamentelor psihiatrice cu scop represiv, a discriminărilor pe bază de origine socială, religioasă sau etnică în politica de cadre şi în învăţământ.
– abrogarea prin lege a prevederilor decretului prezidenţial al lui Nicolae Ceauşescu din 1988 în ceea ce priveşte crimele politice (scoaterea de sub incidenţa acelui decret a infracţiunilor de natură politică). Acest decret a amnistiat diverse condamnări (de exemplu, infracţiunile soldate cu pedepse sub 10 ani au fost amnistiate, iar pedepsele de peste 10 ani au fost reduse la jumătate). Datorită aplicării acestui decret, securişti şi şefi comunişti care, de pildă, au torturat sau au ordonat torturarea unor disidenţi nu pot fi acţionaţi în justiţie, deoarece orice vină în afară de omor a fost amnistiată prin acest act normativ. Există opinia că, din punct de vedere legal, aceasta a fost cauza principală pentru care nu s-a putut face „Procesul comunismului”: majoritatea crimelor nu au fost omoruri, ci: tortură, lovituri cauzatoare de moarte, bătăi, privare ilegală de libertate, abuz în serviciu cu vătămarea intereselor persoanei etc., toate „amnistiate”.
– în puţine cazuri de crime politice de dinainte de decembrie 1989 au avut loc urmăriri penale şi procese care să se soldeze cu condamnări (procesele membrilor CPEx, procesul lui Victor A. Stănculescu, procesul asasinilor lui Gheorghe Ursu). Însă în toate aceste cazuri sistemul juridic corupt a făcut ca şi condamnaţii să fie eliberaţi la foarte scurt timp, totdeauna sub pretexte medicale. De aceea se impune declanşarea de cercetări penale şi realizarea de noi expertize medico-legale, de data aceasta transparente, independente şi obiective, în toate cazurile în care condamnaţii pentru crime politice săvârşite în comunism au fost eliberaţi pe motive medicale, existând suspiciunea că certificatele şi expertizele medico-legale în baza cărora au fost eliberaţi ar fi putut fi fost false.
– foştii cetăţenii români exilaţi în perioada comunistă (şi/sau urmaşii lor direcţi) să-şi reprimească drepturile de care au fost privaţi prin abuz (drepturile referitoare la cetăţenie – este vorba în primul rând de scriitorul disident Paul Goma care nu a renunţat niciodată 16
la cetăţenia română şi nu are nici un motiv să o solicite acum –, avere, alte drepturi). Foştii cetăţeni români care au făcut cerere de plecare definitivă cu scopul reîntregirii familiei sau cu alte scopuri (şi/sau urmaşii lor direcţi), inclusiv cei care au fost “vânduţi” (cetăţenii români de etnie germană, evreiască, română şi de alte etnii) să-şi reprimească drepturile (cetăţenie, avere şi alte drepturi). Statul român trebuie să-şi ceară tuturor scuze şi să-i cheme înapoi, pe ei şi/sau pe urmaşii lor. Toţi cetăţenii români emigraţi, izgoniţi, “vânduţi”, toţi cei care au reuşit să părăsească legal sau clandestin România din cauza criminalităţii comunismului (şi/sau urmaşii lor direcţi), trebuie să poată veni înapoi. În felul acesta se vor diminua şi efectele crimei istorice îndreptate împotriva minorităţilor etnice, a germanilor, maghiarilor şi a evreilor, care, trăind sute de ani pe teritoriul României, şi-au adus o contribuţie extrem de importantă la cultura şi civilizaţia acestui spaţiu.
– toate nedreptăţile şi nelegiuirile făcute de regimul comunist trebuie reparate prin legi. De exemplu: foştii activişti comunişti de frunte, foştii conducători ai Securităţii, ai Miliţiei, şi ai Ministerului de Interne, ai “Justiţiei” comuniste, foştii torţionari să nu poată beneficia de pensii peste nivelul minim al populaţiei. Pensia foştilor deţinuţi politici şi a urmaşilor direcţi ai acestora să fie considerabil majorată. Foştilor deţinuţi politici să li se acorde cât mai multe gratuităţi: asistenţă medicală, medicamente, transport urban şi interurban, abonamente radio-TV, costul mediu de întreţinere: căldură, energie electrică, gaz metan, apă, salubritate).
– propunerea de a se interzice drept forme de negaţionism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie a regimului comunist ori a liderilor comunişti. Extremismul de stânga trebuie respins cu aceeaşi hotărâre precum cel de dreapta. A nega crimele comunisului este la fel de inacceptabil cu a le nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanităţii comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi şi alte forme comemorative în raport cu activiştii comunişti. Interzicerea afişării în public a simbolurilor şi însemnelor comuniste (steaua roşie, drapelul roşu cu secera si ciocanul, stema RPR, repectiv RSR) cu excepţia contextului educativ antitotalitar. Interzicerea difuzării materialelor de propagandă comunistă (afişe, pliante, cărţi, filme, cântece) cu excepţia contextului educativ antitotalitar. Eliminarea tuturor numelor de foşti comunişti (în măsura în care mai există) pentru nume publice (străzi, localitaţi, instituţii etc).
– propunerea de a lua în consideraţie solicitările foştilor deţinuţi politici legate de recunoaşterea publică a tragediei prin care au trecut. Majorarea pensiilor acestora prin acordarea unei pensii suplimentare, precum şi a unor indemnizaţii retroactive compensatorii, acordarea de gratuităţi (asistenţă medicală, medicamente, transport public), acordarea unor indemnizaţii pentru deţinuţii politici care nu sunt pensionari.
– recunoaşterea calităţii de deţinuţi politici a celor arestaţi pentru participarea la manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii.
17
– modificarea legislaţiei referitoare la Arhivele Naţionale şi imediata desecretizare a tuturor arhivelor legate de perioada comunistă şi trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. La 17 ani de la Revoluţia din decembrie 1989, a sosit din plin clipa transparenţei şi accesibilităţii tuturor arhivelor comuniste. Obstacolele întâlnite frecvent şi frustrant de către membrii şi experţii Comisiei trebuie înlăturate de urgenţă şi fără ezitări. Legea Arhivelor Naţionale trebuie modificată imediat în ceea ce priveşte termenele de acces la arhivele de interes istoric, care sunt în flagrantă contradicţie cu Legea 544/2001 a Liberului Acces la Informaţia Publică. Neglijarea îndeplinirii obligaţiei legale de a aduce Legea Arhivelor în concordanţă cu prevederile Legii Generale de Acces la Informaţie din anul 2001 şi până azi arată lipsa de voinţă politică în a acorda un acces nediscriminatoriu la arhivele de interes pentru cercetătorii regimului comunist. Susţinem adoptarea imediată a variantei de armonizare propusă de APADOR-CH, fără a mai aştepta revizuirea generală a Legii Arhivelor Naţionale, care rămâne un deziderat important.
IV. Cercetare şi arhive:
– Comisia apreciază sprijinul constant al Preşedintelui Traian Băsescu în direcţia facilitării accesului la arhive. Mulţumim, de asemenea, arhiviştilor de la Arhivele Naţionale, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Arhivele Secretariatului de Stat pentru Culte şi Arhivele Militare Române. În relaţia cu deţinătorii de arhive, experienţe mai puţin fericite s-au înregistrat la Ministerul Administraţiei şi Internelor – Arhiva Aparatului Central, Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Statistică, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
– Este indispensabil ca transferul tuturor arhivelor comunismului de la serviciile secrete sau alţi deţinători la CNSAS sau Arhivele Naţionale să fie însoţit de o anchetă detaliată a tratamentului la care au fost supuse aceste arhive. Suntem ultima ţară din cele candidate la Uniunea Europeană care extrage, cu mare dificultate, arhivele comunismului din domeniul Securităţii şi armatei. Vreme de peste cincisprezece ani, aceste arhive au fost secretizate arbitrar, distruse sau manipulate, mai ales contra foştilor disidenţi, a opoziţiei politice, a societăţii civile apărute în 1990. Fără o analiză riguroasă a felului în care serviiciile secrete au tratat moştenirea Securităţii, atât cea internă, cât şi cea externă, nu se poate vorbi de o despărţire a lor de trecutul acesteia.
– Solicităm şefului statului acţiunea cât se poate de hotarâtă pentru deblocarea accesului la arhivele comuniste, în totalitatea lor. Comisia recomandă publicarea pe internet a inventarelor Ahivelor Naţionale, ale Direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, ale Armatei, CNSAS, SRI, SIE, Ministerelor Justiţiei, de Interne, Sănătaţii, Învăţământului etc. Sensul acţiunii acestei Comisii nu se rezumă la examinarea trecutului. O Românie democratică este una în care accesul la istorie, deci la arhive, este liber şi neîngrădit.
18
– Deţinătorii de arhive din România trebuie să-şi practice profesia la standarde internaţionale. Actualul acces selectiv este, în parte, legat direct de problema deţinătorilor de arhive şi a atitudinii lor neprofesionale. Ei se află acolo cu scopul de a servi interesele cercetătorilor, şi nu pentru a stabili parametrii şi limitele activităţii de cercetare. Arhivarii nu sunt specialişti în cercetare. Punând limite proiectelor de cercetare şi felului în care cercetătorii consultă materialele din arhivă, ei periclitează validitatea şi credibilitatea oricărei forme de cercetare. Aceasta este una din cele mai importante probleme privind activitatea arhivelor româneşti şi trebuie corectată fără întârziere.
– Cercetătorii trebuie să aibă acces nelimitat la inventarul tuturor arhivelor instituţionale. Din experienţa membrilor comisiei reiese că activitatea celor care controlează accesul cercetărilor la dosare trebuie evaluată riguros, iar instituţiile unde se află (Arhivele Naţionale, CNSAS, ministere etc.) trebuie să îşi asume răspunderea pentru modul în care gestionează astfel de poziţii de autoritate. În repetate rânduri persoane cu putere de decizie în această privinţă au acţionat astfel încât să descurajeze accesul la dosare, atât în cazul unor membri ai Comisiei, cât şi al altor cercetători, împiedicând astfel desfăşurarea activităţii de cercetare în arhive. În mod similar, activitatea deţinătorilor de arhive din teritoriu va trebui să se conformeze practicilor şi standardelor profesionale.
– Funcţionarii de la instituţiile deţinătoare de arhive trebuie să înceteze practica de a acumula sau ascunde documente, blocând astfel accesul cercetătorilor din afara instituţiei respective până la publicarea lor de către angajaţii arhivelor. Aceasta este o practică răspândită dar care nu ar exista dacă deţinătorii de arhive ar atinge un nivel de profesionalism deontologic. Este inacceptabil ca cercetătorilor să li se spună frecvent că dosarele solicitate nu există cu toate că ele se află în arhive. La fel de reprobabilă este şi interzicerea accesului în sălile de lectură cu laptopuri şi camere foto digitale sau refuzul de a pune la dispoziţia cercetătorilor facilităţi pentru funcţionarea şi utilizarea acestor mijloace moderne de stocare şi copiere a documentelor. Comisia insistă ca asemenea practici să fie eliminate şi ca legislaţia privitoare la Arhivele Naţionale să ţină cont de această propunere.
– desecretizarea arhivelor „grupelor operative” (Servicul „K”, după 1956), ca o ultimă şansă de a descoperi din rapoartele securiştilor care supravegheau închisorile locurile secrete unde au fost înmormântaţi numeroşi deţinuţi politici;
– restituirea arhivelor cultelor religioase confiscate în mod abuziv;
– retrocedarea arhivelor sioniste capturate de Securitate şi accesul la dosarele personale ale tuturor sioniştilor. Imperativul ca organele abilitate să dea publicităţii locurile unde sunt îngropaţi sioniştii care au pierit în anchete şi adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru reînhumarea lor conform datinii evreieşti.
– Solicităm SRI descoperirea şi predarea neîntârziată instituţiilor şi Fundaţiei abilitate a „Jurnalului” lui Gheorghe Ursu în scopul publicării. Jurnalul a fost păstrat de Securitate până în februarie 1990, predat pentru câteva zile către GDS şi revista „22”, dar în martie 1990 a fost preluat şi depozitat în Arhiva SRI, de unde a dispărut în 1996. Jurnalul
19
reprezintă o autopsie a epocii comuniste pentru care inginerul Gheorghe Ursu a fost anchetat, torturat şi, în cele din urmă, ucis.
– Distrugerea, manipularea (falsificarea) sau ascunderea (sustragerea) de documente de către funcţionari de stat în exerciţiul funcţiunii constituie fapte penale. De aceea, Comisia recomandă declanşarea de urmăriri penale de către organele juridice abilitate (Procuratura) împotriva celor care au „distrus sau manipulat” dosarele Securităţii sau ale altor instituţii. SRI a pretins că aceste dosare au avut un caracter secret şi în anii 1990. În fapt, tocmai prin invocarea acestui pretins statut de „secret de serviciu” sau „de stat”, SRI a refuzat ani de zile restituirea către persoanele interesate atât a dosarelor, cât şi a altor materiale din arhivele fostei Securităţi (manuscrise etc). Or, dacă au fost secrete, accesul la aceste dosare trebuia, conform regulamentelor SRI, să fie strict controlat. Trebuiau să fie sigilate, sigiliul verificat periodic, iar cei care le luau „în lucru” trebuiau să semneze atât într-un borderou ataşat chiar la dosar, cât şi în registrul arhivei. Se pot stabili astfel vinovăţiile de abuz în serviciu prin distrugerea/falsificarea/sustragerea/înstrăinarea unor documente importante, documente care în unele cazuri ar fi putut stabili fapte penale (arestări fără mandat, acte de tortură fizică şi psihică în timpul detenţiei, asasinate politice, tratamente psihiatrice represive, discriminări etc). Abuzurile legate de falsificarea/distrugerea dosarelor pot fi cercetate penal chiar conform legii actuale, deoarece au fost comise după 1988, deci nu cad sub incidenţa decretului lui Ceauşescu sus pomenit.
– desecretizarea acordurilor încheiate între România şi RFG privind plata unor „despăgubiri” şi acordarea unor avantaje economice României în funcţie de numărul de etnici germani lăsaţi să părăsească România.
– necesitatea grăbirii transferului documentelor Tribunalelor Militare, ale Direcţiei de evidenţă a Miliţiei, a Ministerului Justiţiei etc. spre CNSAS şi sporirea numărului de angajaţi din această instituţie pentru a putea gira mai eficient documentele şi punerea lor la dispoziţia publicului.
V. Educaţie:
– Prezentarea adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi postcomunistă în manualele şcolare şi cursurile universitare de istorie.
– sprijinirea studiului aprofundat în institutele şi centrele de cercetare ştiinţifică existente în cadrul statului sau al societăţii civile, în vederea alcătuirii unor lucrări fundamentale de istorie a perioadei comuniste.
– înfiinţarea unui sistem de 12 burse prezidenţiale acordate anual, pe bază de concurs, unor cercetători (sub 40 de ani) interesaţi de cercetarea diverselor aspecte ale dictaturii comuniste. Bursierii vor lucra în cadrul Muzeului, a centrului de documentare şi, pe bază de colaborare, în cadrul IICCR.20
Citeste si articolele:

 

Amintiri din Gulag (II)

Votanti PSDSă presupunem că te afli în Moldova, acea regiune unde nu a fost nici o revoluţie în 1989, şi nici după aceea, o regiune unde, dacă se facea voia majorităţii celor care o populează, Ceauşescu era bine şi acum, trăiam în continuare în întuneric şi frig, ne alimentam cu raţia şi eram departe de lumea civilizată, fiind comparaţi cu tările africane cele mai slab dezvoltate. Poate cea mai mare crimă a dictaturii comuniste este înfometarea acestei ţări, cu mult pământ arabil, la care se adaugă, bineînţeles, cultivarea corupţiei, PCR-ul însemnând doar pentru fraieri Marx, Lenin, Engels, pentru ceilalţi doar pile-cunoştinţe-relaţii.

Şi daca mă înclin în faţa utopicilor care chiar credeau într-o societate umană perfectă, în care totul funcţionează armonios, am cea mai mare repulsie faţă de cei care, pentru o butelie în plus, şi-au turnat prietenii sau alte cunoştinţe. Ca să nu mai spun de repulsia totală faţă de unii, deloc puţini, slujitori ai bisericii care au colaborat cu securitatea. Până la urmă dictatura comunistă era un sistem pervers şi ticăloşit, care nu-ţi lăsa multe opţiuni. Şi totuşi, un popor, care se consideră creştin, s-a pliat ca nici un alt popor din lagărul sovietic, cu excepţia ruşilor, pe acest sistem al terorii.

România a fost în ultimul deceniu al dictaturii comuniste cea mai stalinistă ţară din Gulagul sovietic, iar situaţia ei dramatică era amintită de dezidenţi din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia, îngroziţi de traiul românilor. Grupul 77, cea mai importantă mişcarea a dezidenţilor anticomunişti din Europa de est, în afară de Solidaritatea poloneză, a încercat de multe ori să trezească interesul lumii libere faţă de situaţia din România.

La noi, în afara Doinei Cornea şi a celor care ajungeau în Occident, până în 1986, odată cu Mişcarea studenţilor din Iaşi, la care am participat, nu s-a întâmplat mai nimic semnificativ. Poate şi de aceea azi pupincurişti notorii ai dicataturii comuniste populează parlamentul (României democratice ?), invadează ecranele tv sau dau lecţii de democraţie. Ce-ar fi fost dacă şi în Germania democrată de după 1945 adepţii lui Hitler ar fi apărut la tv proslăvind regimul nazist.

Şi dacă te afli în această regiune, realizezi iremediabil că eşti în plin comunism pervertit, adică cei de aici nu dau doi bani pe lege, iar Dumnezeu pare departe de înţelesul corect al noţiunii. Iar când nu ai lege şi Dumnezeu, vei culege firimiturile baronilor locali, ce ţi-au luat tot, avutul public furat de ei fiind şi al tău, şi nu-ţi oferă decât poate ceea ce-ţi doreşti: circul şi posibilitatea de a fura, nu pentru a te îmbogăţi ca ei, ci pentru a trăi de azi pe mâine, mafioţii prezentului având nevoie de votul tău, pentru a-şi legitima locul în ierarhia socială şi averea.

Citeste si articolele:

Promisiunile Zburătoare Neidentificate ale PSD = Ciuma Roşie = Mafia…

 

PSDÎn momentul în care am de scris, iarăşi, despre PSD = Ciuma Roşie = Mafia, deja posed o profundă stare de vomă, gândindu-mă cum dracu’ de-au ajuns toţi hoţii de portofele, cum este Marian Oprişan, toţi chelnerii, precum mafiotul Liviu Dragnea, toate ţoapele bucătărese, imbecile şi analfabete, precum Viorica Dăncilă, toate curvele beţive, precum Olguţa Vasilescu, toţi drogaţii, precum Radu Mazăre, şi aşa mai departe, ei bine, cum naiba de-au ajuns toţi ăştia să conducă România, sau zone ale României, şi să acumuleze, prin jaf, furt şi tâlhărie, averi de zeci sau chiar sute de milioane de euro (cumulat sau/şi separat).

Ei bine, răspunsul la această întrebare nu-i chiar vânare de vânt, vorba lui Florian Pitiş, ci se găseşte la vedere, etalat de pensionarii idioţi care au crezut toate gogoşile electorale ale mafioţilor roşii şi le-au dat votul, adică au dat gir unor bandiţi să fure tot în această ţară. I-aş întreba pe respectivii pensionari idioţidacă au puterea de cumpărare mai mare astăzi, cu măririle de pensii, decât pe vremea “odiosului” regim Traian Băsescu, atunci când franzela era 0,80 lei (în 2010), iar astăzi este peste 2 lei, adică o creştere de preţ de peste 150%. Vă place, jigodii cu părul alb şi creierele spălate de Mafia TV (Antena 3 şi România TV, în principal), cât de mari sunt preţurile la alimente şi nu numai? Şi v-a mărit ciuma roşie pensiile? Hăăă, hăăăă, hăăăă. Chiar nu realizaţi că toate măririle de pensii sunt ZERO dacă preţurile o iau razna?! Chiar nu realizaţi că inflaţia ucide România, iar inflaţia apare deorece mafioţii din politică dau drumul la tiparniţa de bani pentru a-i prosti pe imbecili ca voi?!

Acum să nu credem că doar în anii 2010 ciuma roşie a apelat la minciună, sufletul nepieritor al comunismului, pentru a obţine votul de la pensionarii idioţi care şi-au vândut ţara şi neamul în schimbul unor gogoşi electorale. Nuuu! Dintotdeauna PSD = Ciuma Roşie = Mafia a procedat aşa. Iată, mai jos, un material din 2004, în care un ziariast se întreba, precum noi astăzi, până unde pot merge promisiunile mincinoase ale bandiţilor din PSD.

Promisiuni Zburătoare Neidentificate

Promisiunile electorale ale PSD de anul acesta (2004 – n.m.) sunt mai bogate în imaginaţie decât conturile off-shore ale grupului de la Bacău (mafiotul Viorel Hrebenciuc, cu o avere estimată de DNA, în 2018, de un miliard de euro, şi restul găştii de tâlhari – n.m.).

În campania din 2000, goarnele PDSR-ului (aşa era atunci acronimul grupului infracţional organizat care fură astăzi sub sigla PSD – n.m.) trâmbiţau cât să ne crape timpanele: vă scăpăm de sărăcieee şi corupţieee!!! Foştii guvernanţi erau sancţionaţi pentru sărăcia şi corupţia din ţară.

Timp de patru ani, guvernarea pesedistă a combătut sărăcia cu miros de mititei, iar corupţia cu praful dosarelor penale.

Libertatea de exprimare a fost încurajată cu răngi în maxilarul jurnaliştilor care muşcau prea tare.

Democraţia s-a consolidat cu pulanul poliţienesc, transparenţa actului guvernamental se reflectă în secretizarea reţetelor culinare de la bucătăria Senatului.

Anii 2000 – 2004 au umflat buzunarele pesediste şi au golit mai tare stomacul celor 40% de săraci ai României, după statisticile ONU.

Îmi imaginez cum, în câteva luni după alegeri, Bucureştiul va fi schimbat radical, după voiajele ministrului de Externe prin capitalele europene.

Ne vom închina la icoanele din Catedrala Notre-Dana du Petit Paris, a opta casă spirituală a lui Adrian Năstase, de unde porneşte triumfătoare Avenue Agathon du Dracula.

Spectacolele şi artificiile pentru prostime vor lumina arena Colosseum Sechelarium.

În Piaţa San Miron, copie fidelă a pieţei San Marco din Veneţia, o basculantă-arteziană din marmură va răcori turiştii toropiţi de căldură.

Îndrăgostiţii de inginerii financiare se vor săruta sub poarta Hrebenburg.

Toate cârciumile de pe Bulevardul Nicolae Văcăroiu vor fi scutite de plata TVA, iar în Place Micky le Bakchich va fi amplasat monumentul NUP.

Mesajele PSD pentru 2004 sunt rupte de realitate intenţionat: Nu avem sărăcieee şi corupţieee! Am intrat în NATOooo! Ne vom integra în Ueeee! Cu alte cuvinte, săraci, dar în NATO şi UE!

Megafoanele propagandei, dotate cu televiziuni la butoni şi ziare la cingătoare, nu asurzesc acum: Împreună dregem! Împreună facem! Împreună în UE! Mesajul de consolidare a încrederii între baroni, Numai împreună am reuşit!, trece cu vederea că sub domnia lor corupţia s-a răspândit mai repede ca gripa aviară, iar sărăcia are aceeaşi arie de acoperire ca TVR-ul.

Pentru anii 2008-2016 vom fi deja copleşiţi de alte promisiuni certe. În 2008, PSD ne va încânta cu senzaţionalele locuri de parcare de pe Marte, cu construirea unei autostrăzi galactice fără licitaţie şi cu mai multe spaţii verzi pe Lună; în 2012, Bucureşti-Terra se va înfrăţi cu comuna Pipera-Venus, programul “Cornul şi Calea Lactee” va fi introdus la master şi doctorat; în 2016, viaţă veşnică cu acces gratis la centrale de apartament, eliminarea hoţilor din teleportoarele de transport în comun şi ajutor social nelimitat pentru bătrânii care se reîncarnează în simpatizanţi PSDG (Partidul Social Democrat Galactic).

Sărăcia românilor de pe Terra sau de aiurea nu i-a interesat niciodată. Ar fi obligaţi să se privească în oglindă şi să descopere că nu mai sunt de mult Homo sapiens. Pentru că homo pesedeis, noua specie, este un cyborg cu piese de Oltcit, cu conştiinţa formatată pe lăcomie şi aroganţa ca sistem de operare. (Marius Drăghici, “Academia Caţavencu”, nr. 649/2004)

Teroarea comunista din perioada 1948 – 1956

 

Comunism = NazismStalinismul dezlănţuit, 1948-1956

După preluarea puterii politice de către comunişti în Europa Centrală şi de Est, conducătorii sovietici şi subordonaţii lor locali nu au precupeţit nici un efort pentru a stabili sisteme monopoliste, monopartinice, bazate pe dogmele ideologice izvorâte din interpretarea pe care Stalin a dat-o bolşevismului. Comuniştii şi-au moderat pretenţia ideologică de a înfiinţa „democraţii populare” şi au insistat asupra imperativului de a construi „dictaturi ale proletariatului” de tip sovietic. Planul stalinist pentru Europa de Est s-a bazat pe o strategie unică de transformare a culturilor politice naţionale în cópii la indigo ale celei din URSS.

40 Cu privire la teroarea stalinistă din România (şi, într-adevăr, din toată Europa Centrală şi de Est), vezi memoriile lui Zilber, Monarhia de drept dialectic.

Liderii partidelor comuniste locale şi aparatele administrative şi poliţieneşti din ce în ce mai dezvoltate au pus în aplicare acest plan, transplantând şi chiar accentuând caracteristicile sistemului totalitar de tip sovietic41.
În sfera economică, era vorba despre transformarea unei economii bazate pe piaţă, aflate în proprietate privată, într-o economie planificată de la centru, aflată în proprietatea statului. Înainte de toate, aceasta însemna naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din ţară, acesta fiind un punct important al programului comunist de dinainte de război. Deşi, din prudenţă, punctul acesta fusese eliminat din platforma PCR din 1946, pregătirile pentru această măsură au început din decembrie 1945, atunci când comuniştii au preluat controlul asupra Ministerului Industriei. Un pas intermediar a fost naţionalizarea Băncii Naţionale a României pe 28 decembrie 1946. Mişcarea decisivă a constituit-o legea din 11 iunie 1948, care prevedea naţionalizarea întreprinderilor industriale, a băncilor, a societăţilor de asigurare, a minelor şi a societăţilor de transport şi care, în viziunea Comitetului Central al PMR, urma să rezolve contradicţia rezultată din faptul că, deşi îşi asumase puterea politică, clasa muncitoare nu putea să controleze economia42.

În al doilea rând, stalinizarea însemna dezvoltarea industriei grele, în special a celei constructoare de maşini. Stalin, ca şi Lenin, se maturizase într-o epocă în care industria siderurgică, cea a maşinilor electrice şi industria chimică ajunseseră să domine economiile capitaliste occidentale şi credea că puterea unui stat se baza pe aceste industrii gigant43. Pentru o ţară predominant agrară, cum era România, dezvoltarea industriei grele însemna distrugerea unei surse de creştere economică cu un potenţial ridicat, precum şi a echilibrului dintre diferitele ramuri economice. Cât despre transformarea economiei într-o economie planificată de la centru (de comandă), un decret emis pe data de 18 iulie 1948 a stabilit înfiinţarea unei comisii de stat pentru planificare, care urma să exercite un control complet asupra dezvoltării tuturor ramurilor economiei naţionale. Preşedintele acesteia era însuşi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul Economiei naţionale şi secretarul general al PMR. Pe parcursul următoarelor decenii, dogma planului stabilit de la centru a rămas neschimbată în România. Mecanismele de piaţă au fost distruse, micile întreprinderi au dispărut, iar planul a devenit, efectiv, un obiect de cult. De la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu, proprietatea colectivă (adică, a statului) asupra resurselor economice a fost considerată piatra de încercare în ce privinţa devotamentul autentic faţă de idealul marxist al societăţii lipsite de clase.

În domeniul agriculturii, stalinizarea însemna abolirea proprietăţii private asupra pământului şi înfiinţarea gospodăriilor colective. Acest ţel a fost ascuns la început, iar primul guvern dominat de comunişti, cel condus de Petru Groza, a introdus, în martie 1945, un program de reformă agrară prin care s-au distribuit efectiv 1 057 674 de hectare unui număr de 796 129 de familii44. Cu toate acestea, în conformitate cu crezul marxist-leninist, ţărănimea, din cauza ataşamentului faţă de proprietatea privată, era o clasă reacţionară care trebuia să fie reeducată într-o comunitate socialistă. Războiul total împotriva ţăranilor era esenţial pentru a obţine a economie complet controlabilă. Inspirându-se din tradiţia bolşevică, comuniştii români erau convinşi că diferenţele dintre sectoarele socialist (industrial) şi nesocialist (agrar) ale economiei trebuiau eliminate.

Începutul „transformării socialiste a agriculturii” în România a fost anunţat de către rezoluţia Plenarei Comitetului Central al PMR din 3-5 martie 1949. Justificarea teoretică

41 Pentru cazul polonez, vezi Teresa Torańska, Them. Stalin’s Polish Puppets, New York, Harper & Row, 1987. Pentru cazul românesc, vezi Lavinia Betea, Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României, Arad, Editura Ioan Slavici, 1995.
42 Ghiţă Ionescu, Communism in Rumania, pp. 161-165.
43 Vezi Daniel Chirot, What Happened in Eastern Europe in 1989, în Vladimir Tismăneanu (coord.), Revolutions of 1989, London, Routledge, 1999, pp. 19-40.
44 Lotul mediu avea suprafaţa de 1,3 hectare, mult mai puţin decât în cazul reformei agrare din 1919-1921, cea mai radicală din Europa de Est, când lotul mediu avea suprafaţa de aproximativ 4 hectare.

pentru campania de colectivizare a fost oferită de teoria stalinistă cu privire la alianţa dintre clasa muncitoare şi ţăranii săraci, văzută ca baza socială pentru „dictatura proletariatului”. Drumul spre desăvârşirea colectivizării în România a fost lung. Început în 1949, procesul impus asupra ţăranilor a fost abandonat temporar în 1952, a fost reluat în 1958 şi, în sfârşit, s-a anunţat că a fost încheiat în 196245.

În al treilea rând, stalinizarea a urmărit distrugerea completă a societăţii civile şi înregimentarea vieţii intelectuale şi a culturii. Pentru a distruge relaţiile interumane, indivizilor le-a fost indus un sentiment universal de teamă, aceştia fiind trataţi ca simple rotiţe în angrenajele maşinăriei statului totalitar. Comuniştii au câştigat controlul asupra Ministerului de Justiţie prin Lucreţiu Pătrăşcanu, care a devenit ministru în noiembrie 1944, şi treptat au preluat controlul asupra Ministerului de Interne. După formarea „primului guvern democratic” condus de Petru Groza, Teohari Georgescu, care până atunci era doar subsecretar de stat la Ministerul de Interne (din 4 noiembrie 1944), a devenit şeful acestei instituţii după 6 martie 194546. Teroarea aleatorie a fost îndreptată împotriva tuturor straturilor sociale şi împotriva tuturor categoriilor de inamici politici, de la membrii partidelor tradiţionale până la membrii partidului comunist, mergând până la cel mai înalt nivel. Sistemul juridic a fost reconfigurat în aşa fel încât să-l priveze pe individ de orice sentiment de protecţie sau de susţinere potenţială. Au fost numiţi noi judecători, iar întregul sistem juridic a devenit un instrument al regimului.

În domeniul vieţii intelectuale, scopul partidului comunist a fost acela de a anihila orice formă de creativitate autentică: literatura, istoria, arta şi filosofia trebuiau să se subordoneze ideologic sferei politice47. Tradiţia culturală a fost reinterpretată în conformitate cu noile dogme: principalele personalităţi din literatura română au fost eliminate din publicaţiile oficiale, cenzura a fost aplicată drastic pentru a elimina orice aducea a „naţionalism”, „cosmopolitism”, „obiectivism” sau alte forme de „decadenţă burgheză”. În 1950, cu ocazia centenarului naşterii poetului naţional, Mihai Eminescu, propaganda de partid a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l prezenta pe pesimistul poet romantic ca pe un precursor al luptelor proletariatului împotriva „capitalismului lipsit de suflet”. Între timp, au fost organizate campanii împotriva celor care refuzau să susţină pe deplin simplistele şi tendenţioasele dogme oficiale. Cotidianul partidului, „Scânteia”, a jucat un rol important în aceste campanii: chiar redactorul şef, Sorin Toma, a fost însărcinat să scrie un pamflet vulgar pentru a-l ataca pe unul dintre cei mai elogiaţi poeţi ai României, Tudor Arghezi48.

Filosofia, istoria, sociologia şi alte ştiinţe sociale au fost principalele victime ale acestei politici jdanoviste. Academia Română a fost restructurată prin eliminarea unora dintre cei mai prestigioşi membri ai ei, acuzaţi de convingeri „burgheze”. Scribi ai partidului precum Mihail Roller sau Petre Constantinescu-Iaşi au devenit adevăraţii îndrumători ai ştiinţei şi culturii în „România populară”. Echipa care a controlat Secţia de Propagandă şi Agitaţie între 1946 şi 1953 – formată din Iosif Chişinevschi, Leonte Răutu, Ofelia Manole şi Mihail Roller – a impus şi a supravegheat supunerea totală faţă de linia oficială a partidului. În timp ce tehnicienii erau necesari pentru îndeplinirea planurilor de industrializare ale partidului, intelighenţia creatoare era destinată să construiască o nouă cultură bazată pe realismul

45 Pe 27 aprilie 1962, în cadrul unei sesiuni speciale a Marii Adunări Naţionale, Gheorghiu-Dej a anunţat că procesul de colectivizare se încheiase; Ghiţă Ionescu, Communism in Romania, p. 337.
46 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, pp. 491-492.
47 În acest sens, un exemplu sugestiv îl constituie reinterpretarea totală a istoriei României de către o echipă condusă de Mihail Roller. În general, influenţa occidentală a fost neglijată, în timp ce marele popor rus, apoi sovietic, era prezentat întotdeauna ca protectorul românilor sau, cel puţin, al celor oprimaţi în România. Roller a fost principalul autor al unui manual şcolar pentru licee care a servit, până la moartea lui Stalin, drept versiunea definitivă, incontestabilă, a viziunii comuniste cu privire la istoria României.
48 Mai târziu, Toma şi-a exprimat regretul profund pentru această greşeală teribilă şi a susţinut că pamfletul care îl ataca pe Arghezi fusese scris în urma unor ordine exprese venite de la vârful ierarhiei de partid.
socialist jdanovist transplantat în România. „Uniunile de creaţie” (precum Uniunea Scriitorilor, condusă de Traian Şelmaru, Mihai Novicov, Nicolae Moraru şi Mihai Beniuc, Uniunea Compozitorilor şi Uniunea Artiştilor Plastici) au devenit principalele instrumente ale partidului pentru controlul, coruperea şi cooptarea intelighenţiei49.

„Şcoala de ştiinţe sociale Andrei Jdanov” – un mecanism de îndoctrinare special, controlat de partid – subordonată direct secţiei de agitaţie şi propagandă a Comitetului Central, a fost înfiinţată pentru a educa noua generaţie de comunişti care nu trecuseră niciodată prin experienţa vieţii de partid din ilegalitate sau prin cea a luptei antifasciste50. Cei care au fost pregătiţi în această şcoală şi care s-au maturizat în anii în care se afirma noua clasă comunistă, îi vor înlocui treptat pe liderii generaţiei anterioare, care vor fi eliminaţi din conducerea partidului unul după altul, în urma unei lupte sălbatice pentru putere.

Intelectualul leninist şi partidul: cazul Lucreţiu Pătrăşcanu

În Europa de Est, sfârşitul anilor 1940 a reprezentat o perioadă de teroare stalinistă, instituită de poliţia politică aflată sub controlul consilierilor şi agenţilor sovietici51. Conflictul din 1948 dintre Iugoslavia şi Uniunea Sovietică a contribuit la strângerea şurubului în domeniul politic. Potrivit demonologiei politice staliniste, perfidul „duşman de clasă” se infiltrase în partidele comuniste. Pentru Stalin (şi, desigur, pentru adepţii săi din Europa Centrală şi de Est), nu se putea avea încredere deplină în nimeni. Rákosi, Berman, Gottwald, Gheorghiu-Dej şiAna Pauker, cu toţii puteau fi suspectaţi de trădare şi fiecare dintre ei era un potenţial candidat pentru rolul principal într-un proces spectacol. Dacă Tito, cu palmaresul său de cominternist şi de partizan antinazist, se dovedise a fi un renegat duplicitar, atunci oricine putea fi suspectat de înclinaţii mârşave similare. Epurările au fost lansate pentru a-i stârpi pe „conspiratorii ascunşi”52.

S-a afirmat că partidele staliniste din Europa de Est s-au caracterizat prin fracţionism şi sectarism. De fapt, cu cât un partid comunist era mai marginal şi mai puţin reprezentativ din punct de vedere istoric, cu atât mai profund era sectarismul acestuia. Cazul românesc constituie un exemplu perfect. Sfâşiat de lupte interne între cele trei centre din timpul perioadei de ilegalitate, PCR a păstrat o mentalitate de fortăreaţă asediată chiar şi după al II-lea război mondial. Având în vedere că înainte de 1945 acuzaţiile reciproce au dus în general la expulzarea membrilor facţiunii învinse, odată ce partidul a ajuns la putere efectele acestor

49 Pentru detalii privind cooptarea intelectualităţii, vezi Marin Niţescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forţat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995, Eugen Negrici, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitaţie şi propagandă, Bucureşti, Editura Pro, f. a. şi Ana Selejan, Reeducare şi prigoană. România în timpul primului război cultural, 1944-1948, vol. 2, Sibiu, Editura Thausib, 1993.
50 Amănunte privind şcoala „Jdanov” şi programul acesteia, vezi în News from behind the Iron Curtain, iunie 1944, pp. 22-26. În acelaşi timp, şcoala de partid „Ştefan Gheorghiu” a fost creată pentru a forma cadre în domeniul organizatoric. Cele două şcoli, „Jdanov” şi „Ştefan Gheorghiu”, s-au unit la sfârşitul anilor 1950. „Ştefan Gheorghiu” a rămas principala şcoală de cadre a PCR până în decembrie 1989. La începutul anilor 1970, rectorul acesteia a fost Miron Constantinescu, urmat de Leonte Răutu, care a fost destituit în 1981. Ultimul rector al şcolii de partid „Ştefan Gheorghiu” a fost Dumitru Popescu, unul dintre principalii doctrinari ai socialismului lui Ceauşescu.
51 Materiale publicate în timpul Primăverii de la Praga descriu sistemul represiv condus de poliţia politică şi confirmă implicarea poliţiei secrete sovietice în procesele-spectacol din Cehoslovacia; Eugen Loebl, My Mind on Trial, New York, Harcourt Brace Jovanovich, 1976; Jiři Pelikan (coord.), The Czechoslovak Political Trials, Stanford, Stanford University Press, 1971. În România, agenţii sovietici au jucat un rol şi mai important, de vreme ce ei erau ofiţeri ai poliţiei politice şi membri ai anturajului lui Gheorghiu-Dej. Când România a intrat în conflict cu URSS, aceşti agenţi au fost înlocuiţi din funcţii, dar şi-au continuat existenţa ca cetăţeni privilegiaţi ai României.
52 Adam B. Ulam, Titoism and the Cominform, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1952; Zbigniew Brzezinski, The Soviet Bloc. Unity and Conflict, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1967; Hélène Carrère d’Encausse, Le Grand frère. L’Union soviétique et l’Europe soviétisée, Paris, Flammarion, 1983.

lupte nesfârşite au fost catastrofale. Din momentul în care a devenit partid de guvernămînt, PCR a proiectat la nivel naţional o viziune bazată pe dogmatism şi suspiciune generalizată. Partidul cerea din partea membrilor săi anularea facultăţilor critice. Dacă Secretariatul îl găsea pe vreunul dintre membrii de partid vinovat de o „deviaţie”, individul astfel stigmatizat era pierdut. Prietenii şi, în multe cazuri, chiar rudele apropiate, îl abandonau cu speranţa de a convinge conducerea de propriul ataşament faţă de interesele supreme ale partidului.

În cazul PCR, o serie de elemente legate de complexul de inferioritate al celor care dominau elita partidului au agravat prejudecăţile antiintelectuale ale unor activişti de origine muncitorească şi ale ideologilor partidului (Leonte Răutu, Mihail Roller, Sorin Toma, Ştefan Voicu, Nestor Ignat, Constanţa Crăciun, Zina Brîncu, Nicolae Moraru) angajaţi, conform jargonului comunist, pe „frontul ideologic” în lupta împotriva rămăşiţelor mentalităţilor burgheze. Cu excepţia lui Alexandru Dobrogeanu-Gherea şi a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, în perioada timpurie şi, ulterior, a lui Miron Constantinescu, Grigore Preoteasa şi Ion Gheorghe Maurer, intelectualii fuseseră în mod evident absenţi din eşaloanele superioare ale partidului. Acest antiintelectualism îşi avea originea în conceptul marxist-leninist care vedea în proletariat clasa revoluţionară predestinată. Intelectualii erau priviţi ca nişte fiinţe debile şi instabile, cărora le lipseau convingerile şi principiile ferme şi care puteau fi, în cel mai bun caz, interpreţii „condiţiei proletare”. Departe de a garanta o carieră în partidele leniniste, o reputaţie de intelectual stârnea astfel suspiciune. Mai mult, din moment ce nu era legată de istoria şi cultura naţională a României, platforma politică şi ideologică a PCR nu a fost atrăgătoare pentru intelighenţia românească interbelică. Partidul a aderat necondiţionat la teza Cominternului potrivit căreia România era o „construcţie imperialistă multinaţională” şi a susţinut ideea autodeterminării pe baze etnice până la secesiunea completă. Datorită acestei linii mioape, sectare şi, până la urmă, autodistructive, compoziţia etnică a PCR a fost dezechilibrată.

Comunismul românesc a fost izolat de curentele de idei şi de valorile fundamentale din perioada interbelică. De asemenea, comunismul românesc s-a exprimat prin autoritarism, centralism birocratic, fracţionism, intoleranţă şi supunere necondiţionată faţă de Moscova, centrul comunismului mondial. Tuturor acestora li s-au adăugat caracteristicile experienţei conspirative din ilegalitate, în special refuzul dialogului şi perpetuarea climatului de teamă şi suspiciune. Din cultura politică naţională românească, PCR a preluat şi a dezvoltat o anumită versatilitate în privinţa principiilor şi o tentaţie spre nepotism şi corupţie.

Eliminarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, începută prin epurarea sa în 1948, urmată de procesul şi executarea sa în 1954, reprezintă unul dintre cele mai dezgustătoare episoade din istoria comunismului românesc, precum şi unul dintre cele mai puţin studiate procese politice din Europa de Est53. Acest episod ţine de cea de-a doua fază de represiune stalinistă: persecutarea unor lideri naţionali importanţi ai partidelor comuniste, care activaseră în rezistenţa clandestină împotriva naziştilor (László Rajk şi, ulterior, János Kádár în Ungaria, şi Władisław Gomułka în Polonia)54. Pătrăşcanu era unul dintre liderii cei mai înzestraţi şi mai populari ai partidului. Născut în anul 1900 la Bacău, într-o familie burgheză, avea pregătire de avocat, cu un doctorat luat la Leipzig55. S-a alăturat mai întâi mişcării socialiste în 1919, iar în

53 Pentru o analiză a procesului Pătrăşcanu în context est-central european, vezi George Hodos, Show Trials. Stalinist Purges in Eastern Europe, 1948-1954, New York, Praeger, 1987, pp. 93-111. Vezi şi introducerea bine informată a Sandei Golopenţia la Anton Golopenţia, Ultima carte, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001.
54 În prima fază, au fost atacate partidele politice „burgheze”; a treia fază a fost îndreptată împotriva unora dintre cei mai credincioşi susţinători ai Moscovei, care fuseseră implicaţi în operaţiuni ale Cominternului şi care „fuseseră legaţi de Stalin pe tot parcursul istoriilor lor personale”. Vezi Carrère d’Encausse, Le Grand frère, pp. 115-127.
55 Tatăl său, D. D. Pătrăşcanu, care era binecunoscut în România, aparţinuse grupului de stânga ieşean din jurul revistei „Viaţa Românească”, dar, sub influenţa prietenului său Constantin Stere, intrase în Partidul Naţional Liberal la începutul secolului.

1921, atunci când s-a înfiinţat PCR, s-a numărat printre membrii fondatori. În anii 1920, Pătrăşcanu a fost avocatul apărării în procesele câtorva comunişti importanţi. A devenit membru al Comitetului Central în anii 1930 şi a reprezentat PCR la Comintern în perioada 1935-1936. În 1931, Pătrăşcanu a fost ales în parlament ca membru al Blocului Muncitoresc-Ţărănesc56. A fost unul dintre organizatorii politici ai grevei de la Griviţa din februarie 1933. Între anii 1924 şi 1941, Pătrăşcanu a fost închis de şase ori, dar, spre deosebire de ceilalţi comunişti, a fost eliberat în scurt timp. În 1943, a fost închis în acelaşi lagăr pentru deţinuţi politici ca şi Gheorghiu-Dej, la Târgu-Jiu. A fost eliberat însă după numai opt luni şi i s-a permis să stea în staţiunea Poiana Ţapului, unde părinţii săi aveau o vilă, lucru care l-a iritat pe Gheorghiu-Dej, care ispăşea o pedeapsă grea.

Pătrăşcanu a colaborat cu Ion Gheorghe Maurer şi cu Emil Bodnăraş pentru orchestrarea operaţiunii din aprilie 1944 împotriva lui Foriş. Încă de dinainte de război, el stabilise relaţii apropiate cu tineri intelectuali comunişti, care îi admirau profunzimea teoretică, precum Miron Constantinescu şi Grigore Preoteasa. După înlăturarea lui Foriş, conducerea provizorie a PCR l-a numit pe Pătrăşcanu reprezentantul partidului în negocierile cu liberalii, cu naţional-ţărăniştii şi cu cercurile de la palatul regal, care au condus la lovitura de stat de la 23 august 1944.

A fost numit ministru fără portofoliu în primul guvern de coaliţie care s-a format în urma loviturii de stat, apoi a devenit ministru de justiţie, poziţie pe care a deţinut-o din noiembrie 1944 până la începutul anului 1948. A fost membru al delegaţiei care s-a deplasat la Moscova în septembrie 1944 pentru a negocia armistiţiul dintre România şi Uniunea Sovietică. Acolo, fiindu-le practic necunoscut liderilor sovietici (spre deosebire de Ana Pauker şi de Vasile Luca), a fost primit cu indiferenţă. Se pare că unele dintre remarcile sale din timpul discuţiilor privind armistiţiul au fost interpretate de ruşi ca un semn de „aroganţă naţionalistă”. De asemenea, Pătrăşcanu a făcut parte din delegaţia română care a participat la Conferinţa de pace de la Paris din 1946.

După cum s-a sugerat deja, originea conflictului dintre Gheorghiu-Dej şi Pătrăşcanu a fost de natură personală. Cei doi avuseseră o relaţie tensionată în lagărul de la Târgu-Jiu. Pe Gheorghiu-Dej l-au iritat eforturile lui Pătrăşcanu de a se afirma ca un personaj marcant în cadrul organizaţiei de partid. Mai târziu, Gheorghiu-Dej i-a criticat pe Constantin Pîrvulescu şi pe alţi membri ai conducerii din clandestinitate pentru că l-au numit pe Pătrăşcanu într-o poziţie crucială precum cea de delegat din partea comuniştilor la negocierile cu partidele „burgheze”. Pentru Gheorghiu-Dej şi apropiaţii săi, Pătrăşcanu nu fusese niciodată unul dintre ai lor. Acestora le displăceau lipsa lui de interes faţă de intrigile de partid şi refuzul de a profita de veniturile suplimentare sau de privilegiile speciale, la care se adauga nemulţumirea lui Gheorghiu-Dej faţă de popularitatea lui Pătrăşcanu printre intelectuali şi studenţi. Pentru a împiedica dezvoltarea unei facţiuni pro-Pătrăşcanu în cadrul partidului, Gheorghiu-Dej şi, pe atunci, apropiatul său aliat, Iosif Chişinevschi, au decis să-l acuze de păcatul imaginar al şovinismului.

Ana Pauker, care, încă din anii 1920, îl cunoscuse pe Pătrăşcanu, şi-a exprimat rezervele în legătură cu profunzimea şi trăinicia convingerilor leniniste ale lui Pătrăşcanu57. În 1946, în timpul campaniei electorale, Gheorghiu-Dej l-a atacat pe Pătrăşcanu din cauza unui discurs pe care îl ţinuse în faţa studenţilor români din Cluj ca urmare a unor incidente cu caracter interetnic care avuseseră loc acolo. Pătrăşcanu încercase să sublinieze ataşamentul

56 Vezi Henry L. Roberts, Rumania: Political Problems of an Agrarian State, pp. 256, 290 şi Ghiţă Ionescu, Communism in Rumania, pp. 40, 151-160, 354.
57 De fapt, Pătrăşcanu a afirmat că, încă din toamna lui 1944, Pauker, Luca şi Gheorghiu-Dej şovăiau să-i dea spre îndeplinire vreo sarcină importantă în numele partidului; vezi Greşelile mele ca activist de partid, în Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucreţiu Pătrăşcanu, Bucureşti, Editura Vremea, 1996, pp. 20-28.

PCR faţă de valorile patriotice româneşti, dar discursul său a fost distorsionat de Gheorghiu-Dej şi invocat împotriva lui în raportul secretarului general asupra „curentelor şoviniste şi revizioniste” de la Plenara Comitetului Central din noiembrie 194658.
La Congresul PMR din februarie 1948 Pătrăşcanu şi-a pierdut locul din Comitetul Central, fără a i se permite să ia cuvântul pentru a se apăra. Atacul a fost lansat de Teohari Georgescu, secretar al Comitetului Central şi membru al Biroului Politic, care le-a comunicat participanţilor la congres că fostul ministru de justiţie „căzuse sub influenţa burgheziei”, „devenise un exponent al ideologiei burgheze” şi „supraestimase forţele inamice”59. Câteva luni mai târziu, după ruptura cu Iugoslavia, Pătrăşcanu a fost acuzat şi de a fi fost agent „titoist-fascist” şi spion în slujba serviciilor secrete occidentale. Pe 28 aprilie 1948 a fost arestat din ordinul lui Gheorghiu-Dej şi a fost iniţial interogat de o comisie de partid compusă din Teohari Georgescu, Iosif Rangheţ, Alexandru Drăghici şi Gheorghiu-Dej însuşi. Pătrăşcanu a fost închis împreună cu soţia şi câţiva prieteni apropiaţi şi supus unor interogatorii extenuante60. Pe data de 1 mai 1948, înainte de începerea interogatoriilor, Pătrăşcanu a adresat o scrisoare emoţionantă secretariatului, cu alte cuvinte către Gheorghiu-Dej, Pauker, Luca şi Georgescu, arătând că era nevinovat61.

Lucreţiu Pătrăşcanu a stat închis timp de şase ani, fiind executat numai în 1954. Spre deosebire de László Rajk şi Rudolf Slánský, Pătrăşcanu nu a consimţit să-şi mărturisească presupusele crime. Gheorghiu-Dej l-a criticat pe Teohari Georgescu pentru incapacitatea sa de a-l „demasca” pe Pătrăşcanu, de unde reiese că atât timp cât Gheorghiu-Dej împărţea puterea în secretariat cu Pauker, Luca şi Georgescu, investigaţiile nu au reuşit să producă dovada necesară pentru ca un proces precum cel al lui Rajk să aibă loc în România.

În vara lui 1952, după epurarea grupului Pauker-Luca-Georgescu, a fost format un comitet special pentru finalizarea investigaţiilor asupra lui Pătrăşcanu şi a celor închişi împreună cu el. Noul comitet era îndrumat de Alexandru Drăghici, proaspăt desemnat ministru de interne, care primea instrucţiuni direct de la Gheorghiu-Dej şi de la numărul doi în partid, secretarul Comitetului Central însărcinat cu „organele speciale”, Iosif Chişinevschi. Echipa de investigatori era condusă de colonelul de securitate Ioan Şoltuţiu, care fusese la Praga în timpul pregătirilor pentru procesul-spectacol regizat lui Slánský pentru a studia cum se obţin confesiunile62. Şoltuţiu a schimbat stilul interogatoriilor: începând din septembrie

58 Materiale de arhivă arată că afirmaţia încriminatoare „sunt român înainte de a fi comunist” nu a fost făcută, de fapt, de Pătrăşcanu, ci i-a fost atribuită de un informator, Pavel Apostol; vezi Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003.
59 Ghiţă Ionescu, Communism in Rumania, pp. 151-156.
60 Pe lângă soţia lui Pătrăşcanu, Elena (născută Hertha Schwammen), au mai fost arestaţi şi interogaţi Lena Constante, Harry Brauner şi Belu Zilber, cu toţii prieteni apropiaţi ai familiei Pătrăşcanu. Elenei Pătrăşcanu i s-a spus că soţul ei avusese o legătură cu Lena Constante, determinând-o astfel să depună mărturie împotriva acestuia. Elena Pătrăşcanu a fost condamnată la 14 ani de închisoare, dar a fost eliberată în 1956. Vezi ordinul de eliberare a sa în Gheorghe Buzatu, Mircea Chiriţoiu (editori), Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete, 1944-1989, vol. I, Bucureşti, Editura Paideia, 1998, pp. 102-103. Mai târziu, s-a căsătorit cu regizorul de teatru Yannis Veakis, un comunist grec exilat. Despre cercul intim al lui Pătrăşcanu, vezi Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Bucureşti, Editura Albatros, 2000. Pandrea însă avea motive personale pentru a o antipatiza pe Elena Pătrăşcanu; în consecinţă, memoriile sale trebuie citite cu anumite rezerve atunci când este vorba despre părerile sale cu privire la cine a fost cu adevărat responsabil de căderea lui Lucreţiu Pătrăşcanu.
61 Arhiva Serviciului Român de Informaţii (ASRI), fond P, dosar 40002, vol. 3, ff. 339-400.
62 Se pare că a existat o încercare de a lega cazul Pătrăşcanu de „grupul Pauker-Luca-Georgescu”, aşa cum se poate vedea dintr-un raport al lui Ioan Şoltuţiu, la două luni după ce investigaţiile au fost reluate. Această ipoteză este avansată de Robert Levy în „Sfera Politicii”, nr. 29-30, iulie-august 1995, pp. 39-42. Pentru raportul lui Şoltuţiu, vezi ASRI, fond Y, dosar 40002, 16, ff. 2-16 şi „Sfera Politicii”, nr. 29-30, iulie-august 1995, pp. 43-45; nr. 31 septembrie 1995, pp. 42-45 şi nr. 32, octombrie 1995, pp. 43-44. O posibilă legătură între cele două procese a fost Egon Balas, un prieten al lui Alexandru Iacob, care a fost mâna dreaptă a lui Vasile Luca la Ministerul de Finanţe şi care a fost şi el implicat în procesul şefului său. Jacques Berman, care a fost implicat în
1952 au fost folosite tortura şi presiunile morale pentru a-i „convinge” pe cei arestaţi să mărturisească crimele lor şi ale celorlalţi din grup63.
Pătrăşcanu s-a dovedit a fi o persoană puternică. Ca dovadă a presiunilor la care a rezistat stă scrisoarea din 13 noiembrie 1952, pe care a trimis-o ministrului de interne, Drăghici64. Deşi „verificarea” a continuat până la sfârşit în stilul impus de Şoltuţiu, Pătrăşcanu şi-a sfidat investigatorul şi a respins minciunile ticluite în principal de fostul său prieten şi coleg de proces, Belu Zilber. După luni de tortură fizică, Zilber, un intelectual sofisticat şi cinic, a ajuns la concluzia că rezistenţa era inutilă şi că strategia cea mai bună era cooperarea cu torţionarii. Prin urmare, el a conceput un halucinant scenariu al conspiraţiei şi trădării, iar întreaga serie de acuzaţii împotriva lui Pătrăşcanu s-a bazat pe născocirile care plecau de la mărturiile date de ceilalţi acuzaţi, în primul rând de la auto-rechizitoriul lui Zilber65.
Procesul a fost pus în scenă între 12-14 aprilie 1954, dar, din cauza refuzului lui Pătrăşcanu de a-şi admite greşeala, acesta s-a ţinut în faţa unei audienţe selecţionate dintre militanţii de partid şi cadrele Securităţii. În acest fel, i-au lipsit efectele de senzaţie ale precedentelor procese-spectacol din celelalte ţări est europene. Probele s-au limitat numai la „confesiunile” celorlaţi deţinuţi66. Pătrăşcanu a fost acuzat de crime împotriva păcii şi de înaltă trădare, fiind condamnat la moarte. În afară de Pătrăşcanu, singurul condamnat la moarte în acest proces a fost Koffler, adjuctul lui Foriş, a cărui demitere din biroul politic în 1944 fusese susţinută de Pătrăşcanu67. În afară de cei doi, era implicat un grup eterogen, din rândurile căruia mulţi aveau legături personale cu Pătrăşcanu şi cu soţia sa, printre care Belu Zilber, Harry Brauner (muzicolog şi folclorist) şi prietena acestuia, Lena Constante (cunoscută ca artist plastic, cu o sensibilitate literară deosebită). Din acelaşi grup făcea parte Ion Mocsony-Stârcea (fost mareşal al palatului, care fusese activ în lovitura de stat de la 23 august), inginerul Emil Calmanovici, Herant Torossian (om de afaceri american şi fost consul la Paris), Jacques Berman (fost diplomat), Alexandru Ştefănescu şi văduva lui Foriş, Victoria Sîrbu68.
procesul Pătrăşcanu, a fost obligat să depună mărturie că s-a angajat în acţiuni de spionaj împreună cu Balas pe când cei doi se aflau împreună la Legaţia României de la Londra; vezi Egon Balas, Will to Freedom. A Perilous Journey through Fascism and Communism, Syracuse, N.Y., Syracuse University Press, 2000, pp. 312-316 şi declaraţia lui Jacques Berman din data de 22 ianuarie 1953 în Principiul bumerangului, pp. 140-163.
63 Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, p. 154 şi p. 329.
64 Scrisoarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu din 13 noiembrie 1952, ASRI, fond P, dosar 40002, 10, f. 401.
65 Pentru propria mărturie a lui Zilber cu privire la proces şi la comportarea sa în timpul anchetei, vezi cele două versiuni ale memoriilor sale, Actor în procesul Pătrăşcanu şi Monarhia de drept dialectic. După ce prima versiune i-a fost confiscată de poliţia secretă, Zilber şi-a rescris memoriile sub pseudonim, însă rezulatul este diferit. Prima versiune a fost recuperată mai târziu din arhivele fostei Securităţi şi ambele versiuni au fost publicate.
66 Pe lângă mărturia lui Zilber, care, în memoriile sale, a admis că a recunoscut că ar fi comis crimele puse pe seama sa, vezi şi mărturia Lenei Constante, implicată în acest proces, The Silent Escape. Three Thousand Days in Romanian Prisons, Berkeley, University of California Press, 1995. În plus, comisia de partid care, la cererea lui Ceauşescu, a investigat acest proces pentru a-l incrimina pe Gheorghiu-Dej, dar mai ales pe Alexandru Drăghici, care trebuia îndepărtat, a descris toate metodele utilizate pentru a obţine mărturisirile.
67 În timpul pregătirii procesului, Koffler a scris o serie de autocritici grotesc de masochiste, în care admitea că era un maniac sexual, un asasin şi un trădător; vezi Autobiografie, ASRI, fond P, dosar 40002, 45, pp. 34-80. Printre cei care au depus mărturie împotriva Koffler la proces s-au numărat foşti membri ai conducerii partidului din ilegalitate (Ana Toma şi Ilka Melinescu), care l-au acuzat pe fostul şef al serviciului financiar al partidului de legături cu poliţia secretă al lui Antonescu (Siguranţa).
68 Pătrăşcanu şi Koffler au fost condamnaţi la moarte şi executaţi pe data de 17 aprilie 1954. Ceilalţi au fost condamnaţi la închisoare pe diverse termene: Belu Zilber, Alexandru Ştefănescu şi Emil Calmanovici la închisoare pe viaţă; Ion Mocsonyi-Stârcea şi Herant Torossian la 15 ani de închisoare; Lena Constante şi Harry Brauner la 12 ani; Jacques Berman la 10 ani şi Victoria Sîrbu la 8 ani. Pentru documentele privind procesul, vezi Principiul bumerangului, pp. 361-381.
Procesul a avut câteva obiective: să-l prezinte pe Pătrăşcanu ca un trădător a cărui viaţă politică fusese un şir de conspiraţii împotriva intereselor ale clasei muncitoare, să-l asocieze pe el şi grupul său cu operaţiunile de spionaj occidentale şi să demonstreze activităţile subversive ale conducerii PCR sub Foriş-Koffler în timpul războiului. Cu alte cuvinte, numai datorită lui Gheorghiu-Dej şi a „nucleului său sănătos, leninist” duşmanii au fost identificaţi, iar planurile lor au fost înăbuşite în faşă.

Deşi în multe dintre analizele occidentale Pătrăşcanu a fost considerat un potenţial Tito, nici una dintre scrierile sale nu sugerează existenţa unei abordări originale a revoluţiei socialiste69. Scopul procesului nu a fost acela de a distruge „titoismul” din cadrul partidului român, ci acela de a elimina rivalii şi a discredita vechea gardă a partidului. Pătrăşcanu nu a fost un potenţial Tito, ci mai degrabă un potenţial Gomułka român – un comunist pentru care devotamentul faţă de Stalin nu însemna abandonarea oricărui sentiment patriotic. Tragedia lui a fost aceea că a subestimat intensitatea resentimentelor lui Gheorghiu-Dej şi a abilităţii tactice a acestuia de a se debarasa de inamici. Pătrăşcanu detesta lipsa de cultură a lui Gheorghiu-Dej şi aroganţa Anei Pauker. El îl considera pe Gheorghiu-Dej o cantitate neglijabilă şi nu şi-a dat seama că secretarul general juca un rol din ce în ce mai influent în cadrul cvartetului conducător (Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu) care a dominat partidul până în 1952. Într-un moment în care conflictul cu Iugoslavia putea fi deja anticipat, la câteva luni după stabilirea Cominformului în septembrie 1947, liderii PCR au găsit în Pătrăşcanu ţapul ispăşitor perfect pentru orice tip de deviaţie de care Stalin i-ar fi putut acuza pe ei.
Procesul lui a avut loc în 1954, atunci când Malenkov şi Hruşciov se debarasaseră de Beria, iar noul curs era nu numai tolerat, dar chiar încurajat în ţările satelite70. În alte ţări est-europene procesele politice au continuat de-a lungul anilor 1954 şi 1955 (de exemplu, în Cehoslovacia lui Antonin Novotny), dar acestea au afectat numai eşaloanele de mijloc ale partidului, nu pe cei de la vârf. Cu alte cuvinte, la un an după moartea lui Stalin, procesele staliniste care mai aveau loc în diverse ţări erau mai degrabă afaceri de natură internă decât unele inspirate şi controlate de Moscova.

Execuţia lui Pătrăşcanu a fost, prin urmare, o iniţiativă românească, nu una sovietică, cu toate că românii au primit sfaturi din partea sovieticilor în perioada pregătirii procesului, iar ruşii nu s-au opus pedepsei cu moartea71. Întemniţarea pentru o perioadă de aproape şase ani nu a fost posibilă fără aprobarea sovieticilor şi fără implicarea acestora în investigaţiile aferente cazului. Pătrăşcanu a fost lichidat pentru că Gheorghiu-Dej a realizat că vremurile se schimbau şi că fostul ministru de justiţie, care nu recunoscuse nimic, putea deveni o alternativă care îl putea pune în pericol pe el însuşi şi pe grupul său. Gheorghiu-Dej şi apropiaţii săi se temeau că Pătrăşcanu putea genera o reacţie antistalinistă în cadrul partidului, care le putea submina propria poziţie. Mai mult, ei se temeau că Pătrăşcanu putea fi folosit ca un pion politic de către ruşi, care se aflau în căutare de alternative pentru liderii stalinişti compromişi din Europa de Est72.
69 Cartea lui Pătrăşcanu, Problemele de bază ale României, Bucureşti, 1944, era o lucrare pragmatică, cu caracter politic, gândită ca o contribuţie la ideologia PCR. Celelalte scrieri ale sale, în special Curente şi tendinţe în filozofia românească, retipărită în 1971 de Editura Politică din Bucureşti, erau, fără îndoială, lucrări ortodoxe din punct de vedere ideologic.
70 Se poate argumenta că procesul lui Beria ar fi putut servi ca model pentru procesul Pătrăşcanu, aşa cum sugerează Belu Zilber în Actor în procesul Pătrăşcanu, pp. 123-24 (presupunând că Beria a fost, cât de cât, judecat).
71 Miron Constantinescu a dezvăluit mai târziu faptul că în 1954 fusese trimis la Moscova pentru a obţine aprobarea sovieticilor pentru proces, dar că Malenkov i-a spus „asta este treaba voastră”.
72 Cu privire la evoluţiile din Europa de Est în epoca poststalinistă, vezi François Fejtö, A History of the People’s Democracies. Eastern Europe since Stalin, New York, Praeger, 1971; Leszek Kolakowski, Main Currents of Marxism, vol. 3, The Breakdown, Oxford, Clarendon Press, 1978; Richard Löwenthal, World Communism. The Disintegration of a Secular Faith, New York, Oxford University Press, 1964; Leopold Labedz, International
Procesul lui Pătrăşcanu a fost, în primul rând, o epurare care a eliminat un potenţial rival, ale cărui merite şi lung serviciu în slujba mişcării revoluţionare le depăşeau pe cele ale celor care îl persecutau. În al doilea rând, presupusa trădare a lui Pătrăşcanu constituia o explicaţie pentru slăbiciunea partidului din timpul războiului şi absenţa unei mişcări comuniste de rezistenţă în România. Din acest motiv, Pătrăşcanu a fost asociat cu grupul lui Foriş, reprezentat de Remus Koffler, fostul număr doi din partid, eliminat în aprilie 1944 odată cu Foriş. În al treilea rând, prin legăturile stabilite între Gheorghiu-Dej şi „moscoviţi” în timpul afacerii Pătrăşcanu, coeziunea grupului hegemonic s-a accentuat. În al patrulea, judecându-l pe Pătrăşcanu, PCR a contribuit la propaganda sovietică împotriva Iugoslaviei lui Tito. În al cincilea, potenţialii critici erau descurajaţi, iar orice tendinţă fracţionistă suprimată. După 1954, poziţia lui Gheorghiu-Dej în cadrul conducerii de partid a devenit mai puternică decât oricând. El chiar l-a numit pe locotenentul său de încredere, Gheorghe Apostol, prim-secretar al Comitetului Central (1954-1955), fără să-i fie teamă de competiţie. Ca prim-ministru al ţării, Gheorghiu-Dej a început să-şi cultive propria imagine ca om politic luminat, interesat mai înainte de orice de creşterea economică, de dezvoltarea industrială şi de creşterea standardului de viaţă al populaţiei.

Nicolae Ceauşescu nu era pe-atunci membru al Biroului Politic pentru a susţine decizia de executare a lui Pătrăşcanu, luată de Gheorghiu-Dej şi de Chişinevschi. Astfel, el personal nu a fost implicat personal în acel verdict. Mai târziu, Ceauşescu a câştigat capital politic din această îndoielnică inocenţă pentru a se pretinde antistalinist şi pentru a-l discredita pe Gheorghiu-Dej. În cadrul ofensivei sale împotriva baronilor lui Gheorghiu-Dej de după 1965, Ceauşescu l-a reabilitat pe Pătrăşcanu, dar nu şi toate celelalte victime ale acestui proces. El nu numai că l-a atacat pe Alexandru Drăghici, ministrul de interne din perioada 1952-1965, pentru rolul jucat în realizarea efectivă a epurărilor staliniste, dar l-a făcut şi pe Gheorghiu-Dej direct răspunzător pentru faptul că le ordonase73.

Astfel, Ceauşescu îi avertiza pe foştii membri ai Biroului Politic, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica, precum şi pe proaspăt-reabilitatul Miron Constantinescu, că partidul cunoştea rolul lor în uciderea lui Pătrăşcanu. Pentru a-şi face drum către puterea absolută, Ceauşescu a orchestrat reabilitarea politică a lui Pătrăşcanu şi a obţinut eliminarea duşmanului său principal, precum şi neutralizarea principalilor suporteri ai lui Gheorghiu-Dej din cadrul conducerii partidului.

Citeste si articolele:

 Iluminatii care intuneca Romania si demoleaza lumea

 

Ceea ce indeobste numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…

 

Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Ca mare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane. Ca tot ce se spune “liber” nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri. Dar daca este adevarat?

 

 

In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca “Puterea” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat “terenul de lucru” al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:

 

1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.

  1. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
  2. Finateaza toate partile implicate in conflict.
  3. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

 

Illuminati – Stapanii din umbra    illuminati, teoria conspiratiei, grup ocult, noua ordina mondiala, Illuminati – Stapanii din umbra

 

 

Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent – diabolica, cat pe inertia si superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila. Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete… Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile “Forbes” nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

 

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor

Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.

Illuminati – Stapanii din umbra    illuminati, teoria conspiratiei, grup ocult, noua ordina mondiala, Illuminati – Stapanii din umbra

 

 

Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.

 

Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:

 

“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane.”

Illuminati – Stapanii din umbra    illuminati, teoria conspiratiei, grup ocult, noua ordina mondiala, Illuminati – Stapanii din umbra

 

 

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic

Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor ecrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei Nobilimi sau Aristocratii Negre. Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.

 

Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana. Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.

Illuminati – Stapanii din umbra    illuminati, teoria conspiratiei, grup ocult, noua ordina mondiala, Illuminati – Stapanii din umbra

 

 

Evenimentele s-ar fi intamplat in urma unei marii victorii a unor triburi nomade de origine asiatica din zona Volgai asupra invadatorilor arabi musulmani. Imediat dupa batalie, viitorul imparat bizantin, Constantin al V-lea, s-a casatorit cu o printesa din acele triburi. Fiul lor a fost faimosul imparat Leo al IV-lea. Membrii familiei de Medici precum si Papa Pius al XII-lea au facut parte la randul lor din Aristocratia Neagra. Cultul lor era de sorginte satanista, evidentiat prin practici avansate de magie neagra. La o privire mai atenta, reiese ca aceste metode de magie neagra sunt la originea tuturor tehnicilor de influentare si manipulare a maselor de oameni. Aceasta in ciuda faptului ca imensa masinarie de propaganda oficiala se ascunde sub motive asa-zis stiintifice, in care declara ca Diavolul nu exista, iar religiile nu sunt altceva decat o forma de misticism sub care se ascund oamenii saraci cu duhul. “Cel mai vechi truc al diavolului este acela de a spune ca el nu exista”, spune o maxima a inteleptilor crestini…

 

Aceeasi masinarie de propaganda cu orientare “stiintific-atee” a avut grija sa indoctrineze societatile vestice inca din anii ’50-’60, cu ideea ca nu exista forte supranaturale si fenomene paranormale, iar magia nu ar fi altceva decat un derizoriu fenomen de circ si variete.

 

Ce vor de fapt Illuminati?

Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Illuminati – Stapanii din umbra    illuminati, teoria conspiratiei, grup ocult, noua ordina mondiala, Illuminati – Stapanii din umbra

 

 

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor “evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

 

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:

-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…

 

Sfârşitul lumii, prezis de un FRANCMASON pe patul de moarte!  Sfârşitul lumii, prezis de un FRANCMASON pe patul de moarte! Trăim realitatea zguduitoare a ultimelor zile 442

Pus faţă în faţă cu moartea un mason de rang înalt care face parte din grupul ultrasecret Bilderberg a vrut să-şi despovăreze sufletul şi s-a destăinuit unui pastor american.El i-a spus acestuia câteva din evenimentele pe care întreaga planetă la va înfrunta în 2012. Înainte ca planeta să fie condusă de gruparea satanică intitulată “Noua Ordine Mondială” vom fi conduşi de către chinezi.Însă rasa galbenă nu este decât o marionetă în mâinile Iluminaţilor care se vor folosi cu viclenie de acest paravan pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.În câteva puncte vă vom prezenta sinteza discuţiei pe care masonul a avut-o cu pastorul Lindsey Williams.1. Atacul Iranului va fi paravanul începerii unui nou conflict militar de proporţii, care va duce la izbucnirea Celui De-al Treilea Război Mondial. În această luptă vor intra  mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza făcând milioane de victime.2. Dolarul american va ajunge la pământ în 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „Iluminaţii” şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apărea la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. “Să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!”, a spus masonul.

„În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici”. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

3. Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla.

4. În următoarele câteva luni petrolul va atinge cotaţia de 200 de dolari pe baril.

5. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.

6. Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc. Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!

7. Elitele aşa-zişilor „iluminaţi” alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.

Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi” să atace.

Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.

8. O declaraţie năucitoare: „De curând, „iluminaţii” au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială“.
Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii” au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului” („Devil’s Mesia”) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale“.

9. Cei care s-au autointitulat „iluminaţii” fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.

 

 

 

Armele anti-etnice: China se pregătește în secret de un Război Biologic

Autor: Adrian Pătrușcă

 

China efectuează cercetări clandestine în domeniul armelor biologice și nu a divulgat studiile sale anterioare în acest domeniu, potrivit unui raport al Departamentului de Stat, dat publicității marți.

 

 

 

De asemenea, Beijingul ascunde informații legate de domeniul său nuclear, blocând senzorii unui sistem internațional de monitorizare, folosit la detectarea exploziilor nucleare subterane, informează raportul anual al Departamentului de Stat privind respectarea acordurilor privind armele.

 

Raportul, neclasificat, furnizează noi detalii privind îngrijorările Statelor Unite „timp de mulți ani”, legate de cercetările în domeniul armelor biologice ale Chinei care nu sunt autorizate de Convenția din 1972 privind armele biologice semnate de 183 de țări, printre care China și Statele Unite.

 

 

Convenția privind armele biologice interzice dezvoltarea, testarea și folosirea armelor biologice și cere dezafectarea tuturor armelor biologice.

 

„Statele Unite au îngrijorări în ceea ce privește respectarea prevederilor Convenției legate de cercetarea și dezvoltarea toxinelor în instituțiile medicale militare chineze din cauza posibilelor aplicații cu dublă utilizare și de potențialul lor ca amenințare biologică”, arată raportul.

Administrația americană a informat Beijingul despre îngrijorările sale și va continua să monitorizeze activitățile biologice chineze, scrie documentul.

 

 

China a ales expansionismul! Numai Germania și UE mai acordă credit Beijingului!

 

 

Cumplita încăierare cu pietre și băte de la granița cu India, amenințările lansate la adresa Taiwanului și încercarea de a înăbuși orice urmă de libertate în Hong Kong sunt tot atâtea dovezi că Beijingul a decis să joace cartea expansionismului.

 

E o schimbare uriașă în politica externă a Beijinului, care pare să fi abandonat cu totul îndemnul regretatului lider reformist  Deng Xiaoping: „Ascunde-ți puterea, așteaptă și vezi”, scriu jurnaliștii de la săptămânalul de stânga german Der Spiegel.

 

„De când Richard Nixon a fost președinte în anii ’70, Washingtonul a urmat o politică de apropiere față de Beijing. SUA au urmărit integrarea imperiului izolat și sărac în sistemul internațional, în speranța că Republica Populară Chineză se va alinia Occidentului. În termeni economici, această formulă este cunoscută sub numele de „schimbare prin comerț”. Fiecare administrație americană succesivă a respectat mai mult sau mai puțin această abordare – până când a venit Donald Trump.

 

 

Președintele SUA Trump a optat pentru o politică de decuplare, mai degrabă decât de apropiere cu China. În 2018, vicepreședintele Statelor Unite, Mike Pence, a susținut un discurs la Institutul Hudson din Washington care a marcat o schimbare față de politica tradițională. El a acuzat China de un expansionism lipsit de scrupule. „Nu ne vom lăsa intimidați și nu vom sta nepăsători”, a spus el”.

 

În ciuda criticilor lansate de nenumărate ori la adresa lui Trump, ziariștii de la Der Spiegel aduc o sumedenie de argumente că nu Donald Trump este cel care a deschis cutia Pandorei. „Multă vreme, China a respectat directiva politicianului reformist, Deng Xiaoping: „Ascunde-ți puterea, așteaptă și vezi”.În timpul crizei financiare începute în 2007, în China s-a răspândit ideea că sistemul ei nu este oar egal cu cel al Occidentului, dar poate chiar superior.

 

 

China ameninţă SUA! Războiul Rece, reîncărcat? Este alertă internaţională

Armele anti-etnice: China se pregătește în secret de un Război Biologic

 

 

„La o conferință a Partidului Comunist din 2017, președintele chinez și liderul partidului Xi Jinping a precizat că el e de părere că a sosit momentul Chinei. El a proclamat o „nouă eră” în care Republica Populară se va muta „în centrul scenei mondiale”.

 

Shi Yinhong, profesor de politică la Universitatea Renmin din Beijing, susâine că, pe de o parte, China se simte nedreptățită de acuzațiile că ar fi provocat pandemia și lovită de prăbușirea economiei sale. Pe de altă parte, însă, conducerea de la Beijing vede criza de sănătate ca pe o oportunitate de a-și extinde puterea.Se gândesc: s-ar putea ca noi să fim slabi, dar ceilalți sunt în prezent și mai slabi.

 

Schimbarea se simte foarte bine și în retorica diplomației chineze. În anii ’90, unii membri ai Partidului Comunist criticau  Ministerul Afacerilor Externe numindu-l „Ministerul Trădătorilor”, deoarece diplomații Beijingului erau atât de respectuosi față de Occident. Astăzi, au apărut „Războinici Lupi”, reprezentanii unei noi generații de diplomați. Acetia și-au împrumutat numele intr-un film de mare succes în care un luptător chinez înfruntă un mercenar American

 

 

 

Bătrânii trăiesc prea mult şi este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”

Îmbătrânirea populației este o provocare cunoscută. Și Fondul Monetar Internațional îi acordă o analiză amplă în fiecare întâlnire trimestrială.

 

Îmbătrânirea populației este o provocare cunoscută. Și Fondul Monetar Internațional îi acordă o analiză amplă în fiecare întâlnire trimestrială. Ceea ce atrage atenția este agresivitatea și cruzimea cu care pune în relief problema.

 

Fondul reclamă, între alte măsuri, ca beneficiile să fie reduse și vârsta de pensionare să fie prelungită din cauza „riscului de a trăi mai mult decât era de așteptat”.

 

De asemenea, propune soluții de piață pentru a reduce acest „risc”. În ceea ce privește economiștii FMI, spaniolul José Viñals numește „risc de longevitate”. „Dacă longevitatea crește cu trei ani peste ceea ce este prevăzut, până în 2050, costul îmbătrânirii – care deja este enorm pentru Guverne, întreprinderi, societăți de asigurări și particulari – va crește cu 50% în economiile avansate luând ca referință PIB-ul din 2010.

 

Pentru țările emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. În termeni absoluți, costul prevăzut va crește cu zeci de miliarde de dolari la scară globală. Acest lucru pune în pericol viabilitatea finanțelor publice prin declanșarea nivelurilor datoriei publice într-o proporție similară. În paralel, este un risc pentru solvabilitatea entităților private”.

 

După cum a explicat Viñals la conferința de presă în care a prezentat raportul, „a trăi mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporații și guverne.

 

De aceea, trebuie să ne îngrijorăm acum pentru riscurile longevității, astfel încât costurile să nu ne sufoce pe viitor”, a spus Viņals, șeful Departamentului Piețe de Capital.

Christine Lagarde: „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”

 

În 1750, speranța de viață în țările Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900 a crescut ajungând la 80 de ani în 2010.

 

La scală globală a trecut de la 48, în anii 1950, la 70 de ani, în ultimul an de referință. Dar ceea ce schimbă calculele, conform FMI, este speranța de viață când au împlinit 60 de ani. Națiunile Unite prevăd că pentru 2050 speranța de viață, plecând de la această vârstă, 60 de ani, va crește cu 26 de ani în economiile avansate și cu 22 de ani în țările în curs de dezvoltare.

 

Trăind mai mult populația, va trebui să se plăteasca mai multe pensii și prestări la siguranța socială. În acest caz, pune ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui să-și multiplice contribuțiile de mai multe ori pentru a putea face față acestor datorii suplimentare”, spune el. „Recunoașterea și atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.

 

Christine Lagarde, directoarea FMI, vrea ca reuniunea din primavara lui 2018, de la Washington, să servească pentru a privi înainte. În acest context, cere Guvernelor să admită că îmbătrânirea le poate crea probleme serioase în viitor și că este un risc.

 

Pentru a neutraliza efectele, recomandă combinarea creșterii vârstei de pensionare cu alte măsuri. Pentru prelungirea vârstei de pensionare propune ca aceasta să fie legată de speranța de viață, astfel ca numărul de ani în care pensionarul încasează pensia să nu crească. Dar asta nu e de ajuns.

 

FMI crede că trebuie luate și alte măsuri, și între ele, reducerea pensiilor, creșterea cotizațiilor și posibilitatea ca Statele membre să angajeze asiguratori privați pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care trăiesc mai mult decât se aștepta”.

 

Economiștii FMI prevăd că proprii cetățeni să-și crească economiile prin planuri de pensii, recomandă chiar să fie obligați să contracteze utilizarea ipotecilor inverse, pentru care casă în proprietate este livrată Băncii în momentul decesului, în schimbul primirii până la acea dată a unui venit lunar pentru aceasta.

 

Fondul solicită țărilor, de asemenea, o mai mare transparență atunci când raportează tendința de îmbătrânire și modul în care se pregătesc să finanțeze pensionarea.

 

FMI conchide, reamintind că toate aceste reforme „vor dura ani ca să dea roade”, iar orice întârziere în acest proces va face dificilă confruntarea cu această provocare așa cum ar trebui. „A acorda atenție îmbătrânirii populației și riscului de longevitate suplimentară face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili încrederea în viabilitatea bilanțurilor sectorului public și privat”.

 

 

https://mybible.ro/vdc/geneza/37/comentariu

 

 

 

Noua ordine mondiala: Sfarsitul libertatii oamenilor si nasterea statului politienesc global

Un singur guvern mondial, o singură monedă şi o singură religie, sub o oligarhie permanentă, care se alege singură din cercurile ei, fără consultarea popoarelor, sub forma unui sistem feudal, ca în Evul Mediu.”

 

 

În ultimii ani în mass-media oficială şi alternativă o idee s-a propagat destul de repede şi a fost asimilată de către majoritatea oamenilor de pe glob – „globalizare” este un cuvântul la ordinea zilei, o tendință care promite avantaje economice datorită distrugerii graniţelor dintre ţări şi apropierea popoarelor între ele.

 

Globalizarea are însă un scop ascuns. Cu toate că majoritatea oamenilor au fost manipulaţi să creadă că această uniune a tuturor popoarelor e benefică pentru toată lumea, sunt mulţi cei care văd poza de ansamblu, dincolo de scenariul ce se pune în practică zi de zi fără ca noi, oamenii obişnuiţi, să realizăm scopul în sine.

 

Cei care deconspiră dedesubturile tenebroase ale globalizării sunt marginalizaţi şi ridiculizaţi doar pentru că prezintă o realitate paralelă a lumii în care trăim.

 

În 1948 George Orwell scria faimosul roman 1984 în care prezenta în detaliu un guvern ce va avea controlul absolut asupra oamenilor, un guvern ce nu se va mulţumi cu aprobarea din partea populaţiei ci va dori ca populaţia să creadă ceea ce puterea îi spune că e adevărat.

 

Însă ce urmăresc elitele? În ultimii ani, unii scriitori și jurnaliști au ales să „denunţe” un sistem ce pare că ne conduce spre un stat de tip orwellian. Phillip Marshall, William (Bill) Cooper, Jim Keith, Kenn Thomas, Gary Webb, Timothy Green Beckley, Jan van Helsing, Tim Swartz, David Icke, Alex Jones, sunt doar câteva nume care au avut curajul să dezvăluie planurile secrete ale elitelor, unii chiar pierzându-şi viaţa în urma dezvăluirilor.

 

În continuare prezentăm un mic rezumat a ceea ce urmează să se petreacă pe această prea frumoasă planetă, pentru cei ce sunt prea preocupaţi cu treburile cotidiene şi nu au timp să privească în jur. Planeta noastră, care milenii de-a rândul ne-a fost gazdă, ne-a hrănit şi ne-a adăpostit, se va transforma într-o imensă închisoare.

 

Poate că generaţiile ce vor trăi în viitor nu vor considera că sunt asuprite dar privind din prisma noastră, a celor care trăim acum, faptele ne conduc către această idee.

 

Metodele ce vor fi folosite vor fi catalogate de către unii drept crime împotriva umanităţii. Alţii vor considera că oamenii nu vor lăsa aceste lucruri să se petreacă. Însă, vedem şi în prezent, oamenii preferă să-şi trăiască viaţa în colivia lor de cristal, neinteresaţi de problemele globale, considerând că sunt prea neînsemnaţi ca să schimbe ceva.

 

Pe scurt, elita este pe punctul de a-şi realiza visul, un vis a fost în planurile tuturor regilor, împăraţilor şi dictatorilor din vechime, şi anume de a controla toate teritoriile Pământului prin putere absolută. Realizarea acestor planuri se va desfăşura prin mişcări strategice simultane, pe care omul de rând le va vedea ca pe evenimente normale…

 

Agenda elitelor prevede în mare următoarele:

  1. Crearea unui guvern mondial dominat de către o mică elită;
  2. Crearea unei monede unice electronice cu ideea de a diviza lumea în două clase: stăpâni şi sclavi;
  3. Implantarea în fiecare persoană a unui cip cu informaţie biometrică, cu datele sale şi banii electronici pe care îi deţine, obţinându-se astfel controlul asupra fiecărei persoane de pe planetă;
  4. Reducerea drastică a populaţiei pentru a controla și a administra mai uşor resursele naturale.

 

Cum se va ajunge acolo? Planul este de mult timp în desfăşurare. Criza economică, începută deja de câţiva ani, face jocul marilor corporatişti ce au în biroul lor maşina de făcut bani. Prin această criză foarte mulţi oameni şi-au pierdut economiile şi locul de muncă, în special în Europa şi Statele Unite.

 

După cum s-a văzut în ultimi ani, multe corporaţii au înregistrat creşteri economice tocmai datorită crizei. În concluzie, doar omul de rând a avut de pierdut de pe urma crizei. „Criza este o modalitate de jaf. Atunci când cineva dă faliment, altcineva câştiga din asta”, afirmă economistul Dmitri Smirnov.

 

O altă consecinţă a crizei sunt protestele oamenilor. Odată cu creșterea protestelor, elita va crea grupuri teroriste anti-sistem false, care pe lângă crime vor aduce haos. Consecinţa finală va fi instaurarea unui guvern cu o autoritate puternică, de tip fascist, probabil tot la cererea populaţiei.

 

Evoluţia colapsului economic a urmat şi va urma cursuri diferite. În Europa e generată ideea că nicio ţară nu va putea supravieţui singură iar guvernul european stabilit va avea puteri din ce în ce mai mari diminuând suveranitatea naţională. Ţări ca Grecia şi Cipru au fost date deja ca exemple de ce se poate petrece în caz de nesupunere.

 

Funcţiile publice ale statului se vor privatiza iar corporaţiile se vor contopi cu statul. Vor fi tot mai multe cazuri dezvăluite de politicieni corupţi. Liderii vor fi manipulaţi din umbră de către corporaţii.

 

Aceşti lideri se vor declara contra sistemului şi vor oferi soluţii de ieşire din criză pentru a da o iluzie de regenerare economică şi speranţă. Guvernul european se va umple de tehnocraţi care înlocuiesc încet dar sigur pe vechii politicieni acuzaţi de ineficientă şi corupţie. Se va instaura astfel un stat european unificat aparent democratic, guvernat de o elită corporatistă.

 

În SUA criza va provoca mari frământări. Prezenţa armelor a fost cât de cât reglementată în urmă cu puţin timp. Totuşi, vor fi grupuri armate ce vor lupta împotriva statului federal creat şi manipulat de către elite, producând victime nevinovate. Guvernul federal va instaura starea de urgenţă şi legea marţială pentru a se redobândi controlul. Vor intra în funcţiune câmpurile de concentrare FEMA, în care vor fi închiși dizidenţii şi toţi aceia care protestează, sub pretextul terorismului. Se va introduce serviciul obligatoriu în slujba statului. Vor fi arestări, detenţii şi represalii masive în numele securităţii. SUA va deveni un stat fascist…

 

Masele de oameni ce trăiesc în sărăcie, şi nu numai, vor fi obligate să muncească pentru stat în schimbul hranei şi a cazării.

 

Pentru a reprima populaţia vor fi selecţionaţi cei mai antisociali oameni ce vor forma servicii de miliţie. Tehnica denunţului şi supravegherii între cetăţeni, începută deja, va atinge cote din ce în ce mai mari în schimbul unor beneficii şi a promovării sociale.

 

Criza sanitară se va instala într-un anumit moment al colapsului economic pentru a consolida controlul masiv asupra maselor. Astfel, se va provoca o epidemie mondială în care, ca de obicei, situaţia va fi exagerată de către mass-media generând astfel o stare de panică. Printre alte măsuri, se vor interzice manifestaţiile sub pretextul propagării bolilor. Un alt avantaj al epidemiei e anihilarea silenţioasă a multor dizidenţi politici.

 

În acest moment, autorităţile vor organiza programul de implementare a unui cip pentru fiecare cetăţean. Folosit iniţial pentru a depista noile focare de gripă acest cip va conţine toate datele cetăţeanului, profil fizic, psihologic, financiar, eventual şi un dispozitiv de emisie recepţie tip GPS.

 

Astfel, mai devreme sau mai târziu toţi vor realiza că fără cip nu au acces la îngrijire medicală, la bani sau la interacţiunea cu sistemul. În acest fel baza controlului masiv va fi asigurată. Internetul, camerele de supraveghere, dronele civile şi militare (combinate cu internetul) vor forma BIG BROTHER imaginat de Orwell.

 

Al treilea război mondial

 

În tot acest timp, vor izbucni războaie regionale în Orientul Mijlociu, Africa, America Latină etc. Aceste războaie vor fi concepute de elite şi vor fi pornite tot de către „terorişti” manipulaţi din umbră de către sistem. În această fază marile puteri nu vor intra în conflict direct, însă după mai mulţi ani de războaie regionale şi odată obţinut controlul total al populaţiei, va începe şi marele război între puteri.

 

Recrutată cu forţă, populaţia va fi trimisă la război. Vor fi folosite arme chimice, biologice şi poate chiar nucleare în marile centre urbane pentru a elimina o mare parte a populaţiei.

 

Războiul se va sfârşi când lideri controlaţi de către elite vor apărea în faţa oamenilor ca salvatori spirituali ai lumii şi vor încheia o pace fundamentală între toate naţiunile. În acest moment majoritatea oamenilor vor avea creierul „spălat”. Istoria va putea fi rescrisă de către învingători aşa cum a fost şi până acum.

 

Controlul va fi total iar cei foarte puţini care vor mai îndrăzni să se încrunte la legile sistemului sau să critice aplicarea acestora vor fi anihilaţi în asemenea mod încât să constituie „exemple” pentru cei cu idei asemănătoare.

 

Toţi vor fi de acord că datorită aşa-zişilor „terorişti” lumea a trebuit să treacă prin cea mai mare criză socială, încheiată cu un război cum nu s-a mai văzut. Iar soluţia va fi simplă: te supui sau mori! Supravieţuitorii, epuizaţi şi supuşi, vor accepta sistemul definitiv de unic guvern controlat de o elită cât mai mică şi mai puternică. Astfel, stăpânii lumi vor avea la cheremul lor masele de „sclavi” controlaţi cu ajutorul tehnologiei avansate, sclavi ce nu se vor mai împotrivi niciodată.

 

După unele estimări, durata întregului proces ar putea dura între 10 şi 30 de ani…

 

După aceasta lumea va arăta cu totul diferit de ceea ce îți imaginezi. Nu va mai exista clasa de mijloc, vor fi doar stăpâni şi slugi. Va exista un sistem juridic unitar de curţi mondiale, care aplică acelaşi cod de legi unificat, sprijinit de o forţă poliţienească a guvernului mondial şi de o forţă militară mondială, pentru impunerea legilor în toate fostele ţări, care nu vor mai avea graniţe naţionale.

 

Sistemul economic va funcţiona de aşa natură, încât clasa oligarhică va permite să se producă strictul necesar de bunuri şi să existe strictul necesar de servicii astfel încât clasa muncitoare să fie menţinută în stare de funcţionare.

 

Toată averea va fi concentrată în mâinile membrilor elitei. Sursele de energie, apă şi hrană vor fi furnizate la nivel de supravieţuire pentru cei care nu sunt membrii elitei, începând cu popoarele Europei şi Americii de Nord şi trecând apoi la celelalte teritorii şi rase.

 

Populaţia Canadei, Europei de Vest şi Statelor Unite va fi decimată mai repede decât a celorlalte continente, până ce populaţia globului va ajunge la cifra de un miliard, care va putea fi stăpânită mult mai uşor, dintre care 500 de milioane vor fi chinezi şi japonezi, aleşi pentru că sunt popoare „înregimentate” de secole şi sunt obişnuiţi să asculte ordinele fără să le discute.

 

Bineînţeles că ceea ce am descris mai sus este un plan general. În prezent se desfăşoară în paralel şi alte planurile ale elitelor. Unul dintre acestea ar fi limitarea înmulţirii populaţiei prin vaccinuri, micşorarea duratei de viaţă prin alimente modificate genetic, arme de control în masă, supravegherea populaţiei etc.

 

Planul este pregătit de câteva sute de ani. Însă dacă în urmă cu 70-80 de ani dovezile erau prea puţine, în zilele noastre acestea sunt în jurul nostru, evidente. Trebuie doar să vrem să le vedem. Trebuie doar să vrem să luptăm cu ele.

 

Lumea noastră este la marginea sclaviei şi a distrugerii. Suntem conduşi de către o elită de psihopaţi ce nu au pic de respect pentru viaţa noastră. Au în serviciul lor o armată de oameni corupţi care sunt în stare de orice pentru a-şi menţine statutul. Vom permite oare ca aceştia să ne extermine său să ne transforme în sclavi sau vom lupta pentru libertate şi supravieţuire?

Soluţiile sunt la îndemâna noastră!

 

Pentru a stopa planurile lor avem câteva obiective:

– informarea cât mai multor persoane despre planurile elitelor;

– convingerea forţelor de securitate să protejeze populaţia în loc să slujească elita;

– discreditarea mediilor de difuzare a ştirilor elitiste şi boicotarea acestora prin refuzul populaţiei de a folosi televizorul, ziarele sau site-urile corporatiste;

– deconspirarea clasei politice care serveşte interesele acestor criminali în schimbul intereselor populaţiei;

– evitarea cu orice preţ a implantării oricărui dispozitiv ce va face din om o unealtă controlată;

– curăţarea minţii de valorile false ce au fost implantate de către sistem, cu precădere consumerismul;

– oamenii să înveţe să nu fie adepţii orbi ai vreunui lider oricât de morale par tehnicile sale sau oricâtă dreptate se crede că are. Fiecare să fie conducătorul propriilor sale faptelor;

– eliminarea urii rasiale sau etnice care duce doar la diviziunea populaţiei;

– vigilenţa şi selectivitatea în faţa informaţiilor pe care le primim, începând de la cele despre alimentaţie sănătoasă şi alternativă şi terminând cu tehnicile de supravieţuire!

 

Toate acestea pot părea o glumă acum, dar poate într-o zi veți fi recunoscători pentru aceste informații.

 

Manipularea lor nu are limite. Vor să ne facă să credem că suntem un fire de nisip nesemnificativ, simple furnici în furnicarul omenesc, că nu ne putem apăra, că nu avem dreptul să judecăm, să spunem ce gândim, că nu putem gândi, că nu avem nicio valoare… Ne-au făcut să credem că nu putem duce o viaţă fericită decât dacă avem produsele lor, doar dacă ne cumpărăm fericirea din mall-urile lor; fericirea constând în produsele lor… Că nu nu suntem decât o statistică, un număr simplu pe ecran, uşor de şters… Dar nu este adevărat!

 

Dacă suntem capabili de iubire şi luptă, sufletul nostru face mai mult decât toate minţile lor la un loc. Dacă vrem ca urmaşii noştri să trăiască cu adevărat liberi, să nu ne îndoim de asta. Trăiești cele mai importante momente din viața ta și o să faci parte din momentul cel mai important al umanității.

 

Totul depinde de noi! Noi decidem dacă suntem simplii miei duşi la abator sau ne aflăm între oamenii care au luptat până la ultima suflare pentru eliberarea din sclavie a omenirii. A venit momentul să demonstrăm valoarea şi curajul nostru!

 

obamagate

Noi documente explozive- FBI confirmă. Operațiunea anti-Flynn a fost dirijată de Obama

Notele scrise de mână de fostul agent FBI Peter Strzok arată că însuși Barack Obama a direcționat aspectele cheie ale campaniei împotriva lui Flynn în timpul unei întâlniri din 5 ianuarie 2017, în Biroul Oval.

Recentele înscrisuri  confirmă rolul cheie deținut de Obama în supravegherea și operațiunile de scurgere împotriva lui Michael Flynn, cel care urma să fie consilierul de securitate națională al administrației Trump.

O analiză The Federalist, preluată de Tribuna Românească, pe care o prezentăm integral:

Notele scrise de mână, care au fost dezvăluite pentru prima dată într-un dosar federal al Departamentului de Justiției, arată că însuși președintele Obama l-a îndrumat personal pe fostul director FBI James Comey și fostul Procuror General adjunct Sally Yates să-l investigheze pe Flynn pentru efectuarea unor apeluri telefonice de rutină cu un omolog rus.

El a sugerat, de asemenea, să ascundă informațiile de președintele Trump și de principalele figuri cheie din domeniul securității naționale.

Notele scrise de mână de fostul agent FBI Peter Strzok par să descrie o întâlnire din Biroul Oval din 5 ianuarie 2017 cu participarea președintelui Obama, vicepreședintelui Joe Biden, Comey, Yates și consilierul de securitate națională Susan Rice. Întâlnirea și substanța ei au fost confirmate într-un email bizar pe care Rice și l-a scris ei însăși.

La acea întâlnire, confirmată de mărturiile lui Comey și Yates, Obama i-a îndrumat pe funcționarii cheie care aveau sarcina de a proteja faptul că folosește informații plătite în secret de campania lui Clinton, care presupuneau că Trump a fost implicat într-un complot trădător pentru a coluziona cu Rusia, Obama îndrumându-i să ascundă toate aceste informații.

Yates i-a spus procurorului special că Obama a fost primul care a spus despre convorbirile telefonice ale lui Flynn cu ambasadorul rus Serghei Kislyak, în timpul întâlnirii din 5 ianuarie. Rice a detaliat implicarea ulterioară a lui Obama.

 “SALVATORII “LUMII NU SE DEZMINT…David Rockefeller: Tot ce avem nevoie este o criză majoră iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială!

David Rockefeller: Tot ce avem nevoie este o criză majoră iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială!

David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994. la un dineu al ambasadorilor ONU – Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială ! Populaţia lumii trebuie REDUSĂ cu 50%. Numai aşa naţiunile vor intra în Noua Ordine Mondială.

David Rockefeller

Declaraţiile oamenilor care conduc lumea:

“Graviditatea ar trebui să fie o crima împotriva societăţii, cu excepţia cazului în care părinţii deţin un permis de la guvern. Toţi potenţialii părinţi ar trebui să fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetăţenilor alesi pentru fertilizare” – David Brower, directorul executiv Sierra Club

Citește și: Poporul meu trebuie să afle! La nivel global “cărțile sunt făcute”! Oamenii ăștia sunt prea deștepți și prea puternici!”

“Societatea nu face nicio afacere, dacă permite degeneraţilor să-şi perpetueze specia” – Theodore Roosevelt

“O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală” – Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon.

“Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: trebuie sa reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteti toţi bărbaţii la luptă şi sa ucideti un număr semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra ” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie.

Citește și: Christine Lagarde: „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”

“În căutarea unui nou duşman care să ne unească, ne-a venit ideea cu poluarea, ameninţarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege dupa ele…. Dar , uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele de cauze. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenţia umană şi numai prin schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oamenilor acestea pot fi depăşite. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea” – Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluţie globală” Pag 104-105, 1991.

“Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni … Noi trebuie să mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operaţiunea va cere multe decizii aparent brutale şi lipsite de inimă” – Paul Ehrlich , profesr la Stanford,în cartea : „Bomba numita Populaţie”

“Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”. Primele mele trei obiective principale ar fi : reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii” – Dave Foreman

“Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceti populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe daune ecologice” – Mihail Gorbaciov

Mihail Sergheevici Gorbaciov

“Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe faţă de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate. Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili. Populaţia lumii trebuie să fie redusa cu 50%” – Dr. Henry Kissinger

Henry Kissinger

“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” – David Rockefeller

“Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica” – David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age

Citește șiCei 2.153 de miliardari ai lumii deţin cumulat o avere mai mare decât 4,6 miliarde de oameni la un loc ! EGALITATE?

“Astăzi lumea are 6.8 miliarde de oameni (declaraţia a fost făcută în urmă cu câţiva ani). Si ar putea creste până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenţa medicală, cu serviciile de sănătate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!” – Bill Gates

 

angela merkel

De ce nu poartă Angela Merkel mască? Explicaţia face ocolul lumii! Interesant…(Mastile sunt pt fraieri???)

Cu toate că i-a tot îndemnat pe germani să poarte masca de protecţie în actualul context pandemic, cancelarul german Angela Merkel a oferit un contraexemplu.

În cadrul numeroaselor apariţii publice, Merkel a fost văzută fără deja celebra mască de protecţie. Aşa s-a născut una dintre întrebările momentului.

De ce nu poată cancelarul german masca pe faţă deşi cere asta cu insistenţă conaţionalilor ei? În urma acestei presiuni, Merkel a cedat şi a oferi răspunsurile.

Conform DPA, citată Agerpres, Angela Merkel le-a spus jurnaliştii care acopereau mediatic întâlnirea sa cu preşedintele francez Emmanuel Macron de ce nu a fost văzută niciodată purtând o mască.

Cei care sunt familiarizaţi cu personalitatea acesteia n-au avut vreo surpriză. A fost un răspuns simplu şi pragmatic, în stilul ei binecunoscut.

„Dacă respect regulile de distanţare, nu am nevoie de mască. Iar dacă nu urmez regulile de distanţare şi, de exemplu, merg la magazinul alimentar, atunci evident că acolo nu ne intersectăm”, a spus Merkel.

„Altfel, m-aţi fi văzut cu mască. Dar nu vă voi spune când şi unde merg la cumpărături. Vor fi şi alte ocazii când voi purta cu siguranţă mască”, a completat ea.

Referitor la acelaşi subiect, Merkel a dat asigurări că respectă regulile recomandate de Institutul Robert Koch, centrul de control al bolilor din Germania.

Altfel, Merkel a declarat în urmă cu 3 zile că Regatul Unit va trebui „să-şi asume consecinţele” unei relaţii economice mai puţin puternice cu UE la finalul Brexit.

Tonul folosit a fost unul apăsat având în vedere că negocierile în vederea încheierii unui acord asupra relaţiilor viitoare bat pasul pe loc, conform AFP.

Amintim că după ce a ieşit din UE la 31 ianuarie, Regatul Unit negociază acum cu Bruxelles-ul pentru a stabili o relaţie comercială avantajoasă cu blocul european.

Demersul vizează sfârşitul perioadei de tranziţie ce se încheie la sfârşitul anului, în contextul în care Germania va prelua la 1 iulie, preşedinţia Consiliului UE.

„Trebuie să renunţăm la ideea că noi suntem cei care definim ceea ce va dori Regatul Unit.

Regatul Unit este cel care defineşte şi noi, în calitate de UE cu 27 de membri, vom veni cu răspunsul potrivit.

Dacă Regatul Unit nu vrea o reglementare comparabilă cu cea a UE în materie de mediu, de piaţă a muncii sau de norme sociale, relaţiile noastre vor pierde în intensitate”, a declarat Merkel.

Păziţi-vă de învăţătorii falşi

Ca să să vă puteţi păzi de învățătorii mincinoși (Matei 7:15-16), trebuie mai întâi să-i identificaţi ca să știți cine sunt prooroci (învăţători) mincinoşi, fiindcă este scris:

În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare,…” (2 Petru 2:1)

Prin ceea ce urmează nu se poate spune că studierea subiectului ar fi completă, deoarece, fără îndoială sunt şi alţi factori care să identifice în mod clar o persoană ca fiind un învăţător1 mincinos, adică fals (ex. un învăţător homosexual, sau un curvar, sau un pastor de sex feminin, 1 Timotei 2:11-14; 1 Cor. 14:34-37, 1 Cor. 6:9-10).

Dar, noi însă vom face prezentarea a şapte semne distincte din Scriptură. Oricare din aceste semne este o identificare a unui învăţător mincinos, astfel că dacă cel puţin unul din aceste semne este caracteristic vieţii unui om, acesta descrie clar un învăţător mincinos. Şi desigur să nu se înţeleagă că arătând numai unul din aceste semne, un om ar avea numai unul singur şi nu ar avea şi altele. Dar, pentru a face lucrurile simple şi pentru a ajuta în identificare, un semn este tot ce trebuie.

1. Prin Învăţătură Falsă

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. (2 Ioan 1:9)

Din moment ce Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (adică Scripturile, Ioan 1:1, 14; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13), doctrina lui Hristos nu este doar învăţătura Lui ce o găsim în Matei, Marcu, Luca, şi Ioan, ci mai degrabă, învăţătura Sa este totalitatea Scripturii. Prin urmare, un învăţător poate fi găsit a fi adevărat sau mincinos, bazat pe simplul fapt de a stabili dacă el rămâne în limitele cuvântului lui Dumnezeu, sau nu (Ioan 8:47; 1 Tim 6:3-5; 2 Ioan 9).

Isus a zis:

Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:15-20)

Care sunt roadele despre care vorbeşte Isus, prin care putem identifica proorocii mincinoşi? La Matei 7 nu ni se spune care sunt roadele, dar în Luca da.

Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, şi nici un pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:39-45)

Deci, ce este “roada?” Roada este ceea ce iese din gură, adică cuvintele pe care le spune.

Acum, chiar dacă Isus vorbeşte în mod specific de prooroci mincinoşi în Matei 7:15-20, totuşi în Luca 6:39-45 vorbeşte în termeni mai generali (“oameni”). Prin urmare, cuvintele lui Hristos cu privire la ai cunoaşte după roadele lor este aplicabilă atât proorocilor dar şi învăţătorilor şi păstorilor, sau chiar pentru oricine altcineva care îndrumă pe alţii. Puteţi să cunoaşteţi o persoană după ceea ce-i iese din gură (Proverbe 20:11). Totuşi, acest lucru este atât de des uitat.

Dacă învăţătura falsă a oamenilor foarte cunoscuţi şi respectaţi în comunitatea creştină este demascată, argumentele pe care le auzim sunt uimitoare. Astfel că oamenii, chiar de vor vedea doctrina falsă a celor arătaţi că sunt mincinoşi, totuşi ei vor spune: “Dar îl cunoşti tu pe acest om? Ai vorbit tu vreodată cu el? Ai petrecut tu ceva timp cu el?”

Dar, Isus nu a spus: “Îi veţi cunoaşte petrecând timp cu ei.”

Dacă ceea ce iese din gura lui este înşelăciune, adică… roada, deci pe această bază consistentă ştiţi că omul este mincinos! Este atât de simplu! Nu trebuie ca cineva să-l cunoască personal pe acel om. Dacă ar fi să urmărim o parte din nebuniile pe care le auzim, atunci nu am putea examina niciodată toate învăţăturile unui om (adică roadele lui) ca să ştim dacă el este un învăţător fals sau nu, pentru că noi nu l-am chemat mai întâi şi nu am avut o întâlnire cu el şi nici nu ne-am aşezat cu el la masă, ca într-adevăr să ajungem să-l cunoaştem. Iar, dacă am face astfel, nu am putea împlinii cuvintele lui Hristos care spun simplu: “… După roadele lor îi veţi cunoaşte.

De obicei, oamenii par să creadă că roadele (sau roada bună) sunt marile slujiri, cum de exemplu sunt slujirile celor cunoscuţi: Billy Graham, sau James Dobson, sau John MacArthur, sau Chuck Swindoll, sau cei de la Promise Keepers,.2 Pentru ei, s-ar putea crede că roada ar fi toate masele de oameni care îi urmează, ca şi cum ar fi vorba de roade bune. Problema cu acest tip de gândire este că tocmai aceste lucruri (o lucrare mare, cu mulţi adepţi) îi expune ca fiind ceea ce sunt, adică, oameni nelegiuiţi (Iuda 14-15)!

În afară de Luca 6:26, tot astfel 2 Petru 2 spune:

Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

În aceste zile din urmă (2 Timotei 3:1; 4:3; Luca 18:8), faptul că mulţi îi urmează pe aceşti învăţători mincinoşi, este un semn că sunt falşi, adică nu sunt adevăraţii învăţători. De fapt, chiar este scris că puţini sunt cei ce urmează adevărul (Matei 7:14). Dar despre cei mulţi, este spus că vor urma pe aceşti învăţători şi minciunile lor (2 Petru 2:2), astfel se face că şi unii şi alţii se găsesc pe calea lată care duce la pierzare (Matei 7:13-14), adică atât învăţătorii cât şi cei care-i urmează nu vor vedea pe Dumnezeu. Şi, chiar şi din acest context, unde se vorbește despre mulţi şi puţini, se poate vedea cine sunt cu adevărat “oamenii lui Dumnezeu” (2 Petru 2:1-2).

Avertismentul lui Isus din Matei 7:13-14, este pentru cei care se numesc “sarea pământului” şi “lumina lumii” (Matei 5:13-14). Înştiinţarea aceasta este în contextul religiei corecte, după cum este exemplificat prin următoarele versete (Matei 7:15-27).

Astfel deci, cam cât de multă învăţătură falsă ar trebuii unui om, ca să poată fi numit un învăţător fals, adică mincinos? De fapt nu foarte multă.

1 Timotei 1:3 spune: “să nu înveţe pe alţii altă învăţătură.” Care este deci standardul? Ei bine, acesta este: “nici o altă învăţătură.” Şi, nicidecum nu este: “Ei bine, poţi fi greşit privitor la unele lucruri,” ca şi cum s-ar spune, puteţi continua în doctrină falsă. Nu, Scriptura nu spune un astfel de lucru.

La 1 Timotei 6:3 este zis:

  • Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase [Iar, de la Geneza la Apocalipsa, cuvintele sunt foarte sănătoase], ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic …

Deci, dacă cineva învaţă altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta este o învăţătură falsă. Cei care au Duhul Sfânt în ei, ascultă cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 8:47). Ei vor fi de acord cu cuvintele sănătoase. Dar, cei care nu cunosc pe Dumnezeu, vor respinge aceasta (Ioan 8:47).

Acum, ce putem spune despre confruntare? Anume, despre care un om care are o oportunitate de a fi de acord cu cuvintele sănătoase? Dacă nu există alte semne că acel cineva ar fi un învăţător fals (cum ar fi cele menţionate mai jos), Scriptura oferă atât de multe instrucţiuni, dar şi un avertisment pentru a proteja pe credincios.

1 Timotei 5:19-21 oferă instrucţiuni despre modul în care să se confrunte un bătrân (prezbiter, pastor), care păcătuieşte. Păcatul fiind învăţăturile mincinoase; prin urmare, ar trebui să fie expus în public (“în prezenţa tuturor,” 1 Timotei 5:20). Dacă omul este identificat ca fiind un învăţător fals, Isus chiar avertizează să nu fie confruntat în privat (Matei 7:3-6). Învăţătorii mincinoşi trebuiesc să fie trataţi (expuşi) cu public. Isus a făcut acest lucru în Matei 23, dar şi în Luca 11. Deci, dacă bănuiţi că cineva este un învăţător fals şi doriţi să-l confrunţi cu privire la învăţătura falsă, făceţi-o biblic. Făceţi-o public. Dacă el este un prezbiter care păcătuieşte, atunci el trebuie să fie confruntat”, în prezenţa tuturor” (adică public, în prezenţa adunării de credincioşi, 1 Timotei 3:15; 5:19-20). Dacă el se dovedeşte a fi un om care pur şi simplu a fost în eroare (cum a fost Petru, Galateni 2:11-21), atunci el va fi de acord cu cuvintele sănătoase (1 Timotei 6:3). Dar, dacă el se dovedeşte a fi de fapt un învăţător fals, nu va consimţi (1 Timotei 6:3-5) şi nici nu va primii mustrarea, aşa că, adevăratul credincios ar trebui să fugă de un astfel de om (Ioan 10:5; 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 2:20-21). Nu mustra în privat, pe un pastor care învaţă doctrină falsă. Acest lucru este împotriva a ce este zis la 1 Timotei 5:19-20. Dar, dacă mustri în privat un pastor şi dacă el se dovedeşte a fi un învăţător fals, acesta s-ar putea întoarce și să te rupă în bucăţi (Matei 7:6).

2 Petru 2:1 vorbeşte despre erezii nimicitoare. Cum ai putea oare determina, ce este nimicitor şi ce nu? Desigur, aceasta ar fi simplu: “Orice este contrar Cuvântului lui Dumnezeu are potenţialul de a fi nimicitor, deoarece abate încrederea oamenilor de la Cuvântul lui Dumnezeu.”

Un exemplu, în Romani 14:1 Pavel spune să nu se dispute asupra lucrurilor îndoielnice. El dă ca exemplu consumul de carne. Pavel o spune clar, să nu vă apucaţi la vorbărie pentru acest lucru. Tu nu poţi susţine şi nici lupta pentru lucruri îndoielnice. Despre ce domeniu vorbeşte el? Acesta este de domeniul conştiinţei, deci este vorba de o convingere personală (Romani 14:22-23). Dacă este lăsat în domeniul conştiinţei personale, este un lucru îndoielnic. În acest caz nu trebuie să fie contestat (Romani 14:2-4). Dar, dacă cineva trece peste acest domeniu de convingere personală, atunci avem o problemă. Dacă cei “mincinoși” vor spune ceva ca: “Noi nu putem mânca carne. Nu putem fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu dacă mâncăm carne…“, aceasta ar fi ca şi cum Biblia învaţă acest lucru. Aici, clar este diferit, fiindcă au plecat de la un lucru îndoielnic şi din ea au făcut o învățătură demonică (1 Timotei 4:1-5).

Această problemă, dacă este lăsată în sfera convingerilor personale este o chestiune îndoielnică, deci nu trebuie să fie contestată. Dar, dacă cu toate acestea, se învaţă ca pe o doctrină biblică, aceasta ar devenii erezie nimicitoare (1 Timotei 4:1-5), şi aici ar trebui să ne împotrivim şi să luptăm pentru adevăr (Iuda 3). [Pentru mai multe detalii, consultaţi Unitatea Sfinţilor.]

2. Făcându-se apel la Tradiţie

Când vine vorba de o înţelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu, tot ceea ce are nevoie un credincios este Duhul Sfânt (1 Ioan 2:27). Credinciosul nu are nevoie de “părinţii bisericii” (care erau catolici, a se vedea Părinţii Bisericii), nici de presupuşii …”mari oameni ai lui Dumnezeu din trecut”, sau de cei din istoria bisericii, sau de comentatori, ori cercetători ai Bibliei, sau de vreun om special (cum ar fi Darwin Fish, ori Vasile Sanda), etc… În caz contrar, orice altă cale este un apel la tradiţia oamenilor. În Coloseni 2:8 Pavel a avertizat:

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Nu scrie că avem nevoie de “sfânta tradiţie” (adică tradiţia oamenilor) pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este tot ce avem nevoie să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Ioan 2:26-27 spune:

V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.

Avem noi oare nevoie de “obiceiurile” sau practicile tradiţiei bisericii, pentru a ne feri de rătăcire de la adevăr? Nu. Tot ce avem nevoie este de Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt.

Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr. (1 Ioan 2:20)

Ceea ce găsim în contextul acestor versete din 1 Ioan 2:20-21, 26-27 sunt versete despre anticrişti (1 Ioan 2:18-19).

1 Ioan 4:1-6 spune:

Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, Sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. Ei Sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă Suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

De asemenea, 2 Ioan 7 spune:

Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

Ce înseamnă, şi cine sunt cei ce “nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup”? Practic, este a nega adevărul din 2 Petru 1:3 şi 2 Timotei 3:16-17, sau cei ce neagă ceea ce este arătat în 1 Ioan 2:26-27 – că tot ce ai nevoie este Hristos, Cuvântul Său şi Duhul Său. Dacă cineva vine şi spune că ai nevoie de tradiţiile oamenilor pentru a înţelege corect Cuvântul lui Dumnezeu şi că trebuie să trăieşti această viaţă aşa cum ar învăţa ei – acesta este Anticristul. Dacă vine cineva cu amăgire deşartă, îndepărtându-vă de calea dreaptă ce urmează Cuvântul lui Hristos – acesta este Anticristul. Dacă cineva caută să te convingă prin filozofie sau pragmatism (învăţăturile începătoare ale lumii) – acesta este Anticristul.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. ( Coloseni 2:8-10)

Cu alte cuvinte, nu aveţi nevoie de filosofie. Nu aveţi nevoie nici de tradiţia oamenilor. Şi nici nu aveţi nevoie de învăţăturile sau principiile de bază care lucrează în această lume. Avem nevoie de Hristos, şi numai de El. Pentru că “în El locuieşte trupește toată plinătatea Dumnezeirii”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este în trup în Hristos. Dumnezeu, Isus Hristos, a venit în trup. Credincioşii sunt compleţi în Hristos şi nu au nevoie de nimic altceva pentru a trăi în această viaţă în evlavie, sfinţenie, şi auto-control (Galateni 5:22-23; Evrei 2:14-18, 4:14-16). Nu aveţi nevoie de psihologie, sau tradiţii (alte învăţături superioare Cuvântului lui Dumnezeu ) sau ceva “ce are sens” (principiile de bază ale lumii), etc. 2 Petru 1:2-3 spune:

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot [Deci nu ne lipseşte nimic] ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,

Credincioşii au toate lucrurile care ţin de viaţă, sau trăire şi evlavie, prin cunoaşterea lui Hristos (Cuvântul, Apocalipsa 19:13; Evrei 4:12-13). Nu avem nevoie de nimic altceva. Dacă am spune că ne-ar mai trebuii ceva, este ca şi cum am spune că Hristos nu a venit în trup, şi aceasta este împotriva lui Hristos (Anticristul). 2 Timotei 3:16-17 spune:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Cuvântul lui Dumnezeu este tot ce aveţi nevoie să fiţi “desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună.” Dacă învăţătorii/pastorii sau oricine altcineva s-ar apropia de voi şi vor spune, “Aveţi nevoie de comentariile Părinţilor Bisericii, ca să căpătaţi pricepere prin studiile presupuşilor oameni ai lui Dumnezeu din trecut, ca să înţelegeţi corect Cuvântul lui Dumnezeu,” acesta este anticristul.

Unii poate vă vor spune să învăţaţi mai întâi “Istoria Creştinismului” sau “Creştinismul Ortodox”. Aceşti termeni fac apel la tradiţiile oamenilor (Coloseni 2:8). Acest apel este anticristul. Care este standardul valabil pentru adevăr? Este Cuvântul lui Dumnezeu, nu “Istoria Creştinismului.” Astfel că orice apel la tradiţie, arată/expune pe acest om, ca fiind un învăţător fals un mincinos, a cărui încredere nu este în Dumnezeu, care este în trup (Isus Hristos, Ioan 1:14, Coloseni 2:9), ci mai degrabă în tradiţia oamenilor (Coloseni 2:8-10; 2 Ioan 7).

3. Sau la „Înţelepciunea lumii”

La fel ca cele de mai sus, în 1 Corinteni 2:2 Pavel a scris:

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Ce vrea Pavel să spună prin această declaraţie? Că el nu a mai învăţat din Scriptură, nimic altceva oare, decât caracterul şi acţiunile lui Hristos (adică numai ceea ce se găseşte în Matei, Marcu, Luca şi Ioan), precum şi faptul răstignirii Sale? Nu, nicidecum, ci Pavel a învăţat tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27). În 1 Corinteni 2:2 Pavel nu spune că el nu a învăţat întregul plan al lui Dumnezeu. De fapt, chiar declaraţia lui înseamnă că el a învăţat tot planul lui Dumnezeu, pentru că Hristos (adică, Cuvântul, Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:14; Evrei 4:12-13) este tot planul lui Dumnezeu. El este Cuvântul Dumnezeului celui viu. De fapt, ceea ce Pavel a arătat practic aici, este că cunoştinţele pe care el le lăsa să iasă de pe buzele lui a fost de cunoaştere a Scripturii (Hristos), şi pe El răstignit. Însă înţelepciunea acestei lumi nu poate să priceapă (1 Cor. 3:19).

Pavel nu a venit cu o înţelepciune deosebită, lumească. El spune: “Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” Dar, cine face apel la înţelepciunea acestei lumi (cum ar fi, psihologia) sau doreşte să aducă orice fel de înţelepciune lumească, ca să ajute pe oameni să trăiască viaţa curată înaintea lui Dumnezeu şi să arate căi sau moduri, prin care oamenii să scape de păcat, sau de voia minţii lor blestemate (Romani 1:28), etc, aceasta îl identifică ca fiind învăţător mincinos, acesta este antihrist (Coloseni 2:8-10; 2 Ioan 7). Deoarece, Isus Hristos a venit în trup (2 Ioan 9). El a fost deci, părtaş aceluiaşi tip de carne ca şi noi (Evrei 2:14). El a suferit în acest trup şi a fost ispitit la fel ca şi noi (Evrei 2:18). El a învăţat ascultarea prin suferinţă (Evrei 5:8). El chiar se temea3 de Dumnezeu, aşa cum şi noi trebuie să facem (Evrei 5:7).

Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:15-16)

Isus Hristos este în trup, chiar şi azi (1 Timotei 2:5), şi El este Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat, sau ceva prea greu pentru El (Ieremia 32:27)? Nu, nu este.

4. Prin “Desfrânare”

  • Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos ( Iuda 1:3-4)

Un alt semn comun de identificare a unui învăţător fals este, cineva care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrâu. O altă descriere a desfrâului poate fi găsită în 2 Timotei 3:5 care spune: “având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Ei au o formă de creştinism (evlavie), dar neagă puterea adevăratului creştinism (evlavia adevărată). Ei neagă puterea care se manifestă într-o adevărată convertire atunci când harul lui Dumnezeu salvează un suflet (Efeseni 2:1-5; 2 Corinteni 5:17). Cum pot învăţătorii mincinoşi nega puterea evlaviei? Cum poate fi văzut acest “desfrâu” ?

A. Desfrâul în practică

Sunt mulţi care transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi practic învaţă că o persoană poate cunoaşte de fapt pe Hristos, deci să fie mântuit și în calea lui spre cer, şi totuşi să trăiască în păcat, practicând-ul şi fără să se pocăiască. Acest concept este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu (Romani de exemplu 8:1-14; 1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21, 6:7-8, Efeseni 5:5-6, 1 Ioan 1 :5-6; 2:3-5, 1 Ioan 3:6-10; Apocalipsa 21:8, 22:15). A spune că o persoană poate trăi în păcat fără să se pocăiască şi totuși să fie mântuit (ex, în drumul lui spre cer), aceasta înseamnă a transforma harul lui Dumnezeu în desfrâu (este ca un permis de păcătuire). 1 Ioan 2:4, vorbeşte de această problemă foarte clar.

  • Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.

Dacă cineva, care spune că-L cunoaşte pe Dumnezeu, învaţă că puteţi practica păcat fără pocăinţă şi că puteţi trăi în această stare, este un mincinos. El este dintre cei care transformă harul Dumnezeului nostru în desfrâu. Numai acest lucru, arată deja clar că este un învăţător fals. Scriptura mai spune că cei care sunt curvari, închinători la idoli, efeminaţi, hoţi, lacomi, beţivi, batjocoritori, hrăpăreţi, laşi, mincinoşi, ucigaşi, vrăjitori, defăimători, nelegiuiţi, violenţi, mândrii, neascultători de părinţi, nedemni de încredere, fără discernământ, fără dragoste firească, neînduplecaţi, ipocriţi, rebeli, fără evlavie, răpitori, cei ce jură strâmb, sau oricine este împotriva învăţăturii sănătoase; la fel ca toţi cei care trăiesc nedrept, vor merge în iad dacă vor murii într-o asemenea stare (Ezec. 33:12-19, Rom. 1:29-31, 1 Cor. 6:9-10; 1 Tim. 1:8-10; Apoc. 21:8, 22:15).

B. Desfrâul în învăţătură

2 Ioan 9 spune clar:

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

Doctrina lui Hristos” este învăţătura lui Hristos. Dacă înţelegeţi că Hristos este Cuvântul (Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13; Evrei 4:12-13), atunci veţi înţelege că, de la Geneza la Apocalipsa este, “Doctrina lui Hristos”. Deci, versetul nouă stabileşte clar că cei care au pe Dumnezeu, sunt credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel că ei “rămân în doctrina lui Hristos“. Cei care nu rămân în limitele Sfintei Scripturi, nu au pe Dumnezeu. Este de fapt ceea ce este stabilit în versetul nouă. Apoi, în versetul zece este spus:

Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta [Adică tocmai ceea ce era precizat în versetul nouă], să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” (2 Ioan 1:10)

Cu alte cuvinte, dacă vine cineva la voi şi nu învaţă să nu se depăşească limitele Cuvântului lui Dumnezeu caracteristice (“să se rămână în ele”), şi să nu se înveţe nimic contrar Cuvântului lui Dumnezeu, ei sigur nu cunosc pe Dumnezeu, prin urmare, dacă aceştia nu aduc această învăţătură, să nu aveţi nimic de a face cu ei. Nici măcar să nu-i salutaţi. Dacă-i salutaţi, veţi fi părtaşi faptelor lor rele (versetul 11). De ce?

Pentru că Biblia învaţă că dacă vine cineva la tine cu învăţătura aceasta, şi-i spui, “Hei, frate!” (sau ceva în acest gen), şi tu-l saluţi şi-l aduci în casa ta, ce faci prin aceasta? Tu de fapt, spui în esenţă aceleaşi lucruri ca şi el, te asociezi gândirii lui. Fiindcă, tu nu eşti în opoziţie cu el. Aducând-ul în casă, este ca şi cum ai spune: “Noi toţi avem pe Dumnezeu. Adică, tu ai gândirile tale şi eu le cred pe ale mele. Dar suntem toţi fraţi în Domnul. Cu toţii suntem în creştere şi învăţare…“. Deci, dacă-l primiţi în casă, sunteţi în dezacord cu 2 Ioan 9, la fel cum este şi el, cel puţin în practică, dacă nu în învăţătură sau precepte, prin chiar aceste acţiuni de primire şi salutare.

Ce învaţă 2 Ioan 9, este de fapt adevărul despre care Isus atrage atenţia, în Ioan 10:4-5 şi 10:27-28.

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” [Adică, ei sigur nu vor urma învăţători mincinoşi] (Ioan 10:4-5)

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. (Ioan 10:27-28)

Cu alte cuvinte, cei care au pe Dumnezeu, să ia aminte la cuvintele lui Dumnezeu. Isus a spus în Ioan 8:47, “Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu.” Dacă nu luaţi aminte la cuvintele lui Dumnezeu (indiferent despre ce-i vorba) nu aveţi pe Dumnezeu (2 Ioan 9; 1 Timotei 6:3-5).

Ecumenismul, spune şi afirmă că “toţi suntem creştini, că de fapt, noi nu avem decât diferenţe doctrinare“, sau că trebuiesc păstrate doar unele “elemente esenţiale sau cele de bază, ale credinţei” (deci, se presupune că celelalte sunt doctrine secundare sau neesenţiale, care de fapt, nu sunt necesare pentru mântuire), dar tocmai acest lucru este desfrâu doctrinar. Este, de asemeni, desfrâu, să se accepte orice formă de ecumenism. Ecumenismul, este în principiu, ca un permis erorilor.

Ecumenismul, de fapt, caracterizează un învăţător mincinos. Practicând-ul, este schimbarea harului lui Dumnezeu în desfrâu. Pentru că, spre deosebire de orice gândire ecumenică, oamenii lui Dumnezeu sunt una (Ioan 17:17-21), şi cei născuţi din Dumnezeu, umblă în adevăr (2 Ioan 9, 1 Ioan 1:7; 2:3-5), atât practic, adică în viaţa de zi cu zi, dar şi doctrinar, în ceea ce ei cred (Romani 8:14, a se vedea, de asemenea, raportul nostru intitulat, Unitatea sfinţilor şi / Tu crezi că eşti mântuit, dar nu eşti!).

5. Prin tăcere (adică, nu se ia nici-o atitudine)

Ioan 10:11-13 precizează:

Eu Sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu Sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.

Cel plătit, (cel care este acolo pentru a face bani, salariatul) nu face nimic contra lupilor. Lupii, sunt cei care propagă minciuni (de ex, Matei 7:15; Faptele Apostolilor 20:29). Cei plătiţi, nu fac nimic împotriva altor învăţători mincinoşi. Când vezi un om care nu dă avertizări (adică să dea nume), acesta este un profesor fals el însuşi, un angajat.

Şi când spunem “avertizări”, vorbim despre felul de avertizări pe care Cuvântul lui Dumnezeu le dă în ceea ce priveşte învăţătorii mincinoşi. Unii “lideri creştini”, pot da impresia că ar expune învăţătorii mincinoşi, dar îi expun ei într-adevăr, dezvăluind ceea ce sunt? Adevărul este că, învăţătorii mincinoşi conduc oamenii către iad (Matei 7:13-14, 15:12-14, 23:15, Luca 6:39, 2 Tesaloniceni 1:8; 2:10, 2 Petru 2:18-22; Apocalipsa 21: 8; 22:15), deoarece prin vicleşug, aceştia distrag încrederea oamenilor de la Cuvântul lui Dumnezeu.

Învăţătorii mincinoşi, conduc oamenii spre iad şi ei înşişi sunt pe drumul lor către iad (2 Petru 2:17; Iuda 4,13). Orice expunere biblică a unui învăţător fals are această înţelegere, adică nu se poate ca un mântuit (ex. în drumul său spre cer) să fie lup. Învăţătorii mincinoşi distrug sufletele, şi ei înşişi vor fi distruşi (2 Petru 2:3). Ei sunt laşi (Apocalipsa 21:8) deoarece le este frică să facă distincţie ca să arate adevărul, şi să-i expună pe cei mincinoşi.

Dumnezeu spune: “şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le / expuneţi-le”. (Efeseni 5:11)

Unii învăţători, pastor sau orice alt lider “creştin”, refuză să expună faptele întunericului [Apropo, învăţătorii falşi sunt lucrători ai întunericului, 2 Corinteni 11:13-15], fiindcă:

  1. Refuză să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 5:11).
  2. Nu urăşte răul (Proverbe 8:13), și astfel, ei arată că nu se tem de Dumnezeu.
  3. Prin acţiunile lor se vede clar descrierea unui “păstor plătit”, adică unul care nu-i pasă de oi. Ei, numai dau impresia că le pasă de turmă (Matei 23:28), dar simplul fapt că nu dau avertizări cu privire la învăţătorii falşi din zilele noastre şi nu îi expun, chiar prin aceasta, ei arată că nu le pasă de oi. Şi tocmai prin acest lucru se poate identifica un învăţător fals (care este, cel plătit, adică un mercenar, un salariat, cineva care este acolo pentru bani, 1 Timotei 6:05; 2 Petru 2:15).

De obicei, nu numai că învăţătorii falşi nu expun, dar tocmai ei dau, de asemenea, aprobările şi aprecierile lor pentru mulţi dintre învăţătorii din zilele noastre care sunt vorbiţi de bine (Luca 6:26).

Ei nu numai că refuză să expună lucrările neroditoare ale întunericului, dar au, de asemenea, părtăşie cu ei prin exaltarea lor, tratându-i ca pe nişte oameni evlavioşi. Foarte adesea menţiunile lor pe anumite cărţi, este semn de deosebită preţuire şi stimă acordată celor/celui ce a scris o carte. De exemplu: “Cartea lui Jack Hayford, “Promise Keepers” (copyright 1997) rezumă acest lucru prin chiar primele sale şase pagini din cartea intitulată “Laudă pentru Păstorii Promisiunii / Praise for Promise Keepers”. Astfel că pe şase pagini, unul după altul, învăţători falşi aduc omagii lui Hayford şi (sau) cărţii acestuia, care astfel, transformă harul lui Dumnezeu în desfrâu (Iuda 4, a se vedea raportul nostru despre Hayford). De fapt, doar trei din cele treizeci de impresii sunt numai laude pentru carte. Douăzeci şi şapte de citate, îl laudă pe Hayford însuşi.

Acum, compară toate aceste laude şi tăcerea lor, despre care se menţionează în Ioan 10, cu legea lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi şi oameni lui Dumnezeu din trecut.

În comparaţie, ar trebui să devină evident, că cineva care nu expune învăţătorii falşi din zilele noastre, care sunt “printre” noi (2 Petru 2:1), nu are pe Dumnezeu (2 Ioan 9)!

A. Legea

Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, „şi să le slujim”! să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. (Deuteronom 13:1-5)

Legea vorbeşte şi nu tace, atunci când este vorba despre proorocii falşi dar şi cum trebuie să se facă cu ei. Legea nu tace atunci când în mijlocul poporului, se ridică un profet sau visător mincinos. Legea lui Dumnezeu spune că el trebuie să fie omorât. Avem aici opunere destul de serioasă! Cum ar putea avea legea, o împotrivire atât de puternică? În legea lui Dumnezeu, expunerea, opunerea, şi distrugerea sunt rezervate pentru cei care vorbesc fals în numele lui Dumnezeu.

Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. (Deuteronom 18:20-22)

Cu alte cuvinte, să nu vă fie frică de el, omorâţi-l (Deuteronom 18:20). Legea a poruncit moartea celor care, din proprie iniţiativă, spun că vorbesc de la Domnul (în numele Domnului) şi a poruncit moartea celor care, ar vorbi astfel încât să îndepărteze oamenii de Domnul Dumnezeu. Şi, tocmai acest lucru fac învăţătorii mincinoşi. Ei vorbesc în numele Domnului în mod fals şi vorbesc astfel încât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu (fiind chiar ei înşişi amăgiți, 2 Timotei 3:13). [Apropo, în zilele noastre nu suntem chemaţi să omorâm pe nimeni, Romani 10:4; 13:1-2; Galateni 5:18; decât poate, dacă sunteţi un poliţist sau militar, iar aceasta fiindcă sunteţi la datorie, Romani 13:4].

B. Dumnezeu Însuşi

Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. [Dumnezeu le numeşte lucruri grozave şi urâcioase. Şi de ce?] Proorocii proorocesc neadevăruri [Aceasta nu este ceva de mică importanţă.], preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă? ( Ieremia 5:30-31)

Falsa prorocie, care este echivalent cu învăţătura falsă, este considerat de Dumnezeu ca un “lucru grozav şi urâcios.”

Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” „Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.” Dar Domnul mi-a răspuns: „Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care cu toate că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuşi în Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” -,,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! (Ieremia 14:11-15)

Dumnezeu este pornit împotriva celor care vorbesc minciuni! Reţineţi, de asemenea versetul şaisprezece.

Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” (Ieremia 14:16)

Acesta este motivul pentru care cel ce pretinde că vorbeşte în numele lui Dumnezeu este atât de oribil. Şi aceasta duce la moarte, distrugerea veşnică, pentru cei care urmează minciuni. De fapt, în Ieremia 23:22 Domnul indică faptul că, cel puţin în acest context, dacă aceşti oameni ar fi spus adevărul, oamenii ar fi luat aminte.

Dacă ar fi fost de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!” (Ieremia 23:22)

Oamenii sunt călăuziţi astfel încât să fie neascultători de cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Deci, Domnul spune acestor prooroci şi păstori care au proorocit în mod fals:

Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşune-i mele, zice Domnul.” „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.” (Ieremia 23:1)

Cum va face El acest lucru…? Cuvântul, spune: “. . . şi voi pune peste voi o veşnică ocară, şi o veşnică necinste, care nu se va uita.” (Ieremia 23:40)

Despre ce anume vorbeşte El…? Despre, iad desigur (Daniel 12:2). Citeşte prin Ieremia 23:9-40 şi Ezechiel 13:1-8 şi ar trebui să vedeţi că Dumnezeu este categoric împotriva celor care vorbesc în mod fals în numele Lui. Dumnezeu este contra învăţătorilor mincinoşi (a se vedea, de asemenea, 2 Petru 2:3-9; Jude 5-7,11). Prin urmare, este absolut ridicol ca aceştia să nu fie expuşi (Efeseni 5:11).

Unii învăţători falşi ar putea spune: “Noi predicăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul nostru. Este al lor să-şi dea seama cine sunt învăţători falşi.” Aceasta chiar ar fi ridicol! Ca noi să predicăm Cuvântul şi să vorbim drept despre El, şi tocmai noi să nu-l împlinim?

Dumnezeu spune ca ei să fie, “osândiţi, sau expuşi” (Efeseni 5:11). “Păziţi-vă” de ei (Matei 7:15). “Feriţi-vă” de ei (Romani 16:17).

    1. Oamenii lui Dumnezeu de asemeni se împotrivesc învăţătorilor falşi

După cum Dumnezeu este împotriva celor care vorbesc în mod fals în Numele Lui, tot aşa sunt și copiii Săi împotriva celor care vorbesc în mod fals în numele lui Dumnezeu (Romani 8:14). Dacă nu vedeţi acest lucru într-un om, dacă nu veţi vedea într-un om o mânie sfântă şi chiar ură pentru cei care vorbesc minciună, nu aţi întâlnit încă omul care are Duhul lui Dumnezeu în el.

Pavel

Pavel a avut Duhul lui Dumnezeu în el, şi el s-a opus vehement celor care ar duce pe cineva pe căi greşite. În Faptele Apostolilor 13:6-12 Pavel se opune lui Elima. În Filipeni 3:1-2 acest avertisment este dat astfel:

Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Păziţi-vă de cîinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijelații aceia!

Pavel vorbeşte aici de fiinţe umane, şi el îi numeşte “câini” şi “scrijelați.” Spunându-le scrijelați, nu este deloc bun sau măgulitor să se zică despre evrei (Filipeni 3:3). Pavel este contra celor ce-şi zic credincioşi, dar care conduc oamenii pe un drum greşit! Iată dar cuvintele lui Pavel din Galateni, contra celor care au propagat circumcizia credincioşilor în Galatia:

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! (Galateni 1:8-9)

Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! (Galateni 5:12)

În Faptele Apostolilor 20:25-31 Pavel exemplifică felul de păstor, care era el şi temerile care erau mereu în inima lui.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi. (Fapte 20:29-31)

Cât despre nume? A dat el nume? A numit Pavel pe cineva? Da, desigur! Pavel nu a văzut nici o problemă în expunerea, sau identificarea oamenilor din timpul lui. În 2 Timotei 4:14, Pavel vorbeşte despre Alexandru căldărarul. El nu numai că dă numele acestuia dar şi meseria pe care el o făcea, apoi se roagă ca Dumnezeu să-l judece pentru ceea ce a făcut!

Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Fie ca Domnul să-i răsplătească după faptele lui. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. (2 Timotei 4:14)

În 1 Timotei 1:18-20, Pavel numeşte pe Imeneu şi Alexandru. În 2 Timotei 1:15 numeşte pe Figel şi Ermogen. În 2 Timotei 2:17-19 Pavel numeşte pe Imeneu şi Filet.. . În 2 Timotei 3:8 Pavel numeşte pe Iane şi Iambre, deşi erau morţi, totuși el dă numele. În 2 Timotei 4:10 Pavel numeşte pe Dima, menţionând că el l-a părăsit, deoarece el “a iubit lumea de acum”, subliniind că omul acesta va pierii (1 Ioan 2:15). În Galateni 2:11-21 Pavel confruntă public chiar pe Petru, care nu era un învăţător fals, dar nu umbla drept, ci cu ipocrizie.

Creştinii sunt îndemnaţi, să se ferească de cei ce fac dezbinări şi tulburări împotriva învăţăturii primite, şi să fie evitaţi.” (Romani 16:17) Pavel a pus în practică ceea ce a predicat.

ISUS

Dumnezeu în trup (Ioan 1:14; 1 Timotei 3:16) s-a opus învăţătorilor mincinoşi / falşi din zilele Lui şi a avertizat pe ucenici.

Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.” Ucenicii se gândeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat? Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni, şi câte coşniţe aţi ridicat? Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?” Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor. (Matei 16:6-12)

Isus nu vorbea despre un grup neînsemnat care nu ar exista. El a vorbit despre farisei şi saduchei, care făceau parte din religiile cele mai cunoscute în acele zile, ale iudaismului (Romani 3:1-2; Ioan 4:22). Ucenicii ştiau despre aceste două grupuri de lideri religioşi. El îi identifică şi avertizează pe ucenici despre “doctrina [învăţătura] Fariseilor şi a Saducheilor.” Este interesant că El foloseşte termenul de “aluat”. Aluatul este o cantitate mică de drojdie (sau oricare alt agent de dospire), care merge în pâine şi are efect de pătrundere, şi acesta afectează întreaga pâine. Aceeaşi descriere a învăţătorilor mincinoşi este prezentată în 2 Petru 2:1. Ei aduc pe furiş erezii nimicitoare. În secret, ereziile lor distructive pătrund printr-un ansamblu de oameni într-un mod ascuns şi cauzează distrugerea, nimicirea sufletului.

În afară de avertizare cu privire la învăţătură, Isus menţionează chiar alte aspecte referitor la învăţare.

În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osânda va veni peste ei.” (Marcu 12:38-40)

În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. (Luca 12:1-2)

Aici, în Luca 12:1-2, Isus avertizează că vor spune un lucru şi vor face altul (ipocrizie). Ei ar putea spune un lucru bun, dar care să nu-l trăiască. Asta e făţărnicie, este modul tipic de trăire al ipocriţilor. În Matei 23:13-33 Isus se opune categoric falşilor învăţători din zilele Lui. El îi numeşte “şerpi şi pui de năpârci”. Un alt exemplu perfect de opoziţie serioasă şi expunere a celor ce propagă minciuni în numele lui Dumnezeu se găseşte în Luca 11:37-54. Isus, este invitat la masă, de un fariseu, aici, chiar în casa lor, Isus îi mustră pe faţă.

Pe când vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. Dar Domnul i-a zis: “Voi, Fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute! Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.” Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: “Învăţătoru-le, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.” “Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. “Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele. Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: “Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni, ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta! Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre.”

După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri; I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui. (Luca 11:37-54)

Isus îi dă pe faţă, este serios şi vorbeşte dur cu cei care duc oamenii în rătăcire. El, spune: “Vai”, dar pentru ce acest vai? De ce este vai? Iată de ce:

Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Matei 18:6-7)

Hristos vorbeşte despre acei credincioşi (Matei 18:3) care fac pe alţii să se poticnească. Dar aceasta este exact ceea ce fac învăţătorii mincinoşi, ei fac pe cei mici să se poticnească (2 Petru 2:18). Acel vai este şi astăzi valabil, după cum şi cuvintele lui Isus “sunt încă adevărate”.

Învăţători falşi din ziua de azi, de obicei prefăcându-se, dau numai impresia (Matei 23:28), că ei sunt contra celor ce vorbesc fals. Ei vor vorbi despre învăţători mincinoşi, în general. Ei, chiar vor spune: “Fereşte-te de proorocii mincinoşi” şi spunând: “Fereşte-te de învăţătorii mincinoşi”, dau impresia că cei ce-i urmează sunt în siguranţă. Ei zic poate: “Fereşte-te de Martorii lui Iehova şi de Mormoni, sau de alte religii false ca Islamul.” Dar ei nu expun pe cei care sunt “printre copiii lui Dumnezeu,” şi care s-au “strecurat neobservaţi” (Iuda 4). Iar, ceea ce tocmai am văzut prin mulţimea acestor versete din Scriptură, nu este doar un avertisment general, dar se specifică clar expunerea, sau osândirea şi împotrivirea faţă de anumite persoane şi grupuri specifice. Aceştia sunt numiţi şi identificaţi şi trebuiesc înfruntaţi pe faţă. Ceea ce se întâmplă aici nu este în spatele uşilor-închise. Acest lucru este făcut public, adică dat pe faţă, iar aceste fapte ale întunericului trebuiesc osândite.

Deci, când vezi un lucrător care tace şi nu zice nimic de lupii din zilele noastre, este pentru că el este cel plătit. El este acolo pentru bani. Aceasta pentru că el însuşi este un învăţător fals, căruia nu-i pasă de oi (Ioan 10:12-13). Tocmai acest semn de identificare îl condamnă. Asta este tot ce trebuie să ştii despre un om. Duhul Sfânt este în opoziţie cu el.

6. Lăcomie

2 Petru 2:3 clarifică: vorbind de învăţătorii mincinoşi, care “prin cuvântări înşelătoare“ei caută să aibe un câștig de la voi. În a doua parte a versetului paisprezece din 2 Petru 2 se spune, “Ei au inima deprinsă la lăcomie….” Acest lucru este de bază pentru învăţătorii falşi. Ei sunt iubitori de bani. Deoarece inima lor locuieşte, în lăcomie. Acest lucru este ceva greu de dovedit celor care au minte necredincioasă (de exemplu, cei care nu umblă în adevăr, 2 Corinteni 4:4). Cu toate acestea, este un semn de identificare pentru cei care au ochi să vadă. [Aţi putea, de asemenea, citi articolul referitor la datorii.]

1 Petru 5:1-2 spune:

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care Sunt un prezbiter ca şi ei, un Martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârșav, ci cu lepădare de sine.

Ce este în contrast cu câştig necinstit / mârșav? Dorinţa. Atunci când falşii învăţători vând învăţăturile lor, casete, cărti, etc, pentru profit, sunt ei oare dornici de obţinere a unui câştig? Pentru ce sunt ei dornici? Ei sunt dornici de bani. A pune un preţ pe cuvântul lui Dumnezeu şi a avea un profit din aceasta, este “câştig mârșav”. Unele biserici au seminarii sau cursuri care percep bani, pentru predarea lor. Venitul, seminariilor şi a Universităţilor Biblice reprezintă un câştig necinstit. Clasă după clasă, cursuri după cursuri, totul necesită bani, după bani, în scopul de a fi predat, zică-se „cuvântul lui Dumnezeu”.

Pentru mulţi, “evlavia” este pentru cei bogaţi! Pavel a spus:

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi [Era deja o practică răspândită în zilele lui Pavel.] ; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (2 Corinteni 2:17)

Acum, cele de mai sus nu este de obicei recunoscut. Dar, poate, chiar unele dintre scrierile acestor învăţători falşi, ar putea fi un pic de ajutor, în expunerea inimilor lor lacome (2 Petru 2:14). Ken Ham, director executiv pentru Răspunsuri în Geneza, scrie în decembrie 1998 o scrisoare:

    • „. . . aşa cum am sfârşit încă un an şi aşteptăm cu nerăbdare acest al doilea mileniu, în acord cu voi, să analizăm cu atenţie natura reală a luptei spirituale în America. Dorinţa mea este ca la bază, să rămânem în lupta spirituală şi pentru a face acest lucru, Răspunsuri în Geneza are nevoie de ajutorul vostru financiar. Vrem să încheiem în 1998, în negru, aşa cum am făcut în fiecare an. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru.”

Dar chiar din declaraţia sa: “avem nevoie de sprijinul dumneavoastră”, ce dezvăluie el? Că el nu are credinţă în Dumnezeu. Unde este credinţa în declaraţia, “avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a face acest lucru.” Dacă este lucrul lui Dumnezeu, el nu ar avea nevoie de sprijin de la nimeni altcineva, doar sprijinul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ar oferi ajutor, aşa cum ar crede El de cuviinţă (fie prin intermediul unor persoane sau altfel) fără a fi nevoie să cerşească pentru bani. Ken scrie mai departe la punctul următor:

    • “avem o serie de proiecte care au nevoie să fie finanţate, deoarece acestea vor avea un impact asupra multor vieţi.” În paragraful următor, el spune: “… prin generosul vostru dar (sau daruri) pentru a marii oportunităţile de mai jos, puteţi avea un rol activ cu noi în această luptă.” Şi în ultimul paragraf el scrie:
    • „. . . avem de gând să rămânem pe terenul nostru şi să luptăm pentru ceea ce este în mod clar o decizie de zonare dreaptă. Această luptă va fi foarte costisitoare şi avem nevoie de ajutorul vostru financiar special pentru a acoperi aceste costuri legale din următoarele câteva luni. Costurile au depăşit deja 10.000 de dolari. Este o povară financiară suplimentară pe care nu doresc să o mai menţionez, dar după mai multe întruniri al celor evlavioşi, eu şi AiG consiliul de administraţie, cred că este absolut drept a face acest lucru! Vă rugăm să luaţi în considerare un dar mai special pentru a ne ajuta în această luptă! (gros în original)”

Cu alte cuvinte, el spune: “Daţi-mi banii voştri!” Folosind orice argument, precum Ken Ham de exemplu, oricine ar putea venii să ceară bani de la voi. “Am nevoie de un hambar, şi am nevoie de bani pentru a construi hambarul meu, aşa că l-am putea folosi spre slava lui Dumnezeu.” Cineva totdeauna ar putea veni cu câteva idei ca să facă bani. Un alt exemplu al celor doritori de bani (lăcomia) îl găsim într-o scrisoare din 23 noiembrie 1998 scrisă de Dr. Sydney DeWall, preşedintele Jerusalem University College în Israel. El spune la sfârşitul scrisorii:

    • „În acest Crăciun, vă rugăm să luaţi în considerare un cadou de $ 500, $ 250, $ 100, $ 50 sau mai mult, ca promovare a căii de viitori lideri creştini, a cunoaşterii celui care este Mântuitorul nostru Isus Hristos.”

Cu alte cuvinte, “Vă rog, să-mi daţi banii voştri.” Unii ajung fără ruşine nerăbdători pentru banii oamenilor. Noah W. Hutchings de Southwest Radio Church, scrie la sfârşitul scrisorii lui din iulie 1998: “.. şi amintiţi-vă, am nevoie de rugăciunile voastre şi de sprijin financiar ACUM!” (sublinierea în original).

Cu alte cuvinte, “Vreau banii voștri şi îi vreau ACUM!” Când oamenii încep să vorbească despre modul în care au nevoie de banii voştri, puteţi şti că ei vor banii voştri şi sunt lacomi (2 Petru 2:3). Lăcomia, numai acest semn singur arată că încrederea lor nu este în Dumnezeu, ca Efeseni 5:5 şi Luca 16:13 ce declară:

Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5)

Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe cellalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13)

7. Sau … Vorbiţi de bine

Isus spune:

Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi! (Luca 6:26)

Texte Majoritare a manuscriselor greceşti nu există “toţi”. Potrivit cu Text Majoritate citeşte, “Vai de voi, când oamenii vă vor grăi de bine!….”

Isus compară pe cei care sunt “vorbiţi de bine” cu proorocii mincinoşi din vechime. Nu putem spune despre acest verset că nu se aplică şi acelor învăţători despre care unii vorbesc împotriva lor, dimpotrivă. În trecut, au fost oameni ce au vorbit împotriva proorocilor falşi de asemeni. Ilie a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (1 Regi 18:27-40). Mica a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (1Kings 22:23 f). Ieremia a vorbit împotriva proorocilor mincinoşi din zilele lui (de exemplu, Ieremia 23 & 28). În Luca 6:26 Hristos nu a spus că, dacă toată lumea vorbeşte de bine de voi şi nimeni nu vorbeşte împotriva voastră, atunci va fi vai de voi. Hristos spune: “Vai”, pentru cei care, ca şi proorocii falşi din vechime, vorbesc oamenilor ceea ce vor să audă (Isaia 30:8-10, Romani 16:17-18, Galateni 1:10) şi, prin urmare, sunt vorbiţi de bine. Dacă s-a înţeles că oamenii sunt răi (Psalmul 14:1-3), atunci ar trebui să se înţeleagă cuvintele lui Isus în Luca 6:26. Oamenii sunt răi, şi lor le sunt plăcuţi învăţători răi (2 Timotei 4:3-4). Aşa cum a fost în zilele lui Isaia, aşa este astăzi.

Du-te acum-zice Domnul-de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. Scrie că: „Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, care zic văzătorilor: „Să nu vedeţi!” şi proorocilor: „Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!” (Isaia 30:8-11)

Israel, în acest exemplu, a fost foarte flagrant în respingerea lui Dumnezeu. Cei care pretind că ascultă de Dumnezeu sunt, de asemenea, cei cărora le plac “lucrurile măgulitoare, înşelăciunile” şi sunt “iubitori de plăceri” (2 Timotei 3:4, 4:3; Tit 1:16). Prin urmare, cei ce urăsc pe Dumnezeu, pretind numai că sunt ascultători şi chiar pe faţă, ei vorbesc de bine pe acei învăţători care le spun ceea ce vor ei să audă. Dacă aceştia sunt vorbiţi de bine în comunitățile “creştine” (2 Timotei 3:1-5; 4:3-4), după cum proorocii falşi din vechime erau vorbiţi de bine, în comunitățile evreieşti (Luca 6:26), tot la fel fac azi învăţătorii mincinoşi despre care Domnul avertizează. Oamenii din comunitățile “creştine” din zilele noastre “îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute” (2 Timotei 4:3), şi să asculte de învăţători mincinoşi, primind să asculte predici de mare renume.

Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. (2 Petru 2:18)

Învăţătorii mincinoşi gâdilă urechile oamenilor prin vorbiri dulci şi amăgitoare, înşelându-i pe cei lesne crezători, ei sunt cei ce momesc oamenii prin vorbiri dulci şi amăgitoare, rostind vorbe trufaşe.

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători. (Romani 16:17-18)

Aceşti învăţători mincinoşi, care nu slujesc Domnului, ci înșală prin vorbiri dulci, aşa cum citim la sfârşitul versetului optsprezece, ei slăvesc pe oameni pentru câştig, notaţi de asemeni ce spune Iuda 16.

Ei Sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.

Când un învăţător predică mai tot timpul despre dragoste, harul lui Dumnezeu, binecuvântări, etc, toate aceste subiecte “frumoase”, nu sunt ele într-adevăr “vorbiri dulci”? (Romani 16:18). Este uimitor cât de plăcut este acest lucru oamenilor. Învăţătorii mincinoşi nu vin nici-o dată înaintea oamenilor spunând: “Sunt un învăţător fals, un mincinos.” Ei nu vin cu coarne pe cap şi cu un costum roşu. Şi nici nu zic: “Sunt aici ca să vă înşel. Feriţi-vă!” Iată, dar ce a spus Domnul Isus în Matei 23:27-28

Vai de voi, cărturari [Cărturarii sunt învăţaţii / savanţii, apropo, au fost “învăţaţi” şi în acele zile], şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru Sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru Sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

Este uimitor cum oamenii caută spre ceea ce pare a fi dumnezeiesc (evlavios). Iar dacă un om are un aspect plăcut la vedere şi pare un om duhovnicesc, ei sunt atraşi de acest om. Ei nu privesc dincolo de ce se vede. 2 Petru 2:1 spune: ei “strecoară pe furiş erezii nimicitoare ” şi Iuda 4 spune că ei se strecoară, deci “neobservaţi”. Oamenii nu observă, deoarece sunt orbiţi. Aceasta nu este foarte evident. Dar un lucru este evident. Dacă aveţi un caz în care un om este vorbit de bine, aceasta este de condamnat.

Potrivit cu Luca 6:26 care-l condamnă. “Vai de voi, atunci când oamenii vor vorbii de bine de voi.” (Luca 6:26, Texte Majoritare)

Un exemplu de cum: cineva este “vorbit de bine” îl găsim în cartea lui John MacArthur, Successful Christian Parenting (copyright 1998). La prefaţă chiar, găsim scris această laudă: “John MacArthur este pastor, învăţător la Grace Community Church din Sun Valley California. El este unul dintre cei mai populari comentatori ai Bibliei şi vorbitori la conferinţe biblice din ţară.”

O altă modalitate de “vorbire de bine” este des întâlnită printre cei mai populari învăţători falşi. Mulţimea “creştinilor” (2 Timotei 3:1-5; 4:03; 2 Petru 2:2) vorbeşte de bine de falşii învăţători, la fel cum mulţimea “evreilor” din trecut a vorbit de bine de proorocii mincinoşi (Luca 6:26 ). Un alt exemplu grafic în acest sens este Billy Graham. Graham este “Considerat ca cel mai mare predicator din lume” şi “unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi lideri din lume” (Just As I Am, drepturile de autor 1997, la prefaţă). Dacă ar fi fost el un om al lui Dumnezeu, el ar fi urât de lume, nu iubit. Isus a spus:

Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu Sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. (Ioan 15:18)

Isus spune, “Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei.” Când vezi un om iubit de lume, puteţi şti cu certitudine că el este din lume şi slujitor al Diavolului (1 Ioan 5:19; 2 Corinteni 11:15). Un om al lui Dumnezeu nu va fi vorbit de bine, mai ales în zilele noastre rele (Efeseni 5:16) deoarece lumea abundă de creştinism fals (2 Timotei 3:1-5 şi 4:3; Luca 18:8). Învăţători falşi sunt “vorbiţi de bine”, şi din pricina lor, adevăratul om al lui Dumnezeu este hulit.

Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

8. În cele din urmă

Cum tăgăduiesc învăţători falşi pe Domnul? 2 Petru 2:1 şi Iuda 4 spun că învăţători mincinoşi resping pe Domnul şi-L tăgăduiesc. Cum se face acest lucru? Ar trebui să fie evident că aceştia nu vin să spună, “Nu cred în Hristos.” sau “Isus nu este Domnul.” sau ceva în acest sens. Iuda 4 spune că s-au “strecurat (pe neobservate)” şi 2 Petru 2:1 spune: ei “vor strecura pe furiş” erezii nimicitoare. Iar Tit 1:16 are răspunsul la modul în care aceştia tăgăduiesc pe Domnul, care i-a răscumpărat.

Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci Sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.

9. În concluzie

Pavel spune către sfârşitul vieţii sale, “M-am luptat lupta cea bună…” (2 Timotei 4:7). Pe lângă lupta cu acestă carne păcătoasă din care suntem, mai este o luptă bună, ce este deci “lupta cea bună?” Susţinând (a lupta) pentru credinţă aceasta este lupta cea bună (Iuda 3).

Pavel a scris:

Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti, ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni 10:3-5)

Răsturnând orice falsitate şi minciună, aceasta este o parte a luptei. Este bine, extrem de bine, să luptăm pentru credinţă (Iuda 3), a lupta, lupta cea bună (2 Timotei 4:07), a pune jos orice lucru care se înalţă împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu (2 Corinteni 10:3-5), şi a expune lucrările neroditoare ale întunericului (Efeseni 5:11). Este bine ca să fie expuşi învăţătorii mincinoşi. Cei care sunt prinşi în minciună şi în întunericul acestui veac, urăsc desigur această expunere (Ioan 3:19-20), deoarece ei nu iubesc adevărul, Domnul Isus Hristos (Ioan 14:6).

Subnote

1 Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Iniţiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor. II. Adj. (Înv.) Care învaţă, care sfătuieşte. În cazul nostru învăţător al Legii / Bibliei, deci se înţelege că din numărul lor fac parte şi pastorii.

2 Aşa cum am menţionat eu traduc din scrierile unui pastor din SUA, unii dintre aceşti pastori renumiţi, sunt cunoscuţi mondial, iar în România sunt alte exemple ca: Richard Wurmbrand, Iosif Ton, Vladimir Pustan, şi alţi pastori cunoscuţi, sau desigur am putea da exemplu învăţăturile bisericii ortodoxe, penticostale, baptiste, adventiste, catolice, evanghelice, carismatice, sau oricare altele care pretind că sunt creştine, dar nu sunt. Acestea sunt numai câteva exemple, desigur că mai sunt şi altele pe care nu le excludem.

3 Evrei 5:7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui. O altă traducere… şi a fost ascultat, datorită supunerii Sale în teamă.

In original: Identifying False Teachers, a true church.

Traducere Vasile S.

 

 

Esti tu MÂNTUIT ?

Tu crezi că eşti mântuit/ă, dar nu eşti! (Un articol despre falsul “Creştinism”)

Toate religiile lumii (ex, Islamism, Budism, Hinduism, Ateism, MormonismCatolicismOrtodoxismProtestantismAdventismul de Ziua a ŞapteaMartorii lui Iehova, Iudaismul inventat de om [Matei 15:8-9], etc) nu duc în altă parte decât în iad (fiindcă toți cei ce fac parte din aceste religii sunt “necredincioşi,… închinători la idoli” Apocalipsa 21:8). Orice persoană implicată în aceste religii, respinge cuvântul din Biblie (Romani 1:18-25) şi implicit adevărul Bibliei, astfel că Dumnezeu, Adevărul din Biblie (Ioan 14:6), Îi va arde pentru totdeauna în iazul de foc pentru că-L urăsc (Deuteronom 32:39-41; Apocalipsa 20:11-15).

Dar, mai mult decât atât, ce realitate îngrozitoare să crezi că vei intra în rai (paradis) în ziua morţii tale, dar să afli în acea zi că de fapt ai fost înşelat şi te afli în iad.

Cei mai mulţi care azi își spun creştini, dar care de fapt nu urmează adevărul, vor avea o surpriză atunci, fiindcă vor fi cuprinşi de groază (Matei 7:13-14, Luca 13:24; 2 Petru 2:2). Ei înşişi vor găsi plânsul şi scrâşnirea dinţilor lor (ex, Matei 8:12; 22:1-14, 25; 14-30; Luca 13:28). Aceasta este valabil şi pentru tine dacă mergi pe “calea lată”; cât de dezamăgit şi ce trist vei fi şi tu atunci când vei murii, deoarece tu credeai că vei merge în prezenţa lui Dumnezeu în acea zi, dar ce decepţie căci o să te afli în iad, dacă nu te întorci din toată inima la Dumnezeu. Acesta este adevărul şi ce îngrozitor, ce dezamăgire va fi pentru mulţi din cei ce-şi zic acum „creştini,” dar fiindcă nu ascultă de adevăr, vor pierii (Matei 7:13-14; Luca 13:24; 2 Petru 2:2). Atunci, va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor, după cum este scris în Matei 8:12; 22:1-14; 25:14-30; şi Luca 13:28. Deci, dacă eşti implicat în religii, adunări, sau biserici independente, conduse de învăţători falşi ca: Billy GrahamRick Warren, Joel Osteen, James Dobson, Pat Robertson, John MacArtur, Tony Evans, Greg LaurieCharles StanleyChuck Smith, Fred Price, Ellen White, J. Vernon McGee, Charles Blake, Chuck Swindoll, Gene Scott, Harold Camping, John Piper, T.D. Jackes, David JeremiahCharles Spurgeon, Dave Hunt, David W. Cloud, Perry F Rockwood, Neil Anderson, Robert Schuller, Jack Hayford, Benny Hinn, Miles McPherson, Ray Comfort, Chuck Colson, C.S. Lewis, Papa Ioan (papa), Hank Hanegraaff, Paul Chappell, Tony Campolo, sau alţii ca ei, care sunt arătaţi a fi oameni ai lui Dumnezeu.

[P.S. Toţi aceşti învăţători au fost expuşi (arătaţi ca mincinoşi) de Darwin Fish, pastor of „A True Church” (O Biserică Adevărată), în cartea sa: „False teachers„] http://www.atruechurch.info/falseteachershome.html

Alt exemplu, pentru cei ce vorbesc româneşte, amintim că învăţăturile false sunt propagate prin cultele sau organizaţiile religioase cum ar fi: biserica Ortodoxă, Catolică, Baptistă, Evanghelică, Penticostală, Prezbiteriană, Metodistă, Carismatică, Oastea Domnului, Anglicană, Luterană, Adventistă, Mormonă, Musulmană, Martori ai lui Iehova, … sau oricare alta oricum s-ar numi ea. Pentru că de fapt toţi aceștia, doar pretind că slujesc lui Dumnezeu, dar nu ascultă de învăţătura Lui, prin urmare este clar că aceste organizații religioase sunt conduse de “străini” deoarece ei nu urmează învăţătura Domnului (Ioan 10:27).

Acum, dacă tu faci aşa după cum spun ei, nu eşti mântuit. De ce? Pentru că ai învăţăturile lor, iar învăţăturile lor nu sunt adevărate şi prin urmare te afli pe „calea lată şi poarta cea largă” care duce la pierzare (Matei 7:13; 2 Petru 2:1-2; 2 Timotei 4:3). Şi, fiindcă îi urmezi, nu ai caracteristicile „oii lui Cristos” (Ioan 10:5), deoarece învăţătorii tăi sunt nişte fântâni fără apă (2 Petru 2:17) ce spun că,

1. Lată este Calea . . .

Domnul Isus Însuşi a avertizat în Matei 7:13

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea.

Proorocii, şi învăţătorii mincinoşi menţionaţi mai sus (şi mulţi ca ei ex: 2 Timotei 4:3), spun că ei învaţă „calea teologică” ce duce la viaţă, numai că nu este adevărat. Aceşti învăţătorii mincinoşi diferă între ei prin doctrinele şi învăţăturile lor despre …cât de lată este calea; desigur că nu aşa vor spune, ci dimpotrivă ei vor spune că învaţă calea către rai.

C. Spurgeon, unul din numărul lor, spune: “Care este motivul pentru care sunt atât de multe religii în lume? Desigur pentru că nu urmăm „călăuzirea Duhului lui Dumnezeu”. Dacă am urma Cuvântul lui Dumnezeu în toate lucrurile, am fi mult mai mult aşa cum ar trebui să fim. Eu cred că noi ar trebui să mergem cu toţii în aceiaşi linie, pentru că drumul spre cer poate fi suficient de larg şi cu multe căi diferite, şi totuşi toate acestea să fie în acelaşi mod şi în acelaşi drum.” (Metropolitan Tabernacle Pulpit, Vol.61, p, 514-515, Sept. 28, 1870)

Spurgeon nu vorbeşte adevărul atunci când zice că: „drumul spre cer poate fi suficient de larg şi cu multe căi diferite.” De exemplu, el credea că şi calviniştii şi arminienii sunt pe acest „drum suficient de larg” în drum spre cer. Astfel deci, el spune total diferit de Hristos, deoarece Isus spune: „îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.” Pe când, Spurgeon spune contrariul. Un alt exemplu, el chiar credea că mai mulți oameni sunt în rai decât în iad.

  • Cred că vor fi mai mulți în Rai decât în iad. Dacă cineva mă întreabă de ce cred acest lucru, voi răspunde, pentru că Hristos, în toate trebuie să aibă “pre-eminența”, iar eu nu pot concepe cum El ar putea avea pre-eminența dacă vor exista mai mulți sub stăpânirea lui satan decât în Paradis. (C. H. Spurgeon’s Autobiography, Vol. 1, p. 171, in “A Defence Of Calvinism,” underlining added)

Isus spune că drumul spre cer este îngust. Spurgeon spune că e larg. Isus spune că în viața veșnică, sunt puțini (Matei 7:14; Luca 13:24). Spurgeon, spune că sunt mulți. El deci, a învățat exact opusul lui Hristos. O astfel de învățătură este anticrist, încălcând doctrina lui Hristos (2 Ioan 9) și este condamnabilă (Apocalipsa 21:8 “necredincioși”). De aceea, asemenea învăţători sunt de condamnat.

Învăţătorii falşi, învaţă că printre creştinii mântuiţi există un spectru larg de doctrine în conflict şi aceasta se manifestă sub diferite forme ale creştinismului. Aceşti învăţători mincinoşi au creat o “iluzie” prin organizarea anumitor forme de crezreligiiînvăţături esenţiale şi fundamentale, sau convingeri de bază, care să unifice câți mai mulţi credincioşi. Ei cred că dacă cineva rămâne în limitele acestor convingeri centrale (deseori numite “creştinism ortodox”), sau dacă se ţine de tradiţiile creştineşti, un asemenea om este considerat a fi în adevăr. Iar alte doctrine din Biblie sunt considerate ca fiind probleme secundare (sau ne-esenţiale) şi sunt percepute ca fiind probleme ce nu se referă la mântuire.

Aşa cum a spus Augustin: „În esenţial, unitate; în ne-esenţial, libertate; şi în toate lucrurile, dragoste.” Aceste cuvinte ale lor, rezumă bine accesul la calea cea largă (Matei 7:13). Astfel, ei fac loc multora ce nu cercetează Scriptura şi nu pot vedea cu ochii lor ceea ce priveşte un număr vast de subiecte biblice. Ei formează teologic o cale largă care se presupune a duce la cer, dar care însă duce la iad; deoarece oamenii sunt conduşi pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, după cum este arătat în 2 Tesaloniceni 2:10. Cu asemenea „esenţiale”, doctrina lor duce la automulţumire şi este o cangrenă în inimile oamenilor. Aceasta, deoarece ei spun că nu există probleme atât de multe în Scripturi care să fie considerate pertinente pentru mântuire. Astfel se face că frica de cuvântul lui Dumnezeu este un subiect învechit şi nici o grabă în a păzi toate poruncile Lui (Psalm 119: 120; Isaia 66:2, 5; Filipeni 2:12).

De aceea, înţelepciunea strigă:

  • „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va place batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?” (Prov. 1:22)

Dar atunci când aşa zişii „creştini” ajung la un acord, ca să nu fie de acord cu ceea ce Biblia învaţă, şi numai problema esenţială ar trebui să fie importantă (în ceea ce priveşte mântuirea), acolo este clar că locuieşte o simplitate nebiblică în mintea lor şi-i un cancer de moarte (2 Timotei 2:16-17) în inimile acestor nebuni care învaţă să dispreţuiască şi să urască cunoştinţa. Deoarece perspectiva lor este: „Hei, nu este nici o problemă să fii mântuit, ci-i foarte simplu”. Prin urmare, această complacere a lor îi va distruge (Proverbe 1:32). Totuşi, contrar oricărei „esenţiale”, Isus Hristos spune: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4), deoarece viaţa este în orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, (de la Geneza, până la Apocalipsa).

„Cuvântul lui Dumnezeu” este de încredere fiindcă El mântuieşte, după cum Iacov sfătuieşte: De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. (Iacov 1:21) Cuvântul lui Dumnezeu este mântuire (Luca 8:11-12). Acest cuvânt al lui Dumnezeu trebuie să fie crezut (Geneza 15:5-6; Romani 4:3). Dar, dacă te îndepărtezi de credinţa în cuvântul lui Dumnezeu, oricare ar fi motivul, aceasta poate duce la distrugerea sufletului tău. Pentru aceasta avem ca exemplu pe Avraam care a crezut pe Dumnezeu, iar acest lucru i s-a socotit ca neprihănire (Geneza 15:5-6; Romani 4:3).

Dacă însă nu-L crezi pe Dumnezeu, ţi se va socotii ca nelegiuire (ticăloşie, răutate) Psalmi 119:118; 1 Ioan 5:10. Prin urmare, nu există subiecte sau doctrine biblice despre care să ne înţelegem să le socotim ca fiind ne-importante, pentru că Scriptura instruieşte (dar şi avertizează în acelaşi timp):

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. (1 Timotei 6:3-5)

Deci, dacă cineva învaţă altceva decât ce-i în Sfânta Scriptură şi nu ia seama de mustrarea Scripturii, atunci noi suntem îndemnaţi să ne depărtăm şi să ne ferim de astfel de persoane (2 Timotei 3:5). Un adevărat credincios nu caută să fie de acord cu „ce nu-i important din Scriptură.” Ci mai degrabă este de acord să plece şi să nu aibă părtăşie cu ei. Aceasta deoarece în Proverbe 10:17, scrie: Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. Cei ce se abat de la cuvântul lui Dumnezeu merg pe un drum greşit, deci este clar că ei nu sunt în „adevăr” şi prin urmare nu sunt mântuiţi; iar cuvintele lor sunt cuvintele minciunii, după cum găsim scris în Psalmi 119:118,

Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.

Dumnezeu deci, dispreţuieşte pe toţi cei care se abat de la cuvântul Său. Nu contează pe ce motiv, dar nu există nici o mântuire pentru cei ce nu ţin seama de Cuvântul Sfânt, după cum este arătat: Tu mustri pe cei îngâmfați, pe blestemaţii aceştia, care se rătăcesc de la poruncile Tale. Psalmi 119:21

Astfel că, indiferent cine eşti, . . . eşti blestemat dacă nu urmezi după cuvântul lui Dumnezeu. Deci, este foarte important să iubeşti veşnic mustrarea şi îndemnul, deoarece ele sunt calea vieţii, după cum este scris: Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea Sunt calea vieţii. (Proverbe 6:23)

Un alt îndemn spune: Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. (Proverbe 19:27)

Dar, cei ce fac parte din acest „creştinism fals”, au făcut exact contrariul, căci s-au rătăcit de la cuvintele înţelepte (2 Timotei 4:3; 2 Petru 2:18) şi au urmat drumul larg care duce la pierzare (Matei 7:13-14). Totuşi, în opoziţie cu calea largă, numai calea îngustă este felul teologic care duce la viaţă (Mat 7:13-14; Luca 13:24).

Cât de îngust… ar întreba cineva? Tot în acelaşi context în care Hristos a avertizat în legătură cu „calea largă”, El a încheiat predica cu acest avertisment:

De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șivoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare. (Matei 7:24-27)

În contextul în care Isus a vorbit aceste cuvinte (Matei 5:3-7:23), El a predicat despre cei săraci în duh, întristare, blândeţe, foame, sete, puritate, pace, persecuţie, mânie, adulter, divorţ, jurăminte, dragoste, dărnicie, rugăciune, iertare, post, bogății, nevoi, îngrijorări, judecată, mustrare, căutare, prooroci mincinoşi, etc.. Este oare aici ceva ce nu-i important sau ne-esenţial? Nu, deoarece Hristos nu face nici-o deosebire în ceea ce priveşte oricare dintre aceste aspecte. Pentru el toate aspectele sunt legate de veşnicie. Fiindcă Domnul descrie într-un mod foarte pitoresc aspecte de viaţă şi de moarte, de rai sau iad, pentru toţi cei ce ascultă cuvintele Lui fie că le împlinesc fie că nu le împlinesc. Hristos a dat importanţă la toate cuvintele pe care El le-a rostit (Matei 5:18), după cum ne este arătat în proverbe: Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele Sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor. (Proverbe 4:20-22; citeşte şi Proverbe 8:35; 16:22)

Apoi mai este scris: Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău. (Proverbe 3:21-22)

Mai găsim scris de asemeni: Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (Apocalipsa 22:14) (Blessed are they that do his commandments, that they may have right to the tree of life, and may enter in through the gates into the city. KJV).

După cum se vede traducerea este diferită, în engleză (din greacă) este tradus: Ferice de cei ce împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în oraş (cetate)! Se înţelege că cei ce ascultă de cuvântul lui Dumnezeu sunt cei ce au drept la pomul vieţii.

Cu alte cuvinte, ei sunt cei cărora le va fi acordată mântuirea. Astfel că, ceea ce separă pe cei mântuiţi de cei ce nu sunt, este Biblia însăşi. Dacă cineva crede în Scriptură, crede în Isus Hristos, pentru că Isus Hristos este Scriptura (Ioan 1:1, 14; Galateni 3:8; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13) şi astfel se încrede în El.

Tot astfel, Ioan Botezătorul a spus: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36), citeşte şi 1 Ioan 2:3-5.

A crede în Isus Hristos este acelaşi lucru cu, “a crede şi a asculta de Biblie”, iar la 2 Ioan 9, este spus:

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

Învăţătura lui Isus Hristos, nu este numai ceea ce a învăţat El pe oameni în Matei 5:3-7:27, sau învăţăturile date în Marcu, Luca, Ioan şi-n Faptele Apostolilor. Învăţătura lui Isus Hristos este toată Scriptura, după cum este zis: „Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte Sunt veşnice”. (Psalmi 119:160)

Cei ce încălcă cuvântul şi nu vor să rămână în limitele sfintelor învăţături, nu au pe Dumnezeu şi deci nu sunt mântuiţi (2 Ioan 9). Nu sunt mai multe feluri de creştini adevăraţi, aşa cum spune Spurgeon; el spunea că ar fi „diferite căi” şi că, „drumul este suficient de larg”.

Totuşi, este bine de ştiut că nu este decât, un singur fel de „creştini adevăraţi”, cei care păzesc cuvântul: Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că Suntem în El. (1 Ioan 2:5)

Cât anume din Cuvânt trebuie păzit?

Tot cuvântul, trebuie păzit (Psalmi 119:128, 160; Matei 4:4). Scriptura învaţă, că adevăraţii credincioşi cred la fel în absolut toate doctrinele Bibliei. Noi însă Suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. (1 Ioan 4:6)

Prin urmare, adevăraţii credincioşi sunt în opoziţie cu orice neadevăr, dar şi cu oricine se împotriveşte cunoştinţei lui Dumnezeu.

„Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti, ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:3-5)

Atenţie!

Numai o singură minciună pe care o iubeşti şi o practici, ar fi deajuns să te ţină în afara Împărăţiei lui Dumnezeu.

Apocalipsa 22:14-15 spune clar: Ferice de cei ce (împlinesc poruncile Lui) îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Afară Sunt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

Şi la Apocalipsa 21:8,

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Totuşi sunt mulţi învăţători mincinoşi care nu numai că încurajează pe oameni să iubească şi să trăiască în minciună, dar mai şi adaugă multe minciuni prin care deviază încrederea oamenilor de la cuvântul lui Dumnezeu, şi ei sunt aceia care vorbesc cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18). Tragic este faptul că tocmai aceşti învăţători mincinoşi, care se amăgesc ei înşişi, și amăgesc şi pe alţii (2 Timotei 3:13), au oameni ce gândesc că ei sunt cei ce urmează Biblia.

În realitate tot ce învaţă ei sunt învăţături şi porunci omeneşti. „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15:8-9)

Cei mai mulţi oameni sunt:

-fie păgâni, pierduţi în unele religii false (sau atei),

-fie creştini falşi, ce sunt pe calea cea largă (Matei 7:13-14; 2 Timotei 4:3).

Majoritatea oamenilor nu au găsit „calea îngustă”, care este calea adevărului (2 Petru 2:2). Cu toate acestea, Hristos avertizează chiar şi pe cei care au găsit calea îngustă prin aceste cuvinte: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” (Luca 13:24) Deci, chiar şi printre cei care de fapt au găsit “poarta îngustă”, unii nu vor intra. Prin urmare ei merg spre pierzanie, după cum Petru spune:

„ Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos”? (1 Petru 4:17-18).

Deci, dacă cei drepţi intră cu greu (Matei 7:14; Fapte 14:22), este clar, aceasta nu este o cale uşoară, cum cei mai mulţi gândesc.

Prin urmare, dacă urmaţi creştinismul tipic care este în lume astăzi, sau ceva de genul acesta; ei bine, dacă sunteţi pe acest drum larg şi nu căutaţi să respingeţi această cale (2 Timotei 3:5; Evrei 12:14), veţi zace în chinuri și dureri (Isaia 50:11; 66:24; Apocalipsa 21:8), fiindcă: n-aţi primit dragostea adevărului ca să fiţi mântuiţi. (2 Tesaloniceni 2:10), deoarece:

2. Oile lui Isus, nu merg deloc după un străin; ci fug de el.

    • Cei care au primit dragostea adevărului nu s-ar închide într-un astfel de „creştinism larg” pentru că ei ştiu că adevărul contează, şi din dragoste pentru adevăr ar urî orice cale a minciunii (Psalmi 119:104, 128, 163), după cum găsim scris în Proverbe 8:13 Frica de Domnul este urîrea răului;
    • Învăţăturile mincinoase, chiar dacă sunt scoase din versete biblice, este rău (Proverbe 30:5-6). Iată cum descrie Isus oile Sale: El spune că îL urmează, deci ele urmează „adevărul”(Ioan 14:6). Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. (Ioan 10:27)

Puţin mai sus în acelaşi capitol, Isus Se descrie El Însuşi şi oile Sale astfel: „După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10:4-5)

Oile lui Isus sunt cei mântuiţi (Ioan 10:27-28) şi ei sunt descrişi ca fiind „cei ce nu merg după un străin”, ceea ce înseamnă că sub nici-o formă nu vor merge după altcineva (străin). Cine este „străin”? Străin este oricine altcineva în afară de Hristos şi pe care oile nu-l cunosc.

În contextul din Ioan 10:5, se vorbeşte de conducătorii spirituali (Ioan 9:40-41), deci „străin-ul” este arătat ca fiind hoţ şi tălhar (Ioan 10:8). Oile lui Isus nu ascultă nici de străini (Ioan 10:5) şi nici de hoţi şi tâlhari (Ioan 10:8).

Aşa că, oricine învaţă astfel încât să devieze o persoană de la Hristos este un străin, şi tocmai acest lucru fac învăţătorii mincinoşi. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18), astfel ei făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi Sunt robi ai stricăciunii (Luca 6:39-40; 2 Petru 2:19). Prin urmare oricine urmează aceşti „lideri spirituali”, care sunt învăţători mincinoşi, nu este oaia lui Isus. Fiindcă, Domnul a mai zis: nu numai că nu urmează pe străini, ba chiar fug de ei. Oile lui Hristos nu stau cu falşii învăţători şi nici nu sunt cu bisericile false. Dimpotrivă, fug de ei („de străini”). Deci, oile lui Isus nu stau în nici una din adunările lor (aşa cum este Biserica: OrtodoxăCatolicăAdventistă, Baptistă, Evanghelică, Penticostală, Carismatică, Anglicană, Luterană, MormonăMartori ai lui IehovaMusulmani, etc…şi oricare alta, oricum s-ar numi, care este de fapt condusă de „străini”, adică de învăţători mincinoşi.

Biblia mai spune:

  • Numai că „cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare” (Proverbe 17:4).

Acesta este motivul pentru care vedem foarte mulţi oameni în adunările lor. Deci, „cei răi” se mai află încă în astfel de adunări (biserici) care nu-L urmează pe Hristos (Ioan 10:5), iar dacă tu eşti unul dintre aceia, tu însuţi (ca şi ei) dovedeşti că eşti pierdut în păcatul tău. Dumnezeu îi numeşte pe cei ce ascultă la buza nelegiuită şi limba nimicitoare: „răi şi mincinoşi” (Proverbe 17:4), şi câtă vreme tu mai eşti cu ei, arăţi că nu eşti al lui Isus deoarece nu fugi de ei (Ioan 10:5; 1 Timotei 6:5; 2 Timotei 2: 20-21; 3:5; Evrei 12:14; 13:13).

Cineva ar putea argumenta spunând: „Cum dar, că Domnul a folosit pe Billy Graham [sau oricare alt învăţător mincinos] să mă aducă la Hristos”.

Aceasta, de-asemeni este o minciună, deoarece învăţătorii mincinoşi ca cei cărora le-am arătat numele mai înainte, sunt:

3. Fântâni Fără Apă

Vorbind despre învăţătorii mincinoşi, Petru scrie:

Oamenii aceştia Sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. (2 Petru 2:17)

Petru, numeşte pe învăţătorii mincinoşi: „fântâni fără apă”. Iuda, le spune: „nori fără apă” (Iuda 12), ce vrea să însemne asta…? În Scriptură, cuvântul „apă” este folosit pentru a vorbi despre Duhul adevărului (ex, Duhul Sfânt, Ioan 7:37-39; 14:15-16; 15:26; 16:13), despre Dumnezeu (Ieremia 2:13/17:13) şi despre mântuire (Isaia 55:1; Psalmi 36:9; Ioan 4:10-14; Apocalipsa 7:17; 21:6; 22:1,17).

Prin urmare, dacă aceşti învăţători mincinoşi sunt fără apă, este clar că ei nu pot avea Duhul Sfânt (ca în Iuda 19). Ei deci, sunt fără Dumnezeu (2 Ioan 9) şi nu au mântuirea (2 Petru 2:3, 12-14,17; Iuda 4, 11, 13). De altfel, în 1 Timotei 6:5, aceștia sunt arătaţi ca fiind “lipsiţi de adevăr şi stricaţi la minte.

Domnul îi numeşte „fântâni şi nori, fără apă”. O fântână este o gaură în pământ în care se presupune că ar avea apă, sau care dă impresia că ar avea apă. Un nor, de asemenea, are aparența că ar aduce ploaia (apă).

Şi, după cum, o fântână sau un nor fără apă, dă o impresie falsă, tot astfel fac şi învăţătorii mincinoşi, reușind să facă acest lucru foarte bine chiar. Ei înșală lumea făcând-o să creadă că sunt folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce oamenii la Hristos, dar totul este o iluzie satanică, după cum Pavel arată în 2 Corinteni 11:13-15.

Dar cum ei nu au apă, ei deci, nu au adevărul (deoarece, adevăr plus minciună = înşelăciune şi neadevăr), ei nu au mântuirea şi deci nu au Duhul Sfânt. Astfel că, aceștia nu fac nimic altceva, decât să ducă oamenii în rătăcire. Prin urmare, sunt nişte călăuze oarbe despre care Domnul Isus, în Matei 15:14 a dat avertizare: Sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.

Isus a mai spus:

Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. (Ioan 10:10a)

Această afirmaţie este făcută în contextul „hoţi şi tâlhari” din Ioan 10:1,8. Nu se vorbeşte numai de Satana, ci şi de slujitorii lui, care se prefac în slujitori ai neprihănirii (2 Corinteni 11:15; Ioan 10:1). Aceasta ne permite să vedem singurul scop al acestor şarlatani, care este acela de a induce pe oameni în eroare (furând, omorând şi distrugând).

Ei fură, pentru că vorbesc cu trufie lucruri de nimic (2 Petru 2:18), omoară fiind folosiţi de diavol (1 Petru 5:8) pentru că-i ţin pe oameni departe de cuvintele vieţii (Proverbe 4:20-22; 14:12; 18:21; Filipeni 2:16).

Şi, de asemeni, distrug sau prăpădesc cu „ereziile lor nimicitoare(2 Petru 2:1), poate că nu sunt conştienţi de profunzimea răului lor (Ioan 16:2-3; 2 Timotei 3:13), însă ei sunt totuşi, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite (2 Petru 2:12); care într-adevăr se prăpădesc pe ei înşişi, dar ce este deosebit de grav, este faptul că ei distrug şi pe alţii.

Dacă, Domnul ar folosi un învăţător fals pentru ceva bun, ar face-o în ciuda lui nu datorită lui, aşa cum Domnul l-a folosit pe Balaam proorocul mincinos (învăţător fals) ca să binecuvânteze pe Israel (Numeri 22:24) şi asta nu pentru că Balaam era un om al lui Dumnezeu sau pentru că el conducea oameni la Domnul (Numeri 25:1-9; 31:16; 2 Petru 2:15-16). De aceea, în acel caz, Dumnezeu a schimbat blestemul acela în binecuvântare (Deut. 23:5; Nemia 13:2).

Biblia nu arată nicăieri că Domnul ar folosi prooroci mincinoşi ca să înveţe calea spre Hristos. Dimpotrivă, Cuvântul ne învaţă că Dumnezeu îi foloseşte pentru a îndepărta pe oameni de Hristos (Psalm 118:22-24; Romani 11:36; 1 Petru 2:7). Dezamăgiri uscate, nori şi fântâni fără apă, aşa sunt învăţătorii mincinoşi. Ei se laudă în mod fals că predică Evanghelia oamenilor, dar sunt ca cel menţionat în Proverbe 25:14 Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

Iar tu, dacă ai voii să „scoţi apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3) trebuie să mergi acolo unde se găseşte apa (Ioan 4:10,13-14). Însă, desigur, apa nu se găseşte aşa cum i-ar place omului menţionat mai sus. Şi nici nu se găseşte în numeroasele biserici false sau ministerele lor (slujiri, lucrări). Apa se găseşte în paginile Cuvântului lui Dumnezeu (1 Petru 1:22-23; Evrei 4:12-13; Apoc. 19:13). De aceea, teme-te de Dumnezeu (Luca 12:4-5), cere înţelepciune (Prov. 2:3), tânguieşte-te şi plângi (Iacov 4:9) caută priceperea (Proverbe 2:4-5), caut-o ca şi cum mâine nu mai există, iar pentru cei mai mulţi mâine nu mai există (Psalm 9:17; 92:7; Proverbe 1:24-32; Mate 7:13-14).

„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. (Luca 13:24)

The original book title: „Teachings, which usually do NOT TAUGHT”, By Darwin Fish (Doctrine, care de obicei nu se învaţă)

Traducerea, Vasile Sanda

 Desi peotii ne indeamna la fapte aducatoare de castiguri  pentru ei… Mântuirea nu este prin fapte omenesti(ci Duhovnicesti- in care pulseaza Duhul Sfant- nu duhul omului…)

Mântuirea nu este prin fapte (Salvation Is Not By Works)

Cu toate că mântuirea nu este prin fapte (2 Timotei 1:9; Tit 3:5), totuşi hotărârea lui Dumnezeu este să răsplătească fiecăruia, după cum este scris:

Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29)

Desigur aşa se va face cu toţi, căci fiecăruia i se va răsplăti în funcţie de faptele lui: Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. (Romani 2:6-10)

Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12:36-37)

Judecata lui Dumnezeu asupra tuturor, fie ei în Hristos sau nu, este într-adevăr în funcţie de lucrări (citeşte, Matei 25:31-46). Chiar Pavel spune, că “nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.” (Romani 2:13). Dacă acest lucru este adevărat şi fără îndoială că este; cum se face atunci că Dumnezeu, “ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu în funcţie de faptele noastre” (2 Timotei 1:9)?

Cum se poate spune? …”nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, pe care le-am fi făcut, ci pentru îndurarea Lui, El ne-a mântuit” (Tit 3:5).

Altfel spus, noi toţi meritam moartea, pentru că:

1. Toţi au păcătuit

Toţi oamenii “sunt sub păcat” (Romani 3:9; 5:12). Nu contează cine eşti. Nu contează ce ai făcut. Eşti un păcătos; de ce? Fiindcă este scris:

Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea Sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor. (Romani 3:10-18)

Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. (Psalmi 14:23)

Prin urmare, în faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt vinovaţi (Romani 3:19) şi au nevoie să fie mântuiţi (Isaia 64:5). Şi deoarece cu toţii sunt vinovaţi şi păcătoşi, ei sunt incapabili să facă binele (Psalmul 16:2). Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu, nici măcar unul.

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele bune ale noastre, Sunt ca o haină mânjită. Ca o cârpă murdară aşa sunt considerate faptele noastre. (Isaia 64:6)

Da, suntem necurați, şi desigur toate faptele noastre sunt ca un lucru necurat, iar orice neprihănire a noastră este ca o cârpă murdară, (literalmente în ebraică, o cârpă de perioadă, beged `iddiym, Isaia 64:6; în evreiește Isaia 64:5).

Deci, orice faptă bună fără Dumnezeu, este egal cu zero.

Prin urmare, oamenii au nevoie să fie mântuiţi (salvaţi). Dar, din moment ce ei nu au nici-o neprihănire a lor, mântuirea este imposibilă fără mila şi harul lui Dumnezeu. Ucenicii au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?”, Isus, vorbind de mântuire, a spus:

La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu, căci la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile” (Marcu 10:26-27).

Deci, cei ce caută să fie mântuiţi prin propriile lor fapte, nu sunt mântuiţi. Nimeni nu poate fi salvat în baza faptelor sale bune. Este imposibil; de ce aşa? “Pentru că, orice faptă bună pe care un păcătos ar putea-o face, fără Dumnezeu, este dezgustător în ochii Săi” (Isaia 64:6). Prin urmare, nu există nici o modalitate de mântuire ce s-ar putea baza pe “lucrări de dreptate” (ale neprihănirii) pe care le-ar putea face cineva, deoarece:

2. Toţi sunt morţi spiritual

În Geneza 2:17, vedem că Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, zicându-i: căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Ceva mai departe, în capitolul 3 citim că şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui (şi în 2 Corinteni 11:3), prin urmare ei au murit spiritual.

Fizic, ei au continuat să trăiască (Geneza 4:25; 5:5) dar spiritual au murit, iar din acea zi, moartea spirituală a continuat în urmaşii lor (Romani 5:12). Mai mult decât atât, fiindcă sunt sub păcat, pentru că toţi oamenii sunt (aşa ne spune Cuvântul), aceasta înseamnă că ei au fost şi sunt… morţi spiritual. Pentru că “plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Dumnezeu nu a fost mincinos când a spus lui Adam, “în ziua în care vei mânca din el vei muri” (Geneza 2:17; Tit 1:2). Adam şi Eva au murit în acea zi (Geneza 3:1-19) în dorinţele lor carnale şi a minţii lor corupte, aşa că ei au devenit copii ai mâniei (Efeseni 2:1-3). Înainte de mântuire, toți oamenii sunt “copiii ai mâniei” şi sunt “morţi în greşeli şi păcate.” Oamenii morţi sunt incapabili să facă ceva bun spiritual, după cum ilustrează Isaia 64:6. Tot astfel Pavel spune:

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi”. (Efeseni 2:1-3)

Aşa că Domnul Isus a arătat ce trebuie făcut: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi iarăşi:„Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. (Ioan 3:3, 5-6)

Omul trebuie să devină viu spiritual, născut cu scopul de a fi salvat (ca să intre în Împărăţia lui Dumnezeu). Şi cum o să devină născut spiritual? Prin eforturi proprii? Ori prin încercări grele pentru a atinge unele… nirvana spirituale..? Sau poate prin găsirea unui canal prin care să treacă şi care să dea naşterea spirituală? Nu, nu se poate. Amintiţi-vă, că el este mort spiritual. Cum ar putea un om mort să vină el însuşi la viaţă?

Deci, este clar că nu poate. Aceasta este exclusiv lucrarea lui Dumnezeu, deci nicidecum prin efortul omului, deoarece omul este mort în păcatul lui, incapabil să facă ceva bun spiritual (Efeseni 2:1-3; Isaia 64:6). Însă, Dumnezeu ia oamenii morţi şi Îi aduce la viaţă! Acesta este motivul pentru care se poate spune că mântuirea nu este prin fapte.

Pavel continuă scrierea sa către Efeseni astfel:

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har Sunteţi mântuiţi). (Efeseni 2:4-5)

Şi deci este clar că nu poate fi vorba de fapte, deoarece nici un om mort în păcatul lui prin orice fel de fapte bune nu ar putea avea ceva de la Dumnezeu. De aceea se numeşte salvare sau mântuire.

Tot astfel, este arătat în Romani 5:6, faptul că oamenii sunt salvaţi de la mizerabila lor stare neajutorată (adică lipsită de putere),

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi”.

Deci, este clar că,

3. Nu există „Neprihănire” fără Dumnezeu.

Deci, ce se întâmplă însă după mântuire? Ce se întâmplă după ce am fost născuţi spiritual, şi am intrat în „viaţa spirituală” (adică după ce suntem născuţi din nou)? Aceasta este acceptarea noastră în cer, dar este oare (această mântuire) pe baza faptelor noastre? Nicidecum, pentru că noi suntem incapabili să facem vreun bine fără Dumnezeu.

Împăratul David, care era un om mântuit (1 Samuel 13:14), a declarat: Eu zic Domnului, „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!” de altfel, o altă traducere (mai literală), spune: Eu zic Domnului, “Tu eşti Domnul meu, bunătatea mea nu este nimic fără Tine” (Psalmul 16:2).

Astfel, David a recunoscut că el nu a avut nici-o bunătate în el însuşi şi nu a avut nici o neprihănire a lui. De asemeni mai găsim scris în Psalmul 143:2,

Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

Iar în Eccleziastul 9:1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, Sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea cât şi ura.

Aceasta se referă şi la David! Chiar dacă David a fost un om drept (1 Samuel 13:14), totuşi, el nu a fost un om drept datorită bunătății sale, ci a fost un om drept datorită dreptăţii sau neprihăniri lui Dumnezeu care a fost peste el, pentru că el însuși spune: Dumnezeul neprihănirii mele (Psalmul 4:1). Şi desigur, această neprihănire este pentru toţi cei care vin la credinţa în Hristos (Psalmul 36:10; 89:16; 103:17; 118:19-20; Romani 3:22).

Pavel a mai spus:

Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, Şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.”(Filipeni 3:8-9)

Acum, cei ce cred adevărul, ştiu că sunt în starea de faliment spiritual. Chiar dacă totuși ar mai încerca, ei ştiu că nu au nici-o neprihănire şi desigur nici-o bunătate a lor, fără bunătatea lui Dumnezeu (Psalmul 16:2), iar aceasta chiar şi după ce au venit la Hristos.

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac(Romani 7:18 )

Astfel, Isus a spus: “Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:3; Isaia 66:2).

Cu alte cuvinte, acesta este genul de oameni care merg la cer. Astfel de oameni sunt mântuiţi. Ei ştiu că nu sunt mântuiţi datorită faptelor lor făcute în neprihănire (Tit 3:5), pentru că oricum ar da-o, tot nu au nici-una. Deoarece, chiar dacă omul are naşterea din nou….totuşi,

4. Omul tot păcătos rămâne.

În Romani 3:23 Pavel scrie, Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Aceasta este valabil pentru toţi oamenii, mântuiţi sau nu. Chiar şi cei mântuiţi păcătuiesc şi cad din slava lui Dumnezeu, aşa cum este arătat de Solomon în 1 Regi 8:46 „Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască” şi în 1 Ioan 1:8 este de asemeni scris: Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

Deci păcatul este în continuare în viaţa credinciosului, după cum este arătat şi de apostolul Pavel:

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu Sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai Sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai Sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?.. ( Romani 7:14-24)

Firea pământească, adică trupul acesta de moarte, cu păcatul care locuieşte în mine, continuă să facă răul, vs 19. Pavel mai spune, că nimic bun nu locuieşte în acest trup (versetul 18), astfel că este o luptă continuă (versetul 23). Aşa că acest trup păcătos (parte din Pavel) vs 18, se luptă cu răscumpăratul Pavel (care este o altă parte din Pavel, care ar vrea să facă binele), sau omul dinăuntru (vs 22). Deci, dacă nimic bun nu locuieşte în Pavel, (sau în mine,.. sau în tine), tot el spune că, este imposibil (vs 18) ca să poată să facă binele. Prin urmare trupul păcătos, rămâne păcătos chiar şi după naşterea din nou, astfel că această fire pământească (trupul păcătos) continuă să facă răul până în ziua izbăvirii de acest trup.

Trebuie bine înţeles că este o lege (a păcatului şi a morţii), şi că a lupta împotriva acestei legi, este fără succes, deoarece nici-un om nu poate înfrânge această lege, tocmai de aceea Dumnezeu a pregătit o altă lege, care este legea Duhului de viaţă în Hristos Isus (Romani 8:1-2). Deci, numai cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului şi umblă după lucrurile Duhului sunt plăcuţi lui Dumnezeu, pe când cei ce umblă după lucrurile firii pământeşti, nu sunt (Romani 8:8), ci sunt lepădaţi, fiindcă ei se gândesc la lucrurile oamenilor (Marcu 8:33). Apoi, de asemeni se înţelege că atâta timp cât noi trăim în această fire pământească (trupul acesta de moarte), păcatul este în noi, după cum Ioan zice: Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:10)

În Eccleziastul 7:20 este scris, Fiindcă pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Prin urmare atâta timp cât suntem încă în această stare păcătoasă, acest lucru dictează o nevoie continuă după harul, mila şi iertarea lui Dumnezeu. După cum este arătat:

De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:25)

Prin urmare, El este de asemenea în stare să mântuiască pe cei care vin la Dumnezeu prin El, deoarece El trăieşte mereu, pentru a mijloci pentru ei. După cum este zis în 1 Ioan 1:9 „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”.

Deci, dacă ne mărturisim păcatele El ne iartă şi ne curăţeşte de “orice nelegiuire“. Prin urmare “orice nelegiuire” include chiar şi păcatul pe care nu ni l-am putut aminti ca să-l mărturisim, sau acela de care n-am ştiut.

Aşa cum este spus la 1 Ioan 1:6-7, Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

Cei ce merg în lumină (şi modul lor de viaţă este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu) obţin curăţire continuă prin sângele lui Hristos. Astfel că păcatele lor sunt în continuă curăţire (îndepărtate) şi mântuirea lor este sigură, atâta timp cât ei continuă în credinţă (Romani 11:20-22). Cei predestinaţi la mântuire vor continua fără îndoială, după cum este arătat în Romani 2:6-7; 8:29-39.

Dar, mulţi învaţă că un credincios ar putea trăi de fapt o viaţă păcătoasă de care să nu se pocăiască, şi totuşi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu … Acest lucru nu este adevărat, ci este o minciună (1 Corinteni 6:9).

Un exemplu în acest sens poate fi găsit în cartea lui David Jeremiah: „God In You” (Dumnezeu în tine; copyright 1998), la pagina 145, el scrie:

  • Astfel, Pavel spune că dacă mergem prin îndemnul Duhului nu vom fi în firea pământească. Noi nu vom trăi ca şi cum Dumnezeu nu ar fi parte din noi. Ştiai că poţi fi creştin şi să acţionezi ca şi cum Dumnezeu chiar nu este în viaţa ta? Pentru toate intenţiile şi scopurile lor, unii creştini sunt ca şi ateii. Ei trăiesc viaţa lor, ca şi cum Dumnezeu nu există. Acum, Sunt ei creştini? Da, dacă s-au încrezut în Hristos. Însă pentru un motiv sau altul, ei oarecum s-au îndepărtat de calea cu Domnul, astfel că au mers cam de la distanţă cu Domnul. Astfel, se poate spune că au mers în natura lor veche, carnală.

În Psalmul 14:1 şi în Psalmul 53:1, scrie: Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

Tot astfel este şi cu aceşti oameni arătaţi de Dr. David Jeremiah (care este pastor senior la Shadow Mountain Community Church, O biserica în California), programul lui de radio „Turning Point”, este difuzat pe plan internaţional în mai mult de patru sute de staţii; acum, cei ce sunt creştini și care cred aceste minciuni ale lui, sunt nebuni; de fapt, toţi aceştia sunt creştini falşi. Deoarece, imediat după discursul despre, lupta dintre fire şi legea lui Dumnezeu, din capitolul 7, Pavel scrie în capitolul 8: Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce Sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:1)

Deci, cum am mai spus, nu mai există nici o condamnare pentru aceia care nu merg în conformitate cu firea. Cu alte cuvinte, nu există condamnare pentru aceia care nu mai merg în natura lor veche, carnală. “După cum Pavel a explicat în, Romani 8″:

În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

Iar în vers 8 spune: Deci, cei ce Sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8:5-8)

Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Căci toţi cei ce Sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu Sunt fii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:13)

Copiii lui Dumnezeu trăiesc în dreptate şi evlavie, deoarece ei fac ce este plăcut Domnului (Efeseni 5:8-10; 1 Ioan 2:2-3). Însă cei răi nu fac, ci sunt pe drumul lor spre iad (Apocalipsa 21:8).

În cele din urmă:

5. Dacă ar fi prin fapte, atunci nu este mântuire.

Israeliţii din vechime au căzut din dreptatea (sau neprihănirea) lui Dumnezeu, astfel ca ei au fost excluşi. Au căzut de la mântuirea Domnului, pentru că, au crezut că s-ar putea ajunge la dreptatea lui Dumnezeu prin faptele lor bune. Ei credeau că vor avea mântuirea dacă vor ţine legea.

În Romani 9:30-32 Pavel a scris astfel:

Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,

Cine, sau ce este piatra de poticnire? Aceasta este Hristos (Fapte 4:10-11; 1 Petru 2:5-8). După cum citim în Ioan 14, unde Isus zice:„Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6)

Prin urmare, numai prin credinţă (încredere) în Domnul Isus Hristos, cineva: este, va fi, sau a fost vreodată mântuit (Romani 4:3). Nu poate avea cineva mântuirea prin ţinerea Legii (adică prin fapte bune ale Legii), pentru că, “prin faptele Legii nimeni nu va fi neprihănit (îndreptăţit) în ochii lui Dumnezeu, deoarece prin Lege, se ajunge la cunoştinţa deplină a păcatului” (Romani 3:20). Deci, legea dezvăluie păcătoşenia oamenilor și orice efort pe care l-ar depune cineva să ţină legea, pentru ca să ajungă la mântuire, este în zadar. Acesta este motivul pentru care Pavel a fost atât de preocupat de biserica din Galatia. Ei acceptaseră evanghelia adevărată, dar mai târziu oarecum ceva a intervenit și s-au dat după o evanghelie falsă, care le spunea că trebuie să țină legea mozaică (Galateni 3:3-5, 10, 17). Deci, ei au trecut de la Evanghelia harului, adică trăirea prin credinţă (Galateni 1:6), la trăirea prin firea pământească (Galateni 3:3-5), căci au căutat să fie perfecţi, adică neprihăniţi prin ţinerea mai degrabă a Legii, decât să aibă credinţă în Dumnezeu pentru ca neprihănirea Lui să lucreze în ei, prin credinţă (Galateni 6:15-16; Filipeni 3:9).

De aceea există o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu (Evrei 4:9), în care trebuie să ne grăbim să intrăm (Evrei 4:11). Cu alte cuvinte, noi nu trebuie să ne încredem în nici-o dreptate sau neprihănire a noastră, un exemplu îl avem în Luca 18:9-14. Deci această odihnă, este “credinţă în Hristos“. Aceasta este atunci când credinciosul “nu lucrează”, pentru a fi găsit drept în ochii lui Dumnezeu (Romani 4:5). În această odihnă îi este locul, acolo unde omul sfânt “şi-a încetat lucrările lui, după cum Dumnezeu a făcut cu ale Sale” (Evrei 4:10). Ce înseamnă acest lucru?

Aceasta înseamnă că orice speranţă de a trăi după voia lui Dumnezeu, orice nădejde de a trăi o viaţă neprihănită, orice nădejde de a face ceva ca să meargă la cer, este pusă cu totul în harul, mila şi bunătatea măreţului nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.

Petru, a spus-o astfel:

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos (1 Petru 1:13).

Iar la Evrei capitolul 4, găsim îndemnul: Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)

Traducere Vasile Sanda, din cartea „NOT TAUGHT” By Darwin Fish

Siguranţa? Da şi Nu.

 

 

Veşnicia Mântuirii

Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăşi în nebunie. (Psalmii 85:8; şi Psalm 103:17-18)

Siguranţa veşnică a mântuirii nu este un subiect la care cineva ar putea ajunge prin înţelepciunea acestei lumi şi cu minte omenească (Psalmul 94:11; 1 Corinteni 3:18-20). De exemplu, Calvinişti sunt de acord că poate fi vorba de siguranţa veşniciei, iar Arminieni sunt de altă părere. Astfel că, ambele învățături sunt “greşite”, deoarece ei nu cunosc “Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29). Lucrările lui Dumnezeu sunt mari, şi gândurile Lui sunt foarte adânci (Psalmul 92:5; Isaia 55:8-9), aşa cum este arătat în Romani 11:33 destul de bine:

  • O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cât de nepătrunse Sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese Sunt căile Lui!

În mai multe ocazii, Scriptura are anumite învățături, ce nu par minţii umane, a fi: simultan adevărate. Aceasta deoarece “…omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:14). Dar, atunci când unul se converteşte (a se vedea în “Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit“) şi devine ca un copilaș (Matei 18:3), atunci lucrurile spirituale sunt acceptate deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este crezut (Ioan 8:47), chiar dacă conceptele au o logică, sau nu (Proverbe 3:5-6).

1. Hotărârile Lui

Trebuie început astfel, Cuvântul spune clar că judecata lui Dumnezeu va veni (Luca 13:1-5; 16:19-25; Romani 1:18), şi aceasta va fi, în funcţie de lucrări (Romani 2:5-10). Deci, chiar dacă este adevărat că mântuirea nu este “prin lucrări de neprihănire (vezi: „ Mântuirea nu este prin fapte”), pe care le-am fi făcut” (Tit 3:5), totuşi este adevărat că Dumnezeu:

  1. „va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec”. (Romani 2:6-10)

Cu alte cuvinte, cei care au răbdare, care au fapte bune (“lucrează ceea ce este bun”), şi continuă să facă binele şi care fac scopul lor în viaţă (şi caută, Filipeni 3:11) să aibă viaţa veşnică, aceştia sunt cei pe care Dumnezeu Îi va mântui (“ei vor avea viaţa veşnică”). El va da viaţa veşnică, pe baza lucrărilor (“a faptelor”) lor. Dar, cei care caută după poftele lor (“auto-împlinirea”), şi nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu (“adevărul”), aceştia vor merge în iad (“ei vor avea indignare, mânie, necaz şi chin”).

Isus a spus în Ioan 5:28-29, Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

Cuvintele lui Isus arată clar, că faptele din viaţa cuiva (faptele unei persoane, lucrările) vor dicta unde va petrece veşnicia acea persoană. Cei care au făcut binele, vor avea viaţa veşnică. Cei care au făcut răul, vor merge în iad.

    • „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:36-37)

Altfel spus, Dumnezeu va judeca pe fiecare, fie ca Să-i justifice (mântuirea), fie ca Să-i condamne (iad), bazat pe ceea ce le-a ieşit din gura lor. Această hotărâre dreaptă a lui Dumnezeu, care se bazează pe ceea ce o persoană a făcut (şi anume, modul în care care a trăit) este grafic portretizat în cuvintele lui Hristos, în Matei 25:31-46.

    • „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Aici se vede clar că oamenii vor merge fie în iad, fie în viaţa veşnică, pe baza faptelor lor. Într-adevăr, “credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:26), şi cu adevărat că Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. (Galateni 6:7-8)

Astfel, Pavel arăta ţinta când zice: De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că Suntem departe de casă. (2 Corinteni 5:9). De ce?

Biblia spune:

  • Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. (2 Corinteni 5:10)

Acest verset a fost mutilat de către lumea creştină falsa (ex The Believer’s Study Bible, p. 1653; The MacArthur Study Bible, p. 1770-1771), ei învaţă că, a venii înaintea scaunului de judecată, βήματος (bêmatos în greacă) este un loc unde se primeşte răsplata, şi că acolo nu este nici o condamnare. Dar aici apare o altă problemă cu acest punct de vedere al lor, deoarece cuvântul grecesc “bêma”, descrie scaunul de judecată unde se făcea (afară) condamnarea (Matei 27:19, 26; Ioan 19:13, Fapte 18:12 , 16, 17; 25:6,10). Mai mult, “răul” în acest verset este de obicei interpretat ca “inutil”, nu “rău moral”, după cum MacArthur, spune: “These Gr. terms do not refer to moral good and moral evil.” “Din punct de vedere Gr. nu se referă la rău moral, sau bun moral”. (MacArthur studiu biblic, p. 1771). Aceasta este o minciună.

În traducerea Critical Text, cuvântul grecesc este φαῦλον “phaulon” şi este întotdeauna utilizat în Scriptură, în sensul rău moral (vezi Ioan 3:20, 5:29, Romani 9:11; Tit 2:8; Iacov 3:16). În Majority Text (şi “Received Text”) este folosit cuvântul, κακόν “kakon”, iar acest termen este folosit pentru ceva foarte rău (vezi Luca 16:25, Fapte 16:28; 28:5; Apocalipsa 16:1 Timotei 6:10; 2 Timotei 4:14; Tit 1:12; Evrei 5:14; Iacov 1:13; 3:8; 1 Petru 3:9-12; 3 Ioan 11, şi Apocalipsa 2:2), sau răutate (vezi Matei 21:41, 24:48, 27:23, Marcu 7:21, 15:14, Luca 23:22, Ioan 18:23, 30; Fapte 9:13; 23:9; Romani 1:30; 2:9; 3:8; 7:19, 21; 12:17, 21; 13:3-4, 10; 14:20, 16:19, 1 Corinteni 10:6; 13:5; 15:33; 2 Corinteni 13:7; Filipeni 3:2; Coloseni 3:5; 1 Tesaloniceni 5:15.

MacArthur, prin înşelăciunea lui, face ca oamenii să fie departe de frica adevărată de Dumnezeu (2 Corinteni 5:10-11; 1 Petru 1:17).2)

Când Pavel spune: Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. (2 Corinteni 5:10) el a avut în vedere acelaşi fel de judecată care l-am văzut deja (Matei 12:36-37; 25:31-46; Ioan 5:28-29; Romani 2:6-10; Galateni 6:7-8). Acesta este motivul pentru care Pavel îndeamnă astfel: Ca unii care cunoaştem, deci, frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm (2 Corinteni 5:11, şi 2 Corinteni 5:14, era din dragoste (iubire).

Deci, este un lucru groaznic să cadă cineva în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei 10:31), şi să fie găsit având o viaţă de nelegiuit (de ex, Matei 7:21-23). Pentru că “fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” (Romani 14:12). Cum dar, poate fi aceasta? Întrucât toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), cum poate cineva culege ceea ce a semănat (Galateni 6:7-8), adică să fie judecat după faptele lui (Romani 2:6-10) şi să nu poată fi condamnat? Nu toţi oamenii culeg putrezire (Galateni 6:8, iadul; Isaia 66:24) în ziua judecăţii, deoarece “Nu este nici unul drept, niciunul măcar” (Romani 3:10)?

Cum se împacă dreapta judecată a lui Dumnezeu cu mântuirea Lui? Când Domnul salvează un suflet, atunci El face să fie “născut din nou, la o speranţă de viaţă, prin învierea lui Isus Hristos din morţi” (1 Petru 1:3), Dumnezeu fără fapte îl socoteşte neprihănit (Romani 4:6). Acest har dat de dreptatea lui Dumnezeu (Romani 3:22), nu include numai iertarea păcatelor (Romani 4:7-8), ci şi fapte de viaţă neprihănită (Ioan 8:31-36; Romani 6:18-22; 8:1-2; 10:10; Efeseni 2:10). Prin urmare, în ziua judecăţii, cei care sunt ai Lui nu vor avea doar păcatele lor spălate prin sângele lui Hristos (1 Ioan 1:7), ci vor fi și găsiți neprihăniți, iar pentru ei nu va mai fi nici o condamnare (Romani 8:1).

Prin credinţă, omul este socotit neprihănit (Romani 4:3), iar rezultatul acestei credinţe produce evlavie (Tit 1:1), prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, (Romani 10:10). Altfel spus: cuvintele, gândurile şi acţiunile lor exprimă o viaţă sfântă după voia lui Dumnezeu (Psalmul 15), şi ei vor fi neprihăniţi, la fel cum Avraam a fost neprihănit (Iacov 2:21-24), prin lucrări (Romani 2:13; 8:4). Prin urmare, fiecare credincios poate să trăiască “având chemarea şi alegerea lui sigură” (2 Petru 1:10), pentru că este scris:

    • Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre” (1 Petru 1:17).

Astfel, noi ar trebui să ne cercetam noi înşine, pe toată perioada şederii noastre aici pe pământ, trăind în frica lui Dumnezeu (Proverbe 19:23; Fapte 9:31; 2 Corinteni 7:1 … să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.), pentru că avertismentele sunt numeroase.

2. Avertismentele Lui

De-a lungul cuvântului Său, Dumnezeu, în special în Noul Testament, avertizează iarăşi şi iarăşi că o trăire rea nu poate fi fără consecinţă, adică sfârşitul va fi în iazul de foc (ex, Apocalipsa 21:8). În Matei 6:14-15, 18:21-35; şi Marc 11:25-26 (notează, de asemenea, Luca 6:37; 17:1-4; şi 2 Corinteni 2:10-11) Isus subliniază faptul că cineva nu poate fi neiertător cu ceilalți (Romani 1:31; 2 Timotei 3:3) şi totuși el să fie iertat de Dumnezeu. Dacă nu eşti iertat de Dumnezeu, mânia lui Dumnezeu încă este peste tine (Ioan 3:36), şi dacă rămâi în această stare până la moarte, vei merge în iad (Apocalipsa 21:8)!

Mai mult chiar, notează ceea ce a spus Isus în Marcu 9:43-48.

    • Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. (Marcu 9:43-48)

De ce sunt aceste avertismente grave şi se repetă? Pentru că este adevărat! Păcatul este o problemă gravă, şi nu trebuie să fie luat cu ușurință. Dacă există ceva în viaţa ta, care te încurajează spre orice fel de rău (“sau cauzează să faci un pas greşit”), fie că este vorba pur şi simplu de răutate, sau de membrele trupului (mâna sau ochi) și te împiedică să privești către Domnul (ex, Tefania 1:12), îl tai! Pentru că, dacă reuşeşte să te ţină departe de Domnul şi vei continua în păcat, ei bine, vei sfârşi în chinuri (Isaia 50:11; 66:24). Pentru că Scriptura avertizează că “cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:9).

În Matei 10:28, Isus vorbind celor doisprezece apostoli, aceia care l-au urmat şi au crezut în El, ia avertizat: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

De asemenea, în Matei 24:45-51 Isus a dat acest avertisment, în contextul revenirii lui Hristos:

    • Care este, deci, robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea Hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor.

Isus a spus-o foarte clar, că nu contează ceea ce poate cineva pretinde că crede, sau pretinde a fi (Matei 7:21-23), dacă eşti nedrept (adică rău, viclean, nelegiuit), vei fi aruncat în foc.

    • Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care Sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor. (Matei 13:41-42)
    • Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor.” (Matei 13:49-50)

În Matei 25:14-30 Isus avertizează că, dacă eşti leneş (versetul 26) şi nu aduci un profit lui Dumnezeu (versetele 24-27), vei merge în iad (versetul 30). Iar în Matei 22:2-14 Isus dă acest avertisment:

    • „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate Sunt gata, veniţi la nuntă.” Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât. Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă, deci, la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.” Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. „Prietene” i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor. Căci mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.”

Ce înseamnă “haină de nuntă”, şi ce reprezintă ea? Ea reprezintă “faptele neprihănite ale sfinţilor” (Apocalipsa 19:7-8). Acest om a fost găsit fără aceste “fapte neprihănite” în viaţa lui, şi va fi legat de mâini şi de picioare şi aruncat în iad (Apocalipsa 21:8). Cel mai de temut în această parabolă este faptul că, de fapt, el a făcut-o în sala de nuntă! Pentru toate scopurile practice, se părea că el a moştenit împărăţia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, atunci când a fost examinat, el a fost respins şi soarta lui urma să fie soarta făţarnicilor, acolo va fi “plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 24:51).

3. Îndemnurile Lui

Dumnezeu nu glumeşte atunci când spune: Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat [păcatul face pe cineva stricat, ex, Iacov 4:8 şi 1 Ioan 1:7, 9], nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. (Efeseni 5:5-6)

Şi El mai îndeamnă, “De aceea, să nu vă întovărăşiţi deloc cu ei” (Efeseni 5:7). De ce? Pentru că dacă o veţi face, mânia lui Dumnezeu va veni peste voi! După cum Ezechiel spune:

    • Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit, dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. (Ezechiel 33:13)
    • Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. (Ezechiel 33:18)
      • Pavel îndeamnă astfel:
    • Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:24-27)

Precum, 2 Corinteni 5:10 care este atât de pervertit; acest pasaj de obicei este răstălmăcit, spre distrugerea lor (2 Petru 3:16), ex: The Believer’s Study Bible, Studiu Biblic al credincioşilor, p. 1632; MacArthur New Testament Commentary, 1 Corinteni, drepturi de autor 1984, p. 214-216). Unii spun că Pavel vorbeşte despre “alergare să câştige suflete” (MacArthur New Testament Commentary, 1 Corinteni, p. 214). Adevărul este, că Pavel vorbeşte despre alergare în credinţă (Evrei 12:1), care este către viaţă veşnică, după cum Romani 2:7 spune: Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; O cunună a vieţii este pregătită pentru cei care aleargă cu „răbdare”; pentru cei care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu (Iacov 1:12; Evrei 10:36).

Chiar şi în contextul câştigării de suflete (pasajul precedent, 1 Corinteni 9:19-23), Pavel a spus:

    • Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea. (1Corinteni 9:22-23)

Atunci când spune: “ca să am şi eu parte de ea”, spune că face aceste lucruri, ca să poată profita şi el de beneficiile Evangheliei, care este … Mântuirea! Pavel cunoștea adevărul, “am crezut, prin urmare, am vorbit” (Psalmul 116:10; 2 Corinteni 4:13). Atunci când o persoană crede în adevăr, ea se va strădui să câştige suflete (Proverbe 11:30).

Prin urmare, atunci când Pavel spune: “ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat“, el a fost preocupat de bunăstarea sufletului său, pentru că lepădat, este egal cu pierzarea. Lepădarea, este mult mai mult decât a fi lepădat “de la slujba creştină”, după cum învaţă MacArthur (Strength For Today, de John MacArthur, drepturile de autor 1997, 2 octombrie).

De fiecare dată când acest cuvânt grecesc ἀδόκιμος (adokimos) este folosit pentru “lepădat”, se referă întotdeauna la o stare rea, adică pierzare (vezi 2 Corinteni 13:5-7; 2 Timotei 3:8; Tit 1:16; Evrei 6:8). Deci, Pavel îndeamnă pe Corinteni să alerge, astfel încât să câştige premiul! De aceea în capitolul următor el îndeamnă: “Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12).

În Filipeni 2:12 Pavel îndeamnă: “duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur“. Tot astfel, în 1 Timotei 4:16 Pavel îndeamnă pe Timotei: Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

Cuvântul grec aici pentru “mântuire” este σώσεις “soseis,” şi aceasta înseamnă exact ceea ce se spune. Pavel instruieşte pe Timotei, arătând cât de important este ca el să ducă o viaţă după voia lui Dumnezeu, şi să dea învăţătură sănătoasă.

Cât de important este acest lucru? Dacă el este credincios în ea, el va asigura mântuirea atât a lui însuşi, cât şi a celor care iau aminte la ceea ce spune el (“te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă”).

Cartea Evrei este plină cu îndemnurile lui Dumnezeu, ca să rămânem în credinţă, să îndurăm până la sfârşit, să moştenim promisiunile (ex. viaţa veşnică). De exemplu:

    • De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, (Evrei 2:1-3a)
    • De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat, deci, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. (Evrei 3:7-13)

Aceste cuvinte sunt adresate “fraţilor“, deci credincioşilor. De fapt, întreaga carte a fost scrisă pentru credincioşi (Evrei 10:32-34). Unii învăţători (predicatori) mincinoşi, neevlavioşi, întorc oamenii de la avertismentele grave şi de la îndemnurile date în această carte. Un exemplu de învăţător mincinos care face acest lucru, este John MacArthur. În comentariul său despre această carte Evrei, el scrie:

  • Trebuie să înţelegem că trei grupuri de oameni sunt aici, având în vedere toată această epistolă. Dacă cineva nu ţine seama de aceste grupuri, cartea devine foarte confuză. Dacă, de exemplu, unii spun: a fost scrisă exclusiv creştinilor, probleme extreme pot apărea în interpretarea unor pasaje, care s-ar putea aplica nu numai la credincioşi. Şi pentru că atât de des este adresat credincioşilor, aceasta nu ar fi putut fi scrisă în primul rând pentru necredincioşi. Deci, trebuie să fi fost scrisă pentru a include atât credincioşii cât şi necredincioşii. (MacArthur New Testament Commentary, Evrei, drepturile de autor 1983, p. Xi; a se vedea, și, MacArthur Study Bible, drepturile de autor 1997, p.1895, “provocări interpretative”)

Astfel, MacArthur merge mai departe pentru a descrie trei grupuri:

Grupa I: EVREII CREŞTINI.

Grupa II: EVREII NECREŞTINI CARE SUNT INTELECTUAL CONVINŞI.

Grupa III: EVREII NECREŞTINI CARE NU AU FOST CONVINŞI.

Problema cu aceste grupuri este că: două din cele trei nu există, şi nu se găseşte niciunde în cartea Evrei. MacArthur scoate aceste grupuri din văzduh (de la domnul puterii văzduhului, Efeseni 2:2), şi astfel dă o iluzie tuturor celor ce urmează minciunilor lui, abătându-i astfel de la avertismentele serioase şi de la îndemnurile pe care Dumnezeu le dă. Ca de exemplu:

    • Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! (Evrei 10:26-31)

Cel ce a scris aici, se include el însuşi în acest avertisment. El spune, “Căci, dacă păcătuim….” Nu există nici un alt “grup” aici. Acesta este un îndemn (Evrei 13:22) pentru credincioşii care au adevărata teamă (Evrei 4:1), “pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:11).

De asemeni autorul epistolei Evrei mai îndeamnă:

    • Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, (Evrei 12:25)

Petru, de asemenea, îndeamnă credincioşii cu aceste cuvinte:

    • Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine. (1 Petru 4:17-19)

Astfel, “dacă cel neprihănit scapă cu greu,” numai un prost (Iacov 2:20) ar crede că poate trăi o viaţă de nelegiuit şi că totuși poate să meargă în rai. Petru îndeamnă:

    • Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâți de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria; ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin. (2 Petru 3:17-18)

4. Realitatea Lui

Romani 11:36 spune că toate lucrurile sunt “din El, prin El şi pentru El.” Nu există o altă realitate, decât realitatea lui Dumnezeu. Chiar dacă ceva nu există, Domnul “cheamă acele lucruri care nu există, ca şi cum ar fi” (Romani 4:17). Dumnezeu vorbeşte totdeauna adevărul (Tit 1:2). Prin urmare, atunci când cuvântul Lui spune ceva, înseamnă că aceasta este realitatea. Acesta este adevărul, chiar dacă el poate nu coincide cu ideea noastră de ceea ce există cu adevărat.

Cu subiectul la îndemână: Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, ce dezvăluie multe lucruri care sunt adevărate, că sunt extrem de pertinente pentru siguranţa veşnică şi mântuire. Aceste lucruri sunt adevărate pentru că: cuvântul Său este adevărat, şi însemnează că este exact aşa cum spune El. Chiar dacă am putea cu greu să împăcăm o problemă cu alta; atunci când Dumnezeu spune ceva, este cu siguranță adevărat (Ioan 10:33-36).

Pentru început, există asemenea lucruri, cum ar fi:

A. Credinţă Temporară

Având îndemnurile de mai sus (ex. 2 Petru 3:17-18; etc), o persoană poate fi de fapt, la credinţă pentru un timp, şi apoi să nu mai creadă. Unii ar putea argumenta, spunând că atunci când se întâmplă acest lucru, niciodată acea persoană nu a crezut cu adevărat, deoarece în primul rând, credinţa lor a fost falsă. Fără îndoială, există o astfel de credinţă falsă (Matei 7:15, 21-23; 2 Corinteni 11:13, 26; Galateni 2:4; 2 Petru 2:1).

Dar, Scriptura de asemenea învaţă: că o persoană poate să fie în credinţă pentru un timp (temporară), iar apoi să cadă . Un exemplu clar despre acest lucru poate fi găsit în Luca 8:13 “Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, Sunt aceia cari, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad”.

Hristos spune că ei “cred până la o vreme“, El nu spune că aceştia par să creadă sau că ei au o credinţă falsă, ci spune că ei “cred“, dar acesta este doar “până la o vreme“. Acesta este o credinţă temporară.

În 1 Corinteni 15:2 Pavel, zice corintenilor: “altfel, degeaba aţi crezut.” Contrar a ceea ce cred unii (ex. Charles Stanley, Handbook for Christian Living p. 174), aceștia poate cred, dar rezultatul credinţei lor nu are un beneficiu veşnic. Ei pot crede un timp, da ei pot avea credinţă până la o vreme (credință temporară), dar totul este în zadar. Şi de ce? Pentru că ei nu continuă să creadă. De asemeni, Pavel adresându-se galatenilor, spune:

    • În zădar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zădar! Galateni 3:4 şi Galateni 4:11… Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.

Credincioșii din Galatia au fost atraşi la o evanghelie falsă (Galateni 1:6-9), şi Pavel a fost preocupat de faptul că ei au suferit iniţial pentru Hristos, iar eforturile şi îndemnurile pe care el le dădea de a-L urma pe Isus nu ar fi dus la viaţă veşnică. Cu alte cuvinte, ei ar fi ajuns în iad. De ce? Pentru că, după ce au crezut evanghelia adevărată pentru un timp, mai apoi ei au fost atraşi să urmeze o evanghelie falsă, astfel ei s-au întors de la Hristos (Galateni 1:6) şi nu au mai crezut adevărul. Şi, clar acest lucru duce la iad, deoarece Cristos se “răzbună”, “pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos” (2 Tesaloniceni 1:8;1 Petru 4:17). Această realitate de credinţă temporară ce nu duce la nici-un beneficiu, adică la viaţa veşnică, a fost o preocupare permanentă pentru Pavel. Tot astfel, filipenilor, le scrie:

    • Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zădar. (Filipeni 2:14-16)

Aici, din nou, Pavel este preocupat de munca lui (eforturile de a conduce oameni la Hristos), că s-ar putea termina neavând nici un beneficiu veşnic pentru ei. Ar putea fi în zadar, dacă ei nu ar ţine sus “Cuvântul vieţii“. Cu alte cuvinte, dacă nu continuă să creadă, ei ar ajunge în iad. Dacă ei au avut numai credinţă temporară vor ajunge în lacul de foc (Apocalipsa 21:8).

Dar, dacă vor ţine sus “Cuvântul vieţii“, aceasta ar duce la bucurie în ziua Domnului, și pentru că au ascultat, vor moştenii promisiunile (Evrei 6:11-12). Şi, pentru tesaloniceni Pavel a scris:

    • Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem. Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana. Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu Sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi Sunteţi slava şi bucuria noastră. (1 Tesaloniceni 2:17-20)
    • De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena, şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră, pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta Suntem rânduiţi. Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom suferi necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba. (1 Tesaloniceni 3:1-5)

Pavel a fost extrem de preocupat de faptul că în eforturile sale de a conduce pe tesaloniceni pe drumul îngust al credinţei, aceștia ar fi putut ajunge ca pentru ei să nu fie nici un beneficiu în veşnicie (“osteneala noastră să fi fost degeaba“). Acesta este motivul pentru care el dorea să-i vadă ca “să-i fortifice şi să-i încurajeze în ceea ce privește credinţa” [lor] (1 Tesaloniceni 3:2). De exemplu, când Timotei a venit înapoi de la vizitarea lor, Pavel a fost în mare măsură încurajat să audă că au rămas tari în credinţă, şi astfel el a scris:

    • Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi. De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost mângâiați cu privire la voi, prin credinţa voastră. Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul. (1 Tes. 3:6-8)

Pavel spune: „Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul. Pavel a fost mângâiat („Acum, da, trăim), despre faptul că aceştia au ţinut credinţa şi au răbdat necazurile, rămânând tari. De ce? Pentru că “cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit” (Matei 24:13). Mai mult, Pavel, de asemeni scrie corintenilor:

    • În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard? (2 Corinteni 11:27-29)

De ce purta el de “grijă pentru toate Bisericile“, cu un aşa zel şi indignare ca pentru cineva care s-ar poticni? Deoarece:.. noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti ( Efeseni 6:12) şi mântuirea noastră trebuie dusă până la capăt (Filipeni 2:12)

Acesta este motivul pentru care apostolii îndemnau pe credincioşi să continue în credinţă (de exemplu, Fapte 11:23, 13:43, 14:22), după cum a spus Domnul Isus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre (Luca 21:19). Iar, 1 Ioan 5:13 spune:

Tot astfel Pavel scrie lui Timotei:

V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care (continuaţi să) credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.

  • Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:16)
    • Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. (2 Timotei 2:12)
    • Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: (2 Timotei 3:14)
    • Şi Romanilor Pavel le scrie:
    • Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu. (Romani 11:22)

Credinţa Temporară, care este o realitate (Luca 8:13), nu va duce pe nimeni în rai. Încrederea şi ascultarea (Evrei 3:18-19) în Hristos trebuie să continue (Coloseni 1:21-23; Evrei 3:14).

B. Har Temporar

Odată cu realitatea unei credinţe temporare, Scriptura de asemenea, arată că harul lui Dumnezeu poate fi temporar primit şi posedat. De exemplu, în 2 Corinteni, Pavel îndeamnă pe Corinteni să nu fi primit harul lui Dumnezeu, în zadar.

    • Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zădar harul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 6:1)

Pavel se numeşte cu ei. Acest lucru nu este fără importanţă! Deoarece poate fi: viaţă veşnică, sau chin ori moarte veşnică; iad sau rai! Dacă ei primesc harul lui Dumnezeu în zadar şi mor într-o asemenea stare, ei vor arde pentru totdeauna (Isaia 66:24). Galatenilor, Pavel le scrie:

    • Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har(Gal. 5:4)

Aici este descrisă realitatea că poți fi în har, şi apoi să cazi din harul lui Dumnezeu. Aceasta este o realitate înfricoşătoare! „Harul lui Dumnezeu este cel care aduce mântuire” (Tit 2:11). Prin urmare, dacă cineva a fost cândva în harul lui Dumnezeu, dar apoi a căzut din el, el a căzut de la cel care a aducea mântuirea sufletului lui! Acesta a căzut de la un loc de favoare, loc în care pentru el nu era nici-o condamnare (Romani 8:1).

Căderea din Harul lui Dumnezeu, ar duce într-un loc de mânie şi indignare (Ioan 3:36). O ilustrare grafică se găseşte în Matei 18.

    • Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga, şi zicea: „Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult, şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:21-35)

În această pildă, Isus arată gravitatea lipsei de iertare. Dacă nu vom ierta altora, nici Dumnezeu nu ne va ierta pe noi (Matei 6:14-15), şi vom fi chinuiţi de către Tatăl dacă continuăm să trăim astfel (Matei 18:35). Din exemplul de mai sus vedem că robul este iertat de datoria lui, dar apoi, pentru că el este fără milă, sau îndurare (sau har) faţă de alţii, stăpânul își schimbă decizia lui de iertare, şi cere plată. Ce vrea să însemne? Că unii pot fi de fapt iertaţi de păcatele lor; ei fiind în harul lui Dumnezeu, dar dacă nu arată îndurare faţă de ceilalţi, iertarea îi este retrasă şi-i ia locul condamnarea (Marcu 11:25-26). Deci, nu există doar credinţă temporară, ci de asemeni, există har temporar şi iertare temporară. Acest lucru mai înseamnă că o persoană poate fi temporar (adică până la o vreme) în Hristos, dar mai apoi să cadă.

C. Mlădiţă Temporară

    • Eu Sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. Acum voi Sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. După-cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate Sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. (Ioan 15:1-6)

Aici Isus vorbeşte de cineva care poate fi în El, în Hristos, dar care nu rămâne în El, ci se desparte de El. Unii ar putea argumenta: că mlădiţele care nu rămân, nu au fost într-adevăr “în Hristos”, dar acest lucru merge direct împotriva a ceea ce spune Hristos. El spune: “orice mlădiţă, care este în Mine“, nu spune, “orice mlădiţă, care pare să fie în mine”. Semnificaţia acestui lucru este destul de profundă. O persoană poate fi de fapt în Hristos, însă dacă nu rămâne în El şi nu aduce roadă, el va sfârşi în iad (Ioan 15:6). Evrei 6:4-8 ilustrează bine acest lucru.

    • Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor- şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiți iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit. Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârșește prin a i se pune foc.

Cei ce au căzut, au fost “luminaţi.” Ei au ajuns “la cunoaşterea adevărului”, care desigur vine cu mântuirea (1 Timotei 2:4). Ei au “gustat darul ceresc”. Ce este darul ceresc? Nu este oare harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8)? Nu este oare viaţa veşnică (Romani 6:23)? Aceștia au “gustat” din darul lui Dumnezeu. Ei l-au experimentat. Notează că se spune că “au devenit părtaşi Duhului Sfânt”. Cuvântul grecesc pentru “părtaşi” este “metokous” şi este folosit pentru credincioşii care au avut “parte de chemarea cerească” (Evrei 3:1), “părtaşi ai lui Hristos” (Evrei 3,14), şi “scutiţi de pedeapsa Domnului” (Evrei 12:8). Mai mult, cei care cad de asemenea au “gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu“. Scriptura mai spune:

    • Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14 )

Desigur, în Evrei 6 este vorba despre cei care au primit Cuvântul, și ei sunt ca cei din Luca 8:13. Aceştia, de asemenea au gustat “puterile veacului viitor“. Cel puţin în parte, acest lucru ar fi o formă de evlavie (2 Timotei 3:5) şi neprihănire (2 Petru 3:13). Cu alte cuvinte, au experimentat puterea practică şi neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El (Romani 3:22). Aceste persoane au fost în Hristos într-un mod intens, şi totuşi au căzut. În conformitate cu situaţia dată, ei nu au roade bune [spini şi mărăcini] (Evrei 6:8; Ioan 15:2) şi sfârşesc în iad (Evrei 6:4,6,8; Ioan 15:6). Acesta nu este un scenariu ipotetic, care nu se întâmplă, ci acesta este cuvântul lui Dumnezeu. El vorbeşte adevărul (realitatea). Acest lucru este despre oameni reali, care au fost în credinţă, dar care după o vreme au căzut. Evrei 10:26-31 prezintă o situație asemănătoare, şi în acest pasaj, a fi “în Hristos” este arătat a fi vital. Notează versetul 29.

    • Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Este evident că, cei prezentați în aceste versete… (Evrei 10:26-31), harul lui Dumnezeu a fost peste ei (“batjocorind pe Duhul harului“), şi în realitate ei au fost sfinţiţi, adică făcuţi sfinţi, “prin sângele legământului”. Cu alte cuvinte, ei au fost în noul legământ (Evrei 8:7-13). Legământul făcut în Hristos, prin sângele Lui (Evrei 9:11-12), dar au sfârşit prin a alege păcatul, mai degrabă, decât să continue în credinţă. Deci, acesta este adevărul: Sfânta Scriptură ne învaţă că: credinţa (Luca 8:13), iertarea (Matei 18:21-35), harul lui Dumnezeu (2 Corinteni 6:1; Galateni 5:4), a fi în Hristos (Ioan 15 :1-6), şi a fi pus deoparte prin sângele lui Hristosadică sfinţirea (Evrei 10:26-31), pot fi pierdute, pur şi simplu prin faptul că nu se continuă în credinţă (Romani 11:22).

“O altă realitate, asemănătoare cu aceasta, este pedeapsa la care ajungi tu însuţi”.

    • Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:18-19)

Acest lucru nu este o ameninţare spusă doar aşa de Ioan. Aceasta este o ameninţare reală, şi pentru ce se revelează că i se va scoate?, pentru că de fapt era mai înainte acolo! În versetul 19, cuvântul grecesc pentru “a scoate“, este de la aphaireô, iar acesta este întotdeauna utilizat în Scriptură pentru a retrage ceva care este de fapt acolo, dar i se îndepărtează (Matei 26:51, Marcu 14:47, Luca 1:25; 10:42; 16:3;22:50; Romani 11:27; Evrei 10:4). Nu contează din ce traducere ai studia acest pasaj, dar în greacă are acelaşi sens, Ioan aici indică faptul că de fapt o persoană poate avea, “partea sa” în cartea vieţii (sau pomul vieţii), dar poate să i se scoată (retragă) partea sa. Cu alte cuvinte, el are de fapt o parte care este lui, dar ia fost luată! Fie că este vorba de cartea vieţii sau de pomul vieţii, ambele sunt o trimitere la viaţa veşnică (Geneza 3:22; Apocalipsa 20:11-15; 22:2, 14)! În cartea Apocalipsei, de mai multe ori Hristos spune: “Celui ce va birui…” sau “Cel care învinge…”, după care El face promisiuni care însoţesc mântuirea (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 26-28; 3:5, 12, 21), celui ce va biruii. Cine este cel ce va birui?

1 Ioan 5:5 Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?

Aceştia sunt singurii care au biruit: cei care cred, că El este; cei care cred şi nu renunţă la credinţă. Ei sunt cei care au biruit.

5. Siguranţa Lui / Siguranţa în El

Acum, după tot ce am văzut până acum: hotărârile lui Dumnezeu, avertismentele Lui, îndemnurile Lui, şi realitatea Lui; Scriptura, de asemenea, învaţă că mântuirea Lui este în deplină siguranţă, şi veşnică pentru cei care sunt:

A. Născuţi din Dumnezeu

Cine sunt cei care cred şi nu renunţă la credinţă? Cine sunt cei care continuă în credinţă, şi nu se clatină? Aceștia sunt cei care sunt născuți din Dumnezeu: pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. (1 Ioan 5:4)

Cei care sunt născuţi din Dumnezeu, sunt cei care vor îndura până la sfârşit (Matei 24:13), care nu dau înapoi (Evrei 10:39), care nu trec la o evanghelie falsă (Galateni 1:6), care rămân în bunătatea Lui (Romani 11:22), care sunt milostivi şi iertători (Matei 5:7; 18:21-35), care rămân în Hristos (Ioan 15:1-5), pentru că ei sunt cei care au biruit lumea. Ei sunt mai mult decât biruitori, care nimic nu-i desparte de Hristos (Romani 8:37). Acest lucru este atât de adevărat, că 1 Ioan 3:9 merge şi mai departe, încât să spună: Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

Singurul lucru care va distruge un suflet, este păcatul (Romani 6:23). Acesta este singurul lucru care va ţine pe cineva departe de cer. Fie că este vorba de un fel de viaţă (sau trăire păcătoasă) în necredinţă, sau că ar urma după învăţături mincinoase; toate sunt păcate, şi acesta este singurul lucru care ar distruge un suflet (Matei 1:21; Marcu 9:42-48). Prin urmare, atunci când 1 Ioan 3:9, spune că cei care sunt născuţi din Dumnezeu “nu pot păcătui” aceasta ne spune că este imposibil pentru cei născuţi din Dumnezeu, să cadă (Evrei 6:4-6). Ei nu pot păcătui.

Iar, aceştia nu pot păcătui: pentru că ei nu pot trece de la Cel care i-a chemat prin harul lui Hristos (Galateni 1:6). Ei “nu păcătuiesc cu voia” (Evrei 10:26), nu se poate să nu ierte (Matei 18:21-35), sau să creadă în zadar (1 Corinteni 15:2). Ei sunt incapabili de a batjocori Duhul harului (Evrei 10:29). Este imposibil pentru ei să cadă din har (Galateni 5:4), sau de a primi harul lui Dumnezeu în zadar (2 Corinteni 6:1), sau a fi slujitori vicleni (Matei 25:14-30), sau de a trăi o viaţă nelegiuită (1 Corinteni 6:9), ori să fie lepădaţi (1 Corinteni 9:27). Cei născuţi din Dumnezeu, nu pot păcătui; înseamnă: că sunt incapabili de a practica păcatul (1 Ioan 3:4-10). Cu alte cuvinte, ei nu vor cădea într-un stil de viaţă păcătos. Ei, poate greşesc în multe feluri (Iacov 3:2), dar se pocăiesc şi îşi mărturisesc păcatele (1 Ioan 1:7-10; 3:7-8). Pentru mai multe despre păcatul în viaţa unui credincios, vă rugăm să consultaţi „Mântuirea nu este prin fapte”.

Carnea rămâne păcătoasă.

1 Ioan 3:9 arată de ce cineva născut din Dumnezeu “nu poate păcătui.” Aceasta se datorează faptului că “sămânţa Lui rămâne în el.”

Daniel D. Corner, un om de convingere arminiană, spune exact contrariul:

  • Sămânţa lui Dumnezeu, cuvântul său, împiedică păcatul ascuns în inimile noastre (Psalmul 119:9-11). Cu toate acestea, dacă unul nu ar rămâne în viţă (Ioan 15:6), sămânţa lui Dumnezeu nu ar putea să rămână în persoana care este născută din Dumnezeu! (The Believers Conditional Security, de Daniel D. Corner, drepturile de autor 1997, p.383).

Aici Dl Corner face pe Dumnezeu mincinos. Dumnezeu spune: “sămânţa Lui rămâne în el” (1 Ioan 3:9). Dl Corner, spune: “sămânţa lui Dumnezeu nu ar putea să rămână în el.” Cine spune adevărul? Dan Corner sau de Dumnezeu? Dumnezeu, care nu poate minţii (Tit 1:2) spune celor care sunt născuţi din Dumnezeu, că cuvântul lui Dumnezeu, “sămânţa Lui” (Luca 8:11; Galateni 3:16; 1 Petru 1:23), rămâne în el. Iar, 1 Ioan 5:18, spune în continuare celor care sunt născuţi din Dumnezeu:

    • Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu se păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.

Cel, care este născut din Dumnezeu, se păzește el însuşi. Cum se păzește el însuşi? El se menţine pe sine în dragostea lui Dumnezeu, după cum Iuda spune: “ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 21). 1 Ioan 5:18 spune că cel rău nu-l poate atinge. În ce fel? Pavel a avut un mesager al lui Satan care s-a atins de el (2 Corinteni 12:7). În ce mod cel rău nu-l atinge? Răspunsul se găseşte în Romani 8.

    • Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta Suntem daţi morţii toată ziua; Suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi în toate aceste lucruri noi Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8:35-39)

Satana este inclus, fie în categoria: “îngeri” sau “puterile” sau “o altă zidire.” Cel rău nu poate în nici un fel să-i despartă, pe cei care sunt născuţi din Dumnezeu, de dragostea lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru?: că cei care sunt născuţi din Dumnezeu, sunt veşnic siguri de mântuire, şi nu vor experimenta focul iadului; pentru că “Cel ce va birui nu va fi lovit de moartea a doua” (1 Ioan 5:4; Apocalipsa 2:11).

B. Ales de Dumnezeu

Care este contextul în Romani 8:35-39? Cei pe care Dumnezeu “i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi Hotărât / predestinat” (Romani 8:29-30), cei care sunt “aleşi” (Romani 8:33), aleşii lui Dumnezeu nu vor fi niciodată despărţiţi de dragostea Lui, ei sunt veşnic în siguranţă.

Scriptura ne învaţă că Dumnezeu a făcut vase de ocară şi vase de cinste (Romani 9:11-23), şi El are prestabilit astfel destinul etern al fiecărui individ; al omenirii întregi. El a ales înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4-5, 11; 2 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 1:9; Tit 1:2; Apocalipsa 17:8; 20:15). Şi: sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie (Psalmul 33:11; Proverbe 19:21). Nimic nu poate trece peste Hotărârile Domnului, care vor rămâne neschimbate, și El va aduce la îndeplinire toată voia Lui. (Isaia 46:9-10). Prin urmare, aleşii vor sfârşii cu bine. Ei vor îndura până la capăt.

Romani 11:36 spune: “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.” Totul, indiferent de ceea ce este, este “din El, prin El şi pentru El.” Prin urmare, dacă cineva moşteneşte viaţa veşnică şi intră în Paradisul lui Dumnezeu, este aşa pentru că Dumnezeu face asta. Dacă cineva este aruncat în iad şi suferă în chinuri pentru veşnicie, şi acesta este de la Dumnezeu. Pentru că “El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.” (Romani 9:18). Chiar dacă o persoană se abate de la Dumnezeu, este Dumnezeu, care a determinat-o să se întâmple aceasta, “împietreşte aşa cum vrea El“; iată cum se roagă Isaia:

    • Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale, şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale! (Isaia 63:17)

Răspunsul?

Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea (Romani 9:18)

Cineva ar putea argumenta împotriva acestui verset, prin citarea 1 Timotei 2:3-4 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Acest lucru este destul de curios şi uimitor pentru mintea umană, dar Dumnezeu alege să nu dea oamenilor o inimă să-L asculte, chiar dacă El voieşte ca aceştia să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. De exemplu, în Deuteronom 5:29 Domnul spune:

    • O! de ar rămânea ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!

Cu toate acestea, mai devreme în Deuteronom, Moise subliniază acest fapt: Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, până în ziua de azi. (Deut. 29:4) Chiar dacă Dumnezeu dorea pentru ei să aibă o inimă în ei ca să se teamă de El (Deuteronom 5:29), El nu a ales să le dea o inimă care ar face acest lucru (Deuteronom 29:4).

Desigur, Dumnezeu “doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2:4), şi totuşi, El a ales pentru mântuire doar o minoritate (Matei 7:13-14; Romani 9:27-28; 11:8-10). Această decizie de a destina pentru iad (Romani 9:21-22) sau rai (Romani 9:23), nu are nimic a face cu faptul că o persoană a “făcut bine sau rău” (Romani 9:11). Aceasta “nu este prin fapte” (Romani 9:11). Acesta este numai în scopul “lui Dumnezeu” (Romani 9:11). Isus a spus ucenicilor Săi: “Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16), şi David dezvăluie că viaţa unei persoane este determinată de Dumnezeu, înainte ca persoana să se nască.

    • Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalmi 139:16)

Viaţa lui David a fost deja scrisă şi predeterminată (“rânduită“) înainte ca el să fi fost născut. Într-adevăr, toate lucrurile sunt “din El, prin El şi pentru El.

C. Oaia lui Hristos (Ioan 10)

De notat este modul cum Isus a descris oile Sale. El spune: Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. (Ioan 10:27-29)

Isus, deci, arată caracteristicile oilor Lui: Ele î-L urmează. Ele nu urmează ceva, sau pe cineva (Ioan 10:5). Ele nu sunt din cei care dau înapoi (Evrei 10:39), deoarece Isus spune: “în veac nu vor pieri.” Şi tot El adaugă: nimeni nu le va smulge din mâna Mea, nici chiar diavolul însuşi (“nimeni“). 1 Petru 5:8 avertizează: Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Satana caută, într-adevăr, ocazia de a smulge oile lui Hristos, din mâna Lui şi să le distrugă (Ioan 10:10). Dar, Isus spune că acest lucru este imposibil. Într-adevăr oile lui Hristos sunt veşnic sigure, pentru că: fiind smuls din mâna Lui, poate fi un atac satanic, fie că este vorba înşelăciune (Apocalipsa 12:9), sau ispită (1 Tesaloniceni 3:5). Dar, Isus spune: “nimeni nu le va smulge din mâna Mea

  • Dar, Arminianul Dr. Chris Jakway spune altfel: “nimeni nu ne poate smulge din mâna Tatălui, împotriva voinţei noastre” (The Believer’s Conditional Security, by Dan Corner, foreword, prefaţă de Jakway, p. iii).

Acest lucru nu este ceea ce a spus Isus, şi merge direct împotriva adevărului din cuvintele lui Hristos. Afirmaţia lui Isus arată că oile lui Hristos nu “vor fi smulse de nimeni“. „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine”. (Ioan 10:27). Deci, cei care sunt născuţi din Dumnezeu (1 Ioan 5:4), cei care sunt aleşi de la întemeierea lumii (Efeseni 1:4-5), aceştia sunt veşnic siguri. Adevărații creștini (oile lui Hristos) niciodată nu-şi vor pierde ceea ce este al lor; căci se va împlinii ce a fost vestit şi hotărât înainte de veşnicii (2 Timotei 1:9).

6. Concluzia Lui

Dacă este aşa, atunci de ce dă Dumnezeu avertismente atât de multe şi îndemnuri pentru cei care cred? De ce să nu se relaxeze şi să accepte faptul că doar cei care sunt aleşi vor ajunge, iar ceilalţi nu; şi cui îi pasă oricum, pentru că a fost totul predestinat de la întemeierea lumii? Nimeni nu poate schimba planul lui Dumnezeu, aşa că de ce se mai face supărare, sau chiar îngrijorare? De fapt, de ce Pavel a suferit atâta (2 Corinteni 6:4-10; 11:23-29)? Şi de ce a fost el atât de preocupat de biserici (2 Corinteni 11:29)? În conformitate cu înţelepciunea omului, acest lucru ar putea fi o concluzie “logică”. Asta ar fi, a nu-i păsa de mântuirea sufletelor, din moment ce toate sunt în mâna lui Dumnezeu oricum! (Romani 11:36).

Dar, Pavel dezvăluie înţelepciunea lui Dumnezeu: De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică. (2 Timotei 2:10) Pavel a suferit “de dragul celor aleşi.” Cu alte cuvinte, el a suferit pentru cei care ar sfârşii cu siguranţă cu bine. De ce? Pentru că mântuirea lor ar fi în slava veşnică. Pentru că Pavel, ştia într-adevăr: chiar dacă, cei aleşi vor fi mântuiţi; nimeni şi nimic nu poate schimba faptul acesta (Romani 8:28-39), totuși mai ştia de asemeni că: Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. (2 Timotei 2:11-12)

Chiar dacă aleşii au această siguranţă (Romani 8:29-39), aceste cuvinte, pentru cei aleşi (Pavel spune “noi”), rămân adevărate. Acest lucru este greu de înţeles cu mintea omului (2 Petru 3:16), dar cu toate acestea; Dumnezeu aduce în existență lucrurile care nu există (Romani 4:17). Am putea crede că, de fapt, dacă, Dumnezeu face totul, atunci nu mai trebuie să facem nimic. Dar, în realitate, tocmai opusul este adevărat. Aşa cum Pavel a spus Filipenilor:

    • Astfel, deci, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când Sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Fi. 2:12-13)

De ce avem nevoie să “lucrămadică  ducem mântuirea noastră, cu frică şi cutremur“? Căci, oricum Dumnezeu este Cel care lucrează în noi, şi El face tot ce-I place Lui (Psalmul 115:3)! Şi, de vreme ce Dumnezeu face totul (Efeseni 2:1-10), mai bine o lăsăm aşa! Nu-i aşa că este un simţ logic bun? Dar Cuvântul, care nu are sens, poate pentru unii, are totuși un sens biblic foarte bun, și arată de ce: “Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” (1 Corinteni 1:25).

Acest bun simţ logic, biblic poate fi văzut în continuare în ceea ce Pavel spune în Filipeni 1:6 şi 2:16. În Filipeni 1:6 el spune: Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Cu toate acestea, în Filipeni 2:16 el îi îndeamnă pe credincioși: “să ţină sus cuvântul vieţii“, astfel încât [el] să se bucure în ziua lui Hristos că nu a alergat, sau că s-a ostenit în zadar. Amintiţi-vă de asemenea, preocuparea lui Pavel pentru Tesaloniceni, modul în care el a fost foarte preocupat de faptul că [ei] “ar fi fost ispitiţi de Ispititorul şi osteneala [lor] ar putea fi în zadar” (1 Tesaloniceni 3:5)? Ei bine, Pavel în aceeaşi epistolă a scris că a ştiut de alegerea lor “de către Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 1:4). Cu alte cuvinte, el ştia că ei ar ajunge la viaţa veşnică (Romani 8:29-39)! Pe de altă parte, autorul epistolei către Evrei în capitolul 10 oferă credincioşilor; una dintre cele mai serioase avertismente din Scriptură; el a scris, şi chiar se include el însuşi în avertisment (Evrei 10:26), dar la sfârşitul capitolului, el scrie:

    • Noi însă nu Suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:39) Autorul epistolei către Evrei spune: Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici-o jertfă pentru păcate (Evrei 10:26). “Dar nu suntem din aceia” care ar face aşa ceva ( “care dau înapoi ca să se piardă“)!

Ce zici de a lua această logică uman!!? Pur şi simplu nu se potriveşte cu înţelepciunea acestei lumi, dar acest lucru este înţelepciunea lui Dumnezeu, care este nebunie pentru lume (1 Corinteni 1:23). Răspunsul uman, probabil ar putea fi: “De ce ne-ai deranja cu avertizările, dacă nu suntem noi cei care ar face aşa ceva?!” Răspunsul? Pentru că ai nevoie să fii avertizat, astfel încât să nu o faci (Evrei 10:36; 13:22). Este acest lucru greu de înţeles? Poate, dar în vremea când Pavel era pe mare, a fost de ajutor.

    • Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică în cât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corbiei. Un înger al Dumnezeului, al căruia Sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte, şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.
    • Dar trebuie să dăm peste un ostrov.” În noaptea a patrusprezece-a, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. Au măsurat adâncimea apei, şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou, şi au găsit cincisprezece stânjeni. De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii, şi au lăsat-o să cadă jos. (Fapte 27:20-32)

În versetele 22-25 Pavel asigură oamenii din corabie, că Dumnezeu ia dat cuvântul Său, şi că nici o viaţă nu ar fi pierdută. Dacă aţi înţeles că Dumnezeu nu minte (Tit 1:2) şi El va împlinii ce a zis (Numeri 23:19), atunci ar trebui să se înţeleagă că era imposibil să nu fie adevărată proorocia lui Pavel (Deuteronom 18:21-22 ). Cu alte cuvinte, nu ar fi într-adevăr nici o viaţă pierdută. Cu toate acestea, Pavel spune sutaşului: Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi. (Fapte 27:31). Sutaşul ar fi putut să răspundă prosteşte lui Pavel, “Ce mai contează, ai spus că nu ar fi pierderi de vieţi omeneşti.” Dar, în schimb, Sutaşul a luat aminte la avertismentul lui Pavel, şi astfel „ au tăiat funiile luntrii”.

Dumnezeu, este Cel ce lucrează imposibilul. Iar, acei care sunt ai Lui, aleşi de la întemeierea lumii, vor moşteni într-adevăr, viaţa veşnică. Dar, în acelaşi timp, ei trebuie “să ducă până la capăt mântuirea, să lucreze mântuirea [lor], cu frică şi cutremur” (Filipeni 2:12). Altfel, ei “nu pot fi mântuiţi” (Ioan 3:36; 4:24; 15:1-6; 2 Tesaloniceni 1:8).

7. Cum răspundem noi?

Deci, care ar trebui să fie răspunsul nostru? Noi ar trebui să facem ceea ce Pavel a spus lui Timotei să facă, adică: – să ţină (apuce) viaţa veşnică.

Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor Martori. (1 Timotei 6:12)

Viaţa veşnică, mântuirea deci, nu este ceva ce se reflectă pasiv. Pentru ea trebuie să stăruim în bine (Romani 2:7). Trebuie s-o ţinem aşa după cum a fost propovăduită, să apucăm adevărata viaţă şi să păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită (1 Corinteni 15:2; 1 Timotei 6:17-19; Evrei 3:6, 14; 4:14, 6:18, 10:23; Apocalipsa 2:13 , 25; 3:3, 11).

Pavel a scris:

    • Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:8-14)

Aceasta este viaţa creştină, şi numai aceasta este trăirea prin care se ajunge la viaţa veşnică. Numai cineva care a părăsit totul (Luca 14:33) şi cu credinţă urmăreşte pe Domnul şi mântuirea Lui (Evrei 11:6). Pentru că, noi nu numai că am fost mântuiţi (Efeseni 2:8; Romani 8:24, 2 Timotei 1:9; Tit 3:5), ori că suntem pe calea mântuirii (1 Corinteni 1:18; 2 Corinteni 2:15;1 Tesaloniceni 1:10; Evrei 2:11; 7:25; 1 Ioan 1:7,9; 2:1), dar şi vom fi mântuiţi în viitor (Romani 5:9-10; Evrei 9:28). Mântuirea nu este numai un act iniţial al lui Dumnezeu (Efeseni 2:1-5), ci este însă ceva continuu, (Filipeni 2:13), pe care trebuie să o trăim (Filipeni 2:12). Dacă nu, sufletul nu va ajunge în rai (Apocalipsa 21:8; 22:14-15).

A True Church (Darwin Fish)

Traducerea Sanda Vasile

Învăţături false

Cum oare se face identificarea învăţăturilor false, decât numai dacă se judecă.

Acum întrebarea se pune: Oare este bine să judeci? Da, desigur! A judeca, înseamnă a crede Biblia, adică ţii credinţa.

Dar nu poţi judeca în funcţie de propria înţelegere.

În Biblie este spus: Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? (Luca 12:57)

Ce este drept?

Orânduirile Domnului Sunt fără prihană, (drepte)…, (Psalmi 19:8) şi Psalmi 119:137.

Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvântare vine peste ei. (Proverbe 24:25)

Creştinii falşi (şi alţii) de multe ori ne spun că nu avem dreptul de a judeca. Ei, ca nebuni şi ipocriţi ne condamnă pe nedrept, pentru că noi judecăm (Luca 6:37), şi astfel, cu ipocrizie ei ne judecă pe noi, pentru că judecăm[1]. Atunci când vom identifica predicatori ca învăţători falşi ce conduc oamenii în iad, acolo unde merg atât ei înşişi, cât şi cei care îi urmează pe ei, şi când le arătăm că sunt pe drumul spre iad, şi mai ales când i-am avertizat că sunt pierduţi, deseori am auzit aceste cuvinte (sau ceva asemănător), „Nu judeca” (Matei 7:1). Totuşi, aceste cuvinte spun exact de ce judecăm noi.

Isus a spus:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. (Matei 7:1-2)

El, a mai spus: Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi;…(Luca 6:37a,b)

Luăm foarte în serios aceste cuvinte. Ele literalmente ne sperie. De fapt, suntem îngroziţi de ele (Psalmul 119:120; Isaia 66:2). Noi nu vrem să fim judecaţi de „măsura noastră”, după cum Hristos avertizează în Matei 7:1-2, pentru că ştim că putem cădea (Romani 3:23); şi că măsura noastră, garantat nu este bună (Psalmul 16:2). Mai mult chiar, noi nu vrem să fim judecaţi după cum Domnul ne sfătuieşte în Luca 6:37a. De asemenea, nu vrem nici să fim osîndiţi, aşa ca în Luca 6:37b. Prin urmare, ne străduim în frica de Dumnezeu, pentru a fi siguri de a nu judeca şi a nu osândi pe nimeni. Acesta este motivul pentru care am ales să scriem şi să vorbim numai în conformitate cu judecăţile (hotărârile) lui Dumnezeu[2] şi osândirile lui Yahveh, după cum este scris:

Cu buzele mele vestesc toate Judecăţile (Hotărârile) gurii Tale. (Psalmi 119:13)

De fapt, toată lumea judecă. Nu contează cine eşti, dar în fiecare zi tu faci judecăţi. Unii, nu judecă aproape deloc, astfel că se complac să nu judece, de fapt lor le place „să nu fie preocupaţi de nimic”, ei sunt cei ce zic în inima lor: “Domnul nu va face nici bine nici rău!” (Tefania 1:12).

Alţii, judecă prea mult, astfel că cel ce judecă cel mai paranoic, crede că sunt probleme peste tot (Proverbe 28:1a).

Toată lumea judecă cu privire la mediul lor şi la cei din jurul lor. Însă este o diferență mare între cei cu gândul în Hristos, fiindcă ei judecă în conformitate cu Hristos (1 Corinteni 2:15-16)[3], și cei cu o minte proprie care sunt în voia gândurilor lor, (Isaia 65:2) fiindcă aceștia judecă în conformitate cu propriile lor gânduri şi sunt printre cei descrişi în Isaia 5:20-21.

Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socot înţelepţi, şi se cred pricepuţi!

Cei care judecă în funcţie de propria înţelegere (Prov. 3:5) sunt „cei ce se socot înţelepţi în proprii lor ochi” şi ei sunt cei ce „numesc răul bine şi binele rău”, deoarece inima omului este deznădăjduit de rea (Ieremia 17:9) şi nu poate judeca în mod corect. De exemplu, creştinii falşi de obicei cred că cineva este un credincios, dacă acel cineva își spune că este credincios. Ei răstălmăcesc Romani 10:9-10, spunând că dacă o persoană zice pur şi simplu „Doamne Isuse” şi dacă acea persoană pretinde că crede, că Dumnezeu L-a înviat din morţi, ei cred că un astfel de om este salvat (mântuit). O astfel de gândire este uşuratică sau lesne crezătoare, iar Cuvântul spune.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. (Proverbe 14:15)

Fără supunere faţă de: Cuvântul lui Dumnezeu (Scriptura, Ioan 1:1, Evrei 4:13-14), dar mărturisindu-L pe „Domnul Isus” şi chiar ţinând „credinţa în inima sa că Dumnezeu L-a înviat din morţi” (Romani 10:9) este o proclamaţie fără sens şi inactivă, de aceea Domnul Însuşi a zis:

Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege. (Matei 7:21-23)

Dacă o persoană nu este una „care face voia Tatălui…”, această persoană nu este mântuită. Deoarece este cineva „care practică fărădelegea”, este ca cel ce practică păcatul, pentru că „păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4), şi prin urmare el este pierdut (1 Ioan 3:4-10). Tot astfel cei care judecă împotriva Cuvântului, sunt acei oameni care cred, că cei ce-şi zic creştini sunt creştini, când de fapt ei nu sunt. Aşa că, ei „spun binelui rău,” şi aduc asupra lor condamnarea: „Vai-ul, din Isaia 5:20, iar acesta este pedeapsa”.

Judecăţile (hotărârile) lui Dumnezeu sunt ceea ce contează şi dacă noi pronunţăm numai judecăţile Lui (1 Corinteni 2:2) şi nu pe ale noastre, vom scăpa de condamnarea din Matei 7:1-2 şi Luca 6:37 şi vom evita „vai-ul” din Isaia 5:20-21. Aceasta, fiindcă nu mai suntem noi cei care judecă ci Domnul, deoarece judecăţile Lui sunt drepte (Psalm 119:7, 39, 62, 75). Sunt mulţi cei care ne vorbesc, cum că noi judecăm în mod greşit (de fapt ei înşişi sunt cei ce judecă în mod greşit), mulţi cred că Matei 7:1-2 şi Luca 6:37 dictează o tăcere cu privire la chestiunile de a judeca, fie ele chiar judecăţi drepte (când sunt expuşi învăţătorii mincinoşi şi oamenii dintr-o stare pierdută, etc), dar o astfel de perspectivă nu este decât rebeliune (Proverbe 17:11) şi necredinţă (Iuda 5).

1 – Rebeliune / Împotrivire

Domnul porunceşte în repetate rânduri să se judece în conformitate cu Cuvântul Său. Astfel, El a spus evreilor:

„Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi[4] după dreptate.” (Ioan 7:24 )

Judecând după înfăţişare, se judecă în funcţie de măsura şi perspectiva proprie (Matei 7:1-2). Judecând însă după dreptate se judecă în conformitate cu hotărârile lui Dumnezeu, aşa cum este scris:

…… judecăţile Domnului Sunt adevărate, toate Sunt drepte. (Psalmi 19:9b)

Judecăţile omului sunt false şi înşelătoare (Ieremia 17:9). Ale lui Dumnezeu sunt drepte (Psalmul 119:137). Cei ce nu judecă după cum Hristos a poruncit, se împotrivesc Domnului (şi-i rebeliune), astfel că ei vor primi pedeapsa: mânie şi urgie (Romani 2:8).

În Matei 7:3-5 Domnul porunceşte, cum să se judece.

De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârna într-al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:3-5)

“Porunca aici este de a scoate mai înainte bârna din ochiul tău,” numai atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Imediat după această poruncă, Isus a spus:

Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă. (Matei 7:6)

Este imposibil să se supună cineva acestei porunci, decât numai dacă va face o judecată prin care să afle cine este câine şi cine nu, şi cine este porc şi cine nu este (vezi de asemenea, Filipeni 3:2).

Hristos porunceşte: “Păziţi-vă de proorocii mincinoşi” (Matei 7:15). Singurul mod prin care se poate face ascultarea de această poruncă este prin dis-cernere (judecând), ca să se ştie dacă cineva este prooroc mincinos sau nu. Altminteri, nu am putea să ne păzim de nimeni, din moment ce nu s-ar ştii cine este prooroc mincinos şi cine nu este. Dar, nu este cazul cu cei care cred orice cuvânt, căci Isus a spus celor care țin seama de avertizarea Sa, “după roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7:20). Deci, a cunoaște este egal cu a judeca, ca să putem afla cine sunt prooroci mincinoși, ca apoi în ascultare de Cuvânt să ne păzim de ei.

Isus, a zis de asemenea: Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. (Matei 24:4-5)

Singura cale prin care se poate asculta de această poruncă este de a judeca (a discerne), astfel că cei mulţi care susţin contrariul, adică spun “să nu judeci”, tocmai ei sunt mincinoşii, dar Hristos nu este.

Tot astfel Hristos, a mai poruncit:

Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi. (Matei 24:23)

Dacă asculţi de acest verset, nu vei judeca tu oare? Trebuie desigur să judeci, ca să verifici dacă cel ce spune un astfel de lucru este un mincinos.

Isus continuă:

Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi. (Matei 24:24-26)

Dacă asculţi de Hristos şi “vei crede, după cum El porunceşte”, vei judeca pe oameni, faptele lor şi ce spun ei, care de fapt sunt minciuni şi astfel vei judeca pe cei ce pretind a fi Hristos, sau care zic că sunt proroci, dar care sunt mincinoşi şi falşi. Ascultarea deci, cere să judeci, pentru că în viitor aceşti Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi vor fi judecaţi în mod corect ca fiind falşi, de către credincioşi. Aşa că cei ce mint, ei sunt prorocii şi învăţătorii falşi din zilele noastre pe bună dreptate, de aceea ei sunt judecaţi de către toţi cei care cred Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:15). În 1 Corinteni 5, Pavel mustră pe corinteni pentru că nu judecă (în conformitate cu Scriptura) pe curvar, ca fiind un rău care trebuie să fie scos afară din biserică; şi el termină capitolul astfel:

În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, deci, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Cor. 5:12-13)[5]

Aceste cuvinte ale lui Pavel sunt pur şi simplu în ascultare de porunca lui Hristos, de a nu tolera răul. În Matei 18:15-17 Hristos, porunceşte credincioşilor să elimine din mijlocul lor orice frate care refuză să recunoască şi să se pocăiască de cel mai simplu păcat comis împotriva unui alt frate.

În Romani 16:17, Pavel spune:

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.

Este imposibil ca cineva să se supună acestui îndemn, de a se “ferii” şi “depărta” de acei oameni, decât numai dacă se face o judecată a oamenilor şi a comportamentului lor.

În Efeseni 5:11, el mai spune:

Şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.

Tot astfel, ca cineva să asculte de această poruncă, nu se poate decât dacă judecă (sau identifică), “lucrările neroditoare ale întunericului” şi apoi osîndirea sau expunerea (ce înseamnă că cei falşi, sunt demascaţi), acestor lucrări şi modul în care acestea sunt satanice (lucrări ale întunericului). Aceasta impune identificarea celor implicaţi (a se vedea raportul nostru despre Învătători mincinoşi/falşi), precum şi osândirea lor (judecarea) că sunt apostoli mincinoşi şi lucrători înşelători ai diavolului (ca în 2 Corinteni 11:13-15). În 1 Timotei 6:3-5, Pavel spune lui Timotei “fereşte-te” de cei ce învaţă pe oameni o “învăţătură deosebită şi nu se ţine cuvintele sănătoase.”

Este imposibil ca cineva să asculte de acest îndemn, fără a judeca cea ce învaţă alţii, dar judecând acţiunile lor (nefiind de acord cu ele), şi judecând el îi descoperă pe cei care sunt “mândri, neştiutori şi lipsiţi de adevăr”, aşa cum arată Pavel în 1 Timotei 6:4-5.

Fără a judeca, cineva nu poate să aibă credință şi supunere față de cuvintele Domnului, date nouă prin Pavel şi ele nu pot fi implementate, astfel că cei ce aud, sau citesc 1 Timotei 6:3-5, dar care nu judecă şi nu se feresc, sunt “cei ce nu împlinesc cuvântul”, ei sunt “numai ascultători, astfel că ei înșiși se înşală singuri” (Iacov 1:22).

Același lucru se poate aplica și la 2 Timotei 3:1-5 unde Pavel, de asemenea porunceşte că de “astfel de oameni să se depărteze!”

De asemenea, Pavel a poruncit lui Timotei:

“Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.” (2 Timotei 2:22)

Singura modalitate de a împlinii această poruncă este de a discerne (să judeci), ca să ştii cine este acela (aceia) care “cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” şi cine nu. Această poruncă cere judecarea inimii persoanelor fizice, dacă aceştia au o inimă curată sau nu. Fără o astfel de judecare, nu poate exista o ascultare de ceea ce este scris în 2 Timotei 2:22, deoarece porunca este de a urmări aceste lucruri, dar nu se poate cu oricine, deci, nicidecum cu toată lumea, ci doar cu anumite persoane – adică cu “cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată .”

Cum vreodată ar putea fi făcută o astfel de judecată? Căci Ieremia 17:9 spune:

„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Răspunsul la această întrebare este: Dumnezeu poate s-o cunoască (omul nu poate). El ştie toate lucrurile (Ioan 16:30, 21:17), şi El a revelat în Cuvântul Său mai multe despre inima omului. El de fapt a revelat în Scriptură tot ceea ce avem nevoie să ştim (2 Timotei 3:16-17).

De exemplu, Proverbe 14:2 spune:

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte.

Aşa cum arată acest verset, un credincios poate şti (sau judeca) dacă cineva cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată sau nu, fie că umblă cu neprihănire sau că apucă pe căi strâmbe. Neprihănirea dictează (sau cere) frică de Dumnezeu şi o inimă curată. Perversitatea sau apucarea pe căi strâmbe, dezvăluie o inimă rea, astfel că acea persoană este cineva care “dispreţuieşte pe Dumnezeu” (a se vedea Proverbe 3:32, 6:12, 11:20, 12:8, 21:8).

În cele din urmă, Biblia îi numeşte nebuni (ex, Psalmul 14:1; Romani 1:22), descriind-ui ca fiind astfel (ex, Proverbe 1:7, 10:18, 5:3 Eclesiastul, etc), şi dă instrucţiuni cu privire la modul de a lucra cu ei (ex: Proverbe 23:9; 26:4-5). Este imposibil ca cineva să se supună acestor porunci, decât numai dacă se face o judecare (dis-cernere), altminteri nu se ştie dacă o persoană este un nebun sau nu.

2 – Necredinţă

Împotrivire şi neascultare a Cuvântului Domnului este necredinţă. Cei ce strigă, “nu judeca,” sunt cei ce nu cred, adică, ei sunt necredincioşi. Căci, dacă ar crede nu ar mai spune din nebunie acest, “nu judeca”. De exemplu, Galateni 5:19-21 spune în mod clar:

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbiile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Liste similare pot fi găsite în 1 Corinteni 6:9-10; Efeseni 5:5; Apocalipsa 21:8; 22:15; etc. Oricine crede Biblia ştie (pentru că el crede) că toţi cei enumeraţi în aceste liste vor merge în iad, Apocalipsa 21:8 arată în mod expres acest lucru:

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Prin urmare, ori de câte ori un credincios adevărat întâlneşte pe cineva care este fricos, necredincios, laş, ucigaş, sau curvar, etc, el ştie şi desigur judecând, (deoarece crede Biblia) că o astfel de persoană se îndreaptă spre chin veşnic. Orice credincios adevărat nu numai că ar şti aceasta (adică judecă astfel), dar ar avertiza, cel puţin ar da ocazia acelui fricos sau laş, idolatru, mincinos, beţiv, homosexual,[6] curvar, etc, să afle că se îndreaptă spre chin veşnic. Nu numai credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu dictează acest lucru, dar şi dragostea adevărată! Cei ce ne cer să nu judecăm, de fapt ne cer să nu credem cuvântul lui Dumnezeu şi nici să nu iubim pe oamenii lui Dumnezeu (Psalmul 24:1).

Acum, poate unii ar spune că o astfel de judecată nu se poate face deoarece nu cunoaştem starea finală a acelei persoane. Ar putea chiar să argumenteze spunând: „poate, se vor pocăi.” Dar, ei nu au însă niciun suport, deoarece judecata se face nu cu privire la starea lor finală, ci la starea lor actuală de necredinţă şi faţă de pericolul că vor merge în focul iadului (ca în Matei 5:22). Deșii, starea finală a unora poate fi cunoscută în prezent în unele cazuri, de exemplu, chiar atunci în vremea lui Hristos, cei care au comis o hulă împotriva Duhului Sfânt (Matei 12:22-30) au fost condamnaţi pentru totdeauna, chiar în acel moment, după cum Hristos a spus. Iar, aceasta este valabil şi acum.

Isus a vorbit foarte clar spunând că un astfel de păcat nu va fi iertat niciodată (Matei 12:31-32). De asemenea, oricine cade de la credinţă aşa cum este descris în Evrei 6:4-8 şi 10:26-31, soarta lui este pecetluită şi va merge în iad. Evrei 6 declară că un astfel de om, nu mai poate fi înnoit şi adus la pocăinţă (Evrei 6:4-6), iar Evrei 10:26 spune că pentru cine face acest lucru „nu ar mai rămâne nici-o jertfă pentru păcate”. Oricine crede Cuvântul lui Dumnezeu şi vede pe cineva care se potriveşte cu cei descrişi la Evrei capitolul 6, sau 10, ştie bine şi judecă într-adevăr că aceşti oameni sunt pierduţi pe vecie, fără nici-o speranţă de mântuire.

Tot astfel, Scriptura arată că învăţătorii mincinoşi, sunt veşnic sortiţi să fie fără speranţă de mântuire. În 2 Petru 2:12 scrie că aceştia sunt „ca nişte dobitoace, din fire sortite să fie prinse şi nimicite”. Prin urmare, credincioşii din 2 Petru 2:12 judecă pe învăţătorii mincinoşi, ca fiind condamnaţi la iad, fără speranţă, deoarece: ei cunosc, cred, şi judecă ceea ce învăţătorii mincinoşi au făcut şi continuă să facă, iată de ce Scriptura învaţă despre ei că: „vor fi prinşi şi nimiciţi”. Adică aruncaţi în întuneric, aşa cum este scris, deoarece, „negura întunericului este rezervată pentru ei, pentru totdeauna” (2 Petru 2:17).

Iuda spune despre ei că „au pierit deja” (Iuda 11), şi că sunt „de două ori morţi” (Iuda 12) şi „că de mult au fost scrişi pentru această osândă” (Iuda 4). Cei ce cred în Biblie, atunci când descoperă pe învăţătorii mincinoşi (falşi), judecă şi cred că aceasta le este soarta. Vorbind despre falşii învăţători, Biblia avertizează că printre credincioşi vor fi învăţători mincinoşi (2 Petru 2:1), astfel că trebuie să se ţină seama de acest avertisment, arătat în 2 Ioan 9.

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.

Acest verset nu are absolut nici un sens, ori semnificaţie, şi nici vreo aplicaţie, decât dacă se judecă. Astfel că trebuie făcută judecată, deoarece versetul în sine, este judecata lui Dumnezeu şi trebuie să credem în această judecată. Ea spune cine are pe Dumnezeu şi cine nu, adică numai cine „rămâne în învăţătura lui Hristos”. Deoarece Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13), doctrina lui este întreaga Biblie. 2 Ioan 9 pur şi simplu ne spune că cei ce cred şi rămân în limita Scripturii au pe Dumnezeu, iar cei ce învaţă altfel (adică nu rămân în doctrina lui Hristos), nu au pe Dumnezeu deoarece o fac în mod fals. Simpla credinţă în acest verset cere judecată (dis-cernere) ca să se arate clar cine este al lui Dumnezeu şi cine nu. Când este osândită sau dată pe faţă (Efeseni 5:11) învăţătura cuiva care încalcă şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, atunci credinţa din 2 Ioan 9 cere o judecată, că o astfel de învăţătură, ca şi cel care o învaţă, nu are pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei sunt mincinoşi şi pierduţi, aşa cum este şi-n Galateni 5:20; iar cei ce practică ereziile, (în românește este tradus, nu tocmai potrivit “certurile de partide”) nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

3 – Nu judecaţi nimic

Acum, unii pot fi confuzi atunci când se confruntă cu ceea ce Pavel a spus în 1 Corinteni 4:5.

De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Dar cu aceste cuvinte, Pavel nu spune Corintenilor să ignore ceea ce Biblia învaţă. Nici nu le-a spus să se debaraseze de cuvintele scrise mai înainte la 1 Corinteni 2:15, unde zice: “Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.”

Acum însă este zis şi: „Judecă toate lucrurile” (1 Corinteni 2:15) şi „să nu judecaţi nimic” (1 Corinteni 4:5) care din ele este bun? Este Pavel confuz? Nu, el nu este, cititorul ar putea fi (2 Petru 3:16), dar Pavel nu este. În 1 Corinteni 2:15 este vorba despre omul spiritual (sau duhovnicesc), spre deosebire de omul firesc (1 Corinteni 2:14). Acel om duhovnicesc, primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu şi prin urmare judecă toate lucrurile în lumina „minţii lui Hristos” (1 Corinteni 2:16), care este în conformitate cu Cuvântul (Ioan 1:1, 14)[7]. Cu alte cuvinte, el „nu trece peste ce este scris:” (1 Corinteni 4:6), deoarece el se limitează doar la ceea ce Scriptura dezvăluie (Proverbe 4:20-27).

De aceea, în 1 Corinteni 4:5 Pavel spune: „nu judecaţi nimic înainte de vreme”. Judecata despre care el vorbeşte aici, este o judecată prematură, ce nu poate fi făcută „înainte de venirea Domnului”, după cum spune Pavel. Pentru aceasta este spus apoi: El „va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor”. “Lucrurile ascunse” nu sunt pentru a fi judecate. Cu alte cuvinte, aspecte în care Domnul nu a dat revelaţie (nu este arătat în Scriptură), nu pot fi judecate, deoarece nu este revelat / descoperit. Despre o astfel de judecată este vorba în Matei 7:1-2 şi Luca 6:37, deci dacă s-ar face, s-ar încălca cuvântul. De asemeni şi nici judecata din Iacov 4, nu trebuie făcută.

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău? (Iacov 4:11-12)

Ce este a vorbi de rău? Aceasta, este fie vorbind minciuni despre altcineva (de exemplu calomnie), fie judecând în conformitate cu standardul propriu (care-i interzis, Matei 7:1-2), fie a judeca pe altcineva prematur, care şi aceasta este interzis, ca în 1 Corinteni 4:5. Deci, chiar şi dacă cineva pare a fi corect în judecata lui (ulterior, în ziua judecăţii s-ar dezvălui acest lucru), dar dacă este înainte de vreme, este prematur (1 Corinteni 4:5) şi este vorbire de rău; o astfel de judecată este interzisă şi nu poate fi făcută. Dacă se face o judecată înainte de vreme, ca în 1 Corinteni 4:5, aceasta este nesupunere faţă de Cuvânt şi este vorbire de rău. Mai mult decât atât, cel ce face o astfel de judecată, cum şi Iacov spune: „vorbeşte de rău legea şi judecă legea.” Pentru că atunci când o persoană judecă pe cineva, şi dacă nu este judecata lui Dumnezeu, ci a omului, el judecă legea lui Dumnezeu (Cuvântul lui Dumnezeu) ca fiind insuficientă, defectuoasă, ce are nevoie de standardul omenesc (legea omului). Astfel că cine face aşa, „nu este un împlinitor al legii”, ci un judecător prost, ce se crede el „judecător.” Şi, desigur, că este foarte rău, deoarece unul singur este „Dătătorul legii”; şi acest Om nu este căzut.

În sfârşit, în Romani 14 Pavel scrie:

Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea. (Romani 14:3-4)

Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. (Romani 14:10)

Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. (Romani 14:13)

Judecata despre care Pavel vorbeşte aici are de a face cu chestiuni de conştiinţă personală înaintea lui Dumnezeu (Romani 14:1-6, 22-23). Aici nu este vorba despre doctrina biblică cu privire la mâncare şi respectarea unei zile (Romani 14:2-3, 5-6). Deoarece, atunci când se vorbeşte de doctrina biblică, Pavel judecă aceasta ca fiind ceva foarte serios (vezi 1 Timotei 4:1-3; Galateni 4:10-11). Dar, ca o chestiune de conştiinţă personală în ceea ce o persoană simte sau nu, sau despre dreptul de a face sau a nu face ceva, aceste lucruri trebuiesc să fie lăsate la latitudinea individuală şi nu suntem desemnaţi a ne judeca unii pe alţii în aceasta. Aşa cum Pavel a spus în 1 Corinteni 4:5 şi aici, în Romani 14:10-12, Hristos va judeca aceste aspecte mai târziu.

4 – Judecata lui Dumnezeu

Nimeni nu va scăpa de judecata lui Dumnezeu (Romani 2:7-10; 14:10-12; 2 Corinteni 5:10). Toţi vor fi judecaţi în funcţie de Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4:12-13). Noi ştim acest lucru, de aceea judecăm, aşa cum o şi facem. Judecata pe care noi o facem este pur şi simplu o declaraţie a hotărârilor lui Dumnezeu, a ceea ce El a făcut deja cunoscut (ex, Ioan 3:18 un astfel de om „a şi fost judecat”). Noi, le declarăm numai. Suntem obligaţi să le facem cunoscute (Psalmul 105:1-6), deşi făcând astfel, noi vom purta ocara Lui pentru că facem acest lucru (2 Timotei 4:10; Evrei 13:13).

Creştinii falşi (şi ceilalţi) urăsc lumina (Ioan 3:19-20), şi de aceea ei spun din nebunie „nu judeca”. Dar, noi refuzăm aceasta şi nu ţinem seama de sfatul lor „de a nu judeca” deoarece este sfatul celor răi (Psalmul 1:1), pentru că nu vrem să fim osândiţi cu ei (Luca 6:37). Ei cu ipocrizie ne judecă şi în ipocrizia lor ne condamnă; prin urmare ei î-şi vor primi osânda (Ioan 5:29). Ştim acest lucru şi îl proclamăm, pentru că noi credem ceea ce spune Dumnezeu.

Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!” şi noi credem, şi de aceea vorbim. (2 Corinteni 4:13)

Note

[1] Cei care judecă că noi judecăm și ne spun că noi nu ar trebui să judecăm, sunt ipocriți, și lor li se aplică cuvintele din Romani

Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. (Romani 2:1)

Când ei ne judecă că noi judecăm și ne spun să nu judecăm, tocmai ei practică același lucru pentru care ne condamnă pe noi, și astfel Pavel continuă,

Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. (Romani 2:2)

Deci, la fel cum Isus avertizează în Matei 7:1-2 și Luca 6:37, Pavel declară,

Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? (Romani 2:3)

[2] Ieremia 8:7-9 este paralelul zilelor noastre.

Chiar şi cocostârcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului! Cum puteţi voi să ziceţi: „Suntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi”? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit cuvântul Domnului. Şi ce înţelepciune au ei?

[3] În Ezechiel 18:8 un om neprihănit este descris astfel, ca cel:

care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul…

[4] Această poruncă a lui Hristos de a judeca în Ioan 7:24 b este în greacă, κρινετε (krinete, Critical Text, spune ca este imperativul activ prezent; Majority and Received Text, spune, aorist imperativ activ, κρινατε [krinate]), care este același cuvânt grecesc pentru porunca nu “judeca” în Matei 7:1 (tot la fel, κρινετε – în Luca 6:37, 12:57, Ioan 8:15, Fapte 13:46; 1 Corinteni 4:5; 5:12; κρινατε – Ioan 18:31; Fapte 4:19, Romani 14:13, 1 Corinteni 10:15, 11:13).

[5] A se vedea, de asemenea, Deuteronom 13:5, la sfârșitul versetului este o declarație similară. În mod evident, în Deuteronom 13:5 „Prorocul sau visătorul” este dat afară (traducerea în engleză) este pedeapsa cu moartea, în românește este spus clar, … să fie pedepsit cu moartea. În 1 Corinteni 5 persoana este dată afară din biserică.

[6] Cuvântul grecesc tradus “efeminat”, în versiunea King James & NAS (“homosexual” NKJV) în 1 Corinteni 6:9 este μαλακοι (malakoi) și înseamnă literal “molatic”. Acesta este tradus “moale” în NKJV, KJV, NAS și în cele două pasaje rămase în NT, Matei 11:8 și Luca 7:25.

[7] Un exemplu de om spiritual ce judecă după cuvânt poate fi găsit în Romani 2:25-29. Aici, vorbind despre evreul activ (versetul 29), care îndeplineşte legea (versul 27), Pavel pune întrebarea retorică: “Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, cu toate că ai slova Legii şi tăierea împrejur?”

Aşa că, el într-adevăr va trebui să judece. Acesta este modul în care oamenii evlavioşi lucrează. Ei judecă după dreptate (Ioan 7:24).

Traducere Vasile S. din „Judging Is Believing” by Darwin Fish

Voi reda mai jos mesajul pe care l-am trimis dl Longodor Gheorghe, autorul cărții -Biserica Adevarata in Comparatie cu Bisericile False-

http://ia601501.us.archive.org/7/items/BisericaAdevratnComparaieCuBisericileFalse/BISERICA

Initial am pus această adresă a cărții lui, ca link pe prima pagină a acestui site și apoi l-am contactat pe autor la telefon, dar și prin email, însă după acest mesaj nu mi s-a mai răspuns. Iată o parte din conținutul mesajului trimis la data de, Ianuarie 9 – 2014

. . . In timpul discuției mi-ați spus că pot să citesc cu atenție din cartea: “BISERICA ADEVĂRATĂ ÎN COMPARAŢIE CU BISERICILE FALSE”, și dacă este ceva nebiblic sa va informez. Lucru pe care, iată, vreau sa-l fac chiar acum, mai ales bazându-ma pe cuvântul Domnului care spune: Dă înțeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! (Proverbe 9:9).

În această carte ați făcut câteva afirmații despre biserici și formațiuni religioase, de exemplu la pagina 21 este scris: «Toate „bisericile” sau formaţiunile religioase şi chiar la toate întrunirile sunt sau au oameni de care a spus Domnul Isus să nu aibă. Parcă se întrec, anume, să arate Domnului Isus că nu le trebuie învăţătura Lui şi ei fac invers. Parcă se întrec cu cei din lume, cu aceleaşi poziţii de superioritate şi inferioritate între fraţi; cu aceleaşi puteri, cu acelaşi mod de a stăpâni, de a domina şi de a impune, celorlalți vrerea lor. Îşi exercită puterea asupra fraţilor, prin aceleaşi metode pe care le folosesc cei dinafara „bisericilor.” »

R. Asta, asa este, acest lucru se petrece in multe adunări. Dar, să nu surprindă pe nimeni, căci Scriptura spune la 1 Timotei 4:1-2 că astfel de lucruri vor avea loc, vorbind de ce va fi in timpurile din urmă. Si desigur am găsit și multe alte lucruri bune pe care le faceți cunoscute.

Dar, sunt și unele greșeli, de ex la pagina 47, (vorbind despre bătrâni) a-ți scris:

Cu toate că Biblia ne arată clar că singura deosebire între acești bătrâni şi ceilalți frați era faptul că sunt neînaintați în vârstă.

R. Nu, este adevarat. Biblia nu arată nimic legat de faptul că unii care erau mai înaintați in vârstă erau mai înțelepți decât ceilalți sau ca ei au fost aleși pentru că ei erau mai in vârstă, deci, niciunde in Sfintele Scripturi nu este scris acest lucru, însă la Proverbe 30:6, este scris: N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.

Dacă ar fi adevarat acest lucru, Timotei care era tânăr (1 Timotei 4:12) ar fi fost descalificat și astfel, el nu ar fi avut voie să poruncească și nici să învețe (1 Timotei 4:11), în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului (1 Timotei 3:15). Deci, Biblia nu spune asa ceva, ba dimpotrivă este scris că el a fost desemnat ca să supravegheze și să dea învățături (1 Timotei 4:16).

Iar, darul care era peste el îl primise prin prorocie, cu punerea mâinilor ce către ceata “prezbiterilor” (versetul 14). Dar, când a fost vorba ca el sa îndrepte (mustre) pe “bătrâni” (desigur nu prezbiteri, deoarece despre ei este spus cum trebuie procedat), aici este vorba despre bătrâni, adică oameni vârstnici, nu-i vorba de slujba lor ci de vârstă, este scris: Nu mustra cu asprime pe un bătrân, . . . (1 Timotei 5:1a).

In greacă, om bătrân este: Πρεσβυτέρῳ (Presbyterō), iar slujba de bătrân (prezbiter), este: πρεσβυτέρου (presbyterou), sau plural: πρεσβυτερίου (presbyteriou), se vede foarte clar diferența. Ca rezumat, trebuie să se înțeleagă că nu scrie nicăieri în Biblie că “prezbiterii, sau bătrânii” sunt acei oameni care sunt mai in vârstă și astfel ei sunt aleși dintre ceilalți frați, deoarece nu scrie asa ceva in Biblie. Prin urmare acest lucru nu este adevarat.

Tot astfel, la pagina 41, scrieți: “Deci, în Biserica lui Dumnezeu – sunt mai mari- dar de ani, mai bătrâni, nu mai mari așezați pe trepte mai înalte între frați.”

- Apoi, încercați să explicați că traducerea cuvântului “bătrâni” ar trebui să fie diferită, adică spuneți că trebuie tradus prin: «cei mai bătrâni», deoarece in germană este tradus astfel, dar nici chiar in limba germană nu este tradus astfel, deci acest cuvânt nu trebuie tradus altfel de cum este scris in original, adică simplu, asa cum scrie: « bătrâni » și nu, “cei mai bătrâni“.

Un alt exemplu, la pagina 43, este scris: “Oricine poate şti, că atunci când s-a scris capitolul acesta (15) din Faptele Apostolilor, Biblia încă nu era terminată; ei încă nu aveau o Biblie întreagă ca şi noi.”

Că nu era cartea terminată, acest lucru nu scrie in Biblie (2 Ioan 1:9) si deci nici noi nu trebuie să spunem altfel. Dar, in Biblie este scris că cei ce au primit ungerea din partea lui Dumnezeu cunosc orice lucru, deci, ei nu aveau nevoie de carte deoarece este scris: Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. (1 Ioan 2:20) Iar ceva mai departe este întărit acest lucru: „cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” 1Ioan 2:27.

Tot astfel, nici acest lucru pe care-l spuneți, nu este scris in Biblie: “Când un credincios începe să lucreze, Dumnezeu vine şi lucrează alături de el şi îi face să simtă bucurie chiar și când ajung în situații extrem de neplăcute.”

De asemeni, ați mai scris: “Marele cercetător Moisescu spune: ,,După ce eşti mântuit, …“.

Iar, cineva poate că va întreba, cam cat de “mare” este, sau a fost acest om despre care scrieți astfel? Totuși, nimic nu scrie despre el in Biblie (1 Petru 4:11).

Apoi, el (Moisescu) citând-ul spune: «…toţi,,credincioşii nou testamentali fiind cu egalitate preoţi în felul patriarhal al lui Melhisedec.” »

R. Aceasta învățătură nu are nici-un support biblic (Prov. 30:6).

In Biblie este spus numai despre Isus că « a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec. » Dar, nimic despre “credincioşii nou testamentali,” asa cum spune acest om pe care-l citați.

P. S. Către sfârșitul cărții este făcută o prezentare in care descrieți starea negativă a bisericii locale in care mergeți, mai ales a pastorului (pastorilor), dar și a celor care-i sprijină, și spuneți că ați rămas multi ani cu ei. Citiți că in Biblie este scris clar: În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. (2 Tesaloniceni 3:6)

Aștept răspuns!

Nici până azi nu am primit răspuns!

X Controverse – Poligamia

  • Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria … (1 Timotei 4:1-3)

“Duhuri înşelătoare şi învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1-3) interzice ceea ce Dumnezeu nu interzice.

Intoducere

Deşi Scriptura condamnă în mod clar poliandria (o femeie căsătorită cu mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp, Romani 7:2-3), totuşi nu condamnă poligamia (un bărbat căsătorit cu mai multe neveste). Cu toate acestea, astăzi în cultura creştină falsă (2 Timotei 3:1-5; 4:3; 2 Petru 2:1-3) poligamia este de obicei privită ca ceva rău, chiar dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu învaţă nicidecum un astfel de lucru (Proverbe 4:27). Popularul învăţător biblic, John MacArthur, exemplifică această prezumţie. În al său studiu biblic MacArthur scrie:

    • 8:30,31 multe neveste. Gideon a căzut în păcat grav de poligamie, o nelegiuire tolerată de mulţi, dar care nu a fost planul lui Dumnezeu pentru căsătorie (Gen. 2:24). Abimelec, un fiu dintr-o altă relaţie ilicită, a crescut pentru a fi împărat nefericit în Judecători 9. Poligamia întotdeauna a dus la probleme. (The MacArthur Study Bible, p.348, copyright 1997, Word Publishing)

MacArthur numeşte poligamia o “nelegiuire,” astfel că Ghedeon a căzut în “păcatul de poligamie,” şi numeşte poligamia şi concubinajul (Abimelec, a fost fiul concubinei / ţiitoarei lui Ghedeon, Judecători 8:31) relaţie “ilicită”. La pagina 37 al aceluiaşi studiu biblic, MacArthur numeşte bigamia (având două neveste), “rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu” şi o “încălcare a legii căsătoriei” (a se vedea nota de subsol MacArthur pentru Geneza 4:19). Problema cu aceasta este că, Scriptura nu spune nicăieri un astfel de lucru (Proverbe 30:5-6). Atunci când MacArthur susţine o astfel de erezie, el huleşte (2 Timotei 3:2) oamenii evlavioşi (ca: Avraam, Caleb, Ghedeon, David, chiar Iosia, a se vedea nota de subsol MacArthur pentru 2 Regi 23:25), şi învaţă ca învăţături nişte porunci omeneşti (Matei 15:8-9).

I. Poligamia nu era ceva neobişnuit

Poligamia este foarte des menţionată în Scriptură, este destul de uimitor cum Domnul nu condamnă niciodată această practică. Atât oamenii drepţi, cât şi răi erau poligami, iar Domnul nu le-a poruncit nicidecum să se pocăiască de aceasta.

Lameh a practicat poligamia (Geneza 4:19). Avraam a avut de asemenea mai mult decât o soţie, dar şi mai multe ţiitoare (Geneza 16:3-4; 25:6 “concubine”). Nahor, fratele lui Avraam a avut o nevastă, dar şi o concubină (Geneza 11:29, 22:20-24). Iacov a fost păcălit şi atras în poligamie (Geneza 29:20-30), iar mai târziu el a primit încă două neveste, în total a avut patru neveste (Geneza 30:4, 9). Esau a luat o a treia nevastă pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, sperând că poate acest lucru va place tatălui său Isaac, (Geneza 28:6-9) el mai avea deja doua neveste dintre fetele lui Canaan, dar înţelesese că ele nu plăceau părinţilor lui şi că ele erau “o pricină de mare amărăciune” pentru ei (Geneza 26:35).

Aşhur, tatăl lui Tecoa a avut două neveste (1 Cronici 4:5). Micael, Obadia, Ioil, Işia, şi cei cu ei “aveau multe neveste” (1 Cronici 7:3-4). Şaharaim a avut cel puţin patru neveste, dintre care două le-a ” îndepărtat ” (1 Cronici 8:8-11). Caleb a avut două neveste (1 Cronici 2:18) şi două concubine (1 Cronici 2:46, 48). Ghedeon a avut multe neveste (Judecători 8:30). Despre Elcana este spus că avea două neveste, dintre care una era o femeie evlavioasă, Ana (1 Samuel 1:1-2, 8-2:10). David, un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14; Faptele Apostolilor 13:22), au avut cel puţin 8 soţii şi 10 concubine (1 Cronici 1:1-9; 2 Samuel 6:23, 20:3). Solomon, care a încălcat atât Deuteronom 7:1-4, dar şi 17:14-17, a avut 700 soţii şi 300 de concubine (1 Regi 11:1-6). Roboam a avut optsprezece neveste şi șaizeci concubine (2 Cronici 11:21), şi a căutat multe neveste pentru fiii săi (1 Cronici 11:23). Abia a avut paisprezece femei (2 Cronici 13:21). Ahab a avut mai mult de o nevastă (1 Regi 20:7). Ioram a avut neveste care au fost luate captive (2 Cronici 21:17). Iehoiada preotul, a dat regelui Ioas, două neveste (2 Cronici 24:1-3), şi Ioiachin a avut mai multe neveste (2 Regi 24:15). Poligamia este menţionată de mai multe ori în Biblie şi nici-o dată n-a fost condamnată.

II. Poligamia chiar era reglementată

Nu numai că poligamia nu este interzisă, dar Dumnezeu a dat de fapt, legi cu privire la practicarea ei. De exemplu, în Deuteronom 21 Domnul a dat lui Moise porunci cu privire la un om care ar avea două neveste.

Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte, când îşi va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte, şi care este întâiul născut. Ci să recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi născut. (Deuteronom 21:15-17)

Această lege nu condamnă omul care are două neveste. Ci pur şi simplu reglementează modul în care el “îşi va împărţi averile între fiii lui”.

Imediat înainte de acest pasaj, vom găsi la Deuteronom 21:10-14:

Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei, poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă. Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă. Dacă nu-ţi va mai plăcea, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentru că ai înjosit-o. (Deuteronomul 21:10-14)

Aici, Domnul nu face nici o menţiune dacă “ești“deja căsătorit sau nu. El pur şi simplu dă lui Israel permisiunea să se căsătorească cu o fată captivă şi cum să facă cu ea. Prezenta lege se aplică fie unui om singur, fie unuia căsătorit, şi această lege se aplică chiar dacă un bărbat este căsătorit. Iar aici, Domnul dă permisiunea pentru poligamie. De fapt, acest pasaj rămâne în acest context deoarece situaţia imediat următoare după versetul 14 este, “Dacă un om, care are două neveste,…” (Deuteronom 21:15).

O altă lege interesantă, având în vedere poligamia se găseşte în Deuteronom 25:5-10.

Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat. Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel. Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnata sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrâni, şi să spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.” Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruie şi zice: „Nu vreau s-o iau,” atunci cumnata sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Şi, luând cuvântul, să zică: „Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.” Şi casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat.”

Acest pasaj spune că fratele viu trebuie să se căsătorească cu soţia fratelui său, şi nu există absolut nici un fel de referinţe în ceea ce priveşte statutul marital al fratelui în viaţă. El ar putea fi singur sau ar putea fi deja căsătorit. Pasajul nu spune nimic în nici un fel. Tot ceea ce se spune este:

Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat.

Dacă fratele în viaţă era deja căsătorit, atunci avem aici o poruncă de la Dumnezeu ca acest om să aibă o relaţie de poligame. Acum dacă fratele viu era deja căsătorit şi ca să asculte de Domnul, desigur acel om era obligat să aibă mai mult de o singură nevastă. Dacă ar refuza să facă acest lucru, el ar fi trebuit să fie scuipat în faţă şi trebuia să poarte ocara (Deuteronom 25:9-10).

În mod similar, dacă un bărbat căsătorit ar fi avut sex cu o virgină care nu a fost logodită, el ar fi fost obligat să se căsătorească cu ea şi astfel el ar fi trebuit să aibă o altă soţie.

Dacă un om înşală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă. Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor. (Exodul 22:16-17; dar şi Deuteronom 22:28-29)

Aici din nou, nu există nici o specificaţie dacă omul este căsătorit sau nu. Prin urmare, această lege s-ar aplica desigur unui om singur, sau unuia căsătorit.

O altă lege cu privire la poligamie poate fi găsită în Leviticul 18:18. Dar, nici aici, Domnul, nu interzice poligamia, ci mai degrabă a lua pe sora nevestei lui ca rivală, în timp ce celălaltă nevastă este încă în viaţă.

Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevasta ta, cât timp ea este încă în viaţă.

Cu alte cuvinte, Domnul interzice unui om să ia de nevastă chiar pe sora nevestei lui.

Domnul, de asemenea nu permite unui bărbat să se căsătorească cu o femeie şi cu mama ei.

Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru. (Leviticul 20:14)

Aceste legi, (Leviticul 18:18 şi 20:14) nu interzic poligamia, ci mai degrabă interzic anumite acte de poligamie.

În cele din urmă, există un pasaj în Deuteronom despre care unii ar putea crede că este condamnată poligamia, dar adevărul este că de fapt ea permite acest lucru. Pentru rege, Deuteronom 17:14-17 pune o limită generală, la practica poligamiei.

După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei zice: „Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară,” să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, şi anume, să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. Dar să n-aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v-a zis: „Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.” Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur. (Deuteronom 17:14-17)

Această lege este pentru împărat. Nu există nici-o astfel de lege cu privire la israelitul (omul) de rând. Cu alte cuvinte, dacă un israelit bogat ar vrea să-şi ia mai multe neveste pentru el însuşi, el nu ar fi încălcat legea prezentă sau orice altă poruncă de la Dumnezeu, pentru că nu există o astfel de poruncă. Această lege nu se aplică la toată lumea, ci se aplică numai împăratului.

Acum, spune oare legea că împăratul nu poate avea mai mult de o nevastă? Nu, desigur că nu. De fapt, vă rugăm să reţineţi că mai există alte trei lucruri de care împăratul trebuia să asculte, anume: să nu “strângă pentru el însuşi,” cai, argint şi aur. Acum, ar putea el avea câţiva cai? Desigur, David a avut cel puţin 100 de cai (2 Samuel 8:4), şi prin aceasta el nu era în neascultare de Dumnezeu (1 Regi 15:5). Un împărat ar putea avea ceva argint şi aur? David a avut desigur, argint şi aur (2 Samuel 12:30, 24:24), şi el nu era în neascultare de Dumnezeu (1 Regi 15:5). De asemenea, ar putea avea un împărat (rege) câteva neveste? Da, el ar putea să aibă. David a avut cel puţin 8 neveste şi 10 concubine (2 Samuel 3:14, 15:16, 1 Cronici 3:1-9), şi nu a fost neascultător de Domnul, în 1 Regi 15:5, în acest sens este zis:

Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului şi nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întâmplarea cu Urie, hetitul. (1 Împăraţi 15:5)

Cât despre un împărat care a încălcat Deuteronom 17:17, Solomon este un exemplu clasic. El a avut 700 neveste şi 300 de concubine (1 Regi 11:3). Cu toate acestea, chiar dacă Solomon şi-a înmulţit în mod evident nevestele, Domnul condamnă pe Solomon, în special, pentru căsătoria lui cu femeile străine, (1 Regi 11:1-2; Deuteronom 7:1-4) fiindcă acestea l-au dus la idolatrie (1 Regi 11: 4). Dumnezeu menţionează marele număr de neveste pe care Solomon le-a avut (1 Regi 11:3), dar accentul mâniei lui Dumnezeu vis-a-vis de Solomon este că el s-a lăsat sedus de nevestele lui (1 Regi 11:9-10).

Accentul nu este pe: cât de multe neveste avea el, ci mai degrabă pe faptul că s-a căsătorit cu femei străine şi că acestea i-au abătut inima de la Domnul (spre idolatrie).

Interesant de remarcat în acest context legat de poligamie, este declaraţia despre David în 1 Regi 11:6.

Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. (1 Împăraţi 11:6)

Chiar dacă David a avut cel puţin 8 neveste şi 10 concubine, David a urmat în totul pe Domnul.

Poligamia a fost modelul vieţii lui David. El a practicat-o fără să se pocăiască. Cei care pretind că David a păcătuit prin practicarea poligamiei (de exemplu, MacArthur şi alţii ca el), indirect, proclamă că David a fost de la diavolul, căci 1 Ioan 3:8 spune: “Cine păcătuieşte, este de la diavolul.

III. Poligamia include concubinajul

Unii ar putea crede astăzi că în Biblie concubinajul a fost o formă de relaţie sexuală imorală similar cu a avea personal o amantă. Webster’s Third New International Dicţionar oferă acest tip de definiţie pentru “concubină”, ca un posibil sens.

concubina. . . b: o femeie care coabitează cu un bărbat fără a fi soţia lui: CONCUBINA (p. 472, drepturile de autor 1986, neprescurtat)

Cuvântul ebraic pentru concubină este pilegesh, şi este folosit pentru o relaţie sexuală ilicită (ilegală), dar numai o dată.

Ea s-a aprins după nişte necuraţi a căror carne era ca a măgarilor şi a căror apropiere era ca a armăsarilor. (Ezechiel 23:20)

Aici, în Ezechiel 23:20, cuvântul ebraic pentru concubin (amant), în româneşte este tradus “necuraţi”, dar ar fi fost mai bine tradus concubini (amanţi). Un concubin este un iubit (sexual), ilicit într-adevăr, şi contextul acestui pasaj susţine această traducere. Este vorba deci, de o femeie cu partenerii ei de sex masculin imorali (amanţi). “Concubinii”, ca să spunem aşa, aici, sunt de sex masculin, nu de sex feminin, iar aceasta este singura dată când acest cuvânt este folosit pentru bărbaţi.

În rest cuvântul pilegesh (concubina) este folosit numai pentru o femeie, este deci folosit pentru o femeie care ţine un bărbat. Chetura este numită ţiitoarea (concubina) lui Avraam în 1 Cronici 1:32 (piylegesh), dar în Geneza 25:1 ea este numită nevasta lui Avraam (“ishâh). Cele zece concubine (ţiitoare) ale lui David, sunt numite într-adevăr concubine, dar ele mai sunt numite de asemenea, nevestele lui, de către Domnul Însuşi (2 Samuel 12:11, 16:21-22). În Judecători 19 & 20, avem o relatare despre un Levit care şi-a luat o ţiitoare “necredincioasă” (Judecători 19:2), dar care şi-a părăsit “bărbatul” (Judecători 19:3). Ea se numeşte ţiitoare în Judecători 19:1, 2, 9, 24, 25, 29; 20:4 şi 5, dar în acelaşi timp partenerul ei de sex masculin, Levitul este numit “soţul” (sau bărbatul), în Judecători 19: 3 şi 20:4. Mai mult decât atât, tatăl ţiitoarei este numit “socrul” (Judecători 19:4, 7, 9), şi Levitul este deasemenea numit “ginerele” (Judecători 19:5). În mod evident, concubinajul este afişat ca un angajament marital.

Deci, care este diferenţa dintre o “soţie” şi o “concubină”? Soţiile sunt slobode, dar concubinele nu sunt. Scriptura vorbeşte despre concubinaj ca şi căsătoria cu o roabă / sclavă. Vezi, Leviticul 19:20.

Când un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat, şi ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiţi amândoi, dar nu pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu era slobodă.

Logodna descrie căsătoria (Deuteronom 28:30), şi aici, în Leviticul 19:20 avem căsătorie (logodnica), o roabă logodită cu un alt om. Fiind roabă, ea se numeşte ţiitoare, şi pentru acest act imoral ea nu este pedepsită cu moartea, căci nu este ca o femeie slobodă (Deuteronom 22:23-24), “pentru că ea nu era slobodă.”

În Judecători, bărbatul ţiitoarei este de două ori numit “stăpânul ei“, în româneşte este tradus “bărbatul ei” (Judecători 19:26, 27). Alte concubine sunt identificate, de asemenea. Bilha, ţiitoarea lui Iacov (Geneza 35:22), pe care Rahela i-a dat-o de nevastă (Geneza 30:3-4), a fost o sclavă (Geneza 35:25 “roabă”). De asemenea, Zilpa a fost o nevastă-roabă (Geneza 35:26; 30:9). Căsătoria cu o femeie roabă nu a fost numai practicată, dar, a fost de asemeni legiferată în Legea lui Dumnezeu.

Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. (Exodul 21:7-11; a se vedea, de asemenea, Deuteronom 21:10-14)

Observaţi că nu spune, “El nu poate lua o altă nevastă.” Ba, chiar este spus: “Dacă-i va lua o altă nevastă…” Aici avem o altă lege cu privire la poligamie şi vedem că nu este nicidecum interzisă.

Deşi unii astăzi pot privi concubinajul ca pe o faptă rea, totuşi Lea, în Scriptură a fost descrisă ca cineva care este primită de Domnul şi a fost ascultată.

Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar. (Geneza 30:17-18)

Lea, a dat lui Iacov de nevastă pe Zilpa, roaba ei, deoarece ea a văzut că nu mai naşte (Geneza 30:9). Cu toate acestea, ea a continuat să se roage pentru mai mulţi copii. Dumnezeu a auzit rugăciunea ei (“Dumnezeu a ascultat pe Lea“), şi Lea a înţeles că acest lucru este o răsplată de la Domnul pentru că a dat lui Iacov o concubină.

IV. Poligamia Astăzi

Unii ar putea argumenta, cum că Hristos are o singură soţie, biserica; prin urmare nu se poate ca cineva să aibă mai mult de o soţie. Problema cu acest raţionament este că Hristos nu are doar o soţie. El are două. Într-adevăr, biserica este înfăţişată ca şi soţia lui (Efeseni 5:25-32; Apocalipsa 19:7-8), dar tot la fel este şi Noul Ierusalim care coboară din cer (Apocalipsa 21:9-27).

Acum, dacă legea ţării unde anumiţi credincioşi trăiesc dictează că poligamia nu este legală ei trebuie să se supună şi să asculte de acea lege, fiindcă este zis: “Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul” (1 Petru 2:13; a se vedea, de asemenea, Romani 13:1-5). În aceste circumstanţe, poligamia, nu ar trebui să fie practicată. Dar, dacă un credincios ar trăi sub un guvern care ar permite poligamia, din punct de vedere biblic nimeni nu ar putea să condamne acel om că ar avea mai multe neveste. Scriptura nu-l condamnă şi nici noi nu ar trebui să-l condamnăm (Matei 7:1-2). Cu toate acestea, chiar dacă nu am putea judeca pe fratele nostru creştin de poligamie ca unul care face păcat, totuşi am putea şi ar trebui să-l judecăm dacă acesta ar vrea să fie diacon sau episcop, fiindcă el nu este calificat pentru a supraveghea biserica.

Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.” Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat…. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste … (1 Timotei 3:1-2, 12; a se vedea, de asemenea, Tit 1:6)

Una din calificările pentru a fi episcop (literal “supraveghetor”) şi a unui diacon (literal “servitor”) este ca el să fie bărbatul unei singure neveste. Dacă el ar avea două sau mai multe neveste acest lucru l-ar descalifica, prin urmare acest om nu ar putea fi episcop sau diacon.

La început Domnul a creat într-adevăr, un bărbat şi o femeie şi cei doi au devenit un singur trup (Geneza 2:24; Geneza 1:31, Marcu 10:6-8). Fie că este într-o căsătorie monogamă sau o căsătorie poligamă cei doi devin totuşi un singur trup. Omul devine un singur trup cu fiecare dintre soţiile lui. Ştim acest lucru din Scriptură, prin faptul că chiar dacă un om are sex cu o prostituată, el devine totuşi un singur trup cu ea (1 Corinteni 6:16). Prin urmare, cei doi devin unul, deci se aplică la fiecare uniune într-o căsătorie poligamă.

Proverbe 18:22 spune, “Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.” O altă traducere ar spune: “Cel care găseşte o nevastă găseşte un lucru bun, şi obţine favoare de la Domnul.” Cuvântul spune că este un lucru bun cine găseşte o nevastă şi cine poate spune că este un lucru rău dacă găseşte mai multe? Dumnezeu nu spune aşa ceva, prin urmare nici noi.

Original: Polygamy, by Darwin Fish

Traducerea Vasile Sanda

Benny Hinn

Benny Hinn este un proroc mincinos

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. (Matei 7:15; a se vedea, de asemenea, Proverbe 26:28)

I. El aduce Prorocii mincinoase (Profeţii false )

Benny Hinn a prorocit,

    • Duhul mi-a spus, Fidel Castro va muri în anii 90. Oh my. Unii vor încerca să-l omoare şi nu vor reuşi. Dar va veni o schimbare în starea lui de sănătate fizică, şi el nu va fi la putere, şi Cuba va fi vizitată de Dumnezeu. (tape recording on file, înregistrare pe casetă)

Fidel Castro este încă în viaţă (mai 2002, iar eu fac traducerea în febr. 2012 şi el încă trăieşte). Aceasta a fost o prorocieie falsă, sau mincinoasă. Notaţi, Deuteronom 18:20-22.

Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.” Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?” Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Benny Hinn, de asemenea, a proorocit:

    • Domnul mi-a spus, de asemenea, să vă spun că pe la mijlocul anilor 90, nu mai târziu de 94, 95, Dumnezeu va distruge comunitatea de homosexuali din America. Dar El n-o va distruge aşa cum cei mulţi cred că El o va face. El o va nimici cu foc. Şi mulţi se vor întoarce şi vor fi mântuiţi, şi mulţi se vor răzvrăti şi vor fi distruşi. (înregistrare pe bandă la dosar)

Comunitatea homosexualilor nu a fost distrusă, ci continuă să fie o influenţă puternică a răului în America. Hinn va fi printre cei mulţi din Matei 7:22-23.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

II. El Respinge Cuvântul

Benny Hinn nu are nici-o problemă cu femeile care predică în biserică (ex. Kathryn Kuhlman, a se vedea cartea lui Hinn, Kathryn Kuhlman, Her Spiritual Legacy and Its Impact on My Life, copyright 1999) Kathryn Kuhlman, moştenirea spirituală şi impactul ei asupra vieţii mele, astfel, el respinge 1 Corinteni 14:34-37 şi 1 Timotei 2:11-14. Adevăraţii credincioşi în Hristos ar trebui să-l respingă pe Hinn şi să se depărteze de el (Romani 16:17-18). [For more info, see Scriptural View Of Women.]

III. Apariţii false

Isus a avertizat:

Deci dacă vă vor zice: „Iată-L în pustiu”, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. (Matei 24:26-27)

Benny Hinn a spus şi a proorocit exact conceptul pe care Isus ne-a instruit să nu-l credem.

    • Mulţi dintre voi mă cunoaşteţi de mulţi ani. Dar Eu vă spun chiar acum, lucruri pe care nu le-am spus cu ani, ani, an, şi ani în urmă. El a apărut după învierea Sa, şi El este pe cale să apară înainte de a doua Lui venire! Ştiţi că o prorociţă mi-a trimis un cuvânt prin soţia mea, chiar aici, şi ea a spus: “Spune-i soţului tău că Isus este gata să apară fizic în cadrul reuniunilor lui.” Eu vă spun aceasta fiindcă mă aştept să văd lucrul acesta. Simt că se va întâmpla. Eu, eu, eu, eu sunt, eu sunt atent la modul cum o spun acum, pentru că eu cunosc că oamenii din Kenya sunt ascultători. Eu ştiu adânc în sufletul meu, că ceva supranatural este gata să se întâmple în Nai… – Nairobi – în Nairobi Kenya. Eu simt că. Am putea foarte bine veni înapoi, şi tu şi Jan vor veni – Paul şi Jan vin la Nairobi cu mine. Dar Paul, am putea foarte bine reveni cu imagini ale lui Isus pe platformă. Ştii că Domnul a apărut în România recent, şi că este un video cu aceasta? În care Domnul a apărut în partea din spate a unei biserici şi-L puteţi vedea în video mergând pe jos pe insulă? Da. Paul, î-ţi aduci aminte când eram pe TBN cu ani în urmă şi am arătat un clip al Domnului, cum apare în biserica noastră, în Orlando, pe balconul de pe perete? Da. Tu, tu-ţi aduci aminte asta?

Paul Crouch spune:

    • Foarte bine, eu, chiar eu l-am văzut.

Benny Hinn continuă:

    • Asta a fost prin 80, 80 şi ceva, 86, oricum, indiferent de asta. Ştii, m-am întrebat mereu de ce Doamnul, de ce a făcut El asta? Nu ştii de ce, acum mă uit înapoi? Acesta a fost începutul a celei mai mari mişcări a lui Dumnezeu în biserica noastră. Deoarece 83, 84, şi 85 au fost anii cei mai oribili pentru mine, ani oribili. Prin optzeci şi şase binecuvântările lui Dumnezeu au început, dar au început cu o, cu, cu această manifestare a feţei Domnului pe, pe balcon, care a stat acolo timp de opt săptămâni. Opt săptămâni solide. Domnul a făcut acest lucru în trecut, dar El este pe cale să o facă din nou. Ascultă asta acum. Eu proorocesc aceasta. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este pe cale să apară fizic, în unele biserici, şi unele întâlniri, şi la mulţi dintre oamenii lui, pentru un motiv, să vă spună că e pe cale să apară. Pentru trezire, sfinţi, Isus vine. Aţi reţinut pe Domnul în trecut, să nu îndrăzniţi s-o mai faceţi acum. (înregistrare pe bandă la dosar, transcriu cum a vorbit)

Pentru orice presupuse apariţii ale lui Hristos, a se vedea, de asemenea, 1 Petru 1:8; 1 Corinteni 15:3-8 şi Apocalipsa 1:7 (Matei 24:26-27).

IV. El este Ecumenic

    • Benny Hinn este un pastor recunoscut şi respectat, învăţător, evanghelist de vindecare, şi cel mai bine vândut autor. Ca fondator şi pastor al World Outreach Church, el slujeşte la o biserică interconfesională înfloritoare, cu peste şapte mii de oameni prezenţi în fiecare săptămână. Preluat din cartea (Kathryn Kuhlman, Her Spiritual Legacy and Its Impact on My Life, back inside dust jacket, copyright 1999, subliniere adăugat)

Biserica lui Hinn este “interdenominaţională.” Interdenominaţionalismul, sau interconfesionalismul este “principiul de promovare al inter-comuniunilor şi activităţilor de cooperare între diferite confesiuni religioase.” (Webster). Cu alte cuvinte, Hinn are părtăşie (comuniune) şi se asociază cu o mare varietate de “creştini”, oameni care au o mare varietate de diferite credinţe asupra a ceea ce Biblia învaţă.

Această comuniune largă include chiar şi catolicii (1 Timotei 4:1-3, care au învăţăturile dracilor, sunt idolatri, şi au un Hristos fals, etc), incluzând-ul pe însuşi catolicul Papa (a se vedea raportul nostru despre catolicism)! De exemplu, pe acest “This Is Your DayAceasta este ziua ta“, program de televiziune, la data de 20 aprilie, 2000, Hinn numeşte pe catolici “credincioşi”, iar pe Papa î-l numeşte un “Papă proroc”, şi spune despre el, că este “Plin de Duhul” (înregistrare pe bandă de fişiere).

Hinn este pe calea lată (Matei 7:13-14). În loc să lupte pentru credinţă (Iuda 3) şi să se ferească de cei care învaţă altfel (1 Timotei 6:3-5), Hinn acceptă mai multe forme de diferite doctrine de “Creştinism”, dar atunci când Biblia dă învaţături, nu găsim decât un singur fel (Ioan 14:6; 1 Ioan 4:6; etc, a se vedea raportul nostru despre Unitatea Sfinţilor). Hinn este neevlavios, şi niciodată nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:14; 2 Petru 2:17).

V. Fiţi avertizaţi

Hinn este un mincinos (Apocalipsa 21:8). Cei care sunt cei neprihăniţi vor urî atât minciunile lui (Proverbe 13:5; Psalm 119:163), dar şi pe Hinn însuşi (Proverbe 29:27; Psalmul 15:4; Eclesiastul 3:8). De asemenea, să fiţi avertizaţi, şi să nu vă lăsaţi prinşi în nici-o altă slujire “Creştină” falsă. [A se vedea, de asemenea: Identificarea Învăţătorilor Mincinoşi.]

Traducerea Vasile Sanda

a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444

1-800-HOW-TRUE; www.atruechuch.info

Dr. David Jeremiah & Shadow Mountain Community Church

Dr. David Ieremia este pastor senior de Shadow Mountain Community Church din California. Programul său de radio sindicalizat la nivel internațional, Turning Point, este difuzat pe mai mult de patru sute de stații. (back cover of God In You, by Dr. David Jeremiah, copyright 1998, Multnomah Publishers, Sisters, Oregon)

Dr. David Ieremia este un învățător fals (2 Petru 2:1), care este pe calea cea lată (Matei 7:13-14). Vom lua de exemplu învățătura sa, vă rugăm să rețineți următoarele.

I. Despre sinucidere

Ca mulți alții, David Ieremia învață că poți să te sinucizi și să ajungi totuși în rai. (Dr. Jeremiah Audio Clip).

· Am avut funeraliile a unui (mare) număr de oameni care și-au luat viața, și destul de des membrii familiei vin și spun, “Există vreo iertare dacă cineva își ia propria viață.” Și trebuie să le spun că acestui păcat nu-i este acordat nicidecum o valoare mai mare sau mai mică în economia lui Dumnezeu, altfel decât alte păcate care sunt consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Și este posibil, cred, pentru o persoană care a trecut printr-un stres teribil în viața sa și poate că într-un moment nu a mai putut gândi clar și și-a luat viața, dar că această persoană și-ar putea foarte ușor găsi locul său în ceruri; mai ales pentru că el și-ar fi dat inima lui Hristos în această viață, și chiar a lua viața cuiva nu ar exclude ceea ce face Dumnezeu în actul lăuntric al mântuirii. (Saul’s Suicide, tape TTW13)

Acest lucru vorbește direct împotriva Matei 24:13; Ioan 15:1-6, Romani 11:22, 1 Corinteni 15:2, Coloseni 1:23, Evrei 3:6, 14, 12:25, și 1 Ioan 5:4. Sinuciderea nu este îndurare până la sfârșit (Matei 24:13). Aceasta nu este rămânere în Hristos (Ioan 15:1-6). Nu continuă în bunătatea Lui (Romani 11:22). Nu ține Cuvântul Evangheliei, după cum a fost propovăduit (1 Corinteni 15:2).Acesta este cu siguranță abatere de la nădejdea Evangheliei (Coloseni 1:23). Aceasta înseamnă că nu păstrează până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea (Evrei 3:6). Nu este păstrarea până la sfârşit a încrederii nezguduite de la început (Evrei 3:14). Cei ce fac acest lucru, nu vor să asculte ce Cel ce le vorbeşte, şi se întoarce de la Cel ce vorbeşte din ceruri (Evrei 12:25). Și, aceaștia câştigă biruinţa asupra lumii (1 Ioan 5:4), ci mai degrabă ei sunt biruiţi de lume și de diavol (1 Petru 5:8; 1 Ioan 5:18).

Acest tip de învățătură despre sinucidere deschide larg ușa morții și a Locuinței morților (Luca 16:19-31; Apocalipsa 20:11-15) pentru cei aflați la disperare.

Unii ar putea argumenta, “Ce poți spune despre Samson? Sa sinucis.” De fapt “sinuciderea” lui Samson a fost de fapt un act de război, astfel el a ucis trei mii de filisteni în răzbunarea sa(Judecători 16:28-30). El a murit în efortul său de a ucide pe alții, așa cum a spus el, “Să mor împreună cu Filistenii!” (Judecători 16:30). Nu a fost, ca o sinucidere tipic din zilele noastre, din cauza lipsei de speranță, sau a unei minți deranjate. El a murit împreună cu filistenii ca “să se răzbune pe ei” pentru cei doi ochi (Judecători 16:28). În plus, aceasta a fost singura alegere pe care o avea, ca să-i omoare așa cum a și făcut.

Dar oamenii din zilele noastre ce comit sinucidere sunt cei care nu au nici o speranță, și ei nu sunt în Hristos (Efeseni 2:12; 1 Petru 1:3, 3:15), deoarece ei se abat de la nădejdea Evangheliei și astfel sunt, pierduți (Coloseni 1:21-23). Cei care au mintea deranjată, sau care “ar putea avea o cădere psihică,” sunt cei care nu au o minte sănătoasă și, prin urmare, nu sunt în Hristos (Isaia 26:3; 2 Timotei 1:7). Aceste persoane vor ajunge în iad dacă mor într-o astfel de stare. Astfel de oameni nu sunt mântuiți.

II. Desfrâul, și nelegiuirea lui (Iuda 4; Tit 1:16)

În cartea sa intitulată, Dumnezeu în tine (God In You), Jeremiah scrie:

· Dar, din păcate, când Duhul Sfânt vine să locuiască în noi, el nu obține întotdeauna controlul asupra noastră. Uneori îl împingem într-un dulap în unele părți întunecate, nefolosite de sufletul nostru, în timp ce El locuiește cu noi. Da, El este un ocupant, dar El nu are acces la camera de televiziune, sau la dormitorul matrimonial sau în bucătărie, sau garaj. El este rezident în viața noastră, dar El nueste președintele vieții noastre. (p.. 96, întregul paragraf citat)

· În al doilea rând, există alți oameni care vin la biserică, care sunt creștini, și Duhul Sfânt trăiește în interiorul lor, dar ei niciodată nu l-au cedat controlul asupra vieții lor. Ei sunt credincioși, dar ei nu prea trăiesc o viață cu Hristos. Ei trăiesc la un nivel carnal .. (ibid., p.. 97, întregul paragraf citat)

Vă rugăm să consultați Matei 7:21 și Romani 14:7-8 pentru o contradicție a cuvintelor lui Ieremia, și apoi notați în continuare următorul text.

· Deci, Pavel spune că dacă umblăm prin Duhul nu vom mai umbla în fire. Noi nu vom merge ca și cum Dumnezeu nu ar fi parte din noi. Știai că poți fi creștin și să acționezi ca și cum Dumnezeu nu ar fi nici măcar în viața ta? Din toate punctele de vedere, unii creștini sunt practic atei. Ei trăiesc viața lor, ca și cum nu există Dumnezeu. Sunt ei creștini? Da, dacă au încredere în Hristos. Dar, ei s-au îndepărtat, oarecum, de calea cu Domnul. Ei merg în vechea lor natură carnală. (ibid., p.. 145, citat întregul paragraf)

Scriptura spune: Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” “S-au stricat oamenii,…” (Psalmul 14:1; Proverbe 3:35). Jeremiah continuă,

· În cele din urmă, este o dovadă a credinței tale. Știai asta? Cum dar, știi dacă cineva este un creștin? Ei bine, ai putea spune, merg ei la biserică în fiecare săptămână? Dau ei bani la biserică? Își trăiesc ei viața cu dreptate în comunitate? Acestea toate sunt lucruri importante, dar Isus ne-a dat un mod sigur prin care poți spune dacă un bărbat sau o femeie este sau nu un credincios adevărat. Prin, chiar acest lucru, Isus a spus, toți vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei. Și ce e acesta?

“Dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”

Când suntem controlați de Duhul lui Dumnezeu, atunci El este președintele vieții noastre, unul din lucrurile care va fi evident este că suntem oameni ai dragostei. Dacă ai în jur oameni care sunt arțăgoși și furioși și poate nu sunt prea-spirituali, ei pot fi creștini, însă ei nu sunt creștini conduși de Duh. Pentru că atunci când Duhul lui Dumnezeu te controlează, El te face să fii ca Isus Hristos, întruchiparea dragostei însăși. (ibid., p. 164, bold added, both paragraphs quoted in their entirety)

Aceasta este ipocrizie. În primul rând, el spune: “Cum știi dacă cineva este creștin?” Apoi, tot el dă răspunsul, “Dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Apoi, el mai spune: “Dacă aveți în jur oameni care sunt arțăgoși și furioși și care nu sunt prea-spirituali, aceștia ar putea fi creștini.”

1 Ioan 3:14 spune:

  • Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.

Și

  • Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8)

Toate aceste nelegiuiri (2 Timotei 3:5) de mai sus (citatele lui Jeremiah) este împotriva, 1 Corinteni 6:9 și 1 Ioan 2:4.

III. Susține pe Billy Graham

Jeremiah scrie,

· Desigur, ne putem bucura de tot ceea ce Dumnezeu a dăruit oamenilor talentați, cum ar fi Billy Graham, care știe cum să ajungă la oameni, a zeci de mii de oameni – și chiar milioane -. (ibid., p. 200)

A se vedea raportul nostru cu privire la Billy Graham

IV. Susține evanghelia falsă a Programului 12 Step Recovery (12 Pași de recuperare)

Shadow Mountain Community Church trece cu un pliant intitulat, “Sărbătoriți Recuperarea” (hard copy on file, hârtie la dosar) pe care scrie pe partea din față, “Știi pe cineva care are nevoie de Programul de Recuperare 12 pași?” În interiorul pliantului scrie:

· Prin cele 8 principii de recuperare și 12 pași, vom începe procesul de vindecare pe care numai Dumnezeu î-l poate finaliza.

Aceste “grupuri de recuperare” sunt pentru oameni, care “caută eliberarea de dependență,” și scrie, de asemenea:

· Sărbătoriți Recuperarea, va continua să adauge grupuri (cum ar fi Dependența Sexuală, Jocuri de Noroc, Tulburări de Alimentație, Supraviețuitorii ai Abuzului, Probleme de Mânie (Furie), Recuperare după Divorț, etc.) ca și necesitatea călăuzirii ce apare după acestea.

Ei au “închinare și mici întâlniri de grup vineri de la 7-9 pm” la First Lutheran Church, 867 S. Lincoln Ave., 92020, tel. 619-444-7444.

Vezi Ioan 8:31-36, Galateni 1:8-9, 5:16, 22-24; Coloseni 2:8-10

V. Reguli Esențiale

În declarația lor de credință Shadow Mountain Community Church ei scriu:

· Mă voi abține de la propagarea oricăror interpretări biblice care diferă de cele prevăzute în Declarația de credință, în scopul de a evita divizii neprofitabile cauzate de dispută (1 Corinteni 1:10-11). În același timp, eu voi permite libertatea de exprimare în non-esențiale, astfel încât să putem învăța unul de altul (1 Tesaloniceni 5:21).

Esențiale? Vezi Matei 4:4; 7:24-27, Ioan 8:47, 14:23-24, 2 Corinteni 10:4-5; 2 Tesaloniceni 2:10; 1 Timotei 1:3; 6:3-4; 2 Timotei 3:16-17; 1 Ioan 2:3-5; 2 Ioan 9; Apocalipsa 22:14. Puteți vedea, de asemenea, raportul nostru cu privire la MacArthur sub, Condamnabila lui Doctrină despre Fundamente.

Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

Temnicerul din Filipi (Macedonia) a întrebat pe Pavel și pe Sila: …„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? (Fapte 16:30), iar în vrs. 31 Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.

Aceasta este ceea ce trebuie să faci ca să fii mântuit, credință în Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3:16-18, 36; Romani 5:1). Pentru că Scriptura spune: Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23), şi Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar (Romani 3:10).

Isaia 53:6 spune: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor, şi în capitolul 64, versetul 5, găsim scris: Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiţi?

Fiecare dintre noi are nevoie de mântuire, fiindcă Biblia spune că toţi au păcătuit şi s-au abătut de la adevăr. Astfel, la Romani 3:12 este scris: Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar, şi pentru că nu au ascultat de adevăr, Dumnezeu, a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Fapte 17:31).

Astfel că, Dumnezeu va judeca lumea, şi fiecare va fi judecat după faptele lui, (Romani 2:6) iar toţi cei ce nu sunt mântuiţi vor fi aruncaţi în gheenă (iazul de foc) Apocalipsa 20:11-15, acolo vor fi munciţi zi şi noapte (Isaia 66:24 şi Marcu 9:43-48). Adevărul este că fiecare persoană are nevoie de mântuire.

Dar nu toţi vor fi mântuiţi, după cum este arătat în capitolul 9 din Romani:

  • Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui. (Romani 9:27-28)

Acest lucru este adevărat nu numai pentru Israel, ci pentru întreaga omenire:

  • Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini Sunt cei ce Sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea, (Luca 13:23)

şi tot astfel în Matei:

  • Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14)

Deci, aşa cum s-a arătat mai sus, poate că aţi mai auzit (sau citit) despre aceste lucruri, dar trebuie bine înţeles, şi nimic din Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie luat cu uşurinţă, căci sunt mulţi învăţători mincinoşi şi lideri religioşi care nu vorbesc adevărul ci dimpotrivă duc oamenii în rătăcire cu învăţăturile lor false. Iată, de exemplu, ce ne este arătat la 2 Petru 2:1

  • „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”

Astfel că trebuie să cerem duh de discernământ, ca să putem vede bine ce este de la Dumnezeu şi ce nu. Cel rău caută să-i ţină pe oameni în ignoranţă prin schimbarea sau înăduşirea adevărului ca să nu vină la Dumnezeu și să fie mântuiţi. De aceea: „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” (Romani 1:18)

Ce îngrozitor va fi atunci când în ziua morţii cei mulţi, care credeau că sunt mântuiți şi sperau că vor venii în prezența lui Dumnezeu, vor afla surpriza . . . că vor fi aruncaţi în iazul de foc. Luca 13:24-27 o arată foarte bine, iar în vs 28 este scris cum va fi acolo: Va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

În general, creştinii falşi sunt oamenii care merg pe această cale lată (“lată este calea“) și sunt pierduţi deoarece sunt departe de ceea ce este nevoie pentru a fi mântuiţi. Ei vor da un răspuns răstălmăcit la întrebarea de mai sus, “Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pentru că, ei sunt cei ce strecoară erezii nimicitoare (2 Petru 2:1) şi înşelătoare. Totuși, răspunsul poate fi în cuvântul identic cu cel din Faptele Apostolilor 16:31, dar ceea ce se înţelege prin răspunsurile lor este în general foarte diferit decât este în adevăr.

1. Credinţă adevărată

Am văzut din cele de mai sus că trebuie să crezi în Isus Hristos. Ce înseamnă aceasta?

Înseamnă să crezi în El, adică să ai încredere în El, să nădăjduieşti în El, să depinzi de El.

Psalmi 2:12 spune: Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câți se încred în El!

Iar la 1 Petru 3:15, găsim scris: Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn . . .

Adevărata credinţă este o încredere totală în Dumnezeu (Isus Hristos), încredere şi nădejde în harul şi mila Lui. (Ps.52:8;147:11) ştiind că nimic bun nu este în mine sau în tine (Isaia 57:15; 66:2) şi Ps 16:1.

La Romani 7:18, este spus: Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, . . .

El ne mântuieşte, nu prin faptele noastre (Tit 3:5), ci numai prin încrederea în Dumnezeu, încredere ce a fost arătată prin credinţa în Isus Hristos.

Filipeni 3:9, spune: şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Şi cum se manifestă această credinţă în Isus Hristos?

Prin: faptele credinţei, aşa cum vedem în Iacov 2:14-26. Fraţii mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?…..

Mântuirea nu se moşteneşte, aşa cum greșit cred unii, ba chiar alţii sunt mulţumiţi să spună că ei s-au născut într-o familie de pocăiţi, iar aceasta cred ei, că este suficient. Este clar că această învățătură nu vine de la Dumnezeu ci de la diavol, deoarece Biblia spune în Ezechiel 18:20 „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.”

Acum trebuie să înţelegi că nu se poate să ai credinţă şi să nu ai fapte, altminteri eşti un nesocotit, vers 20 o spune foarte clar, deci nu poţi spune că tu crezi în Dumnezeu fără să ai o viaţă sfântă (curată).

Iată câte ceva despre fapte bune: 1Corinteni 6:9; Tit 2:11-14; Efeseni 2:10

  • Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Adevărata credinţă se trăieşte în neprihănire Romani 10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, iar Romani 3:22 spune: Şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. De aici se înţelege că neprihănirea lui Dumnezeu este peste cei ce trăiesc în neprihănire. Şi cei ce răspund chemării lui Isus, care ascultă de El prin credinţă şi se botează (Marcu 16:16), după cum tot la fel a fost cu cei ce au crezut în Domnul Isus prin predica lui Petru: Fapte 2:38 „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Cei ce nesocotesc această poruncă a botezului, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu (Proverbe 17:11), după cum este arătat şi în 2 Tesaloniceni 1:8, astfel că ei nu vor primi iertarea păcatelor, ci osânda lui Dumnezeu. Nu, că apa ar mântui pe cineva, ci cufundarea în Isus Hristos şi mărturia unui cuget curat, aşa cum este arătat în 1 Petru 3:21, anume: Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.

Aceasta deci, se face prin credinţă iar cel ce se botează o face din încredinţare, şi astfel el o face în ascultare de poruncile lui Dumnezeu.

  • Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. ( Evrei 11:6)

2. Mântuirea nu o avem decât prin Isus Hristos; adevăratul Isus Hristos

Ioan 14:6 Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Deci, credinţa trebuie să fie în Domnul Isus Hristos (Fapte 16:31), adevăratul Hristos (Unsul-Mesia) şi nimeni altul, cum ar fi de exemplu Isus zis Iust: (Coloseni 4:11), chiar dacă şi el era lucrător pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Deci, în nimeni altcineva, oricine ar fi el.

În 2 Corinteni 11:4, Pavel vorbeşte despre uşurinţa cu care cei ce practică religii (ca de ex. mormonii, martorii lui Iehova, budiştii, hinduiştii, ateiştii, etc, şi chiar din numărul celor ce-şi zic creştini dar care practică un „creştinism fals”, acceptă un alt Isus) aşa cum este arătat clar în 2 Timotei 3:1-5.

  • Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Prin urmare, este de înțeles că de astfel de oameni trebuie să te depărtezi şi să nu ai de-a face cu ei. Trebuie să înţelegem de asemeni, că nici-o religie nu mântuieşte, ci numai Isus; deoarece în Fapte 4:12, este scris:

În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

Iar în 2 Timotei 4:3 este scris,

  • Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (citeşte şi 2 Petru 2:1)

Toţi aceştia rostesc numele Isus Hristos şi vorbesc de el, dar nu de Cel adevărat. Deci, dacă cineva crede în „Isus”, dar nu în Domnul Isus Hristos (Mântuitorul) din Biblie, nu este mântuit (Ioan 14:6; Fapte 4:12).

Domnul Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi înseamnă că este deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5:18, înseamnă de asemeni că El este Dumnezeu (Ioan 1:1;18; Filipeni 2:6; Tit 2:13; 1Ioan 2:23). El este „om” (1Timotei 2:5; Luca 24:39) şi desigur . . . unul din cei doi oameni (Ioan 8:17-18).

El deci, este Dumnezeu şi om (Coloseni 2:9; 2 Ioan7). Adevăratul Isus Hristos este „adevărul” (Ioan 14:6) şi „înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:24, 30; Luca 11:49; Matei 23:34) şi El este „cuvântul lui Dumnezeu (Logos) Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13; Luca 5:1; 8:11; etc.

În 1 Petru 1:23-25, găsim scris că El este şi logos şi rema. Isus este Dumnezeu, El este Cuvântul lui Dumnezeu; deci Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu (Evrei 4:12). Prin urmare, dacă Domnul Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, adică „Scriptura” (Galateni 3:8), putem spune că cei ce cred în El cred în Scriptură (Biblie), şi spunând: Crede în Domnul Isus (Fapte 16:31) este la fel cu a spune: “Crede în cuvântul lui Dumnezeu,” deoarece cuvântul lui Dumnezeu mântuieşte (Mat 4:4; Iacov 1:21; 1 Petru 1:22-23).

Astfel că, mântuirea vine prin credinţă în Domnul Isus Hristos, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Adică ceea ce spune Dumnezeu; Romani 4:3 zice, Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Deci, lui Avram i s-a socotit ca neprihănire, deoarece a crezut pe Dumnezeu; prin urmare se poate spune că el a fost mântuit pentru că a crezut ceea ce Dumnezeu a zis: Geneza 15:5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Avram a crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

Avraam a crezut chiar dacă părea absolut imposibil (Romani 4:18-22), iar în Luca 1:37 găsim scris întărirea celor spuse: Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.Avraam, crezând pe Dumnezeu a crezut în Hristos pentru că El este cuvântul lui Dumnezeu. Deci, cel mântuit trăieşte prin credinţă şi umblă prin credinţă.

  • Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, Sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, Sunt veşnice. (2 Corinteni 4:18)

3. Adevărata mântuire

După ce este mântuit, credinciosul trăieşte o viaţă curată în neprihănire şi nu păcătuieşte (Ioan 8:31-36 ;1 Ioan 1:5-6; 2:3-5)

Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:4-9)

Se poate vedea bine, că nu este ca şi având o asigurare ci se înţelege clar că el are păcatele iertate şi că a scăpat de plata păcatului care este moartea (Romani 6:14), fiindcă este salvat de sub puterea lui Satan (Fapte 26:18; Efeseni 2:1-5; Coloseni 1:13). Însă, asta nu înseamnă că el este fără păcat (1 Ioan 1:7-10), dar, că nu mai trăieşte ca mai înainte după cum vroia sau gândea el, ci după adevăr, adică după „cuvântul lui Dumnezeu”, aşa cum a spus Isus: Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu, voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu Sunteţi din Dumnezeu. (Ioan 8:47 şi Matei 7:21-27).

Adevărata mântuire înseamnă să fii mântuit de păcat şi de orice greşeală, iar aceasta nu numai în viaţa care are să vină ci chiar aici şi acum. Cei ce învaţă pe alţii diferit, schimbă în desfrânare harul lui Dumnezeu (Iuda 4 şi în 1 Timotei 6:3).

Iată dar ce mai găsim scris la 1 Ioan 5:4,

  • pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea, şi cel rău nu se atinge de el, vs.18.

Astfel că este ne-adevărat şi stupid să se înveţe că cineva poate fi salvat de sub puterea păcatului şi de Satana şi totuşi să mai fie prins în capcana păcatului şi a Satanei. Evlavia este o putere în viaţa unui credincios adevărat, pentru a depăşi păcatul şi înşelăciunea Satanei.

1 Ioan 5:4, spune: “pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.” şi de asemeni la 1 Ioan 5:18 este zis: “…Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.

Mântuirea deci, face o făptură nouă (2 Corinteni 5:17; Galateni 6:15), iar cei ce cred, sunt născuţi din nou (Ioan 3:3-6; 1 Petru 1:3), adică născuţi din Dumnezeu (Ioan 1:12-13; 1 Ioan 3:9; 5:4).

Deci, aceasta este transformarea din moarte spirituală în viaţa spirituală, după cum este scris la Efeseni 2:1-5,

  • Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har Sunteţi mântuiţi).

4Care a fost preţul? Ce a costat?

Mântuirea, a costat viaţa Domnului Isus:

  • Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. (Romani 5:6-10, şi 1 Corinteni 15:3).

El a vărsat sângele Său Însuşi (Coloseni 1:20) şi a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire (1 Petru 2:24 ), şi mai este zis:

  • Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5:21)

Hristos deci, a plătit preţul răscumpărării (1 Petru 1:18). Prin urmare, cei ce cred în El, sunt „socotiţi neprihăniţi, fără plată” (Romani 3:24).

În Efeseni 2:8-9, găsim scris: ”Căci prin har ati fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Vedem deci, că, chiar şi credinţa de a crede în Hristos este „darul lui Dumnezeu”.

Şi putem înţelege clar că viaţa veşnică este darul lui Dumnezeu (Romani 5:15-18; 6:23), şi că nu este primit pentru merite şi nici ca o răsplată pentru care am lucrat (Efeseni 2:1-9; Romani 4:1-5).

În realitate mântuirea nu este din voinţa omului, ci a lui Dumnezeu, deoarece am primit o naştere nouă: născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:13)

Toţi cei ce învaţă că omul l-a ales pe Dumnezeu prin însuşi voia lui, şi că omul s-a întors la Dumnezeu şi nu că Dumnezeu a făcut aceasta (Proverbe 16:9; 20:24); învaţă sau predică o altă evanghelie, evanghelia faptelor care este contrar cu Romani 9:11-16; şi Efeseni 2:1-10.

Acum, dacă înţelegem că Hristos a plătit preţul şi că viaţa veşnică este un dar, că nu se primeşte prin fapte, ca să nu se laude nimeni, înseamnă oare că pe credincios nu-l costă nimic?

Ba, dimpotrivă … căci, dacă într-adevăr înţelegem că am fost cumpăraţi cu un preţ prin Hristos, se înţelege că cel mântuit (credinciosul) a predat totul lui Hristos (Filipeni 3:8), chiar şi trupul său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu Sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu. (1 Cor. 6:19)

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Cor. 5:15) Căci, El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:24) Iar în următorul pasaj din Luca, Isus îndeamnă mulţimea ce venea după El, să ştie bine ce-i va costa dacă vor să-L urmeze:

„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el, şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.” Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26-33)

Înţelegem dar, că este un preţ, pentru toţi cei ce-L urmează pe Domnul Isus Hristos. Deci, ce-i costă …?

Totul, tot ce au, după cum este scris în Filipeni 3:8 Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristosciteşte şi Matei 13:44-46.

Tot astfel, Isus a zis în Marcu 8:34-36

  • „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câștige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Citeşte şi Luca 23-25.

Putem vedea astfel, că sunt mai multe moduri de a răspunde la întrebarea: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

Asta nu înseamnă că sunt mai multe căi de mântuire (Ioan 14:6), dar Scriptura răspunde la această întrebare în diferite feluri.

De exemplu în Psalmul 15, se pune aceiaşi întrebare, dar într-un mod diferit. Psalmi 15:1 (Un psalm al lui David.)

Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? Altfel spus, cine va locui cu Dumnezeu?… Sau, cine va merge în rai?…

Răspunsul? Psalmi 15:2

  • -Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-şi dă banii cu dobândă, şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.

Tot astfel găsim scris în Psalmi 24:3 Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?

Răspunsul? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună, şi nu jură ca să înşele (Psalmul 24:4). Un astfel de om (femeie) poate să meargă în rai, căci în Psalmul 24 se arată că neprihănirea lui Dumnezeu, o are: „cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată” Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui. Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. (Psalmi 24:5)

De asemeni, un alt răspuns îl găsim şi în Noul Testament: 1 Corinteni 6:9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?

Şi-n Isaia 55:6-7 găsim un răspuns la „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând”. Este exact ca şi cum s-ar fi spus „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Fapte 16:31), deoarece un credincios adevărat va căuta pe Domnul câtă vreme se poate găsi, şi-L va chema, câtă vreme este aproape.

Şi-n Evrei 11:6 de asemenea găsim răspuns la „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Ce ne învaţă acest verset de mai sus?

Că Dumnezeu, trebuie căutat cu stăruinţă, după cum ne este arătat în Proverbe 2:1-5,

  • Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

A găsii „Cunoştinţa lui Dumnezeu”, înseamnă a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi este egal cu a avea viaţa veşnică (Ioan 17:3). Iar ce-i scris în Isaia 55:6-7, este pus în lumină în Proverbe 2:1-5.

Cu alte cuvinte, este nevoie să înţelegi că trebuie să cauţi stăruitor înţelepciunea ca să fii mântuit, căci Domnul este înţelepciune (1 Corinteni 1:24, 30). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului şi le-a aşezat vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor „ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi”. (Fapte 17:27)

Dar, cei ce nu caută înţelepciunea vor fi omorâţi, şi nebunia lor îi va pierde (Proverbe 1:32).

De altfel şi 1 Petru 3:10-11, dă răspuns la „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” „Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului Sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Cei ce fac răul vor merge în iad (Psalmi 11:6; Apocalipsa 21:8). Prin urmare, trebuie să ne înfrânăm limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, trebuie să ne depărtam de rău şi să facem binele.

Tot astfel apostolul Pavel i-a explicat împăratului Agripa cu privire la neamuri; că trebuie, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor. (Fapte 26:20)

Şi Romani 10:9-10, răspunde la întrebare: Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.

Mărturisirea, că î-L faci Domn al tău pe Isus este chiar „Domnul Isus”. Cu alte cuvinte, supunerea o faci către singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, după cum este scris în; 1 Timotei 6:15.

O astfel de trăire nu mai este în vrăjmășie cu Dumnezeu, (Coloseni 1:21) căci trăim pentru Domnul, iar rezultatul duce la mântuire.

  • În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi Suntem ai Domnului. (Romani 14:7)

Cei ce nu trăiesc pentru Dumnezeu vor merge în iad, după cum este arătat în Romani 2:8-9

  • … şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Ca să fii mântuit, trebuie să trăieşti pentru Hristos şi nu pentru tine, şi să asculţi de adevăr (Romani 2:8; Ioan 14:6).

La fel şi în 2 Tesaloniceni 2:10, este arătat ce trebuie făcut ca să fii mântuit. Acolo, este scris că unii sunt pe calea pierzării fiindcă n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

Deci, în primul rând trebuie să asculţi de adevăr, apoi nu numai să asculţi ci să-l şi iubeşti (Marcu 12:30; Ioan 14:6). În Evrei 12:14 scrie: Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Dacă, nu ai pacea şi sfinţirea, nu-L poţi vedea pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viaţa ta trebuie să fie sfântă şi curată, dacă vrei să fii mântuit (1 Timotei 1:9; 2 Timotei 3:2; 1 Corinteni 6:9).

Matei 6:14-15, arată că trebuie să fim iertători,

  • Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (şi Matei 18:21-35; Marcu 11:25-26)

Este descoperit de asemeni în Evanghelia veşnică; că trebuie să ne temem de Dumnezeu, Lui să-I dăm slavă şi numai Lui să ne închinăm: Apocalipsa 14:6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!

Tot astfel în Apocalipsa 14:12, ne este arătat că sfinţii trebuie să păzească poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus şi să se curățe-ască: Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Afară Sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! (Apocalipsa 22:14)

O altă traducere spune: “Ferice de cei ce împlinesc poruncile ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!…”

De asemeni găsim şi-n Psalmi 103:17-18,

Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.

În sfârşit, se poate adăuga, că trebuie să păstrezi credinţa până la sfârșit, altfel mergi în iad.

Isus spune în Matei 24:13, Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.

Evrei 3:6 Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui Suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Apoi la Evrei 3:12-14, este zis: Şi, Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

Putem găsii referinţe şi la 1 Corinteni 15:1-2 şi Coloseni 1:21-23. Toate acestea (păstrarea credinţei, sfinţenia, trăirea pentru Dumnezeu, etc.) sunt faptele pe care trebuie să le avem, iar ele sunt rezultatul credinţei în Hristos (Iacov 2:14-26).

Astfel credincioşii lucrează (duc) până la sfârșit mântuirea, cu frică şi cutremur (Filipeni 2:12), dar nu pentru că ei se încred în neprihănirea lor, ci în a lui Dumnezeu: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea, după cum este arătat în Filipeni 2:13.

Iar în Romani 3:22 scrie despre „neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos. Deci, cei mântuiţi nu ascultă de străini ci numai de Isus Hristos, aşa că ei: Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. (Ioan 10:5)

Credinţa şi ascultarea merg mână în mână, aşa cum vedem în Evrei 3:18-19.

Concluzia?

Trebuie să-L crezi pe Dumnezeu, altfel Îl faci mincinos.

1 Ioan 5:10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

Tradus din cartea “Not taught” by Darwin Fish

Vasile Sanda

Tronul, Cerul,… Dumnezeu

 

 

Scaunul de Domnie, Cerul, și Împărăția Sunt Dumnezeu

Scaunul de Domnie (Tronul)

În vremea aceea, Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. (Ieremia 3:17)

Aici, în Ieremia 3:17 orașul (cetatea) Ierusalim, Scaunul de domnie, și Numele Domnului sunt toate sinonime. Ierusalimul este sinonim cu Scaunul de domnie, așa cum se spune, “Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului.” Numele Domnului este aici numit Ierusalim, după cum se spune, “la Ierusalim în Numele Domnului.” Și, Scaunul de domnie este Numele Domnului, așa cum se spune, “Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim la Numele Domnului.” În Ieremia 3:17 singur se poate observa că Scaunul de domnie al lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Ierusalimul este Dumnezeu, de asemenea.

Mai mult decât atât, Ieremia 14:21 vorbește în mod similar.

Pentru Numele Tău nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!

Aici, în gând paralel, Numele lui Dumnezeu și scaunul de domnie al lui Dumnezeu, fiind de fapt unul și același lucru, este preocuparea lui Ieremia. Numele lui Dumnezeu trebuie să fie lăudat (Psalmul 113:1), și scaunul Lui de domnie înălțat (Isaia 6:1). Ieremia nu vrea să vadă pe vre-o una, care sunt una și aceeași, necinstit.

Și, dacă scaunul de domnie al lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, atunci scaunul lui Dumnezeu trebuie să fie veșnic. Cu alte cuvinte, trebuie să fi existat dintotdeauna. Și într-adevăr, așa și este, după cum scrie:

Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie! (Psalmul 93:2; a se vedea, de asemenea, Psalmul 90:2)

În Evrei 12:29 spune: Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Așa cum Dumnezeu este văzut ca un foc, literal, în Isaia 33:14, Ezechiel 1:27-28, 8:2; etc, Scaunul Său de domnie, fiind Dumnezeul nostru (Evrei 12:29), este de asemeni, literal un foc.

. . . scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. (Daniel 7:9)

Așa cum Dumnezeu este un foc mistuitor. De asemeni Scaunul Lui de domnie este un foc. Scaunul Lui de domnie este El, iar El (Scaunul de domnie), de asemenea, vorbește.

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” (Apoc. 16:17)

Ca nu cumva cineva să aibe îndoieli şi argumentând să spună că nu despre aceasta este vorba, adică nu scaunul a vorbit literal, notează Apocalipsa 19:5.

Şi, din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”

Vocea este din Scaunul de domnie. Nu spune ca este glasul ce vine de la Cel ce ședea pe Scaunul de domnie. Ci, scrie desluşit ca acel glas a ieşit din Scaunul de domnie. În Apocalipsa 21:5, scrie: Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Dar aici, scrie: “din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru.

Dacă scaunul de domnie este Dumnezeu, cum ar putea spune că Dumnezeu este Dumnezeul lui (“Dumnezeul nostru”)? Spunând aceasta, nu este nimic nou. Isus este Dumnezeu, și El numește pe Dumnezeu, Dumnezeul Lui (Ioan 20:17; Evrei 1:8-9). În Zaharia 1:11-13 Dumnezeu vorbește cu Dumnezeu. Pentru mai multe despre aceasta, a se vedea Caii sunt Dumnezeu.

În Apocalipsa 16:17 și 19:5 un singur glas este menționat. În Apocalipsa 4:5 se spune că mai mult de un glas ieşea din scaunul de domnie în sine.

Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.

În Exod 19:16 (20:18), au fost tunete și fulgere, când vorbește despre prezența lui Dumnezeu. În Iov, Elihu numește tunet “Glasul Domnului” (Iov 37:2, 4-5; a se vedea, de asemenea, Iov 40:9; Ioan 12:29). Totuși, în Apocalipsa 4:5, există glasuri! Într-adevăr,

Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe. (Iov 36:26)

Apocalipsa 22:1 dezvăluie că râul apei vieții iese din Scaunul de domnie, și Apocalipsa 22:3 arată că slujitorii lui Dumnezeu vor slujii Scaunului de domnie Însuși.

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.

Subiectul aici este scaunul de domnie. Deci, vorbind de scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului, dacă în românește (sau engleză), pare greu de înțeles, totuși în greacă este foarte clar. Scaunul de domnie (Tronul), ο θρονος (ho thronos), este în acest caz subiectul nominativ. Iar, cuvintele, “al lui Dumnezeu” și “al Mielului,” του θεου και του αρνιου (tou Theou kai tou arviou), sunt la genitiv și descriu Tronul (ο θρονος). Deci, clar subiectul aici este Tronul, sau scaunul de domnie (depinde cum este tradus).

Atunci când acest lucru este înțeles, versetul următor este destul de profund, pentru că subiectele nu se schimbă.

Vorbind de slujitorii Săi (ai tronului) este spus:

Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

A cărui față vor vedea ei? Ei vor vedea fața tronului (scaunului de domnie). Este evident, că tronul are o față. Fără îndoială că, tronul lui Dumnezeu este viu. El este ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins (Daniel 7:9).

Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” (Isaia 33:14)

Slujitorii (robii) Lui, cei care servesc tronului lui Dumnezeu, vor împărăţii în vecii vecilor (Apocalipsa 22:5), ei sunt cei care vor birui şi lor le va fi dat să şadă cu Domnul pe scaunul Lui de domnie (Apocalipsa 3:21).

Cerul

Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce Casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă? (Isaia 66:1; a se vedea, de asemenea, Fapte 7:49)

Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; (Matei 5:34)

Dacă cerul este tronul lui Dumnezeu, și tronul este Dumnezeu, atunci înseamnă oare că cerul este de asemenea Dumnezeu? Da, într-adevăr, notaţi ceea ce a spus Isus în Matei 23:22.

şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Cu alte cuvinte, dacă jură pe cer, jură pe Dumnezeu. Cerul este Dumnezeu.1

Isus a spus despre “cer” că este sinonim cu “Dumnezeu” în Matei 21:25. El a întrebat pe preoţii cei mai de seamă (arhiereii) şi bătrânii norodului:

Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?”

Aceasta este la fel ca și cum ar spune, “Botezul lui Ioan – de unde venea el? De la Dumnezeu sau de la oameni?” Cerul este Dumnezeu.

De asemenea, în Luca 15 fiul care a revenit la tatăl său a spus:

Tată, am păcătuit împotriva cerului … (Luca 15:18, 21)

A păcătui împotriva cerului este egal cu a păcătui împotriva lui Dumnezeu.

În evanghelii, “împărăția cerurilor” și “împărăția lui Dumnezeu” sunt folosite ca sinonime (de exemplu, Matei 19:23-24; Matei 4:17 / Marcu 1:14-15; Matei 13:31-32 / Marcu 4:30-31). În acest sens este evident că “cerul” și “Dumnezeu” sunt unul și același lucru.

Dacă aceste lucruri nu au fost suficiente, Daniel 4:26 ar trebui să închidă acest caz. Daniel, în interpretarea viziunii lui Nebucadnețar, spune:

Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte (că Cerul stăpâneşte) stăpânirea2 Celui ce este în ceruri.

Chiar înainte de aceasta Daniel a spus: până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor (Daniel 4:25), și ceva mai târziu se spune:

până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea! (Daniel 4:32)

În mod clar, Cerul în versetul 26 este Cel Preaînalt din versetele 25 și 32 care stăpâneşte. Cerul este Cel Preaînalt (literalmente în limba aramaică, Cel Preaînalt עִלָּיאָ [`illây’â]). Cu alte cuvinte, Cerul este Dumnezeu.

Interesant în aramaică versetul 26 (versetul 23 în textul original aramaică). Atât substantivul “ceruri”, שְׁמַיָּא (shemayyâ “), dar şi verbul “stăpânirile”3, שַׁלִּטִן (shallitin), sunt la plural. Se citește literal, “stăpânirile din ceruri.” Această pluralitate a Dumnezeirii este în continuare văzută în versetul anterior, tot în acest capitol, unde se spune:

Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, . . . (Daniel 4:17a)

Cine sunt “străjerii” și “sfinții“? Ei sunt Dumnezeu. Așa cum se spune mai departe:

Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. (Daniel 4:24)

Sfatul străjerilor” și “pusă la cale înaintea sfinților” este “hotărârea Celui Preaînalt“, astfel se vede că Cel Preaînalt, Domnul Cel Atotputernic, este Cerurile și Sfinții.

Această pluralitate în Dumnezeire este văzută de asemeni ceva mai departe în același capitol, unde se spune:

Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. (Daniel 4:25; a se vedea şi versetul 32)

Cine sunt “ei” în acest verset? Ei sunt Dumnezeu. Ei (Dumnezeu) îl vor izgoni din mijlocul oamenilor. Ei (Dumnezeu) îi vor da să mănânce iarbă ca la boi. Ei (Dumnezeu) îl vor uda cu roua cerului. Cerurile, Dumnezeu Însuși, Cel Preaînalt, care-L pun pe Nebucadnetar la punct, pentru ca el să învețe că “Cerul stăpâneşte” (Daniel 4:26).

Mai mult decât atât, Domnul este în mod repetat numit “Preaînălţat 4. (de exemplu, Geneza 14:18-20, 22; Numeri 24:16, etc), sau “Cel Preaînalt5 (de ex. Luca 1:32, 35, 76) mai departe în NT termenul este utilizat atât pentru El, dar și pentru locașul Lui cel sfânt (de exemplu, Luca 2:14; 19:38, Psalmul 113:5, și de asemenea, rețineți; Isaia 33:5).

Împărăţia / Domnia

Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot. (Psalmii 103:19)

“Cerul stăpâneşte” (Daniel 4:26). “Domnia Lui stăpâneşte” (Psalmul 103:19). Cerul și Domnia sau Împărăţia, sunt Unul și același Dumnezeu, care stăpâneşte peste tot. Isus a spus:

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu . . . (Matei 6:33)

Atunci când cineva caută Împărăția lui Dumnezeu, ce sau pe cine caută? Dumnezeu. De fapt, este interesant faptul că traducerea în româneşte este exact ca cea după manuscrisul grecesc de la Matei 6:33 şi spune:

    • Căutați mai întâi Împărăția și neprihănirea Lui,. . . . (א, A Reader despre Noul Testament grecesc, ediția a 2-a, Goodrich & Lukaszewski, ζητειτε δε πρωτον την βασιλειαν και την δικαιοσυνην αυτου; a se vedea, de asemenea, Matei 6:33 NIV)

În concordanță cu căutarea Împărăției (cei ce caută pe Dumnezeu) este ceea ce Evrei 11:14 spune despre oameni ai credinței. Este spus:

Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.

Căci patria pe care ei o caută este Dumnezeu Însuși. Mai mult chiar, dacă Împărăția Lui este într-adevăr Dumnezeu, atunci Împărăția a existat dintotdeauna, pentru că Dumnezeu a existat dintotdeauna (Psalmul 90:2). Isus a spus:

Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

Evrei 12:27-28 spune:

Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, . . . (Evrei 12:27-28)

Împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, și este ceva care nu se poate clătina, după cum este spus la Evrei 12. Aceasta înseamnă că nu a fost făcută. Prin urmare, este eternă. Împărăția a fost dintotdeauna, după cum Hristos a fost dintotdeauna (Mica 5:2).

Notați ceea ce a spus Isus fariseilor în Matei 12:28.

Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

Ce vrea să însemne ce a spus Isus prin: “atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi“? El a vrut ca ei să înțeleagă că Dumnezeu Însuși a venit peste ei, și pentru că Isus este Dumnezeu, El este Împărăția lui Dumnezeu.

De două ori în Evanghelii, este înregistrat că Hristos a proorocit că vor fi unii care “nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 9:1; Luca 9:27). În ambele cazuri, imediat după aceea, Petru, Ioan și Iacov, au văzut slava lui Isus (Marcu 9:2-3, Luca 9:28-29).

Accentul este pus chiar pe persoana lui Hristos, căci Tatăl, în ambele cazuri, vorbește dintr-un nor și spune:

Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” (Marcu 9:7; Luca 9:35)

Viziunea este în primul rând despre Hristos (deși Moise și Ilie sunt prezenți, de asemenea). Doar, Isus le spusese că vor vedea împărăția lui Dumnezeu. Hristos este Împărăția lui Dumnezeu. Isus a spus în Marcu 10:15:

Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”

Ce, sau cine, ar trebuii să fie primit pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu? Isus trebuie să fi primit (Ioan 1:12-13). Primire a Împărăției lui Dumnezeu este primire a lui Isus.

La Luca 4:43 – 5:1 se poate citii:

Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

Observați aici că predicarea Împărăției lui Dumnezeu și predicarea cuvântul lui Dumnezeu sunt unul și același lucru. Dacă acest lucru este așa, și sigur este, Hristos care este Cuvântul (Ioan 1:1), este Împărăția lui Dumnezeu și prin Dacă acest lucru este așa, și sigur este, Hristos care este Cuvântul (Ioan 1:1), atunci El este Împărăția lui Dumnezeu și, prin urmare, Împărăția este Dumnezeu. Luca 9:2 și 6 spun:

Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

Ei au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Aici Împărăția lui Dumnezeu (versetul 2) și Evanghelia (versetul 6) sunt unul și același lucru. Efeseni 1:13 numește Evanghelia, “Cuvântul adevărului“, iar Pavel, în Faptele Apostolilor 20:25-27, a vorbit de “Împărăția lui Dumnezeu” și “tot planul lui Dumnezeu” ca sinonime. În mod clar, Cuvântul lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu sunt Una. Ambele, sunt Dumnezeu. Nu este de mirare că Isus a spus în Ioan 3:3,

Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Fără a fi născut din nou (Ioan 1:13), nu se poate percepe, înțelege, sau vedea Împărăția. Cu alte cuvinte, fără a fi născut din nou, nu poți vedea pe Isus (ca în Evrei 2:9; 12:2). Tu nu poți vedea, tu nu poți percepe, tu nu poți înțelege Cuvântul. Tu nu poți să vezi, și nu poți înțelege că Împărăția este Dumnezeu, dacă nu te naști din nou.

Note

1 Deșii Cerul (Ceruri) este Dumnezeu, totuși soarele, luna și stelele care sunt în ceruri (Geneza 1:14-18) nu trebuiesc adorate (Deuteronom 4:19; 17:3; 2 Împărați 21:3, 5-6). Cu toate acestea, Dumnezeu este un soare (Psalmul 84:11; Maleahi 4:2; Apocalipsa 1:16; 21:23-24).

2 Traducerea nu este cea bună, ar fi trebuit tradus: “Cerul stăpâneşte.”

3 În românește este tradus stăpânirea (la singular), dar nici aici traducerea nu este cea potrivită, ci ar fi trebuit tradus: “stăpânirile”, deoarece în original este la plural.

4 עֶלְיֽוֹן (`elyon) “Cel Preaînalt”- atunci când, se face referire la Dumnezeu, acest cuvânt este întotdeauna la singular în textul ebraic. Atunci când se referă la Dumnezeu, de asemenea, găsim doar în Geneza 14:19-20, 22; Numeri 24:16; Deuteronom 32:8; Samuel 2 22:14; Psalmul 7:17 (E18); 9:2 (E3) ; 18:13 (E14); 21:7 (E8); 46:4 (E5); 47.2 (E3); 50:14, 57:2 (E3); 73:11, 77:10 (E11) ; 78:35, 56; 82:6; 83:18 (E19), 87:5, 91:1, 9; 92:1 (E2), 97:9, 107:11, Isaia 14:14; Plângerile lui Ieremia 3:35, 38. În altă parte este zis astfel: David în Psalmul 89:27 (E28, “cel mai înalt”); sau coşul de “deasupra”, în Geneza 40:17; Israelul va fi “ridicat; asupra”, adică mai presus de toate națiunile: Deuteronom 26:19 și 29:1; “sus” Bet-Horon, în Iosua 16:5; 1 Cronici 7:24; 2 Cronici 8:5; “înaltă” în ceea ce privește casa Lui din 1 Împărați 9:8 și 2 Cronici 7:21; poarta “cea mai înaltă” în 2 Împărați 15:35; 2 Cronici 23:20; 27:3, Ezechiel 9:2; canalul de apă al iazului “de sus”, în 2 Împărați 18:17 (הָֽעֶלְיוֹנָ֔ה forma feminină) și Isaia 7:3; 36:2, gura “de sus” a apelor Ghihon 2 Cronici 32:30, în faţa turnului “de sus”, care iese înainte din casa împăratului Neemia 3:25; la poarta “de sus” în Ieremia 20:2; în curtea “de sus”, în Ieremia 36:10, odăile erau “mai încăpătoare”, în Ezechiel 41:7 (forma feminină הָעֶלְיוֹנָ֖ה) și odăile “de sus, superioare” în Ezechiel 42:5.

În aramaică echivalentul acestui cuvânt, עֶלְיֽוֹן (`elyon) “Cel Preaînalt“, este forma singulară aramaică a substantivului cu articolul hotărât עִלָּיָא (`illâyâ’). Acesta este folosit numai pentru Dumnezeu în Biblie. La singular se găsește doar în Daniel 3:26; 4:2, 17, 24-25, 32, 34, 5:18, 21; 7:25. Iar, pentru a vorbii de Dumnezeu, de asemeni se găsește forma la plural, עֶלְיוֹנִ֖ין (`elyoniyn), în Daniel 7:18, 22, 25 si 27.

Dumnezeu este cu siguranță cel mai înălțat. Vezi Psalmul 113:4-6; Ioan 3:31, Efeseni 4:6, 10.

5 În NT “cel mai mare” este ὑψίστοις (hupsistois) și este utilizat exclusiv pentru Dumnezeu și Locuința Lui. Aceasta se găsește în Matei 21:9, Marcu 11:10, Luca 2:14, 19:38 și este “înCerurile preaînalte.” Marcu 5:7, Luca 1:32; 8:28 avem fiul “Celui Prea Înalt.” Luca 1:35 avem puterea “Celui Preaînalt .” Luca 1:76 avem proroc al “Celui Preaînalt .” Luca 6:35 Fiii “Celui Preaînalt .” La Fapte 7:48; 16:17 găsim “Cel Preaînalt”. Evrei 7:1 este preot al “Dumnezeului Preaînalt.”

Pentru mai multe despre Dumnezeu, a se vedea El este Sfinții Dumnezei, Ierusalimul este Dumnezeu, Domnul este un om, Dumnezeu este iubire, Domnul Omoară, Cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt Dumnezeu, și Frica adevărată a lui Dumnezeu, punctele X & XI.

1-800-HOW-TRUE; www.atruechurch.info

Traducerea Vasile Sanda

Dumnezeu este si Ierusalimul 

Lucruri pline de slavă au fost spuse despre cetatea lui Dumnezeu! (Psalmul 87:1-3).

Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile, priviţi-i întăritura şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei. Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte. (Psalmi 48:12-14)

Atunci când fiii lui Core au scris despre Sion în Psalmul 48, ei vorbeau de oraşul Ierusalim, pentru că el este Sionul, cetatea Ierusalim (2 Samuel 5:6-7; 1 Cronici 11:4-5; 1 Regi 8:1), după cum tot astfel Psalmul 48:2 declară: Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat. Cetatea sau oraşul acesta, este Ierusalimul.

Ierusalimul este un termen folosit pentru a localiza oraşul de pe pământ cunoscut anterior ca Iebus (ex. Iosua 15:8; 18:28; Judecători 19:10), şi mai există de asemeni un Ierusalim ceresc (Galateni 4:26; Evrei 12:22). De asemenea, este un termen utilizat pentru locuitorii săi, cei care au păcătuit împotriva Domnului (ex. Ieremia 4:14; 8:5; Plângeri 1:8), şi se numeşte spiritual Sodoma şi Egipt (Apoc. 11:8). Şi mai este, un termen folosit cu referire la ambele legăminte vechi şi nou (Galateni 4:24-25).

Ierusalimul, este de asemenea cetatea marelui Împărat (Matei 5:35). Domnul l-a ales (Psalmul 132:13; Zaharia 3:2), acolo unde Domnul locuieşte (ex. Psalmul 9:11; 76:2, 135:21), acolo unde Domnul este mare (Psalmul 99:2), acolo unde Îşi are focul şi cuptorul (Isaia 31:9; a se vedea, de asemenea, Isaia 33:14; Evrei 12:29), acolo unde El răcneşte şi unde glasul Lui răsună (Amos 1:2; Ioel 3:16; Mica 4:2), şi de acolo străluceşte Dumnezeu (Psalmul 50:2). Este numit “întruparea frumuseţii desăvârşite” (Psalmul 50:2; Plângeri 2:15), “bucuria întregului pământ” (Psalmul 48:2; Plângeri 2:15), şi va fi numit în viitor “oraşul Adevărului” sau “Cetatea cea credincioasă” (Zaharia 8:3). Şi desigur, Ierusalimul este numit Dumnezeu. “Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci” (Psalmul 48:12-14).

Contextul acestei afirmaţii (“Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru“) este făcut în mod clar atunci când se vorbeşte de Ierusalim (Sion), după cum este scris:

Străbateţi Sionul şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile, priviţi-i întăritura şi cercetaţi-i palatele.

Psalmistul atrage atenţia asupra structurilor fizice ale Sionului, turnurile, întăriturile, palatele, ca acestea să fie cercetate, notate (remarcate), pentru a fi povestite, şi apoi ne spune de ce: “Pentru că aceasta este Dumnezeu [ebraică: “Kiy zeh Elohim”], Dumnezeul nostru în veci de veci.”

În Psalmul 48, fiii lui Core vorbesc la prezent, şi vorbesc despre Sion ca fiind Dumnezeu Însuşi. Pentru viitor, Scriptura spune că zidurile Ierusalimului se vor numi „Mântuire”, şi porţile sale „Laudă”. (Isaia 60:18; pentru a înţelege contextul citiţi versetul 14). Ierusalimul va fi numit „Scaunul de domnie al Domnului”.

În vremea aceea, Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. (Ieremia 3:17; a se vedea, de asemenea, Psalmul 93:2; Daniel 7:9; Matei 5:34, 23:22, Apocalipsa 4:5)

Aici, în Ieremia 3:17 Ierusalim şi “Numele Domnului” sunt sinonime. Cu alte cuvinte, Numele Domnului va fi Ierusalimul, iar ca oraş va fi numit mai târziu, “Domnul, Neprihănirea noastră.

Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.

În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte.

Şi iată cum Îl vor numi: „DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ .” (Ieremia 33:14-16)

Aici este spus că Ierusalimul în viitor va fi numit “Domnul, Neprihănirea noastră.”

Unii poate vor argumenta împotriva acestei declaraţii, anume că “Domnul, neprihănirea noastră” se referă la Odraslă nu la Ierusalim, din cauza cuvintelor similare descoperite în Ieremia 23.5-6.

Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită.

El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.

În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui;

şi iată Numele pe care i-L vor da: „DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ!”

Într-adevăr, Ieremia 23:5 numeste Odrasla “Domnul, Neprihănirea noastră“, dar acest lucru nu ar trebui să orbească cititorul la ceea ce este în continuare revelat în Ieremia 33. Notaţi diferenţele dintre cele două pasaje: Ieremia 23 continuă cu subiectul principal despre Odraslă de-a lungul versetul 6 cu “În vremea Lui” şi “iată Numele pe care i-L vor da. Ieremia 33 nu se spune acest lucru. În Ieremia 33:16 în loc de a spune “În vremea Lui“, se spune “În zilele acelea” şi de asemeni avem “ea” în loc de “Lui” atunci când se face referire la numele cetăţii. De asemenea, cel mai apropiat antecedent despre femininul “ea” în Ieremia 33:16 este vorba de Ierusalim (ex. Isaia 65:18 cu referire la Ierusalim unde este pus la feminin, în româneşte traducerea este la masculin de aceea nu ne este posibil sa vedem diferenţa). “Odrasla” în Ieremia 33:15 este “El” nu “ea,” şi, prin urmare, numele de “Domnul, neprihănirea noastră” este deci o referire la Ierusalim. Dar, desigur, dacă Ierusalimul este Dumnezeu şi Odrasla este Dumnezeu, ambii fiind “Domnul, neprihănirea noastră“, atunci amândoi sunt unul şi acelaşi, dar totuşi diferiţi (ca si în Ioan 1:1; 14:8-9, 28 ). [Puteţi nota referitor la genul feminin pentru Dumnezeu, că Hristos care este înţelepciunea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:24), şi totuşi cuvantul înţelepciune se găseşte la genul feminin în Proverbe (ex. 1:20-21; 8:1-2; 9:1-3)]

De asemenea, găsim chiar în Ieremia această declaraţie:

Cei care aţi scăpat de sabie plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre! (Ieremia 51:50; a se vedea şi Ieremia 31:6)

De ce (ar trebuii în paralel cu “gândiţi-vă la Domnul,“) Ierusalimul să fie în inimile voastre? Pentru că atunci când cineva face ca Ierusalimul să fie în inima sa, nu va uita nicicând pe Domnul, după cum bine ilustrează Psalmul 137.

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! (Psalmii 137:5-6)

Aici Psalmistul spune că va face din Ierusalim culmea bucuriei sale şi pronunţă un blestem asupra lui dacă nu-şi va aduce aminte de El. Deci, făcând din Ierusalim culmea bucuriei sale, ar fi idolatrie dacă Ierusalimul nu este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este culmea bucuriei (Marcu 12:30).

După cum mai este scris:

Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu! (Psalmul 43:4; a se vedea, de asemenea, Psalmul 5:11; Ieremia 15:16)

În lumina celor de mai sus, practica lui Daniel de a se ruga spre Ierusalim este destul de interesantă. Psalmul 137 este întradevăr contextul în care Daniel a trăit.

Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. (Daniel 6:10)

În cele din urmă, este binecuvântare pentru cei care iubesc Ierusalimul.

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. (Psalmii 122:6)

Şi este blestem peste cei care î-L urăsc.

Să se umple de ruşine şi să dea înapoi toţi cei ce urăsc Sionul! Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a fi smulsă! Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea, cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea, şi trecătorii nu zic: „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi!” „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!” (Psalmii 129:5-8)

Pentru mai multe despre Dumnezeu, a se vedea El este Sfinţii Dumnezei, Domnul este om, Dumnezeu este Dragoste, cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt Dumnezeu, Tronul, Cerul, şi Împărăţia sunt Dumnezeu, şi Teama adevărată de Dumnezeu.

a true church, P. O. Box 130, Moodys, OK 74444

Traducerea Vasile Sanda

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*