Păcat că aţi stat cu sabia pandemiei KOMUNISTE deasupra capului şi, nu aţi învăţat lecţia pocăinţei din Apocalipsa, ca să vă apăraţi de alte urgii, care vin tot pe alt kal călare! Degeaba aţi stat închişi în casă (cu păcatul virusat la masă), dacă nu v aţi căit, pentru a scăpa şi de celelalte urgii FARAONICE, fiindcă Satan, (gălbejit de chinezării)- când va fi aruncat din Cer cu îngerii lui, va omorî o treime din omenirie cu focul, fumul şi pucioasa ieşite pe gurile „cailor”; Dar şi cozile lor (ca nişte şerpi) vor ucide pe toţi cei care au refuzat pecetea Sângelui Cristic– precum egiptenii din casele neânsemnate (Ex. Cap.12)… „M-am uitat şi iată că s-a arătat un CAL GĂLBUI. Cel ce stătea pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molima şi cu fiarele pământului.” (Ap.12/8) Sunetul trâmbiţei se aude pentru toţi cei care au ca tată pe diavol (Ioan, cap.8/44) ca să se nască din nou, din Sămânţa Dumnezeiască a Învăţăturilor Adevărate, să scape de chinuri ca de moarte, căci şi moartea va fugi de ei… Dacă prin lepădarea de sine (căci nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit-Rom. Cap.7) nu vă umpleţi cu Plinătatea Lui, vă vor umple legiunile demonilor, ca pe porcii din Marcu, 5/1-20 şi vă vor inneca în marea cu batalioane de „lăcuste nucleare”, izvorâte din „fântâna Adâncului” să demonizeze pe cei care se închină la idoli neputincioşi. Toţi care nu se pocăiesc de hoţii, viclenii, preacurvii, idolatrii, cârtiri şi de celelalte mizerii ale gunoierului (Gal.5/20) şi preferă să fie pedepsiţi, să nu uite- că numai înnoirea Duhovnicească produce Îndumnezeirea omului- nu gheena… (Ap. Cap.9)

65România furată. Sute de milioane de euro pierduți în gunoaie … Miliarde de euro îngropate în școli fără elevi și în campusuri neterminate …Dupa cum era aranjat…o noua epidemie de Ebola a izbucnit in Africa. Ministru: „Exista deja persoane decedate” …..Este una dintre urgiile profeţite a avea loc în vremurile din urmă? Un oficial din China aruncă bomba: Armata SUA a adus coronavirusul în China! Conspirația coronavirus+5G era mai mult decât previzibilă; Covid-19: propaganda și manipulare, de Thierry Meyssan; Coronavirus si manipulare: Suntem in razboi informational! Donald Trump acuză OMS că favorizează China. Cum s-a comportat organizația de la izbucnirea focarului din Wuhan; Donald Trump ia măsuri împotriva OMS: Ordon administraţiei mele să oprească finanţarea, cât timp se…Numai prin nasterea din nou putem scapa  de sub seceră și ciocan: Tipologia comunismului sovietic (IV) Răni deschise: reflecții despre comunism și fascism; Gorbaciov și naufragiul bolșevismului666Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, II, Ce să fac când este pandemie ? [Psalmul 46.10]; Ce reprezinta Ciuma in Biblie ? Ciuma si poporul Israel! Apocalipsa 6- interpretare; Sfârșitul lumii, așa cum îl descrie Biblia (1/3); CELE ȘAPTE PECEȚI ALE APOCALIPSEI; CELE ȘAPTE TRÂMBIȚE ȘI TREI VAIURI ALE APOCALIPSEI; CELE ȘAPTE POTIRE ALE MÂNIEI LUI DUMNEZEU; ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL; Apocalipsa si Daniel-Viziunea celor patru calareti (I); Studii Apocalipsa vol. II – cap. 13: Identificarea calaretului de pe calul alb (Pastor Dragomir Stancu); 14. TRIUMFUL LUI CRISTOS ŞI AL EVANGHELIEI ; MESAJUL BIBLIEI DESCOPERIT chiar de Scriitorii Scripturilor; Interviu cu Dumnezeu  ,de Octavian Paler;poo Este coronavirusul prezis în cartea Apocalipsei? Capitolul 6 – Ruperea primelor 6 peceți – Vremea necazului și a primei părți a necazului cel mare; Capitolul 20 – Legarea lui Satan, domnia Domnului Isus vreme de 1.000 de ani și judecata finală în fața lui Dumnezeu Tatăl; Capitolul 7 – Sigilarea celor 144.000 și răpirea bisericii; Capitolul 14 – Detalierea sigilării celor 144.000, anunțul judecății Babilonului și a celor ce se vor închina fiarei, descrierea răpirii Bisericii și al începutului mâniei lui Dumnezeu- CAPITOLUL 14- SFÂRȘITUL ÎNCEPUTULUI;

333

qoo44uu666209RO0096666eeeey

Conspirația coronavirus+5G era mai mult decât previzibilă

Orice eveniment global de amploarea actualei pandemii COVID-19 vine cu câteva teorii conspiraționiste la pachet. Că unii s-au gândit să lege coronavirusul de 5G n-ar trebui să mire pe nimeni.

Cel mai probabil citești acest articol pentru că știi deja că nu există vreo legătură între coronavirus și 5G. Dacă e așa, un adept al conspirațiilor îți va spune imediat că ești unul dintre naivii care se lasă „păcăliți” de forțele malefice care vor să umple lumea de turnuri 5G. Sau că te plătește cineva. Cei care descoperă secretele ascunse ale lumii știu deja: coronavirusul și 5G-ul sunt strâns legate, virusul nu există și totul e doar o perdea de fum creată pentru ca Guvernul Mondial să introducă vaccinarea obligatorie și să ne pună tuturor cipuri. Cam asta e, pe scurt, conspirația care otrăvește paginile de Facebook ale unora dintre prietenii sau părinții noștri. Cum s-a ajuns, deci, aici?

Anti-5G a fost mai întâi anti-Wi-Fi

Existența unei mișcări anti-5G precede această pandemie. Am găsit referințe undeva prin 2015-2016, o perioadă în care campaniile de dezinformare online erau la apogeu – e drept, concentrate pe alegerile din SUA și Brexit – pe Global Research, ceea ce explică multe. Acest site, care este una dintre principalele surse de „informații” pentru diverse mișcări pseudoștiințifice și pentru teorii conspiraționiste, preia adesea articole din Sputnik, iar fondatorul, Chossudovsky, este editorialist la Russia Today. Nu-i de mirare deci că mișcarea anti-5G are legături cu adepții pseudoștiinței și ai teoriilor conspirațiilor.

Rusia a fost acuzată destul de des în ultima perioadă că se folosește de conspiraționiști pentru a băga bățul prin gard și a semăna discordie în lumea occidentală. Să nu uităm că URSS-ul a inventat conspirația care susținea că virusul HIV a fost creat în laborator de americani. Ne vom întâlni cu ea ceva mai jos. Operațiunea Infektion a folosit un ziar indian pentru a planta această știre care face pui și astăzi. Și în cazul COVID-19, siteurile finanțate de ruși fac jocul conspirationistilor, iar un site indian (că ne-am modernizat) a pornit zvonul că și coronavirusul a fost creat în laborator. Evident, Rusia și-a băgat coada și în mișcarea anti-5G.

CITEȘTE ȘI: Zvonuri și fake-news. Și dezinformarea e pandemică.

Mișcarea anti-5G vine și în siajul unor îngrijorări mai vechi în ceea ce privește undele electromagnetice și efectele lor asupra sănătății. Activiștii care luptă cu ele consideră că acestea ar putea produce cancer. Înainte de 5G, „dușmanul” a fost Wi-Fi-ul, iar celebrele grupuri de părinți îngrijorați de sănătatea copiilor lor au fost un creuzet perfect pentru creșterea mișcării. Dacă mergi mai departe în trecut, ajungi la discuțiile despre problemele de sănătate date de liniile electrice, și acestea fiind acuzate multă vreme că ar cauza cancer, fără a se explica însă posibilul mecanism.

Legătura dintre anti-5G și anti-vaccinare

Pe lângă undele electromagnetice, un alt „dușman” al grupurilor de părinților sunt, după cum se știe, vaccinurile. Și, cum mișcarea anti-vaccinistă convingea tot mai mulți părinți să refuze vaccinarea și începuse să amenințe imunitatea de masă, atunci când statele și medicii au reacționat, cerând vaccinarea obligatorie, ținta anti-vacciniștilor s-a schimbat și ea. Mai puține discuții despre „vaccinul cauzează autism”, mai multe despre libertate și dreptul omului de a refuza ce nu-i place. Anti-vacciniștii au început lupta cu vaccinarea obligatorie.

Era aproape inevitabil ca cele două mișcări să se unească, mai ales că majoritatea membrilor erau comuni. În România, de exemplu, campania „Stop 5G România” a fost pornită de Asociația Pro Consumatori România, un ONG de utilitate publică implicat și în mișcarea anti-vaccinare. Președintele acestuia, Costel Stanciu, a fost adesea invitat la televiziuni (unde este prezentat invariabil cu titlul său academic) pentru a vorbi împotriva vaccinării obligatorii, iar asociația publica, în 2016, advertoriale în care își explica poziția anti-vaccinare. Tot prin 2016, mișcarea își arăta și disponibilitatea de a „adapta” adevărul ca să se potrivească cu nevoile mișcării anti-vaccin. Astfel, atunci când a început scandalul bebelușilor din Argeș, asociația s-a grăbit să acuze că autoritățile folosesc infecția cu E. Coli drept acoperire pentru niște presupuse efecte secundare ale vaccinurilor, într-un text publicat, tot sub formă de advertorial, în România Liberă.

Îndoind adevărul

Expresia englezească „bending the truth” e foarte potrivită acestor mișcări anti-orice. Conspiraționiștii citesc mult, dar aleg doar ceea le confirmă părerea. Ei știu ADEVĂRUL, au mereu acces la informație la care tu nu ai. Dacă intri într-o dispută cu un militant anti-vaccin sau anti-5G, vei fi îngropat rapid în informații și linkuri. Iar unele dintre acestea ți se vor părea chiar legitime.

CITEȘTE ȘI: Fact checking: Sterilizarea măștilor la cuptorul cu microunde

Adevărul este însă că s-au făcut suficiente studii despre efectele câmpurilor electromagnetice asupra corpului uman. Probabil ai văzut adesea imaginea de mai jos: radiația neionizantă este de partea opusă a spectrului luminos față de cea ionizantă, care chiar provoacă schimbări la nivelul ADN-ului și cancer. Lungimea de undă este prea mare pentru a pătrunde în corp, iar puterea este cu câțiva factori de mărime mai mică decât cea a undelor luminoase. Efectiv, problemele pe care le-ar putea cauza undele electromagnetice neionizante sunt unele termice, în condiții foarte speciale.

Politicienii și instituțiile care reglementează industria telecom și-au pus problema siguranței publicului, iar documente apărute în cadrul acestei dezbateri vor apărea în link-urile trimise de militanții anti-5G. La fel, există petiții semnate de oameni de știință, deși nu e clar ce-i face pe respectivii experți în undele electromagnetice. În plus, faptul că în lumea științifică nu se fac afirmații categorice – niciun cercetător serios nu-ți va spune că 100% nu există un risc de sănătate creat de câmpurile electromagnetice, ci că nu există dovezi în acest sens și că mai multe cercetări ar putea da un răspuns mai precis – e folosit drept dovada supremă. Știu ei ceva, nu-i așa? Trebuie să aplicăm deci „principiul precauției”, spun militanții anti-5G, și să oprim instalarea antenelor 5G până suntem siguri în totalitate că sunt sigure.

Or, o certitudine de 100% poți avea peste decenii, poate niciodată. Câmpurile electromagnetice slabe emise de celulele de radiocomunicații nu cauzează probleme de sănătate pe termen scurt, acesta este consensul științific actual. Pe termen lung, mai multe studii epidemiologice n-au găsit vreo legătură între utilizarea telefoanelor mobile și vreo boală. Evident că studii pe această temă se fac încontinuu și sunt necesare, însă regulile principiului precauției sunt clare: trebuie identificate potențialele efecte negative, datele științifice disponibile trebuie să arate acest lucru și gradul de incertitudine științifică trebuie să fie ridicat. Nu este cazul undelor electromagnetice, incluzând aici 5G.

Aparența de îngrijorare legitimă dispare repede

Dacă te vei apuca să faci debunking pe temele de mai sus, în vreo dispută online, vei fi îngropat într-o avalanșă de linkuri și informații. Dacă ai însă răbdare, lucrurile vor degenera destul de rapid și vei ajunge în zone absurde. Ajungem, astfel, la legătura dintre coronavirus și 5G.

Odată cu răspândirea COVID-19 în lume, au apărut și discuțiile despre cum ieșim din această situație. S-a pronunțat, aproape imediat, cuvântul magic „vaccin”. Dacă pentru multă lume acest lucru înseamnă speranță, pentru mișcarea anti-vaccinistă e ceva groaznic. Un vaccin care să rezolve o problemă globală le-ar da peste cap ani de luptă împotriva vaccinării obligatorii, ba chiar ar grăbi adoptarea legislației. Dacă până în acest moment mai aveau speranța că ar putea avea vreo influență politică, anti-vacciniștii s-au trezit, subit, ignorați. De aici până la lansarea ipotezei „COVID-19 a fost creat pentru a grăbi adoptarea legii” a fost doar un pas.

Destul de repede, mișcarea anti-vaccinistă și cea anti-5G și-au găsit cauza comună. Prima „concluzie” a anti-vacciniștilor anti-5G, conform paginii lor de Facebook, a fost că, fiindcă în Wuhan s-au instalat antene 5G la mijlocul lunii octombrie, exact 1.580, acestea trebuie să aibă cumva legătură cu scăderea imunității populației. Momentan, conspirația se prezenta doar ca o întrebare. „Vă lăsăm să trageți singuri concluziile” e o afirmație recurentă în teoriile conspirațiilor.

Cum la începutul lui februarie coronavirusul era o amenințare îndepărtată, conspirația nu ia încă formă. Pagina își continuă activitatea anti-5G cu tot felul de postări, inclusiv una în care se afirmă că Starlink, sateliții lansați de Elon Musk, ar putea distruge viața pe Pământ. Sateliții vor trimite radiații extrem de periculoase din ionosferă, se afirma pe pagină. Aceasta „controlează circuitul electric global care conectează fiecare ființă vie – pasăre, animal, copac și om – la Pământ și cer; circuitul electric care curge prin vene, pe care chinezii îl numesc qi, iar indienii numesc prana. Un circuit etern al vieții care a fost blând și neschimbat de trei miliarde de ani”. În realitate, ionosfera, o parte a atmosferei superioare ionizată de radiațiile solare, are un rol important în propagarea undelor radio, pe care le reflectă, permițând astfel transmisia acestora la distanțe mari.

Orice legătură cu realitatea se pierde rapid

La începutul lui martie însă, odată cu apariția virusului în Europa și primele măsuri de carantină din Italia, conspirația coronavirusul 5G intră în arenă în plină forță. Iat-o, descrisă cât de pe scurt am putut:

Aceste paragrafe trebuie citite cu un coif de staniol pe cap

Dintr-o postare kilometrică din 3 martie, aflăm că în august s-a introdus vaccinarea obligatorie în China, în octombrie, după cum știm deja, s-a lansat 5G-ul în Wuhan, în decembrie, a apărut coronavirusul. Coincidență? Imposibil. „Este un genocid”, se strigă cu îngrijorare pe pagina Stop 5G România, și va veni la noi.

Oamenii noștri au prins imediat schema: „5G a oxidat proteine importante ereditare ale sistemului imunitar înnăscut al populației din Wuhan”, „provoacă inflamații severe, dăunând sistemului imunitar”, provoacă și „rupturi de ADN” care „pot afecta molecule imune ereditare, cum ar fi lectinele care leagă mannoza (MBLs), care sunt localizate în principal pe proteinele A și D cu tensioactiv pulmonar.” Mult mumbo-jumbo cu aparență științifică.

Aflăm tot cu ocazia asta că și Ebola, SARS și MERS au fost produse în „laboratoare de arme biologice”, ca și actualul coronavirus. Textul continuă cu afirmații ca „știm că la scurt timp după vaccinurile poliomielitice ce au fost date milioanelor de oameni din Africa, a apărut HIV” și cu explicarea schemei: se otrăvește populația > se dă vina pe o boală > se creează vaccinul sau medicamentul > se otrăvește populația cu el etc. Eugenie, deci, susține autorul.

Mai spre final aflăm că Bill Gates și fundația Gavi vor să oblige fiecare persoană să aibă un ID digital „prin combinarea vaccinărilor obligatorii cu microcipuri implantabile”, că o serie întreagă de alte persoane și organizații sunt implicate, inclusiv CDC-ul american și CDC-ul chinez, că există o Agendă 2030 malefică și că, desigur, „toată această problemă” a coronavirusului „este o farsă, o altă falsă pandemie în parcurs”.

Dacă n-ai înțeles nimic din toată poliloghia de mai sus, este și din cauză că autorul, în graba de a devoala conspirația pusă la cale, iată, de Bill Gates, pe care doar el a descoperit-o atât de ușor, a aruncat absolut toate informațiile posibile într-o postare, după tehnica deja testată a îngropării cititorului în mai multă informație decât poate verifica.

CITEȘTE ȘI: Cui îi este frică de Bill Gates?

Spre jumătatea lui martie apare și „informația” că și în Italia există o legătură directă între 5G și coronavirus, iar după vreo lună aflăm că, de fapt, o campanie de vaccinare „agresivă” împotriva meningitei, făcută tocmai în Lombardia, e modul prin care e transmis virusul în această regiune, care e altul decât cel din China. Mecanismul? Vaccinul era contaminat cu COVID-19, 5G-ul scade imunitatea, hopa epidemia. E repetată schema cu cipurile de identificare, dar de data asta e băgat în conspirație și Rockefeller. Pentru că niște antisemitism ușor nu strică, când vine vorba de „Noua Ordine Mondială”. Da, s-a pronunțat „Noua Ordine Mondială”. QED.

Poți să-ți scoți coiful

Postările continuă aproape zilnic, de la începutul lui aprilie, ba chiar pagina se concentrează intens pe COVID-19, că de acolo vine traficul și engagementul. Într-o campanie cu resurse limitate, cei de la Stop 5G România au reușit imposibilul, să unească cele două obsesii, vaccinurile și 5G-ul, într-o singură conspirație. O singură sincopă a apărut pe parcurs. Atunci când englezii s-au apucat să dea foc la releele de 5G, s-au grăbit să-și avertizeze urmăritorii să nu cumva să facă așa ceva și la noi, probabil conștienți că autoritățile române știu de unde să-i ia și nu au un simț al umorului prea dezvoltat.

Apropo de resursele limitate

Am remarcat că pe lista paginilor pe care Stop 5G România le urmărește se află și cea a firmei Bioscem SRL. Compania îi aparține lui Adrian Vornicu, unul dintre activiștii anti-5G, autoproclamat specialist în bioelectronică și biocompatibilitate electromagnetică, și vinde, printre altele, dispozitive CMO cu prețuri cuprinse între 250 și 1.250 de lei.

Dispozitivele CMO, susține pagina, sunt „oscilatoare magnetice de compensare” care, „conform a 20 de studii științifice compensează efectele biologice cauzate de radiațiile electromagnetice neionizante”. Să vezi surpriză, mișcarea anti-5G are soluția la problemă.

Curios este însă că informațiile despre aceste produse sunt puține și par a veni doar de la producător, o firmă spaniolă din Alicante, iar toate semnele indică că știința din spatele lor e cel puțin dubioasă. În SUA, Federal Trade Commission (FTC) avertizează publicul să nu cumpere produse care susțin că te protejează de radiația telefoanelor mobile și spune direct și clar că „escrocii urmăresc titlurile pentru a promova produse care se potrivesc cu știrile – și fac bani de pe urma persoanelor îngrijorate”.

Și ce știre mai gravă decât COVID-19 să existe în perioada asta? Iată, deci, că, dacă 5G-ul nu era o problemă suficient de mare, 5G-ul care te face vulnerabil în fața coronavirusului este una. Și există și soluția, pentru cel puțin 250 de lei.

bill gates

Bill Gates dă cărțile pe față. Ce se află în spatele acestei pandemii: „Există un scop…”

Celebrul miliardar Bill Gates a publicat recent o scrisoare deschisă în care afirmă că haosul mondial provocat de pendemia de coronavirus ar putea avea în spate un scop spiritual. „Scrisoarea” celebrului Bill Gates, distribuită în mediul online este falsă, anunţă Independent
Update: O scrisoare falsă cu „gândurile” miliardarului  cu privire la criza coronavirusului a fost distribuită pe internet, provocând îngrijorări legat de răspândirea de știri false în jurul pandemiei, avertizează independent.

Ce arată scrisoarea falsă: „Pentru a ajuta prevenirea și limitarea răspândirii coronavirusului a donat 100 de milioane de dolari

Iată ce înseamnă Corona/COVID-19 în viziunea lui Bill Gates.

„Eu cred cu tarie ca exista un scop spiritual in spatele unei situatii, indiferent ca noi o catalogam buna sau rea.

Vreau sa va impartasesc parerea mea despre ceea ce ne face cu adevarat acest CORONA/COVID-19.

  1. Ne reaminteste ca suntem egali, indiferent de cultura, religie, ocupatie, situatia financiara sau reputatie.

Acesta boala ne trateaza pe toti in mod egal, asa cum ar trebui sa facem si noi. Daca nu ma credeti, intrebati-l pe Tom Hanks.

  1. Ne reaminteste ca suntem intr-un fel conectati cu totii. Ce afecteaza o persoana se rasfrange asupra celeilalte. Acest lucru ne reaminteste ca punem granite false care nu valoreaza nimic in fata acestui virus, care n-are nevoie de pasaport pentru a trece dintr-o tara in alta. Ne reaminteste acest lucru oprimandu-ne, asa cum altii in aceasta lume sunt oprimati o viata intreaga.
  2. Ne reaminteste cat de pretioasa este sanatatea pe care avem tendinta sa o neglijam.

Neglijam nutrientii manufacturand mancare proasta, bem apa contaminata cu chimicale peste chimicale. Daca nu avem grija de sanatatea noastra, bineinteles, ne vom imbolnavi.

  1. Ne reaminteste ca viata este scurta si ceea ce e mai important in viata este sa ne ajutam unul pe celalalt, mai ales pe cei care sunt batrani sau bolnavi.  Scopul nostru nu este sa cumparam hartie igienica.
  2. Ne reaminteste cat de materialista a devenit societatea si cat de importante sunt alimentele, apa si medicamentele, spre deosebire de luxul pe care il valorizam mai mult uneori.
  3. Ne reaminteste cat de importanta este familia si viata noastra acasa, pe care le-am neglijat mult

Iata ca suntem fortati sa ne incuiem in casele noastre si sa reconstruim unitatea familiei”, a afirmat Bill Gates în scrisoarea deschisă, potrivit romaniatv.net

Covid-19: propaganda și manipularea

Revenind la epidemia lui Covid-19 și la modul în care guvernele îi răspund acesteia, Thierry Meyssan subliniază că deciziile autoritare ale Italiei și Franței nu au nicio justificare medicală. Ele contrazic observațiile celor mai buni specialiști în boli infecțioase și instrucțiunile Organizației Mondiale a Sănătății.

JPEG - 39.2 ko
Premierul chinez, Li Keqiang, venit să conducă operațiunile la Wuhan și să restabilească «mandatul ceresc», pe 27 ianuarie 2020.

Apariția epidemiei în China

Pe 17 noiembrie 2019, primul caz al unei persoane infectate cu Covid-19 a fost diagnosticat în provincia Hubei, în China. Inițial medicii au încercat să comunice gravitatea acestei boli, dar s-au ciocnit de autoritățile regionale. Abia când numărul cazurilor a crescut și populația a văzut gravitatea acesteia, guvernul central a intervenit.

Această epidemie nu are o importanță statistică semnificativă. Ea ucide foarte puțin, chiar dacă cei pe care ea îi ucide trec prin teribilă detresă respiratorie.

Din Antichitate, în cultura chineză, Cerul i-a dat Împăratului un mandat, pentru a guverna subiecții lui [1]. Atunci când el îl retrage, o catastrofă lovește țara: epidemie, cutremur etc. Deși ne aflăm în epoca modernă, președintele XI s-a simțit amenințat de incuria guvernului regional din Hubei. Deci, Consiliul de Stat a luat problema în propriile mâini. El a forțat populația capitalei din Hubei, Wuhan, să rămână închisă la casele lor. El a construit în câteva zile spitale; a trimis echipe în fiecare casă pentru a lua temperatura fiecărui locuitor; a dus toate persoanele potențial infectate la spitale pentru testare; a tratat persoanele infectate cu fosfat de clorochina și a trimis pe altele acasă; și ultimul, a tratat persoanele grav bolnave în reanimare cu interferon Alfa 2B recombinat (IFNrec). Această vastă operațiune nu a avut nicio nevoie de Sănătate publică, în afară de a dovedi că Partidul Comunist încă se bucură de mandatul ceresc.

JPEG - 37.3 ko
Cu ocazia unei conferințe de presă organizată asupra lui Covid-19, ministrul adjunct al Sănătății din Iran, Iraj Harirchi, apare contaminat.

Propagarea în Iran

Epidemia s-a răspândit din China în Iran la jumătatea lunii februarie 2020. Aceste două țări sunt strâns legate din antichitate. Ele împărtășesc numeroase elemente culturale comune. Cu toate acestea, populația iraniană este cea mai fragilă pe plan pulmonar din lume. Aproape toți bărbații cu vârsta de peste șaizeci de ani, suferă de efectele ulterioare ale gazelor de luptă ale SUA utilizate de armata irakiană în timpul primului război din Golf (1980-1988), așa ca Germanii și Francezii după Primul Război Mondial. Fiecare călător care a mers în Iran a fost impresionat de numărul de bolnavi gravi de plămîni. Când poluarea aerului crește în Teheran peste ceea ce ei pot suporta, școlile și administrațiile sunt închise și jumătate din familii merg la țară cu bunicii lor. Acest lucru se întâmplă de mai multe ori pe an, de treizeci și cinci de ani și pare normal. Guvernul și Parlamentul sunt aproape exclusiv alcătuite din veterani ai războiului Irak-Iran, adică oameni extrem de vulnerabili la Covid-19. De asemenea, atunci când aceste grupuri au fost infectate, multe personalități au dezvoltat boala.

În lumina sancțiunilor SUA, nicio bancă occidentală nu acoperă transportul de medicamente. Iranul a fost incapabil să trateze persoanele infectate și să îngrijească persoanele bolnave, până când Emiratele Arabe Unite nu au rupt embargoul, și i-a trimis două avioane cu material medical. Persoanele care nu ar suferi în altă țară, mor de la prima tuse din cauza leziunilor plămânilor lor. Ca de obicei, guvernul a închis școlile. În plus, a deprogramat mai multe evenimente culturale și sportive, dar nu a interzis pelerinajele. Unele regiuni au închis hotelurile pentru a evita deplasarea bolnavilor care nu mai găsesc spitale disponibile în apropierea caselor lor.

JPEG - 64.7 ko

Carantina în Japonia

Pe 4 februarie 2020, un pasager de pe nava de croazieră SUA Diamond Princess a fost diagnosticat bolnav cu Covid-19 și 10 pasageri infectați. Ministrul japonez al Sănătății, Katsunobu Kato, a impus atunci o carantină de aproximativ două săptămâni pe vasul din Yokohama, pentru a evita contaminarea țării sale. În definitiv, din cele 3.711 de persoane aflate la bord, dintre care marea majoritate a acestora au peste 70 de ani, vor fi 7 decese.

Diamond Princess este o navă israelo-SUA, proprietatea lui Micky Arison, fratele lui Shari Arison, femeia cea mai bogată din Israel. Arisonii au transformat acest incident într-o operațiune de relații publice. Administrația Trump și multe alte țări își evacuează cetățenii lor cu ajutorul avioanelor, pentru ca sa-și poată face carantina lor, la ei acasă. Presa internațională dedică mari titluri acestui fapt divers. Referindu-se la epidemia de gripă spaniolă din 1918-1919, ea asigură că epidemia s-ar putea răspândi în lumea întreagă, și ar putea în mod potențial să amenințe cu dispariția speciei umane [2]. Această ipoteză apocaliptică, care nu se bazează pe nici un fapt, va deveni totuși cuvânt de Evanghelie.

Ne amintim că în 1898, William Hearst și Joseph Pulitzer, pentru a mări vânzările ziarelor lor zilnice, au publicat informații false pentru a provoca în mod deliberat un război între Statele Unite și colonia spaniolă din Cuba. Acesta a fost începutul lui « yellow journalism » [jurnalismul galben] (a publica orice pentru a face bani). Astăzi sunt numite «fake news» [Stiri insidioase].

Nu se știe de moment, dacă magnații au semănat în mod deliberat panica cu privire la Covid-19, făcând să arate această epidemie vulgară ca «sfârșitul lumii». Adevărul este, că o deformare urmîndu-i alteia, guvernele s-au implicat. Desigur, nu mai este o chestiune de a vinde ecrane publicitare implantînd frica, dar de a domina populațiile exploatînd această frică.

JPEG - 68.2 ko
Potrivit directorului OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, China și Coreea de Sud au dat exemplul generalizînd testele de depistare; un mod de a spune că metodele italiene și franceze sunt absurditați medicale.

Intervenția OMS-ului

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care a monitorizat întreaga operațiune, a constatat răspândirea bolii în afara Chinei. Pe 11 și 12 februarie, ea organizează la Geneva, un forum mondial asupra cercetării și inovării, dedicat acestei epidemii. Cu această ocazie, directorul său general, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, a apelat în termeni extrem de măsurați la o colaborare globală [3].

În toate mesajele sale, OMS a subliniat:
- scăzutul impact demografic al epidemiei;
- inutilitatea închiderii frontierelor;
- ineficiența purtării mănușilor, măștilor (cu excepția personalului îngrijitor) și anumite «măsuri de barieră» (de exemplu, distanța de un metru are sens doar pentru persoanele infectate, dar nu are sens cu persoanele sănătoase);
- necesitatea de a mări nivelul de igienă, în special spălarea mâinilor, dezinfectînd apa și mărind ventilația spațiilor închise. Ultimul, utilizați batiste de unică folosință, sau în caz contrar, a strănuta în cot. Cu toate acestea, OMS nu este o organizație medicală, ci o agenție a Națiunilor Unite care se ocupă cu problemele de sănătate. Funcționarii săi, chiar dacă sunt doctori, sunt, de asemenea, și mai presus de toate, politicieni. Prin urmare, ea nu poate raporta abuzurile anumitor State.

În plus, de la controversa legată de epidemia H1N1, OMS trebuie să-și justifice public toate recomandările. Ea a fost acuzată în 2009, că sa lăsat a fi târâtă de interesele marilor companii farmaceutice, și că sa grăbit să dea alarma în mod disproporționat [4]. De data aceasta, ea nu a folosit cuvântul «pandemie» decît în ultimă soluție, pe 12 martie, adică după patru luni.

JPEG - 32.8 ko
La summitul franco-italian de la Napoli, pe 27 februarie, președinții francez și italian, Giuseppe Conte și Emmanuel Macron, au anunțat că vor reacționa împreună la pandemie.

Instrumentația în Italia și Franța

În materie de propaganda modernă, nu trebuie să ne limităm la publicarea știrilor false, așa cum a făcut Regatul Unit, pentru a-și convinge poporul să intre în Primul Război Mondial, trebuie să-l punem în brigăzi, așa cum a făcut Germania pentru a-l convinge pe al său, pentru a lupta al Doilea Război mondial. Rețeta este întotdeauna aceeași: a exercita o presiune psihologică pentru a obține ca subiecții, să practice în mod voluntar acte pe care ei le cunosc ca fiind inutile, dar care îi vor angaja pe calea minciunii [5]. De exemplu, în 2001, toată lumea știa că persoanele acuzate de a fi deturnat avioanele pe 11-Septembrie, nu figurau pe listele pasagerilor îmbarcați. Deci, în stare de șoc, cea mai mare parte, au acceptat fără să se miste, acuzațiile inepte făcute de directorul FBI-ului, Robert Muller, împotriva celor «19 pirați ai aerului». Sau încă, fiecare știa că Irakul președintelui Hussein, nu a avut ca lansatoare, decît niste vechi Scuds sovietice, care nu depășeau 700 de kilometri de distanță, dar mulți americani și-au calafetat ferestrele și ușa casei lor, pentru a se proteja de gazele mortale cu care dictatorul rău urma să atace America. De data aceasta, în ceea ce privește Covid-19, este izolarea voluntară la domiciliu, care îl constrînge pe cel care acceptă să se convingă el însuși de veridicitatea amenințării.

Trebuie amintit faptul, că niciodată în Istorie nu sa recurs la izolarea unei populații sănătoase, pentru a lupta împotriva unei boli. Mai presus de toate, amintim că această epidemie nu va avea o consecință semnificativă în termeni de mortalitate.

În Italia, sa trecut mai întâi la izolarea regiunilor contaminate în conformitate cu principiul carantinei, apoi izolarea tuturor cetățenilor unii de alții, ceea ce reiese dintr-o altă logică.

Potrivit președintelui Consiliului Italian, Giuseppe Conte, și a președintelui francez, Emmanuel Macron, izolarea întregii populații la domiciliu nu are ca scop înfrângerea epidemiei, ci răspândirea ei în timp, astfel încât bolnavii să nu ajungă în același timp la spitale și să le satureze. Cu alte cuvinte, nu este o măsură medicală, ci una exclusiv administrativă. Ea nu va reduce numărul de persoane infectate, ci le va întârzia în timp.

Pentru a-i convinge pe Italieni și pe Francezi de meritele deciziei lor, președinții Conte și Macron au acordat mai întâi sprijinul comisiilor de experți științifici. Bineînțeles, aceste comisii nu au avut nici o obiecție ca persoanele să stea la ele acasă, dar ei, de asemenea, nu au avut nici pentru a se ocupa de afacerile lor. Apoi președinții Conte și Macron, au făcut obligatoriu un formular oficial pentru a putea să se plimbe. Acest document antet al ministerelor de Interne respective, este scris despre onoare și nu este supus nici unei verificări sau sancțiuni.

Ambele guverne își înnebunesc populația distribuind niște instrucțiuni inutile dezavuate de medicii de boli infecțioase: ei încurajează să se poarte mănuși și măști în toate circumstanțele și să se stea la cel puțin un metru distanță de orice altă ființă umană.

 Video din 25 februarie 2020 cenzurat de ministerul francez al Sănătății

«Cotidianul de referință» francez (sic) Le Monde, Facebook France și ministerul francez al Sănătății au stabilit să se cenzureze un video al profesorului Didier Raoult, unul dintre cei mai renumiți specialiști în boli infecțioase la nível mondial, deoarece anunțînd existența unui medicament dovedit în China, împotriva lui Covid-19, el punea în evidență absența unei baze medicale a măsurilor luate de președintele Macron [6].

Prezentare a profesorului Didier Raoult la Adunarea Generală a Spitalelor Universitare din Marsilia, pe 16 martie 2020.

Este prea devreme pentru a spune ce scop urmăresc guvernele Conte și Macron. Singurul lucru care este sigur, este că nu este o chestiune de a combate Covid-19.

Traducere
Light Journalist

[1The Mandate of Heaven and The Great Ming Code, Jiang Yonglin, University of Washington Press (2011).

[2Human Extinction and the Pandemic Imaginary, Christos Lynteris, Routledge (2020).

[3] «Nouveau coronavirus : solidarité, collaboration et mesures d’urgence au niveau mondial s’imposent», Dr Tedros Adhanom Ghebreyesus, Organisation mondiale de la Santé, 11 février 2020.

[4Pandemics, Science and Policy. H1N1 and the World Health Organization, Sudeepa Abeysinghe, Plagrave Macmillan (2015).

[5] « Les techniques de la propagande militaire moderne », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 16 mai 2016.

[6] «“La chloroquine guérit le Covid-19″ : Didier Raoult, l’infectiologue qui aurait le remède au coronavirus», Étienne Campion, Marianne, 19 mars 2020.

 

Coronavirus si manipulare: Suntem in razboi informational!

de Lucian Lumezeanu, manager de comunicare
Coronavirus si manipulare: Suntem in razboi informational!

Lucian Lumezeanu
  “Razboaiele vor fi castigate printr-o combinatie abila de mijloace militare, nonmilitare si masuri speciale nonviolente care vor fi utilizate printr-o varietate de forme si metode si un amestec de masuri politice, economice, informationale, tehnologice si de mediu, in primul rand prin folosirea superioritatii informationale. Razboiul informational in noile conditii va fi punctul de start al fiecarei actiuni numite acum “noul tip de razboi” sau “razboiul hybrid”, in care se folosesc la scara larga mass media si, unde e fezabil, retelele globale de computere (bloguri, retele sociale si alte resurse)”.
Citeste toate textele scrise de Lucian Lumezeanu pentru Ziare.com

Citatul ii apartine colonelului Serghei Cekinov, seful Centrului de Cercetari Militare Strategice al Statului-Major al Armatei Ruse, larg creditat cu noua doctrina a dezinformarii, citat intr-un document al NATO despre razboiul informational dus de Rusia.

Da, suntem in razboi cu coronavirusul. Si da, in acelasi timp, un alt razboi nevazut se duce. Razboiul informational. Fake news versus stiri adevarate. Dezinformare versus fapte. Site-uri necunoscute cu informatii aiuritoare (care devin virale) versus presa adevarata. Conturi reale contra armate de trolli chinezi sau rusi.

Populisti iliberali versus responsabili si liberali. Propaganda versus transparenta. State autoritare versus puteri liberale.

Nu trebuie sa avem nicio indoiala ca, pe fondul crizei, China, Rusia si, intr-o mai mica masura alte puteri, duc un razboi al manipularii. Contra cui?

  • Contra guvernelor occidentale
  • Contra modelului democratiei liberale

De ce fac China si Rusia asta?

  • Pentru a-si slabi ceea ce considera a fi rivalii strategici (SUA, UE) si a se folosi de criza aceasta criza pentru a remodela ordinea globala
  • Pentru a le forta la concesii, mai ales in cazul Rusiei, afectata de sanctiunile de dupa anexarea Peninsulei Crimeea si ocupatia Estului Ucrainei
  • Pentru a intari fortele populiste pro-ruse, de la Salvini in Italia, Le Pen in Franta, Farage in Marea Britanie sau cel putin fortele care slabesc coeziunea UE, cum sunt cele separatiste din Catalunia sau Scotia
  • Pentru a se prezenta in ochii propriilor populatii ca mai ferme, mai abile, mai puternice decat statele occidentale
  • Pentru a le arata altor state sau societati, mai ales celor din sfera lor de influenta, care vor sa adopte modelul occidental al democratiei, ca acesta nu e atat de viabil. Cu alte cuvinte, pentru a evita “Revolutii Colorate”
  • Pentru a scapa de responsabilitatea gestionarii proaste a coronavirus aruncand vina pe puterile occidentale, mai ales SUA, pentru izbucnirea epidemiei. De altfel, manipularile care spun ca virusul a fost creat de americani sunt cele cu succesul cel mai mare
  • Pentru a planta “semintele” unor curente pe care le pot exploata apoi, precum anti-occidentalismul, nationalismul, ura fata de imigranti, ura fata de alte categorii sociale din aceeasi tara

Un timeline creat de unitatea de lupta anti-dezinformare a Uniunii Europene arata noianul de manipulari/teorii ale conspiratiei lansate in spatiul public, in special de propaganda ruseasca. Probabil le recunoasteti pe cateva, daca nu pe toate.

dezinformare

De ce pot face China si mai ales Rusia asta?

Pentru ca ele se folosesc de una dintre slabiciunile societatilor din Uniunea Europeana si America: Circulatia libera a informatiei, fie ca e falsa ori adevarata. De asemenea, ele folosesc tehnici de manipulare care exploateaza lipsa gandirii critice, slabiciunile mintii umane, prejudecatile, inflamarea subiectelor cu potential emotional ridicat samd.

Entitatile care se folosesc de dezinformare pur si simplu folosesc cetatenii altor state chiar impotriva acelor state, fara ca respectivii cetateni sa stie! Uneori folosesc si guverne care, chiar daca nu sunt foarte pro-ruse, au nevoie sa arate propriilor cetateni ca “fac ceva” sau, apeland la ajutorul rus si chinez, sa forteze alte guverne europene sa le ajute mai mult. Spre exemplu, operatiunea rusa de ajutorare din Italia e banuita nu doar ca ar fi o actiune de propaganda, ci si una de spionaj.

Poate parea o curiozitate, dar potentialul este criminal. Nu doar ca pot muri oameni, chiar mor oameni din cauza stirilor false. De la zecile din Iran care au baut alcool metilic pana la multi, al caror numar nu il stim dar care putem observa cu usurinta ca exista, care nu au respectat masurile de izolare pentru ca au citit ei pe Internet ca “virusul nu exista” si s-au imbolnavit.

De asemenea, e potential de destabilizare. Desigur ca acei care chiar cred ca “in Rusia nu au coronavirus” sau “sunt foarte putine cazuri”, desi informatia e falsa, isi pierd increderea in capacitatea propriilor guverne de a gestiona situatia. De asemenea, o tinta este si Uniunea Europeana, care este acuzata ca “nu face destul”, in ciuda masurilor de salvare luate de aceasta.

Criza loveste! Ce face UE si de ce avem o sansa imensa

Aceasta “weaponization of information” nu este noua, doar devine mai intensa in perioade precum criza pe care o traversam. Asa cum arata o analiza a think-tankului RAND Corporation, mai ales propaganda ruseasca este greu de contrat din cauza celor 4 caracteristici ale sale:
1. Cu volum mare si foarte multe canale;
2. Rapida, continua si repetitive;
3. Fara un angajament fata de realitatea obiectiva, deci dispusa la orice inventii, chiar contradictorii;
4. Fara consistenta, dar compensand prin alte mijloace.

Dincolo de problema fragilizarii statelor si a pierderilor de vieti, ramane o chestiune pe termen lung: Vrem sa ni se inoculeze idei provenite din laboratoarele Kremlinului. Vrem sa fim “cuceriti” prin mijloace non-militare?

Inca o data: Suntem in plin razboi informational! Hai sa nu fim “idiotii utili” ai nimanui!

Lucian Lumezeanu este fost jurnalist Ziare.com, specialist in comunicare si creatorul proiectului ThisPropaganda, care isi propune sa combata manipularile si stirile false

OMS respinge teoriile privind ”construirea” noului coronavirus prin manipulare în laborator

GENEVA | Scris de Valentin Vidu
OMS respinge teoriile privind ”construirea” noului coronavirus prin manipulare în laborator
OMS respinge teoriile privind ”construirea” noului coronavirus prin manipulare în laborator (Foto: Twitter)

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dat marţi asigurări că – potrivit tuturor elementelor disponibile – noul coronavirus este de origine animală şi că nu este vorba despre o manipulare în laborator, relatează Reuters.

 Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Twitter  Distribuie pe Email

”Toate probele disponbile sugerează că virusul are o origine animală şi că el nu este rezultatul unei construiri sau unei manipulări în laborator sau altundeva”, a declarat într-o conferinţă de presă o purtătoare de cuvânt a OMS.

”Probabil că virusul este de origine animală”, a subliniat ea.

Felul în care virusul a traversat bariera între specii până la om nu este încă clar, însă există ”cu siguranţă” o gazdă intermediară animal, a subliniat ea.

Presa americană a dezvăluit săptămâna trecută că Laboratorul P4 al Institutului de Virusologie din Wuhan – care a fost înfiinţat în urma unui acord încheiat în 2014 de Franţa cu China în vederea prevenirii şi luptei împotriva bolilor infecţioase – ar putea să fie originea noului coronavirus, apărut în decembrie în acest oraş din centrul Chinei şi care se află la originea pandemiei covid-19 în peste 200 de ţări din lume.

Preşedintele Statelor Unite Donald Trump a anunţat sâmbătă că administraţia sa efectuează o anchetă în vederea stabilirii originii virusului şi felul în care s-a răspândit, ameninţând China cu consecinţe în cazul în care se adevereşte că este ”responsabilă din punct de vedere ştiinţific” de pandemia covid-19.

O sursă de la Palatul Elysée declara vineri pentru Reuters că Franţa nu dispune de niciun ”element factual” care să permită ”coroborarea” existenţei unei legături între originea coronavirusului şi activitatea Laboratorului P4 de la Wuhan.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.

Donald Trump acuză OMS că favorizează China. Cum s-a comportat organizația de la izbucnirea focarului din Wuhan


Directorul General OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus.

Directorul General OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus.

Președintele american, Donald Trump, a declarat că SUA ar putea să oprească temporar finanțarea către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), din cauză că a fost părtinitoare de partea Chinei în timpul pandemiei de coronavirus.

Ulterior, la solicitarea jurnaliștilor, președintele american a precizat că nu este vorba despre o decizie încă, ci vor urma analize care să arate dacă OMS va mai primi aceleași „mari sume de bani” din partea SUA.

Mike Pompeo a acuzat Iranul și Rusia de campanii de dezinformare

### VEZI ȘI… ###

Mike Pompeo: China ascunde informații despre coronavirus

Donald Trump a arătat că OMS s-a plasat de partea Chinei de la începutul pandemiei, alimentând o poziție a organizației mondiale care a pus China „în centru”. „Au greșit cu o mulțime de decizii, au avut multe informații pe care nu le-au dat mai departe. Favorizează China”, a spus Trump în conferința zilnică de presă legată de coronavirus.

OMS a fost criticată de mai mulți lideri pentru că s-a plasat de mai multe ori de partea Chinei de la izbucnirea epidemiei în Wuhan.

Viceprim-ministrul Japoniei, Aso Taro, a declarat, în Parlamentul de la Tokyo, că OMS ar trebui să se numească Organizația Chineză a Sănătății, criticând poziția liderilor OMS, care, în opinia sa, nu au anunțat la timp pericolul răspândirii globale a virusului anunțat de China la 31 decembrie 2019.

Ce i se reproșează OMS în privința protejării Chinei

O critică la adresa OMS devenită constantă a venit din partea SUA, dar și a altor țări, că acceptă raportările regimului comunist de la Beijing. Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, a declarat, încă de dinainte de declararea pandemiei de coronavirus, că nu are încredere în raportările Chinei și a precizat că în afară de o delegație de la OMS, regimul comunist nu a primit echipe de experți străini, care se oferiseră să ajute .

Dezinfecție a unei școli, ca măsură de prevenție împotriva coronavirului

### VEZI ȘI… ###

China a închis a doua zi laboratorul care a dat publicității codul genetic al noului coronavirus

În Financial Times au fost consemnate, la sfârșitul lunii martie, declarațiile sub anonimat a două asistente din Wuhan, care s-au arătat îngrijorate de faptul că pleacă raportări de 0 îmbolnăviri cu coronavirus, deși infecțiile sunt prezente la pacienți. Însuși premierul chinez, Li Keqiang, a reacționat la această informație, afirmând că nu există o strategie de ascundere a îmbolnăvirilor din Huibei, provincia cea mai afectată de Covid 19.

OMS a sărit în apărarea Chinei încă din luna ianuarie, când a acceptat, în ciuda avertismentelor venite din Taiwan, că boala Covid nu ar fi contagioasă. A preferat să susțină, până la mijlocul lunii ianuarie, varianta statului comunist, care afirma că nu se transmite de la om la om.

A existat o intervenție explicită din partea OMS, prin directorul său, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a cerut ca noul coronavirus să nu fie numit virusul chinezesc sau virusul din Wuhan. Proaspăt întors din China, unde s-a întâlnit cu liderul țării și al Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping, Ghebreyesus a spus că este dezamăgit de stigmatizarea pe care o observă. „Stigmatizarea, să fiu sincer, este mai periculoasă decât virusul. Este cel mai periculos dușman”, spunea șeful OMS în ianuarie.

Tot la întoarcerea din China, liderul organizației mondiale a uimit prin laudele pe care nu s-a limitat să le ridice la adresa autorităților comuniste chineze. El s-a arătat „impresionat, până dincolo de cuvinte”. „Am fi văzut mai multe cazuri și decese în afara Chinei dacă nu ar fi fost eforturile Guvernului chinez de a proteja propriii cetățeni și oamenii din lumea întreagă, spune Ghebreyesus la 31 ianuarie, când erau deja mii de cazuri răspândite înafara Chinei.

Președintele Xi Jinping, dând indicații unor medici chinezi

### VEZI ȘI… ###

Propaganda chineză și susținătorii ei. Cum se topește „diplomația măștilor”

Liderul OMS a lăudat, de asemenea, și „viteza cu care China a izolat și împărtășit schema genomului coronavirusului cu toată lumea”, or, din această perspectivă, Ghebreyesus a ignorat faptul că autoritățile de la Beijing au închis a doua zi laboratorul din Shanghai care a comunicat pe site-ul său componența genetică a ARN-ului noului coronavirus. Iar echipa ce cercetători a făcut public genomul pe 15 ianuarie, după ce a așteptat aprobarea conducerii de stat, pe care nu a primit-o, potrivit relatărilor ziariștilor din Hong Kong.

La câteva zile după vizita liderilor săi în China, OMS a anunțat, la 3 februarie, deși recunoscuse că există riscul răspândirii virusului, că nu este nevoie de întreruperea zbonurilor și a călătoriilor înspre și dinspre China. Deși SUA au oprit zborurile, nu același lucru l-au făcut țările europene, de pildă, care abia când Italia a devenit epicentrul coronavirusului și-au limitat și apoi sistat cursele către China.

Pandemia de coronavirus a fost declarată de către OMS la 11 martie, când Europa devenise focarul de Covid-19, când se depistaseră prin testare 118.000 de cazuri și 4.291 de decese, dintre care doar în Italia erau deja 15.000 de oameni infectați. Între timp și într-o lună de zile, coronavirusul raportat de China în ultima zi a anului trecut a fost depistat la 1, 4 milioane de oameni și a furat peste 82.000 de vieți

 

Donald Trump ia măsuri împotriva OMS: Ordon administraţiei mele să oprească finanţarea, cât timp se face o evaluare a rolului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în gestionarea greşită şi acoperirea răspândirii coronavirusului

Donald Trump ia măsuri împotriva OMS:  Ordon administraţiei mele să oprească finanţarea, cât timp se face o evaluare a rolului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în gestionarea greşită şi acoperirea răspândirii coronavirusului

Autor: Otilia Serescu

15.04.2020, 08:07 2014

Preşedintele SUA, Donald Trump, spune că i-a cerut administraţiei sale să oprească finanţarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), el afirmând că OMS a eşuat în misiunea sa de bază, motiv pentru care trebuie trasă la răspundere, transmite BBC.

Donald Trump a subliniat că OMS „a eşuat în misiunea sa de bază”, ca răspuns la focarul de coronavirus.

El a acuzat ONU că a gestionat greşit şi a acoperit răspândirea virusului, după ce a apărut în China, şi a spus că trebuie să fie tras la răspundere.

Anterior, Trump a acuzat OMS că a fost părtinitor faţă de China.

„Ordon administraţiei mele să oprească finanţarea, cât timp se face o evaluare a rolului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în gestionarea greşită şi acoperirea răspândirii coronavirusului”, a declarat Trump la o conferinţă de presă susţinută la Casa Albă.

Potrivit celor mai recente date, peste 2.200 de americani au murit din cauza COVID-19 în ultimele 24 de ore.

În total, în SUA au murit 25.757 de oameni din cauza noului tip de virus.

Numărul total al îmbolnăvirilor a depăşit 600.000, pe teritoriul Statelor Unite.

 

Donald Trump a oprit finanțarea OMS, pe motiv „că a eșuat în misiunea sa”. Decizia este criticată de țările lumii

Sursa foto: Twitter

Președintele SUA, Donald Trump, spune că i-a cerut administrației sale să oprească finanțarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), transmite BBC. El a subliniat că OMS „a eșuat în misiunea sa de bază”, ca răspuns la focarul de coronavirus.

Donald Trump a acuzat ONU că a gestionat greșit și a acoperit răspândirea virusului, după ce a apărut în China, și a spus că trebuie să fie tras la răspundere. Anterior, Trump a acuzat OMS că a fost părtinitor față de China.

„Ordon administrației mele să oprească finanțarea, cât timp se face o evaluare a rolului Organizației Mondiale a Sănătății în gestionarea greșită și acoperirea răspândirii coronavirusului”, a declarat Trump la o conferință de presă susținută la Casa Albă.

Potrivit celor mai recente date, peste 2.200 de americani au murit din cauza COVID-19 în ultimele 24 de ore. În total, în SUA au murit 25.757 de oameni din cauza noului tip de virus, în vreme ce numărul total al îmbolnăvirilor a depăşit 600.000, pe teritoriul Statelor Unite.

Uniunea Europeană a criticat, miercuri, decizia preşedintelui Donald Trump de suspendare a contribuţiei financiare a Statelor Unite la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

“Nu există niciun motiv care să justifice această decizie, în contextul în care eforturile OMS sunt mai necesare ca niciodată pentru a limita răspândirea pandemiei de coronavirus”, a declarat miercuri Josep Borrell, Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Exerne şi Politici de Securitate, citat de cotidianul Le Figaro. “Doar prin unirea forţelor putem depăşi această criză, care nu are frontiere”, a adăugat el.

La rândul lor, Franţa şi Germania și-au exprimat regretul privind decizia preşedintelui Donald Trump de suspendare a contribuţiei Statelor Unite la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în plină criză de coronavirus, conform cotidianului Le Figaro.

“Este vorba de o decizie regretabilă”, afirmă Sibeth Ndiaye, purtătorul de cuvânt al Guvernului Franţei, exprimând speranţa că situaţia “va reveni la normal”, pentru ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii să îşi poată continua activităţile.

“Una dintre cele mai bune investiţii este consolidarea Naţiunilor Unite, mai ales a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care este subfinanţată, spre exemplu prin dezvoltarea şi distribuirea de teste şi vaccinuri”, a comentat, la rândul său, Heiko Maas, ministrul german de Externe.

Administraţia din China s-a declarat și ea “profund preocupată” de hotărârea SUA. “Această decizie va slăbi capacităţile OMS şi va afecta cooperarea internaţională contra epidemiei”, a declarat Zhao Lijian, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing.

 

 

Dupa cum era aranjat…o noua epidemie de Ebola a izbucnit in Africa. Ministru: „Exista deja persoane decedate”

Guvernul Republicii Democratice Congo a declarat luni un nou focar de Ebola la Mbandaka, (nord-vestul tari), in timp ce o epidemie de aceasta boala face in continuare ravagii in nord-estul tarii, relateaza EFE si AFP, citate de Agerpres

„Pot confirma ca avem o noua epidemie de Ebola la Mbandaka”, capitala provinciei Ecuador”, a declarat ministrul congolez al sanatatii, Eteni Longondo.

„Exista deja persoane decedate”, a precizat ministrul la o conferinta de presa, care a reamintit de existenta celuilalt focar izbucnit in 2018.

„Institutul national de cercetare biomedicala (INRB) a confirmat ca esantioane venite din Mbandaka au rezultat pozitive la virusul Ebola”, a subliniat ministrul Longondo.

O alta epidemie de Ebola este in continuare declarata la celalalt capat al acestei tari, care a provocat pana in prezent moartea a 2.280 de persoane din august 2018.

România furată. Sute de milioane de euro pierduți în gunoaie

romania furata gunoaie

Iulie 2014. Românii află de la televizor că mafia italiană apare într-un dosar de spălare de bani, cu legături la Bucureşti. Administratorii gropii de gunoi de la Glina, Victor Dombrovschi şi Sergio Pileri, sunt reţinuţi în baza unui mandat european şi extrădaţi în Peninsulă.

„Acum, după arestarea celor doi patroni, autorităţile au pus şi sechestru asigurător pe zeci de hectare de teren pe care se întinde groapa de gunoi Glina”, relata reporterul Digi24 Bogdan Ocnaru.

Cosa Nostra, susţin procurorii italieni, ar fi spălat aproape 300 de milioane de euro cu ajutorul unor firme paravan. Banii ar fi fost obţinuţi din activităţi ilegale desfăşurate în Italia. Subiectul ajunge în presa europeană.

Un an mai târziu. Într-un raport, Comisia de la Bruxelles arată că România produce în fiecare an peste opt milioane de tone (8.441.596) de deşeuri menajere. Doar şapte milioane (6.930.000) sunt colectate oficial.

Gunoiul care dispare doar din hârtii în fiecare an (1.511.596) este de 272 de ori mai greu decât cimentul folosit la construcţia Casei Poporului, adică peste 33 de mii de vagoane pline.

„La noi piaţa nu este transparentă pentru că încă nu s-a făcut. Anul trecut am discutat foarte mult şi se pare că până la urmă nu se acceptă de către unele instituţii ca deşeurile să fie tranzacționabile numai pe bursa de mărfuri Bursa aduce întotdeauna transparenţă”, spune Attila Korodi, fost ministru al Mediului.

„În primul rând, costurile de acum ale salubriştilor sunt mult mai mici decât realitatea. Ei fiind nişte simpli transportatori de la noi de acasă la groapa de gunoi, ei nu au costuri. Şi diferenţa de bani e cea mai bună finanţare de campanie electorală”, spune un fost angajat din Ministerul Mediului.

Potrivit Eurostat, România (99% – deşeuri depozitate) este pe penultimul loc la reciclarea şi valorificarea deşeurilor. Aruncă la gunoi 99 la sută din ceea ce nu foloseşte. Ne mai întrece doar Bulgaria, care duce totul la gunoi. (100% depozitează).

În Germania (1% deşeuri depozitate), Olanda (1,1% deşeuri depozitate) şi Austria (1,2%) aproape toate deşeurile sunt transformate în bani (reciclare) şi energie (incinerare). La gropile de gunoi occidentale nu mai ajunge aproape nimic.

În România comunistă, normele de reciclare impuse populaţiei erau stabilite doar din considerente financiare. În sistemul de învățământ, de exemplu, fiecare elev trebuia să predea lunar cinci sticle, 10 borcane şi 10 kilograme de maculatură. În lipsa accesului la pieţele internaţionale de materii prime, costurile interne de producţie pentru sticlă şi hârtie erau ridicate. Economisirea resurselor, promovată sub sloganul „cei trei r: Recuperare, recondiționare, refolosire”, era politică naţională.

După căderea comunismului, reciclarea impusă de stat devine istorie. Centrele de colectare se închid rând pe rând.

Primele legi în domeniul managementului deşeurilor apar abia la sfârşitul anilor ’90.

După ce România începe oficial negocierile de aderare la Uniunea Europeană, problema gunoielor intră pe agendele Executivului şi Legislativului de la Bucureşti. În 2000, Guvernul Năstase emite Ordonanţa de urgenţă 78, care reglementează pentru prima dată „activităţile de producere şi gestionare a deşeurilor, cu asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.”

Guvernul identifică în toată România 240 de gropi mari de gunoi. Majoritatea, înfiinţate în anii ’70, au capacitate de depozitare depăşită și poluează.

„În perioada de preaderare a României la UE s-a pus un accent destul de important pe infrastructura de mediu care era într o stare aproape medievală comparativ cu celelalte state care au aderat la Uniunea Europeană”, spune Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului.

Din 2000, Uniunea Europeană porneşte Programul de Instrumente pentru Politici Structurale pentru Preaderare – ISPA şi acordă un miliard de euro finanţare nerambursabilă pentru 12 ţări.

România trebuia să investească în rezervele de apă potabilă, tratarea apelor reziduale, administrarea deşeurilor solide şi a celor periculoase şi în depoluarea aerului. Pentru perioada 2000-2007, Bruxelles pune la dispoziţia Bucureştiului, în fiecare an, 140 de milioane de euro.

„Sumele au fost generoase, importante, şi ar fi trebuit să ne ajute să ajungem la un alt nivel acum în anul 2015”, spune Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului.

În 2004, doar 10 state sunt acceptate în Uniunea Europeană. România şi Bulgaria trebuie să mai aştepte trei ani. Li se reproşează inclusiv probleme de mediu.

„Situaţia din România era mult mai dramatică”, spune Sulfina Barbu.

Ca să recupereze, guvernul Tăriceanu stabileşte, în 2005, prin ordonanţă de urgenţă, „un calendar de sistare sau conformare” a activităţii pentru cele peste 200 de gropi de gunoi. Până la jumătatea lui 2009, 139 de rampe trebuiau să se închidă. Restul primeau derogare până în 2017.

„La negocierile pe care România le-a susţinut în perioada 2005-2006 am reuşit să convingem că România are nevoie de fonduri importante pentru infrastructura de mediu”, spune Sulfina Barbu.

Ca nou stat membru, între 2007 şi 2013, România are la dispoziţie 5,6 miliarde de euro pentru programul Operaţional Sectorial Mediu.

Banii trebuie cheltuiți pentru îmbunătăţirea calităţii şi accesului la infrastructură de apă şi canalizare, dezvoltarea sistemelor de management al deşeurilor şi ecologizarea zonelor poluate istoric, reabilitarea termică, protecţia naturii, protecţia împotriva inundaţiilor şi reducerea eroziunii costiere şi asistenţă tehnică şi consultanţă.

„Pentru axa prioritară 2 pentru managementul deşeurilor au fost alocate 900 de milioane de euro din care contribuţia Comisiei Europene – 773 de milioane de euro”, , spune Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului.

România trebuie să pună la punct câte un circuit integrat, în fiecare judeţ, prin care autorităţile locale să gestioneze fluxul de gunoi. Concret, trebuiau înfiinţate puncte de colectare a deşeurilor, staţii de transfer, centre de sortare şi compostare şi gropi de gunoi ecologice care să primească, în principal, doar reziduurile rămase după colectarea materialelor reciclabile.

„Sistemul de Management Integrat al deşeurilor în judeţul Olt” este denumirea oficială a proiectului care trebuia implementat de Consiliul Judeţean, până la sfârşitul lui august 2015.

Bruxelles punea la bătaie peste 34 de milioane de euro (34.414.117 euro). Pe hârtie, asta însemna: patru staţii de transfer, puncte de colectare, ecologizarea gropilor vechi şi construirea unei rampe europene de depozitare a deşeurilor, în comuna Bălteni.

Deşi autorităţile trebuiau să semneze toate contractele până la sfârşitul lui august 2015 pentru a primi banii europeni, au reuşit să parafeze doar 10 documente din 12. Unul este pentru ecologizarea fostei gropi de gunoi de la Caracal.

Lucrările de ecologizare sunt aprope gata, cu toate că termenul de închidere este iulie 2017. Deşeurile au fost acoperite cu pământ, amplasamentul remodelat şi au fost montate instalaţii pentru colectarea gazului şi a lichidului rezultat în urma fermentării gunoaielor. Pe hârtie, zona nu mai este poluată. Realitatea este cu totul alta.

Constructor (înregistrare cu camera ascunsă): Ei până când nu dau drumul aici la asta n-au soluţii. Până nu va duce la Bălteni (n.r. – Groapa ecologică) tot gunoiul din tot judeţul… Aşa e peste tot, şi la Balş şi la Corabia. Ei n-au gândit-o, dom’le! Aşa a rămas peste tot. A rămas o groapă provizorie lângă depozitul care se închide.

Pe malul pârâului Gologan, fix lângă fosta groapă, un munte de gunoaie creşte de la o zi la alta. Dacă nu cad în apă, mizeriile ard mocnit. Aproape că blochează drumul către un poligon al Ministerului Apărării.

Asta, deşi Consiliul Local a decis ca, după începerea ecologizării, să transporte şi să depoziteze temporar deşeurile la groapa din Balş, aflată la 40 de kilometri.

Primar (înregistrare cu camera ascunsă): Au ajuns la concluzia, la nivel de Consiliu Judeţean, pentru că ei sunt mandatarii proiectului, să transporte de peste tot gunoiul în groapă. Sunt cheltuieli mult mai mici decât cheltuielile de, cum să zic, a închide şi gropiţa respectivă de gunoi.

„Avem destul de multe judeţe în care s-a sistat depozitarea la vechile gropi şi nu este implementat definitiv SMID-ul şi acolo s-au format depozite temporare de deşeuri. A fost acceptat o depozitare temporară pe un an de zile, dar n-a fost suficientă… acele depozitări temporare s-au transformat în depozite ilegale”, spune Florin Diaconu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu.

Autorităţile judeţene din Olt au stabilit ca depozitul ecologic de deşeuri să fie amplasat lângă comuna Bălteni. Lucrările au început în septembrie 2013 iar recepţia rampei ar fi trebuit făcută încă din ianuarie.

„Au fost nişte situaţii care nu puteau fi prevăzute anterior… anul trecut a fost foarte ciudat… foarte ciudat din punct de vedere al precipitaţiilor. Au fost perioade în care practic nu s-a reuşit să se îndeplinească parametrii la care ne gândeam din punct de vedere al progresului”, spune Marius Stanciu, reprezentant Hill Internaţional.

Contractul pentru construcţia gropii de gunoi de la Bălteni, de opt milioane de euro (7.951.532 euro), a fost câştigat de asocierea dintre două firme româneşti şi una spaniolă. SC. Grup Primacons SRL (lider de asociere), Viales Obras Publica S.A. din Spania şi S.C. Aqua Proiect S.A.

Grup Primacons SRL este deţinută de Octavian Bălțoi. Numele lui a apărut, în 2009, într-un top al celor mai bogaţi români.

Societatea a avut contracte cu autorităţile locale din Slatina, pe vremea când primar era fostul ministrul de Finanţe, Darius Vâlcov, acuzat de procurorii DNA de trafic de influenţă. Contactat de DIGI 24, Octavian Bălţoi a transmis că lucrarea a fost predată şi recepţionată de Consiliul Judeţean conform contractului.

Judeţul Buzău. Municipiul Râmnicu Sărat. Inspectorii Gărzii Naţionale de Mediu fac un control la groapa de gunoi.

Groapa trebuie închisă până în iulie 2017. Până atunci, depozitul gestionat de consiliul local nu are voie să primească gunoi menajer, ci doar deşeuri stradale.

„Cum sunt cele de la spaţiile verzi da, sunt ok. Fânul şi gunoiul de grajd… este prevăzut în autorizaţia de mediu. Molozul la fel. Dar deşeurile recilabile în niciun caz: folie, hârtie, carton, plastic şi, într-adevăr aici avem deşeu biodegradabil. Nu se acceptă…”, spune un inspector de mediu.

„Ştiţi că noi în 2017… ne închide… aia e cea mai mare problemă a noastră. Deci acum… sunt şi acum mici probleme, ca peste tot, cred, dar eu nu văd o rezolvare din 2017, la ce populaţie avem noi în Râmnicu Sărat”, spune un reprezentant al A.D.P. Râmnicu Sărat.

La Râmnicu Sărat există doar o staţie de transfer a deşeurilor, unde gunoiul este presat, băgat în containere şi trimis la sortare. Rampa a fost construită pe banii celui mai mare operator de salubritate din judeţ – grupul RER. Aici ajunge doar o mică parte din gunoaiele oraşului.

Majoritatea deşeurilor merg la Gălbinași, la 48 de kilometri distanţă.

Acolo, acelaşi operator de salubritate zonal a inaugurat în 2009, tot din fonduri proprii, un depozit de deşeuri la standarde europene – singurul din întreg judeţul.

„Autorităţile locale, prin proceduri obligate de licitaţie şi nu de delegare de atribut de serviciu public, dau pe contracte de 10 ani către firme private serviciul de salubritate. În momentul în care ai dat, firma are interesul să facă profit. Cum să facă profit? Jucând cu cantităţi de deşeuri, jucând cu cantităţi depozitate sau colectate”, spune Attila Korodi, fost ministru al Mediului.

Consiliul Judeţean Buzău a avut la dispoziţie, din 2007, bani europeni să dezvolte un sistem modern de colectare a deşeurilor care ar fi trebuit să includă şi construirea unei gropi de gunoi ecologice. Proiectul a fost îngropat.

În 2011, Consiliul Judeţean Buzău renunţă la ideea construirii unei gropi ecologice. Noul proiect, prin care erau accesate 34 de milioane de euro (33,69 mil. euro fără TVA), era doar pentru maşini de gunoi, construcția a patru staţii de transfer (Berca, Pogoanele, Ulmeni, Pătârlagele), a două staţii de sortare (Poşta Câlnău, Gălbinaşi), a uneia de compostare şi închiderea depozitelor neconforme din Buzău şi Nehoiu.

În aprilie 2015, printr-o hotărâre de consiliu judeţean semnată de social-democratul Petre Emanoil Neagu, şi acest proiect este oficial abandonat.

Oficial, pentru că mai multe localităţi din judeţ nu au mai fost interesate să ia parte la proiect. Este vorba despre aceleaşi consilii locale care au contract cu operatorul privat de gunoi RER. Pe lângă municipiile Buzău şi Râmnicu Sărat, RER Ecologic Service Buzău S.A. are contracte cu 17 localităţi. De altfel, grupul a câştigat, de-a lungul timpului, contracte în Capitală, Timişoara, Oradea, Cluj, Galaţi, Brăila, Tulcea şi Deva. „Am avut o problemă în teritoriu. Mai multe localităţi s-au retras din asociaţie (n.r. Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară). Existând un operator în judeţ de mai multe vreme, au făcut lobby. Dacă lumea a fost entuziasmată într-o primă fază, fiecare s-a retras. Neavând nicio pârghie… Toată lumea a motivat simplu: aşa au hotărât domnii consilieri. Mă refer la consilii locale”, spune Petre Emanoil Neagu, vicepreşedinte CJ Buzău.

RER Ecologic Service Buzău S.A. are ca acţionari Consiliul Local al Muncipiului Buzău (6.9%) şi RER Recuperare Ecologică şi Reciclare SRL (93.09%) şi o cifră de afaceri în 2014 de peste şapte milioane de euro (7.120.322).

Între 1997 şi 2001, directorul filialei din Buzău a fost democrat-liberalul Cezar Preda. A renunţat la toate funcţiile deţinute în Grupul RER după ce a fost ales deputat în 2004.

„N-am nicio legătură cu dezvoltarea societăţii sau cu prezenţa societăţii, în continuare, în municipiul Buzău. Asta a decis-o primăria Buzău cu ce a avut ea de făcut. Eu am intrat în politică în anul 2000, cât am fost director la RER nu făceam politică. Absolut deloc”, spune Cezar Preda, vicepreşedinte PNL.

Legăturile societăţii RER Ecologic Service Buzău S.A. cu clasa politică din judeţ sunt reluate în 2000. Liviu Mocanu, actualul director general al societăţii, a fost ales membru în Consiliul Judeţean din partea Partidului Democrat Liberal în mandatul 2008-2012. Cât a fost fost în consiliu, Liviu Mocanu şi-a păstrat funcţia de conducere a societăţii de salubritate.

Discuție reporter – Liviu Mocanu, director RER Ecologic Service Buzău S.A.

– Noi am făcut din fonduri private groapa ecologică.

– Nu consideraţi că ar fi totuşi un monopol din start?

– Nu. Pentru că nu avem exclusivitate cu groapa ecologică din judeţ.

– În ce sens?

– De exemplu, în afară de primăria municipiului Buzău şi Râmnicu Sărat, cu care avem un serviciu concesionat noi, celelalte primării din judeţ, pentru că groapa ecologică are contract şi cu celelalte primării de comune, pentru că au ales să vină să depoziteze acolo că n-aveau… Puteau să se ducă spre exemplu în Prahova.

Există şi primari care au refuzat contractul cu RER Ecologic Service Buzău.

„Maşinile sunt MAN, euro 4, dotate cu tot ce trebuie, mai puţin aer condiţionat”, spune Stelian Gioabă, primarul comunei Stâlpu, jud. Buzău.

Comuna Stâlpu din Judeţul Buzău are, din 2009, propriul sistem de colectare a deşeurilor. Primarul Stelian Gioabă a obţinut o finanţare europeană de peste 400 de mii de euro pentru cumpărarea de maşini de gunoi. Consiliul Local şi-a înfiinţat propriul serviciu de salubritate şi a stabilit tarife pentru populaţie doar cât să acopere cheltuielile de funcţionare: 10 lei pe lună de gospodărie, în loc de 40 de lei, cât ar fi costat serviciul privat.

„S-a făcut un proiect pentru încă o groapă de gunoi, dar când va fi nu ştim. Poate că dacă vor fi mai multe vor fi şi preţurile mai mici, va fi o concurență. Dar deocamdată nu avem ce face, mergem la Gălbinaşi, cu ei avem contract, acolo ducem”, spune edilul.

„S-ar putea scrie cărţi… câte jocuri au fost în domeniul acesta. Eu cred că nu întotdeauna firmele private au jucat corect”, spune Attila Korodi, fost ministru al Mediului.

Rampa Telejean, înfiinţată în 1950, a fost închisă oficial în 2000. Lucrările de ecologizare au început abia în iulie 2014, ca parte a proiectului „Sistem de management integrat al deşeurilor Prahova”.

27 de milioane de euro din fonduri europene trebuiau cheltuiţi pentru ecologizarea gropii de la Teleajen, construirea a patru staţii de transfer, a uneia de sortare la Boldeşti Scăieni şi a uneia de tratare mecano-biologică la Ploieşti. Contractul a fost semnat, în februarie 2013, de fostul ministru al Mediului, Rovana Plumb, şi de preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma.

„Ştim foarte bine care au fost problemele cu ceea ce însemnă accesarea fondurilor europene de către România, mai cu seamă de către autorităţile publice locale. Până când a fost depus proiectul, până când a fost elaborat… sigur că a durat ceva timp”, spune Raul Petrescu, viceprimarul din Ploieşti.

Pentru groapa de la marginea Ploieştiului, contractul a fost atribuit în aprilie 2014, prin licitaţie publică, asocierii SC Iridex Group Construcţii SRL, SC Iridex Group Import Export SRL şi SC Urban Electric SRL.

Grupul Iridex are afaceri în domeniul construcţiilor şi salubrizării în mai multe zone din ţară. Potrivit Registrului Comerţului, fostul deputat conservator Corneliu Pascu este membru în consiliul de admistrație la mai multe societăţi din cadrul Grupului Iridex.

„Contractul pentru închiderea depozitului neconform din Prahova a fost câştigat prin hotărâre judecătorească. Ca urmare este exclusă orice implicare a domnului Pascu în decizia unei instanțe din România”, spune Liviu Birău, director general adjunct Iridex Group Construcţii.

SC Urban Electric SRL este deţinută, în părţi egale, de Valentina Harpău şi Mihail Ştefănescu. În 2014, Urban Electric SRL a avut o cifră de afaceri netă de aproape cinci milioane de euro (4.767.925), în timp ce profitul declarat a fost de 15 mii de euro (15.791).

Valentina Harpău era în 2009 director de cancelarie la Prefectura Prahova. Mihai Ştefănescu apare în interceptările din dosarul în care Gheorghe Boeru, patronul Romair Consulting SRL, este acuzat de dare de mită, cumpărare de influență și evaziune fiscală în urma unor contracte pentru lucrări de mediu, finanţate de Uniunea Europeană, în judeţul Prahova. În stenograme, Mihai Ştefănescu discută cu Adrian Semcu, fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, despre licitaţii pentru proiecte de mediu.

Mihai Ştefănescu: Urmează bătălia pe astea… că toată lumea e cu ochii să facă bani acum că, de fapt, ăsta a fost… de fapt, interesul!

– Semcu Adrian: Licitaţiile care vin, nu?

– Mihai Ştefănescu: Aha, aha! Aţi văzut!?

– Semcu Adrian: Și tu te bagi undeva?

– Mihai Ştefănescu: Păi mă bag la toate! Adică vreau să mă bag la toate!

– Semcu Adrian: Mergi singur sau iei partener?

– Mihai Ştefănescu: Păi dar n-am cum să merg singur… n-am cum să merg singur!

Romair Consulting SRL, societatea controlată de Gheorghe Boeru, a primit mai multe contracte pentru proiecte de mediu. Unul de aproape 300 de mii de euro (280.421 de euro) a fost atribuit prin negociere directă tocmai pentru programul de deşeuri.

„Au fost şi foarte multe cazuri în care autorităţile locale, responsabilii, organizatorii de licitaţii au considerat ca aceste fonduri pot fi date prietenilor, firmelor prietene, lucru total greşit, sau pe principiul ‘lasă că merge şi aşa, n-o să mă descopere nimeni’”, spune Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului.

Romair Consulting SRL este verificată în dosarul DNA în care sunt cercetaţi printre alţii Iulian Herțanu, cumnatul premierului Victor Ponta, deputatul Sebastian Ghiţă şi preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma.

Discuţie reporter – fost angajat din Ministerul Mediului

– Consultanţii europeni au fost cei care au distrus fondurile europene din punct de vedere tehnic. Nu poţi să te declari consultant atâta vreme cât tu modifici o documentaţie ca să-i convină beneficiarului. Beneficiarul fiind Consiliul Judeţean. Politic fiind, tu îi manevrezi cifrele ca să iasă cum vrea el. Eu am auzit şi 40 la sută, pe la urechile mele, cât am lucrat la statul român, 40 la sută a fost cea mai mare cifra auzită de mine.

– Dintr-un contract de cât? De un milion?

– Nu mai ştiu… eu am auzit procentul aşa… 40 la sută… înseamnă că nu faci nimic.

De contracte de consultanţă pentru lucrări din cadrul proiectul „Sistemul de management integrat al deşeurilor din Prahova”, în valoare de peste un milion de euro, au beneficiat şi societăţile Hill Internaţional SRL şi Ramboll South East Europe SRL. Hill Internaţional apare în acelaşi dosar al fraudelor din fonduri europene din Prahova.

Procurorii susţin că societatea ar fi fost sprijinită de actualul secretar de stat din Ministerul Mediului, Mihail Facă – fost administrator public al judeţului Prahova – pentru a câştiga la licitaţii pentru contracte din bani europeni.

„Pot comenta acest aspect în momentul în care mă solicită procuratura. Nu am niciun fel de idee de astfel de înregistrare, până în momentul de faţă nu m-a solictat nimeni”, a spus Mihail Facă, secretar de stat în Ministerul Mediului.

Mihail Facă este subalternul actualului ministru al Mediului, Graţiela Gavrilescu. Ea a ocupat între 2004 şi 2007 fotoliul de viceprimar al municipiului Ploieşti.

Discuție reporter – Graţiela Gavrilescu, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor

– Dumnealui apare ca un personaj care a sprijit o firmă de consultanţă, care a câştigat un proiect de consultanţă. Ştiţi de acest lucru?

– Nu. Chiar nu ştiu de lucrul acesta.

La această oră, Hill Internaţional SRL supervizează, printre altele, lucrările în judeţul Olt, la groapa ecologică de la Bălteni.

„Avem, avem, avem… şi la Suceava avem şi acolo consultanță, mi se pare că şi la Vaslui şi la Alba Iulia”, spune Marius Stanciu, reprezentant Hill Internaţional.

Ramboll South East Europe SRL, cea de-a doua societate care oferă consultanță în Prahova, este administrată din 2013 de Silviu Stoica. El este fostul şef al Direcţiei pentru Managementul Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului Mediului. Între ianuarie şi iulie 2009 a fost şeful Autorităţii de Management a Programului Operaţional Sectorial Mediu. Contactat de Digi 24, directorul Ramboll South East Europe a refuzat să acorde un punct de vedere.

Silviu Stoica nu este singurul fost director al Autorităţii de Management pentru fondurile de mediu cu legături în proiectele supervizate de instituţie. Până acum trei luni, autoritatea a fost condusă de finul lui Sebastian Ghiţă, Ciprian Ghioc. Şi numele acestuia apare în dosarul în care este cercetat deputatul PSD.

Interceptări în Dosarul fondurilor europene: „Membrii grupului au primit sprijin pentru câștigarea lucrării (…) din partea deputaţilor Ghiţă Sebastian Aurelian şi Cosma Vlad Alexandru (…) şi a altor persoane care au fost în măsură să ofere informaţii grupului infracţional (…) Ghioc Ciprian – director general al Autorității de Management POS Mediu […], finul deputatului Ghiţă Sebastian.”

Potrivit Autorităţii de Management, doar şapte din cele 10 contracte pentru implemetarea Sistemului Integrat de Gestionare a Deşeurilor din Prahova au fost scoase la licitate până în prezent, deşi finanţarea europeană pe întreg programul de mediu expiră în decembrie 2015.

„Din informaţiile generale pe care le am vor rămâne circa 15 judeţe fără astfel de investiţii. Dacă în perioada 2007- 2013 vorbeam de aproape un miliard de euro pe care îi avem la dispoziţie – şi din păcate nu am cheltuit mai multe de 400 de milioane pe această zonă de management a deşeurilor – în 2014 -2020 nu avem decât 500 de milioane”, spune Ionuţ Georgescu, preşedintelele Asociaţiei Planeta Verde.

„Discutăm de proiecte care sunt suspicionate de fraudă sau de nerespectarea legislaţiei privind achiziţiile publice, discutăm de proiecte care sunt blocate sau care nu respectă standardele privind sistemul integrat de gestionare a deşeurilor”, spune Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului.

Pe lângă problema absorbţiei fondurilor europene, România mai are o problemă.

„Noi până la ora actuală nu suntem condamnaţi la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru netraspunerea legislaţiei UE în termen. Nu garantez însă că această performanță foarte bună se va menţine şi în viitorul apropiat”, spune Răzvan Horaţiu, agentul guvernamental al României la Curtea de Justiţie a UE.

România are 14 procese deschise de Uniunea Europeană pentru chestiuni legate de mediu – neimplementarea legislaţiei sau aplicarea incorectă a acesteia.

În cel mai recent dosar, Comisia Europeană acuză România că, nici la un an şi jumătate de la expirarea termenului limită, nu a aplicat directiva referitoare la ambalaje şi reciclarea acestora.

„Din ce motive s-a întârziat nu aş putea să vă spun, că eu nu cunosc. Ce pot să vă spun e că există o serie de funcţionari cu nume şi prenume care ori nu au avut interes, ori nu vrut… cert este că nu şi-au făcut treaba la timp”, spune Răzvan Horaţiu Mihai, agentul guvernamental al României la Curtea de Justiţie a UE.

Prin nealinierea la legislaţia europeană în materie de mediu şi prin gradul mic de absorbţie al fondurilor, România pierde bani şi locuri de muncă.

„Potenţialul este uriaş. Estimările noastre ne arată că există potenţial pentru a crea aproape 30.000 de locuri de muncă noi în acest domeniu, doar în România”, spune Karmenu Vella, comisarul europeană pentru Mediu.

„Noi pierdem cam 3,5 miliarde de euro, la PIB-ul României, pentru că nu implementăm sistemul până la capăt”, spune un fost angajat din Ministerul Mediului.

De la 1 ianuarie 2016, România va mai avea o problemă – piaţa deşeurilor va fi liberalizată. Asta înseamnă că, din Europa, pot fi aduse şi depozitate deşeuri în România fără o notificare prealabilă.

„Erau zone din Europa, cum era sudul Italiei, de unde se dorea intrarea cu deşeuri menajere colectate de alţii. Se depozitau în România şi din fericire încă nu se poate lucrul acesta”, spune Attila Korodi, fost ministru al Mediului.

„România este foarte interesantă din punct de vedere al producătorilor de deşeuri de afară, pentru că sunt foarte ieftine inclusiv valorificarea, inclusiv depozitarea şi atunci se încearcă de foarte multe ori ca aceste deşeuri să intre ilegal în ţară”, spune Florin Diaconu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu.

În România, preţul mediu de depozitare la gropile de gunoi este de 14 euro tonă. În Europa, în state precum Italia, tarifele ajung şi la 100 de euro pe tonă.

„În momentul în care peste graniţă, la 20 de kilometri de exemplu, în Ungaria, la depozitul de gunoi cu tot cu taxa de penalizare pe operatorul de salubritate, costă 50 de euro… iar la Nădlac, 20 de euro. Este mai ieftin să treacă repede graniţa şi vine şi aduce deşeul la noi. Avem o interdicţie de depozitare, dar dacă zice pe hârtie că-l bagă într-o staţie de sortare pe hârtie…”, spune Ionuţ Georgescum, preşedintelele Asociaţiei Planeta Verde.

Potrivit legii, Ministerul Mediului este singura instituţie care realizează politica naţională în domeniu şi care trebuie să îndeplinească rolul de autoritate de stat, de coordonare şi control. Inclusiv în privinţa absorbției şi cheltuirii de bani europeni pentru rezolvarea problemelor ridicate de deşeuri.

Discuție reporter – Graţiela Gavrilescu, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

– Consideraţi că acolo unde au fost chetuiți bani europeni, au fost cheltuiți corect?

– Eu consider, eu cel puţin, sau atâta timp cât prezumţia de nevinovăţie funcţionează în România, cred că cei care au avut dorinţa să absoarbă bani europeni au ştiut şi cum şi în mod, din punct de vedere legal.

În prezent, la nivel naţional, doar 32 de consilii judeţene din 41 au în derulare contracte pentru lucrări şi consultanță cu privire la sistemele de management integrat al deşeurilor. Potrivit datelor de la Autoritatea de Management, la nivelul celor 32 de judeţe, media gradului de implementare a proiectelor este de sub 50 la sută, deşi contractele de finanţare expiră în mai puţin de trei luni. Restul de nouă judeţe nu au au fost interesate sau au renunţat, în timp, la banii europeni

România furată | Miliarde de euro îngropate în școli fără elevi și în campusuri neterminate

usa

Alin e în clasa a doua. Ca el, mii de elevi din satele României iau microbuzul în fiecare zi, la ora 6. Ministerul Educaţiei îşi doreşte ca învăţământul cu predare simultană, frecvent întâlnit la ţară, să poată fi, treptat, desfiinţat.

O investiţie în viitor pentru care copiii sacrifică, de multe ori, prezentul: fac două ore şi mai bine pe drumuri nesigure pentru a ajunge la şcoală.

Şcoli modernizate şi închise

România lui 2015 nu-şi mai permite să ţină deschise şcoli în sate îmbătrânite. E neprofitabil să plăteşti directori, contabili şi secretare în sate cu tot mai puţini copii. O treime din şcolile care existau în 2004 au fost închise. Multe au fost desfiinţate, deşi, cu un an sau doi înainte, renovarea costase cât bugetul unei comune pe un an.

Peste drum de casa lui Alin, la Frăţileşti, în Ialomiţa, e o astfel de şcoală.

În clădire intră, rar, doar Luminiţa Trifan, director la o altă şcoală din comună. Vine să ia ce a mai rămas.

Prof. Luminiţa Trifan, directorul Şcolii Săveni: „Bănci, scaune, uşă… pe care am amplasat-o la grădiniţa din Săveni. Uşa de aici, da.”

Şcoala din Frăţileşti a înghiţit, din 2006 până în 2008, în jur de 200.000 de lei. Geamuri noi, de termopan. Centrală termică pe lemne. Lambriuri şi tavane false. Instalaţii electrice şi corpuri de iluminat. Calorifere. Pe ici, pe colo, s-au schimbat uşile şi parchetul. Cât de bine, se vede după cinci ani.

Reporter: „Nu e pus cum trebuie”.

Luminiţa Trifan: „Nu, nu, că nu e turnată şapă. De exemplu, corpuri din acestea de iluminat am găsit noi vreo 10-11 bucăţi. Bănuiesc că lucrarea nu a fost finalizată. Altfel, nu-mi explic. Nici caloriferele n-au fost montate toate. Sunt în ţiplă unele şi aşa au rămas”.

Doi ani mai târziu, şcoala s-a închis. Nu mai erau nici 20 copii pentru care să se faca o clasă.

Reporter: „Ai învăţat vreodată la şcoala de aici, din Frăţileşti?”

Alin Nedelcu, elev: „Am învăţat până la 5-6 ani.”

Reporter: „Ai făcut grădiniţa, adică.”

Alin Nedelcu: „Da.”

Reporter: „Şi la şcoală? Te-ai dus direct la Săveni?”

Alin Nedelcu: „Da. Ne duce cu microbuzul. Trebuie să ne trezim la ora 6. Nu ne lasă să întârziem.”

Reporter: „Era mai uşor, aşa, când treceai strada dimineaţa?”

Alin Nedelcu: „Da, făceam doar 10-11 paşi şi ajungeam aci, foarte repede.”

Banii dispăruţi. O investiţie fără urmă

Datele oficiale arată că, inclusiv în anii în care se investea semnificativ, numărul copiilor din Frăţileşti era foarte mic. Dar analizele demografice erau ultima grijă a autorităţilor. Azi, nu mai există – nici la primărie, nici la şcoală – vreo urmă scrisă a acelei investiţii, cu atât mai puţin a vreunui responsabil precis.

Oana Badea, fost secretar de stat pentru Învăţământ Preuniversitar în Ministerul Educaţiei: „Dacă există investiţii care au mers în zone în care ulterior nu au mai existat elevi, alegerea făcută de inspectorul general împreună cu autoritatea publică locală a fost greşită. Trebuie să îşi asume responsabilităţile fiecare. Aşa e bărbăteşte, ştiţi?”

Primarul de la acea vreme şi-a înnoit mandatul după ce a investit în şcoală banii Guvernului. Retras din politică, azi spune că altcineva ar fi luat deciziile.

Niculae Ursache, fost primar al comunei Săveni, jud. Ialomiţa: Totul s-a desfăşurat prin intermediul Inspectoratului Judeţan acolo.

Reporter: „Vă amintiţi şi ce sumă aţi investit acolo?”

Niculae Ursache: „Nuuuu, nu, nu, nu, nu-mi amintesc. Nu îmi mai amintesc ce firmă, ce constructor…”

În actele de la Inspectorat, investiţia nu există. În judeţ există oficial o singură instituţie şcolară renovată şi apoi închisă în ultimii 10 ani: o grădiniţă. De la firul ierbii până la vârful Ministerului Educaţiei, şcoala renovată din Frăţileşti e ca şi dispărută.

Emil Albotă, secretar de stat pentru Infrastructură în Ministerul Educaţiei: „Eu nu pot să mă duc pe teren să verific dacă în localitate sunt, într-adevăr, acei elevi despre care primarul îmi spune că îi are. Îmi spune în scris, semnând şi ştampilând. Ministerului bănuiesc că îi este destul de complicat să se ducă să numere elevii dintr-o localitate. Cred că ar trebui, totuşi, căutaţi responsabilii în altă parte, da’ nu la Ministerul Educaţiei.”

Emil Albotă este secretar de stat la Ministerul Educaţiei şi se ocupă de infrastructura şcolară. O infrastructură despre care nicio instituţie din România nu are, în acest moment, o imagine clară.

Cine răspunde pentru banii irosiţi

Şcolile au fost transferate în 1998 autorităţilor locale. Investiţiile au continuat să fie finanţate, însă, şi de la bugetul de stat.

Banii pentru şcoala din Frăţileşti provin dintr-un credit de 60 de milioane de dolari de la Banca Mondială, destinat renovării mai multor şcoli. Guvernul rambursează împrumutul şi azi. În timp ce autorităţile îşi pasează responsabilitatea irosirii banilor, clasa în care s-a învăţat ultima oară la Frăţileşti e o eternă secţie de votare.

Altar în şcoala nouă

La patru sute de kilometri distanţă, la Albeni, în Gorj, o altă şcoală, una complet nouă, a fost, în noaptea Învierii, loc de slujbă.

Preot: „Doamne ajută! Şi vă aşteptăm cât mai des.”

Localnic: „Cum să nu? Ne întâlnim cu siguranţă!”

După alunecările de teren din 2006, Guvernul a ridicat la Câmpu Mare un sat nou pentru sinistraţi. I-a construit o şcoală cât pentru o comună, dar l-a lăsat fără biserică, drumuri şi apă curentă.

Dumitru Cornea, primarul comunei Albeni, jud. Gorj: „Numai pentru şcoală s-au cheltuit 1.900.000. Toate au fost făcute într-o degringoladă totală. Exact cum zice românul, a pus carul înaintea boilor şi nimic nu a mers corect.”

Un sat uitat, cu o şcoală nouă

Oamenii nu s-au înghesuit să-şi mute gospodăriile. Chiar dacă ar fi făcut-o, nu ar fi fost destui copii cât să umple opt clase de gimnaziu.

Dumitru Cornea, primarul comunei Albeni, jud. Gorj: „E într-un fel de conservare. Norocu’ ăl mare e că oamenii sunt de bună credinţă şi se păstrează. N-au început să o distrugă, n-au început să fure ceva… Se prezintă cum se prezintă, dar e o investiţie făcută fără cap.”

Copiii din Câmpu Mare fac naveta până la Albeni. În urma lor, sălile de clasă spaţioase, întinse pe două niveluri, cabinetele şi biblioteca încep să se degradeze.

Dumitru Cornea, primarul comunei Albeni, jud. Gorj: „Termopane, parchet, încălzire centrală… Asta-i situaţia. Stăm şi le privim.”

Scoala, începută în 2007, e terminată din 2010. Stă de cinci ani închisă şi aşa va rămâne. Primarul s-a gândit să o facă şcoală profesională şi să cazeze elevi în casele noi, în care sinistraţii au refuzat să se mute. Un ordin al ministrului Educaţiei l-a făcut să se răzgândească.

Dumitru Cornea, primarul comunei Albeni, jud. Gorj: „Acel ordin care spune că trebuie să facem contracte-cadru cu agenţii economici … Vă daţi seama că acest lucru este imposibil”

Investiţie fără viitor

Patronii companiilor locale sunt reticenţi. În ultimii ani, şcolile profesionale le-au trimis muncitori fără vreo pregătire reală.

Ion Pau, proprietarul unei fabrici de mobilă din Gorj: „Rezultatul nu va fi niciodată cel aşteptat pentru că elevii nu au unde să facă practică, n-au unde să vadă un utilaj.”

Deşi banii au plecat din bugetul Educaţiei, actualii şefi din minister nu ştiu cîte şcoli noi ramân închise.

Emil Albotă, secretar de stat pentru Infrastructură în Ministerul Educaţiei: „Există o situaţie. În acest, moment eu nu o am. Este greu să vă răspund cum s-au dirijat în trecut banii minsterului.”

Dumitru Cornea, primarul comunei Albeni, jud. Gorj: „Eu cred că în acel moment nu au gândit. Că, dacă gândeau, nu aveam această citadelă a învăţământului care stă.”

Şcolile, la mijloc, între interese comerciale şi electorale

Pentru şcoala predată la cheie, o firmă din Târgu Jiu, azi în insolvenţă, a încasat două milioane de lei. Aflat la guvernare când s-a ridicat satul, PNL a obţinut scoruri record la parlamentarele din 2008. Oamenii fac mai departe naveta pe drumuri de ţară.

Dumitru Cornea, primarul comunei Albeni, jud. Gorj: „Noi suntem puşi în situaţia numai de a le promite, numai în campaniile elctorale. Şi ne întâlnim cu ei numai din patru în patru ani.”

Prinse în vârtejul campaniilor electorale, şcolile din satele României rămân la extreme: fie trec cu greu pragul autorizării sanitare, fie ajung să înghită bani, dar să se degradeze înainte ca elevii să se aşeze în bănci.

Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei: „Un număr de 4% dintre elevii României învaţă în şcoli care nu deţin autorizaţie de funcţionare. Cea mai mare parte nu au obţinut autorizaţie din cauza lipsei de apă curentă şi canalizare.”

Educaţia. Zece ani, doisprezece miniştri

România a avut, în ultimii 10 ani, opt guverne. Educaţia – 12 miniştri. Cei mai mulţi se feresc azi să vorbească despre mandatele lor. Mihail Hărdău, Cristian Adomniţei, Daniel Funeriu refuză să deschidă subiectul. Cei care o fac exclud să fi greşit.

Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei: „Vreau să vă spun că, pe toate mandatele mele, banii s-au dus spre şcolile unde nevoile erau mai mari. Nu ne puneam problema ca după ce am continuat o şcoală şi am investit în ea să nu mai avem elevi pentru a fi cheltuit banii de pomană.”

Şcoala de la Câmpu Mare este numai una dintre cele finanţate inclusiv în mandatul din 2009 al ministrului Andronescu şi rămasă închisă. Nu este singura.

Bani luaţi cu împrumut zac în clădiri închise

Au trecut deja trei ani de când s-a terminat construcţia şcolii din Pietrari, Dâmboviţa. A fost ridicată de o firmă din Buzău, cu bani guvernamentali, dintr-un împrumut rambursabil. Totuşi, 300 de copii încep încă un an şcolar în două schimburi, în clădirea veche, de alături. S-au cheltuit aproape două milioane şi jumătate de lei (2,3 milioane de lei) pentru o şcoală nouă, dar primăria nu îşi poate acoperi partea de cofinanţare (de 400.000 de lei) pentru a o termina şi a o deschide.

Şcoala are toate finisajele, mobilier nou şi chiar un sistem pentru camere de supraveghere. Pentru a primi aviz de funcţionare, i-ar mai trebui două centrale termice şi o curte amenajată.

Cornel Coman, primarul comunei Pietrari, jud. Dâmboviţa: „Eu, neavând suma asta, nu am putut să fac altceva decât hârtii scrise către Consiliul Judeţean. Şi Consiliul Judeţean, în toată perioada asta, a fost surd. Dacă de la Ministerul Dezvoltării mi se spune “Da, suntem de acord să finanţăm toată suma”, atunci pornesc activitatea în noua şcoală.”

Emil Albotă, secretar de stat pentru Infrastructură în Ministerul Educaţiei: „Aş putea spune că nu sunt gospodari. Mi se întâmplă des să vină primari să ceară bani, dar nu să ceară şi cofinanţarea tot de la Minister.”

Cornel Coman, primarul comunei Pietrari, jud. Dâmboviţa: „Sunt o grămadă de alte lucruri de făcut în comunitate. Problemele sunt diverse. Nu poţi să zici “Domne, eu fac şcoala şi nu mai fac nimic altceva”.”

Acum o lună, la Pietrari s-au serbat, cu concerte şi focuri de artificii, Zilele Comunei.

Femeie din Pietrari: „A fost şi un spectacol de trei zile, şi deschiderea Centrului acela Cultural…”

Reporter: „Turistic.”

Femeie din Pietrari: „Da, turistic cultural. Şi slujba la biserică…”

Reporter: „Am auzit că au fost şi focuri de artificii.”

Femeie din Pietrari: „Da, s-a terminat cu focuri de artificii. Că aşa se termină întotdeauna”.

Cornel Coman, primarul comunei Pietrari, jud. Dâmboviţa: „Am pus 20.000 de lei pentru zilele comunei ca să menţinem tradiţia. Am foarte multă afecţiune faţă de copii. Problema-i că bugetul local e foarte, foarte mic.”

Drumul banilor. 23 de miliarde cheltuite în 10 ani

Din 2005 până azi, investiţiile în infrastructura şcolară din România însumează peste 23 de miliarde de lei numai de la bugetul naţional. Nu punem la socoteală fondurile europene disponibile după 2007 şi contribuţiile bugetelor locale.

Banii se folosesc pentru reabilitarea unor clădiri de şcoli şi grădiniţe, construirea unora noi, cumpărarea materialelor didactice şi computerelor. O mare parte se duce pe miile de şantiere deschise şi neterminate.

Un val nesperat de fonduri guvernamentale intră în primării în anii 2007-2008. În 2007, bugetul pentru investiţii în educaţie creşte de peste 10 ori faţă de anul precedent şi ajunge la 4,9 miliarde de lei (faţă de 498 de milioane în anul precedent). În 2008, ajunge la 6,2 miliarde, ca apoi să scadă brusc, la 1,7 miliarde de lei. Astăzi, e la mai puţin de o treime din această sumă.

Oana Badea, fost secretar de stat pentru Învăţământul Preuniversitar în Ministerul Educaţiei: „La acel moment, 2006, de început, educaţia devenise vedetă în dezbaterea publică. Să fii un decident care sprijină educaţia la momentul acela era foarte bine.”

Monitorizări invizibile la Guvern

Unde a mers fiecare leu din bugetul Ministerului Educaţiei, şi cu ce rezultate, nu a monitorizat nicio instituţie din România. Oficialităţile susţin că au o statistică, bazată pe datele venite din inspectorate. Pe care nu o prezintă.

În acelaşi timp, din cele 42 de inspectorate şcolare, doar o treime au putut oferi, la solicitarea Digi24, date concrete privind numărul de şcoli reabilitate în ultimii 10 ani sau aflate încă în şantier. Opt inspectorate au arătat că nu au astfel de centralizări şi ne-au sugerat să cerem informaţii fiecărei primării. 17 nici nu au răspuns solicitării.

Conform evidenţelor, 3410 de clădiri de şcoli din cele 19.000 din România au trecut prin lucrări capitale. Cel puţin 44 apar oficial închise după modernizare.

Emil Albotă, secretar de stat pentru Infrastructură în Ministerul Educaţiei: „Este impropriu să construieşti o şcoală într-o localitate în care nu avem elevi. Înţelegem că există astfel de cazuri izolate în ţară”.

Reporter: „Numărul lor concret se ştie undeva?”

Emil Albotă: „Bănuiesc că da.”

Reporter: „Unde?”

Emil Albotă: „Doamnă, eu cred că cel mai în măsură… ar trebui să se ştie aceste lucruri la consiliile locale care ţin de Ministerul Dezvoltării.”

Deşi se fac periodic recensăminte şcolare, o analiză a evoluţiei demografice pentru următorii ani, care să stea la baza oricărei investiţii, ar urma să se facă abia în 2016. Între timp, răspunderea pentru modul în care se investeşte, în lipsa unei strategii care să fie urmată de toate guvernele, rămâne colectivă.

Oana Badea, fost secretar de stat pentru Învăţământul Preuniversitar în Ministerul Educaţiei: „Nu există un singur vinovat.”

Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei: „Sunt foarte puţini bani faţă de nevoile pe care le are şcoala. Pentru că noi nu tre’ să ne uităm numai la clădiri şi numai la ziduri. Ştiţi, regele Ferdinand, când a inaugurat Politehnica din Timişoara, în 1920, spunea aşa: “Nu contează zidurile, ci spiritele din interiorul lor”.”

În România, unul din patru copii abandonează şcoala

În spatele zidurilor, în satele României învaţă aproape 40% din cei 2.600.000 de elevi înscrişi oficial la şcoală în 2015. Cei mai mulţi fac naveta.

Prof. univ. dr. Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP: „Peste 60% din şcoli, şi din mediul urban şi din mediul rural, raportează elevi care vin şi din altă localitate.”

Drumul acesta obositor face, între altele, ca familiile care nu şi-l mai permit să nu-şi mai trimită copiii la şcoală după gimnaziu, cu toate că învăţământul obligatoriu este de 10 ani.

Reporter: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?”

Alin Nedelcu, elev: „Mmmm. Poliţist.”

Reporter: „La Săveni sau în altă parte?”

Alin Nedelcu, elev: „La Constanţa, din ăla de la trupe speciale.”

Pentru ca Alin să ajungă poliţist, ar trebui să meargă la liceu şi apoi la facultate. E un efort pe care puţini copii din mediul rural îl fac până la capăt.

Prof. univ. dr. Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP: „După clasa a VIII-a, există o rată mai mare de părăsire – se numeşte părăsire timpurie a şcolii, care este de trei ori mai mare decât în mediul urban. Între un sfert şi o treime dintre copiii din mediul rural abandonează după clasa a VIII-a”

Campusurile şcolare. Un program rămas pe hârtie

Pentru aceşti copii a fost gândit, în 2005, un program naţional prin care Guvenul urma să construiască 186 de campusuri şcolare.

Pe lângă acestea, Comisia Europeană se arată dispusă să finanţeze încă 30. Cu o singură condiţie: să fie campusuri pe lângă şcoli profesionale, cu internate şi cantine pentru elevii din mediul rural.

Un campus înseamnă, în planurile ministerului, o şcoală renovată sau construită de la zero, un internat de 100 sau 300 de locuri, o cantină, o bază de practică şi una sportivă plus un bloc cu 10-12 garsoniere pentru cadre didactice. Un astfel de proiect ar fi costat între 750.000 şi un milion şi jumătate de euro. Guvernul estima, în 2005, că avea nevoie de 260 de milioane de euro pentru a încheia programul în maximum 3 ani.

77 de milioane de euro, îngropate în beton

Nu i-a alocat însă, în 2006, atunci când au pornit şantierele, decât 2,5 milioane. În următorii doi ani, prin hotărâri de Guvern, campusurile au mai primit încă 75 de milioane de euro. Banii sfârşesc în gropi săpate şi abandonate ori în fundaţii sufocate de ciulini.

În 2009, guvernul schimbă priorităţile.

Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei: „Atunci Ministerul Educaţiei avea – poate n-o să vă vină să credeţi – şantiere deschise în valoare de 1 miliard de euro. O sumă uriaşă.”

Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării şi Tursimsului: „Cred că a fost o problemă de priorităţi. În viziunea Guvernului Boc, aceste campusuri nu mai constituiau o prioritate având în vedere că erau investiţii începute de miliarde şi bugete de sute de milioane.”

77 de milioane de euro sunt azi îngropate în beton.

Nicolae Barbu, primarul municipiului Giurgiu: „Aici este căminul de 100 de locuri, internatul de 100 de locuri pentru elevi. Au reuşit să toarne structura, stâlpii…”

Campusul Liceului „Tudor Vianu” din Giurgiu primeşte de la Guvernul Tăriceanu aproape 4 milioane de lei, în contul unor construcţii rămase şi azi nefolosite.

Nicolae Barbu, primarul municipiului Giurgiu: „Aceasta este cantina, iar clădirea aceasta trebuia să fie cele 10 garsoniere pentru profesori.”

Pentru renovarea cantinei se cheltuiesc, în 2007-2008, 1.300.000 de lei.

Nicolae Barbu, primarul municipiului Giurgiu: „Am mutat, în această perioadă, temporar, tot fondul de carte. Nu poţi da drumul la o unitate de asemenea amploare dacă nu ai elevi care să îţi permită acest lucru. Şi să angajezi bucătari.”

Banii sunt încasaţi de Romstrade, unul dintre marii clienţi ai statului din acei ani. Nelu Iordache, directorul de atunci al firmei, pune eşecul pe seama schimbărilor politice.

Nelu Iordache, acţionar Romstrade: „S-a lucrat la un moment dat şi după aia n-au mai fost bani. Schimbările politice care au avut loc în România… În 2011-2012 au fost multe schimbări de proiecte.”

De cealaltă parte, primarul acuză compania atât pentru blocaj, cât şi pentru lipsa unei perspective financiare.

Nicolae Barbu, primarul municipiului Giurgiu: „Noi am avut posibilitatea să depunem, în 2014, pe Programul Operaţional Regional, un proiect pentru finanţare cu fonduri europene. Numai că ne-a prins nepregătiţi. Romstrade, care era constructorul acestui campus, intrase în faliment.”

Nelu Iordache, acţionar Romstrade: „Nu e în lichidare Romstrade, e în insolvenţă, în reorganizare. În procedura de reorganizare toate contractele trebuiesc ţinute. Numai că politica nu bate întotdeauna cu legalitatea. Cred că la Giurgiu am făcut parte din cele cu specific politic. Nu ştiu, eram la puşcărie.”

Tot în ruină şi tot fără perspectivă rămâne şi campusul Liceului de Artă „Ionel Perlea” şi cel al Colegiului Tehnic „Mihai Eminescu”, din Slobozia.

Prof. Valentin Vardianu, director ajunct al Liceului de Artă „Ionel Perlea” din Slobozia: „Nici nu-mi mai aduc aminte când s-a pus fundaţia.”

Campusul, care a primit acceptul de finanțare cu 30 de milioane de lei de la Comisia Europeană, este abandonat. Contractorul a lăsat după un an şantierul în plata Domnului. La momentul licitaţiei, în 2008, constructorul, CONSTRIF SA, îi aparţinea lui Cornel Anghel, unul dintre liderii PSD Ialomiţa, proaspăt consilier judeţean.

După turnarea fundaţiei, Guvernul Boc a oprit finanţarea. Firma a încasat 2 milioane de lei şi a sistat lucrările.

În 2014, Guvernul Ponta transferă în şantierele primăriilor banii necheltuiţi în România pentru autostrăzi sau proiecte de mediu. Prea târziu, reclamă constructorul.

Cornel Anghel, fost acţionar CONSTRIF SA: „Au impus ca şi termen de realizare un an de zile, ceea ce e o aberaţie.”

Liviu Dragnea, fost ministru al Dezvoltării şi Administraţiei: „Să se concentreze mai puţin pe a face aprecieri asupra termenelor. Ei, dacă ar lucra zi de zi, într-un ritm susţinut, au timp până la 31 decembrie să finalizeze lucrările.”

Cornel Anghel îşi asuma în 2014 continuarea lucrării, dar, după implicarea sa, în 2015, într-un dosar de corupţie, vinde firma. CONSTRIF face o groapă în loc de cantină, acoperă internatul, îl încuie şi trimite primăriei o nouă factură de 1.300.000 de lei.

Gabriel Muşat, viceprimarul mun. Slobozia: „Suntem într-o situaţie – să zic aşa – într-un impas. Noul acţionariat al acestei firme a spus că pentru ei nu nu mai reprezintă o prioritate şi atunci s-au sistat toate lucrările.”

Cornel Anghel, fost acţionar CONSTRIF SA: „Lucrurile vor rămâne la nivelul la care sunt. Nicio posibilitate de rezolvare. Din păcate.”

Primăria Slobozia pierde cele 30 de milioane din banii europeni şi riscă să plătească factura deja emisă, de 6 ori mai mare decât partea de cofinanţare care i-ar fi revenit din întregul proiect.

Gabriel Muşat, viceprimarul mun. Slobozia: „Mi-e greu să vă spun dacă suntem în faţa unor… unui… risipă financiară. Eu zic că orice lucru bine făcut era un lucru bine făcut.”

Mai bine de 150 din cei 1000 de elevi veniţi la Liceul de Artă din mediul rural fac în continuare naveta sau îşi găsesc o gazdă în oraş.

Prof. Valentin Vardianu, director ajunct al Liceului de Artă „Ionel Perlea” din Slobozia: „La preţurile pe care le dau ei pe gazdă – 3-4 milioane sau 5 sau chiar 6 -, totuşi sunt foarte mulţi bani.”

Rămas director tehnic, Cornel Anghel crede că vinovaţii sunt în minister.

Cornel Anghel, fost acţionar CONSTRIF SA: „S-au pornit nişte investiţii fără ca ele să aibă sursa de finanţare asigurată.”

Oana Badea, fost consilier al minstrului Educaţiei: „Propunerile au venit din judeţe. Aşa a rezultat o listă. Însă a apărut un alt element, o schimbare de putere. Nu în puţine cazuri veţi vedea că listele iniţiale de investiţii au căpătat mici modificări.”

Nouă ani pentru un proiect eşuat

Din cele 186 de campusuri începute de Ministerul Educaţiei, nu este terminat, după nouă ani, niciunul. 150 sunt complet abanonate. 36 au fost preluate în 2014 de Uniunea Europeană în Programul Operaţional Regional. Li se alocă 730 de milioane de lei, din care 560 de milioane sunt fonduri europene. Bani pe care România este foarte aproape să îi piardă. Orice lucrare restantă după 31 decembrie 2015 va trebui plătită integral de primării. Pentru orice cărămidă rămasă nepusă la 1 iunie 2016, Comisia Europeană poate retrage întreaga finanţare.

Din datele Minsterului Dezvoltării, la finalul lunii august 2015, 25 din aceste şantiere nu erau nici la jumătate.Trei erau la 50% din execuţie, iar două – la 60%. Şase dintre campusuri nu apar în statistica oficială, deşi există. Din 36 de contracte, cinci sunt deja reziliate şi două în curs de reziliere, fără şanse să fie reluate la timp.

Liviu Dragnea, fost ministru al Dezvoltării: „Să nu vă speriaţi! Un constructor serios… septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie… finalizează o construcţie. Că noi nu discutăm de zgârie nori!”

Milioanele neabsorbite sau pe care Uniunea Europeană le poate cere înapoi acolo unde şantierele rămân în aer ar urma să fie plătite, în 2016, de la bugetul de stat.

Liviu Dragnea, fost ministru al Dezvoltării: „Teoretic, cel puţin în prima parte a anului 2016, Guvernul îşi poate asuma finanţarea acestor lucrări.”

La Hotarele, în Giurgiu, e unul din puţinele şantiere pe care se lucrează.

Silvian Manea, primarul comunei Hotarele, jud. Giurgiu: „Extinderea era zero, atelierul era zero, cantina zero, blocul de garsoniere zero”

Cu bani europeni, în şapte luni, constructorul desemnat în 2008 a recuperat ce nu construise în şapte ani: a extins liceul, a făcut ateliere de practică, a ridicat structurile sălii de sport şi blocului de garsoniere pentru profesori.

Silvian Manea, primarul comunei Hotarele, jud. Giurgiu: „Cam ceva de genul ăsta o să fie o garsonieră. Bucătăria open space, baie închisă cu rigips aici.”

Moştenirea unui program naţional: 29 de şantiere

Cu trei luni înainte de termenul limită, lucrarea nu ajunsese nici la jumătate.

Silvian Manea, primarul comunei Hotarele, jud. Giurgiu: „Asta o să fie cantina – cantină-club, aşa se numeşte – unde vedeţi dvs groapa asta maaare.”

Reporter: „Ziceţi că aici vom vedea o cantină peste trei luni?”

Silvian Manea: „Da!”

În cei nouă ani scurşi din 2006, campusurile puse pe hârtie de Ministerul Educaţiei au primit, din bugetul naţional sau de la Uniunea Europeană, 240 de milioane de euro, aproape întreaga sumă care ar fi trebuit să acopere 186 de construcţii. Realitatea lasă în urmă doar 157 de şantiere abandonate şi 29 în lucru.

Emil Albotă, secretar de stat pentru Infrastructură în Ministerul Educaţiei: „Dar nu cred că numărul foarte exact este foarte important.”

Reporter: „Doar dacă s-a terminat măcar unul vă întreb”.

Emil Albotă: „Doamnă, se finalizează până la sfârşitul anului. Se vor finaliza marea majoritate. Asta cred că este important. Bineînţeles că s-a terminat măcar unul, cu siguranţă.”

Reporter: „Banii sunt în acest moment irosiţi?”

Emil Albotă: „Banii de care vorbeam în acest moment pot fi consideraţi că sunt trecuţi în conservare.”

Oana Badea, fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei: „Cu siguranţă, rezultatul nu este cel pe care ni l-am dorit. Dar cred că e bine să luăm în calcul succesiunea mare de persoane, de decidenţi, de la momentul 2006 şi până în momentul de faţă.”

Ştafeta responsabilităţii

Liviu Dragnea, fost ministru al Dezvoltării: „Cei care au fost în guvernările trecute şi în ministerele respective. Nu vreau să dau nume. Dar e o constatare.”

Mihail Hărdau şi Cristian Adomniţei nu doresc să comenteze subiectul. La fel, şi Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor care a aprobat lansarea şi apoi oprirea acestui program.

Varujan Vosganian, cel care l-a finanţat în 2007 şi 2008, susţine că nu poate răspunde ministrul pentru fiecare leu pe care îl alocă. Elena Udrea spune ca Ministerul Dezvoltării nu a avut pârghii să facă prea mult.

Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării şi Tursimsului: „Prostia a facut mai mult rău în România decât corupţia. N-aş da cu exemple, că înseamnă să mă cert şi cu colegii de la Putere şi cu cei din Opoziţie, şi cu foştii colegi… N-are rost.”

Paradox: avem campusuri cu banii UE, nu avem posturi

În România s-au construit, totuşi, șase campusuri şcolare. Au în comun finanţarea de la bun început cu bani europeni.

La Voineşti, în Dâmboviţa, au trecut patru ani de la înscrierea dosarului pâna la tăierea panglicii. Liceul Agricol este renovat, are o sală de sport nouă, echipată complet, şi un internat în care s-au cheltuit 6 milioane de lei. Cu banii Uniunii Europene, internatul a fost înălţat cu un etaj, i s-au amenajat o cantină şi o bucătărie utilată. A trecut un an de la inagurare, dar la Voineşti nu s-a cazat încă niciun elev.

Reporter: „A călcat vreun bucătar în bucătăria asta?”

Claudiu Popa, viceprimarul comunei Voineşti, jud. Dâmboviţa: „Gospodinele. Ha, ha!”

Reporter: „Şi de ce nu aveţi bucătar?”

Claudiu Popa: „Pentru că nu au fost aprobate posturile.”

Administraţia din Voineşti ţine căminul închis din cauza birocraţiei. N-ar vrea, totuşi, să se pună rău cu şefii de la Guvern.

Reporter: „Deschideţi sau nu campusul pe 14 septembrie?”

Claudiu Popa, viceprimarul comunei Voineşti, jud. Dâmboviţa: ?!…

Acolo unde s-au închis şantierele, începe un cerc vicios. Pentru a caza elevi, internatele au nevoie de personal. Posturile sunt blocate. Pentru a le debloca, Guvernul cere dovezi că există cereri. Iar cereri suficiente nu există pentru că internatul nu e încă deschis.

Claudiu Popa, viceprimarul comunei Voineşti, jud. Dâmboviţa: „Au fost făcute demersurile către Ministerul Învăţământului şi Educaţiei şi aşteptăm un răspuns concret, vis-à-vis de posturile aprobate pentru acest campus.”

Emil Albotă, secretar de stat pentru Infrastructură în Ministerul Educaţiei: „Sigur, sigur o să primeasca în timp util.”

În tot acest timp, abandonul şcolar rămâne la nivelul din 2006: unul din patru copii renunţă la şcoală după gimnaziu. Dincolo de problema prezenţei, rămâne cea a rezultatelor. În evaluările internaţionale PISA din 2012, elevii români s-au clasat mult sub scorul mondial. Pe ultimele 15 din 65 de locuri. Performanţele lor sunt încă departe de a se sincroniza cu sumele cheltuite pentru educaţie în ultimii zece ani.

Singurii câştigători cerţi ai acestor investiţii rămân, deocamdată, politicienii care şi-au înnoit mandatele. Şi, în multe cazuri, firmele de partid. În 2016, vor fi noi alegeri.

“România Furată”, la bilanţ. În peste 25 de ani, s-au furat 108 miliarde de dolari

Romania Furata 28.07

Punct şi de la capăt. Tragem concluziile unui an şi jumătate de anchete şi investigatii, un an şi jumătate de când am demarat cel mai ambiţios proiect jurnalistic de televiziune din România. În ultimele 18 luni v-am arătat, dincolo de cifre şi documente, adevărata faţă a României din ultimul sfert de secol, spune Oana Despa, coordonatorul echipei de investigaţii.

Astăzi, de la ora 21:00, la „Jurnalul de Seară”, campania „România furată” îşi face bilanţul. Cifra pe care au adunat-o reporterii emisiunii, de la prima ediţie din martie 2014 şi până în prezent, este uluitoare, iar dimensiunile jafului naţional din ultimii 25 de ani sunt pur şi simplu greu de imaginat. Un calcul simplu arată că dacă aceşti bani ar fi fost investiţi doar în proiecte de infrastructură, în România s-ar fi putut construi, spre exemplu, sute de spitale, zeci de mii de kilometri de autostradă şi sute de mii de locuinţe”, adaugă Oana Despa.

În majoritatea cazurilor efectele pe orizontală, întocmai ca într-un joc de domino, ale acestui prejudiciu estimativ, au fost şi sunt imposibil de calculat. Dincolo de şomaj şi anvergura socio-economică, în ultimul an şi jumătate anchetele şi investigaţiile România furată” au urmat şi firul unor subiecte cu impact direct în vieţile românilor: de la căpuşarea bugetului de sănătate, la jonglerii instituţionale cu siguranţa alimentară naţională şi bani europeni destinaţi bunăstării noastre care i-au înstărit pe alţii. Bilanţul celor 50 de anchete şi investigaţii se face marţi, de la 21.00, la Digi24.

Campania România furată” continuă de marţi, 15 septembrie, cu un nou sezon.

Digi24 este un canal liber la retransmisie. Potrivit deciziei CNA din martie 2014, Digi24 este un canal intrat în grila must carry. Astfel, toţi operatorii de cablu din România au obligaţia să îl introducă în pachetul de bază.

Numai prin nasterea din nou putem scapa  de sub seceră și ciocan: Tipologia comunismului sovietic (IV)


Declanșarea Terorii Roșii

Declanșarea Terorii Roșii

Percepția față de epoca comunistă este uneori o piatră de hotar în societățile post-sovietice, separate între nostalgici și susținători pe de o parte, iar pe de alta între contestatari și opozanții vehemenți. De foarte multe ori, această linie de divizare trece ca un fir roșu în prin istoria fiecărei familii în parte, percepțiile subiective cu greu mai putând fi schimbate, în special cu referire la nostalgicii sovietici, care continuă să trăiască în imaginarul lui Homo Sovieticus și să-i voteze succesorii. Este o realitate explicabilă și prin faptul că Homo Sovieticus s-a născut din rivalitatea și impasibilitatea mai multor elemente sociale: călăii sovietici, care în masa lor au eliminat elementele indezirabile și „neloiale” regimului; victimele acestora, opozanții reali sau imaginari ai comunismului, expuși constant unei „vânători” și supravegheri din parte autorităților; colaboraționiștii și turnătorii, cei de lângă semenii lor, care au fost cooptați și s-au pus în slujba noii puteri, un prim element din care s-a construit noua identitate „sovietică” și restul populației sovietice, speriată, indiferentă sau ignorantă, expusă inițial procesului de educare prin teroare, apoi prin mecanismele clasice de modelare a lui Homo Sovieticus.

Teroarea Roșie în acțiune

Teroarea Roșie în acțiune

Originile terorii. Noțiunile „represiune”, „teroare”, precum şi alte cuvinte care desemnează sistemul represiv sovietic, au fost termeni cu referință la politica internă în faza incipientă de existență a statului sovietic, reflectând faptul că „dictatura proletariatului” trebuia aplicată viguros pentru a suprima rezistența claselor sociale „antagoniste” proletariatului. Această frazeologie a fost treptat eliminată după destalinizare, dar sistemul de persecuție pentru opiniile politice şi activitățile contrare regimului a rămas în picioare până la dizolvarea Uniunii Sovietice.

Axiomatică pentru perioada sovietică a devenit catalogarea persoanelor supuse represiunilor drept „dușmani ai poporului” (враг народа) sau/și „dușmanul de clasă” (классовый враг). Pedepsele de către regimul totalitar sovietic au inclus execuții sumare, trimiterea de oameni nevinovați în GULAG, deportarea forțată şi încălcarea flagrantă a drepturilor cetățenilor, inclusiv prin condamnări la ani de detenție și încarcerare în spitale de psihiatrie. Represiunea a fost efectuată de către CEKA şi succesorii săi, precum şi de alte organe de stat, iar partidul comunist a fost direct responsabil de declanșarea şi realizarea terorii.

GULAG-ul sovietic

GULAG-ul sovietic

Instrumentele principale folosite de PCUS în exercitarea teorii au fost Comisia extraordinară (CEKA) pentru combaterea contrarevoluției şi sabotajului (creată prin Ordinul SKN al RSFSR din 7 (20) decembrie 1917); Direcția Politică de Stat (GPU) şi NKVD-ul
RSFS Ruse (Decretul din 6 februarie 1922) ; Direcția Politică de Stat (OGPU) pe lângă SKN al URSS (Decretul din 2 noiembrie 1923); Direcția Generală a Securității Statului (GUGB) al NKVD-ului (Decret din 10 iulie 1934); Comisariatul Poporului al Securității Statului (NKGB, decret din 3 februarie 1941); NKVD (de la 20 iulie 1941) ; NKGB URSS (14 aprilie 1943); Ministerul Securității Statului (MGB) din URSS (din 1946); Comitetul de Stat
pentru securitate (KGB) a Consiliului de Miniștri al URSS (decret din 13 Martie 1954)

Manifestări ale terorii în Uniunea Sovietică::

-Execuția a zeci de mii de ostatici şi prizonieri, şi uciderea a sute de mii de muncitori şi țărani în 1918 – 1922, cunoscute sub denumirea de „Teroarea Roșie”. Numai în primele două luni după declanșarea oficială a „Terorii Roșii”, în septembrie-octombrie 1918 au fost executate între 10-15 mii de persoane, mai mult decât executase regimul țarist din motive politice pe parcursul unui secol anterior, de la 1825 până în 1917;

-Pogromurile antievreiești din Rusia, Ucraina și Bielorusia între anii 1918-1920. În perioada respectivă au fost înregistrate circa 900 pogromuri, organizate de susținătorii lui Petliura (40 %), diferiți lideri ucraineni (25 %), armatele lui Denikin (17 %) și 9 % de Armata Roșie, condusă de Budionnîi. Numărul victimelor pogromurilor antievreiești din Ucraina și Bielorusia ar fi între 180-300 mii persoane, numai în perioada decembrie 1918-decembrie 1919 fiind omorâți aproape 30 mii de evrei în Ucraina;

-Deportarea şi exterminarea cazacilor de pe Don în 1920. Localități (stanițe) întregi sunt rase de pe fața pământului. Țăranii din diferite regiuni sunt supuși unor represiuni în masă, iar unii, precum cei din Tambov, sunt supuși asfixierii cu gaz toxic;

-Marea Teroare (Большой террор) din perioada stalinistă. Sute de mii de persoane au fost executate de plutoane de execuție, iar alte milioane au fost condamnate la domiciliu forțat sau au fost trimise în lagăre de muncă. Declanșată de Iosif Stalin, Marea Teroare atinge apogeul când NKVD-ul era condus de Nikolai Ejov (septembrie 1936 – august 1938). Din acest considerent această perioadă este denumită uneori „Ejovșcina” („Era Ejov”).

Iosif Stalin, inițiatorul Marii Terori

Iosif Stalin, inițiatorul Marii Terori

După estimările Ministerului de Interne (MVD) făcute la ordinul special al comisiei Partidului Comunist care se ocupa de pregătirea celui de al XX-lea Congres al Partidului, cel puțin 681.692 oameni au fost executați numai pe durata anilor 1937–38, numai conform listelor de execuție semnate personal de Stalin, aflate în arhivele NKVD. Societatea „Memorial”, un grup de frunte de apărători ai drepturilor omului din Federația Rusă, a publicat o listă cuprinzând 1.345.796 de nume a unor oameni care au căzut victime epurărilor staliniste;

-Foametea din Rusia Sovietică din 1921, care a provocat moartea a peste 5 milioane de oameni;

-Decesul a 4 milioane de ucraineni („Holodomor”) şi 2 milioane de altele naționalități în timpul foametei din Ucraina Sovietică din 1932-1933;

Holodomorul în Ucraina (Harkov, 1933)

Holodomorul în Ucraina (Harkov, 1933)

-Sute de mii de români, ucraineni şi alte naționalități au murit în timpul foametei organizate din 1946-1947;

-Deportarea a peste 2 milioane de aşa-numiți „chiaburi” în 1930 – 1932, care s-au opus colectivizării staliniste;

-Deportări de polonezi, ucraineni, români şi a populației din Republicile Baltice în perioada 1939 – 1941 şi 1944 – 1949;

-Deportarea germanilor de pe Volga în 1941;

-Deportarea tătarilor din Crimeea în 1943;

-Deportarea cecenilor şi inguşilor în 1944, etc.

Imaginea deportărilor baltice

Imaginea deportărilor baltice

Deciziile privind deportările erau adoptate , de regulă de către liderii de partid și de stat, la inițiativa organelor poliției politice – OGPU, NKVD, KGB. Scopul principal al deportărilor era ruperea maselor de oameni dintr-un mod de viață tradițional și firesc și strămutarea lor într-un mediu ostil, nefavorabil, de multe ori cu riscuri majore pentru viața lor.

Putem identifica două tipuri de deportări în URSS: deportările etnice, generate de raționamentele de politică externă, și deportările interne, impulsionate de motivațiile politicii interne. Deportările etnice au cuprins toți străinii încadrați în regimul sovietic, precum și cetățenii sovietici, reprezentanții ai popoarelor acelor state cu care URSS avea frontieră, era în relații ostile sau se aflau în stare de război. Au existat zece popoare „pedepsite” pentru diferite acțiuni contra statului sovietic, care vor fi supuse deportării totale – germanii, karaceaevii, ingușii, cecenii, balcarii, finlandezii, coreenii, turcii-meshetini și tătarii din Crimeea.

Calculele cele mai credibile arată că în cadrul deportărilor interne, adică asupra popoarelor care nu aveau extensiuni externe, au fost strămutate circa 6 milioane de persoane. Alte 6 milioane au fost strămutate în cadrul deportărilor etnice, iar împreună cu schimburile de populație, numărul total al celor deportați în URSS a constituit 14.5 milioane oameni. Din cele 52 de campanii de deportare, 38 sau 73 % erau cu caracter etnic.

Estimările pentru numărul de victime înregistrate în Uniunea Sovietică sunt între 3.5 milioane (cele mai critice, cum este istoricul comunist belgian Ludo Martens) şi 60 de milioane. Autorii Carţii Negre a Comunismului (ed. St. Courtois) consideră că victime ale terorii comuniste în Uniunea Sovietică au fost 20 milioane de persoane, iar în Europa de Est circa un milion.

Numărul victimelor comunismului din teritoriul RASSM și RSSM, constituie circa 400 mii de persoane, dintre care 52 % au murit de foamete (în 1932-1933, 1946-1947); 20 % au fost deportate în Siberia și Kazahstan (în 1930-1933, 1941, 1949 și 1951); 23 % duși la muncă forțată și 3 % (calcul personal – n.a.) executate sumar în timpul Marii Terori, a ocupației sovietice din 1940-1941, a ocupației repetate din 1944/1945 și operațiunilor de lichidare a mișcării de rezistență anti-sovietică (1944-1952).

După moartea lui Stalin, suprimarea şi represiunile au fost reduse drastic şi a luat forme noi. Criticile interne ale sistemului au fost condamnate ca agitație anti-sovietice, calomnii anti-sovietice sau ca „paraziți sociali”. Alții au fost etichetați ca fiind bolnav mintal, având stări avansate de schizofrenie şi încarcerați în spitalele psihiatrie („psihuşka”), utilizate de către autoritățile sovietice în închisori. În anul 1971 disidentul sovietic Vladimir Bukovski a trimis în Occident prima atestare privind multiplele cazuri proeminente de abuz psihiatric în URSS.

Disidentul Vladimir Bukovski

Disidentul Vladimir Bukovski

Potrivit datelor oficiale, doar în perioada 1977-1983 în URSS au fost documentate 346 persoane abuzate de psihiatrie, majoritatea lor condamnați pentru articolele 70, 142 şi 190-1 din Codul Penal al RSFSR (Articole ce condamnau pentru agitație şi propagandă antisovietică, activitate religioasă şi prejudicii aduse „imaginii” orânduirii sovietice). Dar evident este dificil de a face o estimare exactă a acestora din numărul total al celor aflați la evidență psihiatrică în URSS, care era de circa 5,5 milioane oameni.

De-a lungul istoriei sovietice milioane de oameni au devenit victime ale represiunii politice sovietice, care a fost un instrument al politicii interne a Rusiei Sovietice şi a Uniunii Sovietice, chiar din primele zile de după „Revoluția din octombrie”. Regimul sovietic a etichetat și tratat drept crimă politică orice manifestare mai mult sau mai puțin deschisă împotriva sa. Culminând în epoca lui Stalin, teroarea a continuat în timpul „dezghețului” lui Hrușciov, a urmat prin persecutarea disidenților sovietici în timpul lui Brejnev şi nu a încetat să existe chiar și în timpul „Perestroika” lui Gorbaciov. Amploarea represiunilor politice e mult mai mică în epoca post-stalinistă, dar nu dispare complet, se schimbă doar metodele care devin mai sofisticate. Un număr de disidenți notabili, inclusiv Aleksandr Soljenițîn, Vladimir Bukovski şi Andrei Saharov au fost trimiși în exil intern sau extern, iar mulți alții au fost aruncați în închisori

 

 

Răni deschise: reflecții despre comunism și fascism


Am reascultat recent muzica lui Vladimir Vîsoțki, o muzică melancolică, tristă, un fel de fado siberian, amintind de vremurile însângerate ale stalinismului, o muzică sfâșietoare, asemeni amintirilor celor scăpați din lagăre.

O nostalgie încrustată în fiecare fibră a memoriei lor, dar și a noastră, a celor care refuzăm amnezia.

Ce rămâne din visurile generațiilor călcate în picioare, măcinate în malaxorul dialecticii revoluționar-utopice? Ce rămâne din ceea ce s-a pretins a fi soluția la toate injustițiile acestei lumi? Cum a fost posibilă marea demență a secolului al XX-lea? Care este de ce-ul a ceea ce numim, în lipsa unui termen mai adecvat, totalitarism? Ce rol a jucat ideologia, substratul ascuns, în fond mistic, al propagandei care a generat entuziasme.

A fost cumva nevoie de aceste lucruri? Cum se pot vindeca aceste răni? Cum s-a putut ca brigandul Djugașvili, înrudit prin atâtea fire secrete cu pictorul ratat Shickelgruber, să înlăture, cu cinism și perfidie, pe toți cei care fuseseră alături de Lenin în lupta pentru ceea ce fondatorul bolșevismului își închipuise a fi remediul împotriva barbariei? În fond, „ce-l mâna pe el în luptă”? Nu a fost de vină nici sufletul slav, nici lașitatea ființei umane, ci un proiect ideologic inspirat de cultul partidului unic, presupusa încarnare a „voinței generale”.

Escatologia marxistă și-a găsit pe teritoriul Rusiei un teritoriu neașteptat de exercițiu al axiomelor sale apocaliptice. Se vor fi înfiorat menșevicii—printre primii care au notat afinitățile dintre stalinism și nazism—, însă faptul rămâne: religia seculară, mitul mesianic al proletariatului ca grup, clasă, cum vreți să-i spuneți, s-a logodit cu cultul organizației secrete, cu exaltarea nihilistă a terorii, cu ceea ce Thomas Mann numea extazul demonismului. Totul a plecat dintr-un hybris al reconstrucției absolute și totale a condiției umane. Fascismul și comunismul pretindeau că salvează civilizația. Se opuneau unei tendințe pe care o identificau drept degenerarea lumii burgheze. Se voiau răspunsuri la organizarea scandaloasă a realității. Negau, cu febră demolatoare, „Sistemul”. O ură mistuitoare, necruțătoare în raport cu universul meschin, filistin, mercantil al unui capitalism decrepit.

Hegel nu a fost un precursor al fascismului. În niciun caz al nazismului. Și totuși, nu fără motiv, Isaiah Berlin îl număra printre inamicii libertății. Tot astfel îl identifică și Karl Popper în a sa Societate deschisă și inamicii săi. Pe de altă parte, Herbert Marcuse își încheia cartea Rațiune și revoluție citându-l pe Carl Schmitt, unul dintre gânditorii influenți ai celui de-Al Treilea Reich: „În ziua când Hitler a luat puterea, se putea spune că Hegel a murit”. La conferință la care am participat la Potsdam, Eric Hobsbawm ne-a spus că nu crede de fapt în valoarea comparației dintre cele două sisteme ideocratice. A insistat asupra momentului antifascist și a semnificației Războiului Civil spaniol. Mi se părea atunci, el, marele istoric, ostaticul unei perspective anacronice.

Îmi amintesc de o seară petrecută cu Alexandru Ivasiuc și soția sa, Tita Chiper, la ei acasă, pe strada Pictor Iscovescu. Alec ne-a citit dintr-o povestire care nu știu să fi fost publicată vreodată. Era, cred, în 1977. Tema: o recepție la o ambasadă vestică din Moscova, în timpul Marii Terori. Printre invitați: figuri de seamă ale nomenclaturii staliniste, vechi bolșevici care își așteptau înfrigurați arestarea și previzibila condamnare la moarte drept „dușmani ai poporului”. Un ambasador occidental îl întreabă pe unul dintre oaspeți dacă este interesat să participe la o partidă de vânătoare. Răspunsul sec al demnitarului bolșevic (citez, desigur, din memorie): „În acest veac, pe noi nu ne interesează vânătoarea clasică, ci aceea de oameni”.

Renunțarea orgolioasă la distincțiile dintre bine și rău, confuzia între social și alte planuri (lupta claselor sau cea a „raselor”). Ficțiuni ideologice care au permis substituirea umanității prin abstracții găunoase, justificate prin devotamentul pentru o invincibilă, perfectă „algebră a revoluției”. Citiți ultimele scrisori din închisoare ale lui Buharin ori „confesiunile” din marile procese moscovite, precum și cele ale unor Rajk sau Slánský: mărturii ale disponibilității sacrificiului definitiv pe altarul „Cauzei” sacralizate.

Deținuții lui Stalin au creat un folclor formidabil. Îmi amintesc că am ascultat cândva unul dintre cântecele Gulagului, interpretat de Dina Verny, celebra galeristă pariziană, fostul model al lui Maillol. „Tovarășe Stalin, sunteți un mare savant/Iar eu sunt doar un simplu zek sovietic”. Zek era echivalentul sovietic al deținutului din lagărele naziste. KZ–Gulag, relație cumplită, nume al agoniilor morale și politice ale secolului ideologiilor asasine. Ivan Denisovici, Margarete Buber-Neumann, Milena Jesenská, victimele de la Pitești, Primo Levi: nu vreau să șterg distincțiile, însă comparația se impune irezistibil. Ideologii neîndoios diferite, consecințe în fond identice.

 

Gorbaciov și naufragiul bolșevismului


vladimir-tismaneanu-blog-2016

vladimir-tismaneanu-blog-2016

În martie 1985, Mihail Gorbaciov i-a succedat obscurului Konstantin Cernenko ca secretar general al CC al PCUS. Nu era limpede atunci că relativ tânărul aparatcik va fi cel care va declanșa un val reformator ale cărui efecte vor fi prăbușirea blocului sovietic și dispariția URSS. Printre primii care au anunțat posibila orientare înnoitoare a lui Gorbaciov a fost Zdeněk Mlynář, fostul ideolog al Primăverii de la Praga, într-un articol publicat în L’Unita (Mlynář se afla în exil în Austria). Pe măsură ce Gorbaciov se angaja tot mai hotărât în direcția antistalinistă, devenea clar că sistemul intrase în faza ultimă a maladiei sale. Se întețea conflictul dintre reformatori și conservatori, iar societatea civilă devenea o forță majoră a schimbării. Prindeau ființă mii și mii de grupuri informale, preocupate de recuperarea memoriei și doritoare să afirme drepturile omului.

Acum, Uniunea Sovietică a sucombat, utopia leninistă a eșuat lamentabil și nu puțini militanți ai stângii recunosc anacronismul postulatelor bolșevice. În același timp, unele chestiuni nu și-au pierdut întru totul relevanța: Mai are socialismul un viitor în pofida moștenirilor terifiante ale sovietismului? Pot fi democrația și socialismul reconciliate în numele principiilor universale ale justiției sociale? Acestea au fost principalele probleme dezbătute în 1968 sub semnul acelei năzuințe către „socialismul cu chip uman” cunoscută drept Primăvara de la Praga. Programul de Acțiune al Partidului Comunist din Cehoslovacia adoptat în aprilie 1968 a fost un document care i-a exasperat pe liderii sovietici din epocă și pe aliații lor din Tratatul de la Varșovia. Multe dintre ideile acestui document au fost ulterior îmbrățișate de Gorbaciov, după ce a ajuns în fruntea PCUS. Ceea ce nici Programul cehoslovac, nici liderul sovietic nu acceptau era necesitatea vitală a pluralismului, inclusiv competiția liberă a partidelor politice.

Gorbaciov și-a dat demisia din PCUS după puciul avortat din august 1991, finalmente pierzându-și poziția de președinte al URSS odată cu decesul Uniunii. Chiar și după acest moment crucial, Gorbaciov a continuat să nutrească iluzii în ceea ce privește posibilitatea transformării leninismului într-un sistem democratic. Atașat ideilor lui Nikolai Buharin privind posibilitatea unui „bolșevism democratic”, Gorbaciov rămâne convins că a existat o tendință „liberală”, anti-autoritară în scrierile târzii ale lui Lenin și că a fost vina lui Stalin de a fi trădat această potențialitate, construind un monstruos sistem totalitar. Evident, există mai mult decât o dimensiune în moștenirea lui Lenin, ceea ce nu înseamnă că Stalin a inventat un nou sistem. Toate instituțiile utilizate de către Stalin spre a fortifica totalitarismul existau sub Lenin (inclusiv Gulagul în stadiu embrionar).

Cariera lui Gorbaciov s-a desfășurat în universul cenușiu al aparatului politic. În scrierile sale, inclusiv cele mai recente, orizontul teoretic al lui Gorbaciov este îngust, chiar banal. Se complace în generalizări insipide despre „dreptul la libertatea opțiunii individuale” și „complexitățile unei lumi a interdependențelor”, însă dovedește prea puțină cunoaștere a tradiției disidente. Pe scurt, continuă să gândească și să vorbească în limba de lemn. Nu se îndoiește că reformele de la vârf erau calea regală a transformării sistemice. Poate că lucrurile să fi stat astfel în URSS, însă experiența poloneză vorbește despre rolul fundamental al societății civile, deci al mișcărilor independente de la baza societății în distrugerea despotismului leninist. Consideră că ar fi trebuit să fie mai categoric în opoziția față de forțele dogmatice, însă crede în continuare că reformele trebuiau să fie introduse prin partid, nu împotriva acestuia. Aici aflăm marea distincție între Gorbaciov și adversarul său, Boris Elțîn: acesta din urmă a știut, mai ales după 1989, că partidul leninist devenise principala forță a reacțiunii conservatoare neobolșevice.

Un Imre Nagy a constatat prăpastia dintre promisiunea marxismului originar și realitățile cumplite ale sovietismului. Tocmai această discrepanță șocantă făcea ruptura cu partidul de tip leninist, exclusivist și intolerant, un imperativ moral, iar Nagy și camarazii săi au avut curajul de a opera această despărțire. Nu fără un amar sentiment al înfrângerii finale a crezului leninist, Gorbaciov admite în zilele noastre că a existat ceva putred în chiar ideologia inițială, respectiv cultul bolșevic al violenței revoluționare și disprețul pentru legalitate.

Aceasta este lecția ce poate fi extrasă din experiența bolșevismului: faptul că niciun țel, oricât de generos formulat, nu poate justifica mijloace inumane și că sacralizarea scopului și repudierea moralității tradiționale au fost cauzele fundamentale ale catastroficului eșec al tuturor eforturilor de a construi utopia societății fără clase. În egală măsură, trebuie recunoscut că reformele gorbacioviste—perestroikaglasnost, renunțarea la doctrina Brejnev a „suveranității limitate”—au fost un catalizator pentru mobilizarea mișcărilor civice care au dus la prăbușirea sistemului.

 

Cei patru călăreți ai Apocalipsei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la o profeție apocaliptică. Pentru un film, vedeți Cei patru călăreți ai Apocalipsei (film).

„Cei patru călăreți ai Apocalipsei” – pictură de Victor VasnetsovMielul lui Dumnezeu apare sus în centru

Cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt descriși în ultima carte a Noului TestamentRevelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6 versetele 1-8. Mielul lui Dumnezeu / Leul lui Iuda (Iisus Hristos) deschide primele patru din cele șapte peceți, fiecare pecetă invocând patru călăreți care stau pe patru cai: alb, roșu, negru și al patrulea verde palid. Deși există mai multe interpretări diferite, cei patru călăreți sunt considerați a simboliza Ciuma,[1] Războiul,[2] Foametea[3] și, respectiv, Moartea.[4] Interpretarea apocaliptică creștină este acea că cei patru călăreți aduc Apocalipsa asupra lumii înaintea de Judecata de Apoi.[5][1]

Calul alb[modificare | modificare sursă]

BambergApocalypseFolio014rFirstHorseman.JPG

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruie.”

Călărețul are asupra sa un arc si poartă o cunună a victoriei.

Interpretări:

Irenaeus, teolog creștin important, susține că de fapt calul alb este insuși Hristos. Această interpretare va fi susținută mai târziu de diverși erudiți.

Alți îl interpretează ca fiind duhul sfânt, sau un ghid pentru “calea cea dreaptă”.

In cultura populară, calul alb este considerat ca fiind ciuma, o boală infecțioasă.

Evanghelistul, Billy Graham, spune că el ar fi defapt Anticristul sau reprezentarea unor profeți falși, citând diferența dintre calul alb in Revelația 6 si Iisus pe un cal alb in Revelația 19. In Revelație 19, Iisus are multe cunune, dar in Revelație 6, călărețul are doar o cunună.

Calul roșu[modificare | modificare sursă]

BritLibAddMS35166ApocalypseUnkFolio2SealRedHorse.jpg

„Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi.” Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.”

Simbolizează Războiul. Este ilustrat ținând în sus o sabie de parcă ar fi gata pentru bătălie. Culoarea roșie si sabia ar reprezenta “sângele ce urmează a fi vărsat”.

Calul negru[modificare | modificare sursă]

Dieu en majesté.jpg

„Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stă pe el avea în mână o cumpănă. Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!””

Simbolizează Foametea. Are asupra sa o balanță, indicând felul în care pâinea a fost cântărită in timpul foametei. Este singurul călăreț, a cărui aparență este acompaniată de un glas.

Calul negru mai este interpretat ca fiind un “Legiuitor”.Poate fi si un simbol al bogăției si a puterii distructive a diferențelor dintre clase asupra unei societăți.

Calul gălbui (sau verde)[modificare | modificare sursă]

„Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.”

Calul gălbui este numit Moartea. Este singurul călăreț care nu este descris purtând o armă sau un alt obiect. In schimb, el este urmat de Hades(locul sau starea spiritelor apuse). Ilustrațiile îl infățisează având o coasă (ca Grim Reaper), o sabie, sau o altă unealtă.

Culoarea calului Morții este scrisă ca khlōros (χλωρός), care poate să insemne fie verde/verzui, fie gălbui/palid. Pe baza utilizării cuvântului în literatura medicală din Grecia Antică, câțiva școlari sugerează că aceasta culoare reflectă  sursa bolilor -paloarea bolnăvicioasa a unui cadavru.

Alte referințe în Biblie[modificare | modificare sursă]

În profeția sa, Zaharia vede și el cai de diferite culori (Zaharia 1:8-17, 6:1-8), deși în primul caz sunt doar trei culori (roșu, sur deschis și alb) iar în al doilea caz sunt grupuri de cai roșii, cai negri, cai albi și cai bălțați înhămați la patru care. Explicația biblică este că „Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care ies după ce s-au înfățișat înaintea Stăpânului a tot pământul”. Diferența față de Apocalipsă este că la Zaharia caii sunt „nerăbdători să străbată pământul” și nu sunt agenți ai distrugerii și ai judecății finale.[3]

„”Am avut o vedenie în timpul nopții, și iată un om călare pe un cal roșu; și stătea între mirți, într-un loc umbros, și în urma lui cai roibi, murgi și albi. Și am zis: “Cine sunt aceștia, domnul meu?” Și mi-a răspuns atunci îngerul oare grăia cu mine: “Îți voi arăta acum cine sunt aceștia”. Și omul care stătea între mirți a răspuns: “Aceștia sunt solii pe care i-a trimis Domnul ca să cutreiere pământul!” Și ei au răspuns către îngerul Domnului care stătea între mirți și au grăit: “Am cutreierat pământul și iată tot pământul este locuit și liniștit!” Și a răspuns îngerul Domnului și a zis: “Doamne Savaot, până când vei întârzia să arăți milă Ierusalimului și cetăților lui Iuda, pe care le faci să simtă mânia Ta de șaptezeci de ani?” Și îngerului care vorbea cu mine, Domnul i-a răspuns cu cuvinte de mângâiere. Și a grăit către mine îngerul care vorbea cu mine: “Vestește aceasta: “Așa zice Domnul Savaot: Sunt plin de zel față de Ierusalim și față de Sion; Dar este puternică mânia Mea împotriva neamurilor trufașe! Căci Eu Mă întărâtasem doar puțin, dar ele s-au înverșunat în rele”. Pentru aceasta, așa zice Domnul: “Mă întorc iarăși către Ierusalim cu milostivire; templul Meu va fi zidit în el”, zice Domnul Savaot, “și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim!” Și vestește încă și aceasta: “Așa zice Domnul Savaot: Încă o dată cetățile Mele vor avea belșug de bunuri, iar Domnul Își va revărsa din nou îndurarea Sa peste Sion și va alege iarăși ,Ierusalimul”.”
—Zaharia 1:8-17
„Și am ridicat iarăși ochii mei și m-am uitat. Și iată că ieșeau patru care dintre doi munți și munții erau de aramă. La carul cel dintâi erau înhămați cai roșii, iar la carul cel de-al doilea erau înhămați cai negri. La cel de-al treilea car erau înhămați cai albi, iar la cel de-al patrulea, cai bălțați, puternici. Și mi-am luat îndemnul și am zis către îngerul care grăia cu mine: “Ce sunt acestea, domnul meu?” Atunci mi-a răspuns îngerul și mi-a zis: “Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care ies după ce s-au înfățișat înaintea Stăpânului a tot pământul. Caii roșii înaintează spre țara de la răsărit; cei negri înaintează spre țara de la miazănoapte; cei albi înaintează spre țara de la apus, și cei bălțați înaintează spre țara de la miazăzi. Puternici, ei înaintau nerăbdători să străbată pământul. El le-a zis: “Plecați și cutreierați pământul!” Și ei au cutreierat pământul. Și a strigat către mine și mi-a grăit, zicând: “Iată, cei ce se îndreaptă către ținutul cel de miazănoapte au potolit Duhul Meu în țara de la miazănoapte”. ”
—Zaharia 6:1-8

Note[modificare | modificare sursă]

  1. a b Flegg, Columba Graham (1999). An introduction to reading the Apocalypse. St Vladimir’s Seminary Press. ISBN 0881411310. p. 90.
  2. ^ Lenski, Richard C. H. (). The Interpretation of St. John’s Revelation (reprint). Augsburg Fortress. p. 224. ISBN 0806690003.[1]
  3. a b Mounce, Robert H. The Book of Revelation (New International Commentary on the New Testament). Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Company, 1997. 140 [2]
  4. ^ “Cine sunt cei patru călăreți din Apocalipsă?” – Ioan-Lucian Radu,articol publicat pe doxologia.ro,10 aprilie 2013
  5. ^ Van den Biesen, C. (1907). Apocalypse. In The Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company

    SFÂNTA ÎNTRERUPERE DIN CARTEA APOCALIPSA

    Picture

    În timp ce primea de la Domnul mesajul despre evenimentele scrise în cartea Apocalipsei, Apostolul Ioan a trecut prin experiențe extraordinare. Uneori evenimentele se succedau incredibil de repede. Acest articol încearcă să explice cum a primit Ioan informațiile despre evenimentele celor Șapte Trâmbițe și felul în care a încercat să le pună pe hârtie. În timp ce făcea asta, Ioan a experimentat ceea ce teologii numesc „întreruperea sfântă.” El s-a oprit din ceea ce scria și a continuat, scriind ceea ce îi arăta îngerul care l-a întrerupt cu apariția sa, iar după ce a terminat, s-a întors unde a rămas, continuând relatarea anterioară. După ce realizăm că a avut loc această întrerupere, vedem că versetele respective încep să aibă sens.

    Acum haideți să vedem cum au evoluat evenimentele.

    Ioan tocmai a terminat de relatat ce a văzut referitor la ruperea celei de-a șaptea peceți. Apoi atenția i-a fost deturnată la cei șapte îngeri cu cele șapte trâmbițe. Ioan a urmărit și apoi a scris evenimentele care erau corelate de cei șapte îngeri cu cele șapte trâmbițe.

    Evenimentele primelor patru trâmbițe, sunt relatate pe scurt. Dar înainte să sune din a 5-a trâmbiță, apare un vultur, anunțând că urmau să vină „trei vaiuri.”

    • Apocalipsa 8:13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune.”

    De aceea, trâmbițele a cincea, a șasea și a șaptea, se numesc și „cele trei nenorociri (vaiuri, urgii)”. Acest lucru e confirmat și de ce spune Ioan la finalul descrierii evenimentelor trâmbiței a cincea, când scrie: „Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.” (Apocalipsa 9:12)

    Apoi Ioan descrie evenimentele trâmbiței a șasea, și când se pregătea să concluzioneze cu „a doua nenorocire a trecut”… (în Apocalipsa 9:21), a avut parte de o întrerupere sfântă, făcută de un alt înger trimis de Dumnezeu. Așa că Ioan ajunge să scrie acea frază care finalizează a șasea trâmbiță, ceva mai târziu.

    Capitolul 10 debutează cu vizita îngerului Domnului.

    Ioan nu va putea scrie concluzia celei de-a șasea trâmbițe/ a doua urgie, până nu încheie de relatat tot ce ținea de „sfânta întrerupere.”

    • Apocalipsa 10:1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.

    Curcubeul este complet, circular, doar în prezența Lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:3). Din Apocalipa 10:6, aflăm că Îngerul puternic din versetul 1 este Isus, pentru că „a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea”. Acestea nu sunt caracteristici ale un înger obișnuit.

    „Îngerul Domnului” declară în Apocalipsa10:6b-7, „că nu va mai fi nicio zăbavă, ci, că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina Lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor”. Tot El a spus că a 7-a trâmbiță va încheia „taina Lui Dumnezeu”, așa cum a fost profețit. Ioan a mai auzit ceva minunat, care de obicei este denumit cele 7 Tunete; dar o voce din Ceruri i-a poruncit lui Ioan să nu dezvăluie ce au spus cele 7 Tunete. Vocea din cer i-a poruncit lui Ioan să mănânce sulul care i-a fost dat de către Înger, și el s-a supus. Acesta a fost dulce în gura sa, dar amar în pântece.

    Întreruperea a continuat de la mâncarea sulului până i s-a poruncit să prorocească.

    • Apocalipsa 10:11 Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”

    Începând cu Apocalipsa 11:1, până la versetul 13, Ioan prorocește cum i s-a poruncit și s-a încheiat „sfânta întrerupere”.
    Am putea spune că Ioan ședea la masa sa de lucru, scriind despre cele 7 trâmbițe și la finalul trâmbiței a 6-a Domnul l-a oprit și i-a dat alte instrucțiuni. După ce a încheiat, Ioan a revenit unde a rămas în capitolul 9, la finalul trâmbiței a 6-a (a doua nenorocire) și în cele din urmă a scris în Apocalipsa 11:14, „a doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând”.

    Deci, de la sfârșitul capitolul 9, până în capitolul 11, versetul 14, totul este „o sfântă întrerupere”. Apoi Ioan a revenit la relatarea despre trâmbițe și nenorociri, începând cu versetul 14.

    • Apocalipsa 11:14-15 A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristos-ului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

    Să ne reamintim ce i-a spus Îngerul Domnului lui Ioan în Apocalipsa 10:7, „… în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina Lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor”.

    Ioan a văzut totul întâmplându-se repede, dar în scurgerea timpului terestru, nu va fi atât de rapid. A 7-a trâmbiță sau a 3-a urgie este de fapt „judecata de la scaunul de domnie mare şi alb”, care nu va fi decât după Mileniu.

    Ioan scria efectiv despre evenimentele care însoțeau trâmbițele când Domnul l-a dus la altceva important. După care, a revenit unde a rămas când a fost întrerupt.

    De unde știm că „a 7-a trâmbiță și a 3-a nenorocire” este Judecata de Apoi? În primul rând să remarcăm că spune „să judeci pe cei morți” (Apocalipsa 11:18). Domnia de 1000 de ani va fi trecut și va urma judecata de la scaunul de domnie mare și alb a celor morți, nu a celor morți sau adormiți în Cristos, ci a celor răi. Vom reveni la acest subiect în alt capitol.

    Ca să putem înțelege prin ce a trecut Ioan și ce a vrut să transmită, trebuie să realizăm că sunt mai multe pauze și intercalări în cartea Apocalipsei.

    Studii Apocalipsa vol. II – cap. 14: Triumful lui Cristos si al Evangheliei (Pastor Dragomir Stancu)

    cont pe  http://vegheaza.com/2015/01/31/studii-apocalipsa-vol-ii-cap-14-triumful-lui-cristos-si-al-evangheliei-pastor-dragomir-stancu/

     

    14. TRIUMFUL LUI CRISTOS ŞI AL EVANGHELIEI

    Apoc. 6 : 1 – 2

    II

    1. Când a rupt Mielul cel dintâi din cele şapte sigilii, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru creaturi vii zicând cu un glas ca de tunet: <<Vino!>>

    2. M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el, avea un arc: i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

    În al doilea studiu din acest text intitulat Triumful lui Cristos şi al Evangheliei Sale, ne vom ocupa de alte trei lucruri: însemnătatea călăreţului de pe calul alb, cauzele pentru care Domnulu Isus S-a prezentat în viziune în imaginea unui călăreţ pe un cal alb şi felul în care El a triumfat asupra lumii.

    Să luăm mai întâi

    I. ÎNSEMNĂTATEA CĂLĂREŢULUI DE PE CALUL ALB

    Ioan Teologul a scris: “M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască” (v.2).

    În studiul trecut când am identificat călăreţul de pe calul alb, am văzut că el Îl reprezintă pe Cristos. Iar acum vom studia însemnătatea lui.

    Unul, dintre cei mai documentari comentatori ai Apocalipsei, William Barclay, ne relatează că în antichitate atunci când un general roman îşi sărbătorea victoria, mergea călare pe un cal alb pe străzile Romei, însoţit de oşti şi de prizonierii pe care i-a capturat /1/. Un alt comentator, tot aşa de bun şi documentar, cu numele de R.H.B. Charles, a citat pe mulţi biruitori care au mers călare pe cai albi /2/.

    Cristos cel înviat S-a prezentat Apostolului Ioan în viziune pe fondul obiceiurilor din acel timp, pe care nu-l practicau numai romanii, ci şi alte popoare; şi a făcut lucrul acesta ca vizionarul să-I poată înţelege mesajul cât mai uşor şi clar, şi aceasta nu numai el, ci şi romanii şi chiar lumea întreagă.

    Singurul popor de care le-a fost frică romanilor erau parţii, care au locuit dincolo de frontiera de est a marelui imperiu şi care au fost chinuiţi şi asupriţi de către Roma în fel şi chip. În anul 62 după Cristos a avut loc un eveniment fără precedent: o parte din armata romană a capitulat înaintea oastei împăratului Vologäses. Rar s-a întâmplat în istorie ca armata romană să capituleze înaintea cuiva. Lucrul acesta era pentru romani o mare ruşine. Acum nu romanii, ci parţii mergeau pe cai albi /3/.

    Prin simbolul acestei viziuni, a călăreţului de pe calul alb, Mântuitorul S-a prezentat Apostolului Ioan, şi prin el întrgii lumi, că El este marele şi adevăratul biruitor al lumii noastre; că El este singurul care va duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu în legătură cu destinul omului; şi că împotriva Lui nu poate sta nici o forţă de om sau de demon.

    În al doilea rând, ne vom ocupa de

    II. CAUZELE PENTRU CARE DOMNUL ISUS S-A PREZENTAT ÎN ACEASTĂ VIZIUNE ÎN IMAGINEA UNUI CĂLĂREŢ PE UN CAL ALB

    Erau trei cauze pentru care Domnul Isus S-a prezentat în această viziune în imaginea unui călăreţ pe un cal alb.

    1. Prima cauză a fost ca să-Şi proclame biruinţa. Mielul divin după ce Şi-a dat viaţa pentru noi ca preţ de răscumpărare, a luat cartea destinului neamului omenesc din mâna lui Dumnezeu, S-a urcat pe tron şi a început să ne ducă destinul la îndeplinire, ne-a proclamat prin această imagine a călăreţului pe calul alb cel mai mare şi îmbucurător adevăr: că El , prin jertfa Sa de pe Calvar, a ieşit biruitor asupra păcatului, a morţii, a Diavolului şi a infernului.

    2. A doua cauză pentru care Domnul Isus S-a prezentat în această viziune în imaginea unui călăreţ de pe un cal alb a fost ca să cheme oamenii la reconciliere.

    Prin faptul că în antichitate nu era ziar sau un alt mijloc de informaţie, atunci când un împărat din Est proclama război şi chema naţiunea să ia parte la el, arăta lucrul acesta prin următorul simbol convenţional: intra în capitală călare pe un cal roşu. Apoi, când războiul a luat sfârşit şi el îl câştiga, intra în capitală călare pe un cal alb. Iar atunci când nu era război, ci doar pace şi prosperitate, el obişnuia să intre în capitală călare pe un asin, pentru că asinul era simbolul păcii şi al prosperităţii /4/, aşa după cum am văzut şi în studiul intitulat Intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim (Vol.VII,Stud.4) din lucrarea Studii asupra Evangheliilor.

    Astfel, când Domnul Isus a intrat în Ierusalim călare pe un asin, lucrul acesta n-a fost un act de umilinţă, aşa cum cred cei mai mulţi, ci dimpotrivă un moment suprem când El a arătat naţiunii evreeşti, cât şi lumii întregi că este împărat etern, şi că cheamă omenirea şi istoria la pace şi prosperitate.

    Mielul, pe lângă că a biruit puterea păcatului, a morţii şi a infernului, ne-a reconciliat mai întâi cu Dumnezeu, făcându-ne copiii Lui; şi apoi cu semenii noştri, făcându-ne fraţi cu ei.

    Pentru neamul omenesc nu există o veste mai bună ca faptul că Biruitorul Suprem a devenit şi Domnul păcii, şi că a chemat pe toţi oamenii de pe glob la pace şi prosperitate; iar în lumea viitoare, ne-a chemat la fericirea şi gloria eternă a lui Dumnezeu.

    3. Şi al treilea motiv pentru care Mântuitorul S-a prezentat în această viziune în imaginea unui călăreţ pe un cal alb a fost ca să prevină pe cei ce nu vor să capituleze înaintea Lui că îi aşteaptă o pieire.

    Ioan Teologul a scris: “M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el, avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască” (v.2).

    Faptul că Mielul care a biruit odată şi S-a urcat pe tron în cer, S-a mâniat, a luat în mână un arc şi a pornit din nou pe un cal alb ca să biruiască, ne arată că în lume s-a întâmplat ceva grav. Când am tratat studiul intitulat Cultul Cezarului (Vol.I,Stud.3) şi încă multe alte studii, am văzut că acel lucru grav era că Imperiul Roman a început să-I persecute Biserica.

    Arcul era simbolul celei mai iscusite arme de război din acea vreme. Proorocul Ieremia ne spune următoarele cuvinte despre nimicirea Babilonului: “Da, pustiitorul se aruncă asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi, şi li se sfărâmă arcurile” (51:56).

    Roma, în frunte cu imperatorul Domiţian, i-a declarat război lui Cristos şi Bisericii. Sângele mucenicilor lui Cristos curgea ca apa. Acesta era motivul pentru care Mântuitorul Suprem a luat în mână arcul şi a pornit la luptă călare pe un cal alb. Dacă Roma prigonitoare n-a vrut să capituleze înaintea Mielului care i-a făcut apel în toată puterea dragostei, atunci chiar Mielul care S-a urcat pe Tron şi a luat prin jertfa Sa destinul lumii asupra Lui, a trebuit să-Şi îndrepte arcul împotriva ei. Ba mai mult, să trimită şi alţi călăreţi împotriva ei aşa după cum vom vedea în studiile următoare: călăreţul războiului, călăreţul foametei şi călăreţul ciumei. Dar Mielul n-a trimis aceşti călăreţi numai împotriva Romei, ci El ne-a arătat în Apocalipsa că îi va trimite aproape împotriva fiecărei generaţii care va sta indiferentă faţă de El şi Evanghelia Sa; şi cu atât mai mult că El va trimite aceste forţe destructive împotriva generaţiilor din preajma revenirii Lui în calitate de Judecător.

    Vizionarul ne spune că Arcaşul de pe calul alb a câştigat lupta şi împotriva Imperiului Roman; de aceea a primit încă o cunună de biruitor şi în urma acestei victorii, Ioan Teologul ne spune în continuare în Apocalipsa că El va câştiga biruinţă după orice bătălie, fiindcă este Biruitorul Suprem şi că va purta multe cununi împărăteşti (19:1 ).

    Şi în al treilea rând, ne vom ocupa de

    III. FELUL ÎN CARE MÂNTUITORUL A TRIUMFAT ASUPRA LUMII

    Mai marii poporului evreu, ca şi naţiunea aceasta întreagă, au vrut să-L aducă la tăcere şi inactivitate pe Dulgherul din Nazaretul Galileii ca să nu le mai calce legea şi să nu le mai strice cu învăţătura Lui “buna orânduială”, stabilită de veacuri; şi pentru faptul acesta, chiar L-au şi răstignit.

    Numai că Golgota a deschis zări nebănuite de nimeni. Domnul slavei Şi-a arătat gloria de abia dincolo de mormânt. Crucea a revelat omenirii un Cristos cu totul glorios. Numai ea a reuşit să transforme pe ucenici din nişte oameni de rând şi pescari simpli în apostoli ai unei credinţe noi. Ei în loc să se fi risipiti pe la căminele lor, dimpotrivă au pornit să cucerească lumea. Pe ei nici un pericol n-a fost în stare să-i oprească şi să-i intimideze. Conducătorii poporului evreu au rămas năuciţi când au văzut că lucrurile au luat o altă întorsătură. Ei au crezut că prin răstignirea lui Cristos vor curma răul de la rădăcină. Numai că învierea Lui a deschis alte orizonturi şi a oferit mişcării creştine un impuls şi un avânt fără seamăn. Autorităţile ecleziastice evreeşti s-au scandalizat de acum şi mai tare fiindcă Dulgherul din Nazaretul Galileii pe care ei L-au răstignit, a fost luat drept Fiu de Dumnezeu. Ele au crezut că lor le stătea în datorie să combată şi această molimă. Dar nici o prigoană n-a fost în stare să împiedice răspândirea creştinismului şi să astupe gura apostolilor şi creştinilor de a nu mărturisi despre învierea Mântuitorului.

    Din Israel, creştinismul a trecut triumfător în Grecia. La început totul părea potrivnic. Ce izbândă putea să aibă creştinismul în această ţară care era în fruntea civilizaţiei şi a culturii, şi a uimit lumea cu atâţia filozofi de neîntrecut? Atenienii nu erau dispuşi să se entuziasmeze după noutăţile venite din Israel. Ce putea să le ofere Galileea şi poporul evreu, când ei aveau atâţia învăţători celebri? Dar încetul cu încetul, creştinismul a prins rădăcini puternice în cetăţile greceşti, pentru că tocmai elenismul a creat mediul cel mai prielnic pentru învăţătura lui Cristos.

    Cetăţile romane păreau un teren şi mai greu pentru creştinism, fiindcă cetăţeanul roman zeifica statul. El era încredinţat că societatea se poate menţine şi dezvolta numai în cadrul statului. Imperiul cel falnic şi puternic se sprijinea pe forţa legiunilor. Atunci, cum au îndrăznit creştinii să vorbească despre Împărăţia cerurilor şi iubirea vrăjmaşilor, la asemenea oameni care erau deprinşi să lupte şi să cucerească; Ba mai mult, cum au avut ei curaj, într-un asemenea imperiu, să venereze pe un Dulgher din Nazaretul Galileii în locul cezarului? Iată din ce cauză, învăţătura cea nouă nici n-a fost luată în serios la început, ci privită doar ca o sectă evreiască care s-a părut că nu avea nici un ecou în lumea romană!

    Dar încetul cu încetul, creştinismul şi-a înfipt rădăcini adânci şi în lumea romană. Când guvernul roman şi-a dat seama de existenţa lui şi de forţa sa de expansiune, a reacţionat puternic. Celsus şi Porphiriu au căutat să-l ponegrească în scrierile lor în fel şi chip, cu tot felul de argumente. Autorităţile romane au luat toate măsurile necesare pentru stoparea şi ştergerea lui. Ele au crezut că-l vor putea înneca în valuri de sânge.

    Faptul că Cel care stătea pe calul alb, a triumfat asupra păcatului, a morţii şi a infernului este un adevăr spiritual, pe care l-au experimentat milioane şi milioane de oameni din fiecare generaţie; că a triumfat asupra Imperiului Roman şi asupra tuturor prigonitorilor Bisericii Sale de-a lungul celor două milenii, este un adevăr istoric pe care nu-l poate tăgădui nimeni; şi că faptul că va triumfa încă odată asupra lumii întregi, când va veni din nou pe calul alb ca să judece naţiuneul omenesc, va fi o realitate.

    Dar, lui Cristos, nu I S-au împotrivit numai popoarele antice: evreii, grecii şi romanii; ci şi lumea modernă. Lui Cristos I se împotriveşte astăzi păcătosul, pentru că îi place să trăiască în păcat; şi tot Lui I se împotriveşte şi Cel care se consideră bun, de aceea n-are nevoie de El. Lui I se împotriveşte omul cult, ca să nu se compromită înaintea semenilor; şi tot Lui I se împotriveşte şi cel neştiutor, luându-se după cei mai mulţi. Lui I se împotriveşte tânărul, socotind că ar putea să-l încurce în viaţă; şi tot Lui I se împotriveşte şi cel bătrân, motivând că pentru el de acum totul este prea târziu. Toate aceste împotriviri ale omului modern au un singur fond comun: indiferenţa lui faţă de Fiul lui Dumnezeu şi faţă de destinul lui veşnic.

    Dar după această respingere a singurului Mântuitor, şi bălăcirea, aşa zisei “lumi creştine” în tot felul de păcate, vor apare pe scenă ca să joace marea dramă: calul roşu al războiului, calul negru al foametei şi calul galben al epidemiilor şi a tot felul de boli incurabile, înainte de a veni mânia Mielului şi judecata de apoi.

    1.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 3-4.
    2.  Morris,L., The Book of Revelation, p. 101.
    3.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 4.
    4.  Barclay,W., The Gospel of Matthew, Vol. II, p. 267;
    Barclay,W., The Gospel of Luke, p. 239.

    Studii Apocalipsa vol. II – cap. 13: Identificarea calaretului de pe calul alb (Pastor Dragomir Stancu)

    stancudragomir

    13. IDENTIFICAREA CĂLĂREŢULUI DE PE CALUL ALB

    Apoc. 6 : 1 – 2

    1. Când a rupt Mielul cel dintâi din cele şapte sigilii, m-am uitat, şi am auzit una din cele patru creaturi vii zicând cu un glas ca de tunet: <<Vino şi vezi!>>

    2. M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

    Începând cu acest studiu am ajuns la cele şapte sigilii. De acum Mielul urmează să rupă sigiliile unul după altul şi să descopere taina istoriei. Toată creaţiunea este interesată să ştie încotro se îndreaptă. Ori tocmai lucrul acesta ni-l dezvăluie Apocalipsa în imaginile ei geniale.

    În acest studiu intitulat Identificarea călăreţului de pe calul alb, ne vom ocupa de două lucruri: de opiniile pe care noi le respingem şi de explicaţia pe care noi o acceptăm.

    Să luăm mai întâi

    I. OPINIILE PE CARE NOI LE RESPINGEM

    Sulul era legat cu şapte aţe, care aveau la capete şapte sigilii /1/. Când a rupt Mielul primul sigiliu, Ioan Teologul s-a aşteptat ca Mântuitorul să citească ceva din sul. Dar ce surpriză! A auzit pe unul din cei patru heruvimi spunând cu o voce de tunet: “Vino!” Şi iată că a apărut înaintea lui ca într-un film, un călăreţ pe un cal alb.

    În cele mai bune manuscrise ale Apocalipsei lipsesc cuvintele “şi vezi”, ci scrie numai “vino”. Această invitaţie n-a fost făcută vizionarului ca el să vină şi să vadă, ci călăreţilor ca să iasă pe scena lumii unul după altul (v.1,3,5,7). Cele patru creaturi vii care înconjoară tronul, aveau însărcinarea să cheme pe cei patru călăreţi ca să înainteze pe scenă şi să joace cosmica şi divina dramă de la actul final /2/. Vizionarul a scris: “Când a rupt Mielul cel dintâi din cele şapte sigilii, m-am uitat şi am auzit-o pe una dintre cele patru creaturi vii zicând cu un glas ca de tunet: <<Vino!>> (2). M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc; i s-a dat o coroană şi a pornit biruitor şi ca să biruiască”.

    Cine este acest călăreţ? Cei mai mulţi au identificat pe călăreţul de pe calul alb, din textul nostru cu călăreţul din 19:11-13 care, de asemenea şedea pe un cal alb şi care nu era altul decât Cristos. Ioan Teologul a scris: “Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel care stătea pe el se numea <<Cel credincios>> şi <<Cel adevărat>> şi El judecă şi Se luptă cu dreptate (12). Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încoronat cu multe coroane împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur (13). Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: <<Cuvântul lui Dumnezeu>>” (Apoc.19:11-13).

    Unii neagă faptul că acest călăreţ din textul citit este unul şi acelaşi cu cel din 19:11, aducând următoarele opt obiecţiuni:

    1) Că este imposibil ca Mielul care a rupt sigiliile, să fie El în acelaşi timp şi obiectul primei sigilii /3/.

    2) Că numai asemănarea cailor la culoare este insuficientă /4/.

    3) Că cununile călăreţilor diferă. Cununa călăreţului din pasajul citit se numeşte stephanos, care înseamnă “cunună de biruitor”. Iar cununa călăreţului din 19:11 se numeşte diadema, care înseamnă “coroană regală” /5/.

    4) Că armele călăreţilor diferă. Arma călăreţului din text era un arc; iar arma celui din 19:11,15 era sabia gurii.

    5) Că acest călăreţ este asociat în context cu călăreţii războiului, ai foametei şi ai ciumei /6/.

    6) Că faptul de a Se războii cu vrăjmaşii şi de a-i răpune este un paradox pentru Miel /7/.

    7) Că acest călăreţ cu arc reprezintă o forţă destructivă de război.

    8) Şi că acest călăreţ este urmat de măcel, foamete şi moarte.

    Comentatorii care au tăgăduit identificarea călăreţului de pe calul alb cu Domnul Isus, au făcut tot felul de speculaţii. Unii, dintre cei care susţin interpretarea istorică a Apocalipsei, au zis că acest călăreţ îl reprezintă pe anticrist sau fiara din capitolul 13, care va reuşi să ducă pe mulţi în eroare cu imitaţia purităţii /8/.Alţii, au spus că acest călăreţ reprezintă un dictator mondial după răpirea Bisericii /9/. Şi alţii, dintre cei care susţin interpretarea preteristă că Apocalipsa a fost adresată numai Bisericii de la sfârşitul secolului întâi, au afirmat că acest călăreţ l-a reprezentat pe împăratul part Vologäses, care a câştigat o mare biruinţă asupra romanilor în anul 62 după Cristos, cu arcaşii lui renumiţi /10/. Tot aceştia au zis că al doilea sigiliu a reprezentat oastea romană întărită; că al treilea sigiliu a reprezentat foametea din anul 62; că al patrulea sigiliu a reprezentat ciuma datorită războaielor; şi că al cincilea sigiliu a reprezentat persecuţia de pe timpul lui Nero şi Domiţian etc /11/.

    Şi în al doilea rănd, ne vom ocupa de

    II. EXPLICAŢIA PE CARE NOI O ACCEPTĂM

    Cei care îl identifică pe călăreţul alb din textul citit cu Domnul Isus aduc următoarele unsprezece dovezi:

    1) Prima dovadă este că acest călăreţ de pe calul alb se armonizează cu călăreţul din Apocalipsa 19:11, aşa după cum deja am văzut. Ioan Teologul a scris: “Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel care stîtea pe el se cheamă << Cel credincios >> şi <<Cel adevărat>> şi El judecă şi Se luptă cu dreptate (12). Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încoronat cu multe cununi împărăteşti … “ (v.11-13). Cei mai mulţi exegeţi au identificat călăreţul de pe calul alb cu Cristos fiindcă există o mare asemănare între caii albi, cununile călăreţilor şi armele acestora.

    Nici un argument, dintre acelea pe care le-au adus cei care tăgăduiesc identificarea călăreţului de pe calul alb cu Mântuitorul, nu sunt obiective. Dacă cununile şi armele călăreţilor s-au deosebit întrucâtva, aceasta nu înseamnă că ei n-au putut fi unul şi acelaşi. Şi dacă Mielul a rupt sigiliile, aceasta nu înseamnă că era imposibil ca El să nu fi fost unul şi acelaşi cu Cel care urma să ducă la îndeplinire conţinutul primului sigiliu. Dacă lucrul acesta este imposibil, atunci tot aşa putem spune că era imposibil şi că Mielul să fi pus mâna dreaptă pe Apostolul Ioan (1:17), deoarece tocmai în această mână ţinea cele şapte stele (1:16). Atunci era imposibil şi că Mielul care avea şapte coarne şi şapte ochi să ia sulul din mâna lui Dumnezeu (5:6,7). Şi tot atunci era imposibil şi steaua care a căzut din cer şi nu avea mâini să ţină cheia fântânii Adâncului (9:1). Simbolurile Apocalipsei ne surprind mereu. Unul dintre bătrâni a spus lui Ioan Teologul să se uite la Leu, şi când colo a văzut un Miel care stătea în picioare şi părea înjunghiat (5:5-6). Şi alt caz era, atunci când un înger a chemat pe vizionar să-i arate mireasa Mielului, dar în schimb i-a arătat o cetate, Noul Ierusalim (21:9-10).

    Prin aceste imagini figurative, Cristos a revelat Apostolului Ioan adevărul Lui divin. Oare Mântuitorul n-a putut în acelaşi timp să-Şi ocrotească Biserica şi să-l consoleze pe Apostolul Ioan? Oare n-a putut El să rupă sigiliile? Este adevărat, dacă era un miel în sens literal, nu putea. Mireasa Lui, de asemenea, n-a putut fi o cetate în sens propriu; dar ea a putut fi în sens figurativ şi Biserică şi cetate. Tot astfel şi Mântuitorul, a putut să rupă în acest text şi sigiliile şi să ducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu pe care l-a stabilit în această carte a destinului lumii /12/. El, în capitolul 5, când a rupt sigiliile, a câştigat pe cruce cu preţul vieţii, prima biruinţă: posibilitatea răscumpărării noastre. În capitolul 6, când a pornit călare pe calul alb, a căştigat a doua biruinţă: triumful Evangheliei asupra lumii. Şi în capitolul 19, când a venit călare pe un alt cal alb şi a fost îmbrăcat cu o haină muiată în sânge ca să judece lumea, a câştigat a treia biruinţă care a fost finală; de aceea S-a învrednicit să poarte pe cap multe diademe.

    N-avem voie să privim lucrurile superficial, şi cu atât mai puţin să le interpretăm în mod speculativ. Suntem obligaţi să permitem Apocalipsei ca ea mai întâi să-şi explice propriile ei simboluri şi apoi Bibliei întregi. Mulţi comentatori ca W. Milligan, W. Hendriksen şi alţii, l-au identificat pe călăreţul de pe calul alb din textul nostru cu Mântuitorul, după ce au făcuit cele mai riguroase şi obiective cercetări şi cu cea mai mare responsabilitate /13/.

    2) A doua dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Cristos este armonia Lui cu Apocalipsa 14:14. Ioan Teologul a scris: “Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb, şi pe nor stătea Cineva, care semăna cu un Fiu al Omului: pe cap avea o coroană de aur …” Dacă argumentului anterior a trebuit să-i acordăm un spaţiu mai mare, la celelalte argumente vom căuta să fim mai restrânşi. În text am văzut că Mântuitorul a primit cununa de biruitor: stephanos. Iar în 14:14, noi vedem cum El purta tot cununa stephanos, de biruitor, şi nu cununa diadema, de împărat.

    3) A treia dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Cristos este armonizarea Lui cu contextul. În prima secţiune paralelă dintre cele şapte, care cuprinde ca toate celelalte întreaga eră creştină de la prima la a doua venire a lui Cristos, am văzut că Fiul lui Dumnezeu Se afla în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur (1:13). Şi tot în prima secţiune care se include în primele trei capitole, ne-am mai informat că deoarece Biserica Îl mărturisea pe Cristos şi-I răspândea lumina, Imperiul Roman a persecutat-o; şi fiindcă a persecutat-o, Mântuitorul S-a aprins de mânie şi a rostit împotriva lui cuvinte de condamnare. Ioan Teologul a scris: “Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri” (1:16).

    Tot astfel şi în a doua secţiune care se include în capitolele de la 4 la 7 şi pe care o studiem acum, am văzut că dacă Mielul a luat cartea destinului neamului omenesc din mâna lui Dumnezeu, i-a rupt sigiliile şi S-a urcat pe Tron; şi dacă toţi îngerii din cer I-au adus imnuri de glorie fiindcă Şi-a dat viaţa pentru noi ca preţ de răscumpărare şi ne-a luat destinul în mâinile Lui, aceasta înseamnă că El îl va realiza pentru toate generaţiile de oameni, în ciuda tuturor persecuţiilor, aşa după cum L-a văzut vizionarul când a scris: “şi a pornit biruitor şi ca să biruiască” (v.2).

    4) A patra dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Mântuitorul este culoarea albă. În Apocalipsa culoarea albă descrie întotdeauna lucrurile şi fiinţele cereşti: haine albe, nor alb, Tron alb, piatră albă, cal alb etc /14/.

    5) A cincea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Mântuitorul este o paralelă perfectă dintre patru versete, care întrebuinţează cuvântul “a birui” cu privire la D-l Isus. Apostolul Ioan L-a citat pe Mântuitorul spunând în Evanghelie: “… În lume veţi avea necazuri: dar îndrăzniţiEu am biruit lumea” (16: 33). Acelaşi apostol L-a citat pe Domnul Isus spunând şi în Apocalipsa: “… Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (3:21), “… Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit să deschidă cartea, şi cele şapte sigilii ale ei” (5:5), “… şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.” Toate aceste versete ne vorbesc cu cea mai mare siguranţă despre biruinţa Mielului.

    6) A şasea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Domnul Isus este armonizarea cu scopul cărţii. Când am tratat studiul intitulat Data, destinatarul, scopul şi tema cărţii, (Vol.I,Stud.2) am văzut că marea temă a Apocalipsei este Biruinţa lui Cristos şi a Bisericii. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost prezentat mereu ca unul care a biruit, biruieşte şi va birui (1:13;2:26,27;3:21;5:5;6:16;11:15;12:11;14:1,14;17:14;19:11). Din toate aceste texte noi vom prezenta un singur exemplu: “Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui” (7:14). Astfel, călăreţul de pe calul alb din textul nostru, care Îl reprezintă pe Cristos este în concordanţă cu întreaga carte /15/.

    7) A şaptea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Cristos este pentru că Apocalipsa abundă în simbolurile Vechiului Testamentaşa după cum am văzut când am tratat studiul intitulat Simbolurile literaturii apocaliptice (Vol.I,Stud.5). Arcul este o armă care se găseşte mereu în Vechiul Testament şi care a fost pus adeseori în slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a folosit de arcurile lui Cir în favoarea poporului evreu, când acest împărat al Persiei i-a înfrânt pe elamiţi şi babilonieni (Ier. 49:35;51:3,56; Is. 41:2; Habacuc 3:9 etc).

    8) A opta dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Domnul Isus este paralela Lui din Psalmul 45. Se ştie că psalmul 45 este un psalm mesianic. Fiii lui Core au scris: “Războinic viteaz, încingeţi sabia, podoaba şi gloria (4), da, gloria ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! (5). Săgeţile tale sunt ascuţite: sub tine vor cădea popoare, şi săgeţile tale vor străpunge inima vrăjmaşilor împăratului” (v. 3-5).

    9) A noua dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu este armonizarea Lui cu cuvintele Mântuitorului când a zis în Evanghelia după Matei 10: 34 “Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia“. Aceasta înseamnă că Cristos şi sabia merg întotdeauna împreună /16/.

    10) A zecea dovadă că acest călăreţ Îl reprezintă pe Mântuitorul este paralela Lui foarte apropiată cu caii din cartea Proorocului Zaharia. Unul dintre cele mai mari motive pentru care Cristos cel înviat a revelat conţinutul primelor patru sigilii pe fondul viziunii din cartea Proorocului Zaharia a fost fiindcă autorul Apocalipsei era obişnuit cu imaginile acestei cărţi, cât şi toţi credincioşii de atunci şi din toate timpurile. Proorocul Zaharia a avut două viziuni în legătură cu caii: una în 1: 8-10, în care patru călăreţi erau trimişi să controleze pământul şi să vadă dacă era pe el pacea; şi alta în 6: 1-8, în care caii erau înhămaţi la patru căruţe. În amândouă viziunile, caii erau albi, roşii, negrii şi galbeni.

    În cartea Proorocului Zaharia, cei patru cai simbolizează patru vânturi puternice pe care le dezlănţuie Dumnezeu din cele patru puncte cardinale împătriva vrăjmaşilor poporului Său (Zah. 6: 5). În viziunea proorocului amintit, caii erau slujitorii lui Dumnezeu prin care Cel Preaînalt S-a răzbunat pe babilonieni şi pe egipteni.

    Cristos cel înviat a prezentat Apostolului Ioan imaginile din viziunea Proorocului Zaharia într-o formă nouă şi cu totul deosebită. Vizionarul din Apocalipsa n-a văzut războinicii în căruţe, ci călare; şi el n-a văzut pe aceşti slujitori ai lui Dumnezeu controlând pământul, ci luptându-se cu prigonitorii Bisericii, şi biruindu-i. Mântuitorul n-a prezentat lui Ioan Teologul în viziune toate detaliile din imaginile proorocului amintit cu privire la cai, ci numai principiul şi semnificaţia simbolurilor. Astfel, caii şi călăreţii din viziunea Apostolului Ioan, reprezintă pe slujitorii lui Dumnezeu. Chiar şi caii: roşu, negru şi galben erau instrumentele răzbunării lui Dumnezeu.

    11) Şi al unsprezecelea argument, că acest călăreţ Îl identifică pe Fiul lui Dumnezeu este concordanţa care există între acest tablou şi discursul escatologic al Mântuitorului, pe care L-a rostit în Evangheliile sinoptice. Există o mare asemănare între sigilii şi discursul escatologic al Mântuitorului din Matei douăzeci şi patru, Marcu 13 şi Luca 21. Atât prin ruperea celor şapte sigilii cât şi în discursul Său escatologic, Mântuitorul a vorbit despre următoarele lucruri: persecuţie, triumful Evangheliei, războaie, foamete, epidemii, catastrofe cosmice etc /17/.

    Când am tratat studiul intitulat Literatura apocaliptică (Vol.I,Stud.4), am văzut că acest gen de literatură a împărţit timpul în două epoci: una prezentă şi grea, îndeosebi pentru poporul lui Dumnezeu; şi alta, viitoare şi de aur, când se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu; că între ele va avea loc “ziua Domnului”, o zi de judecată, răzbunare şi nimicire; şi că pe la sfârşitul primei epoci, vor fi nişte evenimente îngrozitoare. Este adevărat că dumnezeiescul nostru Învăţător a cuprins atât în discursul Său escatologic din Evanghelii, cât şi în viziunea sigiliilor întreaga eră creştină, dar El ne-a informat în mod deosebit cu privire la evenimentele care au avut loc după prima Sa venire şi în legătură cu evenimentele care vor avea loc în preajma revenirii Sale care, de altfel vor fi şi semnele sfârşitului /18/.

    Acesta a fost motivul pentru care Domnul Isus ne-a învăţat în discursul Său escatologic că mai întâi va avea loc persecuţia urmaşilor Săi şi triumful Evangheliei Sale în istoria lumii; şi că numai după aceea, se vor întâmpla toate celelalte evenimente! Şi aceasta a fost cauza pentru care, după ruperea primului sigiliu, a apărut un călăreţ pe un cal alb care simbolizează triumful lui Cristos şi al Evangheliei Sale; şi numai după acea, a urmat ruperea altor sigilii şi ieşirea pe scenă a altor călăreţi, ca instrumente ale mâniei şi răzbunării lui Dumnezeu! Evanghelistul Luca Îl citează pe Mântuitorul spunând: “Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer (12). Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea guvernatorilor, din cauza Numelui Meu” (21:11-12). Evanghelistul Matei, de asemenea L-a citat pe Domnul Isus spunând în discursul Său escatologic: “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul” (24:14).

    Toate aceste armonizări şi paralele au fost suficiente ca să convingă pe toţi comentatorii şi exegeţii obiectivi ai Apocalipsei, că acest călăreţ, de pe calul alb, Îl reprezintă pe Mântuitorul, începând cu Irineu, ucenicul lui Policarp, care la rândul lui a fost ucenicul Apostolului Ioan, autorul Apocalipsei /19/ şi până la comentatorii şi exegeţii cei mai actuali, ca J.P.Lange, R.C.H.Lenski, W.Milligan, A.S.Peake, W.Hendriksen etc /20/.

     1.  Lenski,R.C.H., Interpretation of St. John’s Revelation, p. 194;
    Morris,L., The Book of Revelation, p. 92.
    2.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 1.
    3.  Brooks,R., The Lamb is all the Glory – The Book of Revelation, p. 74.
    4.  Morris,L., The Book of Revelation, p. 101.
    5.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 3.
    6.  Jennings,F.A., Studies in Revelation, p. 201.
    7.  Beasley-Murray,G.R., The Book of Revelation, p. 132.
    8.  Schumacher,H., The Revelation of John, p. 169;
    Tatford,F.A., Prophecy’s Last Word, p. 86.
    9.  Stevens,W.C., Revelation, The Crown – Jawel of Biblical Prophecy, Vol. II, p. 129.
    10.  Morris,L., The Book of Revelation, p. 102;
    Bruce,F.F., The International Bible Commentary, p. 1607.
    11.  Beasley-Murray,G.R., The Book of Revelation, p. 132.
    12.  Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 97.
    13.  Milligan,W., The Book of Revelation, Vol. VI, p. 855.
    14.  Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 94.
    15.  Op. Cit. p. 95.
    16.  Schildes,K., Christ on Trial, p. 381.
    17. Charles,R.H.P., A Critical and Exegetical Commentary on the Revelation of St. John, Vol. I, p. 158.
    18.  Barclay,W., The Revelation of John, Vol. II, p. 1.
    19.  Irenaeus  Against Heresies;
    Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 26.
    20.  Milligan,W., The Book of Revelation, p. 89;
    Peake,A.S., The Revelation of John, p. 270-273;
    Hendriksen,W., More than Conquerors, p. 93-94.

    Sa ne unim din nou glasurile si inimile noastre cu ale Lui si ale universului întreg, si prosternati si noi în fata Domnului divin sa spunem din adîncul fiintei noastre, în semn de adorare, închinare, recunostinta si lauda: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapînirea în vecii vecilor”.
    Se spune despre marele reformator protestant Martin Luther ca, pe cînd era calugar într-una din zile, inima lui a fost cuprinsa de o disperare de moarte gîndindu-se la propria sa stare pacatoasa. Si în aceasta stare s-a adresat staretului Staupietz, cerîndu-i un sfat. Dar, singurul sfat pe care acel staret evlavios a ales sa i-l dea lui Luther a fost: 
    „Martin, priveste spre ranile lui Christos”. Ce sfat minunat! Da, Iisus Christos, Mielul divin junghiat a fost singurul care a putut sa aduca speranta si curaj în inima milioanelor de fiinte omenesti înfrînte de povara pacatului. De aceea, nu-i de mirare de ce pe paginile Apocalipsei, Mielul divin, Iisus Christos este punctul central catre care îsi îndreapta atentia întreg universul. „Vrednic este Mielul”, este tema vesnica de lauda a cerului.
    De curînd am recitit Apocalipsa si inima mea a tresaltat de bucurie cînd am vazut cum pretutindeni pe paginile acestei carti profetice, 
    cel ce apare mereu în prim plan este Mielul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Christos.
    Astazi vom studia prima parte a capitolului 6, care ne prezinta momentul solemn si mult asteptat de întreg universul, cînd Mielul divin care a fost gasit vrednic sa deschida cartea începe sa-i rupa pecetile. Dar, stati putin, dati numai pagina, si veti vedea în capitolul 7 o scena si mai solemna, aceea de la Marea de Cristal, cu gloata celor mîntuiti stînd înaintea Mielului, cu hainele lor spalate curatite în sîngele Mielului. Mai dati apoi înca doua pagini si la capitolul 12 versetul 11, veti afla cui datoreaza cei mîntuiti biruinta lor asupra lui Satana. 
    Ei l-au biruit prin sîngele Mielului. Pe pagina urmatoare, la capitolul 13, aflam despre cei mîntuiti ca si-au asigurat numele lor în ceruri, în cartea vietii Mielului, iar în capitolul 14, într-o scena de rapitoare frumusete, vedem pe Mielul divin stînd pe Muntele Sionului si împreuna cu El sînt cei 144000 reprezentînd cel dintîi rod pentru Dumnezeu si pentru Miel. Si pe masura ce ne apropiem de încheierea cartii, Mielul lui Dumnezeu este din ce în ce mai prezent, mai în prim plan. La capitolul 15 Mielul este subiectul imnului special al celor biruitori, pentru ca, aflam din capitolul 17, Mielul este Cel ce a purtat razboaiele cerului si ale bisericii si a biruit, pentru ca El este Domnul domnilor si împaratul împaratilor. Si, o data încheiate aceste razboaie urmeaza marea sarbatoare, nunta Mielului, despre care ne vorbeste capitolul 19. În capitolul 21, ni se descopera cine este mireasa Mielului. Aceasta este biserica Sa, cei mîntuiti din toate veacurile. În acelasi capitol, aflam ca pe temeliile cetatii de aur ale locuintei Mirelui si miresei Sale stau scrise numele celor 12 apostoli ai Mielului, si ca în acea cetate Dumnezeu cel Atotputernic si Mielul sînt templul, iar lumina, sau faclia cetatii este Mielul. Si ultimul capitol al Apocalipsei, capitolul 22, aseaza în prim plan acelasi scaun de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului în fata caruia ne gasim astazi în studiul nostru. Cu adevarat, Apocalipsa este o descoperire a Domnului Christos, a Mielului lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. Puterea sîngelui Sau ispasitor a umplut biserica Sa de pe pamînt si va umple si cerul de oameni care au pornit sa cucereasca lumea pentru Iisus, facînd din Miel mai mult decît un simbol al mîntuirii. Ei au gasit în Mielul divin un sens al propriei lor existente, o destinatie spre care au ales sa-si îndrepte viata. De aceea, „a Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapînirea în vecii vecilor”.
    Acum, ne gasim cu studiul nostru, la capitolul 6, la acel moment suprem al celei de a doua viziuni, cînd Mielul rupe primele patru peceti ale cartii si cînd deodata cortina istoriei se ridica si ochii apostolului Ioan vad patru cai galopînd unul dupa altul pe întinderea cerului. Dar, sa citim mai întîi primele 8 versete ale capitolului 6:
     „Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele 7 peceti, m-am uitat si am auzit pe una din cele patru fapturi vii zicînd cu glas tare ca de tunet: ‘Vino si vezi’. M-am uitat si iata ca s-a aratat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc. I s-a dat o cununa si a pronit biruitor ca sa biruiasca. Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua faptura vie zicînd: ‘Vino si vezi!’ Si s-a aratat un alt cal, un cal ros. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea de pe pamînt, pentru ca oamenii sa se junghie unii pe altii; si i s-a dat o sabie mare. Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia faptura vie zicînd: ‘Vino si vezil ‘ M-am uitat si iata ca s-a aratat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mîna o cumpana; si în mijlocul celor patru fapturi vii am auzit un glas care zicea: ‘O masura de grîu pentru un leu. Trei masuri de orz pentru un leu. Dar sa nu vatami untdelemnul si vinul’. Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul fapturii a patra zicînd: ‘Vino si vezi’. M-am uitat si iata ca s-a aratat un cal galbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea; si împreuna cu el venea dupa el Locuinta mortilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pamîntului ca sa ucida cu sabia, cu foamete, cu molima si cu fiarele pamîntului.”
    Ce reprezinta cele sapte peceti, si mai ales aceste prime patru peceti?, este întrebarea care se pune si la care dorim sa cautam un raspuns. Sa ne gîndim putin. Sa încercam sa ne aducem aminte ca aceasta scena cu ruperea pecetilor face parte din cea de a doua viziune a apostolului Ioan care a început de fapt odata cu capitolul 4, cu acel moment cînd un glas ca de trîmbita i s-a adresat lui Ioan cu invitatia: „Suie-te aici si-ti voi arata ce are sa se întîmple dupa aceste lucruri”. Si privirea apostolului Ioan a cuprins niste scene ceresti nespus de impresionante, cu tronul lui Dumnezeu, cu sala tronului, cu cei 24 de batrîni stînd pe scaunele lor de domnie, cu cele patru fapturi vii si cu miriadele ostirilor ceresti. Apoi au urmat scenele din capitolul 5, cu acea carte pecetluita din mîna Celui Atotputernic, cu aparitia Mielului înjunghiat si a uralelor acelui cor al universului întreg intonînd un imn de lauda Celui ce sade pe tron si Mielului. Oare acestea erau lucrurile din viitor pe care glasul divin l-a invitat pe Ioan sus ca sa i le aduca la cunostinta? Fara îndoiala ca nu, sau cel putin acestea erau doar o parte din ele, doar un fel de preludiu la cele ce Dumnezeu intentiona sa-i descopere proorocului Sau. Vedeti dumneavoastra, chiar interesul si nerabdarea cu care însisi cei 24 de batrîni, cele patru fiinte vii, toate ostile îngeresti si în special apostolul Ioan asteptau ruperea pecetilor si descoperirea tainelor cuprinse în acea carte ne face sa credem ca în acea carte din mîna Mielului se afla raportul acelor evenimente viitoare, iar ruperea pecetilor simboliza declansarea lorîmplinirea lor pe scena lumii noastre. Aceste evenimente trebuiau aduse la cunostinta proorocului Ioan, de care Dumnezeu se folosea acum ca de o unealta pentru ca sa le aduca în final la cunostinta bisericii Sale.
    Ruperea pecetilor, care este de fapt miezul celei de a doua viziuni, are loc imediat dupa prima viziune a celor sapte epistole trimise de Iisus bisericii Sale de pe parcursul istoriei tuturor veacurilor crestine. 
    Cele sapte peceti aveau în vedere aceeasi perioada de timp si împartita în aceleasi sapte etape, despre care am vorbit în studiile precedente. Însa aceste sapte peceti aveau un alt caracter. Cele sapte epistole s-au adresat bisericii facînd apel la simtul auzului, la spiritul de ascultare. „Cine are urechi sa asculte ce zicfe bisericilor Duhul”. De data aceasta, cele sapte peceti sînt destinate sa faca o impresie puternica asupra vazului. Evenimentele cuprinse în aceste peceti cauta sa zugraveasca lucrurile care vor avea un efect asupra evolutiei bisericii lui Christos.
    Unii comentatori biblici, citind superficial acest capitol, au ajuns la concluzia ca aceste peceti contin raportul judecatilor ce urmeaza sa fie îngaduite de Dumnezeu sa vina asupra bisericii Sale, în vederea desavîrsirii sfintilor. Si aceasta, numai pentru ca în ele gasim anumite elemente ca violenta, foamete si molime. însa privite mai atent, 
    evenimentele prezise, prin cele sapte peceti stau ca un simbol al istoriei dispensatiunii harului în care ne gasim. O istorie cu toate aspectele ei majore dar care se îndreapta ca un torent spre singurul scop al istoriei planului de mîntuire si anume, desavîrsirea împaratiei lui Dumnezeu. Toate evenimentele istoriei, toti factorii si toate elementele care la un loc se asambleaza pentru a da continut si viata istoriei, toate urmaresc aceeasi tinta – venirea în slava a împaratiei ceresti. De fapt, daca ne gîndim bine ca tema fundamentala a Apocalipsei este Iisus, împaratul nostru care vine, si împlinirea si statornicirea împaratiei Sale, atunci, evenimentele cuprinse în cele sapte peceti trebuie privite ca o reprezentare simbolica a etapelor prin care adevarata biserica a lui Christos avea sa treaca în confruntarea ei cu împaratia Satanei si cu acel crestinism lumesc, formal si fals. Aceste sapte peceti, mai mult decît cele sapte epistole din primele capitole, aveau drept scop sa descopere bisericii drumul ei prin
    istorie, un drum greu, sinuos si plin de greutati, dar al carui capat trebuie sa se sfîrseasca, potrivit cu planul divin, sus, la Marea de Cristal.
    Întorcîndu-ne atentia acum asupra primelor patru peceti, despre care am citit, primul lucru pe care-l remarcam este ca ele formeaza un grup foarte distinct în rîndul celor sapte peceti. Ele se disting prin faptul ca în fiecare apare acelasi element alegoric, un cal si un calaret. Apoi, în fiecare din cele patru peceti, înainte de a se petrece vreo miscare pe arena profetiei, se aude mereu invitatia 
    „vino si vezi”. Aici as dori sa fac o paranteza si sa precizez ca în textul original nu apar cuvintele „si vezi”. Daca invitatia ar fi sunat „vino si vezi”, atunci s-ar întelege ca aceasta invitatie era adresata lui Ioan, dar Ioan era deja în cer în rapire spirituala si el nu avea de fapt nevoie de o asemenea invitatie. Nu lui, ci întelegem ca mai degraba fiecarui calaret care sta sa intre pe scena îi era adresata chemarea „Vino!”Atît caii cît si calaretii care apar astfel la auzul poruncii divine „vino”, sînt un simbol al luptei bisericii. Calul, prin excelenta, este un animal de lupta, caracterizat prin curaj, tarie, vioiciune, cooperare si acel simtamînt tainic al misiunii pe care o îndeplineste, al contributiei pe care o aduce în cîstigarea biruintei. Caii din aceasta profetie nu simbolizeaza cine stie ce forte salbatice si nestapînite. Dimpotriva, fiecare din ei au cîte un calaret care îi conduce dupa propria sa vointa. Aceasta înseamna ca puterile reprezentate prin acesti cai nu pot si nici nu li se îngaduie sa faca mai mult decît li se porunceste. Ele sînt niste forte care sînt stapînite, limitate si conduse de o vointa înteleapta spre o tinta bine stabilita. Daca aparitia lor este direct legata de cartea din mîna Mielului si declansata de abia atunci cînd Mielul rupe pecetea, aceasta ne inspira si mai multa încredere ca aceste forte nu sînt niste forte oarbe sau independente, iar galopul lor nu este la întîmplare. Ca sa întrebam cine este calul si cine este fiecare calaret, cred ca nu este cazul, pentru ca în aceasta viziune atît calul cît si calaretul constituie un întreg, reprezinta o singura idee, ideea unor forte puternice, tumultuoase, de nepotolit, gata de lupta si conduse fara gres de cineva stapîn pe situatie. Imaginea celor patru calareti pe caii lor vrea sa spuna ca istoria întregei dispensatiuni a bisericii se afla cu totul sub directa stapînire a Mielului Caruia i-a fost data toata puterea în cer si pe pamînt.
    În ce priveste 
    culoarea cailor ne dam seama ca aceasta este o referinta clara la starea spirituala a bisericii din fiecare din primele patru etape ale erei crestine. Culoarea primului cal este alba, un simbol al biruintei. Cei credinciosi si biruitori vor aparea în cele din urma în fata tronului divin îmbracati în haine albe. În capitolul 19 cu versetul 11 din Apocalipsa, avem o ultima descriere a marei lupte de la Armaghedon în urma careia Iisus apare ca biruitor calarind pe un cal alb în toata slava puterii Sale. În armonie cu acea culoare alba a calului, mai sînt si alte elemente descrise în prima pecete. Calaretul tine în mîna un arcsimbolul neprihanirii si al adevarului. Vorbind profetic în Psalmul 45,3-5 împaratul David vorbea astfel despre Domnul Christos: „Razboinic viteaz, încinge-Ti sabia, podoaba si slava, da slava Ta. Fii biruitor, suie-te în carul Tau de biruinta, apara adevarul, blîndetea si neprihanirea; si dreapta Ta sa straluceasca prin ispravi minunate. Sagetile Tale sînt ascutite. Sub Tine vor cadea popoare si sagetile Tale vor strapunge inima vrajmasilor împaratului”. Si pe lînga arc, calaretul de pe calul alb mai avea o cununa care i-a fost data. Nu cununa împarateasca, ci cununa biruintei. Ideea biruintei este ideea primei peceti subliniata chiar prin ultimele ei cuvinte, „si a pornit biruitor ca sa biruiasca”.        Culoarea celui de al doilea cal este rosieculoarea mîniei si urii, a pasiunilor aprinse, a violentei si razbunarii, a sângelui si razboiului. Calaretul de pe acest cal a primit o sabie maresimbolul distrugerii si mortii. Acest cal primeste puterea de a retrage pacea de pe pamînt dînd loc pasiunilor dezlantuite si violentei. Al treilea cal este negru. Asa cum apare în cuvîntul Sfintelor Scripturi în diferite locuri, aceasta culoare este simbol al saraciei si foametei. Prin aceasta pecete, calaretul este zugravit ca tinînd în mîna o cumpana si masurînd cu grija grîul si orzul. O masura de grîu era la vremea aceea ratia pe zi a unui om, necesara ca sa-si duca existenta. Dar în cadrul unei tranzactii si mai saracacioase, trei masuri de orz. Un leu era plata pe o zi a unui lucrator. Relatia dintre salariul pe o zi si ceea ce se putea cumpara cu acel salariu, si anume atîta hrana cît cineva sa nu moara de foame, ne lasa sa întelegem proportia saraciei, a lipsei de hrana. Însa aceeasi voce care s-a auzit anuntînd pretul hranei si cantitatea corespunzatoare, este auzit poruncind acum ca untdelemnul si vinul sa nu fie vatamate. Untdelemnul si vinul erau niste simboluri ale belsugului, ale luxului, ale ospatului. Ele nu aveau sa fie vatamate, ele trebuiau sa existe. Iata dar ca în imaginea celui de al treilea cal si calaret vedem prezent un contrast izbitor între saracie si belsug, între o existenta amenintata de foamete si un trai îmbelsugat.
    Si acum, si cel de al patrulea cal. Acesta este de culoare 
    galbuie, culoarea palorii mortii. Aceasta culoare, nu avem nici un dubiu cu privire la ce avea sa simbolizeze. Ea este simbolul mortii, al descompunerii. Chiar si numele calaretului de pe acest cal, Moartea, cît si al Locuintei Mortilor care vine în urma mortii, pregatita sa primeasca în hotarele ei pe toti aceia ucisi de acest calaret, sînt cu totul concludente. Misiunea precisa a celui de al patrulea calaret este de a distruge si omorî o patrime din locuitorii pamîntului prin sabie, molime si prin fiarele pamîntului.       Cunoscînd acum semnificatia acestor simboluri, sper ca nu ne va fi dificil sa gasim întelesul fiecaruia dintre ele si sa descoperim ce anume aveau sa reprezinte aceste simboluri pentru istoria dispensatiunii crestine.
     Luptatorul biruitor pornit ca sa biruiasca, de pe calul cel alb, reprezinta evident, progresul triumfator al cauzei împaratiei lui Christos din prima etapa a dispensatiunii crestine, 
    etapa apostolica. Acest cal nu avea sa alerge la întîmplare pe tot pamîntul ci el avea sa porneasca din Ierusalim, sa înainteze în toata Iudeea, în Samaria si apoi pîna la marginile pamîntului. Biruintele Evangheliei în teritoriile pagîne, cîstigate de urmasii lui Christos, care au marsaluit pretutindeni sub flamurile Printului Emanuel au facut ca în rapoartele vremii sa ramîna aceasta concluzie: „Evanghelia a fost propovaduita oricarei fiinte de sub cer”. Dupa cele mai conservatoare calcule ale istoricilor se crede ca numarul crestinilor din aceasta perioada sa se fi ridicat la 5 milioane, si aceasta numai între hotarele Imperiului Roman; dar cîte mii sau zeci de mii de crestini mai erau si în afara lor…
     Al doilea cal, calul rosu cu calaretul lui, stau împreuna ca un simbol al razboiului, al violentei. Sa nu uitam ca Iisus este Cel ce rupe aceasta pecete si ca la porunca Lui porneste calul cel rosu. Sa nu pierdem din vedere ca nici acest cal nu galopeaza la întîmplare, fara nici o directie. El ne asigura în cel mai profund sens al cuvîntului, ca daca asupra bisericii lui Christos urmau sa se abata 
    vremuri de martiraj, de suferinte din pricina credintei, adevarata mîna care tinea haturile acelui cal era mîna Domnului. Dar culoarea rosie mai este si un simbol al pacatului si al începatorului ei. „Daca vor fi pacatele voastre rosii cum e cîrmîzul”, zice Domnul, El fagaduieste ca le va curati asa încît viata noastra se va face alba ca zapada. Culoarea rosie este culoarea balaurului care s-a aratat în cer dupa cum ne scrie apostolul Ioan în Apocalipsa 12,3. Calul rosu, într-un sens, reprezinta perioada de tranzitie a istoriei crestine de la pagînism la Roma papalatimp în care biserica a devenit mai degraba un fel de pagînism botezat. Cînd Iisus Printul Pacii Si-a luat ramas bun de la ucenicii Sai le-a spus: „Va las pacea Mea, va dau pacea Mea; nu v-o dau cum v-o da lumea”. Dar aceasta pace era fagaduita sa fie primita si sa dureze pe baza unei conditii, si anume, „mare pace au cei ce iubesc Legea Ta, si nu li se întîmpla nici o nenorocire”. Pentru calcatorii Legii lui Dumnezeu din aceasta etapa a bisericii nu avea sa mai fie pace. Cînd biserica a întors spatele lui Christos si cînd conducerea ei a cazut în mîinile murdare ale celor ce au îmbratisat viata lumii, atunci pacea pe care o fagaduise Iisus Printul pacii s-a departat din rîndurile bisericii si un spirit de confuzie si de lupta a luat locul în biserica. Crestinii doar cu numele au început sa se omoare între ei si biserica a devenit cel mai mare persecutor al celor cu adevarat credinciosi pîna cînd ea a ajuns sa se îmbete cu sîngele sfintilor.
    Bisericii i s-a dat o sabie mare. Aceasta nu mai era însa sabia Duhului ci sabia Cezarului, a statului. Desi initial crestinismul a intrat pe arena lumii ca o religie a pacii si a bunei învoiri, curînd el a devenit promotorul spiritului violent al statului roman. Facîndu-se vinovat de mari compromisuri cu pagînismul si cu viata stricata a lumii, crestinismul a pierdut sabia Duhului cu care initial pornise sa biruiasca si pentru ca sa se ascunda lipsa ei, adica lipsa ei de putere si autoritate, ea a acceptat sa ia în mîna sabia cezarului prin care de aici înainte avea sa impuna cu forta decretele si învataturile ei. Aceasta avea sa deschida calea celui de al treilea cal, calul cel negru, epoca întunericului spiritual al Evului Mediu.

    ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL

     

     

    cont. pe  https://www.thetruthstandsforever.com/icircntoarce538i-v258-la-domnul.html

    Picture

    Ați fost odată „născuți din nou” și „împăcați cu Dumnezeu”, dar a intervenit ceva acre a schimbat această stare de fapt? Ați pierdut drumul drept și acum vreți să vă întoarceți acasă la Domnul?

    Diavolul și chiar unii dintre semenii noștri au reușit să-i convingă pe unii dintre cei care au abandonat relația cu Isus, că nu se mai pot întoarce la El. Acesta este un mare neadevăr.

    Ca și tatăl fiului risipitor, Domnul tânjește să vă întoarceți la El.

    Ca dovadă, stau următoarele versete:

    • Zaharia 1:3-4 „Spune-le dar: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,zice Domnul oştirilor.» Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!» Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.”
    • Ioel 2:13 „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite. ”
    • Romani 11:22-23 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
    • Luca 15:3-7 Dar El le-a spus pilda aceasta: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după ceapierdută, până când o găseşte? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.’ Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.”

    Diavolul este mincinos. Atâta timp cât puteți auzi vocea Duhului Sfânt, care vă cheamă înapoi la Dumnezeu, mai aveți speranță. Fără Duhul Sfânt, nici un om nu poate avea dorința să se împace cu Dumnezeu. Oricine susține că Biblia spune că „o persoană nu se mai poate întoarce la Dumnezeu”, scoate versete din context fără să țină cont de ce spune restul.

    • Luca 15:21-24 Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.”

    Să ne uităm la ucenicul care a ajuns să fie apostolul Petru. A petrecut trei ani și jumătate ca ucenic al Domnului Isus. Știa lucruri pe care doar Duhul Sfânt i le putea revela; ca de exemplu, faptul ca Isus era Mesia. A fost cu Isus pe Muntele Schimbării la față. El a fost cel care a pășit afară din barcă și a mers pe apă spre Isus. A fost unul dintre cei trei cei mai apropiați ucenici de Domnul Isus, și tot el a fost cel care l-a negat pe Domnul, de trei ori înainte să cânte cocoșul. Și Domnul l-a adus pe Petru înapoi la El, având răbdare cu el și ajutându-l să-și revină și să treacă peste acea etapă grea din viața lui. Dacă sunteți în situația în care a fost Petru, Domnul Isus vă așteaptă să vă aducă înapoi la El.

    • Luca 22:31-32 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

    Întoarceți-vă la Domnul Isus ca să nu-L mai părăsiți niciodată. Isus și Tatăl vă așteaptă!

    CELE ȘAPTE POTIRE ALE MÂNIEI LUI DUMNEZEU

    Picture

    Lui Ioan i s-au arătat 7 îngeri ieșind din Templul cortului mărturiei din rai, unde este chivotul mărturiei. Chivotul reprezintă legea (în cel pământesc erau ținute cele zece porunci), precum și mila Lui Dumnezeu, pentru că pe capacul ispășirii a fost aplicat sângele iertării. Cei care vor fi respins legea Lui Dumnezeu și Evanghelia Lui Isus Cristos și-l vor accepta pe Anticrist, vor avea parte de mânia Lui Dumnezeu care va fi turnată din potirele mâniei de către cei 7 îngeri.

    • Apocalipsa 15:5-8 După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de mânia Lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. Și Templul s-a umplut de fum din slava Lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

    Acești 7 îngeri vor avea cele 7 boluri pline cu mânia Lui Dumnezeu care se va manifesta prin 7 urgii. Nimeni nu va putea intra în Templu până nu se vor încheia turnarea mâniei Lui Dumnezeu.

    • Primul POTIR / Apocalipsa 16:2 Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.

    Primul înger își va turna potirul pe Pământ. Toți cei care vor fi primit semnul fiarei și se vor fi închinat icoanei ei, vor fi loviți cu răni rele și dureroase.

    • Al 2-lea POTIR / Apocalipsa 16:3 Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

    Al 2-lea înger își va turna potirul în mare. Apa mării se va coagula ca sângele unui cadavru și orice formă de viață din mare va muri. În Biblia Amplificată citim: „Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort [gros,stricat,urât-mirositor și dezgustător]. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.”

    • Al 3-lea POTIR / Apocalipsa 16:4-6 Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.

    Al 3-lea înger își va turna potirul în ape, care se vor transforma în sânge. Ioan l-a auzit pe înger spunând că aceasta va fi plata justă, meritată de cei care-i vor fi ucis pe sfinți și pe proroci. Toți își vor primi „răsplata” cuvenită.

    • Al 4-lea POTIR / Apocalipsa 16:8-9 Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

    Al 4-lea înger își va turna potirul peste Soare și căldura va deveni insuportabilă. Ioan a văzut doar oameni hulindu-L pe Dumnezeu, fără să se pocăiască. Aceste versete reconfirmă că șansa mântuirii se va fi încheiat.

    • Al 5-lea POTIR / Apocalipsa 16:10-11 Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor.

    Al 5-lea înger își va turna potirul peste scaunul de domnie al fiarei și împărăția ei va fi în întuneric deplin. Oamenii își vor mușca limbile de durere, vor continua să-L blasfemieze pe Dumnezeu și tot nu se vor pocăi.

    • Al 6-lea POTIR / Apocalipsa 16:12 Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.

    Al 6-lea înger își va turna potirul peste râul Eufrat și-l va seca, permițându-le împăraților din răsărit să-l treacă cu armatele lor, în pregătirea pentru bătălia de la Armaghedon.

    • Apocalipsa 16:13-16 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

    Cei răi se pregătesc pentru ultima lor bătălie din acest veac, la Armaghedon, unde vor pierde. O întrebare care merită luată în considerare: Oare de ce a vorbit Isus despre venirea Lui, în acest context? Credem că este un avertisment pentru toți cei care citim, ca să rămânem credincioși Lui Dumnezeu și să ne păstrăm haina curată și inima pură pentru Domnul. Cei care nu o vor face, vor avea parte de judecata și mânia Lui Dumnezeu.

    • Al 7-lea POTIR / Apocalipsa 16:17-18 Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.

    Vă mai amintiți versetul următor de la începutul experienței lui Ioan cu cele 7 potire, că nimeni nu va putea intra în Templu până când misiunea îngerilor nu se va încheia?

    • Apocalipsa 15:8 Și Templul s-a umplut de fum din slava Lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

    Și acum să citim versetele următoare, în care vedem că Templul este din nou deschis.

    Apocalipsa 11:15-19 Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristos-ului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea Lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat Lui Dumnezeu şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Şi Templul Lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

    Al 7-lea bol și a 7-a trâmbiță sunt rezervate pentru Judecata de la scaunul de domnie mare și alb, adevăr confirmat și de Apocalipsa 11:19.

    După încheierea potirelor, urmează o altă pauză sau întrerupere.

    • Apocalipsa 16:16-21 Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.”

    După ce vor fi fost turnate toate potirele, o voce din cer va striga: „S-a isprăvit”, ceea ce înseamnă că se va fi terminat. De aceea, versetele care urmează, despre căderea Babilonului trebuie să facă referire la un timp anterior și arată că și aici este o pauză sau întrerupere.

    CELE ȘAPTE TRÂMBIȚE ȘI TREI VAIURI ALE APOCALIPSEI

    Picture
     Picture
    Acești Îngeri vin de la „altarul de aur de unde tămâia și rugăciunile sfinților sunt aduse înaintea Tronului Lui Dumnezeu. Un înger va fi venit cu o cădelniță cu tămâie și cu rugăciunile sfinților ca jertfă înaintea Domnului. Apoi va fi umplut cădelnița cu focul de pe altar și-l va fi aruncat pe Pământ, provocând tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ. Apoi cei șapte îngeri purtători de trâmbițe se vor fi pregătit să sune din ele.

    • Apocalipsa 8:2-6 Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea Lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea Lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ. Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.
    • Prima TRÂMBIȚĂ / Apocalipsa 8:7 Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars şi a treia parte din copaci au fost arşi şi toată iarba verde a fost arsă.

    La sunetul primei trâmbițe vor fi aruncate pe Pământ grindină și foc amestecat cu sânge. Ca urmare, o treime din copaci și toată iarba verde vor fi arse.

    • A 2-a TRÂMBIȚĂ / Apocalipsa 8:8-9 Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare şi a treia parte din mare s-a făcut sânge şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit şi a treia parte din corăbii au pierit.

    La sunetul celei de a 2-a trâmbițe, ceva ca un munte de foc va cădea în mare și va face ca o treime din mare se se transforme în sânge, distrugând o treime din vietăți și din nave.

    • A 3-a TRÂMBIȚĂ/ Apocalipsa 8:10-11 Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin”; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

    La sunetul celei de a 3-a trâmbițe, steaua „Pelin” în flăcări, va cădea peste o treime din apele dulci și le va amărî, ucigând mulți oameni.

    • A 4-a TRÂMBIȚĂ / Apocalipsa 8:12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea.

    La sunetul celei de a 4-a trâmbițe, o treime din lumina cerului (Soare, Lună și stele) se va întuneca și ca urmare lumina zilei și a nopții se va diminua cu o treime.

    ULTIMELE 3 TRÂMBIȚE SUNT ȘI CELE 3 NENOROCIRI

    • Apocalipsa 8:13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”

    Fiecare dintre cele 3 „nenorociri” este corelată cu sunetul uneia dintre cele 3 trâmbițe de la sfârșit. Trâmbițele a 5-a, a 6-a și a 7-a = nenorocirile a-1a, a 2-a și a 3-a

    • A 5-a TRÂMBIȚĂ / PRIMA NENOROCIRE / Apocalipsa 9:1-12 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea Lui Dumnezeu. [Cei 144000 de evrei sunt păziți de pecetea Lui Dumnezeu pusă pe frunțile lor] Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei. Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă. Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.

    La a 5-a trâmbiță, va cădea o stea pe Pământ. I se va da cheia fântânii adâncului, de unde vor fi eliberate lăcustele ucigașe. Ele îi vor chinui pe oameni prin înțepăturile lor timp de cinci luni și aceștia își vor dori să moară, dar nu vor putea. A 5-a trâmbiță este prima urgie.

    • A 6-a TRÂMBIȚĂ / A 2-a NENOROCIRE / Apocalipsa 9:13-21 Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea Lui Dumnezeu şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!” Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

    În Apocalipsa 9:21 începe o întrerupere sfântă care se încheie în Apocalipsa 11:14. La a 6-a trâmbiță, vor fi eliberați „4 îngeri speciali”, care vor fi fost legați la râul Eufrat. Li se va da o armată de 200 de milioane de cai și călăreți. Caii vor avea putere în gurile și cozile lor. Prin trei feluri de urgii: foc, fum și pucioasă, care vor ieși din gurile lor și prin rănile produse de cozile lor ca niște șerpi, vor distruge o treime din omenire. Cele 2 treimi din omenire care vor supraviețui, tot nu se vor pocăi de păcatele lor. Trâmbița a 6-a este a doua urgie.

    • A 7-a TRÂMBIȚĂ / A 3-a NENOROCIRE / Apocalipsa 11:15-19 Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristos-ului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea Lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat Lui Dumnezeu şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Şi Templul Lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

    La sunetul celei de a 7-a trâmbițe, va veni sfârșitul omenirii. A 7-a trâmbiță este cea de-a 3-a urgie și ultima. Taina Lui Dumnezeu va ajunge la final. Împărățiile Pământului vor fi ale Domnului Dumnezeu și ale Cristos-ului Lui, care va împărăți în vecii vecilor. Va veni timpul pentru răsplătirea sfinților și pentru judecata celor morți.
    În Apocalipsa capitolul 10, citim că Ioan a fost vizitat de îngerul care i-a adus sulul manuscrisului să-l mănânce. Același înger, i-a spus următoarele despre cea de-a 7-a trâmbiță:

    • Apocalipsa 10:5-7 Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina Lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.

    Sfârșitul va veni, așa cum citim în versetele precedente și următoare:

    • Apocalipsa 11:17-18 şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

    Sfârșitul acestui Pământ și cer (Univers) înseamnă începutul noului Pământ și ceruri în care pacea și neprihănirea vor fi veșnice. Judecata de la marele scaun alb de judecată, va fi pentru cei pierduți. Atunci va fi sfârșitul vechiului Pământ și cer. Când va suna cea de-a șaptea trâmbiță, se va încheia taina Lui Dumnezeu. Prorocii, sfinții și cei ce se tem de Domnul își vor primi răsplata; răul se va sfârși și viitorul va fi minunat (Apocalipsa 19, 20, 21 și 22).

    Primele 6 trâmbițe, din cele 7 vor avea loc în ultima jumătate a celorn 7 ani, dar ultima trâmbiță va suna doar la judecata de la marele scaun alb de domnie. La a 7-a trâmbiță, totul se va sfârși. O veșnicie minunată îi va aștepta pe sfinți și tot răul va ajunge în iazul de foc, care este eterna moarte a doua (Primii 3 ½ ani = 7 peceți; ultimii 3 ½ = 6 trâmbițe și 6 Potire. A 7-a trâmbiță, va răsuna după încheierea celor 7 ani și după Mileniu, la Judecata finală de la scaunul de domnie mare și alb).

    În încheiere, urmează o reprezentare schematică, potrivită cu această opinie și care arată cea mai probabilă ordine a peceților, trâmbițelor și potirelor.

    CELE ȘAPTE PECEȚI ALE APOCALIPSEI

    Picture

    7 peceți din cartea Apocalipsa vor fi pe cartea care va putea fi deschisă doar de Mielul Lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost înjunghiat. Pe măsură ce Ioan L-a văzut pe Isus rupând pecețile, a văzut și evenimentele care urmau și le-a scris conform indicațiilor pe are i le-a dat Domnul.

    În timp ce Ioan îl vedea pe Domnul rupând primele 4 peceți, a fost chemat pe rând de cele 4 făpturi vii, să „vină şi să vadă” cei 4 cai şi călăreții lor, fiecare cu sarcini specifice. A 5-a pecete, va fi urmată de persecuții severe și de martiriul creștinilor. Pecețile a 6-a și a 7-a, arată anumite fațete ale răpirii.

    • PRIMA PECETE / Apocalipsa 6:1-2 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arci s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

    Anticrist-ul, chiar dacă este malefic, este descris pe un cal alb, pentru că va părea bun. I se va da o coroană a autorității, mijloacele necesare ca să cucerească și un anumit interval de timp. Nu va avea nimic prin propria lui putere sau tărie, ci pentru că Dumnezeu „îi va permite”. Majoritatea omenirii va continua să aleagă răul în locul Lui Dumnezeu și Domnul îi va lăsa pradă propriilor dorințe și alegeri.

    • PECETEA a-2-a / Apocalipsa 6:3-4 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi.” Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

    Pacea va fi luată de pe Pământ. Anticrist-ul va fi un maestru al înșelăciunii (Daniel 8:25). Va vorbi despre pace, dar va căuta să cucerească. Vor fi războaie și zvonuri de războaie, așa cum a spus Isus. Să urmărim corelarea versetelor următoare cu primele 2 peceți, precum și cu pecețile a 3-a și a 4-a care urmează.

    Citind ce se spune în Apocalipsa despre peceţi şi ce scrie în Matei 24:1-51Marcu 13:1-37 şi Luca 21:5-36constatăm că relatările sunt foarte asemănătoare. Secțiunea care urmează este foarte relevantă:

    • Matei 24:3-14 „El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Cristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

    Oare ceea ce am citit mai sus spune că ucenicii Lui Isus nu vor trece prin perioade de suferințe și pericole? Şi nu doar că vor trece, dar vor trebui și „să rabde până la sfârşit” ca să fie mântuiţi.

    • PECETEA a-3-a / Apocalipsa 6:5-6 „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă. Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leuTrei măsuri de orz pentru un leuDar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!””

    Pecetea a 3-a arată că vor veni timpuri mai grele și mai întunecate, când hrana se va împuțina și va fi greu de găsit.

    • Marcu 13:8 „Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.”

    Instrucțiunile vor fi să nu distrugă uleiul şi vinul. Aceasta poate însemna că cei care se încred în Domnul vor fi ajutaţi, aşa cum a fost Ilie, când l-au hrănit pe corbii şi văduva din Sarepta, căreia nu i s-a terminat făina şi uleiul (1 Împărați 17:8-16).

    • PECETEA a 4-a / Apocalipsa 6:7-8 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

    Calul gălbui, are semnificaţia „palorii bolnăvicioase”. Culoarea calului trece de la imitație de alb, la roşu, apoi negru şi acum gălbui, ca și paloarea unei persoane bolnave. Se va trece de la pace, la conflicte reale, oamenii vor ajunge să se ucidă unii pe alţii, vor fi războaie, inflaţie mare și un sfert din Pământ va fi ucis de sabie, foamete şi de fiarele sălbatice. Acestea nu vor fi timpuri uşoare şi nu e de mirare că unii creștini refuză să creadă că credincioșii vor trebui să treacă prin ele, dar știm din timpurile grele prin care a trecut biserica timpurie, că dacă Dumnezeu vrea să trecem prin ceva, El are un scop și un plan și ne va da puterea și tot ce avem nevoie ca să facem față la tot ce va veni.
    Să remarcăm, că „puterea le va fi dată” Morții și Locuinței morților, deci Dumnezeu va permite ce va fi. Cred că foametea și ciumile (bolile contagioase) din versetele următoare, se corelează cu foametea și molimele peceții a 4-a.

    Luca 21:10-11 „Apoi ”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.”

    • PECETEA a 5-a / Apocalipsa 6:9-11 Când a rupt Mielul pecetea a 5-a, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului Lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

    Aici este clar vorba, despre creştinii care vor fi fost înjunghiaţi pentru Cuvântul Lui Dumnezeu și pentru mărturisirea credinței lor. Vor primi haine albe și vor întreba când vor fi pedepsiți cei care i-au ucis. Li se va răspunde că va mai dura puţin, până când vor fi uciși toți credincioșii care trebuie să moară ca și ei. Cred că toate acestea sunt în corelare cu versetele următoare.

    Marcu 13:12-20 „Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie” – cine citeşte să înţeleagă –, „atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. Cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată. Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.”

    • PECETEA a 6-a / Apocalipsa 6:12-17 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

    Acesta este începutul venirii Domnului! Totul se va întuneca (Soarele, Luna, și stelele) pregătindu-se pentru venirea Domnului în toată slava Lui, care va lumina întregul Pământ și cred că se corelează cu versetele următoare.

    • Marcu 13:24-27 „Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”

     
    Șase peceţi vor fi trecut, urmează a 7-a. Dar înainte ca Ioan să scrie despre a 7-a pecete, s-a oprit să scrie despre cei 144.000 de evrei care trebuie să fie pecetluiți, pentru protecția lor.

    • Apocalipsa 7:1-4 După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
    • PECETEA a 7-a / Apocalipsa 8:1 Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

    Va fi linişte în cer, pentru că sfinții și îngerii vor veni împreună cu Isus să-i răpească la Cer pe cei care sunt ai Lui de pe Pământ.

    • 1 Tesaloniceni 4:13-14 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.

    Domnul este milos dar este și drept. Ziua venirii Lui pentru răpirea bisericii Lui, va fi și o zi a judecății.

    • 2 Tesaloniceni 1:6-10 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

    În încheiere, iată câteva diferențe dintre cele 7 peceți și cele 7 trâmbițe și 7 potire ale mâniei Lui Dumnezeu. Pecețile nu trebuie să fie distribuite de îngeri, așa cum sunt trâmbițele și potirele. Pecețile ne spun despre evenimente viitoare prin care vor trece biserica și lumea întreagă, în timp ce trâmbițele și potirele sunt rezervate doar pentru cei răi, pentru că sunt judecata și mânia Lui Dumnezeu.

    Sfârșitul veacurilor, așa cum îl descrie Biblia (3/3)

    Sfârșitul veacurilor va rări drastic populația lumii. Sfârșitul veacurilor va rări drastic populația lumii.

    Sfârșitul veacurilor e descris prin simboluri în cartea Apocalipsei. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu are grijă de oamenii Lui.

    La sfârșitul veacurilor, de atâta groază, oamenii își vor da duhul

    Biblia continuă să spună că lucrurile vor fi așa de rele la sfârșitul veacurilor, pericolele și dezastrele atât de mari încât oamenii pur și simplu vor muri de teamă.

    Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
    (Luca 21:25)

    Oare cât de tare va fi urletul mării? Vor fi tsunamiuri? Nivelul fricii trebuie să fie extraordinar de mare ca o ființă umană să moară de spaimă. Chiar și un atac de panică nu atinge acel nivel, se știe că de un atac de panică nu se moare, e neplăcut, dar nu e fatal. Cât de grea va fi situația în lume încât oamenii să moară, literalmente, de frică? Până la COVID-19, oamenii credeau că astfel de lucruri nu se pot întâmpla în zilele noastre, însă scenariile de la sfârșitul veacurilor, descrise în Apocalipsa, devin tot mai reale.

    Trâmbița a doua: o treime din ființele mărilor moare la sfârșitul veacurilor

    Sunetul celei de-a doua trâmbițe anunță alte dezastre naturale: moare o treime din tot ce trăiește în mare și e dezafectată o treime din flota maritimă a lumii.

    Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și a treia parte din mare s-a făcut sânge. Și a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață au murit și a treia parte din corăbii au pierit.
    (Apocalipsa 8:8-9)

    Nu știm exact cum va avea loc moartea peștilor, mamiferelor acvatice și al altor ființe care trăiesc în mări și oceane, în așa fel încât să afecteze și flota maritimă. Deoarece este descris un munte mare de foc, citind versetul de mai sus, oamenii tind să creadă că e vorba de un meteorit. Posibil. Dar dacă până acum cartea Apocalipsei a descris prin simboluri dezastrele, de ce brusc, când vine vorba de un asteroid, ar trece la o abordare denotativă?

    Muntele de foc trebuie să fie un simbol. Nu știm ce e, știm doar rezultatul: o treime din ființele mării moare. Dacă pH-ul oceanelor devine cu un punct mai bazic sau mai acid, unele specii de pești mor, iar vasele maritime pot trece printr-o coroziune agresivă și se vor scufunda. Nu știm ce e acel munte de foc. Poate fi orice, de la apă maritimă mai alcalină până la un asteroid.

    Trâmbița a treia: o treime din apa potabilă devine nebăubilă

    La sfârșitul vremurilor, sunetul trâmbiței a treia aduce otrăvirea apelor. O mulțime de oameni este afectată de acest lucru.

    Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin”. Și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
    (Apocalipsa 8:10-11)

    O treime din râuri și izvoare e enorm fiindcă multe izvoare potabile sunt în zone locuite. Oamenii vor trebui să parcurgă distanțe mari după apă. În Scriptură, expresia „ape amare” se referă la faptul că apa nu este potabilă. „Ape amare” nu face referire la gustul apei.

    Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).
    (Exod 15:22:23)

    Trâmbița a patra: noaptea și ziua își pierd o treime din lumină

    Sunetul trâmbiței a patra aduce pierderea unei treimi din lumina diurnă și din lumina stelelor și a lunii.

    Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea.
    (Apocalipsa 8:12)

    Despre aceste semne în soare, în lună și în stele, chiar și Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat.

    Vor fi semne în soare, în lună și în stele.
    (Luca 21:25)

    Cu siguranță, la sfârșitul veacurilor, pierderea unei treimi din lumina diurnă va afecta fotosinteza plantelor. Pe lângă fotosinteza plantelor, mai este afectată toată economia bazată pe energia solară, cu panouri solare. Mai este afectată absorbția calciului în corpul uman, prin sintetizarea vitaminei D. Întunecarea cu o treime a zilei este un lucru grav.

    Trâmbița a cincea, pecetea a cincea, primul potir al mâniei

    Sunetul trâmbiței a cincea marchează începutul vărsării potirelor mâniei lui Dumnezeu. Ne putem da seama de această sincronizare de la faptul că, la sfârșitul veacurilor, când sună a cincea trâmbiță, cei care au semnul Fiarei sunt chinuiți cinci luni. Prin această trâmbiță sunt anunțați creștinii că le urmează martiriul de la pecetea de a cincea (trâmbițele anunță peceți). Iată sincronizarea trâmbiță-potir:

    Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

    Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.

    Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.

    Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înțeapă pe un om.
    În acele zile, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei.
    (Apocalipsa 9:1-6)

    Se poate vedea limpede că primul potir este aceeași judecată divină ca trâmbița a cincea deoarece este vorba de cei care nu au pecetea lui Dumnezeu, ci a Diavolului. Iată primul potir:

    Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei.
    (Apocalipsa 16:2)

    Vedem că este vorba de semnul Fiarei, cei care nu îl primesc sunt omorâți de Anticrist, iar cei care îl primesc (VEZI AICI ARTICOL DESPRE SEMNUL FIAREI), sunt chinuiți de acei demoni eliberați din Adânc.

    Treimea spurcată de la sfârșitul veacurilor

    La sfârșitul veacurilor, Diavolul împreună cu Anticristul și falsul profet (pseudo-profet) formează trioul necurcat, trio numit de unii teologi „treimea spurcată”. Ei lucrează deodată:

    Apoi am văzut ieșind din gura Balaurului și din gura Fiarei și din gura Prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.

    Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.
    (Apocalipsa 16:13-14)

    Desigur, este vorba despre războiul numit „Gog și Magog”, când întreaga lume, în frunte cu Anticristul, va ataca Israelul, iar Dumnezeu va salva o rămășiță din poporul evreu.

    La sunetul acestei trâmbițe (5) sunt eliberați pe pământ demoni atât de răi încât nici ceilalți demoni nu vor să îi întâlnească

    Diavolul primește cheia Fântânii Adâncului și o deschide. Ființele demonice care ies de acolo sunt atât de rele și înspăimântătoare, încât nici dracii demonizatului din Gadara n-au vrut să fie puși în aceeași închisoare cu ele:

    Și dracii rugau stăruitor pe Iisus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
    (Luca 8:31)

    Nici dracii nu vor să fie închiși laolaltă cu acei demoni pe care Abadon îi va elibera la sfârșitul veacurilor! Fântâna Adâncului e locul pentru cele mai periculoase ființe demonice (2 Petru 4:4). Iar acei demoni, când sunt eliberați, îi vor chinui cinci luni pe cei care au primit semnul Fiarei.

    Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Fețele lor semănau cu niște fețe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca dinții de lei.

    Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulți cai care se aruncă la luptă.

    Aveau niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. Peste ele aveau ca împărat pe Îngerul Adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”.(Apocalipsa 9:7-11)

    Steaua care cade este Abadon, iar Abadon este Diavolul în calitate de Distrugător (nu de Ispititor).

    Potirul al doilea: toate animalele și ființele acvatice mor

    Când a fost sunată trâmbița a doua, a murit doar o treime din ființele mării. Însă când e turnat al doilea potir al mâniei, mor toate ființele, chiar și cele care trăiesc în mări. Nu mai rămâne niciun animal și niciun pește.

    Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare.
    (Apocalipsa 16:3)

    Potirul al treilea: toate apele nu mai sunt potabile

    Dezastrele anunțate de trâmbița a treia continuă să se înrăutățească până când distrugerea e completă. Trâmbița a treia anunțase otrăvirea unei treimi din apele potabile ale lumii. Potirul al treilea este mânia lui Dumnezeu care face toate apele nebăubile:

    Al treilea a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sânge. Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici.”
    (Apocalipsa 16:4)

    Că de se vor transforma apele chiar în sânge, că e sângele doar o metaforă, important este să înțelegem că apele nu vor fi potabile. Oamenilor li se va face o sete teribilă. Animalele nu se vor chinui, au murit la potirul anterior.

    Potirul al patrulea: soarele dogorește

    La trâmbița a patra, soarele și-a pierdut o treime din lumină. Însă la potirul al patrulea, soarele începe să dogorească. Se poate ca soarele să nu fie luminos, dar să dogorească? Desigur, soarele nu doar că luminează, ci emite și radiații.

    Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
    (Apocalipsa 16:8,9)

    Potirul al cincilea: întuneric peste Împărăția Fiarei

    Nu avem detalii despre acest potir și ce înseamnă întunericul prezis. Întunericul este un simbol. Nu avem detalii deoarece nu știm ce au profețit cele șapte tunete.

    Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al Fiarei. Și împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere.
    (Apocalipsa 16:10)

    Vedem că efectul întunericului, orice ar însemna acesta, este că oamenii vor trece prin dureri atât de cumplite încât își vor mușca limbile de durere. Probabil că dacă ar fi fost descoperită profeția celor șapte tunete, am fi înțeles mai bine ce se va întâmpla. Cert este că nu va fi un lucru plăcut, ci unul cu praguri foarte înalte de durere.

    Trâmbița a șasea, pecetea a șasea, potirul al șaselea: începe Ziua Domnului

    Despre Ziua Domnului vorbesc toți profeții mici (de la finalul Vechiului Testament), aproape jumătate din Psalmi, Ezechiel, Isaia, Daniel etc. Este culminarea întregii istorii a omenirii. Este momentul în care Hristos a supus orice o domnie și stăpânire.

    În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere.
    (1 Corinteni 15:24)

    Trâmbița a șasea anunță ruperea peceții a șasea de către Miel

    La sunetul trâmbiței a șasea e omorâtă a treia parte din omenire prin război:

    Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița:

    Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!”. Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; le-am auzit numărul.
    (Apocalipsa 9:13-16)

    Potirul al șaselea este vărsat peste Eufrat, care seacă

    Al șaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit.

    Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.

    Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
    (Apocalipsa 16:12-14,16)

    Știm bine că o linie de apă, precum e un râu, este un avantaj tactic militar enorm: o poți electrifica. Atunci nimic nu mai trece pe un anumit segment. La potirul al șaselea, ni se spune că apa Eufratului va seca, iar armatele vor trece. Iar neamurile, aflate în război, nu vor mai fi inamice, când o treime din omenire va fi murit, ci se vor uni contra Israelului, rămas în afara războiului, să se strângă în Valea lui Iosafat, Armaghedon.

    În citatul mai sus am sărit peste versetul 15 al capitolului 16 din Apocalipsa. Este interesant că fix în mijlocul descrierii despre adunarea neamurilor la ultimul război contra lui Dumnezeu, este inserată următoarea remarcă:

    Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!
    (Apocalipsa 16:15)

    Interesant, nu-i așa? Probabil această remarcă este făcută deoarece atrage atenția că A Doua Venire e legată de războiul condus de Anticrist, la Armaghedon.

    Pecetea a șasea e cea mai groaznică

    Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ.

    Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic.

    Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.
    (Apocalipsa 6:12-14)

    Acest eveniment este descris și în Psalmi:

    Munții se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pământ.
    (Psalm 97:5)

    Acest eveniment e descris și în cartea lui Isaia:

    O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot!

    Te-ai coborât, și munții s-au zguduit înaintea Ta, cum niciodată nu s-a pomenit.
    (Isaia 64:1-4)

    Căci stelele cerurilor și Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.
    (Isaia 13:10)

    Chiar și Hristos le spune ucenicilor despre această zi:

    Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate.
    (Matei 24:29)

    Asediul Ierusalimului la sfârșitul vremurilor

    După ce toate Neamurile se vor război între ele și va muri o treime din populația globului, acest război le va uni, cumva, contra Ierusalimului.

    În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce o vor ridica vor fi vătămați și toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.
    (Zaharia 12:3)

    La sfârșitul veacurilor, toate neamurile se vor uni, cu toții conduși de o coaliție de zece grupuri arabice, în fruntea tuturor fiind Anticristul. Iată coaliția de zece grupuri:

    „Veniți”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” Se strâng toți cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta: corturile lui Edom și ismaeliții, Moabul și hagareniții, Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului. Asiria se unește și ea cu ei și își împrumută brațul ei copiilor lui Lot.
    (Psalmul 83:4-8)

    Aceste popoare, în antichitate erau : edomiții, ismaeliții, hagareniții, moabiții, ghebaliții, amoniții, amaleciții, filistenii amestecați cu locuitorii Tirului și asirienii amestecați cu copiii lui Lot.

    Anticristul, Fiara, este el însuși reprezentantul direct a trei popoare:

    Fiul omului, întoarce-te cu fața spre Gog, din țara lui Magog, spre domnul Roșului, Meșecului și Tubalului, și prorocește împotriva lui!
    (Ezechiel 38:2)

    Nu vrem să facem speculații despre cine sunt, în parte, astăzi, aceste grupuri etnice, mai ales din cauză că, în ziua de azi, acuzațiile de rasism se aruncă ușor în dreapta și-n stânga. Cert este că Gog, Anticristul, va conduce acest război contra Ierusalimului și, oricum, toate neamurile pământului vor fi implicate în acest război, nu doar coaliția anti-evrei.

    Numărul lor va fi ca nisipul mării.
    (Apocalipsa 20:8)

    Trâmbița a șaptea

    La sfârșitul vremurilor, trâmbița a șaptea va suna să prezică finalul, care va fi pecetea a șaptea. Semnul ei va fi cutremurul de pământ descris și la potirul al șaptelea și pecetea a șasea.

    Îngerul al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.”

    Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și o grindină mare.
    (Apocalipsa 11:15-19)

    Potirul al șaptelea: marele cutremur de pământ descris la trâmbița a șaptea și la pecetea a șasea

    Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!” Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.

    Cetatea cea mare (Ierusalimul) a fost împărțită în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit(!). Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

    Toate ostroavele au fugit și munții nu s-au mai găsit. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
    (Apocalipsa 19:17-21)

    A Doua Venire a lui Hristos

    Apoi am văzut cerul deschis și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat” și El judecă și Se luptă cu dreptate.

    Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești și purta un nume scris pe care nimeni nu-l știe decât numai El singur.

    Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subire, alb și curat.

    Din gura Lui ieșea o sabie ascuită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
    (Apocalipsa 19:11-15)

    De ce are Hristos haina înmuiată în sânge? Ni se explică în Isaia că e de la măcelul pe care Îl face prin armata dușmanilor Ierusalimului:

    Dar pentru ce Îți sunt hainele roșii și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?” –

    Eu singur am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a țâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el.

    Căci în inima Mea era o zi de răzbunare și venise anul celor răscumpărați ai Mei.

    Așadar, atunci se fac cerurile ca un sul, din moment ce e scris în citat: am văzut cerul deschis și iată că s-a arătat un cal alb. Întreaga lume îl vede pe Hristos și pe Dumnezeu stând pe Tron (Apoc. 6:15,16).

    Atunci va avea loc cel mai mare cutremur, toate orașele lumii vor fi prăbușite, dărâmate (Apoc. 16:19), iar munții se vor surpa de parcă ar fi făcuți din ceară.

    Hristos îl omoară pe Anticrist și-i dă un mormânt în Israel

    La A doua Venire, Însuși Domnul coboară din cer la Muntele Măslinilor, pe nori (așa cum fusese acoperit de un nor când se înălțase), călare pe un cal alb. El vine și îl omoară pe Anticrist.

    Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit.

    Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit și spre apus, și se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi.
    (Zaharia 14:12)

    Evreii vor fugi să se adăpostească în valea făcută de despicarea Muntelui Măslinilor (Zaharia 14:5), cauzată de cutremurul Venirii Sale. Despre cei care se ridică împotriva Israelului și ajung să cucerească țara până la Ierusalim, împresurându-l, Dumnezeu spune ce le va face:

    Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor și le va putrezi limba în gură.
    (Zaharia 14:12)

    După ce-l va prăpădi pe Gog cu suflarea gurii Sale (2 Tes. 2:8), Domnul îi va da acestuia un mormânt în Israel. Trupul îi va fi înmormântat în Israel, iar sufletul, aruncat în iazul cu foc.

    În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: Valea Călătorilor, la răsăritul Mării Moarte, și mormântul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulțimea lui și vor numi valea aceasta: Valea mulțimii lui Gog.
    (Ezechiel 39:11)

    Apoi în Apocalipsa ni se spune:

    Și am văzut fiara și pe împărații pământului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. Și fiara a fost prinsă.

    Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos […].

    Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
    (Apocalipsa 19:19-20)

    Aici se sfârșește Ziua Domnului.

    Oamenii vor fi mai rari decât aurul curat

    La sfârșitul vremurilor, după ce Moartea (călărețul al patrulea) ucide o pătrime din populația globului, la trâmbița a șasea e ucisă o altă treime din populația globului, după războiul condus de Gog (în care armatele vor fi ca nisipul mării) abia vor rămâne câțiva oameni în viață:

    Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir.
    (Isaia 13:12)

    Vor muri miliarde de oameni într-o perioadă foarte scurtă de timp. Sfârșitul veacurilor nu va fi un lucru plăcut, ci groaznic, pentru cei care nu sunt ai lui Dumnezeu.

    Pecetea a șaptea: Judecata de Apoi și sfârșitul vremurilor

    Pecetea a șaptea marchează sfârșitul planului istoric al lui Dumnezeu pentru omenire, sfârșitul judecăților și răsplătirilor.

    Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
    (Apocalipsa 8:1)

    Această tăcere marchează Judecata de Apoi. În cer se face o tăcere ca de mormânt când sunt judecate sufletele oamenilor. Este o tăcere sobră deoarece unii vor sfârși, din păcate, în iazul cu foc.

    Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele.
    Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.
    Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
    Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
    Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.
    (Apocalipsa 20:12-15)

    Cronologia propusă de noi despre sfârșitul veacurilor

    Nu ne-am lăsat influențați de Hollywood în această interpretare, că Fiarele ar fi chiar niște monștri genetici. Noi am ales să interpretăm Apocalipsa cu ajutorul Bibliei.

    Unii interpretatori ai Apocalipsei spun că fiecare pecete este, de fapt, câte o trâmbiță și câte un potir, alții spun că a șaptea pecete deschide a prima trâmbiță, iar a șaptea trâmbiță anunță primul potir.

    Abordarea noastră despre sfârșitul vremurilor e că fiecare trâmbiță anunță o pecete, iar când se ajunge la trâmbița a cincea, în cadrul pecetei a cincea, sunt turnate primele cinci potire. Cert este că la trâmbița a șasea, care anunță pecetea a șasea, aproape toate interpretările Apocalipsei spun că e turnat și potirul al șaselea. La pecetea a șasea, trâmbița a șasea, potirul al șaselea, toate școlile de interpretare au cronologia sincronizată.

    Așadar, cronologia propusă de noi este: trâmbița întâi + pecetea întâi, trâmbița a doua + pecetea a doua, trâmbița a treia + pecetea a treia, trâmbița a patra + pecetea a patra, trâmbița a cincea + pecetea a cincea + potirul întâi, trâmbița a cincea + pecetea a cincea + potirul al doilea, trâmbița a cincea + pecetea a cincea + potirul al treilea, trâmbița a cincea + pecetea a cincea + potirul al patrulea, trâmbița a cincea + pecetea a cincea + al cincilea potir, trâmbița a șasea + pecetea a șasea + potirul al șaselea, trâmbița a șaptea + pecetea a șasea+ al șaptelea potir, apoi a șaptea pecete.

    Intenționat nu am vorbit despre Învierea din morți deoarece unii cred că va avea loc la a cincea trâmbiță, alții la a șasea, alții la a șaptea. După cum e aranjată cronologia din acest articol, pare că va avea loc chiar când învie „cei doi martori” și are loc marele cutremur de pământ, adică la trâmbița a șaptea. Alții spun că nu se știe când va avea loc Învierea, de aceea ne-am axat să descriem doar dezastrele.

    Sfârșitul vremurilor, așa cum îl descrie Biblia (2/3)

    Biblia spune că sfârșitul lumii vine brusc și pe neașteptate. Biblia spune că sfârșitul lumii vine brusc și pe neașteptate.

    Sfârșitul vremurilor e descris prin simboluri în cartea Apocalipsei. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu are grijă de oamenii Lui.

    Credincioșii vor fi protejați de urgii la sfârșitul vremurilor

    În articolul precedent, în partea 1/3 a acestei serii, am văzut cum au fost rupte primele patru din cele șapte peceți, la sfârșitul vremurilor. La ruperea fiecăreia, dezastrele se abat asupra lumii. Însă am văzut și faptul că o rămășiță credincioasă lui Dumnezeu va fi protejată. Dumnezeu îi poate proteja pe credincioșii Săi. Problema este ca omul să Îi fie credincios, nu din teama de urgie, ci din dragoste. Chiar dacă este molimă, Dumnezeu promite protecție:

    Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.
    (Psalmul 91:5-8)

    Desigur, când Dumnezeu are grijă de ai Săi, nu înseamnă huzur și lux, mese îmbelșugate și delicatese. Când era secetă în Israel, în mijlocul foametei, Ilie a fost hrănit în mod miraculos de Dumnezeu.

    Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara și bea apă din pârâu.
    (1 Împărați 17:6)

    După ce pârâul a secat, proorocul Ilie a plecat la Sarepta, unde a întâlnit o văduvă. Ea mai avea doar un pumn de făină și puțin untdelemn să facă turte. Iar Ilie îi proorocește să nu se teamă dacă va găzdui la ea și va trebui să îl hrănească și pe el:

    Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.”
    (1 Împărați 17:14)

    Să nu uităm și că Iisus Hristos a înmulțit în mod miraculos pâinile și peștii (Matei 14:13-21).

    Profetul Zaharia despre cei patru călăreți ai Apocalipsei lui Ioan

    Ruperea de către Miel a primelor patru peceți ale Apocalipsei aduce cu sine patru serii de judecăți divine. Primele patru peceți aduc patru călăreți, dar pecetea a cincea nu va aduce un al cincilea călăreț. Ci va aduce martiriul creștinilor (vom vedea în continuarea articolului). Am văzut în articolul precedent ce efecte are trimiterea celor patru călăreți. Dar oare ce simbolizează ei? Răspunsul îl găsim în cartea profetului Zaharia.

    M-am uitat noaptea și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.
    Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”

    Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
    (Zaharia 1:8-10)

    Din tâlcuirea pe care îngerul i-o dă mai târziu, fiecare dintre aceștia are sub control o pătrime din lume. Acest lucru este confirmat în Apocalipsa, când călărețul al patrulea, Moartea, lovește a patra parte din lume (Apocalipsa 6:7-8).

    Îngerul mi-a răspuns. „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ”.

    Caii cei negri, înhămați la unul din care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte și cei albi au mers după ei. Cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul.

    Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în țara de la miazănoapte”.
    (Zaharia 6:4-8)

    Pecetea a cincea: omorârea creștinilor de către Anticrist

    Probabil, pentru că n-au fost loviți de molimă și de foamete, Anticristul se va ridica împotriva creștinilor. În Matei 24, după ce amintește de ciumi, Hristos continuă să le spună ucenicilor cum va fi la sfârșitul vremurilor:

    Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî.
    (Matei 24:9)

    Paragraful omolog din Apocalipsa este următorul:

    Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră.

    Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

    Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
    (Apocalipsa 6:9-11)

    Încă din primul secol, creștinii au fost persecutați și martirizați. Generația de la sfârșitul vremurilor nu va fi o excepție. Creștinii vor fi omorâți dacă refuză semnul Fiarei, adică numărul sau numele Anticristului (CLICK):

    Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră Fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână.
    (Apocalipsa 20:4)

    Semnul Fiarei va fi o formă de branding comercial, fără de care nu se va putea cumpăra și vinde. Proorocul mincinos, pseudo-profetul (vezi AICI cuvântul original în greacă), va fi cel care va introduce acest semn la sfârșitul vremurilor. Pseudo-profet se poate traduce atât ca prooroc mincinos, profet fals, cât și ca un soi de profetun fel de prooroc.

    Cadrul se mută de la peceți la trâmbițe

    Nu facem (încă) trecerea la ruperea celei de-a șasea peceți. Asta deoarece ruperea acesteia aduce sfârșitul, iar pecetea a șaptea aduce Judecata de Apoi (Tronul Alb din Cer). La ruperea pecetei a șasea, se deschide cerul (se face ca un sul) și vine Hristos (finalul poveștii!). De aceea ne întoarcem atenția către trâmbițe.

    Prima trâmbiță sună înainte să fie ruptă prima pecete. A doua trâmbiță sună înainte să fie ruptă a doua pecete. De unde știm asta? Cei patru călăreți, simbolizați și ca patru vânturi (asocierea cai-vânturi din Zaharia 6:5), sunt captivi:

    După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

    Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu.

    El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
    (Apocalipsa 7:1-3)

    E limpede că această scenă a avut loc înaintea primei peceți și a primei trâmbițe. Prima trâmbiță aduce incendierea pădurilor. E limpede deoarece cele patru vânturi (cei patru cai) sunt ținute captive. Fără asocierea cai-vânturi, făcută de înger (în Zaharia 6:5) nu am fi putut dovedi asta.

    Cei patru călăreți nu sunt cele patru trâmbițe. Cele patru trâmbițe sunt semne(!), avertismente despre pecetea care urmează să fie ruptă.

    Ce este un semn în Biblie?

    Un semn este precum un avertisment sau un indicator al unui anumit lucru. De exemplu, soarele și luna sunt semne care arată vremurile (Geneza 1:14). Semnele fac distingerea dintre anumite lucuri. Fariseii I-au cerut un semn lui Iisus prin care să își dea seama că el este Hristosul (Mesia). Iar El le-a dat semnul Învierii Sale, dar ei n-au înțeles.

    Atunci, unii din cărturari și din farisei au luat cuvântul și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci , după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.
    (Matei 12:38-40)

    Tot așa sunt trâmbițele, sunt semne pentru credincioși, ele arată că anumite lucruri urmează să se întâmple, în cazul de față că vor fi rupte pecețile. Așadar, prima trâmbiță nu e primul călăreț, ci e anunțarea lui. A doua trâmbiță nu e a doua pecete, ci e anunțarea acesteia printr-un semn vizibil la nivel global.

    E limpede și că acele patru vânturi sunt, într-adevăr, caii din Zaharia, deoarece nu se poate referi la faptul că vântul nu va mai sufla. Versetul nu se poate referi la faptul că aerul nu va mai circula dintr-o parte în alta. De ce? Îngerul le poruncește să nu vatăme pământul, marea și copacii. Așadar nu e vorba de o oprire a mișcării aerului, ci vânturile sunt simboluri ale unor duhuri. Îngerul le vorbește, iar ele înțeleg ce li se spune fiindcă se supun.

    Prima trâmbiță: arde o treime din pădurile planetei, la sfârșitul vremurilor

    Trâmbițele reprezintă o nouă perspectivă asupra dezastrelor ce se vor abate asupra omenirii la sfârșitul vremurilor. Așadar, venirea lui Anticrist în lume, primul călăreț, e anunțată cu prima trâmbiță. Cu alte cuvinte, știm că Anticristul e în lume când o treime din pădurile lumii începe să ardăTrâmbițele sunt semne dezastruoase, vizibile la nivel global, sunt avertismente pentru credincioși să se pregătească de A Doua Venire.

    Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: și a treia parte a pământului a fost ars și a treia parte din copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă.
    (Apocalipsa 8:7)

    Grindina și focul amestecat cu sânge sunt metafore. Ni se prezintă o metaforă tainică, apoi rezultatul tainei, care e unul real, palpabil. Dumnezeu își protejează metodele de lucru prin metafore, însă ne spune ce efect vor avea. Tocmai acesta este rolul metaforelor și simbolurilor în Scriptură, să nu înțeleagă persoanele greșite:

    El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă și, măcar că aud, să nu înțeleagă.”
    (Luca 8:10)

    Unul din acele persoane greșite, evident, ar putea fi Diavolul, care se luptă să nu se împlinească Scripturile. Însă, de fiecare dată, chiar lupta Diavolului este cea care le împlinește. De pildă, încă din Grădina Edenului i s-a spus că „sămânța femeii” îl va birui și, totuși, Diavolul a căutat mereu să-L omoare pe Iisus. Tocmai asta a împlinit Scripturile: Hristos trebuia să pătimească și să învie.

    Supoziție: prima trâmbiță a sunat deja

    Asta înseamnă că Anticristul ar fi deja în lume. Supoziția e bazată pe faptul că pădurile Australiei, Greciei, Cehiei, Amazonului, SUA, Franței, Spaniei, Portugaliei etc. au ars recent. (VEZI AICI și AICI).

    Poate că a ars a treia parte din copaci, dar oare chiar a ars toată iarba verde, așa cum o spune Apocalipsa 8:7? Chiar este acesta sfârșitul vremurilor? Să vedem ce spune textul în greacă despre arderea ierbii (VEZI AICI).

    Enunțul „toată iarba verde a fost arsă” este următorul: καὶ πᾶς χόρτος χλωρὸς κατεκάη (kai pas chortos chlōros katekaē). Cuvântul πᾶς (pas) e tradus la noi ca toată. Însă, acest cuvânt (VEZI AICI) mai are următoarele sensuri: orice, oricare. Dacă spunem că orice iarbă verde a fost arsă, deja ne apropiem mai mult de treimi. La trâmbițe, Dumnezeu operează cu treimi. În plus, cuvântul χόρτος (chortos), nu înseamnă doar iarba comună sau iarba de gazon, cum înseamnă în limba română. În greacă, înseamnă ierburi. Chiar și grâul e considerat chortos (VEZI AICI Matei 13:26).

    Sfârșitul lumii, așa cum îl descrie Biblia (1/3)

    E acum sfârșitul lumii? E acum sfârșitul lumii?

    Sfârșitul lumii e descris prin simboluri în cartea Apocalipsei. Iar Biblia ne arată că, indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu are grijă de oamenii Lui.

    Sfârșitul lumii, însumat în Cartea Apocalipsei

    Cuvântul apocalipsa (gr. ἀποκάλυψις, apokalypsis) înseamnă revelație. Oamenii i-au dat conotația negativă că apocalips înseamnă sfârșitul vremurilor deoarece în Cartea Apocalipsei este descris acest lucru, însă, în sine, acest cuvânt înseamnă revelație.

    Cartea Apocalipsei este revelația pe care Iisus Hristos i-a dat-o lui Ioan despre sfârșitul lumii. Citind atent, se poate observa că cele 404 versete ale acestei cărți nu conțin nimic nou față de anumite pasaje pe această temă din cărțile precedente ale Scripturii, ci doar pune subiectul într-o singură viziune și cronologie. Așadar, Dumnezeu pune cap la cap evenimentele descrise în cărțile precendente ale Scripturii și îi dă lui Ioan această revelație.

    Dintre aceste pasaje, amintim câteva deseori citate: capitolul 24 din Evanghelia după Mateicapitolul 21 din Evanghelia după Lucatoată cartea lui Zahariatoată cartea lui Ioelcapitolul 2 din Isaiacapitolele 38 și 39 din cartea lui Ezechiel, toate culminând în Ziua Domnului, A Doua Venire a lui Hristos.

    Matei 24 vs. Apocalipsa

    În Cartea Apocalipsei sunt patru serii de evenimente: 7 peceți, 7 trâmbițe, 7 tunete (nu știm ce au profețit tunetele, Ioan a sigilat profeția) și 7 potire. În Matei 24, Domnul Iisus Hristos vorbește El însuși despre cele 7 peceți ale Apocalipsei. Și anume ce dezastre vor avea loc la sfârșitul vremurilor, când aceste peceți vor fi rupte. Capitolul 24 din Evanghelia după Matei poate fi pus în oglindă cu ruperea celor șapte peceți în Apocalipsa.

    Prima pecete: Anticristul se arată la sfârșitul vremurilor

    Ați auzit că are să vină Antihristul.
    (1 Ioan 2:18)

    Anticristul apare pe scena lumii la ruperea primei peceți din cele șapte. De unde știm că Anticristul apare la ruperea primei peceți? De la faptul că punem în paralel cronologia (sfârșitului vremurilor) dată de Hristos pe Muntele Măslinilor cu cronologia pe care tot El i-a dat-o lui Ioan pe Insula Patmos. Acestea coincid și se completează una pe alta.

    Drept răspuns, Iisus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.
    Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulți.
    (Matei 24:4-5)

    Aceste versete din Matei despre sfârșitul vremurilor pot fi puse în paralel cu cele din Apocalipsa:

    Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.
    (Apocalipsa 6:1-2)

    Anticristul se dă drept Hristos călărind un cal alb, însă nu are o sabie (Cuvântul lui Dumnezeu e o sabie), ci are un arc. Rolul Anticristului este să înșele oamenii, să îi îndepărteze de Adevăratul Hristos prin metode amăgitoare, seducătoare și pașnice la început, apoi cu forța, la final (descrise în partea 2/3).

    A Doua Venire va avea loc când Anticristul va ataca Ierusalimul

    În Vechiul Testament, Anticristul este numit Gog fiindcă Hristos nu venise încă în lume ca Gog să fie supranumit anticrist. Așadar, despre Gog, ni se spune:

    „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului! Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănopții și te voi aduce pe munții lui Israel. Îți voi doborî arcul din mâna stângă și voi face să-ți cadă săgețile din mâna dreaptă.”
    (Ezechiel 39:1-3)

    În pasajul de mai sus vedem că Anticristul, Gog, oarecum se va feri să împlinească Scriptura (vezi și Ezechiel 38), anume să atace Israelul, probabil pentru a-L face mincinos pe autorul ei, Dumnezeu. Dar Dumnezeu îi va forța decizia. „Îl va târî pe munții lui Israel”, unde va fi doborât, „va fi prăpădit cu arătarea venirii lui Hristos” (2 Tes. 2:8). Însă, până la A Doua Venire, mai au loc o sumedenie de evenimente, precum ruperea peceții a doua. Cert este că necazurile și molimele încep numai când Anticristul e în lume, printre noi.

    Vezi AICI material pe larg despre Anticrist!

    A doua pecete: pacea e luată din lume la sfârșitul vremurilor

    Hristos continuă să le spună ucenicilor lucrurile care se vor întâmpla. Al doilea lucru pe care îl menționează este luarea păcii din lume, ca o stare de tensiune care îi neliniștește pe oameni.

    Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
    (Matei 24:6)

    Acest verset despre vremurile de dinainte de sfârșitul lumii poate fi pus în paralel cu pasajul următor din Apocalipsa:

    Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.
    (Apocalipsa 6:3-4)

    Se poate observa că Apostolul Ioan n-a spus că e război, ci doar că oamenii se înjunghie unii pe alții. Poate azi am putea spune, într-o supoziție, că acest lucru seamănă cu valul de atacuri teroriste din ultimii ani. După fiecare atac terorist circulă vești de războaie, ca răspuns la respectivele atacuri. Însă oamenii continuă să se înjunghie fără să se declanșeze acele războaie militare. Terorismul este război, totuși nu este război, oamenii doar se înjunghie fără înfuntare militară.

    Pecetea a treia: inflație urmată de război militar

    După ce vorbește despre veștile de războaie, probabil, pentru a face o delimitare, Iisus Hristos face o pauză (Luca 21:10Apoi, le-a zis El…) să precizeze că sfârșitul lumii nu va fi atunci. După scurta pauză, Hristos continuă să le spună ucenicilor despre adevăratele războaie care vor avea loc și de ce.

    Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete […].
    (Matei 24:7)

    Acest verset este completat de pasajul următor din Apocalipsa:

    Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!”
    (Apocalipsa 6:5-6)

    Inflația va fi atât de mare încât va atinge pragul foametei

    În acea inflație, o zi de lucru va fi echivalentă cu o câtime de mâncare, probabil un pumn de grâu sau trei pumni de orz pentru animale. Să nu ne imaginăm că o măsură de grâu va însemna un sac de grâu, altminteri nu vorbim de necaz, ci de normalitate. De unde știm că un leu (grecesc, un dinar) este echivalentul unei zile de lucru? Ne spune chiar Hristos într-una din pildele Sale:

    S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie.
    (Matei 20:2 )

    Ce înseamnă că untdelemnul și vinul nu vor fi afectate? Înseamnă că, în mijlocul războiului, al inflației și al foametei, cei care sunt ai lui Dumnezeu vor trece cu bine peste aceste necazuri.

    Untdelemnul ar putea reprezenta rămășița lui Israel (conducătorii și cei aleși erau unși), iar vinul, Noul Legământ (de la Cina Cea de Taină), adică Biserica lui Hristos. Biblia nu încurajează consumul de alcool, ar fi ciudat să se refere la vinul scos din struguri și tocmai în mijlocul foametei de la sfârșitul lumii. Oamenii ar spune: n-avem ce mânca, dar măcar avem cu ce ne îmbăta.

    Pecetea a patra: un sfert din omenire moare de molimă, foamete, sabie sau răpus de animale

    Iisus Hristos spune că vor fi „ciumi”, adică mai multe feluri de ciumă.

    Pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
    (Matei 24:7)

    Iar pasajul omolog din Apocalipsa este următorul:

    Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.
    (Apocalipsa 6:7-8)

    Observăm că, odată dezlănțuiți, la sfârșitul lumii, călăreții nu se întorc la făpturile vii care le-au trimis la porunca Mielului, ci rămân în lumea noastră. De aceea, situația se înrăutățește tot mai mult. Cel de-al patrulea călăreț, Moartea, adâncește foametea adusă de călărețul al treilea, aducând molimă, și adâncește războiul, lăsând omenirea vulnerabilă la animalele prădătoare ale câmpului. Molima este orice boală cu caracter epidemic.

    Poate ne întrebăm cum se poate ca în secolul 21 să ne mai omoare fiarele câmpului. Însă, la sfârșitul vremurilor, când orașele sunt golite de oameni, din cauză că molima va circula pe străzi, fiarele câmpului vor intra în orașe. Asta spune Biblia că se întâmplă la depopularea bruscă:

    Voi trimite viespile bondărești înaintea ta și vor izgoni dinaintea ta pe heviți, canaaniți și hetiți. Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca țara să n-ajungă o pustie și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele de pe câmp. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei crește la număr și vei putea să intri în stăpânirea țării.
    (Exod 23:28-30)

    Necazurile încep când Anticristul se află printre noi

    Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci (Ziua Domnului) nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

    Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca Cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.
    (2 Tesaloniceni 2:3-10)

    În textul de mai sus este făcută o descriere a Anticristului și a lucrării sale malefice. Apostolul Pavel ne asigură că Ziua Domnului nu vine până când Anticristul nu se dă drept Dumnezeu. Tot ce îi stă împotrivă deocamdată este Mângâietorul, Duhul Sfânt, care s-a pogorât în Ziua Cincizecimii.

    Anticristul se va da drept Dumnezeu în Templu

    Când Dumnezeu nu îi va mai sta în cale, la sfârșitul vremurilor, Anticristul se va da drept Dumnezeu. Locul în care se va drept Dumnezeu este fie un Al Treilea Templu iudaic, fie în trup, care, după creștinare, este considerat Templul al Duhului Sfânt (1 Cor. 3:16). Cea de-a doua posibilitate ar implica faptul că Anticristul își pune semnul de posesie, semnul Fiarei, pe mâna dreaptă sau pe fruntea creștinilor care se lasă amăgiți de el, ca și cum ar fi dumnezeul trupurilor lor. Și Dumnezeu pune pecete pe mână sau pe frunte:

    Pecetluiește mâna tuturor oamenilor, pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.
    (Iov 37:7)

    Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo.” Iar celorlalți le-a zis în auzul meu: „Treceți după el în cetate și loviți; ochiul vostru să fie fără milă și să nu vă îndurați! Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei ce au semnul pe frunte!
    (Ezechiel 9:4-6)

    Este numărul numelui Fiarei 666 sau 616? Vezi AICI articol!

    Ești tu unul din oamenii lui Dumnezeu?

    Așa cum am văzut în paragraful de mai sus, din Ezechiel capitolul nouă, Dumnezeu promite că va avea grijă de oamenii Săi. El își pune deoparte oamenii Săi, îi păzește:

    Totuși așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma, ca să nimicesc cu desăvârșire din el oamenii și vitele, tot va fi o rămășiță care va scăpa.”
    (Ezechiel 14:21)

    Însă, ești tu oare unul din oamenii Lui? Ești un slujitor credincios care caută întâi Împărăția Cerurilor, apoi restul lucrurilor? Cauți să te ferești de păcat și să îl ajuți pe cel aflat în nevoie?

    Ești tu cu adevărat al lui Dumnezeu? Ai un caracter așa cum pocăința îl reflectă?

    Noroadele îl întrebau și ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.”
    (Luca 3:10-11)

    Însă Ioan Botezătorul adaugă la aceste cuvinte, spunând că pocăința nu trebuie să aibă loc din cauza fricii de mânia lui Dumnezeu, mai târziu descrisă în Apocalipsa.

    Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.”
    (Matei 3:7-8)

Apocalipsa 6- interpretare 

1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

Mielul. Vezi comentariul de la cap. 5,6.

A rupt … cea dintâi din cele şapte peceţi. [„A rupt una din peceţi”. KJV]. Următorul citat aruncă lumină asupra semnificaţiei peceţilor: „Hotărârea lor [a conducătorilor iudei, de a-L crucifica pe Hristos] a fost înregistrată în cartea pe care apostolul Ioan a văzut-o în mâna Aceluia care stătea pe tron, carte pe care nici un om n-o poate deschide. În ziua când Leul din seminţia lui Iuda va deschide cartea, această hotărâre va apare înaintea lor, în toată grozăvia ei (COL 294)”. Declaraţia aceasta arată că această carte raportează, pe lângă alte lucruri, judecarea Domnului Hristos de către iudei şi că la marea judecată finală (vezi comentariul de la cap. 20,11–15) aceşti vrăjmaşi ai lui Hristos vor fi puşi faţă în faţă cu faptele lor rele. Este rezonabil să tragem concluzia că această carte conţine şi un raport al altor fapte semnificative ale marii lupte din decursul veacurilor. Reiese că Ioan a văzut dinainte unele din evenimentele acestea. I-a fost prezentată în simboluri istoria marii lupte până atunci când aceasta va ajunge la momentul ei culminant, adică în ziua judecăţii finale, când caracterul lui Dumnezeu va fi îndreptăţit (cap. 20,11–15; vezi comentariul de la cap. 5,13). Faptul că Hristos „a biruit ca să deschidă cartea” (cap. 5,5) înseamnă că El este biruitor în marea luptă şi este Domn al istoriei. Compară cu GC 666–672.

Ca şi soliile către cele şapte biserici, scenele date la iveală la desfacerea peceţilor pot fi considerate ca având atât o aplicaţie specifică cât şi una generală (vezi comentariul de la cap. 1,11). Ele pot fi deosebit de semnificative pentru fazele succesive din istoria bisericii de pe pământ.

M-am uitat. Vezi comentariul de la cap. 4,1. Viziunea continuă în acelaşi cadrul prezentat în cap. 4 şi 5, dar acum începe o nouă etapă a acţiunii. Acum sunt deschise peceţile cărţii (cap. 5,1–5).

Făpturi vii. Vezi comentariul de la cap. 4,6.

Vino şi vezi. Dovezile textuale sunt împărţite cu privire la cuvintele „şi vezi”, dacă ele trebuie sau nu să fie incluse. Dacă sunt păstrate, atunci porunca îi este adresată lui Ioan; dacă nu, atunci probabil că este adresată calului şi călăreţului (v. 2), care, atunci când li se vorbeşte, intră în scenă. Aceeaşi divizare a dovezilor textuale apare la v. 3, 5, 7.

2 M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruie.

Un cal alb. Simbolurile celor patru cai din primele patru peceţi (v. 2–8) au fost adesea comparate cu cei patru cai din viziunea lui Zaharia (Zaharia 6,2.3). În simbolismul lor există unele asemănări, dar şi deosebiri. Ordinea în care sunt numiţi caii este diferită. În Apocalipsa caii au fiecare un câte călăreţ, în Zaharia ei sunt înhămaţi la care. Aplicaţia simbolurilor este diferită (vezi comentariul de la Zaharia 6).

Există două opinii cu privire la interpretarea simbolului primului cal şi al călăreţului său. Unii comentatori consideră că aceştia reprezintă biserica din perioada apostolică (aprox. anii 31 d.Hr.-100 d.Hr.), când puritatea credinţei (sugerată de culoarea albă) şi râvna au dus la împlinirea celor mai mari idealuri din istoria creştină. Probabil că în nici o perioadă de după primul secol al erei creştine nu a mai cunoscut împărăţia lui Dumnezeu o răspândire aşa de măreaţă. Arcul din mâna călăreţului poate simboliza cucerirea, iar cununa (stephanos, vezi comentariul de la Apocalipsa 2,10), biruinţa. Atât de rapid a fost răspândită Evanghelia încât în momentul scrierii epistolei către Coloseni, în anul 62 d.Hr., Pavel declara că Evanghelia „a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer” (Coloseni 1,23; compară cu AA 48, 578).

Alţi comentatori cred că acest cal alb şi călăreţul lui nu reprezintă biserica, ci diferite situaţii nefavorabile prin care a trecut biserica şi pe care, cu harul lui Dumnezeu, le-a depăşit cu bine. În simbolismul biblic calul este are legătură cu războiul (vezi Ioel 2,1.4.5), iar îmbrăcămintea călăreţului de pe calul alb indică faptul că este vorba de un luptător. Atât cununa călăreţului cât şi culoarea albă a calului pot sugera biruinţa. Astfel, se consideră că primul călăreţ reprezintă o vreme când poporul lui Dumnezeu a trăit într-o lume caracterizată de cuceriri şi de guvernare militară, când Roma, pornind „biruitoare, şi ca să biruiască”, a menţinut un imperiu cu adevărat universal.

În general adventiştii de ziua a şaptea susţin că acest cal alb reprezintă biserica din vremea apostolică.

Un arc. Acesta este un semn de luptă.

Cunună. Gr. stephanos (vezi comentariul de la cap. 2,10).

Biruitor, şi ca să biruiască. Literal, „biruitor, şi să poată birui”. Aceste cuvinte sugerează biruinţa continuă.

3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi.”

A doua făptură vie. Vezi comentariul de la cap. 4,4. Fiecare din cele patru făpturi vii îi va anunţa pe rând pe unul dintre călăreţi.

Vino şi vezi. Vezi comentariul de la v. 1.

4 Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

Roş. Simbolismul celui de-al doilea călăreţ descrie bine condiţiile sub care s-a găsit biserica între anii 100 şi 313 d.Hr. (vezi comentariul de la cap. 2,10). Persecuţiile violente pe care le-a suferit sub domnia cezarilor romani sunt bine caracterizate de călăreţul ce are „o sabie mare” şi are „puterea să ia pacea de pe pământ”. Dacă albul reprezintă puritatea credinţei (vezi comentariul de la cap. 6,2), atunci roşul poate reprezenta coruperea credinţei prin introducerea diferitelor erezii (vezi Vol. IV, p. 835; VI, pp. 43–46, 51–58, 64–67).

Conform unei alte opinii, culoarea calului este un simbol pentru sânge. După cum primul călăreţ poate simboliza gloria cuceririlor militare (vezi comentariul de la v. 2), tot aşa cel de-al doilea poate privit ca descriind alte aspecte ale luptei – lipsa păcii şi înmulţirea numărului de măceluri. Acestea aveau să fie rezultatul inevitabil al cuceririlor primului călăreţ, dacă acesta simbolizează cucerirea şi stăpânirea Romei.

În general adventiştii de ziua a şaptea sunt de acord cu prima interpretare.

Sabie. Gr. machaira, un cuţit mare sau o sabie scurtă folosită în luptă. Compară cu folosirea acestui cuvânt la Matei 10,34; Ioan 18,10; etc.

5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă.

A treia făptură. Vezi comentariul de la cap. 4,6; 6,3.

Vino şi vezi. Vezi comentariul de la v. 1.

Cal negru. Dacă prin calul alb este sugerată biruinţa, iar prin culoarea sa puritatea (vezi comentariul de la v. 2), atunci calul cel negru poate indica înfrângerea, iar culoarea lui o şi mai mare degradare a credinţei.

O cumpănă. Gr. zugos, „un jug” folosit aici cu referire la bara transversală a cumpenei (a balanţei). Acest simbol poate fi caracteriza starea dinăuntrul bisericii de după legalizarea creştinismului în secolul al IV-lea, când biserica şi statul s-au unit. După această unire o mare parte a preocupării bisericii au devenit problemele seculare, şi în multe cazuri a urmat o lipsă spirituală.

Această cumpănă poate fi interpretată ca un simbol al grijii exagerate faţă de nevoile materiale ale acestei vieţi. Acum nu mai poate fi vorba de biruinţa în luptă, ca în cazul primului călăreţ (vezi comentariul de la v. 2), nici măcar de însângerare, ca în cazul celui de-al doilea (vezi comentariul de la v. 4), ci de un rezultat şi mai înfricoşător – foametea.

6 Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!”

O măsură. Gr. choinix, o măsură ce era de aproximativ un litru (vezi Vol. V, p. 50). Această cantitate de cereale reprezenta raţia de hrană zilnică pentru un lucrător.

Un leu. Gr. dinarios, o monedă care valora cam 11 cenţi în termenii valorilor monetare moderne (vezi Vol. V, p. 49). Moneda romană reprezentată aici corespundea cu salariul de o zi pentru un lucrător obişnuit (vezi Matei 20,2). De aici se poate deduce că raţia zilnică de grâu pentru o zi de muncă nu prea era de ajuns pentru hrana necesară lucrătorului şi familiei sale. Ceva mai puţin ar fi însemnat a muri de foame. Conform preţurilor cerealelor citate de Cicero (Against Verres iii, 81), în Sicilia preţurile menţionate de Ioan erau cam de 8 până la 16 ori mai mari decât cele normale. Totuşi, în ciuda foametei, supravieţuirea este posibilă. Căci Dumnezeu a avut întodeauna grijă de copiii Săi în timp de necaz.

Aplicate la perioada istoriei creştine ce a urmat legalizării creştinismului, aproximativ 313–538 d.Hr. (vezi Nota Suplimentară la cap. 2), cuvintele vorbitorului neidentificat pot fi interpretate ca indicând preocuparea generală cu lucrurile materiale.

Orz. Acesta era mai ieftin decât grâul, aşa cum este indicat aici prin preţurile comparate (vezi 2 Regi 7,18). Orzul era hrana obişnuită a săracilor şi era folosit ca hrană pentru animale (vezi comentariul de la Ioan 6,9).

Să nu vatămi. Vocea care anunţă preţul ridicat al grâului şi al orzului porunceşte ca vinul şi untdelemnul să nu fie vătămate fără rost.

Untdelemnul şi vinul. Acestea erau primele două lichide folosite de obicei ca hrană în lumea antică. Unii le-au interpretat ca simboluri pentru credinţă şi dragoste, care trebuiau păstrate pentru a contracara materialismul ce domina biserica după legalizarea creştinismului în secolul al IV-lea.

7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!”

Pecetea a patra. Compară cu comentariul de la cap. 5,1; 6,1.

Făptura a patra. Vezi comentariul de la cap. 4,6; 6,3.

Vino şi vezi. Vezi comentariul de la v. 1.

8 M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

Gălbui. [Pal, KJV]. Culoarea spaimei şi a morţii. Începând cu simbolul calului gălbui, vremurile de necaz ating un punct culminant înfricoşător (vezi comentariul de la v. 2, 4, 5).

Locuinţa morţilor. Gr. hades, „locuinţa morţilor” (vezi comentariul de la Matei 11,23). Aici moartea şi locuinţa morţilor sunt personificate, una fiind călăreţul de pe cal, iar cealaltă venind pe urmă.

A patra parte a pământului. Aceste cuvinte semnifică probabil o mare suprafaţă a pământului.

Sabia. Gr. rhomphaia (vezi comentariul de la cap. 1,16). Seria aceasta– sabie, foamete, molimă şi fiarele pământului – poate fi considerată ca descriind deteriorarea progresivă a civilizaţiei de după război. Pustiirile săbiei, care ucide oamenii şi distruge recoltele, produc foamete, care duce mai departe la distrugerea sănătăţii, provocând molimă; iar când molima începe să bântuie, societatea umană este atât de slăbită încât nu se poate apăra de atacurile fiarelor sălbatice.

Aplicat la o perioadă anume a istoriei creştine, simbolul celui de-al patrulea călăreţ pare să descrie o situaţie caracteristică perioadei de la 538 la 1517, începutul Reformei (vezi Nota Suplimentară la cap. 2; vezi comentariul de la cap. 2,18).

Molimă. [„Moarte”, KJV]. Exprimarea „să ucidă … cu moarte” (KJV) nu prea are sens. Probabil că această dificultate este rezolvată cel mai bine prin traducerea cuvântului grecesc thanatos cu „molim㔠(ca în traducerea Cornilescu). LXX traduce adeseori cuvântul ebraic deber, „molim㔠prin thanatos (vezi Leviticul 26,25; Ieremia 21,6; Ezechiel 5,12). Se pare că Ioan, pentru care gândirea semitică era mai naturală decât cea greacă, foloseşte sensul din LXX, nu sensul strict al cuvântului.

9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.

Altar. Altarul prezentat în imaginea profetică era probabil o reminiscenţă a altarului de aramă din sanctuarul ebraic, iar martirii pot fi văzuţi ca jertfe aduse lui Dumnezeu. Deoarece sângele victimelor se scurgea la temelia altarului (vezi Leviticul 4,7) şi deoarece „viaţa [LXX, psuche, „suflet”]) trupului este în sânge” (cap. 17,11), se poate considera că sub altar se află sufletele celor ce au murit ca martiri. Conform tradiţiei iudaice de mai târziu, morţii lui Israel ar fi fost îngropaţi sub altar, iar cei îngropaţi sub altar ar fi fost înhumaţi sub tronul slavei (vezi Strack and Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 3, p. 803).

Unii susţin că altarul acesta trebuie identificat cu cel menţionat în Apocalipsa 8,3.

Sufletele. Gr. psuchai, cu privire la acest cuvânt, vezi comentariul de la Matei 10,28. Ar trebui reamintit faptul că Ioan vedea reprezentări în imagini, iar atunci când este cercetată semnificaţia diferitelor simboluri, trebuie luate în considerare regulile de interpretare a unor astfel de profeţii (vezi comentariul de la Ezechiel 1,10). Ioan a văzut un altar la temelia căruia se aflau „sufletele” martirilor. Regulile de interpretare nu ne cer să localizăm un altar anume într-o anumită zonă şi într-un moment dat al istoriei. Asemeni detaliilor unei parabole, nu este obligatoriu ca toate elementele unei profeţii simbolice să fie interpretate. Se pare că simbolul celei de-a cincea peceţi a fost prezentat pentru a-i încuraja pe martiri, asigurându-i că în ciuda aparentei biruinţe a duşmanului, în cele din urmă răzbunarea va veni. O astfel de încurajare îi întăreşte în special pe cei care au trecut prin teribilele persecuţii din Evul Mediu şi mai ales prin cele din timpul Reformei şi de mai târziu (aprox. 1517–1755; Reforma şi Mai Departe, vezi comentariul de la v. 12). Pentru ei această lungă perioadă de opresiune părea că nu se mai termină. Solia celei de-a cincea peceţi era o reasigurare a faptului că în final va triumfa cauza lui Dumnezeu. O încurajare asemănătoare va veni pentru cei ce vor străbate ultimul mare conflict (vezi 5T 451).

Orice încercare de a interpreta aceste „suflete” ca fiind duhurile fără trup ale martirilor dispăruţi ar fi în contradicţie cu regulile de interpretare ale profeţiilor simbolice. Lui Ioan nu i s-a dat o viziune a cerului aşa cum este el în realitate. Acolo nu sunt cai albi, roşi, negri şi gălbui, cu călăreţi de război. Isus nu apare acolo în forma unui miel cu o rană sângerândă. Cele patru făpturi nu reprezintă fiinţe înaripate cu caracteristici de animal, aşa cum sunt descrise aici (vezi Vol. III, pp. 1111). Tot aşa, nu exist㠄suflete” aşezate la temelia unui altar din ceruri. Întreaga scenă a fost o reprezentare în imagini şi simboluri, menită să dea lecţia spirituală despre care s-a vorbit mai sus.

Celor ce fuseseră junghiaţi. Punctul central al descoperirii se mută acum de la descrierea morţii şi a distrugerii prin care trece poporul lui Dumnezeu, la analiza stării sfinţilor înşişi.

Cuvântul lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 1,2.9.

Mărturisirii. Vezi comentariul de la cap. 1,2.9.

10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

Ei strigau. O reprezentare plastică (vezi comentariul de la v. 9). „Sufletele” sunt auzite vorbind.

Stăpâne. Gr. despotes (vezi comentariul de la Luca 2,29). Corelativul lui despotes este doulos, „rob” (vezi 1 Petru 2,18). Dându-şi viaţa, aceşti martiri s-au dovedit a fi adevăraţi „robi ai lui Dumnezeu” (vezi Tit 1,1; vezi comentariul de la Apocalipsa 6,11), El fiindu-le Stăpân. Probabil că aici se face referire la Tatăl.

Sfânt şi adevărat. Vezi comentariul de la cap. 3,7, unde prin aceste cuvinte se face referire la Hristos.

Răzbuni. Martirii nu caută răzbunarea pentru ei înşişi, ci caută îndreptăţirea Numelui lui Dumnezeu (vezi Romani 12,19; vezi comentariul de la Apocalipsa 5,13).

Locuitorilor pământului. Vezi comentariul de la cap. 3,10.

11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Haină. Dovezile textuale atestă cuvântul „o rob㔠(stole). Acest cuvânt este diferit de cel tradus „haine” în cap. 3,5; 4,4. Stole era o robă lungă, purtată ca semn de distincţie (vezi comentariul de la Marcu 12,38). În viziune Ioan observă cum aceste „suflete” sunt îmbrăcate fiecare cu câte o haină albă. Poate că intenţia acestei imagini este să arate că în ciuda morţii lor de ocară şi în ciuda a faptului că martirajul lor nu a fost încă răzbunat de Dumnezeu, El îi recunoaşte deja pe aceşti martiri ca biruitori.

În zilele lui Ioan o astfel de asigurare era o mângâiere în special pentru creştinii care-şi văzuseră fraţii omorâţi în persecuţia lui Nero (anul 64 d.Hr.), iar acum trebuiau ei înşişi să cunoască martirajul în timpul persecuţiei lui Domiţian (vezi Vol. VI, p. 87). În toate epocile de atunci încoace făgăduinţele lui Dumnezeu pentru sfinţii Săi martirizaţi i-au încurajat pe cei ce şi-au dat viaţa pentru Numele Său.

Să se mai odihnească. Porunca este dată celor care, în viziunea profetică, erau îngrijoraţi cu privire la ceea ce li se părea o întârziere îndelungată. În realitate, în momentul morţii martirii încep să se odihnească şi vor continua să o facă până la înviere (vezi comentariul de la cap. 14,13). „Tovarăşilor lor de slujb㔠li se va încredinţa mai departe lupta, până când vor fi la rândul lor biruitori în martiraj.

Puţină vreme. Timpul nu avea să fie prelungit o perioadă nedefinită (vezi comentariul de la cap. 1,1; compară cu cap. 12,12). Marea luptă cu cel rău trebuie dusă până la punctul culminant, cel al biruinţei. Păcatul trebuie lăsat să se dezvolte în toată urâţenia caracterului său, atât de deplin încât niciodată să nu se mai pună la îndoială neprihănirea şi dreptatea lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 5,13).

Se va împlini. Adică numărul trebuie să fie completat. Asta nu înseamnă că Providenţa a decretat că un anumit număr de creştini trebuie să fie martirizaţi. A fost însă necesar ca un anumit timp să treacă pentru ca să fie dovedită natura adevărată a acţiunilor lui Satana, Dumnezeu fiind astfel dovedit ca drept şi glorios.

Tovarăşilor de slujbă. Gr. sundouloi, „tovarăşi robi” (vezi comentariul de la v. 10).

12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,

Un mare cutremur de pământ. Evenimentele celei de-a şasea peceţi descoperă distrugerea universului fizic. Profetul Ioel a folosit simbolul cutremurului de pământ pentru a descrie transformarea naturii în ziua Domnului (Ioel 2,10; compară cu Isaia 13,9–11; Amos 8,9).

Deoarece cutremurul este urmat de întunecarea soarelui, iar evenimentul acesta poate fi datat la anul 1780 (vezi mai jos, la „soarele s-a făcut negru”), acest cutremur a fost identificat cu cel de la Lisabona, din 1 noiembrie 1755, unul dintre cele mai întinse şi mai dezastroase cutremure înregistrate vreodată. Unda de şoc a cutremurului a fost simţită nu doar în Africa de Nord, ci şi în îndepărtatele Indii Apusene. Identificarea cu acest cutremur de la Lisabona sugerează anul 1755 ca început al acestei peceţi (vezi Nota Suplimentară de la cap. 2).

Soarele s-a făcut negru. Întunecarea soarelui este frecvent menţionată în profeţiile vechi testamentare cu privire la catastrofele care preced ziua Domnului (vezi comentariul de la Isaia 13,10). Vorbind despre sfârşitul lumii, Isus a făcut o aluzie specială la acest fenomen şi l-a numit printre semnele care le vor arăta urmaşilor Săi că venirea Sa este aproape (vezi comentariul de la Matei 24,29.33; vezi GC 334).

O împlinire spectaculoasă şi literală a scenei descrise aici a avut loc în partea de est a New York-ului şi în cea de sud a New England-ului, la 19 mai 1780. Un studiu atent al articolelor din ziarele vremii descoperă că în jurul orei 10 dimineaţa un întuneric neobişnuit a acoperit zona estică a New York-ului şi cea sud-vestică a New England-ului şi că în timpul zilei s-a extins înspre răsărit, spre partea centrală şi sudică a New England-ului şi până la oarecare depărtare, pe mare. Fiecare localitate a raportat că întunericul a durat câteva ore. Acest fenomen a avut loc la vremea stabilită, „în zilele acelea, după necazul acesta” (Marcu 13,24; vezi comentariul de la Matei 24,29). Fenomenul a fost observat într-o zonă unde avea să se nască un remarcabil interes pentru profeţiile din Daniel şi Apocalipsa şi a fost recunoscut de către cercetătorii acestor profeţii ca o împlinire a pasajului de faţă (vezi GC 304–308).

Luna s-a făcut ca sângele. Vezi comentariul de la Matei 24,29.

13 şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

Stelele au căzut din cer. Vezi comentariul de la Matei 24,29; compară cu Isaia 34,4. Vezi GC 333.

Smochinele verzi. [„Smochinele necoapte”, KJV]. Gr. olunthoi, unii considerând că este vorba de smochinele timpurii care cad înainte de a ajunge la maturitate. Atunci când fructele lor ajung la mărimea unei cireşe, unii smochini de viţă inferioară rămân fără nici un fruct, sau aproape fără nici unul. Alţii definesc olunthoi ca smochinele târzii sau văratice. Vezi Isaia 34,4.

14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

Sul. Gr. biblion (vezi comentariul de la cap. 5,1). Imaginea de aici este cea a unui cer strâns sul, asemeni unui sul de pergament. În vremurile antice se considera că cerul este o boltă solidă deasupra pământului. Acum profetul vede cerul rulat pentru ca pământul să stea neacoperit înaintea lui Dumnezeu. Isaia (cap. 34,4) prezintă aceeaşi imagine. Acest eveniment este cu siguranţă acelaşi cu cel descris de Isus când a spus c㠄puterile cerurilor vor fi clătinate” (vezi comentariul de la Matei 24:29). Acest eveniment se află încă în viitor şi este strâns legat de apariţia reală a Fiului omului pe cer.

Toţi munţii şi toate ostroavele. În cap. 16,20 aceste zguduiri înfricoşătoare sunt descrise ca având loc în timpul celei de-a şaptea plăgi.

15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

Împăraţii. Vezi cap. 16,14; 17,l2. Lista care urmează prezintă întreaga gamă a vieţii politice şi sociale existente în lumea romană din vremea lui Ioan. Deşi aici nu este menţionată venirea reală a Domnului Hristos, contextul trădează clar faptul că Hristos este gata să se întoarcă.

Domnitorii. Gr. megistanes, „oameni de seamă”, „nobili”, probabil corespunzând latinescului magistrati, slujbaşi civili ai guvernului roman, cum ar fi Pliniu (vezi Vol. VI, pp. 61–63, 88), care adesea îi trimiteau pe martirii creştini la moarte.

Căpitanii oştilor. Gr. chiliarchoi, „căpetenii peste o mie”. În Noul Testament acest cuvânt este folosit pentru tribunul militar roman (vezi Ioan 18,12; Faptele Apostolilor 21,31–33), iar aici probabil că face referire la ofiţerii militari de seamă.

Cei bogaţi. Vezi comentariul de la Iacov 5,1–6.

Cei puternici. Compară cu 1 Corinteni 1,26.

Slobozi. Compară cu cap. 13,16; 19,18.

16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;

Cădeţi peste noi. Vezi Osea 10,8; Luca 23,30. A sta înaintea lui Dumnezeu este mult mai înfricoşător decât a sta în faţa morţii înseşi.

Mânia. Gr. orge (vezi comentariul de la Romani 1,18).

17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Ziua cea mare. Vezi Ioel 2,11.31; vezi comentariul de la Isaia 13,6.

Cine poate sta în picioare? Compară cu Naum 1,6; Maleahi 3,2; Luca 21,36. Cu această întrebare cercetătoare scena de faţă se încheie. Fiecare dintre cele şase peceţi care au fost deschise arată câte o fază distinctă a marii lupte dintre Hristos şi Satana, şi fiecare ajută la a dovedi, în faţa întregului univers, că Dumnezeu este drept (vezi comentariul de la Apocalipsa 5,13). Aici se face o pauză în deschiderea peceţilor, căci trebuie dat un răspuns la această întrebare. Până aici, în descrierea teribilelor evenimente care preced a doua venire, nu a fost dată nici o indicaţie că cineva le-ar putea supravieţui. De aici dramatica întrebare „Cine poate sta în picioare?” Capitolul 7 întrerupe secvenţa peceţilor pentru a contura un răspuns.

 

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu, II, Ce să fac când este pandemie ? [Psalmul 46.10]

Ce să fac când este pandemie ? Să mă smeresc înaintea Lui Dumnezeu, să ÎL rog şi să pun capăt oricărui păcat pe care-l înfăptuiam.

Pentru poporul Evreu, Dumnezeu a promis că o pedeapsă a Lui pentru păcat avea să fie ciuma (boala infecţioasă), lucru care s-a şi întâmplat. Dar o astfel de boală (provocată de un virus) avea / are o foarte mare putere de contaminare, iar urmarea ei era / este molima (epidemia).

În cartea Habacuc 3 : 5 scrie despre Dumnezeu că :

Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele Lui”.

Dar aceasta nu era totul, deoarece omul care se îmbolnăvea nu putea fi tratat şi nici nu existau medicamente care ar fi putut fi administrate aşa încât sfârşitul era moartea.

În Apocalipsa 6 : 8, Dumnezeu i-a îngăduit omului de pe pământ să pătrundă puţin în viaţa de dincolo :

M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului”.


Şi în acest verset din Biblie se arată clar că moartea este doar sfârşitul vieţii de pe pământ, dar după ea urmează veşnicia.
Ori acesta este lucrul care ar trebui să ne intereseze cel mai mult.

Unde ajung dincolo, dacă ar fi să mor acum ? În Cer sau în iad ?

Destinaţia personală eu mi-o aleg / decid.


Solomon (care este foarte probabil că a văzut ce poate face o epidemie : 70.000 de morţi în câteva ore, a se vedea II Samuel 24 : 15), a căutat să afle cum poate scăpa un om cu viaţă, din momentul în care a început epidemia, când deja mor oameni, iar el ar vrea să scape cu viaţă.

În cartea II Cronici 7 : 12 – 14 este notat răspunsul pe care Dumnezeu I l-a dat împăratului Solomon :

Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis :

Îţi ascult rugăciunea şi aleg locul acesta drept Casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.

  • Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie,
  • când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara,
  • când voi trimite ciuma în poporul Meu :

dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu

  1. se va smeri,
  2. se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi
  3. se va abate de la căile lui rele –
    1. îl voi asculta din ceruri,
    2. îi voi ierta păcatul şi-i
    3. voi tămădui ţara”.

Dumnezeu le-a cerut oamenilor de atunci să îndeplinească ei mai întâi cele trei condiţii, dacă doreau să aibă parte de ajutorul Lui supranatural :

  1. smerirea înaintea Lui Dumnezeu (atitudinea celui care ÎI cere ajutorul, recunoscându-şi neputinţa personală / ştiut fiind faptul că un om mândru nu cere ajutor, şi nici nu concepe să se smerească),
  2. rugăciunea (modalitatea prin care să comunice cu EL) şi
  3. încetarea practicării păcatului (deciziile luate şi puse în practică pentru schimbarea vieţii).

[A-L ruga pe Dumnezeu înseamnă să ÎL :

Chem în ajutor cu umilință”. Scriban, 1939]


Într-o traducere mai nouă (Contemporary English Version) scrie :

Dacă oamenii Mei se vor ruga cu umilință și se vor întoarce spre Mine și nu vor mai păcătui, atunci le voi răspunde din cer”.

Contează ce fac (rugăciunea) dar pentru Dumnezeu contează în special cine face rugăciunea precum şi modul în care omul respectiv îşi trăieşte viaţa.


În Proverbe 28 : 13 scrie foarte clar că :

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”.

În cartea I Împăraţi 21 : 27 – 29 avem un exemplu de smerire a unui împărat care după ce a auzit Cuvântul Lui Dumnezeu :

„ … şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit : se culca cu sacul acesta şi mergea încet. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, tişbitul, astfel : „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea ?

Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui …”.


În II Cronici 33 : 10 – 13 avem descrisă smerirea unui alt împărat :

Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.

Când a fost la strâmtorares-a rugat Domnului Dumnezeului lui şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săiI-a făcut rugăciuni ; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu”.


În pasajul următor este descrisă foarte succint domnia lui Amon (copilul lui Manase) care având un model greşit a avut şi un comportament greşit, dar neavând întoarcerea spre Dumnezeu a avut parte de un cu totul alt sfârşit :

Amon avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase …

Şi nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. Slujitorii lui au uneltit împotriva lui şi l-au omorât în casa lui”. (II Cronici 33 : 21 – 24)

Smerirea, rugăciunea, pocăinţa / regretul, decizia de-a-L chema pe Isus în viaţa mea, ca Stăpân vor aduce binecuvântarea Lui Dumnezeu şi în viaţa mea … dar şi peste România ! Doamne ajută !

MESAJUL BIBLIEI DESCOPERIT chiar de Scriitorii Scripturilor

Definiție

Se referă la ultimele zile ale domniei diavolului peste Pământ și omenire. Semnele sunt compuse din întâmplări prezise ca dovezi vizibile că începutul sfârșitului sistemului diavolului este în curs de desfășurare. Este de asemenea dovada vizibilă că Isus Christos a fost întronat în cer ca rege și că El a început nimcirea domniei diavolului prin gonirea lui satan și a demonilor lui din ceruri și că El, Christos își îndreaptă prezența Sa invizibilă înspre Pământ ca să adune toate persoanele de bine la Dumnezeu. Semnele oferă dovada că perioada de tranziție dintre domnia lui satana și cea a lui Christos a început și că ele precedează completa nimicire a diavolului și a organizației lui în Armaghedon. Întâmplarea unuia sau mai multor evenimente nu constituie dovadă suficientă, ci toate trebuie să aibă loc în decursul unei generații în ordinea prezisă. Există cel puțin 39 de preziceri referitoare la semnele zilelor de pe urmă.

Semnele zilelor de pe urmă și prezența invizibilă a lui Isus au fost prezise ca un avertisment celor credincioși

Matei 24:3, 4  El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

 

1 Tesaloniceni 5:4, 5  Dar voi, fraţilor, nu Sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.Voi toţi Sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu Suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

 

Marcu 13:3, 4, 5  Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

 

Luca 21:7, 8  „Învăţătorule” L-au întrebat ei „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.

Multe religii creștine false

Matei 24:5, 11  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.

 

Marcu 13:6  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.

 

Luca 21:8  Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.

Războaie mondiale

Matei 24:6, 7  Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.

 

Apocalipsa 6:4, 8  Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

 

Daniel 11:40  La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi…, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.

 

Marcu 13:7, 8  Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

 

Luca 21:9, 10  Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.„Apoi” le-a zis El „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.

 

Foamete răspândită

 

Matei 24:7  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.

 

Apocalipsa 6:5, 6, 8  Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă.Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

 

Marcu 13:8  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

 

Luca 21:11  Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.

Neobișnuit de multe cutremure

Matei 24:7, 8  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.

Persecutarea adevăraților creștini

Luca 21:12-15  Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

Marcu 13:9, 11  Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie. Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

Creștinii trădați de rude și prieteni

Matei 24:10  Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.

 

Luca 21:16  Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

 

Matei 10:35, 36  Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.

 

Marcu 13:12  Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.

Creștini urâți în toată lumea datorită serviciul Împărăției

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

Luca 21:17-19  Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

 

Marcu 13:13  Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

Opoziție organizată de către liderii lumii împotriva serviciului Împărăției

Apocalipsa 13:5-7  I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

 

Daniel 11:45  Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi Sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.

Înmulțirea fărădelegilor

Matei 24:12  Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

 

2 Timotei 3:2  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie…

Mulți care leapădă creștinismul

Matei 24:12, 13  Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

O lucrare mondială de vestire a Împărăției lui Dumnezeu

Matei 24:14  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

 

Marcu 13:10  Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

Formarea Națiunilor Unite spre a lua locul Împărăției lui Dumnezeu

Matei 24:15, 16  De aceea, când veţi vedea „urîciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” -cine citeşte să înţeleagă!atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;

 

Daniel 11:31  Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.

 

Liga Națiunilor a început în 1920 și a intrat în inactivitate în 1939; A renăscut ca Organizația Natiunilor Unite în 1945

 

Isaia 8:9  Scoateţi strigăte de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi.

 

Apocalipsa 17:8  Fiara pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

 

Constituie a 8-a putere mondială

 

Apocalipsa 17:3  Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

 

Apocalipsa 17:9-11  Aici este mintea plină de înţelepciune. Cele şapte capete Sunt şapte munţi pe care şade femeia.Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme.Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.

Imperiul anglo-american, cea de-a 7-a putere mondială, este cel care dă viață celei de-a 8-a puteri

 

Apocalipsa 13:1, 11, 12, 15  Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Necaz pe tot Pământul datorită organizației diavolului

Matei 24:21, 22  Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

 

Daniel 12:1  În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de când Sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.

 

Marcu 13:19, 20  Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

Semne mincinoase și mari minuni făcute în Numele lui Dumnezeu

Matei 24:23-26  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi.Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.Iată, că v-am spus mai dinainte.Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi.

 

Apocalipsa 13:4, 11, 13, 14  Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

 

Marcu 13:22, 23  Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Păziţi-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte.

 

Luca 17:22, 23  Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

Prezența lui Christos și nimicirea iminentă a diavolului înțelese în toată lumea

Matei 24:27, 28 Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.

 

Luca 17:24  Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

 

Soarele prosperității omului întunecat de tulburări economice

 

Matei 24:29  Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

 

Apocalipsa 6:12  Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele

Luna domniei omului devine dictatorială și opresivă

Matei 24:29  „luna nu-şi va mai da lumina ei…”

 

Apocalipsa 6:12  „ luna s-a făcut toată ca sângele…”

Înțelepciunea conducatorilor va pieri

Matei 24:29 „stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

 

Apocalipsa 6:13  „..şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.”

 

Isaia 29:14  De aceea voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.”

 

Ezechiel 32:7, 8  Când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.”

Națiunile derutate și perplexe la vederea evenimentelor

Luca 21:25  Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

Oamenii cuprinși de o teamă globală

Luca 21:26  „..oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Restaurarea adevăratei închinări

 

Matei 24:31  El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

 

Marcu 13:27  Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

Culminarea rapidă a tuturor evenimentelor în decursul unei singure generații rele

Matei 24:32-34  „..de la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

 

Marcu 13:28-30  Luaţi  învăţătură de la smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.

Oamenii preocupați cu afacerile de zi cu zi ale vieții

Matei 24:37-39  Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

 

Luca 17:26  Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului

 

Luca 21:34  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

Alegerea credincioșilor nu ține cont de legături familiale sau de prietenie

Matei 24:40, 41  Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

 

Luca 17:34, 35  Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

 

1 Tesaloniceni 4:17  Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Starea lumii de adormire și indiferență este în contrast cu atitudinea trează și studioasă a creștinilor

Matei 24:42-44  Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

 

1 Tesaloniceni 5:2, 6  Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

 

Marcu 13:32-37  Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

 

Luca 21:34, 35  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.

Dumnezeu alege o organziație să fie reprezentantul Său credincios

Matei 24:45-47  Care este, deci, robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea Hotărâtă?Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

 

Matei 25:6-10; 19-23  La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.

Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.”Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Cei necredincioși sunt separați și pedepsiți

Matei 24:48-51  Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii,stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie,îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.

 

Matei 25:11-13  Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!”Veghiaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

 

Matei 25:24-30  Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat:

mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”

Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat;prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.

 

Luca 12:45-48  Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Separarea oamenilor națiunilor în oi și capre”

Ezechiel 9:1-4  Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!”Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul din aramă. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina din in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvârşesc acolo.

 

Vezi și Matei 25:31-46

Extinderea globală a închinării adevărate

Apocalipsa 7:9-17  După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni;şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: „Aceştia, care Sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine Sunt oare? Şi de unde au venit?”„Doamne” i-am răspuns eu „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

 

Isaia 54:2, 3  „Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga, sămânţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.

 

Isaia 60:22  Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.”

 

Zaharia 2:4  El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia, şi spune-i: …Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui;

 

Zaharia 8:20-23  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi. Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: …Haide să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!.. Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.”Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”

Necazuri și boli grele

Luca 21:11  Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.

 

Apocalipsa 6:8  M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

Degenerare morală în viața publică și privată

2 Timotei 3:1-4  Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

Înmulțirea criminalității juvenile

2 Timotei 3:2, 3  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine.

 

Romani 1:30, 31  „..bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

 

Instabilitate și nesiguranță globală în ciuda susținerilor liderilor

 

Ieremia 6:14  Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!

 

Ezechiel 13:10, 11  Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: „Pace!” când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.De aceea, spune celor ce-l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va dezlănţui furtuna.

Oamenii caută alinare în organizații, cluburi și instituții

Apocalipsa 6:15-17  Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Clerul bisercii și servul rău arată neascultare pe față

2 Tesaloniceni 2:3, 4  Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.

 

2 Timotei 3:1-5  Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Restricții nepotrivite puse pe căsătorie și alimente

1 Timotei 4:1-3  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor.Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.

Lucrarea martorilor lui Iehova oprită în 1918

Apocalipsa 11:3, 7  Voi da celor doi Martori ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

Ocară publică în timpul inactivității

Apocalipsa 11:8-10  Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt” unde a fost răstignit şi Domnul lor.Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.

Lucrarea de mărturie renăscută în 1919

Apocalipsa 11:11, 12  Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

Mulți batjocoresc semnele deși dovezile sunt clare

2 Petru 3:3, 4  Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Puterile mondiale spun pace și liniște la final

1 Tesaloniceni 5:3  Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

 

Este coronavirusul prezis în cartea Apocalipsei? Este una dintre urgiile profeţite a avea loc în vremurile din urmă?

 

Dacă da, ar putea acest coronavirus să fie un prevestitor al unor lucruri mult mai rele?

Gravitatea situaţie generate de coronavirus nu poate fi negată.

Așa cum spunea şi Bill Gates pentru New England Journal of Medicine în data de 28 februarie, „În săptămâna care a trecut, Covid-19 a început să se comporte foarte mult ca acel tip de patogen care apare o dată la 100 de ani, de care ne-am făcut griji.” Chiar şi în această etapă timpurie, „Covid-19 a cauzat deja de 10 ori mai multe cazuri decât epidemia de SARS din 2003,  într-un sfert din timp.”

Citeste si: Un oficial din China aruncă bomba: Armata SUA a adus coronavirusul în China!

Acestea sunt: 1) Hoarde de lăcuste; 2) Fenomene meteo extrem de bizare; 3) Inundații fără precedent; 4) Cutremure majore; 5) Erupții vulcanice neobișnuite; 6) Coronavirusul; 7) Pesta porcină; 8) Gripă porcină H1N1; 9) Gripă aviară H5N1; 10) Gripă aviară H5N8.

Așadar, exista vreun indiciu că Covid-19 este una dintre judecățile severe asupra omenirii descrise în Apocalipsă?

Al Mohler menţionează că: „Ne gândim la cuvintele din Apocalipsa 6: 7-8 unde citim: ‘Cand a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molima şi cu fiarele pământului.’ Al patrulea călăreț a fost adesea asociat cu ciuma, cu boala, cu o moarte violentă prin acest fel de boală, pe care acum o identificăm în primul rând cu virușii mortali răspândiți în toată populația umană.”

Citește și:  VIDEO: Invazia de lacuste ca si URGIE BIBLICA? Imagini apocaliptice în Bahrain.

Dar nici Mohler, nici Snyder nu sugerează că virusul de acum este una dintre urgiile Apocalipsei. Și Gates cu siguranță nu gândește în acești termeni.

Dimpotrivă, faptul că Gates descrie Covid-19 ca pe un „patogen care apare o dată la 100 de ani” indică faptul că este cu greu o urgie apocaliptică, oricât de mortală ar fi.

După cum a subliniat şi Robert Bartholomew în revista americană Psychology Today, „Coronavirusul chinez nu este apocalipsa zombie”.

Un oficial din China aruncă bomba: Armata SUA a adus coronavirusul în China!

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei a sugerat joi că armata americană ar fi putut aduce coronavirusul în oraşul chinez Wuhan, care a fost cel mai puternic lovit de boală, amplificând războiul declaraţiilor cu Washingtonul, relatează Reuters, via agerpres.

China a fost extrem de deranjată de comentariile oficialilor americani care au acuzat Beijingul că a reacţionat prea încet împotriva virusului, care a fost detectat pentru prima dată la Wuhan anul trecut, şi că nu a fost suficient de transparent.

Citeşte şi: Recomandările Cultului Creștin Penticostal referitor la CORONAVIRUS

Miercuri, consilierul de securitate naţională de la Casa Albă, Robert O’Brien, a spus că reacţia Chinei la situaţia de urgenţă declanşată de coronavirus a făcut foarte probabil ca lumea să piardă două luni, timp în care s-ar fi putut pregăti pentru răspândirea virusului.

Într-o postare dură, scrisă în engleză pe contul său verificat de Twitter, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Zhao Lijian, a spus că SUA sunt cele lipsite de transparenţă.

„Când a apărut pacientul zero în SUA? Câte persoane sunt infectate? Care sunt spitalele? Poate că armata SUA a adus epidemia la Wuhan. Fiţi transparenţi! Faceţi-vă publice datele! SUA ne datorează o explicaţie”, a scris Zhao Lijian.

Acest purtător de cuvânt al diplomaţiei chineze, utilizator activ şi deseori combativ de Twitter, nu a oferit nicio dovadă în sprijinul sugerării că armata SUA ar fi de vină pentru izbucnirea bolii în China.

Anterior joi, un alt purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Geng Shuang, i-a criticat pe oficialii americani pentru „comentarii imorale şi iresponsabile” prin care acuzau că reacţia Beijingului la coronavirus ar fi de vină pentru înrăutăţirea impactului global al pandemiei.

Citește și:  Grecia: 21 de turişti infectaţi cu noul coronavirus într-un autocar venit din Israel

Eforturile Chinei de a încetini răspândirea virusului au lăsat timp restului lumii pentru a se pregăti împotriva epidemiei, a susţinut Geng Shuang.

„Dorim ca unii responsabili din SUA să-şi concentreze acum energia pentru a răspunde virusului şi a promova cooperarea, nu pe a da vina pe China”, a afirmat el.

Coronavirusul a apărut în decembrie în oraşul Wuhan din centrul Chinei şi în provincia din care acesta face parte, Hubei, unde s-au înregistrat circa două treimi dintre cazurile de până acum la nivel mondial. În ultimele săptămâni însă, marea majoritate a cazurilor noi au fost confirmate în afara Chinei.

Citeşte şi: BISERICA va respecta noile masuri Anti-CORONAVIRUS

Autorităţile chineze consideră că prin măsurile luate în ianuarie şi februarie, inclusiv închiderea aproape totală a provinciei Hubei, au fost prevenite noi focare de amploarea celui din Wuhan şi s-a încetinit răspândirea sa în străinătate.

„Din nefericire, în loc să recurgă la cele mai bune practici, acest focar din Wuhan a fost ţinut secret”, a afirmat Robert O’Brien miercuri.

„Aceasta a costat probabil comunitatea mondială o întârziere de două luni”, timp în care „am fi putut limita dramatic atât ceea ce s-a întâmplat în China, cât şi ceea ce se întâmplă acum în toată lumea”, a fost de părere consilierul Casei Albe.

 

Capitolul 14 – Detalierea sigilării celor 144.000, anunțul judecății Babilonului și a celor ce se vor închina fiarei, descrierea răpirii Bisericii și al începutului mâniei lui Dumnezeu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 14

SFÂRȘITUL ÎNCEPUTULUI

Apocalipsa 14:1

(1) Apoi m-am uitat, și (2) iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului; și (3) împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii (4) care aveau scris pe frunte numele Său și numele Tatălui Său.

1. Apoi m-am uitat = arată că o nouă vedenie este pe punctul de a fi relatată. Relația dintre capitolele 12-13 și capitolul 14 este dificil de înțeles și de explicat dacă cititorul nu înțelege Apocalipsa 10:11. Apocalipsa 10:11 prezintă o nouă trimitere profetică a lui Ioan. Primele 10 capitole din Apocalipsa au trecut în revistă în mod cronologic evenimentele de la primul veac până la finalul celei de-a șaptezecea săptămâni profetice a lui Daniel. Odată cu anunțul că amânarea lui Dumnezeu s-a încheiat cu trâmbița a șasea, vremea Neamurilor ia sfârșit. Totuși, Daniel 12:11 vorbește despre o perioadă de treizeci de zile ce va urma sfârșitului celei de-a șaptezecea săptămâni profetice. Apocalipsa 11-19 se ocupă tocmai de această perioadă specială.

Ioan, care a primit în Apocalipsa 10:11 porunca de a proroci din nou „împotriva multor noroade, neamuri, limbi și împărați” își împlinește misiunea. După ce explică de ce Dumnezeu este împotriva limbilor, noroadelor și a împăraților (Apocalipsa 11-13), el face o avancronică a distrugerii finale a fiarei. Apocalipsa 14 este o avancronică a nimicirii plănuite de Dumnezeu pentru fiara-împărat. În rezumat, Ioan subliniază judecata lui Dumnezeu împotriva locuitorilor pământului (Apocalipsa 14) înainte de a face o descriere detaliată a judecății lui Dumnezeu împotriva fiarei, a împărăției ei și a celor ce primesc semnul fiarei (Apocalipsa 15-19). Mai sunt, însă, câteva lucruri neterminate, care trebuie duse la bun sfârșit, înainte ca ultimul val al mâniei lui Dumnezeu să se dezlănțuie. Acesta este scopul capitolului 14.

2. Iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului = astfel începe primul rezumat prezentat în Apocalipsa 14. Mielul (Isus Hristos) stă în picioare: aceasta nu este scena întronării Mielului, ci continuarea salvării poporului lui Dumnezeu pe pământ. Muntele Sionului este orașul lui Dumnezeu de pe pământ, care va fi distrus în timpul celei de-a șaptea judecăți a potirelor (Apocalipsa 16:17-21), eveniment descris în detaliu în Apocalipsa 18. Versetul 2 arată clar că Ioan este pe pământ.

3. Împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii = este o referire la Apocalipsa 7:4. Acolo, Ioan vorbea despre 144.000 de evrei care vor primi o protecție divină în timpul judecăților trâmbițelor. Orice dubiu că Ioan se referă la același grup ar fi putut fi înlăturată, dacă autorul folosea expresia „cei o sută patruzeci și patru de mii”. Lipsa articolului demonstrativ cei i-a făcut pe unii comentatori să concluzioneze că este vorba de două grupuri separate. Totuși, dacă ținem cont de descrierea care urmează, orice îndoieli sunt înlăturate. Scopul acestui paragraf este să demonstreze credincioșia lui Dumnezeu: cei pecetluiți sunt protejați. Pecetluirea pentru protecție a rezultat în salvarea lor. Cei 144.000 nu reprezintă întreaga adunare a credincioșilor (evrei și Neamuri). Acest grup este limitat strict la evrei. Spre deosebire de cei marcați cu semnul fiarei, pe care Dumnezeu îi va distruge, cei marcați cu semnul lui Dumnezeu vor fi ocrotiți.

4. Cei ce aveau scris pe frunte numele Său și numele Tatălui Său = este o trimitere clară la Apocalipsa 7:3-8. Până acum, caracterul specific al peceții lui Dumnezeu nu a fost definit. Totuși, aflăm că pecetea a reprezentat Numele Mielului și al Tatălui Său. Acest lucru dă naștere unor dezbateri: spațiul necesar pentru a scrie atât Numele Domnului cât și al Tatălui Său ar face un astfel de semn imposibil. Unii au sugerat că va fi o prescurtare a numelor. Cei ce gândesc așa uită că prima limbă în care Dumnezeu ni S-a făcut de cunoscut este limba ebraică. Dacă numele lui Dumnezeu Tatăl și al Fiului Său ar fi scrise în ebraică fără vocale, spațiul necesar s-ar reduce drastic și ar încăpea pe fruntea acestor aleși.

Intenția textului pare să fie crearea unui contrast între cei ce poartă semnul lui Dumnezeu și cei ce poartă semnul fiarei: Dumnezeu poate să-i protejeze pe ai Săi, în timp ce fiara nu le poate oferi protecție celor ce o urmează.

Apocalipsa 14:2

(1) Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic,; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta, și cântau din alăutele lor.

1. Și am auzit venind din cer un glas (sunet) = arată clar că Ioan este pe pământ. Cuvântul phonan ar fi tradus mai corect aici sunet. Ioan aude un cor ceresc care cântă tare și în armonie. Acest cor nu sunt cei 144.000. Ei trebuie să învețe cântarea corului.

Apocalipsa 14:3

(1) Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. (2) Și nimeni nu putea să învețe cântarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii (3) care fuseseră răscumpărați de pe pământ.

1. Cântau o cântare nouă = se referă la corul și orchestra cerească. Nu ni se spune clar ce mesaj avea această cântare nouă, orice idei pe marginea acestui subiect fiind pur speculative.

2. Nimeni nu putea să învețe cântarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii = arată că Ioan nu face parte din cei 144.000. Aici este singura situație din cartea Apocalipsa unde cuvintele unei cântări nu ne sunt redate. Ioan arată că motivul pentru care nu ne relatează aceste cuvinte este acela că numai cei 144.000 pot învăța cântarea. Din moment ce corul ceresc evident cunoaște cântarea, este clar că Ioan se referă doar la cei 144.000 de pe pământ care pot să învețe cântarea.

3. Care fuseseră răscumpărați de pe pământ = conține același cuvânt folosit în Apocalipsa 5:9 pentru răscumpărarea universală a poporului lui Dumnezeu. Aici termenul are conotația evident religioasă, mântuirea. Pământul se referă la sfera geografică a celor răscumpărați. Luați din cele 12 seminții a lui Israel, acești oameni răscumpărați reprezintă cele dintâi roade pentru Dumnezeu.

Apocalipsa 14:4-5

(1) Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri, (2) și urmează pe Miel oriunde merge El. (3) Au fost răscumpărați dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru El. (4) Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

1. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri = este prima descriere din cele patru trăsături care definesc grupul celor 144.000. Cuvântul grecesc molunein, care înseamnă a murdări, este folosit în sens figurat, cu înțelesul de întinare sau necurăție. Cuvântul poate însemna a deveni necurat din punct de vedere ceremonial, având implicația unei întinări severe. Ioan se focalizează evident pe puritatea rituală a acestui grup. Implicația descrierii este aceea că bărbații aceștia nu au avut relații sexuale cu femei, iar Ioan nu ne spune de ce au adoptat celibatul ca mod de viață. Totuși, Isus spune în Matei 19:12 că unii oameni „se fac fameni pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Evident, din moment ce aceștia sunt bărbați și nu băieți, decizia celibatului trebuie să fi fost luată înainte de începutul celei de-a șaptezecea săptămâni a lui Daniel. Aceasta explică de ce cei 144.000 sunt numiți slujitori ai lui Dumnezeu în Apocalipsa 7:3. Acesta este un semn special pe care-l putem urmări în poporul Israel: un așa grup mare de bărbați care se dedică lui Dumnezeu în felul acesta va fi greu să treacă neobservat.

Unii comentatori au sugerat că aici este avut în vedere celibatul spiritual. Cu alte cuvinte, cei 144.000 au rămas credincioși Domnului și nu au comis imoralitatea spirituală cu femeia prezentată în Apocalipsa 17-18. Totuși, textul se referă la femei și nu la femeie. Expresia căci sunt verguri definește mai precis acest grup special. Literalmente textul în limba greacă spune căci ei sunt virgini (parthenoi). Cuvântul parthenoi se referă, de obicei, exclusiv la femei, dar în acest verset se referă la bărbați. Acești bărbați nu au întreținut raporturi sexuale. Ei sunt evrei celibatari. Alți comentatori au încercat să lege cuvântul „femei” de cuvântul „femeie” din Apocalipsa 17. Totuși, această legătură este improbabilă. Celor 144.000 li se atribuie o puritate morală și rituală în acest verset.

2. Ei urmează pe Miel oriunde merge El = este a doua descriere a grupului celor 144.000. Cei ce încearcă să interpreteze grupul celor 144.000 ca o metaforă referitoare la toți sfinții, fac lucrul acesta sacrificând înțelesul literal al textului, hotărând să sublinieze anumite aspecte ale textului, în defavoarea altora. De exemplu, ideea de a-L urma pe Hristos, ca ucenic, este o temă centrală în Evanghelii și în epistolele lui Pavel. O legătură între cartea Apocalipsa și Evanghelii sau epistolele pauline este de obicei respinsă din start. Totuși, mulți comentatori văd o legătură aici pentru că permite forțarea unei interpretări figurate asupra textului. În realitate, cei 144.000 sunt evrei celibatari care, odată izbăviți, Îl urmează pe Miel oriunde îi conduce El. Nu ni se spune clar încotro conduce Mielul pe acest grup.

3. Au fost răscumpărați dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel = este cea de-a treia caracteristică definitorie a acestui grup. Aici se subliniază scopul lui Dumnezeu cu cei 144.000: ei au fost răscumpărați sau mântuiți „dintre oameni ca cel dintâi rod”. Termenul cel dintâi rod apare de 9 ori în Noul Testament (Romani 8:23; 11:16; 16:5; 1 Corinteni 15:20, 23; 16:15; 2 Tesaloniceni 2:13; Iacov 1:18; Apocalipsa 14:4). În Romani 16:5, 1 Corinteni 16:15, 2 Tesaloniceni 2:13 și Iacov 1:18 cele dintâi roade se referă în mod clar la grupul celor dintâi convertiți la creștinism, urmând ca alții să li se alăture acestora mai târziu.

Acesta este sensul cel mai logic și rezonabil aici. Din moment ce doar 12.000 de evrei din fiecare seminție a lui Israel, sunt identificați ca „roadele dintâi”, este normal să ne așteptăm ca mai mulți evrei să se convertească după aceștia. Nu ni se spune când a avut loc răscumpărarea celor 144.000. Totuși, știm că ea are loc între pecetluirea lor și apariția lor pe Muntele Sionului, alături de Miel. Izbăvirea celor 144.000 garantează salvarea poporului Israel, care va urma după acest eveniment și după distrugerea Ierusalimului, detaliată în judecata celui de-al șaptelea potir (Apocalipsa 16:19).

4. Și în gura lor nu s-a găsit minciună căci sunt fără vină = cea de-a patra și ultima descriere a grupului celor 144.000. Aceștia sunt curați din punct de vedere moral; literalmente, textul în limba greacă spune că „în gura lor nu s-a găsit nicio minciună”. O afirmație similară apare în Țefania 3:13, care spune că „rămășița lui Israel nu va rosti minciuni… și nicio limbă înșelătoare nu se va găsi în gura ei”. Cu adevărat, aceștia sunt cele dintâi roade ale rămășiței lui Israel care supraviețuiește judecăților din Ziua Domnului. Căci sunt fără vină este ultimul element descriptiv legat de cei 144.000. Cuvântul fără vină este folosit adesea în Noul Testament pentru a descrie un urmaș credincios al lui Isus Hristos, care dovedește curăție morală (Efeseni 1:4; 5:27; Coloseni 1:22; Filipeni 2:15).

Apocalipsa 14:6-7

(1) Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o (2) Evanghelie veșnică, (3) pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, (4) oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. (5) El zicea cu glas tare: (6) Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”

1. Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului = aici începe cel de-al doilea episod legat de un înger care zboară pe cer, proclamând un mesaj. Ioan spune că este vorba de „un alt înger care zbura prin mijlocul cerului”. Un alt înger necesită ca expresia să fie precedată de prezența unui alt înger. Aceasta vine în sprijinul concluziei noastre că „vulturul” din Apocalipsa 8:11 este de fapt un înger. Apocalipsa 8:13 reprezintă singura altă referire explicită la „a zbura în mijlocul cerului” înainte de Apocalipsa 14. La acestea se adaugă faptul că Apocalipsa 14:8 spune că „apoi a urmat un alt înger, al doilea”. Înțelegem clar că îngerul din Apocalipsa 14:6 este primul dintr-o serie.

Avem de-a face aici cu o contradicție în Scriptură? Nicidecum! Nu ni se spune clar în ce mod zboară îngerul din acest verset. Biblia nu spune nicăieri că îngerii au aripi. Acesta este cel de-al treilea anunț pronunțat de înger de pe bolta cerului. Primul anunț a avut loc în Apocalipsa 8:13, unde Ioan spune: „M-am uitat și am văzut un vultur care zbura prin mijlocul cerului…” Figura de stil care descrie acțiunile unui înger asemănându-le cu un vultur este explicată clar. Acum este vorba însă de al treilea înger pe care Ioan îl vede mișcându-se orizontal în mijlocul cerului spre deosebire de mișcarea obișnuită de urcare și coborâre a îngerilor descrisă în Apocalipsa 10:1.

2. Cu o Evanghelie veșnică = începe descrierea misiunii acestui mesager îngeresc care se mișcă în plan orizontal. El are în posesia lui „o Evanghelie veșnică”. Adjectivul veșnică (aionion) sugerează un mesaj care așteaptă de mult să fie proclamat. Cuvântul euaggelion (Evanghelie) este de obicei articulat (Evanghelia), însă aici nu conține și articolul hotărât. Nu este vorba despre Evanghelia lui Hristos (moartea, îngroparea și învierea lui Isus pentru păcatele noastre), ci un mesaj de veste bună. Conținutul mesajului va fi prezentat în versetul 7.

3. Pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului = arată scopul cu care îngerul zburător poartă cu el mesajul cel veșnic: îngerul proclamă o veste. Audiența acestui înger zburător este descrisă în 2 moduri. Mai întâi, cei ce locuiesc (șed) pe pământ reprezintă în textul original o ușoară variațiune față de descrierea tehnică. Expresia locuitorii pământului este folosită de 9 ori în cartea Apocalipsa și accentuează natura ostilă a locuitorilor pământului față de Dumnezeu și de poporul Său. Cei ce șed pe fața pământului subliniază natura acestei audiențe: acești oameni sunt pământești, adică ei cred că pământul este reședința lor permanentă. Aceasta va fi cea mai clară acțiune a lui Dumnezeu de a comunica omenirii dezlănțuirea pedepsei, înainte de a-Și dezlănțui mânia finală asupra pământului, în timpul celor 30 zile ce urmează după încheierea celei de-a șaptezecea săptămâni profetice a lui Daniel.

4. Oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod = este cea de-a doua expresie descriptivă care definește audiența îngerului zburător care proclamă mesajul veșnic. Aici ni se prezintă informații suplimentare cu privire la cei ce locuiesc pe pământ. Expresia orice neam, orice seminție, orice limbă și orice norod apare în mai multe variante de-a lungul cărții Apocalipsa. Ea se poate referi atât la cei mântuiți (Apocalipsa 5:9) cât și la cei pierduți (Apocalipsa 14:6). Aceasta este ultima chemare universală adresată omenirii pierdute, de a recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu asupra pământului.

5. El zicea cu glas tare = o trăsătură caracteristică proclamărilor făcute din cer. Întrebarea care se pune este dacă ceea ce urmează reprezintă conținutul mesajului sau este o comunicare adițională din partea îngerului zburător. Noi credem că descrierea care urmează exprimă conținutul mesajului îngerului zburător. Textul în limba greacă folosește expresia „Spunând cu glas tare” și arată că gândul continuă cursiv, fără întrerupere.

6. Temeți-vă de Dumnezeu = acesta este conținutul mesajului îngerului zburător. Îngerul zburător îi îndeamnă pe cei ce locuiesc pe fața pământului „să se teamă de Dumnezeu”. Teama sau respectul față de Dumnezeu este o atitudine cerută din partea locuitorilor pământului față de adevăratul Dumnezeu al cerului. Geneza 22:12 îl identifică pe Avraam ca om temător de Dumnezeu. Conform Ieremia 32:40, descrierea viitoare a poporului Israel este cei ce se tem de Domnul. Psalmul 111:10 spune că „frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. Luca îi numește pe aceia dintre Neamuri care aveau o perspectivă pozitivă asupra iudaismului ca temători de Dumnezeu (Fapte 10:2; 13:14). Este clar că a fi temător de Dumnezeu nu înseamnă a fi credincios în accepțiunea Noului Testament. Totuși, acesta este începutul înțelepciunii: este punctul de pornire pentru cei ce vor chema pe Domnul pentru mântuirea lor veșnică.

Dați-I slavă este cea de-a doua poruncă din mesajul îngerului zburător. Această poruncă se aseamănă cu acțiunile locuitorilor ostili ai pământului din Apocalipsa 11:13. Acolo am înțeles că „a da slavă lui Dumnezeu” înseamnă a-I recunoaște suveranitatea. Căci a venit ceasul judecății Lui este motivul pentru care îngerul zburător adresează această poruncă. Spre deosebire de „ziua Judecății” care sugerează o perioadă mai lungă de timp, expresia „ceasul judecății” sugerează o perioadă mai scurtă. Ioan nu indică aici că acesta ar fi începutul mâniei lui Dumnezeu, ci finalul ei.

Întrebarea principală care se pune în acest moment al cronologiei cărții are de-a face cu scopul acestei chemări la pocăință. Ne-am aștepta ca o astfel de chemare să aibă loc înainte de începutul mâniei lui Dumnezeu. Pentru a înțelege așezarea acestui mesaj în acest moment, trebuie să privim la Evanghelia după Matei. În Matei 24:14, Domnul Isus afirma profetic că o proclamare universală va preceda sfârșitul veacului: „Această Evanghelie a Împărăției va fi predicată în întreaga lume ca o mărturie tuturor neamurilor, apoi va veni sfârșitul”.

Mulți au identificat în mod greșit „Evanghelia Împărăției” cu „Evanghelia lui Hristos”. Aceasta i-a făcut pe unii să afirme că Evanghelia lui Hristos trebuie să fie predicată în întreaga lume, înainte ca Domnul Isus să revină. Apostolul Pavel declară în Galateni 1:7 că nu este decât o singură Evanghelie a lui Hristos: nu este decât o singură mântuire, prin har, prin credință, spre iertarea păcatelor. Totuși, Evanghelia Împărăției nu este mesajul morții, îngropării și învierii Domnului Isus Hristos. O simplă cronologie a Evangheliei lui Matei va demonstra lucrul acesta.

Matei 4:17 spune: „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape”. În aceeași ordine de idei, Matei 3:2 afirmă că acesta a fost și mesajul lui Ioan Botezătorul. Matei 4:23: „Isus străbătea toată Galileea învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției…”. (vezi de asemenea Matei 9:35). Totuși, Matei 16:21 indică o schimbare în mesajul lui Isus. Matei scrie spune că „de atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât, și că a treia zi are să învieze”. În mod clar acesta este un nou mesaj a lui Isus. Aceasta este esența Evangheliei lui Hristos: moartea, îngroparea și învierea lui Isus pentru păcatele noastre. Este clar că Isus n-a mai prezentat ucenicilor acest mesaj, fapt confirmat de reacția lui Petru: „Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre zicând, Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple asta vreodată”. Acesta nu poate fi răspunsul unui om care a auzit respectivul mesaj în mod repetat.

Evanghelia lui Hristos este un mesaj al harului. Evanghelia Împărăției este un mesaj al mâniei. Ioan Botezătorul întreba: „Cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?” (Matei 3:7), spunând că Isus va boteza oamenii „cu Duhul Sfânt și cu foc”. Aceste lucruri sunt rostite în contextul judecății divine împotriva celor răi (Matei 3:11-13). Matei 24:14 afirmă că Dumnezeu va declara în fața întregii lumi care este scopul Său: El va judeca lumea și va îndepărta de pe pământ pe toți cei ce nu se aseamănă cu El (atât oameni cât și îngeri). Această proclamare universală va anula orice posibilă scuză a celor ce nu se conformează voinței lui Dumnezeu. Apocalipsa 16:7 descrie împlinirea Matei 24:14.

Apocalipsa 14:7b relatează cea de-a treia și ultima acțiune pe care trebuie să o facă cei ce locuiesc pe pământ în fața revărsării iminente a mâniei finale a lui Dumnezeu. Închinați-vă Lui descrie rezultatul temerii de Dumnezeu și al recunoașterii suveranității Lui. Stăpânirea lui Dumnezeu este subliniată prin expresia „cel ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor”. Aceasta subliniază faptul că cei ce locuiesc pe pământ se gândesc că pământul este veșnic. Totuși, numai Dumnezeu este veșnic. Acești oameni trebuie să se transforme din locuitori ai suprafeței terestre în adevărați închinători înaintea lui Dumnezeu.

Apocalipsa 14:8

(1) Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: (2) „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, (3) care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

1. Apoi a urmat un alt înger, al doilea = indică un al doilea înger dintr-o serie care se mișcă în plan orizontal, transmițând un mesaj către cei ce locuiesc pe fața pământului. Ținând cont și de Apocalipsa 8:13, acesta este cel de-al treilea înger care zboară în mijlocul cerului.

2. A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare = reprezintă mesajul central al acestui înger zburător. Deoarece verbul este la timpul trecut, autorul vede acest eveniment atât de sigur, încât îl poate prezenta ca gata împlinit. Babilon poate fi folosit în două moduri aici: (1) literal și (2) figurat. Unii comentatori cu perspectiva viitoristă susțin că este vorba de orașul Babilon. Preteriștii argumentează că este vorba de Ierusalim. Alții susțin că ar fi vorba despre Roma. Această chestiune va fi discutată pe larg în Apocalipsa 17 și 18.

3. Care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei = pare a fi acuzația principală împotriva „Babilonului”. Expresia „care a adăpat” este la timpul perfect al verbului potizo (a da să bea). Ioan descrie ce a făcut „Babilonul”: națiunile au fost convinse de el să bea. Ce anume le-a făcut Babilonul pe națiuni să bea? Vinul mâniei curviei ei este o expresie dificil de înțeles. Avem de-a face cu limbaj figurat. Având în vedere structura gramaticală, această expresie ar putea fi tradusă: „Ea le-a făcut pe neamuri să bea din vinul care ațâță pasiunea pentru acte imorale cu ea”. Cu alte cuvinte, cetatea Babilonul a făcut ca neamurile să bea din vinul ei. Acest vin face neamurile să poftească după relații intime cu ea. Desigur că acesta este limbaj figurat: femeia descrisă nu este o femeie reală iar vinul, de asemenea, nu este un vin real. Curvia acestei femei nu înseamnă actul fizic al relației sexuale, iar sensul ei va fi descris în Apocalipsa 17-18.

Apocalipsa 14:9-10

(1) Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: (2) „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și (3) primește semnul ei pe frunte sau pe mână, (4) va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, (5) turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și (6) va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.

1. Apoi a urmat un alt înger, al treilea = indică cel de-al treilea, și ultimul, înger din serie, care se mișcă în plan orizontal pe bolta cerului, proclamând un mesaj pentru cei ce locuiesc pe fața pământului.

Apariția acestui mesaj în acest moment al cronologiei cărții Apocalipsa generează o problemă. Unii comentatori au tras concluzia că materialul din Apocalipsa 14 se întâmplă înainte sau la mijlocul celei de-a șaptezecea săptămâni profetice a lui Daniel, susținând că n-ar avea niciun sens să prezinți această avertizare după ce majoritatea oamenilor au primit deja semnul fiarei și s-au închinat icoanei ei. Totuși, această perspectivă nu ia în considerare faptul că mesajul este adresat sfinților, nu celor răi. Acest lucru va fi evidențiat clar în Apocalipsa 14:12.

2. Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei = aceasta este prima parte a unei condiții. Expresia ar putea fi tradusă astfel: „dacă (să presupunem) cineva se închină fiarei și icoanei ei..”. Nu există niciun dubiu că oamenii vor primi semnul fiarei și se vor închina fiarei. Deci, afirmația nu are la bază o îndoială asupra faptului că oamenii se vor implica în aceste acțiuni. Ideea este de a accentua consecințele acestei acțiuni. Trebuie să ținem cont de faptul că, în acest moment al desfășurării evenimentelor sfârșitului, cea de-a șaptezecea săptămână profetică a lui Daniel fie s-a încheiat, fie este la final. Poporul Israel fie este deja mântuit sau în curând va fi mântuit și pus sub o custodie protectoare la Azel (Zaharia 14:4-5).

Totuși, oile din judecata „oilor și a caprelor” sunt încă pe pământ. Multe din aceste oi vor reprezenta oameni convertiți relativ recent, care nu au avut ocazia de a fi ucenicizați. Intensificarea mâniei lui Dumnezeu va aduce un efort sporit din partea Anticristului și a adepților săi de a-și consolida autoritatea asupra pământului. Când Anticristul își va aduna oștirile pentru bătălia Armaghedonului, presiunea asupra oamenilor de a se alătura soldaților lui va crește extraordinar. Știm că pe pământ vor fi și oameni care nu vor primi semnul fiarei, pentru că aceștia sunt oile din judecata „oilor și a caprelor” de după bătălia Armaghedonului. Această avertizare se adresează celor ce se luptă să fie găsiți credincioși la revenirea Domnului pentru bătălia Armaghedonului.

3. Dacă primește semnul fiarei pe frunte sau pe mână = este partea a doua a condiției exprimate mai sus. Nu se pune problema ca o persoană să primească semnul, dar să nu se închine sau să se închine, dar să nu primească semnul. Cei ce se închină fiarei sau primesc semnul fiarei sunt devotați acesteia. Nu vor fi oameni care să încerce să păcălească fiara, purtându-se într-un fel pe dinafară, dar gândind altfel în inima lor.

4. Va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu = aceasta este consecința închinării înaintea fiarei sau a primirii semnului ei. Folosind un limbaj figurat, care se potrivește tiparului acțiunilor Babilonului, mânia finală a lui Dumnezeu va veni peste cei ce se închină fiarei și primesc semnul ei.

5. Turnat neamestecat în paharul mâniei Lui = detaliază natura mâniei lui Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu se va dezlănțui cu toată puterea asupra închinătorilor fiarei, care poartă semnul ei. Spre deosebire de greci, care amestecau vinul cu apă, pentru a-l face să-și mai piardă din tărie, mânia lui Dumnezeu va veni cu forță maximă, neamestecată, nediluată.

6. Și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului = aceasta este a doua pedeapsă promisă închinătorilor fiarei, care au primit semnul ei. Folosind un limbaj care aduce aminte de iazul de foc, destinația finală a celor osândiți, închinătorilor fiarei li se promite o pedeapsă deosebit de aspră.

Apocalipsa 14:11

(1) Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. (2) Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă, cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei!

1. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor = arată că pedeapsa aplicată închinătorilor fiarei va fi una veșnică.

2. Și nici ziua, nici noaptea nu au odihnă = este o figură de stil care accentuează încă o dată natura veșnică a pedepsei aplicate închinătorilor fiarei.

Apocalipsa 14:12

(1) Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.

1. Aici este răbdarea sfinților = reprezintă începutul unei propoziții greu de tradus. Acest verset reprezintă cheia înțelegerii motivului pentru care acest anunț are loc în acest moment în Apocalipsa. Cititorul trebuie să țină cont de faptul că ne despart doar câteva zile de revărsarea finală a mâniei lui Dumnezeu – judecățile potirelor. Ne mai despart doar 4-5 săptămâni de bătălia Armaghedonului, ceea ce intensifică importanța acestei avertizări. Literalmente, acest verset spune că „aceasta este răbdarea sfinților: cei ce țin poruncile lui Dumnezeu și rămân credincioși lui Isus”. Această afirmație prezintă motivul mesajului din Apocalipsa 14:9-12. Deși conținutul este îndreptat împotriva celor nelegiuiți, scopul mesajului nu este să-i avertizeze pe cei răi, ci să-i încurajeze pe cei credincioși. La doar câteva zile după mântuirea poporului Israel și cu câteva săptămâni înainte de „judecata oilor și caprelor”, Dumnezeu Își îndeamnă oile să rămână credincioase. Pedeapsa pe care Dumnezeu o va aplica închinătorilor fiarei, care au primit semnul ei, reprezintă o avertizare pentru cei credincioși: Dumnezeu pedepsește nelegiuirea. Deși în acest moment nu ni se spune ce le va face Dumnezeu urmașilor Săi lipsiți de loialitate; și ar fi mai bine nici să nu încercăm să aflăm vreodată.

Apocalipsa 14:13

(1) Și am auzit un glas din cer, care zicea: (2) „Scrie: ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” (3) „Da,” zice Duhul, (4) „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

1. Și am auzit un glas din cer care zicea = în anumite traduceri, acest verset este separat de versetul 12, însă el completează firul gândirii prezentat acolo. Nici aici glasul din cer nu este prezentat complet.

2. Scrie: ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul = este cea de-a doua din cele șapte fericiri din cartea Apocalipsa. Prima fericire apare în Apocalipsa 1:3, după care urmează o secetă de fericiri până în Apocalipsa 14:13. Apoi șase fericiri sunt prezentate în ordine rapidă. Morții care mor în Domnul reprezintă grupul spre care se îndreaptă această binecuvântare. În mod evident aceștia sunt credincioși, iar contextul arată că li se curmă viața, adică sunt martiri.

Această remarcă apare în mod neașteptat în cronologia cărții. Cu doar câteva zile înainte de începutul revărsării finale a mâniei lui Dumnezeu, ne-am aștepta ca majoritatea credincioșilor să fie morți sau sub protecția lui Dumnezeu. Unde se află acei credincioși care vor beneficia de această fericire? Judecata „oilor și caprelor” descrisă în Matei 25:31 înainte arată clar că pe pământ vor fi oi (credincioși) atunci când Domnul Se va întoarce pe pământ la scurt timp după bătălia Armaghedonului. Matei 25:32 afirmă că „toate neamurile vor fi adunate în fața Lui”. Din aceste neamuri vor apărea oile (credincioșii).

Morții care mor în Domnul (en kurio). Expresia în Domnul este printre favoritele apostolului Pavel, apărând de mai mult de 40 ori în scrierile lui. Aceasta este singura apariție a expresiei în afara scrierilor lui Pavel. În epistolele pauline, expresia descrie relația specială pe care o au credincioșii cu Domnul Isus. Întrebarea crucială în acest moment este următoarea: oare Ioan se referă la același lucru ca și Pavel, când folosește expresia „în Hristos”? Pretribulaționiștii și alți comentatori răspund firește că nu. Pretribulaționiștii dispensaționaliști limitează formula „în Hristos” doar la credincioșii Noului Testament. În înțelegerea lor, „în Hristos” îi descrie doar pe credincioșii din epoca Bisericii. De aceea, din moment ce epoca Bisericii se încheie odată cu Răpirea, care are loc înainte de Apocalipsa 4, orice limbaj nou-testamentar care apare după Apocalipsa 4 este doar generic, spun aceștia.

Este clar că Pavel a creat o expresie descriptivă pentru a explica relația credincioșilor cu Hristos. Totuși, nu este corect să susținem că din moment ce limbajul descriptiv al Noului Testament nu apare în Vechiul Testament, acesta nu se aplică și credincioșilor din Vechiul Testament. Este adevărat că moartea și învierea lui Isus Hristos semnalează o schimbare specială în agenda lui Dumnezeu cu omenirea. Totuși, aplicația lucrării speciale a lui Dumnezeu în Hristos nu poate fi limitată doar la credincioșii Noului Testament.

În 1 Corinteni 15, apostolul Pavel îi prezintă pe Hristos și pe Adam ca reprezentanți antitetici ai omenirii. Adam este omul pământesc, pe când Hristos este omul ceresc. Adam este omul motivat trupește, Hristos este omul motivat duhovnicește. Acțiunile celor doi reprezentanți au consecințe asupra celor reprezentați. În mod clar, soarta celor reprezentați depinde de deciziile și acțiunile reprezentanților. Adam îi condamnă pe cei reprezentați de el, pe când Hristos îi mântuiește pe ai Lui. Pavel ilustrează acest gând, explicând rezultatele opuse: moartea și învierea. Uniunea credinciosului cu Hristos este o realitate istorică; noi vom fi înviați deoarece reprezentantul nostru (Hristos) a fost înviat.

În Epistola către Romani, apostolul Pavel se referă din nou la Hristos și la Adam, ca reprezentanți ai omenirii. Soarta urmașilor lui Adam este decisă de neascultarea lui: rezultatul neascultării lui Adam este intrarea păcatului în lume, moartea judecata și condamnarea. Pentru cei ce se încred în Hristos, rezultatul este harul, viața, justificarea și neprihănirea. În Romani, moartea lui Hristos reprezintă punctul pivotal. Totuși, aceasta nu înseamnă că rezultatul morții lui Hristos se limitează doar la cei ce vor crede după desfășurarea acestui eveniment. Din moment ce roadele alegerii lui Adam afectează fiecare bărbat, femeie, băiat și fată care s-au născut în lumea acesta de-a lungul istoriei, atunci și moartea lui Hristos se aplică tuturor celor ce au crezut de-a lungul istoriei omenirii. Nu are nicio relevanță dacă au crezut înainte sau după răstignire.

Galateni 3:6-14 susține că Avraam este „cel credincios”. Totuși, niciun om din Vechiul Testament nu este numit „credincios” în sensul Noului Testament! În Galateni 3:8, Pavel afirmă că „Scriptura de asemenea, fiindcă socotea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: toate neamurile vor fi binecuvântate în tine”. În acest caz, Pavel spune că expresia „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine” este Evanghelia, fapt ce ar putea semnala că apostolul aplică nume și concepte nou-testamentare asupra evenimentelor Vechiului Testament. Trebuie să avem grijă să nu spunem mai mult decât spune Scriptura. Avraam este modelul credinței noastre. „Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii… pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa ca prin credință noi să primim Duhul făgăduit”. Acești oameni la care se referă Apocalipsa 14:13 sunt credincioși ai Noului Testament, mântuiți după Răpire, dar înainte de Armaghedon.

Ultima parte a versetului 13 adaugă expresia „de acum încolo”. Comentatorii dezbat dacă această expresie încheie prima propoziție sau o începe pe a doua. Datorită particularităților textului în limba greacă, tindem să susținem concluzia că „de acum încolo” reprezintă începutul propoziției următoare.

3. De acum încolo, zice Duhul = arată că mesajul acesta vine din partea Duhului Sfânt. Cei ce mor sunt binecuvântați imediat.

4. Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează = ne prezintă conținutul declarației Duhului Sfânt. Credincioșii se vor odihni după ce își vor împlini misiunea divină ce le-a fost încredințată pe pământ. Se va păstra un înscris permanent al faptelor făcute de credincioși pe pământ. Genul de suferință prin care vor trece credincioșii în ultima perioadă a Zilei Domnului necesită o atenție specială acordată lor. Nu ni se spune că alții care au murit înainte de acest moment nu se vor odihni, însă aceasta este o încurajare pentru cei încă în viață în aceste zile extrem de grele, ca să rămână credincioși. Fără îndoială că multe „oi” vor muri în timpul celor 30 zile de după încheierea săptămânii profetice a lui Daniel, când Anticristul își va strânge oștirile pentru a împiedica domnia Copilului de parte bărbătească pe pământ (Apocalipsa 20:4).

Apocalipsa 14:14

(1) Apoi m-am uitat și iată un nor alb; (2) și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; (3) pe cap avea o cunună de aur, iar (4) în mână o secere ascuțită.

1. Apoi m-am uitat și iată un nor alb = introduce al patrulea eveniment. De data aceast,a introducerea nu este făcută de către un înger care zboară în plan orizontal. Scopul Apocalipsa 14:14-20 este să anunțe judecata finală a lui Dumnezeu împotriva locuitorilor nelegiuiți ai pământului. Această secțiune va fi explicată mai pe larg în capitolele 15-19. Apocalipsa 15-16 descrie pe larg Apocalipsa 14:14-20. Apocalipsa 17-18 explică mai pe larg Apocalipsa 14:8-13, iar Apocalipsa 20 prezintă detaliat Apocalipsa 14:6-7.

Norii reprezintă un mijloc de transport folosit pentru a-i aduce pe călătorii cerești în diverse locuri din cer sau de pe pământ.

2. Și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului = este identificat călătorul din acest mijloc special de transport. Cineva care semăna cu un fiu al omului este o terminologie ce amintește de Daniel 17:13. Totuși, acesta nu este Isus Hristos. Domnul Isus nu ar avea nevoie de îndemnul vreunui înger pentru a începe secerișul pământesc (Apocalipsa 14:15). Singurul lucru pe care îl putem spune cu certitudine este că avem de-a face cu o ființă cerească specială.

3. Pe cap avea o cunună de aur = aceasta indică unicitatea persoanei. Cununa de aur este purtată de fiecare din cei 24 de bătrâni menționați în Apocalipsa 4:4 și 10. Apocalipsa 6:2 arată că și călărețul de pe calul alb are o cunună de aur. Apocalipsa 9:7 descrie o cavalerie de lăcuste care poartă cununi de aur. În mod evident, cununa de aur descrie autoritate și poziție de putere.

4. În mână avea o secere ascuțită = este cel de-al doilea element descriptiv prezentat de Ioan. Secera este instrumentul antic al recoltei. O seceră ascuțită sugerează începutul secerișului, când unealta de lucru este în stare impecabilă.

Apocalipsa 14:15

(1) Și un alt înger a ieșit din Templu (2) și striga cu glas tare celui ce ședea pe nor: (3) „Pune secera ta și seceră pentru că a venit ceasul să seceri, și (4) secerișul pământului este copt”.

1. Și un alt înger a ieșit din Templu = susține concluzia că persoana ce șade pe norul cel alb este o ființă îngerească. Un alt înger sugerează că a fost precedat de un înger. Contextul imediat pune în centrul atenției persoana așezată pe norul alb. Îngerul de aici transmite un mesaj.

2. Și striga cu glas tare celui ce ședea pe nor = ne spune cine primește mesajul îngerului. Prin faptul că iese din Templu, acest înger demonstrează evident că este sub autoritatea lui Dumnezeu. Faptul că un înger poruncește celui ce șade pe nor să-și înceapă activitatea este un argument serios împotriva identificării persoanei ce șade pe nor cu Isus Hristos. Faptul că se menționează poziția celui ce șade pe nor arată că identitatea lui nu este foarte importantă. Domnul Isus spunea în Matei 13:39 că la sfârșitul veacului „îngerii sunt secerătorii”. Acest argument întărește concluzia că persoana care șade pe nor este o ființă îngerească.

3. Pune secera ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri = acesta este conținutul mesajului către cel ce șade pe nor. Porunca de a pune secera în lan este o aluzie la Ioel 3:13, unde cuvântul spune „puneți mâna pe secere, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline, și tocitorile dau peste ele, căci mare este răutatea lor!” Ioel 3:13 combină secerișul grâului și culesul viei, însă acestea sunt prezentate ca două evenimente separate în cartea Apocalipsa. Primul seceriș menționat este cel al grâului. Motivul pentru care secera este pusă la lucru este că a venit ceasul secerișului. Faptul că a venit „ceasul secerișului” arată că Dumnezeu deține controlul situației, toate mergând după un plan stabilit de El.

4. Secerișul pământului este copt = explică de ce a venit vremea secerișului în acest moment. Un seceriș copt continuă metafora seceratului grâului. Însemnătatea versetului este că nelegiuirea și-a atins apogeul, iar acum urmează pedeapsa. După cum spune Ioel 3:13, nelegiuirea dă pe deasupra.

Apocalipsa 14:16

(1) Atunci Cel ce ședea pe nor și-a aruncat secera pe pământ. (2) Și pământul a fost secerat.

1. Atunci cel ce ședea pe nor și-a aruncat secera pe pământ = ar putea indica natura acestui seceriș. Faptul că traducătorii au scris cu majusculă pronumele Cel arată părerea lor că persoana care șade pe nor este o ființă divină. Este vorba într-adevăr de o ființă cerească, dar niciun detaliu din text nu impune concluzia că această persoană este Isus Hristos.

2. Pământul a fost secerat = este o afirmație generală. Nu ni se spune cu claritate ce anume a fost secerat. Faptul că după secerișul grâului urmează strângerea strugurilor, așa cum anunță Ioel 3:13, susține ideea că avem aici o avancronică a judecăților potirelor, care se va dezlănțui în Apocalipsa 15-16.

Apocalipsa 14:17

(1) Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit.

1. Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger = indică o a doua ființă îngerească, în mâna căreia se află un cosor ascuțit. Faptul că acest înger iese din Templul lui Dumnezeu arată că și cel ce ședea pe nor în Apocalipsa 14:14 ieșise din Templu, ceea ce ne face să ajungem la concluzia că acea persoană nu este Isus Hristos. Și această ființă îngerească are în mână „un cosor ascuțit”, aflat în stare potrivită pentru seceriș.

Apocalipsa 14:18

(1) Și un alt înger care avea stăpânire asupra focului a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul ascuțit: (2) „Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, (3) căci strugurii ei sunt copți.

1. Și un alt înger care avea stăpânire asupra focului = arată similaritate cu secerișul grâului. Primul înger care îi poruncește celui ce șade pe nor să secere pământul nu este identificat cu atâta claritate ca acest al doilea înger. Acest înger „are stăpânire asupra focului”. Nu ni se spune clar ce face el, ci pur și simplu dă semnalul pentru îngerul cu cosorul ascuțit să culeagă strugurii viei pământului.

2. Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii = exprimă cel de-al doilea seceriș descris în Ioel 3:13. De data aceasta este vorba de culesul strugurilor. Metafora continuă, dar ideea literală este aceea că nelegiuiții își vor primi pedeapsa bine-meritată.

Apocalipsa 14:19

(1) Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, și (2) a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

1. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului = continuă metafora culesului strugurilor. În mod clar această afirmație face un rezumat: ar fi imposibil ca un singur înger să culeagă întreg pământul cu o singură mișcare. Misiunea acestui înger este să-i adune pe cei nelegiuiți de pe pământ.

2. A aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu = definește scopul cu care îngerul culege acești struguri. Îngerul îi adună pe cei nelegiuiți într-un loc unde mânia lui Dumnezeu va fi exercitată împotriva lor. Acest rezumat va fi explicat mai în detaliu în Apocalipsa 16:12-14 (potirul al șaselea) și în Apocalipsa 19 (bătălia Armaghedonului). După cum spune Ioel 3:13, culesul strugurilor ilustrează judecarea escatologică a celor nelegiuiți. Teascul este locul în care strugurii sunt zdrobiți, pentru a separa sucul de pulpă. Teascul literal al lui Dumnezeu va fi pe câmpia de la Meghido.

Apocalipsa 14:20

(1) Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; și (2) din teasc a ieșit sânge până la zăbalele calului, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.

1. Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate = indică locul unde Dumnezeu îi va pedepsi pe cei nelegiuiți. Textul în limba greacă subliniază că afară din cetate este locul unde Dumnezeu aplică pedeapsa. Nu poate fi vorba despre alt oraș decât Ierusalimul. Locul exact unde Dumnezeu va aplica judecata va fi specificat în Apocalipsa 16:16.

2. Din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor = descrie rezultatul mâniei lui Dumnezeu. Putem spune cu siguranță că această descriere este figurată. Limbajul figurat al teascului sprijină în mod natural ideea sucului de struguri care curge. Sângele care curge pe o distanță de 300 kilometri, cu adâncimea de peste un metru, indică un mare măcel, chiar dacă ținem cont de limbajul figurat.

Capitolul 7 – Sigilarea celor 144.000 și răpirea bisericii

CAPITOLUL 7

IZBĂVIREA

Apocalipsa 7:1

(1) După aceea am văzut (2) patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele (3) patru vânturi ale pământului (4) ca să nu sufle vânt peste pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

1. După aceea am văzut = este o formulă folosită adesea de Ioan pentru a introduce o nouă porțiune de informații. Este indicată o nouă secvență, însă nu este vorba în mod necesar de un nou factor temporal. În această ordine, faptul că pecetea a șasea elimină toți luminătorii din univers necesită o stare temporală de beznă.

Nu există niciun temei pentru a susține încercarea unora de a pune capăt cu desăvârșire existenței soarelui, lunii și a stelelor odată cu cea de-a șasea pecete. Doar ignorarea detaliilor din text și supralicitarea asemănărilor textuale dintre pecetea a șasea, trâmbița a patra și potirul al patrulea se poate argumenta împotriva unei întreruperi temporare a luminii în Univers în timpul peceții a șasea. Rolul soarelui de a-i topi pe oameni cu căldura lui pe pământ în timpul judecății celui de-al patrulea potir arată clar că orice s-ar fi întâmplat în timpul celei de-a șasea peceți are o durată limitată.

2. Patru îngeri = nu ni se spune cine sunt acești îngeri. Aflăm că ei sunt așezați în cele patru colțuri ale pământului. Semnificația poziției lor este aceea că ei au control asupra întregului pământ.

3. Cele patru vânturi ale pământului = se referă la cele patru direcții cardinale nord, sud, est și vest (Ezechiel 37:9; Ieremia 49:36; Daniel 7:2; 8:8 și 11:4).

4. Ca să = ne arată scopul acestor patru îngeri: ei împiedică vântul să bată. Nu ni se spune de ce vântul trebuie oprit, însă ideea implicită este cea de pericol. Odată dezlănțuite aceste vânturi ele vor cauza mari distrugeri pe pământ. Tot ca idee implicită, numai cei protejați în mod supranatural vor fi în siguranță în fața vânturilor dezlănțuite.

Apocalipsa 7:2-3

Și am văzut un alt înger care se suia (1) dinspre răsăritul soarelui și care avea (2) pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora (3) le fusese dat să vatăme pământul și marea zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu (4) vom pune pecetea pe fruntea (5) slujitorilor Dumnezeului nostru!”

1. Dinspre răsăritul soarelui = este o figură de stil care se referă la est.

2. Pecetea Dumnezeului celui viu = nu este definită explicit în acest moment. Nici nu ni se spune pentru ce se pune pecetea. Ceva mai târziu vom vedea că Domnul protejează supranatural poporul Israel, oferindu-i un loc special de refugiu față de mânia lui Satan / a lui Anticrist. Totuși, cei pecetluiți de către îngeri nu vor fi ascunși. Aceasta reprezintă o distincție între mânia lui Dumnezeu și mânia omului: ascunderea nu poate fi o apărare în fața mâniei lui Dumnezeu.

3. Să vatăme = verbul grecesc înseamnă „a răni sau a strica, cu implicația că se face ceva rău sau nemeritat”. Este un verb cât se poate de potrivit în această conjunctură: pământul, marea și pomii vor primi o pedeapsă nemeritată. Natura, blocată în starea de stricăciune perpetuă începută cu căderea lui Adam în păcat (Romani 8:18-22), își va începe în sfârșit călătoria înspre naștere. Asemeni lui Hristos, și creațiunea trebuie să sufere, înainte de a fi izbăvită.

4. Vom pune pecetea = termenul „vom” denotă că mai mulți îngeri sunt implicați în procesul de pecetluire. Având în vedere numărul celor ce primesc pecetea, este de înțeles prezența mai multor îngeri. Contextul arată clar ce se va face: fiecare persoană va primi un semn special pe frunte, care va identifica acea persoană drept proprietatea lui Dumnezeu. Contextul demonstrează care este scopul acestei pecetluiri: unii afirmă că este pecetea mântuirii, însă textul nu oferă nicio dovadă în acest sens. Cei ce îmbrățișează această poziție aplică asupra textului un gând al apostolului Pavel exprimat în Efeseni 1:13. În context, acești oameni primesc pecetea pentru a fi feriți de rău: este o pecetluire a protecției. Apocalipsa 9:4 declară explicit că cei ce au pecetea lui Dumnezeu sunt protejați de efectele judecățții trâmbiței a cincea.

5. Slujitorii Dumnezeului nostru = contextul va clarifica identitatea acestor slujitori. Totuși, este ciudat că acest termen este folosit cu privire la cei 144.000 de evrei. Este ciudat, deoarece acest termen este folosit în Noul Testament de obicei cu referire la credincioși. Totuși, cei ce sunt pecetluiți în mod clar nu sunt credincioși. Argumentul principal împotriva ideii că cei pecetluiți sunt credincioși este faptul că un număr limitat de oameni sunt pecetluiți. Doar spiritualizând numărul 144.000 s-ar putea argumenta că acest număr se referă la întreaga biserică. Rob sau slujitor este folosit aici în sensul de a fi proprietatea lui Dumnezeu: Dumnezeu deține, Își asumă și Își pecetluiește proprietatea. O astfel de perspectivă este în armonie cu principiul biblic că Israel este poporul special al lui Dumnezeu.

Apocalipsa 7:4-8

Și (1) am auzit numărul celor ce fuseră pecetluiți: (2) „O sută patruzeci și patru de mii (3)

din toate semințiile lui (4) Israel, din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad douăsprezece mii; din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți.

1. Am auzit = este un detaliu textual important. Poate că unii l-ar suspecta pe Ioan că inventează acest material, dacă nu ar fi atât de clar că el îl primește direct de la o sursă. La fel ca toate celelalte informații cuprinse în această carte, acest mesaj este auzit, deși vocea nu este definită explicit.

2. O sută patruzeci și patru de mii = acest număr a făcut obiectul multor dispute. Speculațiile abundă pe marginea lui. Este mare păcat că mulți comentatori nu iau acest număr literal. Înmulțirea cu doisprezece (reprezentând cele douăsprezece seminții) a numărului de doisprezece mii subliniază natura literală a acestui număr. Nu ni se spune de ce sunt aleși câte douăsprezece mii, dar este cât se poate de clar că acesta este numărul celor aleși din fiecare seminție.

Nu există niciun temei textual pentru cei care susțin că cei o sută patruzeci și patru de mii ar fi o altă entitate decât descendenții fizici ai lui Avraam, Isaac și Iacov. A spiritualiza numărul de o sută patruzeci și patru de mii și a-l face să fie un număr de creștini încalcă înțelesul spiritual al textului. Ioan oferă cititorului toate detaliile necesare pentru a identifica în mod corect acest grup. Expresia pivotală este „din toate semințiile fiilor lui Israel” și aceasta ar trebui să pună capăt oricărei dispute cu privire la identitatea celor o sută patruzeci și patru de mii. Această expresie se referă întotdeauna la descendenții fizici ai lui Avraam, Isaac și Iacov. Din cele 635 de apariții ale expresiei în Scriptură, Apocalipsa 7:4 ar fi singura excepție dacă nu s-ar referi la semințiile lui Israel. Nu există niciun motiv convingător pentru a spiritualiza înțelesul literal al numărului. Toate semințiile fiilor lui Israel are suport biblic puternic ca făcând referire doar la evrei.

3. Din toate = ar părea să sugereze că toți cei 12 fii ai lui Iacov apar în această listă. Totuși, Dan este lăsat pe dinafară, în timp ce Manase este adăugat. Includerea lui Manase și excluderea lui Dan sunt foarte interesante; includerea și excluderea cuiva de pe lista fiilor lui Iacov este determinată de scopul autorului.

Lista biologică a fiilor lui Iacov este următoarea: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Zabulon, Isahar, Dan, Gad, Așer, Neftali, Iosif și Beniamin. Lista celor care au primit pământ în țara promisă îi include pe Ruben, Simeon, Iuda, Zabulon, Isahar, Dan, Gad,

Așer, Neftali și Beniamin. Iosif și Levi rămân pe dinafară în timp ce Manase și Efraim sunt incluși la împărțirea teritoriului, ceea ce se referă la faptul că Iosif a primit o porțiune dublă din moștenirea tatălui său. O listă a binecuvântărilor / blestemelor îi include sau exclude pe cei afectați de aceste pronunțări. În lista de binecuvântări rostită de Moise în Deuteronom 23, Simeon rămâne pe dinafară.

După Geneza 49 apare o schimbare în lista fiilor lui Iacov. În acel capitol, Iacov i-a luat dreptul de întâi născut lui Ruben. Dreptul întâiului născut, de a primi o parte dublă din moștenirea tatălui, a trecut la Iosif. Motivul pentru care Ruben și-a pierdut dreptul este acela că el a spurcat patul tatălui său, culcându-se cu Bilha, țiitoarea lui Iacov. De aceea Efraim și Manase au primit amândoi teritorii din partea lui Iosua. Iuda avea să aibă întâietate asupra fraților lui și din seminția lui avea să vină cârmuitorul poporului Israel (1 Cronici 5:1-2).

Este clar că lista din Apocalipsa 7 nu se bazează pe teritoriul împărțit semințiilor în Țara Promisă, căci Iosif și Levi ar trebui lăsați pe dinafară. Lista nu se bazează strict pe descendența fizică, pentru că Manase nu este un fiu biologic a lui Iacov, ci înfiat. Asemeni listei celor binecuvântați de Moise în Deuteronom 22:23, și această listă se bazează pe binecuvântări / blesteme. După cum Simeon a fost lăsat pe dinafară în acea listă, Dan rămâne pe dinafară în această listă. Dan rămâne pe dinafară pentru că nu este binecuvântat. Faptul că niciun membru din seminția lui Dan nu primește această protecție specială este surprinzător la început. Totuși, alegerea a numai 12.000 din fiecare seminție arată că numai câțiva dintr-un grup mare vor primi această protecție specială. Faptul că niciunul din seminția lui Dan nu va beneficia de această protecție specială indică o atitudine nefavorabilă față de el. Unii comentatori au sugerat că idolatria seminției lui Dan este motivul excluderii în acest moment, însă nu avem niciun text biblic explicit care să fundamenteze această concluzie.

Iosif îi poate înlocui fie pe Efraim, fie pe Manase, fie pe amândoi; în lista din Apocalipsa el îl înlocuiește pe Efraim (Ezechiel 37:17-19). Numele Efraim a devenit sinonim cu păcatul. Iosif îl înlocuiește pe Efraim din două motive. Mai întâi, numele Efraim a reprezentat cele 10 seminții din nord în vremea prorocilor. De atunci încoace, acest nume are o conotație nefavorabilă – răzvrătirea voită. În al doilea rând, numele Efraim reprezintă cele 10 seminții din partea de nord și nu ar fi fost potrivit pentru lista din Apocalipsa, care se concentrează pe fiecare din seminții.

4. Israel = se referă la tatăl celor 12 seminții. Este uimitor cât de mulți comentatori încearcă să argumenteze că acest verset se referă la biserică, în timp ce contextul argumentează viguros împotriva unei astfel de concluzii. Este năucitor faptul că atât de mulți oameni interpretează greșit acest verset, deși Ioan enumeră cei 12 fii ai lui Iacov, din fiecare seminție fiind aleși câte 12.000 persoane care să fie protejate. Într-un singur verset din întreaga Scriptură, cuvântul Israel poate fi

disputat – Galateni 6:16. Acest verset ar trebui interpretat în lumina sutelor de alte versete care identifică poporul Israel. Cuvântul Israel are un înțeles bine definit în istorie. Un bărbat pe nume Iacov căruia Dumnezeu îi schimbă numele în Israel sau descendenții lui fizici. Nu există nici măcar un verset clar în Scriptură care să folosească termenul Israel pentru a face referire la descendenții spirituali ai lui Avraam. Înseamnă că cei 144.000 de bărbați protejați reprezintă o rămășiță aleasă din descendenții fizici ai lui Avraam, Isaac și Iacov.

Concluzie

Cea de-a doua serie majoră de vedenii se încheie cu descrierea îndurării pe care Dumnezeu o arată unei rămășițe alese a poporului Israel.

Apocalipsa 7:9-10

(1) După aceea m-am uitat, și iată că era (2) o mare gloată, (3) pe care nu putea să o numere nimeni, (4) din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă care (5) stătea în picioare (6) înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, (7) îmbrăcați în haine albe, (8) cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare, și ziceau: (9) „Mântuirea este a Dumnezeului nostru care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!”

1. După aceea = este pentru a doua oară când Ioan folosește această expresie în cartea Apocalipsa pentru a marca începutul unui nou șir de vedenii. Nu se știe cât timp a trecut între cele două vedenii. Această înșiruire începe în Apocalipsa 7:9 și continuă până în Apocalipsa 15:4.

2. O mare gloată = textul în limba greacă vorbește despre un grup mare sau o mulțime. Am putea spune „o mulțime imensă”.

3. Pe care nu putea să o numere nimeni = este evident că această expresie reprezintă o figură de stil, fără intenția de a fi interpretată literal. Aceasta este concluzia logică. Dacă forțăm limbajul pentru o interpretare literală, atunci Ioan a mințit: un om ar putea număra această mulțime, dacă are suficient timp și beneficiază de cooperare din partea celor numărați. Autorul accentuează numărul imens de persoane care compun acest grup. Nu trebuie trecut cu vederea contrastul dintre numărul concret de evrei care sunt pecetluiți și natura nenumărată a marii mulțimi care se arată în cer. Acesta este un prim contrast pe care îl observăm în textul de față.

4. Din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă = evidențiază cel de-al doilea contrast important din textul de față. Această gloată nenumărată are în componență atât evrei cât și Neamuri. Mulțimea imensă reprezintă o strângere universală spre deosebire de cei 144.000, care sunt identificați concret drept evrei.

5. Stătea în picioare = în limba greacă este un participiu la timpul perfect. Această observație este importantă deoarece arată că această mulțime nenumărată, universală, formează un singur grup. Cu alte cuvinte, ei nu sunt în curs de adunare, ci sunt adunați. Ceea ce vede Ioan este produsul final, iar importanța acestui lucru va fi evidențiată mai târziu.

6. Înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului = ne descrie locul în care stă această mulțime universală și nenumărată. Acesta este cel de-al treilea contrast important numărat de Ioan. Spre deosebire de cei 144.000 de pe pământ, acest grup imens este în cer.

7. Îmbrăcați în haine albe = semnalează o schimbare în statutul acestor ființe pământești care au ajuns în cer, în contrast cu martirii celei de-a cincea peceți. Aceste persoane au trup și sunt îmbrăcate, în timp ce martirii celei de-a cincea peceți nu au încă trup și li se dau haine pe care să le împartă mai târziu. Cu ramuri de finic în mâini = ne aducem aminte imediat de imaginea intrării Domnului în Ierusalim cu câteva zile înainte de moartea Lui.

8. Ramurile de finic = reprezintă un simbol străvechi al victoriei. Faptul că acești oameni fără îndoială că flutură ramurile de finic înaintea lui Dumnezeu Tatăl și înaintea lui Dumnezeu Fiul sugerează că acolo are loc o celebrare. Ioan 12:12 ne relatează un eveniment similar: mulțimea flutura ramuri de finic în fața Domnului care intra în Ierusalim. Ei strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (Dumnezeu Tatăl) Împăratul lui Israel”.

Osana este o transliterare din aramaică, putând însemna „Salvează te rog”. Este indiscutabil că acest termen era folosit ca un strigăt de salvare adresat lui Dumnezeu. Totuși, mulțimea universală și nenumărată nu solicită mântuirea: ei Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru mântuirea deja realizată.

9. Mântuirea = este un termen ciudat pentru a fi asociat cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Fiul. Totuși, mulțimea universală nenumărată nu arată că Dumnezeu ar avea nevoie de mântuire, ci ei afirmă că mântuirea sau biruința aparține lui Dumnezeu. Experiența lor demonstrează acest lucru. Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul sunt recunoscuți drept sursa mântuirii pentru mulțimea universală nenumărată.

Apocalipsa 7:11-12

Și (1) toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie, și s-au închinat lui Dumnezeu și au zis: (2) „Amin”. „A Dumnezeului nostru să fie (3) lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor! Amin.”

1. Toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie = arată că mulțimea universală nenumărată s-a alăturat „închinătorilor” din cer. După tiparul unei „reprize,” mai întâi mulțimea universală nenumărată exprimă cuvinte de adorare. Apoi „toți îngerii” fac același lucru. Chiar mai aproape de tronul lui Dumnezeu, bătrânii și grupul cel mai apropiat – cele patru făpturi vii se alătură acestei sesiuni de adorare cerească.

2. Amin = încheie laudele rostite de mulțimea universală nenumărată, după care urmează laudele rostite de îngeri, de bătrâni și de cele patru făpturi vii.

3. Lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria = este o doxologie cu șapte elemente. Avem aici un nou exemplu al folosirii îmbelșugate a numărului șapte de către autor pentru a indica evenimentele sfârșitului.

Apocalipsa 7:13

Și (1) unul din bătrâni a luat cuvântul și a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, (2) cine sunt oare? Și de unde au venit?”

1. Unul din bătrâni a luat cuvântul = avem un nou argument împotriva oricărei încercări de a identifica cei douăzeci și patru de bătrâni cu biserica, așa cum încearcă mulți pre-tribulaționiști să facă. Bătrânii nu sunt o singură entitate. Ei acționează atât ca indivizi, cât și ca grup.

2. Cine sunt aceștia? Și de unde au venit? = sunt evidențiate două întrebări importante. Mai întâi, identitatea acestui grup este chestionată. Cea de-a doua întrebare are de-a face cu locul de proveniență al mulțimii. La aceste două întrebări vom primi răspuns în ordine inversă începând cu versetul 14b. Acest tipar este tipic Noului Testament. În Matei 24:3 sunt puse două întrebări, iar Matei 24:4-31 relatează cele două răspunsuri ale Domnului în ordine inversă. Cu alte cuvinte, celei de-a doua întrebări i se oferă primul răspuns.

Apocalipsa 7:14

„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi”. Și el mi-a zis: (1) „Aceștia vin din necazul cel mare; (2) ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.

1. Aceștia vin din necazul cel mare = o afirmație plină de indicii interpretative. În primul rând, bătrânul răspunde celei de-a doua întrebări puse în versetul 12b, „De unde au venit?” De obicei, întrebarea „unde” anticipează o locație specifică.

Totuși, nu este indicat un loc ci un moment concret. Necazul cel mare are un singur corespondent în Scriptură – Matei 24:21. În acel pasaj nu este folosit articolul hotărât. Apostolul Ioan, ca participant în mulțimea care-a ascultat discursul de pe Muntele Măslinilor (Marcu 13:3), l-a auzit pe Isus folosind acest termen specific. De aceea, folosirea termenului reflectă cunoașterea lui precedentă. Necazul cel mare nu este un loc, ci o vreme concretă. Această observație se reflectă și în traducerea NASB care spune „Căci acele zile vor fi o vreme de necaz… (Marcu 13:19)”. Această exprimare este în acord cu Daniel 12:1, care denumește această perioadă „o vreme de necaz”. Această mulțime universală nenumărată va sosi în cer în timpul necazului celui mare.

Din sugerează că această mulțime universală nenumărată a ieșit din mijlocul necazului cel mare. Expresia cei ce au venit reprezintă traducerea textului în limba greacă: în context, mulțimea universală nenumărată este compusă din „cei ce vin”. Verbul la participiu nu spune nimic cu privire la momentul sosirii lor. Totuși, această mulțime nu este în proces de adunare unul câte unul, ci sosește deodată ca grup. Această observație este sprijinită de următoarea afirmație.

2. Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului = acesta este răspunsul la cea de-a doua întrebare din versetul 13b. Faptul că Mântuitorul afirmă că biruitorii vor fi îmbrăcați în haine (Apocalipsa 3:5) și că cei credincioși din Laodiceea ar trebui să-și cumpere „haine albe ca să-și acopere goliciunea (Apocalipsa 2:18)”, delimitează interpretarea Apocalipsa 7:14b. Faptul că fiecare membru al mulțimii universale nenumărate și-a spălat hainele și le-a albit înlătură orice posibilitate ca aici să fie vorba despre martiri. Deși unii membri ai mulțimii universale nenumărate au murit ca martiri, acest lucru nu este valabil pentru întreaga mulțime. Totuși, fiecare membru al mulțimii și-a spălat și și-a albit hainele.

Faptul că atât „spălarea” cât și „albirea” sunt descrise la timpul trecut face ca și verbul „au venit” să fie la timpul trecut. Așa stau lucrurile în limba greacă. Acest fapt susține concluzia că mulțimea universală nenumărată sosește în cer ca grup, nu ca indivizi, de-a lungul unei perioade de timp.

Sângele nu albește nimic, de aceea știm că avem de-a face cu o figură de stil. Aici nu se are în vedere sângele fizic a lui Isus. Sângele lui Isus este o metaforă care se referă la viața Lui. De asemenea, hainele albe nu sunt avute în vedere în mod literal. Înțelesul este următorul: moartea ispășitoare a lui Isus Hristos a asigurat viața veșnică a mulțimii nenumărate. Acești oameni sunt mântuiți prin moartea și viața lui Isus Hristos.

Apocalipsa 7:15

(1) Pentru aceasta stau ei (2) înaintea scaunului de domnie a lui Dumnezeu, (3) și Îi slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie (4) își va întinde peste ei cortul Lui.

1. Pentru aceasta = arată de ce mulțimea universală nenumărată stă în fața tronului lui Dumnezeu: motivul pentru care ei sunt în fața tronului lui Dumnezeu este mântuirea pe care au obținut-o prin sângele Mielului.

2. Înaintea scaunului de domnie a lui Dumnezeu = se referă la Dumnezeu Tatăl

3. Îi slujesc zi și noapte în Templul Lui = afirmația se focalizează asupra a două chestiuni: zi și noapte se referă la natura neîntreruptă a laudelor și închinării din cer. Mulțimea universală nenumărată se alătură activității eterne de adorare în cer. Templul Lui se referă la reședința lui Dumnezeu din cer.

4. Își va întinde peste ei cortul Lui = se referă la prezența lui Dumnezeu în mijlocul mulțimii nenumărate.

Apocalipsa 7:16-17

(1) Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; (2) nu îi va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. (3) Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la (4) izvoarele apelor vieții, și (5) Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor”.

1. Nu vor mai flămânzi… nu vor mai înseta = arată eliminarea oricărui disconfort fizic. Avem aici un indiciu clar al învierii lor.

2. Nu îi va mai dogori soarele, nici vreo altă arșiță = arată îndepărtarea oricărui disconfort legat de mediu.

3. Căci = arată motivul pentru care vor fi îndepărtate aceste neplăceri legate de mediu: Mielul păstorește și îngrijește această mulțime universală nenumărată.

4. Izvoarele apelor vieții = reprezintă viața din belșug a poporului proslăvit, care nu va mai duce lipsă de nimic.

5. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor = indică îndepărtarea oricărui disconfort emoțional.

Capitolul 20 – Legarea lui Satan, domnia Domnului Isus vreme de 1.000 de ani și judecata finală în fața lui Dumnezeu Tatăl

APOCALIPSA 20

ÎNCEPUTUL ȘI SFÂRȘITUL

ÎMPĂRĂȚIEI DE O MIE DE ANI

Apocalipsa 20:1

(1) Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger (2) care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare.

1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger = introduce o nouă etapă a vedeniei. Aceasta este cea de-a treia ocazie când un înger este văzut coborând din cer (Apocalipsa 10:1; 18:1).

2. Care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare = acesta este cel de-al doilea eveniment care are legătură cu „Adâncul”. În Apocalipsa 9:1, un înger a primit cheia Adâncului. În acest pasaj, îngerul care coboară din cer ține în mână cheia Adâncului. Având în vedere natura acestui eveniment, probabil cheia nu este una literală. Acest înger are autoritatea de a deschide și de a închide Adâncul. În aceeași ordine de idei, probabil nici lanțul nu este unul literal, ci reprezintă autoritatea de a restricționa mișcările cuiva.

Apocalipsa 20:2-3

(1) El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satan, (2) și l-a legat pentru o mie de ani. (3) L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, și a pecetluit intrarea deasupra lui, (4) ca să nu mai înșele neamurile (5) până ce se vor împlini cei o mie de ani. (6) După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme.

1. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satan = indică îngrădirea completă a triumviratului: după ce a relatat deja judecata veșnică împotriva fiarei și a proorocului mincinos, autorul descrie încarcerarea temporară a balaurului. În acest moment nu ni se spune care este destinul său veșnic. Identificarea balaurului drept șarpele cel vechi, Diavolul sau Satan, este necesară pentru a face o deosebire între balaurul compozit (Apocalipsa 12:3) și balaur (Apocalipsa 12:7).

2. L-a legat pentru o mie de ani = arată scopul pentru care îngerul coboară cu un lanț în mână. Noțiunea de a lega o ființă supranaturală cu un lanț, i-a făcut pe anumiți comentatori să afirme că acest pasaj este metaforic. Prin urmare, nici numărul de ani nu este literal. Totuși, în Marcu 6:17 citim că Irod însuși l-a arestat pe Ioan, și l-a legat în închisoare. Ambii termeni, „închis” și „legat”, sunt folosiți în Apocalipsa 20:2 cu privire la Satan. Noțiunea că, din moment ce Satan este o ființă spirituală, el nu poate fi legat fizic, se bazează pe o presupunere falsă.

3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo și a pecetluit intrarea deasupra lui = anunță închiderea lui Satan în Adânc. Ideea transmisă aici pare a fi aceea de restrângere a libertății de mișcare: el este închis și legat timp de o mie de ani.

4. Ca să nu mai înșele neamurile = arată scopul închiderii lui Satan timp de o mie de ani. El este tatăl minciunii (Ioan 8:44) și al înșelării (Apocalipsa 12:9) și, astfel, a înșelat în mod sistematic lumea. În timpul lucrării Sale pe pământ, Isus avertiza că înșelarea va fi o caracteristică marcantă a vremurilor escatologice (Matei 24:5).

5. Până se vor împlini cei o mie de ani = arată durata încarcerării Satanei și timpul în care neamurile nu vor fi înșelate. În acest moment se ridică o întrebare evidentă cu privire la națiuni: vor mai fi popoare pe pământ după Armaghedon? Apocalipsa 19:19 afirmă că fiara, împărații pământului și oștirile lor se vor aduna pentru războiul cel mare. Matei 25:31 arată că națiunile pământului se vor aduna pentru a fi judecate. Între aceste popoare vor fi atât oi cât și capre. Oile vor moșteni împărăția pregătită pentru ele dinainte de întemeierea pământului. Prin urmare, cu siguranță vor mai fi popoare pe pământ după bătălia Armaghedonului și în timpul împărăției de o mie de ani.

6. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme = oferă motivul pentru închiderea temporară a lui Satan. Fiara și proorocul mincinos au primit pedepse veșnice în urma bătăliei Armaghedonului, dar Satan nu a primit o astfel de pedeapsă. Aparent, motivul este acela că Dumnezeu încă mai are planuri cu el. În acest moment, încă nu ni se spune de ce va fi eliberat și ce va face după perioada în care a fost închis. Perioada de timp în care Satan va avea permisiunea de a lucra pe pământ este indicată de expresia puțină vreme. Dincolo de înțelesul normal al expresiei, nu putem afirma nimic cu certitudine.

Apocalipsa 20:4

(1) Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. (2) Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul (3) din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, (4) și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, (5) și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. (6) Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani.

1. Și am văzut niște scaune de domnie, și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata = astfel începe un nou segment al vedeniei lui Ioan. Această vedenie are de-a face cu evenimente legate de perioada de o mie de ani, în care balaurul va fi închis. Ioan afirmă că a văzut tronuri, la plural. Când Ioan vede aceste tronuri, ele deja sunt ocupate. Cei ce ședeau pe aceste scaune de domnie au primit judecata, adică abilitatea și dreptul de a judeca.

Identitatea celor ce șed pe scaunele de domnie nu este prezentată explicit. În contextul domniei milenare a lui Hristos, aceste persoane trebuie să fie sfinții care au fost credincioși de-a lungul veacurilor. În afara acestui moment, nu mai avem nicio menționare a legăturii sfinților în general cu domnia de o mie de ani a lui Hristos. Totuși, spre deosebire de martirii decapitați, despre care se va vorbi mai jos, aceste persoane sunt deja așezate pe scaunele de judecată când Ioan le vede. Ei și-au primit deja dreptul de a face judecată, prin urmare învierea lor trebuie să fi avut loc înainte ca Ioan să-i vadă. Această idee este în armonie cu Apocalipsa 11:18, care arată că răsplătirea sfinților are loc înainte de revărsarea urgiei lui Dumnezeu, prin judecățile potirelor. Deoarece domnia de o mie de ani are loc după judecățile potirelor, înseamnă că sfinții au fost deja judecați și așteaptă cu anticipație începutul domniei lui Hristos.

2. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul = începe descrierea unui al doilea grup de persoane ce au legătură cu domnia de o mie de ani a lui Hristos. Deși mulți comentatori generalizează acest grup, făcându-l să-i reprezinte pe toți sfinții de-a lungul istoriei, o astfel de concluzie nu are suport textual. Ioan afirmă clar că membrii acestui grup au fost decapitați. Verbul pelikizein înseamnă „a tăia capul cu toporul”, deci descrierea este cât se poate de clară. Unii încearcă să lege Apocalipsa 6:9, care se referă la martiri, de Apocalipsa 20:4, afirmând că se are în vedere același grup, dar aceasta reprezintă o generalizare a asemănărilor și o neglijare a diferențelor.

A afirma că Ioan se referă la toți credincioșii când descrie acești martiri reprezintă o neglijare grosolană a limbajului și a adevărului. Decapitarea cu toporul limitează aplicarea Apocalipsa 20:4 la cei ce au fost uciși în felul acesta, pe când Apocalipsa 6:9 folosește un alt termen care descrie moartea din diverse cauze. Cu totul altfel stau lucrurile în Apocalipsa 20:4. În acest verset sunt descrise două grupuri: cei ce sunt așezați pe scaunele de domnie și credincioșii cărora li se tăiase capul.

3. Din pricina mărturiei lui Isus și din pricina lui Dumnezeu = prezintă o motivație pozitivă a faptului că acești oameni au fost uciși. Ei au continuat să mărturisească faptul că Isus este Domnul. Cuvântul lui Dumnezeu se referă la poruncile lui Dumnezeu: acești „creștini” nu s-au lepădat de Domnul, ci au rămas credincioși Cuvântului lui Dumnezeu.

4. Și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei = continuă descrierea martirilor decapitați. Totuși, autorul prezintă și câteva motive negative pentru moartea lor. Conjuncția și din limba greacă poate fi tradusă și prin cuvântul chiar, conferind înțelesul de pe lângă. Astfel, Ioan nu prezintă un al treilea grup de persoane care sunt înviate. Ioan continuă să descrie aceiași martiri decapitați, oferind motive suplimentare pentru moartea lor. Prin ascultarea lor de Dumnezeu au supărat fiara: a rămâne credincios lui Isus Hristos pune o persoană în postura de adversar al fiarei.

Sfinții cărora li s-a tăiat capul au refuzat să se închine fiarei sau chipului ei, această închinare reprezentând cerința supremă pentru a continua traiul pe pământ în timpul domniei balaurului. Gravitatea refuzului de a se închina fiarei este dovedită prin consecințele lui: tăierea capului. Scriptura nu ne spune de ce decapitarea este metoda pedepsei capitale preferate de fiară. De-a lungul istoriei bisericii, uciderea credincioșilor a îmbrăcat câteva forme: (1) arderea pe rug, (2) răstignirea, (3) aruncarea la fiarele sălbatice, (4) împușcarea, (5) înfometarea, (6) decapitarea, iar lista ar putea continua. Tăierea capului pare a solicita cel mai mic efort: nu ai nevoie decât de un topor ascuțit.

5. Și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână = continuă să descrie motivul pentru care creștinii decapitați și-au pierdut viața în timpul domniei balaurului. Devotamentul față de Hristos împiedică acceptarea oricărui fel de loialitate față de fiară. În mod normal rezultatul este moartea.

Faptul că sfinții cărora li s-a tăiat capul au fost prigoniți de către fiară și de către proorocul mincinos limitează în mod clar grupul la care se face referire. Domnia fiarei se limitează la cei trei ani și jumătate ce vor preceda parousia Domnului. Deci, sfinții cărora li s-a tăiat capul nu se referă la toți credincioșii de-a lungul istoriei, ci trebuie să fie doar cei prigoniți de Satan/Anticrist/fiară în timpul celei de-a doua jumătăți a celei de-a șaptezecea săptămâni profetice a lui Daniel. De asemenea, expresia se limitează doar la credincioșii de după răpirea Bisericii, altfel și aceștia ar fi fost luați odată cu ceilalți la răpire. Prin urmare, acești oameni au murit după răpire, dar înainte de bătălia Armaghedonului.

De aici se naște o întrebare: va mai fi cineva mântuit după răpire? Evident că da. Textul care începe cu Matei 25:31 arată că, înainte de împărăția de o mie de ani, va fi o judecată a despărțirii oilor de capre. Singurul mod în care la acea judecată pot să vină „oi” este dacă mântuirea lor a avut loc după răpire.

6. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani = arată esența acestei vedenii: martirii decapitați au înviat. Zan este verbul din limba greacă folosit aici, cu înțelesul de a trăi. În context, acest cuvânt poate însemna numai „a se ridica dintre cei morți sau a învia”. Verbul este folosit cu privire la învierea lui Isus în Apocalipsa 2:8 și are același sens în Fapte 9:41 și în Matei 9:18. Când este folosit în legătură cu cei morți, se referă întotdeauna la o restaurare a vieții fizice.

Amileniștii, în încercarea de a submina înțelesul literal și direct al Scripturii, susțin că aici este vorba despre o înviere spirituală. Cu alte cuvinte, în sens paulin, sfinții încep să domnească cu Hristos din momentul mântuirii (Efeseni 2:6; Coloseni 3:10). Totuși, o astfel de concluzie este contrazisă clar de contextul care urmează: despre acești oameni ni se spune că vor domni împreună cu Hristos timp de o mie de ani. Mulți fac presupunerea greșită că Psalmul 90:4, repetat în 2 Petru 2:8, care spune că „o zi este ca o mie de ani, și că o mie de ani sunt ca o zi”, reprezintă un motiv valabil pentru a spiritualiza înțelesul textului din Apocalipsa 20:4. În acele versete este folosită în mod evident o figură de stil: nu ni se spune că o zi este egală cu o mie de ani. În al doilea rând, timpul este văzut acolo din perspectiva lui Dumnezeu, nu din perspectiva omului. Nimic din Apocalipsa 20:4 nu sugerează o interpretare figurată. Pentru a spune că domnia credincioșilor este una spirituală, va trebui să spunem că acum Satan este legat și închis, o afirmație a cărei absurditate este evidentă. Numai cei naivi sau cu prejudecăți teologice ar putea susține că Satan a fost legat în ultimii două mii de ani. Apostolul Pavel afirmă că necredincioșii sunt orbiți (înșelați) în mod continuu cu privire la Evanghelie (2 Corinteni 4:4). Fapte 5:3 declară explicit că Satan l-a inspirat pe Anania să mintă pe Duhul Sfânt.

Apocalipsa 20:5

(1) Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. (2) Aceasta este întâia înviere.

1. Ceilalți morți n-au înviat până ce nu s-au sfârșit cei o mie de ani = face un contrast între acest grup și martirii înviați în Apocalipsa 20:4. Dacă în Apocalipsa 20:4 este identificat un singur grup de credincioși, atunci ar trebui să concluzionăm că numai martirii sunt înviați. Apocalipsa 3:18 declară că acei ce vor birui vor ședea cu Hristos pe scaunul Lui de domnie. Prin urmare, Apocalipsa 20:4 se referă cel puțin la două grupuri. Atunci, la cine se referă expresia „ceilalți morți?”

Premileniștii vor spune că „ceilalți morți” se referă la necredincioși. Sfinții de-a lungul istoriei care au murit înainte de pecetea a șasea sunt înviați între cea de-a șasea și cea de-a șaptea pecete, iar cei cărora li s-a tăiat capul după răpire sunt înviați chiar înainte de începutul Împărăției de o mie de ani. Învierea generală a celor răi are loc la finalul Împărăției de o mie de ani.

Amileniștii susțin că „ceilalți morți” se referă la ceilalți nelegiuiți și probabil câțiva neprihăniți. Totuși, această abordare dă naștere unei probleme majore. Dacă „au înviat” se referă la un act spiritual în Apocalipsa 20:4, atunci trebuie să se refere tot la ceva spiritual și în Apocalipsa 20:5. Problema este următoarea: cum pot cei nelegiuiți să vină la viață în chip spiritual? Dacă „a învia” este un eveniment spiritual în Apocalipsa 20:4, cum se poate ca același verb să se refere la o înviere fizică în Apocalipsa 20:5, fără a avea niciun indiciu în text care să-l ajute pe cititor să înțeleagă această schimbare? Astfel de „transformări” nu sunt caracteristice textului.

2. Aceasta este întâia înviere = clarifică semnificația învierii credincioșilor cărora li s-a tăiat capul. Învierea lor face parte dintr-un eveniment mai larg, care poate fi descris corect prin termenul „întâia înviere”. Deoarece doar sfinții decapitați sunt înviați în Apocalipsa 20:4, acest eveniment trebuie să facă parte dintr-un întreg mai mare. Învierea îi va include și pe sfinții din întreaga istorie. Singura soluție biblică este să apelăm la soluția dată de apostolul Pavel, care afirmă în 1 Corinteni 15:22-24 că:

„Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În cele din urmă va veni sfârșitul, când El va da împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere.”

Pavel delimitează în mod clar câteva grupuri care constituie „cea dintâi înviere”. Isus Hristos este descris ca fiind cel dintâi rod. În mod metaforic, lucrul acesta înseamnă că, mai târziu, va urma secerișul deplin. Pavel folosește o figură de stil preluată din agricultură. Orice fermier știe că o recoltă nu se coace toată deodată. De obicei, o mică porțiune se coace prima, apoi cea mai mare parte din recoltă este coaptă, iar o mică porțiune se coace ultima. Ca urmare, indiferent că o persoană face parte din cele dintâi roade, din recolta generală sau din ultimul seceriș, toată roada va fi considerată ca făcând parte din seceriș. Indiferent când este culeasă roada, este un singur seceriș.

Următoarea strângere a roadei coapte (învierea morților) va avea loc la venirea (parousia) Domnului. Apostolul Pavel o descrie ca o „răpire” a celor neprihăniți, vii și morți și arată că acest eveniment va avea loc la venirea Domnului (1 Tesaloniceni 4:13). Apocalipsa 20:4 afirmă că un ultim grup (secerișul târziu) va încheia secerișul început odată cu învierea lui Isus, al credincioșilor cărora li s-a tăiat capul și care este este ultima parte a „învierii dintâi”.

Apocalipsa 20:6

(1) Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! (2) Asupra lor a doua moarte nu are nicio putere; (3) ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos; și vor împărăți cu El o mie de ani.

1. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere = aceasta este a cincea din cele șapte fericiri din cartea Apocalipsa. Această binecuvântare anunță importanța de a face parte din „prima înviere”. Toți cei ce au parte de ea sunt binecuvântați și sfinți. Aceasta face ca doar cei neprihăniți să fie parte din „prima înviere”. Chiar dacă în Apocalipsa nu se vorbește despre învierea de după mia de ani ca fiind „a doua înviere”, această fericire ne face să înțelegem că o astfel de concluzie este absolut necesară. Trebuie să existe o altă înviere, iar cei ce au parte de ea sunt lipsiți de sfințenie.

2. Asupra lor a doua moarte nu are nicio putere (autoritate) = prezintă un al doilea motiv pentru care cei ce au parte de întâia înviere sunt binecuvântați: moartea a doua nu are efect asupra lor. Expresia moartea a doua apare de patru ori în Apocalipsa. Apocalipsa 20:14 definește moartea a doua ca fiind iazul de foc sau pedeapsa veșnică. Toți cei ce au parte de întâia înviere nu se tem de pedeapsa veșnică. Aceasta înseamnă că niciunul dintre cei ce au parte de prima înviere nu este necurat sau condamnat, ceea ce confirmă că întâia înviere are de-a face numai cu cei neprihăniți.

Nu așa stau lucrurile cu cei ce vor avea parte de învierea generală, de la finalul împărăției de o mie de ani, și care îi va include atât pe cei neprihăniți cât și pe cei nelegiuiți care au murit acesta. Cea de-a doua moarte va avea putere asupra celor ce-i aparțin și care vor fi la această înviere. Moartea fizică desparte omul de orice oportunitate de a experimenta prezența lui Dumnezeu. Moartea a doua face același lucru, însă pentru veșnicie.

3. Ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani = prezintă un contrast puternic. În loc să fie separați de prezența lui Dumnezeu (moartea a doua), cei ce au parte de prima înviere vor sluji ca preoți ai Lui și ai lui Hristos. Acesta este exact opusul morții a doua: nu numai că aceștia vor fi înviați ca să trăiască în prezența lui Dumnezeu, ci Îi vor sluji ca preoți.

Dumnezeu a avut întotdeauna un reprezentant ca preot pe pământ. Primul preot pe care-l întâlnim în Scriptură este Melhisedec (Geneza 14:18-20). Într-un pasaj tainic și minunat, acesta apare și dispare, fără a i se prezenta începutul și sfârșitul. Mai târziu, Israel devine o împărăție fără preoți. Funcția preotului era să-l reprezinte pe om înaintea lui Dumnezeu. Prin intermediul jertfelor, preotul comunica cu Dumnezeu în favoarea omului. Atunci, în ce sens vor sluji credincioșii înviați ca preoți ai lui Dumnezeu și lui Hristos? În timpul împărăției de o mie de ani, sfinții vor domni împreună cu Hristos. Slujba lor va cuprinde reprezentarea lui Hristos în fața locuitorilor împărăției și viceversa.

Faptul că domnia sfinților înviați este limitată la o mie de ani semnalează un detaliu important: această domnie nu poate fi o domnie spirituală, în cer. Promisiunea Domnului față de biruitorii din Apocalipsa 2:26-27 nu ar avea niciun sens dacă se are în vedere o domnie spirituală. Dacă sfinții ar domni în cer în sensul descris în Apocalipsa 2:26-27, domnia lor nu ar avea un impact vizibil asupra națiunilor pământului. A folosi expresia „o mie de ani” pentru a descrie domnia actuală a sfinților (deja două mii de ani pentru Biserică și, poate, mai puțin de șase luni pentru cei ce vor fi uciși înainte de revenirea Domnului) golește acest concept de orice înțeles. Apocalipsa 5:10 spune clar că cei ce au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos „vor domni pe pământ”.

Apocalipsa 20:7-8

(1) Când se vor împlini cei o mie de ani, (2) Satan va fi dezlegat. (3) Și va ieși din temnița lui ca să înșele neamurile, care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, (4) ca să-i adune pentru război. (5) Numărul lor va fi ca nisipul mării.

1. Când se vor împlini cei o mie de ani = îl translatează pe cititor la finalul perioadei de o mie de ani. Nu ni se dă niciun detaliu cu privire la desfășurarea vieții în timpul celor o mie de ani. Faptul că autorul face referire de șase ori la o perioadă de o mie de ani nu-i abate din drum pe cei ce insistă să interpreteze numerele din cartea Apocalipsa în mod figurat. Ioan afirmă că această perioadă va avea un început, se va întinde pe o anumită perioadă de timp și apoi se va sfârși printr-un eveniment semnificativ.

2. Satan va fi dezlegat = indică un eveniment semnificativ care este gata să aibă loc. Se confirmă că izolarea lui Satan se va desfășura într-un loc ce poate identificat în mod justificat drept o închisoare.

3. El va ieși din temnița lui ca să înșele neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog = arată intenția lui Satan pentru momentul când este dezlegat: își va relua campania de a-L elimina pe Fiul femeii care domnește peste neamuri.

De unde au apărut aceste neamuri? Apocalipsa 19:11-21 vorbește despre nimicirea națiunilor pământului. Totuși, Apocalipsa 19:11-21 nu afirmă că fiecare neam și popor de pe fața pământului a fost distrus, ci ne spune că împărații pământului au fost nimiciți împreună cu oștirile lor. Aceasta nu ne duce la concluzia că orice persoană din fiecare popor de pe fața pământului a fost ucisă. De fapt, Matei 25:31 înainte arată clar că pe pământ vor rămâne oameni din toate națiunile dintre care vor fi alese oile (cei ce-L urmează pe Isus Hristos). Aceste persoane vor moșteni împărăția pământească. În timpul perioadei de o mie de ani, populația pământului va crește foarte mult (Isaia

45:17 înainte). Din moment ce persoanele care vor intra în Împărăția lui Dumnezeu pe pământ vor avea trupuri fizice și vor putea avea copii, generațiile următoare vor avea de ales dacă-L vor urma pe Hristos sau nu. Astfel, El va trebui să domnească peste națiuni cu un toiag de fier (Apocalipsa 2:26-27). Zaharia 14:16-19 afirmă că:

Toți cei ce vor mai rămânea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor și să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Dacă unele din familiile pământului nu vor dori să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor, nu va cădea ploaie peste ele. Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va voi, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeași urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor.

Faptul că Hristos va domni cu un toiag de fier indică o oarecare ostilitate a neamurilor. Evident că după aproximativ 25 generații ale omenirii, când aceștia vor avea de ales între a-L urma pe Hristos sau urma pe Satan, mulți vor alege să nu mai aibă de a face cu grija și controlul Lui. Cei ce nu vor fi loiali Domnului vor fi înșelați de Satan pentru a porni o nouă campanie împotriva Fiului. Aparent, lipsa credinței lor în lucrarea Lui mântuitoare va afecta și ideea pe care o au ei cu privire la puterea și tăria Lui.

Nu avem un răspuns satisfăcător pentru expresia „Gog și Magog” în acest moment al relatării în Apocalipsa 20. Gog din țara lui Magog este un dușman a lui Israel, după cum afirmă Ezechiel 38-39. Relația între Ezechiel 38-39 și Apocalipsa 20 nu poate fi definită în acest moment.

4. Ca să-i adune pentru război = indică scopul lui Satan în strângerea acestor națiuni ostile.

5. Numărul lor va fi ca nisipul mării = descrie imensa oștire pe care Satan o va înșela să i se alăture în bătălia sa. Nisipul mării este o figură de stil folosită în Scriptură pentru a indica un număr copleșitor (Geneza 41:39; Iosua 11:4; Judecători 7:12). Pentru a strânge o asemenea armată va trebui să fie înregistrat un număr uriaș de nașteri în timpul celor 25 generații de oameni din timpul Împărăției Fiului.

Apocalipsa 20:9

(1) Și ei s-au suit pe fața pământului, și (2) au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită. (3) Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.

1. Și ei s-au suit pe fața pământului = arată locul în care va avea loc această bătălie finală între Satan, cu oștirile lui, și Hristos. Fața pământului reprezintă traducerea cuvântului g

expresie transmite ideea că această imensă oștire a călătorit împreună cu Satan de pe toată lățimea pământului (din cele patru colțuri) pentru a ajunge la câmpul de bătălie. Aceasta sugerează că națiunile se împrăștiaseră pe fața pământului, cât mai departe posibil de domnia și influența Fiului.

2. Au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită = aceasta este destinația oștirii nenumărate care-l însoțește pe Satan. Cuvântul „tabără” reprezintă o traducere a cuvântului grecesc paremballein. Termenul se poate referi la o așezare omenească. Din moment ce Isus Hristos domnește pe pământ, poporul Său (sfinții) nu au nevoie să se pregătească pentru vreo bătălie. De aceea, tabăra se referă la oameni în general. Tabăra sfinților și orașul preaiubit sunt încercuite de oștiri nenumărate.

Cetatea preaiubită se referă evident la Ierusalim. Întrebarea este dacă se referă la Noul Ierusalim sau nu. Fără îndoială că Ierusalimul va renaște ca oraș în timpul Împărăției de o mie de ani. Apocalipsa 16:19 declară că, în timpul judecății potirelor, Ierusalimul va fi distrus de către cel mai puternic cutremur care a zguduit vreodată pământul. Nu putem afirma cu certitudine dacă „cetatea preaiubită” se referă la Ierusalimul pământesc sau la noul Ierusalim care este veșnic. Indiferent care ar fi opțiunea aleasă, nu putem fi categorici în privința ei.

3. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit = arată soluția pe care Dumnezeu o dă acestei probleme: El îi arde pe cei nelegiuiți. Ce se va întâmpla cu sfinții care vor trăi în trupuri fizice (neglorificate pe pământ la acea vreme) nu ni se spune. Nu ni se sugerează că ei vor primi o glorificare instantanee.

Apocalipsa 20:10

(1) Și Diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, (2) unde este fiara și prorocul mincinos, (3) și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor.

1. Și Diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă = arată destinația veșnică a lui Satan: el va fi aruncat în iazul de foc și de pucioasă.

2. Unde este fiara și proorocul mincinos = confirmă faptul că Satan primește aceeași pedeapsă. El va ajunge acolo unde sunt deja fiara și proorocul mincinos, care fuseseră aruncați în iazul de foc cu o mie de ani în urmă. Acest lucru confirmă că pedeapsa celor nelegiuiți este veșnică. După o mie de ani, fiara și proorocul mincinos încă sunt chinuiți, fără a fi anihilați (nimiciți).

3. Ei vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor = natura veșnică a pedepsei aplicate celor nelegiuiți este cât se poate de clară.

Apocalipsa 20:11

(1) Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. (2) Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, (3) și nu s-a mai găsit loc pentru ele.

1. Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el = introduce cea de-a șasea etapă a acestei vedenii. Cei ce încearcă să submineze cronologia din Apocalipsa 19:11 – 20:15 trebuie să nege o serie de detalii foarte clare. Cronologia este cât se poate de naturală, dacă o luăm așa cum o prezintă Ioan. După Împărăția de o mie de ani, Dumnezeu va permite o revoltă satanică finală, care îi va îndepărta pe toți necredincioșii de pe fața pământului pentru totdeauna. După ce îl va pedepsi pe diavol, Dumnezeu îi va judeca pe toți oamenii răi din toată istoria omenirii. Această judecată este prezentată în Apocalipsa 20:11-15.

Un scaun de domnie mare și alb diferențiază acest tron de toate celelalte tronuri menționate până acum în Apocalipsa. Persoana care șade pe tron nu este identificată explicit, dar în situațiile precedente, „Cel ce șade pe tron” este Dumnezeul Atotputernic.

2. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui = adaugă un detaliu semnificativ la imaginea scaunului de domnie și a Celui ce șade pe el. Pământul și cerul au fugit: înțelesul acestei expresii este prezentat în propoziția următoare.

3. Nu s-a mai găsit loc pentru ele = acesta este înțelesul expresiei au fugit.

Momentul în care apare acest anunț este problematic. Dacă versetul ar fi la timpul viitor, n-ar mai fi nicio problemă, dar Apocalipsa 21:1 declară că „cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră”. Ordinea arată că acest eveniment are loc după judecata generală a nelegiuiților din toată istoria omenirii și a celor neprihăniți care au murit în timpul Împărăției de o mie de ani. Tocmai de aceea așezarea anunțului în Apocalipsa 20:11 este problematică. Două versete mai târziu, în Apocalipsa 20:13, ni se spune că: „Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; moartea și locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele…” Anunțarea învierii morților care vor proveni din surse care ar fi trebuit să piară deja este problematică.

Unii comentatori încearcă să ofere o soluție, interpretând Apocalipsa 20:11 metaforic: cerul și pământul încearcă să fugă de frica judecății lui Dumnezeu, dar nu pot găsi un loc unde să se ascundă.

Alte abordări susțin ideea că învierea generală a morților și nimicirea cerului și a pământului ar putea avea loc simultan. O idee și mai radicală sugerează că ordinea originală a textului a fost schimbată. Prin urmare, locul versetului 11 este mai târziu. Totuși, o soluție mai bună ar fi să observăm mijlocul literar folosit de Ioan. În Apocalipsa 20:11 el prezintă sfârșitul cerului și al pământului înainte de judecarea celor morți în Apocalipsa 20:12. În Apocalipsa 20:12

prezintă judecarea celor morți, înainte de învierea lor redată în Apocalipsa 20:13. Aceasta arată că Ioan nu prezintă o cronologie strictă în aceste versete. Așezând versetul 11 acolo unde este, Ioan încearcă să arate cititorului că se referă la judecata finală care va preceda Împărăția veșnică a lui Dumnezeu. El face acest lucru pentru a crea o distincție pentru judecata care are loc chiar înainte de începutul Împărăției de o mie de ani și care este descrisă în Matei 25:31 înainte.

Deoarece atât versetul 11 cât și 12 încep cu formula introductivă am văzut, este cel mai probabil ca Ioan să prezinte un rezumat în versetul 11. În versetul 11 accentul se pune pe „scaunul de domnie cel mare și alb și Cel ce ședea pe el”. Apariția „scaunului de domnie mare și alb” semnalează sfârșitul absolut al lucrurilor dintâi.

Apocalipsa 20:12

(1) Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. (2) Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. (3) Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.

1. Și am văzut pe morții mari și mici stând în picioare înaintea scaunului de domnie = introduce cea de-a șaptea etapă în ordinea vedeniei care a început în Apocalipsa 19. Ioan afirmă că morții stau în picioare în fața tronului. Motivul pentru care Ioan îi numește pe acești oameni morți este pentru a lega versetul 12 de versetul 5. „Morții” care nu au înviat la începutul Împărăției de o mie de ani sunt înviați acum, pentru a fi judecați. Cititorul va trebui să observe că „cei vii” nu sunt menționați aici. Acest lucru susține concluzia că glorificarea lor trebuie să fi avut loc la scurt timp după nimicirea celor răi sau va urma după pedepsirea finală a nelegiuiților.

2. Niște cărți au fost deschise; și a fost deschisă o altă carte care este cartea vieții = pare să indice două grupuri de cărți.

3. Morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea = arată scopul acelor cărți. Cărțile (spre deosebire de Cartea Vieții) relatează faptele morților. Expresia după faptele lor trebuie să se refere la faptele nelegiuite ale morților.

Apocalipsa 20:13

(1) Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; (2) Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. (3) Fiecare a fost judecat după faptele lui.

1. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea = introduce sursele din care provin morții. Nu este clar de ce Ioan se referă aici la mare ca o sursă a morților. Acest verset este dificil de interpretat, având în vedere distrugerea pământului menționată în Apocalipsa 20:11.

2. Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele = reprezintă a doua sursă a morților care se prezintă la această judecată. Relația exactă dintre Moarte și Locuința morților nu este definită în Apocalipsa.

3. Fiecare a fost judecat după faptele lui = reafirmă scopul învierii acestor morți.

Apocalipsa 20:14

(1) Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. (2) Iazul de foc este moartea a doua.

1. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc = pare să sfideze logica. Moartea nu este o persoană, deci cum poate să aibă aceeași soartă ca și cei nelegiuiți?

2. Iazul de foc este moartea a doua = este o exprimare problematică deoarece nu avem nicio dovadă că Moartea și Locuința morților ar fi suferit prima moarte. Probabil motivul pentru care Ioan personifică Moartea și Locuința morților este acela de a accentua finalul lor, ca instrumente ale judecății lui Dumnezeu.

Apocalipsa 20:15

(1) Oricine n-a fost găsit scris în Cartea vieții (2) a fost aruncat în iazul de foc.

1. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea vieții = faptul că se va face apel la această carte în acest moment indică posibilitatea că unii vor apărea scriși în Cartea Vieții. Acest detaliu susține concluzia că și sfinții aflați în viață pe pământ vor muri în timpul Împărăției de o mie de ani a lui Hristos.

2. A fost aruncat în iazul de foc = este o consecință a faptului de a nu avea numele scris în Cartea Vieții.

Capitolul 6 – Ruperea primelor 6 peceți – Vremea necazului și a primei părți a necazului cel mare

CAPITOLUL 6

PRIMELE ȘASE PECEȚI

Apocalipsa 6:1

Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, (1) m-am uitat și am auzit pe una din (2) cele patru făpturi zicând cu un glas ca de tunet: (3) „Vino!”

1. M-am uitat (și am văzut) = este o expresie de legătură foarte importantă folosită de 33 ori în cartea Apocalipsa. Aceasta poate introduce o nouă vedenie sau o etapă majoră a unei vedenii în desfășurare. În mod evident, aici introduce o nouă etapă dintr-o vedenie în plină desfășurare. Mielul primește sulul în capitolul 5 și rupe prima pecete în capitolul 6. Nu avem nicio indicație a unei diferențe de timp între cele 2 capitole. S-ar putea argumenta că Mielul nu a primit încă sulul, dar că într-o zi în viitor îl va primi și va pune în aplicare conținutul lui. Acest lucru ar dovedi o cheie importantă de interpretare a Apocalipsei lui Ioan: se face o distincție între evenimentele care au avut loc din punct de vedere istoric și cele care sunt descrise doar, dar care se vor întâmpla în viitor.

2. Cele patru făpturi vii = acesta este primul exemplu al unei ființe îngerești care poruncește unei alte ființe cerești să execute un anumit lucru. Aceasta arată că există o structură ierarhică în oastea cerească.

3. Vino = acest verb poate să însemne „a merge” sau „a veni” în funcție de context. Sensul cel mai natural pare să fie ceva de genul „pornește”.

Apocalipsa 6:2

M-am uitat, și iată că s-a arătat (1) un cal alb. Cel ce sta pe el avea (2) un arc; i s-a dat o (3) cunună și (4) a pornit biruitor, și ca să biruiască.

1. Un cal alb = calul alb este simbolic. Totuși, nu știm cu siguranță ce simbolizează calul alb. De asemenea, nu știm cu siguranță cine este călărețul de pe calul alb. Unii susțin că acest călăreț este Isus Hristos, dar această interpretare nu se potrivește contextului. Faptul că Mielul rupe pecețile și, în același timp, este unul din călăreți este cât se poate de improbabil. Mai mult, nu avem nicio indicație profetică a faptului că Hristos va reveni la începutul evenimentelor escatologice. Singura asemănare între călărețul din Apocalipsa 6 și cel din Apocalipsa 19 este „calul alb”, care nu reprezintă un motiv suficient de a pune semnul egal între ele. Identitatea călărețului și acțiunile indicate de ruperea primei peceți pot fi înțelese numai din pasajele profetice paralele din Scriptură. Un călăreț cuceritor se potrivește cel mai

bine cu acțiunile celui nelegiuit descrise profetic în 2 Tesaloniceni 2.

2. Un arc = cuvântul este folosit în Scriptură și în sens literal cât și figurat. Este greu de crezut că un arc literal este avut în vedere aici. Aceasta nu era arma favorită a soldaților romani, iar în războiul modern arcul este inutil. Arcul este folosit în sens figurat în Scriptură ca un simbol al războiului.

3. I s-a dat o cunună = cununa este simbolul autorității sau la dreptului de a domni. I s-a dat arată că primul călăreț nu își asumă autoritatea, ci aceasta îi este dată. Verbul este la diateza pasivă, ceea ce înseamnă că o acțiune este efectuată asupra subiectului, în loc ca subiectul să efectueze acțiunea. Cu alte cuvinte, subiectul primește acea acțiune. Verbul folosit aici în limba greacă apare de 22 de ori în Apocalipsa. Nu ni se spune cine conferă această autoritate, însă contextul permite ca, fie Dumnezeu, fie Satan, să reprezinte cauza supremă în spatele acțiunilor relatate în aceste versete.

4. A pornit biruitor ca să biruiască = observăm aici scopul călărețului: el biruiește. Ce anume biruiește, nu ni se spune.

Cea dintâi pecete generează câteva întrebări. Mai întâi, care este relația dintre Miel și evenimentele declanșate de ruperea peceților? A doua întrebare: cine este călărețul de pe calul alb? Ultima întrebare are de-a face cu timpul în care acest călăreț va fi biruitor.

Există o diferență clară între primele patru peceți și ultimele trei, care se vede și în judecățile trâmbițelor. Mai mult, este clar că ruperea unei peceți declanșează evenimentele legate de acea pecete. Prin urmare, care este legătura dintre Miel și aceste evenimente? Oare Mielul determină sau permite aceste evenimente? Este El responsabil de aceste evenimente în mod direct sau indirect?

În legătură cu primele patru peceți, o altă persoană declanșează evenimentele peceților unu, doi și patru. A treia pecete ne spune că o voce din mijlocul celor patru făpturi vii anunță impactul acestei peceți. David Aune concluzionează că datele oferite susțin teoria că Dumnezeu declanșează sau pornește aceste evenimente (Aune, Revelation 6-16, Thomas Nelson Publishers, 393). Prin urmare, considerăm că Dumnezeu este cauza directă a acestor evenimente, fără să afirmăm că primele patru peceți sunt mânia lui Dumnezeu. Acestă poziție este dovedită și de întrebarea pe care o pun martirii celei de-a cincea peceți, la care ne vom referi mai târziu. Aceste evenimente profețite aparțin viitorului, dar Dumnezeu va veghea asupra lor pentru a asigura împlinirea lor până la capăt. După cum toate evenimentele de pe pământ sunt controlate din cer, tot așa primele patru peceți sunt rupte în cer, pentru a permite călăreților să vină pe pământ. De fiecare dată, Dumnezeu îngăduie răul, dar nu este niciodată autorul sau agentul răului. Cea de-a doua întrebare generată de

prima pecete are de-a face cu identitatea călărețului. Din multele posibilități oferite, noi preferăm persoana care va fi identificată mai târziu drept fiara care se ridică din mare (Apocalipsa 13:1). În calitate de principal adversar și falsificator al Mielului în cartea Apocalipsa, această fiară se potrivește cel mai bine cu descrierea călărețului din prima pecete.

Mai întâi, călărețul vine pe un cal alb. Acest fapt se compară cu Domnul Isus, care călărește un cal alb când vine la bătălia Armaghedonului, după cum este descris în Apocalipsa 19:11-21. Această asemănare i-a făcut pe unii comentatori să afirme că Isus Hristos este călărețul de aici. Acest lucru nu este posibil, din moment ce Hristos rupe pecețile. De asemenea, este clar că pecețile declanșează evenimentele de pe pământ legate de sfârșitul veacului, timp în care Domnul va reveni din cer. Nu avem niciun indiciu profetic că Domnul va începe această perioadă prin cucerirea pământului. Imaginea calului alb este primul indicator al identității călărețului. Ca imitator a lui Hristos și înșelător a lumii, această fiară își împlinește destinul: calul alb face parte din înșelăciunea ei.

Al doilea detaliu descriptiv asociat cu acest călăreț este arcul. Arcul este o armă antică de război: acest călăreț este pregătit pentru război. Cel de-al treilea detaliu descriptiv vorbește despre o cunună. Cununa (stephanos) indică domnia și autoritatea (2 Samuel 12:29-30). Cel de-al patrulea și ultimul detaliu descriptiv are de-a face cu purtarea călărețului. El a pornit biruitor, să biruiască. Scopul acestui călăreț este de a domni peste alții, prin cucerire. După cum vom vedea mai târziu, aceste detalii descriptive se referă la fiară. Domnul Isus a prezis că sfârșitul veacului va începe cu o creștere radicală a numărului de hristoși mincinoși. Acești falși proroci vor proclama un singur mesaj, dar vor avea motive mincinoase (Matei 24:5).

Apocalipsa 6:3-4

Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino!” Și s-a arătat un alt cal, un (1) cal roșu. Cel ce stătea pe el (2) a primit puterea să ia pacea (3) de pe pământ, (4) pentru ca oamenii (5) să se junghie unii pe alții, și (6) i s-a dat o sabie mare.

1. Un cal roșu = aceasta este culoarea care descrie al doilea cal. Spre deosebire de alb, care este o culoare posibilă pentru un cal, roșul înfocat în mod clar nu trebuie luat literal. Ținând cont de natura celei de-a doua peceți, roșul înfocat poate avea menirea de a simboliza vărsarea de sânge.

2. I s-a dat = avem aici o nouă indicație că o a treia persoană controlează aceste evenimente.

3. De pe pământ = sugerează că influența acestui călăreț ca fi simțită pe întregul pământ. Ioan nu vrea să spună că toate națiunile pământului se vor război

unele cu altele, ci întreg climatul pământului va fi unul de război și neliniște.

4. Ca = indică scopul pentru care călărețul va crea neliniște.

5. Să se junghie unii pe alții = vorbește de violență și sălbăticie. Aceasta nu înseamnă că toate națiunile se vor război între ele, ci că multe popoare se vor război iar moartea va fi brutală.

6. O sabie mare = simbolizează autoritatea de a ucide (Romani 13:4). Iarăși, observăm implicarea unei alte persoane, ceea ce dovedește că lucrurile autorizate în cer sunt executate pe pământ.

Apocalipsa 6:5-6

Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino!” M-am uitat, și iată că s-a arătat (1) un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână (2) o cumpănă, și în mijlocul celor patru făpturi vii am auzit (3) un glas care zicea: (4) „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru (5) un leu. Dar (6) să nu vatămi (7) untdelemnul și vinul!”

1. Un cal negru = simbolizează foametea. Din moment ce un cal poate fi negru, unii sunt tentați să argumenteze că aici chiar este vorba de un cal negru. Totuși, la fel cu cei de dinainte, acest cal reprezintă o stare care se va răspândi pe pământ.

2. O cumpănă = reprezintă situația gravă cu care se vor confrunta oamenii pe pământ. Pâinea este cântărită cu o cumpănă numai în cazul unei foamete severe. Levitic 26:26 și Ezechiel 4:16-17 susțin că pâinea cântărită reprezintă o stare de foamete severă.

3. Un glas din mijlocul celor patru făpturi vii = acest glas este indicat mai devreme ca aparținând Mielului (Apocalipsa 4:6; 5:6). Acest glas declară starea existentă pe pământ. Vedem încă o dată că cerul este implicat activ în evenimentele legate de peceți. Totuși, nu se poate demonstra că vreuna din primele patru peceți ar reprezenta mânia lui Dumnezeu.

4. Grâul… orzul = reprezintă două culturi cultivate în Orientul Mijlociu. Grâul este necesar pentru pâine, iar orzul este necesar pentru hrana animalelor.

5. Un leu (un dinar) = în vremea Domnului Isus aceasta era plata standard pentru o zi (Matei 20:1-16).

6. Să nu vatămi = construcția în limba greacă arată că nicio vătămare nu a avut loc pe pământ înaintea acestei porunci.

7. Untdelemnul și vinul = aceasta reprezintă a doua recoltă în Orientul Mijlociu. Măslinele și strugurii vor scăpa de distrugere.

Apocalipsa 6:7-8

Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino!” M-am uitat, și iată că s-a arătat (1) un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea (2) Moartea. Și (3) împreună cu el, venea după el Locuința morților. Li s-a dat (4) putere peste (5) a patra parte a pământului, (6) ca să ucidă (7) cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.

1. Un cal gălbui = de fapt verzui, ceea ce este probabil un simbol al vieții.

2. Moartea și Locuința morților = prezentate aici ca o singură persoană. Această figură de stil se numește „personificare”. Aceasta se regăsește de patru ori în Apocalipsa (1:18; 6:8; 20:13, 14). Termenul moarte este întotdeauna urmat de termenul locuința morților (hades). Deoarece Locuința morților este rezultatul morții (dacă n-ar fi moarte, n-ar exista o locuință a morților) înseamnă că moartea joacă rolul principal.

3. După el = după moarte, care este descrisă ca o persoană

4. Putere = domnie, autoritate.

5. A patra parte a pământului = este o aluzie geografică sau demografică.

Este clar că această „a patra parte a pământului” are în vedere oamenii. Fiarei îi va fi dată în mână „a patra parte a pământului”, dar ea va încerca să controleze întregul pământ. Bazat pe Daniel 2 și Ezechiel 38, ultimul Imperiu, al Fiarei, va fi compus din națiuni ce trăiesc pe teritoriul Irakului, Iranului, Siriei, Etiopiei, Libiei, Ucrainei, Turciei, Rusiei și Germaniei. Aceste națiuni, luate împreună, reprezintă a zecea parte din populația pământului. Totuși, din punct de vedere geografic ele reprezintă un sfert din teritoriul continental al pământului (mai mult de 23 de milioane de kilometri pătrați).

6. Ca să ucidă = acesta este scopul declarat al lui Anticrist. Asta nu înseamnă că el va ucide a „patra parte din omenire”, însă ar putea-o face dacă ar vrea. „A patra parte a pământului” nu reprezintă o referire directă la creștini. Dacă „a patra parte a pământului” ar fi creștinii și fiara i-ar ucide pe toți, nu ar mai rămâne niciun credincios în viață când Domnul Se va arăta pe nori.

7. Sabia, foametea, molima și fiarele pământului = comentatorii au găsit repede o paralelă a acestei expresii în Vechiul Testament. Deși este adevărat că Dumnezeu a folosit sabia, foametea și molima pentru a mustra poporul Israel în trecut (Ieremia 24:10; Ezechiel 12:16), nu avem nicio proorocie a unei judecăți viitoare de asemenea

natură împotriva poporului Israel. Într-un singur pasaj, fiarele sălbatice sunt adăugate la această listă – Ezechiel 14:21. Contextul limitează acea judecată doar la orașul Ierusalim

Totuși, Apocalipsa 6:8 vorbește despre „a patra parte a pământului” care va suferi evenimentele menționate mai sus. Faptul că anumite traduceri folosesc expresia „fiarele pământului” i-a dus pe anumiți comentatori la interpretări greșite. Mai întâi trebuie să admitem că „fiarele pământului” nu este traducerea corectă a textului grecesc din Apocalipsa 6:8. Cuvântul folosit este therion, iar înțelesul lui fundamental este cel de fiară. El poate fi tradus ca fiară (Tit 1:12) sau fiară sălbatică (Fapte 11:6). Contextul determină care traducere este cea mai bună. Termenul este folosit de 39 ori în cartea Apocalipsa. În 39 din aceste cazuri, termenul se referă fie la fiară, fie la prorocul mincinos (a doua fiară) sau la imaginea fiarei, și este tradus în mod corect cu fiară. Totuși, traducătorii care au încercat să limpezească înțelesul cuvântului în Apocalipsa 6:8 l-au tradus în mod incorect ca fiare sălbatice sau fiarele pământului.

Nu avem niciun motiv să traducem termenul prin din Apocalipsa 6:8 prin fiarele pământului. Din moment ce fiara (anticristul) (Apocalipsa 13:7), prorocul mincinos (Apocalipsa 13:15) și chipul fiarei (Apocalipsa 13:15) au puterea de a ucide, și din moment ce atât fiara (Apocalipsa 13:1) cât și prorocul mincinos (Apocalipsa 13:11) aparțin pământului, aceștia reprezintă corespondentul celui mai bun al cuvântului „fiare” din Apocalipsa 6:8.

Apocalipsa 6:9-11

Când a rupt Mielul (1) pecetea a cincea, am văzut sub (2) altar (3) sufletele (4) celor ce fusese junghiați din (5) pricina Cuvântului lui Dumnezeu ți din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: (6)”Până când, Stăpâne, Tu care ești sfânt și adevărat (7) zăbovești să judeci și să răzbuni (8)sângele nostru asupra (9) locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei li s-a dat o (10) haină albă și li s-a spus (11) să se mai odihnească puțină vreme până se va împlini numărul (12) tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, (13)care aveau să fie omorâți ca și ei.

1. A cincea pecete = inițiază o a doua serie de peceți care se deosebesc de primele patru. Nu mai avem călăreții care inițiază evenimentele. Faptul că moartea a domnit peste „a patra parte a pământului” în cea de-a patra pecete ne face să credem că pecetea a cincea este, probabil, un rezultat al celei de-a patra. Relația între pecețile cinci, șase și șapte o reprezintă mânia lui Dumnezeu: pecetea a cincea o cere, pecetea a șasea o anunță, iar pecetea a șaptea o descrie.

2. Altar = un altar precis este avut în vedere. Aceasta este prima din cele 8 apariții ale termenului în cartea Apocalipsa. Două „altare” distincte sunt prezentate în Apocalipsa. Altarul tămâierii este menționat în Apocalipsa 8:5 și 9:13. Altarul pentru arderi de tot este menționat în Apocalipsa 6:9; 11:1 și 16:7. Altarul pentru arderile de tot era localizat afară, în curtea preoților. Altarul tămâierii era așezat în fața perdelei care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Deci, altarul menționat în Apocalipsa 6:8 este cel mai probabil altarul tămâierii, ceea ce explică în parte de ce acele suflete „strigă cu glas tare”.

De ce ar fi ținute sufletele acestor credincioși tocmai sub acest altar? Nu ni se oferă un motiv concret. Totuși, deoarece aceste persoane au plătit prețul suprem al ascultării de Dumnezeu (moartea fizică), ei sunt păstrați în mod simbolic într-un loc cât mai aproape de Dumnezeu, locul din care spre Dumnezeu se înalță o mireasmă plăcută, altarul tămâierii. Înțelegem de aici că Dumnezeu Își găsește plăcerea în aceste suflete.

3. Sufletele = acest termen este folosit de 2 ori în Apocalipsa (6:9 și 20:4). În ambele cazuri cei la care se referă nu au fost încă înviați.

4. Care fuseseră junghiați = termenul folosit aici apare în repetate rânduri în cartea Apocalipsa. El poate fi folosit pentru a descrie moartea dintr-o varietate de cauze. În Apocalipsa 5:12 și 13:8 este descrisă moartea Domnului prin răstignire. În Apocalipsa 18:24 este descrisă moartea „celor ce au fost uciși pe pământ”. Deci, putem spune că acest termen nu se focalizează asupra unui anumit tip de moarte. Aspectul cel mai important este rezultatul – moartea. Nu același lucru se poate spune despre martirii din Apocalipsa 20:4. Acolo, în centrul atenției stă modul în care sunt uciși, prin decapitare. Este important să ținem cont că martirii din Apocalipsa 6:9 nu-i reprezintă pe toți credincioșii, din toate veacurile. Doar cei uciși recent sunt reprezentați în acest grup. Această concluzie este susținută de solicitarea martirilor ca Dumnezeu să răzbune sângele lor „asupra locuitorilor pământului”. Cei ce trăiesc pe pământ în această vreme sunt responsabili de uciderea martirilor, din moment ce asupra lor va veni judecata lui Dumnezeu.

5. Din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră = aici ni se oferă 2 motive ce au cauzat moartea acestor sfinți:

a. Din pricina Cuvântului lui Dumnezeu = are de-a face cu adevărul. Acești oameni au murit pentru adevăr, pe care n-au vrut să-l renege.

b. Din pricina mărturiei pe care o ținuseră = această expresie și cea de mai sus se aseamănă cu afirmația din Apocalipsa 1:2 și 9. Acolo, cuvântul mărturie este urmat de a lui Isus Hristos. Aceste persoane au murit din aceeași cauză pentru care suferea Ioan: au păstrat și au continuat să mărturisească faptul că Isus este

Domnul. Aceasta ne spune clar care va fi chestiunea majoră pentru cei ce poartă numele lui Isus în timpul prigoanei inițiate de „moarte și Locuința Morților”: Cuvântul lui Dumnezeu și mărturia credinciosului despre Isus Hristos. Nimic din acest text nu sugerează că acești oameni nu ar fi membri în trupul lui Isus Hristos așa cum era apostolul Ioan.

6. Până când = importanța martirilor este scoasă în evidență aici. Ei îl întreabă pe Domnul cu privire la prigonitorii lor. Întrebarea „până când?” în contextul rugăciunii, se găsește des în Scriptură, în special în Vechiul Testament (Psalmul 6:3-4; 13:1-2; 35:17; 74:9-10; 79:5; 80:4). Martirii cer răzbunare. Întrebarea lor sugerează că a trecut prea mult timp între uciderea lor și pedepsirea ucigașilor. Un mesaj similar se regăsește în mulți Psalmi, în care i se solicită lui Dumnezeu să-i pedepsească pe cei răi (Psalmul 7, 35, 55, 58, 59, 69, 79, 139). Împăratul David a rostit o asemenea rugăciune (2 Samuel 3:28-29), după cum și Neemia a rostit o rugăciune similară (Neemia 4:4-5).

7. Zăbovești să judeci și să răzbuni = aceasta este esența întrebării lor. Textul în limba greacă spune literalmente „până când nu vei judeca și nu vei răzbuna?” Cuvântul zăbovești nu apare în textul original: verbele a judeca și a răzbuna apar la timpul prezent, însă este o utilizare specială a timpului prezent, care necesită introducerea cuvântului zăbovești. Cititorul trebuie să înțeleagă că, în acest moment al relatării, Dumnezeu încă nu a început să judece și să răzbune. Vebul a răzbuna reapare în Apocalipsa 19:2, unde descrie sfârșitul mâniei lui Dumnezeu. Până în Apocalipsa 6:10 nu avem niciun indiciu că mânia lui Dumnezeu ar fi început.

8. Sângele nostru = acesta este motivul pentru care martirii îl imploră pe Dumnezeu să-i răzbune. Sângele este folosit aici ca figură de stil. Sângele reprezintă fapta care a făcut ca acest sânge să fie vărsat din trup. Cu alte cuvinte, cuvântul sânge înseamnă crimă: aceste persoane au fost ucise brutal, fapt ce reclamă necesitatea de a se face dreptate.

9. Locuitorii pământului = este o expresie tehnică, referindu-se la același grup de fiecare dată când este folosită în Apocalipsa. Ea apare de 9 ori în această carte:

a. Apocalipsa 3:10 – cei reprezentați de această expresie vor fi supuși unei încercări de care urmașii credincioși ai lui Hristos vor fi izbăviți.

b. Apocalipsa 6:10 – aceștia sunt direct răspunzători de moartea brutală a urmașilor credincioși ai lui Hristos, ale căror suflete sunt sub altarul din cer.

c. Apocalipsa 8:13 – ei reprezintă ținta următoarelor 3 „vai-uri” exprimate prin trâmbițele cinci, șase și șapte.

d. Apocalipsa 11:10a – aceștia se bucură când fiara care se ridică din adânc reușește, în cele din urmă, să-i ucidă pe cei doi martori ai lui Dumnezeu.

e. Apocalipsa 11:10b – aceștia fuseseră chinuiți de către cei doi martori.

f. Apocalipsa 13:8 – aceștia nu sunt dintre aleșii Domnului și se închină fiarei care se ridică din mare.

g. Apocalipsa 13:14a – fiara care se ridică din pământ îi înșală.

h. Apocalipsa 13:14b – ei fac un chip al fiarei care se ridică din mare.

i. Apocalipsa 17:8 – aceștia sunt oameni nemântuiți, care se miră de învierea fiarei care se ridică din adânc.

În fiecare din versetele de mai sus, cei reprezentați prin expresia „locuitorii pământului” fie sunt ostili poporului lui Dumnezeu, fie sprijină fiara și acțiunile ei.

10. O haină albă = hainele albe reprezintă îmbrăcămintea corespunzătoare pentru cei ce sunt în prezența lui Dumnezeu. Hainele albe sunt îmbrăcămintea:

a. Biruitorilor (Apocalipsa 3:4-5, 18)

b. Bătrânilor (Apocalipsa 4:4)

c. Martirilor (Apocalipsa 6:11)

d. Mulțimea nenumărată (Apocalipsa 7:9)

e. Oștirile cerești (Apocalipsa 19:14)

Nu este sigur că Ioan se referă în mod literal la „haine albe”. Cel mai probabil „hainele albe” reprezintă o figură de stil care denotă puritatea morală. Puritatea morală este o caracteristică atât în viața de pe acest pământ, cât și în viața veșnică în prezența lui Dumnezeu. Ioan scrie că Domnul poruncește credincioșilor din Laodiceea „să cumpere de la Mine… haine albe ca să se îmbrace”. Cu alte cuvinte, aceste haine pot fi purtate chiar acum. Și, totuși, credincioșilor din Sardes li se promit „haine albe” la revenirea Domnului. Aceasta vine în sprijinul concluziei că „hainele albe” reprezintă puritate morală și nu neapărat articole de îmbrăcăminte.

11. Să se odihnească = aceasta este cea de-a doua poruncă pe care o primesc martirii din partea lui Dumnezeu. În ce privește verbul a se odihni, unii comentatori sugerează că „înțelesul primar al verbului are de-a face cu restaurarea și împrospătarea care vin prin odihnă, nu doar simpla încetare a activității”. Acest lucru sugerează că sufletele sunt într-un loc și o stare care le permite împrospătarea după truda din timpul acestei vieți.

12. Tovarășilor lor de slujbă și a fraților lor = o întrebare importantă la care trebuie să răspundem este dacă această expresie se referă la unul sau două grupuri. Posibila diferență nu are însă nicio semnificație: membrii ambelor grupuri vor fi uciși. Expresia tovarăși de slujbă (sundouloi) este folosită de 3 ori în cartea Apocalipsa (6:11; 19:10; 22:9). Apostolul Pavel o folosește de 2 ori (Coloseni 1:7; 4:7). De fiecare dată se au în vedere urmașii credincioși ai lui Dumnezeu. În mod clar este vorba despre sfinții lui Dumnezeu din epoca bisericii. Nu avem niciun indiciu care să infirme această concluzie.

13. Aveau să fie omorâți = este o indicație clară că Dumnezeu a stabilit un număr al celor ce vor fi uciși în timpul perioadei descrise în cartea Apocalipsa. De asemenea, aceasta mai arată că moartea nu este un semn al necredinței, ci un semn al credinței. Fără îndoială, unii credincioși vor muri din pricina lipsei lor de credincioșie, însă cei de aici au fost uciși tocmai datorită credincioșiei lor. Cât de mulți oameni vor fi uciși este sugerat de expresia „puțină vreme”. Aceasta ne spune cât va dura măcelul. Aceiași construcție gramaticală în limba greacă se regăsește în Ioan 7:33 și 12:35. Perioada reprezentată de expresia din Evanghelia lui Ioan se poate întinde între câteva zile și ceva mai mult de un an. Nu putem fi categorici, dar timpul reprezentat prin expresia „puțină vreme” în Apocalipsa nu este nedefinit. Numărul celor ce trebuie să fie uciși nu este nelimitat, ci stabilit dinainte. Este interesant să observăm că în Apocalipsa 10:6 se anunță că „nu va mai fi nicio zăbavă”. Acest anunț ar putea fi legat de Apocalipsa 6:11 (despre aceasta vom discuta pe larg când vom ajunge acolo).

Apocalipsa 6:12-17

Când a rupt Mielul (1) pecetea a șasea, m-am uitat și iată că (2) s-a făcut (2a) un mare cutremur de pământ. (2b) Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, (2c) luna s-a făcut toată ca sângele, și (2d) stelele au căzut din cer pe pământ, (2e) cum cad smochinele din pom când este scuturat de un vânt puternic. (2f) Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și (2g) toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locul lor. (3a) Împărații pământului și domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți cei slobozi (3b) s-au ascuns în peșterile munților. (3c) Și ziceau munților și stâncilor. (3d) „Cădeți peste noi și ascundeți-ne (3e) de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de (3f) mânia Mielului; (3g) căci (3h) a venit ziua cea mare a mâniei Lui și (3i) cine poate sta în picioare?”

1. A șasea pecete = cea de-a șase pecete continuă tiparul prezentat de pecetea a cincea, ceea ce subliniază din nou diferența dintre primele patru și ultimele trei peceți. Nu apare niciun cal și niciun călăreț. În mod indirect se dă răspuns la întrebarea martirilor: semnul care anunță declanșarea iminentă a mâniei lui Dumnezeu vine sub forma unor cataclisme pământești și cosmice fără precedent în istoria omenirii. Impactul este evident: oamenii vor leșina de groaza evenimentelor care vor veni peste lume (Luca 21:26)

2. Ioan prezintă aceste cataclisme pământești și cosmice fără precedent în istoria omenirii. Acest eveniment este descris și în Vechiul și în Noul Testament.

2a. Un mare cutremur de pământ = primul semn al dezlănțuirii iminente al mâniei lui Dumnezeu este „un mare cutremur de pământ”. Traducerea în limba engleză pe care o folosim nu este suficient de clară în acest loc. Cuvântul grecesc seismos, din care provine cuvântul cutremur, înseamnă literalmente a scutura. Nu este clar dacă pământul sau cerurile sunt scuturate aici. Luca 21:26 ne spune că puterile cerurilor vor fi clătinate. Acest lucru este sprijinit și de Matei 21:29 precum și Marcu 13:25. Totuși, Isaia 12:13 și Ioel 3:16 anunță că atât pământul cât și cerurile vor fi zguduite în timpul zilei Domnului. Înțelegem că atât cerurile cât și pământul vor fi scuturate violent. Nu ni se spune cum va fi simțită scuturarea cerurilor de către cei ce locuiesc pe pământ. Dar evangheliștii ne spun că „puterile cerurilor vor fi clătinate”.

2b. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr = această expresie arată că un eveniment dramatic se va abate asupra soarelui. Figura de stil – negru ca un sac de păr – indică faptul că soarele nu va mai da lumină, deci peste univers se va lăsa întunericul. Această idee este prezentă și în Matei 24:29. Deoarece unora le este greu să accepte că acest lucru se va întâmpla literalmente, aceștia preferă să înțeleagă evenimentul ca fiind unul simbolic și nu real. La urma urmei spune ei, nu se va pierde doar lumina, ci și căldura. Acest lucru pare imposibil, totuși evenimentul va fi fără precedent în istoria omenirii. O eclipsă totală de soare aduce întunericul asupra pământului, dar nu cauzează o scădere a temperaturii. Mulți oameni de știință au argumentat imposibilitatea opririi soarelui la amiază timp de 12 ore și, totuși, Iosua a trăit un astfel de eveniment.

2c. Luna s-a făcut toată ca sângele = acest al treilea semn se referă la pierderea luminii care provine de la lună. Termenul ca sângele denotă că aici este folosită o figură de stil. Metaforele și comparațiile reprezintă două exemple ale unei figuri de stil ce are de-a face cu compararea unor lucruri. Metafora spune „un lucru” este „alt lucru” (Domnul este păstorul oilor). În acest caz, afirmația are în vedere calitățile păstorului. Cu alte cuvinte, ceea ce se poate spune despre un păstor, se poate spune despre Domnul. Totuși, comparația se deosebește de metaforă. Comparația afirmă că un lucru este ca sau asemeni altui lucru (de exemplu, Domnul este ca un păstor). Această afirmație este mai îngustă decât metafora. Spre deosebire de metaforă care este largă în aplicație, comparația se focalizează asupra unui atribut definit în context. De obicei, acea trăsătură este definită în contextul imediat. În exemplul de mai sus am spune „Domnul este ca un păstor” prin faptul că mă protejează de dușmani.

Deci, atunci când Ioan spune „luna s-a făcut toată ca sângele” observăm imediat că avem de-a face cu o comparație. Întrebarea este următoarea: ce atribut al sângelui are în vedere Ioan aici? Bazat pe context și ținând cont de ceea ce se întâmplă cu soarele și cu stelele, Ioan se referă la lumină sau, mai precis, la absența ei. Deci, luna nu va mai reprezenta o sursă de lumină în timpul nopții. Matei 24:29 afirmă că „luna nu-și va mai da lumina ei”.

2d. Stelele au căzut din cer pe pământ = acesta este cel de-al patrulea semn care indică declanșarea iminentă a mâniei lui Dumnezeu. Aici întâmpinăm o nouă problemă. Conform științei moderne știm că, datorită dimensiunilor lor uriașe, este imposibil ca stelele să cadă literalmente pe pământ. Totuși, contextul sugerează că aici avem de-a face cu o nouă figură de stil, care are în vedere pierderea luminii stelelor.

2e. Cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vântu puternic = această comparație ne explică ce a avut Ioan în vedere cu privire la stele. Ca un ecou al Isaia 34:4, unde se vorbește despre căderea frunzelor și a rodului smochinului, Ioan subliniază aici smochinele. Matei 24:29 afirmă „Stelele vor cădea din pe cer”. Marcu 13:25 spune „Stelele vor cădea din cer”. Ioel 3:15 ne spune că „stelele își vor pierde strălucirea lor”. Toate aceste lucruri sunt în armonie cu ceea ce se întâmplă cu soarele și luna, adică stelele nu vor mai emite lumină. Privind bolta cerului, va fi ca și cum stelele au căzut din cer. Rezultatul este că Universul va rămâne în beznă.

2f. Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul = acesta este cel de-al cincilea cataclism cosmic descris de Ioan. Textul spune literalmente cerul. În textul original expresia lui Ioan este „cerul s-a rupt în două”. Verbul folosit aici poate avea mai multe nuanțe. El poate însemna „a rupe” sau „a dispărea”. Comparația „ca o carte pe care o faci sul” nu ne ajută prea mult în luarea unei decizii. Ambele înțelesuri rămân posibile. Mulți au observat ce se întâmplă cu o hartă care a stat multă vreme strânsă sul atunci când o pui pe un birou: atât timp cât este ținută în poziție cu ceva, ea rămâne plată, dar imediat ce nu mai este ținută, revine rapid la forma inițială. În sensul acesta, harta a dispărut. De asemenea, o hartă rulată strâns se va strânge cu repeziciune, atunci când este lăsată liberă. Deci, este posibil ca Ioan să accentueze viteza cu care cerul se va strânge.

Aici primim ajutor din partea cărții Isaia 34:4 unde prorocul spune că „toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor cade…” Septuaginta, traducerea în limba greacă a Vechiului Testament, folosește în Isaia același cuvânt folosit în Apocalipsa – a strânge sul. Sensul este următorul: cerul se va despica în două în același fel în care sulul este rulat. Sulurile din

vremea lui Isaia erau împăturite între două axe. Înseamnă că nu avem de-a face cu viteza de desfășurare: un sul rulat ascunde privirii conținutul său. Cerul se va da la o parte, ceea ce le va permite locuitorilor pământului să vadă coborârea spectaculoasă a Mielului lui Dumnezeu însoțit de slava lui Dumnezeu.

2g. Toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor = acesta este ultimul eveniment dintre semnele pământești și cosmice care indică declanșarea iminentă a mâniei lui Dumnezeu. Fiecare munte și fiecare insulă se vor mișca din locul lor original. Această situație nu trebuie confundată cu judecata potirului al șaptelea, descrisă în Apocalipsa 16:20. Acolo Ioan spune că munții nu se vor mai găsi și insulele vor fugi din locul lor. Accentul acolo se pune pe dispariția sau încetarea existenței, pe când în Apocalipsa 6:14, accentul este pus pe tranziția simplă dintr-un loc în altul. Acest detaliu textual nu trebuie minimalizat sau trecut cu vederea. În aceste pasaje sunt descrise două evenimente distincte, și numai o tratare superficială a detaliilor textuale poate duce la concluzia că aceste pasaje descriu același eveniment.

În mod clar, aceste 7 cataclisme sunt menite să îndeplinească un scop anume: să capteze atenția oamenilor. Niciun om de pe fața pământului nu va putea trage altă concluzie decât aceea că Dumnezeu se apropie cu mânie de pământ. În special atunci când vor vedea pe Mielul lui Dumnezeu coborând din cer! Aceste 6 semne descrise mai sus au o istorie bogată în Vechiul Testament. Cel mai bogat eveniment istoric descris în Vechiul Testament este mânia lui Dumnezeu în perspectivă escatologică: Ziua Domnului. Ioan a ales cu grijă din Isaia și din Ioel aceste cataclisme, pe care însuși Domnul Isus le-a descris în Matei 24:29-30.

Este semnificativ faptul că Ioel 2:31 pune un indicator de timp important în relația dintre aceste evenimente. Iată ce declară Ioel: „Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge înainte de a veni Ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”. Oricine încearca să pună semnul egalității între semnul zilei Domnului și Ziua Domnului încalcă acest verset. Ioel spune clar că semnul va avea loc înainte de Ziua Domnului. Orice ar însemna primele patru peceți, ele nu fac parte din mânia escatologică lui Dumnezeu. Un lucru ce va fi argumentat și mai târziu.

3. Cea de-a doua porțiune semnificativă a celei de-a șasea peceți o reprezintă reacția „locuitorilor pământului” relatată în Apocalipsa 6:14-17.

3a. Împărați… căpitani… bogați… puternici… robi… slobozi = Ioan prezintă un spectru larg al omenirii care vor reacționa la semnul ce denotă dezlănțuirea iminentă a mâniei lui Dumnezeu. Această listă nu are scopul de-a arăta că toți necredincioșii care vor trăi pe pământ în acea vreme vor fi afectați de mânia lui

Dumnezeu. Apocalipsa 19:18-19 arată că oamenii menționați aici vor fi dați ca hrană păsărilor cerului la marele ospăț a lui Dumnezeu.

3b. S-au ascuns în peșteri și în stâncile munților = această expresie denotă că omenirea recunoaște importanța acestor semne. De asemenea, este susținută afirmația noastră anterioară că „munții” și „ostroavele” nu vor dispărea încă, ci se vor muta din locațiile lor originale. Observați că verbul „s-au ascuns” este la timpul trecut. Deci oamenii aceștia sunt deja în peșteri și în stânci.

3c. Ei ziceau munților și stâncilor = arată că cei nelegiuiți vor, mai degrabă, să moară.

3d. Cădeți peste noi și ascundeți-ne = această expresie este oarecum ciudată. Poate că exprimarea ciudată a oamenilor demonstrează groaza prin care trec în acest moment. Scopul imediat al celor nelegiuiți nu este moartea. Evident că dacă munții cad peste ei, aceștia vor muri, însă ei nu doresc doar să moară, ci vor să fie ascunși de privirea lui Dumnezeu. Aceasta sugerează că „Fața Domnului” nu este apreciată de către oameni decât dacă ei sunt sfinți. Un om nelegiuit nu poate suporta prezența Dumnezeului celui sfânt. Nu este îndeajuns să moară; sinuciderea nu este suficientă. Pentru cei nelegiuiți, chiar și a fi mort în prezența unui Dumnezeu sfânt nu este suficient. Ei vor să fie îngropați cât mai adânc, să fie ascunși de Fața Domnului.

3e. De Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie = avem aici o referință directă la Dumnezeu Tatăl și, în acest context (observați prezența Mielului), Dumnezeu Tatăl este așezat pe tron. Unii spun că „fața celui ce șade pe tron” este un mod indirect de a se referi la Dumnezeu Tatăl fără însă a-I menționa numele. Nu argumentăm aici cine șade pe scaunul de domnie! Acum suntem interesați de ceea ce văd cei nelegiuiți.

Isaia 2:19 afirmă că „oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când se va scula să îngrozească pământul”. Frica Domnului și strălucirea măreției Lui se pot referi la Slava lui Dumnezeu. Petru declară în cea de-a doua sa epistolă că Isus a primit cinste și slavă din partea lui Dumnezeu Tatăl… din slava minunată…” Iov 13:11 pune următoarea întrebare: „Nu vă înfricoșează măreția Lui? Și nu cade groaza Lui peste voi?” Ideea transmisă de autor este următoarea: în acest eveniment Dumnezeu Tatăl Își va face simțită prezența. Această prezență va include și slava Lui, care poate fi descrisă printr-un tron imens, deoarece Dumnezeu rămâne invizibil.

3f. De mânia Mielului = al doilea eveniment care îi îngrozește pe cei nelegiuiți și din ca

este Isus Hristos, cea de-a doua Persoană din Sfânta Treime. Mânia este conectată aici cu Mielul. Aceasta este prima folosire a termenului mânie în cartea Apocalipsa. Faptul că ea este legată de Mielul lui Dumnezeu nu trebuie trecut cu vederea. Isus este Judecătorul escatologic (Ioan 5:27; Ioan 10:42; Daniel 7:13-14). Ea îndeplinește dorința Tatălui.

3g. Căci = indică motivul pentru reacția celor nelegiuiți. Aceștia strigă la munți și la stânci să-i omoare și să-i îngroape, deoarece sunt conștienți de venirea zilei mâniei, semnalată prin cataclismele premergătoare.

3h. Ziua cea mare a mâniei Lui = această expresie este importantă din mai multe motive. Totuși, înainte de-a privi la semnificația ei în ansamblu, cititorul trebuie atenționat asupra unei diferențe ce apare între traduceri diferite. Pronumele lor și lui au cauzat multe polemici. Nu putem fi categorici într-o privință sau în cealaltă, deoarece indiferent de poziția adoptată, înțelesul teologic rămâne același. Domnul Isus afirmă în repetate rânduri că El și Tatăl sunt una în gândire și acțiune. Deci, mânia Lui este mânia Lor, iar mânia Lor este mânia Lui.

Contextul identifică în mod clar această zi ca fiind Ziua Domnului escatologică, descrisă în Vechiul Testament ca ziua mâniei lui Dumnezeu Tatăl. Totuși, în Noul Testament termenul Domnul îl reprezintă și pe Domnul Isus (Fapte 2:36). Deci, Ziua Domnului înseamnă mânia escatologică atât a lui Dumnezeu Tatăl cât și a Domnului Isus.

A venit este traducerea corectă a construcției gramaticale, însă înțelesul expresiei în limba greacă s-a pierdut. Textul în limba greacă sugerează ideea „este gata să vină”. Accentul se pune pe inițierea acțiunii. Aceasta se potrivește cu întrebarea pusă de martiri la pecetea a cincea. Cea de-a cincea pecete solicită începerea mâniei lui Dumnezeu. A șasea pecete anunță declanșarea iminentă a mâniei lui Dumnezeu, iar a șaptea pecete demonstrează mânia lui Dumnezeu.

3i. Cine poate sta în picioare = această întrebare retorică necesită un răspuns, iar răspunsul este „nimeni”. Niciun om nelegiuit nu va putea sta în picioare în fața mâniei lui Dumnezeu.

Apocalipsa – Prefaţa şi Cuprinsul

A P O C A L I P S A

Prefaţă

Reproducând aceste prelegeri sub formă de carte, răspund pur şi simplu la cererea multora care le-au auzit, fie la Oakland, sau în alte oraşe unde le-am ţinut recent. Mai înainte am refuzat să scot un volum despre Apocalipsă întrucât mi se părea că deja erau aşa de multe sub tipar mai bune decât aş fi putut eu să scriu. Dar, deşi acest fapt rămâne la fel de adevărat astăzi, marele război şi alte mişcări colosale din ultimii cinci ani s-au combinat ca să accentueze şi să clarifice mult ceea ce fraţi mai pricepuţi scriseseră în anii trecuţi, încât acum găsesc că este nevoie de o expunere mai actuală a celei din urmă cărţi din Biblie, care să ia în considerare aceste numeroase şi semnificative evenimente.

Trebuie să fim recunoscători cercetătorilor serioşi ai profeţiei, constatând că poziţia lor este întărită de întâmplările recente, şi concluziile lor anterioare confirmate. Pe de altă parte, şcoala pretins optimistă, care a închis întotdeauna ochii la realitatea profeţiei, se poate smeri recunoscând că pronosticurile ei sunt cu totul false şi că încrederea lor în fraternitatea omenească s-a dovedit a fi o halucinaţie aiurită, care a nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu şi stricăciunea inimii omeneşti.

Pregătind aceste prelegeri pentru tipar, nu le-am schimbat forma, deşi ici şi acolo am modificat expresiile echivoce şi uneori am insistat asupra anumitor teme, din motive de claritate. Prima cuvântare a fost doar parţial consemnată şi ca atare a trebuit să fie aproape complet refăcută. Celelalte sunt în mare parte aşa cum au fost expuse.

Fiind încredinţat că această carte poate fi de folos spre a trezi interes pentru studiul profeţiei şi să pregătească pe poporul Lui pentru întoarcerea Domnului, v-o transmit în Numele Său.

Harry A. Ironside – Oakland, California, 1919

________________________________________________________________

                                                           C U P R I N S

I              Cap. 1.1-8                          Introducere
II            Cap. 1.9-20                        Prima viziune
III          Cap. 2                                 Cele şapte biserici
IV           Cap. 3                                 Cele şapte biserici (continuare)
V             Cap. 4                                 Prima viziune a cerului
VI           Cap. 5.1 –  6.8                   Cartea cu şapte peceţi
VII         Cap. 6.9-17                        Pecetea a cincea şi a şasea
VIII       Cap. 7                                 Cei 144.000 şi marea mulţime a neamurilor
IX           Cap. 8                                 Ruperea celei de-a şaptea peceţi
X             Cap. 9                                 Primul şi al doilea „Vai!” al trâmbiţelor
XI           Cap. 10                               Ia cărticica deschisă şi mănânc-o
XII         Cap. 11                                Cei doi Martori şi Trâmbiţa a şaptea
XIII       Cap. 12                                Femeia şi Copilul de parte bărbătească
XIV        Cap. 13.1-10                      Viitoarea Confederaţie a Naţiunilor
XV          Cap. 13.11-18                    Anticristul personal
XVI        Cap. 14                               Secerişul şi culesul viei
XVII      Cap. 15 – 16                       Potirele şi mânia lui Dumnezeu
XVIII    Cap. 17                                Babilonul. Caracterul şi osânda lui
XIX        Cap. 18.1 – 19.5                Babilonul. Caracterul şi osânda lui (continuare)
XX          Cap. 19.6-21                      Cele două cine
XXI        Cap. 21 – Cap. 22              Aspecte de încheiere

Apocalipsa – VI. Cartea cu şapte peceţi. Cap. 5 la 6.8

VI.
Cartea cu şapte peceţi
Capitolul 5 la 6.8

     În capitolul 4 aveam ca subiect pe răscumpăraţii Domnului strânşi în jurul tronului lui Dumnezeu şi al Mielului în cer. Cei 24 de bătrâni din viziunea lui Ioan, stând în jurul tronului, reprezintă pe toţi sfinţii cereşti din dispensaţia aceasta şi cea trecută. Ne amintim că simbolul este luat de la cei 24 de bătrâni ai preoţiei lui Israel. Putem vedea ce potrivit este reprezentată întreaga ceată cerească de aceste căpetenii ale preoţiei levitice. În cer însă nu există nicio preoţie sacerdotală, ci toți din poporul lui Dumnezeu sunt preoţi.

     În Apocalipsa 5 ne ocupăm de aceeaşi viziune ca în cap.4. În cap.4 am văzut pe Domnul Isus adorat ca şi Creator. În cap.5 gloria Sa este mai înaltă, El fiind adorat ca Răscumpărător.

Tu ai fost mare când ai făcut lumea din nimic; când ai răscumpărat-o eşti şi mai mare.

     Primul lucru care  ne atrage atenţia este ce se spune despre cartea cu şapte peceţi din mâna Celui ce stă pe tron. Am văzut din cap.4 că Fiul este Cel ce stă pe tron, dar să nu uităm că acesta este şi tronul lui Dumnezeu Tatăl. Şi astfel, avem în mâna dreaptă a Tatălui o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară şi pecetluită cu şapte peceţi. Când citim „carte” nu trebuie să ne gândim la o carte obişnuită, ci mai curând la un sul de pergament. Vechile cărţi ale Israelului erau în general suluri de piele de oaie; şi când ni se spune că această carte era pecetluită cu şapte peceţi, trebuie să înţelegem că ea era făcută sul până la un anumit punct, şi acolo era pusă o pecete pe margine, aşa încât nu putea fi deschisă fără să se rupă pecetea. Era apoi rulată puţin mai departe şi o altă pecete era pusă acolo şi tot aşa mereu până ce erau şase peceţi pe marginea cărţii, şi o ultimă pecete încheia întregul sul. Când prima pecete era deschisă, o anumită porţiune din carte era expusă vederii şi la fel cu fiecare din următoarele. Când cea de-a şaptea pecete era ruptă, atunci întreaga carte era desfăşurată.

     Ce conţinea această carte pecetluită? Voi reaminti un principiu: studiind cartea Apocalipsei să nu ne bizuim niciodată pe propria noastră imaginaţie cu privire la ce simbol referă. Fiecare simbol este explicat sau se face aluzie la el în altă parte din Biblie.

     În Ieremia 32 citim că Ieremia a trăit chiar în epoca precedentă căderii Ierusalimului sub Nebucadneţar. A profeţit poporului Israel că vor fi duşi în robia Babilonului, că timp de 70 de ani aveau să fie captivi, și că la sfârşitul acestei perioade vor fi eliberaţi şi locurile lor pustii vor fi reclădite (Ieremia 29.10). Hanameel, vărul lui Ieremia, care avea o bucată de pământ, ştia bine că în curând ea va fi absolut fără nicio valoare şi era nerăbdător să scape de ea şi să scoată ce-o putea pe ea. El a încercat s-o vândă vărului lui, profetul Ieremia, care era în închisoare în timpul acela din cauza adevărului. Domnul a spus lui Ieremia: „Cumpără ţarina” și I-a poruncit să primească propunerea ca și cum ţarina ar avea valoare, pentru că după cât de sigur era că poporul lui Dumnezeu a coborât în Babilon, la fel de sigur era și că se vor întoarce din nou de acolo, și deci țarina va valora mult mai mult în ziua aceea, rămânând astfel în familia lui. În Ieremia 32.8 ni se spune, că Hanameel a venit şi l-a rugat să-i cumpere câmpul, iar Ieremia a primit. Titlul de proprietate a fost deci întocmit, pecetluit şi ascuns undeva. Ţarina era cumpărată de Ieremia, dar el nu a intrat în posesia ei atunci, pentru că avea să fie alungat, lepădat şi pus deoparte; dar într-o zi sulul acela pecetluit va fi de o mare valoare, atunci când restaurarea va avea loc. El l-a dat secretarului său să-l ascundă departe şi să facă cunoscut moştenitorilor lui unde era actul care trebuia să le dea titlul de proprietate asupra pământului. Documentul acela, ca o carte pecetluită, era titlul de proprietate al moştenirii lui Ieremia, iar când poporul lui Dumnezeu se va întoarce din Babilon, un om va intra în tribunal şi va spune: „Actul acesta îmi aparţine. Eu sunt moştenitorul lui Ieremia. Eu am dreptul să rup peceţile şi să iau proprietatea”.

     Cu ilustraţia aceasta înaintea noastră, nu ne este greu să înţelegem ce vrea să spună cartea cu şapte peceţi din Apocalipsa. Cartea pe care Ioan a văzut-o în mâna Celui ce stătea pe tron este titlul de proprietate al acestei lumi; şi când Dumnezeu spune: „Cine este vrednic să ia cartea şi să-i rupă peceţile?”, este exact un alt fel de a spune „Cine este moştenitorul legitim?” Cine poate spune: „Eu am dreptul să rup peceţile acelea, dreptul să pretind că lumea îmi aparţine mie?” Cine este vrednic să ia lumea în stăpânire şi să şi-o supună? Adam, tu eşti? Nu ţi-a fost dată lumea? Când Dumnezeu te-a creat şi te-a aşezat în grădina Edenului, nu ţi-a spus că totul este al tău? De ce nu ieşi înainte să iei acest titlu de proprietate şi să-ţi revendici proprietatea? Adam poate spune: „Mi-am pierdut moştenirea din pricina păcatului. A mea a fost, dar am păcătuit şi nu mai este a mea. Diavolul mi-a furat-o, înşelându-mă, şi eu nu mai am niciun drept asupra ei”. Este vreun înger care poate înainta şi să ia cartea? Nu, niciun înger din oştirile cereşti nu poate spune: „Eu am dreptul la lumea aceasta”. Niciun om din tot universul nu poate spune: „Este a mea”. Şi Ioan spune: „Am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic”. Dar în timp ce plângea unul dintre bătrâni i-a spus: „Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda a biruit ca să ia cartea şi să-i rupă peceţile …” Şi Ioan s-a uitat să vadă Leul din seminţia lui Iuda, maiestosul rege al animalelor, gata să sară pe pradă, însă a zărit un miel … Ce, Leul este Mielul!? Da, Mielul lui Dumnezeu este Leul din seminţia lui Iuda. Mielul care simbolistic vorbeşte despre nevinovăţie, despre smerenie, despre bunătate şi jertfă este Cel ce trebuie să înainteze ca un Războinic viteaz şi să revendice această lume ca pe un drept al Său, alungând pe toţi vrăjmaşii Lui dinaintea feţei Sale. Traducerea lui Weymouht spune: „Am văzut în mijlocul tronului un miel care arăta de parcă ar fi fost adus jertfă” – Mielul în adevărata glorie a lui Dumnezeu care în toată eternitatea va purta semnele morţii pe trupul Său glorificat.

     Când a ieşit Domnul din mormânt, semnele cuielor erau pe El. Când, după mulţi ani, Ioan L-a văzut sus, în glorie, el a văzut un Miel care arăta ca şi când ar fi fost adus jertfă; şi când noi vom merge acasă, în cer, nu vom greşi niciodată identificarea Lui. Nu vom greşi închinându-ne lui Gabriel, în locul Domnului Hristos; nu vom confunda pe un apostol iubit ca Ioan, cu Domnul Isus. Vom avea ochii numai pentru Mielul pe al cărui trup vor fi pe vecie semnele răscumpărării noastre. Ce privelişte va fi pentru poporul iubit al lui Dumnezeu când vom privi faţa Lui, vom simţi atingerea Lui duioasă, vom privi urmele cuielor din mâinile şi picioarele Lui și semnul lăsat de suliţa romană în coasta Lui!

     Profetul Habacuc 3.4, Îl descrie astfel: „din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui”. Acolo unde suliţa crudă L-a străpuns, se ascunde puterea Lui.

„O, Miel, Miel însângerat,
Miel al Calvarului,
Miel care ai fost ucis, dar trăieşti din nou
Ca să mijloceşti pentru mine”

     Cunoaşteți dvs. pe acest Miel al lui Dumnezeu? Sunteți dvs. familiarizaţi cu El? Este El Mântuitorul dvs.? Vă bizuiți dvs. pe îndurarea Lui?

     Se spune că Mielul din mijlocul tronului are şapte coarne. Coarnele vorbesc despre putere. În Vechiul Testament citim despre „tauri puternici din Basan”, cu capete mari, cu grumazul gros şi coarne tari. În Israel se obişnuise să se lege ideea de putere cu cornul. Dar Ioan nu vede un taur viguros, ci un miel, (diminutiv, un mieluşel) cu şapte coarne! Aşa cum coarnele vorbesc de putere, cifra şapte vorbeşte de perfecţiune. Puterea desăvârşită aparţine Mielului lui Dumnezeu.

     Ni se spune că El avea şapte ochi, care ni se explică în continuare că sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în toată lumea, şi aceasta este legat cu Isaia 11.2. Duhul Sfânt este Duhul lui Hristos. „În El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2.9). Toate harurile spirituale sunt ale Lui. „El este uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus de tovarăşii Lui de slujbă” (Ps. 45.7). El este Cel ce ne dă Duhul Sfânt.

     A venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce stătea pe tron. Ce-L îndreptăţea să procedeze aşa? Pentru că s-a dus la cruce în infinită îndurare, ca să plătească marea datorie a păcatului, să răscumpere astfel moştenirea pierdută şi s-o elibereze de sub dominaţia lui Satan. Mielul are dreptul la carte, Mielul poate să revendice titlul de proprietate al acestei lumi, fiindcă atunci când murea pe crucea Calvarului a răscumpărat-o să fie a Sa; o lume în care gloria lui Dumnezeu va urma să fie desfăşurată de-a lungul a o mie de ani. Era lumea Lui, pentru că El a creat-o. El a dat-o omului, dar acesta a pierdut-o prin păcat. Însă Domnul Isus Hristos a răscumpărat-o când era atârnat pe crucea Golgotei. Și timp de 2000 de ani El a aşteptat cu răbdare, acolo în glorie, până avea să se împlinească vremea ca să-şi revendice moştenirea. De aceea cartea cu titlul Lui de proprietate a fost pecetluită. În acest interval, oamenii au avut destul timp să progreseze pe pământ. Diavolul a condus lucrurile în mod corespunzător, dar în curând Domnul Hristos va reveni. El va restabili totul, însă va face aceasta prin judecată. Chiar lumea în care Domnul Isus a murit, va deveni sfera unde gloria lui Dumnezeu se va desfăşura – şi aceasta nu numai în mileniu, ci şi pe pământul cel nou după aceea, ca şi în cerul cel nou.

     „Când (Mielul) a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei 24 de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută (harfă) şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor” (v.8). Mie îmi place foarte mult harfa. De fiecare dată când aud o harfă cântând, mă gândesc că, cu un astfel de instrument voi cânta şi eu în cer. Este o închipuire, desigur, dar una plăcută.

     „Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile; căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ” (v.9-10). Ei nu cântă numai despre ei, ci despre toţi răscumpăraţii; astfel, făpturile vii, atributele divine, se unesc cu ei. Şi iată, o mare mulţime care cântă cuvintele cântării, deci probabil că în cer vor fi mult mai mulţi oameni decât vor fi cei pierduţi pentru totdeauna în infern. Toţi pruncii care au murit, vor fi acolo, în cer. Ce aglomerat va fi căminul ceresc! Şi ce minunate părtăşii! Vom fi în tovărăşia tuturor celor curaţi şi sfinţi, curăţiţi prin sângele Domnului Isus. Să observăm ce anume cântă ei acolo: ei atribuie răscumpărarea în întregime Mielului şi lucrării Sale. Aceştia sunt sfinţii lui Dumnezeu. Apoi vom găsi o altă ceată, cea a îngerilor. Putem remarca însă un cerc închis, format din păcătoşii răscumpăraţi; aceştia vor fi gloria cerului.

     Auzim adesea printre oameni despre îngeri care cântă. În Iov 38.7 citim: „atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie”. Stelele dimineţii sunt îngerii. Ei cântau când această lume, în frumuseţea ei ieşea din mâna lui Dumnezeu. Dar această veche cântare a încetat. Păcatul a intrat în lume şi a murdărit frumoasa creaţie şi din timpul acela nu mai citim niciodată că îngerii cântă. La naşterea Domnului Isus o mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu, spunând: „Glorie lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2.14). Dar nu citim că ei au cântat. Răscumpăraţii cântă însă „o cântare nouă”. Este cântarea răscumpărării. Vom fi şi noi în stare să cântăm acea cântare? Îngerii Îl vor lăuda pe Miel, este adevărat, dar nu se spune că ei vor cânta. Iată textul: „M-am uitat şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, gloria şi lauda” (v.11-12). Ce oştire! Poate gândim că Dumnezeu ar fi avut îndeajuns şi fără noi. John Bunyan spunea: „Oh, acest Miel al lui Dumnezeu! Cerul întreg era al Lui, mulţimi nenumărate de îngeri Îl desfătau, dar aceasta nu-L mulţumea. El trebuia să aibă părtăşie cu păcătoşii”. Dacă vreodată veţi cânta sus, va trebui să începeţi de aici, de jos. Putem spune noi: „Tu ai fost înjunghiat şi m-ai răscumpărat cu sângele Tău?”

     Îngerii stau într-un cerc exterior. Cu alte cuvinte, îngerii stau deoparte, privesc şi spun: „Mielul merită cinstea pe care o primeşte!”

     Apoi este o a treia ceată, un al treilea cerc, cuprinzând întreaga creaţie. Ioan priveşte peste întregul univers şi vede fiecare făptură înălţând pe Miel. Va veni ziua când toată inteligenţa creată se va uni şi va spune: „Glorie Mielului!”

     După ce Mielul a luat cartea, apoi îi rupe peceţile. Când a început Războiul mondial, au venit unii la mine să mă întrebe: ”Nu credeţi că Necazul cel Mare a început deja? În ultimii ani eveniment după eveniment răspunde la această parte introductivă a Apocalipsei, încât ai fi îndreptăţit să crezi că am intrat deja în durerile Necazului celui Mare”. Răspunsul meu a fost acesta: „Nu poate fi nici o perioadă de necaz (strâmtorare), cum este descrisă aici, mai înainte ca Mielul să rupă peceţile din cartea cu şapte peceţi. Şi Mielul nu rupe prima pecete mai înainte ca cei răscumpăraţi să fie văzuţi încununaţi în cer. Şi niciun răscumpărat nu-şi va primi cununa înainte ca să fie răpiţi la venirea Domnului Isus în văzduh şi instalarea tronului de judecată. Toate cununile urmează să fie date la tronul de judecată al lui Hristos, înainte ca Mielul să ia cartea şi înainte ca peceţile să fie rupte.”

     Atunci o doamnă m-a întrebat: „Frate, ce chin poate fi mai mare ca acesta?” „Ei bine, atunci condiţiile vor fi îngrozitoare. Până acum n-a existat un alt război în care organizaţiile care se declară că reprezintă neprihănirea (dreptatea) să fi făcut atât de mult pentru soldaţi, rude şi nevoiaşi ca în acest teribil conflict. Luaţi Crucea Roşie, de pildă. Spiritul de sacrificiu a făcut pe oameni să iniţieze această societate şi mulţi din fondatorii ei erau devotaţi pentru Hristos. Oriunde se vede Crucea Roşie se evocă crucea lui Hristos. În Necazul cel Mare însă nu va mai fi nicio cruce roşie. Crucea lui Hristos va fi atât de urâtă atunci încât nu va mai fi văzută nicăieri. Apoi să ne uităm la YMCA. Cunosc criticile ce i se aduc şi eu însumi a trebuit să vorbesc despre aceasta, dar mişcarea YMCA a fost întemeiată de un om al lui Dumnezeu şi obiectivul ei iniţial a fost aducerea sufletelor la Hristos. Multe lucrări mai recente ale ei sunt într-adevăr expuse criticilor şi, pe bună dreptate este o ruşine pentru ce a adăugat şi a denaturat ea ulterior. Totuşi putem mulţumi lui Dumnezeu pentru Noile Testamente şi mângâierile aduse prin ele milioanelor de oameni. Luaţi lucrarea Armatei Mântuirii. Am auzit pe mulţi mărturisind că Armata Mântuirii predica Evanghelia în tranşee. Acum gândiţi-vă la un război mai mare decât acesta (şi aşa va fi în viitor), un război în care nu va mai exista nicio Armată a Mântuirii, nicio YMCA, nici Crucea Roşie, nici Societăţi Biblice, nici lucrători creştini – absolut niciun slujitor spiritual care să uşureze condiţiile îngrozitoare care vor predomina atunci în lume. Gândul este cumplit, dar un astfel de război a fost prezis de Biblie.”

     Repet, timpul acelei strâmtorări nu va începe înainte ca cei răscumpăraţi să fie strânşi în jurul Domnului în glorie, şi să fie încununaţi. Apostolul Pavel spune: „De acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da „în ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. „În ziua aceea” când sfinţii vor fi adunaţi în jurul tronului de judecată al lui Hristos, adică în ziua când îşi vor primi cununile.

     Aşadar, după ce Biserica va fi răpită, cine îi va lua locul în lume? După ce răpirea a avut loc, noi suntem deja în cer. Să presupunem acea ultimă noapte – în timp ce lucrurile merg înainte în mod obişnuit. Deodată se aude din glorie un sunet dulce şi fiecare răscumpărat înţelege că este trâmbiţa lui Dumnezeu. Şi într-o clipă, mormintele se deschid şi în fiecare loc unde credincioşii morţi se odihniseră, trupurile au înviat şi sfinţii vii s-au schimbat. Ne pomenim că suntem răpiţi şi intrăm în Casa Tatălui şi cădem cu faţa la pământ să ne închinăm. Să presupunem că am trăit deja 24 de ore în cer. O, păcătosule, tu nu vei fi acolo! Despre oamenii mântuiţi vorbesc. La început inimile noastre vor fi prea pline de Hristos ca să se mai gândească la altceva. Dar, în cele din urmă, El Însuşi ne stimulează să fim atenţi la ce se pregăteşte să facă. Poate zicem în noi înşine: „Ce se petrece cu lumea pe care am lăsat-o jos?” Privim în jos la sărmana scenă pe care am trăit-o până ieri. Oamenii umblă aproape ca înainte, numai că într-o mare agitaţie. Priviţi la străzile metropolelor. Putem vedea băieţii cu ziare cum strigă: „Ediţie specială! Un mare număr de persoane au dispărut!” Este mare învălmășeală la ziare să afle tot despre acest straniu eveniment. Mulţi se îngrămădesc la Bisericile populare ca să asculte pe reverendul dr. Anania şi asistenţii lui dând explicaţii despre marea dispariţie a atâtor oameni.

     Cred că mulţi vor merge la Biserică câtva timp după răpirea celor credincioşi. Se vor înghesui ca niciodată înainte. Îmi închipui că-l aud pe reverend aplanând lucrurile, stând la amvon cu faţa palidă, cadaverică, în timp ce se uită la duzinele de enoriaşi, pe care nu i-a văzut de mulţi ani, şi cugetă: „Acum văd că trebuie să dau o explicaţie acestor oameni. De 20 de ani le-am spus că povestea aceasta cu a doua venire este falsă”. Oamenii care credeau în a doua venire erau priviţi ca nişte idioţi, care nu ştiu ce vorbesc. Se aud murmure în adunare: „Noi ţi-am încredinţat sufletele noastre. Dumneata ai învăţat la colegii, seminare, universităţi, ai citit biblioteci întregi cu cărţi şi noi te credeam când spuneai că vechea concepţie a mântuirii prin sângele lui Hristos este demodată, și că noi înşine putem să ne mântuim prin fapte şi ştiinţă. Te credeam când ne spuneai că a doua venire a Domnului Hristos este o idee fantastică: acum explică-ne aceasta!” Altul striga: „Şi cu bunica ce se aude? Ea a crezut în Biblia ei până la sfârşit. De curând a citit: „În ceasul când nu vă gândiţi, Fiul Omului va veni”. Acum bunica s-a dus şi eu sunt aici. Doctore, explică-ne!”

     Vor fi nişte adunări deosebite după venirea Domnului! Iată lumea aceea plină de corupţie, iată inimile oamenilor topindu-se de frică. Oamenii de stat creştini s-au dus. Oamenii de afaceri creştini, toate categoriile de oameni care cunoşteau pe Hristos, au dispărut. Ce vor face ei? Citim: „Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: Vino şi vezi! M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască” (cap.6.1-2). Am văzut pe Miel când rupea prima pecete şi Ioan a auzit un glas ca de tunet. Tunetul vorbeşte de o furtună apropiată, deşi scena pare destul de liniştită. Ce este aceasta? Un luptător iese pe un cal alb, ţinând un arc în mână. Arcul vorbeşte de lupte de la distanţă. Caii, ca în Zaharia 1, simbolizează hotărâri providenţiale. Acest luptător de pe calul alb zugrăveşte ultimul efort al omului de a instaura o domnie a ordinii şi a păcii, în timp ce Hristos este încă lepădat. Va fi cea mai mare încercare a lumii de a-şi uni forţele după ce Biserica a fost răpită. Va fi planul şireteniei diabolice de a produce un mileniu de batjocură fără Hristos. Cât va dura aceasta?

     „Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: Vino şi vezi. Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii şi i s-a dat o sabie mare” (cap.6.3-4). Deci apare un cal roşu, ce ne vorbeşte despre anarhie și război sângeros. Primul efort din lumea de jos va fi să stabilească pacea universală, despărţiţi de Hristos. Dar ea va sfârşi într-un război universal, mult mai sângeros şi mai mare decât s-ar fi cunoscut vreodată. Călăreţul de pe calul roşu ca sângele are o sabie. Ea vorbeşte de un război de tip diferit, inclusiv cel cu arcul. Omul luptând cu omul, naţiune cu naţiune. Conflictele interne şi războaiele de clasă și nimicirea oricărei ordini stabilite este ilustrată aici.

     „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: Vino şi vezi. M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar. Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul” (cap.6.5-6). Deci, un cal negru şi un călăreţ cu o cumpănă ne vorbeşte despre ceea ce urmează inevitabil după un război mondial: foamete mondială. Nu mă îndoiesc că oamenii au chibzuit la tot ce au văzut cu ochii în ultimii patru ani. Efortul de a instaura pacea universală i-a apropiat de războiul universal. Foamete în multe părţi ale lumii, dar încetul cu încetul va cuprinde întreaga lume. Ştim ceva mai bine acum decât atunci când lucrurile au fost profeţite întâia oară de oamenii lui Dumnezeu, ce înseamnă aceasta. Am avut raţia noastră distribuită cu măsură şi am cunoscut preţul costisitor al vieţii pe timp de război, dar în viitor condiţiile vor fi atât de îngrozitoare încât o măsură de grâu se va plăti cu un dinar sau trei măsuri de orz cu aceeaşi sumă. „Măsură” înseamnă atât grâu cât să pregătească omul o masă iar dinarul era plata pentru o zi de lucru. Hrana pentru un prânz din salariul unei întregi zile de lucru, va fi pentru cineva care va mânca grâu. Dacă va mânca orz, va avea trei mese pentru o zi de lucru. Ce condiţii grele! Noi socotim exorbitant costul unui război, dar în zilele Necazului cel Mare va fi fără seamăn.

     „Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul”. Untdelemnul şi vinul sunt puse în contrast cu grâul şi orzul. Grâul şi orzul constituie hrana săracului – aproape dincolo de posibilităţile lui de cumpărare; dar de hrana bogatului, de luxul lui să nu se atingă.

     „Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: Vino şi vezi! M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului” (cap.6.7-8). Deci un cal gălbui (palid), încălecat de moarte. Cuvântul redat cu „gălbui” însemnă verde-crom. O mai bună traducere ar fi un cal „livid”, adică culoarea cadavrelor. A cui imagine este aceasta? A molimei, care urmează întotdeauna războiului şi foametei.

Interviu cu Dumnezeu  ,de Octavian Paler

Cand am citit pentru prima oara dialogul am ramas suprins de concluzia cu care se termina:”sa nu uitam de EL, de Dumnezeu”.Desi e prezent peste tot in univers,desi cunoaste totul despre toti,desi puterea Lui e incomensurabila are si Dumnezeu o dorinta:SA NU UITAM DE EL.

Ideea de uitare ma duce cu gandul la relatie si una speciala:relatie divinitate-om.Cred ca e cea mai importanta relatie pe care o poate avea omul si in care nu este niciodata dezamagit de ceea ce se ofera daca are in minte urmatorul lucru: „stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp… am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…

Sa nu uitam ca Dumnezeu e cu noi zi de zi,El e Dragoste si noi avem zilnic nevoie de dragoste ,de incurajare,de sustinere si daca avem in minte,in suflet acest gand in noi stim ca Totul este cu putinta la Dumnezeu.

Cum simti prezenta lui Dumnezeu in viata ta?Cand iti aduci aminte de Dumnezeu?Ai nevoie de un prieten adevarat?

 Ce reprezinta Ciuma in Biblie ?

Ciuma si poporul Israel!

 

Matei 24:7 – Si, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

Luca 21:11 – Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciuma;

Apocalipsa 6:8 – M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă …

Ieremia 28:8 – Proorocii care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremurile străvechi, au prorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.

Ieremia 29:17 – Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca nişte smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.”

In peste 51 de versete din Biblie este amintita aceasta boala – ciuma.  In subiectul anterior am vorbit despre boli si motivele pentru care ele vin peste oameni.

Poporului Isreal din vechime Dumnezeu le promisese ca nu vor fi loviti de bolile cu care ii lovise pe Egipteni atata timp cat ei ei faceau binele, ascultau de poruncile lui Dumnezeu si implineau Legea Sa.  Promisiunea de a fi feriti de boli era conditionata de ascultare.

Descoperim in Biblie multe relatari despre diferite imprejurari in care Israel, poporul ales de Dumnezeu ca sa fie o lumina pentru celelalte popoare, s-a indepartat de Dumnezeu dedandu-se la idolatrie si pacatuind impotriva lui Dumnezeu.  Iata motivele pentru care Dumnezeu a trimis aceasta boala peste ei. Datorita pacatului, Dumnezeu a ingaduit sa vina aceasta boala peste ei.  Prin ingaduirea acestei epidemii Dumnezeu a vrut ca Isreal sa se intoarca de la calea lor rea la ascultarea de El.

1 Cronici 21:14 – Domnul a trimis ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel.

Ieremia 29:18 – Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, …

Ezechiel 33:22 – Îl voi judeca prin ciumă …

Amos 4:10 – Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; … Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.

Epidemiile au facut mai multe ravagii decat razboaiele. Ele continua sa ucida si in ziua de azi. Gripa, Sida, febra Dengue, paludismul… Iata care sunt epidemiile de care omul s-a temut dintotdeauna, si de care inca n-am scapat!

Ciuma a ajuns pe continentul european in anii 1350, facand doar aici 25 de milioane de victime, si 50 de milioane in intreaga lume. In afara catastrofei umanitare, pandemia de ciuma a adus cu ea si alte inconveniente: mana de lucru s-a imputinat, terenurile au ramas nelucrate, rasismul a luat amploare (evreii erau acuzati ca diseminau in mod voluntar boala, fiind alungati din casele lor).

Ciuma bubonica (numita astfel din cauza bubelor care se formau la nivelul piscaturilor) este o boala purtata de sobolani si transmisa la om prin piscatura de purice si de capuse. Ea se datoreaza unei bacterii numite Yersinia Pestis. Ciuma exista si sub forma pulmonara, insa este mult mai rara.

Moartea Neagra  – Marea Ciuma din Europa

Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile… Atunci cand vine vorba despre epidemii, putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. „Marea moarte” a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand permanent structurile politice, comerciale sau sociale.

Pentru multa vreme s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului. Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte neagra nu era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane posibilelor victime ale „ciumei” continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care sa sustina aceste noi teorii.

Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace, infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor, eliminarea sangelui pe cale orala.
http://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epidemii-care-au-devastat-omenirea

Ciuma in prezent

Ciuma este departe de a fi eradicata. In Europa nu mai face victime, insa in Africa si Asia, ea ucide in mod regulat. In Statele Unite sunt raportate cateva cazuri izolate in fiecare an.

 

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*