Publicat la:
Mai 24, 2021
Țeapă de la PSD: 10.000 de bugetari vor fi disponibilizați. Odraslele, amantele și analfabeții rămân……Despre un mafiot al regimului KGB-PSD, Iliescu-Năstase, Ovidiu Muşetescu pe numele său…Cum se poate da cu jula în mod cinstit, în România guvernată de PSD = ciuma roşie = mafia…Arendaşii ciumei roşii: azi, miliţianul Ioan Melinescu…PSD + BOR = MAFIA…Cre(ş)tinismul social-democrat…Un personaj sinistru al PSD = ciuma roşie = mafia pe nedrept uitat: Nicolae Văcăroiu…Amintiri de NEUITAT cu…”paznicii” lui Iliescu- au furat “Cooperativa ” BANCOREX…
IA-ŢI CRUCEA ŞI URMEAZĂ-L PE CRISTOS..TOVARĂŞI DE JUG CU CRISTOS...Bătălia Armaghedonului – Studiul XIV-Aşternutul picioarelor lui Iehova făcut glorios…Remedii propuse – sociale şi financiare
Si pentru asta au dat lovitura de stat…În timp ce Pavel Abraham are nevoie de 3 ore pentru a-și număra cei 600.000.000 milioane reprezentând pensia nesimțită, românii de rând abia adună bani pentru facturi……PSD anunță că face un guvern din umbră! Vrea să construiască şi la umbră 8 spitale, că alea vechi au stat în soare şi s-au clocit… …Propagandistul Turcescu, pus la punct de Clotilde Armand: „Nicaieri nu s-a furat atat de mult ca aici. Daca aveam nevoie de aplauze ma faceam cantareata”… …Dictatorii, oricat de puternici se cred, se tem de umbra lor…„Vanataile i-au fost acoperite cu pudra”. Mama jurnalistului rapit confirma ca acesta a fost torturat in Belarus
A MURI ESTE UN CÂSTIG?Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeu, El este sfânt, fiţi sfinţi Amos 4:2, 12-13…Sa ne pregatim pentru examenul final! În fața eșecurilor… Rutina, putreziciune sau trezire -Nu te mulțumi cu firimituri de David Wilkerson (1931-2011)
Rutina, putreziciune sau trezire -
Scopul meu este sa trezesc pe cativa din somn. Stiu ca este imposibil sa-i trezesc pe toti, dar sper sa trezesc cativa.
Avem la dispozitie o ora ca sa ne pregatim pentru eternitate. Sa esuezi in a te pregati este un act de nebunie morala. Daca ti se da o zi in care sa te pregatesti, iar tu permiti ca orice sa impiedice pregatirea, aceasta este o nebunie de neiertat pentru oricine. Daca suntem in rutina spirituala, nimic din aceasta lume nu ar trebui sa ne impiedice. Nimic din aceasta lume nu e vrednic sa faca aceasta. Daca credem in vesnicie, daca credem in Dumnezeu, daca credem in viata vesnica a sufletului, atunci nimic nu este suficient de important ca sa ne faca sa comitem un asemenea act de nebunie morala.
Unde sunt sfintii model? Noi ar trebui sa crestem printre noi sfinti model, felul de crestini care sa fie luati ca exemplu si despre care sa se spuna: “Vreau sa-i urmez pe acesti barbati si pe aceste femei si sa fiu ca ei, asa cum si ei sunt ca Domnul lor.” Dar noi, pur si simplu nu “producem” sfinti in aceasta generatie. Majoritatea sunt exemple proaste pentru alti crestini. Muncim din greu ca oamenii sa se converteasca si avem pretentia ca facem lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, dupa ce oamenii se convertesc si ajung sa ne cunoasca, le suntem exemple proaste. Cred ca acesta este un abuz in biserica lui Cristos.
A MURI ESTE UN CÂSTIG?
Pavel a mai spus: “Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; (Filipeni 1:23). Totusi, de dragul lucrãrii de zidire, de întãrire a celor ce veneau la Hristos, el a concluzionat cã totusi e mai bine sã “rãmânã în carcasã, în trup”. Sau, cum a zis el “sã trãiesc în trup”.
Era Pavel morbid, macabru? Avea el vreo fixatie nesãnãtoasã în ce priveste moartea? A arãtat Pavel lipsã de respect pentru viata cu care l-a binecuvântat Dumnezeu? Absolut, nu! Ci Pavel a trãit viata din belsug. Pentru el, viata era un dar, iar el l-a folosit bine, luptând lupta cea bunã. El a înfrânt frica de “boldul mortii” iar acum putea sã spunã: “Este mai bine a muri si a fi cu Domnul decât a rãmâne în trup”.
Acei ce mor în Domnul sunt câstigãtorii, cei ce inving; pe când noi, cei care rãmânem, suntem cei în pierdere. Nu moartea este ultimul remediu: învierea din morti este! Moartea este trecerea, si uneori acea trecere poate fi dureroasã. Indiferent câtã durere si suferintã experimenteazã aceste trupuri, nici nu poate fi comparat cu gloria de nespus care asteaptã pe aceia care îndurã trecerea.
Orice mesaj despre moarte ne deranjeazã. Încercãm sã ignorãm chiar si numai gândul la aceasta. Ba încã, îi suspectãm pe cei ce discutã despre asa ceva de a fi morbizi. Din când în când mai vorbim despre cum o fi raiul, dar cel mai adesea subiectul referitor la moarte este tabu.
Cât de diferiti erau cei dintâi crestini! Pavel a vorbit destul de mult despre moarte. De fapt, despre reînvierea noastrã, învierea noastrã din morti, gãsim referire în Noul Testament ca fiind “binecuvântata noastrã nãdejde”. Dar în zilele noastre, moartea este considerata un intrus care ne rupe de viata bunã cu care ne-am obisnuit. Asa ne-am umplut vietile cu lucruri materiale cã suntem bãgati pânã la gat în viatã. Lumea ne-a prins în cursa materialismului. Nici mãcar nu suferim gândul cã într-o bunã zi am putea lãsa casele noastre frumoase, lucrurile noastre scumpe, cei pe care-i îi iubim asa de tare. Parcã ne-am gândi: “Sã mor tocmai acum ar fi o pierdere asa mare, ar fi asa pãcat! Îl iubesc pe Domnul, dar.. am si eu nevoie de timp sã mã bucur de casa mea”. Sau “Eu sunt mãritatã!” Sau “Vreau sã mã mai bucur si eu de viata de burlac”. Îmi mai trebuie ceva timp!
Ati observat cã se discutã foarte putin, în zilele noastre, despre rai, sau despre a lãsa aceasta lume în urmã? În schimb, suntem bombardati cu mesaje despre cum sã folosim credinta spre a obtine cât mai multe lucruri. Ce concept ciuntit despre scopul etern al lui Dumnezeu! Nu-i de mirare cã asa de multi crestini sunt înspãimântati de gândul la moarte. Adevãrul este cã suntem departe de a întelege chemarea lui Hristos de a lãsa lumea si complicatiile ei. El ne cheamã sã venim, gata sã ne dãm viata, sã murim fãrã a ne construi adevãrate monumente funerare si fãrã a ne îngrijora cum ar trebui sã-si aducã lumea aminte de noi.
Isus nu a lãsat nici o autobiografie, nici un sediu general, nici o universitate sau colegiu biblic. N-a lãsat nimic care sã perpetueze memoria Sa. Doar pâinea si vinul.
Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeu, El este sfânt, fiţi sfinţi Amos 4:2, 12-13…
Realităţi veşnice ! „De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele !
Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui.” (Amos 4 : 12 – 13)
Cine trebuie să fie făcut conştient de faptul că viaţa i se va sfârşi ? Israel, numele lui tradus înseamnă : “Mintea văzătoare de Dumnezeu”. Judecata lui Dumnezeu, de care tocmai erau avertizaţi, avea să constea în decesul fizic, care aducea întâlnirea cu Dumnezeu ! Ce trebuie să iau în considerare pentru a avea o plecare corectă ?
Trei realităţi veşnice :
I. Pregătirea. Pe pământ, omul are timp să se pregătească pentru plecarea de pe pământ.
II. Întâlnirea. Evrei 9 : 27 : „ … oamenilor le este rânduit să moară … iar după aceea vine judecata”.
III. Dumnezeu, EL va decide dincolo, în Cer, în funcţie de alegerea omului, de aici de pe pământ !
I. Pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu
De ce trebuia o pregătire ? În Isaia 35 : 8 este scris :
„Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă : niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi … „. Oamenii de atunci aveau probleme din cauza :
1). păcatelor întreţinute,
2). a vieţii de compromis, care le-a adus
3). cinci feluri de judecăţi, în viaţa personală.
„De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te …”. Cine spune aceste cuvinte ? Dumnezeu !
Ce vrea să ne spună Dumnezeu prin : „De aceea” ? Cei ce erau poporul lui Dumnezeu aveau câteva probleme :
1. Păcatele.
„Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi şi ziceţi bărbaţilor voştri : „Daţi-ne să bem !” Domnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui şi a zis : „Iată vin zile pentru voi, când vă vor prinde cu cârligele, şi rămăşiţa voastră, cu undiţe de pescari ; veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul.” (Amos 4 : 1 – 3).
2. Viaţa de compromis : Păcat + religiozitate.
Aceasta consta în pelerinaje la locurile sfinte din trecut precum şi jertfe aduse într-un mod nebiblic, (de ex. jertfa de mulţumire adusă cu aluat, [“Niciunul din darurile pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.” Leviticul 2 : 11], fapt care arată necunoaşterea Bibliei şi implicit o trăire greşită) :
„Duceţi-vă numai la Betel şi păcătuiţi ! Duceţi-vă la Ghilgal şi păcătuiţi şi mai mult ! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile la fiecare trei zile ! Faceţi să fumege jertfe de mulţumire făcute cu aluat ! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bunăvoie ! Căci aşa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Amos 4 : 4 – 5).
„Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie ! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea !” (Isaia 1 : 13).
3. Judecăţile lui Dumnezeu din viaţa personală, în urma cărora nu s-au pocăit !
În traducerea Gala Galaction (1936), expresia : „tot nu v-aţi întors la Domnul”, (din Biblia trad. Cornilescu), este tradusă cu : „tot nu v-aţi pocăit” (în versetele 6, 10, 11) şi prin : „tot nu v-aţi întors cu pocăinţă la mine”, în versetele 8 şi 9 !
Sunt amintite cinci feluri de intervenţii Divine :
A. Foametea, (lipsa de mâncare) : „Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre şi lipsa de pâine, în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (v. 6).
B. Setea care a venit prin secetă : „N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat. Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (v. 7 – 8).
C. Scăderea venitului,(care atunci era în special din agricultură şi zootehnie), se făcea prin boli care le-au adus micşorarea recoltei, (rugina în grâu şi tăciunele), sau prin lăcuste, (dăunătorii) : „V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune ; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul !”(v. 9).
D. Bolile fizice incurabile precum şi războaiele care au adus pierderile materiale, (echivalentul lucrurilor care ni se fură) : „Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt ; v-am ucis tinerii cu sabia şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (v. 10).
E. Catastrofele naturale, (focul din cer) etc. : „V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul … ” (Amos 4 : 11).
Problemele pe care le am, ar trebui să-mi dea de gândit !? Este un mod al lui Dumnezeu de-a-mi vorbi, prin care vrea să-mi transmită un mesaj ! Mă avertizează că aşa nu va mai merge multă vreme :
„ … Dumnezeu este mai mare decât omul. Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui ? Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.” (Iov 33 : 12 – 14). Care este acest mesaj ?
Ai probleme în viaţa spirituală, ceva între tine şi Dumnezeu nu este în regulă, iar în ziua Judecăţii, Dumnezeu care este drept va da sentinţa finală : Locul de chin, Iadul !
II. Întâlnirea iniţială cu Dumnezeu, trebuie să fie de pe pământ !
Dincolo va fi prea târziu, acolo va fi judecata ! Ce aştepta Dumnezeu de la poporul Lui ? Să se întoarcă la EL şi implicit să devină ca EL !
De fiecare dată, după o problemă îngăduită de Dumnezeu, EL SE aştepta la ceva de la poporul LUI, la o decizie personală, de schimbarea a vieţii, de aceea vorbeşte prin Amos : „Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.” (Amos 4 : 6, 8, 9, 10, 11). De cinci ori este accentuat acest fapt !
În viaţa mea, de câte ori trebuie să intervină Dumnezeu ? Câte şanse să îmi mai dea … până când totul să fie prea târziu ?
De ce trebuie o pregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu ? Pentru că printr-un astfel de comportament, nu este nicio şansă de Cer ! Dumnezeu este sfânt şi nu acceptă nici măcar un păcat ! Pentru a ajunge în Cer, trebuie întoarcerea la Dumnezeu, cuvântul actual fiind pocăinţa, care trebuie să fie urmată de sfinţire.
În Romani 6 : 22 – 23 este scris : „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani 3 : 23 – 24).
III. Dumnezeu !
EL este sfânt, (în Amos 4 : 2 este notată sfinţenia LUI). „Sfinţi” este un cuvânt scris de 51 de ori în Biblie !
„Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru ; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt ; să nu vă faceţi necuraţi … ”. (Leviticul 11 : 44).
„Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi ; căci Eu sunt sfânt”. (Leviticul 11 : 45).
„Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le : „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru”. (Leviticul 19 : 2).
„Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul ; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei”. (Leviticul 20 : 26).
„ … Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc”. (Leviticul 21 : 8).
„Căci este scris : „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (I Petru 1 : 16).
„Căci Eu sunt „Domnul Dumnezeul vostru ; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt ; să nu vă faceţi necuraţi … ”. (Leviticul 11 : 44).
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră”. (I Petru 1 : 15).
Standardul este la Dumnezeu şi EL va decide cine va ajunge în Rai : Numai aceia pe care EL îi consideră sfinţi ! „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere ; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20 : 6).
Sa ne pregatim pentru examenul final!
Ce fericit este omul care se sileste sa traiasca asa, cum ar dori sa fie gasit in ceasul mortii! Acesta are o dorinta arzatoare de a inainta pe calea credintei in Dumnezeu, iubindu-L din toata inima si cu tot sufletul, pazind poruncile Lui, inchinandu-se Lui in duh si in adevar, avand liniste si pace in necazuri sau dureri, facand bine semenilor, fiind altruist si bun cu toti oamenii, avand o viata de predare, de rugaciune si multumire Tatalui, Fiului si Duhului Sfant… Ce minunat este sa-L iubesti din toata inima pe Mantuitorul nostru Isus Cristos si sa suferi orice pentru cauza Sa sfanta si curata! Din dragoste pentru Mantuitorul sa fii in stare sa ierti si pe cel mai inrait dusman al tau si al credintei tale in Dumnezeu!.. Sa facem toate acestea de dragul Mantuitorului nostru si al vietii vesnice, impreuna cu El!
Curajul in fata mortii ni-l da nadejdea in bucuriile vesnice si in fericirea eterna cu Dumnezeu, dar pentru clipa decolarii din lumea de „chirias al timpului” trebuie sa ne pregatim!
Cum ai dori sa-ti petreci timpul, daca ai sti ca maine ar fi ultima zi pe pamant?
As vrea sa-ti amintesc ca este foarte important sa stii ca atunci cand vine momentul sa pleci din lumea chiriasului de timp, nu mai ai nimic de facut decat sa vezi rezultatul examenului final.. Nu vei mai avea timp sa indrepti nimic din ceea ce ai facut rau in perioada vietii terestre. Sfanta Scriptura ne invata sa dorim, cat mai suntem chiriasi ai timpului, o trecere, ca a neprihanitilor, in taramul celalalt: „O, de-as muri de moartea celor drepti si neprihaniti, si sfarsitul meu sa fie ca al lor!” (Numeri 23:10).
Asa cum doreste sufletul meu, cand mi se va incheia termenul de chirias al timpului, sa aiba bucuria trecerii in lumina si fericirea lui Dumnezeu, stiu ca o doreste si sufletul tau, cititorule. De aceea, scopul celor scrise mai sus este acela de a-ti trimite un semnal de lumina, ca sa te ajute, inainte de a fi prea tarziu, sa te pregatesti de inevitabilul ultim moment al examenului final, dupa o scolarizare de o viata, ca chirias al timpului, ca sa poti intra in netimpul vesniciei.
Prietene, cum intentionezi sa-ti termini istoria vietii tale?
Un crestin pregatit pentru examenul final este gata de ultimii pasi pe pamant, de ultimele raze de soare, de ultima respiratie de aer… Sufletul lui este gata de decolare, in ziua cea mare! „… caci eu sunt gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura si clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul, Judecatorul cel Drept, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Timotei 4:6-8)
Este o veste buna in Biblie, care ne spune ca „atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan3:16).
Pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau! Sa traim pe pamant ca niste calatori, gata oricand de plecare, avand „mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu!” (Efeseni 6:14-17)
Prietene, tine-ti viata libera mereu si nealterata de mizeriile acestui pamant. Fii gata oricand sa suferi orice pierdere doar ca sa-ti salvezi sufletul tau si pe al celor din jurul tau. Inalta-te spre Dumnezeu, caci noi nu avem aici o cetate statatoare. Rugaciunile, suspinurile si lacrimile tale, ca si bucuriile, cantecele si multumirile tale sa se indrepte in fiecare zi spre Cer, pentru ca, dupa desprinderea de materie, in clipa cea mare, sufletul tau, ca si al meu, sa se mute fericit la Dumnezeu, unde nu vom mai fi chiriasi ai timpului, ci mostenitori ai vietii vesnice in slava si fericirea eterna cu Dumnezeu si Mantuitorul nostru, Domnul Isus Cristos! El sa vegheze asupra sufletelor noastre si toti cei ce citesc aceste randuri sa devina, prin credinta si pocainta, „rodul suferintelor sufletului Sau”, iar cerul sa primeasca cu bucurie pe cei sositi Acasa, cu un imn de bun venit:
Pe glia asta plina de lucruri tesute in fire efemere, In ani de pribegie, pe timpu-nchiriat, ai tot rabdat, Dar ai trecut examenul credintei prin valuri de-ncercare, Caci ai avut in fata mereu farul salvarii: un Frate inviat...
Rev. Dumitru Buhai
Chicago
În fața eșecurilor
Sursa https://worldchallenge.org/romanian-devotions
Claude HoudeMay 22, 2021
Câteva studii în sociologie și alte științe ale educației demonstrează că un copil supra protejat căruia i s-a oferit totul, care a cunoscut doar victorii, se va afla în dezavantaj, poate chiar în pericol grav atunci când marile încercări ale vieții îl lovesc sau o lovesc.
Este normal să ne dorim să ne protejăm copiii, dar una dintre cele mai extraordinare abilități pe care suntem chemați să o dezvoltăm în familiile noastre este cea a unei viziuni biblice, sănătoase despre cum să trecem prin încercări.
Să nu ne temem. Să nu deznădăjduim în fața eșecurilor, încercărilor, handicapurilor, întârzierilor sau pustiurilor prin care trecem. Ele sunt instrumente puternice în mâinile lui Dumnezeu pentru a vorbi inimilor copiilor noștri și pentru a ne modela și transforma. Familia ta, are nevoie să audă astăzi vocea lui Dumnezeu care spune: „Nu te voi lăsa și nici nu te voi părăsi” (Iosua 1:5), „Eu sunt Alfa și Omega” (Apocalipsa 22:13) și „Eu sunt încă la lucru! Îndurările mele nu sunt la capăt; ele se înnoiesc în fiecare dimineață ”(vezi Plângeri 3:23). „Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.” (Isaia 41:17).
Să nu Îl limităm pe Dumnezeul nostru. Să privim în schimb câți bărbați și femei din Biblie – Avraam, Moise, David, Ghedeon, Iosif, Petru, Pavel, Maria, Sara, Estera – au fost modelați, mângâiați, transformați și folosiți de Dumnezeu în ciuda vieții presărate cu încercări și eșecuri în urma cărora au fost restaurați.
„Fiule, mănâncă miere, căci este bună, și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale. Tot așa, și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor și nu ți se va tăia nădejdea. – Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuința celui neprihănit și nu-i tulbura odihna. Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.” (Proverbe 24:13-16).
Săptămâna aceasta, amintiți-vă că, indiferent de câte ori genunchiul vostru se va pleca, Dumnezeu vă va ridica. În necaz se află un mare bine pentru noi și copiii noștri, atât acum, cât și în viitor.
Claude Houde este pastorul lider al Bisericii Viața Nouă din Montreal, Canada. Sub conducerea sa, Biserica Viața Nouă a crescut de la o mână de oameni la mai mult de 3500 de membri într-o zonă a Canadei unde sunt puține biserici protestante de succes.
Transformarea într-un om dătător de har
David Wilkerson (1931-2011)May 21, 2021
Dumnezeu poate și chiar folosește îngerii pentru a-i sluji pe oameni, dar cel mai mult Își folosește proprii copii grijulii ca să-Și răspândească harul. Acesta este unul dintre motivele pentru care am devenit părtași ai harului Său: pentru a deveni canale prin care acesta să se manifeste. Avem menirea de a-l oferi și altora. Eu numesc acest lucru „oamenii cu har”.
„Fiecăruia dintre noi i s-a dat har după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4:7). Datorită mângâierii pe care o primim prin harul lui Dumnezeu nu avem cum, niciunul dintre noi, să rămânem întristați de-a lungul vieții. La un moment dat, suntem vindecați de Domnul și începem să zidim rezerve ale harului lui Dumnezeu.
Cred că asta a vrut să spună Pavel când a scris: „Am devenit slujitor după darul harului lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puterii Lui. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos.” (Efeseni 3:7-8) și apoi: „…voi sunteți toți părtași cu mine al aceluiași har.” (Filipeni 1:7)
Apostolul face o afirmație profundă aici, una pe care apostolul Petru o duce și mai departe. Petru scrie: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10). Ce înseamnă să fii un bun ispravnic sau distribuitor al harului felurit al lui Dumnezeu? Sunt eu o astfel de persoană? Sau îmi petrec timpul rugându-mă doar pentru propria durere, pentru necazul și frământările mele?
Harul lui Dumnezeu i-a făcut pe Pavel și Petru să fie niște păstori plini de compasiune, gata să plângă cu cei ce plâng. Ei spuneau: „Mă duc la tronul lui Dumnezeu pentru a primi har pentru voi. Vreau să fiu un păstor plin de milă față de voi, nu unul care vă judecă! Vreau să vă pot oferi har atunci când aveți nevoie și voi ar trebui să faceți același lucru cu ceilalți.”
Preaiubiților, suferințele noastre actuale produc ceva prețios în viața noastră. Acestea produc în noi un strigăt de a primi darul îndurării și al harului pe care să-l oferim celorlalți care sunt răniți. Suferințele noastre ne fac să ne dorim să fim dătători de har.
Nu te mulțumi cu firimituri!
David Wilkerson (1931-2011)May 20, 2021
Evanghelia lui Matei relatează o întâmplare care ar putea deranja pe unii credincioși: femeia păgână care avea o fiică posedată.
Această femeie Îl caută pe Isus atât de insistent, încât ucenicii Îi spun: „Dă-i drumul, căci strigă după noi!” (Matei 15:23). Evident, Hristos a ignorat întreaga situație. De ce a făcut astfel? Isus știa că povestea acestei femei va fi povestită fiecărei generații din viitor și a vrut să dezvăluie un adevăr tuturor celor care ar fi citit-o. Așa că a testat credința femeii spunând: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” (Matei 15:24) Hristos spunea: „Am venit pentru mântuirea evreilor. De ce ar trebui să risipesc Evanghelia lor asupra unui păgân?”
Acum, această afirmație ne-ar fi trimis pe mai mulți dintre noi înapoi pe drumul nostru, dar această femeie nu s-a clintit. Te întreb, cât de des renunți la rugăciune? De câte ori ai obosit și ai tras concluzia: „L-am căutat pe Domnul. M-am rugat și am întrebat. Pur și simplu nu obțin niciun rezultat”?
Luați în considerare cum a răspuns această femeie. Ea nu a răspuns cu o plângere sau cu un deget acuzator, spunând: „De ce mă negi, Isuse?” Nu, Scriptura spune exact opusul: „Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: “Doamne, ajută-mi!” (Matei 15:25)
Ceea ce urmează în continuare este greu de citit. Încă o dată, Isus a respins-o pe femeie. Numai că de data aceasta răspunsul Său a fost și mai dur. El i-a spus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci câinilor!” (Matei 15:26). Încă o dată, El o testa.
Acum mama i-a răspuns: „”Da, Doamne”, a zis ea, “dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”” (Matei 15:27). Ce răspuns incredibil! Această femeie hotărâtă nu avea de gând să cedeze în căutarea lui Isus, iar Domnul a lăudat-o pentru asta. Isus i-a spus: „Atunci Isus i-a zis: “O, femeie, mare este credința Ta; facă-ți-se cum voiești!” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (Matei 15:28)
Preaiubiților, nu trebuie să ne mulțumim cu firimiturile! Ni s-a promis tot harul și mila de care avem nevoie pentru crizele noastre. Acesta include fiecare criză ce implică familiile noastre, salvate sau nesalvate. Am fost invitați să venim cu îndrăzneală la tronul lui Hristos, încrezători.
Credința asupra minunilor
David Wilkerson (1931-2011)May 19, 2021
Vine un moment în care anumite situații de viață sunt dincolo de speranța umană. Nu există niciun sfat, niciun medic, niciun medicament sau altceva care să vă poată ajuta. Situația devine imposibilă. Necesită un miracol, altfel va ajunge la devastare.
În astfel de momente, singura speranță rămasă cuiva este să ajungă la Isus. Acea persoană trebuie să-și asume responsabilitatea de a-L căuta pe Isus și să fie determinat: „Nu plec de aici până nu aud un răspuns de la Domnul! Trebuie ca El să-Mi spună: „S-a rezolvat! Acum continuă să înaintezi!”
În Evanghelia după Ioan, găsim tocmai o astfel de familie în criză: „În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.” (Ioan 4:46). Aceasta era o familie de renume, însă un spirit de moarte atârna deasupra casei, în timp ce părinții își îngrijeau fiul muribund. Cineva din acea familie tulburată știa cine este Isus și auzise de puterea Lui miraculoasă. Vorba a venit până în gospodărie că Hristos se afla în Cana, la aproximativ douăzeci și cinci de mile depărtare. În disperare, tatăl și-a asumat misiunea de a ajunge la Domnul. Scriptura ne spune: „Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte.” (Ioan 4:47)
Biblia spune că „L-a implorat [pe Isus] să coboare și să-I vindece fiul care era pe moarte.” (4:47). Ce imagine minunată a mijlocirii! Acest om a pus deoparte totul pentru a-L căuta pe Domnul ca să-I ofere un cuvânt.
Hristos i-a răspuns: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” (Ioan 4:48). Ce a vrut să spună Isus prin aceasta? Îi spunea nobilului că o eliberare miraculoasă nu era cea mai presantă nevoie a lui. În schimb, problema numărul unu era credința omului.
Hristos a dorit mai mult pentru acest om și familia sa. El a vrut să creadă că este Dumnezeu întrupat. Așa că El i-a spus nobilului, în esență: „Crezi că este Dumnezeu Cel pe care Îl implori pentru această nevoie? Crezi că eu sunt Hristosul, mântuitorul lumii?” Nobilul a răspuns: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” (Ioan 4:49) În acel moment, Isus trebuie să fi văzut credință în acest om. Era ca și cum Isus a spus: „El crede că sunt Dumnezeu întrupat!” fiindcă mai târziu citim: “Du-te”, i-a zis Isus, “fiul tău trăiește!” (Ioan 4:50)
Puterea în râuri furioase de încercări
David Wilkerson (1931-2011)May 18, 2021
Mulți credincioși nu vor să creadă că vor suferi greutăți sau vor cunoaște durerea, dar Scriptura are un cuvânt foarte diferit pentru noi.
- „Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul și să nu se închidă groapa peste mine! Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!” (Psalmul 69: 15-17). În mod clar, apele suferințelor inundă viețile celor evlavioși.
- „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. Ne-ai adus în laț și ne-ai pus o grea povară pe coapse… am trecut prin foc și prin apă: dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.” (Psalmul 66: 10-12). Cine ne duce într-o plasă de suferințe? Dumnezeu Însuși o face.
- „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău… Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” ( Psalmul 119: 67, 71). Aceste versete aduc o clarificare deplină. Este bine pentru noi – chiar ne binecuvântează, să trecem prin încercări.
Luați în considerare mărturia psalmistului: „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea. Mă înfășuraseră legăturile morții și m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului și durerii. Dar am chemat Numele Domnului și am zis: “Doamne, mântuiește-mi sufletul!” (Psalmul 116: 1-4). Aici se afla un slujitor credincios care Îl iubea pe Dumnezeu și avea o mare credință; el se confrunta cu suferințe ale durerii, necazuri și moarte.
Această temă o găsim în toată Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu declară cu voce tare că drumul credinței trece prin inundații și incendii: „Iată, voi face ceva nou și gata să se întâmple: să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustiu și râuri, în locuri secetoase.” (Isaia 43:19) „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43:2) „Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: “Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13)
Acest ultim verset deține o cheie importantă: în fiecare pustiu cu care ne confruntăm, Tatăl nostru ne ține de mână și numai cei care trec prin pustie primesc această mână a mângâierii. El o întinde celor care sunt cuprinși de râuri de necazuri furioase.
Îmbrăcat în puterea lui Hristos
Gary WilkersonMay 17, 2021
Îmbrăcarea noului nostru sine este cu adevărat importantă pentru creștini. Aceasta va afecta modul în care ne trăim viața. Va afecta modul în care primim puterea mântuitoare a lui Isus Hristos. Va avea un impact asupra fiecărui aspect al vieții noastre. Îmbrăcarea noului eu este calea de a trăi acea viață nouă pe care ne-o dă Dumnezeu.
Acest lucru este foarte important, deoarece ne arată că a avut loc o adevărată întâlnire cu Dumnezeu și că a început transformarea inimilor noastre.
„Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ! Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.” (Coloseni 3:2-5)
Unii oameni au citit acest verset și s-au apucat de treabă, încercând să-și îmbrace acest nou sine prin propriile eforturi. Totuși, dacă facem acest lucru, vom fi dezamăgiți. Regulile, reglementările și „religia făcută de sine” nu ne pot ajuta să ne îmbrăcăm cu acest nou sine.
Lucrul acesta a vrut să ne transmită Pavel în Coloseni 2:23 când a spus: „au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești…” Pavel spune bisericii din Colose să fie atenți și să nu încerce să se mute în împărăția luminii prin propriile forțe.
Încercarea de a fi spiritual și a punerii acestui nou sine prin propria putere nu va reuși, în cele din urmă. În schimb, în fiecare zi când te trezești, roagă-te lui Dumnezeu pentru harul noului eu! Cere-I să-ți dea o inimă blândă spre voia Lui și spre binele altora!
Să nu ai mâini de maimuță
Tim DilenaMay 15, 2021
Se spune că animalul cel mai greu de prins din lume este maimuța cu coadă inelată. Este incredibil de greu de prins pentru străini, dar nu și pentru localnici. Acestui animal foarte rar îi plac mult anumite semințe de pepene galben, așa că localnicii scobesc o gaură mică într-un copac, suficient de mare pentru ca maimuța să-și înfigă mâna și apoi aruncă semințele în gaură.
Maimuța vine, bagă mâna în gaură, apucă semințele, dar apoi nu își mai poate scoate mâna afară. Chiar și atunci când ajung la ea cei care vor să o captureze, ea continuă să țină în mână acele semințe. Tot ce trebuie să facă este să-și deschidă mâna și să o lase să alunece, dar nu o va face. Aceste semințe sunt cele care le trimit pe aceste maimuțe în captivitate.
La fel ca aceste maimuțe, trăim într-o vreme în care oamenii nu renunță la resentimente. Oamenii strâng în inimă resentimente timp de ani, chiar decenii. Când facem acest lucru, realizăm că am fost duși în captivitate.
Odată eram la o înmormântare și am văzut pe cineva scoțând afară din buzunar o scrisoare, datorită căreia s-a simțit ofensat. A păstrat-o în buzunar timp de 40 de ani. Această scrisoare era atât de veche încât avea pliuri peste tot și se destrăma, și încerca să-mi arate ce i-a scris această persoană în urmă cu 40 de ani. Am vrut să spun: „Serios, ai păstrat acest lucru atât de mult timp? Dați-i drumul, mâini de maimuță! Renunță la acest lucru!” Dar chiar asta și fac acum.
Problema numărul unu cu care am avut de tratat în ultimii 35 de ani în consilierile legate de căsătorie nu a fost cea a banilor sau a intimității: oamenii nu știau cum să rezolve un conflict. Acesta este primul lucru care apare. Problemele devin din ce în ce mai mari pentru că oamenii nu știu cum să rezolve o problemă. Dintr-o dată, aceștia au de rezolvat o relație ruptă, dar nu știu cum să facă acest lucru.
A fi jignit este deja o alegere pe care ai luat-o. Nu poți alege felul în care se vor comporta oamenii față de tine, dar ai de ales dacă vei fi ofensat sau nu. A-i ierta pe ceilalți face parte din programa lui Dumnezeu. Ne învață adevărata valoare a iertării pe care ne-o oferă nouă Dumnezeu.
„De fiecare dată când vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile” (Marcu 11: 25-26, ESV).
După ce a păstorit o adunare din interiorul orașului Detroit timp de treizeci de ani, pastorul Tim a slujit la Brooklyn Tabernacle în New York, timp de cinci ani și a fost pastor în Lafayette, Lousiana pentru cinci ani. A devenit pastor senior în Biserica din Times Square în mai 2020.
Calea spre izbăvire oferită de Dumnezeu
David Wilkerson (1931-2011)May 14, 2021
„El ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.”(2 Corinteni 1:10). Ce declarație incredibilă! Pavel spune: „Duhul m-a izbăvit dintr-o situație fără speranță. El mă izbăvește chiar și acum. El va continua să mă izbăvească din toate necazurile mele”.
Îți dai seama că ai primit Duhul Sfânt nu datorită vreunei manifestări emoționale. Cred că există manifestări ale Duhului, dar aici vorbesc despre primirea Duhului prin a-L cunoaște din ce în ce mai mult. A-L primi înseamnă a avea o lumină din ce în ce mai mare cu privire la puterea Sa de eliberare, la purtarea sarcinii Sale, la tot ce ne asigură El.
Repet cuvintele lui Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui” (2 Petru 1: 3). Conform cu ceea ce spune Petru, puterea divină a Duhului nu vine în urma unei manifestări. Duhul vine mai întâi „prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat”.
De altfel, Duhul Sfânt nu este primit pe deplin până când nu este pe deplin în control. Trebuie să ne abandonăm cu totul în grija Sa.
Permiteți-mi să vă dau un ultim exemplu pentru a ilustra acest lucru! În Geneza 19, îi găsim pe Lot și familia sa într-o criză teribilă. Judecata era pe punctul de a cădea asupra orașului lor Sodoma, de aceea Dumnezeu Și-a trimis îngerii să-i izbăvească. Lot a deschis ușa acestor soli ai Domnului și ei au intrat în casă. Ei aveau puterea cerului de a elibera întreaga familie, dar în cele din urmă, îngerii au trebuit să îi forțeze pe Lot și familia lui să iasă, trăgându-i afară din Sodoma. Mesajul îngerilor era clar: „Dacă vrei ca Dumnezeu să stăpânească, atunci trebuie să cedezi frâiele. Dacă Îl cauți pe El pentru a fi eliberat, trebuie să renunți la planurile tale și să fii dispus să-L urmezi pe calea Lui.”
Planul lui Dumnezeu de la bun început a fost de a izbăvi familia lui Lot, ajutându-i să iasă de acolo. Avea de gând să îi hrănească, să le asigure îmbrăcămintea și să le poarte de grijă. Dar, după cum știm cu toții, soția lui Lot s-a uitat înapoi și a murit. Pe scurt, Duhul Sfânt nu Își folosește puterea ca să-i izbăvească pe cei care se îndoiesc. Necredința anulează lucrarea Sa. Trebuie să fim dispuși să-L lăsăm să facă schimbări în viața noastră, dacă acesta este modul ales de Dumnezeu pentru a ne izbăvi.
Puterea pe care o dă faptul că Dumnezeu se bucură de noi
David Wilkerson (1931-2011)May 13, 2021
Dumnezeu nu numai că își iubește poporul, ci se și bucură de fiecare dintre noi. Își găsește plăcerea în noi.
Văd acest tip de bucurie părintească la soția mea, Gwen, ori de câte ori ne sună unul din nepoții noștri. Gwen se luminează precum un pom de Crăciun când vorbește la telefon cu unul din micuții noștri dragi. Nimic nu o poate dezlipi de telefon. Chiar dacă i-aș spune că președintele este la ușa noastră, ea mi-ar face semn să plec și ar continua să vorbească.
Cum aș putea să-L acuz vreodată pe Tatăl meu ceresc că se bucură de mine mai puțin decât o fac eu față de copiii mei? Uneori, copiii mei mi-au greșit, au acționat contrar față de ceea ce i-am învățat, dar niciodată nu am încetat să-i iubesc sau să mă bucur de ei, nici măcar o dată. Dacă am eu, deci, această iubire răbdătoare, deși sunt un tată imperfect, cu cât mai mult Tatăl nostru ceresc ne iubește pe noi, copiii Săi?
Iosua și Caleb s-au ridicat în mijlocul lui Israel și au strigat: „Dacă Domnul își găsește bucuria în noi, El ne va aduce în țara aceasta și ne-o va da!” (Numeri 14: 8). Ce declarație simplă și totodată puternică. Ei spuneau: „Domnul nostru ne iubește și își găsește plăcerea în noi și va înfrânge pe fiecare uriaș pentru că se bucură să facă acest lucru pentru noi. Prin urmare, nu trebuie să ne uităm la obstacolele noastre. Trebuie să ne ațintim ochii asupra marii iubiri a Domnului nostru pe care o are pentru noi.
Peste tot în Scriptură citim că Dumnezeu se bucură de noi. „Cei fără prihană în căile lor Îi sunt plăcuți” (Proverbe 11:20). „Rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută” (15: 8) „El m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic… căci erau mai tari decât mine… Dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg; El m-a izbăvit, pentru că mă iubește” (Psalmul 18: 17-19).
Este absolut imperativ să credem că Dumnezeu ne iubește și se bucură de noi. Atunci vom putea accepta fiecare situație din viața noastră știind că se va dovedi în cele din urmă a fi voia iubitoare a Tatălui nostru pentru noi. Vom ieși din pustie, sprijinindu-ne pe brațul iubitor al lui Isus. El va transforma întristarea noastră în bucurie.
Un remediu pentru boala sufletului
David Wilkerson (1931-2011)May 12, 2021
Vreau să vă vorbesc despre „boala sufletului”. Acest lucru este cauzat de un potop de necazuri care vin asupra ta. Regele David a strigat: „Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața! Mă afund în noroi și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie și dau apele peste mine. Nu mai pot strigând.” (Psalmul 69: 1-3, NKJV).
Problemele au venit asupra lui David atât de puternic încât a crezut că se va prăbuși. El s-a rugat: „Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare!” (Psalmul 31:9).
Unii oameni chiar acum se confruntă cu o mulțime de temeri. Multe persoane în vârstă nu au ce mânca. Părinții plâng pentru copiii lor care se îndepărtează de ei către prietenii lor dependenți de droguri și de alcool. Cuplurile au de plătit credite tot mai mari, căsătoriile sunt cu probleme, facturile vin unele după altele. Cauza principală a bolii sufletului este faptul că necazurile tale vin unele după altele, lucrurile se înrăutățesc, iar sufletul tău strigă către Dumnezeu după ajutor și pare că nu este niciun răspuns. Boala sufletească înseamnă să-L cunoști pe Domnul, să-L iubești, să te rogi și chiar să plângi, și El totuși pare să nu fie acolo.
David a spus că necazurile sale au devenit atât de copleșitoare și sufletul său a fost atât de doborât încât „nici măcar nu putea vorbi”. Cu alte cuvinte, „Am plâns atât de mult încât nu mai am lacrimi. Tot ce văd acum este deznădejdea ce va fi în zilele următoare.” Dacă te identifici în toate acestea, am vești pline de speranță pentru tine. Iată adevăruri biblice simple care îți pot vindeca boala sufletească:
- Continuă să te rogi, chiar și atunci când situația se agravează! Dumnezeu va răspunde la timpul Său, așa cum nu îți poți imagina. Cea mai grea parte a credinței este ultima jumătate de oră, chiar înainte de a veni răspunsul.
- Nu te supăra pe Dumnezeu! Orice necredință și nerăbdare insinuează faptul că Domnul te-a ales din mulțimea de oameni și te-a făcut obiectul cruzimii și al hărțuirii. Doamne ferește! Dacă ar fi să-Și închidă urechea la strigătele tale, ar fi un impostor, dar El nu este. El este Tatăl tău cel Atotputernic, Iubitor, Iertător.
Scutură-te de teamă, pentru că aceasta te chinuie! În schimb, odihnește-te în promisiunile Sale! Cu adevărat, toate lucrează împreună spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați după planul Său. Dumnezeu nu te va dezamăgi niciodată!
“Amația a făcut ce este drept înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui”- . Uau! “Doamne, nu mă lăsa să am așa ceva pe piatra mea funerară! Nu lăsa ca aceasta să fie biografia mea! Am făcut ce este drept înaintea Domnului, dar nu cu toată inima mea! Ajută-ne!
Tim Conway
“Ei bine, Bob, din moment ce ai aflat că ai cancer.. mă întreb… mi-ai spus aseară că una era să te gândeşti la ceea ce ai putea face în viaţa ta când erai sănătos şi a sunat ca și când, acum fiind în această situaţie, poate aceasta te face să gândeaști altfel și mă întreb, acum că ştii că ai cancer, există ceva care îți vine în minte în ceea ce priveşte modul în care lucrurile s-au schimbat în gândirea ta, cum Îl vezi pe Domnul, cum îți vezi viaţa, cum vezi viața de păstor sau de soţ, cum îți vezi moartea? De când ai aflat, există zone în care simți cu adevărat că gândirea ta chiar s-a schimbat mult? Privind moartea din acest punct de vedere faţă de tot restul vieţii tale cum ai văzut-o?”
Bob Jennings
“Într-un fel, nu, nu s-a schimbat. Aș spune că a crescut şi s-a amplificat în lucrurile pe care întotdeauna le-am cunoscut ca și creştin. Un lucru pe care l-am văzut mai mult este privilegiul incredibil pe care Domnul ni l-a dat, acela de a-L sluji în această vreme. Privilegiul incredibil de a merge cu El, de a ne bucura de El. Privilegiul incredibil de a-L sluji, şi de a fi în lupta pentru adevăr, pe arena credinţei. Privilegiul incredibil de a deschide Scripturile. Este un așa privilegiu de a sluji Domnului, Regelui regilor, şi să te aduni cu sfinţii, şi să cânți cântările Sionului, să cânți cântările Domnului chiar în mijlocul taberei dușmanilor, e chiar așa un mare privilegiu.
Cred că am simţit şi am văzut mai mult din acestea, de când am aflat despre acest cancer. De asemenea, în special de când am devenit creştin, îmi dau seama că viaţa este scurtă, trupul este fragil, şi moartea este sigură. Toate aceste lucruri, da sunt mai reale, este mai multă realitate. Am fost foarte conștient ca și creştin că viaţa este scurtă. Veţi auzi creştini mai în vârstă spunând aceasta şi predicatorii spun asta mereu.
Chiar de când am fost convertit am fost foarte conştient că viaţa este scurtă. Nu avem prea mult timp, va trece așa de repede. Scripturile spun asta din nou și din nou, comparând viaţa noastră cu un somn, sau cu un alergător care trece, sau cu iarba. Nu cu stânci sau cu copaci, ci cu iarba. Deci, sunt foarte conştient de asta, dar acum, ştii că s-a întâmplat. Îmi aduc aminte când aveam 25 de ani şi conduceam un camion de pietriș. Și un creştin mai în vârstă călătorea cu mine de o vreme, doar ca să avem părtăşie şi să petrecem un timp împreună. Avea 75 de ani, îmi amintesc că mă gândeam, “El are de trei ori vârsta mea. Eu am o treime din vârsta lui, eu am 25, şi el are . Uite cât timp am!” În acelaşi timp mă simteam ca și cum, “Știu că totul va trece așa de repede, știu asta.” Îmi amintesc așezarea, ziua, ora, locul.. unde mă gândeam la aceasta. A trecut foarte repede, îmi amintesc pe la 20 de ani ca şi creştin, era ceva special pentru fiecare an. Aveam gândul, “Voi încerca să-mi amintesc câte ceva despre fiecare an.” Pentru un timp am reușit,.. “acesta a fost anul în care așa și așa s-a întâmplat. Acesta a fost anul în care am mers aici sau acolo, la această conferinţă, sau altundeva.” Apoi anii, se adună și trec. Lucrurile devin neclare, totul se încâlcește. Nu îți poți aminti ceva din fiecare an; iar copiii erau tineri. Nu pot să cred cât de repede au trecut anii de când copiii erau în casă cu noi. E incredibil cum se întâmplă, nu poți să explici. Nu se poate explica, nu se poate ține, nu se poate opri, nu se poate încetini. Dintr-o dată, copiii au crescut și pleacă de acasă şi totul e gata. Capitolul e încheiat, şi tot ce poţi face este să faci ca fiecare zi să valoreze pentru Hristos.
Ştii, creştinul într-un fel, trăiește pentru eternitate, trăiește pentru lucrurile mari, cu adevărat valoroase. Într-un fel el, el este cel mai departe de a fi existenţialist, dar pe de altă parte, el este cel mai mare existențialist. E ca si cum trăim pentru fiecare moment, trăim pentru fiecare zi, vrem să facem ca fiecare moment să conteze. Așa că, oh, e ca și cum, tot ce putem face este ca în prezent să umblăm cu Dumnezeu zi de zi şi doar să fim atenţi la El necontenit şi acesta este adevăratul creştinism. E cum spune Domnul în noul legământ, “Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor.” Dumnezeu este realitatea supremă.
Creștinul umblă în mod natural preocupat de Dumnezeu, în comuniune cu El. Acesta e cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a răscumpăra timpul şi pentru a apuca viața veșnică. Atunci când ajungem la sțârșit, aceasta este ceea ce ne face perna moale, perna patului morții moale. Realizezi că, într-un fel, nu ai ajuns nici pe departe la excelență, sau la perfecțiune sau conformitate cu Hristos, sau orice în direcția aceasta, dar pe de altă parte, este un mister. Poți ajunge la sfârșit cu o încredere reală că, “Doamne, am căutat să umblu cu Tine. Te-am iubit. Am încercat. Eu într-adevăr mi-am predat viaţa Ție. În mod real mi-am trăit viața pentru Tine, Doamne.” Aceasta este o consolare incredibilă când ajungi la sfârşitul vieţii. Chiar o consolare incredibilă, o dulceață incredibilă. Când ajungi la final, te gândești că totul se reduce la aceasta: “Chiar Îl iubesc pe Hristos sau nu?” Vreau să spun, când rezumi totul, “L-am iubit pe Domnul sau nu? A fost El bucuria mea, slava mea, iubirea mea, afecțiunea mea, totul totului tot?” Dacă acest lucru e adevărat, dacă poți spune într-adevăr așa, tu o ştii, şi conștiința ta stă marturie. Tu poți spune, “Am făcut ce am putut, ca Maria”. “Ea a făcut ce a putut,” a spus Domnul. Ştii, te poți uita în jur și să vezi oameni care au fost mai dotați sau talentați în alte domenii şi ei văd mai multă roadă în viaţa lor, mai multă roadă în slujirea lor, şi aşa mai departe. Dar tu trebuie să poți spune “Doamne, am făcut ceea ce am putut!” Este frumos când poți spune aceasta înaintea lui Dumnezeu.
Ce milă, ce îndurare să ajungi la sfârşitul vieții şi să ştii că nu vei muri în păcatul tău. Că nu vei muri în păcatul tău, ci că vei muri în Hristos, şi în neprihănirea Lui. Compozitorul spune, “Neînfricat voi sta în acea Măreață Zi.” Să ştim că vom muri cu păcatele iertate şi că putem exclama, “Cât de binecuvântat este omul ale cărui fărădelegi sunt iertate, a cărui păcate sunt acoperite!” Extrem de binecuvântat, extrem de binecuvântat! Ştii, când te gândești la acel pasaj din Ioan capitolul 8, unde Domnul spune de trei ori, cred că în versetul 21 şi de două ori în versetul 24. “Mă veți căuta şi veţi muri în păcatul vostru” şi “dacă nu credeţi că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.” Și a treia oară, El spune “Veți muri în păcatele voastre.” Dacă într-adevăr ai ochi să vezi, vei tremura văzând oamenii din jurul tău care știi că mor în păcatele lor. Ştiu oameni care au murit în maşină, oameni care au murit în casă, care au murit în spital. Oameni care au murit într-un incendiu, oameni care au murit într-un pârâu. Am auzit de cineva care a murit într-o groapă de gunoi de grajd. Moduri îngrozitoare de a muri, dar nici unul nu se compară cu a muri în păcatul tău. A muri în păcatul tău. Da noi murim din cauza păcatelor noastre, “plata păcatului este moartea.” Aici, Domnul spune ceva puţin mai diferit, El începe prin a vorbi despre a muri în păcatul tău. Înseamnă a muri și a sta în fața eternității și a judecății cu înșelăciunea pe tine. Cu păcatul pe tine, boldul morții este păcatul, asta e ceea ce o face atât de îngrozitoare. Desigur, păcatul a cauzat moartea, dar totuși lucrul care face ca moartea să fie atât de teribilă este că ai acest păcat, această vină. Ai de a face cu Dumnezeu, Dumnezeu va scoate la iveală ipocrizia în care ai trăit, toate faptele tale rele vor fi scoase la iveală ăsta este cel mai groaznic lucru. Oamenii au această idee că ei o să-L învingă pe Dumnezeu. Știi, că ei o să-L învingă, că ei își vor trăi viaţa fără Dumnezeu, că ei n-o să-și trăiască viaţa pentru Dumnezeu, şi că ei vor muri şi se vor descurca, dar ei nu vor putea. Domnul Isus va reveni, El va învia morţii, El îi va chema pe toți înaintea Lui, orice genunchi se va pleca, orice limbă va mărturisi, şi adevărul va ieşi la lumină, şi ei vor fi prinşi în păcatele lor.
Aşa că pentru a putea întâmpina moartea în Hristos, în neprihănirea Lui, aceasta este totul. Într-un fel, este totul, este esența. Domnul ne-a făcut o chemare înaltă, sfântă și cerească. El a chemat la Împărăţia și Slava Lui. Aceasta este finalitatea Salvării Domnului, răscumpărarea finală totală.”
Deuteronomul 18
1 Preoţii, leviţii şi toată seminţia lui Levi, să n-aibă nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.
Toată seminţia lui Levi. Mai bine, adică seminţia lui Levi.
Nici moştenire. Declarat mai înainte în Numeri 18,20 şi Deutronom 10,9. Comentatorii iudei referă aceasta la preoţii care puteau să slujească la slujbele sfinte, şi la cei din seminţia lui Levi care nu puteau sluji din cauza defectelor fizice. Deşi nu puteau sluji, aveau şi ei parte la întreţinerea asigurată pentru preoţie.
Jertfele. Arderile de tot aparţineau lui Iehova şi nu erau incluse în moştenirea preoţilor. Dar
o parte din toate celelalte jertfe era a lor (Numeri 18,9-11.18.19). Darurile. Adică moştenirea lui Iehova, în a cărui prezenţă vorbea Moise şi care rezervase anumite animale de jertfă pe Sine (vezi Numeri 18,8.9.12-15).
2 Să n-aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.
Moştenirea lor. Domnul era moştenirea întregii seminţii a lui Levi (vezi Numeri 18,20; Iosua 13,14.33; 18,7; Ezechiel 44,28). Din moştenirea repartizată pentru celelalte seminţii fiecare familie trebuia să se aprovizioneze pentru nevoile vremelnice. Levi nu avea o astfel de moştenire; în schimb, însuşi Domnul se va îngriji de ei.
3 Iată care va fi dreptul preoţilor de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pântecele.
O jertfă. În mod deosebit, o jertfă de mulţumire (Levitic 17,5.8; Numeri 15,3).
Spata. Amintită împreună cu pieptul în Levitic 7,32-34.
Fălcile şi pântecele. Neamintite mai înainte, astfel că probabil că au fost adăugate pe vremea aceasta. Pântecele este stomacul aspru al animalului rumegător, în care este completat procesul digestiv. Părţile date aici sunt ca adaos la pieptul de legănat şi piciorul ca dar de ridicat din jertfa de mulţumire, despre care se vorbeşte în Levitic 7,14.15.23.30.31; Numeri 18,11; compară cu 1 Samuel 2,12-17.
4 Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi pârga din lâna oilor tale;
Lâna. Acesta este singurul loc în care este amintită lâna ca parte a moştenirii leviţilor.
5 căci pe el l-a ales Domnul Dumnezeul tău dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.
Dintre toate seminţiile. Vezi Deutronom 21,5; 1 Samuel 2,28.
6 Când va pleca un levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege Domnul,
Când va pleca. Preoţii şi leviţii au primit 48 de cetăţi în Israel (Numeri 35,7). Mulţi aveau să locuiască departe de sanctuar, dar ori de câte ori veneau, lor trebuia să li se acorde privilegiul slujirii conform cu slujba de familie repartizată lor. Preoţia nu fusese încă împărţită în cete (1 Cronici 23,6; 24,1; 2 Cronici 8,14).
Să se ducă. Adică, cu intenţia de a sluji la sanctuar.
În locul. Sanctuarul, locaşul Lui de locuit (vezi cap. 12,5).
7 şi va face slujba în Numele Domnului Dumnezeului tău, ca toţi fraţii lui leviţi care stau înaintea Domnului:
Face slujbă. Adică, a fi prezent la altar şi a îndeplini diferite slujbe ale sanctuarului. Deşi levit din altă parte a ţării, el trebuia să fie primit şi trebuia să-i fie îngăduit să participe la slujbele preoţeşti în mod egal cu leviţii din localitate.
8 va primi ca hrană o parte la fel cu a lor, şi, pe lângă ea, se va bucura şi de veniturile ieşite din vânzarea averii lui părinteşti.
O parte la fel. El trebuia să aibă parte egală din toate veniturile primite. Averii lui. Ceea ce era a lui din darurile pe care le aducea poporul, el putea să le păstreze pentru sine. Preoţii erau liberi să cumpere şi să vândă averea (1 Regi 2,26; Ieremia 32,7.8).
Moştenind averea tatălui său, un fiu nu avea să fie obligat s-o împartă cu alţi preoţi la Ierusalim (vezi Levitic 25,33).
9 După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora.
Urâciunile. O poruncă des repetată (vezi cap. 13,14).
10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
Să treacă pe fiul său. Mai de grabă, arde pe fiul lui (RSV). Vezi Levitic 18,21; 20,2-5. Aceasta era una din urâciunile la care se face referire în Deutronom 12,31. În vremurile de mai târziu era practicată pe scară largă în Israel (2 Regi 16,3; 21,6; Ieremia 32,35). Închinarea la Moloh dădea naştere la copii nelegitimi, ţi apoi îi ardea – ambele fapte fiind considerate cele mai plăcute pentru el. Încă din vremurile străvechi focul a fost adorat şi cinstit de către popoarele păgâne ca zeu. Închinarea la foc supravieţuieşte astăzi în Persia.
Meşteşug de ghicitor. Literal, ghicitorul care practică ghicirea. După cât se pare folosită în legătură cu ceremonia focului (2 Cronici 33,6; Ezechiel 20,31). Aceasta se crede că se făcea prin tragere la sorţi, care consta din săgeţi fără vârf (vezi Ezechiel 21,21).
Cititor în stele. Literal, un observator al norilor. Cititorul în stele putea deci să fie unul care făcea preziceri întemeiate pe studiul norilor (vezi şi Levitic 19,26; 2 Regi 21,6; 2 Cronici 33,6).
Vestitor al viitorului. Literal, şoptitor sau fluierător de la o rădăcină care înseamnă a fluiera. Forma substantivală derivată care înseamnă şarpe este folosită de 31 de ori în Vechiul Testament (Geneza 3,1; Mica 7,17; etc.). Probabil că aceasta este o referire la practicile spiritismului.
Vrăjitor. Vezi 2 Cronici 33,6. Un alt substantiv din aceeaşi rădăcină este vrăjitorie (vezi 2 Regi 9,22; Mica 5,12; Naum 3,4).
11 de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
Descântător. Literal, unul care întreabă despre un ob, un medium (RSV). Un ob este pielea unei oi sau a unei capre, folosită de obicei ca o recipient de apă de oamenii care aprovizionau satele cu apă de la o fântână sau izvor (vezi Levitic 19,31). Referirea de aici poate fi la sunetul gol produs de o astfel de piele uscată, şi astfel să se referă la şoptirea, ciripirea şi murmurarea unui spirit familiar, care a câştigat control asupra celui care întreabă sau mediumului. Aceasta mai poate cuprinde şi ventrilogismul, practicat în vechime de o preoţie decăzută pentru a-i înşela pe oameni. Pentru folosirea acestui cuvânt cu referire la o sticlă de piele vezi Iov 32,19. În literatura ugaritică, descoperită recent la Ras Şamra (vezi pag. 128) cuvântul ob înseamnă mai ales spirit plecat.
Dau cu ghiocul. Literal, un cunoscător, de la verbul a şti. Aici el se referă la cei care pretind că au înţelepciune din alte izvoare decât cele umane.
Întrebe pe morţi. Literal, unul care consultă morţii. Se pare a fi o diferenţă mică sau nici una între cel care întreabă morţii şi cel care întreabă pe cei ce cheamă duhurile.
12 Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta.
Verset ce nu a fost comentat.
13 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
În totul totului tot. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus aici în diferite feluri. Verbul înseamnă a fi complet, a fi sfârşit. Adjectivul, folosit şi aici, este diferit redat ca fără cusur (Exod 12,5), întregi (Levitic 23,15), fără pată (Numeri 19,2), cu toată curăţia (Judecători 9,16), fără vină (2 Samuel 22,24), fără prihană (Psalmi 119,1).
14 Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.
Citesc în stele. Cuvântul tradus astfel este dintr-o rădăcină care înseamnă a practica ghicirea. Sensul original al substantivului se poate referi la zumzetul insectelor, la foşnetul frunzelor, ca în rădăcina arabă înrudită. În acest caz, cuvântul s-ar referi la cei care pretind a fi în stare să interpreteze diferite sunete misterioase ale naturii şi să comunice cu lumea ne-umană.
Ghicitori. Vezi versetul 10.
Îngăduie. Literal, dă, acordă. Astfel de practici ca acele despre care se vorbeşte aici nu erau în armonie cu voia lui Dumnezeu.
15 Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!
Un prooroc. Şi tot ce a fost scris mai dinainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin ele, să avem nădejde (Romani 15,4). Dar nu trebuie să uităm că deşi aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră, ele s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde (1 Corinteni 10,11). Multe din afirmaţiile profetice, evenimente istorice şi simboluri care arătau în mod clar înainte spre Mesia aveau de asemenea o însemnătate imediată pentru cei care le auzeau şi erau martori la ele. Solii profetice adresate poporului lui Israel au apărut în legătură cu împrejurări istorice care au ieşit la iveală şi au fost poruncite de Dumnezeu pentru a face faţă nevoilor poporului Său pe vremea când au fost date. Prezicerile profeţilor Vechiului Testament pot fi împărţite în următoarele patru categorii:
1. 1. Cele care au apărut au fost în legătură numai cu situaţia istorică imediată, sau cu evenimente care se împlineau în curând. Astfel a fost interpretată profeţia lui Ieremia despre jugurile de lemn şi de fier (cap. 28), cumpărarea simbolică a ogorului aproape de Anatot (cap. 32) şi prezicerea lui cu privire la moartea lui Hanania (cap. 28,15-17). Tot aşa, Ezechiel a asediat simbolic Ierusalimul pe o cărămidă de piatră din Tel-Abib (cap. 4 şi 5), Amos a denunţat naţiunile vecine ale lui Israel (cap. 1 şi 2) şi Naum a prezis căderea Ninivei (cap. 2 şi 3).
2. 2. Cele care arătau înainte în mod evident şi exclusiv spre evenimente în legătură cu venirea lui Mesia, precum ar fi declaraţiile profetice din Isaia 9,6.7; 40,3-5; 53; 61,1-3; Daniel 9; Zaharia 9,9; 13,1.6.7.
3. 3. Acele profeţii din cartea lui Daniel care se ocupă în primul rând cu evenimente istorice ale viitorului îndepărtat, era creştină şi timpul sfârşitului, după cum este în mod specific spus în profeţiile însuşi (Daniel 2,44; 7,27; 8,14; 10,14; 11,40; 12,4).
4. 4. Acele profeţii care au o aplicare dublă – în primul rând la o situaţie istorică, locală; în al doilea rând la Mesia şi Împărăţia Lui. Profeţiile din aceasta a patra categorie sunt probabil cele mai mult greşit înţelese şi astfel greşit aplicate. Adesea aceasta se întâmplă din cauză că nu se înţelege că anumite profeţii au un aspect dublu.
Scripturile abundă de profeţii care au o aplicaţie dublă. Făgăduinţa către Avraam despre sămânţă (Geneza 12,7; 13,15; 22,18) care arată clar înainte spre Hristos (Matei 1,1; Galateni 3,16), dar a avut o împlinire reală şi adevărată şi în naşterea lui Isaac (Geneza 13,16; 15,4.5.13; 17,7.16.19-21; 18,10; 21,1,3). De fapt, prima împlinire în Isaac a fost un semn pregătitor pentru ultima împlinire în Hristos. O făgăduinţă asemănătoare făcută lui David a fost în mod evident o profeţie cu privire la Hristos (2 Samuel 7,12.13; Matei 1,1; Fapte 2,30) totuşi ea s-a aplicat şi la naşterea lui Solomon (1 Regi 8,20). Când Moise era gata să încheie însărcinarea lui de conducător şi când poporul se întreba cine îi va lua locul, el a făcut prezicerea inspirată, Domnul, Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine (Deutronom 18,15). Contextul arată clar că făgăduinţa aceasta şi-a avut aplicaţie imediată la conducerea profetică a lui Israel în anii care au urmat după moartea lui Moise (Deutronom 18,18; compară cu Exod 20,19; Deutronom 5,25-27; vezi şi Numeri 27,18-23; Deutronom 34,9.10; Osea 12,10.13), totuşi Inspiraţia declară că în Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise (Deutronom 34,10; compară cu Numeri 12,6-8). Numai Hristos a putut împlini pe deplin condiţiile puse în prezicerea lui Moise (vezi Ioan 1,21; 6,14; 7,40).
Tot în felul acesta era mielul pascal, care mai întâi era pentru eliberarea literală, istorică, a lui Israel din Egipt, şi mai târziu pentru eliberarea spirituală a poporului lui Dumnezeu din păcat prin Mesia (1 Corinteni 5,7). Stânca lovită în pustie a dat apă, literal, unui popor însetat, şi prin urmare a devenit un simbol al Stâncii, Isus Hristos, care avea să ofere apa vieţii fără bani tuturor oamenilor (Ioan 4,10; 7,37; 1 Corinteni 10,4). În acelaşi fel, mana care a căzut din cer a fost pâinea spre a satisface foamea lui Israel, dar Isus a declarat mult mai târziu că El era adevărata pâine din cer (Ioan 6,31-33). Marele preot Iosua a fost încoronat cu coroane literale ca anticipare profetică a încoronării lui Hristos ca preot şi Împărat (Zaharia 6,9-13; 9,9).
Referindu-se la eliberarea lui Israel din robie, Osea a vorbit despre Dumnezeu chemându-şi fiul din Egipt (Osea 11,1), totuşi Matei vede în cuvintele lui Osea o profeţie despre Hristos (Matei 2,15). Referirea lui Ieremia, Rahela îşi plânge copii (Ieremia 31,10.11.15.16.20), la început s-a aplicat la captivitatea babiloniană, după cum se vede clar din context, dar evanghelistul o găseşte profetică despre uciderea copiilor de către Irod în Betleem (Matei 2,18). Isaia zugrăveşte în mod viu starea spirituală a lui Israel din zilele lui (Isaia 6,9.10; 29,13), dar Hristos declară profetice aceste cuvinte despre generaţia Sa (Matei 13,14.15; 15,7-9), zicând bine a proorocit profetul Isaia despre voi. Exegeza lui Pavel despre evenimentele istorice şi spusele profetice raportate în Vechiul Testament (vezi Fapte 13,32.33; 2 Corinteni 2,15; Galateni 3,13.16; 4,22-31; 1 Timotei 5,17.18; Evrei 1,5-8; 10,5). Astfel scriitorii Noului Testament în mod constant au dezvăluit, au explicat şi au interpretat spusele profetice ale Vechiului Testament.
Acestea şi multe alte ilustraţii care ar putea fi date dovedesc în mod evident că declaraţiile biblice văzute mai târziu a fi profetice despre Hristos, adesea au fost întru totul de însemnătate literala şi mai mult imediată pentru oamenii care le-au auzit de prima dată şi au fost martorii oculari ai evenimentelor descrise. Vederea lor întunecată poate, într-adevăr, să fi restrâns declaraţiile inspirate la propriile lor zile. Dar mai târziu, sfinţii profeţi călăuziţi de inspiraţie au văzut chiar în acele declaraţii o altă însemnătate profetică (Luca 24,25-27.32; Ioan 16,13; 1 Petru 1,10-12). Adesea numai datorită faptului că atunci când Hristos sau Duhul Sfânt le-a deschis mintea, bărbaţii vremurilor creştine au început să înţeleagă Scripturile (Vechiul Testament) în împlinirea lor (Luca 24,45). Mai înainte, întocmai ca şi compatrioţii lor necredincioşi, au trecut cu vederea multe profeţii care arătau spre prima venire, şi au aplicat greşit altele care se refereau exclusiv la cea de a doua venire (DA 30,777). Este evident, de altfel, că anumite profeţii ale Vechiului Testament care arată spre înainte, spre venirea lui Mesia şi întemeierea Împărăţiei Lui se aplică în parte la prima venire şi în parte la cea de a doua. Astfel, în prima Sa predică la Nazaret, Hristos a citat pe Isaia 61,1-3 ca fiind împlinită astăzi (Luca 4,16-21), totuşi a omis în mod semnificativ referirea la o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru (Isaia 61,2), pentru simplul motiv că ziua de răzbunare vine numai la cea de a doua venire. Lucrarea hotărâtă a lui Ilie, de întoarcere a inimilor lui Israel spre Tatăl lor ceresc (1 Regi 18,36-40) este folosită de profeţii de mai târziu ca un simbol al lucrării lui Ioan Botezătorul (Isaia 40,3; Maleahi 3,1; 4,5.6; Ioan 1,23; Matei 11,9-17; 17,10-13; Marcu 9,11-13; Luca 7,24-27). Dar prezicerea despre apariţia lui Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată (Maleahi 4,5) are să fie din nou împlinită în zilele noastre (3T 62). La ziua Cinzecimii, Petru a arătat spre Ioel ca fiind împlinit în acea zi (Fapte 2,16-21); dar cuvintele lui Ioel urmează să-şi găsească o a doua împlinire în zilele noastre (EW 142; AA 54,55). Tot aşa, anumite preziceri din Matei 24 arătau atât spre distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.H., cât şi spre sfârşitul timpului (DA 628; GC 22,25).
Întrebarea care se naşte în mod firesc este: Cum putem şti când un eveniment istoric special poate fi văzut, pe drept cuvânt, ca având încă o aplicaţie într-un eveniment de mai târziu, sau o declaraţie profetică, ca având o aplicaţie dublă? Răspunsul este: Când un scriitor inspirat face
o astfel de aplicare a ei. A trece dincolo de ceea ce este arătat în mod clar de Inspiraţie, înseamnă a intra în domeniul părerii personale. Într-o perioadă în care suflă orice vânt de învăţătură, este bine să fim siguri că înţelegerea Scripturii se întemeiază pe un hotărât aşa zice Domnul (vezi Deutronom 29,29; Isaia 50,11; Ieremia 2,13; Matei 7,24-28; 1 Corinteni 2,4.5.12.13; Efeseni 4,14; Coloseni 2,2-4.8; 2 Petru 1,16; Apocalipsa 22,18). Regula sigură în interpretarea biblică este de a compara Scriptura cu Scriptura. În nici un alt fel nu putem fi siguri faţă de explicaţiile fanteziste şi chiar groteşti pe care le-au dat unii profeţiilor Vechiului Testament.
Deşi pe vremea când a fost dată la început profeţia, se putea înţelege numai aplicarea locală şi imediată, totuşi în preştiinţa lui Dumnezeu a fost făcută şi prevedere pentru o aplicaţie ultimă şi completă la Hristos, sau la semnele care prevesteau a doua Sa venire, şi întemeierea împărăţiei Sale. Faptul că profeţii înşişi puteau să nu-şi dea seama că declaraţiile lor inspirate aveau uneori o aplicaţie dublă, în nici un caz nu slăbeşte validitatea unei astfel de aplicaţii. Mai de grabă ea mărturiseşte despre o înţelepciune mai mult decât omenească care a inspirat cele spuse. Avraam na fost singurul despre care Hristos a putut spune că a văzut ziua Mea… şi s-a bucurat (Ioan 8,56), pentru că profeţii înşişi făceau studiu zelos asupra propriilor solii pentru a înţelege mai bine însemnătatea mesianică despre care ei înşişi la început puteau să-şi dea seama numai în mod întunecos (1 Petru 1,10-12).
Forţa unei profeţii cu privire la Hristos în nici un caz nu este slăbită din cauză că cuvintele profetului se aplică întâi la o situaţie istorică imediată. Adesea prima şi mai imediata împlinire slujeşte nu numai să confirme şi să lămurească pe cea de a doua, ci poate fi chiar necesară pentru ea. Când un scriitor al Noului Testament aplică o afirmaţie a unui profet din Vechiul Testament la timpul Noului Testament sau la cel următor, a nega validitatea unei astfel de aplicaţii înseamnă a nega inspiraţia scriitorului Vechiului Testament. Dar când contextul unei afirmaţii a Vechiului Testament este evident că se aplică şi la o situaţie istorică imediată, a nega această aplicaţie ar însemna să se calce o principală regulă de interpretare: anume, că examinarea contextului şi a împrejurării istorice este fundamentală pentru o înţelegere corectă a oricărui text.
Crezând că atât scriitorii Vechiului Testament, cât şi ai Noului Testament, sunt întru totul inspiraţi, pentru a fi consecvenţi, noi trebuie să credem că unele profeţii au o aplicaţie dublă. Făgăduinţele Vechiului Testament, făcute la început Israelului literal, urmează să fie împlinite, cel puţin în principiu, pentru Israelul spiritual. Şi, după cum Israelul literal a privit înainte spre o odihnă în Canaanul pământesc, dar n-a reuşit să intre în el, este privilegiul nostru de a privi înainte, în speranţă şi credinţă, spre o odihnă veşnică în Canaanul ceresc (Eve 4,8-11); vezi şi Matei 25,34.
Cuvântul tradus profet este din verbul a spune, a anunţa. Prezicerea evenimentelor viitoare de abia că este sarcina majoră a slujbei profetice. Sarcina principală a profetului era să vorbească pentru Dumnezeu cuvinte de sfat, avertizare şi mustrare. Cuvântul profet este din grecescul prophetes, a vorbi pentru, adică în locul cuiva. Aceasta este concepţia biblică despre un profet. El este un purtător de cuvânt pentru Dumnezeu.
16 Astfel, el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului Dumnezeului tău la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.”
În Horeb. Vezi Exod 20,19; Deutronom 5,25-29. Aceasta a fost o urmare a acelei cereri de la început că a fost făcută această făgăduinţă.
17 Atunci Domnul mi-a zis: „Ce au zis ei, este bine.
Ce au zis, este bine. Vezi cap. 5,25.28. Dumnezeu a apreciat simţămintele exprimate de popor cu privire la bunăvoinţa lor de a asculta sfatul Lui, şi nu le-a mai vorbit aşa ca pe Muntele Sinai.
18 Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
Un profet. Vezi versetul 15. Hristos a fost adevăratul profet care avea să vină în lume (Ioan 6,14).
El va spune. Hristos a făcut aluzie la această profeţie când a spus: Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci, Tatăl care locuieşte în Mine, el face aceste lucrări ale Lui (Ioan 14,10; compară cu Ioan 16,13.14; 5,45.46).
19 Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.
Spune în Numele Meu. Adevărata slujbă a unui profet este de a descoperi voia lui Dumnezeu. Aspectul acesta al lucrării unui profet a fost exemplificat în modul perfect de Hristos (Ioan 12,47-50; compară cu Ioan 8,28.42.47; Evrei 12,25.26).
20 Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.”
Îndrăzneala să spună. A pretinde că vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, când în realitate un om vorbeşte numai cuvintele lui, Dumnezeu consideră ca fiind cea mai odioasă crimă (Ieremia 14,14.15; 23,16.21-27.30-33; 28,15-17; Ezechiel 12,24; 13,1-3).
21 Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”
Cum vom cunoaşte. Dovada scrisorii de acreditare a unui profet constă, în parte, în împlinirea prezicerilor sale. Observă cât de adevărat a fost aceasta despre Samuel (1 Samuel 3,18-21). Iudeii aveau tendinţa să se bazeze pe semne şi minuni (Ioan 2,18; 1 Corinteni 1,22) şi Domnul i-a avertizat împotriva acestora (Deutronom 13,1.2).
22 Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.
Nu va avea loc. Aceasta avea să fie dovada concludentă că profetul nu era trimis de Dumnezeu (vezi Ieremia 28,9).
Comentariile lui Ellen G. White
4 AA 337
5 AA 336
12 PP 689
15 DA 190; PP 480
15,18 AA 222; PK 684
Cuvântul lui Iehova este viu- Idei importante din cărţile Ioel şi Amos
NU SPUNE despre el însuşi decât că este „Ioel, fiul lui Petuel“ (Ioel 1:1). În cartea care-i poartă numele, Ioel nu vorbeşte despre prea multe lucruri în afară de mesajul său. De aceea, perioada în care şi-a consemnat profeţiile poate fi doar estimată: în jurul anului 820 î.e.n., la nouă ani după întronarea lui Ozia ca rege al lui Iuda. De ce nu ne spune Ioel mai multe despre sine? Probabil, deoarece doreşte să scoată în evidenţă mesajul, nu mesagerul.
Tot în zilele regelui Ozia este numit ca profet şi Amos din Iuda, un „păzitor de animale şi înţepător de smochine de sicomor“ (Amos 7:14). Spre deosebire de Ioel, care profeţeşte în Iuda, Amos este trimis în nord, la regatul celor zece triburi ale lui Israel. Scrierea cărţii Amos a fost încheiată aproximativ în anul 804 î.e.n., după ce profetul se întoarce în Iuda. Cartea este scrisă într-un limbaj simplu, dar foarte expresiv.
„VAI! VINE ZIUA ACEEA!“ — DE CE?
Ioel vede în viziune o invazie de omizi, lăcuste şi gândaci. Despre aceşti invadatori se spune că sunt „un popor numeros şi puternic“ şi „nişte bărbaţi puternici“ (Ioel 1:4; 2:2–7). „Vai! Vine ziua aceea! Ziua lui Iehova este aproape şi va veni ca o pustiire de la Cel Atotputernic“, spune Ioel cu durere (Ioel 1:15). Iehova îi sfătuieşte pe locuitorii Sionului: „Întoarceţi-vă . . . la mine cu toată inima“. Dacă se vor întoarce, Iehova „se va îndura de poporul său“ şi îl va îndepărta pe „cel ce vine din nord“ — invazia de insecte. Însă, înainte de venirea zilei sale celei mari, Iehova va „turna spiritul [său] peste orice fel de carne“ şi va „face minuni în ceruri şi pe pământ“. — Ioel 2:12, 18–20, 28–31.
Iehova provoacă naţiunile: „Făuriţi-vă săbii din brăzdare şi lănci din cosoare“ şi pregătiţi-vă de război! Apoi, le porunceşte „să urce în valea lui Iosafat“, unde vor fi judecate şi zdrobite. „Dar Iuda va fi locuit pe timp indefinit.“ — Ioel 3:10, 12, 20.
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:15; 2:1,11, 31; 3:14 — Ce este „ziua lui Iehova“? Ziua lui Iehova reprezintă timpul în care Iehova va executa judecata asupra duşmanilor săi, aducând distrugere asupra lor şi salvându-i pe închinătorii săi adevăraţi. O asemenea zi a venit, de exemplu, peste Babilonul antic în 539 î.e.n., când a fost cucerit de mezi şi perşi (Isaia 13:1, 6). O altă ‘zi a lui Iehova’ va veni în curând, când Dumnezeu îşi va executa judecata asupra ‘Babilonului cel Mare’, imperiul mondial al religiei false. — Revelaţia 18:1–4, 21.
2:1–10, 28 — Cum s-a împlinit profeţia cu privire la invazia de insecte? Nicăieri în Biblie nu se spune că în ţara lui Iuda ar fi fost vreo invazie de insecte de proporţiile celei descrise în cartea Ioel. Prin urmare, invazia de insecte menţionată de Ioel prefigurează, după cât se pare, ceea ce s-a întâmplat în anul 33 e.n., când Iehova a început să toarne spiritul său peste primii continuatori ai lui Cristos, iar aceştia au început să predice un mesaj chinuitor pentru conducătorii religioşi ipocriţi (Faptele 2:1, 14–21; 5:27–33). Şi noi avem privilegiul să luăm parte în prezent la o lucrare asemănătoare.
2:32 — Ce înseamnă ‘a chema numele lui Iehova’? A chema numele lui Dumnezeu înseamnă a cunoaşte acest nume, a avea un respect profund pentru el şi a ne bizui pe cel ce poartă acest nume. — Romani 10:13, 14.
3:14 — Ce este „valea hotărârii“? Este un loc simbolic de executare a sentinţei divine. În zilele regelui Iosafat al lui Iuda, al cărui nume înseamnă „Iehova este Judecător“, Dumnezeu a scăpat Iuda de naţiunile din jur, semănând confuzie între armatele lor. De aceea, locul mai este numit şi „valea lui Iosafat“ (Ioel 3:2, 12). În zilele noastre, aceasta reprezintă un loc simbolic în care naţiunile vor fi zdrobite asemenea strugurilor dintr-un teasc. — Revelaţia 19:15.
Învăţăminte pentru noi:
1:13, 14. Cei ce doresc să fie salvaţi trebuie să manifeste căinţă sinceră şi să-l recunoască pe Iehova ca adevăratul Dumnezeu.
2:12, 13. Căinţa autentică trebuie să fie din inimă şi presupune să ne ‘sfâşiem inima’, nu ‘veşmintele’.
2:28–32. Numai cel ce „va chema numele lui Iehova va fi salvat“ în „ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova“. Cât de recunoscători suntem că Iehova toarnă spiritul său peste orice fel de carne şi că tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, iau parte cu toţii la lucrarea de profeţire, adică la declararea ‘lucrurilor măreţe ale lui Dumnezeu’ (Faptele 2:11)! Având în vedere că ziua lui Iehova se apropie, nu ar trebui să abundăm „în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“? — 2 Petru 3:10–12.
3:4–8, 19. Ioel a profeţit că naţiunile din jurul regatului lui Iuda aveau să dea socoteală pentru cruzimea manifestată faţă de poporul ales al lui Dumnezeu. În armonie cu profeţia sa, partea continentală a Tirului a fost distrusă de regele Nebucadneţar al Babilonului. Mai târziu, când partea insulară a oraşului Tir a fost cucerită de Alexandru cel Mare, mii de soldaţi şi oameni de vază ai Tirului au fost ucişi, iar 30 000 de locuitori au fost vânduţi ca sclavi. Alexandru şi cei ce i-au urmat la tron i-au tratat la fel şi pe filisteni. În secolul al IV-lea î.e.n., Edomul era deja o întindere pustie (Maleahi 1:3). Împlinirea acestor profeţii ne întăreşte încrederea în Iehova, dându-ne certitudinea că el îşi împlineşte promisiunile. În plus, ne arată cum va acţiona Iehova faţă de naţiunile care îi persecută pe închinătorii săi de azi.
3:16–21. „Cerul şi pământul se vor zgudui“, iar naţiunile vor primi sentinţele nefavorabile ale lui Iehova. „Dar Iehova va fi un refugiu pentru poporul său“, oferindu-i posibilitatea de a se bucura de viaţă în Paradis. Având în vedere că ziua în care Iehova îşi va executa judecata asupra lumii rele se apropie, să fim ferm hotărâţi să rămânem în relaţii strânse cu Dumnezeu.
„PREGĂTEŞTE-TE SĂ-L ÎNTÂLNEŞTI PE DUMNEZEUL TĂU“
Amos are un mesaj pentru naţiunile duşmane din jurul Israelului, dar şi pentru Iuda şi Israel. Siria, Filistia, Tir, Edom şi Moab vor fi în cele din urmă distruse deoarece au dat dovadă de cruzime faţă de poporul lui Dumnezeu. La fel se va întâmpla şi cu locuitorii lui Iuda, „fiindcă au respins legea lui Iehova“ (Amos 2:4). Ce se poate spune despre regatul celor zece triburi ale lui Israel? Acesta se face vinovat de păcate precum asuprirea săracilor din cauza lăcomiei, imoralitatea şi comportamentul lipsit de respect faţă de profeţii lui Dumnezeu. Amos avertizează că Iehova le va ‘cere socoteală altarelor din Betel‘ şi că va „dărâma casa de iarnă şi casa de vară“. — Amos 3:14, 15.
În pofida pedepselor pe care le-au primit deja, israeliţii idolatri se încăpăţânează în conduita lor. Amos îi spune Israelului: „Pregăteşte-te să-l întâlneşti pe Dumnezeul tău“ (Amos 4:12). Pentru israeliţi, ziua lui Iehova va însemna că ‘vor merge în exil dincolo de Damasc’, adică în Asiria (Amos 5:27). Deşi întâmpină opoziţie din partea unui preot din Betel, Amos nu se lasă intimidat. „A venit sfârşitul poporului meu, Israel. Nu-l voi mai ierta“, îi spune Iehova lui Amos (Amos 8:2). Nici Şeolul şi nici munţii înalţi nu-i pot scăpa pe israeliţi de sentinţele lui Dumnezeu (Amos 9:2, 3). Însă Iehova promite că poporul său va fi restabilit. El spune: „Îi voi aduce înapoi pe captivii poporului meu, Israel, iar ei vor reconstrui oraşele pustiite şi le vor locui, vor planta vii şi le vor bea vinul, îşi vor face grădini şi le vor mânca rodul“. — Amos 9:14.
Răspunsuri la întrebări biblice:
4:1 — Pe cine reprezintă ‘vacile din Basan’? Podişul Basanului, aflat la est de Marea Galileii, era renumit pentru rasele foarte bune de animale, inclusiv rasele de vaci. Acest lucru se datora şi păşunilor grase de aici. Amos le-a asemănat pe femeile din Samaria avide după lux cu vacile din Basan. Fără îndoială că aceste femei făceau presiuni asupra „stăpânilor“ lor, adică a soţilor lor, să-i jefuiască pe cei de condiţie umilă pentru a le satisface lor setea de lux.
4:6 — La ce se referă expresia „dinţi curaţi“? Fiind folosită în paralel cu ‘lipsa de pâine’, expresia s-ar putea referi la o perioadă de foamete, când dinţii rămân curaţi din cauza lipsei de hrană.
5:5 — În ce sens nu mai trebuiau israeliţii ‘să caute Betelul’? La Betel, Ieroboam instituise închinarea la viţel. De atunci, Betelul devenise un centru al închinării false. Şi Ghilgalul şi Beer-Şeba trebuie să fi fost centre ale închinării apostate. Dacă voiau să scape de nenorocirea prezisă, israeliţii trebuiau să înceteze cu pelerinajele la aceste oraşe şi să înceapă să-l caute pe Iehova.
7:1 — Ce reprezintă „cositul ierbii regelui“? Probabil această expresie se referă la impozitul perceput de rege pentru hrana cavaleriei şi a animalelor sale. Acest impozit trebuia plătit „când începea să crească otava“. Abia după aceea, poporul îşi putea strânge recolta lui. Însă poporul n-a apucat să facă acest lucru deoarece s-a format un roi de lăcuste care i-a devorat culturile şi toate plantele din ţară.
8:1, 2 — Ce simboliza ‘coşul cu fructe de vară’? Acesta simboliza faptul că ziua lui Iehova era aproape. Fructele de vară se culeg spre sfârşitul perioadei de strângere a recoltei, adică spre sfârşitul anului agricol. Când Iehova i-a arătat lui Amos „un coş cu fructe de vară“, însemna că sfârşitul Israelului era aproape. Astfel, Dumnezeu i-a spus lui Amos: „A venit sfârşitul poporului meu, Israel. Nu-l voi mai ierta“.
Învăţăminte pentru noi:
1:3, 6, 9, 11, 13; 2:1, 4, 6. Când Iehova spune că ‘nu va schimba hotărârea luată’, se referă la mânia sa faţă de Israel, Iuda şi cele şase naţiuni din jurul acestora. Nimeni nu va scăpa de judecata lui Iehova. — Amos 9:2–5.
2:12. Nu trebuie să-i descurajăm pe cei care lucrează din greu ca pionieri, supraveghetori itineranţi, misionari sau membri ai familiei Betel îndemnându-i să renunţe la serviciul cu timp integral pentru a duce o viaţă aşa-zis normală. Dimpotrivă, ar trebui să-i încurajăm să persevereze în serviciul lor excelent.
3:8. Aşa cum un om este cuprins de teamă la auzul răgetului unui leu, tot aşa Amos s-a simţit îmboldit să predice când l-a auzit pe Iehova spunând: „Du-te şi profeţeşte-i poporului meu“ (Amos 7:15). Teama sfântă ne îndeamnă să predicăm cu zel mesajul despre Regat.
3:13–15; 5:11. Cu ajutorul lui Iehova, Amos, deşi un umil păzitor de animale, le-a ‘depus mărturie’ unor oameni bogaţi, care, fiind mulţumiţi de sine, erau nepăsători. Iehova ne poate echipa şi pe noi să declarăm mesajul despre Regat, indiferent cât de dificil ar fi teritoriul în care am predica.
4:6–11; 5:4, 6, 14. Deşi au refuzat de mai multe ori ‘să se întoarcă’ la Iehova, israeliţii au fost îndemnaţi: „Căutaţi-l pe Iehova şi veţi trăi“. Atât timp cât Iehova, în răbdarea sa, mai permite ca acest sistem rău să existe, noi trebuie să-i îndemnăm pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu.
5:18, 19. Este iraţional să ‘tânjim după ziua lui Iehova’ dacă nu suntem pregătiţi pentru ea. Este ca şi cum cineva ar fugi de un leu şi îi iese în cale un urs, iar apoi, fugind de urs, este muşcat de un şarpe. Să fim înţelepţi şi să ‘rămânem treji’, fiind pregătiţi în orice moment pentru acea zi. — Luca 21:36.
7:12–17. Trebuie să dăm dovadă de curaj şi să declarăm cu îndrăzneală mesajul lui Dumnezeu.
9:7–10. Chiar dacă erau descendenţi ai patriarhilor fideli şi ai israeliţilor eliberaţi din Egipt ca popor ales, israeliţii infideli au pierdut favoarea lui Dumnezeu, asemenea cuşiţilor. Aprobarea Dumnezeului nostru imparţial nu depinde de linia genealogică, ci de faptul că ne ‘temem de el şi practicăm dreptatea’. — Faptele 10:34, 35.
Ce trebuie să facem
Ziua în care Dumnezeu îşi va executa judecata asupra lumii lui Satan este aproape. Iehova a turnat spirit sfânt peste închinătorii săi pentru ca aceştia să-i poată avertiza pe oameni cu privire la venirea zilei sale. Să participăm din plin la această lucrare pentru a ne ajuta semenii să-l cunoască pe Iehova şi să ‘cheme numele său’! — Ioel 2:31, 32.
Amos ne îndeamnă: „Urâţi răul şi iubiţi binele! Daţi-i un loc dreptăţii la poartă“ (Amos 5:15). Întrucât ziua lui Iehova va sosi în curând, este înţelept să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne păstrăm separaţi de lumea rea şi de tovărăşiile care ne pot corupe inima. Cât de utile ne sunt în acest sens cărţile biblice Ioel şi Amos! — Evrei 4:12.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]
Ioel a profeţit că „ziua lui Iehova este aproape“
[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 15]
La fel ca Amos, să dăm dovadă de curaj, proclamând cu îndrăzneală mesajul lui Dumnezeu
Stabilirea Împărăţiei şi cum se va manifesta
Bătălia Armaghedonului – Studiul XIII
Stabilirea Împărăţiei şi cum se va manifesta
A umbla prin credinţă — Din cine este alcătuită Împărăţia — Stabilirea Împărăţiei Spirituale — Stabilirea „prinţilor în toată ţara” — Dorinţa tuturor popoarelor — Comunicare intimă între Împărăţie şi slujitorii sau „prinţii” ei — Scara lui Iacov — Vălul lui Moise — Introducerea marilor schimbări — Nu va fi oare o primejdie din cauza puterii atât de mari în posesia noului potentat? — Domnia toiagului de fier, cât va dura? — Convertirea lumii — Un popor născut într-o zi — „Toţi care sunt în morminte” — Creşterea Împărăţiei Sale — Domnia predată — Voia lui Dumnezeu se va face pe pământ
„Va veni dorinţa tuturor neamurilor.” „În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte.”
„În timpul acela, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru Numele Domnului, şi nu vor mai urma înclinarea încăpăţânată a inimii lor rele.” Hagai 2:7; Mica 4:1, 2; Ieremia 3:17.
DUPĂ ce în studiile noastre ale planului divin am ajuns la încheierea strâmtorării din „marea zi a răzbunării” şi am văzut cum indignarea divină va arde împotriva păcatului şi a egoismului, acum avem sarcina mai plăcută de a examina, în lumina Bibliei, cum va fi stabilită Împărăţia lui Dumnezeu, prin care vor fi binecuvântate toate familiile pământului şi o nouă ordine de lucruri, mai bună şi permanentă, va fi instaurată în locul celei din prezent şi din trecut, care, după cum se va admite, este plină de lipsuri.
((616))
Dacă evenimentele de temut ale viitorului apropiat îşi aruncă deja umbrele înaintea lor şi produc frică şi agitaţie în lume, cei care privesc din „locuinţa tainică a Celui-Prea-Înalt” văd marginea argintie a norilor strâmtorării, ceea cei poate face să privească în sus, să-şi ridice capetele şi să se bucure că eliberarea lor se apropie, precum şi uşurarea tuturor celor cumpăraţi cu sângele preţios, când „va răsări Soarele dreptăţii, şi vindecarea va fi sub aripile Lui”. Mal. 4:2.
Multe dintre subiectele tratate anterior sunt atât de clar vizibile, încât chiar şi omul natural poate fi considerabil impresionat de ele. Dar acum noi abordăm o parte care cere o vedere mai clară, un studiu mai atent al Cuvântului Domnului şi o ancorare mai fermă în credinţă; deoarece aceasta are de-a face cu lucruri care încă nu se văd decât cu ochiul credinţei. Totuşi, de la poporul Domnului se aşteaptă să umble prin credinţă şi nu prin vedere, şi să aibă încredere că Dumnezeu este cu prisosinţă în stare să facă ceea ce a promis. Rom. 4:18-21.
Despre aceste lucruri nimeni n-ar putea şti prin vreo cunoştinţă sau înţelepciune a sa proprie; dar toţi cei care posedă ungerea de la Cel Sfânt au credinţă în puterea lui Dumnezeu să zică: „Din toate cuvintele bune pe care le rostise … nici unul n-a rămas neîmplinit” (1 Împ. 8:56); şi aceştia pot aştepta cu răbdare, şi implicit se pot încrede în privinţa lucrurilor bune viitoare.
În studiile noastre anterioare ale subiectului* am învăţat că „timpurile neamurilor”, care ocupă intervalul de timp dintre îndepărtarea Împărăţiei tipice de la Israel şi deplina stabilire a adevăratei Împărăţii Mesianice pe ruinele împărăţiilor actuale, se va sfârşi în octombrie, 1914 d. Cr. Am văzut că perioada prezenţei Domnului nostru de la 1874 la 1914 este un timp de „seceriş”, prima parte a lui pentru adunarea miresei Sale alese, iar partea din urmă un timp ((617)) de strâmtorare pentru răsturnarea instituţiilor actuale, ca pregătire pentru noua Împărăţie. Să examinăm acum în lumina candelei profetice (Ps. 119:105; 2 Pet. 1:19) unele detalii legate de stabilirea acestei Împărăţii a CeluiPrea-Înalt, care va fi al cincilea imperiu universal al pământului şi care nu va avea sfârşit; şi care va aduce binecuvântări tuturor supuşilor ei, în timp ce toate celelalte împărăţii au adus în mare măsură dezamăgire şi apăsare „creaţiei care suspină”. Nu este de mirare că în tip se spune despre ea că va fi introdusă cu trâmbiţa Jubileului (Lev. 25:9); şi nu este de mirare că profetul Hagai (2:7) ne asigură că în cele din urmă ea va fi recunoscută ca „comoara tuturor neamurilor”.
*Vol. I, cap. 13, 14; Vol. II, cap. 4.
Deoarece are legătură practică cu maniera stabilirii „Împărăţiei lui Dumnezeu”, „Împărăţiei Cerurilor”, să reţinem ceea ce deja am aflat din Scripturi* cu privire la regalitatea acestei Împărăţii şi la cei care o vor alcătui.
*Vol. I, pag. 288-300.
1) Este Împărăţia lui Dumnezeu în sensul că Tatăl ceresc este Marele Împărat şi El a aranjat planul de mântuire din care Împărăţia Milenară va fi o parte. Este Împărăţia Lui şi în sensul că ea va fi stabilită şi continuată prin puterea Lui (1 Cor.15:24-26). Este Împărăţia Lui şi pentru că Îl va reprezenta pe El ca marele cârmuitor-şef, şi legile Sale, iubirea Sa şi îndurarea Sa prin Mijlocitorul pe care El La stabilit.
2) Este şi Împărăţia lui Cristos — Împărăţia iubitului Fiu al lui Dumnezeu, prin aceea că Cristos ca Mijlocitor al Noului Legământ va fi conducătorul activ al acestei Împărăţii Milenare, ca reprezentant al Tatălui, cu scopul de a supune răul, a nimici păcatul şi a aduce în ascultare deplină, sinceră, de Tatăl şi de legile Sale pe toţi din rasa răscumpărată care vor vrea să fie restabiliţi deplin la asemănarea şi favoarea divină şi la viaţă veşnică.
((618))
3) Va fi şi Împărăţia sfinţilor, prin aceea că ei, ca „preoţime împărătească” (Apoc. 5:10) vor domni, vor judeca şi vor binecuvânta lumea împreună cu Domnul lor, Isus. Rom. 8:17, 18.
Clasa Împărăţiei propriu-zise se va compune numai din Domnul nostru şi din „aleşii” Săi din acest Veac al Evangheliei, cărora El le-a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia”. Tot despre aceştia Domnul i-a spus profetului Daniel: „Dar domnia, stăpânirea şi măreţia tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui-Prea-Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji şi-L vor asculta”. Dan. 7:27.
Dar, să nu uităm, toţi aceştia vor fi „schimbaţi” prin învierea lor (întâia înviere — Apoc. 20:4, 6; 1 Cor. 15:42-46, 50-54; Ioan 3:5, 8) şi după aceea nu vor mai fi fiinţe umane, ci „părtaşi firii dumnezeieşti” şi nevăzuţi de omenire după cum şi Dumnezeu şi îngerii din cer sunt nevăzuţi. Prin urmare, vor fi necesare unele mijloace de comunicare între această Biserică glorioasă şi aceia pe care ea îi va judeca* şi-i va ridica din degradarea păcatului şi a morţii. Astfel de comunicare între fiinţele spirituale şi cele umane s-a mai realizat în trecut prin aceea că fiinţele spirituale sau arătat în corpuri de carne, comunicând astfel cu anumite persoane importante în privinţa aranjamentelor divine. Astfel îngerii i s-au arătat lui Avraam şi Sarei, lui Lot, lui Ghedeon, lui Daniel şi Mariei, mama lui Isus, precum şi altora. În acest fel a comunicat şi Domnul nostru cu apostolii după învierea Sa ca fiinţă spirituală — deoarece a fost necesar să le comunice anumite instrucţiuni, şi „Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit”. Ioan 7:39 .
*Vezi 1 Cor. 6:2 şi Vol. I, cap. 8.
((619))
Noi însă nu aşteptăm ca în timpul Mileniului comunicarea între conducătorii spirituali şi supuşii lor pământeşti să fie după această manieră; căci aflăm că Dumnezeu a făcut pregătiri ca o anumită clasă dintre oameni, deja încercaţi (în perioada de dinaintea Veacului Evanghelic) şi găsiţi vrednici de perfecţiune şi de viaţă veşnică, să servească de-a lungul Veacului Milenar ca intermediari între Împărăţia spirituală, sfinţii, şi supuşii ei, omenirea.
4) Aceşti intermediari, deşi nu vor fi Împărăţia în sensul propriu al cuvântului, vor fi atât de deplin reprezentanţii acesteia printre oameni, încât ei vor fi recunoscuţi de oameni ca Împărăţie; vor reprezenta Împărăţia în faţa oamenilor şi vor fi singurii ei reprezentanţi vizibili. Ca atare, noi i-am numit pe aceştia „faza pământească a Împărăţiei”, vizibilă printre oameni. Luca 13:28.
Aceştia, „Avraam, Isaac, Iacov şi toţi prorocii” şi vrednicii din vechime la care se referă Domnul nostru şi apostolii (Mat. 8:11; Evr. 11:4-40), fiind trecuţi de încercarea lor, vor fi treziţi din moarte perfecţi — restabiliţi deplin la perfecţiune umană; şi nu va fi nevoie de o „înviere a judecăţii” de o mie de ani, aşa cum va fi nevoie pentru restul oamenilor. Şi această perfecţiune le va permite să comunice direct cu Împăraţii şi Preoţii spirituali, fără a fi nevoie ca fiinţele spirituale să-şi ia corpuri de carne pentru a comunica lumii legile etc. Întocmai cum Adam când a fost perfect, înainte de încălcarea sa, a putut comunica direct cu puterile cereşti, tot aşa vor comunica şi aceşti vrednici când vor fi restabiliţi la aceeaşi stare de perfecţiune.
Dar conducătorii pământeşti nu vor fi „Împăraţi şi Preoţi”, ci prin hotărârea Împăratului ei vor fi „prinţi în toată ţara” — proeminenţi sau de frunte — conducători, instructori.
((620))
Comunicaţii intime între Împărăţie şi reprezentanţii ei
Este evident că faza pământească a Împărăţiei va fi în relaţie de comuniune, părtăşie şi cooperare intimă cu Împărăţia propriu-zisă, conducătorii spirituali. Ei vor fi înrudiţi unii cu alţii ca tatăl şi copiii, şi vor lucra în cooperare unii cu alţii ca departamente ale aceluiaşi guvern ceresc; departamentul ceresc fiind cel legislativ sau legiuitor, iar departamentul pământesc fiind cel executiv sau cel care aplică legea. După cum este scris: „Din Sion
Această supunere timp de optsprezece secole la violenţa răului care domină n-a fost din cauză că Domnului nostru înviat, înălţat şi glorificat I-a lipsit puterea de a-Şi proteja poporul; căci după învierea Sa El a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” (Mat. 28:18). Exercitarea puterii a fost amânată cu un scop. În planul Tatălui a existat un „timp potrivit” pentru a fi dată marea jertfă pentru păcate şi un alt timp potrivit pentru stabilirea Împărăţiei în putere şi glorie mare ca să conducă şi să binecuvânteze lumea: şi acestea au fost destul de departe una de alta pentru a permite chemarea şi pregătirea Bisericii „alese” ca să fie moştenitoarea Împărăţiei împreună cu Cristos. Influenţele rele şi împotrivirea din partea păcătoşilor au fost permise pentru curăţirea, încercarea şi finisarea celor „chemaţi” să fie membri ai clasei Împărăţiei. Cum a fost pentru Cap, aşa este şi pentru corp, scopul lui Dumnezeu este ca fiecare membru să fie „făcut desăvârşit” „prin lucrurile pe care le-a suferit” ca nouă creatură. Evr. 5:8, 9.
Dar acum suntem la sfârşitul Veacului Evanghelic şi Împărăţia este în curs de stabilire sau instalare. Domnul nostru, Împăratul rânduit, este acum prezent, începând din octombrie 1874 d. Cr., conform mărturiei profeţilor, pentru cei care au urechi s-o audă: şi inaugurarea formală a funcţiei Sale împărăteşti datează din aprilie 1878 d. Cr.; iar prima lucrare a Împărăţiei, după cum arată Domnul nostru în pildele şi profeţia Sa (adunarea „aleşilor Săi”), este acum în curs. „Întâi vor învia cei morţi în Hristos”, a arătat Domnul prin apostol: şi învierea Bisericii va fi într-o clipă*. Prin urmare, Împărăţia, aşa cum era reprezentată prin Domnul nostru şi prin sfinţii adormiţi, deja pregătiţi şi găsiţi vrednici de a fi membri ai „trupului Său”, „mireasa”, a fost stabilită în 1878; şi tot ce mai rămâne de făcut pentru completarea ei este „strângerea laolaltă la Domnul” a celor „aleşi” care sunt vii şi au rămas — a căror încercare nu este completă încă.
*Vol. III, cap. 6
((622))
Totuşi, în loc să aştepte sfârşitul căii membrilor în viaţă, lucrarea Împărăţiei a început imediat; iar cei vii de această parte a vălului sunt privilegiaţi să cunoască „tainele Împărăţiei” şi să se angajeze în lucrarea Împărăţiei înainte de „schimbarea” lor; şi când aceştia vor muri (nu vor „adormi”, ci) vor fi „schimbaţi” în clipa morţii, înviaţi ca parte din binecuvântata şi sfânta înviere dintâi; după cum este scris: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de muncile lor, căci faptele lor îi urmează»”. Apoc. 14:13.
Toate acestea sunt în armonie cu declaraţia scripturală că Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie stabilită înainte ca influenţa şi lucrarea ei să ducă la nimicirea completă a „autorităţilor care sunt” ale „veacului rău de acum” — politice, financiare, eclesiastice — cam pe la sfârşitul „timpurilor neamurilor”, octombrie 1914 d. Cr. Să remarcăm câteva scripturi în legătură cu aceasta.
În descrierea evenimentelor care au loc sub Trâmbiţa a Şaptea, se observă următoarea ordine: 1) Domnul nostru ca Împărat al Pământului ia puterea şi Îşi începe domnia; 2) ca o consecinţă, vine asupra lumii marea judecatănecaz. Profetic ni se spune că domnia începe înainte de timpul de necaz şi înainte de învierea sfinţilor şi a profeţilor; dar ea va continua mult timp după aceea (o mie de ani), până când va fi „judecat” toată omenirea, răsplătind pe aceia care-L vor respecta pe Domnul şi nimicind pe aceia care vor avea o influenţă dăunătoare. Să notăm aceste puncte în citatul care urmează:
„Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare [reprezentată în Cristos — «toate vin de la Tatăl» şi «toate sunt prin Fiul», reprezentantul Său onorat] şi ai început să împărăţeşti. Şi ((623)) [ca o consecinţă a domniei începute] neamurile se umpluseră de mânie, dar a venit mânia Ta şi timpul ca cei morţi să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei care se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să distrugi pe cei care distrug pământul”. Apoc. 11:17, 18.
În mod asemănător citim că domnia Împărăţiei va începe înainte de căderea „Babilonului”; şi că Babilonul va cădea ca rezultat al judecăţilor exercitate de Împărăţie — lucru discernut mai târziu de către unii care se află în el, care sunt reprezentaţi ca primind lumină şi libertate prin Cristos după căderea lui. Ei spun:
„Judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte: pentru că a judecat pe prostituata cea mare, care a stricat pământul cu desfrâul ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei”. Apoc. 18; 19:2-7.
Profetul Daniel a fost inspirat divin ca să repete şi să explice împăratului Nebucadneţar viziunea lui despre puterile neamurilor, reprezentate printr-un chip mare. Viziunea arăta o piatră mare care a lovit picioarele chipului şi ca rezultat a urmat o ruină totală a puterii neamurilor, şi apoi acea piatră a crescut până când a umplut tot Pământul. Explicarea dată arată că Împărăţia lui Dumnezeu va fi stabilită şi împuternicită deplin, şi că ruina guvernelor pământeşti va fi urmarea directă a forţei acelei Împărăţii. Mărturia inspirată a lui Daniel este după cum urmează:
„În zilele acestor împăraţi [cele din urmă puteri ale neamurilor — reprezentate prin degetele picioarelor chipului], Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăţie [prezentă în mod reprezentativ tot Veacul Evanghelic, dar nerecunoscută de lume ca împărăţie] care [spre deosebire de împărăţiile schimbătoare ale neamurilor reprezentate prin chip] nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor [cum a trecut puterea chipului de la un popor la altul]. Ea va sfărâma şi va nimici toate ((624)) acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna”. Dan. 2:44,45.
Domnul nostru i-a asigurat pe credincioşii Săi că la timpul stabilirii Împărăţiei Sale şi al răsturnării puterii neamurilor, Biserica învingătoare va fi cu El şi va avea o parte în această lucrare. Propriile Sale cuvinte sunt:
„Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu.” Apoc. 2:26, 27; compară Ps. 149:8, 9.
S-ar putea ca noi să nu fim în stare să judecăm corect care trăsături din lucrarea cea mare se duc acum la îndeplinire de către Domnul şi de către sfinţii Săi glorificaţi dincolo de văl; dar putem fi siguri că ei sunt participanţi activi în lucrarea destinată membrilor aceleiaşi clase a Împărăţiei, al căror curs şi serviciu nu s-a încheiat încă de această parte a vălului — lucrarea secerişului (1) de adunare a „aleşilor” în viaţă; (2) de vestire Sionului, „Dumnezeul tău împărăţeşte!” —Împărăţia se stabileşte acum; şi (3) de vestire a Zilei Răzbunării Dumnezeului nostru.
Stabilirea guvernului pământesc
Nu trebuie să aşteptăm faza pământească a Împărăţiei lui Dumnezeu înainte de sfârşitul complet al Timpurilor Neamurilor (octombrie 1914 d. Cr.), pentru că prin faptul că Dumnezeu a concesionat neamurilor domnia până la acea dată, El n-a făcut nici o greşeală şi planurile Sale nu se schimbă. Faza pământească a Împărăţiei lui Dumnezeu când va fi stabilită va fi israelită; căci astfel este angajamentul sau legământul făcut cu Avraam şi cu sămânţa sa naturală. Chiar şi favoarea principală, Împărăţia spirituală, i-a fost oferită mai întâi Israelului trupesc, şi lor le-ar fi fost dată dacă inima lor ar fi fost gata s-o primească pe condiţiile ataşate ei — să sufere ((625)) cu Cristos şi după aceea să fie slăviţi cu El (Rom. 8:17). Israelul de fapt a dorit şi a căutat lucrurile cele mai bune pe care le avea Dumnezeu de dat; dar „Israel n-a căpătat ce căuta, iar cei aleşi [„turma mică” aleasă dintre evrei şi neamuri] au căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi”— nu pentru totdeauna, ci până când se va completa alegerea seminţei spirituale, Împărăţia propriu-zisă. Rom. 9 :31-33; 11:7, 23, 25-32.
Deşi israeliţii sub favoarea divină vor fi adunaţi, conform făgăduinţei, înapoi în Palestina în diferite stadii de necredinţă, totuşi nimeni nu va fi în nici o măsură socotit ca parte a fazei pământeşti a Împărăţiei, nici chiar ca susţinător ori asociat al ei, decât dacă va recunoaşte întâi pe Cristos Isus ca Fiul lui Dumnezeu, singurul Răscumpărător şi Eliberator al lui Israel şi al lumii.
Începutul fazei pământeşti a Împărăţiei la sfârşitul lui 1914 d. Cr., după cum înţelegem noi, va consta numai din sfinţii din vechime înviaţi — de la Ioan Botezătorul până la Abel — „Avraam, Isaac, Iacov şi toţi sfinţii proroci”. (Compară Matei 11:11; Luca 13:28; Evr. 11:39, 40.) Deoarece aceşti vrednici din vechime nu vor avea parte de Împărăţia spirituală, pentru că n-au fost „chemaţi” la ea, această chemare de sus sau „chemare cerească” nefiind posibilă decât după ce răscumpărarea a fost plătită de către Domnul nostru Isus, totuşi ei vor ocupa o poziţie deosebită, mai presus de lume, dovedindu-şi credinţa şi iubirea în timpul domniei răului, într-o manieră aprobată de Dumnezeu. Astfel ei au fost pregătiţi şi au fost dovediţi vrednici să fie slujitori şi reprezentanţi pământeşti ai Împărăţiei spirituale. În armonie cu aceasta este scris în Psalmi, adresându-se Cristosului — „Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi [în loc de a mai fi consideraţi părinţii tăi, ei vor fi copiii tăi]; îi vei pune prinţi [căpetenii, conducători] în toată ţara”. Ps. 45:16.
Aceşti vrednici din vechime vor fi deosebiţi de restul omenirii, nu numai prin faptul că încercarea lor a trecut, în ((626)) timp ce încercarea lumii tocmai va începe, ci şi prin faptul că ei vor fi ajuns la răsplata credincioşiei lor — vor fi oameni perfecţi, fiindu-le redat complet tot ceea ce se pierduse prin Adam în privinţa asemănării morale şi intelectuale cu Dumnezeu, şi perfecţiunea puterilor fizice. Astfel ei nu numai că vor fi „prinţii” sau cei mai de seamă de pe pământ (reprezentanţii pământeşti ai Împărăţiei cereşti — Cristos şi Biserica Sa), ci ei, individual, vor fi şi reprezentativi pentru ceea ce vor putea obţine sub Noul Legământ toţi cei care se vor supune de bunăvoie.
Când Avraam, Isaac şi Iacov şi toţi vrednicii din vechime vor fi înviaţi şi vor apărea printre israeliţii readunaţi, cam pe la încheierea necazului final al lui Iacov cu Gog şi Magog, puterile lor intelectuale superioare îi vor deosebi grabnic de ceilalţi oameni. Mai mult, mintea lor perfectă va înţelege repede cunoştinţa şi invenţiile din prezent; şi ei vor fi deosebiţi în multe privinţe, cum a fost şi omul Cristos Isus, despre care oamenii spuneau: Cum ştie omul acesta carte fără să fi învăţat? (Ioan 7:15). Şi după cum Isus învăţa poporul în mod clar, hotărât, limpede, şi nu îndoielnic şi confuz cum învăţau cărturarii, tot aşa vor face şi vrednicii din vechime desăvârşiţi, când vor apărea printre oameni. Pe lângă acestea, aceşti vrednici, „prinţi”, vor avea legătură directă cu Împărăţia spirituală (Cristos şi Biserica), aşa cum a avut Domnul nostru cu îngerii şi aşa cum Adam s-a bucurat de o legătură personală similară înainte de a veni sub sentinţa divină ca şi călcător al legii. Aceşti „prinţi” ai noului pământ (ai noii ordini a societăţii) vor fi pe deplin calificaţi pentru poziţia onorabilă destinată lor.
Astfel vedem că atunci când va sosi timpul lui Dumnezeu pentru inaugurarea Împărăţiei Sale printre oameni, toţi agenţii Săi vor fi cu prisosinţă gata pentru serviciu; şi mişcările de maestru ale politicii lor înţelepte, moderaţia lor, autocontrolul lor demn şi exemplificarea personală a ((627)) fiecărui har şi virtuţi, îi vor atrage pe oameni — disciplinaţi de marele necaz — şi-i vor înrola repede într-o cooperare activă. Chiar şi înainte ca ei să-şi dezvăluie identitatea, fără îndoială poporul Israel va remarca superioritatea acestora faţă de alţi oameni.
Mai mult, să nu uităm că însuşi scopul marelui timp de necaz, care acum se apropie de punctul culminant, este să zdrobească inimile de piatră ale tuturor oamenilor, să aplece până la ţărână pe cei mândri şi să brăzdeze pământul înţelenit cu brazdele adânci ale durerii, necazului, tristeţii, şi astfel să pregătească lumea pentru marile binecuvântări ale Împărăţiei Milenare. Şi acesta va servi scopul pentru care a fost intenţionat, după cum spune profetul: „Când se împlinesc judecăţile Tale [Doamne, peste tot] pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea” (Isa. 26:9). Până atunci toţi vor fi învăţat că planurile egoiste şi toate planurile care pot fi născocite şi îndeplinite de omul decăzut sunt deficitare şi duc numai la diferite grade de necaz şi confuzie. Şi atunci toţi vor tânji, dar fără să mai aibă speranţă, după o domnie a dreptăţii — nedându-şi seama cât de aproape este aceasta.
Speranţele mult nutrite ale Israelului într-o Împărăţie se vor reînsufleţi între timp printre cei care, din respect faţă de făgăduinţe, se vor fi adunat în Palestina. Când vrednicii din vechime vor anunţa învierea lor şi forma de guvernare dreaptă care trebuie să fie stabilită, planul va fi fără îndoială recunoscut prompt ca venind de la Domnul, şi când vor afla că adevărata Împărăţie care este peste ei este cea spirituală şi că Isus cel răstignit este Împăratul, şi în mintea lor, cu ochiul credinţei, „îşi vor întoarce privirile spre” Cel pe „care L-au străpuns”, atunci „Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor jeli amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut. În ziua aceea va fi jale mare în Ierusalim”. Şi Dumnezeu „va turna ((628)) peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune”. Zah. 12:10, 11.
Vestea despre situaţia încurcată a oştilor lui Gog şi Magog şi despre uimitoarea eliberare a Israelului de vrăjmaşii săi, va fi repede urmată de vestea apariţiei renumiţilor lor „părinţi” înviaţi şi a stabilirii unui guvern avându-i pe aceştia în frunte, şi a convertirii generale a Israelului la Mesia pe care ei de multă vreme Îl respinseseră. Şi fără îndoială că mare parte din aceasta va fi luată ca înşelăciune printre neamuri: se va râde de evrei că sunt creduli, iar vrednicii din vechime vor fi clasaţi ca impostori vicleni.
Dar binecuvântarea care va însoţi reorganizarea guvernului sub noile auspicii în Palestina va produce schimbări atât de minunate şi de rapide în prosperitatea Israelului, încât va uimi lumea care atunci va fi în stare de anarhie şi descurajare, şi va face pe mulţi să gândească şi să spună — fie că sunt impostori sau nu, lucrarea acestor oameni care pretind a fi profeţii înviaţi este tocmai aceea de care are nevoie lumea! De-ar da Dumnezeu ca ei să preia controlul întregii lumii şi să facă ordine şi pace în dezordinea noastră universală. Apoi vor trimite să ceară ca aceşti „prinţi” minunaţi să extindă pretutindeni guvernarea lor, jugul lor de dreptate, care s-a constatat a fi atât de binefăcător pentru Israel. Profetul spune acest lucru în cuvintele următoare:
„Se va întâmpla în zilele din urmă, că muntele [Împărăţia] casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte [ca o Împărăţie deasupra tuturor celorlalte împărăţii]; se va înălţa deasupra dealurilor [celor mai înalte piscuri] şi toate popoarele se vor îngrămădi spre el. Şi multe popoare se vor duce şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele [Împărăţia] Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui!». Căci din Sion [Împărăţia spirituală — Cristosul glorificat, Cap şi corp] va ieşi legea şi din Ierusalim [reşedinţa guvernului ((629)) reprezentativ pământesc în mâinile „prinţilor”] cuvântul Domnului. El va fi [deja înainte — în marele timp de necaz] Judecătorul neamurilor. El va mustra un mare număr de popoare, aşa încât [ca rezultat al mustrărilor Domnului şi apoi al legii şi al Cuvântului Său] din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul”. Isa. 2:2-4; Mica 4:1-4.
Raportul strâns Între Împărăţie şi „prinţii” ei pământeşti
După cum este de aşteptat, comunicarea între cele două faze sau părţi ale Împărăţiei va fi uşoară şi directă; şi prin aceasta, supravegherea şi instruirea omenirii va fi completă — „prinţii” fiind mijloacele de comunicare divină. Aceasta pare să fie aluzia din cuvintele Domnului nostru către Natanael: „De acum încolo veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu [mesagerii lui Dumnezeu, „prinţii” noii dispensaţii] suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1:51). N-a fost oare visul lui Iacov despre scara între cer şi pământ, şi trecerea mesagerilor încoace şi încolo, atât un vis cât şi o profeţie care preumbrea comunicarea viitoare strânsă între Împărăţia cerească şi lume, lucrare în care însuşi Iacov, ca unul dintre mesagerii folosiţi pentru comunicare, urma să aibă parte pentru binecuvântarea lumii? Noi credem că aşa a fost intenţionat. Gen. 28:10-12.
Faptul că Moise, mijlocitorul Legământului Legii, a fost un tip al lui Cristos, Mijlocitorul Noului Legământ, este clar învăţat în Scripturi şi în mod general recunoscut de către cei care studiază Biblia; dar nu toţi recunosc că Moise este un tip al Cristosului întreg — Cap şi corp — şi în acest sens tot Veacul Evanghelic a fost o perioadă de ridicare a lui Cristos. Aceasta însă este singura aplicare a tipului care se potriveşte în câteva cazuri, ca de exemplu în Fapte 3:22,23.
((630))
La instituirea Legământului Legii la Muntele Sinai, Moise pare să fi fost un tip al Cristosului întreg (Cap şi corp) la introducerea Veacului Milenar, când va fi introdus Noul Legământ pentru lume — după ce „sunetul trompetei celei mari” (a şaptea) şi întunericul şi „marele cutremur de pământ” etc. din Ziua Răzbunării vor fi îngrozit omenirea şi o vor fi pregătit să audă vocea Marelui Învăţător, şi oamenii să fie bucuroşi să accepte Noul Său Legământ. Acest lucru este clar arătat de apostol (Evr. 12:18-22) care pare să marcheze fiecare pas al paralelismului. Israel se apropia şi în final a ajuns la Muntele Sinai, care putea fi atins şi de la care emana aşa o privelişte şi se auzeau sunete aşa de înfricoşătoare încât toţi erau îngroziţi şi tremurau: dar noi ne apropiem de Muntele Sionului şi de gloriile şi binecuvântările lui minunate cu mult superioare celor de la Sinai; dar aceste binecuvântări mai mari vor fi însoţite de o trâmbiţă, o întunecime şi un cutremur de pământ mai înfricoşătoare — clătinarea finală a tot ce poate fi clătinat (tot ce este păcătos şi contrar voinţei divine), pentru ca numai ce este adevărat şi durabil să rămână. Soluţia întregii probleme este în cuvintele: „Fiindcă am primit [noi, care astfel aşteptăm] o Împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută”. Evr. 12:28.
Continuând examinarea acestei ilustraţii, remarcăm că Moise a mers apoi pe munte (Împărăţie) şi a fost glorificat în tip; adică, faţa Lui strălucea aşa de tare că Israel nu putea să-l privească. Aceasta ar părea să simbolizeze completarea Bisericii (Cristos, Cap şi corp) în glorie. Iar vălul pe care Moise îl purta după aceea în faţa poporului, dar pe care-l lăsa la o parte când era cu Domnul pe Munte, ar părea să simbolizeze faza pământească a Împărăţiei Sale, „prinţii în toată ţara” prin care Cristosul va vorbi poporului şi prin care va fi reprezentat, gloria fiindu-i ((631)) ascunsă. Aceasta pare să fie o ilustraţie remarcabilă a legăturii strânse care va exista între „prinţii” pământeşti şi Împăraţii şi Preoţii cereşti. Urcarea lui Moise pe munte pentru a comunica cu Dumnezeu în timp ce muntele era acoperit de nori străbătuţi de fulgere, iar pământul se cutremura de tunete, reprezintă faptul că Trupul lui Cristos va fi completat, ultimii membri vor fi „schimbaţi” şi primiţi în Împărăţie în timpul când ordinea prezentă a lucrurilor se schimbă, în mijlocul unui mare timp de strâmtorare cum n-a mai existat pe pământ.
După cum primele table ale Legii care au fost sfărâmate reprezintă eşecul Legământului Legii din cauza „slăbiciunilor cărnii”, tot aşa, al doilea rând de table reprezintă Noul Legământ, care are pe Cristos ca Mijlocitor şi care nu va eşua. Acest Legământ Nou va deveni operativ faţă de lume după ce „trupul lui Hristos” va fi complet. Între timp alegerea membrilor Marelui Profet asemenea lui Moise continuă (Fapt. 3:23). Acum să remarcăm faptul că Moise a fost schimbat când au fost date al doilea rând de table ale Legii (care reprezintă Noul Legământ), aşa încât după aceea el purta un văl în faţa poporului fiindcă faţa lui strălucea.
Inaugurarea Împărăţiei va fi însoţită de scene aşa de îngrozitoare încât să facă întreaga lume să tremure de frică şi oamenii să recunoască bucuroşi pe Unsul Domnului ca Împărat al întregului pământ. Aşa cum Israelul a implorat să nu le mai vorbească Domnul — prin scenele şi sunetele înfricoşătoare văzute la Sinai — tot aşa acum, toate popoarele vor dori ca Domnul Iehova să înceteze a le mai vorbi în mânia Lui şi a-i tulbura în indignarea Lui aprinsă şi dreaptă, şi vor fi bucuroase să-L asculte mai degrabă pe Marele Mijlocitor, să-L recunoască drept Împăratul pe care Iehova Îl pune peste ele — Emanuel, marele antitip al lui Moise — Profetul, ((632)) Preotul şi Împăratul acoperit de văl (ascuns). Compară Evrei 12:19 şi Psalmul 2:5,6.
Israelul va fi dispus, va dori noua Împărăţie, după cum este scris: „Poporul Tău este plin de înflăcărare în ziua puterii Tale” (Ps. 110:3, Biblia ebraico-engleză, J. P. Green — n. e.). Va fi tocmai ceea ce a aşteptat Israelul (orbit faţă de chemarea mai înaltă, spirituală, a Veacului Evanghelic): numai că va fi cu mult mai măreţ şi mai durabil decât au putut ei concepe vreodată. Atunci un mare număr dintre aceia care cred parţial în Cristos, care sunt grav dezinformaţi, vor spune: „N-am prorocit [predicat] noi în Numele Tău? … Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Mat. 7:21, 22). Aceştia nu vor fi recunoscuţi ca mireasa lui Cristos, ci vor fi lăsaţi să aibă parte de plânsul şi scrâşnirea dinţilor din marele timp de strâmtorare, şi fără îndoială vor deveni poporul Domnului în loc să fie sectari, şi „în ziua puterii Sale” vor fi „un dar de bunăvoie în sfântă splendoare” îPs. 110:3 — trad. lit. nouă, 2001, n. e.ş. Şi într-adevăr, în foarte scurt timp, după cum declară textul nostru, Împărăţia lui Dumnezeu va fi recunoscută ca „dorinţa tuturor neamurilor”.
Reforme sociale şi morale
Legea Domnului, care va ieşi atunci din Muntele Sionului, Împărăţia, şi va fi promulgată din Ierusalim, noua capitală a lumii, către toţi oamenii, drept Cuvântul Domnului prin „prinţii” Săi, va avea imediat putere asupra tuturor celor recunoscute deja ca „rele strigătoare la cer”. Se vor institui reforme morale în toate privinţele; chestiunile financiare, sociale şi religioase vor fi refăcute toate în armonie cu Dreptatea şi Iubirea. Din judecată se va face o linie şi din dreptate un fir cu plumb (Isa. 28:17); toate afacerile pământului vor fi aliniate şi verificate după dreptate — şi vor fi aduse în strictă conformitate cu aceasta.
((633))
Cât de mult va însemna aceasta în privinţa reprimării tuturor afacerilor care ispitesc pe oameni, amăgindu-i şi seducându-i prin slăbiciunile naturii lor decăzute şi prin lipsa de echilibru a trăsăturilor lor mentale şi morale! Distileriile de alcool, berăriile, barurile, bordelurile, agenţiile de pariuri, toate afacerile care omoară timpul şi degradează caracterul vor fi oprite; iar celor care le servesc li se va da să facă ceva benefic pentru ei însişi şi pentru alţii.
În mod asemănător, construirea vaselor de război, fabricarea muniţiei de război şi de apărare vor înceta, iar armatele vor fi desfiinţate. Noua Împărăţie nu va mai avea nevoie de acestea, însă va avea destulă putere să facă în mod sumar dreptate pedepsindu-i pe răufăcători când au luat hotărârea să acţioneze, dar înainte de a face rău altora — căci nici un rău şi nici o nimicire nu se va face în toată acea Împărăţie sfântă (Isa. 11:9), cu excepţia faptului că Judecătorii competenţi şi drepţi vor face ca peste cei incorigibili să vină moartea a doua. Isa. 32:18; 65:20-25; Ps. 149:9; 1 Cor. 6:2.
Afacerile bancare şi bursiere şi alte asemenea îndeletniciri, foarte folositoare în condiţiile actuale, nu-şi vor mai avea locul; căci sub noile condiţii, neamului omenesc i se va cere să se trateze unii pe alţii ca membrii unei familii, iar capitalul privat şi banii de dat şi de luat cu împrumut vor fi lucruri ale trecutului. Proprietarii de pământ şi agenţiile de închiriere îşi vor găsi de asemenea noi îndeletniciri, pentru că noul Împărat nu va recunoaşte ca fiind valabile titlurile şi documentele luate acum în evidenţă. El va anunţa că atunci când la Calvar l-a cumpărat pe Adam şi rasa lui, a cumpărat şi domeniul lui Adam, pământul (Efes. 1:14); şi El îl va împărţi, nu celor egoişti, avari şi lacomi, ci locurile cele mai grase vor fi date „celor blânzi”, conform făgăduinţei Lui din predica de pe munte. Mat. 5:5.
Despre acest mare Împărat şi Judecător (Cap şi corp), simbolizat prin Moise, Domnul spune:
((634))
„Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristaţi ai ţării; va lovi pământul cu toiagul gurii Lui şi va omorî pe cel rău cu suflarea buzelor Lui. Dreptatea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia brâul mijlocului Său”. Isa. 11:1-5.
Unora ar putea să li se pară că acest program divin va face pământul un paradis pentru cei săraci, dar un loc de suferinţă pentru cei care acum sunt obişnuiţi cu luxul şi cu avantajele asupra majorităţii, fie datorită norocului, fie talentelor şi ocaziilor superioare, fie prin practici necinstite. Dar aceştia să se gândească la cuvintele Judecătorului, rostite cu optsprezece secole în urmă: „Vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit mângâierea! Vai de voi care sunteţi sătui [satisfăcuţi], pentru că veţi flămânzi [veţi fi nemulţumiţi]!” (Luca 6:24, 25). La început aceştia vor fi înclinaţi să se plângă de pierderea avantajelor, şi după cum bogaţilor evlavioşi le este acum greu să intre în starea inimii şi vieţii care va fi răsplătită cu o parte în Împărăţia lui Cristos, tot aşa şi atunci, cei obişnuiţi cu bogăţiile vor avea dificultăţi pe care cei disciplinaţi înainte în şcoala adversităţii nu le vor avea.
Dar nivelarea inevitabilă a societăţii care va fi realizată în anarhia din Ziua Răzbunării va trebui să fie acceptată; şi curând (în unele cazuri mai încet, iar în altele mai repede) avantajele domniei Iubirii vor fi recunoscute şi în mod general apreciate. Se va constata că sub aranjamentul divin toţi, dacă vor vrea, vor putea fi binecuvântaţi, vor putea fi cu adevărat fericiţi şi vor putea merge „în sus” pe calea sfinţeniei spre marea perfecţiune umană (chipul lui Dumnezeu) şi spre viaţă veşnică (Isa. 35:8). Ceea ce deja sa ((635)) recunoscut în general, se va constata a fi absolut corect; şi anume, cu înlesnirile prezente, dacă toţi oamenii ar fi puşi să lucreze sistematic şi înţelept, n-ar fi necesar mai mult de trei ore de muncă pentru fiecare persoană. Iar sub conducerea Împărăţiei cereşti, orele de repaus nu vor produce daune morale sau fizice, aşa cum desigur că se întâmplă sub condiţiile actuale, cu răul şi ispitele din toate părţile, care profită de slăbiciunile moştenite.
Dimpotrivă, când Satan va fi legat (răul restrâns) şi ispitele exterioare îndepărtate, orele de repaus vor fi petrecute, sub îndrumarea Bisericii glorificate, în studii care vor deveni tot mai atractive şi mai interesante — studiul naturii şi al Dumnezeului naturii, precum şi al glorioaselor Sale atribute — Înţelepciunea, Dreptatea, Iubirea şi Puterea Sa. Şi astfel, în mod plăcut, ei vor progresa spre perfecţiune umană —sfârşitul alergării sau încercării lor; pentru că, să nu uităm, noul guvern va lua cunoştinţă nu numai de afacerile şi de interesele mari ale supuşilor lui, ci şi de cele mai mici. Va fi un „guvern părintesc” în cel mai deplin sens al cuvântului.
S-ar putea foarte bine ca oamenii să privească plini de teamă stabilirea celui mai autocrat guvern pe care l-a cunoscut lumea vreodată, sub care viaţa, proprietatea şi toate interesele omenirii vor fi în mod absolut în mâinile Împăratului, fără drept de apel, dacă n-ar fi să avem dovezile cele mai convingătoare şi absolute că toate reglementările şi aranjamentele Împărăţiei sunt destinate pentru binele supuşilor ei. Împăratul acelei Împărăţii Mijlocitoare i-a iubit atât de mult pe aceia peste care trebuie să domnească, încât Şi-a dat propria viaţă ca preţul lor de răscumpărare, pentru a le asigura dreptul unei încercări individuale de viaţă veşnică; şi însuşi obiectivul domniei Sale Milenare este să-i ajute în acea încercare. Ce s-ar putea cere mai mult? Fiind Răscumpărătorul, El are în mod just dreptul de a stăpâni în ((636)) mod absolut ceea ce a cumpărat cu propriul Său sânge; şi toţi care apreciază o astfel de iubire cum a manifestat El, Iar acorda bucuros Lui toată puterea şi autoritatea dacă această chestiune le-ar fi supusă spre votare — ceea ce însă nu va fi — şi s-ar supune prompt voinţei Sale drepte.
Dar „sfinţilor” care vor fi moştenitori şi judecători asociaţi în Împărăţie — li se poate oare încredinţa lor în siguranţă putere absolută, autocrată?
O, da! După cum Isus Cristos a dovedit că are spiritul Tatălui ceresc şi este „reprezentarea exactă a Fiinţei Lui”, tot aşa, toţi cei care vor fi din acea „turmă mică”, moştenitori împreună cu El în Împărăţie, vor fi dovedit că au „Duhul lui Hristos” — Duhul sfânt al Iubirii. Una dintre condiţiile „chemării” lor este ca ei să devină „asemănări ale iubitului Fiu al lui Dumnezeu”, şi nimeni altcineva nu va fi considerat că şi-a asigurat chemarea şi alegerea. De fapt, pentru a putea compătimi cu cei care atunci vor fi în grija şi sub instruirea lor, aceştia sunt aleşi dintre cei slabi şi imperfecţi, şi sunt învăţaţi ce înseamnă a lupta o luptă bună pentru dreptate şi adevăr împotriva erorii şi păcatului. Da, preoţilor subordonaţi ai Preoţimii Împărăteşti, ca şi Preotului Principal, li se poate acorda fără frică încrederea. Acestora le va încredinţa Dumnezeu puterea şi aceasta este cea mai bună garanţie că ei o vor folosi în mod just, înţelept, iubitor — pentru binecuvântarea lumii.
Domnia toiagului de fier
Popoarele vor fi conduse prin forţă, forţă irezistibilă, până când ordinea dreaptă va fi stabilită prin supunere generală; orice genunchi se va pleca, orice limbă va mărturisi puterea şi gloria divină, iar supunerea exterioară va fi obligatorie. După cum este scris: „Le va păstori cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut” (Apoc. 2:27). Această lovire şi zdrobire aparţine ((637)) propriu-zis Zilei de Răzbunare, şi chiar dacă puterea şi toiagul vor rămâne de-a lungul Veacului Milenar, folosirea lor nu va fi probabil necesară, deoarece orice împotrivire deschisă va fi complet mustrată în marele timp de necaz. După cum profetul prezintă situaţia, în acest timp de lovire, Dumnezeu va spune omenirii care va murmura, va vocifera încrezătoare în sine — „Staţi liniştiţi şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. Eu voi fi înălţat peste neamuri, Eu voi fi înălţat pe pământ!” (Ps. 46:10). Va necesita însă lucrarea întregului Veac Milenar ca să se facă „din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb” în toate micile şi marile afaceri ale fiecărui individ din neamul omenesc, toţi fiind astfel „învăţaţi de Dumnezeu” prin Slujitorul Său „ales” al Legământului, marele Profet, Preot şi Împărat (Cap şi corp): Profet în sensul de învăţător, Împărat în sensul de guvernator, Preot în sensul de mijlocitor care, după ce a răscumpărat, este avocatul poporului şi distribuitorul favorii divine. Funcţiile sunt unite: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” — care a fost preot pe tronul său. Evr. 7:17; Zah. 6:13; Fapt. 3:22; Deut. 18:15.
Ca personificarea înţelepciunii, noul Împărat declară: „De la mine vine sfatul şi înţelepciunea, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau porunci drepte cei ce conduc. Prin mine stăpânesc căpeteniile şi mai-marii, judecătorii pământului [faza pământească a Împărăţiei]. Eu iubesc pe cei care mă iubesc şi cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi. Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat şi venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor judecăţii drepte, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile. … Căci cel care mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului. ((638)) Dar cel care păcătuieşte împotriva mea îşi răneşte sufletul; toţi cei care mă urăsc iubesc moartea”. Prov. 8:14-21,35,36.
Israelul o ilustraţie
După toate aparenţele, lumii i se va da timp pentru a vedea operarea guvernului divin în Israel şi beneficiile lui practice, în contrast cu anarhia care va predomina atunci, aşa încât majoritatea neamurilor vor „dori” conducerea Împărăţiei. Acest lucru este înfăţişat în mod convingător în cuvintele profetice adresate atunci lui Israel.
„Scoală-te, străluceşte! Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine. Căci, iată, întunericul va acoperi pământul şi negură mare popoarele; dar Domnul va răsări peste tine şi slava Lui se va arăta peste tine. Şi neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi [cei de frunte de pe pământ] în strălucirea razelor tale. [Aceasta se va aplica la Israelul spiritual, Soarele Dreptăţii, dar şi la reprezentanţii Lui pământeşti — Israelul trupesc restabilit în favoare.]
Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se strâng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. [Compară cu Ezechiel 16:61.] Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci belşugul mării [masele cuprinse de anarhie — vezi Apocalipsa 21:1] se va întoarce spre tine şi bogăţia popoarelor va veni la tine … şi vor vesti laudele Domnului.” Isa. 60:1-6,11-20.
Cu adevărat, aceea va fi o zi glorioasă, când ochii orbiţi se vor deschide şi mulţi se vor întoarce spre dreptate! Va fi o zi de convertiri şi reînsufleţiri în privinţa adevărului şi nu în privinţa fricii şi denaturării. Va fi timpul menţionat de profet, când „se naşte un popor dintr-o dată” (Isa. 66:8). Israelul va fi acel popor: (1) Israelul spiritual, „poporul sfânt”; (2) Israelul trupesc, reprezentantul lui pământesc. Şi din Israel va străluci lumina care va face lumea corectată să îngenuncheze, şi va introduce ((639)) revărsarea promisă a Spiritului de sfinţenie al Domnului „peste orice făptură, după aceea”, după cum a fost revărsat peste robii şi roabele Sale adevărate în zilele acelea. Ioel 2:28.
Aceasta este ziua Mântuirii despre care profetul David a cântat (Ps.118:18-27):
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul;
Să ne bucurăm şi să ne înveselim în ea!
Piatra pe care au lepădat-o zidarii
A ajuns să fie pusă în Capul Unghiului.
Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului!*
O, Doamne, mântuieşte, Te rog!
Trimite prosperitate, Doamne, Te rog!
Domnul m-a disciplinat aspru,
Dar nu m-a dat pradă morţii.
Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
Ca să intru şi să laud pe Domnul.
Iată poarta Domnului:
Pe ea intră cei drepţi.
Te voi lăuda, pentru că m-ai ascultat
Şi ai devenit mântuirea mea.
Domnul este Dumnezeu şi ne-a luminat”.
*Compară cu Matei 23:39.
Astfel vedem că reformele educative şi instrucţiunile din viitor vor începe cu inimile oamenilor; ele vor începe cu lecţia: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Prov. 9:10). Una dintre marile dificultăţi ale educaţiei din prezent, care tinde spre mândrie, aroganţă şi nemulţumire, este lipsa acestei înţelepciuni elementare. Fiecare lucrare a harului sub reglementările Împărăţiei va fi începută în mod cuvenit şi va fi înfăptuită complet.
Nici o creatură din rasa răscumpărată nu va fi prea neînsemnată aşa încât harul divin să n-o ajungă, prin mijlocul atotputernic şi binecuvântat al Împărăţiei. Nici o degradare prin păcat nu va fi prea adâncă, aşa încât mâna îndurării să nu ajungă la ea, să salveze sufletul cumpărat ((640)) cu sânge; nici o întunecime a ignoranţei şi superstiţiei nu va fi atât de densă în vreo inimă, aşa încât lumina adevărului şi iubirii divine să nu străbată întunecimea şi să nu-i aducă o cunoştinţă a bucuriei şi fericirii zilei noi, şi o posibilitate de a se împărtăşi de acestea prin ascultare. Nici o boală care poate ataca şi contamina organismul fizic nu va fi în afara controlului prompt al Marelui Medic. Şi nici o diformitate, sau monstruozitate, sau exces, sau debilitate mintală nu vor putea rezista atingerii Lui vindecătoare.
Toţi cei din morminte vor ieşi afară
Marea lucrare a restabilirii, începută astfel cu neamurile în viaţă, se va extinde repede asupra tuturor familiilor adormite ale pământului; căci vine ceasul, da, nu este prea departe, când toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului şi vor ieşi afară din ele, „când Moartea şi Hadesul [mormântul] vor da înapoi pe morţii care erau în ele; şi marea va da înapoi pe morţii care erau în ea” (Ioan 5: 28, 29; Apoc. 20:13). Da, chiar şi oştile lui Gog şi păcătoşii din Israel care vor fi pierit în bătălia Zilei celei Mari vor veni afară la timpul cuvenit; dar nu tot ca o armată devastatoare de nelegiuiţi, ci ca indivizi corectaţi şi pocăiţi, cu faţa acoperită de ruşine şi confuzie în lumina acelei zile, dar cărora li se va arăta astfel milă şi li se va da ocazia să se ridice iarăşi la onoare şi virtute.
Învierea vrednicilor din vechime, împreună cu frecventele vindecări ale celor bolnavi ca răspuns la rugăciunea făcută cu credinţă, când oamenii vor avea timp să se gândească şi să se refacă după ravagiile marelui timp de strâmtorare, probabil le va sugera posibilitatea învierii din moarte şi din mormânt şi a altora — a prietenilor şi a rudelor lor — în împlinirea făgăduinţei lui Cristos că toţi care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului şi vor ieşi afară din ele. Şi este raţională ((641)) sugestia că este posibil ca această lucrare mare să înceapă şi să progreseze drept răspuns la rugăciunea făcută cu credinţă pentru restabilirea prietenilor plecaţi. Noi vedem raţiune în această metodă, care pare să se recomande mai presus de altele la care ne-am putea gândi. De exemplu, s-ar rechema morţii treptat şi în ordine inversă faţă de cea în care au mers în mormânt, şi astfel s-ar pregăti case şi primire caldă, şi confortul necesar vieţii pentru cei înviaţi, imediat la revenirea lor la viaţă, şi astfel aceştia ar fi familiarizaţi cu limba, cu manierele şi obiceiurile celor din jurul lor; în timp ce, dacă ordinea ar fi inversă, cei treziţi ar fi total nepregătiţi pentru noile condiţii în aceste privinţe şi ar fi complet străini şi neprietenoşi faţă de generaţia în mijlocul căreia le-ar cădea noua lor soartă. Aceste obiecţii însă n-ar fi valabile pentru profeţi şi pentru alţi vrednici din vechime, care, după ce au fost probaţi, vor fi înviaţi ca oameni perfecţi, şi care, ca oameni perfecţi, vor fi superiori intelectual, moral şi fizic faţă de toţi ceilalţi oameni.
Că toate rugăciunile pentru restabilirea prietenilor morţi vor fi prompt ascultate, este un fapt puţin probabil; pentru că Domnul va avea planuri clare pentru restabilirea lor, cu care unele dintre aceste cereri ar putea să nu fie în armonie. Ordinea Sa va fi probabil, după cum este clar indicat în învierea Bisericii şi a vrednicilor din vechime, o ordine după potrivire — potrivirea atât a subiecţilor învierii, cât şi a prietenilor şi a condiţiilor în mijlocul cărora va începe noua lor viaţă. Aceasta va necesita o măsură de pregătire din partea celor care vor face asemenea cereri — o pregătire a inimii şi a vieţii, precum şi a condiţiilor favorabile pentru înaintarea lor pe calea mare a sfinţeniei. De aceea, astfel de restabiliri vor deveni răsplăţi ale credincioşiei pentru cei în viaţă şi de asemenea vor asigura condiţii favorabile pentru cei treziţi din moarte.
((642))
Perspectivă glorioasă
Ce perspectivă glorioasă va prezenta noua dispensaţie când va fi pe deplin inaugurată! În trecut schimbările de la o dispensaţie la alta au fost marcate şi proeminente, dar această schimbare va fi cea mai bogată în evenimente dintre toate.
Nu este de mirare că gândul la un astfel de spectacol — al întoarcerii întregii omeniri spre Dumnezeu cu cântece de laudă şi cu o bucurie veşnică încununându-le capul — să pară aproape prea bun pentru a fi crezut; dar Cel care a făgăduit poate şi să înfăptuiască buna Sa plăcere. Deşi durerea şi gemetele par aproape inseparabile de fiinţa noastră, totuşi durerea şi gemetele vor fugi; deşi plânsul în sac şi cenuşă a durat întreaga noapte lungă a domniei păcatului şi morţii, totuşi bucuria aşteaptă dimineaţa Milenară, şi toate lacrimile de pe toate feţele vor fi şterse şi se va da frumuseţe în locul cenuşii şi untdelemnul bucuriei în locul unui duh mâhnit.
Creşterea Împărăţiei Sale
Împărăţia lui Dumnezeu se va întinde sau va creşte în diferitele ei părţi sau diviziuni, aşa cum se întâmplă şi cu guvernele pământeşti, până când va deveni „un munte [Împărăţie] mare şi va umple tot pământul” (Dan. 2:35). Pentru a ilustra acest lucru: Regatul Marii Britanii este în primul rând numai suveranul domnitor împreună cu casa lui; în sens secundar acesta include parlamentul şi diferiţii miniştri ai guvernului; în sens mai larg el include pe fiecare englez şi pe fiecare soldat care a jurat supunere faţă de acel regat; şi încă mai larg, el include pe toţi supuşii cuceriţi ai regatului, din India şi din alte părţi, care nu sfidează deschis legile acelui regat.
La fel este şi cu Împărăţia lui Dumnezeu: în primul rând ea este Împărăţia Tatălui, care stăpâneşte peste toţi (Mat. 13:43; 26:29); dar Tatăl a propus voluntar să pună ((643)) stăpânirea pământului pentru o mie de ani în sarcina deplină a unui Vice-rege, Reprezentant — Cristos şi Mireasa Sa înălţată la natură şi maiestate divină — pentru a subjuga şi nimici răul şi a ridica pe toţi cei care vor veni în armonie deplină cu Tatăl sub condiţiile îndurătoare ale Noului Legământ. Într-un sens secundar, Împărăţia va include pe slujitorii pământeşti sau „prinţii” care vor fi reprezentanţii ei vizibili printre oameni. Într-un sens încă şi mai larg, ea va include pe toţi cei care, atunci când îi vor recunoaşte stabilirea, îi vor da supunere şi devotare loială — atât evrei cât şi neamuri. În sensul cel mai larg, ea va include treptat pe toţi supuşii care vor asculta de legile ei, în timp ce toţi ceilalţi vor fi nimiciţi. Fapt. 3:23; Apoc. 11:18.
Aceasta va fi starea Împărăţiei vice-regale a lui Dumnezeu la sfârşitul domniei de o mie de ani care au fost stabiliţi pentru ea — o pace cucerită şi o domnie a dreptăţii impusă vor predomina, toţi împotrivitorii cu voia fiind distruşi sub domnia toiagului de fier (Apoc. 2:27); cum spune profetul Isaia când descrie această perioadă: „Cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat [înlăturat] ca păcătos”; deşi murind la vârsta aceea el va fi doar un copil; deoarece chiar şi numai printr-o ascultare exterioară faţă de aranjamentele raţionale şi juste ale Împărăţiei, el ar putea trăi cel puţin până la sfârşitul Mileniului. Isa. 65:20; Fapt. 3:23.
Dar o astfel de pace — o pace şi o supunere cucerite şi impuse — deşi cuvenită, pentru a da o ilustraţie care să dovedească binecuvântările şi avantajele unui guvern drept şi echitabil, este departe de idealul lui Dumnezeu. Împărăţia ideală a lui Dumnezeu este o împărăţie în care fiecare individ este liber să facă voia sa proprie, pentru că fiecare are o voinţă care este în strictă conformitate cu standardul divin — iubind dreptatea şi urând nelegiuirea. Acest standard trebuie în cele din urmă să predomine ((644)) pretutindeni în univers; şi în ceea ce priveşte omenirea va fi introdus la încheierea Împărăţiei Milenare vice-regale.
În consecinţă, ni se arată (Apoc. 20:7-10) că la încheierea Veacului Milenar va fi un timp de „seceriş”, pentru cernere şi separare printre miliardele de fiinţe umane care vor fi atunci în viaţă, după ce fiecare se va fi bucurat de o deplină ocazie de a ajunge la perfecţiune. Aceasta va fi asemănătoare cu cernerea actuală a „Babilonului”, a „creştinătăţii” în acest timp de „seceriş”, şi asemănătoare şi cu lucrarea de cernere din „secerişul” Veacului Iudeu. Secerişul Veacului Milenar va fi martorul completei separări a „caprelor” de „oile” Domnului, aşa cum este reprezentat prin pilda Domnului nostru. Mat. 25:31-46.
Dar în timp ce rezultatele „secerişurilor” iudaic şi evanghelic arată adunarea doar a unei turme mici, iar masele mari sunt nevrednice, pentru că până în prezent Satan înşeală şi orbeşte masele omenirii, putem să ne aşteptăm în mod raţional ca rezultatele „secerişului” Veacului Milenar să arate rezultate inverse — masele fiind „oi” loiale, să fie introduse în viaţă veşnică, iar relativa minoritate a „caprelor” să fie nimicită. Totuşi, nu numărul, ci calitatea este testul Domnului. Garanţia Sa este că păcatul şi păcătoşii şi cei care sunt în simpatie cu răul nu vor trece de Mileniu, ca să pună în pericol fericirea, pacea şi binecuvântarea marii eternităţi care va urma — unde „moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Apoc. 21:4.
Aşa va veni Împărăţia lui Dumnezeu şi voia Lui se va face pe pământ cum se face în cer. Aşa va domni Cristosul ca reprezentantul Tatălui până va fi supus toată autoritatea şi puterea antagonistă, şi până va fi făcut ca orice genunchi să se plece şi orice limbă să mărturisească Înţelepciunea, Dreptatea, Iubirea şi Puterea lui Dumnezeu Tatăl. Şi în final, ((645)) după ce prin ultima probă hotărâtoare de la încheierea Mileniului se vor manifesta toţi cei care vor avea chiar şi numai simpatie faţă de păcat, deşi la exterior au fost ascultători, şi după ce aceştia vor fi nimiciţi din mijlocul poporului (Apoc. 20:9), El va preda Tatălui stăpânirea viceregală. Astfel exprimă apostolul problema:
„Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea [adamică].” „După aceea, va veni sfârşitul [domniei Sale; aceasta realizânduşi obiectivul] când El [Cristos] va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu şi Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie [împotrivitoare], orice stăpânire şi orice putere. … Şi când toate Îi vor fi supuse [Tatălui], atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui [Tatălui] care I-a supus toate [pentru o mie de ani]”. 1 Cor. 15:24-28.
Va înceta oare să se facă voia lui Dumnezeu pe pământ precum se face în cer când Împărăţia Milenară a lui Cristos se va sfârşi pe pământ? O, nu! Chiar dimpotrivă, numai atunci va fi realizată starea aceea, ca rezultat al domniei lui Cristos. Atunci toţi oamenii, nu numai că vor fi perfecţi, ca Adam când a fost creat (păcătoşii cu voia fiind distruşi), dar în plus, vor avea o cunoştinţă despre bunătate şi dreptate, şi despre răutatea excesivă şi dăunătoare a păcatului; şi ei vor fi trecut cu succes de încercarea lor şi vor fi demonstrat că au caractere deplin şi clar formate, în cea mai deplină armonie şi asemănare cu caracterul divin.
Împărăţia lui Dumnezeu va fi atunci printre oameni după cum este acum în cer printre îngeri; aspectele deosebite ale Împărăţiei Mijlocitoare a lui Cristos, sub Noul Legământ, cu prevederile ei de milă faţă de slăbiciunea păcătoşilor, se vor sfârşi; vor fi inutile, pentru că nu vor mai fi fiinţe slabe şi imperfecte cărora să le folosească.
((646))
Putem totuşi uşor presupune că ordinea va fi menţinută chiar şi atunci când toţi vor fi perfecţi şi în chipul lui Dumnezeu; căci, după cum „ordinea este prima lege a cerului”, tot aşa trebuie să fie şi prima lege a pământului. Iar aceasta va implica stăpâniri şi puteri drepte. Atunci va fi prima republică perfect reuşită. Actualele încercări de a recunoaşte pe fiecare om ca un rege şi pe fiecare egalul celuilalt, iar pe reprezentantul sau preşedintele ales un slujitor al celorlalţi regi mai degrabă decât un stăpân, toate s-au dovedit eşecuri în diferite grade; deoarece oamenii nu sunt egali intelectual, fizic şi moral, nici financiar sau în alte privinţe, şi fiindcă nimeni nu este de fapt potrivit ca suveran, ci, din pricina slăbiciunilor, toţi trebuie să fie sub legi şi restricţii.
Dar când se va realiza ceea ce este perfect pentru omenire, prin Împărăţia Mijlocitoare, toţi vor fi regi cum a fost Adam înainte de a păcătui. Şi acestor regi, împreună, le va fi predată Împărăţia postmilenară a lui Dumnezeu şi toţi vor domni armonios sub legea Iubirii; iar Preşedintele lor îi va sluji şi-i va reprezenta. O, Doamne, noi Te rugăm, Vie Împărăţia Ta! pentru sfinţii Tăi de acum şi pentru lume.
Locul picioarelor Lui Iehova făcut glorios
Bătălia Armaghedonului – Studiul XIV-
Aşternutul picioarelor lui Iehova făcut glorios
Aşternutul picioarelor lui Dumnezeu pângărit şi părăsit din cauza păcatului — Reînsufleţirea făgăduită a gloriei lui — Posesiunea răscumpărată va fi restabilită — Giuvaerul Lui cel mai strălucitor — Restabilirea picioarelor lui Iehova „pe Muntele Măslinilor” — Binecuvântările care vor rezulta — Aşternutul picioarelor întradevăr glorios în cele din urmă
„Aşa vorbeşte Domnul: «Cerurile sunt scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele».” „Căci Eu voi preamări locul
Şi-a lui rază blândă noaptea în lumină schimbă”.În acest scop Dumnezeu a făcut pregătiri îmbelşugate. Preţul de răscumpărare pentru Adam şi pentru toţi cei care în calitate de copii ai săi au suferit pierdere prin el, a cumpărat lumea întreagă şi a asigurat fiecărui membru al ((648)) rasei o ocazie pentru o încercare de viaţă veşnică sub condiţii favorabile; dar acesta a făcut chiar mai mult, a cumpărat Paradisul— căminul lui Adam (pierdut prin încălcarea lui Adam) şi stăpânirea sa ca rege al Pământului, ca reprezentant al lui Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl lui.
De aceea citim: „Iar la tine, turn al turmei [Cristos], deal al fiicei Sionului, la tine va veni şi la tine va ajunge prima stăpânire” (Mica 4:8). Apostolul Pavel de asemenea vorbeşte despre „răscumpărarea stăpânirii dobândite” (Efes. 1:14). Şi Domnul nostru S-a referit la aceasta într-una din pildele Sale, arătând că El a cumpărat nu numai omenirea, comoara, ci şi câmpul, lumea, Pământul de sub blestem: şi că toţi cei care I se alătură, ca membri ai clasei Împărăţiei, participă la acea cumpărare a câmpului şi a comorii. Mat. 13:44.
Întreaga lucrare a Mileniului va consta în rearanjarea şi glorificarea aşternutului picioarelor lui Iehova. Paradisul, când a fost pierdut prin păcat, n-a fost decât o „grădină” într-un colţ al Pământului, dar, deoarece rasa lui Adam s-a înmulţit pentru a umple Pământul conform intenţiei divine (Gen. 1:28) şi deoarece toţi au fost răscumpăraţi, va fi necesar să se facă un Paradis suficient de mare pentru a-i cuprinde pe toţi; iar aceasta va implica faptul că tot Pământul va deveni ca grădina Edenului în privinţa rodirii, frumuseţii şi perfecţiunii. Şi toate acestea sunt promise ca fiind marea încununare viitoare a planului divin. Fapt. 3:20, 21; Apoc. 2:7; 2 Cor. 12:4.
Dar cel mai bogat giuvaer din aşternutul glorificat al picioarelor Domnului la încheierea Mileniului va fi omenirea, în a cărei perfecţiune, libertate şi asemănare cu Dumnezeu, în darurile morale şi intelectuale, va fi reflectat însuşi chipul divinităţii. Şi omul perfect va reflecta, în modul cel mai glorios, onoare asupra Creatorului său şi asupra minunatului Său plan de creare, răscumpărare şi restabilire a sa. Iar cu planul acesta minunat vor fi întotdeauna identificaţi intim, întâi Domnul Isus, „Cuvântul” lui Iehova, şi apoi Mireasa, soţia ((649)) şi comoştenitorii Mielului în acordarea binecuvântărilor asigurate prin răscumpărare.
Această înfrumuseţare şi glorificare a „aşternutului picioarelor” Domnului nu va fi completă până când Domnul nostru Isus, ca agentul onorat al Tatălui, „va fi nimicit orice domnie [împotrivitoare], orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale”, înainte de a preda Împărăţia la încheierea Mileniului. 1 Cor. 15:24-28.
Perioada domniei Păcatului şi Morţii este reprezentată ca un timp când Dumnezeu „nu Şi-a adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mâniei Lui” (Plângerile 2:1); dar după începerea Mileniului, în mod profetic oamenii sunt îndemnaţi astfel: „Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci El este sfânt!” (Ps. 99:5). Iar această idee, că stabilirea Noului Ierusalim, Biserica lui Dumnezeu glorificată, ca guvern nou pe Pământ, va însemna începutul restabilirii favorii divine faţă de aşternutul picioarelor lui Iehova, este clar prezentată prin profetul Zaharia (14:4, 5).
Picioarele lui Iehova pe Muntele Măslinilor
Aceasă profeţie este în general greşit înţeleasă şi este aplicată la picioarele Domnului nostru Isus la a doua venire a Sa: şi într-adevăr, cei care greşesc astfel, merg în general mai departe şi susţin că este vorba de picioarele de carne străpunse de cuiele de la Calvar — fără să-şi dea seama că Domnul nostru Şi-a dat natura umană, complet şi pentru totdeauna, ca preţul nostru de răscumpărare; şi că El a fost înviat dintre morţi, prin puterea Tatălui, o fiinţă spirituală glorioasă — „reprezentarea exactă a Fiinţei Lui îTatăluiş”.*
*Vezi Vol. II, cap. 5.
Dar o privire la versetul precedent (3) arată că profetul se referă la întoarcerea picioarelor lui Iehova; deoarece ((650)) declaraţia (care se referă la necazul prin care va fi stabilită Împărăţia lui Dumnezeu) este: „Iehova Se va arăta şi va lupta împotriva acestor popoare, cum S-a luptat în ziua bătăliei [în timpurile vechi pentru Israel]. Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare; jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi”.
Imediat ce se va recunoaşte faptul că picioarele menţionate aici sunt picioarele lui Iehova, nu se va mai contesta că acest limbaj este simbolic şi se referă la restabilirea de către Domnul a stăpânirii Sale pe Pământ, care a fost de multă vreme relativ abandonată „dumnezeului veacului acestuia”, Satan — cu excepţia faptului că Domnul a fost reprezentat întâi prin Cortul Întâlnirii tipic, apoi prin Templul din Ierusalim şi în cele din urmă prin starea de cort a Bisericii lui Cristos, în timpul acestui Veac Evanghelic. Desigur, nimeni nu va cădea în eroarea de a gândi că Iehova Îşi odihneşte picioarele literal pe acest Pământ ca „aşternut al picioarelor Sale”.
Şi dacă aşezarea şi odihna „picioarelor” lui Iehova sunt simbolice, însemnând întoarcerea favorii şi a stăpânirii divine pe Pământ, atunci putem fi siguri că şi alte aspecte legate de aceeaşi profeţie sunt simbolice: Muntele Măslinilor, despicarea lui specifică, valea, fuga poporului, apele vieţii din Ierusalim (compară versetul 8 cu Ezechiel 47:1-9) etc., toate sunt declaraţii simbolice — ilustraţii ale unor mari adevăruri spirituale.
Măslinul este un simbol plin de semnificaţii: în timpurile vechi era sursa luminii artificiale, uleiul lui fiind în general folosit în acest scop (Exod. 27:20). De fapt, în ebraică măslinul era numit şemen sau arborele de ulei. Uleiul de măsline era de asemenea folosit în vechime ca bază la prepararea multor uleiuri de preţ — cum ar fi acela folosit la ungerea preoţilor ((651)) şi a împăraţilor, care simbolizează Spiritul sfânt asupra „preoţimii împărăteşti” antitipice (Exod. 30:24). Şi din timpuri imemoriale ramura de măslin a fost folosită ca simbol al păcii. Gen. 8:11; Neem. 8:15.
Deci, dacă măslinul este simbolul păcii, luminii şi binecuvântării divine prin Spiritul sfânt, şi dacă muntele este considerat ca şi în altă parte simbolul Împărăţiei, semnificaţia de aici a termenului Muntele Măslinilor se poate uşor vedea că este — Împărăţia Luminii, Păcii şi Binecuvântării divine. Iar aşezarea, stabilirea sau fixarea „picioarelor” lui Iehova pe munte înseamnă că favoarea şi legea divină vor fi restabilite pe Pământ de către Împărăţia cea sfântă şi prin ea.
Această aplicare a termenului Muntele Măslinilor, este în acord deplin cu declaraţia apostolului (Rom. 11:17, 24), unde el compară Israelul trupesc cu măslinul originar cultivat, iar pe convertiţii dintre neamuri cu ramurile de măslin sălbatic altoite acolo unde ramurile naturale fuseseră rupte. (Compară cu Ieremia 11:16, 17.) Şi el explică faptul că rădăcina copacului este în făgăduinţa lui Dumnezeu — făgăduinţa făcută lui Avraam, că sămânţa lui Avraam va binecuvânta în cele din urmă toate familiile pământului etc. În cele din urmă aceeaşi rădăcină sau făgăduinţă va produce două feluri de ramuri — ramurile sălbatice altoite şi ramurile naturale realtoite, când Israelului trupesc i se va îndepărta orbirea şi el va privi cu ochiul credinţei spre Mântuitorul răstignit şi străpuns cu optsprezece secole în urmă — o jertfă pentru păcat. Ne amintim de asemenea că Israelul trupesc a fost Împărăţia sau muntele tipic al lui Dumnezeu o perioadă lungă, iar Israelul spiritual din Veacul Evanghelic este chemat să fie Împărăţia reală a lui Dumnezeu, după cum a spus Domnul nostru: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”.
Mai mult, de la aceste două Împărăţii (chiar înainte ca slava lui Iehova să se aşeze asupra lor, ca să le facă mijloacele Sale ((652)) de binecuvântare pentru întreaga lume) a ieşit toată „lumina lumii” în tot întunericul din trecut: căci, nu reprezintă acestea Vechiul şi Noul Testament, vechiul şi noul Legământ? Nu corespund acestea oare cu cei doi martori ai Domnului şi cu cei doi măslini din Cartea lui Zaharia (4:3, 11, 12) menţionaţi clar şi în Apocalipsa (11:4) — prin aceea că aceste două părţi ale muntelui simbolizează rezultatul acelor legăminte, rezultatele mărturiei — Împărăţia în fazele ei, cerească şi pământească?
Aici vedem deci, că aceste două jumătăţi ale Muntelui Măslinilor semnifică cele două părţi ale Împărăţiei lui Dumnezeu separate clar, potrivit unei ordini sau unui aranjament divin. Separarea nu indică nici o opoziţie între cele două părţi ale Împărăţiei. Dimpotrivă, ea este cu scopul producerii între ele a „Văii Binecuvântărilor” — la care toţi cei care vor dori ajutor divin să poată fugi şi găsi sprijin sub binecuvântata protecţie a ambelor faze ale Împărăţiei, cerească şi pământească.
Se pare că profetului David (Ps. 84) i s-a dat să vadă dinainte această impresionantă „Vale a Binecuvântărilor”, aproape de „picioarele” lui Iehova, când mai întâi el a cântat despre sfinţii din Veacul Evanghelic, iar apoi despre cei binecuvântaţi în veacul viitor, spunând:
„Cât de plăcute sunt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor!
Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor
după curţile Domnului;
inima şi carnea mea strigă
către Dumnezeul cel viu!
Da, [după cum] pasărea a aflat casă,
rândunica cuib,
unde au depus puii lor: [tot aşa am găsit] Şi eu altarele Tale, Iehova,
Dumnezeul oştirilor, Regele meu şi Dumnezeul meu!
(Partea în cursive este după B. I. — n. e.)
Ferice de cei care locuiesc în casa Ta,
căci ei Te vor lăuda neîncetat.
(Oprire)
Ferice de cei care îşi pun tăria în Tine,
((653))
în a căror inimă sunt croite [în întregime] drumuri [de dreptate].
Când străbat aceştia Valea-Plângerii,
o prefac într-un loc plin de izvoare[de bucurie — Valea Binecuvântărilor];
şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.[Ioel 2:28] Ei merg din putere în putere
şi se prezintă [desăvârşiţi] înaintea lui Dumnezeu în Sion”.
Psalmul 85 de asemenea înfăţişeză întoarcerea îndurării şi a binecuvântării divine sub Împărăţia Milenară — Muntele Măslinilor (Împărăţia) din două părţi.
Îndepărtarea unei părţi a muntelui spre miazănoapte, iar a celeilalte părţi spre miazăzi este semnificativă; miazănoaptea este direcţia grupului Pleiadelor, centrul ceresc al universului, sediul presupus al imperiului divin.* Aceasta ar părea să indice „schimbarea” Bisericii Evanghelice în acest timp, de la condiţiile umane la cele spirituale ca „părtaşi firii dumnezeieşti”; iar îndepărtarea celeilalte jumătăţi a muntelui ar părea să însemne restabilirea completă, la condiţii umane perfecte, a acelora din vechime socotiţi vrednici să fie reprezentanţii pământeşti ai Împărăţiei lui Dumnezeu.
*Vezi Vol. III, pag. 321.
Valea astfel produsă ar fi o vale plină de lumină — fără umbre; căci soarele ar inunda-o de la răsărit la apus. Aceasta vorbeşte simbolic despre Soarele Dreptăţii şi despre deplina Lui lumină a adevărului şi a binecuvântării divine, împrăştiind umbrele păcatului, ignoranţei, superstiţiei şi morţii, şi vindecând şi restabilind pe acei doritori şi ascultători dintre oameni care vor fugi spre această vale a binecuvântărilor, vale a îndurării. Valea îndurării, între şi sub grija fazelor spirituală şi umană a Împărăţiei Luminii şi Păcii (stabilirea picioarelor lui Iehova), va fi cu siguranţă o „Vale a Binecuvântărilor” pentru toţi care vor intra pe ea cu inima zdrobită şi mâhnită.
((654))
Mai departe trebuie să ne amintim că deşi numai Israelului i se spune, „Veţi fugi în valea munţilor Mei”, totuşi numele Israel înseamnă „Poporul binecuvântat de Domnul”, „Poporul lui Dumnezeu”, „Poporul Domnului” (2 Cron. 7:14). Şi, după cum am văzut, deşi prima binecuvântare a Împărăţiei sau cea spirituală va veni la Israelul spiritual, iar a doua binecuvântare sau cea pământească va începe cu Israelul după trup, totuşi aceasta nu se va opri aici; căci oricine va vrea va putea deveni israelit: prin exercitarea credinţei şi ascultării lui Avraam, toţi oamenii vor putea deveni israeliţi adevăraţi — „poporul lui Dumnezeu”. Şi ca atare profetul Isaia spune că atunci când Israelul va fi rechemat în favoare divină, la stabilirea Împărăţiei, aceasta va include „pe toţi cei chemaţi cu Numele Meu [al lui Iehova] şi pe care i-am creat spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit”. (Numele Israel se va aplica atunci la toţi care vor fi poporul Domnului.) Isa. 43:7; Rom. 9:26, 33; 10:13.
„Şi atunci va veni Iehova, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii [vor fi astfel] împreună cu El!” (Zah. 14:5). Când timpul lui Dumnezeu va fi venit pe deplin, când concesiunea puterii neamurilor va fi expirat, când jertfirea din marea Zi a Ispăşirii (Veacul Evanghelic) va fi încetat, când Marele Preot va fi terminat de făcut ispăşirea, nu numai pentru „corpul” Său, Biserica, ci şi pentru „casa” Sa şi pentru „tot poporul”, iar El va ieşi să binecuvânteze tot poporul, atunci blestemul lui Iehova sau sentinţa morţii va fi ridicată de pe Pământ, cortul aşternutului picioarelor Sale va fi iarăşi recunoscut şi înfrumuseţarea lui în dreptate şi adevăr, precum şi în Spiritul sfânt al iubirii, va începe şi va progresa până când, la sfârşitul Mileniului, toţi cei drepţi de bună voie vor fi ajuns la perfecţiune sau vor fi fost reuniţi cu Iehova, şi toţi cei potrivnici vor fi fost nimiciţi. Fapt. 3:23; Apoc. 20:9.
((655))
Ducând mai departe ilustraţia, profetul spune despre ziua aceea în care pământul ca aşternut al picioarelor lui Iehova va fi făcut glorios în mod treptat:
„În ziua aceea nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară va fi lumină [clară].” Zah. 14:6, 7.
Unii confundă „ziua” descrisă aici cu „ziua răzbunării” care este „o zi de nori şi de întunecime” (Ioel 2:2; Ţef. 1:15), şi se pare că traducătorii au încercat în general să armonizeze traducerile. Dar nu este aşa; ziua la care se referă aici Zaharia că este numai parţial luminoasă este Ziua Milenară, chiar dacă Soarele Dreptăţii va răsări şi va străluci în ea, pentru a risipi miasma păcatului, a superstiţiei şi a morţii de pe pământ. Cu toate acestea, ea va fi numai parţial luminoasă, pentru că de-a lungul ei se va lucra cu generaţie după generaţie de oameni din rasa decăzută pe măsură ce vor fi aduşi din mormânt, şi în diferite stadii de restabilire la perfecţiune. Dar cât de înviorător este să fim asiguraţi că în ziua aceea de restabilire a picioarelor lui Iehova pe aşternutul lor nu va mai fi „întunecime” şi că la sfârşitul Zilei Milenare, în loc de a se întuneca mai tare, lumea va fi ajuns numai la miezul zilei „cunoştinţei lui Iehova”; şi soarele nu va apune niciodată.
Referirea la râurile de apă vie care vor curge din Ierusalim în timpul acestei Zile Milenare de restabilire a picioarelor lui Iehova pe aşternutul lor (Zah. 14:8, 9), ne aminteşte de mărturia paralelă din Ezechiel (47:1-12) şi din Apocalipsa lui Ioan (22:1, 2), care, sub acelaşi simbol al apelor vii ieşind de la tronul Împărăţiei Milenare, ne arată binecuvântările restabilirii sub simbolurile „apei vieţii”, la care va putea veni să bea din ea fără plată oricine va vrea, şi prin pomii roditori ai vieţii veşnice, ale căror frunze vor vindeca popoarele pământului pocăite de toate imperfecţiunile.
((656))
O, da! „În ziua aceea … Domnul va fi împărat peste tot pământul”; Împărăţia Lui, pentru care de mult s-au rugat credincioşii Săi, va fi venit; iar la sfârşitul acelei zile voia Lui se va face pe pământ întocmai cum se face în cer. Aşernutul picioarelor lui Dumnezeu va fi atunci într-adevăr glorios, după cum este scris:
„Cât este de adevărat că Eu sunt viu, aşa slava lui Iehova va umple tot pământul”. Num. 14:21; Isa. 11:9; Hab. 2:14.
Pe pământul cel nou nu va mai fi vreun loc
Pentru nimeni care strică universul cel frumos;
A doua naştere nici un rău n-o va mânji —
Şi blestem nu va mai fi.
Voi, toţi cu inima zdrobită, plânsul încetaţi,
Ziua făgăduinţei pentru voi răsare;
Căci spune Cel care şade pe tron:
«Iată, Eu fac toate lucrurile noi».
Noi îi jelim pe morţi, dar ei vor învia!
Pe cei pierduţi, dar ei vor fi restabiliţi!
O, inima umană s-ar putea cu totul frânge
Dacă Cuvântul sfânt nu l-ar avea!
Ochi ostenţi, priviţi în sus! Vă bucuraţi voi inimi întristate,
Văzând prin curcubeul făgăduinţei lui Dumnezeu,
Vocea profetică răsunătoare spunând:
«Iată, Eu fac toate lucrurile noi»”.
Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze
IA-ŢI CRUCEA ŞI URMEAZĂ-L PE CRISTOS…
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”. — Mat. 16:24
R5553 W. T. 1 octombrie 1914 (pag. 302-303)
Acesta este un text foarte frumos şi foarte semnificativ. Cuvintele „să vină după Mine” nau fost traduse corect: „să Mă urmeze” este o traducere mai bună. În vechime era obiceiul ca un învăţător să fie urmat de un grup de urmaşi de-ai săi; ca Socrate, de exemplu. Tot aşa, ucenicii Domnului nostru, elevii Lui, Lau urmat. Ei au călătorit cu El ca să poată avea ocazia de a primi continuu instrucţiuni de pe buzele Lui. Aşa a fost cu toţi învăţătorii din timpurile vechi. Uneori, cum a fost în cazul lui Gamaliel, ei aveau o şcoală — elevii stăteau „la picioarele lui Gamaliel”. Ei discutau întrebări în mod foarte asemănător cum facem noi la masa de la „Betel” astăzi. Obiceiul lor era ca elevii să pună întrebări şi să primească opiniile învăţătorului.
Isus a spus că pe oricine instruia El putea şti de la început că va avea experienţe severe; nu va primi mare onoare. Dimpotrivă, cei care vreau să fie ucenicii Lui, trebuie să-şi ia crucea şi să urmeze în urmele lui. Vor fi încercări de-a lungul întregii călătorii, le-a spus El. Domnul n-a dorit ca cineva să devină ucenic al Său sub o înţelegere greşită. „Unde sunt Eu, acolo va fi şi ucenicul Meu.” Cei care-L urmează pe Isus în această vale a lacrimilor, mărturisind pentru Dumnezeu şi pentru Adevăr, vor fi binecuvântaţi de El şi în cele din urmă vor împărtăşi gloria şi onoarea Sa Mesianică şi vor avea parte de nemurire.
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine”.
PARTEA BISERICII ÎN JERTFA PENTRU PĂCAT
Fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui.”
Omenirea este imperfectă, inacceptabilă pentru Dumnezeu, condamnată la moarte. De aceea, într-un sens al cuvântului, ea nu are nici un merit, fiindcă Dumnezeu n-ar condamna ceva ce are valoare. În alt sens însă, Dumnezeu vede ceva în rasa decăzută care poate fi făcut acceptabil pentru Sine, altfel n-ar fi făcut pregătiri pentru răscumpărarea omenirii. Însuşi faptul că a dat pe Răscumpărătorul pentru rasa umană este o dovadă că omenirea nu este complet depravată, deşi nu are suficiente calităţi ca să facă pe vreunul dintre ei vrednic de viaţă. Dar fiecare are un mic merit al său, şi pe acesta intenţionează Dumnezeu să-l păstreze şi să-l facă valoros.
Procesul valorificării acelui mic rest din perfecţiunea originară pe care orice fiinţă umană îl are păstrat, este numit îndreptăţire. În Planul lui Dumnezeu al Veacurilor sunt rezervaţi o mie de ani pentru lucrarea de aducere a omenirii la perfecţiune, aşa încât Dumnezeu să-i poată accepta şi să le dea viaţă veşnică. Această perioadă este Mileniul. Între timp, în Veacul Evanghelic, pentru o anumită clasă chemată afară din lume se face o altă pregătire, prin care aceştia sunt socotiţi perfecţi, prin atribuirea meritului lui Cristos.
Chiar şi o persoană neîndreptăţită are ceva merit în sine. S-ar părea că o calitate pe care Dumnezeu o apreciază cel mai mult este o inimă cinstită. Într-adevăr putem spune că vrednicia cuiva este în raport cu onestia, sinceritatea sa. Când o persoană onestă începe să-şi dea seama de starea sa păcătoasă şi să dorească împăcarea cu Dumnezeu, va găsi că prin Cuvântul lui Dumnezeu este îndrumată să privească spre Mântuitorul omenirii.
Domnul Isus nu-i dispreţuieşte pe păcătoşii care arată o dorinţă de a părăsi păcatul şi a se apropia de El. După măsura de credinţă şi ascultare, toţi aceştia sunt îndreptăţiţi la părtăşie cu El; după cum este scris: Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14:6). El îi invită pe păcătoşi să aibă încredere în El ca Purtător de poveri zicând: Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine”. Mat. 11:28, 29.
Toţi cei care astfel se apropie de Dumnezeu au o măsură de pace şi de îndreptăţire, dar nu una deplină; astfel se poate spune despre ei că sunt îndreptăţiţi de probă; adică îndreptăţiţi cu un scop. Tuturor acestora Dumnezeu le spune: Dacă credeţi acest mesaj al harului Meu până acolo încât să consacraţi ceea ce aveţi din perfecţiunea originară, voi lucra cu voi ca şi cum aţi avea măsura deplină a perfecţiunii umane. Dacă prin credinţă veţi prezenta corpul vostru ca jertfă vie (Rom. 12:1, 2), chiar dacă acel corp nu valorează mai mult de o treime sau o jumătate din valoarea perfecţiunii umane, totuşi Eu vă voi atribui destul din meritul lui Cristos ca să vă suplinească deficitul. Astfel puteţi fi socotiţi ca şi cum aţi avea toată perfecţiunea — ca şi cum aţi avea în realitate sută la sută perfecţiune”.
Numai în timpul veacului Evanghelic se face această ofertă minunată. Meritul necesar pentru a-l aduce pe cel care crede la standardul îndreptăţirii, sau al dreptăţii, unde el va fi acceptabil pentru Dumnezeu, este exact proporţional cu deficitul său. Dacă cel care se prezintă ca sacrificu are numai treizeci la sută, Domnul nostru îi va atribui şaptezeci la sută pentru a ajunge la sută la sută, care reprezintă perfecţiunea. Dacă are şaizeci şi cinci sau patruzeci şi cinci la sută, i se vor atribui treizeci şi cinci sau cincizeci şi cinci la sută, cât s-ar cere pentru a-l aduce la standardul deplin al dreptăţii.
Cu alte cuvinte, când intră în contract că îşi va da viaţa în sacrificiu, Domnul nostru garantează pentru el, după măsura incapacităţii lui, sau îi atribuie destul din meritul Său ca să-i compenseze deficitul, pentru ca jertfa lui să fie acceptabilă. Acest deficit nu este compensat în mod real, ci socotit, cu scopul de a-i permite să-şi prezinte sacrifciul şi a-i permite Dreptăţii să-l accepte. Domnul nostru, care acum a devenit Avocat, îi completează fiecăruia din Biserică ceea ce-i lipseşte pentru a fi fiinţă umană perfectă.
TOVARĂŞI DE JUG CU CRISTOS
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine; . . . Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11:29, 30.
JUGUL PERFECT, CARE SE POATE AJUSTA
Am văzut boi înjugaţi. Am văzut jugul mare de lemn pe gâtul lor doborât prin apăsarea grea a pielii şi muşchilor. Un jug care nu i se potriveşte unui animal îl va irita şi-i va produce agitaţie; pe când un jug ajustat cum se cuvine va fi confortabil şi va face povara mult mai uşor de tras. Domnul nostru spune că El are un jug uşor, confortabil şi plăcut. Jugul Lui este, ca să zicem aşa, un jug elastic. El satisface condiţiile diferite ale diferitelor persoane care-l poartă. Este mare pentru cei mari, mic pentru cei mici, mijlociu pentru cei mijlocii. Este un jug la care cei mai mari, cei mai înalţi şi cei mai talentaţi se pot înjuga cu Domnul — şi cei mai neînsemnaţi de asemenea. Domnul poate duce pentru noi tot ceea ce noi nu putem duce. Nu există nici un jug ca şi acesta care să permită cuiva să ducă poveri. Este adevărat, se cere perfecţiune pentru a purta acest jug, iar noi suntem fiinţe slabe şi imperfecte; dar dacă noi avem numai o zecime perfecţiune şi nouă zecimi imperfecţiune, Domnul nostru va duce pentru noi cele nouă zecimi care ne lipsesc. Dacă noi avem jumătate imperfecţiune, el va duce acea jumătate. Astfel există prevederi şi pentru cei mai slabi, iar cei mai tari primesc ce le lipseşte. Iată marea ocazie a Vârstei Evanghelice.
Domnul nostru Isus i-a dat apostolului Pavel asigurarea, „Puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte” (2 Cor. 12:9). Toate lucrurile vor lucra împreună spre binele nostru pentru că noi Îl iubim, pentru că noi am luat jugul Lui, am devenit tovarăşi de jug cu El. Noi ne bucurăm în privilegiul de a suferi împreună cu El. Carnea se poate că suferă, dar spiritul se bucură. Noi nu vom fi încercaţi peste puterile noastre. Sarcina Lui este uşoară. Sub aranjamentul Lui nu i se cere nimănui să facă mai mult decât poate face. Dacă avem spiritul corect, vom fi bucuroşi să facem tot ce putem. Unul care nu este dispus să facă tot ce-i stă în putere, nu va fi socotit credincios de către Domnul. Sarcina Învăţătorului este uşoară dacă ea este acceptată în sinceritate şi adevăr, şi numai aceia care aşa o primesc pot deveni tovarăşi de jug cu El.
Un personaj sinistru al PSD = ciuma roşie = mafia pe nedrept uitat: Nicolae Văcăroiu
Galaxia Văcăroiu – un cocktail PSD de 5 stele (articol din ianuarie 2004)
Campania anticorupţie violentă din 2000 a adus PSD (ex-PDSR) din nou în fruntea bucatelor guvernamentale. După trei ani de guvernare am aflat ce ştiam: PSD îşi schimbă părul, dar năravul ba. Organigramele ministerelor au fost desfiinţate şi reînfiinţate cu alţi funcţionari publici dependenţi, clienţi sau membri ai PSD. Peste 20.000 de funcţionari publici au luat calea pribegiei, pe motive de incompatibilitate politică. Un lucru mai puţin cunoscut ne-a atras atenţia. Unul dintre criteriile pe care pesediştii le-au folosit pentru selectarea oamenilor de încredere a fost nu numai afilierea politică sau gradul de rudenie, ci chiar prietenia în afacerile de tot felul, multe dintre ele penale.
Cine conduce Jenatul României
Senatul României este condus (era în 2004 – n.m.), părerea mea, de către senatorul PSD Nicolae Văcăroiu. Cine este Nicolae Văcăroiu? Fost premier al României în perioada 1992 – 1996, apoi senator PDSR. Din 2000, senatorul de Argeş, judeţul unde se produce celebra “ţuică de Piteşti vioaie”, a fost numit preşedinte al Senatului României. Background-ul său de funcţionar public are la activ, din perioada Opoziţiei, tinicheaua BID-FNI-Vântu, care răsună la fel de strident ca şi creditele neperformante ale Bancorexului. Mai mult, o bună perioadă, Văcăroiu a stat în funcţia de preşedinte cu un salariu de mii de parai de la BID. Prezentarea acestui mic trecut profesional are rostul de a ne lămuri, pe mai departe, din ce sistem solar se trag colaboratorii lui Nicolae Văcăroiu şi cum au ajuns ei să stăpânească funcţii centrale pe Terra. Iar cheia acestei apropieri cu tentacule a fost înregistrată la Registrul Comerţului sub denumirea Fineco SA. Unde acţionar fruntaş a fost chiar Banca de Investiţii şi Dezvoltare, condusă de Văcăroiu.
Cine şi ce se învârte în jurul lui Văcăroiu?
N-aţi ghicit, răilor, Pământul nu se învârte cu dl. Văcăroiu, ci după domnia sa! Pentru că, în mijlocul sistemului solar de pile-relaţii-cunoştinţe, în jurul Soareluigravitează celelalte planete, fiecare cu horoscopul ei politic şi de interese. Lunaeste deputatul Alexandru Stănescu, şef PSD Argeş. Mercur este Mihai Ungheanu, secretar general al Camerei Deputaţilor. Venus este Petru Crişan, fost ministru al Guvernului Soare, înainte de 1996. Războinicul Marte a atacat şi s-a retras prin persoana lui Micky Şpagă (Şerban Mihăilescu – n.m.), integrat perfect în orice sistem solar. Şi Jupiter – Teodor Gavrilă fost secretar de stat în Guvernul Soare. Saturn şi Uranus – Sorin Panaitescu şi Dan Fruntelată – sunt planetele-consilier ale Soarelui, vechi amici de la explozia solară Bancorex. Neptun, greu la funcţie şi la influenţă, este fostul secretar de stat Gheorghe Oană. Pluto este mare şi acum, guvernează activitatea APAPS sub numele de terrian Ovidiu Muşetescu. În jurul Soarelui mai gravitează discret doi meteoriţi: Mircea Hamza, şeful Biroului de Presă al Senatului Solar, şi Octavian Partenie, fost înalt funcţionar guvernamental prin Guvernul Soare. Bătălia pentru Terra în acest sistem solar nu s-a încheiat încă.
Umbra lui Văcăroiu. La Camera Deputaţilor
Există funcţionari publici la Camera Deputaţilor care îşi ţin ascunse în sertar averea şi meandrele afacerilor personale, că doar n-o îndrăzni cineva să cotrobăie în biroul în biroul secrtarului general Mihai Ungheanu-Mercur, de exemplu. Numele acesta vă sună cunoscut: e tovarăşul care a propus construirea unui ţarc special, ca pentru vite, la Palatul Parlamentului, pentru a ţine sub bici jurnaliştii mai îndrăzneţi. Cum să-l întrebi pe tovarăşul Ungheanu, când îl prinzi pe vreun culoar solar, de ce e aşa modestă declaraţia sa de avere laolaltă cu trecutul său bancorexist. Sau despre afacerile sale bine legate de Văcăroiu sau Micky Şpagă? Discuţia purtată cu Mercur a fost un agreabil exerciţiu de ventriloc. I-auzi, ia! ”La Fineco SA mai sunt acţionar?! Ha! Ha! Ha! Am dat 3 milioane acolo la constituirea firmei, mai multe nu ştiu. L-am mai sunat pe Octavian Partenie care mi-a zis că firma mai lucrează, dar nu sţiu nimic. Rep.: Sunteţi administrator şi acţionar la Getica SRL şi Saint George SRL. ”Care Getica? Nu ştiu. Apar eu într-o firmă ca asta? Cum, sunt administrator? Ha! Ha! Ha! Da, îmi amintesc ceva-ceva. Da’ e o firmă care nu merge, o să mă scot de-acolo. Am uitat cu desăvârşire de ea. În cealaltă firmă, Saint George, am ieşit demult, am făcut act notarial, e vina acţionarului că n-a făcut demersurile necesare.” (Minciuna, sufletul nepieritor la comunismului. – n.m.)
Văcăroii vechi…
Prins cu trei firme nedeclarate, unde mai este şi administrator, Ungheanu-Mercurn-are mustrări de conştiinţă. Doar ”în octombrie 2000, înainte de alegeri, deci ar trebui să-i mulţumesc preşedintelui Constantinescu, m-au scos de sub urmărire penală din lotul Bancorex. N-a intervenit nimeni pentru mine.” Ce alţi grei sunt în sistemul solar al prieteniei? Unul dintre ei este fostul secretar general al Guvernului, Şerban Mihăilescu, alintat Micky Şpagă, alias Marte. Însă s-a retras imediat când s-a aflat de participarea sa în Fineco. Cot la cot cu el, tot acţionar, este Octavian Partenie, meteoriticul, acţionar la Fineco şi prieten cu Mercur. Partenie este un fost mare amploiat de la diferite departamente din Guvernul Soare.
Îl mai găsim pe lista acţionarilor Fineco SA pe Neptun, un anume Gheorghe Oană. Ştiţi cu ce s-a ocupat el o perioadă? A fost ministru secretar de stat la Finanţe şi era responsabil cu negocierea cu Asociaţia Păgubiţilor FNI. Adică omul lui Văcăroiu negocia şi cu cei care-l acuzau pe Soare că le-a topit banii la FNI. Lista coincidenţelor de horoscop guvernamental continuă: Venus, Petru Crişan, fost ministru al Comerţului în Guvernul Soare, şi Jupiter, Teodor Gavrilă, fost secretar de stat la MApN, tot în Guvernul Văcăroiu. Pe Venus l-au prins acţionar în vreo 13 firme chiar în timpul mandatului de ministru. Noroc cu lumina Soarelui, care l-a protejat de un loc umed şi întunecos.
…şi văcăroii noi
Nu e nevoie să vă stoarceţi memoria pentru a descoperi cine sunt ăştia noi. Arcom, celebrul exportator de muncitori la Krivoi-Rog, a fost unul dintre ei. Nu vă spune multe, dar poate veţi descoperi un nume care vă spune: Pluto – Ovidiu Muşetescu, a fost administrator la Arcom. Da, e una şi aceeaşi persoană cu actualul (era în 2004 – n.m.) ministru al Privatizării. Un alt acţionar important este Luna – Alexandru Stănescu, deputat PSD de – de unde altundeva?! – Argeş, şef al organizaţiei locale. Declaraţiile sale de avere şi de interese nu coincid întru totul ce evidenţa de la Registrul Comerţului de pe Terra. Fostul ministru al Industriilor din Guvernul Soare este acţionar la firma Lasfin Instruments. Tot din constelaţia business-Văcăroiu vi le prezentăm pe Saturn şi Uranus – Sorin Panaitescu şi Dan Fruntelată. Saturn e directorul de cabinet şi şeful consilierilor lui Văcăroiu de la Senat. Şi el acţionar la Fineco. Concidenţele planetare încep să se lege. Tot consilier al lui Văcăroiu la Senat este Uranus – Nicolae Dan Fruntelată. Cercetat în lotul Bancorex, a ieşit cu fruntea curată. Aşa mult s-a bucurat că a şi făcut două firme pe care nu le-am putut găsi în declaraţia sa de avere. Prima este Stizo-Gim, iar pentru a doua firmă, mai aveţi un pic răbdare. L-am contactat pe şeful Biroului de Presă al Senatului pentru a obţine un punct de vedere oficial. ”Nu ştiu cum au ajuns Frunte şi Panait consilieri ai dlui Văcăroiu. Fac parte din aparatul propriu al Preşedintelui. Pleacă dl. Văcăroiu, pleacă şi ei de la Senat. Eu sunt însă permanent, am venit aici prin concurs. Dl. Văcăroiu îşi alege propria echipă fără să fie obligat să dea vreun concurs. Panaitescu a fost directorul de Cabinet al domnului Văcăroiu, pe vremea când era premier” – ne-a declarat apăsat Mircea Hamza.
Senatul Solar al României SA
Consilierul lui Văcăroiu de la Senat, Uranus-Fruntelată este acţionar în Grupul de Companii Opalin SA, firmă pe care n-am regăsit-o prin declaraţiile de avere sau de interese, pentru că nu au fost ele însele de găsit. Dar, stupoare, să vedeţi ce mic e sistemul solar! Acţionar la Opalin este şi Simona Hamza, chiar soţia şefului Biroului de Presă al Senatului. Vizibil surprins de întrebarea noastră, Mircea Hamza ne-a răspuns prompt, cu date din actele firmei soţiei, acte pe care le avea la el la birou. Cum nu prea se pupa activitatea de funcţionar public la Administraţia Financiară a Sectorului 1 a soţiei sale cu obiectul de activitate al firmei – producţie de publicitate şi film – Hamza ne prezintă scenariul. ”În 1997 am fondat firma şi, pe atunci, nu eram funcţionar public. Eram încă director la “Sahia” şi n-am putut să mă trec eu în cate pentru că era conflict de interese. Firma avea acelaşi obiect de activitate cu “Sahia”, producţie de publicitate, filme, chestii de-astea. Când am demarat procesul de înfiinţare al firmei eram în incompatibilitate.” Cum s-a cunoscut soţia sa cu Fruntelată? Nu se întâlniseră niciodată, în schimb Hamza, da: ”Am lucrat împreună în Guvernul Văcăroiu, aşa ne-am cunoscut.” Îi servim o gogoaşă: da, e cu profit zero, nu prea aţi făcut bani cu ea. În realitate, Grupul de Firme Opalin SA a făcut un profit de 100 de milioane de lei cu un singur angajat. ”Da, n-a mers, aţi văzut că n-are profit. În septembrie 2003 am făcut actele pentru a ieşi din firmă, că nu merge.” (Minciuna, sufletul nepieritor la comunismului. – n.m.)
Aştia sunt oamenii care gravitează în jurul Soarelui Senatului României. Amploiaţi, prieteni, foşti subalterni, majoritatea colegi de firme şi interese întortocheate, au ajuns “inexplicabil” în poziţii foarte înalte. Cine i-a promovat în aceste funcţii înalte: prietenia şi interesele, horoscopul sau competenţa lor? Judecaţi singuri.
Fostul adjunct al lui Viorel Hrebenciuc, actualul (era în 2004 – n.m.) secretar al Camerei Deputaţilor, acelaşi Ungheanu-Mercur, acţionar nu numai la Fineco, explică de ce au făcut firma. ”Ideea cu Fineco ne-a venit în 1997, în Opoziţie. Era un prilej de a ne întâlni o dată pe an la un pahar cu vin, eram într-un fel legaţi să ne vedem măcar o dată pe an.” Deci, tot vinul îi lega mai mult în sistemul solar Văcăroiu. (“Academia Caţavencu”, nr. 630/2004)
Citeste si articolele:
- Guvernarea Vacaroiu-PSD sau cum a fost jefuita Romania
- Nicolae Vacaroiu, unul dintre demolatorii economiei romanesti
- Nicolae Vacaroiu, omul de paie al KGB-istului Ilici Iliescu
- Banca lui Vacaroiu a falimentat FNI, Sorin Ovidiu Vantu a comandat asasinate
- Premierii PSD = ciuma roşie = mafia: mafioţi, puşcăriaşi, plagiatori, imbecili şi, hâc, beţivani
(ş)tinismul social-democrat
Sper că nu aţi uitat de penticostalul Gabriel-Beniamin Leş, ministrul Apărării propus de PSD = ciuma roşie = mafia, cel care – într-un dispreţ profund faţă de militarii români, unii întorşi de pe câmpul de luptă din Afganistan, care îi dădeau onorul – butona telefonul. Mai mult, acest individ nici măcar nu a făcut armata.
Cam aşa a înţeles mafia roşie din PSD să-şi onoreze ţara, trecutul ei, uneori glorios: prin numirea unui “pocăit” (da’ unii imbecili încă mai vin cu texte de genul “Votăm retardata Viorica Dăncilă că este ortodoxă” – hăăăăă, hăăăă, hăăăăăăăăă) în fruntea ministerului Apărării, “pocăit” care declara, înainte de a fi numit ministru de ciuma roşie, că “România nu are legături cu Dumnezeu, ci legături demonice”.
Dar cineva ar putea spune, pe bună dreptate, că este doar un accident nefericit din ultimii 30 de ani, zeci de ani în care PSD = ciuma roşie = mafia a furat şi a distrus tot în România. Din păcate, nu este deloc aşa. Haideţi să vedem, mai jos, ce făceau ciumaţii roşii la începutul anilor 2000, în spiritul ortodoxismului social-democrat.
Baroniada, faza pe Brăila
La Brăila (în anul 2004 – n.m.), senatorul Viorel Balcan (PSD – n.m.) se chinuie să ajungă cu orice preţ un baron local. Dacă nu cumva a şi ajuns. Iar dacă a ajuns, înseamnă că se chinuie să ajungă un şi mai bun baron local.
Şi asta pentru că de ceva vremese străduieşte să atragă în oastea PSD-ului soldaţii din oastea Domnului. Balcan a întocmit un plan de cooptare în PSD a cât mai mulţi preoţi şi chiar înscrierea lor pe listele de consilieri locali, scop în care promite, şi pe faţă şi prin dos, ridicarea de noi biserici şi repararea celor existente, bineînţeles, cu condiţia adeziunii (cu alte cuvinte, mafioţii din PSD, în schimbul voturilor, au lăsat România fără spitale şi soşele, aruncând bani pe biserici pentru morţi şi pentru îmbogăţirea îmbuibaţilor de popi, cei care asigurau, şi asigură, armata de analfabeţi şi întunecaţi la minte ce vor vota PSD – n.m.).
Ideea se pare că vine de la Raluca Rusu, şefa TSD Brăila, al cărei soţ este popă (şi care îşi doreşte încă o vilă şi încă 3 maşini – n.m.) şi crede, vezi bine, în ideea raiului pământesco-pesedist, plin de vile şi gipane.
Ultimul obstacol care stă în calea planurilor electorale ale celor doi este, să nu vă vină a crede, tocmai Cassian Crăciun, episcopul Dunării de Jos, care nu vrea să dea verde preoţilor la înscrierea în politică. Normal, spre necazul lui Balcan care, în intimitate, crede probabil că ce-i frumos (respectiv funcţiile, vilele şi gipanele PSD-ului) şi lui Dumnezeu îi place şi este de acord cu ele. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)
Citeste si articolele:
- Bătaia Ortodoxă Română (BOR)
- Încă o crimă a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), îndreptată asupra copiilor şi mediului
- Biserica Ortodoxă Română (BOR) – cea mai retrogradă, antiliberală, antidemocratică şi antioccidentală instituţie din România
- Minunile copiei făcătoarei de minuni
- Inginerii şi preoţii financiare
Cum se poate da cu jula în mod cinstit, în România guvernată de PSD = ciuma roşie = mafia
După ce au ajuns la putere în decembrie 2016, votaţi fiind de 18 % dintre românii cu drept de vot, neocomuniştii, securiştii, hoţii şi mafioţii din PSD s-au pus pe modificat legile justiţiei în favoarea corupţilor, eliberând din puşcării mii de criminali şi violatori, care au realizat că pot ucide şi viola fără probleme în ţara condusă de ciuma roşie.
Unii ar putea spune, nu fără temei, că prezenţa puşcăriaşului Liviu Dragnea în fruntea PSD a fost cauza principală a acestor tragedii pentru România şi români. Din păcate, nu este deloc aşa. După decembrie 1989, ciuma roşie pe stil nou a făcut mereu şi mereu din România paradisul corupţilor, al infractorilor în general. Pentru a putea ei fura, mafioţii din PSD au avit mereu grijă să politizeze justiţia, să-i facă scăpaţi pe cei care încalcă legea, să guverneze în folosul unei minorităţi infracţionale, nu în folosul României şi mai ales al viitorului ei. Iată, mai jos, un alt exemplu, din 2004, despre cum se poate da cu jula în mod “cinstit”.
“Dacă toţi fură de la stat, eu de ce să nu fur, că doar nu-s mai prost!?” Vă amintiţi, era unul dintre principiile de bază ale epocii comuniste.
Acum, când de la stat nu prea mai e de furat, s-a schimbat treaba: cine fură de la particulari, nu numai că-i deştept, dar e şi “de bună-credinţă” (conform PSD – n.m.)! Adică e un hoţ onest, respectabil.
Iar acesta nu mai este doar un principiu, ci literă de lege. Şi cum era normal, legea a apărut în orânduirea celui mai cinstit dintre români, l-am numit aici pe săracul Iliescu.
Legea iliescomunistă 112/1995 prevede că foştii proprietari de imobile confiscate (de către comuniştii pe stil vechi – n.m.) nu-şi pot recupera casele, dacă statul le-a vândut unor inşi ce sunt de bună-credinţă.
Buna-credinţă însemnând în această situaţie faptul că respectivii indivizi nu au ştiut că vor cumpăra o locuinţă asupra căreia statul român nu are titlu de proprietate şi nici că imobilul e revendicat de proprietarii în drept.
Să luăm un caz concret de “bună-credinţă”. În 1996, când au cumpărat câte un apartament în imobilul nr. 94, din Bd. Tomis, în Constanţa, nici Paulina Georgescu, nici Ion Poppa nu aveau cum să ştie că imobilul e revendicat de foştii proprietari încă din 1992. Era dificil, aproape imposibil, pentru doamna Georgescu să afle că foştii proprietari l-au solicitat în justiţie. Ce treaba avea dumneai cu instanţele, legile şi alte complicăreli judiciare, mai ales că nu era decât preşedinta Curţii de Apel Constanţa?
Iar musiu Poppa nici nu putea concepe că imobilul era luat cu japca de comunişti şi transformat în comandamentul garnizoanei sovietice. Căci dânsul nu fusese decât un simplu român, ce avea cu totul alte principii, însuşite ca secretar 2 de partid (comunist – n.m.) pe judeţul Constanţa, pe vechi.
Şi nici managerii firmei Metachim Constanţa, care au preluat parfumeria de la parterul casei, nu ştiu probabil că mobilierul din interior e acelaşi ca în anul 1949, când l-au confiscat cu tot cu casă sovieticii.
Şi uite aşa, deciziile murdare ale legiuitorilor ţării (ale PSD-iştilor, n.m.) pot căpăta lejer parfumul corectitudinii, cu esenţă de “bună-credinţă”. Bine ca la Strasbourg sunt nasuri mai fine, care nu se dau în vânt după putorile de la Bucureşti. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)
Citeste si articolele:
PSD + BOR = MAFIA
Una dintre cauzele înapoierii economice şi morale a societăţii româneşti o constituie Biserica Ortodoxă Română (BOR). Această instituţie (dacă se poate numi aşa), profund coruptă, deci imorală, care a inventat de-a lungul secolelor tot soiul de aberaţii, fără nicio legătură cu doctrina creştină (de exemplu, pupatul moaştelor), este o prezenţă nocivă în această ţară.
Singurul scop evident al BOR este îmbogăţirea membrilor săi (preoţii şi înalţii ierarhi ai bisericii), cazurile de ajutorare a celor nevoiaşi de către BOR fiind rarisime. Mai mult, de-a lungul vremii, BOR a făcut pactul cu toate regimurile ticăloase din România, cu toate dictaturile criminale ale acestei ţări, de la legionari la comunişti.
Şi mai mult, în timpul fanarioţilor, BOR a participat masiv la jupuirea românilor de către clica fanariotă (şi fanarioţii era ortodocşi), asta însemnând, practic, ceea ce unii numesc “dăinuirea întru ortodoxie a neamului românesc”. Mai pe şleau, neamul românesc a fost jupuit “întru ortodoxie” de toţi cei care au trecut pe aici, Biserica Ortodoxă trecând rapid de partea oricărui cotropitor.
Revenind în prezent, se constată aceeaşi atitudine din partea BOR: această clică de îmbuibaţi îi îndeamnă mereu pe români să voteze corupţi, hoţi, mafioţi şi criminali, adică PSD = ciuma roşie, ca să le fie lor bine, ştiut fiind faptul că doar într-o ţară înapoiată economic, tribală, se mai pupă moaşte.
BOR este şi o organizaţie criminală deoarece a cerut şi cere bani de la un stat cică laic (hăăăă, hăăăă, hăăăă) pentru construcţia a mii de biserici şi catedrale faraonice, în timp ce românii mor în spitale cu viermi şi pe drumuri de rahat. Cu alte cuvinte, când îi laşi pe oameni fără spitale şi şosele, deoarece tu vrei să huzureşti în catedrale, criminal te numeşti.
Şi ca să nu spuneţi că cele de mai sus sunt simple supoziţii, deşi au în spate 30 de ani de jaf continuu al BOR asupra banului public şi asupra moravurilor României, iată şi un exemplu din 2004, atunci când se întărea frăţia cu iz mafiot între PSD şi BOR.
Teofan a trecut de la Casa Domnului la casele naţionalizate
Se pare că tânărul (era în 2004 – n.m.) arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei Teofan Savu şi-a descoperiut reale aptitudini de agent. Nu, nu vă gândiţi la prostii, de referim la un alt tip de agent decât cel la care v-aţi aştepta. E vorba de aptitudinile de agent imobiliar ale lui Teofan, care, de curând, şi-a tras sub sutană superba casă din Craiova a marelui om politic, inginer şi inventator Barbu Drugă – casă care, în timp, a fost restaurant militar şi hogeac de şeptic pentru Ceauşescu.
Din motive pe care nici Ăl de Sus nu le-ar putea înţelege, decât dacă ar locui câţiva ani în România, Consiliul Local (dominat de PSD, Oltenia fiind roşie şi ţiganizată – n.m.) i-a dat casa lui Teofan, în loc s-o retrocedeze moştenitorilor. Nu departe de această casă, pe strada Mitropolitul Firmilian nr. 20, părintele Teofan a mai cumpărat un adevărat palat, cu numai 4 miliarde de lei (vechi, adică 400.000 lei de astăzi – n.m.), în condiţiile în care doar terenul de sub căsăi costă de câteva ori mai mult.
În casa lui Barbu Drugă, care ar fi trebuit să fie muzeu memorial, nea mitropolitul a instalat un aşezământ pe care l-a botezat “Academia misionară a Valahiei Mici”. Menirea acesteia ar fi trebuit să fie combaterea sectelor neoprotestante – însă e suficient să ieşi puţin pe străzile Craiovei ca să vezi că misionarii protestanţi îşi împrăştie materialele propagandistice fără să-i întrebe nimeni nimic. În timpul ăsta, clădirea “Academiei misionare a Valahiei Mici” bubuie în fiecare seară de atâtea manele, încât vecinii au început să creadă că, Doamne iartă-ne, Fiul s-a reîntors pe pământ sub forma unui Copil care se tot laudă c-o Minune. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)
Citeste si articolele:
- Prin miliardele de euro alocate Catedralei Neamului Prostit si Furat de catre Mafia PSD, pesedistii creeaza noi locuri de munca: pentru cersetori si hotii de buzunare
- Cum au devenit fostii securisti intemeietori de cuiburi religioase
- Decalogul pupatorului de moaste
- Biserica Ortodoxă, aliată de nădejde a ciumei roşii
- Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, poţi fi homosexual numai dacă eşti preot
Arendaşii ciumei roşii: azi, miliţianul Ioan Melinescu
PSD, adică ciuma roşie de astăzi, Partidul Comunist Român (PCR) fiind ciuma roşie de ieri, a folosit din plin aurolacii bolşevismului multilateral înapoiat pentru a distruge şi a fura în România. Chiar dacă, de ochii lumii, ciumaţii roşii din Parlament votau legi care să protejeze această ţară, în realitate mafioţii din PSD nu au respectat niciodată legile României, multe dintre ele votate chiar de ei. Cum cine îşi uită trecutul, riscă să-i repete greşelile, iată mai jos un material din 2004 despre un arendaş al ciumei roşii, Ioan Melinescu, fost miliţian în comunism, pe care mafiotul Adrian Năstase l-a numit, lup fiind, paznic la oi. Şi asta în timp ce, pe vremea tandemului criminal Ilici “KGB” Iliescu, preşedintele României – Adrian “Puşcărilă” Năstase, premier, salariul mediu în România era undeva la 200 de dolari americani.
Lungul drum al miliţianului către prevenirea spălării banilor
Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), pe scurt, Oficiul, se numeşte (se numea în 2004 – n.m.) Ioan Melinescu. Filmul acestei anchete cuprinde scene de violenţă, sex, restituiri ilegale de TVA, muşamalizări de dosare. Rolul principal este deţinut de Ioan Melinescu, alături de care mai joacă deputatul PSD Ristea Priboi (fost ofiţer de Securitate – n.m.), interlopul Genică Boerică şi mulţi, mulţi alţii. Vizionare plăcută!
Capitolul I: Înainte de 1989, ca foarte mulţi alţi miliţieni, Ioan Melinescu (I.M.) a fost ofiţer de Miliţie. Funcţia i se potrivea ca o mănuşă care, foarte frecvent, lua forma palmelor şi pumnilor lui I.M. Cei care au avut ghinionul să fie cercetaţi de el nu îşi amintesc cu plăcere bătăile şi relele tratamente la care îi supunea miliţianul Melinescu. Apoi s-a întâmplat ca I.M. a ajuns în pragul excluderii din Miliţie, motivele fiind moralitatea sa împănată cu şantaje, “taxe de protecţie”, bătăi şi alte figuri de stil. N-a fost exclus – şefii săi or fi înţeles că nimeni nu e perfect şi aşa a scăpat I.M. doar cu o retrogradare temporară la un combinat avicol. Anii au trecut şi puii de la Avicola s-au făcut mari. Apoi a venit (ca să zicem aşa) Revoluţia şi lui Melinescu nu i-a părut rău, din moment ce, imediat după decembrie ’89, a ajuns să lucreze în Ministerul Justiţiei, la Direcţia Control Instanţe. De la găini la justiţie era, totuşi, un pas destul de mare! Însă pasul lui I.M. nu avea să se oprească aici. Ulterior a fost detaşat la Corpul de Control al prim-ministrului, când prim era dom’ Nicu Văcăroiu (Vodcăroiu, între prieteni – n.m.) şi şef al Corpului său era Honcescu. De aici, I.M. a fost obligat să plece din motive nu tocmai ortodoxe, deşi pretinderea de foloase necuvenite este, în România, destul de ortodoxă. După ce îşi ia la revedere de la Corpul de Control, Melinescu dispare însă doar pentru a reapărea în prim plan, în 1999, odată cu înfiinţarea ONPCSB. Este numit în plenul Oficiului din partea Ministerului Justiţiei. După alegerile din 2000, I.M. a trecut în tabăra câştigătorilor, unde a găsit înţelegere şi sprijin la Şerban Mihăilescu (parlamentar PSD, cel poreclit “Miki Şpagă” – n.m.). În luna decembrie a aceluiaşi an, I.M. este numit în funcţia de preşedinte al Oficiului.
Avertisment: După ce veţi fi parcurs rândurile de mai jos, în care se vor spune lucruri foarte neplăcute despre preşedintele Spălării Banilor, vă veţi întreba, poate, cine îl ţine în braţe pe Ioan Melinescu. Există două variante de răspuns, ambele corecte: 1) (P)S(D)lănină, cu care I.M. a fost coleg de miliţie, şi b) Ristea Priboi care a văzut Las Vegas-ul împreună cu un personaj dubios din Craiova, protejat al lui Melinescu. Dar să nu intrăm încă în astfel de detalii plăcute, fiindcă avem multe lucruri neplăcute de povestit.
Capitolul II: Funcţia lui I.M. este asimilată celei de secretar de stat, ordonator principal de credite. Secretarul de stat Melinescu se află (se afla în 2004 – n.m.) într-o situaţie cel puţin delicată: are deficienţe vizibile în ce priveşte exprimarea scrisă şi vorbită în limba română (după cum se vede, mai demult PSD = ciuma roşie = mafia numea în funcţii analfabeţi, aşa încât proasta României, Viorica Dăncilă, este, ca să zicem aşa, rezultatul involuţiei fireşti din acest grup infracţional organizat – n.m.); nu are niciun fel de contribuţie la literatura de specialitate juridică; nu cunoaşte nicio limbă străină, ceea ce nu îl impiedică să participe constant la diverse manifestări din străinătate; nu ştie să utilizeze calculatorul; nu are niciun fel de preocupare pentru cunoaşterea şi aplicarea reglementărilor legale în activitatea Oficiului. Normele metodologice de analiză a tranzacţiilor suspecte, pe care singur le-a elaborat, sunt un exemplu de superficialitate şi diletantism. În mod intenţionat au fost lăsate neprecizate zonele activităţilor desfăşurate de Oficiu, pentru a putea profita de aceste portiţe ulterior. Cu toate că în ONPCSB se lucrează cu informaţii secrete de serviciu, I.M. nu a adoptat nicio reglementare internă referitoare la acest gen de informaţii, deşi Legea informaţiilor clasificate îl obliga expres, ca şef al instituţiei. Acest lucru îi permite să le utilizeze după cum doreşte şi constituie o cauză importantă de favorizare şi încurajare a scurgerilor de informaţii către diverşi clienţi. În aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni ca baza informatică a Oficiului nu este securizată corespunzător şi că I.M. a înlăturat nu numai controlul, ci şi accesul pentru informare al membrilor Plenului la bazele de date. Aceeaşi soartă o împărtăşesc şi analiştii financiari.
Stop-cadru ilegal: Se ia din baza de date a Oficiului analiza S/I/575/2001 şi se printează la două momente diferite: 14.11.2002 şi 14.03.2003. Fişele analizei sunt diferite de la un moment la celălalt, ceea ce dovedeşte ca analiza a suportat modificări. Oare de ce? Dar să lăsăm şi acest răspuns tot în plata Domnului şi să ne amintim niţel de analiza efectuată de ONPCSB, în anul 2000, referitoare la firma producătoare de vodcă “Boero”, din Craiova, a prietenului Genică Boerică. Fişa informatică a acestei lucrări nu mai poate fi găsită în baza de date a Oficiului, fiind aruncată cu totul fie la Trash, fie la Recycle Bin. În realizarea acestor acţiuni, I.M. a beneficiat şi de colaborarea lui Mircea Popescu (M.P.), fost cadru de Miliţie, pentru câteva luni, în anii ’70, dar exclus rapid pentru corupţie dovedită. Printr-un simulacru de concurs aranjat de I.M., Mircea Popescu a fost promovat, în amrtie 2003, în funcţia de director al Direcţiei informatice şi de îmbogăţire a informaţiilor a Oficiului, deşi M.P. nu ştie nimic despre utilizarea PC-ului, baze de sate şi, în general, nimic despre informatică. Un alt exemplu de angajare frauduloasă este cel al Alinei Snop care, deşi nu are capacitatea intelectuală şi nici experienţa profesională necesare, a fost anagajată ca secretară, apoi, după câteva luni, admisă la un concurs organizat pentru ocuparea unor posturi de analist financiar, când i-au fost comunicate, în prealabil, subiectele.
Remember 2003: Cum vă spuneam şi altădată, Genică Boerică se plimba nestingherit pe la nişte ghişee de bănci, cu sacoşe pline de bani (aproximativ 160 de miliarde de lei vechi). Însă prietenul al nevoie se cunoaşte, şi Melinescu se cam cunoaşte cu Genică, şi Genică se cam cunoaşte şi el cu nişte restituiri ilegale de TVA (vreo 120 de miliarde lei vechi numai în anul 2003), şi Parchetul îi cere degeaba lui Melinescu informaţiile despre restituirile către Genică – dacă şeful Oficiului nu vrea să le dea, nu vrea şi gata, că doar n-o să vina acuma Ristea Priboi să îl oblige.
Intermezzo cu Priboi în Las Vegas: După toate acele sacoşe de bani, restituiri ilegale de TVA şi alte asemenea semnalmente, Genică Boerică nu poate fi confundat cu Maica Tereza, după cum nici Ristea Priboi n-ar putea fi confundat cu Papa Ioan Paul al II-lea. Invocarea – aici şi acum – a securistului Priboi nu este deloc întâmplătoare. De câte ori are ocazia, Genică afirmă – în cercurile sale cu capul pătrat – că este puternic susţinut de deputatul PSD Priboi şi de Direcţia Finanţelor Publice Craiova. În fond, Genică are tot dreptul să se laude din moment ce, în noiembrie 2003, Ristea şi Genică au călătorit împreună până în Statele Unite, unul dintre obiectivele lor turistice fiind Las Vegas-ul. Un deputat, rudă cu Năstase (Adrian, pe atunci premierul României – n.m.), şi un interlop, rudă cu restituirile ilegale de TVA, braţ la braţ prin Vegas – asta da imagine demnă de guvernarea pesedistă!
Capitolul III: La sfârşitul anului trecut (2003 – n.m.), înainte de Crăciun, I.M. a convocat o şedinţă cu personalul executiv al Oficiului. Înainte de a le ura angajaţilor “Sărbători fericite” şi aşa mai departe, Melinescu i-a întrebat: “Mai guiţaţi pe undeva?” – se referea, fireşte, la eventuale scurgeri de informaţii din Oficiu, folosind un limbaj adecvat momentului sacrificial, când porcul o mierleşte. Întrebarea era însă mai mult retorică, de vreme ce I.M. avea pregătit şi un răspuns, la fel de retoric: “Reţineţi că biciul sa află la mine şi numai la mine!”. Acest scurt schimb de replici dintre I.M. şi I.M. spune destul de multe despre acest Melinescu. Cei care au avut nefericirea să-l cunoască spun că I.M. este o personalitate accentuat colerică, instabilă emoţional, preocupată numai de dorinţa de a-şi impune propriul punct de vedere. Are un comportament dictatorial, abuziv, umilitor, jignitor nu numai faţă de angajaţi, ci şi faţă de membrii Plenului. Utilizează bârfa şi colportarea zvonurilor care, în mare măsură, sunt inventate chiar de el, ca instrumente de învrăjbire între salariaţi – acesta este un domeniu de activitate în care I.M. este pregătit impecabil.
Întrebare: De ce ONPCSB (instituţie centrală, subordonată nemijlocit guvernului) nu a fost niciodată controlat de Corpul de Control al prim-ministrului, de vreo comisie parlamentară sau de Curtea de Conturi în ceea ce priveşte auditul performanţei? Adică ce, controlul spălării banilor nu poate fi controlat?!
Capitolul IV: Fiind un tip dictatorial, I.M. are şi un libido pe măsură. În Oficiu este cunoscut şi pentru calităţile sale de afemeiat. În prezent (era ianuarie 2004 – n.m.) şi-a asigurat serviciile unor funcţionare cum ar fi Laura Anton, Renata Sabău şi, mai nou, Alina Snop, toate prestând cu abnegaţie şi dăruire de sine ori de câte ori sunt solicitate. Şi cam sunt solicitate. Însă şi răsplata e pe măsură: Laura Anton, de pildă, este luată mereu în delegaţii în străinătate, deşi mai mereu membrii Plenului s-au opus. A fost chiar şi la Paris, unde trebuia să prezinte un material, deşi ea nu ştie o boabă franceză. În martie 2003, Laura Anton face o deplasare în Spania împreună cu Melinescu şi soţia acestuia – trăiască libertinajul de partid şi de stat! Dar aceste persoane nu sunt singurele ţinte sexuale ale preşedintelui Melinescu. O. Pena. M. Ioniţă, D. Dumitru au făcut obiectul hărţuielilor sexuale ale lui I.M., astfel că la Guvern au ajuns mai multe reclamaţii de acest gen. Prin Oficiu umblă vorba că I.M. are pe rol, la câteva instanţe din Bucureşti, câteva procese de hărţuire sexuală. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)
Citeste si articolele:
- România, ţara securiştilor comunişti liberi şi bogaţi
- Pe vremea când presa nu era cumpărată de PSD = ciuma roşie = Mafia, ziariştii erau pur şi simplu bătuţi
- Ce justiţie vor ciumaţii roşii din PSD: o justiţie ce răspunde la comenzi politice şi condamnă oameni nevinovaţi la ani grei de puşcărie
- Istoria jafului PSD-ist în România: astăzi, Gabriel Bivolaru
- Cum furau PeSeDiştii în România
Amintiri de NEUITAT cu…”paznicii” lui Iliescu- au furat “Cooperativa ” BANCOREX
Bancorex era singura instituţie financiară care, înainte de Revoluţie, gestiona rezerva valutară a ţării. 245 de miliarde de dolari au rulat prin conturile băncii timp de 31 de ani, atât cât a funcţionat.
„Banca asta a avut la un moment dat 20 – 30% din portofoliul întregului sistem bancar din România… Asta a fost cea mai importantă bancă a ţării la un moment dat”, subliniazăRăzvan Orășanu, fost președinte AVAS. Hoţiile incepute cu de la Iliescu- Roman cetire, nu s-au terminat după falimentul băncii Bancorex, din 1999, ci au continuat şi după. De data aceasta, miza au fost proprietăţile băncii – terenuri şi clădiri. Majoritatea au fost subevaluate de statul român, până au ajuns să valoreze chiar şi de zeci de ori mai puţin decât preţul pieţei.
„Bancorexul, ca şi celelalte active din economie, a fost distrus în mod intenţionat. Ce-i interesa pe ei era să pună gheara pe activele băncii fără să fie reevaluate contabil. Tipul ăsta de jaf a fost practicat cu toate activele băncii”, spune Răzvan Temeșan, fostul director Bancorex.
Fosta Bancă de Comerţ Exterior avea în patrimoniu case de vacanţă, clădiri de birouri, hoteluri, terenuri şi locuinţe de serviciu. După falimentul din 1999, patrimoniul a ajuns pe mâna unor companii acum private, instituţii de stat şi personaje importante. 15 ani mai târziu, bunurile băncii sunt în continuare evaluate de instituţiile de stat la preţuri de zeci de ori mai mici decât valoarea pieţei.
„Reevaluarea activelor nu s-a făcut intenţionat. Ca organele care au intrat în posesia acestor active să poată dispune de ele la aceste valori”, susține Răzvan Temeșan.
Povestea Bancorex începe în 1968. Conducerea comunistă decide înfiinţarea Băncii Române pentru Comerţ Exterior. Instituţia urma să se ocupe de operaţiunile comerciale externe ale României Socialiste.
În 1989, banca avea un miliard de dolari în conturi. Patrimoniul ei era format din aproape o sută de clădiri situate în zonele cele mai scumpe din marile oraşe ale ţării şi din străinătate
În anii 90, persoanele fizice şi firmele nou apărute încep să ia credite de la Bancorex.
Nu aveai nevoie de bonitate sau garanţii solide ca să obţii un credit.
„Depunând garanţie un televizor, luai credit o maşină, după aceea puneai garanţie maşina şi luai credit o casă, după aceea puneai în garanţie casa şi luai credit o fabrică. După aceea fabrica respectivă dispărea sau se închidea”, explică bancherul Dan Pascariu.
Trebuia, însă, ca cineva cu funcţie în stat să intervină pentru tine.
„Domnul Văcăroiu ţin minte că mi-a trimis o adresă semnată de dânsul prin care îmi solicita imperativ să acordăm o garanţie companiei Tractorul. Fără nicio analiză, fără nimic, pur şi simplu: daţi-i acea garanţie”, povestește Dan Pascariu.
Pe lista datornicilor au fost şi firmele fraţilor Viorel şi George Constantin Păunescu.
- A venit cineva şi v-a spus, daţi-i un credit familiei Păunescu?
- Mai multe. Lucrurile astea nu se fac aşa, direct, dă-i un credit lui X. Lucrurile sunt mai subtile. Ţi se sugerează, vine cineva la tine şi-ţi povesteşte şi-ţi transmite mesaje, spune Dan Pascariu.
Bancorex ar fi pierdut şi fiindcă a dat bani cu dobândă foarte mică. Miron Mitrea este unul dintre cei 4.800 de demnitari, poliţişti, sindicalişti şi procurori care ar fi primit bani preferenţial.
Miron Mitrea: „Parcă am luat un credit, a trecut mult de atunci, nu prea mai ţin minte, am luat pentru casă, dar l-am dat înapoi.”
În 1997, Curtea de Conturi descoperă că Bancorex este aproape falimentară din cauza creditelor neperformante, multe dintre ele cu garanţii fictive. Banca are aproape două miliarde de dolari pierdere. După o decizie a Băncii Mondiale, Bancorex este radiată de autorităţile române de la Registrul Comerţului.
„Interesul Băncii Mondiale în Bancorex era că hoţia ajunsese atât de mare, încât ea trebuia cumva stopată pentru că riscul era de contagiune pentru întreg sistemul bancar”, mărturisește Răzvan Temeșan.
Radierea duce la împărţirea băncii. Creditele perdante ajung la Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare.
Imobilele şi terenurile merg gratuit la Banca Comercială Română, bancă de stat la acea vreme
„Niciun activ nu a fost reevaluat. De această situaţie au profitat toţi cei care au cumpărat active de la AVAS şi bineînţeles, BCR-ul”, spune Răzvan Temeșan.
În 2000, Guvernul Isărescu divizează din nou zestrea imobiliară a Bancorex.
Aproape 20 de foste sedii ale băncii rămân la BCR, care le transformă în sucursale proprii. Restul de 81 le transferă către 13 ministere şi instituţii publice din ţară. Valoarea la care sunt transferate este cea din 1990, aproape 20 de milioane de dolari. Clădirile sunt evaluate la 17 milioane 800 de dolari, iar terenurile, la peste un milion 200 de dolari. Toate, de zece ori mai ieftine decât orice altă clădire sau teren vândute pe piaţa liberă în anul 2000.
De pildă, un metru pătrat de imobil în centrul Capitalei este evaluat, pe hârtie, la 70 de dolari, în loc de 750 de dolari.
„La începutul anului 2000 … un metru pătrat dintr-un spaţiu comercial tot atunci era pe la 150- 250 de dolari (periferice). În zonele centrale era de circa 2-3 ori mai mult”, susține omul de afaceri Radu Zilișteanu.
„Valorau nimica toată în 93, 94, în 99, 2000, 2001 sigur că au intervenit alte valori. De fapt, acesta a şi fost obiectivul celor care au distrus banca. A fost să pună mâna pe patrimoniul băncii, nereevaluat, astfel încat după aia să-l prăduiască reevaluat”, explică Răzvan Temeșan.
În 2000, BCR primeşte şi sediul principal al băncii de pe Calea Victoriei, cunoscut sub numele de Turnul Bancorex. Construcţia lui începuse în 1994 şi era un parteneriat între Primărie şi bancă.
Primăria Bucureşti a oferit gratuit terenul de 4.000 de metri pătraţi. Pământul valora la acel moment 40 de milioane de dolari.
Banca ia un credit de 30 de milioane de dolari de la o instituţie financiară din străinătate şi ridică imobilul de 19 nivele. De construcţie se ocupă Bucharest Financial Plazza, o firmă deţinută integral de Bancorex.
O parte din imobil era folosit de bancă, o altă parte urma să fie închiriată altor firme. Profitul rezultat urma să fie împărţit între Primăria Bucureşti şi Bancorex.
„Concepţia care a fost la clădire a fost să nu plătim impozite, am făcut o societate cu capital mic care era proprietara şi restul, banca, închiria: Banca nu era proprietară pe clădire, ci închiria de la această societate”, precizează Răzvan Temeșan.
Turnul de pe Calea Victoriei devine primul zgârie-nori din Capitală, ridicat după Revoluţie. Arhitecţii îi spun „acoperişul Bucureştilor”.
„Este o clădire minunată, cu un atic frumos şi se vede de sus până jos. Are un spaţiu deschis mare la parter şi mezanin”, spune Eduard Uzunov, specialist în imobiliare.
Construcţia are 30.000 de metri pătraţi. Turnul se înalţă pe 83 de metri, cu trei mai mult faţă de Intercontinental, reperul bucureştean de înălţime. Dimensiunile clădirii fac ca,după turnarea fundaţiei, pânza freatică să urce şi să inunde subsolul clădirilor vecine: Palatul CEC, al Poştei şi magazinul Victoria.
Dan Pascariu, fost preşedinte Bancorex, spune că acest sediu ar fi fost un lux inutil: „Mie personal mi s-a părut o extravaganţă în condiţiile anilor 94-95. …A costat foarte mult şi construcţia pe metrul pătrat, dincolo de faptul că s-a construit o suprafaţă foarte mare … Am discutat în Consiliul de Administraţie despre nevoia mutării BRCE dintr-un sediu nesigur şi impropriu într-o clădire nouă, dar noi discutasem de 3, 4 poate 5 etaje, nu de 16. Întelegeţi?”
Clădirea are şi trei etaje subterane, folosite ca parcare. După model american, etajul 13 nu există.
„Pentru piaţa de atunci, într-adevăr era uriaşă, pentru că era cea mai frumoasă clădire de birouri construită în România şi cred, singura după anumite standarde. Dar era ca un fruct oprit, pentru că nu era pe piaţă, ci era utilizată exclusiv de banca respectivă”, spune Eduard Uzunov.
Bancherii Bancorexului apucă să lucreze doar doi ani în sediul de pe Calea Victoriei. După faliment, BCR o preia la pachet cu restul activelor şi se mută aici după ce devine acţionar majoritar al societăţii Bucharest Financial Plazza.
„În momentul când s-a făcut fuziunea, bineînţeles că a fost luat în considerare capitalul social al societăţii, nu valoarea clădirii. BCR-ul, când a intrat în posesia acestei clădiri cu 200 de lei, a reevaluat-o potrivit legii şi a devenit capital al băncii cu 60 de milioane de dolari”, explică Răzvan Temeșan.
În 2013, Primăria şi BCR renunţă la contractul cu Bucharest Financial Plazza. Primăria ştergea şi orice datorie veche a băncii pentru terenul de pe malul Dâmboviţei.
Câteva luni mai târziu, Curtea de Conturi face un control la Primăria Capitalei şi raportează că tranzacţia e nejustificată. Inspectorii susţin că BCR are o datorie de 17 milioane de lei – chirie şi dobânzi – către Primăria Capitalei. Banii reprezentau cota de profit din exploatarea fostului turn Bancorex pe perioada 2001-2013.
„Suma a fost radiată nejustificat, fără a exista o sentinţă definitivă şi irevocabilă”, se spunea în raportul Curții de Conturi.
Curtea de Conturi îi găseşte responsabili pe Sorin Oprescu, primarul Capitalei, Adrian Iordache, director la Direcţia Juridic, Mircea Constantinescu, directorul Direcţiei Economic, Lenuţa Boncotă, directorul Direcţiei Venituri şi Gica Dediu, şef serviciu la Direcţia Venituri.
Reprezentanţii BCR nu au dorit să comenteze.
Alte sedii deţinute de Bancorex sunt astăzi afaceri imobiliare. Tot ale Băncii Comerciale Române.
Camera ascunsă
Angajată BCR: „BCR-ul a avut spaţii multe. Dar le-au restrâns ca să câştige nişte bani din închirierea spaţiilor. … De fapt, să recupereze din creditele neperformante. Că sunt mulţi care nu au mai avut bani să dea băncii şi aşa recuperează o parte din bani din închirierea acestor spaţii”.
Anul trecut, BCR a închiriat unui butic de vinuri 150 de metri pătrați într-o zonă cu vad comercial: pe Calea Victoriei, în apropierea Guvernului. Spaţiul aparţinuse Bancorex până în 2000.
Şi tot acolo, banca intenţionează să mai închirieze peste 1000 de metri pătraţi.
„E locaţia cea mai bună în Piaţa Victoriei într-un colţ. Închipuiţi-vă Champs Elisee sau Arcul de Triumf, comparabilă cu orice altă locaţie a unei metropole europene”, spune Eduard Uzunov, expert imobiliar.
Tot pe Calea Victoriei, peste drum de turnul Bancorexului, se mai află un fost sediu al bancii. Blocul Rosenthal, monument istoric vechi de 77 de ani, astăzi ruină.
„Este foarte neplăcut porticul acum pentru că s-a transformat în toaletă publică. Aş încerca să nu inspir foarte profund. Acum văd că se depozitează şi gunoaie”, spunearhitecul Miruna Stroe.
Construcţia de 8.000 de metri pătraţi a fost pasată de la o instituţie la alta. De fiecare dată, valoarea de transfer a fost sub preţul pieţei. Astăzi, monumentul istoric a ajuns adăpost pentru oamenii străzii.
„E goală, a rămas doar cu nişte detalii şi atât, nu mai există deloc mobilier, cresc copacii sus pe terasă. Detaliile astea de iluminat…. Aici se vede că e spart unul dintre ele şi se vede becul dinăuntru”, spune Miruna Stroe.
Clădirea este construită în 1938, ca sediu al Fondului de Pensiuni al Funcţionarilor Băncii Naţionale. Este considerată o bijuterie arhitectonică: faţada are motive Art Deco, porticul are arcade în stil renascentist.
Ghişeele, birourile, sălile de duşuri şi de lectură, bufetul şi sala de gimnastică, toate folosite de funcţionarii BNR, erau dispuse pe cele opt etaje.
Parterul era ocupat de magazine de lux.
„E una dintre primele clădiri cu portic destinată zonei de comerţ. Practic, era gândită zona de contact cu spaţiul urban ca să fie plăcută pentru cei care urmau să viziteze magazinele, să fie ferite de soare şi de ploaie”, explică Miruna Stroe.
În 1990, BNR transferă clădirea Bancorexului.
După prăbuşirea băncii, clădirea începe o lungă călătorie.
În 2000, odată cu întregul transfer de active, Blocul Rosenthal ajunge la BCR. Valoarea contabilă: 190 de mii de dolari. De zece ori mai mică decât preţul zonei la acea vreme.
Un an mai târziu, BCR dăruieşte imobilul Direcţiei Generale a Vămilor. Valoarea rămâne aceeaşi.
În 2005, DGV scapă de cadou, pe care îl pasează RAAPPS. Regia o înscrie în contabilitate cu 285 de mii de euro. Conform preţului pieţei, ar fi valorat 7, 5 milioane de euro. În 2006, clădirea ajunge la Primăria Generală. Preţul contabil este tot 285 de mii de euro.
„În strategia pe termen scurt a Municipalităţii se doreşte încheierea unui partenerat public-privat care, pe de o parte, va pune în valoare clădirea, pe de altă parte îi va conferi funcţiuni comerciale”, se arată într-un răspuns al Primăriei Capitalei pentru Digi24.
Bancorexul a mai deţinut şi locuinţe de serviciu. În Bucureşti a cumpărat zece apartamente. În 2000, şi acestea au ajuns la BCR, cu valoarea din 1990. Ulterior, cinci ajung la RAAPPS şi cinci la Ministerul de Interne, pentru a fi închiriate sau vândute unor angajaţi importanţi.
Alexandru Boer, fost director de cabinet al lui Vasile Blaga pe vremea când acesta era ministru al Internelor, şi-a cumpărat un apartament în centrul Capitalei.
Alexandru Boer a refuzat un interviu filmat, dar a stat de vorbă cu reporterul Digi24.
Alexandru Boer: „În 2005-2006 toată lumea se bătea să ia case RAAPPS. Eu am fost oarecum norocos. Stăteam undeva în chirie în Banu Manta de trei ani. Voiam să mă întorc la Cluj şi am avut o discuţie cu Blaga cu care întotdeauna m-am înţeles bine şi m-a convins să rămân”.
Locuinţa de patru camere are 200 de metri pătraţi şi este situată chiar lângă Palatul Parlamentului, într-una dintre cele mai scumpe zone ale Bucureştilor.
„Şeful de cabinet al ministrului de Interne a fost împroprietărit cu un apartament de serviciu cu patru camere, deşi nu este poliţist şi ocupă această funcţie doar pe perioada mandatului lui Blaga (…). Boer a confirmat că ocupă funcţia atâta timp cât Blaga este ministru, după care îi încetează contractul şi pleacă din MAI, apartamentul rămânând însă în posesia sa”. (Lucian Cătălin Matei, deputat – Dezbateri parlamentare Şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 martie 2007)
În plin boom imobiliar, Alexandru Boer plăteşte pentru apartament 70.000 de euro. Valoarea lui de piaţă la momentul cumpărării se apropia de jumătate de milion de euro.
Alexandru Boer: „Toţi care aveau locuinţă de serviciu au plătit mai puţin decât era preţul pieţei la vremea respectivă. Oricine îşi luase, deşi aveam scrupule în ceea ce mă priveşte, că mă simţeam prost. Eu n-aveam nicio problemă pentru că îndeplineam toate condiţiile. Am făcut lucruri în regulă”.
„Casa este în picioare pe structura care a fost. Dar în rest nu mai este nimic. Suntem într-un şantier abandonat”, spune Sorin Danciu.
Strada Sfântul Nicolae din Călăraşi. La numărul 50 se află resturile unei case de patrimoniu care a aparţinut tot Bancorex. După falimentul băncii, statul nu a mai investit aici niciun leu.
Casa Tache Papatriandafil se află pe lista monumentelor istorice ale Ministerului Culturii. A fost construită în 1905, în stil boieresc, într-o livadă de 800 de metri pătraţi. În 1948, casa este naţionalizată şi ajunge la familia medicului din Călăraşi Eugen Nicolau.
„M-au impresionat două lucruri, le ţin minte şi acum. Soba uriaşă până-n tavan, nu mai văzusem aşa ceva… Şi pianul foarte mare, pian cu coadă, care se găsea în acest spaţiu de intrare. Undeva, în lumea lui Balzac, arătau imaginile”, spune Sorin Danciu, directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Călărași.
După Revoluţie, familia Nicolau cumpără casa de la stat. În 1996, o vinde Bancorex. Conducerea băncii dărâmă pereţii şi păstrează fundaţia. Vrea să facă aici un sediu de bancă.
„Uite, aicea se vede cum au curăţat, practic, pereţii şi au început să aşeze structura aşa cum o vedem noi. Pe ei îi interesa o clădire care să se apropie de cerinţele lor. Pentru că, vedeţi, au mai făcut garaj subteran, au extins în partea asta şi voiau să facă şi etaj. Numai că a venit dezastrul Bancorex care a coincis exact perioadei în care trebuia să se dezvolte această clădire”, explică Sorin Danciu, uitându-se la niște fotografii.
În 1999, monumentul istoric e reconstruit pe sfert. Ajunge la BCR şi, mai departe, la Ministerul Sănătăţii, care ar fi trebuit să îl transforme în sediu al Direcţiei de Sănătate Publică Călăraşi. Ministerul nu alocă fonduri, aşa că resturile Casei Tache Papatriandafil rămân, până astăzi, ruină.
Angajaţii DSP Călăraşi au găsit un sediu, care nu le este pe plac – într-un bloc de locuinţe: „Deci este un hol cu birouri. Holul ăsta cu birouri, holul următor. La etajul 4 avem laboratoare. Suntem cam înghesuiţi, dar asta este situaţia. Ne trebuie foarte mulţi bani. Nu ştiu cand se vor obţine şi dacă se vor obţine vreodată”.
Oficial, fosta clădire Bancorex se află „în conservare”.
Avantaje RAAPPS
Una dintre instituţiile care câştigă bani de pe urma Bancorexului este Regia Autonomă Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat. RAAPPS a primit de la fosta bancă şase clădiri şi un teren. Acum, mai are doar trei, una în Bucureşti şi două în Mamaia. Pe restul le-a vândut.
Pe strada Matei Voievod 21-23 din Capitală are cinci garsoniere, într-un bloc. Le-a transformat în locuinţe de serviciu. Un bucătar, un zidar, un inginer horticol, un muncitor şi un gestionar angajaţi ai RAAPPS plătesc 50 de euro chirie lunar.
„Blocul e proprietate personală în totalitate aproape, cu excepţia celor cinci garsoniere. Ei au construit aceste garsoniere în ideea de a le folosi pentru femeile de serviciu care ar fi lucrat la ei”, explică o locatară.
Celelalte două proprietăţi sunt vilele Egreta și Cerna din Mamaia, folosite ca locuinţe de protocol de şefii Partidul Comunist. Fiecare are 350 de metri pătraţi şi conţine câte patru apartamente cu intrare separată, două dormitoare cu baie, living şi bucătărie.
După Revoluţie, casele ajung la Bancorex, care le foloseşte ca vile de vacanţă pentru angajaţi. După picajul băncii, clădirile intră în proprietatea BCR, care le transferă RAAPPS.
În prezent, RAAPPS le închiriază turiştilor, contra cost – 100 de lei pe zi.
Pentru a te caza, trebuie să faci o cerere scrisă şi să aştepţi aprobarea directorului sucursalei Neptun a RAAPPS.
Telefon cu angajată a RAAPPS:
-Aş vrea şi eu weekendul ăsta să vin la Vila Cerna, sâmbătă şi duminică.
- Este ocupată până la începutul lunii septembrie.
- Cu cât timp înainte trebuie să depun cerere?
-Dacă îmi lăsaţi numărul dumneavoastră de telefon, domnul director Andrei o să ia legătura cu dumneavoastră, dumnealui se va uita pe grafic să vadă dacă-i liber şi vă face rezervarea.
„Nu prea avem timp să ne uităm la televizor pentru că dormim mult. Foarte mult. Adică dimineaţa ne trezim, dormim până la antrenament, până la 11, facem antrenamentul 2 ore jumate…”, explică sportiva Suzana Șeicariu.
Acesta este programul zilnic al luptătoarei Suzana Şeicariu. A primit o bursă olimpică de pregătire la baza Comitetului Olimpic Sportiv Român de la Izvorani.
În 2000, când COSR a primit complexul de la Bancorex, baza avea două hoteluri cu 54 de camere şi trei săli de conferinţă, o vilă de protocol cu trei apartamente şi debarcader şi două terenuri de tenis. Cu totul, 6.600 de metri pătraţi, construiţi pe un teren de 15.000 de metri pătraţi, între pădure şi lacul Snagov.
După Jocurile Olimpice de Vară de la Sydney, când echipa României a obţinut 26 de medalii şi locul 11 în lume, COSR primeşte centrul de la Izvorani. Baza este concesionată pe 49 de ani, cu condiţia unor investiţii în următorii 10 ani.
Gheorghița Voicu, consilier al președintelui COSR, explică: „Altfel, legea care acorda acest drept de proprietate stipula că proprietatea se întoarce din nou la statul român. Şi rămâneam fără nimic”.
În primii patru ani, Comitetul cumpără 42.000 de metri pătraţi de teren în apropiere şi mai ridică un hotel pentru sportivi. COSR mai face şi o sală polivalentă de 1.200 de metri pătraţi, un bazin olimpic de 1.800 metri pătraţi, două săli de tenis acoperite, fiecare de câte 780 mp, un stadion de 8.000 de metri pătraţi, cu două săli de forţă şi două terenuri de tenis exterioare, cu nocturne. Investiţia totală este de 18 milioane de euro.
„Noi aici am dezvoltat un mic orăşel. Noi ne producem singuri toate utilităţile în regie proprie. Puţuri de apă, staţie de epurare”, spune Dan Pojoreanu, directorul Bazei Izvorani.
Fostele construcţii ale Bancorexului au fost modernizate şi optimizate. Din unirea celor două săli de tenis folosite de angajaţii băncii a rezultat o sală de gimnastică de 900 de metri pătraţi, în care se pregăteşte astăzi lotul naţional de junioare. Şi sălile de conferință din clădirea numită Vapor au fost transformate.
„Era ca un centru de pregătire al cadrelor din interiorul Bancorex. Acum, cursurile sunt făcute de lotul olimpic de gimnastică. În fiecare zi vin profesorii să le predea lecţiile la fiecare sportiv”, explică Dan Pojoreanu.
Sălile de conferinţă de la etaj s-au transformat în 14 camere de cazare.
„Avem aici 28 de sportivi la lupte, lotul naţional de juniori. Aici sunt cazaţi. Aici e casa lor. Deci ca la un hotel”, i se explică reporterului Digi24.
Tot în regim hotelier funcţionează şi complexul Sydney, ridicat tot de Bancorex. Este folosit acum de 54 de sportivi din lotul olimpic de gimnastică şi de atletism.
„Fiecare etaj are câte șapte camere duble. Pe un singur etaj sunt camere matrimoniale. Aceasta era sala de conferinţe. Noi pe lângă conferinţe am făcut-o sală de antrenament pentru scrimă, gimnastică ritmică, ce avem nevoie”, explică Dan Pojoreanu.
Când nu o foloseşte ca locuinţă de protocol, COSR închiriază vila de pe malul lacului.
„Au mai fost mari actori de la Hollywood, Wesley Snipes, Armand Assante, Steven Segal, Van Damme. Cât au stat pentru filmări au stat aici, la vilă, unde au avut toate condiţiile”, spune administratorul.
Câteva concluzii
Pentru cei care şi-au ridicat averi din credite pe care nu le-au mai plătit niciodată, Bancorex a fost o vacă de muls în ultimii şapte ani de viaţă.
Pentru alţii, care au beneficiat de activele băncii gratuit, Bancorex a fost sursă de profit şi după faliment, când 81 dintre fostele sedii preluate de BCR au fost împărţite între nouă ministere şi patru instituţii, prin ordonanţă de guvern.
Cele mai multe sedii, 27 la număr, au ajuns la Ministerul Finanţelor. Este urmat de Ministerul de Interne, cu 14 sedii, de Ministerul Culturii cu 10 sedii şi de RAAPPS cu şase clădiri, un teren şi trei sedii de unde preia mijloace de transport.
Din tot patrimoniul imobiliar lăsat de Bancorex, singura care s-a dezvoltat şi s-a extins este baza de la Izvorani a Comitetului Olimpic Român. În Bucureşti, un monument istoric este în paragină, altul este ras în Călăraşi. Zece locuinţe de serviciu sunt închiriate sau cumpărate sub preţul pieţei, iar restul de 68 au rămas sedii de instituţii
4- Romania condusa de Iliescu in primii ani de la lovitura de stat, a pierdut mai mult decat in timpul celor 2 razboaie mondiale LA UN LOC
Potrivit unor studii facute de catre analisti americani, Romania a pierdut active in valoare de peste 1600 de miliarde de dolari. Industria, agricultura, infrastructura si unele ramuri strategice ale economiei si industriei romanesti au fost distruse in mare parte, toate acestea insumand peste 1600 de miliarde de dolari in doar 25 de ani. Nici macar in cele doua razboaie mondiale Romania nu a mai suferit asemenea pierderi. Potrivit unui studiu al specialistilor de la academia militara, care demonstreaza cu cifre, ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atat prin pierderile suferite prin distrugeri, bombardamente, jafurile armatelor germane si ruse, iar mai apoi prin despagubirile de razboi platite intre anii 1945-1965, costurile totale suportate de Romania pentru acest razboi se ridicda undeva la aproximativ 500 de miliarde de dolari, valoare echivalenta la cursul dolarului din zilele noastre. Putem spune fara nici o frica de a ne insela ca Romania nu a pierdut dupa doua razboaie mondiale, cu toate distrugerile sau despagubirile de razboi platite, cat a pierdut in doar 25 de ani de jaf institutionalizat si sistematic din timpul asa numitului capitalism salbatic sau capitalism de cumetrie. Cum a fost posibil ca Romania sa piarda pe timp de pace aproape de trei ori mai mult decat in timpul celor doua razboaie mondiale? Cat o sa mai lasam oare sa continuie jigodiile din fruntea tarii cu acest jaf de proportii astronomice? Intr-o tara cu atatea resurse naturale, bogatii minerale, in care avem toate formele de relief si aproape toate resursele pe care le-a dat Dumnezeu omenirii, nu avem voie sa existe saracie! (P): Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc. Romani, cat o sa mai induram indolenta si nesimtirea celor care au adus Romania la sapa de lemn si continua sa duca o politica sistematica de distrugere a acestei tari si a neamului romanesc? Si etccccccccccccc
Despre un mafiot al regimului KGB-PSD, Iliescu-Năstase, Ovidiu Muşetescu pe numele său
Nu ştiu dacă realizaţi, dar marile “privatizări” din România s-au produs în perioada 2001-2004, atunci când la Cotroceni era KGB-istul criminal Ion Iliescu, iar premier era Adrian Năstase. Urmare a acelor privatizări, mafioţii din PSD au devenit milionari – unii chiar miliardari – în euro, în timp ce 90% dintre români se zbăteau în cea mai cruntă sărăcie. Pentru cei care au uitat sau nu au prins acele vremuri, adică anii 2001-2004, salariul mediu în România era aproximativ 200 de dolari. Şi tot atunci, în plin “regim ticăloşit”, cum i-au spus unii, presa era sub cenzură, ziariştii fiind bătuţi, ameninţaţi, şantajaţi, târâţi prin tribunale.
De altfel, puşcăriaşul Adrian Năstase a intenţionat să fure alegerile din 2004, pentru a ajunge preşedintele României şi primul beneficiar al unui mandat de 5 ani (Constituţia în vigoare astăzi fiind special pregătită pentru Mafiotul-şef al PSD, Năstase Adrian), şi doar intervenţia Ambasadei Americane la Bucureşti şi Reprezentanţei Uniunii Europene (pe atunci România nu era membră UE), care au atras atenţia autorităţilor ciumei roşii că, o eventuală fraudare a alegerilor, ar avea consecinţe dramatice pentru România, a făcut ca mafiotul Năstase Adrian să accepte înfrângerea în acele alegeri.
Din acea perioadă horror pentru România este şi materialul de mai jos.
Şeful avuţiei noastre industriale, Ovidiu Muşetescu, şi consiliera sa personală, Ioana Pantazescu, vin la slujbă împreună, cu maşina de serviciu, ca două turturele înamorate de privatizare. Pasiunea pe care o pun amândoi în administrarea averii populare e vizibilă mai ales pe lista admnistratorilor speciali, numiţi de Ovidiu Muşetescu.
Dar s-o luăm încet: ce e acela un administrator special? Aşa cum vă sugerează cuvântul “special”, administratorul special e mai puţin decât un admnistrator, dar mai mult decât un oportunist de partid (PSD, la acea vreme – n.m.) oarecare. E adică ocupantul unui post fără pic de răspundere, care încasează un coşcogea salariul şi care completează, după o schemă internă a mafiei din privatizare, reţeaua manevrelor stupide, păguboase pentru noi, dar profitabile pentru ei, din economia de stat.
Legea 137/2001, un instrument foarte tăios lăsat în mâinile APAPS-ului, inventează regimul de “administraţie specială” pentru acele întreprinderi de stat care au intrat în procesul de privatizare. În acest moment, întreprinderea primeşte de la Guvernul Năstase fel şi fel de păsuiri şi scutiri de datorii, pe banii mei, ai tăi şi ai părinţilor noştri pensionari.
Ei, a cum n-o să intrăm în grozăvia detaliului şi n-o să enumerăm miliardele rezultate de aici. Ele se regăsesc în mare parte pe lista “Top 300”, unde cei mai bogaţi oameni din România au înţeles să le etaleze.
Noi o să revenim în schimb la lista admnistratorilor speciali, numiţi de Muşetescu în fruntea întreprinderilor cu admnistraţie specială. Sunt în număr de vreo sută şi ceva şi încasează în medie cam 800 de dolari pe lună (într-o Românie unde, repet, salariul mediu era undeva pe la 200 de dolari – n.m.), ceea ce înseamnă cam un milion de dolari pe an.
În batalionul sinecuriştilor se zbenguie adevărate mici celebrităţi, oameni de casă ai partidului (PSD – n.m.), lingăi mărunţi ai premierului (Adrian Năstase – n.m.), rude de mâna a doua, generali, clovni sau pupincurişti pur şi simplu.
Daca ar fi după noi, am începe cu Liviu Harbuz, doctorul de câini de la Europa FM şi consilierul lui Adrian Năstase în problema javrelor din Capitală, fost administrator special la ICCPAM Baloteşti de la 15.05.2002 până la 16.04.2003.
Dar nu începem cu el, ci poate cu Gabriel Petrişor Peiu, un fost ţărănist trădător, fost preşedinte CA (Consiliu de Administraţie) de la Sidex pe vremea lui Radu Vasile (fost premier ţărănist al României – n.m.), fost consilier personal al lui Adrian Năstase şi, din ianuarie 2003, administrator special la Electroputere Craiova. Nu, nu e bine să începem nici cu ăsta.
Mai bine cu celebrul general Corneliu Diamandescu, adjunctul lui Chiţac (criminalul de la Timişoara din decembrie 1989 – n.m.) la mineriada din 13-15 iunie, administrator special la SICO Craiova din decembrie 2002. Cum? Nici cu ăsta nu e bine?
Atunci să începem odată cu Teodor Rocsin, zis “regele fierului vechi”, nu din cauză că ar fi consilierul lui Năstase, ci fiindcă a făcut afaceri grele cu metale ruginite. E motivul pentru care a fost numit administrator special la COST Tîrgovişte din mai 2002 până la privatizare şi apoi la Petrotub Roman, din septembrie 2002.
Şi lista continuă cu Virgil Ramba, de la RADET, administrator special la ARTECA Jilava, cu generalul Ioan Amihăiesei, administrator special la GRIRO, cu Cecilia Anghel, nepoata Ioanei Pantazescu, consiliera, cum vă spuneam, apropiată a lui Muşetescu, preşedintele, dacă mai ţineţi minte, al APAPS, omul care face privatizarea întreprinderilor de stat şi care a sudat porţile întreprinderii de stat “23 august” la 22 decembrie 1989, ca să nu iasă muncitorii în stradă.
E lume multă băgată în şobolănia asta măruntă, imaginată pentru a colecta şi cei din urmă bănuţi care ar putea să scape printre degetele marelui comision. O lume jalnică, a clientelei de mâna a doua, a şpăgilor cu zerouri puţine.
O lume în care Popa Stan, şeful departamentului Administrarea Participaţiilor Statului, şi şefa Direcţiei Administrare Societăţi Comerciale, Erszebet Verestoy, nevasta lui Attyla Verestoy, strălucesc ca două mărgăritare false într-o găleată de ce vreţi voi. (“Academia Caţavencu”, nr. 634/2004)
Citeste si articolele:
- Un personaj sinistru al PSD = ciuma roşie = mafia pe nedrept uitat: Nicolae Văcăroiu
- Cum furau PeSeDiştii în România
- Cum a căpuşat ciuma roşie, şi apoi a vândut pe nimic, Sidex Galaţi, cel mai mare combinat metalurgic din Europa de Est
- Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati
- Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist
Țeapă de la PSD: 10.000 de bugetari vor fi disponibilizați. Odraslele, amantele și analfabeții rămân…
Mama jurnalistului belarus disident Roman Protesevici sustine ca fiul ei a fost supus violentelor in timp ce se afla in inchisoare, relateaza marti dpa, citate de Agerpres.
In video-ul pus in circulatie de autoritati, fata fiului ei prezenta semne clare de violenta, a declarat Natalia Protasevici, referindu-se la imaginile date publicitatii cu o zi in urma de centrul de detentie in care fiul ei este detinut.
„Nu sunt medic, dar e sigur ca l-au lovit la nas si este posibil sa i-l fi rupt”, a spus ea.
De asemenea, Natalia Protasevici a afirmat ca obrazul stang al fiului ei era umflat. „Chiar si sub machiaj, se poate vedea o tenta galbuie, probabil vanataile i-au fost acoperite cu pudra”.
Ea mai spune ca a vazut si semne de strangulare pe gatul fiului ei. „Din cate se pare, l-au strans de gat pentru a scoate dovezi de la el”, a declarat ea.
In inregistrarea video, Protasevici, de 26 de ani, spune ca este tratat in conformitate cu legea si recunoaste ca a organizat revolte.
Fiul ei a fost fortat sa faca aceasta declaratie, a spus Natalia Protasevici. „Fie a citit-o de pe o pagina, fie a fost fortat sa o memoreze”, a declarat ea.
Totusi, fiul ei este o persoana foarte puternica, a mai spus Natalia Protasevici, care traieste in exil in Polonia impreuna cu sotul ei.
Prietena lui Roman este insa si ea in custodie, a mai spus mama jurnalistului, adaugand ca se teme ca autoritatile ar putea abuza de ea pentru a-l face pe fiul ei sa cedeze.
…Propagandistul Turcescu, pus la punct de Clotilde Armand: „Nicaieri nu s-a furat atat de mult ca aici. Daca aveam nevoie de aplauze ma faceam cantareata”…
Fostul deputat PMP Robert Turcescu, actual angajat al condamnatului Dan Andronic la EVZ, a primit o replica taioasa de la Clotilde Armand dupa ce s-a apucat sa lase comentarii de politruc pe pagina acesteia
„Sectorul 1 arata jalnic! Niciodata n-a aratat mai deplorabil ca acum. Poate va plac laudele si vreti aplauze, dar de trista realitate ne izbim cu totii zi de zi. E jale!”, a scris Turcescu la o postare a lui Clotilde Armand in care aceasta anunta asfaltarea zonelor defavorizate din Sectorul 1.
Primarul Sectorului 1 i-a replicat in scurt timp lui Turcescu: „Nicaieri nu s-a furat atat de mult ca aici. Prima data am decuplat mafia de la contractele cu bani publici apoi cu banii respectivi ne apucam de investii”
„Astazi, dupa 30 de ani de neputinta si nepasare din partea fostelor administratii locale, asfaltam si modernizam zonele defavorizate din Sectorul 1. Am inceput lucrarile de modernizare a opt strazi din zona Chitila Triaj. Este vorba de strazi subdimensionate din punctul de vedere al cerintelor actuale de trafic: Poiana Ursului, Buclei, Fiordului, Mamaia, Medresti si Drumul Garii, Eugen Brote si Drumul Lapus.
Modernizarea acestor strazi era absolut necesara, erau simple drumuri de pamant, situatii incompatibile cu statutul de capitala a unui stat european. Voi verifica periodic daca aceste lucrari respecta standardele de calitate si prevederile din caietul de sarcini. Ne dorim ca la finalizarea lucrarilor locuitorii Sectorului 1 sa beneficieze de toate avantajele asfaltarii acestor drumuri: conditii civilizate de locuit, siguranta rutiera si un transport civilizat.
Acesta este doar inceputul. Lucrarile de modernizare ale drumurile constau in asfaltarea sistemului rutier, construirea de trotuare si realizarea canalizarilor pluviale. Valoarea totala a obiectivului de investitii este de 3,82 de milioane de lei cu TVA. Anterior demararii acestor lucrari, au fost elaborate documentatii de avizare a lucrarilor de interventie si documentatii tehnice conexe (studiu topografic, studiu geotehnic, expertiza tehnica)”, a anuntat Armand.
Țeapă de la PSD: 10.000 de bugetari vor fi disponibilizați. Odraslele, amantele și analfabeții rămân…
Guvernul se pregătește să dea afară 10.000 de oameni, pentru că s-au împuținat banii de salarii. Și, decât să se spună că se taie salariile ca pe vremea lui Boc, mai bine să se caute 10.000 de fraieri care nu sunt copiii sau amantele sau șoferii cuiva și să fie aruncați în ghearele sectorului privat, unde salariile sunt la sfert, dar trebuie să muncești pentru ele.
Avem lista cu cei care sigur-sigur nu vor fi dați afară:
– Fiica domnului Daea este angajată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;
– Fiica lui Florin Iordache lucrează la Cancelaria Băncii Naţionale. În trecut a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. Altă întrebare?!
– Fiica domnului Țuțuianu este consilier juridic la Primăria Capitalei;
– Fiul lui Dumitru Buzatu și al senatoarei PSD Gabriela Crețu, numit secretar de stat: ”Îl recomandă cunoașterea limbilor străine”;
– Fiica senatoarei PSD Neamţ Emilia Arcan a fost numită vicepreşedinte în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu rang de secretar de stat;
– Fiul domnului Tudorel Toader s-a angajat ca asistent la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, în condiţiile în care codul de etică al Universităţii interzice angajarea rudelor;
– Fiica lui Mircea Cosma a ajuns în Parlament, după ce doi deputaţi PSD au renuţat la mandate;
– Fiul șefului PSD Neamț, numit secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului;
– Fiul maiorului în rezervă Petru Winzer, numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe;
– Fiica maiorului în rezervă Petru Winzer este angajată la Curtea de Conturi;
– Fiica unui fost primar PSD din Dărmăneşti este Directoarea Cancelariei lui Dragnea, de la calculatorul căreia a fost redactat proiectul Ordonanței de Urgență privind grațierea;
– Fiul lui Adrian Năstase a ajuns consilier în cabinetul de eurodeputat al social-democratului Cătălin Ivan;
– Fiica primarului din Brașov este consilier în biroul de europarlamentar al liberalului Daniel Buda;
– Fiica fostului deputat Dolj Mihai Surpateanu este consilier în cabinetul europarlamentarului liberal Marian Jean Marinescu;
– Fiica lui Nicolae Bădălău este angajată la protocolul Aeroportului Otopeni, acolo unde ocupă funcţia de Director al departamentului Conformare, Calitate, Siguranţă şi Mediu;
– Fiica fostului eurodeputat PSD de Bacău Minodora Cliveti este consilier diplomatic la Reprezentanţa României la UE;
– Fiul fostului ministru Victor Paul Dobre este referent principal la Consulatul României în Chicago;
– Fiul lui Ilie Grădinar zis Ilie Gigacalorie este ambasadorul României în Danemarca;
– Fiica lui Constantin Preoteasa, fost şef al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Gorj, este secretar general în Ministerul Românilor de Pretutindeni. Ea a deţinut, pe rând, diverse funcţii în Ministerul de Externe, înainte depromovarea de la MRP fiind director în cadrul MAE;
– Fiul judecătoarei Maria Huza, fost preşedinte a Tribunalului Bucureşti şi prietenă a fostului ministru PSD Rodica Stănoiu, este secretar I la Ambasada României la Tokyo;
– Fiul fostului şef al organizaţiei de pensionari PSD Dâmboviţa este secretar de stat în cadrul MAE;
– Fiica fostului ministru PSD Constantin Niţă este secretar I la Reprezentanţa României la UE;
– Fiul fostului ministru PDL Gheorghe Pogea este şeful secţiei Energie în cadrul Reprezentanţei României la Bruxelles;
– Fiul adoptiv al lui Ion Iliescu: ambasador în Thailanda, consul în Dubai, şef de misiune diplomatică în Filipine;
– Fiul fostului ministru al Muncii Mariana Câmpeanu, angajat la ASF.
…PSD anunță că face un guvern din umbră! Vrea să construiască şi la umbră 8 spitale, că alea vechi au stat în soare şi s-au clocit…
Ciocacu: “Vom face un “shadow cabinet”, cum se face în toată lumea civilizată şi fiecare ministru va fi flancat de către un eventual ministru al PSD!”
Perfect. Dar sa face un “sdadow cabinet” rezisten, sa va tina cel putin 15 ani, pana va mai racoriti. Ca Rahova are capacitati limitate, nu va poate racori chiar pe toti. Mai trebuie sa ajute si natura.
Si pentru asta au dat lovitura de stat…În timp ce Pavel Abraham are nevoie de 3 ore pentru a-și număra cei 600.000.000 milioane reprezentând pensia nesimțită, românii de rând abia adună bani pentru facturi
Toți cei care se simt sfidați de Pavel Abraham, care încasează lunar 600 milioane lei vechi pensie, vă rugăm să distribuiți acest articol. Mulțumim!
Jigodiile nenorocite, care timp de 30 de ani s-au aflat la conducerea acestei țări au avut ca primă grijă să își treacă ca venituri lunare, sume exorbitante pe care românul de rând și le-ar dori, ca un câștig la loto, măcar odată în viață. Unul dintre cei care cu nerușinare și nesimțire sfidează românul de rând, care trudește din greu pentru a-și plăti facturile, este Pavel Abraham, care lunar încasează 6 sute milioane lei vechi. Rezultă că acest nesimțit, trebuie să cheltuiască 20 milioane lei vechi pe zi. Acest individ are o prezență aproape Cotidiană la România Tv, unde „tună și fulgeră” să l-i se mărească pensiile românilor cu 40%. Noi putem spune că, la ora actuală, statul român are „de întreținut” 200.000 de nesimțiți, gen Pavel Abraham, la care se adaugă și alți nesimțiți cu „salarii speciale”. Dacă acestor indivizi le-ar fi plătite pensiile în raport cu, contribuția la bugetul asigurărilor sociale, ar rămâne suficienți bani pentru a plăti majorarea pensiilor cu 40%, pentru românii de rând. Din banii încasați ilegal de cei care și-au acordat singuri tot felul de privilegii, ar putea fi triplate și subliniem triplate și alocațiile copiilor. Pentru aceste motive merită să schimbăm actuala clasă politică și putem face acest lucru pe data de 6 decembrie. Reiterăm rugămintea de a distribui acest articol, ca o luare de poziție față de cei care, din munca românilor își permit venituri care sfidează orice logică a bunului simț.
